JT»J LEXICONUL TEHNIC ROMÂN £ Dl TU R A 1 9 T EH NICA 5 4 ACEASTĂ LUCRARE ESTE ELABORATĂ DE ASOCIAŢIA ŞTIINŢIFICĂ A INGINERILOR Şl TEHNICIENILOR DIN RPR (A S I T) BUCUREŞTI ACEST VOLUM S'A IMPRIMAT IN ÎNTREPRINDEREA POLIGRAFICĂ SIBIU LEXICONUL TEHNIC ROMÂN Voi. V R-Sd 'u.: TI VOLUMUL AL CINCILEA CUPRINDE CIRCA 4100 TERMENI I. ABREVIAŢII Şl SIMBOLURI A amper at atmosferă tehnică ata atmosferă absolută atl atmosferă litrică ats atmosferă suprapresiune B. bacii °C grade Celsius cal calorie cca circa cm centimetru cm2 centimetru pătrat cm3 centimetru cub conc. concentrat const. constant, constantă cP centipoise d. densitate d- dextro- 0 diametru etc. et caetera °F grade Fahrenheit f. fierbere g accelerafia gravitafiei 9 gram gr. at. greutate atomică gr. mol, greutatea moleculară gr. sp. greutate specifică h oră ha hectar kcal kilocaîorie kg kilogram kV kilovolt kVA kilovoltamper kVAr kilovoltamper reactiv kW kilowatt Barare simplă (a, b,...) vector I litru I- ievo- m- meta- m metru m2 metru pătrat ma metru cub mg miSigram mm milimetru mol. moleculă [a micron nr. at. număr atomic N.C. nume comercial o- orto- obs. observafie P poise p- para- pag. pagina p. f. punct de fierbere pl, plural pr. presiune p. s. punct de solidificară p. t. punct de topire r rază °R grade Réaumur s secundă sin. sinonim t tonă temp. temperatură V volt v. vezi V. vezi voi. volum v. S. vezi Suplement W watt — m Barare multiplă (A,,.., 7",...) tensor Simbolurile de matematică folosite sunt cele din STAS 1254/1950 II. ABREVIAŢII PENTRU DISCIPLINELE REPREZENTATE IN LEXICON a Acustică Acust Agronomie >................................Agre AlgebrăAig, Analiză matematică .... An. mai, Arboricultură . ..... , Arh. Arheologie.................................Arhg. Arhitectură ................. , Arh. Aritmetică ................................Arit. Arte grafice...............................Arfe gr. Artilerie . . . . . . . . . Art. Artă.......................................Artă, Astronomie.................................Asfr. Automobilism...............................Auto. Aviafie....................................Av. B Balistică..................................B/s. Beton......................................Bet. Biologie...................................Biol, Botanică ........ Bot, C Cadastru...................................Cad. Căi ferate ................................C. f. Calculul erorilor..........................CIc. e. Calculul probabilităţilor . . . C/c. pr. Calculul tensorial.........................C/c. f. Calculul vectorial.........................’ C/c. v. Canalizare.................................CanaL Carieră de piatră..........................Cr. p. Cartografie. ...........................Cartog. Chimie . ..............................Chim. Chimie biologxă Chim. biol. Chimie fizică..............................Chim. fiz. Cinematic^.................................Cin. Cinematografie.............................Cinem. Comunicaţii ....... Corn. Construcfii.................... . Consfr. Construcjii metalice.......................Cs. mei, Construcfii civile ...... Cs. civ. D Dendrojogie Qendr/, Dendrometrie Dendrm. Dinamică ................... 0/n< Drumuri ....... Drum. i Economie agrară = . . . . . Ec. a. Economie generală...................Ec. g. Economie tehnică....................Ec. fehn. Edilitate . . ................Edil. Electricitate.......................El. Electrocăldură ..... Electr oc. Electrochimie ......................Electrochim. Electromagnetism . . . E/m. Electrotehnică ..... Elt. Exploatarea petrolului .... Expi. pefr. Explozivi . . . . . . . . Expl. F Farmacie . . Fizică . . . Fotografie . . Fotogrammetrie Fotomefrîe . . Fundajii , . . Fungicide . . G Gaze...................... Generalităţi . . . . Geodezie.................. Geofizică . . . . . Geografie................. Geologie.................. Geometrie................. Geometrie analitică Geometrie descriptivă . Geometrie perspectivă Geotehnică................ H Hidraulică . , Hidraulică agricolă . Hidraulică edilitară . Hidrotehnică . . . Horticultură . . . I Igiena industrială lg. ind, Iluminat ; Iluminat electric Hid r. Hidr. a{ Hidr.e. Hidrot. Hort. Gaze Gen. Geod. Geofiz. Geog, Geo/. Geom. Geom. a. Geom. d* Geom. persp. Geof. Farm. Fiz. Foto. Fotogrm. Fotom, Fund. Fung. Industria alimentară . Industria artelor grafice Industria cărbunelui . Industria cauciucului Industria celulozei • Industria chimică Industria cimentului . Industria frigului • . Industria hârtiei . * Industria lemnului Industria microbiologică Industria mijloacelor de transport................. Industria petrolului , . Industria pielăriei . . industria sticlei şi a ceramicei .................... Industria textilă . . . Industria tutunului . . Industria uleiurilor şi a gră similor................... Industrii chimice speciale Industrii fărăneşti . . Instalafii sanitare . Ind. a/im. Arte gr. ind. cb. Ind. cc. Ind. cel. Ind. chim. Ind. cimt. Ind. frg. Ind. hârt. Ind. lemn. Ind. micrb. Ind. mij. tr. Ind. petr. Ind. piei Ind. st. c. Ind. text Ind. fut. Ind. ulei. $ i gras. Ind. chim. sp. Ind. făr. Inst. san. Navigaţie fluviala.................Nav. îl. Navigajie maritimă.................Nav. m. Nivelment..........................Niv. Nomografie.........................Nomg, Optică . . . ,............Opt P Paleontologie ............. Paleont. Petrografie ....... Pefr. PisciculturaPist. Poduri......................Pod. Prepararea mecanică a minereurilor şi a cărbunilor . , . Prep. m/n. R Radiofonie . . . . . Rezistenta materialelor . Radio Rez. mat. Legumicultură logică . . M Magnetism . , Mase plastice . Maşini . . . Maşini agricole Maşini de ridicat Maşini electrice Maşini hidraulice “Maşini miniere Maşini navale Maşini termice Maşini-unelte . Măsuri . . . Matematice Mecanică . . . Mecanica fluideloi Metalografie . Metalurgie Meteorologie Metrologie Microchimie Mine . . Mineralogie Navigaţie . . . Navigaţie aeriană Leg cult. Logică Magnt. Mase pis, Mş. Mş. agr. Mş. rid. Mş. el. Mş. hidr. Mş. min. Mş. nav. Mş. ferm. Mş.-unelte Ms. Mat. Mec. Mec. fl. Mefgr. MetL Meteor. Metr. Micrőchim. Mine Mineral. Nav. Nav* a. Siderurgie...............................Sid g. Silvicultură ............................Si/v. Standardizare............................Stand. Statică..................................Stat Statistică...............................Statist Ştiinja ,................................ Tehnică . . . Tehnică militară Telecomunicaţii Telefonie . . Telegrafie . . Televiziune Teoria mulţimilor Terasamente Termochimie . Termodinamică Termotehnică . Topografie Transporturi Transporturi aeriene Transporturi pe apă Transporturi terestre Tuneluri . » . ’ . U, V, z Tehn* Tehn. mii. Te/c. Te/f. Te/g. Te/v. Te or. m. Ter. Termoc hím. Termőd. Termőt Topog. Transp. Transp. a. Transp. ap. Transp. t Tnl. Urbanism...................... Urb. Vopsitorie........................ . Vops. Zootehnie..................... Zoof. R r; P, p 1. R 1. El.: Simbol literal pentru rezistenta electrică. — 2. Fiz.: Simbol literal pentru constanta lui Rydberg (v. Rydberg, constanta lui ~). — 3. Mec.: Simbol literal pentru rezultanta unor forte. — 4. Fiz., Chim.: Simbol literal pentru constanta gazelor perfecte (v. sub Gaz perfect). — 5. Mai., Tehn.: Simbol literal pentru raza unui cilindru, a unui alezaj sau a unui corp cilindric. 2. R Chim.: Simbol literal pentru radical chimic (v.). 3. t 1. Mai.: Simbol literal pentru raza vec-toare a unui punct. — 2. Fiz.: Simbol literal pentru căldura specifică latentă. — 3. Mat., Tehn.: Simbol literal pentru raza unui cilindru, a unui alezaj sau a unui corp cilindric.^ 4. p El.: 1. Simbol literal pentru densitatea de volum a sarcinii elecirice. — 2. Simbol literal pentru rezistivitate. 5. R, acid ~ [R-KHCJlOTa; acide R; R Săure; R acid; R sav]. Chim.: H H C C ^ \ HC C C—OH i îl I ho3s—c. c r—sOoH ^c/ H H Acid naftol-2-disu|fonic-3-6. Se obţine prin sul-fonarea p-naftolului la temperatură înaltă. E o materie primă importantă, întrebuinţată la fabricarea coloranţilor azoici şi a celor de trifenil-mefan. 6. Rabană [TKaHb H3 pa(J)HH; rabane; Rábán; rabanna; rabanna]. Ind. text.: Ţesătură de urzeală de rafie cu bătătură de bumbac, din care se fac costume, pânză de cort, etc. 7. Rabatabil [otkhahoh; rabattable; aufleg- bar, aufklappbar, umklappbar; folding, reversible; visszahajtható, beforgatható]. Tehn.: Calitatea unui element de construcţie sau a unui organ de maşină de a putea fi rotit în jurul unei axe, de obiceiu orizontale. 8. perete Transp., C.f. V. Perete rabatabil. 9. Rabafere [cOBMemeHHe; rsbattement; Um-klappung; revolving; beforgatás]. Geom. d.: Me-odă folosită în Geometria descriptivă pentru a aduce o figură plană (sau o faţă plană a unui corp) astfel, încât planul ei să fie paralel cu unul dintre pianele de proiecţie, — şi deci figura să se proiecteze în adevărata ei mărime pe acel plan. Rabaterea e o rotaţie a planului în care se găseşte figura plană respectivă, în jurul urmei lui pe planul de proiecţie pe care se rabate, sau în jurul unei orizontale, respectiv al unei frontale Rabaterea unei drepte, ox) linia de pământ; P) planul care confine segmentul MN\ m'n') proiecfia segmentului MN pe planul vertical; mn) proiecfia segmentului MN pe planul orizontal; mono) pozifia rabătută pe plaiul orizontal a segmentului MN. a lui. în epură, poziţia unui punct rabătut e dată de un punct de pe perpendiculara coborîtă din proiecţia punctului din planul pe care se face rabaterea, pe urma în jurul căreia se rabate, şi la o distanţă de această urmă, egală cu ipotenuza triunghiului dreptunghiu construit cu catetele pe distanţele dintre proiecţia punctului pe planul pe care se rabate şi urma planului său pe acel plan, şi distanţa dela cealaltă proiecţie a planului la linia de pământ. 10. Rabdofan [paŐAO(|)aH; rhabdophane; Rhab- dophan; rhabdophane; rabdofân]. Mineral.: (Ce, La, Y, Er) (P04) ■ H20. Fosfat natural hidratat de ceriu, lantan, ytriu şi erbiu. Sin. Fosfocerit. 11. Rabif [ceTKa PaÖHija; treillis métallique R.; R. Geflecht; R. wire netting; rabitzháló]. Cs.: Plasă de sârmă cu diametrul de 1-2 mm şi gal-vanizată, având ochiurile de 1-4 cm, folosită în lucrările de construcţii pentru a fixa şi a susţine tencuiala pe suprafaţa unor elemente de construcţie (pereţi, tavane, etc.) făcute din materiale la cari tencuiala nu aderă bine (de ex. lemn, metal), pentru executarea unor motive arhitectonice sau ornamentale (de ex. cornişe, console, etc,) cari să fie cât mai uşoare, pentru executarea pereţilor despărţitori, a tavanelor plane la planşeuriie de lemn sau la planşeuriie cu grinzi, etc, Plasa de rabiţ se fixează, fie direct pe suprafaţa elementului de construcţie (de ex. pe suprafaţa unui 2 perete de lemn), cu a jutom! unor cuie speciale sau al unor scoabe mici, fie pe un schelet de metal care are forma elementului de consfrucfie respectiv (de ex, o cornişă, o consolă de balcon, o coloană, etc.)# de care se leagă cu sârmă, sau e suspendată de elementul de construcţie (de ex. de un planseü) prin vergele subţiri de metal. Plasa de rabit rămâne înglobată în mortarul tencuelii, împiedecând crăparea acesteia, deslipirea şi căderea ei de pe elementul de consfrucfie. î. Rablură [înnOHKa; rablure; Sponung; rabbet; horonyék]. Nav.: Scobitură cu profil rectangular, la muchiile chilei, ale etravei sau ale etamboului unei nave de lemn, în care se introduc capetele Rablurile etravei şi chilei. Í) rablură; 2) bafură 'exterioară; 3) bafură medie; 4) bătură inferioară; 5) bordaj; 6) efravă; 7) chilă; 8) chilă falsă; 9) carii-gă; 10) varangă. bordajului (v. fig.). Muchia din afară a rablurii se numeşte bătură exterioară, iar cea dinăuntru, bătură interioară; muchia din fundul rablurii se numeşte bătură medie. 2. Rabofare [CTporaHHe; rabotage; Hobeln; planing; gyalulás]. Tehn., Metl.: Operaţiunea de rindelare (v.) a unui material, de obiceiu metalic, efectuată printr'o mişcare relativă de trans-lafie, cu ajutorul unei maşini de rabotat, care poate fi o maşină de rabotat longitudinal (raboteză), o maşină de rabotat transversal, sau o maşină de rabotat specială. Aşchierea se obfine prin atac continuu al unel-tek— care este un cutit de rabotat (v. Cufit de raboteză) în timpul cursei utile. La maşinile mici, de obiceiu, numai una dintre cele două curse ale mişcării principale este cursă utilă (care este urmată de cursa moartă, efectuată adesea cu vitesă mărită), iar la maşinile mari, uneori ambele curse sunt curse utile; în cursa moartă, căruciorul port-unealtă permite alunecarea cuţitului în contact cu piesa, sau î| ridică, întrerupând contactul cu piesa. Unealta de rabotat are axa sa longitudinală perpendiculară sau aproape perpendiculară pe direcfia mişcării princpale — adesea orizontală — şi e solicitată la încovoiere, în timpul aşchierii, spre deosebire de unealta de mortezat, care se mişcă în direcţia axei sale longitudinale şi e solicitată la compresiune (v. fig. sub Rindelare). Prin rabotare se profilează sau se netezesc piese cu dimensiuni şi forme foarte variate, folosind maşini de rabotat adecvate. La rabotare se deosebesc următoarele mişcări relative între unealtă şi piesă: mişcarea princi- pală alternaMvă, de obiceiu în direcfie orizontală,, care poate fi efectuată, fie de unealtă (la maşinile de rabotat longitudinal sau transversal, cu port-unealtă alunecătoare, şi la majoritatea maşinilor de rabotat speciale), fie de piesa prelucrată, împreună cu masa maşinii (la maşinile de rabotat longitudinal, cu masă alunecătoare); mişcarea de pătrundere (care determină adâncimea de tăiere), e-fectuată totdeauna de cufit, într'o direcfie perpendiculară pe su-prafafa prelucrată; mişcarea de avans, perpendiculară pe direcfia mişcării principale (v. fig.), efectuată, fie de dispozitivul port-unealtă (de ex. la majoritatea maşinilor de rabotat longitudinal şi la maşinile de rabotat transversal, cu berbec cu avans orizontal), fie de piesă, odată cu masa maşinir pe care e fixată (la majoritatea maşinilor de rabotat transversal, cu masă cu avans orizontal); o mişcare de avans circular numai la unele maşini* de rabotat speciale, efectuată, de obiceiu, de piesa prelucrată. — După gradul de finifie care trebue obfinut prirr prelucrare, se deosebesc rabotare de degroşare şi rabofare de netezire, care se efectuează cu vitese şi cu avansuri mai mici decât cele folosite la degroşare. 3. ~ intensivă [cHJiOBoe CTporaHHe MeTaji-Jia; rabotage intensif; intensives Hobeln; intensive planing; intenzív gyalulás], Metl. V. sub Stahano-viste, metode 4. Rabotare, maşină de fasonat prin Sin. Rabotat, maşină de ~ prin reproducere 2 (v.). 5. Rabofarea cilindrilor de moară: Sin. Ri-fluire (v.). 6. Rabatat, cufit da Mş.-unelte. V. Cufit de raboteză; v. şi sub Cufit 2. 7. Rabotat, maşină de ~ [crporajibHbiH CTa-HOK; machine a rabofer, raboteuse; Hobelma-schine, Metallhobelmaschine; planing machine, planer; gyalugép]. Mş.-unelte, Metl.: Maşină de rindelat metal (v. Rindelat, maşină de ^), la care unealta are axa perpendiculară sau aproape perpendiculară pe direcţia mişcării principale, care e o mişcare relativă de translafie, de obiceiu orizontală. Maşina e compusă, în general, din batiu, masa maşinii (masa de lucru, masa port-piesă), dispozitivul port-unealtă, mecanismul de antrenare, mecanismul organic (mecanismul pentru mişcarea principală şi cel pentru mişcarea de avans), ghidaje, dispozitive de comandă, dispozitive şi instalaţii auxiliare. Construcfia maşinii diferă după dimensiunile şi după forma pieselor prelucrate Mişcarea principală şi cea de avans pot fi efec- Avansuiile şi poziţiile cujitului îr>-diferitele operafiuni efectuate la-maşina de rabofat longitudinal.. Í) la rabotarea fefelor orizontale; 2) la rabotarea fefelor verticale; 3) la rabotarea fefelor inclinate.. 3 fuate, fie de piesa fixată pe masa de lucru, fie de unealta fixată în dispozitivul port-unealtă. Aşchierea se obţine prin atac continuu al uneltei în timpul cursei utile; uneori, la maşinile mari, ambele curse sunt curse utile, iar la maşinile mici, numai una dintre cursele mişcării principale e utilă, cursa moartă fiind efectuată cu vitesă mărită. Energia folosită la rabotare poate fi cedată maşinii de motoare sau prin forţă musculară. Maşinile antrenate prin forţă musculară dau o productivitate mică, şi sunt folosite foarte rar; cele (cu masă alunecătoare sau'cu port-unealtă alunecătoare), cari se împart în maşini de rabotat longitudinal, maşini de rabotat transversal, şi maşini de rabotat speciale. După deplasările efectuate^ de masa de lucru, port-p'esă sau de d'spozitivu! port-unealtă, maşinile de rabotat metal se clasfică în: maşini de rabotat cu masă alunecătoare (la cari masa de lucru şi p;esa fixată pe ea efectuează mişcarea princ'pală, iar cuţitul fixat în port-unealtă efectuează mişcările ^de avans); maşini de rabotat cu 1 /X' ' Wi W2Zr/^r/777777m77f?7r/W/777777777. f 1 L._ =r_ Maşină de rabotat transversal (maşină de şeping), cu mecanism organic hidromecanic, tip 737, al uzinei din Gomei. I) soclu; 2) batiu; 3) berbec; 4) masă în consolă, cu avans transversal; 5) mecanism de avans transversal al mesei; ő) mecanism de ridicare a mesei; 7) picior de sprijinirea mesei; 8) cărucior port-unealtă; 9) motor de antrenare; Í0) pompă; ÍI) distribuitor de comandă hidraulică; Í2) cilindru hidraulic solidar cu batiul maşinii; 13) piston; 14) tija pistonului, solidară cu berbecul. mai multe maşini de rabotat metal sunt antrenate de unu sau de mai multe motoare. Lanţul cinematic al mecanismuLui organic este stereomecanic (alcătuit din elemente solide), sau, Ia maşinile moderne, hidromecanic (v. fig.). După direcţia mişcării principale, maşinile de rabotat metal pot fi maşini de rabotat orizontale, cari constitue majoritatea maşinilor de rabotat, şi maşini de rabotat verticale, cari sunt construite în scopuri speciale (de ex. maşinile de rabotat canale de pană şi unele maşinide rabotatprin reproducere) —Unele maşini au două dispozitive de ghidare a căruciorului port-unealtă, datorită cărora mişcare a principală a uneltei poate fi atât orizontală, cât şi verticală (v. Rabotat, maşină de ~ orizontal şi vertical). După orientarea direcţiei mişcării principale în raport cu d’mensiunea mai mare a piesei prelucrate, se deosebesc maşini de rabotat obişnuite port-unealtă alunecătoare (la cari masa de lucru este fixă, iar port-unealta efectuează mişcarea principală); maşini de rabotat speciale (la cari fie port-p:esa, fie port-unealta au şi alte mişcări, diferite de mişcarea rectilinie de translaţie), de exemplu maşina de rabotat rad:ală, maşina de rabotat piese cilindrice, maşina de rabotat prin reproducere sau prin copiere, etc. — Exemple de maş:ni de rabotat: î. Rahofaf, maşină de ~ longitudinal [npo-ZţOJIbHO-CTporaJlbHblH CTaHOK; raboteuse pour rabotage long-tudinal; Lăngshobeîmaschine; planing machine for long’tudinal planer; hosszgyalugép]. Mş.-unelte: Maşină de rabotat la care mişcarea princ'pală are, în general, direcţia dimensiunii mai mari a suprafeţei prelucrate. Maşin:|e de rabotat long:tudinal se folosesc, în general, la prelucrarea pieselor cu dimensiuni mari sau cu 1* d c îj s: i 4 greutate mare. Sin. Raboteză, Raboteză longitudinală. După cum mişcarea de lucru este efectuată de masa port-piesă sau de dispozitivul port-unealtă, se deosebesc maşini de rabotat longitudinal, cu masă alunecătoare, şi maşini de rabotat longitudinal, cu port-unealtă alunecătoare (v. fig.). î. Rabotat, maşină de ~ longitudinal, cu masă alunecătoare [npOAOJlbHO-CTporaJlbHblfi CTaHOK c B03BpaTH0 nocTynaTejibHbiM flBHJKe- maşinii, efectuează împreună cu aceasta mişcarea principală, alternativă, de lucru. Maşina este compusă din următoarele părţi: batiu, masa maşinii, dispozitivul port-unealtă, mecanismul de antrenare, mecanismul organic, ghidaje, dispozitive de comandă şi dispozitive auxiliare. — Batiul se compune dintr'un soclu (care are picioare, la maşinile mici, sau care e fixat direct pe sol, la maşinile mari) cu o coloană, sau cu două coloane solidarizate la partea superioară. Maşini de rabotat longitudinal (raboteze), cu acfionare manuală (fig. a) şi cu acfionare prin motor (fig. £>•••/). Maşini de rabofat longitudinal, cu masă alunecătoare: a) cu două coloane, şi cu acfionare manuală; b) cu două coloane, şi cu prelucrare simultană a mai multor fefe; d) cu cursă scurtă, cu o coloană, şi cu prelucrare simultană a mai multor fefe; e) cu două coloane, şi cu port-unealtă pentru mai multe cujite, pentru prelucrarea simultană a unei fefe; f) cu o coloană, şi cu prelucrare simultană a două fefe. Maşini de rabotat longitudinal, cu port-unealtă alunecătoare: c) maşină de rabotat orizontal şi vertical; g) cu groapă (pentru placă port-piesă); h) cu portal alunecător; f) pentru rabotat marginea tablelor. HHGM CTOJia; raboteuse â table coulissante; Hobel-maschine mit gleitendem Tisch, Tischhobelmaschi-ne; table planing machine; ide-odamozgású asztalú hosszgyalugép]. Mş.-unelfe: Maşină de rabotat meial la care piesa prelucrată, fixată pe masa printr'o traversă de rigidizare; pe faja orizontală, liberă, batiul are ghidaje de translafie (cu alunecare), plane sau profilate, pentru masa alunecătoare. — Piesa de prelucrat se fixează pe masa orizontală a maşinii, care efectuează mişcarea prin- cipală, rectilinie şi alternativă. Cursa şi vitesa mesei pot fi variate. — Coloana, respectiv coloanele verticale, au ghidaje cu alunecare pentru dispozitivul port-unealtă; acesta e constituit dintr'o traversă orizontală, deplasabilă în înălţime, înzestrată cu ghidaje orizontale pentru căruciorul port-unealtă, care efectuează avansul transversal. Unele maşini mari au pe traversa mobilă două cărucioare sau o placă port-cărucioare (la maşina de rabotat cu mai multe cufite) pentru mai multe cărucioare port-unealtă (v. p. 4, fig. e), ale căror unelte prelucrează simultan piesa; alte maşini mari au şi cărucioare port-unealtă deplasabile în înălţime, pe ghidajele verticale de pe coloane. Căruciorul port-unealtă trebue să permită reglarea preliminară (potrivirea), manuală, a cujitului, şi să asigure avansurile necesare pentru prelucrarea în plane orizontale, verticale sau oblice. Căruciorul e compus, de obiceiu, din sania inferioară şi din sania superioară, inclinabile, ultima având un ax de oscilaţie orizontal şi perpendicular pe direcţia mişcării principale, pentru a permite aşchierea in cursa pé piesă în cursa utilă şi ridicarea uneltei de moartă (v. fig.); la maşinile instalaţiile auxiliare sunt dispozitive de prindere^a piesei pe masa de lucru, instalat ii de'ungere, etc. Port-cujit pendulant cu două cufite, magnetică. 1) sanie superioară; 2) port-cufit; cu comandă electro- 3) electromagnet, Vitesa de lucru a mesei e reglabilă, şi depinde de felul prelucrării (degroşare sau netezire) şi de mărimea maşinii. Vitesa în cursa utilă poate avea a) sanie inferioară; b) sanie superioară; c) cărucior porf-unealfă, cu mecanism de ridicare a uneltei în cursa moartă; 1) traversă; 2) sanie inferioară; 3) piacă rotitoare; 4) sanie superioară; 5) placă inclinabilă; 6) clapă port-cufit; 7} axul de rotafie al plăcii rotitoare; 8) axul de rotafie al plăcii inclinabile (5); 9) axul de oscilafie al clapei; 10) mecanism ae reglare a înălfimii cuţitului; 11) pârghie de comandă a ridicării cufitului în cursa moartă; 12) cablu de comandă a ridicării cufitului în cursa moartă; 13) spin de fixare a clapei (6). de rabotat rapide, ridicarea cufitului poate fi comandată. Unele maşini au un port-cufit pendulant, cu două cutite, care permite aşchierea în ambele curse (v. fig. d). — Antrenarea se poate face, fie manual, fie mecanizat, prin roată de curea -sau cu unu sau mai multe motoare. — Mecanismul principal comandă mişcarea alternativă a mesei alunecătoare şi poate fi un inversor de mers, mecanic (de ex.: cu angrenaj cilindric frontal şi cu melc sau cu cremalieră; cu bielă-manivelă; cu culisă rotativă sau oscilantă; cu curele; etc.), hidraulic sau electric. Mecanismul de avans, care acţionează în momentul trecerii dela cursa moartă Ia cursa utilă, poate fi acfionat manual sau poate fi legat cu mecanismul principal şi este, de obiceiu, o culisă care acţionează un mecanism cu cremalieră şi cu roată cu clichet. — Dispozitivele şi valorile medii cuprinse între 6 şi 60 m/min, la degroşare, şi valori mai mari la netezire, iar vitesa în cursa moartă poate avea valorile medii cuprinse între 30 şi 67 m/min, vitesele medii fiind mai mari la maşinile mici. Maşinile mijlocii şi cele mari sunt antrenate electric (cu motor cu inversarea sensului mişcării, cu dispozitive de frânare a mesei puţin înainte de sfârşitul curselor, cu dispozitive de asigurare contra inversării premature a curentului, etc.) sau hidraulic; maşinile antrenate hidraulic pot atinge vitese medii de cursă moartă cuprinse între 40 şi 67 m/min. Maşinile de rabotat longitudinal, cu masă alunecătoare, au nevoie de spaţiu mare, batiul având o lungime de 1,5 2,2 ori lungimea maximă a piesei prelucrate. Sin. Raboteză. — 6 Maşina de rabotat longitudinal, cu masă alunecătoare, poate avea forme diferite, după forma şi mărimea pieselor prelucrate, Exemple: î. Rabotat, maşină de ~ cu cursă scurtă [npo-flOJIbHO CTporaJIbHblÖ CTaHOK C KOpOTKHM XOAOM CTOJia; raboteuse âcourse courte; Kurzho-belmaschine; planing machine for short work; rövid munka|öketű gyalugép]: Maşină de rabotat lon-g’tudinal, cu masă alunecătoare, care serveşte Ia rabotarea longitudinală sau transversală a pieselor grele (cu lăţimea peste 600 mm, cu înălţimea sub 500 mm şi cu lungimea mai mică decât 1000 mm), cari nu pot fi prelucrate precis pe maşinile de rabotat transversal, din cauza deformării berbecului sau a mesei în consolă. Maşina de rabotat cu cursă scurtă are construcfia asemănătoare cu a maşinilor obişnuite de rabotat longitudinal, cu una sau cu două coloane, având însă antrenarea mesei prin mecanism cu culisă oscilantă, plasat în soclu (v. p. 4, fig. d), sau antrenare hidraulică. 2. maşină de ~ cu două coloane [#Byx-CToenHbiH npofloJibHO-CTporajibHbifí CTaHOK; raboteuse a deux colonnes; Zwei-stănderhobelmas-chine; double colum n planing machine; kétállvá-nyos hosszgyalugép]: Maşină de rabotat longitudinal, cu masă alunecătoare, la care batiul are dduă coloane verticale, solidarizate Ia partea superioară printr'o traversă de rigidizare, şi cari sunt echipate cu ghidaje pentru traversa orizontală port - cărucioare. Cele mai multe maşini de rabotat au două coloane, distanta dintre ele limitând lăţimea piesei de prelucrat (v. fig.; v. şi p. 4, fig. a, b şi e). Maşina serveşte rilor, a ghidajelor, Maşină de rabotat longitudinal, < masă alunecătoare, cu două coloane. Í) batiu; 2) picior; 3) masă de lucru, alunecătoare; 4) cărucior port-unealtă, mobil; 5) traversă port-unealtă; 6) coloană fixă; 7) traversă fixă, de rigidizare; 8) roată de curea de antrenare şi rofilelibere şi deinversare de mers; 9) mecanism de inversare de mers. la prelucrarea precisă a batiu-a plăcilor, cadrelor, etc., cari au lăfimea sub 4000 mm, înălfimea sub 3000 mm şi lungimea sub 12000 mm. 3. maşină de ~ cu o coloană [oflHOCTOen-Hbiő npoflOJibHO cTporajibHbiö cjaHOK; raboteuse â montant unique, raboteuse ouverte; Ein-stănderhobelmaschine, Sâulenhobelmaschine, ein- seitig offene Hobelmaschine; open side planer, singie column planing machine; egyállványos hosszgyalugép, nyitott hosszgyalugép]: Maş'nă de rabotat long'tudinal, cu masă alunecătoare, la care batiul are o singură coloană, pe care se poate deplasa traversa port-cărucior. Pe traversă sunt, de obiceiu, două cărucioare, pentru prelucrat fafa superioară a piesei, iar pe coloană poate fi ghidai un alt cărucior, pentru prelucrarea unei fete verticale a pies'ei. Uneori, maşina are un suport pentru sprijinirea celui de al doilea capăt al traversei, şi o coloană auxiliară, pentru un cărucior port-unealtă. Maşina e folosită la prelucrarea pieselor marif cu dimensiunile: lăfimea mai mică decât 1500 mm, înălfimea mai mică decât 1250 mm, lungimea mai mică decât 5000 mm (v. p. 4, fig. f). 4. maşină de ~ longitudinal, manuală [pyHHOH npOAOJIbHO-CTporaJlbHblfi CTaHOK; raboteuse manuelle â table; Tischhobelmaschine mit Handantrieb; hand driven planing machine for long work; kézi hosszgyalugép]: Maşină de rabotat longitudinal, cu masă alunecătoare, orizontală, cu antrenare manuală prin manivelă sau cu patru manete dispuse în cruce (v. p. 4 fig. a). Mecanismul organic este, de obiceiu, un angrenaj roată dinfată-cremalieră; avansul transversal (orizontal) al uneltei se realizează printr'un mecanism cu clichet şi cu şurub conducător şi piulifă. Avansul vertical se face manual. Maşina e folosită în ateiiere mici, în cazul când nu există energie electrică sau arbore de transmisiune, pentru reparafii şi uzinare de piese mici, cu lăfimea de 150**-250 mm, înălfimea sub 200 mm şi lung'mea sub 750 mm. 5. Raboiaf, maşină de ~ longitudinal, cu port-unealiă alunecătoare [npoAOJibHO CTporaJIbHblÖ CTaHOK co cK0Jib3HmHM pe3[ţeAep3KaTejieM; raboteuse â porte-outil coulissant; Hobelmaschine mit- gleitendem Werkzeughalter; planing machine with sliding tool holder; hosszgyalugép csúszó késszánnal, csúszó szerszámtartós hosszgyalugép]. Mş.-unelte: Maşină de rabotat metal, la care unealta fixată în dispozitivul port-unealtă efectuează mişcarea principală alternativă de lucru, în timp ce piesa prelucrată e imobilă pe masa maşinii. Maşina e compusă din batiu, cu masa de fixare a pieselor de prelucrat, din dispozitivul port-unealtă, mecanismul de antrenare, mecanismul organic, ghidaje, dispozitive de comandă, dispozitive şi instalafii auxiliare. — Batiul se compune dintr'un soclu (care are picioare, la maşinile mici, sau care este fixat direct pe sol, la maşinile mari) a cărui fafă superioară constitue masa de fixare, şi ale cărui fete laterale constitue ghidajele cu alunecare ale dispozitivelor port-unealtă. — Dispozitivul alunecător port-unealtă poate fi constituit dintr'un cărucior cu două sănii suprapuse, dintr'o traversă alunecătoare, 7 pe care se pot deplasa, ghidate, două cărucioare port-unealtă, sau dintr'un cadru deschis, pe a cărui traversă sunt montate şi pot aluneca unul sau mai multe cărucioare port-unealtă. Cursa şi vitesa dispozitivului pot fi variate. Căruciorul port-unealtă e constituit la fel ca la maş:nile de rabotat, cu masă alunecătoare. La maşinile mici, aşchierea se efectuează în timpul unei singure curse, iar la unele maşini mari, aşchierea se efectuează, uneori, în timpul ambelor curse, fie cu un cufit cu două tăişuri, fie. folosind cufite şi, eventual, cărucioare port-unealtă diferite, pentru fiecare sens de mişcare. — Antrenarea se face, de obiceiu, mecanizat, prin roată de curea sau prin unul sau mai multe motoare. — Mecanismul principal comandă mişcarea alternativă a port-uneltei alunecătoare şi poate fi un inversor de mers care acfionează, de obiceiu, un mecanism cu şurub conducător şi cu piuliţă; maşinile mijlocii şi cele mari sunt antrenate 'electric, prin motor cu inversare a sensului de mers, asigurându-se frânarea dispozitivului port-unealtă înainte de sfârşitul curselor. Mecanismul de avans, care acfionează în momentul trecerii din cursa moartă în cursa utilă, e legat, de obiceiu, cu mecanismul principal, şi e constituit dintr'un mecanism cu cremalieră şi cu roată cu cli-chete. — Dispozitivele şi instalaţiile auxiliare sunt dispozitive de prindere a piesei pe masa de lucru, instalaţii de ungere, etc. Vitesa de lucru a port-uneltei are valori diferite, după cum se efectuează rabotare de degroşare sau de netezire. Vitesele în cursa utilă pot fi de 12--20 mm/min, la degroşare, şi de 8”*12 mm/min, la netezire, iar vitesa în cursa moartă poate atinge întreitul acestor vitese. Maşina poate avea forme diferite, după scopul în care e folosită. Exemple: î. Rabotat, maşină de ~ canale de pană [mrio HOHHO-CTporaJIbHblH CTaHOK; machine â ra-boter Ies rainures de clavettes; Keilnutenhobe-maschine; key way slotting machine, key way cutţing machine; ékhorony-hosszgyalugép] : Maşină de rabotat longitudinal, verticală, .cu port-unealtă alunecătoare, la care cuţitul e fixat pe o bară port-unealtă care alunecă în două ghidaje cilindrice închise, şi care e antrenată, în mişcarea principală alternativă, printr'un mecanism bielă-manivelă, situat sub masa maşinii (v. fig.). Cursa uneltei poate fi variată prin varierea braţului mani-’velei; în general, cursa utilă e cursa descendentă. Piesa se fixează pe masa maşinii, care se compune, adesea, din două sănii cu mişcările în cruce, şi dintr'un platou rotund, rotitor. Mecanismul de avans acţionează în momentul trecerii din cursa moartă în cursa utilă. Maşina e folosită Ia rabotarea canalelor de tpană în butuci de roată, la uzinarea capetelor de bielă închise, la rabotarea roţilor diojai©. «(folosind un cuţit fasonat), etc. Per.fru/efip^te^Cf înclinaţie, piesa e fixată, de obiceiu, pe o placă de adaus care are o faţă inclinafă. Maşină verticală de rabotat canale de pană. a) secfiune schematică prin maşină; fa) rabotarea unui canaJ de pană cu fundul inclinat; c) rabotarea unui cap de bielă închis; d) rabotarea unei cremaliere; 1) batiu; 2) manivelă cu lungime variabilă; 3)bielă; 4) port-unealtă; 5) ghidaj fix; 6) braf mobil cu ghidaj; 7) piesă prelucrată; 8) piesă de adaus, cu fafă înclinată; 9) mişcarea principală; 10) mişcarea de avans. 2. maşină de ~ cu groapă [flMHblă-CTporaJIbHblH CTaHOK; machine a raboter â fosse; Grubenhobelmaschine; pit planer; verem-hosszgyalugép]: Maşină de rabotat longitudinal, cu port-unealtă alunecătoare, constituită dintr'un portal în formă de cadru (cu două coloane verticale şi cu o traversă orizontală port-cărucioare), care alunecă pe ghidaje fixate pe un batiu cu placa de fixare a piesei îngropată sub nivelul solului şi al glisierei; pereţii îngropaţi ai bafiului au canale în T, cu ajutorul cărora se poate monta — la diferite înălţimi — o placă port-piesă (v. p. 4, fig. g). Mecanismul de avans e constituit din şuruburi conducătoare şi din piuliţe. Cărucioarele poartă cuţite cu două tăişuri, pentru aşchiere în ambele curse ale mişcării alternative. Maşina e folosită în uzinele constructoare de maşini grele, pentru prelucrarea de plăci, cadre, batiuri, blindaje, etc., cu dimensiuni mari. Piesele prelucrate pot avea dimensiunile: lăţimea 2000-”6000 mm, înălţimea peste 1500 mm şi lungimea până la 12 000 mm_ 3. maşină de ~ cu masă îngropată. V. Rabotat, maşină de ~ cu groapă. 4. maşină de ~ cu portal. V. Rabotat, maşină de portală. 5. maşină de ~ lateral [CTporaJibHbift CTaHOK flJIH ŐOKOBblX ILJIOCKOCTeÖ; raboteuse latérale; Seitenhobelmaschine; side planing machine, side planer; oldalt gyaluló hosszgyalugép]; Maşină de rabotat longitudinal, cu port-unealta alunecătoare, pentru rabotarea pieselor foarte lungi (până la 30 m) în raport cu lăfimea lor, de exemplu a glisierelor în T pentru ascensoare, a paturilor de strung, etc. Se construesc maşini cu tetiu orizontal cu două ghidaje laterale pe latu- rile lui lungi, iar pe aceste ghidaje alunecă două traverse, cari au fiecare câte două cărucioare şi sunt acţionate, simultan sau independent, prin mecanisme cu şurub conducător şi cu piuliţă. La aceste maşini, piesa se fixează pe o masă discontinuă, constituită din mai multe mese în consolă, deplasabile în lungul batiului şi în înălţime. — Se construesc, de asemenea, maşini cu un baiiu lung, cu două glisiere laterale pentru două coloane alunecătoare verticale, cari poartă câte un braţ port-cărucior; cele două coloane pot fi actionate simultan sau independent. î. Rabotat, maşină de ~ marginea tablelor [KpOMKOCTporaJibHblH CTaHOK; machine â chan-freiner les tőles, chanfreineuse; Blechkantenhobel-maschine, Blechbesăummaschine; plate edge planing machine, plateedge beveiiingmachine; lemez-él-gyalugép]: Maşină de rabotat longitudinal, cu port-unealtă alunecătoare, constituită dintr'un batiu cu masă fixă, cu un ghidaj orizontal pentru două cărucioare port-unealtă şi cu un cadru fix cu două coloane pe latura lungă a batiului. Placa de tablă care trebue prelucrată se fixează pe masa fixă cu ajutorul unor şuruburi de presiune, sau al unor dispozitive hidraulice sau pneumatice de apăsare, a căror piuliţă, respectiv cilindru, sunt solidare cu traversa orizontală a cadrului. Cărucioarele port-unealtă sunt actionate prin mecanisme cu şurub conducător şi cu piuliţă — şi aşchiază în ambele curse ale căruciorului (v. p. 4, fig. /). — Unele maşini au două cadre şi două ghidaje, aşezate în unghiu drept, pentru ca să se poată prelucra cele două margini concurente ale colţului tablei. — Alte maşini au ghidajele căruciorului port-unealtă pe o traversă orizontală, care poartă dispozitivele de fixare a plăcii de tablă, şi pot fi folosite şi la retezarea tablelor. Maşinile sunt folosite în uzinele de cazangerie sau de construcţii navale, pentru rabotarea în unghiu drept sau pentru teşirea foilor de tablă sau a plăcilor de blindaj. Se construesc maşini pentru prelucrat plăci până la 15 m, 2. maşină de ~ orizontal şi vertical [BepTHKaJIbHO-r 0pH30HTaJIbH0 CTporaJIbHblîî CTaHOK; machine â raboter horizontale et verticale; Horizontal und Vertikaihobelmaschine; horizontal and vertical planing machine; vizszin-tes-függőleíjes gyalugép, horizontális és vertikális gyalugép]: Maşină de rabotat longitudinal, cu port-unealtă alunecătoare, la care piesa de prelucrat e fixată pe masa fixă, alături de un cadru fix, vertical. Cadrul fix are două ghidaje orizontale, pentru traversa port-cărucior verticală. Traversa verticală efectuează mişcarea * principală în direcţie orizontală, fiind acţionată simultan la cele două extremităţi, prin mecanisme cu şurub conducător şi cu piuliţă; căruciorul poate aluneca ghidat, pe verticală, fiind antrenat printr'un mecanism cu şurub conducător şi cu piuliţă (v. p. 4, fig. c). Maşina e folosită la prelucrarea precisă a pieselor foarte grele şi mari, în construcţia de maşini grele (de ex. pentru corpuri de turbine de abur sau hidraulice, etc.), cursa orizontală a maşinii fiind de 9---12 m, iar cea verticală, de 4’**6 m. 3. maşină de portală [nopTaJibHO-CTporaJIbHblH CTaHOK; machine a raboter â portique; Portalhobelmaschine; portal planing machine; portál-gyalugép]: Maşină de rabotat longitudinal, cu port-unealtă alunecătoare în formă de cadru deschis, numit portal. Acest cadru e constituit din două coloane verticale reunite, la partea superioară, printr'o traversă orizontală de rigidizare, şi poarlâ o a doua traversă orizontală, fixă, cu glisiere pentru două sau pentru mai multe cărucioare port-unealtă. Batiul maşinii este un, pat fix, pentru fixarea pieselor, şi are două ghidaje laterale pentru picioarele portalului. Mecanismul mişcării principale e constituit din şuruburi conducătoare şi din piuliţe. Maşina are ambele curse utile, folosind, fie cărucioare independente pentru cele două curse, fie cuţite cu' două tăişuri, fixate în port-unealta oscilantă a căruciorului (v. p. 4, fig. h). Maşina e folosită , la prelucrări de plăci, cadre, batiuri, etc. ale maşinilor prea grele, prea lungi sau prea late pentru a fi prelucrate pe maşinile de rabotat longitudinal obişnuite, cu masă mobilă. Piesele prelucrate pot avea dimensiunile: lăţimea peste 2000 mm, înălţimea sub 1500 mm şi lungimea peste 5000 mm. 4. Rabotai, maşină de specială [cneiţHaJiH-3HpOBaHHb!H CTporaJIHbiH CTaHOK;machine spé-ciale a raboter; Hobelmaschine für Sonderzwecke; singlepurpose planing machine; spe-cializált gyalugép], Mş.-unelte: Maşină. de rabotat, la care, fie masa maşinii, fie piesa fixată pe aceasta,fie port-unealta, execută şi alte mişcări, diferite de mişcarea rectilinie de translaţie; de exemplu / o mişcare de avans circulară, o mişcare de avans impusă de un dispozitiv de copiere, etc. (v. fîg.). Maşina poate avea forme diferite, după scopul Tn care e folosită. Exemple: 5. maşină de şină de ~, radială. 6. ~r maşină de şină de ~ dinţi. 7. maşină ds ~ pentru piase cilindrice [Kpyrjio CTporaJlbHblH CTaHOK; machine â raboter des piéces cylindriques; Hobelmaschine für zylindrîsche Werkstücke; planing machine for .Maşină de rabotat cu avans circular al piesei, comandat mecanic (pentru elice cu pas mare) (schemă). 1) masă cu mişcare rectilinie alternativă; 2) piesă cu avans circular; 3) port-unealtă fixă; 4) mecanism de comanda a avansului circular. cilindric. V. Rabotat, ma-dinţi. V. sub Tăiat, ma- ? cylindric work pieces; körgyalugép]: Maşină de rabófaf specială, cu masă alunecătoare, folosilă la rabotarea la exterior sau la interior a pieselor cilindrice ale căror generatoare sunt paralele cu axa lor longitudinală. Maşina e construită ca maşină de raboiat cu masă alunecătoare, cu două coloane, !a care piesa de prelucrat se prinde pe masa de lucru, între vârfurile a două păpuşi, dintre cari una e fixă şi cealaltă e mobilă. Pentru prelucrat piese cilindrice circulare, piesa primeşte (la începutul cursei moarfe) un avans circular, dela un angrenaj cu şurub-melc şi roată elicoi-dală; avansul poate fi manual sau comandat de mişcarea mesei. Pentru prelucrat piese cu secţiune transversală poligonală, piesa poate primi o mişcare comandată de un cap divizor (v. fig. b sub Rabotat, maşină de radială). E folosită în uzine de construcfii de maşini şi de armament, de exemplu la rabotarea fefelor curbe ale manivelelor arborilor cotiţi, a culatelor fevilor de tun, etc. Uneori, la rabotarea canalelor pe piese cilindrice, strunjite în prealabil, se folosesc maşini cu port-unealtă alunecătoare, de construcţie asemănătoare berbecului maşinilor de rabotat transversal, la cari faţa superioară a batiului constitue masa fixă, de prindere a piesei. Piesa de prelucrat 1 —] j 1 1 i M-fr Maşină de rabotai canale pe piese cilindrice, cu berbec port-unealtă alunecător. Í) berbec; 2) suport de strângere şi de avans circular al piesei; 3) păpuşă mobilă; 4) rolă de sprijin; 5) masă de lucru. se prinde pe masă între o păpuşă mobilă şi un dispozitiv de strângere care-i imprimă şi avansul circular; la extremitatea opusă păpuşii mobile, piesa e sprijinită pe o rolă (v. fig.). î. Rabofaf, maşină de ~ prin copiere [KonHpo-. BaJlbHO crporaJIbHbrâ CTaHOK; raboteuse â co- pier; Kopierhobelmaschins; copy(ing) planing machine; kopirgyalugép]: Maşină de rabotat specială, orizontală şi cu port-unealtă alunecătoare, având construcţia şi funcţionarea asemănătoare cu acelea ale maşinii de rabotat transversal, care efeciuează rabotarea după şablon sau după un model, pentru a reproduce piese având forma identică cu acesta. Maşini de rabotat prin copiere, a) cu comanda mecanică; b) cu comandă hidromecanică; Í) masă de lucru; 2) masă de fixare a modelului; 3) piesă de prelucrat; 4) şablon (model); 5) cărucior port-unealtă; 6) palpator. Modelul se fixează pe masa maşinii sau pe o masa paralelă cu aceasta, şi ghidează o rolă sau un palpator care impune uneltei mişcarea. Lanţul cinematic de comandă poate fi stereomecanic, hidromecanic sau electric. De obiceiu, unu! dintre avansuri e uniform, iar celălalt variază conform formei modelului (v. fig.). 2. maşină de radială [paAHajibHO-CTporaJIbHblH CTaHOK; machine â raboter des surfaces cylindriques; Hobelmaschine für zylin-drische Flăchen; planing machine for cylindric surfaces, radius planer; sugárgyalugép]: Maşină de rabotat specială, cu masă alunecătoare, pentru prelucrat feţe cilindrice convexe sau concave ale organelor de maşini. Are următoarele părţi: un batiu cu ghidaje orizontale pentru masa alunecătoare; o coloană, pe care se poate deplasa, în înălţime, o traversă orizontală port-cărucior; un port-palier pentru axul vertical de rotaţie al unui braţ cu lungime reglabilă, articulat cu sania inferioară^ a căruciorului port-unealtă. Palierul axului vertical e deplasabil într'o direcţie paralelă cu direcţia de deplasare a mesei alunecătoare (v. fig. a).. Maşini de rabotat speciale, cu masă alunecătoare, a) maşină de rabotat, radială; b) maşină de rabotatj^en-tru piese cilindrice; c) maşină de rabotat prin reproducere.,. 10 în timp ce masa efectuează mişcarea principală alternativă, căruciorul efectuează avansul de-a-lungul unui arc de cerc (datorită legăturii lui cu axul vertical), astfel încât cufitul prelucrează suprafeţe cilindrice circulare, cu generatoarea verticală. Maşina e folosită în uzine de construcfii de maşini, de locomotive, de poduri şi armament, la rabotarea suprafeţelor cilindrice concave sau convexe. î. Rabofaf, maşină de ~ prin reproducere [KO-HHpOBaJIbHO-CTporaJlbHblH CTaHOK; raboteuse a reproduire; Reproduktionshobelmaschine; repro-duction planing machine; másoló gyalugép, reprodukáló gyalugép]. 1: Maşină de rabotat specială, de rabotat prin copiere (v. Rabotat, maşină de ~ prin copiere). 2. Rabofaf, maşină de ~ transversal [nonepeH-H0-CTp0raJIbHbiH CTaHOK; étau-limeur; Waag-rechthobelmaschine, Stöfjelhobelmaschine, Scha-w pingmaschine; shaping machine; harántgyalugép]. Mş.-unelie: Maşină de rabotat orizontală, cu port-unealtă alunecătoare, constituită dintr'o piesă numită berbec port-unealtă, care efectuează mişcarea principală alternativă şi e ghidată de glisiere ori- Maşină de rabofaf prin reproducere, verticală, cu pcrf-uneaită alunecătoare. ~a) vederea unei maşini de rabotat după şablon; b) schema cinematică a unei maşini de rabotat prin reproducere, cu comanda prin cilindru-camă spafială; Í) cilindru-camă spafială; 2) culisă pentru reglarea cursei săniei port-cufit; 3) sania superioară, porf-cufif; 4) cilindru-camă pentru comanda mişcării longitudinale a mesei; 5) mecanism cu clichet pentru mişcarea mesei; 6) mecanism cu pârghii pentru varierea unghiului de rotire al cufitului; 7) pedala de comandă a cuplajului cu fricfiune; 8) cuplaj cu fricfiune. cu masă alunecătoare, care execută rabotarea după un şablon, şi reproduce pe piesa prelucrată o formă cu profil asemenea cu acesta. La maşina cu două coloane (v. fig. c sub Rabotat, maşină de radială), şablonul de copiat e fixat pe traversa de rigidizare a cadrului fix al maşinii. — La alte maşini, şablonul e fixat pe masa maşinii şi ghidează o rolă sau un palpator legat de sania port-cufit a căruciorului, care impune cufitului o mişcare complexă şi realizează, prin aceasta, forma urmărită. Maşina e folosită la rabotarea supra-fefelor profilate, de exemplu a matriţelor de tras, a palelor de elice, etc.— 2. Maşină de rabotat specială, cu port-unealtă alunecătoare, care efectuează rabotarea după şablon sau după un model iridimensional şi reproduce piese având sau nu forma piesei după care se face reproducerea. Piesa care rezultă poate fi deci identică sau asemenea cu modelul sau poate fi într'un raport oarecare cu modelul sau cu şablonul. De obiceiu, maşinile sunt maşini verticale şi sunt folosite la prelucrarea în serie a pieselor mici, de exemplu a poansoanelor (v. fig.). Pentru reprodus piese identice cu modelul se folosesc uneori maşini zontale (v. fig.). Maşina e compusă dintr'un batiu cu masa de lucru (pe care se prinde piesa de prelucrat), un dispozitiv port-unealtă, un mecanism de antrenare, un mecanism organic, ghidaje, dispozitive de comandă şi dispozitive şi instalafii auxiliare. — Batiul se compune, de obiceiu, dintr'un soclu care are pe fafa superioară glisiere de ghidare peniru berbecul port-unealtă,iar pe una dintre fefele verticale, ghidaje sau canale în T pentru masa de lucru, în consolă. Masa de lucru e, de obiceiu, o piesă paralelepipedică (cu canale în T pe fafa superioară şi pe trei fefe verticale), de-plasabilă în direcfia verticală şi, uneori, şi în direcfia orizontală. La unele maşini, masa de lucru a pieselor primeşte, manual sau automat, un avans orizontal, la începulul cursei utile (v. Rabotat, maşină de ~ transversal, cu masă cu avans orizontal); unele maşini, folosite la rabotarea pieselor foarte grele, nu au masă de fixare a pieselor (v. Rabotat, maşină de ~ transversal, transportabilă). — Berbecul port-unealtă poartă un cărucior port-unealtă asemănător căruciorului maşinilor de rabotat longitudinal, cu masa alunecătoare. Glisierele berbecului pot fi solidare cu Maşină de rabofaf transversal (maşină de şeping), cu acfionarea berbecului prin culisă oscilanfă, tip 7 Á 35. 1) soclu; 2) batiu; 3). berbec; 4) masă în consolă, cu avans orizontal; 5) mecanism de avans orizontal; 6) mecanism de ridicare a mesei; 7) picior de sprijinire a mesei; 8) cM: pozitiv port-piesă de prelucrat; 9) sanie' inferioară a căruciorului port-cufit; 10) sanie supericară a căruciorului port-cufit; 11) mecanism de variere a cursei berbecului; 12) dis pozitív de blocare a mecanismului de variere a cursei; Í3) mecanism de variere a pozifiei cufitului în înălfime; 14) mecanism cu culisă oscilantă şi manivelă; Í5) bielă; 16) culis oscilantă;' 17) axul de oscilafie al culisei; 18) angrenaj de antrenare a mecanismului cu cclisă. 12 batiul maşinii, la partea superioară a acestuia (v. Rabotat, maşină de ~ transversal, cu masă cu avans orizontal), sau cu o sanie deplasabilă în direcţie orizontală (v. Rabotat, maşină de ~ transversal, cu berbec cu avans orizontal) sau în direcţie verticală (v. Rabotat, maşină de ~ transversal, transportabilă). Aşchierea se efectuează numai în timpul cursei utile, cursa moartă efec-tuându-se cu vilesă mărită. Cursa şi vitesa berbecului port-unea!tă pot fi variate, vitása berbecului putând fi (atât în cursa utilă, cât şi în cursa moartă), constantă sau variabilă, după felul mecanismului principal. — Antrenarea se face, de obiceiu, mecanizat, printr'o roată de curea sau prin unul sau mai multe motoare; rareori (de ex. în ateliere mici sau transportabile, de reparaţii), se folosesc maşini cu antrenare manuală, pentru prelucrat piese cu dimensiuni mici. Mecanismul principal comandă mişcarea alternativă a berbecului; el poate fi stereomecanic (cu culisă simplă sau oscilantă, cu angrenaj roată dinţată-cremalieră, etc.), sau hidraulic. Mecanismul de avans, în general un mecanism cu clichet, acţionează în momentul trecerii din cursa moartă în cursa utilă şi e, de obiceiu, legat cu mecanismul principal. — Dispozitivele şi instalaţiile auxiliare sunt dispozitive de fixare a piesei pe masa de lucru, instalaţii de ungere, etc. Vitesa de lucru a port-uneltei e diferită, după gradul de netezime care se urmăreşte. Maşina poate avea forme diferite, după scopul în care e folosită. Sin. Maşină de şeping, Şeping. Exemple: î. Rabofaf, maşină de ~ transversal, cu berbec cu avans orizontal [nonepeHHO-CTporajibHbiö CTaHOK c r0pH30HTajibH0H noiane# noji3yHa; comandat mecanio Í) berbec; 2) sania porf-berbec, pentru avansul orizontal al berbecului; 3) masă în consolă; 4) comanda manuală a mişcării mesei în direcfie verticală; 5) crerfial.era şi roata din-fată pentru deplasarea orizontală a mesei; 6) şi 7) şurub conducător şi mecanism cu clichet pentru avansul orizontal; 8) mecanism cu culisă oscilantă, pentru mişcarea principală; 9) angrenaje de antrenare. étau-limeur avec coulisseau â avance horizontale; Stöfjelhobelmaschine mit Querschaltung des Stö- fjels; shaping machine with horizonlal ram'ad-vance, travelling head shaper; harántgyalugép-vízszintes előfolású kosszánnal]: Maşină de rabotat transversal, la care mişcarea de avans (comandată manual sau automat) e efectuată de berbec, pentru a micşora numărul mişcărilor piesei de prelucrat. Maşina se construeşte cu 1---3 berbeci port-unealtă; berbecul port-unealtă efectuează mişcarea principală, alterna- Maşină de rabotat transversal, du avans transversal (orizontal) al berbecului, cu doi be.rbeci port-unealtă (două posturi de lucru). tivă, ghidat în glisierele unei sănii port-berbec, care poate avea o mişcare de avans orizontală, în lungul batiului, într'o direcţie perpendiculară pe direcţia mişcării principale (v. fig.). în dreptul fiecărei sănii e montată o masă în consolă, deplasabilă în înălţime şi în lungul batiului. Sania porf-berbec primeşte avansul dela un şurub conducător, acţionat de un mecanism cu clichet. Acţionarea berbecului poate fi stereomecanică (de ex. cu culisă oscilantă), sau hidraulică. Maşina e folosită Ia rabotarea transversală, de obiceiu în anumite zone, a pieselor lungi şi înguste, de exemplu a bielelor motoare sau cuplare de locomotivă, a conductelor de ramificaţie cu flanşe, etc. Uneori, la rabotarea feţelor opuse ale unor piese grele (de ex. segmente de volan) se folosesc Maşină de rabotat transversal, cu doi berbeci, pentru prelucrat piese mari. 1) piesă (segment de volan); 2) şurub de comandă a mişcaţii de avans orizontal; 3) sanie inferioară, cu mişcare de avans orizontal; 4) comanda mişcării de pătrundere; 5) sanie superioară; 6) port-cufit; 7) batiu. maşini de rabotat transversal, cu un , batiu cu doi berbeci independenţi, la cari aceştia efectuează; / 13 numai mişcarea principală, iar mişcarea de avans orizontal (transversal) este efectuată de sania inferioară a căruciorului port-unealtă (v. fig.). Sin. Şeping cu berbec cu avans orizontal. î. Rabotat, maşină de ~ transversal, cu berbec cu avans transversal. V. Rabotat, maşină de ~ transversal, cu berbec cu avans orizontal. 2. maşină de ~ transversal, cu coloană, •transportabilă. V. Rabotat, maşină de ~ transversal, transportabilă. 3. maşină de ~ transversal, cu masă cu avans orizontal [nonepeHHO-CTporajibHhiH CTa- Stö/jelhobelmaschine mit Querschaltung des^Ar-beitstisches; planing machine with horizontal advance table; harántgyalugép vízszintes előto-lású asztallal]: Maşină de rabotat transversal, la care mişcarea de avans (manuală sau automată) e efectuată de piesa prinsă pe masa maşinii, care este, de obiceiu, o masă paralelepipedică cu canale în T pe fafa superioară şi pe două fefe verticale, pentru fixarea piesei. Uneori masa poate fi rotită în jurul unui ax orizontal, pentru rabotarea pieselor în formă de pană. — Antrenarea maşinii poate fi mecanizată (de ex. XJ 'Şu K vu Maşină de rabotat transversal, cu masă cu avans orizontal, cu mişcarea principală comandată prin mecanism cu culisă oscilantă, cu aşchiere prin împingere, construită în fara noastră (Şeping 650). a) vedere laterală şi din fafă; b) diagrama viteselor berbecului; h) lungimea cursei berbecului; su) şi sm) sensul cursei.utile, respectiv al cursei moarte; vu) şi vm) vitesa în cursa utilă, respectiv în cursa moartă; 1) batiu; 2) berbec; 3) masă de lucru cu avans orizontal; 4) comanda automată a avansului orizontal; 5) comanda de mână a avansului orizontal; 6) picior de sprijinire a mesei; 7) motor de antrenare. HÓK CO CTOJIOM r0pH30HTaJIbH0H IlOflaHH; prin roată de curea, prin con etajat, etc. sau prin étau-limeur avec table â avance horizontaie; motor individual), sau hidraulică. — Mecanismul Schema cinematică a rabotezei cu avans orizontal, cu mişcarea pjincipală comandată prin mecanism cu culisă oscilantă (Şeping 650). 1) motor de antrenare; 2) angrenaje de antrenare; 3) manivela mecanismului cu culisă; 4) culisă oscilantă; 5) piatra culisei; 6) articulafie fixă, solidară cu batiul; 7) articuiafie mobilă, solidară cu berbecul; 8) mecanism de variere a cursei berbecului; 9) şurubul de blocare a mecanismului de variere a cursei berbecului; 10) şurub conducător al mecanismului de avans orizontal al mesei; 11) comanda manuală a deplasării pe verticală a cufitului; 12) ccmanda automată a deplasării verticale a căruciorului port-cufit; 7 3) mecanism de ridicare a mesei. Maşină de rabotat transversal, cu masă cu avans orizontal, cu mişcarea principală comandată prin angrenaj cu cremalieră, cu âşchiere prin tragere, d) vedere laterală; e diagrama viteselor berbecului; h) lungimea cursei utile; su) şi sm) sensul cursei utile, respectiv al cursei^ moarte; vu) şi vm) vitesa în cursa utilă, respectiv în cursa moartă; 1) batiu; 2) berbec; 3) masă de lucru cu avans orizontal; 4) mecanism de comandă a avansului. principal comandă mişcarea alternativă a berbecului şi poate fi, de exemplu, cu culisă oscilantă (v. fig. a), cu roată dinţată şi cremalieră (v. fig. d), cu cilindru şi piston hidraulic (v. fig. sub Rabotat, maşină de ~). Cursa berbecului poate fi variată Masa în consolă poate fi deplasată manual pe verticală, 14 cu ajutorul unui şurub, şi primeşte avansul orizontal manual sau automat, printr'un şurub conducător, acţionat de un mecanism (cu excentric, cu camă plană sau specială, etc.), prin intermediul unei roţi cu clichet. Maşinile de rabotat transversal, cu masă cu avans orizontal, se construesc cu cursa utilă a berbecului până la cca 900 mm. Sunt folosite Ia fabricaţia individuală (cu bucata) sau în serie mică, pentru prelucrarea suprafeţelor orizontale, verticale sau inclinate ale pieselor mici şi simple, pentru tăierea şanţurilor şi a canelurilor, etc. î. Rabotat, maşină de ~ transversal, cu masă cu avans transversal» V, Rabotat, maşină de ~ transversal, cu masă cu avans orizontal. 2. mâşină da ~ transversal, transportabilă [nepeHocHbift nonepeHHO cTporajibHbra CTaHOK; machine â raboter horizontale trans-portable; tragbare Waagrechthobelmaschine,trag-bare Stănderhobelmaschine; portable horizontal planing machine; hordozható forgatható harántgyalugép]: Maşină de rabotat transversal, la care batiul e o placă orizontală de bază, cu ghidaje de alunecare pentru o sanie, a cărei placă rotitoare susţine o coloană port-unealtă. Pe ghidajele verticale ale coloanei se deplasează sania verticală, care are ghidaje de alunecare pentru berbecul port-unealtă; berbecul port-unealtă poate prelucra, sub orice unghiu, suprafeţe cari se găsesc la diferite înălţimi. — Mecanismul de deplasare a saniei cu placă rotitoare e constituit din roţi dinţate şi crema-liere; mecanismul de deplasare a saniei verticale are şurub conducător şi piuliţă. Mecanismul principal, care comandă mişcarea alternativă a berbecului, are roată dinţată şi cremalieră, astfel încât berbecul are vite- I să constantă în timpul cursei utile şi al celei moarte (v. fig.). Maşina e folosită pentru piese foarte voluminoase şi grele (de ex. pentru batiuri de motoare mari cu gaz, cadre de laminoare, reduc-toare de vitesă 6 mari, etc.), când Maşină de rabofaf transversal, irans-e mai uşor sa portabilă (schemă). Se transporte rna- ^ sanie porf-berbec, deplasabilă în şina la piesa de djrecjje verticală; 2) berbec; 3) co-prelucrat, CU aju- joană port-unealtă, rotitoare împreună torul unui pod ru- cu p|aca (4). 4) placă rotitoare; 5) lant. Cursa ma- bafiu (tr nsporfabil); 6) patul de fi-xima a berbecu- xare a piesei şi a maşinii-unelte; 7) su-lui are până la port; 8) piesă de prelucrat. 1500 mm, deplasarea pe verticală, până la 150 mm, iar cursa orizontală a coloanei, până la 1500 mm. s. Rabotat, maşină de ~ cu berbec alunecător. Mş.-unelte: Numire improprie pentru Maşină de rabotat transversal. V. Rabotat, maşină de ^ transversal. , 4. maşină de ~ verticală: Numire improprie pentru Maşină de mortezat. V. Mortezat, maşină de 5. maşină de ~ cu port-unealtă alunecătoare: Numire improprie pentru Maşină de rabotat transversal. V. Rabotat, maşină de ~ transversal. 6. maşină orizontală de cu masă alunecătoare: Numire improprie pentru Maşină de rabotat longitudinală. V. Rabotat, maşină de ~ longitudinal. 7. Raboteză. 1. Mş.-unelte, Metl. V. Rabotat, maşină de — 2. Ind. lemn.: Sin. Maşină de grosime, Maşină de rindelat la grosime. V. Rinde|atr maşină de ~ la grosime. 8. Rabotor [CTporaJlbmHK; raboteur; Hobler; planer; gyalus, gyalumunkásj. Tehn.: Muncitor specializat în lucrul la o maşină de rindelat metal (maşină de rabotat longitudinal, maşină de rabo-tat transversal, maşină de mortezat). 9. Rac [npoŐOHHHK; tire-bouchon; Pfropfen-zieher; corkscrew; dugóhúzó]. Gen.: Unealtă de sârmă de oţel, în formă de elice, ascuţită la o extremitate şi cu un mâner perpendicular pe axa elicei la celălalt capăt, folosită la extragerea dopurilor de plută din sticlele astupate. Sin. Trăgător de dopuri, Tirbuşon. 10. Rac [My$Ta 3y6- HaTan; embrayage â griffes, accouplement â griffes; Klammerkupplung; claw coupling, dog cou-pling; fogas tengelykapcsoló], Mş.: Disc sau manşon cu ghiare (dinţi) pe o faţă frontală (v. fig.), în care se cuplează proeminenţele terminale ale unei manivele de pornire, şi care e solidari- Tipuri de rac. zat cu capul arborelui 0 rac Pentru manivelă cu cotit al unui motor. Ghia- cap-baionetă; //) rac pentru rele racului suni astfel manivelă cu cap dinfat; 1) rac; profilate, încât proemi- 2) caPuJ manivelei; 3) ;bu~ nenţele manivelei pot an- ,onJ 4) sensul de împingere trena racul (împreună cu a manivelei spre rac. arborele cotit) numai la mişcarea într'un singur sens; la manivela cu^cap-baionetă, proeminenţele terminale sunt extremităţile unui bulon care străbate transversal capul manivelei (v. fig. /), iar la manivela cu cap dinţat, preeminenţele terminale sunt ghiare cu profil corespunzător (v. fig. II). Când motorul trebue pornit cu manivela, proeminenţele terminale ale acesteia sunt aduse în contact cu ghiarele racului, prin împingerea manivelei spre capul arborelui cotit. 11. Rac. Nav.: Sin. Ancoră (v.)„ 12. Rac de ancorare pentru fevi de extracţie [paKH Jţjlfl KOJIOH; ancre pour tubing; Tubing-anker; tubing anehor; furórudazat-horog]. Expl. petr.: Rac de siguranţă, completat cu un dispozitiv pentru împănarea voită a lui în coloana son- dei. Este folosit Ia sondele în pompaj de adâncime, pentru a împiedeca aluFjgirea {evüor de extracţie, cauzată de încărcarea lor periodică cu greutatea coloanei de lichid, care apasă asupra secţiunii pistonului pompei. Prin aceasta se evită micşorarea cursei pistonului din cauza alungirii ţevilor de extracţie, se elimină uzura prin frecare a ţevilor de extracţie şi a coloanei sondei —■ şi se reduce oboseala materialului ţevilor de extracţie. î. Rac de instrumentaţie [jiOBHTeftb jţjiH 3a-CTpflB*lHHX BHCTpyMeHTOB; arrache-tubes; Rohr-krebs; fishing spear; furórudozat-fogó]: Unealtă de instrumentaţie constituită, în principal, din două grupuri de piese cu mobilitate relativă, dintre cari un grup (de ex. pene dinţate) se fixează, prin împănare, pe suprafaţa cilindrică interioară a burlanelor. Racul „mort", după ce a fosl fixat, nu mai poate fi liberat şi poate fi extras numai împreună cu piesa prinsă (de ex. racul galiţian). Racul „declanşabil" poate fi liberat prin slăbirea întinderii şi rotire. La racul declanşabil, piesa inferioară, care are lame de resort de fricţiune, nu se roteşte, sau se roteşte cu un unghiu mai mic decât cel cu care e rotită dela suprafaţă garnitura de prăjini; prin aceasta, penele cari se reazemă pe feţele plane oblice pot intra în canale longitudinale, cu suprafeţele corespunzătoare situate pe un cilindru cu diametru mai mic, astfel încât nu mai apasă în peretele coloanei — şi racul poate fi degajat. 2. ~ de siguranţă, pentru ţevi de extracţie [npeAoxpaHHTejibHbie jiOBHTejiH ajih ancnjioa-TaiţHOHHblX TpyŐ; ancre pour tubing, arrache-tubes pour tubing; Tubingkrebs; tubing catcher; furórudazat-mentőfogó]: Aparat destinat soli- darizării automate a ţevilor de extracţie cu coloana sondei, în caz de accident (ruperea coloanei de ţevi de extracţie sau scăparea ei în sondă în timpul manevrării), Această solidarizare se realizează prin trei bacuri cu dinţi, cari alunecă pe suprafeţe inclinate şi astfel împănează racul faţă de coloana sondei. s. Racem [paiţeivr; racéme; Blütentraube; raceme; racém]. Bof.: Tip reprezentativ al grupului de inflorescenţe racemoase, caracterizat prin des-voltarea axului principal, care se termină cu un mugure; în consecinţă, creşterea lui nu este limitată. De pe acest ax pornesc numeroase flori, prinse la capătul unor pedunculi scurţi. înflorirea are loc de jos în sus, astfel încât primele flori cari se desvoltă sunt cele din partea inferioară a inflorescenţei, O astfel de inflorescenţă ss găseşte la numeroase plante din familia crucifere-lor (rapiţa, muştarul, traista ciobanului) sau la unele plante leguminoase (sparceta, sulfina, lucerna). 4. Racemic [paiţeMHHeCKHH;racâmique; raze-misch; racemic; racém]. Chim.: Calitatea unor amestecuri optic inactive de a fi formate prin amestecul lechimolecular a doi isomeri optic activi antipozi. Numele racemic derivă dela numele acidului tartric racemic, care este un amestec echimo-lecular al acidului I- şi d-tartric. în stare gazoasă, racemicii pot fi consideraţi ca un simplu amestec al celor doi isomeri optici în stare lichidă. Nu e sigur dacă, uneori, se formează combinaţii moleculare sau asociaţii moleculare. în stare cristalină, racemicii apar, fie ca cristale mixte (când cei doi isomeri optici sunt isomorfi), fie ca cristale cari au la nodurile reţelei cristaline combinaţii moleculare, fie ca cristale separate a!e fiecărui isomer, în care caz isomerii pot fi separaţi prin alegerea cristalelor. Pe lângă acest procedeu de separare a isomerilor cari alcătuesc racemicul, aceştia pot fi separaţi şi prin transformarea racemicului în derivaţi prin cuplare cu o substanţă oarecare optic activă, derivaţi cari au proprietăţi fizice (de ex. solubilităţi) diferite pentru cei doi isomeri,— fie prin introducerea racemicului în-tr'o reacţie chimică cu o substanţă optic activă, în care cei doi isomeri se transformă cu vitese de reacţie diferite. Acest din urmă procedeu poate fi folosit în cazul unor reacţii provocate de anumite enzime cari nu descompun decât unul dintre isomeri. 5. Racemizare [paiţeMHSaiţHH; racémisation; Razemisierung; racémisation; racémizálás]. Chim.: Trecerea parţială a unei substanţe optic active în isomerul ei antipod, până la obţinerea unui amestec racemic, urmată de micşorarea activităţii optice a amestecului până la dispariţia ei. Racemizarea se face prin schimbarea mutuală a locurilor pe cari le ocupă doi dintre substituenţii unui atom de carbon asimetric, în molecu'a substanţei optic active. Nu se pot racemiza decât substanţele cari conţin* la atomul de carbon asimetric, atât un atom de hidrogen, cât şi o grupare care dă acestui atom de hidrogen un caracter acid. e. Raehefă [paKeTa; fusée; Rakete; rockét; rakéta], Av.: Vehicul sburător, a cărui mişcare e asigurată printr'un sistem de propulsie cu reac-ţiune, şi care poartă cu el atât combustibilul, cât şi combu-rantul. Considerată ca aparat de propulsie, racheta e un reactor (v.) a cărui deplasare se obţine prin ejecţia unor gaze de ardere, provenite numai din reacţia chimică a combustibilului şi a com-burantului luaţi la bord (la plecare). Funcţionarea ei se bazează pe principiul de conservare a impulsului sistemelor fizice izolate, efectul de reac-ţiune fiind realizat prin evacuarea sub presiune a gazelor obţinute înfr'o ardere explozrvă(v. fig. /). Deoarece, pentru ardere, racheta nu întrebuinţează oxigenul din aer, ea poate funcţiona chiar în atmosferă rarefiată sau în vid. 1 Efectul de reacfiune Ia rachetă-Í) corpul rachefei; 2) efuzor; 3) secţiunea de ieşire Se a efu-zorului; pe) presiunea gazelor în secfiunea Se (săgeata indică şi direcfia vitesei de scurgere vQ a gazelor de ardere); p0) presiunea barometrică a mediului exterior (considerată constantă şi egală pe toată suprafafa exterioară a racheta i); R) fcrfă de tracţiune, adică reacfiunea rachefei fafă de mişcarea curenfuiui de gaze de ardere, care are expresiunea R = mve-f Se (pe — p ). 16 Racheta e un vehicul (v. fig. II) constituit din următoarele părţi principale: un recipient cu profil exterior aerodinamic, şi < capătul opus sensului de mişcare al rachetei;un efu-zor convergent (practic, convergent - divergent), numit şi ejector, care e dispus la bordul de fugă al rachetei (în prelungirea recipientului) şi prin care sunt evacuate gazele de ardere; eventual, un grup furbopompă, pentru alimentarea forţată cu •combustibil, etc. în interiorul recipientului se produce arderea amestecului combustibil-comburant, în camera de combustie, iar produsele de ardere sunt expulsate prin efuzor (ejector); datorită formei convergenta spre bordul un orificiu Schema rachetei . (Săgeata indică sensul de mişcare al rachetei). Í) mantaua profilată a rachetei; 2) camera de combustie; 3) orificiu; 4) efuzor; 5) amestecul combustibil-comburant; 6) curentul de gaze de ardere, evacuate. efuzorului, care are de fugă al rachetei, vitesa de ieşire a gazelor de ardere e foarte mare (de ordinul a 2500 m/s),, astfel încât forţa de tracţiune e mare, dar randamentul propulsiei e 4nic; de aceea, se folosesc uneori, la ejecţie, trompe divergente (simple sau în cascadă), ceea ce antrenează spre ieşire o masă mai mare de gaze, dar vitesa gazelor la ieşirea din ejector e mai mică. Arderea explozivă poate fi continuă sau intermitentă, iar sarcina explozivă poate fi constituită din combustibil şi din comburanfi solizi (pulbere), lichizi sau gazoşi. — Racheta cu combustibil solid (v. fig. III) foloseşte pulbere presată în formă de tablete, care e depusă pe Schema de principiu a rachetei cu combustibil solid (pulbere). 1) corpul rachetei; 2) efuzor; 3) combustibil; 4) fir metalic incandescent. -diafragme dispuse la partea inferioară a camerei de combustie, iar aprinderea se obţine cu un cartuş pirotehnic sau cu un fir (metalic) incandescent. Durata arderii variază între câteva miimi de secundă şi câteva secunde (deoarece racheta nu se poate reîncărca), şi presiunea maximă în camera de combustie e de câteva zeci până la câteva sute de atmosfere (presiunea în camera de combustie se menţine aproape constantă, sau variază foarte mult). Avantajele rachetei cu pulbere sunt: produce impuls mare (pentru un volum mic al rachetei), are construcţie simplă şi combustibilul solid e mai comod în exploatare. Rachetele cu pulbere se folosesc ca dispozitive -auxiliare, la decolarea avioanelor (rachete de decolare sau fuzee), ca proiectile, etc. ■— Racheta cu combustibil lichid (v. fig. IV) foloseşte un amestec între un combustibil lichid şi un fp Schema de principiu a rachetei cu combustibil lichid. Í) camera de combustie; 2) conducta de aducfie a unuia dintre componenfii amestecului combustibil-comburant (de ex. combustibilul); 3) capul camerei de combustie; 4) conducta de aducfie a celuilalt component al amestecului; 5) bujie de pornire; 6) conducte de alimentare a injectoarelor de pornire; 7) efuzor. comburant lichid, ca de exemplu: benzină, petrol lampant, alcool etilic, etc., cu oxigen; alcool etilic cu peroxid de hidrogen; benzină sau petrol lampant cu acid azotic. Combustibilul şi combu-rantul sunt injectaţi.continuu în camera de ardere, iar aprinderea este electrică (electroaprindere, cu bujie incandescentă sau cu scânteie electrică) sau spontană (autoaprindere). Alimentarea cu componenţii amestecului de ardere se obţine prin pompe sau prin butelii cu gaze (de ex. aer şi azot), sub pre- Schema rachetei cu combustibil lichid, cu alimentare forfată. 1) generator de gaze; 2) turbina de antrenare a. pompelor; 3) pcmpă de combustibil; 4) pompă de comburant; 5) distribuitor de combustibil şi de comburant; 6) regulatorul de presiune al generatorului de gaze; 7) camera de combustie; 8) conducte de aducfie a combustibilului şi a comburantului. siune; pompele sunt antrenate de turbine (v. fig.V), a căror putere necesară e de 5***8 CP pentru fiecare kilogram de amestec consumat într'o secundă. Randamentul efectiv (r)J al rachetei e câtul 2 gHi unde e vitesa medie de scurgere a ga- zelor; puterea calorifică inferioarăa combustibilului ;g,acceleraţia gravitaţiei; A— 1 /427(kcal/kgm), echivalentul caloric al unităţii de lucru mecanic, în cazul rachetei cu ardere isobară, randamentul 17 efectiv are expresiunea: %=zntate4> = »j*6í CU «inde 7Jío şi ^ sunt randamentul termic teoretic şi cel termic efectiv (v. fig. VI); pb = 60*»*150 ata este presiunea în camera de combustie; pe, presiunea în secfiunea de ieşire a efuzorului; p0, presiunea m se obţine «, = 2* H„ Curbele randamentului termic şi a secţiunii relative a efuzorului Se/Scr, în funcţiune de raportul p{,/pe. ity) randamentul termic efectiv; tţ^) randamentul termic teoretic (la detentă completă); Se) aria secţiunii de ieşire a efuzorului; Scr) aria secţiunii critice a efuzorului; p^) presiunea gazelor în camera de ccmbustie; pe) presiunea gazelor în secţiunea de ieşire a efuzorului. barometrică a mediului exterior; %= 1,2**«1 ,24, exponentul politropic; § şi <ţ> sunt coeficienţi (experimentali) cari depind de pierderile de căldură şi defpierderile în efuzor; = 'fy/'fy0» e ynfcoeficient care depinde de pierderile datorite expansiunii incomplete a gazelor (veQ şi ve fiind viteselede scurgere a gazelor, teoretică şi efectivă). Randamentul efectiv al rachetelor cu oxigen e cel mai mic, dar, din cauza puterii lui calorifice mari, consumul de combustibil e minim. Randamentul de sbor al rachetei e unde e un coeficient care depinde de pierderile în efuzor; cp, un coeficient care depinde de pierderile prin detentă incompletă; §c, un coeficient care depinde de pierderile de căldură (datorite, în special, disocierii gazelor); x = 1,20***1,24, exponentul adiabatic ai produselor disociate ale arderii (detenta în ejector nu e adiabatică, chiar dacă se neglijează pierderile, deoarece moleculele disociate se combină din nou; pQ, presiunea gazelor la ieşirea din efuzor, pentru expansiune completă (adică până la presiunea mediului exterior); pb şi Tb sunt presiunea şi temperatura în camera de ardere; 1/^4 e echivalentul mecanic al caloriei; Cp, căldura specifică la presiune constantă; Ham, puterea calorifică a amestecului; \ şi y\e, randamentul relativ şi cel efectiv. Forţa de tracţiune R a rachetei, care e caracteristica esenţială pentru propulsie, e dată de relaţia: A m R = Tl Ve + S‘ dacă presiunea pb din camera de combustie e variabilă (v. fig. VU şi VIU), relaţie care, pentru p& = const., devine R=mve-\-Se (pe—p0), vl + v2 -ay M % M T, unde v (m/s) e vitesa de sbor. Când vitesa v creşte, randamentul de sbor y\shor creşte, şi consumul specific de combustibil descreşte. Vitesa de scurgere a gazelor ve se determină din relaţia 2 Ve c■ -----= ) la sol; Tj) curba raportului R/R0, pentru pb—80 ata şi Se/Scr=6; T2) curba raportului R/Rq, pentru p^=25 ata şi Se/Scr=4,7; H) înălţimea de sbor (km). în cai putere, expresiunea >7 G •Hi mv? N _________- ri =_____ ' 75 A 6 2,75 unde Gc (kg;s) este consumul de combustibil; (kcal/kg), puterea calorifică inferioară a combustibilului; 1/04 = 427 (kgm/kcal)f echivalentul mecanic al caloriei; v)e, randamentul efectiv; m, cantitatea de gaze de ardere expulsate într'o secundă prin ejector; ve, vitesa de scurgere a gazelor. Puterea rachetelor cu combustibil solid e cuprinsă între aproximativ 400 şi 20 000 CP, deoarece randamentul efectiv are valoarea 7^ = 0,28—0,38 pentru puterea calorifică a pulberii //^1000 kcal/kg, iar consumul de pulbere variază între 0,25 şi 10 kg/s. Consumul specific de combustibil B (kg/CPh) se determină din relaţia 75-3600 632 Ne Hi% La rachetele cu combustibil solid, consumul specific variază între 2,0 şi 2,5 kg/CPh, adică e de circa zece ori mai mare decât cel al motoarelor cu piston, datorită puterii calorifice mici a pulberii. La rachetele cu combustibil lichid, consumul specific şi randamentele variază cu felul combustibilului — şi anume: la racheta cu oxigen, consumul specific este de 1,05 kg/CPh, iar Yjy«*0,6 şi Tj^ = 0,24*-0I27; la racheta cu acid azotic, consumul specific este de 1,16 kg/CPh, iar y^0,78 şj Yje = 0f33,,,0,36; la racheta cu peroxid de hidrogen, consumul specific este de 1,22 kg/CPh, iar Y]r = 0,9--0,92 şi ^ = 0,38---0,42. în general, la rachete interesează consumul de amestec (deoarece şi comburantul e purtat de rachetă), care é de 4***5 ori mai mare decât cel de combustibil. Sborul cu racheta a preocupat mulfi oameni de ştiinţa şi inovatori. O contribufie însemnată au adus oamenii de ştiinţă ruşi. încă din secolul XIX, cum sunt C. I. Constantinov şi A. P. Feodorov, De asemenea, I. V. Mescerschi are lucrări importante referitoare la studiul şi la calculul sborului cu racheta, cari sunt cercetate şi astăzi. Mai târziu, C. E. Tioîcovschi a elaborat teoria ştiinţifică a sborului cu racheta şi a arătat posibilitatea folosirii acestui vehicul pentru comunicaţiile interplanetare; el a studiat schema unei rachete şi a descris un reactor cu combustibil lichid şi cu oxigen lichid. în 1929, . V. Condratiuc a indicat construirea unei camere de combustie pentru amestecul combustibil-ozon, iar în 1950, F. A. Tander a construit prima rachetă OR-1, cu benzină şi aer comprimat, î. Rachetă. V. Hârzob. 2. Rachetă de semnalizare [cHrHaJibHafl pa-KeTa; cartouche signal, feisée signal; Signalpatrone; signal cartridge; jelző rakéta]. V. Rachetă luminoasă. 3. Rachetă luminoasă [ocBeTHTeJibHan pa-KeTa; cartouche éclairante; Leuchtpatrone; fiare Cartridge; világitó rakéta]. Tehn. mii.: Cartuş special, cuprinzând o cantitate mare de substanţe cu bază de magneziu, cari ard producând lumină. Se lansează cu pistolul de semnalizare, ajunge până la înălfimea de cca 100 m, şi permite luminarea terenului în timpul nopţii. Pentru sporirea duratei de iluminare, rachetele luminoase sunt uneori echipate cu paraşute, pentru mărirea duratei de cădere. 4. Rachetă meteorologică [MeTeopojiorH-HeCKan paKeTa; fusée météorologique;meteoro-logische Rakete; meteorological rockét; meteo-rologiai rakéta]. V. sub Sondaj meteorologic. 5. Răchită [pâKHTa; osier; Weide; willow; törékeny fűz]. Bot.: Nume comun pentru mai multe specii cari aparţin genului Salix. Sunt arbori, arbuşti şi subarbuşti, de obiceiu cu lujere netede, flexibile, galbene, brune sau verzui, lucitoare. Numirea corectă se referă la Salix fragilis L., cu lujere galbene sau brune, lucitoare, cari se rup cu uşurinţă la punctul de inserţie pe ramură, lăsând să se audă o plesnitură scurtă. Creşte pe malul râurilor şi prin locurile umede. Ramurile recoltate dela arbuştii de răchită roşie, sălbatică sau cultivată, se întrebuinţează a împle-fitul coşurilor. 6. ~ albă [óejiaH paKHTa; saule drapé; Grauweide; white willow; parti fűz, kosárkötő fűz]: Salix incana Schrk. Arbust înalt de 2 * -4 m, care creşte la munte, în văi umede şi în zăvoaie. E folosit la lucrări de consolidare a taluzeîor (şi de corectare a torenţilor). 7. ~ roşie [nypnypHan HBa; osier rouge, verdiau; Purpurweide; purple willow, red osier; csigolyafűz]: Salix purpurea L. Arbust înalt de 2—3 m, care creşte în prundişurile râurilor, dela câmpie până la munte, şi care adesea e cultivat în răchitării. Ramurile (nuielele) se întrebuinţează la împletitul coşurilor. 19 i; Răchiîărie [paKHTHaa poma; oseraie; Weidenheger; osiery, willow culture, !ow willow ground; füzes]. Gen.: Crâng de răchită şi salcie, din care se taie ramuri pentru confecfionat împletituri. 2. Răchitaş, gresie de ~ [necHaHHK Ps-KHTâlII; grés de R.; R. Sandstein; R. sandstone; R. homokkő]. Pefr.: Gresie calcaroasă, organo-genă, albă sau cenuşie, care se prezintă în bancuri sau masivă, şi cu intercalaţii de tufuri dacitice cu globigerine. E de vârstă tortoniană. 3. Răchifică [yCKOJlHCTHblH JIOX; olivier de Boheme; Dlweide; wild olive tree; olajfűz]. Bot. 1: Elaeagnus anguslifolia L. Arboraş sau arbore din familia eleagnaceelor, înalt de 3***7 m, cu ramurile brune şi netede şi cu rămurele cu spinişori. Fructul, rotunjit, oval, e o drupă acoperită de o pubescenţă deasă, care-i dă aspect argintiu, înainte de coacere; când e copt, e galben-brun, cu peri rari, aproape gîabru. Sâmburele e alungit, îngust, cilindric. E originar din Europa de Sud. La noi creşte cultivat. E foarte rezistent la ger, la boale şi e pufin pretenţios faţă de sol. în Orient, din fructele lui se fabrică un fel de vin, şi din ramurile tinere şi din frunze se face o vopsea neagră. Răchifică e o specie foarle bună pentru perdelele forestiere de protecfiune, mai ales în solurile brune deschise, de stepă, în sărături şi chiar în nisipurile şi dunele marine, unde a!te specii nu vegetează sau cresc foarte rău. Se recomandă, în special, în rândurile perdelei dela margine sau din imediata apropiere a acesteia, pentru a proteja perdeaua contra păşunatului. Nu prezintă calităţi tehnologice şi nici calităţi de lemn de ars. Sin. Măslin (Orcheiu), Măslin sălbatic, Salcie mirositoare, Sălcioară. 4. ~ [HBaH-Hafi; épilobe; Weidenröschen; willow; füzike], 2: Epiiobium angustifolium L. Sin. Cha-maenerion angustifolium (L.) Scop. Epiiobium spicatum Lám. Este o plantă erbacee din familia enoteraceelor, cu tulpina roşietică, dreaptă, glabră sau acoperită cu peri lungi, simplă sau ramificată. Frunzele alterne sunt întregi, lanceo-late; cele inferioare sunt late de 1---3 cm. Fructul e o capsulă cu patru loje, multispermă. Creşte în păduri, mai ales prin luminişuri şi tăieturi de pădure, cu deosebire în regiunea montană. E o plantă excelent meliferă. în timpul înfloritului, se transportă stupii în regiunile unde creşte această plantă. Sin. Sburătoare, Sburătoare de pădure. 5. ~ albă [npyTbeBHAHan HBa; osier blanc, osier vert; Korbweide; basket willow; fehér fűz, kosárkötő fűz]: Salix viminalis L. Arbust din familia salicaceelor, înalt de 3 ••■10 m, cu ramuri lungi şi flexibile, cenuşii sau verzi; cele tinere, ca şi mugurii, sunt fin păroase. Fructele sunt capsule mătăsoase cari au pedunculul foarte scurt. - Creşte sporadic în regiunea de câmpie şi de coline, până în etajul montan inferior, pe malurile râurilor, adesea împreună cu Salix purpurea. E frecvent cultivată în răchitării. E răspândită în Europa centrală şi de Nord, şi în Asia. Se foloseşte la confecţionarea coşurilor şi a diferitelor împletituri fine. Pentru aceasta, nuielele şi scoarţa dau un foarte bun material. Sin. Lozie, Răchită, Răchită de mlaje, Sdravăţ, Stravăţ. 6. Rachiu [BOJţKâ; eau de vie; Branntwein; brandy; pálinka]. Ind. a/im.: Băutură alcoolică, obţinută, fie prin distilarea mustului fermentat, extras din fructe, a zahărului fermentescibil obţinut din amidonul de grâu, de orz, etc., a unui lichid care conţine alcool, de exemplu a vinului (rachiu natural), fie prin amestecarea alcoolului cu apă (rachiu artificial). După materia primă folosită la fabricarea rachiurilor naturale, se deosebesc: rachiu de tescovină, rachiu de drojdie, de vin (coniac), de vişine (din borhotul de vişine fermentat), de cireşe, de prune (ţuică), de caise, pere, ovăs, orz, orez, genţiană, ienupăr, porumb, trestie de zahăr (rom), curmale, etc. Rachiul artificial conţine, pe lângă alcool şi apă, uleiuri eterice, obţinute, fie din distilarea unor plante aromate , (anason, chimion, mentă, etc.), fie prin sinteză. Rachiurile artificiale sunt, uneori, colorate şi îndulcite, şi se numesc după planta sau substanţa folosită pentru aromatizare. De obiceiu, pentru fabricarea rachiurilor naturale, fructele sunt strivite şi presate, iar mustuj (uneori împreună cu pulpele, cu peliţele şi sâmburii) e supus fermentaţiei, care se produce, fie datorită fermenţilor de pe peliţele fructelor (trecuţi, după strivire, în must), fie datorită unor fermenţi selecţionaţi,însămânţaţi.Temperatura lichidului în fermentaţie nu trebue să depăşească 25°, şi nici să fie sub 15°, pentru a se înlătura fermentaţiile secundare, cari sunt dăunătoare. Corectarea temperaturii se face, după nevoie, prin încălzirea sau răcirea lichidului în fermentaţie. Distilarea se face: în alambicuri simple, cu încălzire directă sau indirectă; în alambicuri cu coşuri de metal sau cu baie de apă; în alambicuri cari au cazanul cu fund dublu sau cu încălzire cu abur, care se introduce în masa borhotului; în alambicuri cu amestecător şi rectificator; în alambicuri echipate cu agitator mecanic, etc. Pentru a se obţine produse omogene şi cu gust plăcut, rachiurile sunt supuse, după distilare, unor manipulări, ca: tăierea (cupajul), respectiv amestecarea rachiurilor rezultate din diferite distilării; diluarea cu apă necalcaroasă, corectarea, cu mici cantităţi de sirop, de caramel, etc.; filtrarea; limpezirea prin eleire, cu albuş de ou, cu lapte fiert şi smântânit, cu gelatină, sau cu ser de sânge proaspăt, defi-brinat. Pentru a obţine produse de calitate mai bună, rachiurile sunt supuse, uneori, învechirii, care se face, fie păstrând produsul în vase de lemn şi supunându-l, în primii ani, la una sau la două pritociri anuale, la aer (învechire naturală), fie, pentru a scurta timpul învechirii, prin aerisire, prin oxigenare la rece, prin ozonificare, prin căldură, etc. (învechire artificială). 2* 20 Defectele sau alterările pot fi datorite materiei prime folosite sau reacţiilor chimice tari se produc în timpul distilării, din cauza boalelor vinului din care se obfine rachiul; ele pot fi datorite, de asemenea, prezenfei fierului sau a altor metale (sub formă de săruri insolubile), cum şi vaselor, pompelor, etc., murdare, apei calcaroase, precipitării unor uleiuri eterice, mucegaiurilor, doagelor colorate sau în curs de putrezire, drojdiilor stătute, carbonizărilor produşilor de distilare, etc. Din deşeurile provenite din fabricarea rachiurilor se obţin : acid tartric, oenotanin, uleiuri, turte furajere şi combustibile, îngrăşăminte agricole, etc. i. Racilă [ceTKa fljra jiobjih paKOB; pechette; Krebshaube; crayfish dipping net; rákfogó]. Pisc.: Dispozitiv simplu pentru prinderea racilor, compus dintr'un cadru de lemn sau de sârmă, cu diametrul de 0,5 m, pe care se prinde o plasă în forma unui sac foarte pufin adânc. Uneori, racila e suspendată în apă cu ajutorul a 3 •** 4 bride prinse de cadrul plasei (cu o lungime egală cu 3/â din adâncimea apei), cari se unesc la partea superioară şi se prind de un plutitor. în mod obişnuit, cadrul racilei se fixează orizontal de un făruş care se înfige în fundul albiei. Pentru ademenirea racilor se pune nada (oase, carne, etc.) în sacul de plasă. m 2. Răcire [0XJiaîK#eHHe; refroidissement; Küh-lung; cooling; hűtés], 1. F/z.: Scăderea temperaturii unui corp prin transfer de căldură către corpuri mai reci. 3. Răcire [oxjiaHC/ţeHHe; refroidissement, réfri-gération; Kühlung; cooling, refrigerating; hűtés]. 2. Fiz., Tehn.: Proces prin care se transferă căldură dela un sistem tehnic sau fizicochimic către un agent răcitor (de ex. mediul înconjurător sau un curent de fluid ales anume); ca urmare a acestui proces, temperatura sistemului scade dacă în acesta nu se desvoltă căldură, sau, dacă în el se desvoltă căldură, sistemul se menfine la o anumită temperatură, mai joasă decât în lipsa răcirii. Răcirea se numeşte artificială sau naturală, după cum se produce cu sau fără dirijarea agentului răcitor. Răcirea naturală, care poate fi intenfio-nată (dorită) sau neintenfionată (nedorită), e o urmare a diferenţelor de temperatură cari există între corpurile din natură; răcirea artificială se foloseşte când transferul de căldură prin răcirea naturală e insuficient. în răcirea artificială, agentul răcitor se mişcă liber sau forfat. Mişcarea liberă se produce din cauza diferenfelor de temperatură din agentul răcitor, iar mişcarea forjată a agentului răcitor se produce cu ventilatoare, compresoare, pompe, sau prin mişcarea corpului răcit. Circulafia agentului răcitor în circuitul de răcire poate fi permanentă sau intermitentă; astfel se obfine răcirea în curent continuu sau în curent intermitent. La răcirea intermitentă, discontinuă sau semi-continuă (v. şi sub Răcitor), sistemul fizicochimic sau tehnic care urmează să fie răcit se găseşte în contact intermitent cu agentul refrigerent. în tehnică se răcesc atât materiale, în orice stare de agregare (solide, lichide sau gazoase), cât şi sisteme tehnice (maşini, unelte, aparate, instrumente, etc.), instalafii {generatoare de gaze, condensatoare, etc.) sau construcfii (clădiri industriale, locuinţe, etc.). 4. Răcire artificială [wcKyccTBeHHoe oxJiaîK-JţeHHe; refroidissement artificiel; künstliche Kühlung; artificial cooling; mesterséges hűtés]. Tehn.: Răcire efectuată prin dirijarea agentului răcitor, luând o cantitate determinată de căldură dela sistemul fizicochimic sau tehnic care urmează să fie răcit. Răcirea artificială poate fi liberă sau forjată; în primul caz, răcirea se realizează prin circulafia liberă a agentului răcitor' (de ex. răcirea unui motor termic prin termosifon), produsă prin contactul cu corpul sau jfcu agentul răcit, ori prin amestecarea agentului răcitor cu cel răcit (de ex. răcirea obfinută prin transferul de căldură în amestecuri frigorigéne); în al doilea caz, răcirea se realizează prin circulafia forfată (sub presiune) a agentului răcitor, folosind o maşină sau o instalaţie. — Din punctul de vedere al circulaţiei agentului răcitor, se deosebesc: 5. ~ artificială forfată [npHHyAHTejibHoe HCKyccTBeHHoe oxjiajKAeHHe; refroidissement artificiel forcé: künstl che Zwangskühlung; forced artif.cial cooling; kényszeritett mesterséges hűtés]. V. sub Răcire artificială. 6. ~ ariificială liberă [CBOŐOflHOe HCKyccT-B6HH06 OXJiaJK/ţeHHe; refroidissement artificiel libre; freie künsf.iche Kühlung; free artificial cooling; szabad mesterséges hűtés]. V. sub Răcire artificială. — După cum agentul răcitor şi sistemul caretrebue răcit se găsesc în contact nemijlocit sau mijlocit, se deosebesc: 7. ~ directă [Henoepe#CTBeHHoe oxjiaJK-ZţeHHe; refroidissement direct; direkte Kühlung; direct cooling; közvetlen hűtés]: Răcire artificială, realizată prin aducerea sistemului tehnic sau fizicochimic de răcit, în contact nemijlocit cu agentul refrigerent. Răcirea directă, care poate fi liberă sau forţată, se produce prin radiaţie, prin conduc-ţieş, convecţie, amestec, evaporare, expansiune, prin reacţii chimice, etc. Sistemele solide se răcesc cu agenţi răcitori solizi, lichizi sau gazoşi (de ex., în tratamente termice de călire, răcirea se obţine într'un lichid sau în aer). Sistemele lichide se răcesc cu agenţi răcitori solizi, lichizi sau gazoşi. Agenţii răcitori solizi sau lichizi se folosesc la răcirea prin amestec; agentul lichid trebue să fie fin dispersat, să aibă o densitate diferită de aceea a lichidului de răcii, şi să fie nemiscibil şi chimic inactiv faţă de acesta; agenţii solizi trebue, fie să rămână li solizi, fie să se topească, dând un lichid nemis-cibH cu lichidul răcit, fie să treacă în stare gazoasă, degajându-se din amestec (cazul bioxidului de carbon sopd); agenţii gazoşi se folosesc mai ales la procedeele de răcire prin evaporare, prin convecfie, radiafe (de ex. sistemul cu turn de răcire), lichidul de răcit fiind expus, în particule fine sau în pânze subţiri, agentului răcitor (pentru a se obfine un contact intim cu acesta), circulafia acestuia putând fi liberă sau forfată. Răcirea sistemelor gazoase se obfine cu ajutorul unor agenfi răcitori lichizi (sistemul de răcire scrubber, cu sau fără umplutură, sau în cascadă), obfinându-se astfel, fie micşorarea volumului sistemului gazos, fie uscarea lui prn condensarea vaporilor de apă şi a altor constituenfi (uleiuri şi gudroane). — Uneori, sistemul gazos se poate răci prin cedarea directă a căldurii, la trecerea lui printr'o căldare de abur sau printr'un schimbător de căldură (de ex. preîncălzitor de apă). Răcirea directă a sistemelor tehnice se face, In general, cu fluide în mişcare (apă, aer, etc.). î. Răcire indirectă [K0CBeHH0e oxnaHCfleHHe; refroidissement indirect; indirekte Kühlung; indirect cooling; közvetett hűtés]: Răcire artificială, realizată prin interpunerea unui perete între sistemul tehnic sau fizicochimic de răcit şi agentul răcitor. Răcirea indirectă poate fi liberă sau forfată; ea se obfine prin deplasarea agentului răcit şi a agentului răcitor fafă de suprafefele de contact cu peretele interpus, circuitul de răcire fiind deschis sau închis. Transferul de căldură dela agentul răcit la peretele despărfitor şi dela acesta la agentul răcitor se produce prin conducfie, prin convecfie sau prin radiafie. 2. Răcire naturală [ecTecTBeHHoe oxjianc-fleHHe; refroidissement natúréi; natürüche Kühlung; natural cooling; természetes hűtés]. Tehn.: Răcire datorită, în general, diferenfei de temperatură dintre sistemul răcit şi un mediu oarecare (mediu înconjurătcr, un curent de fluid la temperatură destul de joasă, etc.) sau unui fenomen fizicochimic (expansiune, vaporizare, etc.), fără dirijarea agentului răcitor. Răcirea naturală poate fi intenfionată sau neintenfionată; în primul caz, se asigură în mod in-tenfionat condifiunile de răcire naturală, eventual cu modificarea adecvată a suprafefelor de schimb de căldură (de ex. efectuarea de nervuri pe cilindrii motoarelor răcite cu aer sau pe carterele inferioare ale motoarelor de avion, de automobil, etc., pentru a mări suprafafa de răcire); în al doilea caz, răcirea se produce prin înseşi condi-fiunile de serviciu, sau incidental. Răcirea naturală intenfionată înlocueşte, în unele cazuri, răcirea ariificială, fie în procese tehnologice, fie în regimul de funcfionare al unor maşini (răcirea liberă a motoarelor electrice de tracfiune, sau răcirea cu aer a motoa elor de avion, de motocicletă, etc.) sau a une: instalafii industriale.—Uneori, răcirea naturală neintenfionată constitue un inconvenient, atât în procese tehnolo- gice, cât şi în funcfionarea instalaţiilor industriale sau a maşinilor (de ex. răcirea excesivă a unui motor cu ardere internă, datoriiă temperaturii joase a mediului înconjurător; răcirea aburului în contact cu perefii cilindrilor motorului cu abur; răcirea perefiior căldărilor de abur şi ai cuptoarelor industriale prin transfer de căldură spre exterior). s. ~ naturală intenfionată [yMbiiruieHHOe ecTecTBeHHoe OXJiaîKAeHHe; refroidissement natúréi intentionné; gesinnte natürliche Kühlung; intentional natural cooling; szándékos természetes hűtés]. V. sub Răcire naturală; 4. ~ naturală neintenfionată [HeyMbiuiJieHHOe ecTecTBeHHoe OXJiaîKAeHHe; refroidissement natúréi non-intentionné; ungesinnte natürliche Kühlung; non-intentional natural cooling; nem szándékos természetes, hűtés]. V. sub Răcire naturală. — După felul circuitului agentului răcitor, se deosebesc: 5. Răcire în circuit deschis. Tehn.: Sin. Răcire prin trecere (v.). 6. ~ prin asudare [oxJiaîKAeHHe Hcna-pGHHGM; refroidissement par sudation; Schwitz-kühlung; sweat cooling; gyöngyözéses hűtés, izzadásáitali hűtés]: Răcire artificială, bazată pe porozitatea materialelor cari urmează să fie răcite. Răcirea se efectuează cu un agent răcitor (cu aer, cu apă, cu diverşi vapori, etc.), injectat sub presiune în porii materialului. Agentul răcitor, în trecerea sa prin porii materialului, ia căldură dela material. La ieşirea din material, vinele de refrigerent, cari au străbătut porii, formează un strat termoizclant la suprafafa materialului. Protecfiunea materialului poros, la temperaturi înalte, se face deci prin răcire şi prin acţiunea izolantă a agentului răcitor. Piesele cărora li se poate aplica acest sistem de răcire sunt cele confecfionate din materiale ceramice, din aliaje acoperite cu un strat ceramic, sau din materiale concrefionafe din pulberi metalice şi ceramice. 7. ~ prin circulafie [iţnpKyjiHiţHOHHOe 0X-JiaîK/ţeHHe; refroidissement par circulation; Um-íaufkühlung; circulation cooling; keringő hűtés, cirkulációs hűtés]: Răcire artificială în care agentul răcitor circulă, în circuit închis, în întreaga instalafie de răcire. Instalaţia cuprinde şi un ră-cifor (turn de răcire, radiator, etc.) în care agentul răcitor cedează căldura absorbită, pentru a fi utilizat din nou în circuitul de răcire, la temperatura normală de serviciu. Sin. Răcire în circuit închis. 8. ~ prin injecjie [oxjiaJKAGHHe BcnpbTc-KHBaHHGM; refroidissement par injection; Ein-spritzkühlung; cooling by spraying; befecskendező hűtés]: Răcirea inferioară a cilindrilor unui motor de avion, prin injectarea în carburator ssu 'n camera de combustie a unei vine de epă (v. fig.), de amestec apă-alcool, de monoxid de azot, etc. Răcirea prin injecţie contribue la creşterea puterii 22 i motorului şi la reducerea consumului de combustibil. Ea consistă în dispersarea In particule fine a unéi substanţe lichide care, prin răcirea pe care o pro- Răcireaprin injecfie cu apă. 1) rezervor de apă (cu o capacitate de cca 40 I, pentru un Interval de funcfionare de 1 h 30 min); 2) carburator; 3) con ducta apei de injecfie; 4) feavă de alimentare (prin cădere) a regulatorului de dozare (5) a apei; ' 6) conductă de ccm-pensafie; 7) conductă de depresiune; 8) regulator de dozare a combustibilului. voacă în spaţiul din interiorul cilindrului, înlătură producerea arderilor detonante şi permite întrebuinţarea unui combustibil cu cifră octanică mai mică (de ex. benzină); substanţa lichidă care se injectează este, de obiceiu, apa şi, uneori, un âmşstec apă-alcool ^etilic (mai ales când temperatura mediului exterior e joasă) sau un lichid care confine oxigen suplementar pentru ardere (de ex. monoxid de azot) şi un antidetonant. Cu toate îmbunătăţirile aduse motorului de avion, ca precomprimarea aerului comburant, injecţia combustibilului (de ex. îa motoare cu electro-aprindere şi injecţie), etc., răcnea prin injecţie feste totuşi folosită, deoarece prezintă următoarele avantaje: permite construirea motoarelor cu un raport mare de compresiune şi precomprimarea înaltă a aerului comburant; permitefolosirea unor combustibili cu cifră ocfanică mică şi, eventual, fără antidetonanţi; asigură păstrarea în stare de curăţenie a organelor cari ajung în contact cu gazele de ardere (culasă, pistoane, seg-menţi, supape, etc.) sau curăţirea lesnicioasă a acestora. Pentru injectarea substanţei de răcire se folosesc un compresor separat sau compresorul de aer al motorului, iar injectarea acesteia se poate face intermitent sau continuu. î. Răcire prin treceré [oxjiaJKfleMHe npoxotfi-AGHHeM; refroidissement par passage; Durch-gangskühlung; passage cooling; áramlásos hűtés]: Răcire naturală sau artificială, în care agentul răcitor ajunge în contact cu suprafeţele cari urmează să fie răcite şi le părăseşte fără a fi utilizat din nou în acelaşi scop. Sin. Răcire în c'rcuit deschis. Exemple de răciri în procese tehnologice: 2. Răcirea după forjare [oxjiaJK^eHHe nocJie KOBKH; refroidissement aprés forgeage; Kühlung nach dem Schmieden; cooling after forging; kovácsolás utáni hűtés], Mefl.: Răcirea directă a pieselor forjate, pentru evitarea formării de fulgi (v.) şi de fisuri datorite tensiunilor interne provocate de diferenţa de temperatură dintre straturile interioare şi cele exterioare ale materialului. Forjarea pieselor terminându-se la temperaturi înalte (de ex., la oţeluri, 700*• *900°, în funcţiune de calitatea oţelului şi de granulaţia dorită), e necesar ca metalul, după terminarea procesului de deformare plastică, să fie supus unei răciri cu o anumită vitesă de răcire, astfel încât toate tensiunile cari pot apărea în timpul răcirii să fie înlăturate parţial sau total. Sistemul de răcire depinde de calitatea materialului, de forma şi de mărimea piesei. în general, după răcire, piesele sunt supuse unui tratament termic, de exemplu de recoacere. Pentru ca vitesa de răcire să aibă valori potrivite naturii rraterialului, se deosebesc răcirea în aer, răcirea în groapă sau în cutie şi răcirea în cuptoare sau în gropi încălzite. Răcirea în aer se face liber, pentru piesele mici şi mijlocii, forjate din oţel carbon şi din oţel slab aliat. Piesele supuse răcirii sunt aşezate, fie pe rastele, într'un singur rând, în curent de aer, fie pe sol, în stive. Răcirea în stive, ferite de curenţi de aer, e mai lentă. Vitesa de răcire depinde de diferenţa dintre temperatura agentului refrigerent (aerul) şi cea a piesei, de forma şi de mărimea secţiunii. Pentru intervalele de temperatuiă de 900“*800°, respectiv de 500**'400° şi de 200** *100°, temperatura de răcire (în aer, pe raslele) fiind de 16°, ea are, în grade pe minut, următoarele valori: 16,70, respectiv 4,76 şi 1,50, pentru barele de oţel cu diametrul de 70 mm; 13,55, respectiv 3,75 şi 1,20, pentru, barele de oţel cu diametrul de 120 mm. Răcirea în groapă sau în cutie este o răcire lentă a pieselor de maşini de oţel aliat, de construcţie, şi a pieselor mari, de oţel carbon. Pe măsura forjării, piesele sunt introduse^in-groapă sau în cutie, sunt acoperite cu un capac şi sunt lăsate să se răcească lent, până ating temperatura de 100-*-150°. Uneori, piesele suni răcite n aer până la temperatura de 600° şi apoi sunt introduse în groapă sau în cutie. Pentru micşorarea vitesei de răcire, înainle de aşezarea capacului, piesele se acoper cu nisip uscat, cu cenuşă sau cu sgură. Răcirea în cuptoare sau 'n gropi încălzite se aplică pieselor de oţel bogat aii st şi pieselor mari, de oţel carbon. Piesele forjate sunt introduse într'un cuptor încălzit la 200*-650° (în raport cu calitatea oţelului), în care se răcesc până la temperatura cuptorului, după care urmează procesul de recoacere (prin ridicarea temperaturii cuptorului) cu răcire lentă (odată cu răcirea cuptorului). Vitesa de răcire în cuptor nu trebue să depăşească, de exemplu, 20°/h, pentru oţelurile rapide sau pentru oţelurile de scule bogat aliate. 23 i. Răcirea după laminare [oxJiaJKfleirae noCJie IipOKâTKH; refroidissement epres laminage; Kühlung nach dem Walzen; cooling affér rolling; hengerlés utáni hűtés], Metl.: Răcire directă a pieselor laminate la cald, pentru evitarea formării de fulgi (v.) şi de fisuri datorită tensiunilor proprii, pentru curăţirea suprafeţei prin îndepărtarea oxizilor, sau pentru îmbunătăfirea proprietăfilor tehnologice şi structurale ale acestor piese. Laminarea la cald se termină la temperaturi înalte, acestea depinzând de calitatea şi de felul materialului supus prelucrării (temperatura fiind mai joasă, când procentul de carbon e mai mare). De exemplu, temperaturile minime până la cari se laminează otelurile sunt cuprinse între 600 şi 1000°, şi anume: 800*”850°, pentru ofelurile de rulmenţi şi de scule; 800***900°, pentru otelurile de dinam şi de transformator; 960---10000, pentru otelurile inoxidabile; 750***800°f pentru otelurle crom-ni-chel; 650° (şi, uneori, chiar sub această temperatură) pentru tablele subfiri (sub 4 mm grosime); la semilaminate (brame, ţagle, platine), temperalura de sfârşit de laminare, la aceeaşi calitate de oţel, e mai înaltă decât la laminatele finite (profilé simple, fasonate, benzi, table, fevi şi laminate cu formă specială). Răcirea după laminare se poale face în apă sau în aer. Răcirea bruscă în apă se execută în următoarele scopuri: obţinerea unor suprafeţe curate, fára arsuri, oxizi, etc. (de ex platinele se scoase din apă pentru revenire (datorită căldurii din părţile interioare ale semifabricatului). Răcirea în aer se poate face cu vitese de răcire diferite şi anume (în ordinea descrescândă a vitesei) pe paturi de răcire, în stive sau în pachete, în gropi neîncălzite, sau încălzite, în cuptoare, etc. Pe paturi de răcire (v^mecanizate sau nemecanizate, se răcesc oţelurile obişnuite şi cele insensibile la răciri repezi; uneori, pentru micşorarea vitesei de răcire şi pentru obţinerea unei durităţi corespunzătoare, unele oţeluri (de ex. oţelurile de arc) se aşază pe pat, în pachete, cu barele alăturate aşzate pe muchie. La răcirea profilelor, a benzilor late şi a tablelor, pe plăci pline, vitesa curentului de aer se consideră nulă; la răcirea pe grătare a barelor profilate, aşezate cu intervale între ele, vitesa se consideră de 2 m/s. Bloom-urile şi ţaglele laminate din oţeluri carbon şi din oţeluri slab aliate se răcesc în stive şi în pachete, mai mult sau mai puţin ferite de curenţii de aer. în gropi neîncălzite sunt răcite, de exemplu, şinele de cale ferată şi oţelurile de rulmenţi. Unele sortimente de profilé uşoare suni răcite în cutii cu pereţii izolaţi şi închise cu capac. Pentru încetinirea vitesei de răcire, laminatele din gropi se pot acoperi cu nisip uscat, cu cenuşă sau cu sgură. - Pentru răciri foarte lente se recurge la gropi încălzite sau la cuptoare (v. fig.). Astfel se răcesc, de exemplu, oţelurile rapide. Cuptor cu împingere, pentru răcirea isoiermică a oţelului după laminaie. 1) material de răcit; 2) împingator; 3) şină de deplasare; 4) injector; 5) uşă; 6) depozit de material evacuat din cuptor. răcesc după laminare, cufundându-se complet m basine cu apă); obţinerea unei structuri cristaline mai fine şi lipsite de reţeaua de carburi (care s'ar forma în cazul răcirii lente), la unele oţeluri cu conţinut mare în carbon sau la oţeluri aliate; obţinerea unei structuri cât mai omogene, de exemplu pentru tablele subţiri, laminate din oţel moale, destinaie prelucrării prin ambutisaj profund. în genera!, răcirea în apă se aplică oţelurilor laminate cari, chiar la răcirile cele mai repezi, nu prezintă pericolul de formare a fisurilor şi a fulgilor (v. şi sub îmbunătăţirea dela temperatura de laminare); oţelurile cu conţinut mare în carbon şi cele aliate, cari, la o răcire prea bruscă, pot prezenta fisuri, sunt menjinute în apă până la întunecarea suprafeţei, după care sunt 2. Răcirea în tratamentele termice [oxJiaîK-AeHHe B TepMOOÖpaÖOTKe; refroidissement dans Ies traitements thermiques; Kühlung bei den Wărmebehandlungen; cooling in the thermical treatments; hőkezelési hűtés, hűtés a hőkezelésekben]. Metl.: Faza finală a tratamentelor termice, în care materialul, încălzit la temperatura corespunzătoare tratamentului aplicat, e răcit până la temperatura mediului înconjurător sau până la o altă temperaiură impusă (de ex. răcire întreruptă, răcire joasă). Condiţiunile de răcire (de ex. vitesa de răcire) depind de materialul tratat, de mediile de răcire, de metodele şi de instalaţiile folosite. Răcirea în tratamentele termice e o răcire directă, mediul de răcire putând fi gazos, lichid sau solid; ea depinde de tratamentul aplicat. 24 Răcirea după recoacere (v. şi sub Normalizare, şi sub Recoacere) şi răcirea după revenire (v. şi sub Revenire) se fac, de obiceiu, în aer liber; uneori, răcirea se face în atmosferă de protec-ţiune neutră (în cuptoare, în gropi, etc.) sau în nisip. După revenirea înaltă (v.), ofelurile sunt răcite în apă sau în uleiu, pentru evitarea fragilităţii de revenire (v.). Băi de călire, cu medii lichide. A) baie de uleiu, cu curenfi agitatori de aer; 8) baie de uleiu, cu răcire (cu apă) interioară; C) baie de apă, cu curent agitator de apă; Í) peretele băii; 2) mantaua exterioară a băii; 3) camera de răcire cu apă a băii; 4) serpentina de răcire cu apă a băii; 5) şi 6) intrarea şi ieşirea apei de răcire a băii; 7) prea-plin; 8) intrarea aerului de agitafie; 9) tub cu orificii, al agitatorului de aer; 10) intrarea apei de agitaţie. Răcirea după călire (v. şi sub Călire) se efectuează alegând mediul de răcire după calitatea riA rr Q o 0 a Q a a ff a! 'I c CI 1 f L ^ Duşuri de apă, sub nivelul apei de călire din baie. 1) curentul apei de împroşcare, prin duş; 2) piesa de călit (burghiu); 3) cleşte de prindere; V) nivelul apei din baia de călire. Dispozitiv cu vână de apă, pentru celirea suprafeţelor interioare ale pieselor. 1) conductă pentru apa de răcire; 2) baie de sprijin; 3) suport; 4) piesă de călit; 5) inel de apăsare; 6) pâlnie. ofelului şi după forma şi dimensiunile pieselor tratate. Instalaţiile şi dispozitivele folosite pentru răcire sunt: băi cu medii lichide (v. fig. A, BşiC), dispozitive variate de stropire (v. fig. D, E), ventilatoare şi suflătoare de aer (v. fig. F), prese (v. fig. G), etc. La călire, mediile de răcire sunt: apa, soluţii de săruri, uleiuri (minerale sau organice) şi grăsimi, aer, săruri şi metale topite, plăci de metal, etc. La alegerea mediului de răcire se ţine seamă de vitesele de răcire necesare (v. tabloul). Când se folosesc medii lichide, răcirea la călire e precedată uneori de o răcire în aer liber, până la 700*"750°; apoi lichidul de răcire trebue să asigure, la început, o răcire rapidă, până la 500--400°, urmată de o răcire lentă (pentru evitarea tensiunilor proprii şi a fisurilor de călire la formarea martensitei). La cufundarea piesei în lichidul de răcire trebue evitată micşorarea vitesei de răcire provocată de pelicula de vapori formală în jurul piesei; în acest scop se asigură o mişcare relativă între piesă şi lichidul de răcire, fie ps'ini Dispozitiv de călire cu curenfi de aer. 1) intrarea aerului; 2) ajutaj; 3) piesa (freză) de călit; 4) suport rotativ; 5) suport fix. Presă de călire, cu dublă acfiune. 1) şi 2) plăci de apăsare; 3) coloană; 4) placă mobilă; 5) şi 6) tije; 7) masă-suport; 8) piesă de călit. mişcarea piesei în baie, fie prin agitarea sau recircularea lichidului din baie. Metodele de răcire folosite în practică sunt: răcirea prin cufundarea piesei în mediul fluid, şi agitarea ei sau a mediului, răcirea făcându-se până la temperatura mediului sau a atmosferei; răcirea prin stropire Medii de răcire, în funcţiune de vitesele de răcire Medii de răcire Vitesa de răcire, în °/s (după S. S. Steinberg) la550—650° Apă, la 18° . . . . i 600 270 Apă, la 50° . . . . 100 270 Soluţie de hidroxid . de sodiu în apă . » 1200 300 Uleiu mineral . . . 150 30 Aliaj topit din 75% sta-niu şi 25% cadmiu (temperaturi de topire 175°) .... 450 50 Plăci de cupru . . . 60 30 Plăci de oţel . . . 35 15 la 200—300° cu apă (duşarea); răcirea succesivă 'n două medii diferite, cu răcire infensă în prima fază (de ex. în apă) şi mai moderată în a doua fază (de ex. în uleiu; v. sub Călire fracţionata, şi sub Călire în trepte); răcirea diferenţială (locală), prin cufundarea parţială în mediul de răcire, astfel încât sunt răcite brusc numai anumite porţiuni ale obiectului de călit; răcirea în mediu cald,, prin introducerea piesei într'un mediu încălzit la temperatura de 200° sau mai înaltă. Metodele de răcire se folosesc cum urmează: răcirea prin cufundare, la călirea obişnuită şi la călirea în aer a oţelurilor bogat aliate; răcirea prin stropire,, la oţelul carbon, deoarece asigură o călire ener- 25 gică;v răcirea succesivă, la căliri pătrunse, cu adâncimi maxime; răcirea diferenfială, la piese cari trebue să aibă zone cu proprietăţi tehnologice diferite; răcirea la cald, la călirea isolermică, pentru a obfine tenacitate mai mare şi pentru a reduce pericolul deformării sau al fisurării. Cufundarea pieselor în mediul de răcire trebue să se facă într'un anumit fel, care depinde de forma piesei; de exemplu, la piese lungi, în direcfia axei longitudinale, iar la piese cu grosimi diferite, cu partea mai îngustă înainte (v. fig. H). H Poziţii corecte de introducere a pieselor în baia c’e răcire. Răcirea după cementare (v. şi sub Cementare) se obfine prin scăderea bruscă a temperaturii pieselor cementate într'un mediu de răcire, fără un tratament termic intermediar. Această răcire, care se numeşte răcire directă, asigură durcisa-rea stratului superficial. Exemple de răciri în tratamentele termice: î. Răcire bruscă [pe3KOe OXJiaHtJţeHHe; éton-nement; Abschrecken; sudden cooling; hirtelen hűtés]: Răcirea rapidă, dela temperatura înaltă până la temperatura mediului înconjurător, agentul răcitor putând fi în orice stare de agregare (gaz, lichid sau solid). 2. ~ diferenfială [AH(|)(|)epeHUHajibHoe ox-JiaJK/ţeHHe; refroidissement différentiel; differen-tiale Kühlung; differential cooling; differenciális hűtés]. V. sub Răcirea în tratamentele termice. 3. ^ dirijată [HanpaBJineMoe oxjia5K/ţeHHe; refroidissement dirigé; gerichtete Kühlung; direc-ted cooling; irányított hűtés]: Răcire dela temperatură înaltă, în general, după ultima operafiune de prelucrare prin deformare la cald, care se efectuează cu satisfacerea anumitor condifiuni stabilite în prealabil. Răcirea dirijată se foloseşte pentru a evita o călire nedorită, crăpături sau alte defecte interne, cum şi pentru a obfine o microstructură cu grăunfi cristalini de o anumită mărime. 4. ~ după călire [oxjiajKfleHHe nocj?e 3a-KaJlKH; refroidissement aprés la frempe; Kühlung nach dem Hărten; cooling after hardening; edzés utáni hűtés], V. sub Răcirea în tratamentele termice. 5. ~ după cementare [oxjiaHiAGHHe iiOCJie iţeMeHTaiţHH; refroidissement aprés la cémen-tation; Kühlung nach der Zementation; cooling after the cementation process; cementálás utáni hűtés]. V. sub Răcirea în tratamentele termice. o. '■v după recoacere [oxjiaHtzţeHHe nocjie-OTîKHra; refroidissement aprés le recuit; Kühlung nach dem Glühen; cooling after annealing; iz-zitás utáni hűtés]. V. sub Răcirea în tratamentele-termice. 7. ~ după revenire [oxjianmeHHe nocJie OTnyCKa; refroidissement aprés le revenu; Kühlung nach dem Anlassen; cooling after temperingp megeresztés utáni hűtés]. V. sub Răcirea în tratamentele termice. 8. ~ în mediu cald [oxjiaJK^eHHe b TenJiOH cpeae; refroidissement en milieu chaud; Kühlung’ in warmen Medium; cooling in warm medium;: hűtés meleg közegben]. V. sub Răcirea în tratamentele termice. 9. ~ întreruptă [npepbiBHCToe 0XJia>KAeHHer refroidissement interrompu; unterbrochene Kühlung; interrupted cooling; megszakított hűtés]: Răcire prin trecere dela un agent răcitor la altul, cu întrerupere la o temperatură intermediară înaltă. Temperatura obiectului de răcit, la scoaterea lui din, primul agent răcitor, e mult mai înaltă decât femperaîura acestuia; cu ajutorul celui de at doilea agent răcitor se obfine răcirea până la valoarea finală dorită. io, ~ joasă [rJiyŐOKOe OXJiamjţeHHe; refroidissement a basse température; Tiefkühlung; cooling at low temperature; mélyhűtés]: Tratament termic de răcire la temperaturi sub 0°, efectuat la călirea ©felurilor la cari transformarea mar-tensitică nu este completă, rămânând auste-nită în exces. Răcirea joasă, până la temperaturi de — 80° sau mai jos (v, fig. /),se foloseşte la ofeluri cu confinut în carbon mai mare decât 0,6%, sau la anumite ofeluri aliate (de ex. ofeluri inoxidabile pentru scule). Pentru a reduce la minimum aus-tenita reziduală care s'ar forma la călirea obişnuită a acestor ofeluri, răcirea joasă trebue e-fectuată imediat după călirea o- bişnuită, deoa- Curbele începutului (Mj) şl sfârşitului rece, după Un (/yis) transformării martensitice, în interval mai mare funcfiune de conţinutul în carbon, de timp, auste- q conţinutul în carbon (%); f) temniţa în exces se peratura (-C). stabilizează şi frece într'un procent mai mic în martensită (de ex., un ofel care confine 90% austenită reziduală* după călirea obişnuită, rămâne cu 24% după răcirea joasă efectuată după 1 ”-2 ere, sau cu 46% după răcirea joasă efectuată după 24 de ore); reducerea austenitei reziduale e necesară, deoarece e rău conducătoare de căldură, iar excesul de austenită micşorează duritatea ojelului, dă o instabilitate volumetrică (deoarece se transformă 26 cu timpul în martensită), etc. Răcirea rapidă până la temperaturi sub 0° provoacă tensiuni proprii în piesa călită şi, de aceea, trebue să fie urmată de o revenire. Pentru răcirea sub 0°, piesele sunt introduse în bai (cutii) cu pereţi dubli (v. fig. II şi III), n "CpT" Ctifie dublă, pentru răcire joasă. I) vedere laterală; 11) vedere de sus; Í) cutie exterioară; 2) umplutură de rumeguş de lemn; 3) cutie interioară. cu umplutură termoizolantă, iar infersfiţiul dintre extremităţile piesei şi pereţii inferiori ai băii este de 30«**50 mm; ca agent refrigerent se întrebuinţează, în general, alcool denaturat, în care se introduce ghiaţa uscată (zăpadă carbonică), care se topeşte prin căldura cedată de piesa care se răceşte şi care trebue reîmprospătată până la temperatura necesară a tratamentului termic (la limita inferioară de temperatură a amestecului refrigerent, ghiaţa uscată pluteşte deasupra lichidului), Uneori se foloseşte şi aer lichid, ceea ce reclamă degresarea prealabilă a pieselor. Timpul de răcire este de minimum 2,4 min, pen--tru fiecare milimetru de grosime a piesei; pentru a asigura o transformare cât mai completă a austenitei în martensită, răcirea joasă se poate repeta. Tratamentul termic de răcire joasă, care a fost iniţiat de cercetătorii sovietici S. S. Sfeinbergşi A. P. Ouliaev, se foloseşte în diverse scopuri, şi anume: mărirea durităţii, la oţeluri cementafe şi călite (oţeluri carbon, cu 2*-*3 şi oţeluri aliate, cu 6*--10 Hrc); mărirea rezistenţei la uzură, la oţeluri de scule (nealiate, aliate sau rapide); re-condiţionarea calibrelor şi a instrumentelor de măsură; stabilizarea dimensiunilor la piese de mare precizie supuse la solicitări mari mecanice sau termice (cari lucrează la temperaturi joase); ameliorarea proprietăţilor magnetice ale oţelurilor magnetice; îmbătrânirea artificială, a pieselor aparatelor de precizie; etc, Sin. Răcire sub 0°. î. Răcire prin cufundare [oxJiaJK^eHHenorpy-JKeHHGM; refroidissement par submersiön; Kühlung durch Eintauchen; cooling by immersion; hűtés bemerítéssel]. V. sub Răcirea în tratamentele termice. 2. ~ prin stropire [rpa/ţHpOBaHHe, oxjiaHi-#eHHe ogpblCKHBaHHew; refroidissement par ^arrosage; Kühlung durch Besprengen; cooling by showering; hűtés permetezéssel], V. sub Răcirea In tratamentele termice. 3. ~ sub 0°: Sin. Răcire joasă. V. şi sub Tratament termic prin răcire joasă. 4. ~ succesivă [noejie#oBaTejibHoe oxjiajK-/JÖHHe; refroidissement successif; aufeinander folgende Kühlung; successive cooling; szukcesszív hűtés]. V. sub Răcirea în tratamentele termice. 5. Răcire la deformare la cald [oxjiamfleHHe npn TenjiOH flecjDopMaijHH; refroidissement a déformation â chaud; Kühlung bei der warmen Formănderung; cooling at warm déformation; hűtés meleg átalakításnál]. Metl,: Răcire directă a metalelor, în timpul prelucrării lor la cald. Scăderea temperaturii se datoreşte pierderilor de căldură prin radiaţie, convecţie şi conducţie (metalul fiind în contact cu suprafeţele mai reci ale cilindrilor, rolelor, ciocanelor, nicovalelor, matriţelor, cu apa de răcire, etc.). Pierderile de căldură sunt compensate parţial de căldura produsă din lucrul mecanic de deformaţie. Pentru practica proiectării, variaţiile de temperatură se împart în variaţii provocate de radiaţie, de convecţie, conducţie şi deformaţie, şi acestea pot fi determinate din următoarele relaţii simplificate: Scăderea de temperatură provocată de radiaţie: Ai = t, -tf=^(JLySz 1 cGMGO/ unde A t e scăderea de temperatură; ti şi ti sunt temperatura iniţială şi temperatura finală a metalului; e e constanta de radiaţie a metalului şi are valorile: cca 4,4 (la 1200—7C00) pentru oţel, cca 3,2 (la 850-* 6C0°) pentru cupru, cca 3,4 (la 1200-*-900°) pentru nichel; c (kcal/kg) e căldura specifică medie, şi are valorile: cca 0,17 (la 1200*-*700°) pentru oţel, cca 0,092 (la 850' -600°) pentru cupru şi alamă, cca 0,12 (!a 1200***9C0°) pentru nichel; G (kg) e greutatea piesei; T e temperatura absolută (i/ + 273); S (m2) e suprafaţa de radiaţie; z (h), timpul de răcire. Scăderea de temperatură provocată de convecţie: Ai = t. - £ . = t: SZ, ! cG unde a e conduci ibilitatea exterioară prin convecţie, care depinde de netezimea suprafeţei, de vitesa curenţilor de aer şi de poziţia suprafeţelor faţă de curenţi (în practică, pentru oţel se admite a = î0"*12 kcal/°m2h în aer lipsit de curenţi); S (m2) e aria suprafeţei piesei. Scăderea de temperatură provocată de conducţie : 2X kt—t] — ti =------- * T cGh 1 unde X (kcal/°mh) este conductibilitatea interioară, a cărei valoare, pentru temperaturile de .prelucrare la cald, e X = 30**-40 (mai mic pentru temperaturile mai înaîfe şi pentru conţinuturile mai mari în carbon, mangan şi siliciu); h (m) e înălţimea medie a piesei cuprinse între suprafeţele supuse prelucrării; S (m2) e suma suprafeţelor 27 supuse presiunilor de prelucrare; z (h) e timpul de contact cu suprafeţele uneltelor de prelucrare. • - Urc-area temperaturii datorită lucrului mecanic de deformaţie: At-t/-ti=___i£l + i(*_1 )J|nX, unde/— \*S/2 (m), iar ln>~ 1. * în domeniul temperaturilor de peste 700°, pierderile de căldură prin radiaţie sunt preponderente şif de obiceiu, calculul scăderii de temperatură se face numai din formula pentru radiaţie. Pierderile prin convecfie şi conducfie sunt mai mici, şi se admite că se compensează aproximativ prin creşterea temperaturii, datorită lucrului mecanic de deformafie. La scăderea temperaturilor sub 700° şi până Ia 150°, pierderile prin convecfie şi conducfie devin tot mai importante faţă de pierderile prin radiafie şi nu mai pot fi neglijate; scăderea de temperatură poate deveni, de exemplu, de 1,2---1,8 ori mai mare decât cea calculată din formula referitoare la radiafie. înmuierea materialului, care ar putea fi provocată de temperaturile înalte de uzinare) şi se micşorează tendinţa de deformare a suprafeţei prelucrate şi de abatere dela dimensiunle prescrise ale piesei (datorite încălzirii). Figura reprezintă o placă deformată în timpul uzinării pe o singură fafă, deformarea fiind provocată de încălzirea inegală a părfilor ei. Ungerea suprafefelor prelucrate şi îndepărtarea aşchiilor prin efectul răcirii depind de felul şi de debitul lichidului de răcire. Prin ungerea suprafefelor se reduce consumul de energie, efectul ungerii fiind cu atât mai favorabil, cu cât lichidul are o viscozitate mai mică; îndepărtarea aşchiilor, care prezintă o deosebită importanfă la netezire (spălarea aşchiilor şi a granulelor abrazive îmbunătăţind calitatea netezirii) şi la găurire, se obţine prin împroşcarea sub presiune a lichidului de răcire. Pentru răcire se folosesc diferite procedee, şi anume: aducerea unei vine de lichid, prin cădere sau prin presiune, la locul de formare CH- EL Sisteme de răcire. a) răcire liberă, individuală; b) răciră forfată, igcividuală; c) răcite liberă, colectivă; d) răcire forfată, colectivă; zervor ,de alimentare; 2) pompă; 3) robinet; 4) rezervor decantor. Í) re- î. Răcire la uzinare [TexHOJiorHqecKOe ox-JiaîKAGHHe; refroidissement â l'usinage; Kühlung bei der Bearbeitung; cooling at the machining; megmunkálás alatti hűtés]. Metl.: Răcire directă a pieselor cari se prelucrează. Răcirea se obţine prin folosirea unui lichid de răcire (v.), care trebue să asigure atât răcirea piesei de prelucrat şi a uneltei şi ungerea suprafeţelor prelucrate, cât şi înlesnireadetaşerii aşchiilor (prin pătrunderea lichidului în micile fisuri ale materialului prelucrat) şi îndepărtarea lor. Prin răcirea în timpul prelucrării se menţin proprietăţile tehnologice ale materialului care se pre'ucrează (de ex. se evită Placă deformctă prin încălzire, la uzinare pe o singură fafă. a aşchiilor; aducerea, prin emuisionarea cu aer comprimat, a lichidului de răcire, la piesa de răcit; imersiunea piesei într'un rezervor cu lichid de răcire. Uneori, răcirea în timpul prelucrării se obţine prin suflarea unei vine de aer sub presiune. Sistemele de răcire, liberă sau forţată, pot fi individuale sau colective. —Sistemele individuale cele mai obişnuite sunt: sistemul de răcire liberă, cu alimentare prin cădere dintr'un rezervor umplut manual, lichidul folosit fiind colectat pentru a fi folosii din nou (v. fig. a); sistemul de răcire forţată, cu alimentare prin pompă dintr'un rezervor decantor, în care lichidul revine după ce a fost folosit (v. fig. o). Primul sistem e folosit mai ales la maşini-unelte mici, cu un consum mic de lichid de răcire, şi prezintă avantajul de a fi de construcţie simplă. Al doilea sistem e 28 ce! mai răspândit; ei cuprinde, de obiceiu, următoarele organe: rezervorul decantor, filtrul de recepfie, pompa, filtrul de epurare (în cazuri rare), robinetul de golire, robinetul de reglare (în unele cazuri), conducta de aducere, dispozitivul de dirijare a lichidului de răcire, şi dispozitivul de îndepărtare a lichidului folosit. — Sistemele colective de răcire folosita mai des suni: sistemul de răcire liberă, cu alimentare directă dela conducta de apă, lichidul folosit fiind evacuat la colectorul de evacuare (v. fig. c); sistemul de răcire forfată, cu alimentare dela o stafiune centrală de pompare, dintr'un rezervor decantor în care se întoarce lichidul după ce a fost folosit (v. fig. d). Primul sistem e folosit la maşinile-unelte cari au nevoie de o răcire intensă, cu apă curată (de ex. maşini-unelte de ascuţire a uneltelor agricole). Al doilea sistem e folosit în special la fabricaţia în masă, când un grup de maşini-unelte execută un acelaşi fel de operaţiuni, sau la linii automate de maşini; uneori, pentru siguranţa funcţionării, acest sistem de răcire colectivă esie înzestrat şi cu o pompă de rezervă. Exemple de răcire a sistemelor tehnice; î. Răcirea căldării de abur [oxjiam^eHHe napOBOro KOTJia; refroidissement de la chau-diére â vapeur; Kühlung des Dampfkessels; cooling of the steam boiler; gőzkazán-lehűlés]. Mş. ferm.: 1. Scăderea neintenţionată a temperaturii pereţilor unei căldări de abur, în urma pierderilor de energie provocate prin transfer de căldură, dela pereţii căldării, la mediul înconjurător. Răcirea pereţilor se face prin radiaţia căldurii spre mediul înconjurător şi prin convectarea ei de către aerul care ajunge în contact cu pereţii. Pierderile prin radiaţie sunt proporţionale aproximativ cu diferenţa dintre puterea a patra a temperaturilor pereţilor şi mediului exterior (v. sub Radiafie termică), iar pierderile prin răcirea prin convecţie sunt direct proporţiona.'e cu vitesa curenţilor de aer la suprafaţa pereţilor; ele pot fi reduse prin izolarea şi prin îmbrăcarea pereţilor căldării. Pierderile prin răcire prezintă mare importanţă la căldările de locomotive, în timp de iarnă. 2. Răcirea căldării de abur [oxJianc^eHHe napo-Boro KOTJia; refroidissement de la chaudiére â vapeur; Abkühlung des Dampfkessels; cooling of the steam boiler; gőzkán-lehűtés]: 2. Răcirea intenţionată a căldării de abur, înainte de spălare sau de revizie. La răcirea în vederea spălării, diferenţa de temperatură dintre pereţri căldării şi apa de spălare nu trebue să depăşească 10°, pentru a se evita, tensiuni periculoase în material (efect al dilataţiilor termice neuniforme) şi cari pot produce crăpături, curgeri la cusături şi ţevi, etc. Intensitatea răcirii depinde de felul spălării, care se poate face cu apă rece (10*"20°), cu apa caldă (40-*-45°) sau cu apă fierbinte (60***70°). Pentru răcire, caldarea se umple cu apă, după ce aburul a fost evacuat. Răcirea căldării, în vederea spălării prezintă importanţă în special la căldările de locomotive şi, în general# Ia căldările fără înzidire. La răcirea în vederea reviziei* se evacuaază aburul şi apa, şi se lasă căldarea să se răcească Ia temperatura la care se poate lucra. s. Răcirea cilindrilor de laminor [oxJiatfdţeHHe BaJIKOB npOKaTHOro CTaHa; refroidissement des cylindres de laminoir; Kühlung der Walzen; cooling of the rolls; hengerpár-hűtés]. Metl.: Răcire directă sau indirectă a tăbliei şi a fusurilor cilindrilor de laminor, efectuată pentru a le menţine între limitele de temperatură admise de regimul lor de lucru. în cazul laminării Ia rece şi al laminării la cald cu cilindri reci, răcirea se efectuează direct, cu apă sau cu emulsiuni de uleiu. în cazul laminării cu cilindri calzi (de ex. la laminoarele de tablă subţire, la cari temperatura de regim a cilindrilor e de 350***450°), răcirea tăbliei cilindrilor se face direct cu abur supraîncălzit la 300*”350° sau cu aer încălzit, iar răcirea fusurilor se efectuează indirect, cu ajutorul apei care circulă prin serpentine înglobate în cusineţi (v. f'g. /) sau în palierele în ’cari se montează cusineţii de bronz. 1 Cusinet de palier de laminor, cu serpentină de răcire înglobată. î) cusinat metalic; 2) serp;nfi'ă înglobată; 3) fusul cilindrului de laminor. în cazul laminării ta rece, cilindrii pot fi răciţi în interior sau în exterior. Prin răcirea inferioară (a cilindrilor perforaţi axial) nu se realizează totdeauna o răcire uniformă. Răcirea exterioară (cu apă sau cu emulsiuni de uleiu mineral în apă) prezintă şi avantajul reducerii frecării dintre cilindri şi bara laminată, datorită efectului de ungere al Tchidelor şi, ca urmare, reducerea consumului de energie pentru laminare, posibilitatea de a mări presiunile micşorând numărul trecerilor — şi reducerea uzurii c'lindrilor. La instalaţii moderne de răcire exterioară cu emulsiune, folosite de exemplu la caje cuarto de laminat tabla la rece, tăblia cilindrilor e împărţită în sectoare cari au fiecare robinete de reglare pentru emulsiune rece şi caldă (v. fig. II). Temperaturile sectoarelor sunt controlate cu termocuple, iar robinetele sunt comandate automat, pentru a regla amestecul dintre emulsiunea rece şi cea caldă. Sistemul permite şi reglarea convexitaţii cilindrilor, cauzata 29 de dilatafia termică, pentru a lamina tablele cu ioleranfe foarte strânse. Schema răcirii şi a ungerii automate a cilindrilor la caja da laminare la rece a tablei. 1) apaiat de înregistrare şi reglare; 2) robinet de control, cu trei căi; 3) termocuplu; 4) apă încălzită; 5) apă rece; 6) răcitor de apă; 7) încălzitor de apă; 8) filtru; 9) pompă; 10) acumulator; il)rezervcr de apă; 12) decantor; 13) ajutaj da stropire; 14) indicator de presiune; 15) indicator de temperatură. Apa şi emulsiuni le de răcire trebue să aibă o temperatură potrivită şi să fie lipsite de impurităfi, cari ar putea provoca uzura pieselor răcite. Răcirea fusurilor trebue să asigure disiparea căldurii produse prin frecarea în paliere. Acest lucru se cere în special în cazul palierelor confecţionate din material stratificat, impregnat cu răşini sintetice (textolit, lignofol, etc.), cari încep să se deterioreze la temperaturile de SO-'IOO0 şi la cari se prescriu cel pufin 0,75 1 apă de răcire pe minut şi pe centimetru pătrat de suprafafa a cusinetului. Răcirea — mai ales în cazul laminării la cald cu cilindri răcifi — trebue realizată şi dirijată astfel, încât să nu provoace variafii locale şi brusce de temperatură (în dreptul calibrelor şi la fusuri), cari ar putea duce la ruperea cilindrilor. Răcirea adecvată .a fusurilor împiedecă formarea, prin variafii de temperatură, a fisurilor superficiale cari provoacă u-zura înainte de vreme a palierelor şi, uneori, ruperea fusurilor (v. fig. III). Cantitatea de apă necesară pentru răcirea cilindrilor variază în funcfiune de dimensiunile cilindrilor, de vitesa periferică a fusurilor, de regimul presiunilor, de ritmul de laminare (v.) şi de temperatura apei. Consumul de apă de răcire pentru o singură cajă variază in practică; de exemplu, în cazul laminării la cald cu Schemarăciriişi aungerii cusinefilor de textolit, prin sfrcpire cu apă. cilindri reci, între: 45 şi 60 ms/h, la laminoarele grele degroşoare; 30 şi 55 m3/h, la linii pentru semifabricate; 40 şi 50 m3/h, la laminoare de platine; 16 şi 25 m3/h, {a linii cu profilé mijlocii. î. Răcirea compresorului [oxJiaHCAeHHe kom-npeccopa; refroidissement du compresseur; Kühlung des Kompressors, Kühlung des Verdichters; cooling of the compressor; kompresszor-hűtés, légsüritő-hűtés]: Răcire efectuată pentru a scădea temperatura aerului comprimat în compresor. Prin răcire se obfine: reducerea exponentului politropic dela valoarea Y. = cpjcv, corespunzătoare compresiunii adiabatice, la o valoare apropiată de unitate, corespunzătoare compresiunii isoterme, realizându-se astfel următoarele avantaje: o reducere a lucrului mecanic necesar pentru comprimarea aerului (v. fig.); mărirea gradului de Curbele p-V ale compresorului. I) curbă isotermică; II) curba adiabatică; III) câştig de lucru mecanic; P;) presiune corespunzătoare lui V2 în compresiune isotermă; Pa) presiune corespunzătoare lui Vg în compresiune adiabatică; Vj) volumul ini{ial; V2) volumul final de compresiune; pj) presiune inifială de compresiune; A\) punct de egală presiune în compresiune isotermă şi adiabatică (corespunzător lui Vj). umplere a compresorului, prin răcirea aerului din spafiul vătămător; scăderea temperaturii perefilor cilindrului şi a conductei de aspirafie, realizându-se astfel o creştere a randamentului volu- metric, prin îmbunătăfirea aspirafiei; scăderea temperaturii suprafefelor de frecare din compresor (perefii cilindrului, ai pistonului, supapelor, paletelor, etc.), pentru a asigura ungerea şi a evita oxidarea, descompunerea şi cocsificarea lubri-fianfilor. Răcirea se poate face cu aer sau cu spă. Răcirea cu aer se foloseşte în special la compre- soare cari au debit şi grad de compresiune mic; răcirea cu apă (în circuit închis) se foloseşte la compresoare cari au debit şi grad de comprimare mediu şi mare, şi se efectuează prin cămăşi de răcire sau prin răcitoare intermediare. La compresoarele cu mai multe etaje se aplică răcirea intermediară, între treptele de comprimare, şi răcirea finală — aceasta din urmă pentru 30 a evita condensarea în conducta de aer a aburului confinut în aer (ceea ce ar crea un pericol de îngheţ al apei şi de crăpare a conductei de aer în timpul iernii), condensarea producându-se chiar în răcitor. Cantitatea de apă de răcire necesară este de cca 10---15 l/CPh, la compresoa-rele cu un singur etaj, şi de cca 20*"25 l/CPh, la compresoarele cu răcire intermediară. La determinarea suprafeţelor de răcire necesare se ţine seamă de faptul că, de obiceiu, aerul e umed, astfel încât apa de răcire trebue să ia, pe lângă căldura de comprimare a gazului din compresor, şi căldura de evaporare desvoltată prin condensarea vaporilor de apă din gaz. La compresoarele de mare debit, apa e răcită artificial, de obiceiu în turnuri de răcire; pentru a compensa pierderile produse prin evaporarea apei, se adaugă apă proaspătă. î. Răcirea condensatorului de abur [oxJiaîK-AÖHHG nap0B0r0 KOH/ţeHCaTOpa; refroidissement du condensateur a vapeur; Kühlung des Dampfkondensators; cooling of the steam condensator; gőzkondenzátor-hűtés]: Răcire efectuată pentru a scădea presiunea finală a aburului evacuat dintr'un motor cu abur cu condensaţie. Răcirea se foloseşte la condensatoarele tuturor turbinelor şi motoarelor cu abur cari funcţionează cu con-densafie, afară de cazul când toată energia aburului utilizat e întrebuinţată în scopuri industriale (de ex. pentru încălzire industrială). Pentru a obfine un randament termic mai bun al motorului cu abur, trebue ca diferenfa de temperatură dintre începutul şi sfârşitul expansiunii să fie cât mai mare. în acest scop, se caută ca — la sfârşitul expansiunii —- aburul să fie evacuat la o presiune şi o temperatură cât mai joase, într'un condensator, temperatura din condensator fiind însă limitată de temperatura apei de răcire, a acestuia. Scăderea de temperatură a condensatorului, la condensatoare cu răcire indirectă, respectiv a amestecului condensat-apă de răcire, la condensatoare cu răcire directă, e cu atât mai mare, cu cât se dispune de o cantitate mai mare de apă de răcire; dar şi cantitatea de apă de răcire e limitată, deoarece lucrul mecanic consumat cu evacuarea apei din condensator (prin folosirea unei pompe verticale sau orizontale) nu trebue să fie mai mare decât lucrul mecanic câştigat prin scăderea temperaturii condensatorului. în general, cantitatea de apă de răcire se determină finând seamă de raportul optim de răcire (v. Răcire, factor de ~). Vidul condensatorului, for mat prin condensarea aburului de emisiune, e cu atât mai înaintat, cu cât agentul refrigerent e mai rece. Pentru a putea menfine depresiunea necesară cedării căldurii neutilizate a aburului şi transformării ei în Jucru mecanic, e necesar ca aburul să se condenseze cu ajutorul unui mediu răcitor (de ex. apă rece), iar aerul care pătrunde în condensator (împreună cu aburul sau datorită defectelor de etanşeitate) să fie îndepărtat, pentru a evita micşorarea vidului. Evacuarea aerului din condensator se face cu un ejector de aer (cu abur sau cu apă). Se deosebesc: răcire directă, la condensatoare cu amestec, în cari condensarea aburului se obfine prin introducerea apei de răcire în masa aburului; răcire indirectă, la condensatoare de suprafafă, în cari condensarea aburului se obfine prin intermediul unei suprafeţe de răcire (condensatoare acvatubulare, de obiceiu cu fevi de alamă). Răcirea indirectă e cea mai des folosită în instalaţiile moderne, deoarece condensatoarele de suprafaţă pot funcţiona cu un vid mai înaintafr contribuind astfel la realizarea unui randament mai bun, iar condensatul de abur (care conţine încă o anumită cantitate de energie ia ieşirea din condensator, corespunzătoare căldurii lichidului la presiunea de condensare a aburului) poate fi folosit la alimentarea căldărilor, ceea ce face ca adausul de apă de împrospătare (pentru compensarea pierderilor prin evâporare) să fie redus la 3*"5 %; la răcirea directă e necesară mai puţină apă de răcire, dar amestecul condensat-apă de răcire conţine impurităţi, şi nu poate fi folosit ca apă de alimentare, decât după epurare. Alimentarea cu apă de răcire a condensatorului se poate face prin aspiraţie, datorită depresiunii (se poate aspira dela un subnivel de 6-”7 m)r sau forţat. Evacuarea apei de răcire se face forţat (v. fig. /), cu o pompă care evacuează şi aerul; Schema alimentării cu apă de răcire a condensatorului, f) condensator; 2) pompă de aer; 3) rezervor de apă de răcire; 4) dispozitiv de pulverizare a apei; 5) intrarea aburului uzat; 6) amestec abur condensat-apă de răcire; 7) evacuarea amestecului; H) înălfimea de aspirafie (6***7 m). disolvat în apă (în 1 I de apă, la 15°, sunt di- solvaţi cca 0,018 l aer), care se degajă datorită presiunii joase şi încălzirii apei (prin căldura latentă care se liberează din vaporii condensaţi), ca ş* aerul care vine odată cu aburul, datorită unor defecte de etanşeitate. La condensatoarele prin amestec, pompa poate fi verticală (v. fig. II) sau orizontală (v. fig. III); la condensatoarele de suprafaţă se foloseşte o pompă cu rotor. La motoare cu piston se folosesc pompe cu piston,, a căror cilindree e 1 /5-*-1 /6 din cilindreea motorului (sau a cilindrului mare, la maşinile compound), dacă pompa e cu simplu efect, sau o 3f cilindree de două ori mai mică, daca pompa e cu dublu efect (v. fig. IV); volumul condensatorului (în general, condensator prn amestec) e Schema insfalafiei de condensare prin amestec, cu pompă verticală. I) condensator; 2) pompă; 3) apă de răcire; 4) abur uzat; 5) evacuare. de 3-"4 ori mai mare decât cilindreea pompei, pentru ca să nu fie totdeauna plin. Schema instalafiei de condensare prin amestec, cu pompă orizontală. I) condensator; 2) pompă cu piston plonjor; 3) abur; 4) intrarea apei de răcire; 5) evacuarea. Apa de răcire e folosită nu numai pentru condensarea aburului, ci şi pentru răcirea uleiului N cu dublu efect. Í) condensator; 2) pompă cu dublu efect. de ungere, ca şi pentru răcirea palierelor turbinelor, ale generatoarelor, etc. Consumul de apă de răcire e: 200"300 1/kWh pentru conden- sare, 5"-10 1/kWh pentru răcirea uleiului de ungere (răcitorul de uleiu), 5*”10 l/kWh pentru răcirea palierelor motorului, etc. Circuitul apei de răcire, a! condensatorului, poate fi deschis (prin trecere) sau închis (prin circulaţie). Circuitul deschis se foloseşte când se dispune de rezerve mari naturale de apă (râuri, lacuri, etc.), ceea ce permite să se pompeze direct în condensator această apă, având o temperatură destul de joasă; apa încălzită e evacuată (de ex. în avalul cursului de apă) fără a fi folosită din noii. Circuitul închis se foloseşte când nu se dispune de rezerve mari de apă, ceea ce reclamă o instalaţie de răcire a apei (ca turnuri, basine de evaporare, basine de stropire, etc.), la ieşirea din condensator. Alegerea între circuitele închis şi deschis se face ţinând seamă de următoarele consideraţii: la răcirea în circuit închis nu se -poate obţine o temperatură mai joasă decât cu câteva grade sub temperatura medie anuală, pe când în circuit deschis, temperatura apei de răcire e mai joasă, şi deci în condensator se obţine un vid mar înaintat (pentru un acelaşi raport între greutatea apei de răcire şi a aburului condensat); la răcirea în circuit închis, cantitatea reală de apă de răcire trebue să fie de 1,5**-2 ori mai mare decât cea teoretică, pentru a evita depuneri de crustă şi scăderea gradului de vidare, şi pentru a completa apa pierdută prin evaporare, ceea ce reclamă apă în cantitate de cca 80% din cantitatea de abur de emisiune condensat. Răcirea în circuit deschis se preferă când rezerva naturală (râu, lac, etc.) este în apropiere (sub 500 m), când pentru alimentarea cu apă nu sunt necesare construcţii hidraulice complicate (ca în cazul râurilor cu debit variabil), când debitul cursului de apă e suficient în timpul verii, etc. O scădere cu 3° a temperaturii medii a apei de răcire permite o economie de combustibil de cca 1%;, F Abaca reducerii temperaturii apei prelevate, într'un basio de evaporare. S) suprafafa zonei active a basinului de răcire (în m2)r raportată la 1 kWh; 5) diferenfa dintre temperatura apei prelevate şi temperatura apei basinului; Ci), C2), C3) şi C4) curbele temperaturii apei basinului, corespunzătoare valorilor fi=25°, f*=20°, /3=15°, f4=10®. pomparea ape] la o înălţime mai mare decât 6 m sau la o distanţă de peste 1 km reclamă un consum de 1% din producţia totală de energie* 32 Răcirea agentului răcitor (apă de răcire) se obţine prin evaporare, prin convecfie şi radiafie, In care scop se folosesc basine de evaporare, basine cu stropire, răcitoare, etc. — Basinul de evaporare are nevoie de o suprafafă de răcire de 5 • • • 6 m2/kWh; în general, finând seamă de toate pierderile (prin coeficientul mai mic «de utilizare a zonelor de spă depărtate sau a izonelor încălzite de razele solare), se ia fie o suprafafă de evaporare de 10***15 m2/kWh, fie că •aceasta se determină prin calcul sau grafic (v. fig. V). La basinul de stropire se măreşte suprafafa de contact cu aerul, prin pulverizarea in stropi fini a apei de răcire (v. fig. VI). Apa e dusă sub presiune până la ajutajele de pulverizare, prin cari e împrăştiată în evantaliu, dela o înălţime de câfiva metri, pentru ca apoi să cadă In basin sub formă de stropi (pulverizatoarele *cu ajutaje, la o depărtare de 2,75 • • • 3 m între *ele, sunt dispuse în şiruri pare lele, la distanţe de 6---9 m); cantitatea de apă răcită, raportată la suprafaţa efectivă a basinului, e de 1 • ** 1,5 m3/m2h. Temperatura apei de răcire rse determină prin calcul sau grafic, ţinând seamă de temperatura aerului exterior. Basinele de •stropire prezintă următoarele avantaje: pot avea o suprafaţă mică de răcire (3*-5 m2/kWh), deoarece cedează 10 000***15 000 kcaî/m2h (faţă de 400***800 kca!/m2h la basinele de evaporare) şi pot aduce temperatura apei de răcire în apropierea temperaturii aerului. Desavantajele acestor basine sunt: pierderi mari de apă (2—5%, prin stropi Împrăştiaţi de vânt), consum mare de energie pentru pulverizarea apei şi ridicarea apei la pulverizatoare (la o înălţime de 2—2,5 m), chel-iueli cu amenajarea basinului şi dificultăţi de .amplasare (deoarece iarna, stropii de apă împrăştiaţi pot provoca acoperirea cu ghiaţă a căilor de comunicaţie şi a clădirilor, etc.). — Răcirea în turnuri de răcire (v. fig. VII) se obţine prin absorpţia căldurii de către un curent ascendent de aer, care se saturează cu vapori de apă (v. şi Turn de răcire). Răcirea în răcitorul cu fascine (v. fig. sub Răcitor cu fascine) se obfine prin trecerea apei calde prin mai multe lese (împletituri de crengi) orizontale, acoperite cu fascine, apa fiind împrăştiată în picături. Volumul de apă răcită, raportat la suprafafa ocupată de răcitor, este g= 3"‘4m3/m2 h. Răcirea în răcitorul cu trepte se obfine prin trecerea apei calde peste mai multe pa-nouri orizontale (de scân- Schemaunuiturnderjcire. duri sau de tabla), dispuse g) accesu| aeru|uif b) djs_ în şicana, astfel încât apa pozi)iv desfropire. c)dis. cade succesiv de pe un pa- pozi)|v de dis(ribufie. nou pe altul. Volumul de apă d) )urn; e) basin răcită, raportat la suprefafa ocupată de răcitor, e# = 3*-*4 m3/m2h. i. Răcirea focarului [oxjiaHCftemie orHeBoă KOPOŐKH; refroidissement du foyer de chaudiére a vapeur; Kühlung der Dampfkesselfeuerung; cooling of the steam boiler furnace; gözkazántűzelés-hűtés, tűztér-hűtés]: Răcirea perefilor camerei de combustie, la focarele unor tipuri de căldări de abur, efectuată pentru a menfine perefii de cărămidă refractară la o temperatură sub punctul de fuziune al materialului refractar (aproximativ sub 1800 • • • 1900°) şi pentru a se menfine, în camera de combustie, o temperatură adecvată regimului de exploatare a căldării. O temperatură prea 3) basin; 2) conducte de circulafie a apei de răcire; 3) pulverizator cu ajutaje; 4) sorb; 5) sala agregatului de pompare. 33 înaltă în camera de combustie provoacă de o parte distrugerea materialului refractar, iar de alfa parte formarea de cuiburi de rândunică (v.). Răcirea focarelor se foloseşte în special la căldările la cari se cere o suprafaţă mare de încălzire directă (prin radiafie), şi la focarele cu ardere de cărbune pulverizat. Schema unei căldări acvatubulare cu un cilindru şi cu ecrane laterale . de răcire, î) fevi da conducere a aburului; 2) fevi fierbăfoare; 3) ecran de răcire; 4) fevi de conducere a apei. Schema unei căldări acvatubulare cu trei cilindri şi cu ecrane de răcire, laterale şi posterior. 1) fevi fierbătoare; 2) fevi de conducere a apei; 3) ecran lateral de răcire; 4) ecran posterior de răcire. 1 3 — V Răcirea se poate i^fáce cu aer sau cu apă. Răcirea cu aer se foloseşte la răcirea perefilor de cărămidă refractară (metodă pufin folosită) şi la răcirea părţilor inferioare ale focarului, pentru evitarea lipirii sguriî care sa depune. Pentru răcirea perefilor, aerul secundar de combustie e introdus în goluri anume amenajate în zidărie; răcirea părţilor- inferioare ale perefilor se obţine prin curenţi de aer dirijaţi. Răcirea cu apă se realizează prin ecrane de fevi montate pe pereţii camerei de combustie (v. fig.). Prin ţevile ecranului circulă apă, servind astfel la menţinerea temperaturii zidăriei peretelui sub punctul de fuziune al materialului refractar şi la răcirea gazelor de ardere; totodată, apa evapo- Schema rându-se, ecranul ccntribue ia mărirea capacităţ i de vapor] zare a căldării (prin co- ✓ borîrea temperaturii prea înalte în camera de combustie, o parte din căldură e transferată prin radiaţie apei din ecranele de ţevi, mărindu-se astfel suprafaţa directă de încălzire). Eficacitatea răcirii cu răcim cu ecran legat în scurt-circuit. I) colector de răcire superior; 2) orientarea fluxului de căldură; 3) fevi de scurt-circuitare; 4) colector inferior. apă depinde de buna circulaţie a apei în ţevile ecranului (buna circulaţie a apei se asigură prin alimentarea ecranului, din colectoare speciale, legate la sistemul de alimentare cu apă a căldării). Ţevile pot fi de oţel (simple sau cu aripioare) sau de fontă (turnate monobloc). Ecranele de ţevi sunt suspendate de fasciculele de fevi sau de cilindrii superiori ai căldării, pentru a se putea dilata liber, în jos. La unele focare cu perefi cu răcire continuă, zidăria de materia! refractar are o grosime foarte mică, servind uneori numai ca perete izolant. î. Răcirea maşinilor electrice [oxJiaJKiţeHHe 3JieKTpHH9CKHX MaiHHH; refroidissement des ma-chines électriques; Kühlung der elektrischen Ma-schinen; cooling of the electric machines; elektromos gépek hűtése, villamos gépek hűtése]: Răcirea maşinilor electrice, pentru a preveni ridicarea peste anumite limite (prevăzute în norme şi standarde) a temperaturii părfilor lor, din cauza căldurii care se desvoltă în timpul funcţionării lor. n timpul funcfionării, maşinile electrice se încălzesc datorită căldurii desvoltate prin efect Joule-Lenz în înfăşurările şi în fierul lor, datorită căldurii desvoltate prin istereză magnetică în fierul lor — şi datorită frecărilor. Răcirea se face, de obiceiu, artificial. Maşinile cari nu au răcire artificială sunt micro-motoarele şi anumite maşini de puteri mici, închise, cu destinafie speciala; ele se răcesc în mod natural în aerul ambiant, căldura transmifându-se dela carcasă la mediul înconjurăior; în interiorul maşinii, piesele în rotafie servesc numai la uniformizarea temperaturii. Răcirea artificială se face, în majoritatea cazurilor, cu ajutorul unui curent de aer, care transferă spre exterior căldura dela părfile încălzite ale maşinii (v.fig.). La maşini mari, la cari unele părfi nu se pot răci destul în acest fel, se face o răcire prin tuburi de apă, combinată cu răcirea cu aer. Aerul de răcire se ia, de obiceiu, din exterior, la temperatura ambiantă, iar uneori (la generatoarele mari) se răceşte în prealabil prin răcitoare speciale (cu tuburi cu circulaţie de apă rece, etc.). Răcirea se face, de obiceiu, în circuit deschis, iar uneori în circuit închis, aerul trecând prin răcitoare. La turbogeneratoare, la cari, din cauza turafiei foarte înalte, pierderile prin ventijafie sunt mari, se foloseşte răcirea în circuit închis, cu hidrogen. Datorită densităţii sale mici, acesta prezintă şi alte avantaje, afară de reducerea pierderilor de ventilaţie şi, deci, de sporirea randamentului: e un conductor termic mai bun decât aerul, nu întreţine arderea, nu se disociază când se produce efectul corona. Reclamă însă o bună etanşare a instalaţiei. La unele maşini cu destinaţie specială (de ex. pentru locomotive electrice mari)se recurge la răcirea cu uleiu. Aceasta poate da bune rezultate şi la turbogeneratoare de putere medie. Introducerea aerului (sau a altui gaz) în maşină şi suflarea acestuia peste părţile încălzite ale 3 34 maşinii se numeşte ventilafia maşinilor electrice (v. Venfilafie). După modul de răcire, maşinile electrice se clasifică, deci, în felul următor: Maşini cu răcire naturală, cari nu au niciun fel de dispozitiv de răcire. Maşini cu autoventilafie, a căror răcire se face artificial, cu ajutorul unui dispozitiv numit ventilator (v.), solidar cu rotorul maşinii. Auto-ventilafia lor e de două feluri: interioară, la care aerul de răcire e suflat prin interiorul maşinii; exterioară, la care aerul de răcire e suflat peste partea exterioară, pentru răcirea carcasei (la unele maşini în execufie înch'să). — Maşini cu răcire independentă, la cari suflarea aerului sau a altui gaz şe face cu ajutorul unor ventilatoare independente, sau la cari pomparea lichidului refrigerent se face cu dispozitive independente. După felul în care aerul e absorbit în maşină» ventilaţia poate fi ventilaţie prin suflare, ventilare prin refulare, şi prin aspirare; ea poate fi axială sau radială. Există şi tipuri de ventilaţie mixte. Ventilatoarele folosite în maşinile electrice sunt: fie centrifuge (v. Ventilator centrifug), cari se folosesc cel mai des, fie elicoidale (v. Ventilator elicoidal). Tipul de ventilaţie depinde de puterea maşinii, de forma ei de execuţie (deschisă, protejată, închisă) şi decondiţiunile mediului înconjurător (umezeală, praf, mediu exploziv, etc.). De asemenea, trebue să se ţină seamă de motorul de antrenare a generatoarelor electrice. î. Răcirea matrifelor [oxJiaacAeHHe uiTaM-nOB; refroidissement des matrices; Kühlung der Matrizen; cooling of the dies; süllyesztők hűtése]. Met/.: Răcire artificială a matriţelor de forjare la cald, efectuată pentru a evita scăderea valorilor rezistenţelor lor din cauza temperaturii înalte a materialului forjat. De obiceiu, matriţa inferioară, pe care se aşază piesa de forjat, trebue răcită mai mult decât cea superioară, care ajunge în contact cu piesa caldă numai în momentul lovirii. Răcirea se face: prin stropirea matriţei cu apă pulverizată, cu ajutorul unui dispozitiv de răcire; cu ajutorul unei vine de aer comprimat, dirijată asupra matriţei printr'un furtun metalic; etc. I) ajutaj; 2) feavă de amestec; 3) feavă de aer comprimat; 4) feavă de apă; 5) şi 6) robinete de reglare a debitului de aer şi apă; 7) mâner pentru mbnevrarea simultană a două robinete de aer şi apă. Dispozitivul de răcire cu apă poate fi constituit din două ţevi (pentru apă şi pentru aer de pulverizare) cu robinete de reglare, reunite într'o ţeava de amestec, care are la extremitate un ajutaj de pulverizare (v. fig.). 2. Răcirea motoarelor cu ardere internă [ox-JiaJKAetmé ABHraTeJieH BHyTpeHHero cropa-HHfl; refroidissement des moteurs a combustion (intérieure); Kühlung der Verbrennungsmoforen; cooling of the combustion motors, cooling of the internál combustion motors; belsőégésű motorok hűtése]. Mş. ferm..* Răcire efectuată pentru a scădea temperatura pereţilor cilindrilor motoarelor, spre a proteja materialul din care sunt confecţionaţi. Răcirea influenţează diferit fiecare dintre fazele ciclului motor, şi anume: răcirea la admisiune e favorabilă, fiindcă măreşte densitatea amestecului introdus în motor, ceea ce îmbunătăţeşte randamentul termic şi, implicit, randamentul mecanic (care creşte odată cu puterea); răcirea la compresiune e desavantajoasă, din cauza pierderilor de căldură, cari provoacă scăderea temperaturii finale de compresiune^ răcirea la ardere e des-avantajoasă, deoarece căldura cedată apei de răcire e pierdută, şi deci expansiunea începe dela o temperatură mai joasă; răcirea la expansiunea produselor de ardere e desavantajocsă, în special la începutul expansiunii, fiindcă pio^ voacă trecerea transformării adiabaticede stare într'o transformare politropă cu un exponent poli— tropic mai mic decât n-cp/cv’, răcirea la evacuare e avantajoasă fiindcă micşorează volumul produselor de ardere (ceea ce reclamă o diferenţă de presiune mai mică pentru o aceeaşi secţiune a orificiului de ^ieşire) şi contribue la obţinerea unei încărcări mai bune a cilindrului în timpul fazei următoare de admisiune, datorită răcirii pereţilor. Exemple: 3. ~ motoarelor de autovehicule terestre [oxJiajKzţeHHe aBTOTpaHcnopTHbix /ţBHraTe-Jieâ; refroidissement des autovéhicules terrestres," Kühlung der Landkraftfahrzeugmotoren; cooling of terrestrial motor vehicles; szárazföldi járműmotorok hűtése]: Răcirea cilindrului unui motor de autovehicul terestru, efectuată pentru a asigura temperatura normală a motorului, corespunzătoare condiţiunilor obişnuite de funcţionare ale acestuia şi caracteristicelor materialelor din cari sunt confecţionate organele. Se deosebesc: răcire prin trecere, în general cu aer; răcire prin circulaţie, care poate fi cu apă, cu un amestec lichid (cu punct de fierbere înalt); răcire prin vaporizare. Răcirea cu aer e ó răcire directă, în circuif deschis, la care agentul răcitor e aerul care spală cilindrii motorului. La răcirea cu aer e necesară o mare suprafaţă de răcire a cilindrilor, deoarece coeficientul de transfer al căldurii în aer e foarte mic (aproximativ de 20 de ori mai mic decât în apă). Pentru mărirea suprafeţei de răcire se folosesc nervuri, grupate în zonele carj trebue răcite mai bine (culasele, colectorul de evacuare, etc., v. fig. /), astfel încât se realizează o suprafaţă de răcire de 250 ■••500 cm2/CP* Sisteme de ventilafie penfru răcirea motoarelor electrice. 35 Motor asincron protejat contra intrării prafului, având carcasa ventilată în exterior; V) ventilator penfru absorpfia aeruluî din spre partea acţionării şi refularea lui printre nervurile carcasei; Vi) ventilator penfru ventilarea pachetului de tole şi a înfăşurărilor sfaforice şi rotorice; V2) ventilatorul spafiului inelelor colectoare. Motor asincron antideflagrant, cu ventilafie exterioară şi cu circulafie interioară a aerului de răcire; Vi) ventilator din aliaj de aluminiu pentru ventilarea exteriorului maşinii; V2) ventilator penfru circulafia în confracurent a aerului din interiorul maşinii. a) motor cu ventilafie în circuit închis; b) motor ventilat cu cer de răcire adus printr'un canal; F) filtru; Al) motor; răcitor cu aer; Re) releu; S) înfrerupforul flofor care acfionează dispozitivul de alarmă; V) ventilator exterior. 3: 36 Curentul de aer e forţat, fiind provocat numai de mişcarea vehiculului sau cu ajutorul unui ventilator (centrifug sau axial); în general, pentru a 17Q m 130 110 Repariijia^ temperaturilor tn capul cilindrului, la răcirea cu ^ aer* í)’curbartemperaturilor, la furafia de 1800 rct/min a motorului; 2) curba temperaturilor, la turafia de 2200 rot/min a motorului; 3) curba temperaturilor, la turafia de 600 rot/min a motorului; 4) feava de admisiune; 5) feava de evacuar~; 6) locaşul bujiei. asigura o răcire satisfăcătoare, curentul de aer este dirijat, prin mantale cari îmbracă blocul motor. Cea mai mare w • parte din căi- aer dură se transferă dela nervuri la mediul exterior prin conducfie, iar coeficientul de trans-fşr aaer creşte cu sporirea vitesei (v. fig. II) şi cu densitatea aerului (rMr), şi descreşte cu mărirea diametrului cilindrului (v. fig. III) şi cu micşorarea distanţei dintre nervuri (în general, se alege o distanţă: 5 = 3—10 mm). Eficienţa termică diametrul cilindrului (fig. iii). a nervurii are aaer) coeficientul de transfer fafă de valoarea: aer (kc3l/0Cm2h), la densitate şi vitesa yi — n fi constante ale aerului; v) vitesa aerului *P ’ ' ' (m/s); D) diametrul cilindrului (mm). care scade odată cu creşterea lungimii nervuri? (v. fig. IV) şi depinde Jde! valoarea conductibilităţii X (care are 70, 20 30 40 50 60 70 valoarea 36 kcal/°mh la ofel, 45 kcal/°mh la fontă, 136,8 kcal/°mh la aliaje de aluminiu). La răcrea forţată, ^ nrărirea vitesei aerului—care provoacă transferul unei cantităţi mai mari de căidură (datorită creşterii coeficienţi *aer) trebue lim'tată, deoarece puterea necesară Curba eficienfei termice 7}p, în pentru antrenarea tunctiune de lungimea rervt;rii. ventilatorului creşte V e,icie ,a >Z f a "ervurii: - /') lungimea redusa a rervuru, lungimea efectivă a nervurii fiind cu cubul vitesei aerului. Răcirea cu apă e o răcire ind’rectă, în circuit închis, în care agentul ră-citor are punct de M— V M pentru grosimea medie 5; a) coeficient care se alege: a=1,5/l'. fierbere jos. Răcirea cu apă, care pe vreme rece se amestecă cu o soluţie antiger, poate fi liberă (prin termosifon) sau forţată (cu ajutorul unei pompe). Răcirea prin termosifon (v. fig. V) se foloseşte mai ales la motoare mici semistabile sau la motoare mici de vehicule, cum şi la motoare de aviaţie; răcirea forţată (v. fig. VI) e cea mai răspândită. Instalaţia de răcire cuprinde: un radiator, un ventilator, aparate de control, conducte, etc.; la răcirea forţată, instalaţia cuprinde şi o pompă de circulaţie a apei de răcire (v. şi sub Răcire, instalaţie de ~ la autovehicule). Debitul de căldură care frece Ia agentul racilor, adică la apa de răcire, se determină din relaţia Q=zqN [kcal/h] în careN(CP) e puterea motorului, iar q — 360*”960 kcal/CPh e debitul specific; valorile superioare corespund motoarelor cu eîectroaprindere de putere mică, cu raport mic de compresiune şi turaţie joasă, iar valorile inferioare corespund motoarelor cu eîectroaprindere sau cu autoaprindere, de putere mare. Răcirea cu amestec lichid e o răcire indirectă, în circuit închis, în care agentul răcitor e un lichid cu punct de fierbere înalt. în general, se foloseşte un amestec de etilen-giicol, C2H4(OH)2 cu 3% apă, cu p. f. 170° şi cu punctul de solidifi-care —43°, a cărui căldură specifică e 0,7 kcal/kg; temperatura de aprindere e 124°, adxă mai joasă decât temperatura în serviciu a motorului (140°), ceea ce prezintă pericol de incendiu la scurgerea lichidului din sistemul de răcire închis. Avan-ta ele faţă de sistemul ere răcire cu apă sunt: dimensiunile radiatorului şi greutatea organelor instalaţiei de răcire se reduc cu cca 50% f randamentul motorului creşte cu 5***8%; punctul de solidificare e mai jos. Această răcire se foloseşte, rareori la motoarele de automobil şi de tancuri (cari nu funcţionează, în general, la temperaturi atât de înalte); se foloseşle în special ia motoa-I sau o clapă penfru strangularea vinei de apă, rele de avion ceea ce ridică presiunea şi deci şi punctul de Instalaţia răcirii cu apă. V) răcire prin termosifon; VI) răcire forjată; /) curentul de apă rece; 2) curentul de apă caldă; 3) radiator; 4) teavă de prea-plin; 5) ventilator; 6) bloc-ciiindru; 7) culasă; 8) pompă de apă. Răcirea prin vaporzare e o răcire indirectă, cu două circuite închise, unul de apă, iar celălalt de abur şi de condensat (v. fig. VII). Circuitul de apă cuprinde pompa de apă, camerele ffl r? CV de apă ale blocului—şi separatorul; apa refulată de pompă prin camerele de apă intră sub formă de abur Ţ. şi apă în separatorul în care se face separarea, apa fiind apoi aspirată şi refulatădin nou în camerele de apă, iar aburul fiind t.imis în condensator (radiator). C ircuitul de abur şi de condensat cuprinde condensatorul, pompa de condensat şi separatoru'; aburul cedează căldura de vapori-zare (în condensator), iar condensatul e refulat (de pompa de condensat) în separator. Vaporizarea se face în camerele de apă ale blocului sau ia ieşirea din acestea (în care caz se montează la ieşirea apei un ajutaj Schema şi instalafia răcirii prin vapo-rizare. VII) schema; VIII) instalaţia; Í) curent de apă; 2) curentul amestecului de apă şi abur; 3) curent de abur; 4) curent de condensat; 5) separator; 6) pompă de apă; 7) motor; 8) radiator (condensator); 9) pompă da co densat; Í0) supapă de siguranţă. fierbere al apei). Sistemul de vaporizare la ieşirea din camerele de apă (v. fig. VIII) e adesea preferat, deoarece nu formează pungi de abur, cari produc supraîncălziri locale în culasele motorului. Eficienta răcirii prin vaporizare e muit mai mare (de cca 50 de ori) decât cea a răcirii cu apă, şi deci capacitatea şi dimensiunile radiatorului sunt mai mici. Acest sistem de răcire e pufin folosit şi numai la regimuri de temperatură înaltă (cari se întâlnesc rar la motoare de autovehicule), datorită dificultăţii reglării automate, siguranţei mai mici a sistemului de răcire (care, la ivirea unor crăpături, pierde repede agentul răcitor, datorită presiunii saie) — şi uzurii mari a motorului. î. Răcirea motoarelor de avion [oxJiaJKAeHHe aBHaiţHQHHbix £BHraTeJiefi; refroidissement des moteurs d'avion; Kühlung der Flugzeügmötofen; cooling of the aeroplane engines; repülőgépmotorok hűtése]: Răcire a cilindrilor unui motor de avion, efectuată astfel, încât să se asigure organelor motorului o sfare termică stabilă, corespunzătoare condifiunilor de funcfionare şi carac-teristiceior materialelor folosite, cum şi funcţionarea fără pană, în timpul sborului. Temperatura gazului, la explozie, fiind de cca 1700° şi ajungând până la 2200° (ia motoarele cu raport mare de compresiune), răcirea cilindrilor şi a culasei are ca scop scăderea temperaturii sub punctul de inflamafie maxim al uleiului (de cca 300°), care îşi pierde lubrifianţa şi se degradează la această temperatură. Se evită, astfel: griparea pisfoanelor şi a capetelor de bielă, dilatafia inegală a diferitelor organe cari au contact de alunecare (piston, cilindru, maneton şi cap de bielă, etc.), funcţionarea anormală a supapelor (pentru a îmbunătăţi răcirea, se folosesc uneori supape cu sodiu) şi autoaprinderea combustibilului în camera de 38 combustie. De aceea, temperatura de răcire a motorului trebue să fie de cca 150***180°. Ca şi la motoarele autovehiculelor terestre, la motoarele de avion se deosebesc: răcire prin trecere, cu aer; răcire prin circulafie, cu apă sau cu amestec lichid ; răcire prin evaporare, cu lichid sub presiune înaltă. Răcirea cu aer, folosită mai ales la motoarele în stea, se obţine prin trecerea liberă sau orientată a aerului, în jurul motorului. Această răcire, în circuit deschis, e îmbunătăfită prin mărirea suprafeţelor de contact dintre curentul de aer şi organele cari urmează să fie răcite; în acest scop, întreaga suprafaţă exterioară a acestor organe, sau o parte din ea, e nervurată (în general se nervurează o suprafaţă mai mare decât 0,3 m2/CP); de obiceiu, curentul de aer e dirijat prin folosirea unui capotaj (mantaua cu care se îmbracă organele cari trebue răcite). Capotajul motorului îmbunătăţeşte condifiunile aerodinamice de sbor, dar reduce eficienja răcirii şi, deci, pentru evitarea acestui inconvenient, capotajul se termină cu un efuzor reglabil; uneori, la bordul de fugă al capotei motorului sunt dispuşi voleji cari sunt comandaţi de către pilot, fiind deschişi în special la sol (la punct fix sau în rulare) sau la decolare. Aerul poate intra prin partea din faja şi ieşi prin partea din spate a capotaj ului, sau poate intra şi ieşi prin partea din fafă (la răcirea prin depresiune, la care aerul iese printr'o fantă practicatăln Jocul corespunzător depresiunii maxime) (v. fig. J). în genera] Schema de capotare la răcirea cu întoarcerea curentului de aer. î) curentul de aer de răcire; 2) capotă; 3) cilindrul motorului; 4) pala elicei; 5) fuzelaj. se foloseşte sistemul individual de capotare, cu deflectoare la fiecare cilindru m JT Sistemul de capotare individual, cu deflectoare. 1) cilindru; 2) deflector lateral; 3) curent de aer. Schema de capotare cu deflectoare, a cilindrului. 1) deflector lateral; 2) deflector la capul cilindrului. (v. fig. II şi III), cari evită trecerea unei cantităţi de aer neutilizate penfru răcire. Vitesa aerului trebue să fie astfel, încât să menfină, în fiecare zonă a cilindrilor, o temperatură maximă admisibilă; o reducere mare a temperaturii cilindrilor nu e raţională, la vitesele mari de sbor. Reducerea debitului de aer de răcire, prin folosirea deflectoarelor, permite micşorarea secţiunii de ieşire din capotaj a curentului de aer, şi deci îmbunătăţeşte condifiunile de sbor ale aeronavei (micşorând rezistenta la înaintare); repartiţia viteselor aerului în deflectoare se obtine prin variaţia rv Capotaje individuale, cu deflectoare cu diferite secfiuni da ieşire a curentului de aer. 1) cilindru; 2) deflector. secţiunii de ieşire din deflectoare (v. fig. IV), adică prin variafia pierderilor şi, pentru a evita pierderi mari de putere, se fol’o- F sesc deflectoare inelare (v. fig. V) sau deflectoare cu fante intermediare (v. fig. VI). Evacuările locale ale aerului prin fante intermediare înlătură interferenţele dăunătoare dela bordul de fugă al aripelor aeronavei, dar reclamă realizarea unui spaţiu de egalizare, pentru a nu provoca supraîncălzirea cilindrilor superiori şi o suprarăcire a cilindrilor inferiori. La motoarele de putere mare sau la cele pentru aeronave cari sboară la altitudine maré, ca şi la grupurile motopropulsoare cu elice împin- Schema de capotare cu de-flectoare inelare. Í) curent de aer; 2) capotă; 3) deflector inelar; 4) cilindrul motorului. Schema de capotare cu fante intermediare. Í) curent de aer; 2) capotă; 3} fantă intermediară; 4) cilindrul motorului; 5) colector de evacuare. gătoare, se recomandă răcirea forfată; această răcire se obfine cu ventilatoare (în general axiale), fie montate direct pe arborele elicei, când vitesa aerului la ieşirea din capotaj e mai mare decât vitesa de sbor a aéronavei (randamentul ventilatorului fiind destul de mare), fie antrenate 39 prin intermediu! unui mecanism multiplicator de -furafie (cu mai multe vitese) sau de o turbină cu gaze, când motorul trebue să funcfioneze la jnălfimi mari (pentru a se evita micşorarea randamentului ventilatorului, la reducerea altitudinii de sbor a aeronavei sau la sborul în urcare). Creşterea eficienfei răcirii se obfine prin profilarea până la butuc a palelor elicei, sau prin care-narea piciorului palelor elicei. Răcirea cu apă sau cu amestec lichid, ca şi răcirea prin evaporare, se obfine prin circularea forfată a agentului răcitor, în circuit închis. Răcirea cu apă prezintă avantajul că agentul răcitor, apa, are cea mai mare căldură specifică şi un bun coeficient de transmisiune a căldurii; în schimb, apa are o diferenfă relativ mică între punctul de ■fierbere şi cel de solidificare. — Răcirea cu amestec lichid, de exemplu cu un amestec de etandiol cu apă (în diferite proporţii), se foloseşte la motoare cari au temperaturi înalte de regim sau cari funcţionează într'un mediu exterior de temperatură joasă. în primul caz, agentul răcitor trebue să conţină foarte puţină apă, pentru ca punctul său de fierbere să fie înalt, iar în al doilea caz, agentul răcitor trebue să conţină cca 50% apă, pentru ca punctul de solidificare să fie foarte jos. în general, la această răcire, agentul răcitor e coroziv (prezentând inconvenientul că atacă legăturile flexibile ale circuitului) şi inflamabil (ceea ce reprezintă o sursă de accidente In sbor). — Răcirea prin vaporizare se foloseşte când răcirea trebue să fie mai pronunţată, deoarece agentul răcitor absoarbe mai multă căldură pentru vaporizare, decât pentru încălzire. Reclamând o instalaţie complicată, sistemul e puţin răspândit. — Se foloseşte uneori şi răcirea prin presiune, la care agentul răcitor e apa care circulă sub presiune înaltă, în circuit închis, ceea ce ridică punctul ei de fierbere. Acest sistem de răcire e complicat şi prezintă desavantajul că agentul răcitor se pierde . repede, chiar prin cele mai mici fisuri. La răcirea prin circulaţie e necesar un radiator penfru scăderea temperaturii agentului răcitor; la ieşirea din moior, cantitatea de aer care -frece prin radiator poate fi reglată cu ajutorul unor voleţi. De obiceiu, aceşti voleţi sunt dispuşi Ja partea din spate a radiatorului, astfel încât să poată modifica secţiunea de ieşire a aerului; uneori voleţii sunt dispuşi în partea din faţă a radiatorului, sau lateral. în circuitul de răcire se interpun degazoare (v. S.), penfru a evita pungile bulele de aer, cari produc puncte calde, provocând astfel autoaprindere şi detonaţie. î. Răcirea transformatorului [oxjiaTKjţeime TpaHC(t>opMaTopa; refroidissement du transfor-mateur; Kühlung des Umformers; cooling of the -fransformer; transzformátor hűtése]. V. sub Transformator. 2. Răcirea turbinelor cu gaze [oxjiaJKjţeHHe ra30BblX TypŐHH; refroidissement des turbines ff gaz; Kühlung der Gasturbinen; cooling of the *jas turbines; gázturbinák hűtése]: Răcire artifi- cială, care serveşte la evacuarea căldurii din rotorul turbinelor cu gaze, din aparatul lor director (distribuitorul), etc., penfru a proteja materialele din cari sunt confecţionate. Răcirea se face, în general, cu aer (la turbocompresoarele motoarelor de avion) şi cu apă (la unele turbine stabile). Răcirea cu aer poate fi: exterioară, interioară, combinată (exterioară şi interioară), şi prin amestec. Răcirea exterioară a rotorului turbinei se efectuează, fie prin aerul refulat de un ventilator, fie prin aer corp-primat (luat dela compresorul principal). La răcirea cu ventilator, aerul de răcire pătrunde prin găuri ale căror axe sunt paralele cu axa rotorului, spală partea din fafă a discului — şi iese în atmosferă (v. fig. /). La răcirea cu aer comprimat, aerul din compresor e trimis pe ambele fefe laterale ale discului, prin canale sau fevi dispuse adecvat, şi apoi spală periferia rotorului pe sectoare cari alternează cu sectoare trund gazele dé ardere; după rotorul, aerul trece în circuitul de ieşire a gazelor de ardere (v. fig. II). Mărimea sectoarelor spălate de aer, dela periferia rotorului," se dimensionează după răcirea ce trebue realizată. Aerul şi gazele trebue să Răcirea cu aer comprimat a palieru-aibă unghiuri de M ?* a rotorului turbinei cu gaze, pe incidenfă diferite, ambele părţi, în raport CU pale- 0 r°torul turbinei; 2) rotorul com-tele rotorului, pen- presorului; 3) palier răcit; 4) conductă tru a avea coefi- aer comprimat pentru răcirea pa-cienfi mici de pier- lierului şi a uneia dintre fefele discului dere. De exem- r°torului; 5) conductă de aer compri-plu, la O disfribufie ma* pentru răcirea celeilalte fefe.^ de 50% gaze se obfine, prin răcire, o reducere de câteva sute de cjrade a temperaturii rotorului; micşorarea corespunzătoare a randamentului (cu 5---8%) e compensată de sporirea temperaturii admisibile a gazelor de ardere cari trec prin rotor. Acest sistem de răcire e folosit la turbine cu palete masive.—Răcirea inferioară a paletelor cu goluri interioare şi a rotorului se efectuează cu un Răcirea exterioară a rotorului turbinei cu gaze, pe o singură parte. 1) rotorul turbinei; 2) rotorul compresor; 3) intrarea aerului de răcire; 4) tuburi da evacuare a aerului de răcire. prin cari pace părăseşte 40 curent de aer comprimat, luat dela un etaj al compresorului; agentul răcitor intră prin-tr'o fantă inelară, realizată cu ajutorul unei flanşe dispuse pe discul rotoruiui, şi printr'un canal oblic, pracficat în corpul discului, şi pătrunde în cavitatea paletei, după care trece în circuitul de ieşire al gazelor de ardere (v. fig. ///). — Răcirea combinată consisfă în răcirea exterioară a discului BL rotorului şi a altor organe expuse încălzirii, continuată cu răcirea interioară a cavităţilor paletelor directoare ş; ale paletelor rotorului; agentul răci-for folosit e aerul luat dela un etaj al compresorului —Răcirea prin amestec se realizează amestecând produsele arderii combustibilului în aer primar, cu aer secundar., care intră în camera de combustie după ce a circulat în jurul acesteia, pentru a-i reduce temperatura (v. fig. IV). Această răcire şe foloseşte în special în aviaţie •— şi anume Ja turbopropulsoare şi Ja turboreactoare, la cari turbinele sunt alimentate cu gaze proaspete—şi nue recomandată la turbinele cu gaze uzate (gaze de ardere evacuate), deoarece consumul de aer e mare (ceea ce Răcirea interioară măreşte debitul compresorului). cu f^Ís,eur‘.ui şi La răcirea combinată şi interioară, 1) disc; 2) paletă scăderea temperaturii poate afin- cu gol în interior; ge 20—50% din diferenţa totală f>tr'aarneta de temperatura dintre gazele de 4) canal de răcire; ardere şi aerul de răcire (valorile 5) ieşirea aeri iui din mari se referă la miezul sau la spa- caviia*ea paietei, fele paletelor). Pentru obţinerea unui transfer de căldură cât mai bun, vitesa de circulaţie a aerului Răcirea cu aer, prin amestec, a turboreactorului. 1) rotorul turbinei; 1) rotorul compresorului; 3) cameră de combustie; 4) intrarea aerului în compresor; 5) aer comburant primar; 6) aer comburant secundar; 7) combustibil; 8) aer rece pentru răcir ă camerei de combustie Ia exterior; 9) bujie; 10) ajutaj. prin canale trebue să fie cât mai mare. — Răcirea cu apă a discului rotorului se efectuează cu un curent de apă, care frece prin spaţiul dintre discul rotoruiui şi o manta care-1 îmbracă (v. fig. V); apa intră printr'un orificiu pracficat în centrul mantalei şi iese printr'un orificiu periferic. 2 Răcirea cu apă a discului rotorului turbinei cu gaze. 1) rotorul turbinei; 2) rotorul compresorului; 3) manta; 4) conducta de intrare a apei; 5) conducta de ieşire_a apei. Exemple de răcire a sistemelor fizicochimice: i. Răcire*gazelor combustibile [oxJiatftfleHHe ropmax ra30B; refroidissement des gaz corn-bustibles; Kühlung der brennbaren Gasen; cooling of combustible gases, cooling of infla-mable gases; tüzelő gázok hűtése]. Tehn.: Răcire efectuată pentru a micşora volumul gazului combustibil produs într'un generator, penfru a înlesni transportul şi prelucrările ulterioare, a îmbunătăţi randamentul motoarelor Ia cari se foloseşte şi a obţine uscarea şi epurarea parţială a gazului (prin condensarea vaporilor de apă şi, parjial, a vaporilor altor constituenţi ai amestecului de gaze, cari se găsesc în stare de vapori, cum sunt uleiurile şi gudrotfnele). Se foloseşte răcirea artificială, care poate fi directă (prin amestec) sau indirectă (prin suprafaţă). Răcirea cea mai raţicnală se ol:ţine luând din căldura sensibilă a gazului, fie prin injecfie de apă sau de abur îo gamgen, fie............prin trece- rea gazului într'o căldare de abur sau înir'un preîncălzifor de apă; uneori, generatorul este învelit cu o manta de răcire, în care se produce aburul necesar gazeificării. Temperatura gazului la ieşirea din gazogen e de cca 500—650° la gazul de antracit, 400-600° la gazul de huiiă, 125—300° Ia gazul de lignit, 180—250° ia gazul de turbă şi 80—200° la gazul de lemn (în funcfiune de umiditatea combustibilului şi de procedeul de gazeificare). Răcirea indirectă (prin suprafaţă) în circuit închis se foloseşte, în general, la’producerea gazului de cocs, cu ajutorul răcitoareîor iubulare, agentul (apa) de răcire circulând în interiorul ţevilor, iar gazul supus răcirii, în exteriorul lor; consumul de apă depinde de temperatura iniţială şi finală a gazului şi a apei, şi de construcţia răci-forului (la gazul de cocs, consumul de apă e de 2-4 l/m3N). K Răcirea directă (prin amestec) se efectuează în răcifoare (scrubbere) cu diferiîe sisteme de 41 amestec şi de circulaţie a apei (răcitoare cu umplutură, fără umplutură, compartimentate, în cascadă). Avantajele acestui sistem de răcire sunt: schimbul intens de căldură între agentul răcitor şi gazul de răcit — şi epurarea gazului de impurităţi solide (la răcitoarele cu umplutură, prin izbirea gazului de suprafafa umedă a umpluturii). Des-avantajul consistă 1n amestecarea cu agentul ră-citor al gudroanelor, a prafului şi a altor sub-stanfe cari se găsesc în curentul de gaz. — La răcirea în răcitoare cu umplutură se urmăreşte, prin alegerea umpluturii (cocs, grătare de lemn, inele Raschig), distribuirea uniformă a lichidului şi a gazului în interiorul răcitorului, obfinerea unei suprafeţe mari de contact între aceste fluide, şi prelungirea duratei de contact. Pentru asigurarea schimbului maxim de căldură se admite o vitesă a gazului în umplutură de 0,7 m/s. Avantajele acestui sistem sunt: construcfie simplă, rezistenfă neglijabilă opusă curentului de gaze, şi imposibilitatea astupării cu prcf şi cu gudron. Desavan-fajele sistemului sunt: necesitatea unei dispersări uniforme şi fine a apei şi epurarea cu totul nesatisfăcătoare a gazului (în timpul procesului de răcire). — La răcirea în răcitoare fără umplutură, suprafafa mare de contact al gazului cu agentul răcitor se obfine prin pulverizarea fină a apei, cu ajutorul puîverizatcruîui. Pentru pulverizarea fină a apei e necesară o presiune de 2,5*’*3 ats (la răcitoarele cu umplutură e necesară o presiune de numai 0,5--1 ats). — La răcirea în răcitoare în cascadă (sistem de răcitor fără umplutură), apa cade în perdele (deoarece curge pe o serie de talere aşezate în trepte) şi e dispersată de gazul care se introduce pe jos, şi se răceşte prin desele schimbări de direcfie. Avantajele acestui sistem sunt aceleaşi ca şi ale răcitoarelor fără umplutură, la cari se adaugă autospălarea depunerilor; desavantajul consistă în spălarea nesatis-făcătoare a gazului de gudroane (în corrparaţie cu răcitoarele cu umplutură). — La răcirea în răcitoare compartimentate (sistem de răcitor cu umplutură), apa cade succesiv prin trei straturi etajate, iar căldura sensibilă a apei încălzite (din treapta medie) e folosită din nou pentru pre-încălzirea şi saturarea aerului trimis în gazogen; în acest răcitor (scrubber), apa parcurge două circuite închise. Avantaje.'e acestui sistem sunt: micşorarea consumului de apă (ceea ce prezintă mare importanţă la producerea gazului de cărbune brun şi de turbă, deoarece se produc fenoli otrăvitori, şi deci apa nu poate fi vărsată în basine naturale), utilizarea parţială (cca 20--25%) a căldurii sensibile a gazului, şi reducerea consumului de abur pentru insuflaţie. La răcirea prin amestec, procesul se împarte în două perioade, şi anume: răcirea gazului şi a aburului conţinut în el, dela temperatura iniţială până la 'nceputul condensării aburului; condensarea aburului la temperaturi diferite ale gazelor, în prima perioada, căldura cedată se foloseşte în special ia evaporarea apei, iar în cea de a doua, entalpia şi temperatura gazului scad, ca şi conţinutul de umiditate (datorită condensării). Consumul de apă din scrubbere este: 7,8***9,5 l/m3N pentru gazul de antracit; 10**13l/m3N penfru gazul de lignit; 12**-14l/m3N pentru gazul de turbă. în coloanele de răcire, pierderile de apă din cauza evaporării sunt de 3% (pentru turbă) până la 8% (penfru antracit). î. Răcirea gazelor de ardere [oxJiaHijţeBHe TOlîOqHbiX ra30B; refroidissement des gazbrulés; Kühlung der Abgase; cooling of flue gases; füstgázok hűtése]. Tehn.: Răcirea gazelor de ardere din camera de combustie a unui focar, pentru realizarea unei temperaturi sub punctul de fuziune al sgurii şi al cenuşii din focar. Se asigură astfel granularea sgurii şi a cenuşii topite, şi se împiedecă depunerea lor pe ţevile căldării, evi-tându-se formarea cuiburilor de rândunică. Se răceşte curentul de gaze în special la focarele pentru cărbune pulverizat. Pentru a se obţine o bună răcire a gazelor de ardere, se folosesc focare de radiaţie cu ecrane de ţevi, sau, la alte focare, reglarea aerului de combustie. Stabilirea gradului de răcire e dificilă, fiindcă temperatura din camera de combustie trebue să corespundă atât temperaturii necesare pentru obţinerea unei anumite intensităţi a reacţiei de ardere (direct proporţională cu temperatura din camera de combustie), cât şi temperaturii de fuziune a sgurii şi a cenuşii (1500***1600°). Mărirea gradului de fineţă al cărbunelui pulverizat contribue la scădereatemperaturii curenţi lui de gaze de ardere. Cu cât sunt mai mari particulele de cărbune pulverizat, cari se găsesc în stare de suspensie în camera de combustie, cu atât se măreşte durata reacţiei de ardere şi creşte lungimea flăcării care ajunge la fasciculul de ţevi al căldării; creşterea temperaturii în regiunea fasciculului de ţevi (ca o consecinţă a lungirii flăcărilor) provoacă depunerea particulelor topite de sgură şi de cenuşă, pe pereţii ţevilor. 2. Răcirea sgurii [oxJiajKJieHHe mnaKSírefroi-dissement de fa scorie; Kühlung der Schiacke; cooling of the slag; salakhités]. Tetn.: Răcirea sgurii topite, din anumite focare şi cuptoare cu ardere de cărbune pulverizat, înzestrate cu instalaţii de topire a sgurii, pentru a putea fi evacuată mai uşor, granulată. Sgura tcpită în camera de topire a instalaţiei e trecută în camera de răcire, a cărei temperatură e sub punctul de fuziune al sgurii (1500”*1600°), şi unde sgura topită se solidifică (se granu'ează). Răcirea se obţine cu circulaţie de apă (v. şi sub Topirea sgurii). La furnale, răcirea sgurii metalurgice se realizează Ia orificiul de scurgere a sgurii, prin dispozitive de răcire cu apă, cu pâlnii cu fevi elicoidale (pentru circulafia apei), plăci de răcire, răcitoare de bronz, etc. 3. Răcire, amestec de Sin. Amestec frigo-rigen. V. Frigorigen, amestec 4. Răcire, cilindru de ~ [oxJia^HTeJlbHbiH iţH-JIHHjjp; cylindre de refroidissement; Kühlwalze; cooling roller; hűtőhenger]. Metl. V. sub Răcire* placă de ~ 2. SS? 42 1. Răcire, cuie de ^ [oxiia^HreJiböbie rB03#H; cheviIJes de refroidissement; Schreck-stifte, Küh'stifte; cooling pins; hűtőszegek]. Metl. V. sub Răcire, placă de ~ 1. 2. Răcire, element de Meii.: Sin. Răcitor (v. răcitor 2). s. Răcire, factor de ~ [K03(})i|)HiţiîeHT oxjiaîK-AeHHH; facteur de refroidissement, coefficient de refroidissement; Kühlungszahl; cooling coefficient; hűtési tényező, hüiőviz-viszony]. Mş. term.: Raportul dintre greutatea de apă de răcire necesară şi greutatea de abur condensat de ea într'un condensator, care reprezintă consumul specific de apă de răcire. La condensatoarele de suprafaţă, factorul de răcire se calculează din relaţia: i (*«-*«<)' unde iv (kcal/kg) e entalpia aburului care intră tn condensator; ic (kcal kg), entalpia condensatului; §ae, respectiv &ai, sunt temperaturile ape de răcire la ieşirea şi la intrarea în condensator, iar 1 (^ae^^ai) e diferenţa dintre entalpiile corespunzătoare ale apei de răcire, la ieşirea şi Ia intrarea în condensator. în general, ţinând seamă de construcţia condensatorului, de starea de curăţenie a suprafeţei lui, etc., se admite o diferenţă de cca 6° între temperatura condensatului &e şi temperatura apei de răcire Ia ieşirea din condensator (apă caldă), adică « 6°. La condensatoarele prin amestec, factorul de răcire se exprimă prin relaţia: lv lm ----—-, fu ui unde im e entalpia amestecului condensat-apă de răcire. Greutatea apei de răcire Q necesare într'un condensator care are factorul de răcire m, e: Q~w (G+AG), unde G e consumul de abur (cantitatea de abur de emisiune trimis în condensator) şi AG e consumul de abur al instalaţiei de pompare a apei de răcire. Factorul de răcire, care depinde şi de înălţimea de ridicare h a pompei, are următoarele valori: m~ 65«**75, Ia răcirea cu turnuri de răcire, la cari înălţimea de ridicare a pompei este h ~ 12 "*14 m; m ~ 75 •••85, la răcirea tn circuit deschis (de ex. Ia răcirea déla un curs de apă), la care h = 5***10 m; etc. 4. Răcire, instalaţie de ~ la autovehicule [oxJia>K£aîomee ycTpoacTBO jjjih aBTOMaimra; installationde refroidissement des moteurs d'auto-véhicules; Kühlungsanlage der Kraftfahrzeugmo-toren; cooling instal ation of the motor vehic|es; gépkocsi-hűtőberendezés]. Auto.: Instalaţie necesară pentru menţinerea prin răcire a temperaturii de regim a unui motor de autovehicul în serviciu. Instalaţia de răcire diferă după modul în care se realizează răcirea motorului (răcire cu apă sau răcire cu aer). în cazul răcirii cu apă se foloseşte, fie o instalaţie de răcire forfată, f;e o instalafe de răcire liberă. Instalaţia de răcire forfată cuprinde (v. fig. I) o pompă, un radiator, un ventilator, dispozitive I 5 n Răcirea cu apă la motorul ZIS—101. Í) feavă de apă rece; 2) pompă de apă; 3) canale de trecere a epei calde; 4) termometru; 5) termostat; 6) radiator; 7) vervtilator. de reglare (termostate sau volefi), aparate de control, conducte, robinete, rezervoare de expansiune (de ex. Ia tancuri), etc., cum şi camere de circulaţie a apei de răcire în blocul-cilindru (v. fig. II). Apa de răcire trece printre peretele 2 Bloc-ciiindru cu camere de apă. Í) intrarea apei reci; 2) ieşirea apei calde; 3) cameră de apă. interior şi cel exterior ale blocului, pentru a spăla o zonă importantă a suprafeţei dmafară a peretelui blocului (zona din spre culasa motorului, care se găseşte Ia o temperatură mai înaltă). Pompa antrenează apa în c:rcuitu| de răcire. Se folosesc, în general, pompe cu rotor (centrifuge) monoeta-jate, de joasă presiune (v. fig. III); aceste pompe au un debit mare şi sunt antrenate prin cuplaje elastice sau prin curele de transmisiune (la Pompa de apă a motorului Z(S-automobile, de o- corpul pompei; 2) rofor; 3) garni-biceiu, sunt an- turl de efanşare. trenate prin curele de cauciuc trapezoidale, iar arborele de antrenare serveşte şi la antrenarea ventilato- 43 ruluj). — Radiatorul e constituit dintr'un stup, montat într'o carcasă rigidă în care sunt mon- prafaja stupului relafia: radiatorului, se calculează din s=_2_, kM unde k (kcal/°m2h) e coefcientul de transfer al căldurii din radiator, a cărui valoare depinde de vitesa aerului (v. fig. V/), iar kt = tai)â—taer e diferenţa dintre temperaturile apei (tapă) şi aerului 2T k (taer)’, în calcule se ia de obiceiu, Ventilator cu palete turnate. 7)^*butuc; 2) pală turnată; 3) roată de curea; 4) rulment; 5)] presgarnitură 6) gresor; 7) ax; 8) rotorul pompei de apă; 9) superi; 10) bloc-cilindru. tate atât basinul1 de colectare a apei calde şi basinul de plecare a apei răcite, cât şi doi pe-refi laterali cari îmbracă stupul; stupul e constituit, fie din celule tubulare (de cupru, de alamă, aluminiu, ofel, etc.)» fie din celule iamelare (ştan-fate şi lipite), şi e astfel construit, încât să asigure o suprafa}ă mare de răcire (v. fig. sub Radiator de motor cu ardere internă).—Ventilatorul activează trecerea aerului prin stupul radiatorului, cal şi circulafia aerului în jurul motorului, al ră-citoarelor de uleiu, etc., şi e, de obiceiu, de tip axial; paletele rotorului pot fi turnate din metale uşoare (v. fig. IV), monobloc cu butucul (în acest caz, ventilatorul are un randament de0,6”*0,8, deoarece paletele pot avea O formă aerodina- Ventilator cu palete ştanfate mică corespunzătoare), (de tablă), saupresatedin ofelsaudin f) discul ventilatorului; 2) pa-fontă (v. fig. V), calate pe letă ştanfată; 3 roată de iin manşon (în acest caz, curea; 4) ax. ventilatorul are un randament de 0,3-**0,4). Suprafafa de schimb de căldură dintre agentul răcitor şi mediul exterior, care e su- Ai=85° — 35°=50' la instalafii cu ră- iso cire obişnuită (la #0 automobile, tractoare, etc.), sau Ai=100o-35°=65° la instalafii cu răcire izolată (la cari apa e separată de atmosferă printr'o supapă specială) Curba coeficientului k, înfunefiune c'e vitesa aerului. k) coeficientul de transfer (kcal/°Cm2h); v) vitesa aerului (m/s)* Suprafafa frontală a radiatorului e 5 f yb’ unde b e lăfimea radiatorului, 9 = 0,4*-*0,7 e coeficientul frontal specific al stupului (raportat la 1 mm lăfime de radiator). Debitul de apă e <1N „ n s G = C\t (k9/h)' unde N e puterea motorului; q — 360» •• 960 kcal/CPh, debitul specific dé căldură (cifrele mari corespund motoarelor cu eîectroaprindere de putere mică, iar cifrele mici corespund motoarelor cu eîectroaprindere sau cu autoaprindere, de putere mare); C, căldura specifică a apei; Aî=5..-1Q°, diferenfa dintre temperatura apei la intrarea şi la ieşirea din radiator. în general, pentru At — 5° se alege 70* “190 I apă/CPh. Instalafta de răcire liberă se deosebeşte, în general, de instalafia de răcire forfată, prin lipsa pompei de apă, circulafia apei fiind realizată prin termosifon.— în cazul răcirii cu aer, suprafafa de răcire a radiatorului e înlocuită prin suprafafa nervurată a celor mai calde zone ale blocului-cilindru. Pentru a mări debitul de căldură cedată prin răcire, se realizează, prin nervurare, o suprafafă de răcire de 250*"300 cm2/CPh, din care cca 2/3 reprezintă suprafafa culaselor şi a colectorului de evacuare (v. fig. VII). Nervurile pot fi dispuse perpendicular pe generatoarele cilindrului, când curentul de aer e orizontal, sau de-a-lungul generatoarelor cilindrului, când curentul de aer e vertical sau cilindrul e orizontal. Se deosebesc: nervuri dreptunghiulare, cari se executa mai ales prin strunjire, la cilindrii de ofel, şi cari au capacitate de radiafie mică; nervuri trâpezoidâle, cari se execută printurnare, la cilindrii de fontă sau de aliaje de aluminiu; nervuri conice (cu supraféfe concave), cari se execută anevoios (din care 44 cauză sunt rar folosite), dar cari au capacitate de radiafie mare. Eficienfa termică a nervurii e Tipuri de nervuri, Í) cilindru; 2) nervură; 3) cămaşa cilindrului; S) disfanfa dintre nervuri; /) lungimea nervurii (efectivă); 8) grosimea medie a nervurii. eâtul Qe/Qit unde Qe e căldura cedată efectiv (65-*80%e cedată deculasa cilindrului şi 35 • • • 20% e cedată de blocu|-ciIindru)şi Q, e căldura cedată de o nervură ideală (la care temperatura e constantă de-a-lungul nervurii şi egală cu temperatura exterioară a cilindrului). Debitul de aer se calculează din relafia: Qaer=VaerSn (mVs), unde Vaer e vitesa relativă dintre aer şi blocul cilindru — şi Sn e suprafafa liberă a nervurilor, î. Răcire, paf da~.V. Pat de răcire. 2. Răcire, placă de~[0XJiaAHTeJibHan njiHTa; refroidisseur; Schreckplatte, Kühlplatte; cooüng plate; hűtő lemez}. Mei/. 1.: Piesă metalică de dimensiuni corespunzătoare, care se montează, uneori în formele de turnătorie, în goluri formate Ia modelare, în dreptul părfiior mai groase ale pieselor, pentru a accelera solidificarea materialului topit din aceste părfi. — Uneori se foloseşte, ca mijloc de accelerare a răcirii părfiior groase, un număr mare de cuie metalice de răcire, aşezate în forma de pământ. 3. placă de ~ [oxJiazţHTeJibHaH nJiHTa; plaque de refroidissement; Abschreckplaffe, Kihl-platte; cooling plate; lehűtő lemez]. Mefí. 2.: Placă de fontă sau de ofel cu o f3fă netedă, care se foloseşte ca mijloc de răcire bruscă pentru călirea piese'or subfiri (de ex. lame de ras, lame de cufit, plăci sau lamele pentru cuplaje, etc.). Penfru a împiedeca deformarea pieselor cari, de obiceiu, nu mai trebue să fie supuse revenirii, răcirea se efectuează între două plăci strânse la o presă cu şurub.— La răcirea penfru călire a benzi/or lungi se folosesc, uneori, perechi de cilindri metalici paraleli, rotitori, cu răcire inferioară cu apă. 4. placă de [oxJiaflHTejîbHan njiHTa; plaque de refroidissement; Kühlplatte; cooling plate; hűtő lemez]. Mefl. 3.: Placă de fontă, perforată, rabofafă pe partea superioară, care se aşază deasupra unor canale înzidife, penfru cir- culaţia aerului, pentru ca să formeze patul de răcire (v.) fix din laminoria de profi’e uşoare, de sârmă, etc. Trebue ca plăcile să nu se deformeze prin încălzire. 5. Răcire, raport de ~: Sin. Factor de răcire. V. Răcire, factor de 6. Răcire, vitesa de" ~în tratamentele termice [cKopocTb oxjiaJKAenHfl npH TepMOOŐpaóoTKe; vitesse de refroidissement dans Ies traitements fhermiques; Kühlungsgeschwindigkeit bei den Wărmebehandlungen; cooling velocity in thermic treatments; hűtési sebesség a hőkezelésekben]. Metl.: Diferenfa de temperatură, raportată !a unitatea de timp, cu care se reduce temperatura într'o anumită zonă a piesei supuse tratamentului termic. Scăderea temperaturii se raportează la oră, la minut sau la secundă, după mărimea viteselor de răcire. Exemple: la recoacerea pentru suprimarea tensiunilor interne ale pieselor turnate din fontă cenuşie, se recomandă ca răcirea lor să se facă lent, cu vitesa maximă de 50°/h; la călire, unde vitesele de răcire sunt mult mai mari, scăderea fempe aiurii se raportează la secundă (răcirea în centrul unei piese de ofel cu diametrul de 25 mm* încălzită penfru călire şi introdusă în apă la 20°r se face cu vitesa de 55°/s). Scăderea temperaturii nu se face uniform; la început ea este, de obiceiu, mai rapidă, iar spre sfârşit, mai lentă. De aceea, vitesa de răcire poate fi determinată,, fie ca valoare medie penfru întregul interval de răcire (în exemplul de mai sus, al răcirii pieselor de fontă cenuşie: dela 550 la 250°), fie ca valoare locală, valabilă penfru o anumită temperatură (în exemplul de mai sus, al răcirii pentru* călire, vitesa dată se referă la temperatura de 700°). Vitesa de răcire depinde de natura şi de temperatura mediului de răcire, de dimensiunile secţiunii şi de conductibilitafea termică a piesei supuse răcirii. Vitesa de răcire nu e aceeaşi îrr toată secfiunea piesei, fiind mai mare la supra-fafă şi scăzând spre interior. De această variafie frefcue să se fină seamă la alegerea condifiunilor de răcire, penfru ofcfinerea calităţi- X lor dorite ale pieselor supuse tratamentului termic. ' Vitesele sunt indicate prin curbe, având în abscisa timpul şi, în ordonate, temperatura (v. fig. I ). Aceste curbe pot fi asociate curbelor de transformare iso- Curbe|s vitese|cr de ricire_ termică a ausfeni- vy) vitesa de răcire (vi; refroidisseur d'air; Luftkühlapparat; air cooler; léghűtő]. Tehn.: Schimbător de căldură folosit în industrie la răcirea maşinilor sau a instalafiilor şî la răcirea încăperilor publice sau casnice. Se deosebesc: răcitoare indirecte, cari pot fi răci- toare recuperative sau răcitoare regenerative, şr răcitoare directe, cu stropire. La răcitoarele recuperative, schimbul de căldură dintre aer şi agentul refrigerent se realizează prin transfer continuu. Exemplu: Un răcitor recu-perativ folosit la un generator electric, în care aerul cald trece dela generator în camera recuperatorului, unde spală exteriorul fevilor prin carr circulă agentul răcifor, şi se întoarce în generator; în inferiorul fevilor recuperatorului circulă apa de răcire. Mişcarea aerului e produsă ventilatorul generatorului. La răcitoarele regenerative, aerul cald şi agentul refrigerent trec succesiv prin camera de răcire; la răcitoarele cu două camere de răcire, aerul cald trece alternativ prin camere, în urma agentului răcitor. Exemplu: Un răcitor regeneratív cu două camere (v. fig. b), folosit la instalafii de oxigen, la care agentul răcifor esle azotul sau oxigenul, iar accesul aerului cald în fiecare dintre camere e comandat cu ajutorul unur distribuitor; fiecare cameră are o umplutură, care e răcită de agentul răcitor în trecere, şi cu care aerul cald ajunge apoi în contact direct. La răcitoarele cu stropire, aerul cald e răcit la trecerea lui printr'un recipient, în care agentul răcitor (apa) e fin dispersat în masa de aer, cu ajutorul unor pulverizatoare. Exemplu: Un ră^ citor cu apă de răcire (v. fig. c), care e înzestrat cu o refea de fevi, echipată cu pulverizatoare (ajutaje cu unul sau cu mai multe orificii) — prin care- 48 apa e împrăşHată în fascicule (mănunchiuri) divergente de particule mici, şi cu filtre pentru reţinerea în recipient a particulelor de apă (neevaporate), Se deosebesc: răcifor cu absorpfie, răcitor cu compresiune, răcitor cu ghiafă, etc. 2. ~ cu absorpfie [aőcopőn^HOHHbiH oxjia- 7^ 16 4 4 1* Răcitoare da aer. a) răcitor recuperativ; b) răcitor regeneratív; c) răcitor cu stropire; í) generátor; 2) răcifor recuperafiv cu fevi de apă; 3) şi 4) intrarea, respectiv ieşirea apei de răcire; 5) ieşirea aerului cald din generator; 6) ieşirea aerului răcit; 7) intrarea aerului răcit, î« generator; 8) carcura de răcire cu umplutură; 9) cameia cu supape a distribuitorului, 10) conducta de intrare a agentului răcifor (azot, oxigen); 11) conducta de ieşire a agentului refrigerent; 12) conducta de intrare a aerului; 13) conducta de ieşire a aerului răcit; Í-4) basin; Í5) pulverizatoare; 16)i refinător de picături de apă; 17) intrarea aerului de răcit. cari se scurg într'un basin sifuat la partea de jos a recipientului, î. Racilor de alimente [xOJIOAHJIb-hhk AJiHrmmeBbix npo/ţyKTOB; glaciére pour aliments; Nah-rungsmitteleisschrank; food cooler; élelmi-szer-hűlő, tápszer-hűtő]. Ind. alim.: Răcitor care cuprinde o încăpere utilă pentru d e p oz i tare d ea lîme n-te, şi care e înzestrat cu o instalafie frigo-rigenă. Temperatura din încăperea utilă se menfine, de obiceiu, ţa câteva grade peste 0° (de ex. între 0 şi 4°). Acest răcitor are, în general,forma unui dulap, ai cărui perefi sunt izolafi cu material calorifug şi au în interior o căptuşeală ceramică sau metalică (de ex. tablă zincată, sticlă, etc.). Se foloseşte în întreprinderi Amhiâe Ucrtfa Hidrogen Amestec amoniac -hidrogen Schema de funcfionare a răcitorului cu absorpfie. 1) agentul frigorigen în stere lichidă; 2) vapcrizatcr; 3) spafiu pantru circuitul condensatului; 4) absorbitor; 5) solufîe grea; 5') tub; 6) serpenti ă; 7) caze calde (dela o sursă termică); 8) agentul frigorigen, în st^re de vapori; 9) condensator; Î0) tub. ^HTeJIb; glaciére a absorption; Absorptions-kühler; absorption cooler; abszorpciós hűtő]: Răcitor de alimente la care se foloseşte un lichid volatil (de ex. amoniac) ca agent frigorigen,acesta producând răcirea prin evaporare, vaporii lui fiind colectafi prin absorpfie, penfru a fi reintroduşi în circuitul de răcire. Un răcifor cu absorpfie (v. fig.) funcfionează în modul următor: Agentul frigorigen (Í) se evaporă în vapo-rizaforul (2) şi, după ce parcurge spafiul dintre tuburi (3), ajunge în absorbitorul (4), unde e absorbit în solufia (5); apoi, împreună cu solufia, trece printr'o serpentină (6), unde se încălzeşte prin aport de căldură dela o sursă ter*-mică (7)—care poate fi un încălzitor cugaze, So/utie grea Amorţise gazos Sohrfie mari mici comerciale, pentru uz casnic, etc. Sin. Du- I o rezistenfă electrică, etc. — şi se separă de solufia lap frigonfer, Frigorifer^(v.). | (5), care se întoarce în absorbitor. Agentul fri- 49 .gorigen în stare de vapori (8) pătrunde în condensatorul (9) şi, după condensare, în stare lichidă (|)f intră din nou prin tubul (10) în vaporiza--forul (2). în vaporizator, agentul frigorigen se ■evaporă prin scăderea presiunii, şi astfel produce ^efectul de răcire. î. Răcitor cu compresiune [KOMnpeCHOHHblH OXJiaAHTejib; glaciére â compression; Kompres-sionskühler; compression cooler; kompressziós fiűtő]: Răcitor de alimente, la care se folosesc, 250/o) a căldurii sensibile a gazului (micşorându-se astfel consumul de vapori pentru insuflaţie). Sin. Scrubber în trei trepte, Răcitor în frei trepte. 4. ~ cu umplutură [OXJiaAHTejIb C HaŐHB-KOH; refroidisseur a remplissage; Kühler mit Fül- lung; filling cooler; hűtő töltéssel, töltéses hűtő]: Răcitor cu apă, folosit la răcirea prin ames- Răcitor compartimentat, cu umpiuiură, penfru răcirea prit> amestec a gazelor combustibile. 1) cilindru; 2), 3) şi 4) compartimente cu umplutură (superior, mijlociu şi inferior); 5) intrarea gazului; 6) ieşirea gazului; 7) intrarea aerului; 8) ieşirea aerului umectat; 9) pompă de apă caldă; 10) pompă de apă rece; 11) pompă d& alimentare a răcitorului; 12) insfalafie de decantare; I) circuit de apă rece; II) circuit de apă caldă. constituit tec a gazelor combustibile dintr'un cilindru de oţel cu zone de umplutură paralele şi distanţate pe verticală cu 300-**400 mm una de alta. Umplutura serveşte !a distribuirea uniformă a agentului răcitor şi a gazului în răcitor, pentru a obţine suprafeţe mari de contact şi prelungirea duratei de contact între aceste medii fluide. în general, se folosesc ca umpluturi: grătare de lemn (de scânduri simple, nege-luite, cu grosimea de 10---13 mm şi cu lăfimea de 100---120 mm, aşezate pe muchie), Răcitor cu umplutură, pentru gaze i . . combustibile, orizontale Şl para- corp; 2) zonă de umplutură; lele, fiecare grup 3) pulverizator de apă; 4) colector de de 20*"30 de rân- aPă>‘ 5) 9ură de vizitare; 6) şi 7) intra-duri formând O r6a ^ ’e?‘rea gazului; 8) intrarea apei. zonă de umplutură (treaptă); ineleRaschig,adică cilindri mici de tablă sau de material ceramic cu dia- 51 metrul egal cu înălfimea şi anume de 25*"50mm; cocs (la instalafii mici) în bucăfi de cca 60—80 mm, aşezate pe grătare orizontale şi paralele; etc. Vitesa optimă de circulafie a gazului în umplutură e de cca 0,7 m/s. Răcitorul e înzestrat, la partea superioară, cu un dispozitiv de distribuţie a apei de răcire (pulverizatoare, cu presiunea de 0,5"-1 at a apei la intrarea în răcitor), iar la partea inferioară, cu o conductă de evacuare a apei utilizate; pentru refinerea picăturilor de apă antrenate de curentul de gaze sunt instalate dispozitive speciale cu inele Raschig, strujitură, rumeguş, etc. Avantajul răcitorului cu umplutură consistă în consumul mic de apă de răcire, deoarece apa de evacuare poate avea temperatură înaltă; des-avantajele sunt: rezistenfă mare la trecerea ga-ze'or (datorită umpluturii) şi pericol de astupare, când gazul confine mult praf şi gudron. Sin. Scrub-ber cu umplutură. î. Răcifor fără umplutură [oxjiaflHTejib 6e3 Ha-6hbkh; refroidisseur sans remplissage; Kühler ohne Füllung; cooler without filling; töltés nélküli hűtő]: Răcitor cu apă, folosit la răcirea prin ames m K- Răcitor cu apă folosit la răcirea prin amestec a gazelor combustibile, constituit dintr'un cilindru vertical (de ofel) înzestrat, în interior, cu talere şi conuri fixate pe un ax central (v.fig.). Apa de răcire se introduce pe sus şi, curgând succesiv de pe talere pe conuri, formează perdele de^pă, cari sunt străbătute de gazul de răcit; acesta se ridică în răcilor şi, întâlnind perdelele de apă, îşi schimbă de mai multe ori direcfia de circulafie. Avantaje: rezistenfă neglijabilă la mişcarea gazelor, funcţionare sigură, auto-spălare bună a materiilor depuse (afară de gudroane). Sin. Scrubber în cascadă, cu talere. 3. ~ intermediar [npoMe-}KyTOHHbIH OXJiaAHTejIb; refroidisseur intermédiaire; Zwi-schenkühler; intermediate cooler; közbenső hűtő]: Răcitor folosit la compresoare, care ser- tec a gazelor combustibile şi, în general, la j veşte la răcirea fluidului com-răcirea prealabilă a gazelor cari confin particule ' primat, fie între etajelede com-mari de praf (antrenate din gazo-gen). Răcirea se obfine prin dis-persiunea apei (sub presiunea de 2,5—3 at) în masa degaz, cu ajutorul unor pulverizatoare dispuse în trepte. Avantaje: construcţie simplă, re-zjstenfă neglijabilă la mişcarea gazelor, funcfionare sigură (nup rezin tă pericol de astupare cu praf şi gudroane). Des-avantaje: consum mare de energie penfru pulveriza- Răcitor în cascadă, cu talere. Í) corpul răciforu-lui; 2) taler; 3) con; 4) axul central; 5) Intrarea apel; 6) intrarea gazului; 7) ieşirea gazului; 8) recipient, colector de apă. rea apei de răcire, grad mic de epurare a gazului în timpul procesului de răcire. La folosirea acestui răcitor trebue luate măsuri penfru men-finerea presiune ale unui compresor cu mai multe etaje, fie între compresoare (de diferite presiuni) montate în serie. Răcitorul intermediar e constituit, de obiceiu, Răcitor intermediar cu apă, la un compresor stabil, monociliidric bietajat,; Í) batiul compresorului; 2) bloc-cilindru; 3) piston cu dublu efect; 4) cameră de apă, pentru circuitul de răcire a blocului-cilindru; 5) răcitor; 6) fevi de ^inţr un sistem de apă; 11) intrarea aerului atmosferic în primul etaj al compresorului (în cursa îev* închise într O pistonului 3 dela dreapta spre stânga); E*) ieşirea aerului comprimat din pri~ Camera mul etaj şi intrarea în răcitor (în cursa pistonului 3 dela stânga spre dreapta). |2) ieşirea aerului din răcitor şi intrarea în al doilea etaj al compresorului (în cursa pistonului 3 dela stânga spre dreapta); E2) ieşirea aerului comprimat din aJ doilea etaj al compresorului, pe conducta de refulare; A/) intrarea apei de răcire; A( presiunii gazului, ca să poată străbate perdelele de apă. Sin. Scrubber fără umplutură. 2. ~ în cascadă, cu talere [qameHHbift CTy-neHHaTblH OXJia,Iţ0TeJIb; refroidisseur a casca-des avec plateaux; Kaskadenkühler mit Teller; cascade cooler with plates; tányéros kaszkádhűtő]: comuna; după agentul răcifor folosit, se deosebesc răcitoare cu aer (în general, la compresoare de avion, şi răcitoare cu apă (în ganeral, la compresoarele stabile). Răcitoarele cu apă (v. fig.) sunt de joasă pre- siune, la cari apa frece prin fevile fasciculului, şi de înaltă presiune, la cari gazul trece prin fevi. Răcitoarele cu aer cuprind un fascicul de fevi cu ieşirea apei de răcire. locomotive electrice, etc.) 4* 52 nervuri, prin cari circulă gazul de răcit (v. fig.). Prin răcirea intermediară, până aproape de temperatura iniţială (comprimare isotermă), se măreşte gradul de umplere (prin micşorarea volumului gazului absorbit), se micşorează temperatura finală a gazului comprimat, etc. (v. Răcirea compresorului); datorită răcirii intermediare, se măreşte randamentul instalaţiei, un singur răcitor intermediar micşorând puterea efectivă necesară pentru compresor cu cca 15%. — La compresoarele compound ale automotoarelor cu transmisiune mecanică (compresor antrenat de arborele schimbătorului de vilesă), răcitorul e astfel situat, încât răcirea să fie asigurată în ambele sensuri de mers ale automotorului. Suprafafa de răcire a răcitorului se calculează din relaţia: In *-£^2- C_ tai ( 2) Q(t:^tae)^tge-tai) unde Q (kcal/h) e cantitatea de căldură cedată (pe etajul respectiv), tgi, tge, tai, tae sunt temperaturile gazului şi a agentului răcitor la intrarea şi la ieşirea din răcitor, iar ^ = 30•••50 kcal/°Cm2h e un coeficient experimental, care depinde de construcţie şi de vitesa apei şi a gazului. Debitul de apă de răcire necesar se calculează din relaţia Qa=7-Z7- (dm3/h). ae lai Răcitoarele intermediare pot fi aşezate, fie după fiecare etaj, fie numai după unele etaje de compresiune. î. Răcitor în trei trepte. V. Răcitor compartimentat, cu umplutură. 2. ~ fubular [TpyŐHaTWH OXJia#HTejIb; refrigerant tubulaire; Röhrenkühler; tubular cooler; csöves hűtő]: Răcitor cu apă folosit la răcirea indirectă (prin suprafaţă) a gazelor combustibile, constituit dintr'un cilindru (de oţel) înzestrat cu ţevi verticale (cu diametrul de 50—75 mm), prinse în plăci tubulare (v. fig.). Apa intră în răcitor pe la partea inferioară (orificiul A}), are un circuit ascendent prin interiorul fevilor, şi iese pe la partea superioară (orifi- Răcifor infermediar cu aer, ia un compresor de locomotivă electrică. Í) supapa de aspirajie a aerului; 2) cilindru de joasă presiune; 3) cilindru de înaltă presiune; 4) la rezervorul principal; 5) ră- citor infermediar. ciul Ae); gazul (în general gaze de cocs) intră în răcitor pe la partea superioară (orificiul Gj), are un circuit descendent printre ţevi, şi iese pe la partea inferioară (orificiul Ge). Astfel apa şi gazul circulă în răcitor în contra-curent, iar condensatul este colectat într'un recipient (3), situat în exteriorul răcitorului. Consumul de apă depinde de temperatura iniţială şi finală a gazului şi a apei (de ex. la răcirea gazului de cocs, consumul de apă este 2-4 l/m3N). 3. Răcifor de uleiu [Macjioox-JiaAHTeJlb; refroi-disseurd'huile;Ol* kühler; oii cooler; olajhűtő]. Mş.: Răcitor care serveşte la răcirea uleiului de ungere al motoarelor cu turaţie înaltă, pentru a-i menţine onc- Răcifor fubular penfru gaze combustibile. I) corpul răcitorului; 2) feavă de apă; 3) recipient penfru condensat; A; şi >4e) intrarea şi ieşirea apei de răcire; G{- şi Ge) infrarea şi ieşirea gazului. tuozitatea. Circulaţia uleiului în răcitor este forţată (asigurată de o pompă). După agentul răcitor se deosebesc răcitoare cu apă şi răcitoare cu aer. — Răcitorul cu apă e constituit dintr'un stup acvatu-bular, îmbrăcat cu două mantale, cea exterioară fiind carcasa metalică a răcitorului (v. fig. /); între tuburile stupului şi mantaua interioară circulă uleiul Răcitor cu apă. 1) tub prin care circulă apa de răcire; 2) mantaua interioară; 3) perete perforat; 4) mantaua exterioară (carcasa răcitorului). de răcit, iar prin tuburi circulă apa de răcire, a cărei intrare şi ieşire se efectuează prin orificii practicate în carcasă. Stupul e alcătuit din tuburi (de obiceiu, de secţiune circulară), a căror lungime reprezintă grosimea stupului, iar capetele tuburilor, lărgite şi lipite între ele, formează pereţii perfo- 53 rafi ai stupului. Răcitorul cu apă poate fi plasat în orice pozifiefafă de motor, astfel încât poate avea orice formă, şi asigură o temperatură aproximativ constantă a lubrifiantului. — Răcitorul cu aer e constituit dintr'un stup aerocelular sau oleocelular, CU sau Răcitor cu aer, aerocelular. fără basine late- -A) vedere din fafă; B) secfiunea în rale. La răcitorul lungul celulelor; 1) celulă prin care aerocelular (v. fig. circulă aer (săgefile indică intrarea II), uleiul circulă aerului); 2) spafiu intercelular prin în spafiul dintre ce- care circulă uleiul de răcit; 3) pere-lulele prin caritre- tele frontal, alveolar, ce aerul de răcire; celulele sunt confecfionate din lamele matrifate şi îmbinate, iar capetele celulelor formează pe-III î Răcitor cu aer, oleocelular. Í) celulă plată, prin care circulă uleiul de răcit; 2) ochiu de consolidare, cars leagă (la anumite disfanfe) cei doi pereţi plani ai celulei; 3) spafii intercelulare prin cari circulă aer* refii alveolari, frontal şi dorsal, ai răcitorului. La răcitorul oleocelular, uleiul circulă prin celule cari sunt spălate de curentul de aer de răcire; celulele — cu sau fără aripioare — sunt confecfionate, fie din lamele matrifate şi îmbinate (v. fig. III), cari sunt fixate (de obiceiu, prin lipire) în basinele laterale ale răcitorului, fie din unul sau din mai multe tuburi cu serpentine (v. fig. IV). Răcitorul de aer, care trebue pîasat numai în poziţii expuse curentului de aer, prezintă avantajul că provoacă Răcitor cu aer, */pj\ X X < 4 4MJ> serpentine. Í) tub prin care circulă uleiul de răcit; 2) aripioare în serpentină (pentru mărirea suprafeţei de răcire). o scădere importantă a temperaturii, dar constanfa temperaturii lubrifiantului nu e asigurată în aceeaşi măsură ca la răcitorul cu apă. Din cauza presiunii mari a uleiu!ui (3—10 at), răcitoarele de uleiu trebue să fie robuste (de ex., la răcitoarele tubulare, fevile au grosimea perefilor de 0,3-**1 mm), iar pentru evitarea creşterii excesive a presiunii (când uleiul e vâscos), ele sunt înzestrate cu o supapă de retinere, care scoate automat răcitorul din circuit când diferenfa de presiune depăşeşte 1 kg/cm2. Pentru o mai bună evacuare a căldurii, fiindcă uleiul are o conduc-tibilitate termică relativ mică, se dispun în fevi şicane cari asigură producerea mişcării turbionare, iar pentru obfinerea unei temperaturi cât mai joase a uleiului, se măreşte parcursul acestuia în răcitor, prin şerpuirea fevilor. Evacuarea căldurii se face, fie prin conducfie, când mişcarea uleiului e laminară, fie prin convecfie şi conducfie, când mişcarea uleiului e turbulentă. 1 Figura V reprezintă răcitorul de uleiu acvatubu-lar tip 312—3 B. 4600, fabricat în fara noastră, care are corpul sudat, capacele turnate şi fevile de alamă, man-drinate. Apa circulă prin fevi şi în lungul lor, iar uleiul, printre fevi, având un drum ocolit,* datorit lamelelor din interior; golirea se face prin orificii practicate la partea inferioară. Acest răcitor, care poate funcfiona în pozifie verticală sau orizontală, are o suprafafă de răc>re de 2,15 m2, iar cantitatea de căldură luată de agentul răcitor este de maximum 15 900 kca|/h, diferenfa de temperatură dintre agentul răcitor şi fluidul de răcit fiind de 30°. Se foloseşte,de exemplu, la turbine, la cari se Răcitor de uleiu 312—3 B. 4600. pot monta unul sau f) capac; 2) corpul răcitorului; mai multe răcitoare 3) feavă de apă; Uj) şi Ue) ori-în serie. ficiile de intrare~şi~de ieşire a’ule, Figura VI (p, 54) re- iului; aj) şi ae) orificiile de in-prezintă răcitorul de trare şi de ieşire a apei. uleiu acvatubular tip 045, fabricat în fara noastră, care are corpul sudat, capacele turnate, şi un filtru cu site metalice. Apa circulă prin fevi şi în lungul lor, iar uleiul circulă printre fevi şi poate avea o presiune maximă de 10 kg/cm2. Acest răcitor, la care secfiunea minimă de trecere a apei este de 3,14 cm2 şi cea a uleiului de 4,9 cm2, are o suprafafă "de răcire de 0,450 m2. Se foloseşte pentru răcirea uleiului industrial, ia agregate cu circuit de uleiu sub presiune. î. Răcifor de klinker [oxJia/ţHTeJlb AJIH KJIHH-Kepa; refroidisseur de klinker; Klinkerkühier; cooling cylinder for clinker; klinkerhűtő]. Ind. cimf,: Răcitor folosit pentru răcirea klinkerului, la ieşirea lui din cuptorul rotativ. E constituit dintr'un cilindru metalic, căptuşit parfial cu material refractar, şi care e inclinat şi se poate roti (încet) în jurul axului longitudinal. Klinkerul care iese din cuptorul rotativ intră în răcitor prin partea de sus a acestuia şi, în drumul său descendent, întâlneşte aerul rece, care circulă în Y m contracurent. Odată cu răcirea klinkerului se face şipreîncălzirea aerului necesar«arderiiîn cuptorul rotativ, recuperându-se astfel căldura luată de klinker. Răcitorul de uleiu tip 045. Í) capac; 2) corpul răcitorului; 3) feavă de apă; 4) filtru cu site metalice; 5) robinet de ocolire; u;) şi ue) orificiile de intrare şi de ieşire a uleiului; aj) şi ae) orificiile de intrare şi de ieşire a apei. 1. Răcifor electric [3JieKTpHHecKHâ xoao-AHJIbHHK; armoire frigorifique électrique; elek-trischer Kűhlschrank; ejectric refrigerating cup-board; villamos hűtő szekrény]. Gen.: Dulap de răcire, echipat cu un refrigerator electric. Sin. Frigider. V. Frigorifer 2. 2. Răcifor cu serpentină [3MeeBHK0BbiH xo-JlOAHJIbHHK; réfrigérant â serpentin; Schlangen-kühler; serpentine cooler; kigyócsőves hűtő]. Tehn.: Răcitor cu apă, folosit la răcirea unui fluid; e constituit dintr'o feavă în serpentină (prin care circulă fluidul de răcit), care se cufundă într'un basin de apă de răcire. s. Răcifor [oxJiaflHTeJlb; refroidisseur; Kühler; coaler; hűtő]. 2. Metl.: Piesă metalică de diferite forme, care se aşază uneori în forma de turnătorie, pentru a împiedeca formarea retasurilor, prin influenfarea vitesei de răcire a metalului topit, în părţile masive ale piesei. După locul unde se aşază, se deosebesc răcitoare interioare şi răcitoare exterioare. Răcitoarele interioare, confecfionate din acelaşi material cu piesa, se aşază în golul formei (v. fig.), înainte de turnarea sau înainte de uscarea ei, şi au greutatea şi forma calculate astfel, încât să se topească absorbind căldură din topitură şi răcind partea masivă a piesei. Experimental, s'a stabilit că Răcifor interior turnat, în formă de colivie. 1) pat tare; 2) cutie de formare; 3) cutie pentru maselota; 4) pâlnie de turnare; 5) piesă turnată (elice de navă); 6) răcitor inferior; 7) miez. un răcitor bine aplicat, având 7% din greutatea părţii corespunzătoare a piesei de turnat, răceşte, brusc materialul cu cca 100°; practic, răcitoarele au 2-*-5% din greutatea părţii răcite. Răcitoarele interioare au formă de colivie turnată, de colivie din bare cu discuri de distanţare, de plăci perforate sau neperforate, elice, spirale, cuie, etc. — Răcitoarele exterioare se aşază în goluri formate la modelare, în dreptul părţilor mai groase ale pieselor, şi au ca efect accelerarea răcirii materialului topit, din aceste părţi. Ele influenţează răcirea prin marea lor conductibilitate termică; influenţa lor depinde de masa lor şi de suprafaţa de contact cu piesa. Răcitoarele exterioare pot fi plăci, discuri, cuie, etc. Sin. Element de răcire. 4. Răcifor, amest ec~ [oxjiaHqţaiomaH CMeob; mélange réfrigérant; Kaltemischung; freezing mixture; hűtő keverék]. Chim. fiz..* Sin. Amestec frigorigen; Amestec refrigerent (v.). 5. Radare: Sin. Răzuire (v.). 6. Raclefă [CKpeŐOK; raclette; Rakel; scraper, doctor; rákel, acélpenge]. Arfe gr.: Lamă de ofel foarte flexibil, cu grosimea de 0,2"*0,3 mm, care serveşte la ştergerea cernelii de pe suprafaţa neu- Acjiunea racletei asupra clişeului, tră a clişeului ^ clişeu chalcografic; 2) raclefă; (curb, sau cilin- ^ cerneală, dric), la presele rotoheliografice (v. fig). 7. Raclor: 1. Sin. Raclefă (v.). — 2. Sin. Ră-zuitor (v.). 55 1. Răcoanfă: Sín. Ţepuşă (v.). 2. Racord [coeAHHeHHe; raccord; Verbin-dung, Anschlufj; connection, connecting, joining; kötés, összekötő darab, csatlakozás, kapcsolás]. 1. Tehn.: Legătură flexibilă sau rigidă (de ex. o conductă) între două recipiente, tuburi, etc., prin care circulă un mediu fluid (aer, apă, etc.) sau un material solid pulverulent (nisip, făină, etc.). Racordul rigid se confecţionează din materiale metalice (cupru, otel, etc.) sau nemetalice (bazalt, sticlă, etc.), şi poate fi rectiliniu sau curbat; racordul flexibil se confecţionează, în general, din materiale nemetalice (cauciuc, textile impregnate sau neimpregnate, etc.), şi uneori din elemente metalice articulate, sau din fire metalice în spirală (tub flexibil). 3. ~ [őOJITOBOe CKpenJieHHe; raccord â vis; Verschraubung; screw cap; csavarkötés]. 2. Tehn.: Piesă de legătură formată, fie dintr'o piuliţă de racord şi o piesă în formă de tub cu o extremitate bordurată, fie dintr'un ansamblu de una sau de două piuliţe de racord şi alte piese de revoluţie, cu sau făr-ă filet, şi cu ajutorul căreia se poate realiza o asamblare uşor demontabilă între o piesă cilindrică filetată şi o conductă, respectiv "între două conducte. Forma racordului diferă după ®felul conductelor şi după felul etanşerii dintre piesele racordului. Se deosebesc, de exemplu: racord simplu pentru ţeavă, de asamblat prin sudură; racord penfru ţevi nefiletate; racord olandez (cu filete interioare, cu filete exterioare, sau cu filete interior şi exterior), pentru legarea Sa două fevi filetate, a două mife sau a unei 5. ~ cu etrier [coeAHHeHHe c cthhckoü; raccord â étrier; Jochanschluij; yoke connection; kengyeles csatlakozás]. Tehn.: Dispozitiv de legare a reductorului de presiune la buteliile de acetilenă pentru sudura cu gaz, constituit dintr'un etrier dreptunghiular, care are câte unfi!et în cele două laturi scurte; în unul dintre filete se înşurubează un şurub de 7 presiune, iar în celălalt o piesă de legătură, care are la extremitatea din spre ochiul etrierului un scaun drept, pentru robinetul buteliei, şi la cealaltă extremitate un filet, pentru înşurubarea reductorului de presiune. Racordarea etrierului cu re-ductorul se face cu ajutorul şurubului de presiune (v. fig.). Sín. Racord cu jug. 6. ~ cu jug. V. Racord cu etrier. 7 ~ cu un şurub [0flH060jiT0B0e coeAHHeHHe; raccord â boulon unique; Eineschraube-verbindung; unibolt joint; egycsavaros kötés]. Expl. pefr.: Piesă de legătură între două piese tubulare, folosită de obiceiu la capetele de erup-fie şi la legăturile de cimentare, pentru rapiditatea montării. Este un racord olandezf cu două sau cu trei sectoare filetate în piuliţa de strângere, care e asigurată prin strângerea unui singur şurub. Racord cu efrier pentru reductor de acetilenă. 1) etrier; 2) şurub de presiune; 3) racord filetat pentru reductor; 4) capăt cu fafă plană pentru aşezare pe robinetul buteliei de acetilenă. Racorduri. a) b) racord olandez cu filete interior şi exterior şi cu efanşare plană, respectiv •cu filete interioara şi cu suprafeţe de etanşare conice; c) racotd pentru fevi nefi-'letate; d), e), f) şi g) racorduri olandeze, cu efanşare plană pentru feavă de plumb . ^acor^ cu u.n ?uru^* :şi feavă filetată, respectiv pentru două fevi de plumb, pentru două furtunuri de cau- Uf/'deTa'cord; 4] ^uru^S^ineTde ciuc, pentru furtun de cauciuc şi feavă filetată. efanşare. jevi filetate cu o mufă, şi care poate avea suprafaţa de etanşare plsnă, conică sau sferică; racord olandez pentru ţeavă filetată şi ţeavă de plumb, sau pentru două ţevi de plumb; record olandez pentru furtun de cauciuc; etc. (v. fig.). 4. ~ [coeAHHeHHe; raccord; Anschiufs; connec-on; csatlakozás]. 3. Cana/.; Sin. Branşament (v.). Se execută în două tipuri: pentru ţevi de conducte (presiune de lucru 0*-70 kg/cm2), şi pentru ţevi de extracţie (presiune de lucru 140”*210 kg/cm2). Racordarea se execută printr'o rotire a piuliţei racordului cu cca 60° şi strângerea ei cu şurubul aşezat tangenţial. 56 1. Racord curbat. V. sub Racord 1. 2. ~ de placă de acumulator [coeAHHeHHe aKyMyJIHTOpHOă nJiaCTHHbl; queue conductrice de plaque d'accumulateur; Sammlerplattenfahne; plate lúg; akkumulátor lemez-kapcsolás]. Elf.: Ieşitură de placa de acumulator, care serveşte la trecerea prin ea a curentului electric de încărcare sau debitat. s. ~ electric [BBOAî raccord électrique, rac-cordement électrique; eiektrische Verbindung, elektrischer Anschlufj; electric coupling, electric connection; elektromos kapcsolás, villamos kapcsolás]. E/f.: 1. Grup de două sau de mai multe conducte electrice aeriene, izolate sau neizolate, având o anumită distanţă între ele, destinat să facă legătura între o linie electrică şi un abonat, sau între două linii. De obiceiu, racordul electric are una sau mai multe siguranfe. Sin. Branşament electric. — 2. Conducte electrice izolate, confinute într'un tub de protecfiune, cari fac legătura între cofretul de distribufie electrică şi contorul unui abonat. — 3. Conducte electrice izolate şi flexibile, într'un înveliş comun de pânză sau de cauciuc, cari fac legătura între o priză de curent şi un receptor mobil. Sin. Cordon de alimentare. 4. ~ fix, penfru furtun de stins incendii [îKeeTKoe coeAHHeHHe a^h npoTHBonojKap-Horo pyKaBa; as-semblage rigide de luyaux pour pompes â incendie;feste Feu-erschutz - Schlauch-kuppiung; rigid hose fastening for fire engines; fix tüzol-tótömlő-kapcsolás]. Tehn.: Racord standardizat, prin care se poate realiza uşor, Racord de absorpfie pentru furtun de stins incendii, a) ansamblu ds două racorduri; fa) vederea corpului; c) desfăşurarea ghiarei racordului; d) desfăşurarea buzei racordului; f) corpul racordului; 2) feava racordului; 3) inel; A) garnitură de cauciuc. manual, o asamblare etanşă, nfre o armatură sau o altă piesă filetată la exte- Racord fix, pentru furtun de stins incendii. rior, şi un furtun echipat cu un racord obişnuit pentru furtun de stins incendii. E constituit dintr'un corp de racord turnat, care are o parte filetată şi o parte cu ghiare de asamblare (v. fig.). 5. ~ la colector [KOJiJieKTopHoe coeAHHeHHe; raccord au collecfeur; Stromwenderfahne; collector connection; komutátor-kapcsolás]: Conductor de legătură, radial, între elementele înfăşurării rotorice a unei maşini electrice şi colectorul rotorului ei. c. ~ normal. V. Legătură normală. 7. ~ olandez [rOJIJieHAep; raccord trois piéces;. Rohrverschraubung, Hollânder; screwed union 'r cső-csavarkapcsolás, hollandi kapcsolás]: Sin. Olandez, Holendru. V. sub Racord 2. 8. ~ pentru furtun de stins incendii [coeAHHeHHe a^h npoTHBonoHcapHoro pyKasa; raccord de tuyaux pour pompes â incendie; Feuer-schutz-SchlauchkuppIung; hose coupling for fire engines; tüzoltótömlo-kapcsolás]. Tehn.: Racord standardizat pentru furtun de stins incendii, cu care se poate realiza uşor, manual, o asamblare etanşă cu un racord identic sau cu un racord fix pentru furtun de stins incendii. E constituit dintr'o garnitură de piese, compusă din feava racordului şi corpul acestuia (ambele cu ghiare, penfru asamblare prinfr'o răsucire de 90°), din garnitura de cauciuc şi inelul de siguranfă (v. fig.)- 9. ~ special. Expl. petr. V. Legătură specială; v. şi Legătură normală. io. piuliţa de V. Piulifă de racord. u. Racordare [coeAHHeHHe; raccor-dement;Verbindung; connection; csatlakozás].^ 1. Geom.: Operafiuneade prelungire a două curbe* respectiv a două suprafefe, astfel încât să formeze o singură curbă, respectiv suprafafă, cu o tangentă comună -/------- ; w - Racordare Intre arbore şi fus. Í) arbore; 2) fus; 3) racordare. în punctele de contact, respectiv un plan tangent comun în fiecare dintre punctele de contact ale celor două curbe, respectiv ale celor două suprafefe. 12. Racordare [raJrreJlb; gorge; Hohlkehle; hollow; legömbölyítés, torok, hajlat]. 2, Gen.; Zonă din suprafafa unei piese, cu profilul curb* care face legătura între două zone de secfiuni diferite ale piesei (de ex. înlre două porfiuni, cu diametri difariţi, ale unui arbore), (v. fig.). Exemplu: 13. ~ aerodinamică [o6- TeKaeMbiH nepexoA; raccord aérodynamique; aero-dynamischer Anschlufj; aerodynamical connec-fion; aerodinamikus csatlakozás]. Av.: Zonă de legătură între suprafefele diverselor organe aje unui avion, realizată în condifiuni în cari se evită perturbafiile locale ale scurgerii aerului» 5? Racordarea are un rol important, în special la întretăierea aripei cu fuzelajul, unde s'a constatat pe cale experimentală că, dacă nu se iau precaufiunile necesare, se pot produce fenomene de desprindere cu caracter periodic, având pap bd aparifia unor vibrafii dăunătoare. Aceste inconveniente pot fi evitate, dacă suprafafa aripei şi suprafafa fuzelajului în regiunea întretăierii lor sunt astfel racordate, încât să nu formeze un unghiu intrând. La avioanele cu aripă joasă, racordarea trebue executată cu îngrijire, pentru a evita fenomenele de desprindere a curentului de aer; la avioanele cu aripa mediană, întretăierea dintre aripă şi fuzelaj permite o racordare simplă. î. Racordare [coeAHHeHHe, nepexoA; raccor-dement; übergang; transition; átmenet, csatlakozás], 3. Tehn.: Locul în care se leagă dauă elemente ale unui sistem tehnic sau a două sisteme tehnice identice sau diferite (de ex. racordarea unei conducte de canalizare la o conductă principală de colectare). — 4. Operafiunea de realizare a racordării, în accepfiunea de sub 2 şi 3. 2. ~ a planurilor topografice [coeAHHeHHe T0n0rpa/?/35) se foloseşte, pentru parabola cubică, formula mai corectă /_]2/3 1 + y-~ 2R-1 6 Rl De asemenea, sra presupus ca racordarea parabolică este tangentă în punctul B\ la arcul de cerc cu raza R şi care are centrul pe normala în punctul de abscisă x = //2. în realitate, această ipoteză nu este realizată, dar poate fi admisă pentru curbele de şosele, deoarece vehiculele nu sunt ghidate. Penfru liniile de cale ferată, trebue însă ca trasarea curbei dincolo de punctul B± să se facă introducându-se anumite corecfii, penfru a se evita puncte de discontinuitate ale căii, cari se resimt la circulafia cu vitese mari (v. sub Racordarea curbelor de cale ferata). La racordarea parabolică, supraînălfarea h, care depinde de curbură, variază de asemenea linear, iar rampa de supraînălfare are înclinarea constantă şi lungimea / egală cu lungimea curbei de racordare. înclinarea ia rampei de supraînălfare trebue să fie cât mai mică şi este limitată la h - 1 i 1 şi la iT ,=r 400 81/ Vmax (km/h) fiind vitesa maximă admisă în curbe, pentru linii normale, şi la 300 penfru linii înguste. Sin. Racordare C. — Exemple: î. Racordarea curbelor de cale ferată [nâ-pexoA Hcejie3HO flopomHbix kphbbix; raccorde-menf des courbes de chemindefer; Obergangder Eisenbahnkurven; transition of the railway curves; vasúti ivek csatlakozása, vasúti kanyarulatok csatlakozása]. C. f.: Racordarea arcelor de cerc cari formează o curbă de cale ferată, cu aliniamentele vecine, penfru a se asigura uzura cât se poate de egală a şinelor ambelor fire ale căii, mersul liniştit al vehiculelor în curbă, siguranfa circuîafiei şi reducerea accelerafiei centripete la o valoare cât mai mică, penfru a se micşora smucirea spre exteriorul curbei, datorită creşterii brusce a accelerafiei centripete, la trecerea vehiculului din aliniament în curbă. Uzura egală a şinelor dela ambele fire ale căii e asigurată prin supraînălfarea şinelor dela firul exterior al căii. Valoarea supraînălfării depinde de vitesa de circulafie şi de raza de curbură, şi nu trebue să depăşească anumite limite (v. şi sub Supraînălfare). Trecerea dela nivelul normal al căii, la nivelul corespunzător supraînălfării, se face printr'o rampă de supraînălfare, continuă pe întreaga lungime a curbei de racordare, şi al cărei 120 km/h. Trecerea vehiculelor dela 60 o curbă ia alta se face mai lin când curbele au rampele de racordare încrucişate. î. Racordarea curbelor de şosea [nepexOA nţOCCeăHblx KpHBblX; raccordement des courbes de route; CJbergang der Strafyenkurven; transition of the road curves; utkanyarulatok csatlakozása]. Drum.: Racordarea arcelor de cerc cari formează o curbă de şosea, cu aliniamentele vecine, pentru a se asigura înscrierea în curbă a vehiculelor, siguranfa circulafiei şi vizibilitatea. Curbele de racordare pentru şosele pot fi formate din arce de cerc cu raza de două ori mai mare decât raza curbei care se racordează, sau din arce de curbe progresive (de parabolă cubică, de lemniscată, de clotoidă sau de spirală). Cel mai des sunt folosite curbele de racordare formate din arce de cerc, de parabolă cubică şi de lemniscată. Cele formate din arce de clotoidă se folosesc, în special, la străzile pe cari se amenajează linii de tramvaie, cărora le asigură o trecere foarte lină în curbă, — şi la autostrade. Pentru şosele obişnuite, arcele de clotoidă se înlocuesc cu arce de cerc cu raza de două ori mai mare decât raza curbei care se racordează, deoarece diferenfele dintre aceste două arce sunt foarte mici. Spirala se foloseşte foarte rar. Parabola cubică se foloseşte, în general, la racordarea curbelor cu raze mari şi când racordarea se poate întinde pe lungimi mari, fără a fi stânjenită de apropierea altor curbe; pentru racordarea curbelor cu raze mai mici, ea se foloseşte numai dacă acestea sunt situate între aliniamente lungi. La curbele cu raza mai mică decât 50 m, sau la curbele cari trebue să freacă prin puncte obligate, ori la cari amenajarea lor ar reclama săpături sau împliniri de volum mare (în special în regiunile accidentate), se preferă ca întreaga curbă să fie amenajată din două arce de lemniscată. Pentru toate curbele cu raze mai mari decât 50 m, când nu se pun probleme speciale (puncte obligate, săpături sau împliniri mari), se recomandă ca racordarea să se facă prin arce de cerc cu raza de două ori mai mare decât raza curbei propriu zise. Curbele de şosele cu raze mai mari decât raza recomandabilă nu se racordează şi nu se supraînalfă sau supralărgesc, afară de cazuri speciale. Curbele cu raze cuprinse între raza recomandabilă şi raza curentă se supralărgesc şi se supraînalfă, fără a se amenaja prin curbe de racordare. Curbele cu raza cuprinsă între raza curentă şi raza minimă se amenajează cu o curbă de racordare şi primesc şi supralărgiri şi supraînălfări racordate. Lungimea curbelor de racordare se stabileşte, pentru toate curbele de racordare, afară de cele formate din arce de cerc, cu formula: în care L (m) e lungimea curbei de racordare; v (km/h), vitesa de proiectare adoptată; R (m), raza curbei care trebue racordată. Pentru curbele de racordare f@rmate din arce de cerc cu raza 2 R, lungimea curbei de racordare se determină din formula: S'2*' Racordarea supralărgirilor şi a supraînălfărilor se face, în acest caz, pe lungimea de racordare L, care se obfine adăugindu-se de o parte şi de alfa, la fiecare capăt al arcului de cerc folosit la racordarea curbei, lungimea b — 0,732 a, astfel încât L — 2(a-1tb) — 23 Prin amenajarea curbei de racordare, axa şoselei în curbă se deplasează spre interior cu o distanfă A R. Lungimea L, pe care se execută racordarea în plan, se amplasează jumătate pe aliniament şî jumătate în curbă, simetric în raport cu punctul Racordarea curbelor de şosea, în plan. Tj-Te) curba inifială neracordafă; AB şl A'B') arce de cerc egale, cu rază dublă; CD şî C'D') lungimile pe cari se face racordarea supraînălfării şi a supralărgirii; AR) deplasarea curbei inifiale. teoretic de tangenfă al curbei propriu zise, în arc de cerc cu raza R + AR. Această condifiune de simetrie nu e obligatorie penfru racordarea prin arce de parabolă cubică. Pentru siguranfa circulafiei, curbele de şosele reclamă, de obiceiu, supralărgirea şi supra-nălfa-rea platformei şoselei în curbă, şi racordarea acestor supraînălfări şi supralărgiri (v. şi sub Supraînălfare; Supralărgire). 7 Pentru realizarea supraînălfării trebue ca profilul transversal al şoselei să fie convertit, adică să fie transformat dela profilul cu două pante, din aliniament, la profilul cu o singură pantă, din curbă, egală cu panta transversală din aliniament. La curbele la cari raza e cuprinsă între raza recomandabilă şi raza curentă, la cari nu se amenajează o curbă de racordare, convertirea se face pe o lungime d, a cărei valoare e cu~ 61 prinsă între 15 m pentru vitesa de proiectare de 25 km/h, şi 40 m pentru vitesa de proiectare de 100 km/h. Racordarea supralărgirii se face fot pe această lungime. Convertirea şi racordarea supralărgirii se fac în afara punctelor teoretice de tangenţă, astfel încât, la intrarea în curbă, profilul să fie convertit şi supralărgit. Racordarea părţii supralărgite cu aliniamentul adiacent se face, fie printr'o curbă de racordare, fie printr'o linie pornind dela extremitatea distanţei^, tangentă la curba inferioară şi racordată uşor la întretăierea ei cu aliniamentul. Marginea exterioară a platformei, respectiv a părţii carosabile, se va înălţa linear pe lungimea de convertire. La curbele a căror rază e cuprinsă între raza curentă şi raza minimă, se face întâi convertirea pentru realizarea unui profil transversal cu panta mică, egală cu panta transversală din aliniament; apoi se măreşte panta transversală a profilului convertit, până la realizarea înclinării transversale maxime prescrise pentru curba principală, care rămâne constantă pe toată lungimea acesteia. Convertirea şi racordarea supraînălfării se fac pe aceeaşi lungime L ca a curbei de racordare în plan, astfel încât, la intrarea în curba principală, profilul transversal să fie convertit şi su-praînăiţat (v. fig.). Supralărgirile se racordează în plan pe aceeaşi lungime ca racordarea în spaţiu. La curbele de racordare progresive, lungimea de convertire d se măsoară dela capătul curbei progresive. Supraînălţarea se face în continuarea convertirii, cu aceeaşi declivitate pe Racordarea în spafiu a curbelor de şosea. T) punctul teoretic de tangenfă în axa şoselei; AB) şi CD) sectoarele de traseu pe cari se fac supraînălfarea şi convertirea profilului; CD) sector de traseu cu supraînălfare completă, constantă; i) panta transversală a profilului, în aliniament; i^) panta transversală a profilului supraînălfat. marginea exterioară, până la realizarea pantei transversale prescrise, care rămâne constantă pe restul curbei. Dacă, prin supraînălţarea realizată astfel, nu se obţine panta transversală prescrisă, se racordează linear înălţimea dela convertire cu înălţimea dela bisectoare. La racordările în spaţiu, declivitatea marginii exterioare a părţii carosabile nu trebue să depăşească declivitatea din axa şoselei cu mai mult decât 3% pentru vitesa de proiectare de 25 km/h, şi decât 1 % pentru vitesa de proiectare de 100 km/h. Suma acestui spor de declivitate şi a declivităţii axei şoselei nu trebue să depăşească declivitatea excepţională prevăzută pentru vitesa de proiectare respectivă a şoselei considerate. Curbele de şosea, succesive şi cu acelaşi sens, dacă nu pot fi înlocuite cu o curbă unică, se racordează în plan astfel: Racordarea se face separat pentru fiecare CUrbă, după Racordarea curbelor îndreptate în ace- procedeul o- laşi sens, bişnuit. Când Te% şi T;2) punctele teoretice de tangenfă curbele au su- dintre cele două. curbe şi aliniamentul pralărgiri şi dintre ele. distanţa dinire cele două puncte de tangenţă e mai mică decât 2 (L± + L3)/2, racordarea se face unindu-se punctele cu supralărgiri complete ale celor două curbe. Racordarea supraînălţărilor se face astfel: printr'o pantă continuă, dacă distanţa dintre punctele teoreticede tangenţă e mai mică decât 2 (Lt + L2)l2. Dacă această distanţă e cuprinsă între 2 (L1-f-L2)/2 şi 3(Li + Z,2)/2, se face racordarea supraînălfării totale a fiecărei curbe, Ia profilul convertit, care rămâne constant înlre cele două curbe. Dacă distanţa dintre punctele teoretice de tangenţă e egală cu 3 (L± 4- L2)/2, racordarea se face pentru fiecare curbă în parte. Curbele succesive de sens contrar, cari nu pot fi evitate, se racordează astfel: Dacă distanţa dintre punctele teoretice de tangenţă e mai mare decât (Lt + L2)/2, dar mai mică decât 2(L14* LJfc, se face o racordare în plan după metodele obişnuite. Racordarea în spaţiu se face prin racordarea celor două supraînălfări totale şi a marginilor interioare corespunzătoare unui profil intermediar ce se găseşte Ia întretăierea celor două pante marginale ale şoselei. începutul racordărilor va fi situat, pe fiecare curbă, la distanţa LJ2, respectiv LJ2 dela punctul teoretic de tangenfă. Distanfa minimă dintre punctele de tangenţă trebue să fie (Z^-f £2)/2. Lungimea racordării. în acest caz, va fi 2(L1 + L2)j2. Când una sau ambele curbe au supralărgiri, iar distanţa dintre punctele teoretice de tangenţă e mai mică decât 2(L1 + L2)/2, supralărgirile se racordează separat pentru fiecare curbă. Penfru a se evita lucrări de artă costisitoare, distanţa dintre punctele teoretice de tangenţă poate fi redusă dela valoarea (Lx + L2)/2 la valoarea limită (U^V^/2, stabilită ţinându-se seamă de respectarea condiţiunilor de declivitate şi de valoarea supraînălţărilor. Lungimea supraînălţărilor va fi şi ea redusă la 2 (Li’^rL2)/2, iar racordarea se începe, pentru fiecare curbă, dela 62 distanta LJ2, respectiv L'J2 dincolo de punctul teoretic de tangentă. Racordarea în plan se face numai pe lungimea (IJ + £i)/2» începându-se, pentru fiecare curbă din acelaşi punct în care se racordează supraînălfări le (v. fig.). La curbele 4 Racordarea supraînălţărilor în curbe de sens contrar. ij) panta unică a primei curbe; »c) panta unică a celei de a doua curbe; Í) panta marginii din stânga; 2) panta axului; 3) panta marginii din dreapta; 4) cofa roşis. de sens contrar cari nu au supraînălfări, dar la cari se face convertirea profilului transversal, distanfa dintre cele două puncte teoretice de tangenfă trebue să fie cel puţin de trei ori mai mare decât lungimea necesară pentru convertire. Această distantă poate fi redusă, în mod excepfional, la cel mult de două ori distanfa de convertire. în acest caz, racordarea în spafiu a profilelor convertite se face prin racordarea lineară a celor două profilé cu pantă unică la un profil orizontal intermediar. Racordarea în plan se face în modul obişnuit, î. Racordarea declivităfilor [nepexo# Ha yKJlOHe; arrondissement des déclivifés; Neigungs-ausrundung; gradients rounding off; emelkedések csatlakozása]: Racordarea a două porfiuni vecine de traseu, în aliniament cu declivităfi diferite, printr'o porfiune de traseu cu axa în arc de cerc vertical cu raza foarte mare, tangenfă la axele traseelor cari se racordează. Racordarea declivităfilor cari formează o culme se face pentru a se asigura o bună vizibilitate în lungul căii, iar racordarea declivităfilor cari formează o vale se face pentru a se înlătura acfiunea de izbire pe care o sufere vehiculul, când rofile lui frec de pe o declivitate pe alta. La calea ferată, în linie curentă, racordarea declivităfilor se face prin curbe cu raza de 10000 m pentru liniile principale, prin curbe cu raza de 5000 m pentru liniile secundare, şi prin curbe cu raza de 2000 m pentru liniile de interes local. în stafii, declivităfile, cari nu pot depăşi 2,5°/00f se racordează prin curbe cu raza de cel pufin 2000 m. Pe liniile principale, între două declivităfi de sens opus mai mari decât 5°/00 trebue intercalată o porfiune de cale lungă de cel pufin 200 m, cu o declivitate mai mică decât 3°/00, în această lungime neinfrând tangentele la curbele de racordare. La şosele, raza curbei de racordare a decli-vităfilor cari formează o culme depinde de lun- gimea de frânare, care e determinată de condi-fiunea ca un conducător de vehicul, ai cărui ochi se găsesc la înălfimea de 1,20 m deasupre şoselei, să vadă un obstacol situat la 0,20 m peste nivelul şoselei şi să aibă timpul necesar pentru a frâna şi a opri înaintea obstacolului. Deoarece lungimea de frânare depinde de vitesa de proiectare şi de declivitate, rezultă că şi raza curbei de racordare depinde de aceste două elemente. De obiceiu se folosesc curbe cu raza; de 5000-"16 000 m. — Racordarea declivităfilor cari formează o vale se face prin curbe a căror rază minimă variază între 150 m pentru vitesa de proiectare de 25 km/h, şi 2000 m pentru vitesa de proiectare de 100 km/h. La aufostrade, razele minime suni: î 000*"30G0 m pentru regiunile muntoase şi vitesa de 120 km/h; 3000***5000 m pentru regiunile deluroase şi regiuni cu obstacole multe, şi pentru vitesa de 140 km/h; şp 5000*“8000 m pentru regiuni de şes fără obstacole importante şi penfru vitesa de 160 km/h. 2. ~ verticală a căii [BepTHKaJlbHHH Hepe-XOA nyTH; raccordement vertical de la voie de chemin de fer; vértikaier übergang der Eisen-bahnlinie; vertical transition of the railway; függőleges vonalcsatlakozás]. C. f.: Racordarea denivelărilor locale ale profilului în lung al unei linii de cale ferată. Se realizează prin introducerea de porţiuni de traseu cu declivităfi de 2***5%0, racordate la capete prin porfiuni de traseu cu axa formată din arce de parabolă. Racordarea verticală a căii se face la ridicarea liniei pe balast,, la deformările căii din cauza umflăturilor produse de înghef, din cauza fasărilor ferasamentelor sau* din alte cauze. 3. Racordare, curbă de ~ [nepexoAHan kph-Batf; courbe de raccordement; übergangsbogen^ transit curve; átmeneti iv]. Drum., C. f.: Porfiunea din traseul unei şosele sau al unei căi ferate, cu axa curbă, care face legătura între o porfiune de traseu în aliniament şi o porfiune de traseu în arc de cerc (curba propriu zisă), şi a cărei rază de curbură este diferită de a acestuia. Gurbélé de racordare se amenajează penfru a se evita acfiunea bruscă a forţei centrifuge asupra vehiculelor, la intrarea acestora în curba cu raza R, manifestată ca o smu-citură neplăcută pentru călători şi dăunătoare căii şi vehiculului, pentru asigurarea circulaţiei cu vitese mari, pentru asigurarea înscrierii treptate în curbă,, a vehiculelor. O curbă de racordare trebue să îndeplinească următoarele patru condiţiuni: Raza de curbură să varieze continuu, după o anumită lege, dela infinit, în punctul de tangenţă cu aliniamentul, la valoarea R a razei arcului de cerc care formează curba propriu zisă, penfru ca forţa centrifugă să crească treptat dela zero la valoarea maximă mV2/R, pe care o are în curba propriu zisă; să fie tangentă, la începutul ei, la aliniament — şi, la sfârşitul ei, la arcul de cerc al curbei ? propriu zise ; mersul ei să fie astfel, încât acceleraţia de ridicare a fiecărui punct al vehiculului să nu depăşească o valoare limită admisibilă, iar variaţia acceleraţiei eficace (smucirea), în orice- 63 punct al éi* să fie mai mică sau cel mult egală cü o anumită valoare. . Qin punctul de vedere al curburii axelor, curbele de racordare se împart în două categorii : curbe de racordare de curbură constantă» formate din arce de cerc, şi curbe de racordare progresivă, la cari curbura variază progresiv dela zero la valoarea 1 /R a arcului de cerc care formează curba propriu zisă. Ultimele se numesc şi curbe rádióidé, deoarece legea de variaţie a lor depinde de legea de variajie a curburii. Curbele rádióidé folosite cel mai des la racordarea curbelor de şosele şi de cale ferată sunt : parabola cubică, a cărei curbură variază proporţional cu abscisa 1 _ x 7"^i; lemniscata lui Bernoulli, a cărei curbură variază invers proporţional cu coarda a, P ~kJ spirala, şi clotoidă, ale căror curbur, variază proporţional cu lungimea de arc s, _l = _i P~KS' şi unele curbe de gradul al patrulea, stabilite pentru anumite legi de variaţie a curburii. Deoarece folosirea curbelor de racordare reclamă supraînălţarea liniei în exteriorul curbei, cu o rampă de supraînălfare, parametrii ecuaţiilor curbelor de racordare se stabilesc în funcfiune de fegea de variafie a înclinării rampei de supraînălfare. Curbele de racordare formate din arce de cerc cu raza de două ori mai mare decât cea a arcului curbei propriu zise se folosesc, în specia!, pentru racordarea curbelor de şosele, în anumite con-difiuni. Parabola cubică se foloseşte la racordarea curbelor de şosele şi, în special, a curbelor de cale ferată. Clotoidă şi lemniscata se folosesc, în special, la racordarea curbelor de şosele, prima ilindjDlocuită, de cele mai multe ori, prin arce de cerc cu raza de două ori mai mare decât cea a curbei propriu, zise, deoarece diferenfele dintre arcul de clotoidă, stabilite pentru o curbă circulară cu ® anumită rază, şi arcul de cerc cu raza de două ori mai mare decât cea a curbei de racordat, sunt practic neglijabile. Spirala se foloseşte foarte rar şi numai în cazuri speciale, iar curbele de gradul al patrulea se folosesc numa’ la racordarea curbelor de cale ferată (racordarea balansată), în anumite condifiuni. î. Racordare,curbă de ~ progresivă [nporpec-CHBHaH n@pexOfl.HaH KpHBaH; courbe Progressive de raccordement; verlaufende Kurve, verlau-fender übergangsbogen; progressive transition curve; haladó átmeneti iv]: Curbă de racordare a cărei curbură variază progresiv dela zero, în punctul de tangenfă cu aliniamentul, până la 1 /R, în punctul de tangenfă cu arcul de cerc cu raza R, care formează curba propriu zisă a traseului. Curbele de racordare progresive folosite la racordarea curbelor de şosea sau de cale ferată sunt: parabola cubică, lemniscata, spirala, clotoidă şt curbele de gradul al patrulea (racordările balansate). V. şi sub Racordare, curbă de 2. Racordare falsă [c|)ajibiiraBbiH nepexofl; faux raccordement; falscher übergang; false transition; hamis átmenet]. C. /..* Deformarea, spre exteriorul curbei, a unei linii de cale ferată în curbă, datorită izbiturilor provocate de creşterea bruscă a accelerafiei centripete, provocată de variaţia bruscă a curburii dela 0 la 1/JR, când aliniamentul şi curba cu raza R nu au fost racordate. 3. Racordare, unghiu de ~ [yroji coeAHHeHHfl ; angle de raccordement; Randwinkel; angle of contact; éiszög, csatlakozási szög]. F/z.: Unghiul format de suprafaţa unui lichid cu suprafaţa unui solid cu care lichidul este în contact. într'un punct oarecare al curbei de contact, unghiul de racordare se obfine ducând prin acest punct o secţiune normală,— şi e egal cu unghiul pe care-l formează tangenta la suprafaţa lich:du!ui cu tangenta la suprafaţa solidă îndreptată spre interiorul lichidului. Când lichidul udă substanţa din care e alcătuit peretele solid,acest unghiu e nul. 4. Răcoros, timp Meteor. V. sub Temperatura aerului. 5. Racul [C03Be3AHe PaKa; Cancer; Krebs; Cancer; Rák]. Astr.: Constelaţie compusă din grupul deştele Krippe (Praesepe), vizibil cu ochiul liber, din 92 de stele mici foarte apropiate, şi din mai multe nebuloase mici. 6. Racursi [paKKypQH; raccourci; Verkürzung; foreshortening; rövidítés]. Arh.: Procedeu pictural de redare a unui subiect, la care unele dimensiuni sunt micşorate prin efectul perspectivei lineare. Acest procedeu e folosit, în special, la picturile cupolelor şi ale tavanelor. 7. Radă [peÖAl rade; Reede; road; rév]. Nav.: Suprafaţă de apă cu apărare naturală sau artificială, care serveşte la adăpostirea navelor, la manevrarea lor în apropiere de dana de acostare, sau la aşteptarea momentului ieşirii în larg. Radele naturale sunt suprafeţe de apă înconjurate de obstacole naturale, ca peninsule în formă de ieşinduri în mare, insule, etc., sau estuare de fluvii în cari accesul e uşor în orice fază a mareelor; radele artificiale sunt limitate de moluri, de jetele şi de diguri. Rada trebue să aibă terenul fundului suficient de bun pentru ancorarea navelor, fără a permite deriva lor; în caz contrar, se instalează geamanduri sau alte mijloace de fixare a navelor. V. şi sub Port maritim. 8. Rădăcină [KOpeHb; racine; Wurzel; root; gyök]. Mat.: 1. Ecuaţia xn — a, unde a este un număr real şi pozitiv, iar n este un număr natural, are totdeauna o soluţie pozitivă, şi numai una, care se numeşte rădăcina absolută sau rădăcina aritmetică de ordinul n a numărului a : x = ^a. Pentru n = 2, ea se numeşte rădăcina pătrată a numărului a, şi se notează * = Va. Dacă n este un număr par: n = 2 p, există şi o soluţie negativă x=—'\/a. Ecuaţia xn — a, unde a este un număr complex, iar n este un număr natural, are n «4 soluţii distincte. Fiecare dintre acestea se numeşte rădăcina generală, de ordinul n, a numărului a, — 2. Fiecare dintre valorile unei necunoscute, cari verifică o ecuaţie algebrică sau transcendentă. î. Rădăcină pătrată [KBa/ţpaTHbiâ KOpeHb; *racine carrée; Quadratwurzel; square root; négyzetgyök]. V. sub Rădăcină. 2. ~ primitivă [HCXOflHblfi KOpeHb; racine primitive; primitive Wurzel; primitive root; primitiv gyök]: Numărul a, pentru care an este cea mai mică putere congruentă cu 1 (mod. m) a congruenţei xn~\ (mod. m). Rădăcinile primitive sunt prime cu m. Sin. Număr aparţinând exponentului n (mod. m). Rădăcinile primitive ale congruenţei xP—^Ez 1 (mod. p), deci numerele din şirul 1, 2, 3... p~ 1 -aparţinând exponentului p— 1 (mod. p), se numesc rădăcini ale numărului prim p. s. Rădăcină [KOpeHb; racine; Wurzel; root; gyök]. Geo/., Mine: Regiunea sau zona în care s'a desprins o pânză de şariaj sau o cută culcată. 4. Rădăcină [KOpeHb; racine; Wurzel; root; gyökér]. Bot.: Organ cilindroconic, care serveşte la fixarea plantei şi !a absorpţia substanţelor hrănitoare din sol. E unui dintre cele trei organe fundamentale, cari formează aparatul vegetativ al plantelor. Rădăcina creşte în timpul vieţii plantei. Din punctul de vedere morfologic, se deosebesc: Rădăcini normale, a căror bază se racordează cu cea a tulpinei; rădăcini adventive, cari se formea--ză pe fulpine, pe ramuri sau pe frunze, şi rădăcini adaptate, cari se acomodează, adică, să trăiască în condiţiuni de mediu speciale. începând dela vârf, se deosebesc următoarele patru regiuni ale rădăcinii: Vârful vegetativ, acoperit de un organ special de apărare, numit pi-ioriză; regiunea netedă, care reprezintă regiunea -de creştere în lungime; regiunea piliferă, adică partea acoperită cu peri radiculari, — şi regiunea ^aspră, mai mult sau mai puţin suberificată, cu structură inferioară definitivă. Se deosebesc rădăcini principale şi rădăcini secundare. Rădăcina principală e continuarea tulpinei principale, şi dă, în general, ramificaţii numite rădăcini secundare sau radicele, aşezate regulat pe suprafaţa rădăcinii principale, inserate în lungul mai multor linii drepte. Rădăcinile secundare pot, de asemenea, să se ramifice ca şi cea principală, dând rădăcini terţiare; acestea pot forma rădăcini cuaternare, etc. După dimensiunile rădăcinii principale, se deosebesc: rădăcini pivotante, la cari rădăcina principală e mult mai desvoltată decât radiceleie şi are o direcţie net verticală (la morcov, sfeclă, etc.), şi rădăcini fasciculare, la cari rădăcina principală rămâne subţire, iar rădăcinile secundare iau o mare desvoltare, astfel încât fac rădăcina principală neobservabilă. Pe părţile tulpinei se pot forma rădăcini laterale, cari se desvoltă, de obiceiu, când tulpina e orizontală, târîtoare, sau subterană. Rădăcinile laterale cari se formează incidental în puncte determinate de condiţiuni particulare de desvoltare a tulpinei, cari nu pot fi indicate dinainte, se numesc rădăcini adventive. Astfel de rădăcini pot fi provocate artificial, prin operaţiuni de horticul-tură, butăşire, marcotaj, etc. 5. ~ de enţură.V. sub Genţiană, rădăcină de~. 6. ~ de ghinfură. V. sub Genţiană, rădăcină de 7. Rădăcina cusăturii [KOpeHb illBa; racine de la soudure; Nahtwurzel ; root of weld; varrat- > gyök]. Metl.: Pri- * 1 mul rând (v.) / de sudură depus 3 de-a-lunugl rostului RădScina cusSturli- dintre piesele cari mafe,ial de bazS: 2) ma,erialul di" se îmbină prin su- cusS,ura de suduri; 3>ridicina cus!-dură (v. fig.).. tun, de suduri. 8. Rădăcinoase [KopHenJlOflbl; plantes â ra-cines charnues; Wurzelgewăchse; root crops; gyökeres növények]. ‘ Agr.; Grup de plante cu rădăcina cărnoasă, foarte mare. Rădăcinoasele cele mai importante, cultivate în câmp, sunt sfecla, morcovii, napii, napii de mirişte şi cicoarea. Toate rădăcinoasele din cultură sunt plante bisanuale. în primul an, ele formează o rozetă a frunzelor dela rădăcină şi o rădăcină îngroşată, cărnoasă. Toamna, frunzele cad. La subsuoara frunzelor dela rădăcina rădăcinoa-selor se găsesc mugurii; în primul an al vieţii plantei, aceştia, de obiceiu, nu încep să crească. în al doilea an, mugurii „adormiţi" „se trezesc"; prin desvoltarea lor se formează tulpina, purtând pe ea, afară de fructe tulpinale, florile, iar mai târziu, şi fructele. în acest fel, ciclul de desvoltare — dela semănarea seminţelor până la fructificare—e îndeplinit, în general, de culturile de rădăcinoase, în doi ani. 9. Radar [pa/ţap; radar; Radar; radar; radar]. Elf.: Sistem de radiolocaţie, adică de detectare şi localizare în spaţiu a obiectelor, şi de determinare a vitesei lor radiate faţă de o staţiune, folosind proprietăţile de propagare rectilinie şi cu vitesă constantă a undelor radioelectrice, şi proprietăţile de reflexiune şi de reradiaţie ale obiectelor. El se foloseşte în condiţiuni în cari nu poate fi folosită observaţia directă. Emisiunea şi recepţia energiei electromagnetice se fac, în acest proces, dintr'un acelaşi punct — staţiunea — fără participarea activă a obiectului detectat. Determinarea distanţei d dintre staţiune şi obiectul detectat se bazează pe măsurarea diferenţei de timp t dintre emisiunea şi recepţia ecoului de undă electromagnetică reflectată de obiectul detectat, care e proporţională cu această distanţă : t — 2d/c, unde c e vitesa de propagare a acestor unde. Se deosebesc două tipuri de staţiuni radar, după cum emiţătorul radiază energia electromagnetică în mod continuu, sau în formă de impulsii. Dintre acestea, sistemul cu impulsii, care s'a des-voltat mai târziu decât cel cu emisiune continuă, deşi ocupă o bandă de frecvenţe destul de largă, 65 3-a î locuit aproape complet pe acesta, care are ppşibilităţi cu mult mai mici. în radarul cu emisiune continuă, o parte din energia radiată interceptează obiectul detectat, care reflectă parţial spre staţiune energia primi-1ăi receptorul acestei staţiuni primind astfel, sub formă de ecou, o mică parte din energia emisă, ia recepţie se măsoară diferenţa dintre frecvenţa semnalului ecou şi frecvenţa semnalului emis de staţiune în momentul primirii ecoului ; această diferenţă de frecvenţă apare, fie ca efect Doppler rezultat din mişcarea relativă dintre staţiune şi obiectul detectat, în cazul emisiunii de unde întreţinute, fie ca rezultat al modulaţiei în frecvenţă a emisiunii staţiunii —, acest ultim caz fiind cel mai frecvent. în primul caz, se pot obţine informaţii numai despre componenta radială a vitesei relative dintre obiect şi staţiune (studiul mişcării proiectilelor). în cel de al doilea caz, dacă frecvenţa creşte linear cu timpul, diferenţa de ţrecvenţă e măsurată prin frecvenţa bătăilor şi e prqporţlonală cu distanţa dintre obiect şi staţiune, vitesa relativă introducând, prin efect Doppler, o eroare în măsurarea distanţei. Sistemul cu emisiune continuă cu modulaţie în frecvenţă e folosit în navigaţia aeriană, la altimeţrefe radar (v. Radroaitimefru). Sisţemul cel mai răspândit foloseşte emisiunea modulată în impulsii scurte, de înaltă frecvenţă, cari durează cca 10"6 s, cu un interval relativ lung (de ordinul miimii de secundă) între ele, în care se recepţionează ca ecouri discrete impulsiile reflectate de obiectul detectat; el permite să se obţină informaţii complete despre poziţia obiectului. Punerea în evidenţă a impulsiilor emise şi recepţionate se face pe ecranul unui tub catodic. Mijlocul de determinare a direcţiei în care se găseşte obiectul detectat variază dela un tip de staţiune la altul. Pârfile componente ale unei staţiuni radar cu modulaţie în impulsii (v. fig.) sunt următoarele : i’pceplsr Schema-bloc a unei stafiuni radar tip A. Emiţătorul (E) care modulat în impulsii de către modulatorul (M), radiază prin antena de emisiune (AE) cantităţi bine definite de energie radioelec- trică în impulsii. Când impulsiile întâlnesc un obiect, ele sunt reflectate şi revin la staţiune ca ecouri discrete, cari sunt primite de receptorul staţiunii prin antena de recepţie (AR), în intervalul de timp dintre două impulsii transmise. Ecoul trece spre un mixer (M/x), (de tipul celor din radioreceptoarele superheterodină), în care interferează cu oscilaţiile produse de un oscilator local (Osc. loc.). Bătăile de câteva zeci de megahertz i cari rezultă sunt amplificate cu un amplificator de bandă largă (MF), un detector demodulează, iar un amplificator de videofrecvenţă (VF) aplică semnalul de videofrecvenţă constituit de anvelopa semnalului de radiofrecvenţă, unui tub catodic car-tesian (adică unui tub în care fasciculul de electroni e deviat de o tensiune electrică, după orizontală, şi de o alta, după verticală). Semnalul de videofrecvenţă deviază după verticală fasciculul electronic al tubului; pentru a distinge ecourile sosite la intervale de timp diferite, se supune fasciculul de electroni din tubul catodic unei deviaţii orizontale proporţionale cu timpul şi care se repetă ciclic, fiind iniţiată odată cu emisiunea fiecărei impulsii şi conslituind „baza de timp"; astfel, fiecare semnal recepţionat apare ca un dinte vertical pe ecranul fluorescent al tubului.— Antena de recepţie primeşte semnalele pe două căi: pe o cale directăi de|a antena de emisiune (semnalul emis), şi pe o cale indirectă, care trece dela antena de emisiune prin obiectul defectat (semnalul ecou). în felul acesta se reprezintă pe ecranul tubului ipdicator atât impulsia radiată, cât şi ecoul său; distanţa orizontală dintre cei doi dinţi e proporţională cu distanfa staţiune-obiect. Cunoscând durata bazei de timp şi vitesa de propagare 9 Mndelor electromagnetice, se poate eta-lona în distanţă axa orizontală a ecranului tubului indicator, şi se obţine astfel, prin citire directă, distanţa staţiune-obiect. Pentru determinarea direcţiei se folosesc antene de emisiune cari emit fascicule foarte înguste de unde radioelectrice. Antena se roteşte în azimut; când direcţia de radiaţie maximă coincide cu direcfia în care se găseşte obiectul, se obţine pe ecranul tubului indicator o impulsie ecou de amplitudine maximă. Prezentarea, în felul arătat, a informaţiilor asupra distanţei şi direcţiei se numeşte prezentare de tipul A. Un alt tip de prezentare, foarte util prin faptul că prezintă pe ecranul indicatorului o imagine foarte asemănătoare hărţii regiunii explorate de staţiune, este tipul IPP (indicatorul de poziţie în plan). La staţiunile de acest tip (v. fig.) se foloseşte aceeaşi antenă atât penfru emisiune, cât şi pentru recepţie. Staţiunea cuprinde, în esenţă, aceleaşi elemente ca şi cea de tipul A. Fiindcă se foloseşte o singură antenă, e nevoie de un dispozitiv suplementar (TR), numit cutie transmisiune-recepţie, un comutator cu acţiune foarte rapidă, prin care se face comutarea antenei la emiţător pe durata transmiterii impulsiei — şi apoi la receptor în intervalul de timp dintre două impulsii emise. în sistemul IPP, axa bazei de timp este 5 66 radia!â( cu originea în centrul ecranului tubului înd>cafor, »ar ecou! recepţionat modulează în intensitate fasciculul electronic al tubului catodic, ____________Em/fâtor_____________ Generator baiă de timp Antenă > > h VF MF '4 űsc: loc Receptor Schema-bloc a unei stafiuni radar IPP. astfel încât acesta apare vizibil numai când se recepţionează impulsii. Şi aici baza de timp este inifiata odată cu emiterea fiecărei impulsii. Antena stajiunii are o caracteristică de mare directivitafe şî se roteşte în azimut. Axa bazei de timp (adică diáméiul pe care s'ar mişca punctul de incidenfă pe ecran al razei de electroni când nu se recepţionează semnale) efectuează şi ea, în sincronism cu mişcarea antenei, o mişcare de rotafie în jurul centrului ecranului. Aceasta se realizează prin rotirea plăcilor de deviate ale tubului catodic. Ecoul provenit dela un obiect apare ca o pată luminoasă situată în direcfia pe care o ocupă în acel moment baza de timp, la o distanfă de centrul tubului, pro-porfonală cu distanfa dintre sfaţune şi obiect. în felul acesta, sunt prezentate pe ecran coordonatele polare ale obiectului fafă de un sistem de referinţă cu orig:nea în staţiune, unghiurile fiind măsurate în raport cu o direcţie oarecare. Dacă se dispune deci ecranul astfel, încât, de exemplu, obiectele cari se găsesc în direcfia NS să se înscrie pe verticală, iar cele cari se găsesc în direcţia EV să se înscrie pe orizontală, ecranul apare ca o hartă pe care sunt puse în evidenţă obiectele. Prin folosirea frecvenţelor supraînalte s'a putut mări, în mare măsură, d rectivitatea antenelor de emisiune şi puterea separatoare a acestui sistem (iung’mile de undă să fie mai mici decât defaii’le de detectat), putându-se prezenta astfel chiar conturul obiectelor detectate. Penfru detectarea avioanelor se folosesc lungimi de undă de ordinul metrilor; pentru defectarea navelor şi a detaliilor lor (periscoape, etc.), lungimi de undă de ordinul centimetrilor fiindcă, în acest cazf undele radioelectrice sunt dirijate paralel cu suprafaţa apei şi, în aceste condiţiuni, câmpul electric al undei electromegnetice e nul la suprafaţa apei, şi creşte cu atât mai repede în înălţime (pentru a se putea folosi unda la detectare), cu cât lungimea de undă e mai mică. Pentru ca distanţa staţiune-obiect d să corespundă relaţiei simple d—ctjl, trebue ca undele radioelectrice să se propage liber, adică într'o regiune în care nu există obstacole între emiţător şi obiect, regiune în care atmosfera să fie omcgsnă din punctul de vedere al indicelui de refracţiune pentru undele folosite şi să nu !e absoarbă apreciabil, şi trebue ca undele să ajungi direct la obiect, fără reflexiuni intermediare pe sol. Aceste condiţiuni sunt îndeplin'fe numai dacă obiectul e „vizibil" dela emiţător, şi dacă e situat destul de sus deasupra orizontului, pentru a putea fi neglijate efectele reflexiunii pe suprafafa solului sau pe suprafafa mării. Dacă sunt realizate aceste condţiuni, di-stanfa maximă la care se poate detecta un obiect depinde de frecvenfa de recurenfă a impulsiilor şi de minimul P0 ai puterii reflectate de el care mai poate fi pusă în evidenfă pe ecranul fluorescent. Această valoare a mărimii P0 depinde de fluctuafiile produse în amplificarea impulsiei ecou, cari acoper impulsia; perturbafiile exterioare* primite de antenă, sunt neglijabile pentru undele foarte scurte folosite în radar. Flucfuafiile determină numai parţial mărmea P0, fiindcă dinţ’i produşi de recepţia impulsiilor ecou, chiar când sunt de acelaşi ordin de măr’me ca dinfii produşi de perturbaţii, pot fi distinşi de aceştia prin faptul că se produc la aceeaşi distanfă de inifierea bazei de timp pentru impulsiile succesive, pe când perturbafiile se produc Ia întâmplare. Valoarea puterii recepfionate de antena de recepfie, şi care trebue să depăşească valoarea Po. e însă proporfională cu puterea emisă de antena de enrvsiune, cu secfiunea eficace (v.) a obiectului detectat pentru radiafia acestei antene şi invers proporfională cu puterea a patra a disfanfei stafiune-obiecf, fiindcă densitatea curentului de energie din unda electromagnetică scade invers proporfional cu pătratul disfanfei, atât în unda emisă de antenă, cât şi în cea reflectată de fintă. Distanfa maximă la care se poate detecta e deci proporfională cu radicalul al patrulea al puterii radiate de staţiune, şi proporfională cu radicalul aj patrutea al secţiunii eficace a ţintei. Când suprafaţa solului sau a apei interceptează fasciculul de unde radiat, se produc reflexiuni-. Dacă suprafafa reflectantă (solul, suprafafa mării, etc.) e practic plană, raportul dintre puierea ajunsă la obiect şi puterea care ar ajunge Ja obiect în lipsa reflexiunii depinde de mod ficarea de fază produsă de reflexiune, şi dec,: de unghiul de 'nd-denfă, de polarizafia undei incidente şi de natura suprafefei reflectante. în acest caz, fenomenele sunt mai complicate. Uneor, obiecte la înălfimi mai mari decât o valoare dată pot fi reprezentate de mai multe ori pe ecran, intensitatea semnalulu5 e invers proporţională cu puterea a opta a disfanfei sfafiune-obiect penfru obiectele la aft’tudîni mici, etc. Distanfa la care poate fi „văzută" o fintă de» altitudine b2, dela un emifăfor de altitudine K, e pufin mai mare decât cea care corespunde orizontului lui hlt fiindcă în anumite condifiuni, în cari se creează în atmosferă gradienji de ferrspe-rafură sau de umiditate, razele de propagare a!e undelor electromagnetice folosite sunt curbate, iar distanfa de detectare a radarului creşte. Curbarea razei de propegare a undelor e dator'tă variafiei indicelui de refracfiune al atmosferei, care în general, scade cu altifud:nea. Din contra, distanţa de detectare scade din cauza absorpfiei în atmosferă, care produce o atenuare exponenţială a intensităţii radiaţiei în funcfiune de distanfă. Un avantaj esenţial al radarului consistă în faptul că poate fi folosit independent de starea atmosferică. Puterile de emisiune necesare sunt de ord'nul megawafilor (putere de vârf în impulsie) şi sunt emise de antene în formă de paraboloid de rotaţie, de cil'ndru parabolic sau de alte tipuri. Distanfa maximă de detectare depinde de ca-racteristicele stafiuni şi ale obiectului detectat. De exemplu, cu o stafiune lucrând pe 10 cm lungime de undă şi cu o putere de vârf de 1 MW se poate detecta un avion mare de transport dela aproxrmativ B00**-400 km, dacă sboară la înălfimea de aproximativ 9000 m. Penfru producerea oscilaţiilor se folosesc magne-troane cu cavităţi rezonatoare la emisiune şi clis-troane larecepfie (tuburi în microunde cari lucrează cu modulaţ’e de vitesă a electronilor). Mcgnetro-nuj cu cavităţi rezonatoare a fost realizai în U.R.S.S. de irg'nerii N. F. Alexeev şi D. E. Maiairov. Bazele teoretice ale modulaţiei de vitesă a electronilor au fost date de Ârseniev, în 1935. La recepţie se folosesc uneori şi detectoare cu cristal (gsrmaniu, sau siliciu, şi wolfram), cari se folosesc excluziv în unde centimetrice, unde tuburile electronice nu mai dau rezultate satisfăcătoare, î. Radar mefecrologic [ivi eTeopojiorHHecKHiî paftHOJiOKaTOp; radar méféorologique; mefeoro-logisches Radar; meteorologica! radar; meteorológiai radar]: Instalaţie de radar folosită în meteorologie, şi funcfonând pe lungimi de undă ~de- 3~şideHO cm. Principalele aplicsfii ale radarului meteorologic sunt următoarele: E folosit ca radiofeodoîif, înlocuind teodolitul obişnuit în sondajul cu balonul-pilot; prezintă avantajul că poate urmări balonul dincolo de păturile de nori, dacă nu plouă din ei, fiindcă, în genera!, astfel de nori sunt străbătuţi de microunde. E folosit pentru detectarea, locali zarea şi urmărirea, în deplasarea lor, a norilor de furtună, a averselor şi a ploilor moderate, permiţând anunţarea tor In timp util, (Picăturile de pioaie formează ° Hrcssă de picături destul de mari pentru ca să poafó constitui un ecran reflector pentru microunde). 2; Ka^*2ţ[paAHaJIbHbîH ; radia!; radial, strahien-ormig; radial; radiális, sugárirányú, sugárszerű]. (3en.; Calitatea unei piese sau a unui grup de prese de a avea axa, respectiv axele, dispuse după razele unui cerc. s. Radial, friangulafor ~ [pa/ţHaJibHHH TpnaH-rjypTop; triangulateur radial; Radialtriangulator; radial friangulafor; radial háromszőgelő], Fofgrm,: Aparat fotogrammetrie care serveşte la efectuarea triangulaţiei radiale nadirale fotegrammetree, pe baza fotogramelor aeriene corespondente, cari cuprind regiuni terestre piane sau puţin accidentate. 4. Radiaii [paflnaJibHblfi; radiale; radiale; radial; radiális]. Mş.-unelfe: Calitatea unei maşini-unelte de a avea căruciorul port-unealtă depla-sabil de-a-lungul unui braţ cu glisiere, orizontal, rotitor, şi care poate să fie fix sau deplasabil în înălţime. 5. Radială, debitare^[paflnajibHaflpesna; dé-bifage radial en planches; sirahleriirmiger Bretter-schnitt; radial board cut; sugárszerű deszkavágás]. Ind. lemn.: Tăierea pieselor de cherestea, astfel încât să prezinte, în secţiune transversală, urmele Debitarea cherestelei, a), b) şi c) dulapi provenifi din debitare radială; d) dulap provenH din debitare tangenţială. inelelor anuale sub unghiuri cuprinse între 45 şi 90° faţă de muchiile capetelor (adică ale suprafeţelor transversale obţinute din retezarea exlre-mifăţilor pieselor de cherestea, perpendicular pe axa longitudinală), spre deosebire de debitarea tangenţială, la care unghiurile inelelor cu muchiile capetelor sunt mai mici decât 45° (v. fig.). Debitarea radială se numeşte debitare pe sfert plin când unghiurile sunt cuprinse între 60 şi 90°, şi debitare pe sfert fals când unghiurile sunt cuprinse între 45 şi 60°. 6. maşină ~ de găurit. V. Burghiu, maşină radială de găurit, cu 7. maşină ~ universa'ă de găurit. V. Burgh’u, maşrnă radială universală de găurit, cu 8. Radian [pa^HaH; radian; Radian; radian; ra-dián].' AAaf.:Unitate de unghiu plan, egală cu unghiul la centru subîntins de arcu| de cerc a cărui lungime e ega';ă cu raza cercului. Are cca 57°29578. 9. Radian! [paAnaiţHOHHbiH, K3JiyHaK)iu,Kfi; radiant; strahlend; radiant; sugárzó]. Fiz.: 1. Calitatea unui sistem de a putea radia. Exemplu: Circuit electric radiant. — 2. Calitatea unei energii de a aparţine unei radiaţii electromagnetice. Exemplu: Energie radiantă. 10. Radiant, panou ~ [HSJiyqatoiiţHS HţHT; panneau radiant, panneau â basse temperature; Sfrahlungsflăche; radiant plate; sugárzó lemez]. Tehn.: Porţiune din pardoseala, pereţii sau plafonul încăperilor încălzite prin sistemul de încălzire centrală cu panouri de temperatură joasă, care transmite căldura în principal prin radiaţie (şi anurr.e, cca 90% la plafon, cca 60% la pereţi şi cca 50% la pardoseală). Panoul radiant e constituit dintr'o reţea de serpentine de fevi de ofel sudate, cari sunt înglobate în elementul de construcţie respectiv al încăperii, şi prin care circulă apă cu temperatură mai joasă decât 55***60°, 68 astfel încât temperatura panoului să nu depăşească o anumită limită (de ex., 36° penfru pardoseală). Distanta dintre fevile serpentinei e 5 ^ 4 '0 '7 4 Secfiuni prin panouri radiante. .a) ia perete încălzitor; D) la plafon încălzitor; c) la pardoseală încălzitoare; Í) serpentină de feavă; 2) şi 3) metal desfăşurat, respectiv lame de otel, penfru repartizarea uniformă a căldurii; 4) beton; 5) material special de umplutură; ó) şi 7) straturi d3 materiale speciale pentru uşurarea transferului de căldură; 8) dală; 9) cărămidă; 10) strat izolant (plută). de 30*”4Q cm; între fevile panourilor se montează „pânze" de metal desfăşurat sau lame difuzoare de ofel, pentru transmiterea căldurii la suprafafa radiantă a panoului (v. fig.). De obiceiu, fafa opusă suprafefei radiante a panoului e izolată termic de restul construcfei. 1. Radiant, vector V. Vectorul densităţii curentului de energie. 2. Radiaufă [H3JiyqeHHe; radiance; spezifische Lichfaussfrahlung; radiance; specifikus fény-kisugár-zás]. Fiz.: Mărime fotometrică referitoare, la un punct al unei suprafefe care radiază lumină, şgală cu densitatea de suprafafă, în acel punct, a fluxului luminos emis de suprafafă. — în calculul radianfei intervine întregul flux radiat, indiferent de direcţiile în cari este radiat. Dacă suprafafa care radiază urmeazătegea lui Lambert, radianfa ei e egală cu produsul strălucirii ei prin numărul n. Unitatea MKSA de radianfa se numeşte lux (ca şi pentru iluminare), şi e egală cu radianfa unei suprafefe care emite fluxul luminos de un lumen pe metrul pătrat de suprafafă radiantă. Unitatea CGS de radianfă e de 104 ori mai mare, şi se numeşte fot. 3. ~ energetică [anepreTHnecKoe H3Jiyqe-HHe; radiance énergéfique; spezifische Energie-ausstrahlung; energy radiance; specifikus energia-kisugárzás]. Fiz.: Curentul de energie radiat de o suprafafă radiantă, raportat la unitatea de arie. în calculul radianfei energetice intervine întregul curent de energie, adică întreaga energie radiată de unitatea de arie a suprafefei în unitatea de timp, indiferent de direcfiile în cari se efec-fuează radiafiile. Unitatea MKSA de radianfă energetica este wattul pe metru pătrat, iar unitatea CGS este erguî pe secundă şi pe centi- metru pătrat. Legea Sfefan-Boltzmann, referitoare la radiafia neagră la temperatura absolută T, exprimă radianfa energetică Re în funcfiune de temperatura absolută T a corpului: £* = a74, o fiind o constantă, numită constanta lui Ştefan, egală cu 5,735-10~12 W/cm2 grad4. 4. ~ energetică spectrală [sHepreTH^ecKOe CiieKTpaJibHOe HSJiy^eHne; radiance énergéfique spectrale; spektrale spezifische Energieausstrahlung; spectral energy radiance; spektrál specifikus ener-giakísugárzás]. Fiz.: Limita rel a câiului dintre radianfa energetică dRe^ a unei suprafefe care radiază, considerată pentru radiaţiile cu lungimea de undă cuprinsă între X şi X + dX, şi dintre intervalul dX al lungimilor de undă, când acest ultim interval tinde către zero:} r^~ -/7 1 J2xf (t—r/vs) 9 = r unde $ e valoarea efectivă; r centrul sferei; t e timpul; ; = V ps = j2Kfpcp, şî e distanfa dela -1. Rezultă: dcp /1 .2 xc/V v=-rrK7+J irr Din formulele de mai sus rezultă următoarea expresiune complexă a impedanfei acustice caracteristice a mediului, în punctul r: +;*,=■(!)=—i2r'f eţ ^1/r + j2nflvs ■-pvs (2nfr/vs)2 + jpvs (2 «/WjF ! 1 l(2n}rlv^' 1 + (2Kfr/vsT-ş! următoarea expresiune a defazajului dintre ps şi v: * cp = arc fg —-7- • 2 nfr împedanfa caracteristică se foloseşte pentru determinarea impedanfei de radiafie acustică ZR a radiatorului. Dacă do Ai A/4 A2 *~~ai dA \a ~>o AQ->o Un câmp de radiafie electromagnetică se numeşte isotrop într'un punct al spafiulu', dacă în acel punct intensitatea nu depinde de direcfia de propagare aleasă. El se numeşte omogen într'o regiune a spaţiului dacă intensităfile au aceleaşi valori în toate direcţiile paralele din toate punctele regiunii. Orice radiafie electromagnetică poate fi descompusă spectral, adică poate fi considerată ca o suprapunere a unor radiafii ale căror câmpuri electrice şi magnetice variază sinusoidal în t imp. în acest sens, intensitatea specifică I e egală cu suma H'1-*' pentru întregul spectru al frecvenfelor v, a produselor mărimilor 7V, prin creşterile de frecvenfă dv. Mărimea 7V# intensitatea specifică spectrală a radiafiei, e definită ca raportul dintre intensitatea dl a „componentelor" radiafiei cari au fre-cvenfa cuprinsă în intervalul spectral dintre v şi v 4* dv, şi creşterea corespunzătoare a frecvenţei: Starea macroscopică de radiafie dintr'un punct e cunoscută, dacă se cunoaşte în toate punctele intensitatea specifică spectrală a radiafiei, pentru toate orientările posibile. Radiafiile pot fi clasificate cum urmează, după pozifia intervalului spectral al rad afiilor în scara frecvenfelor, respectiv după pozifia intervalului lungimii lor de undă X = c/v în scara undelor (c fiind vitesa de propagare în vid a undelor): radiafie nfraroşie, cu X = 0,313 mm până la 8-10"5 cm; adiafie vizibilă sau lumină în sens restrâns, cu X = 4-10~5 până la 8*10~5 cm; radiafie ultravioletă, cu X = 4*10 5 până la 8-10-7 cm; radiafie X, cu X = 8*10~7 până la MO"10 cm; radiafie gamma, cu X = 5*10-10 până la 10~12 cm. Penfru a caracteriza complet, din punct de vedere macroscopic, un fascicul de radiafie electromagnetică, cu direcfiile de propagare cuprinse într'un unghiu solid suficient de mic şi cu fre-cvenfele cuprinse într'un interval spectral suficient de strâmt, mai trebue dată starea sa de polari-zafie (v.) şi proprietăţile sale de coerenfă (v.) fafă de slie fascicule. Starea de polarizafie poate fi definită folosind posibiifaiea de a considera orice fascicul ca suprapunere a două fascicule polarizate linear în două plane cari confin direc|ia de t ropagare şi cari formează înlre e!e un unghiu drept. Starea de polarizafie e definiiă prin intensităfile celor două fascicule componente şi prin relafiile de coerenfă dintre ele. Dacă cele două intensităfi sunt egale şi fasciculele sunt total incoerente, fasciculul se.numeşte „nepolarizat" sau „natural". Dacă cele două fascicule sunt complet coerente, fasciculul se numeşte polarizat şi starea de polarizafie esfe, în general, cea eliptică, dar putând degenera, după raportul dintre intensităfi şi după diferenfa de fază, în polarizafie lineară saucir-culară. în cazul cel mai general, un fascicul poate fi parţial polarizat, adică poate fi considerat ca suprapunerea unui fascicul natural cu un fascicul po arizat (eliptic, circular sau linear). De exemplu, oscilatorul elementar al lui Hertz şi antenele de radioemisiune emit radiafie electromagnetică polarizată. Corpurile incandescente şi corpurile excitate electric emit radiafie electromagnetică nalurală. — Radiafia naturală, condifio-nată, la corp emiţător dat, excluziv de temperatura corpului solid sau lichid emifăior, se numeşte radiaţie iermică (v.); radiafia naturală a corpurilor solide sau lichide, care nu e condiţionată excluziv de temperatură, ci şi de exciiafia electrică (ioni-zare şi recombinare), de reacfii chimice, etc., ca şi radiafia electromagnetică a gazelor, se numeşte radiafie prin lurrrinescenfă (v.). Vitesa macroscopică de propagare a radiafiei electromagnetice depinde, în general, de frecvenfă, de direcfia de propagare şi de slarea de polarizafie. Dependenfa de frecvenfă se numeşte dispersiune. Pentru un mediu dispersant, trebue să se facă deosebire între vitesa de fază (v.) şi vitesa de grup (v.). Dependenfa de direcfie se numeşte anisotropie („optică"). Mediile anisotrope prezintă fenomenul dublei refracfiuni, care se da-toreşie viteselor de fază diferite ale radiafiilor cari se propagă în aceeaşi direcfie, dar sunt polarizate linear în plane diferite. Mediile optic active prez ntă fenomenul rotirii planului de polarizafie, care se datoreşte vilesei de fază diferite a radiaţilor polarizate circular în sensuri opuse. Un mediu poate fi, în acelaşi timp, anisotrop si optic activ. — Din punctul de vedere microscopic, radiafia electromagnetică e caracterizată prin mărimea şi direcfia intensităţii microscopice a câmpului electric e şi ale inducfiei magnelice microscopice b. 71 în fiecare moment şi în fiecare punct aj spaţiului {nrărimile clasice de stare ale radiaţiei electromagnetice). Dacă variafiile în timp şi în spaţiu ale acestor vectori nu sunt prea rapide, eie pot fi studiate prin ap icarea legilor clasice ale câmpului electromagnetic (v. Fluxului, legea ~ electric; Fluxului, legea ~ magnetic; Inducfiei, legea ~ electromagnetice; Circuitului legea ~ magnetic). Radiafia poate fi caracterizată parjial şi prin densitatea de energie a câmpului ei electromagnetic (v. Energie, densitate de ~ electrică; Energie, densitate de ~ magnetică): (1) SQ^ + jiQ-1^ unde s0 e permetivitatea vidului, iar p0 e permeabilitatea lui magnetică. Densitatea de energie poate fi descompusă spectral, ca şi intensitatea ei; repartifia ei spectrală se descrie cu ajutorul unei mărimi wy, al cărei produs prin creşterea de frecvenfă dv, dă densitatea de energie dw care provine din radiaţiile cu frecventa cuprinsă între v şi v+dv: (2) -s. în cazul unor variafii foarte rapide intervin restricţii în posibilitatea de a defini mărimile de stare clasice, restricfii datorite valorii finite a cuantei de acfiune h (v. Planck, constanta lui~), şi legile clasice au deci numai o aplicabilitate imitată. Experienţa arată că, în acest caz, radiafia electromagnetică prezintă anumite proprietăţi de corpuscule, dar că acestor corpuscule, numite fotoni (v.), nu li se pot aplica integral legile clasice ale Mecanicei, în teoria cuantică a radiafiei electromagnetice se tace o sinieză a proprietăfilor corpusculare şi ondulatorii. în cazul limită, în care constanta lui Planck e neglijabilă, ea coincide cu teoria clasică a electromagnetismului. — în tehnică...şi în cercetările ştiinţifice se foia sesc surse diverse de radiaţ:e electromagnetică, fie pentru iluminat (v. sub Iluminat, şi sub Lampă), fie în scopuri speciale. Becul Auer, de exemplu, dă o radiaţie intensă, infraroşie, cu o mare lungime de undă; filamentul lui Nernst constitue o sursă de radiaţie constaniă, folosită şi ea ca emiţător de radiaţie infraroşie; lampa Hefner a servit mult timp ca sursă standard pentru radiaţia vizibilă; becui Bunsen cu vapori de săruri e folosit pentru lumina vizibilă monocromatică; lămpile cu arc electric, descoperite de V. V. Petrov, se folosesc cu electrozi de cărbune îmbibaţi cu săruri, sau cu electrozi de fier, cu radiaţie bogată în ultraviolet; tuburile Geissler, cu gaze sau cu vapori metalici, se folosesc pentru radiaţie monocromatică; lampa cu luminescenţă Pintsch serveşte la luminatul în galben-roşietic; scânteia electrică sub apă, între electrozi de aluminiu sau de cadmiu, se foloseşte pentru obţinerea unui spectru aproape continuu în ultravio et, ca şi lampa cu descărcare electrică în hidrogen la o anumită presiune (a cărei valoare depinde de tensiunea electrică aplicată); lampa cu vapori de mercur în balon de sticlă se foloseşte pentru radiaţie monocromatică vizibilă, iar în balon de cuarţ, pentru radiafie o ultravioletă (până la 2100 A), sau pentru radiaţie infraroşie foarte lungă (până la 0,313 mm); filamentul de wolfram în elice, în vid, se foloseşte pentru radiaţia cu spectru continuu din infraroşu o până aproape de X = 2230 A. Din punctul de vedere al proprietăţilor lor generale, se deosebesc următoarele feluri de radiaţie electromagnetică: 1. Radiafie electromagnetică eterogenă [reTé-poreHHoe 3JieKTpoMarHHTHoe H3Jiyqefme; radiation électromagnétique hétérogéne; hetero-gene elektromagnetische Strahlung, inhomogéné elektromagnetische Strahlung; heterogeneous electromagnetic radiation; heterogén elektromágneses sugárzás]: Radiaţie comp. să din radiafii electromagnetice de lungimi de undă diferite. 2. ~ electromagnetică omogenă [oflHopojţ-Hoe 3JieKTp0MarHHTH0e H3JiyqeHHe; radiation électromagnétique homogéne; homogene elek-tromagnetische Strahlung; homogeneous electromagnetic radiation; homogén elekromágneses sugárzás]: Radiafie compusă din radiafii electromagnetice de aproape aceeaşi lungime de undă. Sin. Radiafie monocromatică. 3. ~ electromagnetică nepolarizată [HeilOJiH-PH30BaHHafl 3JieKTpOMarHHTH8H paflHâlţHfl; radiation électromagnétique non-polarisée; un-polarisierte elektromagnetische Strahlung; non-polarized electromagnetic radiation; nem polarizált elektromágneses sugárzás]: Radiafie electromagnetică ale cărei proprietăfi prezintă simetrie fafă de direcfia ei de propagare. 4. ~ electromagnetică polarizată [n0JiapH30-BaHHaa sjieKTpoMarHHTHan párnámra; ra-diation électromagnétique polarisée; polarisierte elektromagnetische Strahlung; polarized electromagnetic radiation; polarizált elektromágneses sugárzás]: Radiafie electromagnetică ale cărei proprietăfi prezintă asimetrii fafă de direcfia ei de propagare. 5. ~ electromagnetică vizibilă [BHAHMan 3J16KTpOMarHHTHaH paAHaiţHH; radiation électromagnétique visible; sichtbare elketromagne-tische Strahlung; visible electromagnetic radiation; látható elektromágneses sugárzás]. Fiz.: Ansamblul radiafiilor electromagnetice cari produc sensafia de lumină, când cad asupra ochiului. Lungimile lor de undă sunt cuprinse între cca 4000 ş< 7600 A. Sin. Radiaţie luminoasă, Lumină, Lumină vizibilă. — 6. Radisfie, corp cu ~ electromagnetică selectivă [TeJio c cejieKTHBHbiM 3JieKTpoMarHe-THHeCKHM H3JiyHeHH6M; corps â radiation électromagnétique sélective;elekfromagnetischer Selektiv-strahler; electromagnetic selective radiator; szelek-tiv elektromágneses sugárzású test]. Fiz : Corp a cărui radianţă energetică spectrală (v.),pe diferitele frecvenţe (repartiţia spectrală a energiei radiate), diferă de radianţa energet că spectrală a corpului negru cu aceeaşi temperatură ca el. Exemple de 72 corpuri cu radiaţie selectivă suni metalele şi oxizii refractari (de ex. la sita lămpii Auer). î. Radiafie., echilibru de ~ electromagnetică [paBHOBecne 3JieKTpaMarmiTH0& paAHaiţHH; equilibre de radiation électromagnétique; elek-fromagnetisches Strahlungsgleichgewicht; electromagnetic radiation equilibrium; elektromágneses sugárzásegyensúly]: Stare electromagnetică a unui sistem de corpuri în care fiecare corp emite termic, în unitatea de timp, în fiecare bandă de frecvenfe, o energie electromagnetică egală cu energia radiată asupra lui şi absorbită de el. „Echilibrul" caracterizează deci, în acest termen, starea staţionară. Dacă anumite corpuri sunt în echilibru de radiaţie electromagnetică la o anumită temperatură, ele sunt în echilibru la orice temperatură („Legea" lui Prévost). 2. presiune de ~ electromagnetică [sJieK-TpoMarHHTHoe AaBJieHHe HSJiyneHHH; pres-sion de radiation électromagnétique; elektro-magnetischer Strahlungsdruck; electromagnetic radiation pressure; elektromágneses sugárzási nyomás]: Presiunea pe care radiaţia electromagnetică (de ex. lumina), emisă sau incidenţă, o exercită asupra corpurilor. Ea depinde de intensităţile microscopice e şi h ale câmpului electric şi a!e celui magnetic, şi se calculează cu ajutorul densităţii microscopice de forţă } în câmpul electromagnetic, care depinde şi de densitatea de sarcină p, şi de vitesa v a corpurilor încărcate. în sistemul de unităţi al lui Gauss, ]-pe + ~pv X h, unde c e vitesa luminii în vid. Cu ajutorul legilor fluxului electric şi fluxului magnetic, şi al legilor circuitului magnetic şi inducţiei electromagnetice, expresiuniîe componentelor x, y şi z ale forţei se pot scrie sub forme dintre cari cea pentru ţx e următoarea: + +fc[^AK^- Termenii din croşete sunt componentele Sxx, Sxy şi Sxx ale tensorului tensiunilor maxwefliene (v.) în câmpul electromagnetic. în cazul unui perete absorbant plan ;c = 0, perpendicular pe axa x, şi la incidenţă normală a unei unde plane (ex=0, hx=z0), se obţine deci: „ x ia(é2+fr2) i 9(gxh)x 2 $x c c)i Integrând între x~Q şi * = oo, în interiorul peretelui, unde ~e —0 şi h — Q, se obţine, după efectuarea mediei macroscopice în spaţiu şi timp (v. Intensităţile macroscopice ale câmpurilor de vectori): 00 _________________ unde simbolul ~ din ultimul membru indică mediaf iar w e densitatea medie a energiei electromagnetice. Exercitând o presiune p, radiaţia transmite un impuls G, egal cu produsul dintre p şi timpul t — Ijc, dacă l e lungimea trenului de unde al radiaţiei, adică / l G-pt-p - = w c * şi deci densitatea de volum a impulsului electromagnetic al undei plane e: - w 2=7' Fiindcă impulsu! se tr'ansmite cu vitesa c, radiaţia acfionează asupra pereţilor absorbanţi ca având densitatea de masă w relaţie între masă şi energie, care e generală (v. Relativităfii, masă şi energie în teoria ™). Radiafia electromagnetică are deci masă şi impuls, şi face parte, împreună cu corpurile, din categoria materiei (v. şi Radiafie electromagnetică). în cazul unei radiaţii desordonate isotrope, de exemplu în cazul radiaţiei negre, mediile macroscopice asupra produselor de tipurile e%ey, re-spectiv hxhy sunt nule, deoarece componentele perpendiculare ale intensităţilor, câmpurilor sunt total incoerente (v. Coerenţă). Radiaţia iiindi isofropă, rezultă Pentru presiunea într'o direcţie în care se alege axa x rezultă: /> = C/*dx = -L(?2+F!) = J 24 iz 3 relaţie importantă, care se foloseşte la stabilirea legii de radiaţie termică Stefan-Boltzmann (v. sub Radiaţie termică). Presiunea pe care o exercită lumina la incidenţă normală asupra unui corp care a/*e puterea reflectătoare R se obţine analog, şi e p — { 14* R)w‘ Presiunea luminii a fost măsurată penfru prima oară de Lebedew, în anul 1899. El a verificat relaţia dintre această presiune, care e foarte mică, şi densitatea macroscopică de volum, a energiei electromagnetice, în limitele de preci- 73: ziune ale erorilor experimentale. Presiunea ra-d’aţ/ei solare asupra Pământului, la incidenţă normală, de exemplu, e de 0,4 mgf/m2. î. Radiaţia oscilatorului electric elemsnfar [paAaaiţHH 3JieMeHTapHoro 3JieKTpHqecKoro OCipiJlJlHTOpa; radiation de l'oscillateur électrique élémentiare; Strahlung des elementaren Hertzschen Oszillators; radiation of the elementary Hertz oscillator; elemi Hertz féle oscilator sugárzása]. Fiz.: Radiaţia electromagnetică emisă de un oscilator electric elementar, compus din două sfere destul de mici şi la distanţă destul de mică una de alta, şi ale căror sarcini electrice adevărate q(t) şi—q(t), de moment electric p(t) = lq(t), variază în timp. Curentul electric din oscilator, corespunzător variaţiei în timp a sarcnilor q(t) şi —q(t), e Aq{t) = J_ âpjt) át l át şi deci integrala de volum a densităţii de curent G, referitoare la oscilator, e J*G [t)áv — l J*i {t)âi=ML=p{t), át dinală Aa ale potenţialului vector devin: 'J* r\ cosO AR=tx0p,p K r \sin I c'f r 0. Inducţia magnetică B a undei electromagnetice radiate de oscilator se calculează din relaţia B = ro\ A (v. sub Potenţial electromagnetic), iar intensitatea E a câmpului electric, din relaţia C)Â dt — grad V (v. sub Potenţial electro- magnetic). Folosind expresiuniie rotorului şi gra-dientului în coordonate sferice, se obţine: Hv = 0; Hn =0; H=s in 9 + dacă p (t) e vectorul momentului electric al oscilatorului elementar, omoparaiel cu vectorul /. Dacă se foloseşte un sistem de coordonate sferice, cu centrul în oscilator şi cu axa de simetrie în axa de simetrie a oscilatorului, expresiunea potenţialului vector A (r, t) al inducţiei magnetice B a undei electromagnetice radiate de oscilator are, deci, următoarea expresiune (v. sub Potenţia electromagnetic): Potenţialul vector şi intensităţile câmpurilor electric şi magnetic în radiafia oscilatorului electric elementar. într'un punct la distanţa /?==r de oscilatorul din originea sistemului de coordonate. Potenţialul scalar corespunzător V (t) se determină din con-difiunea Lorentz (v. sub Potenţial electromagnetic): V(t) —cjdi div A át = _ C'2 ÍM ét dt J dr dz unde c' = 1/Ye0S{jt0ii © vitesa de propagare a undeîor radiate în dielectricul din jurul oscilatorului, iar 2 e o coordonată cartesiană în direcţia axei de simetrie a oscilatorului. Introducând unghiul zenitaj 0, se obţine z = r cos 8, şi componentele radială Af, azimutală Aq şi longitu- \ c r r* c ‘ Ea = 0; Er = 2 iv, p cos 0 + iMj ; ;e=HoHs unde croşetele indică argumentul îi—. Câmpul electric E al radiaţiei e cuprins deci în planele meridianelor, iar câmpul ei magneiic H e tangent la cercurile paralele ale sistemului de coordonate, adică e perpendicular pe câmpul electric. Undele electromagnetice rad:ate sunt polarizate linear. în zona apropiată de oscilator (r mic), câmpul electromagnetic poate fi aproximat prin termenii aditivi cari conţin în numitor cele mai mari pu- Y teri ale distanţei r, şi punând t-------; adică: .P±t'> r2 P(t) s ne r sin 8; Hr — 0; 0; En — 0; Er — 2 cost 7 fO m sin 0. Deci, în această zonă, câmpul electric coincide cu câmpul static al momentului electric p(t), iar câmpul magnetic coincide cu câmpul pe care l-ar da „elementul" de curent / i (t) —p (i)» conform „legii" lui Biot şi Savart (v. Biot, legea lui~ şi Savart), respectiv a lui Laplace. în zona depărtată de oscilator (zona undelor), câmpurile radiaţiei pot fi aproximale prin termenii aditivi cari conţin la numitor numai puterea întâr a distantei r, adică: *(*-?) Ha= ;—— sin 6; Hr = 0; = 0; c'r ML sin 0; Er = 0; £a = 0. s0s c'*r în această zonă, undele electromagnetice sunt transversale, adică mărimile E şi H sunt perpen- 74 Liniile de flux ale câmpului electricul radiafiei oscilatorului electric elementar (după Hertz). --1_ 75 K-?> diculare pe direcfia de propagare r (şi perpendiculare una pe alta). Puterea electromagnetică P, radiată de oscilatorul elementar, este egală cu fluxul printr'o suprafafă închisă S al densităfii curentului de energie electromagnetică (v.): dacă r e raza sferei prin care se calculează curentul de energie (puterea) radiată, şi unde i fiind curentul prin oscilator. Fig. II reprezintă liniile de flux ale câmpului electric al radiafiei, pe baza ipotezei că intensitatea curentului e funcţiune sinusoidală de timp, în diferite momente dintr'o perioadă a undelor radiate, iar fig. III reprezintă liniile de flux ale câmpului magnetic. Secţiune ecuatorială prin câmpul magnetic al undei ---------------——magnetice a unui oscilator. fel, încât, la distanfă mare, radiafia lui să fie egală cu radiafia antenei considerate. Fiindcă antenele posturilor de radioemisiune emit deasupra suprafefei Pământului, presupună perfect conductoare, se foloseşte metcda imaginilor electrice fafă de această suprafafă, şi se calculează cu înlă-fimea heţ a oscilatorului elementar echivalent cu antena, egală cu jumătate din lungimea Iui. Dacă if şi iz sunt intensităţile curentului din punctul de referinfă al antenei şi în elementul ei de înăl-fime dz, situat la înălfimea z deasupra celei mai înalte suprafefe conductoare a Pământului, înălfimea efectivă heţ a unei antene are expresiunea ilectro- dz, unde integrala se extinde asupra tuturor conductelor antenei, în sensul din spre bază spre extremitate (sau spre exiremităfi) — şi dz e pozitiv pe porfiunile pe cari se urcă şi negativ pe cele pe cari se coboară când se efectuează, în acest fel, integrala. Puterea activă radiată de antenă (în jumătatea superioară din spafiu) e: Y.&)‘ l/f Radiafia oscilatorului electric elementar prezintă importanfă în studiul radiafiei antenelor de radio-emisiune (v.) şi a cadrelor (v.), la distaniă relativ mare de ele. î. RaâiafSeradioelectrică [paAH03JieKTpHHec-KaH paUHaiţHH; radiation radioélectrique; funk-elektrische Strahlung; radioelectrical radiation; rádiófrekvenciás sugárzás]. E/f..* Radiafie de energie electromagnetică de radiofrecvenfă, adică a undelor electromagnetice având o lungime de undă mai mare decât 0,3 mm, limită care separă radiofrecvenfele de radiafiile infraroşii. In tehnică, radiafia radioelectrică se produce cu ajutorul sistemelor de radiafie radioelectrică: antene fi.are, cadre, sau pâlnii (hornuri), etc. Radiafia antenelor filare, [a distanfă mare c'e ele, se aproximează prin radiafia unui oscilator .electric elementar (v.), parcurs de curentul dintr'un anumit punct al antenei şi a cărui lungime (lungimea echivalentă a antenei) e determinată ast- unde îp este intensitatea efectivă a curentului în piciorul antenei, iar X e lungimea de undă a undei electromagnetice (purtătoare), emise. Ea se obfine fo'osind expresiunea puterii radiate de un oscilator elementar care are momentul electric elementar p(t), presupunând că acesta variază sinusoida! în timp, observând că dp/dt — ill, unde dl e elementul de lungime al antenei, fo'osind metoda imaginilor electrice fafă de pământ ş; finând seamă de faptul că o antenă deasupra pământului radiază numai în jumătate din spafiu. Radiafia electromagnetică a cadrelor, adică a circuitelor electrice închise, ale căror dimensiuni, lineare sunt de acelaşi ordin de mărime cu lungimea de undă X a undei electromagnetice (purtătoare) emise, se studiază cu ajutorul radiafiei oscilatorului electric elementar. Dacă S e aria simplă, limitată de firul cadrului, N e numărul de spire şi I e intensitatea efectivă a curentului din circuitul electric pe care-l constitue cadrul, puterea activă radiată de el are expresiunea: I2. Cadrele radiază dirijat (puterea radiată de ele în diferitele direcfii, raportată la unitatea de unghiu so!rd, variază cu direcfia). Calculul radiafiei pâlniilor e o problemă incomplet solufionată, fiindcă nu se cunoaşte repartiţia exactă a câmpului în deschiderea pâlniei, în niciunul dintre cazurile cari intervin în practică, din cauză că aceasta este o problemă de difrac-fiune complicată. Se admite că pâlnia ar fi infinit de lungă şi se determină astfel câmpul în orice secfiune, şi că întreruperea pâlniei într'un anumit 76 plan nu modifică câmpul din acel plan, psnfru a se cunoaşte astfel distribuţia câmpului în deschi-déréá ei. Pentru a putea calcula energia radiată, trebue să se calculeze şi câmpul într'un punct exterior. în acest scop nu se poate aplica însă direct formula lui Kirchhoff (v.), care e vaîabi.ă numai în cazul scalarilor cari satisfac ecuaţia cu derivate parţiale a undelor, ci trebue să se folosească anumite formule ale lui Koitler. Radiaţia care se produce pe frecvenţe din afara benzii de frecvenţe aşignată unui post de radio-comunicaţie se numeşte radiaţie radioelectrică anormală. Radiaţia produsă de o antenă de radiorecepţie, sub acţiunea unei unde radioelectrice incidente, se numeşte radiaţie secundară. Radiaţia secundară a unei antene de recepţie deranjează uneori audiţia receptoarelor vecine, acordate pe aceeaşi frecvenţă, întărind sau slăbind o emisiune care are acea frecvenţă. î. Radiafie, rezistenţă de ~ [conpOTHBJieHHe paAHaiţHfi; résistance de radiation; Strahlungswi-derstand; radiation resistance; sugárzási ellenállás]. E/f.; Raportul dintre puterea activă radiată de o antenă, şi pătratul intensităţii efective a curentului electricîn piciorul sau punctul de referinţă al antenei. O antenă verticală cu înălţimea efectivă h, care radiază pe lungimea de undă X, deasupra unei suprafeţe plane perfect conductoare, are rezistenţa de radiafie «-"•'Vi» V. sub Radiaţia oscilatorului electromagnetic elementar şi sub Radiaţie radioelectrică. 2. Radiafie prin luminescenţă [jifOMHHeciţeHT-HaH pagiîâlţHiî; radiation par luminescence; Lumineszeriisfrahlung; luminescence radiation; Iu-mineszcemt sugárzás]. Fiz..* Radiaţie electromagnetică emisă de un gaz, sau de un corp solid sau lichid, şi care, la corp dat, nu depinde esenţial şi excluziv de temperatura lui. Radiaţia electromagnetică e emisă la trecerea atomilor sau a moleculel-er- dintr'o stare energetică superioară într'o stare energetică inferioară. Excitarea prealabilă, din starea fundamenta’ă în starea energetică superioară, se poate produce în diferite feluri. în cazul emiţătorului în stare de gaz, ea se poate produce prin ciocniri a!e atomilor sau ale moleculelor de către electronii cari se deplasează spre anod într'o descărcare electrică (electroluminescenţă); excitaţia poaie fi datorită temperaturii înalte dintr'o flacără (termo-luminescenţă), sau iluminării cu radiaţie de lungime de undă convenabilă (fotoluminescenţă: rezonanţă optică, fosforescenţă, fluorescenţă, efect Raman). Când emiţătorul e disolvat într'un lichid, excitarea se face prin iluminare cu radiaţii de lungime de undă convenabilă (fotolumines-cenfă), iâr când este în stare solidă, fie prin iluminare (fotoluminescenţă), fie prirí frecare (tribo-luminescenţă), fie termic (termolumiriescenţă), fie în cursul cristalizării (cristalolurhinescenţă). Uneori, emisiunea de radiaţie e datorită unei reacţii chimice (chemijuminescenţă). Compoziţia spectrală a radiaţiei prin luminescenţă depinde de natura emiţătorului. Când acesta este un gaz compus din atomi, radiaţia se descompune într'un spectru de linii (v. Spectru atomic), iar când gazul e compus din molecule, radiaţia se descompune într'un spectru de bande (v. Speclru molecular), ambele tipuri de spectre fiind însoţite, către lungimile de undă mici, de un spectru continuu, datorit emisiunii de radiaţie în urma recombinării cu un electron a atomilor sau a moleculelor cari au fost ionizate prin excitaţie. Când emiţătorul e în stare solidă sau în soluţie, radiaţia emisă se descompune, în general, într'un speclru de bande, iar uneori (de ex. radiaţia de fotoluminescenţă a anumitor săruri ale unora dintre meta'ele din familia pământurilor rare) şi într'un spectru de lin i. Prin anumite fenomene de fotoluminescenţă (rezonanţă optică şi efect Raman), se emite o radiafe care se descompune într'un spectru de linii, chiar când emiţătorul e un gaz constituit din molecule, un corp în stare solidă sau disol-vată. a. Radiafie termică [TepMHqecKaH paAHaii,n«; radiation thermique; Wărmestrahlung; îhermic ra-diation; hősugárzás]. F/z.; Radiaţie elecfromagne-f'că a corpurilor solide sau lichide, care depinde, ja corp dat, excluziv de temperatura lui. Radiaţia electromagnetică din interiorul unei incinte vide, cu pereţi solizi cari radiază exclu-ziv termic, şi care se găseşte în echilibru termic cu pereţii, esie o radiaţie termică. Starea de echilibru ternrrc penfru un sistem de corpuri poate fi atinsă, între aite'e, prin transferul de energie dela un corp la celălalt, datorit radiaţiei electromagnetice. Dacă incinta închisă are pereţii solizi perfect izo-lanţi din punctul de vedere termic, se stabileşte, cu timpul, pretutindeni, aceeaşi temperatură, şi o stare staţionară în care pereţii emit, în unitatea de timp, o energie electromagnetică egală cu energia pe care o absorb : schimbul de energie electromagnetică din incintă devine egal în cele două sensuri (radiaţia şi corpurile pereţilor se găsesc în „echilibru" termic). în această stare, radiaţia electromagnetică se numeşte radiaţie „neagră", fiindcă are aceeaşi repartiţie spectrală ca radiaţia emisă de un corp care absoarbe roate radiaţiile incidente. Difi aplicarea principiilor Termodinamicei rezultă că, într'o regiune vidă, cuprinsă între corpurile din interiorul incintei, radiaţia neagră are următoarele proprietăţi: este isotropă, omogenă ş; ne-polarizată; intensitatea specifică I nu depinde nici de forma geometrică a cavităţii, nici de natura fi-zico-chimică a corpurilor din incintă; ea depinde numai de temperatura absolută T la care s'a stabilit echilibrul termic (legea lui Kirchhoff). Intensitatea specifică spectrală 7V (v. sub Radiaţie electromagnetică) depinde atunci numai de temperatură şi de frecvenţă. * 77 Radiafia fiindrsotropă, intensitatea specifică spectrală e proporfională cu densitatea de volum wv a energiei electromagnetice spectrale (v. sub Radiafie electromagnetică) : T C I =—W v 4tc v ' Problema fundamentală a teoriei radiafiei consistă în a determina funcfiunea universală de temperatură, respectivă. Pentru intensitatea specifică totală, respectiv pentru densitatea de energie electromagnetică w~4îţl/c (v. sub Radiafie electromagnetică), problema e rezolvată prin „legea" Stefan-Boltzmann: intensitatea specifică /, respectiv densitatea de volum a energiei electromagnetice w, este proporfională cu puterea a patra a temperaturii absolute T la care e realizat echilibrul. Această lege e o consecinfă a principiilor Termodinamicei şi a faptului (dedus din teoria electromagnetică şi verificat de experienfă) că radiafia exercită, asupra perefilor incintei în care e con-jinută, o presiune egală (într'un sistem coerent de unităţi) cu o treime din densitatea de volum a energiei radiante p = w/3 (v. Radiafie, presiune de ~). Supunând sistemul unei transformări cuasi-statice în care volumul V, ocupat de ea, variază cu dV, şi în care această presiune efectuează lucrul mecanic pdV, şi aplicând transformării primui principiu al Termodinamicei, rezultă, pentru căldura dQ care trebue dată sistemului, dQ=dW+pdV = d(wV)+pdV v = v3f (yr). Această relafie poate fi obfinută şi printr'o simplă considerafie referitoare la dimensiunii dacă se admite că ws depinde numai de v, de T şi de vitesa de propagare a luminii în vid. Forma funcfiunii f nu poate fi găsită cu ajutorul principiilor Termodinamicei. Experienfă arată însă că, la temperatură dată T, produsul v3 f (v/T) prezintă un singur maxim pentru o anumită frecvenfă vmax. Legea de mai sus permite deci să se arate că vmax e proporfional cu temperatura absolută T şi că W\,max este proporfional cu puterea a treia a temperaturii. Dacă intervalele spectrale se reperează în lungimi de undă în vid în Joc de frecvenfe, aceste legi se enunfă în modul următor: Distribufia spectrală a energiei are un maxim pentru o anumită lungime de undă Xmax, care e invers proporfională cu temperatura absolută; energia spectrală maximă creşte proporfional cu puterea a cincia a temperaturii absolute. Funcfiunea f (v/T) poate fi determinată numai din considerafii statistice. Statistica clasică, aplicată undelor electromagnetice, duce la următoarea lege (Rayleigh-Jeans): 8jcv2 (2) ■wy = ~kT. Din experienfă rezultă însă că această lege e valabilă numai la temperaturi înalte şi frecvenfe joase. Statistica clasică, aplicată unui gaz de fotoni, duce la următoarea lege (Wien): (3) hv ’Tt Din experienfă rezultă că această lege e valabilă numai Iş temperaturi joase şi frecvenfe înalte. Experienfă verifică însă legea lui Planck, care cţre forma: (4) 1 hv — 1 Aceasta se reduce la legea lui Rayleigh-Jeans pentru hvjkT distanfă d de Soare, intensitatea radiafiei solare,* la limita superioară a a tmosferei, e C /=—* unde r~d/D. Valoarea constantei solare e de 1,94 cal cm2"min-1„ Constanta solară sufere mici fluctuafii, cari nu depăşesc 4% şi cari sunt în legătură cu activitatea solară. Traversând atmosfera, radiaţia solară directă slăbeşte, datorită difuziunii ei în interiorul atmosferei. Slăbirea depinde de lungimea drumului parcurs de raze în atmosferă, adică de distanfa zenitata z a Soarelui. Dacă I e intensitatea radiafiei solare la limita superioară a atmos'erei, iar îz şi /0 sunt intens sităfile aceleiaşi radiafii după traversarea atmosfere', când distanfa zenitaiă e, respectiv, z şi 0 (SoareU la zenit), şi dacă seneglijeeză efectul re-fracfiunii atmosferice şi curbura Pământului, rezuităi 7* (r°\ -y=^yJ sec z sau/2 = /p™ formulă care exprimă legea lui Bouguer. Mărimea* p=/0// se numeşte coeficient de transparenţă, iar m= sec z, coeficient de masă atmosferică. Coeficientul de transparenfă creşte cu lungimea de undăa 83 dela 0,40 (pentru X = 0,3 ti) până la 0,99 (pentru X=tf5|i). Pentru ansamblul radiaţiilor solare şi Ia nivelul mării,p^0,7; el scade, când conf«'nutul în praf ş' în vapori al atmosferei creşte. Ultima formulă se mai pune sub ferma: i =ram, xz Le unde mărimea ase numeşte coeficient de extinefie. Mărimile wşi/se calculează plecând dela distanfa zenitala a Soarelui şi dela valoarea constantei solare, redusă la distanta actuală Pământ-Soare. Aceasta perm'te să se calculeze coeficientul de transparentă p al aerului. Mărimea m, din legea lui Bouguer, reprezintă masa de aer din cilindrul cu secfiunea egală cu unitatea şi având ca axă direcfia razelor solare. în adevăr, dacă se ia ca unitate masa atmosferică corespunzătoare disfanfei zenitale 2 = 0, masa m, corespunzătoare disfanfei genitale z a Soarelui, va fi; m= sec 2. Masa atmosferică m = 2, corespunzătoare distantei zenitale z = 60°, arată că, atunci, când Soarele se găseşte la această distanfă, razele sale întâlnesc de două ori mai mulfe molecule decât când el s'ar găsi la zenit. Pentru distanfe zenitale mai mari decât 65ö e necesar să se fină seamă de efectul refraefiunii atmosferice şi de cel al curburii Pământului. Masele atmosferice în funcfiune de distanfa zenitală sunt cuprinse în tabela lui Bemporad (pentru presiunea de 760 mm): x\ 0 10 20 30 40 50 60 70 80 85° »|1f00 1,02 1,06 1,15 1,30 1,55 1,995 2,904 5,60 10,39 Radiafia solară e difuzată în atmosferă de moleculele gazelor permanente şi ale vaporilor de apă, şi de impurităfile atmosferice (v. sub Plancton atmosferic). Extincfia suferită, prin difuziune moleculară, de o radiafie cu lungimea de undă X, într'un centimetru cub de aer care confine N molecule, cu indicele de refraefiune n, e: Această mărime poate fi calculată teoretic sau poate fi dedusă din intensitatea radiafiei solare măsurate la sol, cu ajutorul legii lui Bouguer (dacă legea e aplicată unei radiafii monocromatice şi dacă se fine seamă de faptul că coeficientul a se referă nu la 1 cm^de aer, ci la o coloană-unitate, extinsă până la limita superioară a atmosferei). Din expresiunea mărimii K se deduce că intensitatea radiaţiilor difuzate prin difuziune moleculară e invers proporţională cu puterea a patra a lungimii de undă. Exiincfia prin difuziune într'o masă atmosferică-unitate e de cca 7%. Difuziunea produsă de impurităţile atmosferice poate fi exprimată printr'o relaţie asemănătoare: px~°, unde a şi g sunt două constante (4 >a > 0). în general, a depinde de diametrul particulelor difuzante. Peritru diametri mai mici decât */4X, a = 4, iar pentru diametri mai mar; decât 3 X, oc = 0. în atmosferă, radiafia solară nu e numai difuzată, ci şi absorbită selectiv de gazele din atmosferă şi de vaporii de apă. în general, gazele cele mai pufin abundente sunt cele mai active. Astfel: bioxidul de carbon produce bande de absorpfie puternice în infraroşu, în regiunea în care inlensitatea radiafiei solare e mică (2,4—3,0 |xt 4,2—4,5 [i,etc.);oxigenul produce o serie de bande cari, în notafia lui Fraunhoffer, poartă simbolurile A, B, a, a', a" (respectiv 0,76—0,77 ji, 0,69—0,71 p, 0,63 jif 0,58 p, 0,54 p); ozonul are o bandă puternică, situată între 0,23 şi 0,32 ji, care produce limitarea spectrului solar în ultraviolet, pe la 0,29 p, în ultraviolet (0,32—0,33 |i) şi în infraroşu (4,8 É*, 9— 10 ji); vaporii de apă produc numeroase bande de absorpfie, cele mai importante şi mai puternice fiind în infraroşu (0,93 ji, 0,94 p, 0,97 p, 1,12-1,45 |i, 1,47 p, 1,75-2,24 p, 1,91-2,03 p, etc,). Absorpfia produsă de gazele permanente e foarte mică: 0,01 %. Absorpfia datorită aburului variază între 0% (aer uscat) şi peste 10%. Toate aceste valori sunt valabile pentru raze solare cari pătrund în atmosferă după verticală. Datorită slăbirii parfiale, produse prin absorpfia şi difuziunea în atmosferă, intensitatea radiafiei solare, exprimată în calorii-gram pe minut, şi raportată la o suprafafă de 1 cm2 perpendiculară pe raze, nu depăşeşte, în regulă generală, 1,40 cal cm~2min_1, ia nivelul mării. Creşterea cantităfii de pulberi şi de vapori de apă în atmosferă provoacă o scădere corespunzătoare a intensităţii radiafiei solare. Com-pozifia spectrală a radiafiei solare care e primită la sol variază cu distanfa zenitală a Soarelui (mai precis, cu masa atmosferică): la distanfe zenitale mai mari, radiafia solară e mai săracă în radiafii cu lungimi de undă mici. Lucrul acesta rezultă din tabloul de mai jos (valori mijlocii, la nivelul mării): Soarele la zenit fc* II o o o z—75° Ultrâviolet, sub 0,35 |j i % 0,5% 0% Vizibil, între 0,35 şi 0,4 ji 3 25 1 Vizibil, înfre 0,4 şi 0,5 14 12 9 Vizibil, înfre 0,5 şi 0,6 ji 15 14 12 Vizibil, înfre 0,6 şi 0,7 16 18 20 Infraroşu, peste 0,7 ja 51 53 58 Pentru calculul intensităfii radiafiei solare pe o suprafafă orzîontală se foloseşte legea lui Lambert (v.): Dacă o suprafafă normală pe razele solare primeşte / cal mm-1, aceeaşi suprafafă, aşezată orizontal, va prim;, în acelaşi interval de timp, I' — I cos z cal min, z fiind distanfa zenitală a Soarelui. Absorpfia şi difuziunea radiafiilor solare, produse de gazele permanente din atmosferă, nu variază decât cu masa atmosferică. în schimb, absorpfia şi-difuziunea produse de vaporii de apă şi de impurităjile atmosferice (v. Plancton aimosferic) variază cu canlitatea acestora. Pentru exprimarea 6 84 acţiunii opfice a aburului şi a prafului, se folosesc diferite mărimi. Una dintre acestea e factorul de opacitate T, definit prin ^ f , 7 T = ------:---- log —, am log e Iz undé I esté intensitatea radiaţiilor solare la limita superioară a atmosferei; Iz, intensitatea măsurată la sol; m, masa atmosferică; a, coeficientul de extincţie al aerului pur şi uscat; e, baza logaritmilor naturali. Mărimea T exprimă de câte ori aerul atmosferic e mai opac decât un aer pur şi uscat. Ea are o vâriaţie anuală şi e mai mică în câmpul liber (între orele 2 şi 8) şi mai mare în oraşe şi în centre industriale (între orele 3 şi 9). Exista tablouri cari dau mărimea \ja m log e în funcţiune de distanţa zenitală a Soarelui. î. Radiaţie, metode şi instrumente de măsură pentru ~ solară [cnocoőbi h npnőopbi #jih H3-MepeHHH coJiHeHHOît pazţnaiţHH; méthodes et instruments de mesure de la radiation solaire; Methoden und Mefynstrumente für Sonnenstrah-lung; meth'ods and measuring instruments of the solar radiation; napsugárzás-mérési módszerek és műszerek]. Intensitateaşi repartiţia energiei în spectrul extraterestru (adică Ia limita superioară a atmosferei) se determină cu şpectrobolometrul. El se compune dintr'un sistem dispersiv adecvat (prisme de sare gemă penfru infraroşu, prisme de cuarţ penfru ultraviolet, etc.) şi din bolometrul propriu zis. Acesta din urmă se compune din două benzi subţiri şi foarte înguste de platină sau de manganin, înnegrite şi identice, cari înlocuesc rezistenţa de măsură şi rezistenţa reglabilă dintr'o punte Wheat-stone. Una dintre benzi e protejată contra oricărei radiaţii, iar cealaltă primeşte una dintre radiaţiile monocromatice ale Soarelui, pe care o absoarbe, desvoltând căldură. Deviaţia galvanomefrului punţii e proporţională cu diferenfa de temperatură dintre cele două lamele (se măsoară diferenfe de ordinul a 10"8 grade) şi, deci, şi cu intensitatea radiafiei respective. Galvanometrul înregistrează fotografic. Prin deplasarea benzii deman-ganin de-a-lungul spectrului solar, se obfine o curbă care arată repartifia energiei, exprimată în unităfi relative, în funcfiune de lungimea de undă (specfrobologramă). Curba astfel obfinută se referă la spectrul radiafiei solare după traversarea atmosferei. Pentru stabilirea repartifiei energiei în spectrul extraterestru, se aleg o serie de radiafii monocromatice, repartizate asupra întregului spectru solar (de obiceiu 40), situate în domenii în cari atmosfera nu produce nicio absorpfie selectivă; în cursul unei aceleiaşi zile se obfin spectrobolo-gramele corespunzătoare unor distanfe zenitale diferite ale Soarelui (deci pentru mase atmosferice diferite) şi se construeşte un tablou cu infensi-tăfile celor 40 de radiafii, în funcfiune de masa atmosferică m. Din legea lui Bouguer, exprimată sub forma log lz = log !-bm log p, purtând în abscise masa atmosferică, şi în ordonate logaritmul întensitafilor corespunzătoare pen- tru aceeaşi radiafie (log 7J, se obfine o serie de puncte situate pe o dreaptă. Intersecfiunea dreptei cu axa ordonatelor dă logaritmul intensităfii extraterestre a radiafiei considerate (log I). Cu valorile extraterestre ale celor 40 de radiafii se construeşte curba care dă repartifia energiei în unităfi relative, în spectrul solar extraterestru. Măsurările se fac numai în regiuni foarte aride şi pe munţi foarte înalfi, unde transparenfa p a aerului rămâne constantă în cursul zilei. Constanta solară (v. sub Radiafie solară) se determină cu ajutorul 'curbelor cari dau repartifia energiei în spectrul solar corespunzător unei distanţe zenitale oarecare z a Soarelui şi în spectrul solar extraterestru. Odată cu măsurările unei spectro-bolograme se măsoară şi intensitatea totală a radiaţiei solare Iz, în cal cirrtnin"'1, cu ajutorul unui pirheliometru. Aria s, dintre curba spectrobologramei şi axa absciselor, e proporţională cu Iz. Se construeşte curba repartifiei energiei în spectrul solar extraterestru. Aria S, dintre această curbă şi axa absciselor, e proporfională cu valoarea căutată Ariile s şi S sunt exprimate în ateleaşi unităfi de măsură, şi deci: s I. relafie din care se determină /' în unităfile în cari a fost exprimat lz. Se reduce 7" la distanfa medie Pământ-Soare, şi se obfine constanta solară. Măsurările se fac în regiuni aride şi pe munfi înalfi. Intensitatea radiafiei solare după traversarea atmosferei se exprimă în cai cm-2min"1 (v. Radiafie solară). Se măsoară intensitatea radiafiei totale şi cea a unor domenii, limitate după voie, din spectrul solar. în acest din urmă caz se folosesc, fie receptoare sensibile numai în domeniul spectral care interesează, fie filtre optice de sticlă, cari sunt transparente numai pentru acel domeniu. Instrumentele cu cári se măsoară intensitatea radiafiei solare se împart în instrumente calori-mefrice şi instrumente fotometrice. Corpul sensibil al instrumentelor calorimetrice este o suprafafa metalică înnegrită, de obiceiu cu negru de platină, care absoarbe radiafia solară, desvoltând căldură. Suprafafa se găseşte în inferiorul unui tub înnegrit, îndreptat spre Soare. Instrumentele calorimetrice se împart în pirhelio-mefre absolute sau etaloane, şi în pirheliometre relative sau actinometre, cari se etalonează prin comparafie cu primele. Principalele instrumente folosite sunt următoarele : Pirheliometru! cu curent de apă, al lui Abbot (etalon): Corpul sensibil este un con metalic înnegrit, care primeşte radiafia solară. în contact cu peretele exterior al conului (partea neexpusă Soarelui) se găseşte un canal elicoidal, prin care circulă apă. Apa primeşte căldura desvoltată prin absorpfia radiafiei solare. Temperatura apei e măsurată de două termometre cu rezistenfă elec- 65 frică. Ansamblul e izolat printr'un înveliş cu pereţii dubli, în care sfa făcut vid. în jurul părfii absorbante a conului se găseşte un fir conductor prin care trece un curent electric — şi astfel se desvoltă o cantitate de căldură care serveşte la etalonarea aparatului. Pirheliometrul cu disc de argint al lui Abbot (etalon secundar): Partea sensibilă este o capsulă de argint înnegrită şi expusă Soarelui. în interiorul capsulei se găseşte rezervorul unui termometru sensibil. Capsula e umplută cu mercur. Se determină creşterea temperaturii corespunzătoare expunerii la So3re, într'un timp determinat. Aparatul se etaloneazja în cal cm-2 min"1, prin comparaţie cu pirheliometrul cu curent de apă. Pirheliometrul cu compensafie electrică al lui Angström (etalon): Două lamele identice de man-ganin, subfiri şi înnegrite, sunt aşezate în interiorul unui tub perpendicular pe axa tubului. Pe lamele se găsesc sudurile identice ale unei pile termoelectrice legate la un galvanometru. Dacă ambele lamele sunt expuse în acelaşi timp Soarelui, ele se încălzesc în aceeaşi măsură şi acul gşlvanometrului nu deviază. Când însă una dintre lamele se gşseşte în umbră, acu! deviază proporţional cu diferenfa de temperatură dintre lamele, Se încălzeşte electric lamela umbrită, până când acuj galvanometrului revine la zero. Căldura desvolfată de curent în lamelă, prin efect Joule-Lenz, e egală cu energia radiafiei solare absorbite de lamela expusă. Actinometrul bimetalic al lui Michelson şi Martén: Organul sensibil este o lamelă bimetalică înnegrită, care se expune Soarelui. Prin deformarea ei, datorita încălzirii, lamela antrenează un fir de cuarf, care se deplasează în dreptul unei scări gradate, ituatci în câmpul unui microscop. Deplasările firului sunt proporfionale cu intensitatea radiafiei solare. Se etalonează prin comparaţie cu unul dintre instrumentele descrise mai sus. ~™Aciiaomeixe ier moelect r i ce (tub u] pi r h e liom etr i c al lui Gorczinsky, actinometrul lui Voloşin, actinometrul blindat al lui Linke şi Feussner, etc.): Instrumente cari folosesc, în moduri deosebite, una sau două baterii de pile termoelectrice. Astfel, în tubul pirheliometric, sudurile calde, înnegrite, sunt expuse direct Soarelui. Pirheliograful Gorczinsky: Tubul pirheliometric descris mai înainte, instalai pe o montură ecuatorială care are o mişcare de orologerie, pentru a putea urmări Soarele în mişcarea sa pe bolta cerească. Bateria de pile termoelectrice este legată |a un milivoltmetru înregistrator. Aproape toate fotometrele cari servesc la măsurarea intensităfii radiafiei solare folosesc celule fotoelectrice. Aceste celule emit în unitatea de timp, sub acfiunea radiafiei solare, un număr destul de mare de electroni penfru a produce un curent măsurabil. Desavantajul principal al celulelor fotoelectrice consistă în faptul că sensibilitatea lor variază cu lungimea de undă (spre deosebire de suprafefele înnegrite) şi că această sensibilitate se modifică în timp. Fotometrele fotoelectrice sunt folosite la măsurarea intensităfii luminii solare şi a ultravioletului solar. Intensitatea radiafiei solare directe şi a radiafiei difuzate în atmosferă se numeşte intensitatea radiafiei solare globale (v. Radiafie atmosferică). Radiafia globală se măsoară cu aceleaşi instrumente ca şi radiafia atmosferică difuză. Pentru nevoile agriculturii se folosesc instrumente mai pufin precise, dar mult mai simple. Acestea sunt constituite dintr'o pereche de termometre, unul cu rezervorul înnegrit sau de sticlă neagră, celălalt, cu rezervorul acoperit cu oxid de zinc, sau de sticlă alba (respectiv, termometrele de inso-lafie ale lui Robitzsch şi actinometrul iui Arago). Un alt model, datorit lui Violle, foloseşte dpuă sfere metalice, una aurită şi cealaltă înnegrită. în toate cazurile, diferenfa de temperatură indicată de termoinetre e proporfională cu intensitatea radiafiei globale. Intensitatea radiafiei# atât cea directă, cât şi cea difuză, cu lungimi de undă cuprinse între 0,29 şi 0,36 p, constitue intensitatea radiafiei solare ultraviolete. Aproape toate instrumentele de măsură a intensităfii ultravioletului solar servesc la apjicafii biologice, terapeutice, agricole, etc. ale acestui-important grup de radiafii. Ele folosesc deci receptoare a căror sensibilitate spectrală se apropie de aceea care interesează aceste probleme. Există un număr foarte mare de instrumente cu cari se măsoară ultravioletul solar: Fotometrul fotoelectric al lui Elster şi Geitel, cu celulă de cadmiu, şi altele similare, cari folosesc celuje cu zinc, cu magneziu, paladiu şi titan. în generai, celulele sunt echipate cu filtre optice adecvate, cari corectează sensibilitatea spectrală a celulelor, conform scopului urmărit. Mekapionul lui Strauss şi radiometrul U. V. al lui Coblentz, cari folosesc o celulă fotoelectrică asociată unui tub cu trei electrozi. Tubul comandă un releu care e acfionat la intervale cu atât mai scurte, cu cât acfiunea ultravioletului asupra celulei e mai puternică. Mişcările releului pot fi numărate sau înregistrate. Un alt dozimetru se compune dintr'un tub de uviol, umplutcu o solufie de leucosulfit de fuchsină, Sub acfiunea ultravioletului solar, solufia se colorează în roşu (pentru a reveni la normal, când tubul e finut la întunerec). Gradul de colorare, proporfional cu intensitatea radiafiei ultraviolete, se măsoară printr'o metodă colorimetrică. Toate aceste instrumente au în ultraviolet o sensibilitate spectrală asemănătoare cu cea a pielei corpului omenesc. Receptorul ideal penfru măsurarea ultravioletului solar integral ar trebui să fie format dintr'un cuplu termoelectric asociat cu un filtru optic, transparent numai pentru ultraviolet. î. Radiafie terestră [3eMHan paAHaiţHfl; radiation terrestre; terrestrische Ausstrahlung; ter-restrial radiation; földi kisugárzás]. Meteor.: Radiafie situată în infraroşu, emisă de Pământ. 86 Dacă emisiunea s'ar face după legile corpului negru, la o iemperafură de 15°, radiafia terestră ar prezenta un maxim de intensitate la 10ji — şi intensitatea totală / a acestei radiafii s'ar calcula din legea Sfefan-Bolfzmann: 7 = o r4, unde T e temperatura absolută, în grade Kelvin, iar a= 1,37 • 10-12, 1 fiind exprimat în unifăfile cal cm2min. în timpul unei zile (86 400 s)f 1 cm2 din suprafafa Pământului, la T = 273°+ 15° = 288°, emite aproximat v 815 cal. Suprafafa solului nu are însă proprietăfile corpului negru, şi radiafia sa e apreciabil mai mică decât cea obfinută în ipoteza că ar radia radiafie neagră. Puterea de emisiune variază, înfre limite destul de depărtate, cu natura solului şi cu îmbrăcămintea acestuia. Cea mai mare parte din radiafia terestră (cca 80%) e absorbită de vaporii de apă din atmosferă, cu desvoltare de căldură. Suprafafa Pământului absoarbe o parte din radiafia primită dela Soare şi atmosferă. Éxperimenfal, se poate studia diferenfa dintre radiafia terestră şi cea primită de sol dela Soare şi din atmosferă (v. Bilanful termic al Pământului). Difarenfa #£ == #2) + #4 ) dintre radiafia terestră RT, şi suma dintre radiafia solară Rs după traversarea atmosferei, radiafia atmosferică difuză RD şi radiafia atmosferică termică Ra, se numeşte radiafie efectivă. Ea se exprimă în cal cm2 min, şi este o mărime care are un rol foarte important în procesele termice ale atmosferei joase. Radiafia efectivă este uneori pozitivă (Pământul pierde mai mult decât primeşte— şi căldura la sol e în scădere), iar alteori e negativă (Pămânlul primeşte mai mult decât pierde, şi căldura la sol e în creştere). în timpul nopfii, Rs—Rd = 0 şi diferénfa RT — RA, care se numeşte radiafie nocturnă, este pozitivă: ea nu depăşeşte, de obiceiu, 0,3 calcnrf2 min-1. —Radiafia efectivă se măsoară cu pirgeometrul. Partea lui sensibilă se compune din patru lamele de man-ganin, identice, două înnegrite şi două aurite. Lamelele sunt în apropierea solului, şi iau temperatura acestuia. Cele înnegrite emit şi absorb ca şi Pământul (considerat corp negru); celelalte emit, dar nu absorb radiafiile primite, pe cari le reflectă. Dacă radiafia terestră e mai mare decât cea primită, lamelele aurite se răcesc mai mult decât cele înnegrite, fapt care se constată cu ajutorul unei pile termoelectrice, în al cărei circuit se găseşte un galvanometru. Diferenfa dintre căldurile primite de cele două perechi de lamele reprezintă diferenfa dintre căldura radiată şi cea primită de Pământ. Lamelele aurite se încălzesc electric până la egalizarea temperaturilor. Căldura desvoltată prin efect Joule-Lenz de curentul electric de încălzire e egală cu energia radiafiei efective, exprimată în calorii. î. Radiafia termică în căldarea de abur [Tep-MHnecKaHpaAHaiţHH b napoBOM kot Jie; radiation thermique dans la chaudiére â vapeur; Dampfkessel-strahlung; boiler thermic radiation; gőzkazán-hősugárzás]. ferm.: Transferul de căldură prin radiafie termică, în interiorul unei instalafii de căldare de abur. O parte din căldura produsă de arderea combustibilului în focar se transferă prin radiafie suprafefelor de încălzire şi zidăriei igni-rezistenfe a căldării (perefi sau bolfi de material refractar), de către corpurile solide (de ex. stratul de combustibil), de gazele de ardere şi de flăcări. Radiafia spre siuprafefele de încălzire, în general, se produce direct prin ecrane de fevi, prin perefii cutiilor de foc sau prin tuburi de flacără (y. şi sub Focar de radiafie); radiafia e indirectă, când o parte din suprcfafele de încălzire sunt sub acfiunea numai a gazelor de ardere. Radiafia spre zidăria ignirezisfentă e absorbită parfial de perefii sau de bolfile focarului, iar restul e reflectat în camera de ardere a focarului, pentru ca apoi procesul să se repete, etc.; radiafia suprafefelor de zidărie e utilă, deoarece înlesneşte aprinderea şi arderea cât mai completă a combustibilului. Căldura transferată, prin radiafie, de unitatea de suprafafă radiantă, se calculează finând seamă de schimbul de căldură dintre suprafefele radiante şî iradiate, şi de absorpfia de căldură a acestora. Cum mediul radiant sau iradiat pot fi stratul de cărbune, flacăra, gazele de ardere, zidăria ignirezistenfă sau suprafefele metalice (fevi de ofel, cutia de foc de aramă sau de ofel, etc.), coeficientul de radiafie C din legea de radiafie a lui Stefan-Boltzmann diferă, după cum mediul radiant e solid sau fluid; în calcule de aproximaţie se operează cu valoarea medie C = 3,5”*4. Radiafia flăcării e suma dintre radiafia gazelor, a prafului de cărbune în suspensie (particule de carbon, mai mici decât 0,25 mm, conţinute în flacără) şi a funinginii proveniie din descompunerea piro-genică a hidrocarburilor (particule de carbon, de ' maximum 0,3 ji); radiafia particulelor de carbon în suspensie se apropie de radiafia corpului negru, iar radiafia funinginii se apropie de radiafia corpurilor semiiransparente (cu mare putere selectivă). Unele sorturi de cărbune (anumifi lignif') şi păcura dau o flacără lungă, datorită desvoltării unei mari canfităfi de particule de carbon în suspensie, iar alte sorturi de cărbune (antracit sau cocs) nu dau aproape deloc flacără, căldura fiind radiată numai de stratul de combustibil; intensitatea radiafiei nu depinde însă numai de capacitatea combustibilului de a produce o flacără intensă, deoarece radiafia nelu-minoasă a stratului de combustibil poate compensa radiafia flăcării. Căldura primită în unitatea de timp de suprafafa de încă’zire directă a focarului căldării de abur e radiată de stratul de combustibil incandescent de pe grătar, de gazele de ardere şi de zidăria refractară. în calculul acestor radiafii se neglijează descreşterea intensităfii radiafiei cu distanfa, deoarece în căldare distanfele dintre suprafefele de 87 radiafie sunt mici — şi centrele de radiafie sunt fiumeroase. Căldura transmisă prin radiafie fiind proporf onală cu diferenfele puterii a patra a temperaturilor, spre deosebire de căldura transmisă prin convecf»e şi conducfie, care depinde numai de diferenfa de temperatură dintre mediile între cari se . face transferul, importanfa radiafiei scade când temperatura mediului care radiază e joasă, când stratul de gaze subfire şi distanfa dintre suprcfefele radiante şi absorbante e mică, deoarece creşte în importanfă con-vecfia. Pentru a îmbunătăfi transferul de căldură prin radiafie, se poate intensifica radiafia gazului şi a particulelor de Cărbune incandescent din flacăra, prin injecfie de gudron, de benzen, etc., prin pulverizarea unui combustibil solid, dispunerea de plăci sau de bare între gaze şi suprafefele de încălzire (aceste plăci sau bare sunt încălzite prin convecfie de gaze, şi radiază între perefi), prin căptuşirea perefilor cu ecrane acvatubulare. Se tinde, în general, la mărirea suprafefelor de încălzire directă, la cari transferul de căldură se face mai ales prín radiafie. Dintre aceste metode se foloseşte, în special, pulverizarea de cărbune, la căldările cu focare suplementare, sau căptuşirea perefilor focarului cu ecrane acvatubulare, la căldările de radiafie. i, Radiafie termică în cuptoarele industriale [TepMHHecKafl pa/ţHaiţHH b npoMbiuuieHHbix neqax; radiation thermique dans Ies fours in-dustriels; Strahlung in Industrieöfen; thermic radiat ion in industrial fuinaces; hősugárzás az ipari kemencékben]: Transferul de căldură prin radiafie, într'un cuptor industrial, prin care se obfine încălzirea sau topirea şarjei acestuia. Căldura transferată şarjei e radiată, în cuptoarele cu ardere -a unui combustibil fluid Sau solid, direct de produsele de ardere şi indirect, de căptuşeala cuptorului (perefi şi boită); Ia cuptoarele electrice ___-cu rezistenţă şi cu arc, de reziştenfeje de încălzire, respectiv de arcul electric, şi de perefii cuptorului. Uneori, de exemplu în cazul cuptoarelor de pâ:ne, căldura e radiată numai de căptuşeala cuptorului, încălzită în prealabil. Tranifarul de căldură direct, dela produsele de ardere, şi transferul de căldură indirect, dela pe- refii unui cuptor cu ardere la şarja lui se evaluează, în primă aproximafie, considerând că suprafefele cari înconjură complet gazele şi suprafafa şarjei sunt isoterme, iar într'o aproximafie mai bună, considerând că suprafafa căptuşelii are o temperatură intermediară între aceea a gazelor şi a şarjei — aplicând formulele schimbului de căldură prin radiafie între corpuri cu absorpfie puternică de căldură şi finând seamă de faptul că, din cauza forme» suprafefelor radiante, coeficienţii de absorpfie da căldură ai gazelor trebue micşoraţi cu 1-*30%* La unele cuptoare, cum sunt cuptoarele Martin sau cele de topit sticlă, un rol important are lungimea flăcării luminoase, a cărei intensitate de radiaţie e mai mare decât pentru o flacără neluminoasă (raportul intensităţilor celor două flăcări e, de ex., 5/4 la metan, 3/2 la gazul de iluminat). Flacăra luminoasă conţine particule mici de carbon rezultate din arderea incompletă a combustibilului (în acest caz, prin descompunerea hidrocarburilor se separă cárbonul sub formă de funingine şi hidrogenul în stare născândă); acestea iau temperatura gazelor şi devin incandescente; radiaţia unei particule de funingine care are cca 0,3 p reprezintă aproximativ 5% din radiaţia corpului negru, astfel încât intensitatea radiaţiei flăcării luminoase dep’nde de grosimea stratului reprezentat de flacără şi de cantitatea particulelor de funingine în unitatea de volum. De aceea, la cuptoarele la cari sunt necesare încălziri lente la temperaturi de focar nu prea înalte (când flacăra trebue să atingă întreaga incintă a cuptorului), pentru a obţ’ne o flacără luminoasă lungă, se măreşte coeficientul de radiaţie, adăugind gazului hidrocarburi (benzen, gudron, uleiu, etc.), cari sunt cracate în cuptor şi dau particule de carbon incandescente. 2. Radiafie, feavă de ~ [paAHaiţHOHHaH Tpyöa; tube rac'iateur; Strahlungsrohr; radiation tube; sugárzási cső] Metl.: Element de încălzire al cuptoarelor cu radiaţie pentru tratam-nte termice în atmosferă de protecfiune, încă zite cu combustibil gazos. Ţeava de radiafie, confecfio-nată, de obiceiu, din ofel rezistent Ia temperaturi înalte, se montează orizontal sau vertical (v. fig.) pe suprafafa interioară a cuptorului, şi Ţeavă de radiafie orizontală, tip Stalproect. $) arzător de gaz; 2) cameră de combustie; 3) ieşirea gazelor de ardere; 4) ejector de aer pentru mărirea tirajului; 5) aer comprimat. 88 constitue camera de combustie pentru gazul care e introdus în ea, împreună cu aeruj comburant, printr'un arzător de gaz (montat la capătul inferior al ţevilor verticale). La celălalt capăt, situat în afara cuptorului, feava are orificiul de evacuare a gazelor de ardere. Prin ardere, feava devine incandescentă şi încălzeşte materialul din incinta cuptorului prin radiafie, fără a-l pune în contact cu gazele de ardere. î. Radiafie, cameră de ~ [KaMepa H3Jiy*ie-HHH; zone de chauffage par rediation thermique; Strahlungsheizzone; radiatiop heating zone; sugárzási zona]. Tehn.î Zonă dintr'o căldare de abur, în care transmiterea căldurii către fevile încălzitoare se face în principal prin radiafie. Căldările tubu-lare sunt formate, în general, din două zone: una de radiafie şi alta de convecfie. Folosirea fevilor încălzitoare în zona de radiafie prezintă avantajul unui coeficient foarte mare de transfer al căldurii. 2. Radiafiei, fluctuaţiile ~ electromagnetice [KOJieöaHHa 3JieK¥p0MarHHTH0H paAHaiţHH; variations de la radiation électromagnétique; Schwankungen der elektromagnetischen Strahlung; fluctuations of the electromagnetic radiation; elektromágneses sugárzás ingadozásai]. Fiz.: Conform legii de radiafie a lui Planck, densitatea de volum a energiei radiafiei negre, de frecvenfe cuprinse între v şi v + dv, este dw — 8izhv3 dv ^3 h v Jf -1 unde b e cuanta de acfiune; c, vitesa de propagare a luminii în vid; k, constanta lui Boltzmann; T, temperatura absolută a „radiafiei". Abaterea medie pătratică a mărimii dw, calculată după metodele statisticei, esfe Ultimul termen aditiv rezultă şi din electrodina-mica clasică, drept fluctuafie a energiei produse prin interferenfă. Primul termen rezultă numai dacă se presupune că radiafia e compusă din cuante de energie cu valorile hv. Dacă se aplică această considerafie numai incintelor vide limitate de corpuri, rezultă că schimbul de energie dintre radiafie şi materie se efectuează prin cuante, fără a rezulta vreo consecinfă referitoare la structura spafială a radiaţiei. Dacă se aplică însă considerafia şi unor regiuni arbitrare din spafiu, fără ca acestea să fie limitate de corpuri, trebue să se admită că radiafia e compusă din fotoni discrefi. s. Radiator acustic [aKKycTHnecKHH pa^Ha-Top; radiateur acoustique; akustischer Strahler; acoustic radiator; hangsugárzó]. Fiz.: Solid ale cărui puncte vibrează cu frecvenfă sonoră, în receptoarele acustice, în difuzoare şi megafoane, péntru a reproduce, cu intensitate adecvată, sunetele produse de generatoare acustice, etc. Radiatoarele acustice se caracterizează prin numărul lor de linii nodale (în cari punctele suprafefei lor nu vibrează după normala pe suprafafă) şi prin impedanfa lor de radiafie. Radiatoarele fără linii nodale se numesc radiatoare de ordinul zero (sfera pulsanfă, pistonul oscilant—adică o diafragmă care are o mişcare alternativă într'un cilindru şi este în contact cu atmosfera pe o singură fafă —, diafragma oscilantă încastrată la margine şi în contact cu atmosfera pe o singură fafă); cele cu o singură linie nodală se numesc radiatoare de .ordinul întâiu (sfera rigidă al cărei centru are o nvşcare alternativă, discul sau cpnul oscilant, dacă atacă atmosfera pe ambele fefe), etc. Expresiunea complexă a impedanfei de radiafie acustică Zr are rezistenfă de radiafie Rr% ca parte reală, şi reactanfa de radiafie Xr ca parte imaginară: Zr — Rr-{- jXr, uride j = V — 1. Rezistenfă şi reactanfa de radiafie acustică au următoarele expresiuni, în cazul câtorva radiatoare acustice frecvente: Sfera pulsantă şi pistonul oscilant cu pavilion conic: (2KfR/vs)2 2 JtfR/vs R' = 5piM+(2 nfR/vJ*’Xr = S(,Vs 1 +(2b fRjvf' diafragma incastrală la margine: _ . 1 / 2ic/ R\2 v f 8 2nfR R, = Spvs — ^ — J ; X,~Sev, pistonul oscilant: s9Vs« „ c r M4*fRi”sn Rr~S£vs 1—2——------------1; X„z=. f SL (4xfK/vs) J ' pistonul cu pavilion exponenfial: 2Ki(4xfR/vs) (4*fR/vs)2 Rf = Spv = sfera oscilantă ca radiator de ordintrl întâiu: r (2*fR/vs)* Xr=Stv, 2+(2*fRJvs)* ;4+(2 xfR/vs)4' U+(2xfR/vs)4' unde S e aria care radiază; p, densitatea statică a mediului; vs, vitesa sunetului; /, frecvenfă; Rr raza sferei, a diafragmei, a pistonului oscilant, respectiv mărimea R din expresiunea secfiuniiSa pavilionului exponenfial S = S0 e2XlR, în funcfiune de distanfa axială X dela secfiunea minimă S0, iar J1 şi/Ci sunt simbolurile pentru funcfiynile besseliene de prima şi de a doua spefă, de ordinul întâiu. 4. Radiator cu gaz [ra30Bbiö pa^HaTop; radiateur â gaz; Gasheizkörper; gas heater; gáz-fűtőtest, gázradiátor]. Tehn.: Aparat folosit în locul sobelor, în încălzirea locală cu gaz a încăperilor. Căldura se desvoltă în radiator prin arderea gazului (gaz natural, gaz aerian, gaz de cuptor înalt, etc.) şi e cedată aerului încăperii încălzite, fie în principal prin convecfie, fie în principal prin radiafie, fie prin radiafie şi convecfie. Radiatorul cu transfer de căldură mixt (prin radiafie şi convecfie) e constituit din mai multe elemente verticale de fontă, asamblate cu nipluri. Elementele au o porfiune mijlocie tubulară, cu secfiunea în lentilă, cu partea superioară fasonată astfel, încât să formeze un colector transversal cu secfiunea circulară şi cu partea inferioară fasonată astfel, încât să formeze un focar deschis, în focar este montat orizontal un arzător multiplu de gaz, cu flăcări luminoase, şi un reflector constituit dintr'o placă de tablă ondulată (care reflectă radiafia termică a flăcărilor arzătorului); Radiatorul cu transferul de căldură în principal prin radiafie e constituit dintr'un corp de tablăr de obiceiu paralelepipedic, în care sunt amenajate un focar pentru un arzător multiplu de gaz şi o serie de corpuri tubulare de incandescenfă, de material refractar. De obiceiu, gazul e ars fără flacără. Gazele de ardere sunt evacuate la coş. Randamentul total e mai mic decât la radiatoarele cu transfer mixt de căldură, nedepăşind 75%. Aceste radiatoare sunt folosite laîncăl-zirea încăperilor mici, cari trebue încălzite cu intermitenfă. — Se construesc şi aparate cu arză- Radiatoare cu gaz, a) cu elemente, cu cameră de ardere deschisă, cu transfer mixt de căldură; b) cu elemente, cu cameră de ardere închisă, cu transfer de căldură în principal prin convecfie; c) cu elemente de radiafie încălzite indirect; d) şi e) pâlnie de siguranţă, la funcfionare normală, respectiv la contrapresiune produsă de vânt, în coş; I) element încălzit direct de gazele de ardere; 2) element încălzit indirect; 3) arzător de gaz; 4) reflector; 5) cameră de ardere închisă; 6) dop de evacuare a apei de condensare din gazele de ardere. gazele de ardere, după ce încălzesc elementele de fontă (cari transferă căldură prin convecfie), sunt colectate şi sunt evacuate la coş. Uneori, pe colectorul de gaze de ardere se montează un colector pentru apa de condensafie din aceste gaze (v. fig. a), ta încălzirea încăperilor în cari se degajă vapori explozivi se folosesc radiatoare cu camera de ardere închisă (v. fig. b). Prezintă desavantajul încălzirii elementelor la temperaturi prea înalte, ceea ce viciază aerul prin arderea impurităfilor. — Un alt tip de radiator are elementele constituite dintr'un tub îndoit în formă de ac de cap, montat într'un alt tub, căruia îi transferă căldura prin intermediul unui strat de aer (v. fig c); temperatura tubului exterior al elementului-e mai joasă şi mai uniformă decât la primul tip, astfal încât aerul din încăpere e mai pufin viciat. — O modificare a primului tip de radiator e radiatorul mixt cu focarul mai înalt, în care sunt montate, deasupra arzătorului, o serie de corpuri tubulare de material ceramic; tuburile ceramice sunt aduse la incandescenfă de flăcările arzătorului şi radiază direct 2O-"40% din căldura desvoltată prin ardere. Randamentul total al acestor radiatoare poate atinge 90%. Acest tip de radiator e construit şi de industria noastră. toare şi corpuri incandescente montate în corpurr de teracotă sau de tablă, numite sobe cu gaz (v.), cu incandescenfă. Pentru prevenirea stingerii flăcării prin contra-presiunile produse de vânt în coş, se intercalează uneori, pe conducta la coşr o pâlnie de siguranfa, (v. fig. d şi e) sau un registru regulator de tiraj, cari reglează tirajul prin admisiunea de aer fals în gazele de ardere. V. şi sub Sobă cu gaz. î. RadSafor de calorifer [pafluaTOp iţeHTpaJib-Horo OTOIÎJieHHH; radiateur de chauffage central; Heizkörper, Zentralheizungskörper; radiator, heat-er; fűtőtest, központi fűtési radiátor]. Tehn.: Corp de încălzire penfru încălzire centrală (v.) cu apăsau cu abur, constituit dintr'un număr variabil de ele-mente interschimbabile, asamblate rigid, astfel încât să se obfină suprafafa de încălzire necesară. Mediul încălzitor e introdus în radiator la partea superioară, printr'o conductă de intrare (tur); el umple radiatorul, se răceşte, cedându-î căldură, şi e readus în refeaua de circulafie printr'o conductă de ieşire (retur) dela partea inferioară. La încălzirea cu abur de joasă sau de medie presiune, aburul se răceşte în contact cu suprafafa de încălzire a radiatorului, şi se condensează, astfel încât se stabileşte un plan orizontal de separaţie între abur şi aer, iar prirt 90 conducta de ieşire se scurge mediul încălzitor, sub formă de condensat. La încălzirea cu apă sau cu abur de înaltă presiune, mediul încălzitor umple complet radiatorul. La intrarea şi la ieşirea din radiator sau, uneori, numai la intrare, se montează robinete de reglare. La încălzirea cu abur de joasă presiune se montează, de obiceiu, o piesă de condensare (de ex, un teu de reglare) pe conducta de ieşire din radiator. Radiatorul se ^montează în instalafie, pe picioare sau pe console de radiator, şi se asigură contra răsturnării, prin susfinatoare. Căldura primită dela mediul încăl- Izzx cari reclamă inerţie termică mare) şi radiatoare cu volum mic de apă (folosite în instalaţii cari nu reclamă inerţie termică mare, de ex. în instalaţii de încălzire cu abur). Din punctul de vederé al formei elementelor din cari sunt compuse, se deosebesc: radiatoare cu elemente cu coloane (folosite cel mai mult), şi anume cu două, cu patru, şase sau nouă coloane; radiatoare cu elemente netede (folosite, de obiceiu, în spitale, pentrucă se curăţă uşor); radiatoare cu elemente cu aripioare (cari suni folosite rar); radiatoare murale, de mică lăfime, b -î' w Radiatoare de calorifer. ■a şi c) radiatoare de fontă cu picioare, cu şase coloane, respectiv cu nouă coloane; b) radiator de fontă, mural; d) îmbinare cu conuri, fără nipluri, la radiator de ofel; \c) înălfimea de construcţie; if) înălfimea fără picioare; itf) înălfimea butucului inferior; if) înălfimea totală; I) lăfime; lc) lungime de construcţie; If) lungime totală. zifor e transmisă aerului din încăpere, prin radiafie şi prin convecţie. După materialul de consfrucfie, se deosebesc radiatoare de fontă şi radiatoare de otel. Elementele de radiator de foniă se toarnă * se uzi-nează şi se asamblează apoi cu nipluri de calorifer. Elementele de radiator de otel se execută din tablă de otel, prin presare în matriţe urmată de sudare, sau din tablă de otel presata în matriţe, şi tuburi de ofel asamblate prin sudură; elementele de radiator de otel pot fi asamblate prin nipluri de radiator, prin conuri de îmbinare şi ancore, sau prin sudură. Elementele de otel au greutatea mai mică decât cele de fontă* Suprafafa de încălzire a radiatoarelor variază cu forma şi cu dimensiunile radiatorului* Capacitatea de încălzire a radiatorului e q — k (tx—i2) (kcal/m2 h), unde t± e temperatura mijlocie a mediului încălzitor în radiator, t2 e temperatura mijlocie a aerului din încăperea încălzită şi k e coeficientul de transmisiune, care e proporţional cu (it—i2)0,3 ş\ care variază cu forma şi cu materialul radiatorului şi cu amplasamentul în cameră (de ex., pentru un radiator de tablă cu patru coloane, cu înălţimea de construcţie de 800 mm, k = 7,6, iar pentru un radiator de fontă cu patru coloane, cu înălţimea de construcţie de 777 mm, & = 6,6). După confinutul de apă, se deosebesc radiatoare cu volum mare de apă (folosite în instalafii cari se aplică pe perete şi la cari transferul de căldură se face în principal prin radiafie (folosite rar). Exemple: î. Radiator de perete: Sin. Radiator mural de calorifer, V. sub Radiator de calorifer. 2. ~ de vagon, cu abur [BaroHHMH napo-BOH paAHaTOp; radiateur a vapeur de voiture â voyegeurs; Personenwagen-Dampfheizkörper; steam radiator for passenger carriage; vasúti kocsi gőzfűtőtest]. C. f.: Radiator de încălzire cu abur, penfru vagoanele de călători. Forma radiatoarelor diferă după felul încălzirii trenului (v.). Radiatoarele pentru încălzirea cu abur deînaltă presiune sunt formate dintuburi deofelcudiametru de 100—150mm, legate la conducta principală de abur. Radiatoarele de joasă presiune sunt formate, de obiceiu, din trei elemente (fevi) reunite la capete. în unul dintre elemenlele radiatorului e montat un tub de dilatafie pus în legătură cu o supapă care micşorează gradul de admisiune al aburului în radiator, când tubul e dilatat. La începutul încălzirii, când tubul nu e dilatat, intră în radiator cantitatea maximă de abur; supapa de admisiune se închide complet, când încălzirea tubului de dilatafie atinge 100° (v. fig.). Radiatoarele pentru încălzire cu abur, mixtă, sunt formate din trei elemente, dintre cari unul este legat direct cu conducta principală, con^ stituind încălzirea de înaltă presiune, iar celelalte două elemente sunt legate la conducta principa- 91 Jă, prin robinete de reducere, constituind încălzirea de joasă presiune. Radiatoarele sunt montate în compartimentele vagonului, sub bănci. Radiator de compartimenPai instalaţiei de încălzire cu abur de joasă presiune. 1) element exterior de rac'iatcr; 2) piesă de reglare a tubului de dilatare; 3) element median de radiator; 4) element de radiator cu tub de dilatare; 5) tub de dilatare; 6) supapă de închidere; 7) sită pentru curăfirea aburului; 8) conductă de tegătură la radiator; °) orificiu de intrare a aburului în radiator. î. Radiator mural de calorifer [cTeHHOH pa-JţHaTOp IţeHTpaJIbHOrO ÖT0ILJ16HH.8 ; radiateur mural dechauffage central; Wand-Zentralheizungs-körper; mural radiator; központifütési fali fütő-est], V. sub Radiator de calorifer. 2. Radiator electric [3JieKTpH lecKHH panHá-TOp; radiateur élecfrique; freistrahlender Keizofen; electric radiator; villamos fűtőtest]. Gen.: Aparat electric de încălzire, în care căidura e transmisă mai ales prin radiafie. . a. ~ electric de vagon [BarOHHHH 3JieKTpr*-Hec'KHÖ pa^HaTOp; radiateur électrique de voi-fure â voycgsurs; elektrischer Heizkörper für Per-sonenwcgBn; electric heater for passenger carri-age; vasúti kocsi villamos fűtőtest]. C. f.: Radiator de încălzire electrică, montat în vagoanele de călător. Radiatoarele sunt constituite din rezisten-}e electrice penfru puteri de 0,5*" 1 kW, izolate electric, montate în tuburi netede sau cu nervuri, şi astfel dimensionate, încât temperatura în interiorul mantalei protectoare să nu depăşească 100°. La unele vagoane-motor, rezistenfă radiatoarelor constitue o parte din reostatul de demarare, respectiv de frânare electrică. 4. Radiator de motor cu ardere internă [pa/ţH-aTop jţBHraTejiH BHyTpeHHero cropaHHa; ra-diateur de moteur â combustion interne; Verbren-nungsmotorkühler; internai combustion motor cooler; belsőe gésűmotor-hütő]: Răcitor folosit la motorul cu ardere internă, care serveşte la transferul căldurii (prin suprafafă) dela agsntul răcitor (în general, apă) la mediul exterior. Circulafia agentului răcitor în radiator se efectuează liber (prin termosifon) sau forfat (prin pompă), agentul răcifor care trebue răcit intrând în radiator pe sus şi ieşind din el prin partea inferioară. Radiatorul e constituit dintrrun stup celular, montat într'o carcasă sau într'un cadru (monobloc sau demontabil), care cuprinde atât basinul (superior) de primire a apei calde şi basinul (inferior) de evacuare a apei răcite, cât şi doi perefi laterali (cari îmbracă stupul); basinele au câte o feavă pentru racordare cu furtunuri de cauciuc (strânse cu coliere), basinul superior având o feavă de prea-plin şi un capac de închidere, iar cel inferior, un robinet de golire. — După tipul stupului, se deosebesc radiatoare tubulare şi radiatoare lamelare (cu celule turnate sau din lamele stanfate şi lipite). La unele stupuri, celulele sunt drepte şi rigidizate prin nervuri în zig-zag; la alte stupuri, celulele sunt astfel evazate, încât peretele frontal şi cel dorsal ai stupului au o configurafie alveolară, în care alveolele au formă pătrată, hexagonală, etc. — După fluidul care circulă în celule, se deosebesc: radiatoare tubulare aeroce-lulare (v. fig.), şi acvacelulare (v fig.). Radiatoa- -A Stup de radiator, aerocelular. /) celule tubulare, din feavă rotundă; 2) celule tubufare, din feavă pătrată şi hexagonală. rele aerocelulare au stupul format din celule tubulare (fevi, celule turnate) sau din lamele (turnate sau stanfate şi lipite) dispuse. Orizontal (cu lungime egală cu gosimea stupului), capetele celulelor fiind 4' \ H 1/ \ / \ / \ / \ X / \ \ X deci măreşte tendinfa de desprindere a curentului de aer. E pufin răspândit, fiind înlocuit cu radiatorul carenat (v.). 3. Radiator, mufă de Sin. Mufă de reglare (v. sub Reglare, fiting de ~). 4. niplu de ~ [paflHaTopHbifi HHimeJib; raccord a vis pour radiateur; Heizkörpernippel; Radiator de avion. /) radiator carenat; II) radiator sub aripă; 1) radiator; 2) carenaj; 3) sensul de mişcare al avionului; 4) aripă. Niplul de radiator. Í) filet dreapta; 2) filet stânga; 3) ner- heating body nipple; fütötest-csőkapcsoló]. Ţehn.: Niplu de ofelşau de fontă, cu filete exterie(de obinnv-ceiu cu filetul în sensuri invers) la cele două capete, având în partea centrală o zonă nefiletată (cu diametrul egal sau mai mic decât diametrul fundului fi-letului) şi, în interior, două nervuri longitudinale cu axele într'un plan diametral. Serveşte la îmbinarea elementelor de radiator de calorifer (v. fig.), 5. teu de Sin. Teu de reglare (v. sub Reglare, fiting de ~ ). 6. Radiator electromagnetic [ajieKTpóMarHHT-blH pa^HaTop; radiateur électromagnétique; elektromagnetischer Strahler; electromagnetic radiator; elektromágneses radiator, elektromágneses sugárzó], E/m.: Sistem fizic, capabil să emită radiafie electromagnetică. în sens larg, radiatoarele electromagnetice se împart în două grupuri: radiatoare de radiafie electromagnetică polarizată şi radiatoare de radiafie electromagnetică naturală. Primele pot fi circuite electrice deschise, radiante (de ex. radiatorul sau oscilatorul lui Hertz, antenele electromagnetice, etc.); celelalte se împart în radiatoare de temperatură şi în radiatoare prin luminescenfă. 7.’ Radiator radioelectric [paflH03JiéKTpHHec-KHH pa^naTOp; antenne, aériel; Antenne; aerial (radio radiator); antenna]. Radio: Radiator capabil să radieze energie electromagnetică în domeniul undelor radioelectrice. Din punctul de vedere constructiv, se deosebesc: antene filare, cadre, antene superficiale, pâlnii (hornuri), antene cu grosime (pentru televiziune), piloane autoradiante, antene cu reflector sau cu director, antene şi lentile penfru microunde, etc. 8. Radiatus. V. sub Nori. 9. Radical [paflHKaJi; radical; Radjikal; radical; gyökjel]. Mat.: Simbolul matematic V , care indică extragerea rădăcinii pătrate din numărul de sub el. Extragerea rădăcinii de un ordin superior se indică printr'un indice scris în stânga, deasupra simbolului. Astfel, rădăcina cubică se indică prin j/~~, rădăcina de ordinul al patrulea, prin etc. 10. Radical [pa/ţHKaJi; radical; Radikal; radical; gyök]. Chim.: Grup de atomi diferifi, strâns le-gafi între ei, şi care ia parte la reacfii specifice, di-ferite de reacfii le elementelor componente. Radicalul se poate lega şi poate forma diferite combinafii chimice, ca elementele simple. în molecule, radicalii sunt legafi de atomi de hidrogen, de alfi radicali, sau de funcţiuni. Unii radicali au fost obfinufi şi în stare liberă, Ja tem-peratura ordinară (v. Radical liber). Alfi radicali (CH2, CH, OH, NH, etc.) nu sunt puşi în evi-denfă în stare liberă decât în condifiuni diferite de cele obişnuite, de exemplu în flăcări (la tem- 93 peratură înaltă), în descărcări electrice, etc. în Chimia organică, mai ales, se explică majoritatea reacţiilor moleculare prin reacfii ale radicalilor. (V. şi sub Structură chimică, şi sub Grupare funcfională). Sin. Rest. Se deosebesc următoarele tipuri de radicali: î. Radical anorganic [HeopraHHHecKHH pa-£HKaJl; radical anorganique; anorganisches Radikal; anorganic radical; szervetlen gyök]. Chim,: Radical provenit dintr'un compus anorganic, de exemplu: S03, S04, N02f NOs, Cr04, Cr207, etc. 2. Radical organic [oprâHHHecKHH paflHKaJi; adical organique; organisches Radikal; organic radical; szerves gyök]. Chim.: Radical provenit dintr'un compus organic. Se cunosc următoarele categorii principale de radicali organici: 3. Radical acid [KHCJlOTHblö paAHKaJi; radical ocupând un semispafiu. forfele cunoscute, se determină momentele şi for-fele de calcul (M,N,T). 97 Din punctul de vedere al calculului radierelor pe medii elastice se pot întâlni/ în practică, cele două probleme cunoscute din Teoria elasticităfii: probleme spaţiale (grindă sau placă pe corpuri elastice ocupând un semispaţiu, v. fig.) şi probleme de deformafie plană (v. fig.). în acest din urmă caz, se consideră o făşie de 1 m şi se studiază ca o problemă plană. Deformare plană. Placă aşezată pe un corp elastic Eq, |io> ocupa d un semi-pafiu. Pentru determinarea reacfiunilor propriu zise se utilizează metode de calcul aproximativ, dintre c$ri cea mai răspândită e metoda lui B. N. Jemocichin. Metoda Jemocichin reduce această problemă de Teorie a elasticităfii la o problemă de Statică. Pentru aceasta, se consideră că între fundafie şi mediul elastic se intercalează o serie dezbare fictive o O o o o 4 t o o o o o o O 0 o o o o o * *-a* - 3- -3* ~a* -5- *cr- Schema statică penfru determinarea reacfiunilor fa o pfacăpe mediul elastic, după B. N* Jemocichin, 0 ,| 3 I, (pendulare, articulate 'A j——*— la capete) într'un nu- y $ măr finit de puncte (v. fig.). Necunoscutele static nedeterminate sunt chiar reac-tiunile din bare, cari însumează presiunile pe un element al reţelei a * b. Scriind sistemul canonic de ecuafii ca în Statică şi rezolvân-du-l, se obfin toate elementele necesare pentru calculul complet al radierului. Pentru rezolvarea din punctul de vedere static, Jemocichin foloseşte metoda mixtă (tensiuni şi deformafii). Coeficienţii de influenţă 5^ cari intervin în sistemul canonic, includ în ei aspectul Staticei şi aspectul Teoriei elasticităfii: 8ik=yik+vik' unde yik e deplasarea mediului elastic, calculată cu relafiile Teoriei elasticităfii, iar vik e deplasarea radierului sau a grinzii, calculată ca în Statică. Radierele masive pot fi considerate absolut rigide şi» în consecinţă, Plăcile radierelor fără grinzi şi ale radierelor cu grinzi încrucişate se armează încrucişat; plăcile radierelor cu grinzi dispuse într'o singură direcfie se armează într'o direcţie perpendiculară pe direcţia grinzilor; radierele formate dintr'un plan-şeu-ciupercă se armează după regulile acestui sistem. De obiceiu, se prevede o armatură la partea superioară şi una la partea inferioară, pe toată întinderea plăcii. Radierele aşezate în terenuri fără apă subterană rămân neprotejate, dar se prevede o acoperire mai mare a armaturii (3,5 cm la radierele cu straturi de egalizare de beton, 7 cm la radierele fără straturi de egalizare). Radierele aşezate sub nivelul apei subterane trebue să fie protejate cu o izolaţie aşezată între stratul de egalizare de beton şi faţa inferioară a plăcii radierului. Stratul de izolare trebue executat astfel, încât bitumul folosit la izolare să nu fie refulat din cauza unei presiuni prea mari exercitate asupra lui de radier sau din cauza unei distribuiri inegale a presiunilor. La construcţiile la cari faţa superioară a radierului poate fi supusă la temperaturi înalte (de ex. la radierele cuptoarelor in*^ dustriale) sau la variaţii de temperatură între limite depărtate, trebue să se ia măsuri speciale de izolare, pentru a se împiedeca deteriorarea betonului datontă acestor temperaturi sau variafii de temperatură. La construcţiile cu suprafafă mare, aşezate pe terenuri neomogene, sau la cari încărcările diferitelor părţi ale construcţiei sunt foarte diferite, trebue să se evite fundarea întregii construcţii pe un radier comun, şi se va executa câte Clădire cu radiere separate, a) radierele principale ale diferitelor corpuii de clădire; b) radiere articulate pentru racordarea radierelor principale. un radier pentru fiecare porfiune de construcfie (v, fig.)- Rosturile dintre aceste radiere trebue executate astfel, încât să fie asigurată etanşeitatea întregii construcfii şi să se permită separafia fiecărei părfi de construcfie. în acest scop, se utilizează racordarea radierelor părfiior principale ale Racordarea a două radiere printr'un element de radier articulat. a) radiere alăturate, pentiu două corpuri ale unei clădiri; b) radier articulat, pentru racordarea celor două radiere; c) strat de egalizare; d) izolafie. construcfiei, prin radiere articulate (v. fig.). De obiceiu, în radiere nu se execută rosturi de dilatafie, deoarece frecarea dintre teren şi fafa infe- 7 98 rioară a radierului é foarte maré, încât nu sunt posibile mişcări datorite dilatafiei sau contracfiunii. Când radierul e supus la temperaturi înalte sau ba variafii mari de temperatură, trebue, însă, să se tină seamă de sporul de tensiune datorit acestora. Pentru a se asigura, la început, o posibilitate de deplasare a radierului, păstrându-se calitatea lui de monolit, se poate executa un rost inifial, la care se amenajează un dispozitiv special, numit liră (v.fig.). Acest dispozitiv se compune din bare groase de ofel îndoite în unghiu şi ancorate în cele două blocuri de beton ale radierului. Acest rost permite mişcări le celor două părţi de radier, datorită contracfiunii sau variafii lor de temperatura, până la stabi 1—r -(t • c Ü c Liră pentru radier, a) radiere; b) rost; c) blocuri de beton turnate odată cu radierul; d) beton turnat după executarea radical^; e) armaturi puternice de legătură între cele două radiere. firea unui regim normal. După vreo şase luni dela turnare, când contracfiunea s'a terminat, se beto-nează rostul, restabilindu-se continuitatea celor două părfi ale radierului. 1. Radier [peHHaH noCTeJlb; radier; Sohle;sole, bottom; talp]. 2. Pod.: Pavaj de bolovani, de pavele sau de beton, executat, pe fundul albiei unui curs mic de apă sau al unei văi mici, între picioarele unui Qod sau ale unui podef, pentru a împiedeca erodarea şi adâncirea fundului. De obiceiu, radierul se prelungeşte, în amonte şî în aval de pod sau de podef, pe o distanfă de cca 1,00 m. 2. ~ de profecfiune [npeAOXpaHBTeJlbHaa njiHTa; radier de protection; Schutzsohle; profec-tion sole; védőtalpj. Tn/.: Placă de beton executată tabazaunai tunel, Intre picioarele drepte ale acestuia, când terenul e rezistent, penfru a împiedeca infiltrafiile de apă, pentru a uşura scurgerea apelor infiltrate prin zidăria tunelului şi pentru a uşura executarea canalelor de colectare a apei de infiltrafie. întreg radierul, sau numai fafa lui superioară, sunt inclinate către una dintre marginile tunelului, sau către axa lui, unde se amenajează canalul de evacuare a apelor. V. şi sub Tunel. 3. ~ de tunel [TyHHéJibHbiH ciijioiiihoh (JjyHAaMeHT; radier de tunnel; Tunnelsohle; tunnel sole; alaguttalp]. Tn/.: Boltă de beton sau de zidărie de piatră, executată la baza unui tunel, înfre picioarele drepte ale acestuia, pentru a prelua presiunea de jos în sus a terenului şi a o transmite la picioarele drepte.sau penfru a împiedeca deplasarea acestora din cauza unor împingeri laterale prea mari. Raza radierului e, de obiceiu, de două ori mai mare decât raza bolfii tunelului la cheie, iar grosimea radierului e egală cu grosimea bolfii la cheie. V. şi sub Tunel. ^ 4. Radierilor, procedeul ~ [cnocoő npoMepa no HanpâBJlbHHK); procédé par rayonnement; Ra-dialmethode; radiation method; súgár-módszer]. Topog.: Procedeu topografic pentru ridicarea detaliilor fereslre, consistând în alegerea de puncte dominante, aparfinând triangulafiei sau drumurilor principale, din cari se duc vize radiale la toate punctele terestre de detaliu, necesare ridicării topografice. Prin efectuarea vizelor se determină coordonatele polare (orientarea şi distanfa dela punctul de stafie la punctul vizat) ale tuturor punctelor reprezentând detaliile ferestre. Procedeul radierilor are două variante: procedeul direct (vize directe) şi procedeul invers (vize inverse, dela punctul de detaliu la punctul de radiere). 5. Radină. Pisc.: Refea de plasă cu ochiurile mari, împletită din bumbac pescăresc rezistent, care formează părfi le laterale ale uneltelor de pescuit cunoscute sub numirea de „setei compuse0 (setei cu radină sau cu siréc). Radina se montează de o parte sau de ambele părfi ale refe-lei subfiri şi cu ochiurile mici („deasă" sau „cios-tică") din care se compune mijlocul setcilor. Spre deosebire de setcile simple (halife),formate dintr'o singură refea de plasă şi în care peştele se prinde în ochiurile acesteia, setcile cu radină încurcă şi prind peştele prin învolburare. în acestea din urmă» peştele care intră împinge refeaua sub-fire din mijloc ca o pungă, în care el rămâne prins şi nu mai poate ieşi. Setcile de Dunăre se confecţionează, de obiceiu, numai cu o radină, întru cât aici peştele circulă mult mai mult dintr'o singură direcfie, şi anume contra curentului. Setcile cari se instalează în ape stătătoare (iazuri, bălfi şi lacuri) au radină dublă, adică de ambele părfi ale refelef subfiri din mijloc, pentru a putea prinde astfel peştele, din orice direcfie s'ar apropia. La avele de crap, radina are ochiurile, de obiceiu, de cinci ori mai mari decât cele ale „desei" şi se împleteşte din bumbac mai gros decât ceF dela prima refea. (Termen regional). Sin. Si rec r Rară, Porij. 6. Radio- [pa^HO; radio; Radio; radio; rádió]. 1. Fiz.: Prefix care indică o radiafie electromagnetică sau corpusculară (radioactivitate, etc.). 7. Radiolizică [paAHO(|îH3HKa; radiophysique; Radiophysik; radio-physics; rádiofizika]. F/z.: Ramură a Fizicei, care studiază radiaţiile electromagnetice şi corpusculare. s.'Radioacfiniu [pa^HoaKTHHHH; radioacti-nium; Radioaktinium; radioactinium; rádio-akti-nium]. F/z.: RdAc. Nr. at. 90; gr. at. 227. Element radioactiv, isotop al toriului, obfinut prin desinte-grarea actiniului cu emisiune de electroni. Se desintegrează cu emisiune de particule a şi de radiafie y, cu timpul de înjumătăfire de 18,6'zile* frecând în actiniu X (Ac X). • 9. Radioactiv [pajjHoamHBHbiH; rsdíoactif radioaktív; radioactive; radioaktív]: Calitatea unei; substanfe de a prezenta radioactivitate (v.). io. Radioactiv, echilibru V. Echilibru radioactiv. 99 1. Radioactiv, indicator ~ [paAHOaKTiiBHbiH yKa3aTeJlb; indicateur radioactif; radioaktiver Indikátor; radioactive indicator; rádioaktiv indikátor]. V. sub trasor. 2. Radioactivă, constantă ~ [paAHoaKTHBHan nOCTOHHHaa; constante radioactive; Zerfallskon-stante; radioactive constant; rádioaktiv állandó]. Chim. fiz.: Factorul a, caracteristic pentru fiecare element radioactiv, din relaţia Nt = N0e~M, care exprimă cantitatea Nt din elementul radioactiv încă nedesintegrată, prezentă după un timp t, N0 fiind cantitatea de element prezentă în momentul începerii măsurării timpului. Constanta radioactivă e legată de timpul de înjumătăfire T al elementului radioactiv, prin relafia ^ In 2 __ 0,693 3. Radioactivă, familie ~ [paflHoaKTHBHaH rpynna; familie radioactive; radioaktive Zerfalls-reihe; radioactive series; rádioaktiv család]. Fiz.: Ansamblul de elemente cari se obfin unul din altul prin desintegrare radioactivă. Se cunosc patru familii radioactive, trei fiind alcătuite din elemente cari se găsesc în natură, iar a patra, din elemente sintetizate. Cele trei familii naturale sunt: familia actiniului (v. Actiniului, familia^), familia toriului (v. Toriului, familia ~) şi familia uraniului (v. Uraniului, familia^). Toate familiile radioactive se încheie cu câte un element neradioactiv, cele trei familii naturale cu câte un isotop al plumbului, iar cea sintetică, cu un bisrnut. V. şi sub Radioactivitate. 4. Radioactive, emanafii V. Emanaţii radioactive. â. Radioactivitate [paAHoaKTHBHOCTb; radio-activité; Radioaktivitát; radioactivity; rádioaktivitás]. Fiz.: Ansamblul de fenomene de radiafie pe cari le prezintă elementele chimice al căror nucleu atomic e instabil şi se desintegrează spontan, emiţând fie radiafie corpusculară, alcătuită din particule a, din electroni (particule j3”) sau pozitroni (particule fS+), fie radiafie electromagnetică (raze y), fie atât radiafie corpusculară de unul dintre tipurile indicate, cât şi radiafie electromagnetică. Desintegrarea radioactivă se produce conform legilor reacfiilor monomolecufare, cantitatea unui element radioactiv dintr'un preparat scăzând în progresiunfe geometrică, dacă timpul creşte în pro-gresiune aritmetică. Dacă q este cantitatea de element radioactiv prezentă într'un moment dat, în timpul át cantitatea de element radioactiv scade cu dq = \ q át, X fiind un coeficient a cărui valoare depinde de elementul radioactiv considerat, şi care se numeşte constanta radioactivă a acelui element. El reprezintă fracfiunea de element care se desintegrează, raportată Ia unitatea de timp. Dacă q0 este cantitatea dintr'un element radioactiv prezentă într'un preparat în momentul î = 0, cantitatea din acel element, prezentă în per-parat în momentul iveşte q — q^e^. Exprimat în număr de atomi din acel element, rezultatul arată că, dacă în momentul t — 0, în preparatul radioactiv se găsesc n0 atomi, după timpul t rămân n = atomi. Vieafa medie a unui atom din elementul respectiv este 1 /X, adică timpul după care cantitatea de element radioactiv nedesinte-grat scade la a e-a parte din cantitatea iniţială. Pentru caracterizarea desintegrării unui element radioactiv se foloseşte adesea valoarea intervalului de timp necesar pentru desintegrarea a jumătate dintr'un număr de atomi ai acelui element. Acest interval de timp se numeşte timpul de înjumătăfire al elementului respectiv (uneori, impropriu, perioada elementului). Timpul de înjumătăfire e dat de condifunea q'q^ — 1/2, deci 1 /2 = e~^T, T — In 2/X = 0,693/X. Timpurile de înjumătăfire ale elementelor radioactive naturale variază între 17-1010 ani pentru samariul care are masă atomică 149, şi 3-10*7s penfru toriul C'. în foarte multe cazuri, elementul format prin desintegrarea unui element radioactiv este el însuşi radioactiv. în acest caz, dacă n± e numărul inifial al atomilor elementului care se desintegrează, şi Xi e constanta lui radioactivă, scăderea numărului de atomi ai acestui element este dată de ónját = —X^. Acestei pierderi de atomi îi corespunde o creştere egală de atomi pentru elementul format prin desintegrare, care şi el pierde X2w2 atomi, în unitatea de timp, prin propria sa desintegrare, X2 fiind constanta sa radioactivă. Variafia în unitatea de timp a numărului de atomi ai acestui element este ânj^ ■— X|Wj ~X2«2 adică: în unele cazuri (de ex. pentru transformarea uraniului în uraniu Xj, X± e neglijabil fafă de X2. în aceste cazuri, după un timp destul de lung e ^ tinde către zero şi se poate presupune că n± are o variaţie neglijabilă în timp, deci n2/ni = X1/X2 = T2jT1, T± şi T2 fiind timpurile de înjumătăfire ale celor două elemente. Elementul produs prin desintegrare este în „echilibru" radioactiv cu elementul din care se formează, can-tităfile de elemente în prezenfă fiind proporfio-nale cu timpurile lor de înjumătăfire. Elementele cari se formează succesiv unul din altul, prin desintegrare, constitue o familie radioactivă (v.). Afară de cele trei familii radioactive, compuse din elemente radioactive naturale, se cunoaşte şi o familie compusă din elemente sintetizate. Cele trei familii naturale sunt: familia uraniului (v. Uraniului, familia ~), care începe dela uraniul 238, care se desintegrează cu timpul de înjumătăfire de 4,56*109 ani, şi se termină cu un isotop inactiv al plumbului, plumbul 206, numit şi radiu G; familia toriului (v. Toriului, familia ~), care începe dela toriul 232, care se desintegrează cu timpul de înjumătăfire de 13,9*109 ani, şi se termină cu un isotop inactiv al plumbului, plumbul 208, numit şi toriu D; familia actiniului (v. 7 100 Actiniului, familia^), care începe dela uraniul 235, numit şi actinouraniu, care se desintegrează cu timpul de înjumătăfire de 7,13* 108 ani, şi se termină cu un isotop inactiv al plumbului, plumbul ^07, numit şi actiniu D. Familia de elemente sintetizate, cunoscute azi, începe dela isotopul 241 al curiului, care se desintegrează cu timpul de înjumătăfire de 55 de zile, şi se termină cu un isotop inactiv al bismutului, bismutul 209. Unele dintre elementele cari compun această familie pot fi obfinute şi prin alte desintegrări decât cele din şirul principal de desintegrări ale familiei, această familie având astfel ramuri laterale cari converg către termenul final. în natură, afară de elementele radioactive cari constitue cele trei familii, se cunosc şi patru elemente radioactive izolate: potasiul 40, rubidiul 87, casiopeiul 176, şi isotopii 148 şi 149 ai samariului. Desintegrările succesive ale elementelor dintr'o familie radioactivă se produc, fie cu emisiune de particule a, fie cu emisiune de electroni (particule |T), fie (în familia de elemente sintetizate) cu emisiune dé pozitroni (particule g+), fie prin captare de electroni extranucleari, fenomene însoţite sau nu de emisiune, de radiafie electromagnetică. Emisiunea unei particule micşorează cu patru unităfi masa atomică a elementului şi cu două unităfi numărul său atomic; emisiunea de electroni măreşte numărul atomic cu o unitate, lăsând masa atomică neschimbată; emisiunea de pozi-troni şi captura micşorează numărul atomic cu ó unitate, lăsând * masa atomică neschimbată. Din cercetarea radiafiei a emise de un element radioactiv se constată că nu toate particulele a au aceeaşi energie, dar că ele formează mai multe grupuri de particule cu energii vecine, aceste grupuri având parcursuri de lungimi diferite Jntr'un anumit rriediu (de ex. în aer, în con-difiuní normale). Diferenfele dintre energiile diferitelor grupuri de particule a reprezintă diferenfele dintre energiile stărilor energetice ale nucleutui produs prin desintegrare. Diferenfa dintre energia nucleului care se desintegrează şi cea a nucleului format apare sub forma de energie a particulelor a. Ea e max:mă, când nucleul nou format este în starea fundamentală, şi e din ce în ce mai mică, cu cât el se găseşte în stări energetice superioare. Nucleul nou format nu rămâne în stările energetice superioare, ci trece în starea fundamentală, cu emisiune de energie sub formă de radiafie Stările energetice superioare ale nucleului fiind discrete, razele y emise au numai anumite frecvenfe, obfinute împărfind prin constanta lui Planck diferenfele de energie dintre stările energetice ale nucleului. Dacă nucleul nou format se desintegrează înainte de a fi trecut în starea fundamentală, particula a emisă are o energie deosebit de mare şi un parcurs superior parcursului obişnuit al particulelor a ale acelui nucleu. Fenomene de desintegrare, asemănătoare cu cele pe cari le prezintă atomii elementelor radioactive naturale, pot fi produse prin bombardarea cu particule elementare rapide a nucleilor cari urmează să fie desintegrafi. Fenomenele de radioactivitate prezentate de astfel de nuclei, după bombardare, constitue radioactivitatea artificială. Ele sunt datorite faptului că complexul format din nucleul bombardat şi proiectilul cu care s'a realizat bombardamentul, sau unul dintre produsele reacfiei nucleare, este instabil — şi se desintegrează cu un timp de înjumătăfire bine determinat în fiecare caz în parte, pentru a trece într'un alt nucleu stabil, după legi identice cu cele ale desintegrării elementelor radioactive naturale* î. Radioactivitate artificială [HCKycCTBeHHan paAHOaKTHBHOCTb; radioactivitéartificielie; künst-liche Radioaktivitat; artificial radioactivity; mesterséges rádioaktivitás]: Radioactivitate a unei sub-stanfe, provocată prin bombardarea ei cu particule subatomice accelerate. V. sub Radioactivitate. 2. ~ indusă [HH/ţyKTHBHaâ paflHOaKTHB-HOCTb; radioactivité induite; induzierte Radioaktivitat; induced radioactivity; indukált rádioaktivitás]: Radioactivitatea pe care o capătă corpurile inactive din apropierea şubstanfelor radioactive, fiindcă diferite produse formate din desintegrarea substanfelor radioactive, fiind volafile şi radioactive, se depun pe corpurile inactive. 3. Radiocromomefru [paflHOxpoHOMeTp; ra-diochromométre; Strahlungsfarb-Hărtemesser; ra-dio-chromometer; rádio-kromométer]. Fiz.: Cuali-metru de radiafie bazat pe compararea variafiilor de transparenfă ale unui element uşor şi ale unui element greu, când variază lungimea de undă efectivă a unui fascicul de radiafie eterogenă. Sin. Cualimetru Benoist. 4. Radioelement [paAH03JieMeHT; radioélé-ment; Radioelement; radioelement; râdioelem]. F/z.: Element radioactiv. 5. Radiotoriu [paAHOTOpHH; radiothorium; Radiothorium; radiothorium; rádiotorium]. Fiz.: RdTh; nr. at. 90; gr. at. 228. Element radioactiv; unul dintre isotopii toriului. Se obfine prin desintegrarea mesotOriului 2 (MsTh 2) cu emisiune de electroni. Se desintegrează cu emisiune de particule a şi de radiafie y» cu timpul de înjumătăfire de 1,9 ani, trecând în toriu X (Th X). 6. Radio- [paAHO; radio; Radio; radio; rádió]. 2. Fiz.: Prefix care indică referirea la sistemul fizic constituit de radiafia electromagnetică. —- 3. Fiz.: Prefix care indică referirea la fenomenul radiafiei electromagnetice. 7. Radiodermită [paAHOAepMHT; radiodermite; Hattschádigung, Röntgendermatitis; radioderma-titis, X-raydermatitis; Röntgendermatitisz]: Dermită produsă prin absorpfia prin piele a unei doze puternice de raze X sau de radiafie produsă prin radioactivitate. 8. Radiodiagnostic[paAH0AHarH03;radiodiagnostic; Röntgendiagnostik, Röntgenuntersuchung; radio-diagnosis; röntgendiagnozis]: Diagnostic medical pus pe bază de examinare radiologică. 9. Radiografie [paAHorpa<|)Hfl; radiograph e; Radiografie; radiography; röntgenográfia]: înregistrare fotografică a imaginilor, obfinută cu ajutorul unui fascicul de raze X. (V. şi sub Examinare radiologică). Sin. Radiogramă. î. Radiogramă [paAHorpaMMa; radiogramme; Röntgenaufnahme; radiogram, X-ray picture; rá-diogramm]: Sin. Radiografie (v.). 2. Radiologie [paAHOJiorHfl; radiologie; Rönt-genlehre, Röntgenologie; radiology; râdiologia, röntgenologia]: Ramură a Fizicei şi a Tehnicei, care studiază şi foloseşte radiaţiile de mică lungime de undă, electromagnetice (în particular, razele X) şi corpusculare (ale substanţelor radioactive). s. Radiometalografie [peHTreHorpa$HH Me-TaJIJIOB, paflHOMeTaJIJlOrpacjJHH; radiométallo-graphie; Radiometallografie; radiometallography; rádiometallográfia]. Metl.: Ramură a Metalogra-fiei, care cuprinde ansamblul metodelor de studiu a| structurii metalelor şi aliajelor, cum şi al pieselor de metal, fără distrugerea acestora, cu ajutorul fasciculelor de raze X sau de raze y. Cercetarea structurii metalelor cu ajutorul razelor X sau y se poate face, fie prin absorpfia radiafiei care străbate piesa cercetată (metoda de cercetare prin transmisiune), fie prin difracfiunea fasciculelor incidente pe suprafafa acelei piese. Metodele de cercetare prin transmisiune se bazează pe absorpfia neuniformă a radiafiei incidente în diferitele părfi ale piesei. Absorpfia radiafiei X de către un material depinde atât de natura materialului (în general, cu cât materialul absorbant e constituit din atomi cu număr atomic mai mare, cu atât el e mai absorbant pentru razele X cu lungime de undă dată), cât şi de lungimea de undă a radiafiei X folosite, deci de tensiunea electrică aplicată între anodul şi catodul tubului care emite razele X (în generai, cu cât lungimea de undă e mai mică, deci tensiunea electrică aplicată tubului e mai înaltă, cu atât razele X sunt mai pătrunzătoare). Azi se folosesc raze X emise sub câfiva kilovolfi până la circa doi megavolfi, şi chiar radiafii mai pătrunzătoare,obţinute cu ajutorul electronilor acceleraţi cu betatronul. AsH fel de radiafii pot străbate piese metalice cu grosimi până la 30 cm, deşi examinarea pieselor cu astfel de grosimi nu e, în general, comodă—: şi se depăşesc rar grosimi mai mari decât câfi-va centimetri. Fasciculul de radiafie care a străbătut piesa e primit fie pe un ecran, care poate deveni f.uorescent, observaţiile făcându-se astfel vizual (radioscopie), fie pe o placă sau pe un film fotografic, care înregistrează o radiogramă a fasciculului emergent (radiografie). Cum numai o foarte mică parte din energia fasciculului care cade pe placa fotografică produce descompunerea sării fotosensibi.e, deoarece stratul fotosen-sibil al plăcii e pufin absorbant pentru radiafia X, se înglobează adesea în acest strat substanfe absorbante penfru radiafia X şi cari, în urma ab-sorpfiei, emit lumină de fluorescenfă care poate impresiona placa. Pe radiogramă se obfin înne-griri cu atât mai intense, cu cât fasciculul care a străbătut piesa a fost mai pufin slăbit prin traversarea materialului piesei. Astfel, pe radiogramă, defectele interioare (fisuri, pori, incluziuni de material străin mai pufin absorbant, etc.) apar în negru pe fond mai deschis, iar pe ecranul fluorescent, ca pete mai luminoase pe fond mai pufin luminos. Pozifia şi dimensiunile neomoge-neităfilor unei piese pot fi determinate prin observaţii stereoscopice. Se folosesc, în practică, dispozitive fixe şi mobile. De asemenea, pe lângă înreg'strări globale ale unei întregi piese, se pot obfine microradiografii ale unor părfi ale piesei cercetate. Duratele de expunere a plăcii fotografiate depind de natura plăcii, de intensitatea şi de lungimea de undă a razelor X folosite, cum şi de dispozitivul de ridicare a radiogramelor, coborînd, în anumite instalafii speciale, până la a milioana parte dintr'o secundă. Cu ajutorul metodei prin iransmisiune pot fi cercetate defectele pieselor metalice (ansamblul procedeelor de cercetare prin transmisiune se numeşte, penfru acest motiv, defectoscopie), tensiunile din piese datorite unor deformafii mecanice în urma unor tratamente de laminare, de trefilare, etc., incluziunile de materiale străine şi, în unele cazuri, componenfii anumitor aliaje (v. şi Examinare radiologică). — Metodele de cercetare prin difracfiunea fasciculelor de raze X pe suprafafa pieselor metalice se bazează pe structura reticulară a cristalelor componente ale unui material metalic sau ale unui aliaj. Din figura de difracfiune obfinută se deduce forma refelei cristaline. Cu ajutorul metodelor de cercetare prin difracfiune pot fi puse în evidenfă deformafii le acestei refele, datorite atât unor tratamente mecanice, cât şi prelucrării piesei cu unelte de aşchiere. în locurile în cari există tensiuni într'o piesă, structura refelei e modificată, refeaua e fie rotită, fie curbată local — şi pe figura de difracfiune se obfin I nii negre, din pozifia şi dimensiunile cărora se poate deduce adesea unghiul de rotire sau grosimea stratu'ui deformat. De asemenea, reţeaua fiind rr dificată, în unele tratamente termice (prin re-cr alizare sau prin aparifia de tensiuni interne în p:esă), sau prin modificarea structurii în cursul îmbătrânirii materialului, metoda de cercetare prin difracfiune permite urmărirea modifcării structurii în iimpu’ tratamentelor sau al îmbătrânirii. Prin microradiografii obfinute prin difracfiune se pot identifica, în unele cazuri, microconsftuenfii unui material metalic. Procedeul de iradiere prin transmisiune a unui corp. î) lub de raze X; 2) anficatod; 3) diafragmă; 4) razele extreme ale conului de radiafie; 5) piesă de examinat; 6) film fotografic (grosimea părfii haşurate reprezintă înnegrirea); 7) incluziune compactă; 8) proemi-nenfă pe piesă; 9) bulă de gaz; 10) adâncitură pe piesă. 102 1. Rádióméira [paftHOMeTp; radiométre; Ra-diomefer; radiometer; rádioméfer]. Fiz.: Insfrumenf folosit la măsurarea mic'lor intensităfi de radiafie, E formát dintr'un recipient cu perefii transparenfi pentru radiafia electromagnetică cercetată (sau având o fereastră transparentă pentru radiafie), care confine un fir subfire vertical, care poartă un echipaj compus din două foife foarte uşoare de mică, de mică platinată sau de platină, înnegrite pe o fafă, situate în plan vertical aşezate simetric fafă de fir. Asupra uneia dintre foife se trimite radiafia a cărei intensitate se măsoară. încălzirea fefei radiate produce o rotire a sistemului, rotire care poate fi măsurată cu ajutorul unei oglinzi montate pe acelaşi fir, Unghiurile de rotafie sunt proporţionale cu energia radiantă care cade pe instrument în unitatea de timp. Sensibilitatea instrumentului depinde de presiunea gazului din recipient, presiune care, de obiceiu, e sub 0,1 mm coloană de mercur.— Se folosesc radiometre de construcfie asemănătoare pentru determinarea intensităfii sunetelor, intensitatea unei radiafii sonore fiind proporfională cu presiunea exercitată de radiafie asupra echipajului mobil al radiometrului. 2. Radiomicromefru [paflHOMHKpoMeTp; ra-diomicrométre; Mikroradio-meter; radiomicrometer, mi-croradiometer; rádiomikro-méter]. Fiz.: Instrument folosit la măsurarea intensităfilor de radiafie foarte mici. Este format dintr'un galvanometru cu cadru mobil cu o singură spiră sau cu un mic număr de spire, de rezistenfă foarte nrvcă, şi care confine în spiră un cuplu termoelectric pe care cade radiafia a cărei intensitate trebue măsurată. Sin. Microradiometru, 3. Radioscopie [peHTre-HOnpocBeqHBaiîHe; radioscopie; Radioskopie, Röntgen-durchleuchtung; radioscopy; rádioszkopia, röntgenátvilá-gitás]: Examinarea unui.corp opac cu ajutorul umbrei proiectate pe un ecran fluorescent, de razele X cari trec prin acel corp (v. şi Examinare radiologică). 4. Radiosfereoscopie [paAHOCTepeoCKonna; radiostéréoscopie; Funkstereoskopie; radiostereo-scopy; rádiosztereoszkópia]: Radioscopie în care se folosesc două tuburi generatoare de raze, dând astfel impresia de relief. 5. I? adioferapie [pa^HOTepaiiHfl; radioth érapie; Röntgentherapie, Röntgenbestrahlung; radiothe-rapy; röntgenterápia, X-sugárkezelés]: Terapie prin raze X. 6. Radio- [paAHO; radio; Funk; radio; rádió]. 4. Élt.: Prefix care indică referirea la tehnica măsu- Radiomicrometru. Í) magnet; 2) cadrul de fir conductor; 3) sudura cuplului termoelectric; 4) oglindă. rărilor, a comunicafiilor, etc. prin intermediul undelor electromagnetice. 7. Radioalfimefru [pa^noaJibTHMeTp; alíimé-fre radar; elektrische Höhenmesser; radar altimeter; rádiómagasságmérő]. Nav. a.; Aparat care foloseşte proprietăfile de propagare cu vitesă constantă şi rectilinie a undelor electromagnetice şi reflexiunea acestor unde de către suprafafa solului (sau a apei), pentru determinarea altitudinii. Radioaltimetrul are o parte emifătoare şi una receptoare — şi funcfionează pe acelaşi principiu ca radarul (v.). El permite determinarea distantei care separă o aeronavă — pe care se găseşte, — de suprafafa terenului. în acest scop, se foloseşte, de obiceiu, sistemul în care se emite continuu energie radioelectrică modulată în frecvenfă, acest sistem fiind mai potrivit decât cel cu impulsii, pentru măsurarea altitudinilor mici, Frecvenfă emiţătorului e variată linear, în timpul unei perioade de modulafie, dela o valoare ft la o valoare /2. Ecoul electromagnetic primit soseşte la receptorul radioalfimetrului după intervalul de timp t — 2h/c dela emiterea semnalului, h fiind înălfimea deasupra terenului, iar c, vitesa de propagare a undelor electromagnetice. în acelaşi interval de timp, frecvenfă postului a variat cu A/= t (/a — fi)/T, unde T e perioada de modulafie. Producând o heterodinare înfre ecou şi semnalul emis în momentul recepfionării ecoului, vor rezuita bătăi de frecvenfă ‘JbpM^h î*=U=kh. T cT unde k e o constantă. Frecventa bătăilor e deci proporţională cu altitudinea h, astfel încât un frecvenfmetru care o măsoară poate fi etalonat direct în unităfi de altitudine. în ultimii ani s'au realizat şi alfimefre cari folosesc emisiunea în impulsii. Impulsiile fiind foarte scurte (de ordinul a 0,2p/s), se pot măsura şi altitudini mici. 8. Radioamatorism [pa/pioJitoőHTeJibCTBo; ra-dio-amateurisme; Funkliebhaberei; radioamateu-rism; rádióamatőr-mozgalom]. Gen.: Practicarea radiocomunicafiilor de către persoane cari au interes pentru radiotehnică şi urmăresc să câştige îndemânare în această tehnică, montându-şi singure aparatele, şi cari auşi o cunoaştere ştiinfi-fică a fenomenelor cari intervin în radiocomunicafii. Radioamatorii lucrează între ei, într'o refea proprie, careia îi sunt afectate lungimile de undă cuprinse în benzi înguste plasate în jurul a 10, 20, 40, 80 şi 160 m, în gama lungimilor de undă. Ei îşi comunică observafiile tehnice întâi direct prin radio şi apoi îşi confirmă observaţiile prin cărfi poştale speciale, expediate prin poştă. Regulamentele de funcfionare a stafiunilor de radioamatori prevăd, că schimbul de informaţii practicat pe această cale trebue sa aibă un caracter excluziv tehnico-ştiinfific, nepermifându-se transmiterea mesajelor de interes personal, pentru cari trebue folosită calea oferită de serviciile poştale. în cursul legăturii radioelectrice dintre 103 două sfafiuni de radioamatori se face un schimb de observafii asupra calităfii emisiunilor. Controlul care descrie calitatea emisiunilor e concretizat prin un număr format din trei cifre. Prima cifră exprimă inteligibilitatea mesajului transmis, în scara .arbitrară 1-5; a doua cifră exprimă intensitatea semnalului recepfionat, redată într'o scară de îunităfi dela 1 la 9, iar a treia cifră exprimă, tot In scara 1-*-9, calitatea modulaţiei (în cazul tele-toniei) sau a tonului obfinut la recepţia prin hete-rodinare a semnalului nemodulat. Rezultatele cercetărilor tehnice şi ştiinţifice făcute de radioamatori în vederea perfecţionării instalafiilor de cari se folosesc au constituit, în multe cazuri, o contribufie importantă la progresul radiocomunicafiilor. Radioamatorii au fost cei dintâi cari au demonstrat posibilitatea de folosire a undelor decametrice, la puteri foarte mici, pentru comunicafii la mare distanfă, într'un timp In care opinia generală era că aceste unde nu sunt potrivite acestui scop. - Confribufia radioamatorilor s'a dovedit prefioasă In cazuri de dezastre cauzate de furtuni, incendii, •cutremure de pământ, etc. când liniile de comu-nicafii cu fir fiind distruse, traficul a putut fi menfinut numai prin reţelele dé intercomunicafie organizate de radioamatori. Convenfiiie internaţionale au rezervat traficului de amatori următoarele benzi de frecvenfe situate în gamele de frecvenfe înalte, ultraînalte, foarte înalte şi supra-Inalte: 3 500— 4 000 kHz 50-- 54 MHz 2 300». 2 450 hMz 7 000— 7 300 „ 114— 14£ „ 3 300— 3 500 „ 14 000—14 400 „ 235-- 240 „ 5 650— 5 850 „ .21 185—21 455 „ 420— 450 „ 10 000—10 500 „ 28 000—29 700 „ 1 215—1 295 „ 21 00C—22 000 „ î. Radioamplificare, stafiune de ~ [paAHoy-3eji; station de radioamplification; Radioverstăr-kungsstation; radio-amplification station; rádió-erösitőállomás]. Radio: Stafiune radioelectrică având echipamentul necesar redifuzării programelorunor staftuni de radioemistune şt difuzării eventualelor programe locale, prin fir. Stafiunea cuprinde instalaţii de radiorecepfie, de amplificare şi de transmitere a programelor iocale. Sin, Centru de radioamplificare. 2. Radioastronomie [paAHoacTpoHOMHfl; radioastronomie; Radioastronomie; radioastro-siomy; rádió-csillagászattan]. Astr.: Ramură a Astronomiei, care studiază radiafiile radioelectrice de origine extraterestră, cari cad pe Pământ. Straturile superioare ale atmosferei terestre fiind opace pentru unele intervale de frecvenfă, actualmente se pot studia numai radiafiile extraterestre cuprinse în două zone: în spectrul vizibil (cu lungimile de undă cuprinse între 7500 şi 4000 A) şi în domeniul undelor radioelectrice (cu lungimile de undă de 1 cnrvIO m). Radioastronomia a pus în evidenfă existenfa radiostelelor, corpuri cereşti cari emit unde radio--electrice fără a emite şi în spectral vizibil. Maximul radiafiei radioelectrice cáré cade pe Pământ vine din direcfii cuprinse în planul Galaxiei. în cazul radiafiei solare, s'a pus în evidenfă faptul că radiafia vine dela o suprafafă aproximativ de două ori mai mare decât discul vizibil, adică, probabil, din cromosferă, a cărei temperatură, dedusă din repartifia energiei în spectrul radio-electric, ar rezulta egală cu 106 °K. s. Radioaierisare [paAHonpH3éMJieHHe; radio-atterissage; Funklandung; radio landing; rádióleszállás]. Nav. a.: Metodă de aterisare folosită în aviafie pentru aterisarea fără vizibilitate. Un emiţător de unde ultrascurte cu emisiune dirijată stabileşte pe axa aerodromului un fascicul îngust de radiafie, după care se ghidează avionul prin receptorul să j de bord. Pe aceeaşi axă, două radiobalize, aşezate dincolo de perimetrul aerodromului, la distanfe diferite, avertisează avionul de apropierea de aerodrom şi indică punctul pentru începerea aterisării. Alte sisteme folosesc o instalafie de radiolocafie pe aerodrom, prin care avionul poate fi comandat dela sol, automat, sau prin comenzi telefonice transmise pilotului. 4. Radiohaliză [paAHOMaflK; radiobalise; Ein-flugzeichensender; radio beacon; rádióirányadó]. Nav. a.i Radio: 1. Emitător radioterestru de unde ultrascurte, modulate cu semnale caracteristice, de mică putere, instalat într'un punct geografic caracteristic, şi care, prin undele electromagnetice emise într'un fascicul îngust, după verticală, dă personalului unui avion posibilitatea să ştie exact când a sburat peste acel punct. Radioba-lizele sunt folosite în sisteme de radioaterisare fără vizibilitate, şi în radionavigafia aeriană. — 2. Construcfie metalică adecvată, care reflectă energia radioelectrică recepfionată, instalată într'un punct geografic caracteristic şi’care, prin undele reflectate vertical, dă posibilitatea unui avion să ştie exact când a sburat peste acel punct. 5. Radiocanal [paAHOKaHaJi; radiocanal; Radiogang; radiochannel; rádiócsatorna]. Radio: Cale de comunicaţie radioelectrică, având asignate una sau mai multe frecvenfe determinate. 6. Radiocenfru [paAHOiţeHTp; centre radio-électrique; Funkzenfralstelle; radiotransmission centre; rádióközpont]. Radio: Grup de stafium de radioemisiune plasate în acelaşi centru şi cari, în general, folosesc în comun sistemul de antene, fiecare emiţător putând fi conectat la oricare dintre antenele centrului. 7. Radiocompas [paAHOKOMnac; radio-com-pas; Funkkompalj; radio-compas; rádiókompasz]. Nav.: Radioreceptor care are un cadru de recepţie mobil în jurul unei axe verticale şi care indică direcfia emisiunii, când planul cadrului e orientat pentru recepfie maximă. Pentru a obfine o precizie mai mare, se determină în practică o direcfie la 90°, penlru care se produce extincfia recepfiei. Termenul e folosit, în navigafia aeriană sau maritimă, pentru ansamblul de aparate şi circuite ale upui radiogonrometru de bord, prin analogie cu termenul compas magnetic (busola de decli-, nafie). Î04 1. Radiocompas automat [aBTOMaTHHecKHÖ pa^HOKOMiiac; radio-compas automatique; selbst-gesteurtes Funkkompal); automatic radiocompas; automatikus rádiókompasz]: Radiocompas echipat cu un mecanism care roteşte automat cadrul său de recepţie, astfel încât planul acestuia să fie mereu perpendicular pe direcfia către stafiunea de radio-emisiune pe a cărei frecvenfă e acordat. Radiocompasul indică automat, pe cadranul unui instrument, direcfia în care se găseşte stafiunea a cărei emisiune se recepfionează, în raport cu axa longitudinală a avionului sau a navei pe care se găseşte. Radiocompasul automat suprimă incertitudinea de 90 şi de 180°, care există la radiogonio-metrele obişnuite. Eli indică în mod continuu orientarea spre postul emiţător, îndată ce receptorul de bord a fost acordat pe frecvenfă acestui post. 2. Radiocomunicafie [pa#H0CBH3b; radio-communicafion; Funkverkehr; radiocommunication; rádióközlekedés, rádióhiradás]. Radio; Transmisiunea la distanfă a semnalelor sau a informafiilor, prin mijlocirea undelor electromagnetice libere, folosind un emifător şi cel pufin un receptor. Radioemisiunile se clasifică după tipul modu-lafiei, după tipul transmisiunii şi după caracteris-ticele suplementare. După tipul de modulafie se deosebesc: modu-lafia de amplitudine, care se notează cu simbolul A, modulafia de frecvenfă (simbolul F), modulara de fază (simbolul B) şi modulafia de impulsii (simbolul P). După tipul transmisiunii, se deosebesc transmisiuni fără modulafie (indicele 0), telegrafie în unde întreţinute, fără modulare cu frecvenfă audibilă (indicele 1), telegrafie modulată cu frecvenfă audibilă (indicele 2), telefonie (indicele 3), facsimile (indicele 4) şi televiziune (indicele 5). După caracteristicele suplementare, se deosebesc radioemisiuni cu bandă laterală unică, purtătoare r ed usă, (in dice le a), cu do uă benzi latera le independente, undă purtătoare redusă (indicele b), cu alte emisiuni cu purtătoare redusă (indicele c), cu impulsii modulate în amplitudine (indicele d), cu impulsii modulate în lărgime (indicele e), cu impulsii modulate în pozifie (indicele f). O undă modulată în amplitudine penfru telefonia cu bandă laterală unică şi cu purtătoare redusă, de exemplu, se notează cu simbolul A3a. Banda de frecvenfe folosite în radiocomunicafii e cuprinsă între 20 kHz şî 30 000 MHz. , '4. Raslioconducfor. Sin. Coeror. V. sub Detector de unde electromagnetice. 4. Radioccnfroler [paAHOHaMepuTeJibHaa Kopoőna COnpoTHBJieHHH; radiocontroleur; Radio-messer; radiocontroiler; rádiómérő]. F/z.: Cutie de rezistente de control, specia'ă, folosită la măsurările în circuite radioelectrice. 5. Radiodifuziune [paflHOBenţaHHe; radio- diffusion; Rundfunk, Rundspruch; broadcasting; rádióközvetités]. Radio: Transmisiunea dirijată sau nedirijată, dintr'un radioemifător, a unor semnale radioelectrice, cari difuzează sunete sau imagini pentru un număr practic nelimitat de radioreceptoare. Se pot difuza fie prcgame sonore (concerte, conferinfe, etc.), fie programe de televiziune (spectacole de teatru şi de operă* cinematograf, etc.). Caracteristicele emisiunilor de radiodifuziune sunt stabilite astfel, încât calitatea lor să fie superioară emisiunilor telefonice obişnuite. Emisiunile de radiodifuziune se fac, în general, cu modulafie de amplitudine, în benzile alocate, de unde lungi, medii sau scurte. Emisiuni de radiodifuziune de calitate mai bună se fac cu modulafie de frecvenfă, fiindcă prin aceasta modulafie se réduc parâzifii; în acest caz se folosesc unde radioelectrice foarte scurte (sub 10m). e. Radiodisfribufie. V. Radioficare. 7. Radioelecfrîcîfafe [pa#H03JieKTpHHecTB0 radioélectricité; Hochfrequenztechnik; radio; rádiófrekvencia-technika]. F/z.: 1. Totalitatea fenomenelor electromagnetice cari intervin în oscilaţiile şi în undele electromagnetice de înaltă frecvenfă, folosite în industrie, în transmisiuni, măsuri electrice, navigafie şi radiolocafie. — 2. Ramură a Elecfricităfii şi Magnetismului, care studiază oscilaţiile de înaltă frecvenfă şi undele electromagnetice din punctul de vedere al aplicaţiilor lor în ştiinfă, în industrie, în transmisiuni, măsuri electrice, navigafie şi radiolocafie. Ea studiază,, în particular, fenomenele de producere, transmisiune şi folosire a oscilaţiilor şi undelor electromagnetice de înaltă frecvenfă, în legătură atât cu aparatura de generare, recepfie şi măsură a acestor oscilaf ii, cât şi cu radiafia, captarea şi propagarea undelor electromagnetice. 8. Radioemisiune [paAnanepe^ana; radio-émission; Funksendung; radiotransmission; rádióleadás]. Radio: Producerea şi radierea undelor electromagnetice, în scopul realizării unei radio-comunicaţii. înalta frecvenfă a oscilafiilor electromagnetice,, necesară pentru radiafie, se produce actualmente, în genera!, cu generatoare cu tuburi electronice. Acestea transferă energia electromagnetică a surselor de alimentare, din forma în curent continuu în forma cu radiofrecvenfă, pentru ca apoi să fie radiată în spafiu cu ajutorul antenelor. Radioemişiunea se numeşte dirijată, dacă undele radiate au intensitatea maximă în anumite direcfii privilegiate; altfel, emisiunea se numeşte nedir-jată sau omnidirecţională. Radioemişiunea dirijată se foloseşte la deservirea în condiţiuni optimea receptoarelor plasate în direcfia privilegiată. Concentrarea într'o direcfie privilegiată a energiei radiate se face cu ajutorul antenelor direcţionale. Directivitatea acestora se obfine prin plasarea într'un anumit fel în spafiu a antenelor parcurse de curenfi de aceeaşi amplitudine şi fază, prim realizarea unor amplitudini şi defazaje potrivite înfre curenţii diferitelor antene, sau prin antene cu unde progresive. 105' 1. Radioemifăfor [paAnonepeflaTHHK; poste émetteur, émetteur, station émettrice, station ra-dioélectrique d'émission, transmetteur; Sende-stelle, Sender, Funksender, draht loser Sender; trans-mitling station, transmitter, radio transmitter, wire-less transmitter, sender; rádióleadó, szikrátáviró]: Radi0: Instalaţie cu ajutorul căreia se produc unde electromagnetice de înaltă frecvenfă, pentru a transmite la distanfă, fără fir conductor, semnale utlie, inteligibile. Un radioemifător cuprinde, în principal, sursa de energie, sistemul de manipulare sau de modulare, generatorul de înaltă frecvenfă şi antena de emisiune. Generatorul de înaltă frecvenfă e alimentat de o sursă de energie electrică, iar energia electrică a oscilafiilor de înaltă frecvenfă generată e transmisă antenei de emisiune, după ce a fost modulată în ritmul semnalului util. După felul oscilafiilor din antena de emisiune,radio* emifătoare le se împart înradioemifătoare cu unde amortisate şi radioemifătoare cu unde întrefinute. Radioemifătoarete cu unde amortisate sunt radioemifătoare cu scântei, iar cele cu unde întrefinute se împart în radioemifătoare cu arc, cu alternatoare de înaltă frecvenfă, şi cu tuburi electronice. în tehnica actuală prezintă interes numai radioemifătoarele cu tuburi electronice. După felul modulafiei, se deosebesc: radioemifătoare cu modulafie de amplitudine, radioemifătoare cu modulafie de frecvenfă şi de fază, şi radioemifătoare cu modulafie de impulsii. 2. Radioemifător cu modulafie de amplitudine [pa#HonepeflaTqHK aMiuiHTyAHoS MOAyjin-imeS; émetteur a modulation d'ampîitude; Sender mit Amplitudenmodelung; transmitter with amplitude modulation; amplitudomodulációs rádióleadó]: Radioemifător care foloseşte o undă de frecvenfă constantă, numită frecvenfă purtătoare, modulată în ritmul semnalului util. Odată cu frecvenfă purtătoare sunt transmise una sau ambele benzi de frecvenfe laterale, datorite modulafiei (v. sub Modulafie de amplitudine). Uneori, tinda purtătoare se transmite cu intensitate redusă. 3. ~ cu modulafie de frecvenfă [pa/ţHOne-peflâTHHK HaCTOTHOH MOflyJiHiţHeB; émetteur â modulation de fréquence; Sender mit Frequenz-mödelung; transmitter with frequency modulation; frekvencia-modulációs rádióleadó]: Radioemifător care, pentru transmiterea semnalelor utile* foloseşte o undă de amplitudine constantă, dar de frecvenfă variabilă, în ritmul semnalului de transmis. Modularea se face, în general, la nivel co-borît, după care oscilaţiile de frecvenfă variabilă sunt amplificate şi multiplicate de mai multe etaje amplificatoare clasa C, până se ajunge la frecvenfă şi la puterea, necesare. Aceste radioemifătoare au randament foarte mare în fiecare etaj. Pentru a se asigura amplitudinea constantă, unul sau două dintre etajele radioemifătorului funcfionează în regim forfat şi limitează amplitudinea semnalului de înaltă frecvenfă. Lungimile de undă pe cari se lucrează sunf metrice şi centimetrice, iar în unele cazuri sunt şi mai scurte; se aleg aceste frecvenfe, din cauza benzilor laterale foarte largi. Modulafia de frecvenfă se f3ce, de obiceiu, folosind în circuitul oscilant al oscilatorului-pilot un element variabil în ritmul semnalului util. S'ar putea folosi microfoane capacitive, legate în derivafie cu capacitatea circuitului oscilant (v. fig.); practic se folosesc tuburi de reactanfa comandate de microfon, cari modifică frecvenfă oscilatorului înYitmul semnalului util de emis (v. fig.). Tuburile de reac- Modulafie de frecvenfă cu microfon capacifiv. MC) microfon capacjtiv. fi ■íinnnnnnn imn X* Montaj radioelectric pentru moduFafii de frecvenfă. TO) tub oscilatcr; TR) tubcu reactanfă. tanfă au reactanfă fie inductivă, fie capacitiva variabilă. Se folosesc, în special, pentode de înaltă frecvenfă cu pantă variabilă; prin varierea negativării grilei tubului se obfine variafia reac-tanfei. Modulafia de frecvenfă este posibilă prin alte metode. cu modulafie de impulsii [pa^none-peaaTHHK HMnyjibCHOö MOAyjiHiţHefî; émetteur â modulation ...... d'impulsions; Sen- É f{ (li [l! [{ [j der mit Impuls-modelung; trans-mitterwith impulse modulation; impulzusmodulációs rá-dióleadő]: Radioemifător care transmite semnalele utile în mod discontinuu, prin impulsii separate — şi nu printr'o undă neîntreruptă modulată în amplitudine sau în frecvenfă. O undă sinusoidală poate fi transmisă nu continuu, ci prin impu sii cari se succed în timp şi cari urmăresc forma undei JIU II AMAM1A JL n n n n n n a n n n n n Forme de impulsii,. de transmisiune. Frecvenfă de* recurenfă a impulsi lor trebue să fie maî înaltă decâi' 106 cea mai înaltă frecventă transmisă, De obiceiu, se face modularea impulsiilor în poziţie. Uneori se face o modulare în lărgime. Impulsiile pot fi de diferite forme (v. fig.). Modulatorul e un comutator electronic care scoate sau pune din nou în funcfiune un amplificator de înaltă frecvenjă, în ritmul impulsiilor de transmis. , Frecvenfă purtătoare e foarte înaltă, dată, de obiceiu, de oscilatoare cu magnetron sau clistron. Avantajul modulafiei de impulsii consistă în ■f3ptul că permite obţinerea transmisiunilor fără perturbafii; raportul semnal/perturbafie e foarte mare, datorită limitării de amplitudine folosită în greceptor (v. fig.). m* c --------- --------------- ---------- Limitarea semnalelor. «a) perturbafii; b) semnal înainte de a fi limitat; c) semnal după limitare. De asemenea, acest sistem permite să se transmită simultan, pe aceeaşi .purtătoare, mai multe comunicaţii, prin diferite serii de impu!si;, decalate între eie. — După forma modulafiei, se deosebesc: î. Radioemifător de telegrafie nemodulată (Ap) .{paAHOTefierpacjDHBîH nepéAaTqHK He3aTyxa-loynţx KOJieóaHHÖ; émetteur de télégraphie non-modu ee; Sender von unmodulierfer Telegra-phie; unmodulated telegraphy transmitter; nemmodulált telegráfiái rádióleadó]: Radioemifător care transmite semnale de amplitudine constantă, de înaltă frecvenfă, alternând cu pauze (fără semnal), în ritmul semnalelor telegrafice. 2. ~ de telegrafie modulată (Aj [pa^HO-TeJi rpa^HbiH nepeAaTqHK CHHycoHAaJibHbix CHrHaJlOB; émetteur de télégraphie harmo-nique; harmonischer Telegraphiesender; har-monic telegraphy transmitter; harmonikus telegrá-fiai rádió leadó]: Radioemifător care transmite semnale de înaltă frecvenfă, modulate cu o undă de joasă frecvenfă sinusoidală, după mersul în timp: l — cos űí) cos (s)t, unde m e gradul de modulafie; co, puisafia frecvenţei purtătoare; Q, puisafia frecvenfei modulatoare. Lanful de înaltă frecvenfă eJdentic cu cel dela radioemifătoarele de telegrafie nemodulată. Sis--fermi] de modulafie e constituit dintr’un oscilator de joasă frecvenfă, urmat de un amplificator puternic, late, cu atât şi lăfimea dintelui de pe ecranul tubului catodic e mai mare. Făcându-se o etalonare în frecvenfe a tubului catodic, se pot determina atât frecvenfă purtătoare, cât şi lăfimea benzilor transnrvse, Astăzi, în loc de condensator veriabil, se folo-sesc tuburi de reactanfă (v.), iar în loc de po-tenfiometru, relaxatoare (v.), cari dau tensiunea şi variafia de frecvenfă, necesare. 3. Radioreceptor penfru radiolocafie [pa^HO-npH°MHHK AJ1H paflHOJIOKniţHH; récepteur pour la détermination de la position par radio; Empfân-ger für FunkortsbesHmmung; receiver for radió-location; rádióvevő rádiólokáció részére]. V. sub Radar. 4. Radioreceptor penfru televiziune [pa#HO-npneMFHtí ajih TejieBHAemifl; récepteur de télévis:on, récepteur d'image; Fernsehempfănger; televis'on receiver; rádióvevő televízió részére]. V. sub Televiziune. 5. Radiosondă [paAH030H/ţ; radiosonde; Radio-sonde; radio sonde; rádicszonda]. Meteor.; Instrument de sondaj meteorologic, folosit penfru cercetarea fenomenleor meteorologice în păturile superioare ale atmosferei. Radiosonda e constituită dintr'un meteorograf pentru măsurarea temperaturii, a presiunii, a umidităfii, etc., şi un emifător ra-dioeiectric (oscilator) pentru transmiterea mărimilor măsurate, prin unde electromagnetice ultrascurte. Radiosonda, împreună cu bateria de alimentare şicuantenaemifălcrului (lungă de 7---10 m) se acafă de un balon 1 ber, cu ajutorul căruia se înalfă până la 20”*30 km în atmosferă ;vcu o vitesă de 250-300 m/s). Greutatea radiosondei e de cca 2 kg, iar volumul ei, de cca 1 dm3. Emisiunile radioelectrice emise de oscilator sunt recepfionafe la sol de stafiunea de lansare, sau de orice altă stafiune de radio, care înregistrează indi-cafiile pe diagrame, stabilindu-se prin convenfune internafională o oră determinată de lansare a radiosondeîor. Prin radiogoniometrarea dela sol a radiosondei deplasate de vânt în timpul urcări', se pot determina v’tesa şi direcfia vântului,, chiar când balonul se găseşte în nori; această operafune este deosebit de importantă penfru navigafia ae îană, deoarece cunoaşterea vântului în nori se poate obfine numai prin mijloace radioelectrice asemănătoare. După ce balonul a atins înălfimea lim'tă şi se sparge sub efectul presiunii interioare, radiosonda e adusă la sol (fără şocuri dăunătoare) de o paraşută, atafată la balcn. După regăsirea radiosondei, care poate cădea la zeci de kilometri de punctul de lansare şi care poartă o 8* 116 inscripţie de identificare a sfatiunii de lansare, ea e revizuită şi reetalonată în laborator, pentru a fi folosită din nou. i. Radiosonda pentru vânf [paziH03:>H/ţ BeTpa; radiosonde pour vent; Windradiosonde; wind radio sonde; szél-rádiószonda]. V. sub Sondaj meteorologic. 2. Radiosonda; [paAH030HAHpoBaHHe; racjj0-sondage; Radio-Sondierung; radio sounding; rádió-szonda-kufafás]. Meteor.: Operaţiunea de efectuare a unui sondaj meteorologic, prin folosirea de radiosonde. .3. Radiosfafiune [pa#HOCTaHti;HH; station T. S. F.; Funksendesfelle; broadcasting station; rádió-állomás]. Radio: Ansamblu constituit din emiţător, instalafii anexe şi clădiri, destinat să asigure o radioemisiune. Emiţătorul confine, în general, tuburi electronice şi circuitele necesare obţinerii energiei de radio-frecvenfă, — şi fuburile şi circuitele necesare aplicării modulaţiei. Instalaţiile anexe cuprind: sistemul de alimentare cu energie electrică de frecvenfă indust, ială, sistemul de răcire a tuburilor, sistemul de pro-tecfiune, etc. 4. RadSofelefon [paAHOTeJieR~CH2~CHa- -ch2-so2-oh+h2o. Hidrocarburile din seria metanului, cari confin I atomi de carbon terfiari —CH, sunt atacate mai I uşor. Hidrocarburile naftenice se comportă în mod asemănător cu parafinele lineare. Hidrocarburile aromatice reacfionează foarte uşor cu acidul sulfuric. Hidrocarburile nesaturate cic'ice şi aciclice reacfionează, de asemenea, foarte uşor cu acidul sulfuric, formând esteri (acizi şi neutri) ai acestui acid: R R >c=ch2+h2so4-> >c-ch3 R IT | 3 ’ O—SO;,H IU R R CH3 >c = ch2 )c<( * +«.S°. - ' 0>°' ’ v=ch„ yc( R R CH3 Hidrocarburile cu două sau cu mai multe duble legături (în special cele cu duble legeturi conjugate) se polimerizează sub influenfa acidului sulfuric, cu formarea unei mase compacte, greu solubile în celelalte hidrocarburi. Reacfii asemănătoare dau şi combinafiile hidroaromatice cari confin duble legături conjugate. Aceşti polimeri sunt solubili în acid sulfuric. Substanfele răşinoase reacfionează cu acidul sulfuric, în parte dii olvându-se în acesta, în parte condensându-se cu formare de asfaltene, iar în parte sulfonându-se, dând acizi sulfonici. Asfalteneîe sufer o condensare cu for- 120 mare de substanfe de tipul carbenelor. Tofi aceşti produşi, rezultaţi prin acţiunea acidului sulfuric asupra răşinilor, se disolvă în acid. Acidul sulfuric reacfionează ce! mai eficace, daca are o concentrafie de peste 88%. Rafinarea cu acid sulfuric a benzinelor e totdeauna urmală de b a) iniluenfa cantităfii de acid asupra îndepărtării compuşilor sulfurafi; furării sulfului. b) influenfa ccncentrafiei acidului asupra înlă— Acizii naftenici sunt parfial solubili în acid sulfuric concentrat— şi se pot separa ulterior din solu-fieprin diluarea acesteia. Acizii naftenici cu greutate moleculară mare se sulfonează cu acid sulfuric mai concentrat. Bazele azotice formează cu acidul sulfuric săruri solubile în acid. Compuşii cu sulf se djsolvă, în parte, în acid sulfuric concentrat. Unii dintre ei dau reacfii de sulfonare şi de oxidare, obfinându-se sulf, bisulfuri şi bioxid de sulf: p2s+h2so4 -> s+h2so3+h2o HO R — S RSH+ ^>S02 -> )>S02+H20 HO H—O R— S RSH + \ R—S SOo -> H—O R—S o2+h2o iar R— R—S /SC2 care, prin încălzire, trece în | R—S R—S cu degajare de bioxid de sulf. Sulful format în aceste reacfii se disolvă în benzină, iar disulfurile formate se disolvă în acidul sulfuric. Solubilitatea [or în acid scade odată cu creşterea greutăfii moleculare. Acfiunea acidului sulfuric concentrat asupra principalelor grupuri de produşi cu sulf aflata în produsele petroliere e specificată în tabloul de mai jos: Compusul Este tra-sfor-mat în Produsul de transformare se disolvă în Hidrogen sulfurai Mercaptani Sulfuri şi disulfuri Tiofani Tiofeni Suif liber Sulf j Bioxid de sulf Ifiisulfura Acizi sulfonici Acizi sulfonici hidrocarburi (produs rafinat) acid (gudron) acid- (gudron) acid (gudron) acid (gudron) acid (gudron) hidrocarburi (produs rafinat) neutralizarea cu sodă şi de spălarea cu apă. Scăderea temperaturii de Rafinare a benzinelor sulfuroase influenfează favorabil efectul de de-sulfurare, deoarece acidul sulfuric are, la temperaturi joase, un mai mare efect disolvant asupra compuşilor sulfuroşi. Pentru rafinarea benzinelor se mai foloseşte* în practică, afară de acidul sulfuric concentrat, şi acidul prelucrat (acid mort sau gudron acid). Con-centrafia gudronului acid folosit la rafinare e de 65*”70% acid sulfuric. Această metodă de rafinare permite reducerea consumului de acid su’-furic şi se foloseşte, de obiceiu, la rafinarea benzinelor cracate cari confin pufin sulf. Gudroanele acide întrebuinfate la rafinarea benzinelor cracate se iau, de obiceiu, dela rafinarea benzinelor de distilafie primară sau a petroluriior, cu acid. Procedeele folosite pentru rafinare cu acid sulfuric pot fi discontinue, utilizând agitatoare şi» decantoare la temperatura ordinară, sau continue, utilizând amestecătoare şi centrifuge la temperatură ordinară sau la temperatură joasă. La rafinarea benzinelor, succesiunea normală a operaţiunilor e următoarea: tratarea cu acid sulfuric şi îndepărtarea gudronului acid; spălarea cu o solufie alcalină, pentru înlăturarea resturilor c'e acid sulfuric, urmată, uneori, de spălarea cu apăr redistilarea produsului rafinat, în cazul benzinelor de cracare, în scopul îndepărtării polimerilor formaţi prin acfiunea acidului sulfuric; spălarea benzinei cu alcalii şi cu apă. în cazul procedeului de rafinare discontinuă,, operafiunile de mai sus se fac în agitatoare cilindrice verticale, asemănătoare cu cele folosite la rafinarea petrolului lampant (v. Rafinarea petrolului lampant), de cari se deosebesc prin faptul că agitarea se face mecanic, cu ajutorul unor palete centrale, şi că sunt închise, pentru a se evita evaporările. Sistemele discontinue nu mai sunt folosite în cazul benzinelor, din cauza volumului mare al; instalafiei şi a pierderilor cari sé produc la rafinare. în sistemele continue, cantitatea de distilat aflată în sistem nu e importantă, deoarece el trece 121 neîntrerupt prin aparatura de rafinare. Diversele procedee de rafinare continuă se deosebesc între ele, în principiu, prin modul de amestecare a lichidelor şi prin modul de utilizare a reactivului. Sunt cunoscute următoarele procedee: Procedeul în care se trece benzina fin divizată cu ajutaje distribuitoare, în mod continuu, printr'un strat de acid, într'un turn metalic cilindric. De obiceiu, se folosesc mai multe turnuri în serie. Traversând acidul de jos în sus, benzina se rafinează şi se decantează la suprafafă, de unde e evacuată într'o instalafie identică, pentru neutralizare. După epuizare, acidul se împrospătează. Procedeul nu prezintă interes, nefiind nici practic, nici economic, deoarece amestecul nu se face destul de intim şi se produc încălziri cari provoacă poii-merizări şi pierderi prin evaporare. Un alt procedeu consistă în circularea benzinei şi a acidului printr'un amestecător, acidul fiind recirculat până la epuizare. Un procedeu mai răspândit consistă în trecerea printr'un amestecător a benzinei şi a acidului proaspăt, necesare rafinării. Lichidele sunt apoi decantate Diverse procedee de rafinare continuă cu acid sulfuric, Í) benzină nerafinată; 2) acid; 3) benzină rafinată; 4) gudron acid (acid uzat); 5) amestecător; 6) decantor; 7) acid proaspăt. într'un decantor. Acidul se consideră uzat, când atinge concentrafia de 45"*47% pentru benzinele de cracare, şi de 70*”75% pentru ce!e de distilafie primară. Consumul de acid de concentrafia 92% e de cca 0,4*”0,6%. Cel mai răspândit procedeu de rafinare a benzinelor cu confinut mare în sulf e procedeul de rafinare în contracurent şi în mai multe faze. Prin-ctpîul rafînârti continue în contracurent tn trei faze consistă în faptul că distilatul proaspăt e tratat cu gudronul acid, provenit dela faza anterioară a rafinării, iar acidul proaspăt întâlneşte distilatul rafinat în a doua fază. Aplicarea procedeului de rafinare în faze, în contracurent, Ia tratarea distilatelor cracate sulfuroase, cu acid sulfuric, permite o economisire sensibilă a acidului. Numărul de faze, în cazul rafinării benzinei, se limitează, de obiceiu, la trei, deoarece folosirea unui număr mai mare de faze nu îmbunătăţeşte în mod apreciabil calitatea benzinei. în ultimul timp, procedeul de rafinare a benzinelor în contracurenl a fost perfecfionat prin introducerea rafinării Ia temperatură joasă, deoarece, afară de diminuarea pierderilor prin evaporare,, efectul de desulfurare e influenţat favorabil, fiindcă reacfia acidului sulfuric cu hidrocarburile e încetinită, iar solubilitatea compuşilor cu sulf e mărită. Schema unei astfel de instalafii e cea dela procedeul obişnuit de rafinare cu acid sulfuric în contracurent,. căreia i s'au adăugit schimbătoare de căldură şi rs~ citoare. Procedeele de rafinare a benzinelor cu acid sulfuric au fost aproape singurele folosite, până când studiu! amănunfit al arderilor carburanţilor în motoare şi cunoaşterea importanfei cifrei octanice au arătat defectele mari ale acestor procedeer cari duc la micşorarea cifrei octanice, prin di-solvarea unor hidrocarburi valoroase, ca unele olefine şi unele hidrocarburi aromatice. De asemenea, cantităfile mari de gudron acid constitue alt inconvenient al procedeelor cu acid sulfuric, i. Rafinarea benzinelor cu clorură de cupru [pa<|)HHHpOBaHHe 6eH3HHOB XJIOPHCTOH Me-AbK>; raffinage des essences avec du chlorure de cuivre; Benzinraffination mit Kupferchlorid; gasoline treating with copper chloride; benzinraffinálás réz-kloriddal]: Metodă de rafinare, care se aplica exciuziv pentru transformarea mercaptanilor în bisuifuri, şi care înîocueşte rafinarea cu plumbif de sodiu. Reacfia mercaptanilor cu clorură de-cupru se face după ecuaţia: 2 RSH + 2 CuCI2 = R-S-S-R r 2 CuCI f-2 HCI, iar cantitatea totală de sulf care se găseşte în benzină după tratare rămâne practic nemodificată. Operaţiunea de rafinare consistă în trecerea ben- Faza I FazdH FazaE 7 7 7 Schema rafinării în trei faze. 1 centrifugă; 2) separator; 3) amestecător; 4) răcito:; 5) filtre; 6) contor; 7) mungiu; 8) regulator; 9) pompă pentru benzina; 10) pompă peniru gudron acid; 11) apa; 12) distilat spre rafinare; 13) gudron acid; .14) spre neutralizare; v 15) acid proaspăt. 122 zinei prin turnuri umplute cu clorură de cupru fixată pe un material inert oarecare. Solufia de clorură se regenerează prin oxidare, suflându-se cu aer într'un rezervor special, rezistent la acfiunea acizilor. Regenerarea se poate face şi concomitent cu rafinarea, în cazul benzinelor cari nu sunt sensibile la oxidare. Cperafiu-nea se face trecând, odată cu benzina, şi o cantitate mică de aer: 2 CuCI + 2HCI + 7A> = 2 CuCI2+ H20. Solufia de clorură de cupru are o acfiune coro-zivă mare, din care cauză instalaţia de rafinare şî conductele se fac din materiale rezistente la aganti corozivi. Din sulfura de cupru care se formează când în benzină se găseşte şi hidrogen sulfurat, nu se mai poate regenera clorură de cupru. De aceea, hi-drogsnul sulfurat se elimină din benzinele cari se supun rafinării cu clorură de cupru, prin spălare prealabilă cu o solufie alcalină. După rafinare cu clorură de cupru, benzina contine urme da cupru, cari induc reacfii de oxidare şi îi scad stabilitatea. Pentru îndepărtarea cuprului, benzina e trecută printr'un strat de sulfură de cadmiu. Procedeul cu clorură de cupru prezintă avantajul că reclamă instalafii cari ocupă un spafiu mic şi că nu îndepărtează fenolii cari inhibă oxidările. ceea ce dă benzinelor rafinate o stabilitate mai mare. Procedeul nu e însă economic, fiindcă reclamă aparatură anticorozivă şi reactivi costisitori. Nu e folosit în fara noastră. t. Rafinarea benzinelor cu clorură de zinc [pa-(J)HHHp )BaHHe ŐeH3HH0ö XJIOpPîCTblM IţHHKOM; ; raffincg? des essences avec du chlorure de zinc; Benzinraffin3tion mitZinkchlorid; gasolinetreatment with zinc chloride; benzinraffinálés cinkkloriddal]: Metodă de rafinare, csre se bazează pe faptul că clorură de zinc exercită asupra diolefinelor o acfiune de polimerizare — şi care se foloseşte atât penfru rafinarea benzinelor cracate, cât şi a produselor albe obfinute prin distilare primară. Această acfiune este asemănătoare cu cea a pământurilor active. Reacfiile se produc în prezenfa apei, cu care clorură de zinc dă combinafii complexe, de tipul: ZnCI2+ H_,0 = ZnCI2(OH)H, ZnC!2 + 2H20 = Z nCI2(OH)2H2. în solufii apoase concentrate, şi în stare solidă, acestea reacfionează cu diolefinele, polimerizân-du-le. Produsele reacfiei sunt substanfe cu structură macromoleculară. Ele se îndepărtează din benzine printr'o distilare ulterioară. Mercaptanii reacfionează cu clorură de zinc formând sulfuri: 2 RSH +ZnCI2 = ZnS + RSR-f 2 HCI. Hidrogenul sulfurat transformă clorură de zinc în sulfură: ZnCI2 + H2S = ZnS + 2 HCI. Rafinarea benzinelor cracate cu clorură de zinc se face în fază de vapori. Se cunosc două procedee de rafinare cu clorură de zinc: Procedeul sovietic, care consistă în trecerea benzinei prin turnuri încărcate cu clorură de zinc so.idă, aplicată pe substanfe de suport inerte, ca piatră ponce, cocs, argilă decolorantă, etc. Acest procedeu e mai economic, reclamând spafiu mai redus şi o separare mai uşoară a benzinei, de reactiv. Procedeul Lachmann, care consistă în trecerea vaporilor de benzină printr'o solufie apoasă concentrată de clorură de zinc, în turnuri verticale. Temperatura optimă de rafinare a benzinelor cracate cu clorură de zinc solidă variază între 175 şi 215°. Pentru obfinerea efectului optim, durata de contact a vaporilor de benzină în coloana de rafinare este de 8---12 s. Consumul specific de clorură de zinc, raportat la benzina rafinată, e de 0,1 -0,2%. Prepararea masei impregnate cu clorură de zinc, după metoda sovietică, se face prin cufundarea substanţei de suport într'o, solufie concentrată, fierbinte, de clorură de zinc, după care urmează uscarea materialului impregnat, la 150**-200°. Nu e permisă încălzirea peste 250°, deoarece deasupra acestei temperaturi clorură de zinc îşi pierde apa de cristalizare; de asemenea, o uscare îndelungată la temperaturi înalte, în prezenfa aerului, duce la formarea oxidului de zinc, care reacţionează cu clorură de zinc, dând oxiclorura de zinc, Zn2CI20. Cantitatea de clorură de zinc refinută de suport depinde de caracteristicele acestuia. Piatra ponce ref'ne c'orura de z>nc până ia 50% din greutatea ei; argila decolorantă şi cocsul, până la aproape 25% din greutatea lor. Când se constată o diminuare a activităfii catalizatorului, acesta se regenerează, extrigândi-se cu apă fierbinte clorură de z»nc de pe suport. Solufia se evaporă până la concentrafia necesară, iar suportul se calcinează. în acest mod se poate recupera până la 50% d>n clorură de zinc. Metodele de rafinare a benzinelor cu clorură de zinc, în special cea cu reactivul solid, ca şi cea cu pământuri active, sunt superioare celei cu acid sulfuric, fiind mai economice, iar benzina obfinută fiind de calitate mai bună. Stabilitatea benzinei cracate rafinate cu clorură de zinc e superioară aceleia a benzinelor raf:nate cu pământuri decolo-rante, sau cu plumbit de sodiu (doctor). 2. ~ benzinelor cu hipcclorit de sodiu * [o^HCTKci 6eH3HHOB rHnoxJic p it HaTpun; raffinage des essences avec de i' hypochlorite de soude; Benzinraffinieren mittels Natriumhypochlorit; petrol refining with sodium hypochlorite; benzinraffi-nálás nátriumhipoklóriddal]: Procedeu de rafinare a benzinelor de distilafie primară şi cracare cari conţin mult sulf. Hipocloritul de sodiu fiind un oxidant puternic, acfiunea lui se manifestă prin oxidarea compuşilor sulfului şi transformarea lor în compuşi uşor solubili în sclufii alcaline, din care cauză rafinarea cu hipoclorit de sodiu e urmată de o rafinare cu hidrát de sodiu. 123 Acfiunea oxidantă a hîpoc'oritului se datoreşte capacităţii sale de a pune în libertate o mare cantitate de oxigen care acfionează asupra mercaptanilor, transformându-i în acizi sulfonici, iar suifjri.e a!chilice în sulfone, după reacfiiîe 6 NaClO -> 6NaCJ + 3C2; 2 R —SH-f 3.02 = 2 R —SO3H; . (C„H2 b+1)2 s+o, = (cBH2re+1.'3so2. Prin oxidare mercaptanii se mai pot transforma în disulfuri, uşor eliminabile prin rafinare cu soluţii alcaline. Rafinarea cu hipoclorit se face în două faze, folos‘ndu-se o soluîie de 0,3 N (12 g/l) reprezentând 20% din volumul benzinei supuse rafinării. Cu această metodă se el'mină cca 90% din sulful total conţinut în benzină; totuşi nu e o metodă generalizată, datorită greutăţi or de procurare a hipocloritu|u> de sodiu. Nu se foloseşte în industria noastră de petro!. î. Rafinarea benzinelor cu solufie de hidroxid de sodiu, în prezenfa alcoolului metilic [pa(|)HHH-poBaraie 6eH3HH0B pacTBopoM th^pookhch HafrpH3 npnHaJiHqHe/ip?BecHOrocFn;pra; raffinage des essences par des solutions d'hydroxyde de soude en présence d'alcool méthylique; Benzinraffination mitiels Natriumhydroxydlösung in Gegenwart von Methylalkohol; gasoline trea-ting with sodium hydroxyde solution in presence of methylated alcoho'; benzinraffinálés nétriumhidro-xidoldattal metilalkohól jelenlétében]: Procedeu de rafinare a benzinelor care urmăreşte el'mi-narea mercaptanilor din benzinele de cracare. Principiul metodei consistă în neutralizarea mercaptanilor cu o soluţie de hidrát de sodiu, mercaptidele de sodiu formate fiind apoi disol-vate în alcool metilic, şi eliminate. Deoarece amestecul de soluţie de sodă şi de alcool metilic disolvă uşor mercaptanii, în sistemul de rafinare circulă o cantitate redusă de soluţ'e (aproximativ 2*"3%, în raport cu cantitatea de benzină). Prin acest procedeu se elimină aproape 99% din mercaptanii pe cari îi conţine benzina brută. Instalaţia pentru rafinare se compune dintr'o coloană de extracţie. Pe !a partea superioară se introduce soluţie de sodă caustică, iar în partea de mijloc, alcoolul metilic; benzina intră pe la fcaza coloanei şi iese rafinată pe la partea superioară. Amestecul de soluţie alcalină şi alcool meti.ic, care conţine mercaptide de sodiu disol-vate, trece într'o coloană pentru separarea mercaptanilor, unde, prin încălzire cu vapori de apă până !a 80---900, mercaptidele de sodiu se descompun, ’ar vaporii de apă, de alcool metilic şi de mercaptani trec într'un condensator, unde mercaptanii sunt separaţi de alcool meti.ic şi de apă. Amestecul de apă şi alcool metilic trece într'o coloană de rectificare, pentru regenerarea alcoolului metilic, care reintră în circuit. 2. ~ benzinelor de cracare cu pământuri active [pa$HHHPOBaHHe KpSKHBr-6eH3HHOB OT-őeJlMBafOmuM* 3eMJlHMn; raffinage des essences de cracking â l'aide de terres actives; .Benzinraffination mittels Aktiverden; c!ay treatment of cracked naphthas; krakko'.tbenzin raffinálása aktivföídekkel]: Procedeu de rafinare a ben- zine'or de cracare, pentru îndepărtarea din benzină a compuşilor uşor susceptibili de a se oxida şi polimeriza, de ex. a hidrocarburi.or cu duble legături conjugate. Procedeul se bazează pe proprietatea pe care o au diverse pământuri Schema rafinării în faza gazoasă, cu pământuri (Grey), urmată de spălare cu alcalii şi adăugire de inhibitori, 1) Turnuri de rafinare; 2} coloană de polimeri; 3) separatcr de gaze; 4) coloană de spălare cu alcalii; 5) decantor cu apă; 6) rezervoare pentiu inu ibitc ri; 7) răcitoare de benzină, de vârf; S) ră-itcrul pc Umerilor; 9) pompă de reflux a coloanei c'e pclimeri; 10) pcmpă pentru inhibitori; 11) pcmpă pentru aJ.alii; 12) amesfecători; 13) benzină spre instalaţia de stabilizare; 14) apă; 15) benzină sp e rezzrvor; 16) răcitoare condensatoare a distilatului cracat; 17) gaze; f 8) vapori de distilat cracaf; 19) reziduu polimeric. 124 naturale (de ex. floridina) şi unele bentonite activate pe cale chimică (cu clorură de zinc, acizi minerali, etc.) de a cataliza polimerizarea acestor hidrocarburi în compuşi cu greutate moleculară mare, fără a modifica hidrocarburile efilenice simple. Reacfia se produce în faza de vapori. Operaţiunea se execută industrial, trecându-se vapori de benzină, la temperaturi de 180-**200° şi la presiunea de 1*»*4,5 at, prin turnuri pline cu pământ decolorant. Benzina este apoi rectificată prin distilare, pentru a se elimina polimerii formafi. în urma rafinării cu pământuri, coloarea benzinei trebue să fie peste 25° Saybolt, iar gumele confinute, sub 10 mg/100 cm3. Pământurile decoloranfe au asupra benzinelor de cracare şi o oarecare acfiune de desuifurare. Uneori rafinarea cu pământuri e urmată de o rafinare prin procedeul „doctor", prin procedeul cu clorură de cupru, etc. Regenerarea pământurilor decoîorante uzate se face prin cajcinare în cuptoare speciale, în prezenfa aerului, sau prin extracfie cu solvenfi adecvaţi (benzen, xilen, etc.). în fara noastă se produc pământuri decoîorante de calitate superioară, cari sunt utilizate atât în industria pefro-Heră, cât şi în cea a uleiurilor vegetale. 1. Rafinarea benzinelor de cracare prin metoda hidrogensrii [pa(J)HHHpoBâHHe KpeKHHr-6éH3«-HOB MeTOflOM TH,iţporeHH3aiţHH; raffinage des essences de cracking par hydrogénation; Raffi-nation der Krackbenzine durch Hydrierung; treat-ing of cracked naphthas by hydrcg*nation; krakkoltbenzinraffinálása hidrogenáléssal]: Pro- cedeu de rafinare a benzinelor de cracare, folosit pentru a obfine, din benzinele de cracare sau de reformare, benzine a căror stabilitate şi calitate să fie asemănătoare cu acelea ale benzinelor dela distilarea primară, purificându-le totodată de compuşi sulfuroşi. Hidrogenarea se face în prezenfa catalizatorilor (oxid de crom, oxid de cobalt, oxid de molibden, etc.). Condi-fiunile optime de realizare sunt: temperatura, 375*••420°; presiunea, 40 at; durata de contact, 1 1,5 minute; raportul dintre volumul materiei prime şi volumul catalizatorului, 1,5--*2,1. Consumul de hidrogen e de0,5-"1% îngreuiate, raportat la benzina tratată, şi depinde de gradul de hidrogenare. Efectul termic al reacfiei de hidrogenare e de 30 kcal la 1 mol. Prin hidrogenare, cifra octanică a benzinei de cracare scade pufin; în schimb se constată o creştere a susceptibilităţi fafă de tetraetiî-p!umb. Procedeul hidrogenării benzinelor nu se aplică în fara noastră deoarece, în prezent, nu este un procedeu economic. 2. ~ benzinelor prin procedeu’ „doctor" (cu plumbif de sodiu şi cu sulf) [pac|)HHHpoBaHHe 0eH3HIi0B nJiyMŐHTOM HaTpHfl H CepOH; raffinage des essences par le procédé „docteur" au plombite de soude et soufre; Benzinraffina-iion mit Doctorfösung (mit Natriumplumbil und Schwefel); gasoline sweetening by „doctor treat-ment" (with sodium plumbite and sulfur); ben- zinraffinálás „doktoreljérással" (nétriumpiumbitief és kénnel)]: Procedeu de rafinare a benzinelor de cracare şi de reformare, bazat pe reacfia plumbitului de sodiu cu mercaptanii: (1) 2 R — SR + Na2Pb02 = R-S-Pb-S-R + 2 NaOH. Mercaptida de plumb formată e parfial solubilă în produsul rafinat. Plumbul se elimină în al doilea stadiu a! procesului, care consistă în introducerea unei cantităfi de sulf, calculată pentru reacfia (2) R-S-Pb —S-R hS = R-S-S-R + PbS. Bisulfura rezultată se disolvă în produsul rafinat. Acest procedeu nu elimină mercaptanii, ci îi transformă într'un produs necoroziv, confinutul total de sulf rămânând practic aceiaşi în benzină. Din această cauză, procedeul cu plumbit e înlocuit fot mai mult cu alte procedee, cari elimină complet compuşii cu sulf, aceştia având un efect dăunător asupra caracteris1ice!or octanice ale benzinelor. Rafinarea se realizează prin agitarea benzinei cu solufie de plumbit, în amestecătoare (mixere) continue, prin decantare, şi adăugire de solufie de sulf în benzină. După decantarea suffurii de plumb, benzina se spală cu apă. Eficacitatea rafinării cu plumbit de sodiu se determină prin proba doctor a benzinei. Solufia de plumbit de sodiu întrebuinfată penfru rafinare se prepară într'un rezervor în care e introdusă o serpentină de abur, pentru încălzirea confinutului, şi o conductă de aer, pentru amestecarea soluţiei. După introducerea solufiei de hidrát de sodiu, cu densitatea 1,116---1,263, se încălzeşte până la 85*«‘90° şi se adaugă litargă (cca 6%) sub formă de praf, suflându-se cu aer, penfru o cât mai bună amestecare. Consumul de litargă pentru rafinare, luând în, considerafie şi regenerarea plumbitului, e de 0,0005*-*0,003% în greutate, raportat la cantitatea de benzină rafinată. Consumul de sulf e de 0,0025*“0,03%, iar al hidroxidului de sodiu, de 0,02-0,04%. Pe măsura scăderii efectului solufiei de plumbit, aceasta se înlocueşte. Solufia de plumbit epuizată constitue o solufie apoasă de hidrátr fenolafi de sodiu şi de plumbit neutilizat, cu particule de sulfură de plumb în suspensie. Rafinarea cu plumbit prezintă următoarele des-avantaje: înlătură din benzine fenolii şi crezolii, compuşi cari inhibă oxidăriie (prin aceasta, stabilitatea benzinei rafinate scade); lasă în benzină cantitatea de sulf iniţială, ceea ce face ca susceptibilitatea fafă de tetraetil-plumb să fie mai mică; orice exces de sulf adăugit în reacfie face benzina corozivă şi nestabilă. Sin. Doctorizarea benzinelor. 3. ~ motorinei [pa(J)HHHpOBaHHe #H3T0n-JIHB9; raffinage du gasoil, raffinage de l'huile pour Diesel; Gasölraffination, Dieselölraffination, Solarölraffination; gasoil refining, Diesel oii refin-irg; gézolaj-raffinálés]. Ind. petr.: Eliminarea impurităfilor confinute în motorină. Impurităţile 125 cari dăunează folosirii motorinei drept combustibil penfru motoare Diesel sunt acizii naftenici, cari sunt corozivi şi cari influenţează defavorabil ■arderea, în special în motoarele cu turaţie înaltă, îndepărtarea se face prin extracţie cu solufie de hidrát de sodiu, în agitatoare de felul celor folosite la rafinarea petrolului lampanf. (V. Rafinarea produselor petroliere cu solufii alcaline). în anumite cazuri, când o motorină urmează să fie folosită în scopuri speciale ca uleiu aib, ea este rafinată întâi cu acid sulfuric concentrat, apoi cu acid sulfuric fumans, îndepărtându-se prin aceasta compuşii răşinoşi, unele hidrocarburi nesaturate şi compuşii cu sulf, î. Rafinarea petrolului [pâ(J)HHHpOBaHHG raffinage du pétrole; Raffination von Kero-sin; kerosin freaiing; petroleum-raffinálás]. Ind. pefr.: După utilizarea care urmează să i se dea, petrolul poate fi rafinat în două moduri, şi anume: Rafinarea petrolului care urmează să fie între-bulnfat drept combustibil penfru tractoare: Se face în scopul îndepărtării acizilor naftenici, cari sunt corozivi şi micşorează caiitifile de ardere In motor. Operaţiunea de rafinare consistă în tratarea cu solufie de hidrát de sodiu, în agitatoare, la temperatura normală. Naftenafii de sodiu cari se formează se disolvă în solufia apoasă care e apoi scursă pe la baza agitatorului. Din solu-jia de naftenafi se pun în libertate acizii naftenici, cu acid sulfuric (v. şi Rafinarea produselor petroliere cu solufii alcaline). Rafinarea petrolului pentru ardere în lămpi de iluminat sau de încălzit: Se face în scopul îndepărtării din produs a substanţelor răşinOase, aromatice, a acizilor nafteni ct, -a produşilor cu sulf, etc., cari fac arderea incompletă, îmbâcsesc fiti-Jul, produc miros neplăcut, sunt corozivi, etc. Operafiunea de rafinare consistă în cgitarea puternică, la temperatura normală a lampanfului, cu cca 0,5% acid sulfuric concentrat (96%), în agitatoare cilindrice verticale (v. fig.). Agitarea.se face cu aer comprimat, care se introduce pe la baza agitatorului, Gudroanele acide cari se formează sunt lăsaie să decanteze şi apoi sunt scurse. După rafinarea cu acid sulfuric, iampantul e tratat cu solufie de hidrát de sodiu, în scopul neutralizării urmelor de acid rămase în produs. Operafiunea se ace în acelaşi agitator. 2. ~ produselor petroliere cu solufii alcaline pa(J)HHnpoBâHHe He(J)Tenp0AyKT0B mejion- HMMH paCTBOpaMH; raffinage des produits pé- Rafinor. Í) produs nerafina'r; 2) serpentină pentru încălzire ; 3) acid su if uri c; 4)aer comprimat pentru agitare; 5) pro-c'us rafinat; 6) gudron acid. troliers par des solutions alcalines; Raffsoaiion dér Erdölprodukte mit alkalischen Lösungen; rafi-ning of petróleum products with alkaline solutions; kőolajtermékek raffinálása alkaliaoldatokkal]. Ind. petr.: Procedeu de rafinare a unor produse petroliere (petrolul lampant şi motorina) prin tratare cu solufii alcaline, în scopul extragerii compuşilor acizi (acizii naftenici, fenolii, mercaptanii, etc.). Aceşti compuşi fac produsele corozive, rău mirositoare, etc. Reacfiile cari stau la baza rafinării cu solufii alcaline sunt: R-COOH-f NaOH -> H20 + RC00Na ROH + NaOH H20 + R0Na fenol H2S + NaOH -> HgO + NaSH H2S + 2NaOH -> 2H20 + Na2S R-SH + NaOH H20 + RSNa, substanfele produse în reacfii fiind toate solubile în apă. Ultima reacfie e reversibilă, ceea ce face ca extragerea mercaptanilor cu solufii alcaline să nu poată fi realizată complet, cu atât mai mult, cu cât mercaptanii cu moleculă mare reacfionează foarte greu cu alcaliile. Penfru îndepărtarea, respectiv pentru transformarea acestora în disulfuri, sunt necesare alte procedee, ca: spălarea cu solufie de hidroxid de sodiu în prezenţă de alcool metilc (v.), procedeul cu plumbit de sodiu (doctor) (v.), cel cu clorură de cupru (v.), etc. Rafinarea cu solufii alcaline se face în instalaţii asemănătoare cu cele dela rafinarea cu acid sulfuric şt consistă în agitarea produsului cu o solufie de hidrát de sodiu sau, atunci când se urmăreşte numai îndepărtarea hidrogenului sulfurat, de carbonat de sodiu, urmată de decantare şi, uneori, de spălarea cu apă. Prin acidu’are cu acid sulfuric, se obţin acizi naftenici din soluţiile uzate de hidroxid de sodiu 3. ~ uleiurilor minerale [pa(J)HHHpOBaHHe MHHepaJlbHblX Maeeji; raffinage des huiles mi-nérales; Raffinafion der Mineralschmieroîe; lubri-cating oii treating; ásványoíáj-raffmárás, kehőölaj-raffinálás]. Ind. pefr.: îndepărtarea anumitor componenţi cari dăunează lubrifianfei şi stabilităţii uleiurilor. Principalii componenfi dăunători din uleiurile distilate sunt: compuşi nesaturafi, acizi naftenici, hidrocarburi policiclice cu catene laterale scurte, compuşi de azot, de sulf, etc. Aceste impurităţi fac ca viscozitatea şi rezistenta la oxidare a uleiurilor să fie mici. Metodele de rafinare depind de compozifia uleiului, care poats fi: parafinoasă, neparafinoasă (asfaltoasă), nafte-nică, etc. (după natura hidrocarburilor cari predomină în el). în genera!, uleiurile neparafinoase bogate în hidrocarburi nesaturate foarte instabile la oxidare şi la temperatură mai înaltă (răşini, asfalturi, produşi cu sulf, etc.) sunt rafinate prin procedee mai pufin eficace, dar şi mai pufin costisitoare. Uleiurile parafinoase şi cele naftenice, bogate în hidrocarburi valoroase din punctul de vedere al ungerii, sunt supuse rafinării prin procedee mai costisitoare, dar cari conferă produsului calităţi mult superioare. 126 1. Rafinarea uleiurilor minerale cu pământuri de-coloranfe [p i(|MHnpOBaHHe MHHep iJib HHOBb!X iwatejî; raffinage des huiles paraffineuses; Raffination der paraffinha tigen öle; refining of paraffin oils; paraffines ásványolajok raffinálása]: Rafinare a uleiurilor minerale parafinoase, efectuată, în general, cu solvenţi selectivi, cari pot separa compuşii dăunători c’in uleiurile parafinoase (compuşi nesaturafi, compuşi cu sulf, etc.), fă/ă a avea vreo acţiune distructivă asupra componenţilor parafinici valoroşi, cari sunt constituenţii princ:pali ai acestor uleiuri. Se foloseşte, de obiceiu, unul dintre următorii solvenţi: furfurol, biex'd de sulf lichid, fenol, clorex, nitrobenzen, anil nă, propán lichid. Pe lângă raf’narea propriu zisă, uleiurile de natură parafinoasă sunt supuse şi deparafinării, operaţiune prin care sunt îndepărtate hidrocarburile cu punct de topire înalt şi cari fac ca 127 uleiul să aibă un punct de congelare înalt (v. sub Deparafinarea uleiurilor minerale). în cazul rafinării uleiurilor reziduale trebue ca, în prealabil, acestea să fie desasfal'ate, operaţiune care se poate face, fie printr'o rafinare uşoară cu acid sulfuric, fie prin precipitare cu propán lichid (v. S. Desasfaltarea uléiurilor minerale). Rafinarea uleiurilor parafinoase cu solvenfi selectivi este mult mai costisitoare decât rafinarea cu acid sulfuric. Ea duce însă la obfinerea unor produce de calitate superioară, cu indici de vs-cozit3te cari variază între +80 şi +120, foarte stabile la oxidare şi cu foarte bună lubrifianfă. Operafiunile de rafinare sunt asemănătoare pentru tofi solvenfii; variază numai temperaturile de lucru, proporfiile dintre uleiu şi solvent, şi metodele de recuperare a acestuia. Alegerea unui soivent pentru rafinare depinde fotdeauna de natura uleiului de rafinat, de cr'teri' economice (costul solventului), de posibilitatea de a-l fabrica în fară, de toxicitatea şi coroziv'îatea sa. în industria noastră se foloseşte ca solvent selectiv furfuroluî, care se fabrică în fară ş» poate fi uti|:zat pentru o bună rafinare a uleiurilor parafinoase indigene. Furfuroluî e un solvent foarte selectiv, el disolvând aproape excluziv hidrocar- Schema rafinării cu furfurol. 1) pompă pentru materii prime; 2) schimbător de căldură pentru materia primă; 3) coloană de extracţie; 4) răcitor pentru furfurol; 5) rez rvor pentru rafinat; 6) răcit r penfru extract; 7) decanfor pentru extract; 8) rezervor penfru extract; 9) vas de re iclu; 10) pompe pentru rafinat; 11) s himbător de căldură pentru rafinat; 12) ctptor pentiu rafinat; 13) coloană penfru rafinat; 14) pompă penfru rafina1; 15) răcitor pentru rafinat; 16) reciphnt pent u rafinat; 17) pompă pentru extract; 18) schimbător de căldură; 19) pompă penfru alimenfarea cu extract a cuptor lui; 20) ciptcr pentru extract; 21) coloană pentru furfurol; 22) ccndu~fă de circulafie; 23) rlcitor-condersator pentru furfure 1 apos; 24) separator şi rezervor pentru f rfurol apos; 25) ieşirea furfuroluM cin colcană; 26) recipientul furfuro'ului anhidru; 27) pompă pentru împingerea reziduului de furfurol din coloană în cuptor; 28) coLană pentru extract; 29) pompă p nfru reciclut coloanei de extract; 30) pompă pent: u extract; 31) extract spre rezervor; 32) vaporii din ccloana de extract; 33) pompă pentru trimitertea furfurolului spre rafinare şi stupare; 34) pompă penfru s uparea coloanei Meins; 35) pompă pentru stuparea coloanei pentru furfurol; 36) coloana Meins; 37) conductă de gaze. 128 burile nesaturaíe poüciclice, răşinoase, etc., cari dăunează calităfii uleiului. Puterea lui de solvire e însă mică, ceea ce face să fie folosit în proporfie mare fată de materia primă (150-**400%). Operafiunea de rafinare cu furfurol consistă în agitarea acestuia, cu uleiul nerafinat, în coloane metalice de amestecare, la temperaturi mai înalte decât 50°. Urmează o separare a uleiului rafinat, de amestecul furfurol-extract. După rafinarea cu furfurol, uleiul se deparafi-nează (dacă nu a fost deparafinat anterior) şi apoi se rafinează cu pământ decolorant, pentru a căpăta o coloare mai deschisă. O instalaţie de rafinare cu furfurol cuprinde, pe lângă partea extractivă, şi aparatura necesară regenerării furfuroîului, ope-rafiune care se face, fie prin distilare cu abur supraîncălzi!', fie prin stupare cu gaz metan (v. fig.). Pierderile de furiurol reprezintă, în general, 0,2% din materia primă prelucrată. Furfuroluî e toxic şi uşor coroz-v. Există sistema de rafinare a uleiurilor minerale parafinoase (Duosol) în cari desasfaltarea, depa-rafinarea şi rafinarea selectivă se fac cu ajutorul propanului şî al unui solvent selectiv (crezol). î. Rafinareawhite-spint-ului[pa(JmHHpOBaHHe yaHT-enapia; raffinage du white-spirit; Raffination des White-Spirifs; refining of the white spirit; whif-spirit raffinálása]: Rafinare a white-spirit-ului distilat, care consistă în îndepărtarea, cu ajutorul acidului sulfuric, a diverşilor compuşi cu sulf, a acizilor naftenici, a compuşilor nesaturafi, a răşinilor, etc., cari dau produsului o coloare închisă, miros neplăcut, şi fac ca arderea în lămpi să fie incompletă. Rafinarea se face agitând produsul cu acid sulfuric concentrat (96%), în agitatoare discontinue de felul celor folosite la rafinarea petrolului lampant (v. Rafinarea petrolului lampant). După tratarea cu acid urmează neutralizarea cu o solufie alcalină, şi apoi spălarea cu apă. 2. Rafinarea uleiurilor alimentare [pacjmim-p DB8LHH6 IlHIIXSBliIX MaceJI; raffinage des huiles alimentaires; Raffination der Speiseöle; refining of edible oils; élelmiolajok raffinálása]. Ind. alim., Ind. cir im. sp.: Rafinare efectuată pentru a îndepărta din uleiurile vegetale impurităţi, ca: substanfe muciiaginoase, acizi graşi liberi, aldehide, cetone, lactone, materii colorante, compuşi cu sulf, substanfe în suspens'e, etc., provenite din materia primă sau ptin oxidare în contact cu aerul. Aceste impurifăfi dau uleiului gust şi miros neplăcut, aspect urît, îngreuind totodată conservarea. După rafinare, uleiul trebue să fie limpede, fără substanţe în suspensie (eventualele suspensii cari ar exista la rece trebue să dispară prin încălzire); trebue să aibă gust şi miros plăcut, să nu fie amar sau rânced, să nu aibă mirosul plantei din care provine; aciditatea liberă, exprimată în acid oleic, să fie de maximum 0,4%; umiditatea să fie de maximum 0,1 %; sa conţină maximum 0,005 % săpunuri. Demucilaginarea se efectuează pentru a îndepărta materiile albuminoide sau răşmoase, fosfa- [ tidele şi alfi compuşi coloidali în suspensie, cari • sedimentează şi provoacă fermentafii cari duc la râncezirea uleiului şi produc spumă la încălzire. Operafiunea se efectuează, fie pe cale chimică,fie pe cale fizică. Pe cale chimică se tratează uleiul cu acid sulfuric sau clorhidric. Substanfele mucilaginoa-se sunt carbonizate şi disolvate de acid. Ca procedeu fizic de demuci-laginare se foloseşte în fara noastră în mod curent procedeul prin hidratare, care se bazează pe proprietatea hidrofilă a albuminelor şi consistă în tratarea uleiului cu o solufie de 5% clorură de sodiu la 98°, sub agitare. (v. fig.)* Substanfele mu-cilaginoase şi saramura se separă prin decantare. Acest procedeu nu îndepărtează fosfatidele, cari provoacă spumă. Neutralizarea se face pentru a îndepărta acizii graşi (în uleiurile vegetale se găsesc cca 7% acid oleic), cum şi urmele de acizi minerali rămase dela demucilaginarea cu acid. în fara noastră, neutralizarea se face prin tratare cu soluţie de hidrát de sodiu, la caid (60*”85°), cu agitare. Săpunuri e rezultate dela saponiiicare, numite săpunuri de rafinare (soaps£ok), sunt prelucrate penfru obţinerea de săpun, sau sunt descompuse cu acizi minerali, obţinându-se acizi graşi liberi, cu o concentraţie de 30*”60%. Un procedeu valoros de neutralizare e procedeul Skipin, care consistă în neutralizarea uleiului cu solufie de carbonat de sodiu cu densitatea 1,2 Temperatura de lucru e de 45***55°, iar solufia de carbonat, calculată pentru acizii liberi, se adaugă în patru porţiuni, timp de 40 de minute. Pentru a înlătura spuma care se formează, agitatorul neutralizatorului are o serie de palete deasupra lichidului. Pentru îndepărtarea săpunului se adaugă 0,3% clorură de sodiu fin pulverizată. Procedeul e foarte economic, deoarece foloseşte carbonaful de sodiu, un material ieftin şi care nu atacă uleiul neutru. Uleiurile cu aciditate liberă peste 6% sunt supdse neutralizării prin distilare, urmată, uneori, de o neutralizare complementară cu hidrát de sodiu. Neutralizarea prin distilare dă un randament mei mare în uleiu neutru. Principiul acestei neutralizări consistă în îndepărtarea, prin distilare, a capului de distilare al uleiului, care conţine ac'zii liberi. Aparat de neutralizare, a) leşie; b) saramură; c) apă fierbinte; d) aerisirs; e) vid; f) intrarsa uleiului; g) golirea; h) ieşirea apei condensate; i) intrarea apei de răcire; /') ieşirea apei di răcire; k) intrarea cburului; I) vizor. 129 Uleiurile alimentare pot fi neutralizate şi prin procedeul esterificării acizilor liberi (rafinare sintetică), cu ajutorul glicerinei. Procedeul serveşte la neutralizarea uleiurilor foarte acide. După neutralizare şi spălare, uleiul e uscat în aparatul de albire. Albirea sau decolor,area se face pentru a îndepărta coloranfii proveniţi din materiile prime şi pentru a obţine o coloare deschisă. Ea se bazează pe adsorpţia acestor coloranţi, cu pământuri deco-lorante, sau cu cărbune activ. în ţara noastră se folosesc pământurile vegetalin şi sondafin, cari sunt constituite din hidrosilicaţi de magneziu şi aliminiu, proveniţi din zăcăminte naturale şi activaţi prin procedee chimice. Desodoriza-rea se face pentru a îndepărta substanţele mirositoare provenite din materia primă sau datorite oxidării şi substanţelor întrebuinţate !a rafinare. A-ceste substanfe se găsescîn-tre 0,03 şi 0,5% în uleiurile vegetale, şi până lat,75% încele animale. — Eliminarea se face cu ajutorul aburului supraîncălzit în^id" de Desodorizator. a) ieşirea aburului şi a substanfelor antrenate; b) loc pentru manometru; c) vizor; d) gură de vizitare; e) intrarea uleiului; f) intrarea aburului supraîncS Izit (direct); g) intrarea aburului de încălziere; h) ieşirea apei de răcire; i) intrarea apei de răcire; /') scurgerea apei condensate; k) evacuarea uleiului. maximum 40 mm. Polizarea (v. S.) are drept scop_ îndepărtarea din uleiu a substanţelor cari precipită prin răcire mai înaintată şi turbură uleiul la stocarea pa timp de iarnă. Se face, uneori, şi înainte de desodorizare. Operaţiunea consistă în filtrarea uleiului, la rece (Ö------20°), în filtre-prese cu porozitate foarte fină. î. Rafinarea zahărului [pa(|)HHHpoB3HHe ca-xapa; raffinage du sucre; Zuckerraffination; sugar refining; cukortinomitás], Ind. síim. V. sub Zahăr. 2. Rafinărie petrolieră [He(|)TeneperoHHbiH 3aBOfl; raffinerie de pétrole; Petroleumraffinerie; petróleum refinery; kőolaj-finomitó]. Ind. pefr.: Unitate industrială compusă din instalaţi le în care se prelucrează ţiţeiul pentru obţinerea de produse petroliere. — Numirea e improprie, fiindcă operaţiunile de rafinare propriu zisă ocupă numai o parte din activitatea unei „rafinării", majoritatea operaţiunilor fiind cele de separare a fracţiunilor de ţiţeiu şi de transformare termică sau termo-catalitică a structurii lor chimice (cracare termică sau catalitică, alchilare, polimerizare, etc.). Procedeele tehnologice folosite depind de materia primă, de asortimentul şi de calitatea produselor. Chimizarea ţiţeiului a luat în ultimul timp o mare extindere; tendinţa actuală e ca această chimizare să se facă în unităţi cari sunt separate de rafinăriile petroliere. Mersul operaţiunilor într'o raifiărie petrolieră este în general, următorul: Ţiţeiul venit pe conducte dela schela petrolieră e depozitat în rezervoare şi desalinat. în rafinăriile moderne, desalinarea (v. S.) ţiţeiului, efectuată în schele, e completată prin desalinarea electrică, până la un conţinut în sare de 100'‘*150 g/t. Apoi, ţiţeiul e trecut în instalafii de distilare primară, unde e separat în fracţiuni principale, în general: benzine, petroluri, motorine şi păcură; white-spirit-ul, petrolul şi motorina sunt, după nevoie, rafinate în agitatoare speciale, obfinându-se produsele rafinate, iar ca produs secundar, acizii naftenici. în rafinăriile cari au instalafii de reformare, benzina grea, white-spirit-ul şi petrolul pot fi transformtate în benzină pentru automobile. Păcura parafinoasă rezultată ca reziduu dela distilarea primafă e trecută în instalaţia de cracare, unde se obfin benzină, reziduu de cracare, cocs de petrol şi gaze cu un confinut mare de hidrocarburi nesaturate. Benzina e trecută la rafinare; reziduul e folosit drept component pentru combustibili negri; cocsul de petrol e folosit în special în industria de electrozi şi în industria metalurgică, iar gazele sunt trecute la instalafii de polimerizare, pentru obfinerea de combustibili de motoare antidetonanfi, sau sunt trimise într'o unitate de sinteze chimice. Uneori, o parte din păcura parafinoasă e trecută în instalaţia de distilare sub presiune Joasă, obfinându-se fracţiuni de uleiuri parafinoase. Acestea sunt trimise în instalaţia de rafinare selectivă, şi apoi în cea de deparafinare, obţinându-se uleiuri de uns cu mare indice de viscozitate. Păcura de natură asfaltoasă e trimisă la instalaţia de distilare sub presiune redusă, unde se obţin uleiuri cari, după rafinare cu acid sulfuric, se folosesc ca lubrifianfi de calitate mediocră. Reziduul dela distilarea păcurii asfaltoase este supus oxidării cu aer, pentru obfinere de bitumuri. Unele rafinării cuprind şi instalafii de distilare a gazolinéi, din care sunt obfinute gaze lichefiate şi isopentan, instalafii pentru hidrogenarea uleiurilor, instalafii pentru extragerea hidrocarburilor aromatice din benzine, etc. O rafinărie mái cuprinde: laboratoare pentru controlul fabricafiei, parcuri de rezervoare, case de pompe, uzină de forţă, căldări de abur, compresoare pentru aer, atelier mecanic de reparaţii, rampă de în* cărcare~pentru cisterne, etc, 9 13Ö Schema de principiu a unei rafinării petroliere. QOQO m m m m Instalafii: f) de stabilizare; 2) de compresoare penfru gaze; 3) de distilare primară a fifeîului; 4) de laborator; 5) de alchilar’ a gazelor C4; 6) de disfilare sub presiune a gazelor cracafe; 7) penfru oxidarea păcurii asfaltoase; 8) c^e pompare (casă de pompe); 9) de cracare a pacuri parafinoase; 10) de distilare în vid a păc rii parafinoase; 11) de reformare a white-spirit-ului; 12) de rafinare cu acid s Ifuric şi spdă; 13) de rafinare cu pământuri a benzinei cracafe şi a celei reformate; 14) de îndepărtare a mercaptanilor din benzina de cracare şi din cea de reformare (rafinare doctor, sau cu ZnCl2« cu CuCl2, etc.); 15) de rafinare cu solvenfi a uleiurilor parafinoase; 16) de rafinare cu acid sulfuric a uleiurilor neparafinoase (asfaltoase); 17) de deparafinare a uleiurilor parafinoase; Í8) de etilare a benzinelor; Í9) de rafinare cu acid sulfuric fumans, pertru uleiuri; 20) pentru oxidarea parafinei. — Rezervoare: A) penfru fifeiu parafinos; B) pentru fifeiu neparafi cs (asfalfos); C) pentru gazolină stabilizate; D) penfru benzină uşoară; E) pentru benzină medie; F) pentru benzină grea; G) penfru white-spirif; H) pentru lampant; I) pentru motorină; J) pentru păcură neparafincasă (asfalfoasă); K) penfru păcură parafinoasă; L) pentru produse albe finife; M) pentru acizi r.afterici; N) penlru acizi graşi; O) pentru parafină; P) penfru uleiuri albe; R) penfru pacuri şi combustibil grei; S) pentru uleiuri de uns parafinoase; T) pentru uleiuri de uns neparafinoase; U) penfru asfalt; V) penlru gaze li.hefiate (aragaz). — Materii prime şi produse: a) fifei dela scţ ela petrolieră; b) gazolină nestabilizată; c) gaze Cg-j-C^ d) isopetan; e) isotufan; f) bufeni; g) gaze lichefiate; h) isoocfan; /) păcură neparafinoasă; /) uleiu parafinos distilat; k) parafi-ă; I) uleiu parafinos deparafi at; m) benzină, whife-spirit sau lampanf; n) gaze crâcafe; o) benzină refcrmafă; p) benzină ţracafă; r) gaze dela oxidare; s) gaze t) produse albe de distilare primară; u) cocs de petrol. iii t. Rafinat [pacţ)Hmipo&aHHbiii; raffiné; raffi-nlert; refined; raffinált, finomított]. Gen.: Produs care a suferit un tratament de raiinare. ar. Rafinator [MemaJiKa; mélangeur, agitateur; Mischer; agitator, mixer; keverő]. 1 Tehn.: Vas metalic cu fund conic, echipat cu armaturile necesare, care se foloseşte la rafinarea produselor petroliere. Sin. Agitator. V. şi sub Rafinarea produselor petroliere. 3. Rafinator: 2. Sin. Rafinor (v.). 4. Rafinor [pac|)HHep; raffineur; Raffineur; re- finer; finomító]. 1. Ind. hârt.: Dispozitiv de rafinare a fibrelor necorespunzătoare, cari vin dela sortator. Rafinarea se face prin frecarea materialului între două pietre: una fixă (î) şi cealaltă (2) în rotafie. Materialul e introdus în (3) şi iese în (4), (v, fig.). Fibrele astfel rafinate sunt introduse apoi iar în Rafinor (schemă), circuitul sortatorului, a) sesiune; b) vederea pietrei spre a fi sortate din fixe; 1) piatră fixă; 2) piatră rotitoare; 3) şi 4) intrarea materialului în maşină, respectiv în piatră (1); 5) ax. nou. Sin. Rafinator. 5. Rafinor [pa(J)H-HHpoBiiţHK; raffineur; Raffineur; distiller; finomító]: 2. Muncitor calificat pantru operafiunile de rafinare. 6. Rafinoză [pa$^H03a; raffinose; Raffinose; raffinose; raffinoza]. Chim.: Ci&b^Oje'S HsO. Tri-zaharidă nereducătoare, compusă d n levuloză, glucoza şi galactoză. Se găseşte în cantrtăfi importante în unele fabricate de zahăr rafinat, în melasă de sfeclă de zahăr, în mană (2“*3%), în seminfele de bumbac (cca 3%), iar în cantităţi mai mici, în alte produse vegetale. Rafinoza e albă, cristalizează sub forma de ace, e solubilă în. apa şi Tn alcool, nu fermentează direct, ci numai după invertire, are putere rotatorie dextrogiră. 7. Răgălîe. Pisc.: Loc sub malul unei ape, unde sunt rădăcini de pomi căzufi sau aduşi de apă — şi unde se adună peştele. (Termen regional). s. Raghilă. Ind* far.: Sin. Ragilă. Termen folosit în Moldova şi în Dobrogea. 9. Ragilă [qecaJiKa, Kapaa; carde; Hechel; card; gereben]. Ind. far.: Pieptene de ofel, în care se trag firele de in sau de cânepă, după ce au fost melitate. Sin. Rachilă (Moldova şi Dobrogea), Rahel (Prahova), Răstilă (Brăila), Hei-hel (Muscel), Ehei (Argeş şi Ilfov), Hechelă (Transilvania). 10. Rahei. V. Ragi’ă. 11. Rahis [CTeőejlb; axe de rachis; Ahrenspin-del; rachis; kaiászszár]. Bof.: Ax principal la inflorescenfe'e gramineelor, pe care sunt dispuse florile şi spiculefele, direct sau prin intermediul unui picioruş. Galoş. I) corpul galoşului; 2) ax; 3) rd; 4) cârlig. 12. Rai [ŐJIOK; rea de poulie; Blockscheibe; pulley wheel, pulley sheave, pulley sheave; csigakorong]. Nav.: Scripete (roată de lemn sau de metal, cu jghiab) montat în interiorul unei mufe (galoş, pastică) sau a unui măr (v.). 13. Râia comună [npocTOH KapTO(|>ejibHbiH pan; gale ordinaire des pommes de terre; gewöhnlicher Kartoffel-schorf; potato scab, common scab; közönséges burgonya-rüh]. Agr.: Boală a cartofului, destul de răspândită, dar pufin păgubitoare, produsă de o bacterie din ordinul actinomicetelor: Acti-nomyces scabies Güssow. Produce pe pelifa cartofilor răni proeminente, neregulate, aspre, în dreptul cărora ţesuturile sunt îngroşate şi crăpate. Aceste răni nu ajung până în pulpa cartofului, ci rămân localizate numai la tegument. De obiceiu, parazitul care produce râia comună trăieşte în sol, de unde pătrunde în tuberculele de cartof. Atacă, afară de cartof, sfec'a, ridichile, morcovii, păs-tărnacul, guliile şi alte plante rădăcinoase: Boala se desvoltă mai bine în solurile alcaline şî e stânjenită în desvo.tare în solurile acide. Numai combaterea prin măsuri agrotehnice (ro-tafia culturilor, arături adânci, soiuri rezistente la această boală, etc.) dă rezultate. h. ~ făinoasă [rpHŐHOH KapTO(|)eJ3bHbifi paK; gale poudreuse; Pulverschorf; powdery scab; lisztes rüh]: Boală a cartofului, întâlnită destul de rar în fara noastră, produsă de ciuperca microscopică numită Spongospora subterranea Wallr John, din familia Plasmodioforacee'or, clasa Archy-mycetae.Pe .tuberculele decattofi formeazănişie vezicule, la început mic», cu diametrul de câfiva milimetri, acoperite cu o pelîfă sobfire. Cu timpul, veziculele cresc şi rup pelifa care le acoperea, lăsând să iasă o pulbere albă, făinoasă, alcătuită din sporii ciupercii. în mod obişnuit, rănile produse de parazit se limitează la tegumentul tuberculelor — şi numai rareori e afectată şi pulpa cartofilor, în condifiuni favorabile de temperatură şi de umiditate, când atacul e foarte puternic. în acest caz prin rănile produse pătrund microorganisme saprofite, cari provoacă putrezirea tuberculelor. Vezicule asemănătoare cu cele de pe tubercule pot apărea şi pe rădăcinile plantelor de cartof. Din aceste vezicule, prin putrezirea rădăcinilor rămase în pămănt, sunt puşi în libertate sporii ciupercii, cari pot rezista aici până la cinci ani. Se evită cel pufin 5 ani cu'tivarea cartofilor pe terenuri cunoscute ca infestate. Măsuri de combaterea boalei: plantarea de tubercule sănătoase şi desinfectarea lor cu formol (de 40%), 1 parte la 200 părfi apă, timp de 9* m 15-minute; aplicarea de măsuri de tgienă culturală, ca îndepărtarea plantelor atacate în timpul vegetaţiei, cum şi strângerea şi arderea tuturor resturilor de cartofi, după recolte re. î. Râia neagră [KapTO(|)ej]bHbiH paK; gale noire; Kartoffelkrebs; potato; wart-disease, black scab of potato; fekete rüh, burgonyarák]: Boală (Synchytrium endobioticum Schilb Pere.), care produce pe vrejuri, pe stoloni şi, în deosebi, pe tubercule, tumori brune-negricioase, cu aspect neregulat, buretos. Uneori, întregul tubercul e transfort într'o masă buretoasă, necomestibilă. Prin putrezirea tumorilor rămase în pământ, sunt puşi în libertate germenii ciupercii (akinetdspo-rangii), Aceştia sunt foarte rezistenţi la ger şi la uscăciune (rezistă în pământ până la 10 ani) şi la sucu-riie digestive ale animalelor. De aceea, cartofii bolnavi de râie neagră nu trebue daţi ca hrană nici vitelor, ci trebue distruşi prin ardere. Măsurile de control fitosanitar şi folosirea de soiuri rezistente de cartofi sunt singurele măsuri cari s’au dovedit până în prezent eficace contra răspândirii acestei boale. Râia neagră e răspândită, în fara noastră numai în anumite părfi ale regiunilor Hunedoara, Rodna, Suceava, Cluj, unde produce, în câmpurile infestate, pagube cuprinse înte 40 şi 100% din recoltă. Sin. Buba neagră a cartofului; Bureţii cartofului; Racul cartofului. 2. Raibă [ApoÖHJIKa; râpe; Reibe; rasp; reszelőgép]. Ind. alim.: Maşină de mărunfit folosită, în fabricile de amidon din cartofi, penfru prima mărun-fire şi, uneori, pentru mărunfirea secundară a car- Raibă. Í) soclu; 2) capac rabatabil; 3) gură de alimentaie; 4) tobă; 5) cufite de raibă; 6) sită; 7) sabot; 8) dispozitiv de reglare a sabofiior; 9) ax. tofiior (mărunfire fină). E folosită, uneori, şi în fabricile de amidon de porumb, penfru prima măcinare a porumbului. Raiba (v. fig.) se compune din următoarele părfi principale: carcasa cu capac rabatabil şi cu gură de alimentare; toba rotitoare cu cufite; sabofii (de lemn de mesteacăn sau de stejar, sau de matal) şi dispozitivul jde reglare a disfanfei lor fafă de suprafafa tobei; sita (grătarul), care ocupă 1/4—1/2 din suprafafa tobei şi e^fixată de soclul carcasei, între partea inferioară a tobei şi basinul de terciu* Pe suprafafa laterală a tobei sunt montate „cufitele de raibă" (constituite din lame de ferestrău cu şapte sau cu opt dinfi pe centimetru, pentru prima mărunfire, sau cu zece dinfi pe centimetru, pentru mărunfirea secundară), alternate cu lamele metalice nedinfate, astfel încât dinfii ferestrăului să depăşească lamelele cu 1 ■••1,5 mm, iar extremităţile br să se găsească pe o suprafafă cilindrică. ^ Materialul (cartofi sau porumb înmuiat) este antrenat de tobă spre sabofi, este mărunfit de dinfii cufitefor prin drobire şi tăiere, şi se scurge în basinul de terciu. Prima mărunfire se efectuează în prezenfa apei. Gradul de mărunfire depinde de vitesa periferică a tobe», de numărul de cufite fixate pe tobă, de reglarea sabofiior, de mărimea perforaţiilor sitei. Sin. Răzuitoare de cartofi; Moară răzuitoare. 8. cufit de V. sub Raibă. 4. Râie: Sin. Scabie (v.). | 5. Rasele [kphjkh; solives; Rammpfăhle; logs; rönk]. Ind. lemn.: Buşteni de brad cu lungimea de 5‘”25 m, cari intră în alcătuirea unor plute, pe Bistrîfa (Moldova). 6. Raionare ameliorativă [MeJiHOpaTHBHoe pa3AeJieHHe; répartition améliorative; verbessern-de Verteilung; ameliorative division; javitó eloszlás]. Agr.: Operafiunea de separare, în funcfiune de condifiunile naturale, a unor unităfi, numite raioane amiliorative, în cadrul cărora se aplică anumite măsuri ameliorative, şi agrotehnice, diferenţiate în funcfiune de specificul fiecărui raion delimitat. Scopul urmărit de raionarea ameliorativă consistă în indicarea măsurilor pentru darea în cultură a unor terenuri neproductive, în recuperarea terenurilor devenite improprii pentru agricultură şi în sporirea fertilităţii solului terenurilor slab productive, în vederea obţinerii unor producţii mari şi1 sigure. în vederea raîonărfi ameliorative se studiază anu-mifi factori, ca: pozifia geografică şi altitudinea; condifiunile de climă; condiţiunile geologice; con-diţiunile geomorfologice (studiul formelor de relief, pante, cote); condiţiunile hidrografice; condiţiunile de sol; condifiunile hidrogeologice, asigurarea aprovizionării cu apă a raioanelor. 7. ~ hidromodulă [rH/ţpoMOflyJlbHOe pa3-/ţeJieHHe; répartition hydromodule; hydromodule Verteilung; hydromodulé division; hidromodul elosztás]. Hidr. agr.: Operaţiunea de separare, în funcţiune de condiţiunile naturale şi economico-organizatorice, a unor unităţi, numite raioane hidro-module, în interiorul cărora se aplică în mod diferenţiat regimuri de irigaţie pentru fiecare cultură şi pentru fiecare asolament, în conformitate cu prevederile planificate. Scopul urmărit de raionarea hidromodulă e folosirea raţională a apei de irigaţie, ca să se obţină, recolte cât mai mari şi mai sigure, fără a se provoca sărăturarea secundară a solului şi fără a se pierde fără folos apa de irigaţie. ( 133 Raionarea hidromodulă se execută/ fie în cadrul proiectelor de irigaţie, fie în cadrul unor sisteme de irigaţie existente. Când raionarea hidromodulă se execută în cadrul proiectelor de irigafie, reg:murile de irigafie stabilite trebue precizate în fiecare caz concret, în cadrul gospodăriilor sau al sistemelor de gospodării irigate. în cazul unui sistem existent, raionarea hidromodulă urmăreşte o distribuire rafională şi o folosire planificată a apei de irigafie, pe baza hidro-modulului calculat în funcfiune de regimul de irigaţie al fiecărei culturi din cuprinsul asolamentului aplicat în gospodăriile irigate. î. Ralanti [cboöoahhö XOfl; ralenti; Leerlauf, langsamer Lauf; free runn'ng, idle running; üres-árás, lassú menet]. Auto.: Sin. Mers încet (v.). 2. Ramă [paMa; bâti, cadre, châssis; Rahmen; frame; keret, váz, ráma]. Cs., Mş.; Sin. Cadru închis (v. Cadru închis 1). 8. Ramă [paMa; cadre; Rahmen; frame; keret]. Gen.: Schelet format din bare de lemn, de metal sau de alt material, simple sau ornamentate, aşezate în acelaşi plan şi formând un contur poligonal sau curb, închis, destinat să susţină un obiect în formă de panou (de ex. un geam) sau să-i protejeze marginile (de ex. ale unei oglinzi), să menţină întins un material flexibil (de ex. o pânză de tablou sau de paravan), să limiteze un spafiu (de ex. marginile unei excavafii), să protejeze marginile unei deschideri, să sprijine perefii unei exca-vafii (de ex. ai unui puf de mină), să permită montarea unei piese pe o construcfie (de ex. a unui capac), etc. 4. Ramă [paMa; cadre; Rah-menbau; framework; fakeret]. Ind, lemn.: Element de construcţie, de lemn, compus din patru sau din mai multe rigle (v.) îmbinate în formă de dreptunghiu. Riglele mai scurte, terminate de obiceiu cu cepuri, se numesc traverse, iar r glele mai lungi, cari au scobituri, se numesc montanţi (v. fig.). 5. Ramă [paHT; trépointe, contrefort; Rahmenleder; welt-ing; cipőráma]. Ind. piei.: Făşia de piele,flexibilă şlgroasă, cusută pe marginea exterioară a încălţămintei, care serveşte pentru a fixa feţele de talpă. 6. Ramă. N3V.: Sin. Lopată, Vâslă (v.). 7. Rama bielei: Sin. Cap de bielă (v,). 8. Rama boghiului: Sin. Cadru de boghiu (v.). o. Ramă cu matriţe [iHTaMnOBOHHan paMa; casse â matrices; Matrizenrahmen; matrix case; matricakeret]. Arfe gr.: Cadru metalic în care se aşază matriţele cari servesc la turnare în maşina monotip. Rama cu matriţe e fixată, printr'o tijă, de o punte care o deplasează în direcţii perpendi- Ramă, 1) monfanfi; 2) traverse. culare, spre a aduce în dreptul formei de turnare litera indicată de banda perforată de maşina de cules (taster). 10. Ramă cu tăblie [(ţ)H-jieH^aTan paMa; bâti avec panneau; Rahmen und Fül-lung; panelledframework;tá-blás ráma]. Ind. lemn.: Element de construcţie în tám-plărie, compus dintr'o ramă (v.) şi un panou (tăblie) de scânduri sau de placaj, cuprins în spaţiul liber dintre rigle (v.fig). Tăblia se montează în locaşul ei cu joc Ramă cu tăblie îmbinată prin şipci (fragment). Í) montant; 2) traversă; 3) panou {tăblie}; A) şip- . că de fixare. şi fără solidarizare cu riglele ramei, pentru a permite retragerea şi umflarea lemnului, datorită higroscopicităţii. îmbinarea ei cu riglele se poate executa cu uluc şi pană cu şipci de fixare, etc. 11. Ramă de alimentare [uinyjieAepjKaTejib; châssis de bobine; Spulenhaiter; bobbin holder; tekercstartó]. Ind. text.: Parte componentă a maşinii cu ineluşe, care se găseşte în partea superioară a maşinii şî în care se aşază mősoarels cu semi-tortul adus dela flyer. 12. Ramă de copiat [KOimpoBaJibHaH paMa; châssis a copier; Kopierrahmen; copying frame; másolókeret]. Foto., Arte gr.: Ramă metalică sau de lemn, având o faţă formată dintr'o foaie de cauciuc şi cealaltă faţă dintr'o placă de sticlă cristal, servind la copierea prin lum'na e, a negativelor sau a diapozitivelor, pe plăcile metalice sensibilizate, folosite la execuţia clişeelor. Pentru ca stratul de gelatină al negativului să se aplice cât mai infim pe stratul sensibil al plăcii metalice, ramele de construcţie recentă au o pompă de vid care absoarbe asrul dintre cauciuc şi cristal, astfel că negativul sau diapozitivul sunt apăsate puternic pe placa metalică sensibilizată, de cauciucul care se lipseşte de cristal. Ramele de copiat pentru clişee pot avea mărimi până la 200X150 cm. Pentru copierea negativelor în fotografia obişnuită, se întrebuinţează rame cu format mic, cu arcuri având o pâslă în loc de cauciuc. ia. Ramă de format: Sin. Cutie de format (v.). i4. Ramă de închis formele [Kacca; châssis, ramette; Schlie^rahmen, Rahmen; case; zárókeret]. Arte gr.: Cadru de oţsl în care se închid formele, pentru a putea fi fixate pe fundamentul presei de imprimare, îs. Ramă de multiplicat [paMa MyJibTHrum-KaiîHOHHaa; châssis â multiplier: Muîtiplikafions-rahmen; mulfiplying frame; sokszoritó keret]. Arte gr.: Aparat pentru multiplicat imaginile cari se copiază pe stratul sensibil al plăcilor metalice cari formeeză clişeul offset, sau al plăcilor de calcar pentru litografie, prin proiectarea unui negativ sau a unui diapozitiv care se mişcă cu distanfe reglabile (precizia 1/100 mm) deasupra plăcii. Aparatul neavând obiectiv, imaginile mul- 134 tiplicate au aceeaşi mărime ca negativul sau ca d apozitivul folosit. Iluminarea se face cu o lampă cu arc electric, durata iluminării fiind reglată cu un vizomat sau lumitron. î. Ramă de plug [paMa miyra; étan^on; Pflug-rahmen; plough frame; ekekeret]. Agr.: Ramă cu trupife, care se montează la unele pluguri cu tracfiune mecanică, şi care are mai multe trupife decât cadrul acestor pluguri, ceea ce permite o lăfime de lucru mai mare. în general, rama se montează la pluguri pentru soluri mijlocii sau uşoare, când trebue să se efectueze arături superficiale, deoarece adâncimea de arătură a ramei cu trupife e mai mică decât adâncimea nominală a plugului. 2. Ramă pentru icre [paMa AJIH HKp; cadre pour oeufs de poisson; Rahmen für Fischrogen; frame for spawn; halikra-keret]. Pisc.: Ramă folosită la transportul icrelor fecundate, pentru repopularea anumitor ape. Icrele se transportă în vane cu rame de lemn şi cu fundul de pânză de bumbac. Ramele sunt aşezate în interiorul unei lăzi, una peste alta. Pentru menfinerea temperaturii constante şi a umidităfii necesare, se aşază între rame muşchi, iar deasupra stivei de rame, o cutie cu ghiafă. Astfel ambalate, ramele încărcate cu icre pot suporta transportul în bune condifiuni, pe durata de 2---3 zile, până la locul de destinafie. si. Rama punfii [nnaHiirap; platbord; Schan-deck; piánk sheer; koszorúborda, habdeszka]. Nav.: Centură de lemn sau colfar, care înconjură puntea unei nave, formând limita bordajului. 4. Rama sertarului: Sin. Cadru de sertar (v. sub Sertar). 5. Raman, efect ~ [3$c|)eKT PaMaHa; effet R.; R. Effekt; R. effect; R. hatás]. Fiz.: Fenomenul în care o substanţă, luminată cu radiafie monocromatică, reemite radiafia nu numai pe frecvenţa excitatoare, ci şi pe mai multe alte frecvenfe. Diferenfele dintre fiecare dintre aceste frecvenfe şi frecventa radiafiei monocromatice excitatoare depind de natura substanţei luminate, şi sunt caracteristicepenfru aceasta. Ele se numesc frecvenţele Raman ale substanţei; cunoaşterea lor permite identificarea substanţei. Sin. Difuziune combinată a luminii. 6. Ramsnn, sol Agr.: Sol brun de pădure, format într'o climă temperată şi umedă, în regiunea dealurilor înalte şi în partea de jos a munţilor, pe terenuri cu pante line şi cu substrate bogate în calcar (marne, marne calcaroase, gresii cu ciment calcaros, etc.). Solul Ramann este răspândit în zona podzolului secundar şi se formează sub pădurile de foioase (fag, sau fag amestecat cu brad). E brun, cu o uşoară nuanţă cenuşie sau gălbuie; e puţin profund şi cu orizonturi diferenţiate. Prezintă un orizont A, de acumulare a humusului cu structură glomerulară-colţuroasă; un orizont B, de acumulare a argilei, mai compact şi cu structură nuciformă, după care urmează orizontul C, de acumulare a carbonatului de calciu, sau, mai adesea, roca-mamă. Conţine 2,4-;4% humus şi are o reacţie sîab acidă, apro- piată de pH = 6. Solurile brune Ramann au o fert'litate mică, sunt puţin folosite pentru agricultură; sunt însă soluri forestiere bune. 7. Rămăşiţă: Sin. Deşeu (v.). 8. ~ la prelucrare: Sin. Reziduu (v,). V, şi sub Deşeu. o. Râmăfor: Sin. Porc (v. sub Porcine). 10. Rambleiaj. V. Rambleiere. 11. ~ hidraulic. V. Rambleiere hidraulică. 12. ~ pneumatic. V. Rambleiere pneumatică. 13. Rambleiaf, maşină de V. Rambleiere, maşină de 14. Rambleiafor [3aKJiaflHHK; remblayeur; Ver-satzarbeiter; cogger; feltöltő]. Mine: Muncitor min:er, care execută lucrările de rambleiere, îs. Rambleiere [33KJiaflKa; remblayage; Berge-versatz; packing; feltolté]. Mine: Ansamblul de operaţiuni execi tate pentru a umplea cu material de rambleu golurile subterane dintr'o mină. Rambleierea e necesară: când rocele cari înconjură zăcământul nu sunt deajuns de consistente şi susţinerea lor obişnuită nu e suficientă; când zăcământul e gros şi se exploatează în felii ascendente; când trebue să se menţină anumite căi de circulaţie sau de aeraj în zonele exploatate; pentru a se izola zonele autoinflamante sau pentru a se evita autoaprinderea zăcământului; pentru a se limita la minimum surpările subterane; pentru a se reduce sau evita degradarea suprafeţei (mai aies când se lucrează sub clădiri, sub căi de comunicaţie sau sub cursuri de ape); când din exploatare rezultă o mare cantitate de steril (cazul straielor şi al filoanelcr subfiri), care ar trebui extras altfel la suprafafă şi depozitat la haldă. Se rambleiază căile de acces !a zonele părăsite, ca şi intrările minelor exploatate. Prin rambleiere se măreşte gradul de securitate al muncii. Rambleierea cuprinde operaţiunile de obţinere şi de pregătire granulometr că a materialului de rambleu, transportul materialului de rambleu în mină până la locul de aşezare, amenajarea golurilor subterane pentru a putea fi umplute, executarea şi supravegherea umpleriigolurilor subteraner întreţinerea instalaţiilor cari servesc la rambleiere. Ea e determinată de condifiunile locale de zăcământ şi poate determina metoda de exploatare, în general, alternează ou tăierea substanfei utile (fronturi lungi); mai rar se efectuează simultan ambele operafiuni (în cazul rambleierii pneumatice sau al unui zăcământ cu puternice intercalafii de steril sau cu mineralizafie redusă); la metoda de exploatare cu camere, rambleierea e ultima fază a exploatării. Rambleierea nu e niciodată completă. în adevăr, go urile nu se pot umplea complet, mai ales la tavan, în stratele slab inclinate seu orizontale; lemnul de susfinere ocupă până la ' 5% din volumul golului; materialul de rambleu se înfoiază în momentul rambleieri i (în funcfiune de natura şi de umiditatea materialului); gradul de umplere depinde de procedeul de rambleiere (rambleierea hidraulică umple spafiile în timp scurt şi cel mai bine; cea pneumatică, în timp scurt şi mai pufin bine; cea manuală, în timp mai îndelungat şi cel mai pufin bine; din cauza timpului lung necesar, golul subteran se micşorează prin efectul presiunii tavanului sau a acoperişului); gradul de umplere depinde şi de timpul care a trecut între extracfia substanfei utile şi operaţiunea de rambleiere. Afară de cazul stratelor şi a! filoane'or subfiri, când din exploatare rezultă o cantitate mare de steril, rambleierea este o operaţiune costisitoare, cere măreşte mult preful de cost al sub-stanfei extrase şi se foloseşte, pe cât posibil, în proporfie redusă, rambleind complet anumite zone şi numai parficl celelalte zone. Uneori, metoda de exploatare cu rambleu alternează cu metoda cu surpare. în U. R. S. S., rambleierea a fost perfecţionată prin combinarea ei cu înnomolirea (v. S.), care se aplică în special pentru prevenirea şi înnăbu-şirea incendiilor subterane. î. Rambleiere hidraulică [rHZţpaBJnreecKan 3aKJia,fl;Ka; remblayage hydraulique; Spülversatz; hydraulic stowing, water packing; hidraulikus feltől-fés]: Rambleiere la care materialul de rambleu e transportat în mină prin fevi, cu ajutorul unui curent de apă sub presiune, dela silozurile de înmaga-zinare dela suprafafă, până Ia golurile subterane de umplut. Materialul de rambleu se depune, iar apa se scurge prin rambleul depus şi este condusă, prin canale, în basine de colectare şi de limpezire, de unde se pompează la suprafafă. Golurile subterane cari se rambleiază hidraulic trebue izolate de restul golurilor prin baraje filtrante, cari se construesc din perefi de scânduri cu sau fără pânză metalică (pentru fâşiile fronturilor lungi de abataj), sau din diguri prin cari se filtrează apa (la partea din aval). Rambleierea hidraulică reclamă următoarele ope afiuni: amenajarea golurilor subterane şi confecţionarea barajelor filtrante, spălarea conductei cu apă curată pentru îndepărtarea depunerilor cari ar provoca dopuri, dirijarea amestecului apă-rambleu prin fevi până la go'ul de umplut, conducerea apei scurse prin diguri la basinele de limpezire, refularea apei limpezite la suprafafă. Pentru executarea rambieierii hidraulice sunt necesare o instalafie pentru amestecarea materialului solid cu apa, o refea de conducte şi o instalafie pentru limpezirea şi pomparea apei. De ex., o instalafie de amestec e alcătuită din următoarele părfi: un siloz (Í) cu material de rambleu, în care două hidromonitoare (2) aruncă apa care antrenează materialul solid, în proporfia dorită, spre grătarul (3), care refine bucăfile prea mariidé unde, prin pâ nia (4), amestecul e dirijat în fevile cari îl conduc în mină. La alte instclafii, materialul solid e luat de benzi de dozaj dintr'un siloz, în cantitate constantă, şi e aruncat pe grătarul (3), amestecul cu apa făcându-se în pâlnia (4). Amestecul are: pentru piatră spartă, B-4m3 apă la 1 m3 material solid de rambleu; pentru nisip, 1 m3 apă la 1 m3 material solid de rambleu. La diferenfă de nivel dată între instalafia de amestec şi locul de rambleiere, preporfia de apă creşte cu distanfa dintre ele şi cu numărul de coturi în conductă, Instalafiije de amestec pot fi 135 aşezate şi în subteran (Ia mine prea adânci, sau pentru debite mici). Instalafia de amestec trebu 3 completată cu un rezervor de apă, pentru asigu- Instalafia de amestecare cu apă a materialului de rambleu (schemă). Í) siloz cu materi-l de rambleu; 2) hidromonitor; 3) grătar pentru refinerea bucăţilor mari de rrvterial de rambleu; 4) pâlnie de racordare la conducta de trar,sport. rarea debitului şi a presiunii. — Refeaua de conducte e formată din fevi de ofel de 40- 60 kg/mm2, cu diametrul de 120--200 mm, cu perefii de 10 mm grosime şi de maximum 4 m lungime. Din cauza uzurii, pe o lungime de 400 mm dela flanşă, fevile se îngroaşă. Ele au flanşe mobile şi flanşe fixe; flanşele mobile au nervuri pentru montarea conductelor în linie dreaptă. Pentru a evita uzura ţevilor pe o singură porfiune a periferiei, acestea se rotesc în jurul axei după o anumită cantitate de rambleu deb itat (cca 600C0 m3 nisip, 30GC0 m3 piatră spartă, etc.). Coturile conductelor sunt expuse mai mult uzurii în curba lor exterioară, unde perefii se toarnă mult mai groşi sau cu nervuri interioare, cari adună materialul de ramhUu, formând o pernă protectoare. Conductele pornesc dela pâlnia de amestec, sunt montate în pufuri (plane inclinate sau coborîşuri) şi î galerii, până la fronturile de abataj^ Materialul de rambleu poate fi antrenat pe orizontslă, pe conductă, pe o lungime L (m) dată de relafia 2 dg L = H- în care: H (m) e diferenfa de nivel dintre pâlnia de amestec şi orizontul conductei; d (m) e diáméiul conductei; g = 9,81 m/s2; v (m/s) e vitesa (limită) a amestecului în ramura inclinată a conductei; X s= (0,03 4- 0,001 7l~\lvd) Ţ-,, unde Yj. e greutatea specifică a amestecu ui apă-ambleu. — Instalafia de colectare, limpezire şi pompare a apei la suprafafă confine: rigole special amene- 136 jate în galerii pentru-colectare şi conducerea apei, galerii speciale, inclinate, amenajate pentru conducerea apei, basine de limpezire, cu plane inclinate de acces, camera pompelor şi fântânile pentru sorburile lor. Avantajele rambleierii hidraulice: rambleul e foarte compact; combate focurile subterane şi chiar cele deschise; îmbunătăţeşte aerajul general al minei; nu imobilizează căi de transport şi material rulant pentru introducerea în mină a materialului de rambleu. Desavantaje: e scump; se înnomolesc galeriile; înmoaie rocele; se lucrează greu în acelaşi abataj, simultan atât la tăiere, cât şi la rambleiere. i. Rambleiere manuală [pynHan 3aKJia/ţKa; remblayage manuel; Handbergeversatz; manual packing; krézi feltöltés]: Rambleiere la care materialul de rambleu e introdus în mină cu ajutorul vagonetelor, din cari se descarcă fie direct în golul de umplut, fie în rostogoluri, de unde e lopătat şi stivuit. Acest procedeu reclamă căi speciale de transport (pufuri, galerii, suitori) şi un parc de vagonete aparte, şi poate ocupa până ia 40% din personalul care lucrează în subteran, cu trans-poriul şi aşezarea rambleului. Rambleierea manuală se execută foarte încet, lopătarea şi stivuirea reclamând timp îndelungat; ea se efectuează în alternantă cu tăierea substanfei utile. Dacă materialul de rambleu se obfine din sterilul intercalat în strat sau din tăierea rocelor din acoperiş sau din culcuş, rambleierea este mult simplificată, reducându-se la stivuirea materialului care a fost obfinut chiar în golul de umplut. s. ~ mecanică [MexaHH^ecKan 3aKJia/ţKa; remblayage mécanique; mechanischer Bergver-satz; mechanical packing; gépesített feltöltés]: Rambleiere la care materialul de rambleu e aruncat în golul de umplut, cu ajutorul unei maşini de rambleiat. Materialul de rambleiat, concasat în prealabil până la o anumită dimensiune maximă (cca 100 mm), e transportat în mină în vagonete cari se deşartă în pâlnii, de unde e adus la maşina de rambleiere pe transportoare cu bandă. Principalele tipuri de maş:ni folosite sunt: maşina cu tobe sau cu rofi cu palete, şi maşina cu benzi transportoare (de ofel sau curea cauciucată); aceste maşini (v. sub Rambleiere, maşină de sunt alimentate de transportorul cu bandă care serveşte (de obiceiu) şi la transportul materialului ulii abatat. —■ Când spafiu! permite (în minele de minereuri), materialul de rambleu poate fi aşezat în loc cu ajutorul screperului, alimentat cu materialul care cade din vagonete în suitoare. Rambleierea se efectuează în schimbul în care nu se efectuează tăierea. 3. ~ parfială [HaCTHHHae 3aKJia/];Ka; remb lay-age pârtiei; Teilversatz; parţial packing; rész'eges feltöltés]: Rambleiere prin care se umplu numai parfial golurile subterane excavate. 4. ~ pneumatică [nHeBMaTHHecKaa 3aKJia;ţ-Ka; remblayage pneumatique; Blasversatz; pneumatic packing; pneumatikus feltöltés]: Rambleiere |a care materialul de rambleu e transportat dela silozuri subterane sau dela tremii (pâlnii), prin fevi, cu ajutorul unui curent de aer comprimat, care are vitesa suficient de mare pentru a-l antrena. Materialul solid de rambleu trebue să fie format din granule cu dimensiuni cuprinse între anumite limite. Dozarea materia ului solid în curentul de aer se face în maşini sau în aparate de rambleiere. Maşinile, respectiv aparatele, se instalează în serie cu sursa de aer comprimat şi cu conducta de transport. La capătul conductei, prin efectul presiunii aerului, materialul e proiectat, cu vitesa de cca 60 m/s, în golul de umplut. Golurile subterane se organizează ca la rambleierea hidraulică (v.), însă cu simpli perefi de Ismn sau cu plasă de sârmă. Pentru rambleiere sunt necesare următoarele operafiuni: se amenajează golul subteran de umplut; se transportă materialul de rambleu la silozul sau la tremia de alimentat maşina de suflat; se „spală" cu aer comprimat fevije de suflat; se alimentează maşina cu material şi se ump e golul, în retragere; după rambleiere sau la întreruperile ei se opreşte alimentarea maşinii, şi fevile se spală prin suflare cu aer comprimat. Transportul materialului la silozuri sau la tremii se poate face cu vagonete al căror confinut e răsturnat pe transportoare cu bandă; uneori se amenajează culoare speciale, în pufuri verticale sau inclinate, pe cari materialul dela suprafafă alunecă în mină. — Sursa de aer comprimat poate fi refeaua de aer comprimat a minei, care trebue echipată, în acest scop, cu unităţi suplementare de compresoare cu piston cu debit variabil. Turbo-compresoarele nu sunt indicate pentru rambleierea pneumatică. —- Pentru rambleierea pneumatică se folosesc, fie maşini de rambleiere pneumatică, la cari materialul de rambleu e transportat cu ajutorul aerului comprimat, dela siloz, respectiv dela pâlnie, prin galerii, în abataj (v. sub Rarr bbiere, maşină de ~ pneumatică), fi aparate de rambleiere (sau suflătoare de rambleiere), la cari materialul de rambleu e transportat cu ajutorul aerului comprimat numai- prin abataj, fie aparate la cari aerul comprimat efectuează numai proiectarea materialului de rambleu (v. sub Rambleiere, aparat de ~ pneumatic). — Penfru transportul rambleului se folosesc fevi, cu diamelru! de 150—200 mm, cu grosimea peretelui de 8-10mm şi cu lungimea de 4 m, din ofel de 50—60 kg/mm2 (pentru uşurinfa demontării se folosesc, numai în abataj,„şi fevi cu lungimea de 2 m, şi cu grosimea de 5 mm, cu legături rapide cu flanşe \ Materialul de rambleu antrenat de aer în tub are o acfiune de abraziune; la flanşe, materialul izbeşte în coifurile ieşinde şi ricoşează; pentru a micşora uzura, fevile trebue să fie montate cât mai mult în linie dreaptă şi să nu aibă proeminenfe la flanşe. Armaturile inferioare de rezistenfă prelungesc mult durata de funcfionare a fevi lor. Cotu.iJe trebue echipate cu manşoane de uzură, fiindcă Ia coturi materialul de rambleu sare dintr'un perete h celalalt. — Formarea prafu ui se previne montând un st opitor de apă la gura u timului tub. — Conducta da fevi trebue să fie bine pusă la pământ, fiindcă se 137 poale încărca eledric când trece materialul prin ea. Avantajele rambleierii pneumatice: se poate ramfcleia simultan cu tă-erea în front; digurile sau perefii necesari sunt foarte simpli; nu se udă şi nu se înmoaie vatra galeriilor; debite orare de rambleu mari; cheltueli de investifie mici; nu se pierde rambleu; aparatul de rambleiere poate urma frontul de tăiere (conducte scurte); rambleu compact. Desavantajele: uzură mare a fevilor; e nevoie de căi de acces pentru transportul materialului de rambleu la maşini (uneori e nevoie chiar de material rulant); rambleierea pneumatică nu poate fi folosită la combaterea focurilor deschise; combinată însă cu o vie stropire cu apă a rambleului, poate fi folosită la izolarea, combaterea şi prevenirea focurilor subterane. î. Rambleiere semiumedă [nojiycbpafl 3a-KJia^Ka; remblayage demi-humide; halbfeuchter Bergeversatz; half-humid packing; félnedves fel-töltés]: Rambleiere intermediară intre cea uscată şi cea hidraulică: se rambleiază uscat pe felii cu grosimea de 1—2 m, peste cari se toarnă apă (sau nămol). 2. ~ totală [nOJlHan 3aKJiaAKa; remblayage total; Vollversatz; total packing; teljes feltöltés]: Rambleiere prin care se umplu integral golurile subterane excavate. s. ~ uscată [cy-xaH-3aCbinKa; remblayage sec; Tro-ckenversatz; dry packing; száraz feltöl-rés]: Rambleiere fără apă (pneumatică, mecanică, sau de mână). 4. Rambleiere, aparat de ~ pneumatică [llHeBMâTH* necKan 3aKJiaA0-HHafl MauiHHa; ap-pareil de remblayage pneumatique; Blasversatz-apparat; pneumatic packing apparatus; pneumatikus feltöltési készülék]. Mine: Aparat care serveşte la amestecarea cu aer comprimat a materialului de rambleu, în vederea transportului rambleului prin abataj, sau la proiectarea materialului de rambleu la locul de umplut. Aparatele pentru *0=#= Aparat de rambleiere pneumatică, fără dispozitv de dozare, f) cameră pentru material; 2) capac de închidere; 3) conductă de aer; 4) injector de aer; 5) suport; 1) ?• *0 garnitura de închidere a silozului (sau a pâlnie:). amestecarea cu aer comprimat a materialului de rambleu se bazează pe acelaşi principiu ca ma- şinile de rambleiat pneumatice, cu o cameră; materialul se introduce în camera (Í), capacul (2) se închide ermetic, aerul comprimat din feava (3) apasă pe material şi, prin injectorul (4), îl antrenează în feava de sulfat; suportul aparatului e reprezentat în (5), iar (6), (7) şi (8) formează garnitura de închidere a silozului sau a pâlniei (v. fig.). Aparatul de rambleiere pneumatică de tipul al doilea este un simplu aruncător de material de rambleu, care e adus (cu o bandă de transport) pe jghabul (2), de unde e antrenat de aerul care 2 iese cu vitesă din injectorul (1) şi e dirijat, prin feava de sulfat (3), spre locul de umplut. Acest aruncător poate proiecta Secfiune prln aparaful de şi material mărunt (nisip, ramb,eiere pneuma(icg prin argilă) cu un consum de pro|edarea materialului la 30—40m3 de aer pe 1 m3 de material (v. fig.). 5. maşină de ~ [saKJiajţoqHan MauiH-Ha; machine de rembla- locul de umplere (schemă). 1) cameră de c'istribure a aerului comprimat, prin in-jectoare; 2) jg'nrb descoperit, peutru materialul de ram- yage; Bergeversatzma- bleu, adus pebandă de trans-schine; packing machine; port; 3) feavă de sulfat; feltöltési gép]: Maşină 4) ieşirea auerului comprimat care serveşte la umple- prin injectoare; 5) aer atmo-rea cu rambleu a golurilor sferiv, subterane dintr'o mină. După procedeul de rambleiere folosit, se deosebesc maşini de rambleiere pneumatică şi maşini de rambleiere mecanică. Maşinile de rambleiere mecanică sunt numite, de obiceiu, aruncătoare de rambleu; principalele tipuri folosite sunt maşinile cu rofi sau cu tobe rotitoare, cu palete — şi maşinile cu benzi de ofel sau su curea cauciucată. La aruncătoarele cu rofi sau cu tobe cu palete (folosite rar), paletele cari se rotesc cu tu-rafie înaltă izbesc materialul care cade liber pe ele — şi-l poriectează în golul de umplut.—Aruncătoarele cu benzi de ofel sau cu curea cauciucată au partea activă constituită dintr'o bandă scurtă fără fine, care se mişcă CU Bandă aruncătoare de rambleu, vitesă de cca 16 0 căruc*ori 2) bandă aruncătoare, m/s, şi care e *) alimentarea aruncătorului cu ma-montată, de obi- material de rambleu, ceiu, pe un cărucior deplasabil pe şine. Banda e alimentată cu un transportor cu bandă (care serveşte, de obiceiu, şi la transportul materialului util abatat) şi proiectează materialul de rableu în golul de umplut (v. fig.). 138 Rambleierea hidraulica se efectuează cu ajutorul unei instalafii compuse din instalafia pentru amestecarea materialului solid cu apa, refeaua de conducte şi instalafia pentre limpezirea şi pomparea apei (v. sub Rambîeiere hidraulică). Maşinile de rambleiere pneumatică folosesc un curent de aer comprimat pentru transportul materialului de rambleu prin fevi, dela silozuri subterane sau dela tremii alimentate mecanic, la locul de umplut. Maşinile la cari materialul de rambleu e transportat cu ajutorul aerului comprimat au, fie camere sub presiune (mobile sau fixe), fie celule rotitoare. — Maşinile cu camere sub presiune se construesc cu una sau cu două camere (v. fg a). Maşina cu două camere (A) şi (B) are funcfionare continuă şi e mai des folosită. Motorul (14) acfio- deschide şi evacuează aerul din (A); apoi se deschide registrul (9) şi camera (A) se umple cu material de rambleu, din silozul sau din tremia aşezată deasupra. După umplere, registrul (9) se închide, supapa (1) deschide admisiunea aerului comprimat în (A), presiunile din (A) şi (8) se egalizează, registrul (12) se deschide, materialul cade din (A) în (B), unde masa cu aripe (7) îl dozează în feava de suflat, şi ciclul reîncepe. — Maşinile cu o cameră (v. fig. b) lucrează pe acelaşi principiu, dar intermitent; după ce camera (6) s'a umplut cu material, registrul (5) se închide automat — şi începe suflarea aerului prin (4); masa cu aripe (1) dozează materialul din (6) în curentul de aer care-l antrenează în feava de sutiat (3); după ce camera (6) s'a golit, se opreşte intrarea aerului şi se umple din nou camera. — în general, Maşină de rambleiere pneumatică cu două camere fixe, sub presiune, cu funcfionare continuă. A) camera superioară; B) camera inferioară; 1) valvă de admisiune a aerului; 2) şi 4) m'nomstru; 3) robinet-van?; 5) şi 6) robinete de ccmandă a motorului pneumatic (14); 7) masă cu aripe (dozatoare); 8) cilindru pneumatic de manevră; 9) registru de închidere a intrării în camera (A); 10) cilindru pneumatic de manevre; ti) pâlnie de alimentare cu material de rambleu; 12) registru de separare a camerelor (A) şi (B); 13) distri- buitor de . omandă; 14) motor pneumatic; 15) racord la conducta de transport; 16) cutie de angrenaje, M aş i n ă d e rajxhleier e pneumatică cu o camera fixă, cu funcfionare inter* mitentă, 1) masă rotitoare, cu aripe; 2) pâlnie; 3) racord la conducta de transport; 4) ajutaj de alimenta-e cu aer; 5) registru de încHJere; 6) cameră de materiei de rambleu; 7) indicator de presiune. nează — prn cutia da angrenaje (Í6) — angrenajul de sub maşină, care roieşte masa cu aripe (7) şi distribuitorul (13); distribuitorul (13) comandă valva (1) de admisiune a aedului din camera (A), şi cilindrii (8) şi (10), cari acfionează registrele (9) şi (12) de închidere a camerelor. Aerul comprimat intră prin robinetu-vană (3) în camera (B) şi trece în feava de sulfat, după ce a antrenat materialul de rambleul dintre aripele mesei rotitoare (7); în acest timp, registrul (12) se închide, izolând etanş camera (B) de camera (A), iar supapa (1) se presiunea aerului depinde de lungimea conductei de suflat şi de material, şi este P — p-\- (0,8*-* 1) ats, unde p = 0,2—0,7 ats, în funcfiune de lungimea conductei (100—700 m). La acest tip de maşină, consumul de aer comprimat e de 90—180m3/m3 material de rambleu, în funcfiune de lungimea de transport (100—700 m), debitul de material fiind de 60—33m3/h (tot în funcfiune de lungimea de transport). Un tip de maşini cu celule rotitoare e constituit, de exemplu, dintr'un butuc cu aripe (1), care se roteşte între doua sectoare de cilindru; între aripele (2) şi corpulgcompus din sectoare se găsesc celulele (3) de dozare a materialului de rambleu, care intră în spafiul de amestec (4), de unde aerul comprimat din (5) îl antrenează în feava de sufht (6). Cu roata de mână (9) şi mecanismul cu piulife şi axe filetate (10), sectoarele se pot apropia de aripele (2), când acestea se uzează. — Nisipul este un material perfect pentru rambleiere; dacă materialul de rambleu e concasat, el trebue să fia format dintr'un amestec de bucăfi mari şi mărunte, cari umplu spafiile dintre bucăfile mari. Materialul de rambleu trebue să îndeplinească următoarele condifiuni: să fie uşor de pregătit (de concasat), să alunece în rostogoluri, să poată fi manipulat uşor, să nu confină substanfe Maşină de rambleiere pneumatică, cu celule rotitoare. 1) butuc cu aripe; 2) aripă; 3) celulă; 4) cameră de amestec; 5) intrarea aerului comprimat; 6) Ieşirea amestecului aer-rambleu; 7) pâlnie; 8) sector de cilindru, deplasabil; 9) roată de mână; 1.0) mecanism de variere a pozijiei sectoarelor. La un alt tip de maşini, sectoarele cilindrice sunt I înlocuite cu o manta tronconică, în care se roteşte şi se poate deplasa axial un butuc cu aripe de formă corespunzătoare. Maşinile pot fi montate pe şasiuri cu rofi sau cu sanie, pentru deplasare. Maşina se alimentează cu ajutorul unui transportor cu bandă de cauciuc, rambleul fiind transportat în mină cu vagonetele, î. Rambleierea lucrărilor de arfă [Hacbinb BOKpyr HHHteHepHbix coopymeHHâ; remblayage des travaux d'art; AnschüHungsarbeit bei den Kunstbauten; embanking of art works; műtárgyak felföftése]. Cs..* Executarea umpluturilor de pământ în jurul lucrărilor de artă. Pământul e aşternut succesiv, în straturi subfiri (de cca 20-i30cm)l cari sunt udate şi bătute bine cu maiul, pentru a se evita tasările ulterioare. 2. Rambleu [saKJiauoHHbiö MaTepnaJi; rem-blai (d'exploitation miniere); Bergeversatz, Berge, Versatzberge; packing, stowing, waste, rock filling; töltés, feltöités], 1. Mine: Materialul solid care a fost folosit la umplerea golurilor subterane ale unei mine (v. şi Rambleiere). E constituit din bucăfi de rocă sterilă, de mărime variabilă, cari se aruncă una peste alta, alcătuind o masă mai mult sau mai pufin compactă, care umple golul subteran. Ca material de rambleu pot servi: sterilul rezultat din lucrările de trasaj; intercalafiile sterile sau cu mineralizafie slabă, cari se taie din zăcământ împreună cu substanfa utilă; deşeurile de steril rezultate din instalafiile de sortare; sgura de furnale, sau materialul steril de carieră. I cari se pot autoaprinde. Aşezat n bloc, rambleu! nu trebue să se taseze peste o anumită limită sub presiunea tavanului (acoperişului), şi trebue să fie etanş (să nu poată fi traversat de curentul de ventilafie a minei). Rambleul serveşte: la micşorarea deschiderilor subterane şi, deci, la limitarea efectelor presiunii litostatice; la împiedecarea sau reducerea surpsHIor cari s'ar transmite la suprafafa terenului, degradându-l; ia canalizarea curen-filor de aeraj; la izolarea zonelor autoaprinse; la prevenirea focurilor. Sin. Material de rambleu. —• După procedeul de umplere a golurilor subterane cu rambleu, se deosebesc: 3. ~ de mână [pyHHan 3aKJia/ţKa; remblai manuel; Handversatz; manual rock filling; kézzel rakott töltés]: Rambleu care a fost pus în loc prin iopătare; materialul pentru acest rambleu nu reclamă o pregătire (fărâmare) prealabilă. Rambleu! de mână nu e compact, se tasează cu 25"-60% din volumul inifial — şi nu e etanş. 4. ~ hidraulic [rHApaejranecKaH 3aKJia;i;Ka; remblai hydrauüque; Spüiversatz: hydraulic rock filling; vizárammal rakott töltés]: Rambleu care a fost pus în loc cu ajutorul unui curent de apă sub presiune — şi al cărui material a fost transportat în mină prin conducte. Ca material de rambleu hidraulic se întrebuinţează: nisipul (care, fiind omogen, e uşor antrenat de apă, iar depus în gol, lasă să se scurgi uşor, din masa sa, apa de antrenare); sterilul din lucrările de pregătire sau din cariere, concasat la cei mult 40 mm, cu granu-lafie diferilă (cca 50% sub 6 mm, fără să confină ar- 140 gilă); şisturi de spălătorie(dimensiunile 10v20rrim) fără confinut de cărbuni sau de substanfe bituminoase. Argila trebue exclusă, pentrucă nu decantaază în apă, e antrenată de apele cari se scurg, şi înnomoleşte galeriile, având nevoie de bazine subterane pentru decantarea apelor, deoarece pompele cari refulează apele argiloase se distrug repede. Rambleul hidraulic fiind compact, izolează foarte bine focurile subterane. Compaci-tatea rezultă în urma tasării inifiale, datorită depunerii bucăfilor solide în apă (4-*6% pentru nisip, 15% peniru gresii cpncasate. 20% pentru prundiş, 30% pentru roce argiloase) şi tâsării ulterioare, în mică măsură, prin presiunea tavanului. V. şi Rambleiere hidraulică. i. Rambleu mecanic [MexaHHHSCKan 3aK-Jia#Ka; ramblai mecanique; mechanischer Berge-versatz; mechanical rock filling; géppel rakott töltés]: Rambleu care a fost pus în loc prin proiectare cu ajutorul maşinilor de rambleiat. V. şi Rambleiere mecanică. .2. ~ pneumatic[nHeBMaTHHecKaH3aKJiaAKa; remblai pneumatique; Blasversatz; pneumatic rock filling; légárammal rakott töltés]: Rambleul care a fost pus în Ioc prin intermediul unui curent de aer, — şi al cărui material a fost transportat, prin conducte, prin suflare cu aer comprimat, dela maşina sau aparatul de rambleiat pneumatic până la golurile de umplut. Meteriaîul care poate servi drept rambleu pneumatic trebue să fie cu grăuntele mare,.ca să opună o suprafafă suficientă curentului de aer care-1 antrenează; materialul colfuros e de prefirit celui rotunjit; cel cubic e mai bun decât cel turtit. Se poate obfine din sterilul concasat dela pregătirile din mină sau din cariere, din şisturi dela spălătorii (de preferit, deoarece nu trebue concasate, nu sunt grele şi nici abrazive). Nisipul sau argila nu sunt proprii, pentrucă au bob mic, care nu poate fi antrenat decât greu de asr şi pentrucă nisipul uzează uşor conductele. Materialul trebue să aibă granulafie variabilă, pentru ca bucăfile mărunte să umple spafîîle dintre bucăfile mari (cel mult 80---100 mm). Dimensiunea maximă a materialului (raportul trebuind să fie cca 1 :2) depinde şi de diametrul tuburilor. Pufină argilă uscată (cel mult 10%) în amestec reduce uzura tuburilor. Compacitatea rambleului pneumatic e mai mică decât aceea a rambleului hidraulic, deoarece tasarea inifială e mai mică. V. şi Rambleiere pneumatică. 3. ~ umed [HOKpafl 3aKJia#Ka; remblai hu-mide; feuchter Bergeversafz; humid packing; nedves töltés]: Rambleu uscat care se stropeşte abundent cu apă, peste care se toarnă apă sau Mn amestec de apă cu argilă şi nisip. 4. ~ uscat [cyxaa 3aKJia«Ka; remblai sec; trockener Bergeversafz; dry packing; száraz töltés]; Rambleu alt cărui material nu a fost transportat h:draulic, şi nici nu e stropit ulterior. 5. Rambleu (pl. ramblee) [Hacbinb; remblai Auftrag; embankment; töltés]. 2. Drum.; C. f.: Umplutură de pământ folosită pentru a împlini un gol, sau lucrare alcătuită dintr'o masă de pământ de o anumită formă, obfinută prin aşe- zarea pământului, pe suprafafa unei făşii de teren natural, din lungul traseului unei şosele sau al unei linii de cale ferată, şi destinată să susfină suprastructura unei şosele sau a unei căi ferate deasupra nivelului terenului, pentru a se obfine profilul longitudinal stabilit la proiectare. La un rambleu se deosebesc următoarele elemente principale: platforma, care este fafa superioară a prismei de pământ, şi care poate fi orizontală sau cu două pante inclinate, coborînd din spre axa longitudinală către marg'ni; taluzele, cari sunt fefele laterale, inclinate, ale prismei de pământ, şi baza, care e fafa inferioară a prismei şi care e aşezată pe terenul natural. Lăfimea platformei depinde de lăfimea şoselei sau a căii ferate pentru care s'a executat rambleul. Lăfimea bazei şi înclinarea taluzelor depind de înălfimea rambleului şi de natura păfriântului din care e făcut acesta. Pentru ramblee sunt folosite pământurile cari pot suporta presiunile transmise de cale fără a se deforma prea mult şi cari pot fi imprăşt ate uşor la executarea rambleului. Pământurile folosite cel mai mult sunt: pietrişul, nisipul grăunfos şi nisipul cu granule mijlocii. Pământurile trebue să aibă, în momentul executării rambleului, o umiditate naturală egală cu jumătate din suma umidităfiior cari corespund limitelor Atterberg de plasticitate şi de curgare. Pământurile îmbibate cu apă sau cele înghefate nu pot fi folosite. Afară de pietrişuri şi nisipuri, pot fi folosite şi piatra spartă, blocurile de piatră, sgurile de cuptor înalt, pământurile cretoase şi cu tufuri vulcanice, şi sgurile de căldări. Piatra spartă şi blocurile de piatră trebue să provină din rocenegelive; altfel, rambleul /trebue să fie protejat contra in- A- filtrafilor de ape meteorice. Rambleele executate din blocuri se tasează foarte pufin şi pot avea taluze cu înclinări mari, dacă blocurile dela margini sunt aşezate regulat, într'un strat gros de cel pufin un metru. Pentru a se mări stabilitatea rambleului, acesta se încastrează în terenul natural (v. fig.) pe toată lăfimea bazei, dacă terenul este slab, — sau numai la margini, dacă terenul este compact şî rezistent. Pentru a se micşora rigiditatea prea mare a platformei rambleelor de piatră, partea superioară a rambleului se execută, uneori, din pământ. Uneori, se execută din blocuri de piatră numai părfile laterale ale rambleului. Ramblee de piatră. a) rambleu executat din dou£ straturi de piatră de mărimi diferite, cu marginile bazei încastrate în teren; b) rambleu executat din pietre de aceeaşi mărime, cu baza incastrată în întregime în teren 141 Rambleu de blocuri de piafră şl m:ez de pământ. iar mijlocul se execută din pământ (v. fig.). în acest caz, blocurile sunt aşezate cât mai regulat, în asize inclinate către interiorul rambleului, — şi au rolul unor ziduri de sprijin. Sgu-rile de căldări sunt folosite la ramblee cu înălţimea până la 6 m, şi aşternute în straturi groase de cel mult 0,40 m şi bine bătute cu maiul. Pământurile cre-toase şi cele cu tufuri vulcanice sunt folosite la executarea rambleelor cu înălfimi până la 6 m şi numai dacă terenul pe care e aşezat rambleul e uscat şi nu e expus inundaţiilor. întregul rambleu trebue căptuşit cu un strat de pământ permeabil, cu grosimea de 2 m, iar taluzele trebue să aibă panta de cel mult 1 :1,5 şi să fie protejate contra infiltrafiilor. Argilele grase nu sunt folosite la executarea rambleelor, decât în cazuri excepţionale şi numai pentru ramblee cu înălţimi de cel mult 4 m, executate în straturi orizontale subţiri şi bine îndesate, deoarece produc tasări mari şi îndelungate. Pământurile care confin resluri de plante, mâlurile, nomolurile, turbele, marnele, pământurile sărate şi cele cari confin anhidride, gips sau alte săruri solubile, în proporfie mai mare decât 5%, nu sunt admise la executarea rambleelor. De asemenea, pământul provenit din stratul vegetal nu e admis la executarea rambleelor cu înăljimea mai mică decât un metru. La ramblee mai înalte decât un metru, el poate fi folosit în straturile inferioare ale rambleului, în stare fărâmifată. Dacă rambleul nu poate fi executat omogen dintr'un singur pământ permea-Poa}e executa din pământuri cu permeabilităţi diferite, dacă aşezarea straturilor de părrânt se face astfel, încât să se asigure evacuarea apelor de infiltraţie din corpul rambleului. în acest scop, trebue respectate yrmătoa-* rele condifiuni; materialul cu permeabilitatea mai mare trebue aşezat către exteriorul corpului rambleului; în cazul când materialul cu permeabilitate mai mică e aşezat sub un strat de pământ cu permeabilitatea mai mare, suprafafa superioară a stratului mai pufin permeabil trebue amenajată cu două pante de scurgere a apelor către Modul de aşezare a straielor unui rambleu executat dh pământuri cu permeabilităţi diferite. 1) pământ puţin permeabil; 2) pă-mânt permeabil. marginile rambleului; pământurile cu permeabilitafi diferite nu trebue amestecate, ci trebue aşezate în straturi distincte. Terenul pe care se aşază un rambleu trebue să fie stabil, uscat, şi să poată suporlă încărcarea produsă de greutatea rambleului şi a vehiculelor cari circulă pe şoseaua sau pe calea ferată respectivă. Presiunea pe terenul natural de sub rambleu e de 1,6***2 kg/cm2, pentru fiecare 10 m înălfime de rambleu. La rambleele înalte, această presiune poate atinge 4,5 kg/cm2, şi poate depăşi rezistenfă admisibilă a terenului, astfel încât acesta se tasează. Deoarece rambleul nu e rigid, presiunea pe teren e mai mare în partea din mijloc decâl la margini. Cele rrai d,e= favorabile terenuri pentru aşezarea rambleelor sunt terenurile carstice, cele formate din argile saturate cu apă, aluviunile de nomol ale văilor şi lacurilor, şi cele mlăştinoase. în cazul când terenul este mlăştinos, rambleele trebue executate astfel, încât să nu se producă tasări mari şi să se asigure stabilitatea rambleului. Dacă mlaştina e umplută complet cu turbă de consi-stenfă stabilă, nu există pericolul unor tasări prea mari sau al unor prăbuşiri brusce ale rambleului, dacă fundul mlaştinii nu are o prea mare panta transversală pe axa rambleului. Corpul rarrbleului se tasează treptat, uneori timp îndelungat, din cauza eliminării lenle a epei dm turbă. Rambleele situate în albiile majore ale râurilor se execută din pământuri cu granule mari şi uniforme, pentru a avea o permeabilitate cât mai mare, iar taluzele trebue consolidate şi apărate contra eroziunilor. Platforma rambleului trebue să fie la un nivel siluat cu 0,50 m deasupra nivelului apelor celor mai mari sau al valurilor. înclinarea taluzelor rambleelor depinde de natura materialului din care sunt făcute şi de înălfimea rambleului. Taluzele rambleelor de piatră pot avea înclinări de 3/2---2/1; cele ale i rambleelor executate din pământ pot avea înclinarea de 1 :1,5, daca înalfimea lor nu depăşeşte anumite limite:5m pentru loess, pământ argilos prefăcut în loess, argilă nisipoasă pufin sărată, nisip fin, prăfuit şi nomolos; 6 m pentru pământ argilos greu, pământ vegetal, lut uşor; 7 m pentru pământ cretos şi calcaros, marnă, argilă nisipoasă uşoară şi nis;p fin; 10 m pentru nisip cu granule mari şi mijlocii, pământuri cu pietriş; 12 m pentru pământuri cu pietriş, stâncă expusă degradării şi blocuri de stâncă uşor de-gradabilă. înclinarea taluzelor trebue stabilită pe baza cercetărilor geologice şi a calculelor de stabilitate, în următoarele cazuri: la taluze mai înalte decât 12 m; la taluze pe coaste abrupte; la taluze cu bază instabilă; la taluze cari se surpă în apă sau cari sunt expuse efuierii; la taluzele rambleelor execute în mlaştini. La rambleele înalte, taluzele se fac fie cu profil curb, fie cu profilul format dintr'o linie frântă ale cărei segmente au înclinări cu atât mai mici, cu cât sunt mai aproape de baza rambleului. Uneori taluzele sunt executate în formă de trepte, jDrîn 145 amenajarea unor banchete intermediare intre platformă şi piciorul taluzului. Executarea unui rambleu se face prin aşterne-rea materialului pământos în straturi orizontale, pe toată lăfimea profilului transversal. Grosimea straturilor depinde de mijloacele de transport al pă.rântului, şi e cuprinsă între 0,30 m, penfru transportul cu roabele şi cu screperele cu cai, şi 0,70 m pentru transportul cu cărufeie, cu vago-netele, cu vagoane, sau cu maşini nivelatoare, îndesarea pământului aşezat în straturi se face, fie prin circulafia vehiculelor cari aduc pământul, fie prin cilindre compresoare, maiuri mecanice, maiuri vibratoare, cilindre picior de oaie, etc. (v. sub Maşină de îndesat pământul). înainte de începerea executării unui rambleu, trebue să se execute lucrările pregătitoare, pentru a se uşura şi a se ameliora condifiunile de executare a rambleului, şi anume: curăfirea terenului de arbori, tufişuri şi buturugi; uscarea terenului şi îndepărtărea apelor superficiale de lângă traseul rambleului; trasarea rambleului; pregătirea bazei, adică a terenului pe care se va rezema ram-bleul; afânaraa terenului în gropile de împrumut sau în depozitele de pământ. Dacă înclinarea transversală a terenului e mai mare decât 1/5, trebue să se amenajeze terenul în formă de trepte, late de 1,0 m şi incl.nate cu 1—2% în direcfia pantei naturale, pentru a se evita alunecarea corpului rambleului. Uneori, aceste trepte sa fac în formă de dinfi. Lucrările pentru executarea unui rambleu se împart în patru categorii principale: lucrări de săpare a materialului necesar, lucrări de transport, lucrări de nivelare şi lucrări de îndesare. Aceste lucrări se pot face mecanizat sau nemecanizat (v. sub Terasamente, mecanizarea lucrărilor de ~). Executarea rambleelor prîn metoda în straturi, a) sistem de executare în straturi, cu deplasarea liniei de transport înaintea umpluturii; b) sistem de execi tareJn stra_ furi, cu deplasarea liniei de transport după umplutură; c) ordinea de succesiune a diferitelor porfiuni ale unui rambleu mare, executat prin metoda de straturi; /,//...) ordinea de executare a diferitelor porfiuni ale rambleului. Se deosebesc următoarele metode pentru executarea rambleelor: metoda de executare în straturi sau în lungime; metoda de executare pe la cap; metoda de executare pe laturi sau prin compensare laterală; metoda cu pod de lucru — şi meloda hidraulică. — Metoda de şxşcutare în staturi consită în aşternarea materialului pământos în straturi orizontale, subfiri, pe toată lăfimea rambleului. Straturi’e se execută în făşii paralele alăturate, fiecare făşie servind, după executare, ca drum de circulafie a mijloacelor de transport, cari produc şi o îndesare a pământului. De cele mai multe ori, această îndesare, combinată cu îndesarea produsă de greutatea straturilor de deasupra, e suficientă şi nu reclamă folosirea unor maşini speciale. — Metoda de executare pe la cap consistă în executarea dela început a rambleului, pe întreaga lăfime şi înăifime, prin aruncarea pământului în lungul axei căii. Straturile de pământ sunt înclinate cu unghiul taluzului natural şi sunt transversale pe axa căii. îndesarea produsă prin circulafie e mai mică decât la metoda în straturi. — La metoda de executare pe laturi se începe dela un rambleu mai mic inifial sau dela linia de separafie dintre săpătură şi umplutură, dacă rambleul e aşezat lângă o coastă de deal. Straturile se execută pe întreaga înăifime şi sunt inclinate după taluzul natural, iar suprafefele de separafie ale lor sunt paralele cu axa rambleului. Din această cauză, straturile au tsndinfa de a aluneca. Rambleul inifial înaintează prin executare pe la cap sau cu ajutorul unor schele. Se foloseşte pentru ramblee de înăifime mică şi executate cu pământ de bună calitate, deoarece nu dă posibilitatea de îndesare bună. în metoda cu pod de lucru, mijloacele de transport sunt aduse deasupra amplasamentului rambleului, pe un pod de lucru format din schele fixe sau mobile. Schelele fixe rămân înglobate în rambleu, iar cele mobile sunt demontate şi mutate în direcfia de înaintare a lucrării. De obiceiu, podul de lucru are înălfimea p'atformei rambleului. — în metoda de executare hidromecanică, pământul e adus în stare de suspensie în apă, prin conducte sau pe jghiaburi, şi se depune pe amplasamentul rambleului prin decantare, iar apa e îndepărtată. Se folosesc numai pământ nisipos 6 Modul de executare a unui rambleu, prin metoda, r hidromecanica. >) diguri ftiici de pământ, executate înainte; 2) straturi de pământ depuse prin sedimentare; 3) conduc’a principală penfru aducerea nomolului; 4) tuburi de racord; 5) puf penfru drenarea apei limpezite; 6) galerie orizontală pentru evacuarea apei limpezite. şi pietrişuri, cari decantează repede. Nomolul fluid e vârsat în interiorul unor incinte etanşe, formate din mici diguri de pământ, executate la început, sau din panouri mobile de lemn sau de metal, cari se mută pe măsură ce se măreşte înălfimea rambleului. Conductele dé aducfie se aşază în lungul taluzelor ram- Hă bleuluî, pe ambele parfí. La aceste conducte sunt racordate tuburi aşezate pe taluz, cu guri de vărsare, prin cari nomolul e vărsat în incintă. Apa decantată e drenată prin pufuri aşezate la capătul fiecărei incinte, legate de câte o ga’erie Orizontală, etanşă, de evacuare a apei. Pe măsură ce nomolul se depune în interiorul incintei, se execută aite mici diguri, sau se ridică panourile, în£l[ându-se şi gura de intrare a pufului, care trefcue să fie totdeauna pufin mai jos decât nivelul apei din incintă. Vărsarea nomolului pe suprafafa care se formează prin depunere se execută prin deschiderea consecutivă a diferitelor guri, astfel încât debitul de nomol prin gura deschisă să fie egal cu debitul din conducta principală, pentru a nu se produce micşorarea vitesei de scurgere a nomolului şi depunerea în conductă a granulelor mai mari de pământ. Metoda hidraulică permite realizarea unor volume de ramblee foarte mari, în timp foarte scurt, cu lucrători pufini şi fără a fi nevoie de mijloace de transport numeroase şi cu capacitate mare. Apa evacuată e folosită din nou pentru completarea debitului care alimentează pompele. î. Ramb'eu filtrant [(|)HJ]bTpHpyiomaH Ha-Cbirib; remblai filtrant; Filterversatz; fi.ter packing; szűrő töltés]. Drum., C. f.: Rambleu al cărui corp e executat, pe o anumită înăifime de!a baza sa, din materiale foarte permeabile (bolovani sau piatră spartă), pentru a permite trecerea apelor de ploaie dintr'o parte a rambleului în alta, în sensul pantei naturale a terenului. Se foloseşte, în special, la traseurile situate în văi sau în depresiuni, penfru a se evita construirea unor poduri sau podefe înnecate prea numeroase, cari ar fi neeconomice şi necorespunzătoare din punctul de vedere tehnic. înălfimea şi fungîmea stratului filtrant se stabilesc în funcfiune de permeabilitatea materialului, de panta terenului şi de debitul apelor de îndepărtat, pentru a asigura scurgerea debitului maxim de apă, determinat pentru regiunea respectivă, astfel încât apele acumulate în amonte de rambleu să nu depăşească un nivel situat la un metru deasupra nivelului platformei rambleului. De obiceiu, înălfimea minimă a stratului filtrant e de 30 cm. Buna funcfionare a unui rambleu filtrant trebue să fie asigurată prin lucrări de întrefipere, pentru a se împiedeca împotmolirea stratului filtrant de către nomolul adus de ape, şi desvoltarea vegetafiei pe taluze, care ar uşura împotmolirea. 2. Rambleu, aruncător de Sin. Maşină de rambleiere mecanică. V. sub Rambleiere, maşină de s. suf ător de Sin. Aparat de rambleiere pneumafcă. V. sub Rambleiere, aparat de ^ pneumatică. 4. Ramboullef, oaie ~ [oBiţa nopo/ţbi PaM-6yJIbe; mouton Rambouil.’et; Rambouillet Schaf; Rambouilîet sheep; Rambouillet juh]. Zoot.i Varietate de oaie merinos, rezultată din încrucişarea oii de rasă superioară din Franfa, cu berbecul merinos, originar din Asia Mică. Gaia Rambouillet, încrucişată cu merinosul din U.R.S.S., a dat merinosul Ascania, cu însuşiri superioare celor ale varietăfilor din cari făceau parte ascendenjii. Oaia Rambouillet, încrucişată cu merinosul Mazaev din U.R.S S., a dat merinosul de Siberia, din regiunea Altai, care produce oi înalte şi cu greutate mai mare decât a oricărei alte varietăţi de oi merinos. 5. Ramef. Meii: Metal dur cu carbură de tantal, care confine cca 13% nichel. Are duritatea 82 Rockwell A şi rezistenfă de rupere la încovoiere 120 kg/mm2. E folosit la armarea uneltelor tăietoare supuse la uzură mare. (N. C.). c. Rameiâ. /nd* fexfSin. Maşină de uscai V. Uscat, maşină de 7. Ramie [paMhh; ramie; Ramie; ramie, rhea; rámia]. Ind. text.: Plantă textilă vivace, din familia urticaceelor, genul Boehmeria, originară din India şi din China. — Speciile de ramie cari se cultivă pentru fibre sunt Boehmeria utilis (tenacissima), care creşte în regiunile tropicale şi dă fibre mai moi, mai rezistente, mai fine, şi mai greu de extras, şi Boehmeria nivea, care e mult mai răspândită şi creşte în regiunile mai temperate, stb formă de fufă compusă din tije lungi de 1 ”*1,5 m şi groase de 5***6 mm. O cultură dă recolte timp de 15 ani, prin tăierea tuîpinelor de circa patru ori în fiecare an. Productivitatea e de cca 1000 kg fibre de ramie pe hectar, la fiecare tăiere. Extragerea fibrelor brute se face manual sau cu maşina — şi consistă în separarea cojii, în cură-firea ei de epidermă, în cufundarea cojii câtva timp în apă fiartă şi în albirea prin expunere la soare. Din fibrele brute se obfine material filabil (coto-nizat), după tratarea cu apă caldă, timp de 24 de ore, urmată de tratarea, timp de 4*"5 ore, cu leşie fiartă (hidroxid de sodiu) având densitatea cca 1,02, apoi de cufundarea în altă leşie fiarta (hidroxid de sodiu), de aceeaşi densitate, timp de 4*-5 ore, de spălarea energică şi (dacă e cazul) de albirea după procedeele cari se aplică bumbacului. Celulele de ramie au structura neregulată, vârful rotunjit, lumenul cu diametrul foarte inegal; au grosimea de 15---55 n şi lungimea de 6***25cm, şi sunt lucioase şi argintii (v. fig.). Prin filare, cea mai mare parte a luciului lor dispare. Ramia e mai rezistentă şi mai elastică decât bumbacul. Din ea se fac sfori pentru plase pescăreşti (fiindcă rezistă bine la apă), fescturi pentru albituri, etc. 8. Ramificare [oTBerBj.eHHe; ramification; Ver~ ăstelung; branching; elágazás]. Agr.: Proprietatea I unor plante lemnoase şi erbacee de a forma 144 ramuri, pe tulpină şi radicele pe rădăcina. — La tulpină, aceste ramuri pornesc din mugurii tulpinei, apoi din unii muguri de pe ramurile formate, cari dau noi ramuri şi muguri şi cari vor forma, la rândul lor, a!te ramuri. Ramura care se termină cu un mugure de floare nu se ramifică. Modul natural de ramificare d feră dela o specie de plantă la altă specie, şi poate fi influenţai prin unele metode de cultură (în spocial prin tăieri), cari grăbesc sau întârzie formarea mugurilor şi a ramificării plantei. — La rădăcină (v.), apar pe suprafafa ei protuberanfe, cari se desvoltă, se deschid în vârful lor, şi dau radicele (protejate de piloriză); acestea se lungesc şi formează rădăcinile secundare, cari se ramifică în acelaşi mod, formând rădăcini terfiare, acestea putând forma rădăcini cuaternare, etc., cari pătrund în soi, în toate direcfiile. Ramificafiile rădăcinii au acelaşi aspect, aceeaşi structură şi aceiaşi mod de desvoltare ca rădăcina primară. Ramificarea rădăcinii poate fi influenfată prin scurtarea ei prin repicaj şi prin una sau mai multe transplantări î. Ramificaţie [pa3B6TBJi6HH6; ramification; Verzweigung; branching; elágazás]. 1. Tehn., Drum.: Divizarea unei căi de circulafie, a unei conducte, etc., în două sau în mai multe ramuri. — întretăierea la acelaşi nivel a două căi se numeşte traversare sau încrucişare. 2. Ramificaţie. 2. V. Schimbător de cale s. Ramificaţie [0TB0fl; ramification; Verzweigung; ramifscation, branching: elágazás, elágazási idomdarab]. 3. Tehn.: Piesă fasonată (v.), de fontă sau de ofel, de asbest-ciment, bazalt sau beton, pentru canalizări sau pentru conducte de presiune, compusă dintr'un corp fubular lung (care se asamblează cu piesele adiacente ale conductei principale), din care se ramifică unu sau două tuburi scurte, pentru derivafii. Ramificafiile sunt standardizate şi sunt numite după numărul derivafiilor, după unghiul dintre axa corpului principal şi axa ramurii derivate, şi după organul de legătură cu piesele adiacente (mufă sau flanşă); de exemplu: ramifi- caţie simplă la 90°, cu mufă şi flanşă; ramificaţia simplă la 45°, cu mufe; ramificafie dublă la 90°, cu mufă şi flanşe, etc. (v.fig.). Ramificaţiile pentru conducte filetate sunt fitinguri şi se numesc: teu (când au o ramificafie), cruce (când au două ramificafii cu axele coplanare cu axa principală) şi distribuitor (când au mai multe ramificafii cu toate axele coplanare sau necoplenare). 4. ~ aeriană [BC3AyniHoe paCBGTBJieHHe; ramification aérienne; Luftverzweigung; aerial bran- Ramificafii. a) ramificafie simpla, Ia 45°, cu mufe; b) ramificafie dublă, Ia 90°, cu mufă şi flanşe. ching; légvezetéki kitérő]: Ramificafie (v. Ramificafie 1) a două sau a mai multor linii aeriene de tracfiune, cu sau fără in- '1 térmediul unui macaz. Pe liniile la cari vehiculele sunt Ramificafie aeriană, echipatecu liră 1) ramificafie cu trecere într'un singur deconfact (arc sens; 2) ramificafie pentru două sensuri de contact) sau de mers. cu pantograf, ramificaţia e fără macaz, iar pe liniile la cari vehiculele sunt echipate cu trolley, ramificafiile sunt cu macazuri aeriene (v.), pentru trecerea într'un singur sens sau în două sensuri de mers (v. fig.). 5. Ramnefină [paMHeTHH; rhamnétine; Rham-netin; rhamnetin; rhamnetin]i Chim.: Eter mo- OH H H I C—C /?\ ** CH3O-C7 C 1 2C----------------C C-OH I II II Xr-r HCs c sc-oh c-c %°c/ \'c/ I II OH O H H O H—C—OH I H—C—OH I H—C—OH I HO—C—H -C—H CH. nometilic al quercetinei. E un colorant galben, care se găseşte în unele plante din familia ram-nacee!or, din fructele cărora se obfine. 6. Ramnoză [panmo3a; ramnoze; Rhamnose, Isodul-zit; rhamnose; ramnoza]. Chim.: Melilpentoză. Se găseşte în natură, legată în numeroase glicozide; de exemplu, în antociane şi sa-ponine, în răşina unor specii de zorele (Convolvulus se-ammonia, Exagonium purga, etc.). 4. Rampă [paMná, noA-T>éM 5KeJie3HOAOpOHCHblâ; rampe; Steigung; ascent; e-mélkedés, emelkedő]. Drum., 1-ramnoza. C.f.: 1. Porfiunea din traseul unei linii de cale ferată sau al unai şosele, pe care vehiculele circulă urcând. O rampă poate fi determinată cum urmează: prin tangenta trigonometrică a unghiului pe care-l formează traseul căii ferate sau al şoselei, cu planul orizontal; prin raportul dintre diferenfa de nivel a două puncte ale căii şi distanfa dintre aceste puncte, măsurată pe orizontală, care poate avea diferite valori, de ex. o distanfă orizontală de 100 sau de 1000 de unităfi de lungime între cele două puncte, pentru şosele, respectiv căi ferate); prin raportul dintre unitatea de înăifime şi distanfa orizontală dintre două puncte a căror diferenfa de nivel e egală cu unitatea. — 2. Declivitatea pozitivă. V. şi sub Declivitate. 145 i. Rampă caracteristică [noA^eM pyKOBOflH-ilţfiH; rampe caractéristique; charakteristische Rampe; characteristic ramp; mértékadó emelkedés]. C. f.: Rampa medie maxima Sma (°/oo) a unei linii de cale ferată, de pe o porţiune de traseu de cel puţin 1000 m. Rampa caracteristică e un element care determină tonajul maxim al trenurilor cari pot fi remorcate pe o linie. La proiectarea unui traseu de cale ferată se pot alege şi rampe mai mari decât rampa caracteristică, dacă lungimea acestora e destul de mică, încât să poată fi parcurse printr'o suprasolicitare a locomotivei sau prin avânt, şi dacă după ele urmează porfiuni de traseu cu declivităfi mai mici. De asemenea, rampa caracteristică poate fi depăşită, chiar pe porfiuni mai mari de traseu, dacă se foloseşte dubla tracfiune. Tracfiunea electrică admite rampe caracteristice mai mari decât cele pentru tracfiunea cu abur. Valoarea rampei caracteristice se determină în aliniament, pe care rezistenfă traseului e constantă. Pentru ca rezistenfă să fie constantă în tot lungul unui traseu care e format din aliniament şi din curbe, trebue ca rampa caracteristică să fie micşorată cu valoarea corespunzătoare rezisienfelor în curbe Rf (kg/t), obtinându-se rampa redusă în curbe Sf ~ Sma—Rr. Rampa caracteristică, penfru un traseu, între două puncte cu diferenfa de nivel H (m) şi cu lungimea L (km), se calculează cu formula S^-\-YilrRr c — a r r o/ ^ma £ i oo i în care Sd = H/L e rampa mijlocie, iar 2lrRr e suma produselor dintre lungimea fiecărei curbe lr şi rezistenfă Rf la mersul în curbă (v. şi sub Tonajul trenului). Valoarea rampei caracteristice se alege, la proiectarea unei linii noi, în funcfiune de accidentele terenului, de clasa liniei, de tra- üeul probabil şi de deeHvHăţile liniilor existente cu cari linia nouă face legătura. 2. ~ de acces [noA'besHan paMna; rampe d'accés; Zufahrtrampe; approach ramp; feljáró]. Drum,, C. Rambleu cu lungime mică şi cu platformă înclinată în direcfia axei longitudinale, care susfine o şosea sau o lime de cale ferată, pentru a permite urcarea vehiculelor de pe o porfiune curentă, de traseu, situată la un nivel mai jos, pe o porfiune situată la un nivel mai înalt, sau de pe o cale de comunicafie situată la un nivel mai jos, pe altă cale de comunicafie sau într'o încăpere situată la un nivel mai înalt. Exemple: rampa de acces Ia o şosea importantă în rambleu, de pe o şosea mai pufin importantă, situată la un nivel mai jos; rampa de acces de pe o şosea, la un cheu; rampa de acces la un pod, care face legătura între calea curentă a unei şosele şi calea de pe un pod, situată la un nivel mai înalt; rampa de acces dintre o şosea sau o stradă şi intrarea unei clădiri, al cărei soclu este mult ridicat fafă de nivelul străzii. 3. ~ de descărcare, cu poduri multiple, fixe [pa3rpy30^HaH paivma c Hec kojibkhmh cTaiţHO-HapHblMH MOCTaMH; recette du jour a paliers multipies fixes; Hăngebank mit festen Abzug-bühnen; discharging station with multiple fixed platforms; kirakodó sokszoros hidakkal]. Mine: Construcfie amenajată la zi, pentru descărcarea vagonetelor pline şi încărcarea celor goale, din şi în colivii cu mai multe etaje. Vagonetele pline sunt descărcate la niveluri diferite, corespunzătoare etajelor coliviei şi apoi sunt coborîte la nivelul de rulaj, cu ajutorul unuia sau al mai multor poduri mobile de manevră (balanfe) cari urcă vagonetele goale. 4. ~ de îmbarcare-debarcare. V. Rampă de încărcare-descărcare. 5. ~ de încărcare cu poduri multiple, fixe [3arpy30HHan paMna c HecKOJibKHMH CTaiţno-HapHbiMH MOCTaMH; recette'du fond a paliers multipies fixes; Füllort mit festen Abzugbühnen; loading station with multiple fixed platforms; berakodó sokszoros hidakkal]. Mine: Construcfie amenajată în subsol, la nivelul rampei de încărcare, penfru descărcarea vagonetelor goale şi încărcarea celor pline, din şi în colivii cu mai multe etaje. Vagonetele goale sunt descărcate la niveluri diferite, corespunzătoare etajelor coliviei; apoi, ele sunt ridicate la nivelul de rulaj, cu ajutorul unuia sau al mai multor poduri mobile de manevră (balanfe) cari coboară vagonetele pline. o. ~ de încărcare-descărcare [Harpy30HH0-pa3rpy30HHafl paMna; rampe de chargement-déchargement; Lade-Ausladerampe; loading-un-loading ramp; berakodó-kirakodó], C. f.: Cheu de cale ferată, construit cu o declivitate până la aproximativ 10°/00. Rampele se construesc paralel cu calea sau perpendicular pe axa căii (de ex. pentru încărcarea în vagoane a automobilelor). V. şi Cheu 2. Sin. Rampă de îmbarcare-debarcare. 7. ~ de magazie [cKJiaACKaa paMna; rampe de hangar aux marchandises; Giiterschuppen-rampe; goods stred ramp; raktárrakodó]. C. f.r /Platformă de lemn, de beton, sau formată dintr'o /umplutură de pământ pavată şi mărginită de ziduri i de sprijin, aşezată în lungul fafadei unei magazii de cale ferată, şi destinată uşurării descărcării A mărfurilor din vehicule în magazie, sau încărcării // lor în alte vehicule. De obiceiu, se execută câte \o rampă pe fiecare latură lungă a magaziei, pentru ca manipularea mărfurilor destinate unei direcfii să nu stânjenească manipularea mărfurilor destinate altei direcţii, ca şi în cazul în care pe cele două direcfii circulă vehicule diferite (de ex. vagoane într'o direcţie şi camioane în cealaltă direcfié). Lăfimea rampelor cari deservesc vehiculele feroviare e de 1f5***2 m, iar a celor cari deservesc vehicule'e rutiere e de 1 ■ 1,5 m. înălfimea rampelor de magazii e de 1,12 m spre linia ferată, şi de 0,9--1 m spre şosea. Distanfa dintre axa liniei şi marginea rampelor e de 1,65 m. La capete, uneori numai la unul dintre capete, rampele sunt echipate cu scări, pentru a se permite accesul pe rampă direct din exterior. 10 146 1. Rampă de mărfuri [TOBapnaa paMna; rampe de marchandises; Güterrampe; goods ramp; árú-rakodó], C. Platformă orizontală, aşezată paralel cu o linie ferată a unei stafii, înălfafă în general cu 1,12 m fafă de nivelul şinelor (înălfimea platformei vagonului dela coroana şinelor) şi care e destinată să uşureze încărcarea şi descărcarea vagoanelor, să uşureze transbordarea mărfurilor din vehiculele rutiere în vagoane, ca şi pentru depozitarea mărfurilor, pentru scurt timp, în cazul când unul dintre cele două mijloace de transport nu poate satisface debitul celuilalt sau nu e sincronizat cu acesta. Rampele de mărfuri se execută, de obiceiu, dintr'o umplutură de pământ, mărginită de ziduri de sprijin la unul dintre capete şi în lungul celor două laturi, şi terminată cu un plan inclinat la celălalt capăt, penfru a se permite accesul vehiculelor rutiere. Suprafafa platformei poate fi de pământ sau poate fi acoperită cu macadam sau cu pavaj (de piatră, de lemn, de beton, de asfalt, etc.). Pot fi descoperite, sau acoperite cu şoproane de lemn deschise pe laturi, penfru a se apăra mărfurile de ploaie. Penfru nevoi temporare, se execută rampe de lemn formate dintr'o platformă susfinută pe pilofi sau pe stive de traverse, sau rampe cu schelet metalic demontabil. 2. ~ de supraînălfare [ot^bo# B03BbimeHHH; rampe de surhaussement; Oberhöhungsrampe; gradient due to superelevation; túlemelési kifutó lejtő]. Drum., C. Porfiunea din traseul unei şosele sau al unei căi ferate, care face legătura între porfiunea de traseu cu profilul normal din aliniament şi porfiunea de traseu cu profilul supraînălfat din curbă, prin ridicarea treptată a căii din spre exteriorul curbei, dela nivelul din aliniament la nivelul din curbă. La traseele ale căror curbe circulare sunt racordate cu aliniamentele printr'o curbă de racordare, rampa de supra-înălfare se amenajează pe lungimile curbei de racordare, la şosele fiind permis ca rampa de supraînălfare să fie amenajată, total sau parfial, în aliniament. La şosele, pe porfiunea de traseu corespunzătoare rampei de supraînălfare, se face şi convertirea profilului dela profilul în formă de acoperiş cu două pante, din aliniament, la profilul din curbă, cu o singură pantă către interiorul acesteia, astfel încât, Ia intrarea în curbă, profilul să fie complet convertit. Lungimea rampei de supraînălfare dépin-de de vitesa considerată. la proiectare şi de raza curbei circulare a traseului, şi determină înclinarea rampei, care e constantă pe toată lungimea. La calea ferată, lungimea şi mărimea rampei de supra-nălfare se determină din condifiunile de stabilitate pe cari trebue să le îndeplinească vehiculul la mersul în curbă. Ţinând seamă de lungimea maximă a vehiculelor feroviare şi de înălfimea minimă a buzei bandajelor, înclinarea maximă a rampei de supraînălfare se limitează la valoarea i ~ ------- /400 ea variind linear şi continuu, dela valoarea i — 0 în aliniament, la valoarea i — kjl în curbă (sau Elementele rampei de supraînălfare, la şosele. qa) panta variantelor profilului în formă de acoperiş; q) panta transversală a ceii în curbă; Ja) porfiunea de convertire a profilului transversal; lv) porfiunea de supraînălfare; pa) rampa de racordare exterioară; A) începutul rampei de supraînălfare; Sr) sfârşitul rampei de supraînălfare. invers), unde b (m) e supraînălfarea liniei în curbă şi / (m) e lungimea rampei de supraînălfare. Limitarea viteselor în curbe impune con-difiunea: unde Vmax (km/h) e vitesa de mers admisă în curba respectivă. O inclinare mai mare a rampei de supraînălfare poate provoca, la ieşirea din curbă a vehiculului, o ridicare a rofilor conducătoare, — şi deci deraierea. Lungimea rampei de supraînălfare nu trebue să scadă sub va-lorile determinate din / = 300 h,l = 6h Vmax. (Se ia cea mai mare valoare rezultată). Pentru liniile înguste se foloseşte relafia / = 300 b. începutul rampei de supraînălfare coincide obligatoriu cu începutul curbei de racordare, iar sfârşitul ei coincide, în general, cu sfârşitul curbei de racordare. Uneori, rampa de supraînălfare poate fi prelungită şi pe porfiunea în curbă circulară; în acest caz, supraînălfarea trebue să aibă, la începutul curbei, valoarea determinată prin calcul în funcfiune de vitesa de mers admisă în curba respectivă» V. şi sub Racordare, şi sub Supraînălfare. s. ~ de fransbordare [neperpy30MHaH paMna; rampe de transbordement; Umladerampe; fransshipment ramp; átrakodási hid]. C. f.: Rampă de mărfuri, situată între o linie de cale ferată principală şi o linie secundară, şi destinată uşurări, operafiunilor de fransbordare a mărfurilor din vagoanele cari circulă pe una dintre linii, în vagoanele cari circulă pe cealaltă linie. Distanfa dintre liniile cari deservesc o rampă de fransbordare e de 6*--9 m. 4. ~ de triere [copTHpoBO^HaH paMna; tri-age; Abstellrampe; train sorting ramp; rendező rakodó], C. f.: Rampă de mărfuri acoperită sau descoperită, executată, între liniile de cale ferată sau la capetele liniilor, într'o stafie mare de triaj, şi destinată descărcării din vagoane a coletelor mici de mărfuri transportate în comun, pentru a fr triate după destinafie şi reîncărcate în vagoanele respective. De obiceiu, se execută mai multe rampe de triere, iar cele aşezate la capetele liniilor se leagă între ele printr'o rampă transversală comună. în stafiile cu trafic foarte intens de mărfuri, rampele sunt înzestrate cu dispozitive de manipulare mecanică (pârghii, vinciuri, trolii, cărucioare de mână, cărucioare electrice, transbor- doare, etc.). Pentru materialele uşor incendiabile se execută rampe izolate, depărtate de clădirile stafiei şi de locul de parcare a vagoanelor, şi înzestrate cu instalafii speciale pentru stingerea incendiilor. 1. Rampă mobilă [nO£BH5KHafl paMna; rampe mobile; bewegliche Rampe; movable ramp; hordozható rakodó]. C. f.: Rampă de încărcare-descărcare, construită din elemente metalice demon-tabile. Ea poate fi montată în lungul unei linii de cale ferată, servind drept cheu improvizat. 2. ~ unui puf [njiaTct)opMa inaxTHoro ko-JlO/ţlţa; accrochage, recette du fond; Füllort; bot-fom landing, bottom onsetting station; bányaakna-emelőszerkezet]. Mine; Galerie de legătură între puful de mină şi galeria de transport a unui orizont. Rampa se racordează la puf prin acroşaj (fereastra pufului), iar la galeria de transport, printr'o reducere treptată a secfiunii transversale. Dacă e posibil, rampele se sapă în rocă tare şi se susfin cu armaturi sau cu bolfari de beton (la pufurile principale), sau cu armaturi de lemn (la pufurile secundare, sau la unele pufuri principale, cu dimensiuni mici). Rampele se sapă, fie cu front continuu (rampele cu secfiuni mici, sau cele săpate în rocă tare), fie cu front în trepte (rampele cu secfiuni mari), fie cu două fronturi independente (cele săpate în roce slabe, dacă au secfiuni mari). La rampe sunt aduse şi garate trenurile de vagonete încărcate; aici, vagonetele sunt decuplate în grupuri, aşa cum pot fi introduse în coliviile de transport. Când vagonetele pline intră în colivie, ele împing vagonetele goale, cari ies pe partea opusă. Rampa are, în acest caz, câte o platformă de fiecare parte a pufului, vagonetele circulând în sens unic (rampă de trecere). La pufurile cu extracfie redusă se construesc rampe simple, cu platforme pe o singură parte a pufului. Pentru a asigura continuitatea transportului, rampele sunt alcătuite dintr'un complex de excavafii ONZonfâTe, cari cuprind: galerii cu cel pufin două căi ferate penfru gararea trenurilor cu vagonete pline, galerii de ocol în jurul pufului, galerii pentru gararea vagonetelor goale, galerii pentru manevrarea trenurilor şi a locomotivelor, plane inclinate cu lanfuri compensatoare de nivel. Aceste lucrări miniere asigură circulafia mai mult sau mai pufin mecanizată a vagonetelor şi formează, în ansamblu, circuitul rampei. Schema rampei unui puf depinde de debitul de extracfie al pufului, de natura rocelor în cari se sapă, de modul de deservire a pufului (prin colivii sau prin skipuri), de gradul de mecanizare a transportului subteran, de mecanismele cari sunt instalate în rampă, de natura pufului (adică puf orb sau la zi), de necesitatea de a adânci puful în timpul extracfiei produselor, şi de metoda de adâncire, etc. Lungimea circuitului trebue să asigure rezerva de vagonete goale şi posibilitatea de garaj pentru vagonete pline, timp de cel pufin o oră de întrerupere a transportului prin puf. Ramura de vagonete goale trebue să aibă linie de garaj "pentru vagonetele de materiale sau cărucioarele de lemne cari se introduc în mină. Circuitul rampei are secfiuni transversale, cari variază în diferite puncte ale traseului (galerie simplă, dublă, triplă). în fafa pufului şi spre puf, liniile de garaj au o pantă de 10—207oo» ‘n *afa pufului, ele sunt blocate cu frâne cu aer comprimat, cari refin convoaiele de vagonete cari rulează automat spre puf. Pentru ca să se evite accidentele (căderea oamenilor sau a vagonetelor în puf), la toate rampele, chiar şi la cele dela fund, ferestrele trebue închise cu uşi mobile sau cu bariere (numai la pufuri de mică importantă), cari pot fi manevrate manual (atât la deschidere, cât şi la închh dere), manual numai la deschidere (închiderea făcându-se mecanic, sub acfiunea greutăfii proprii, complet automat, prin acfiune mecanică sau pneumatică, atât la sosirea, cât şi la plecarea coliviei). Rampele dela diferitele orizonturi ale aceluiaşi puf sunt legate prin dispozitive de semnalizare: electric, acustic, cu sirene, şi optic — sau manual (cablu cu clopot), atât între ele şi cu rampa de-ia suprafafă, cât şi cu maşina de extracfie. La rampele pufurilor principale, sau în legătură cu aceste rampe, se sapă următoarele lucrări miniere: camera pentru postul de prim ajutor (în caz de accidente), camera pompelor, basinele de clarificare cu pufurile pentru sorburi şi planele inclinate de acces şi curăfire, camera de aşteptare a personalului, remiza pentru locomotive, cu atelier de reparafii şi stafie de încărcare a acumulatoarelor, încăperea penfru transformatoare electrice şi tablouri de distribufie, camera pentru dispecer, remiza pentru materiale şi tren (contra incendiilor subterane), platforma pentru uns şi reparat vagonete. în cazul pufurilor deservite de colivii, se sapă în vatra rampei pivnife pentru montarea instalaţiei de împins vagonetele în colivii (când e cazul); la pufurile cu skip, se sapă silozul de înmagazinare pentru încărcarea skipului şi camera de manevră a dispozitivului automat de încărcare a schipului. Gura pufului e deservită de o rampă la zi care, în general, se construeşte la înălfimea de 10---16 m deasupra solului, ca să aibă înăifime suficientă pentru golirea din vagonete a materialului extras sau pentru circulafia automată a vagonetelor. 3. Rampă de şină de contact [paMna koh-TaKTHOÖ uiHHbi; plan incliné de rail de contact; Auflaufschiene; conductor rail ramp; kapcsolósin-emelkedő], C. f.: Abatere a şinei de contact la fiecare extremitate de secfiune de linie de tracfiune electrică, în vederea uşurării aplicării sau degajării organului de priză de curent. 4. Ramsauer, efect ~ [e^cjaeKT PaM3ayepa; effet R.; R. Effekt; R. effect; R. hatás]. Fiz.: Efect care consistă în faptul că secfiunea eficace de ciocnire, în unele gaze (mai ale^ în gazele nobile) prin cari trece un fascicul de electroni, are un maxim pentru anumite vitese foarte mici ale elec- 148 tronilor, penfru a scădea foarte mult Ia vitese inferioare acestor valori critice. î. Ramsden, ocular V. Ocular Ramsden. 2. Ramură [BeTBb; branché; Ast, Zweig; branch; ág]. Agr.: Parte lemnoasă a plantei, care aparé la subsuoara unéi frunze, prin ramificare (v.), direct din tulpină şi rădăcină sau din alte ramuri. Ramurile se formează din desvoltarea mugurilor axilari, cari se formează numai câte unul la subsuoara unei frunzé, numită bractee. După locul undé apar, se deosebesc: ramuri principalé (sau de ordinul întâiu), cari se formează din muguri formaţi pe axa principală; ramuri secundare (sau dé ordinul al doilea), din muguri formafi pe ramuri principale; terţiare (sau de ordinul al treilea), pe ramuri secundare, etc. La arbori, ramurile principale se numesc crăci, cele secundare crengi, iar ultimele ramificaţii ale crengildr, rămurele. După calităţile pe cari le au, după locul sau timpul când apar, se déosebesc: ramuri advén-tivé, cari se formâază din muguri adventivi, cari nu se desvoltă la subsuoara frunzelor, ci indé-pendent dé acéstea; ramuri anticipate, ramuri buchet, ramuri concurente, ramuri de schelet, de susţinere, flămânde, lacome, mixte, precoce, roditoare, terminale, etc. 3. Ramură [B6TBb; branche; Zweig; branch; ág], Geom.: Mulţimea punctelor unei curbe analitice (1). x = tk; y = Ckth+k + C!lth+k+l+- cari corespund valorilor lui t pentru cari desvoltarea în serie a ordonatei y e convergentă. Reprezentarea (1) e posibilă alegând convenabil axele şi parametrul t, care e funcţiune raţională de coordonatele x, y. Punctul O, în vecinătatea căruia are loc desvoltarea (1), se numeşte originea ramurii. Numerele h, k, l sunt caractere proiective ale ramurii şi se numesc: ordin (h), clasă sau > V j . f I ^ J j . °\ s; i ■ r X 0 h) ■\ / JL \ d) Parfiie leale ale ramurilor. a) punct ordinar; b) inflexiune; c) cuspidă de spefa I; d) cuspida de spefa II; e) punct dublu [cu tangente distincte; f) punct dublu cu tangente confundate. prim rang (k), al doilea rang (/), etc. Astfel, originea O a axelor e originea unei ramuri de ordinul întâiu (lineare) şi de clasa întâi penfru curba x~ — y = 0, ale cărei ecuaţii parametrice sunt x — t, y — t2 (v. fig .a); originea unei ramuri lineare de clasa a doua pentru curba x3—y=^0, ale cărei ecuaţii parametrice sunt x — t, y — t3 (v. fig. b); originea unei ramuri de ordinul al doilea şi de clasa întâi pentru curba x3—y2 — 0, ale cărei ecuaţii parametrice sunt x — t2,y — t3 (v.fig. c); originea unei ramuri de ordinul a! doilea şi de clasa a doua pentru curba x5—(x2 — y)2 = 0, ale cărei ecuaţii parametrice sunt x — t2, j = i4+£5 (v. fig. d); originea a două ramuri lineare de clasa întâi pentru curba xy + x3-\-y3 = 0, ale cărei ecuaţii parametrice sunt x = t, y = t2 + t5—3 í8 H—; x = t, y— — (Vi fig. e); originea a două ramuri lineare de clasa întâi pentru curba x*—y2 — xy2- 0, ale cărei ecuaţii parametrice sunt x = t, y-t2+^t3-f-; x~t, y-î3+-.. (v. fig. f). în figuri sunt desenate părţile, reale ale ramurilor din fiecare caz. 4. Ramură [seTBb; branche; Zweig; branch; ág]. Fiz. V. sub Bandă spectrală. s. Ramură de înfăşurare electrică [seTBb 3JieK-TpHHecKOS 0ŐMQTKH; branche d'enrouîement électriqüö; elektrischer Windungszweig; electrical winding branch; villamos tekercselési ág]. Elf.: Totalitatea spirelor sau a conductoarelor străbătute în serie de acelaşi curent electric într'o maşină electrică. Ramurile de înfăşurare legate în paralel se numesc căi de înfăşurare. Ramurile unui sistem polifazat se numesc faze. O ramură de înfăşurare e formată dintr'un anumit număr de spire legate în serie. Spirele identice, legate în serie şi aşezate una peste alta (v. fig.) Bobină elementară, i) începutul bobinei; s) sfârşitul bobinei. formează o bobină elementară. Latura unei bobine elementare, adică laturile spirelor ei cari se găsesc în crestăturile maşinii, se numeşte mănunchiu; conductoarele unui mănunchiu ocupă practic o aceeaşi poziţie în câmpul magnetic al maşinii. Ramura de înfăşurare e formată din mai multe bobine elementare, legate în serie. 6. Rânced [npOTyxJIblfi; rance; ranzig; rancid; avas]. Chim.: Calitatea unei grăsimi de a fi suferit procesul de râncezire. 7. Râncezire [npOTyxaHHe; rancissure; Ranzig-keit; rancidity; megavasodás]. Chim.: Descompunerea unei grăsimi în contact cu aerul. Râncezirea este favorizată de lumină, de prezenţa apei şi a materiilor albuminoide. Reacţiile cari se produc sunt, în parte, pur chimice, şî, în parte, biochi- 149 mice, datorite microorganismelor. în timpul rân-cezirii se formează acizi liberi, aldehide şi cetone, cari dau grăsimii gust şi miros neplăcut. Rânce-zirea poate fi întârziată prin păstrarea grăsimilor la rece şi la întunerec. î. Rand [Kpaü; bord! Rand; rim; szél]. Vops.: Marginea unei pete, pe un material textil. 2. Rând [CTpOKa, pH#; ligne; Zeile; line; sor]. Arfe gr.; Şir de litere culese, cu care se imprimă. Rândurile pot fi alcătuite din litere individuale, sau formează blocuri turnate împreună, cu ajutorul maşinilor de cules mecanice. 3. Rând [pHAI rangée; Reihe; row; sor]. Metl.: Totalitatea picăturilor de material de aport, depuse pe piesele metalice de sudat, în timpul unei singure parcurgeri a lungimii cusăturii (cor- ii Rând de cusătură de sudură, a) cu depunerea picăturilor în linie; b) cu depunerea picăturilor în zig-zag; I) material de bază; 2) rădăcina cusăturii; 3) rând. donului). Depunerea picăturilor ;n rânduri poate fi (v. fig.) în zig-zag, în bucle, sau în linie (fără mişcare de oscilafie transversală). Sin. Strat. 4. Randă [kohtpŐH3BH; brigantine; Briggsegel; spanker; brigvitorla]. Nav. V. sub Velă. 5. Randalieră. V. Moletă. e. Randalină. V. Moletă. 7. Randalinare. V. Moletare. s. Randament [K03$4)HiţHeHT noJie3Horo AeHCTBHH, k. n. rendement; Wirkungsgrad; efficiency; hatásfok]. Fiz., Tehn.: 1. Raportul dintre valoarea unei mărimi scalare conservative (putere, energie, masă, sarcină electrică) restituite sub forma utilă de un sistem tehnic (maşină, aparat, etc.) şî dintre valoarea aceleiaşi mărimi absorbite de acesta. Randamentul se referă la mărimile scalare şi conservative, adică la mărimile cari pot fi exprimate printr'un singur număr (de ex. puterea, masa, etc.), şi cari nu variază în timpul transformărilor din sistemele tehnice izolate. Mărimi ca puterea, masa, sarcina electrică, etc. sunt conservative, dar mărimi ca presiunea, tensiunea electrică, turafia, etc. nu sunt conservative, fiindcă într'un anumit sistem tehnic, chiar izolat, se pot obfine variafii a'e acestora (de ex. creşterea presiunii fluidului într'un compresor, urcarea tensiunii electrice cu un transformator, urcarea turaţiei într'un mecanism multiplicator, etc.). Randamentul unui sistem tehnic e totdeauna subunitar, deoarece, din cauza pierderilor (v.), o maşină, un aparat, etc. nu restitue putere, energie, etc. •— sub forma penfru care a fost construit — în cantitatea pe care o absoarbe. Un sistem tehnic trebue să fie astfel construit, încât randamentul lui să fie cât mai mare, adică să aibă pierderi procentuale cât mai mici. Randamentul poate fi exprimat sub forma Ac Aa -Zp Ac ^ Aa Ac+2p' unde Ac e valoarea utilă a mărimii fizice scalare conservative, restituite de sistemul tehnic, Aa e valoarea aceleiaşi mărimi absorbite, iar Ep e suma pierderilor sistemului tehnic considerat. Exemple: Randamentul unui motor electric e raportul dintre puterea stereomecanică utilă pe care o cedează motorul la arborele său, şi dintre puterea electromagnetică absorbită de el pe la bornele de alimentare; randamentul unei căidări de abur e raportul dintre energia conţinută în aburul debitat de aceasta şi energia chimică a combustibilului introdus în acest scop în focar. Un sistem tehnic funcţionează adesea în con-diţiuni cari diferă de condiţiunile alese ca referinţă, în acest caz se poate defini şi un randament al sistemului, ca raportul dintre mărimea conservativă restituită efectiv de sistem, şi mărimea pe care ar restitui-o, dacă sistemul ar avea regimui, respectiv ciclul de funcţionare, corespunzător con-diţiunilor de referinţă; de exemplu, randamentul diagramei (v.) ciclului unui motor termic. La procese tehnologice, randamentul se numeşte, de obiceiu, eficienţă. în general, la un sistem tehnic se deosebesc randamente parţiale (v.) şi randamentul total (v.) sau economic. La agregate, grupuri de maşini sau instalaţii se determină şi un randament global (v.) sau general. 9. ~ economic: Sin. Randament total (v.). 10. ~ efectiv: Sin. Randament total (v.). 11. ~ general: Sin. Randament global (v.). 12. ~ global [OŐIHHH K.n.fl.; rendement global; globaler Wirkungsgrad, Gesamtwirkungsgrad;who-le eíficiency; globális hatásfok, összes hatásfok, teljes hatásfok]: Randament care se referă la an-sambfut transformaritor produse la totalitatea sistemelor tehnice (maşini, aparate, etc.) cari lucrează împreună la un anumit proces, cuplate (agregate, grupuri electrogene, etc.) sau necuplate (instalaţii industriale). Randamentul global, de putere, al sistemelor tehnice cari lucrează în serie pe fluxul de energie, e egal cu produsul randamentelor totale ale acestora, iar randamentul global al sistemelor tehnice cari lucrează în paralel pe fluxul de energie e egal cu media ponderată a randamentelor totale ale acestor sisteme, ponderile fiind reprezentate de puterile lor. Exemple: randamentul unui grup motopropulsor al unui avion, randamentul unui grup electrogen de sudură, randamentul unei hidrocentrale. Sin. Randament general. 13. ~ parţial [qaCTHHHblfi K.îl.fl.; rendement pârtiei; Teilwirkungsgrad, partielier Wirkungsgrad; parţial efficiency; részleges hatásfok, parciális hatásfok]: Randamentul anumitor transformări dintr'un I sislem tehnic (maşină, aparat, etc.). % 150 Exemple: randamentul focarului într'o instalafie de căldare de abur; randamentul termic al ciclului energetic al unui motor cu ardere internă; randamentul mecanismului de transmisiune al unui vehicul. î. Randament total [oduţHH K.n.fl.; rendement total; effektiver Wirkungsgrad, wirtschaftlicher Wirkungsgrad; total efficiency; teljes hatásfok]: Randamentul ansamblului transformărilor dintr'un sistem tehnic (maşină, aparat, etc.)- Dacă transformările sunt în serie pe fluxul de energie, randamentul total e produsul dintre randamentele parfiale ale transformărilor; dacă transformările sunt în derivafie pe acest flux, randamentul total e egal cu media ponderată a randamentelor parfiale, ponderile fiind puterile respective. Exemple: randamentul total al unei căldări de abur, randamentul total al unui vehicul, etc. Sin. Randament economic, Randament efectiv. 2. Randament de putere [MOiu.HOCTHbiHK.n.a.; rendement de puissance; Kraftwirkungsgrad; power efficiency; teljesifmény-hatásfok]. V. sub Randament energetic. 3. Randament energetic [3HepreTHHecKH0 K.n.A-i rendement énergétique; energetischer Wirkungsgrad; energetic efficiency; energetikai hatásfok], Tehn.: Raportul dintre energia utilă restituită de un sistem tehnic (maşină, căldare de abur, etc.) şi dintre energia absorbită de acesta într'un anumit interval de timp. Dacă energia considerată e energie liberă şi intervalul de timp e egal cu unitatea (de obiceiu, secunda), acest raport se numeşte randament de putere, sau randament în sens restrâns. Randamentul energetic poate fi parfial, total sau global. — Exemple de randamente energetice parfiale: 4. Randament adiabatic [a^HaőaTHHecKHÜ K.n.fl.; rendement adiabatique; adiabatischer Wirkungsgrad; adiabatic efficiency; adiabatikus hatásfok]: Raportul dintre puterea teoretică a unui compresor cu ciclu cu compresiune adiabatică şi puterea absorbită de acest compresor. Randamentul adiabatic (^) se exprimă prin relafia _^ad riad ~ p ' 1 g unde Pad e puterea corespunzătoare ciclului cu compresiune adiabatică, iar Pg, puterea absorbită la arborele compresorului. Randamentul adiabatic e egal cu produsul dintre randamentul indicat adiabatic (v.) şi randamentul mecanic, adică ”” ^iad 5. ~ al antenei de emisiune [K.n.#. nepe-flaTOHHOÖ aHTeHbi; rendement d'une ántenne d'émission; Wirkungsgrad einer Sendeantenne; efficiency of a transmitting aerial; leadó antenna hatásfoka]: Raportul dintre puterea electromagnetică radiată de antenă şi puterea electromag- netică primită de ea. Randamentul se calculează din formula Pr Rr n Pa Rr+Rp' unde Pr e puterea radiată; Pa, puterea absorbită de antenă; Rr , rezistenfă de radiafie; Rp , rezis-tenfa de pierderi a antenei. 6. ~ al antenei de recepfie [K.n.fl. ripne-MOHHOit aHTeHbi; rendement d'une antenne de reception; Wirkungsgrad einer Empfangsantenne; efficiency of a receiving aerial; vevő antenna hatásfoka]: Raportul dintre energia electromagnetică cedată de antena de recepfie etajului de intrare al amplificatorului, şi energia electromagnetică totală luată de antenă din energia undei electromagnetice incidente. Acest randament este, în general, mai mic decât 50%. 7. ~ al ciclului energetic [K.n.jţ. 3Hepre-THHeCK0r0 iţHKJHi; renderrient du cycle énergéfique; Wirkungsgrad des energetischen Kreispro-zefjes; efficiency of the energetic cycle; energetikai körfolyamat hatásfoka]: Raportul dintre căldura consumată de un motor termic pentru efectuarea lucrului mecanic corespunzător ciclului, şi căldura primită în timpul acestui ciclu. Ciclurile motoarelor termice fiind ireversibile, randamentul lor termic e mai mic decât randamentul ciclului ideal Carnot (v. fig.), care e reversibil şi al cărui randament e independent de a-gentul motor şi depinde numai de diferenfa dintre temperaturile celor două rezervoare de căldură ale ciclului. Randamentul oricărui ciclu termic rezultă din expresiu-nea Ciclul Carnot, în reprezentare pV. ___ Q2 Qi) căldură primită; Q2) căldură cedată; ^ Qj' 1—2) şi 3—4) isoterme; 4—Í) şi 2—3) adiabate. in care Q2 e căldura cedată şi Q* e căldura primită de motor; dar expresiunea randamentului fiecărui tip de ciclu, în funcfiune de mărimile caracteristice, diferă după felul în care se efectuează transformarea de stare a agentului motor, în fiecare fază a ciclului. Randamentul termic al ciclului ideal Carnot, constituit din două adiabate şi două isoterme.e unde r2 şi Tt sunt temperaturile absolute ale celor două transformări isoterme, adică ale celor două rezervoare termice (rece, respectiv cald). 151 Randamentul termic al ciclului (v.fig.) Rankine, care e folosit la motorul cu abur (motor cu piston sau turbină), ş'care e P* constituit din două adiabate şi două isoba-re la motorul cu emisiune în atmosferă (e-vacuare liberă), respectiv din două adiabate, o isobară şi o isobară-iso-fermă la motorul cu condensator, e ■nJi=h. % h-(o tinde It şi /2 sunt enta'piile aburului Ia intrarea şi la ieşirea din motor, iar /0 e entalpia apei de alimentare a căldării de abur. Randamentul termic al ciclului Otto-Beau de Rochas (v. fig.), care e folosit la motoarele cu eîectroaprindere (motoarele cu explozie), şi Ciclul Rankine, în reprezentare pV, Qi) căldură primită de apa din căldare; Q2) călduiă cedată în condensator; x). titlul fluidului motor; 1'—1) încălzirea apei (isobară); 1—2) vaporizarea apei în căldare (isobară)j 2—3) expansiune adiabatică; 3—4) emisiune isobară şi isotermică în condensator; 4—1') refularea apei în căldare. Randamentul termic al ciclului Diesel (v. fig.), care e folosit !a motoarele cu aufoaprindere (motoarele Diesel) şi care e constituit din două adiabate (!a compresiune şi la expansiune), din două isobare (Ia ardere şi la admisiune) şi dintr'o isocoră (la evacuare), are expresiunea e1- 9V-1 / cp — 1 unde s0 e raportul de compresiune (v.), v e exponentul politropic al transformărilor de stare în timpul compresiunii şi al detentei, iar e raportul dintre volumul corespunzător pozijiei pistonului la sfârşitul arderii (v3, în punctul 3 din diagramă) şi volumul camerei de combustie (v2, în punctul 2 din diagramă), ri Randamentul termic al ciclului Sabatier sau mixt (v. fig.), care e folosit la unele motoare cu ardere internă (de ex. la motoare Diesel cu injecfie mecanică), şi care e constituit din două adiabate (la compresiune şi la expansiune), din două isobare (la ardere şi la admisiune) şi din două isocore (la ardere şi Ia evacuare), are expresiunea ty=1-*o 1—v 4>

= 0 se obţine randamentul ciclului Otto-Beau de Rochas, iar penfru cţ>=1 se obfine randamentul ciclului Diesel. Penfru ca randamentul ciclului să cuprindă şi pierderile corespunzătoare ciclului real de funcţionare al motorului, exponentul politropic (v) va fi ales mai mic decât valoarea corespunzătoare transformării de stare a gazului perfect într'un motor teoretic. î. Randament al diac ramei [K.n.fl. no A^a-rpaMMe; rendement du diagrammé; Wirkungsgrad des Diagramms; diagram efficiency; diagramm- hatásfok]: Raportul dintre lucrul mecanic calculat prin planimetrarea diagramei reale (indicate) a ciclului unui motor termic, şî dintre lucrul mecanic calculat prin planimetrarea diagramei teoretice a acelui motor. Sin. Grad de perfecfiune al diagramei. 2. ^ hidraulic [rHApaBJIHneCKHH K.n.A-l rendement hydraulique; hydraulischer Wirkungsgrad; hydraulic efficiency; hidraulikai hatásfok]: 1. Raportul dintre înălţimea netă de ridicare a unei maşini hidraulice generatoare, respectiv de cădere a unei maşini hidraulice motoare, şi această înăifime adunată cu înălţimea echivalentă pierderilor hidrodina-mice din maşină. Prin pierderi hidrodinamice într'o maşină hidraulică se înţeleg toate pierderile de energie datorită curgeri1, înfre intrarea şi ieşirea din maşină (pierderile din interstiţiul maşinii, prin pierderea datorite lichid, sunt considerate pierderi mecanice, ca şi pierderile prin frecări în paliere, în presgarnituri, etc.). Randamentul hidraulic se determină din relaţia H 11h~H+H/ unde H e înălţimea netă de ridicare, respectiv de cădere, şi Hq ~ !hq e suma pierderilor hidrodi-namice hq. Valorile medii ale randamentului hidraulic sunt: 0,85*“0,92 la pompele cu piston, 0,60***0,85 la pompele cu rotor, 0,80-*-0,95 la turbinele hidraulice. — 2. Raportul dintre înălţimea de cădere totală netă şi înălţimea de cădere totală brută a unei instalaţii hidraulice. Acest randament se exprimă prin relaţia Hn_Hb-U h Hb Hb ' unde Hn e înălţimea totală netă, Hb e înălţimea totală brută, şi hb e suma pierderilor hidraulice dela captare până la restituirea apei (conducte, canale, turbine, etc.). 3. ~ indicat [HHAHKaTOptîblă K.n.A.I rendemen! indiqué; indizierter Wirkungsgracl; indicafed efffcîency; indikált hatásfok]: Raportul dintre puterea indicată a unei maşini de forţă, dedusă din diagrama indicată, şi puterea teoretică la maşinile de forţă motoare, respectiv puterea absorbită la maşinile de forţă generatoare (de ex. la pompe). La motoarele cu abur, randamentul indicat e produsul dintre randamentul termodinamic ritd şi randamentul termic 'fy, adică şi are valoarea medie 0,1 •••0,3; la motoarele cu abur ale locomotivelor, randamentul indicat are valoarea medie 0,065***0,1 5. La motoare cu ardere internă, randamentul indicat 7^ e produsul dintre randamentul termic şi gradul de perfecfiune al diagramei f]d, adică şi are valoarea medie 0,30-"0,50. La maşinile de forţă hidraulice şi pneumatice generatoare, cu piston (de ex. la pompe^sau Ia 2 Ciclul Humphrey, cu ardere isocoră, în reprezentare pV. Oi) căldură pi imită; Og) căldură cedată; 1—2) isccoră; 2—3) şi 4—1) adiabate; 3—4) isobară. 153 compresoare), randamentul indicat e produsul dintre randamentul volumetric ^ şi randamentul hidraulic respectiv randamentul de refulare iqr (care, în cazul gazelor, corespunde randamentului hidraulic al lichidelor), adică ^ = % Vk' , resPec*iv = % X, şi are valoarea medie: 0,82**‘0,96 la pompe — şi 0,72-*-0,94 la compresoare. î. Randament indicat/ adiabatic [a^HaóaTH-neCKHH HHAHKaTOpHblH K.n.#.; rendement indi-qué adiabatique; adiabatischer indizierter Wirkungsgrad; adiabatic indicated efficiency; indikált adiabatikus hatásfok]: Randamentul indicat al unui compresor cu compresiune adiabatică. Valoarea medie a acestui randament e = 0,9-"0,94; ea rezultă din considerarea pierderilor aerodinamice (frecări în canalele de aer şi în organele de distribuţie, la aspirafie şi la refulare), a pierderilor volumetrice (scăpări de aer provocate de defecte de etanşeitate), a pierderilor datorite compresiunii reale (care e diferită de cea adiabatică). 2. ~ indicat, isotermic [HSOTepMHqecKHÖ hh-ZţHKaTOpHblH K.n.A.I rendement indiqué iso-thermique; isothermischer indizierter Wirkungsgrad; isothermal indicated efficiency; indikált izotermikus hatásfok]: Randamentul indicat al unui compresor cu compresiune isotermică. Valoarea medie a acestui randament e f}iis =0,72***0,80; ea rezultă din considerarea pierderilor aerodinamice (frecări în canalele de aer şi în organele de distribufie, 1a aspiraţie şi ia refulare), a pierderilor volumetrice (scăpări de aer, provocate de defecte de etanşeitate), a pierderilor datorite compresiunii reale (care e diferită de cea isotermică). 3. ~ indus al elicei [npHBejţeHHbiM K.n.#., rpeŐHOBO BHHTâ; rendement induit de l'hé-lice; induzierter Luftschraubenwirkungsgrad; in-duced airscrew efficiency; légcsavar indikált hatásfoka]: Raportul dintre puterea utilă şi puterea absorbită de un element de pală a unei elice de avion, situat la distanta r de axa de rotafie a acesteia. Acest randament se determină din relaţia: ti) VdT 1“~£ QdM unde dT e tracfiunea produsă de elementul de pală, Ve vitesa de înaintare a elicei, dM e cuplul absorbit de elementul de pala, Q e vitesa unghiulară a elicei, iar v şi oo sunt vitesa de deplasare şi vitesa unghiulară pe cari elementul de pală le comunică particulelor de aer pe cari le traversează. în generai, pentru o elice oarecare, acest randament variază cu r\ dar, la elicea cu randament optim, penfru care pierderea de energie e minimă, randamentul indus e constant în lungul palei si se determină din relaţia 1 7li =------1' Constanta k are o expresiune complicată; cu aproximaţiile admise în practică, ea poate fi pusă sub forma k-Y. %m 4 1 4* I/ 1 — A2 In 1+A2 A2 unde A e valoarea pasului aerodinamic la vârful palei elicei, iar zm e încărcarea medie, definită prin relaţia T %m p £kR2 V2 2 T fiind tracţiunea totală a elicei, p fiind masa specifică a aerului, R raza elicei, iar V vitesa de înaintare. Astfel, randamentul indus devine 1 V 1 + 1 A2 4. ~ intern [BHyTpeHHbiH K.n.A-i rendement interne; innerer Wirkungsgrad; infernal efficiency; belső hatásfok]: Raportul dintre căderea de en-talpie într'o turbină cu abur şi căderea teoretică de entalpie în acea turbină (dacă Irans-formările de stare ale aburului, în timpul compresiunii şi expansiunii, ar fi riguros adiabafice). Randamentul intern se determină din relaţia Hi unde e căderea reală de entalpie (corespunzătoare lucrului mecanic util între limitele de presiune pt şi p2 ale aburului, la intrarea şi la ieşirea din turbină), iar H0 e căderea teoretica de entalpie, adică fără pierderile interne din turbină (v. sub Pierderi în turbina cu abur). Astfel: = H0—(bi-\-h2-\-h3-jrh^ + h5), unde hi sunt pierderile în ajutajele statorului, h2 sunt pierderile în paletele rotorului,^ e echivalentul în căldură ai energiei cinetice a aburului la emisiune (adică pierderile de entalpie la ieşirea din turbină), e echivalentul în căldură al pierderilor mecanice (prin frecări-în paliere sau prin efect de ventilafie), iar h5 e echivalentul în căldură al pierderilor de materiale (scăpări de abur prin inter-stifii). Valoarea medie a randamentului intern al turbinei cu abur e de cca 0,82‘“0,90. La turbinele cu mai multe etaje (trepte), randamentul intern se calculează pentru fiecare etaj în parte, dar pierderile interne totale sunt mai mici decât suma pierderilor tuturor etajelor, deoarece o parte a pierderilor de entalpie dintr'un eÎ3j superior reprezintă câştig de căldură pentru etajul inferior. Uneori, randamentul infern al turbinei cu abur se numeşte şi randament indicat, deşi nu se deduce dintr'o diagramă reală a cicîu'ui (deoarece o astfel de diagramă nu poate fi ridicată). 5. ~ isotermic [H30TepMtfqecKHH K. n. rendement isofhermique; isoihermischer Wirkungs- 154 grad; isothermal efficiency; izotermikus hatásfok]: Raportul dintre puterea teoretică a unui compresor cu ciclu cu compresiune isotermică şi puterea absorbită de acest compresor. Randamentul îsotermic, care e mai mic decât cel adiabatic (v.), se exprimă prin relafia Pis y,s=y g unde Pis e puterea corespunzătoare ciclului cu compresiune isotermică, iar Pg e puterea absorbită la arborele compresorului. Randamentul isotermic e egal cu produsul dintre randamentul indicat isotermic şi randamentul mecanic, adică nis = Yii-isylm> î. Randament mecanic [MexaHHHéCKHÖ K.n.A; rendement mécanique; mechanischer Wirkungs-grad; mechanical efficiency; mechanikai halásfok]: Raportul dintre energia utilizabilă a unei maşini şi această energie adunată cu pierderile mecanice (pierderi de energie prin frecare, de ex. în paliere, în ghidaje, în mecanisme şi în instalafii auxiliare) din maşină. Sin. Randament organic. 2. ~ mecanic a] maşinii de forfă generatoare íMexaHHHecKHÖ k. n. reHepaTopHbix ManiHH; rendement mécanique de la machine generatrice; mechanischer Wirkungsgrad des Generators; mechanical efficiency fo the generator; generátorerőgép mechanikai hatásfoka]: Catul diferenţei dintre energia absorbită (consumată) şi pierderile prin frecări, prin energia absorbită la arborele motor al maşinii. Randamentul mecanic al unei maşini de forfă generatoare se exprimă prin relaţia: -p~ • 1 a In care Pa e puterea absorbită la arborele motor, iar Pi e puterea indicată. în cazul maşinilor hidraulice şi pneumatice: Qe^(H+Hg) p. -^ (CP) respectiv 75 Q MH+Hq) f(kW) 102 unde Qe (m3/s) e debitul efectiv, f e greutatea specifică a fluidului, H e înălfimea netă de ridicare, Hq e echivalentul în înălfime al sumei pierderilor hidrodinamice sau aerodinamice. Valorile medii ale randamentului mecanic sunt: 0,88—0,95 la pompe hidraulice cu piston, 0,70—0,95 la pompe hidraulice cu rotor, 0,95—0,97 la turbocompre-soare de aer, 0,80—0,95 la compresoare de aer cu piston, 0,95—0,97 la ventilatoare de aer, etc. 3. ~ mecanic al maşinii de lucru [MexaHH-qeCKHH K. n. paöOHeit MaiiiHHbi; rendement mécanique de la machine de travail; mechanischer Wirkungsgrad der Arbeitsmaschine; mechanical efficiency of the working machine; munkagép mechanikai hatásfoka]: Raportul dintre puterea uti-Jizabilă a unei maşini de lucru şi această putere adunată cu pierderile mecanice din maşină. Randamentul mecanic al unei maşini de lucru poate fi exprimat prin relafia *=1 în care vjmi e randamentul mecanic al fiecăruia dintre organele în serie prin cari se transmite mişcarea. Astfel, la determinarea randamentului mecanic al unei maşini de lucru, trebuie să se fină seamă de randamentele elementelor sale componente, cari, în general, au următoarele valori medii: 0,96—0,98 la transmisiuni prin curele; 0,97—0,99 la transmisiuni prin angrenaje cu rofi dinfate, 0,96 la transmisiuni cu lanfuri, 0,96—0,98 la paliere de alunecare, 0,995 la paliere de rostogolire (rulmenţi), etc. 4. ~ mecanic al motorului [MexaHHnecKHă K.n./ţ. flBHTaTeJlH; rendement mécanique du mo-teur; mechanischer Wirkungsgrad des Motors; mechanical efficiency of the motor; motor mechanikai hatásfoka]:Raportul dintre energia efectivă la arbo-rele motor a! unei maşini de forfă motoare şi această energie, la care s'au adunat pierderile mecanice din motor. La motoare cu piston, randamentul mecanic se £ determină din relafia Curba randamentelor mecanice ale unui moior cu ardere internă. rjm) randament mecanic; n) turafie. în care Pu e puterea efectivă (utilă) la arborele motor, iar P^e puterea indicată dedusă, la motoarele termice, hidraulice sau eoliene, din diagrama indicată a maşinii). Valorile medii ale randamentului mecanic sunt: 0,85—0,95 la motoarele cu abur orizontale şi 0,75—0,90 la motoarele cu ardere internă, etc. La turbine termice, randamentul mecanic se exprimă prin relafia 7j = — ^ P. ' în care Pu e puterea efectivă la arborele turbinei, iar P^ e puterea internă (v. sub Randament intern). Valorile medii ale randamentului mecanic al turbinei termice sunt: 0,94—0,99 la turbine cu abur, 0,85—0,95 la turbine cu gaz. La turbine hidraulice, randamentul mecanic se exprimă prin relafia J» p • în care Pu e puterea efectivă (utilă) la arborele turbinei, iar Ph e puterea hidraulică netă (adică puterea brută înmulţită cu randamentul hidraulic al turbinei). Valoarea medie a randamentului mecanic al turbinelor hidraulice e 0,94—0,99. 155 La rofi eoliene randamentul mecanic are valoarea 0,60*»*0,90. î. Randament mecanic al vehiculului [Me-xaHHnecKHH k. n. a. TpaHcnopTHoro cie#cTBa; rendement mécanique du véhicule; mechanischer Wirkungsgrad des Fahrzeuges; mechanical efficiency of the vehicle; jármű mechanikai hatásfoka]: Raportul dintre puterea la rofile motoare sau la cârligul de fracţiune al vehiculului (în cazul vehiculului motor care remorchează vehicule-remorce) şi dintre puterea efectivă la arborele motor al motorului de antrenare al vehiculului. Randamentul mecanic al unui vehicul e produsul dintre randamentele mecanice ale fiecărui organ al vehiculului prin care se transmite mişcarea (cu sau fără transformare) dela motor la sistemul propulsor (de ex. rofi motoare), respectiv la cârligul de tracfiune. Valorile medii ale randamentului mecanic al unui vehicul sunt: O^O -O^O la locomotive Diesel, 0,82---0,95 la locomotive electrice, 0,80--’0,85 la autovehicule, 0,50*'0,65 la nave (v. şi sub Randamentul total al propulsiei navei), etc. Randamentul mecanic al locomotivei cu abur e raportul dintre puterea efectivă la cârligul de tracfiune şi puterea indicată în cilindrii motorului cu abur. Valoarea medie a randamentului mecanic al locomotivei e 0,80-**0,90. 2. ~ organic. V. Randament mecanic, s. ~ periferic [nepH^epnqecKHH k. n. #.; rendement périphérique; peripherischer Wirkungsgrad; peripherical efficiency; kerületi hatásfok]: Raportul dintre căderea reală de entalpie în etajul unei turbine cu abur, fără a se finea seamă de pierderile interne mecanice şi de cele de materiale, şi dintre căderea teoretică de entalpie în acea turbină (transformările de stare, în timpul compresiunii şi al expansiunii, fiind considerate riguros adiabatice). Randamentul periferic se£exprimă prin relafia Hp Ha—(h1 + b,+h3) Vp~H~ H0 unde H0 e căderea teoretică de entalpie (adică fără pierderi interne în turbină), bt sunt pierderile de entalpie în ajutajul statorului, h2 sunt pierderile de entalpie în paletele rotorului, iar h3 e echivalentul în căldură al energiei cinetice a aburului la emisiune. Randamentul periferic are următoarea expre-siune în funcfiune de vitese: 2 rip ~ c2 r* Cu ' o unde u e vitesa rotorului; 2 cu — cos ^i±c2 cos &2 e suma viteselor relative ct şi c2 ale etajelor turbinei (% şi oc2 sunt unghiurile formate de vitesele şi c2 cu direcfia vitesei periferice a rotorului), iar c02 are expresiunea (Hb+H0), Hb fiind căderea de entalpie la admisiunea aburului, şi H0 fiind căderea teoretică de entalpie într'un etaj al turbinei. Expresiunea randamentului periferic e folosită în special la turbinele cu acfiune. 4. ~ periferic al elicei [nepH$epHHecKHH K. n. fl. rpeÓHOro BHHTa; rendement périphérique de l'hélice; Umfangswirkungsgrad dér Luft-schraube; peripherical efficiency of the airscrew; légcsavar kerületi hatásfoka]: Raportul dintre vitesa periferică rezultată (vitesa periferică absolută, din care se scade vitesa indusă) şi dintre vitesa periferică absolută. Randamentul perferic ai elicei se exprimă prin relafia — ww' unde ui e viiesa periferică absolută, iar ‘ e vitesa induîă. Sin. Randament de ventilafie. 5. ~ termic [TepMHHecKHH K.n.fl; rendement thermique; thermischer Wirkungsgrad; thermal efficiency, heat efficiency, calorific efíiciency; termikus hatásfok]. Mş. ferm.: Raportul dintre echivalentul în căldură al lucrului mecanic efectuat într'o maşină termică teoretică (adică fără pierderi suplementare fafă de ciclul teoretic), şi dintre entalpia unui agent motor, obfinută prin arderea unui combustibil. La motoarele cu ardere internă, agentul motor e complexul produselor de ardere, pe când la motoarele cu ardere externă se foloseşte un agent motor fluid intermediar (de ex. abur, aer cald). La motoarele cu abur (motoare cu piston şi turbine), randamentul termic se exprimă prin relafia _ Qi ~ Q2 _ ^ £q i Vi Qi Qi" în care A= 1/427 e echivalentul în căldură al unităfii de lucru mecanic, L0 e lucrul mecanic efectuat teoretic în motor (fără pierderi suplementare fafă de ciclul teoretic), Qi = /i — /0 © renfa dintre entalpia aburului la intrarea în motor I± şi entalpia apei de alimentare 70, iar Q2=:^2"”^o e diferenţa dintre entalpia aburului la ieşirea din motor I2 şi entalpia apei de alimentare 70. La motoarele cu ardere internă (motoare cu autoaprindere, motoare cu electroaprindere, motoare cu cap incandescent, turbine cu gaze), randamentul termic are expresiunea unde Q e entalpia gazelor produse prin arderea combustibilului în cilindrul motorului cu piston, respectiv în camera de combustie a turbinei. Randamentul termic depinde de ciclul de funcfio-nare ai maşinii (v. sub Randament al cicului energetic). La turbinele cu abur, randamentul termic se exprimă prin relafia 632 860 în care Bcp (kg/CPh) sau Z?kw (kg/kWh) e consumul de abur, raportat la puterea utilă a tur- 15ó binei; H' e căderea de entalpie dela intrarea până la ieşirea aburukii, şi are expresiunea HWi-A (kcal/kg), pentru turbine cu contrapresiune, sau expresiunea (kcal/kg), pentru turbine cu condensafie (fără preîncălzirea apei în căldare, fără supraîncălzire intermediară şi fără prelevare de abur), unde I± e entalpia aburului de admisiune, /4 e entalpia aburului de contrapresiune (la emisiune^, /5 e entalpia condensatului. La turbine cu condensafie, cu preîncălzirea apei de alimentare, cu supraîncălziri intermediare sau cu prelevare de abur, ca şi la turbinele cu abur de emisiune, randamentul se calculează finând seamă de pierderile caracteristice ale acestor turbine, ceea ce modifică valoarea Bcp sau #jro, BHHTa; rendement de la propulsion de I'helice; Vortriebswirkungsgrad der Schraube; propulsive efficiency of the screw propeller; csavar-meghajtás hatásfoka]. Nav..* Ra- portul dintre produsul tracfiunii prin vitesa de înaintare a elicei, şi puterea consumată în acest scop. Acest randament e exprimat de relafia 1 ri~ 1 +0,5 v'jv în care v' e creşterea de vitesă imprimată fluidului de către elice, iar v e vitesa axială a elicei prin fluid. Practic, acest randament se exprimă cum urmează: în care T e fracţiunea, v e vitesa axială a elicei prin fluid, iar L e lucrul mecanic consumat pentru producerea tracfiunii. 6. ~ al radiaţiei electromagnetice [k. n. A-3JieKTp0MarHHTH0r0 H3JiyH6HH£i; rendement de la radiation électromagnétique; Wirkungsgrad der elektromagnetischen Strahlung; electromagnetic radiation efficiency; elektromágneses sugárzás hatásfoka]. Elf.: Raportul dintre puterea activă radiată de o antenă electromagnetică, şi puterea activă totală primită de ea, la o anumită frecvenfă. 7. ~ al transformatorului electric [k. n. A-3JieKTpHHeCK0r0 TpaHC(|)0pMaT0pa; rendement du transformateur électrique; Wirkungsgrad des elektrischen Transformators, Wirkungsgrad des elektrischen Umspanners; efficiency of the electric transformer; villamos transformátor hatásfoka]: Raportul dintre puterea activă la bornele înfăşurării secundare şi puterea activă la bornele înfăşurării primare ale transformatorului. Se exprimă prin relafia: mUflf cos 9 ^ m Uf Iţ cos 9+S pi în care m e numărul de faze, Uf şi If sunt tensiunea de fază şi intensitatea curentului de fază în înfăşurarea secundară, cos cp e factorul de putere corespunzător, iar Hp e suma pierderilor prin desvoltare de căldură în fierul şi în înfăşurările transformatorului. Randamentul în sarcină nominală al transformatoarelor de putere e 0,92”*0,99, valorile mai mari referindu-se la transformatoarele mari. Randamentul e maxim când pierderile în fier sunt egale cu pierderile în cupru (v. sub Pierderi în maşini). 8. ~ de gazeificare [k. n. A- ra3eH(J)HKaLi;HH; rendement de gazéification; Vergasungsausbeute; gasification yield; elgázositási hatásfok]. V. sub Randament total al generatorului termic de energie. 9. ~ energetica! acumulatorului electric[3Hep-reTHqecKHH k. il a- 3JieKTpoaKyMyjiHTopa; rendement énergéfique d'un accumulafeur élec-frique; energetischer Wirkungsgrad eines elektrischen Sammlers; energetic efficiency of an electric accumulator; elektromos akkumulátor energetikai hatásfoka]. Elf.: Raportul dintre energia electrică debitată în cursul descărcării, oprite la o anumită limită, şi dintre sarcina electrică necesară penfru încărcarea acumulatorului spre a restabili starea inifială. 157 1. Randament energetic a! extracţiei prin pompare [anepreTHHecKHH k. n. a- ROhhmn Haco-3MH; rendement énergétique d'une sonde ex-ploitée par pompes submergées; Wirkungsgrad einer mit Tiefpumpen ausgestattenen öibohrung; mechanicai efficiency of a deep pumping oilwell; egy mélyszivattyús otejkút energetikus hatásfoka]. Expl. petr.i Raportul dintre produsul înălfimii de ridicare prin greutatea de fluid extras, şi dintre energia efectiv consumată pentru extracţia cantităţii respective de fluid din sondă, măsurată la motorul instalajiei de pompare. La pompele cu piston şi cu prăjini, randamentul e de cca 0,2***0,5, variind cu adâncimea şi cu condifiunile particulare de lucru. 2. ~ fotochimic [(^OTOXHMHHeCKHH K. n. a; rendement photochimîque; fotochemischer Wirkungsgrad; photochemical efficiency; fotokémikus hatásfok]. Fiz.: Raportul dintre partea din energia radiantă absorbită, transformată de un sistem fizicochimic în energie chimică liberă, şi dintre energia radiantă totală absorbită. Pentru radia}ie monocromatică, el este egal cu raportul dintre numărul de molecule absorbante intrate în reacţie şi numărul de cuante de energie radiantă absorbite, în ipoteza că fiecare reacfie între molecule se produce numai dacă se absoarbe o cuantă, şi dacă aceasta e suficientă pentru a initia reacţia. 3. ~ total al căldării de abur [oőlljHÖ K.n.A-napOBOro KOTJia; rendement total de 1a chau-total diére; Gesamtwirkungsgrad des Dampfkessels; boiler efficiency; gőzkazán teljes hatásfoka]. V. sub Randament total al generatorului termic de energie. 4. ~ total al elicei [o6id;hh k. n. A« rpeŐHoro BHHTa; rendement total de I'hélice; Gesamt-Luft-sch raubenwirkungsgrad; total efficiency of the screw propeller; légcsavar teljes hatásfoka], Nav.: Raportul dinire puterea utilă şi puterea absorbită de un element de pală de elice, situat la distanţa r de axa de rotaţie, se numeşte randamentul total al elementuluide pală. Spre deosebire de randamentul indus, la stabilirea acestui randament se ţine seamă şi de energia care se pierde din cauza frecării. Randamentul total al elementului de pală are expresiunea * 1~X£, ’îf Tlri ---- unde Y)rj e randamentul indus (v.) al aceluiaşi element, X e pasul aerodinamic respectiv, iar s, raportul dintre rezistenţa şi portanţa elementului de pală; mărimea s se determină din relaţia d P ' în care âP e portanţa elementară, iar d/£0f rezistenţa elementară datoriiă excluziv frecării (deoarece rezistenţa indusă de vârtejurile libere ale elicei e inclusă în randamentul indus). Pentru eücea de randament optim, al cărei randament indus e constant, randamentul total se obţine din expresiunea precedentă prin integrare, deoarece s şi X sunt mărimi variabile, şi are valoarea 1—2sAcp Y] = Y] •-------1 , 1 2 s 1 +------cb 3 A unde A e pasul aerodinamic la vârful palei, iar 9 şi ty sunt coeficienţi a!e căror valori sunt apro-* piate de unitate. în calculele practice se obiş-nueşte chiar să se folosească expresiunea simplificata a randamentului, în care 9 şi c|> sunt egali cu unitatea, aproximaţie care nu influenţează sensibil exactitatea calculelor. Pentru mărimea s se ia o valoare medie a ei în lungul palei, stabilită adesea numai cu aproximaţie. 5. ~ total al gazogenului [o6îu,hh k.ii.a* ra30reHa; rendement total du gazogéne; Gesamtwirkungsgrad des Gaserzeugers; total efficiency of the gas generator; gázgenerátor tel jes hatásfoka]. V. sub Randament total al generatorului termic de energie. 6. ~ total al generatorului termic de energie [oőiahh K.n.A* renepaTopa aHepran; rendement total du générateur d'énérgie; Gesamtwirkungsgrad des Krafterzeugers; total efficiency of the power generator; energiagenerátor teljes hatásfoka]: Raportul dintre energia produsă de un generatortermic de energie (deex. căldarea deabursau gazogenul), sub forma pentru care afostconstruitgeneratorul, şi energiachimică liberă a combustibilului consumat.— La căldarea de abur, randamentul total e raportul dintre cantitatea de căldură cedată aburului produs şi cantitatea de căldură obţinută prin arderea, în acest scop, a combustibilului, adică (/.-/.) Q. % BHf ' unde Ia (kcal/kg) e entalpia aburului, /0= 1 e entalpia apei de alimentare ($ fiind temperatura apei, în °C), Qa(kg/h)e producţia orară de abur a căldării, B (kg/h sau Nm3/h) e cantitatea de combustibil ars în focar şi Hi e puterea calorifică inferioară a combustibilului. Randamentul total al căldării se determină şi prin relaţia: în carerji, ^2»',,*vîw sur,t randamentele parţiale, determinate de pierderile cari intervin în exploatarea instalaţiei de căldare (V. şi sub Pierderi în căldarea de abur). Valoarea randamentului total (y)J depindede lipul căldării de abur. — La căldări cu focar cu grătar pian, inferior (de ex. căldări acvatubulare) sau interior, cu ardere de combustibil de bună caii- Curbd variajiei randamentului, la o căldare de abur. fje) randament total; B/R) solicitarea grătarului, R fiind suprafaţa lui. 158 fate (H}— 7000 kcal/kg) şi cu capacitatea orară de vaporizare (raportată la suprafafa de încălzire) de 18—23 kg abur/m2, randamentul total are următoarele valori medii: 0,67‘--0,70, la alimentare manuală şi fără preîncălzirea apei şi a aerului; 0,70*”0,73, la alimentarea mecanizată şi fără preîncălzirea apei şi a aerului; 0,75-'*0,78, la alimentarea manuală şi cu preîncălzirea apei şi a aerului; 0,78—0,80, la alimentarea mecanizată şi cu pre-încălzirea apei şi a aerului. — La căldări cu focar cu grătar rulant, acvatubulare, cu ardere de combustibil superior (//^>7000 kcal/kg) şi cu capacitatea totală de vaporizare de 25*“30 kg abur/m2, randamentul total e: 0,72***0,75, la căldări fără preîncălzirea apei şi a aerului; 0,81 •••0;84, la căldări cu preîncălzirea apei şi a aerului. — La căldări cu focar cu grătar în scară sau cu grătar-albie, cu ardere de lignit şi cu capacitatea de vaporizare de 24-"28 kg abur/m2, randamentul total e: 0,67**‘0,70, la căldări fără preîncălzirea apei şi a aeru’ui; 0,75--*0,78, la căldări cu preîncălzirea apei şi a aerului. — La căldări cu grătar în scară sau cu grătar-albie, acvatubulare, cu ardere de lignit şi cu capacitatea de vaporizare de 25*-*30 kg abur/m2, randamentul total e: 0,68***0,72, la căldări fără preîncălzirea apei şi a aerului; 0,76***0,80, la căldări cu preîncălzire. — La căldări cu focar interior, ignitubulare, cu ardere de combustibil superior (H^>7000 kcal/kg) şi cu capacitatea de vaporizare de 12*** 15 kg abur/m2, randamentul total e: 0,73"*0,75, la alimentare manuală şi fără preîncălzirea apei şi a aerului: 0,76-**0,78, la alimentare mecanizată şi fără preîncălzirea apei şi a aerului. — La căldări de înaltă presiune şi cu temperatură înaltă, cu circulafie sau cu trecere forfată a apei de alimentare, sau cu radiafie, etc., randamentul are valori ^2=0,85. Randamentul creşte când se ard combustibili cu putere calorifică mare, ca gaze, păcură, cărbune pulverizat, etc. şi descreşte când se folosesc combustibili cu putere calorifică mică, de exemplu, turbă, etc. — La gazogene, randamentul total de gazei-ficare e raportul dintre puterea calorifică a gazului produs şi căldura consumată prin arderea combustibilului necssar pentru obfinerea unui kilogram de gaz, şi se exprimă prin relafia vH\ =~Hfn’ în care v (m3/kg) e volumul gazelor obfinute prin arderea unui kilogram de combustibil, H\ (kcal/m3) e puterea calorifică inferioară a gazelor produse, iar H\ (kcal/kg) e puterea calorifică a combustibilului întrebuinfat. Dacă se consideră titlul gazului n = 1 —x, în care x e fracfiunea de bioxid de carbon din gazele produse, randamentul total poate fi exprimat prin formula vH\ % ? (1-*). în care v e volumul de oxid de carbon obfinut la arderea unui kilogram de puterea calorifică inferioară a puterea calorifică inferioară a Relafia vHf combustibil, H\ e gazului, iar & combustibilului. exprimă randamentul teoretic, în ipoteza că titlul gazului e n—\, când fracfiunea de bioxid de carbon e x — 0; randamentul ^ e nul (yj =0), când procentul de bioxid de carbon din gazele produse e *= 1. î. Randament tofal al majinii [o6u],HH K. n. MaiHHHbi; rendement total de la machine; Gesamt-wirkungsgrad der Maschine, Effektivwirkungsgrad der Maschine; total efficiency of the machine; gép teljes hatásfoka]: Raportul dintre energia liberă utilă restituită de o maşină (maşină de forfa, maşină de lucru, generator de energie), sub forma pentru care ea a fost construită, şi dintre energia absorbită. La arborele motor al maşinilor de forfă motoare se obfine energie stereomecanică; la arborele motor al maşinilor de forfă generatoare se absoarbe energie stereomecanică. Randamentul poate fi exprimat în funcfiune de puterea absorbită P şi de pierderi Zq, prin relafia P-*q , n = -~ = ^-qP (qp — 'Zq/P fiind factorul de pierderi al maşinii, adică pierderea specifică de putere), sau în funcfiune de puterea utilă Pu şi de pierderi Hq, prin relafia pu n = Variaţia randamentului în funcfiune de puterea utilă a maşinii. T)) randament total; Pu) putere-utilă. Pu+2q Ultima relafie e de preferit, deoarece pierderile se exprimă, de obiceiu, în raport cu puterea utilă. V. şi sub Pierderi în maşină. Sin. Randament economic al maşinii, Randament efectiv al maşinii» 2. ~ fota! al maşinii de forfă generatoare [oduţHH k. n. a. reHepaTOpfibix Maimra; rendement tota! du générateur, rendement total de la machine généraírice; Gesamtwirkunsgrad des Generators; total efficiency of the generator; generátor-erőgép teljes hatásfoka]: Raportul dintre energia liberă obfinută sub forma pentru care a fost construită o maşină de forfă generatoare (de ex. energie hidraulică, energie electrică, etc.) şi dintre energia mecanică absorbită de ea la arborele motor. Relafia care exprimă randamentul total (rje) al maşinii de forfă generatoare depinde de forma energiei debitate de maşină. — 159 La maşini generatoare hidraulice, de exemplu la pompe, randamentul se exprimă prin formula QeHY QeH-t ^ 75 PqP 102 Pkw' n care Qe (m3/s) e debitul efectiv ai pompei, H (m) e înălţimea netă de ridicare, f e densi" tatea lichdului pompat (de ex., pentru apă# Y=1000 kg/m3), iar Pcp şi Pkw reprezintă puterea !a arborele motor (puterea de antrenare, în cai putere, respectiv în kilowaţi). Randamentul total ’f\e este produsul dintre randamentul volumetric TJX, randamentul hidraulic şi randamentul mecanic rim, adică Valorile medii ale randamentului diferitelor tipuri de pompe sunt: 0,80**-0,90 la pompe cu piston (scăzând până la 0,55 la pompele mici), 0,50‘**0,85 la pompe centrifuge, 0,50***0,92 la pompe elico-idale, 0,50«--0,80 la pompe rotative, etc. -— La maşinile generatoare pneumatice, de exemplu la compresoare sau la suflante, randamentul se exprimă prin aceeaşi formulă ca pentru maşinile generatoare hidraulice. Valorile medii ale randamentului diferitelor generatoare pneumatice sunt: 0,70**-0,80 la compresoare cu piston, 0,65**-0,80 la turbocompresoare. La maşinile generatoare electrice, randamentul se exprimă prin formula UI % Ul+ÎPi' pentru generatoarele de curent continuu, U şi I fiind tensiunea la borne şi curentul debitat — şi prin formula m U < Iţ cos 9 ^ m UfJf cos

plus, de factorii de încărcare şi de utilizare. Factorul de încărcare are expresiunea P D----* max e Factorul de utilizare are expresiunea Pu % Pu+cPp' unde Pp reprezintă pierderile prin frecare ale motorului de antrenare sau o fracfiune din pierderile în sistemul de transmisiune (corespunzătoare maşin:i-unelte considerate), iar c — t/T e raportul dintre timpul de utilizare t al maşinii-unelte şi timpul de funcţionare T al motorului, respectiv al sistemului de transmisiune. 2. ~ total al motorului [oőmHÖ K.II.fl. flBH-raTeJlH; rendement total du moteur; Gesamtwirkungsgrad des Motors; total efficiency of the 160 motor; motor teljes hatásfoka]: Raportul dintre •energia mecanică restituită ja arborele motor şi energia consumată de o maşină de forfă motoare. Randamentul total al motoarelor termice se exprimă prin formula: 632 464 *CP*i «kW»/ In care Bcp (kg/CPh) sau Bkw (kg/kWh) reprezintă consumul de combustibil pentru un cal putere sau un kilowatt, iar Hj (kcal/kg) e puterea calorifică a combustibilului. Valorile medii ale randamentului diferitelor motoare termice sunt: 0,1—0,18 la motoare cu abur, cu piston; 0,34—0,40 la motoare cu autoaprindere (Diesel) cu injecfie mecanică; 0,30—0,35 la motoare cu autoaprindere (Diesel) cu injecfie pneumatică; 0,25—0,33 la motoare cu electro-aprindere şi carburator (motoare cu benzină); cca 0,28 la motoare cu electroaprinde-re şi amestecător (motoare cu gaz); 0,28—0,35 la motoare cu electro-aprindere şi injecfie; 0,24—0,30 la motoare cu cap incandescent (motoarele semi-Diesel); 0,80—0,87 la turbine cu abur (fără căldarea de abur şi fără conducte); 0,18-0,22 ia turbine cu gaze (fără recuperare). Randamentul total al motoarelor hidraulice(turbine) {v.fig.,p.161)se exprimă prin formula 75 Pr Curba randamentelor la un motor cu autoaprindere (Diesel), fjg) randament total; Pu) putere utilă. CP Q Hi 102 P, în _______kw n rotjmin Curbele randamentelor, la un motor eîectroaprindere şi carburator, comparafje cu curbele puterii şi cuplului motor. tj6l ), t)e2) şi »}e3) curbele randamentului unui motor de automobil, pentru regim economic, nominal şi de suprasarcina; Í), 2) şi 3) curbele puterii litrice v a unui motor de automobil, pentru regim economic, nominal şi de suprasarcină; 4) curba puterii litrice a unui motor de curse; 5) curba cuplului motor al unui motor de automobil, pentru regim nominal; 6) curba cuplului motor al unui motor de curse. în care Pcp (CP) sau Pkw (kW) reprezintă puterea, Q (m3/s)e debitul, H e înălfimea utilă, 7 e greutatea specifică a apei. Valorile medii ale randamentului diferitelor turbine sunt: 0,78 până la 0,92 la turbina Francis, 0,80—0,92 la turbina Pelton, 0,70—0,85 la turbina elicoidală, 0,85—0,92 la turbina Kaplan, 0,35—0,48 Sa rofi hidraulice, etc. — Randamentul total al motoarelor eoliene se exprimă prin formula 75P CP 102P i*W în care Pcp (CP) sauPkw (kW) reprezintă puterea efectivă, iar E0 e impulsul pe secundă exercitat de aer asupra rofii eoliene, şi are expresiunea P'o ~ Q T' Q (m3/s) fiind debitul de aer, 7 (kgf/m3) greutatea specifică a aerului, şi v (m/s) vitesa de mişcare a aerului. Valoarea medie a randamentului motoarelor eoliene e 0,60—0,90, — Randamentul total al motoarelor electrice se exprimă prin relafia Ul-XPi v—i/H- pentru motoare de curent, continuu, U şi / fiind tensiunea la borne şi curéntul de alimentare, şî prin relafia mUfly cos cp—'Lpi mUflţ cos cp penfru motoare de curent alternativ polifazate, cu m faze, unde Uf e tensiunea de fază a fazelor Curba randamentelor la motoarele electrice de curent continuu. a) motcr în serie; b) motor în derivafie; t|e) randamentul total; Pu) putere utilă; Pj) pierderi prin călduţă; pier-dett magnetice; p§) pierderi mecanice. motorului, If e intensitatea curentului de fază, cos 9 e suma pierderilor Pn =50 kw Lt e factorul de putere, iar Sp, mecanice şi prin căldură (în fier şi în înfăşurările motorului generator). Valorile medii'ale randamentului motoarelor sunt (valorile mai mari se referă la motoarele mari): 0,75—0,95 pentru motoarele de curent cotinuu; 0,90— 0,96 pentru motoarele sincrone; 0,74—0,95 pentru motoarele asincrone de inducfie, cu inele colectoare; 0,76—0,97 pentru mo-I ioarele asincrone de inducfie, cu rotorul în scurt- 4» Curba randamentului la motoarele asincrone de incucfie cu inele colectoare. T}e) randament total; P^) putere utilă; Pn) putere nominală. 161 circuit. Pentru randamentul la sarcini diferite de sarcina nominală, v. sub Pierderi în maşini. Curba randamentului I •a) turbină Francis; b) turbină Pelton; c) turbină elicoidală; ns) turafie î. Randament total al propulsiei navei [oduţHH K.n.fl. nponyjibCHH cyflHa; rendement total de la propulsion du navire; Gesamtwirkungsgrad des Schiffsvortriebs; totaí efficiency of the ship propulsion; hajómeghajtás teljes hatásfoka]. Nav.: Raportul dintre puterea necesară penfru propulsia unei nave şi puterea indicată (pentru motoare Diesel, puterea efectivă) a maşinilor principale. Randamentul total de propulsie permite să se aprecieze calitatea instalafiei mecanice de propulsie a unei nave. El se exprimă, de obiceiu, prin relafia = Vi- 1 — ti) In care f\± e randamentul propulsorului, V}2 e randamentul total al palierelor arborilor de transmisiune şi al arborelui port-elice, % e randamentul mecanic al maşinilor principale, t e un coeficient de sucfiune (coeficientul care reprezintă micşorarea împingerii, ca rezultat al acfiunii de sugere a elicei), e coeficientul de siaj, iar (1 — î)/(1 — (o) e coeficientul de influenfă al carenei (adică raportul dintre puterea necesară pentru propulsia navei şi puterea de împingere a elicei); pentru navele cu sbaturi, (1 —i)/(1 —iu) = 1. 2. ~ total al vehiculului [oőiahh k. n. 3B-TOMaiHHHbi; rendement total du véhicule; Gesamtwirkungsgrad des Fahrzeuges; total efficiency of the vehicle; jármű teljes hatásfoka]: Raportul dintre energia obfinută la roata motoare a unui vehicul motor sau la cârligul său de tracfiune când vehiculul motor remorchează vehicule-remorce (de ex. locomotiva sau tractorul) şi dintre energia absorbită sub forma pentru care a fost construit motorul vehiculului (de ex. energia chimică a unui combustibil, energia electrică, etc.). Randamentul total al vehiculelor e produsul randamentului diferitelor lor părfi componente cari sunt legate în serie pe fluxul de energie: De exemplu, randamentul total al locomotivei cu abur •are expresiunea 632Pc «unde ric — 0,50—0,80 e randamentul căldării, rţj — 0,97-”0,99 e randamentul fevilor de admisiune (dintre căldarea cu abur şi cilindri), = 0,065-«« > turbinele hidraulice. d) turbină Kaplan; tj6) randament total; Pu) putsre ulilă; specifică. 0,150 e randamentul indicat al motorului cu abur, yr =0,60—0,90 e randamentul mecanic al loco-•m motivei, Pc (CP) e puterea la cârlig a locomotivei» B (kg/h) e consumul de combustibil, iar (kcal/kg) e puierea calorifică inferioară a combustibilului. Valorile medii ale randamentului total al locomotivelor sunt: 0,07—0,11 la locomotive cu abur, 0,25—0,28 ia locomotive Diesel, 0,13—0,16 la locomotive cu turbine cu gaze, 0,60—0f80 la locomotive electrice (fără centrală şi fără refea). Randamentul total al autovehiculelor are expresiunea 4» ^•wv'vvv în care = 0,24—0,30 e randamentul economic (total) al motorului, = 0,95 e randamentul schimbătorului (sau al cutiei) de vitese, 7^ = 0,97—0,98 e randamentul transmisiunii cardanice, ^ = 0,90—0,95 e randamentul diferenfialului, iar 7]^ —0,95 corespunde alunecării pneurilor pe sol. Valorile medii ale randamentului autovehiculelor sunt: uj = 0,19—0,26, variind după tipul ..motorului (motor cu electro-aprindere, cu autoaprindere, etc.) şi după construc-fia vehiculului (camion, vehicul de turism, etc.).— Exemple de randamente energetice globale: 3. Randament energetic ai extracfiei prin pompare [3HepreTHHecKHft k. n. He(f)Teflo6bi-BaHHfl nyTeM nepeKaHKH; rendement énergé-tique de la sonde exploitée par pompes submer-gées; energetischer Wirkungsgrad der mit Tief-pumpen ausgestatteten ölbohrung; mechanical efficiency of the deep pumping oii well; mélyszivattyús olajkút hatásfoka]. Exp/. pefr.: Raportul dintre lucrul mecanic efectuat de pompă (produsul înăifimii de ridicare prin greutatea fifeiului extras) şi energia efectiv consumată pentru extrac-fia cantităfii respective de fifeiu din sondă. La pompele cu piston şi cu prăjini, randamentul e de cca 0,3—0,55, şi variază cu adâncimea şi cu condifiunile particulare de lucru. 4. ~ energetic al sondei în erupfie [aHgp-reTHH9CKHH K. II. H3B6pJKeHHH CKBaJKHHbi; rendement énergéfique de la sonde en éruptíon; 11 162 Wirkungsgrad der eruptiven Ölbohrung; mecha-nical efficiency of the flowing oii well; szabadon-szökésű olajkút hatásfoka]. Expl. pefr.; Raportul dintre energia potenţială obfinută prin ascensiunea, din fundul pufului până la zi, a unei anumite cantităţi de fifeiu, şi energia efectivă consumată în acest scop. La sondele în erupfie naturală, randamentul are valori cuprinse între 0,15 şi 0,60, iar la cele în erupfie artificială, între 0,02 şi 0,30. î. Randament global al agregatului [00iiţHH K. n. A* arperaTa; rendement global de l'agrégat; globaler Wirkungsgrad des Aggregats; general efficiency of the aggregate; gépcsoport teljes hatásfoka]. Mş.: Produsul dintre randamentele fiecăreia dintre maşinile cari lucrează împreună, în serie, cuplate mecanic. Exemplu: randamentul global al unui agregat de sudură sau al unui grup electrogen. Sin. Randament general al unui agregat. 2. ~ global al centralei hidroelectrice [06-nţHH K.n.fl. rHApoajieKTpnqecKoă CTamţHH; rendement global de la centrale hydro-électri-que; Gesamtwirkungsgrad der hydroelektrischen Zentrale, GJobalwirkungsgrad des wasserelektri-schen Kraftwerks; total efficiency of the hydro-electric power station, total efficiency of the hydroelectric central station; vízerőmű globális hatásfoka, vízerőmű teljes hatásfoka]. Elf.: Raportul dintre energia electrică cedată, de o centrală hidroelectrică, refeîei electrice alimentate de ea, şi energia hidraulică absorbită de instalafia hidraulică. Are expresiunea 102 •(£,-£,) 102 ^ *lQHb =T QHi unde Et (kWh/h) reprezintă energia electrică orară produsă, Ec (kWh/h) e energia electrică orară pentru serviciile auxiliare ale centralei (pompe, ventilatoare, servomotoare, semnalizare, iluminat, etc.), E (kWh/h) e energia electrică orară cedată reţelei, Ţ= 1000 kg/m3 e greutatea specifică a apei, Q (m3/h) é debîfu] de apă al turbinelor, Hb (m) e înălfimea de cădere brută. Randamentul global al fiecărei serii din centrala hidroelectrică poate fi exprimat şi sub forma: unde nn Hi-ţh ^ Hb- Hb e randamentul hidraulic al instalaţiilor (Hn fiind căderea netă, Hb căderea brută şi S h, suma pierderilor hidrodinamice dela captare până la evacuarea apei), ff\m e randamentul turbinei hidraulice a seriei, ^ = e randamentul electric (rige fiind randamentul generatorului electric şi r\irt randamentul transformatorului de înaltă tensiune al seriei), iar ^ factorul de consum de energie electrică pentru servicii proprij. Randamentul cen- tralei e egal cu media ponderată a randamentelor seriilor de transformare a energiei, carf trec prin diferitele grupuri electrogene, ponderile fiind reprezentate de puterile respective. Randamentele unei centrale hidroelectrice moderne au următoarele valori: ?}& = 0,90—0,94r rim = 0,85-0,89, \ = 0,90-0,95 şi n = 0,63-0,72r când ^=10. 3. ~ global al centralei termoelectrice [o6- mHö k. n. a- TepMoajieKTpnqecKoă cTaHiţHH? rendement total de la centrale thermo-électrique; Gesamtwirkungsgrad der thermoelektrischen Zen-trale; total efficiency of the thermoelectric central station; hőerőmű globális hatásfoka, hőerőmű teljes hatásfoka]: Raportul dintre energia electrică cedată, de o centrală termoelectrică, reţelei pe care o alimentează, şi dintre energia chimică liberă a combustibilului consumat în acest scop în centrală. Randamentul se exprimă prin relaţia: 860-{Et-Ec) 860 Et WHi =ThJ în care Et (kWh/h) e energia electrică orară produsă, Ec (hWh/h) e energia electrică orară pentru-servicii auxiliare ale centralei (pompe, ventilatoare, servomotoare, comenzi, iluminat, etc.), Et (kWh/h) e energia electrică orară cedată reţelei, Hi (kcal/kg sau kcal/Nm3) e puterea calorifică inferioară a combustibilului, B (kg/h sau Nm3/h) e cantitatea de combustibil ars în focar, respectiv în cilindrii motoarelor cu ardere internă sau în camerele de ardere ale turbinelor cu gaze, iar factorul 860 provine din transformarea din kilowattore în kilocalorii. Randamentul global al centralelor termoelectrice cu turbine cu abur poate fi exprimat sub forma: unde i)e e randamentul căldării de abur (v.). e randamentul conductelor de abur dela căldare la turbină (/0 fiind entalpia apei de alimentare, It entalpia aburului la intrarea în turbine şi /2 entalpia aburului la ieşirea din căldare, toate entalpiile fiind exprimate în kcal/kg), r)e = Et860!Qt (/2— h) e randamentul grupului turbogenerator, ke — {Et—E{)/Et reprezintă factorul de consum de energie electrică: pentru servicii proprii, ka reprezintă factorul de consum de abur pentru servicii proprii. Randamentul global al centralelor termoelectrice cu motoare cu ardere internă sau cu turbine cu gaze poate fi exprimat sub forma: unde rie e randamentul grupului mofor-genera-tor, iar ke e factorul de consum de energie electrică pentru servicii proprii. 163 Randamentul global al centralelor mixte, cari distribue energie electrică şi căldură în scopuri industriale (termificare), poate fi exprimat sub forma: £#-860 + Qa r‘g~ . BH( ' unde Qa (kcal) e căldura distribuită de centrală, fie ca abur luat direct din căldare, fie ca abur prelevat sau de contrapresiune, fie ca apă fierbinte. î. Randament în greutate [Bbixofl po Becy; rendement en poids; Gewichtsausbeute; weight output; súlykihasználás]. Tehn.: Raportul dintre greutatea produsului obfinut într'un proces fizic sau chimic, şi greutatea materialelor introduse în acest scop în procesul considerat. Dacă mărimile considerate sunt exprimate în unităfi de masă, raportul se numeşte randament masic; de fapt, când se vorbeşte despre randamentul în greutate, se consideră, de obiceiu, randamentul masic. Randamentul în greutate, respectiv randamentul masic, poate fi parfial sau total. Exemple: 2. ~ aerodinamic al radiatorului [aapo/ţHHa-MHHeCKHÖ K.n.Jţ. paflHaTCpa; rendement aérody-namique du radiateur; aerodynamischer Gütegrad des Kühlers; aerodynamic efficiency of the radiator; hütő aerodinamikus hatásfoka]: Raportul f\a dintre cantitatea de aer care frece printr'un radiator şi cel care ar trebui să treacă prin suprafafa frontală a acestuia. E un raport în care se fine seamă de rezistenfă la trecerea aerului prin radiator, şi de capotajul său. s. ~ al lânii [bmxoa niepCTH; rendement de la laine; Ausbeute der Wolle; wool yield; gyapjúkihasználás]. Ind. text.: Raportul dintre greutatea lânii curate, obfinută după spălare şi considerată cu 17% umiditate, şi greutatea brută a lânii nespălate. Randamentul lânii depinde de rasă, de individ, de regiunea corporală, de climă, de proprietăfile lânii, de condifiunile de hrănireşideîngrijire, etc* 4. ~ al liantului hidraulic [Bbixo/ţ BflHtymero rHflpaBJlHHeCKOro; rendement d'un liant hydrau-lique; Ausbeute des hydraulischen Bindemittels; yield of the hydraulic binding matter; hidraulikus kötőanyag kihasználása]. Bet.: Volumul de pastă, de consistenţă plastică, obfinut dintr'un kilogram de liant hidraulic. Randamentul se determină din formula V + V v c~ v a r~ K ' în care Vc e volumul absolut al cimentului, iar Va e volumul de apă necesar pentru a se obfine o pastă de consistenţă plastică. 5. ~ al preparării betonului [bmxoa nparo-TOBJI6HHH őeTOHa; rendement de la préparation du béton; Ausbeute der Betonherstellung; yield of the preparation of concrete; betonkészités hatásfoka]. Bet.: Volumul de beton obfinut prin amestecarea unui metru cub de pietriş cu canti-ăfile de nisip, de ciment şi de apă corespunză- toare unui dozaj prescris. Randamentul se determină din formula gfi + gn + Sc+Sa r —----------------, 8b în care gp este greutatea volumetrică a pietrişului confinut în unitatea de volum, gn şi gc sunt greu-tăfile volumetrice ale cantităfilor de nisip şi de ciment corespunzătoare dozajului, la unitatea de volum a pietrişului, ga e greutatea apei corespunzătoare dozajului, gb e greutatea unităfii de volum a betonului obfinut cu dozajul respectiv de agregate. Cu ajutorul randamentului preparării betonului se pot calcula, cu destulă precizie, can-tităfile de ciment şi de agregate dintr'un metru cub de beton preparat. Randamentul depinde de următorii factori: randamentul liantului, careinfluen-fează cu atât mai pufin, cu cât dozajul e mai mic; compozifia granulometrică a agregatelor, care poate produce variafii de 10"*20%, la acelaşi dozaj; forma granulelor nisipului, randamentul fiind micşorat de nisipurile cu granule rotunjite; gradul de umiditate al nisipului, deoarece un nisip umed micşorează randamentul; gradul de îndesare al nisipului; proporţia cantităfii de apă de amestec; gradul de îndesare al betonului. e. ~ al preparării mecanice a minereurilor [bh- xoa MexâHHHecKoro npnroTOBJieHUH pyflbi; rendement de la préparation des minerais; Wirkungsgrad der Erzaufbereitung; mineral dressing yield, ore dressing yield; érc-előkészitési hatásfok]. Mine: Mărime care serveşte la indicarea calităfii unei preparări de minereu brut care confine un minereu util şî un material inutil, din punctul de vedere al prezenţei în concentrat a minereului pur şi a materialului inutil. Randamentul preparării e diferenţa dintre fracfiunea de minereu pur, din greutatea totală de minereu pur, care se găseşte în concentrat, şi dintre fracfiunea de mâferîal imjfil, din greufâteafotală de material inutil, care se găseşte în concentrat. Fie p' fracfiunea de greutate a minereului pur confinută în materialul (minereul brut) supus preparării, care are greutatea G; fie p'c fracfiunea de greutate a minereului pur confinut în concentratul care are greutatea Gc, şi fie p'd fracfiunea de greutate a minereului pur confinut în deşeu! care are greutatea Gd. Cu această notafie, fracfiunea de minereu pur din greutatea totală p'G a minereului pur, confinută în concentrat, e P’cGc, p’G 11 iar fracfiunea de material inutil, din greutatea totală (1,—p')G a materialului inutil, confinută în concentrat, e 0-p’c)~ 1 -P' ' Pc-P'd Minereul pur conţine, însă, numai fracţiunea Pq < 1 de greutate de metal util, Fracţiunile de metal conţinute în material, în concentrat şi în deşeu, sunt, deci: P^PoP'. Pc^PoPi. Pd^PoP’d* Exprimând, din aceste relaţii, fracţiunile de minereu pur în funcţiune de fracţiunile de metal, şi introducând în ultima expresiune a randamentului preparării, se obţine expresiunea curentă a acestui randament: ip-pd) (Pt~Po) Po fi —---------------• — . Po-P Pt-P P Această valoare se înmulţeşte cu 100, pentru a se obţine randamentul procentual al preparării. Cu cât e mai mare, cu atât calitatea preparării e mai bună. — Dacă minereul brut (materialul) supus concentrării conţine trei componenţi, se formează trei „concentrate", dintre cari primul trebue să conţină cât mai mult din componentul 1 şi cât mai puţin din ceilalţi doi, cel de al doilea trebue să conţină cât mai mult din componentul 2 şi cât mai puţin din ceilalţi doi, iar ultimul, cât mai mult din componentul 3 şi cât mai puţin din ceilalţi doi. în acest caz, randamentul total al preparării este o mărime care serveşte la indicarea calităţii preparării din cele trei puncte de vedere indicate mai sus, şi este egal cu media ponderată a randamentelor parţiale riu %, ys ale preparării (în cele trei concentrate), ponderile randamentelor parţiale fiind conţinuturile relative în componenţi puri ai minereului brut pj, p^ şi pj pt+p,+p,......=^+^+0-Pt-Pih- fiindcă -f = 1* Aici randamentele %, rl2 şi tj3 se calculează# pentru fiecare dintre concentratele 1, 2 şi 3 în parte, ca în cazul a numai doi componenţi, considerând pe unul dintre ei ca „util" şi pe ceilalţi doi ca „inutili". 1. Randament al spălării cărbunilor [3(|)(|)eKTHB-HOCTb MOHKH yrJlfl; efficacité du lavage du char-bon; Wirkungsgrad derKohlenwăsche;coal washing plani efficiency; szénmosás jósága]. Mine: Raportul dintre greutatea extracţiei efectiv obţinute într'o instalaţie de spălare a cărbunilor, şi greutatea extracţiei calculate din curba de spălare a cărbunilor, pentru cenuşa medie la care au fost spălaţi cărbunii. 2. ~ al tăierii [BblXOA pe3aHHH CKOTa; rendement â l'abatage du bétái!; Schlachtungsaus-beute; slaughtering yieîd; vágási hatásfok]. Zoof.; Raportul dintre greutatea unui animal sacrificat (fără piele, cap, picioare şi organele interne) şi greutatea vie a animalului. 5 La taurine, greutatea după tăiere cuprinde trunchiul (carcasa), împărţit în patru sferturi (fără piele, sânge, cap, trahee şi esofag, plămâni, inimă, ficat, pancreas, splină, stomac, intestine, organe genitale, picioare şi coada dela a treia vertebră coccigenă). Randamentul tăierii variază între 50% şi 60% la tauri; între 44% şi 62% la boi; între 50% şi 70% la viţei — valorile mai mari fiind cele pentru animalele de măcelărie grase. La porci, greutatea după tăiere cuprinde trunchiul împărţit în două jumătăţi (fără creier, limbă, laringe, trahee, esofag, plămâni, inimă, ficat, splină, pancreas, stomac, intestine şi organe genitale). Randamentul tăierii variază între 70 şi 85%, valorile mai mici fiind cele pentru porcii de 60---70 kg, iar cele mari, pentru porcii de grăsime, foarte graşi. La oi, greutatea după tăiere cuprinde trunchiul (carcasa) întreg sau împărţit în două (fără piele, sânge, cap, trahee şi esofag, plămâni, inimă, ficat, pancreas, splină, stomac, intestine, organe genitale şi picioare). La miei, de obiceiu, numai capul rămâne ataşat trunchiului. De aceea, la miei se specifică dacă, eventual, capul a fost îndepărtat. — Randamentul tăierii variază între 35 şi 55% la oi, şi între 58 şi 65% la miei. Randamentul în carne al animalelor de măcelărie variază după specie şi categorii şi după starea de întreţinere a lor la data sacrificării. s. ~ de ciuruire [bwxoa rpoxoneHHH; rendement du criblage; Trennungsgrad des Absiebens; yield of sifting; rostálási hatásfok]. Tehn.: Mărime care serveşte la definirea calităţii unei ciurtiiri de material în privinţa prezenţei, în trecerea dela ciuruire, a subgranulaţiei (adică a bucăţilor mai mici decât cele corespunzătoare dimensiunilor nominale ale sitei) şi a supergranulaţiei (adică a bucăţilor mai mari decât cele corespunzătoare dimensiunilor nominale ale sitei). Randamentul cîuruirii e diferenţa dintre fracţiunea de subgra-nulaţie, din greutatea totală a subgranulaţiei, care se găseşte în trecere, şi fracţiunea de supergra-nulaţie, din greutatea totală a supergranulaţiei, care se găseşte în trecere. El este subunitar, fHndcă o parte a subgranulaţiei rămâne în refuz 165 şi fiindcă o parte a supergranulafiei ajunge (din cauza defectelor sitei, etc.) tn trecere. Fie p fracfiunea de greutate a subgranulafiei confinută în materialul de ciuruit, care are greutatea G; fie pt fracfiunea de greuta/e a subgranulafiei confinută în materialul trecerii dela ciu-ruire, care are greutatea Gt, şi fie pf fracfiunea de greutate a subgranulafiei rămasă în materialul refuzului dela ciuruire, care are greutatea Gft Cu aceste notafii, fracfiunea de subgranulafie din greutatea totală pG a subgranulafiei, confinută în trecere, e ppţ pG ' iar fracfiunea de supergranulafie din greutatea totală (1— p)G a supergranulafiei, confinută în trecere, e (1 ~Pt) Gt (1 -P) G ' Randamentul trecerii e, deci, ptGt (1 —pt) Gt pt-p Gt ll~ pG (1 —p) G ~ p (1 —p) ’ G ’ De altă parte, greutatea totală a materialului e suma dintre greutatea Gt a subgranulafiei şi greutatea Gr a supergranulafiei sale: G = Gţ+Gr, Iar greutatea totală pG a subgranulafiei materialului e egală cu suma greutăfilor ptGt şi prGr ale subgranulafiei din trecere şi din refuz: pG-ptGt + prGr Din ultimele două relafii rezultă Gţ P~Pr G Pt-Pr' Introducând în expresiunea brută a randamentului ciuruirii, se obfine expresiunea curentă a acestui randament: P-Pr Pt-P 1 yj=---------------- 1-P Pt-Pr P Această valoare se înmulfeşte cu 100, penfru a obfine randamentul procentual al ciuruirii. Cu cât r] e mai mare, cu atât calitatea ciuruirii e mai bună. î. Randament de decantare [Bbixo# CTCTaH-BaHHfl; rendement de la décantation; Ausscheidung der Absefzung; output of the décantation; deritési hatásfok]. Canal.: Raportul dintre greutatea materiilor confinute în suspensie de o apă de canal şi sedimentate într'un decantor, şi greutatea totală a acestor materii. 2. ~ de distilare [neperoHHbiH Bbixo#; rendement de distillation; Destillationsertrag; distilla-tion output; desztillácio-teljesitmény]. Ind pefr.: Raportul dintre cantităfile de fracfiuni obfinute prin distilare fracfionată, în condijiuni de temperatură şi de presiune specifice proceselor de fabri- caţie utilizate în industria petrolieră, şi dintre cantitatea de materie primă supusă distilării, ca un amestec complex de fracţiuni (de ex. ţiţeiul). Datorită pierderilor de distilare, randamentul e totdeauna mai mic decât unitatea. Există două categorii de randamente de distilare: potenţial şi practic. Randamentul de distilare potenţial se determină în laborator, cu metode de analiză oficiale, pentru a stabili calitatea materiei prime, a caracteristicelor de proiectare şi de producţie, servind în acelaşi timp ca termen de comparaţie pentru randamentele obţinute efectiv în instalaţii. Astfel, determinarea randamentului în produse de primă distilare conţinute în ţiţeiu se face după metoda STAS 2150-51 sau cu aparatul Gadaskin. Pentru stabilirea compoziţiei chimice a unui amestec de gaze petroliere şi determinarea randamentului unei instalaţii de prelucrare a acestor gaze se foloseşte metoda STAS 422-49, cu aparatul Podbielniak. Pentru stabilirea randamentului potenţial în benzină al unei instalaţii de cracare termică se foloseşte formula Nelson, bazată pe o serie de parametri determinaţi în laborator — şi anume: densitatea materiei prime, a reziduului şi a benzinei obţinute prin cracare. Metoda e aproximativă. — Randamentul de distilare practic e cel obţinut efectiv într'o instalaţie de distilare. Raportul dintre randamentul de distilare potenţial şi randamentul obfinut efectiv yj2 se numeşte eficacitatea instalaţiei de distilare: Acest raport poate fi subunitar sau supraunitar, depinzând de caracteristicele constructive ale instalaţiei de distilare şi de regimul tehnologic cu care se operează în instalafie. s. ~ de reacţie chimică [Bbixojţ XHMHHeCKOil peaKlţHH; rendement d'une réaction chimique; Wirkungsgrad der chemischen Reaktion; efficiency of a chemical reaction; vegyi reakció hatásfoka]. Chim.: Raportul dintre cantitatea de substanţă obţinută într'o reacţie, şi cantitatea care rezultă din ecuafia chimică a reacţiei respective. Randamentul unei reacţii depinde de condiţiunile de lucru (presiune, temperatură, concentraţie, catalizatori, etc.). 4. ~ masic. V. sub Randament în greutate. 5. Randament în cantitate de electricitate: Sin. Randament în sarcină electrică (v.). 6. ~ în curent electric [k. n. 3JieKTp0T0Ka; rendement du courani; Stromausbeute; current yield; áramhatásfok, áramkihasználés]. Electrochim.: Raportul dintre integrala de timp qt a curentului electric teoretic necesară, şi dintre integrala de timp qe a curentului, necesară de fapt într'o electroliză, penfru a libera la electrod o aceeaşi cantitate de produs rj ~qtlqe* E ega! cu raportul dintre cantitatea de produs obţinut experimental şi cantitatea calculată după legea lui Faraday, pentru o integrală de timp dată a curentului, adică pentru o sarcină dată, trecută prin baia electrolitică. 166 1. Randamenf în sercină electrică [K.ri. A-B3JieK-TpHHeCKOí! HarpySKH; rendemen! en quantité d'élecfricité; Wirkungsgrad in Elektrizitátsmenge; quantity of electricity efficiency; elektromos töltési hatásfok]. Elf.: Raportul dintre sarcina electrică debitată de un acumulator în timpul descărcării oprite la o limită determinată, sau dintre integrala de timp corespunzătoare a curentului electric, şi sarcina electrică (sau integrala de timp a curentului, corespunzătoare) necesară pentru încărcarea acumulatorului. Sin. Randament în cantitate de electricitate. 2. Randament [bmxoa; rendement; Wirkungsgrad, Lieferungsgrad; efficiency; hatásfok]. 2: Sin. Randament volumetric (v.). 3. ~ volumetric [oő'beMHblft BbiXO#; rende-ment volumétrique; volumetrischer Wirkungsgrad, răumlicher Lieferungsgrad; volumetric efficiency; volumetrikus hatásfok, szállításitok]. Mş.: Raportul dintre volumul de fiuid admis într'o maşină de forfă motoare, respectiv debitat de o maşină de forfă generatoare, şi volumul de fluid calculat excluziv pe baza relaţiilor geometrice. Randamentul volumetric se exprimă prin formula în care Vr e volumul real de fluid admis, respectiv debitat de maşină, iar V0 e volumul calculat. Valorile medii ale randamentului volumetric sunt: 0,82***0,90 la motoare cu ardere internă lente, 0,75-**0,80 la motoare cu ardere internă rapide, 0,96“*0,98 la turbine hidraulice, 0,93-"0,98 la pompe hidraulice cu piston, 0,90-*-0,98 la pompe hidraulice cu rotor, 0,94"*0,96 la compresoare cu piston, etc. V. sub Umplere, grad de 4. ~ volumetric de fund al pompei de extract ie [AOHHbiă c^eMHbiit BbixoA Hacoca; rendement volumétrique au fond du sondage de la pompe submergée a pétrole; volumetrischer Nutzeffekt in der Bohrlochsohle beim Pumpbe-frieb; volumetric efficiency at the bottom of the ho!e of the oii well deep pump; mélyszivattyú alapzati volumétrikus hatásfoka]. Expl. pefr#; Raportut dintre volumul de lichid extras la suprafaţă, corespunzător unei perioade de pompare, şi volumul de cilindru străbătut efectiv de pistonul pompei de extracţie (produsul dintre secjiunea pistonului şi cursa lui). Cursa pistonului se calculează în funcţiune de cursa la suprafaţă, la prăjina lustruită, ţinând seamă de aiungirile garniturii de prăjini de pompă şi ale coloanei de extracţie (dacă nu e ancorată), ca şi de efectul de supracursă, — sau se determină după lungimea porţiunii uzate a cămăşilor pompei sau, mai exact, cu ajutorul dinagrafului de fund. Acest randament e, în genera!, subunifar — şi rareori supraunitar, datorită efectului de supracursă (v.). Un randament bun are valorile 0,7"-0,8. 5. ^ volumetric de suprafaţă al pompei de extracţie [n0BepxH0CTHbiă oŐTbeMHbiö Bbixo# Hacoca; rendement volumetrique â la surface de la pompe submergée a pétrole; volumetrischer Nutzeffekt der öitiefpumpe an der Oberflăche; volumetric efficiency at the surface of the oii well deep pump; méíyszivattyú felületi volumétrikus hatásfoka]. ExpL pefr.: Raportul dintre volumul de lichid extras la suprafaţă, corespunzător unei perioade de pompare, şi volumul de cilindru străbătut de pistonul pompei de extracţie (produsul dintre secţiunea pistonului şi cursa la suprafaţă, la prăjina lustruită). Randamentul e, în general, subunifar, datorită coeficientului de umplere (v. Umplere, coeficient de ~) al pompei, care e subunifar (din cauza gazelor, a spaţiului mort şi a frecării hidraulice), datorită pierderilor de lichid prin neetanşeitatea pistonului, a supapelor şi a ţevilor de extracţie şi a legăturilor lor, datorită micşorării volumului ţiţeiului prin trecerea dela presiunea şi temperatura de fund la cele de suprafaţă, datorită pierderii de cursă prin alungirea elastică a prăjinilor şi a ţevilor de extracţie, sub acţiunea alternată a presiunilor lichidului pe secţiunea pistonului, etc. în parte, randamentul e compensat în aceste scăderi; el e însă rareori supraunitar, datorită efectului de supracursă (v.). în general, randamentul e cuprins între 0,4 şi 0,8. o. Randament [npOAyKTHBHOCTb; rendement; Leistung; efficiency, output; teljesítmény]. 3. Tehn.: Mărime scalară care nu e de natură energetică, produsă de un sistem sau printr'o operaţiune, în unitatea de timp, în condifiuni de lucru variabile. Depinde de condifiunile de lucru. Exemplu: 7. ~ telegrafic [nepe/ţafonţan cnocoőnocTb Tejierpa(|)a; rendement télégraphique; Telegra-phierleistung; telegraphic efficiency; távirati teljesítmény]: Numărul de cuvinte pe minut care poate fi transmis cu un aparat telegrafic. El depinde de vitesa telegrafică şi de codul telegrafic folosit. s. Randamentul găurii de mină [np0H3B0flH-TeJibHOCTb py^HH^HOro OTsepcTHfl; rendement du trou de mine; Bohrlochswirkungsgrad; bore hole efficiency; aknakamra hatásfok]. Mine: Mărime caracteristică, definită prin raportul dintre lungimea de gaură distrusă de aefiunea încărcăturii explozive a găurii, şi lungimea de gaură înîfîaî perforată. El depinde de complexul de operafiuni în legătură cu plasarea găurii la frontul de înaintare, de înclinarea găurii fafă de front, de constantele mecanice ale rocei, de structura rocei, de cantitatea de exploziv din încărcătură, de tăria explozivului, de procedeul de aşezare a încărcăturii în gaură, de corectitudinea burării, de materialul de buraj, etc. La aşezarea cartuşelor în gaură, unul după altul, randamentul găurii e 0,7-**0,8, valorile mai mici referindu-se la plasarea cartuşului armat ultimul; în cazul încărcăturilor în cuptor sau etajate, randamentul poate atinge valori între 0,95 şi 1. 9. Randanit: Sin. Pămânfel (v.). 10. Rândea. V. Rindea. 11. Rânduire: Sin. Rindelare (v.). 12. Rândul niturilor: Sin. Niturilor, linia ~ (v.). 13. Rândunică [6oM-őpaMceJib; cacatois, per-roquet volant; Oberbramsegel; royal; sudárvitojla]. Nav. V. sub Velă. 167 j. Rândunica, coadă de ~ [jiacTOHKHH XBOCT; queue d'aronde; Schwalbenschwanz; do-vetail; fecskefark]. Tehn.: 1. Formă a unui element de îmbinare fixă (v. îmbinare în coadă de rândunică) sau a unui organ de maşină cu asamblare prin ghidaj de alunecare, caracterizată printr’o a b ÉJ □ <>) şi b) ghidaj a în coadă de rândunică, la maşini-unelte; <) îmbinare în lemn, cu cep în jumătate de coadă de rândunică şi cu pana; d) îmbinare în lemn, în coadă de râ~ dunică. secţiune longitudinală, respectiv transversală (perpendiculară pe direcfia de alunecare), în trapez a cărui bază mare formează marginea liberă şi a cărui bază mică face corp comun cu piesa asamblată. — 2. Element de îmbinare fixă, sau organ de maşină pentru asamblare cu ghidaj de alunecare, care are forma de coadă de rândunică în accepţiunea de mai sus (v. fig,). Se folosesc şi piese în jumătate de coadă de rândunică (de ex. la îmbinări în lemn) sau piese de legătură în coadă de rândunică dublă. La ghidajul în coadă de rândunică al maşinilor-unelte, unghiul e, de obiceiu, de 50°12\ 2. Rândunică, coadă de Zoot. V. Coadă de rândunică. sr Rândunică, cuib de ~ [ Jiac tohkhhq rHe3ao; nid d'hirondelle; Schwalbennest; swallow's nest; fecskefészek]. Mş. ferm.: Depunere în formă de cuib de rândunică, din particule fine de sgură şi de cenuşă topite, pe fevile unei căldări de abur. Se formează, în căldările cu ardere de cărbune pulverizst, fie pe bordurile fevilor de fum de pe placa tubulară a cutiei de foc şi în interiorul fevilor de fum, la căldările ignitubulare (căldări de locomotive),fie pe peretele exterior a! fevilor de apă şi de supraîncălzire, la căldările acvatu-bulare. Cuiburile de rândunică se formează când temperatura din focar e mai înaltă decât temperatura corespunzătoare puncfu!ui de topire (de muiere) a sgurii şi a cenuşii, astfel încât sgura şi cenuşa în stare de fuziune aderă la perefii jevilor. în exploatarea căldărilor de abur cu ardere de cărbune pulverizat, formarea acestor cuiburi, cari pot atinge dimensiuni foarte mari, prezintă două inconveniente: prin depuneri se reduce secfiunea de trecere a gazelor de ardere, reducerea pu- tând ajunge până la astuparea completă a trecerii, astfel încât se micşorează tirajul şi, deci, capacitatea de vaporizare a căldării; stratul de sgură şi de cenuşă are o conductibilitate termică mică (aproximativ 0,07*”0,12 kcal/mh°), şi deci scade randamentul suprafefelor de încălzire ale căldării. Pentru evitarea formării cuiburilor de rândunică trebue ca temperatura din camera de combustie să nu depăşească o valoare care să asigure gazelor de ardere, la intrarea în fasciculul de fevi de fum, respectiv î spaţiul dintre fevile de apă, o temperatură inferioară temperaturii de topire a sgurii şi a cenuşii. Realizarea acestei temperaturi e destul de dificilă, fiindcă arderea din focar se efectuează cu atât mai repede, cu cât temperatura în camera de ardere e mai înaltă, şi fiindcă randamentul focarului depinde de rapiditatea reacţiei de ardere, astfel încât e necesar să se realizeze temperaturi înalte. într'un focar se caută, deci, să se realizeze, de o parte, o temperatură înaltă care să asigure arderea cât mai rapidă a cărbunelui pulverizat, iar de altă parte, o răcire a curentului de gaze de ardere înainte de fasciculul de fevi, până !a o temperatură care să asigure granularea sgurii şi a cenuşii topite. — Deoarece realizarea acestei temperaturi optime depinde de modul de construcfie a camerei de ardere din focare şi de conducerea focului, focarele cu ardere de cărbune pulverizat se echipează cu suflătoare cu abur sau cu aer comprimat, pentru curăfirea de depuneri a perefilor fevilor, sau cu dispozitive automate de ridicare a depunerilor de sgură şi de cenuşă (electoare cu apă sau cu aer comprimat). — Evacuarea din focar a sgurii şi a cenuşii în stare topită, aplicata la unele focare, împiedecă, de asemenea, formarea cuiburilor de rândunică. La căldările ignitubulare cu ardere de păcură, în special la unele căldări de locomotivă, arderea incompletă a păcurii produce, de asemenea, cuiburi de rândunică, prin depuneri cocsificate la bordurile plăcii tubulare a cutiei de foc a fevilor de fum. V. şi sub Răcirea curentului de gaze de ardere. 4. Ranfluare [CHflTHe c mgjih; renflouage; Schiffsbergung, Abbingen, Floitmachen; refloating; hajó-felemelés], Nav.: Operafiunea de ridicare la suprafafă a unei nave scufundate şi de punere a ei în stare de plutire. 5. Ranforsare. Tehn.: Sin. întărire (v.). 6. Ranforf [CKpenjieHHe; piéce de renfort; Versteifungseisen; siiffening iron, stiffener; merevítő vas]. Pod.: Element de construcfie format din una sau din mai multe bare profilate metalice, destinat să asigure rigiditatea transversală a unui pod metalic. De obiceiu, ranforturile podurilor deschise se aşază la legăturile dintre antre-toazele căii şi grinda principală; ranforturile podurilor închise, la legăturile dintre montanfi şi riglele superioare cari solidarizează tălpile superioare ale celor două grinzi principale. 7. Rang [paHr; rang; Rang; order; rang]. 1. Alg.: Numărul r astfel ales, încât tofi determinanţii de 168 ordin mai mare decât r, formafi cu elementele unei matrice |aJJ (*='1, 2k—\, 2•■•m) respectând aşezarea lor, sunt nuli — şi cel pufin un determinant de ordin r e diferit de zero. Rangul unui sistem de forme lineare sau al unui sistem de ecuafii lineare e rangul matricei coeficienţilor acestor forme sau ecuafii. î. Rang [paHr; rang; Rang; order; rang]. 2. An. mat.: Numărul r al formelor Pfaff linear distincte 2 Li > (Lt-\-L2). Raportul dintre suma suprafefelor diagramelor indicate £ Lit aşezate în ordinea succesiunii expansiunii, şi suprafafa diagramei de comparafie, construită după ciclul Rankine care le înscrie, se numeşte grad de plenitudine. Gradul de plenitudine variază între 0,55 şi 0,75, el fiind mai mic la motoarele cu abur supraîncălzit (valoarea lui scade odată cu valoarea gradului de supraîncălzire). î. Rankinlzată, diagramă ~ [/ţHarpaMMa CBeAeHHan k npotţeccy PaHKHHa; diagrammé rankinisée; rankinisiertes Diagramm; Rankine diagram; rankinizált diagramm]. M?. ferm.: Diagramă unică a unui motor cu abur cu expansiune frac-fionată, comună etajelor sale, care circumscrie diagramele indicate ale motorului, aşezate în ordinea succesiunii expansiunii. Serveşte ca diagramă de comparafie pentru aprecierea calităfii unui motor cu abur cu expansiune fracfionată şi în calcule preliminare pentru dimensionarea motorului cu abur. Sin. Diagramă Rankine. 2. Ranversare.Nav.a.:Sin.întoarcerepearipă(v.). s, Ranversarea liniilor spectrale. V. Răsturnarea liniilor spectrale. 4. Ramili, „legile" lui ~ [3aKOHbi PayjiH; lois de R.; R. Gesetze; R .'s laws; R. törvényei]. Chim. fiz.: Două relafii, dintre cari una referitoare la variafia punctelor de fierbere şi cealaltă referitoare la punctul de topire al solufiilor diluate: într'un acelaşi disolvant, cantităfi moleculare egale de substanfe diferite produc aceeaşi urcare a punctului de fierbere, indiferent de natura sub-stanfelor, respectiv aceeaşi coborîre a punctului de topire; în solvenfi diferifi, o aceeaşi cantitate dintr'o substanfă provoacă urcări diferite de puncte de fierbere, respectiv scăderi diferite de puncte de topire. Se numeşte urcare moleculară a punctului de fierbere, sau constantă ebulioscopică a unui solvent, urcarea punctului de fierbere (în grade) provocată prin disolvarea unui mol dintr'o substanfă oarecare în 1000 g din acel solvent. Se numeşte constantă crioscopică a unui solvent, cobo-rîrea punctului de topire (în grade) provocată prin disolvarea unui mol dintr'o substanfă oarecare în 1000 g din acel solvent. „Legea" lui Raoult referitoare la punctul de fierbere e exprimată prin relafia: în care Aţ e variafia punctului de fierbere (în grade) a solventului; E, constanta ebulioscopică a solventului; c, concentrafia substanfei disolvate; M, greutatea moleculară a substanfei disolvate. „Legea" lui Raoult referitoare la punctul de topire e exprimată prin relafia: A -îă. ‘ M ' în care kt e variafia punctului de topire (în grade) a solventului; K, constanta crioscopică a solven- tului; c, concentrafia substanfei disolvate; M, greutatea moleculară a substanfei disolvate. Cu ajutorul acestor formule se calculează greutatea moleculară prin metodele ebulioscopică şt crioscopică. V. şi Ebu'ioscopie şi Crioscopie. 5. Rapakiwi [pa3H0BHAH0CTb rpatmTa Pa-naKHBH; rapakiwi; Rapakiwi; Rapakivi graniţe; rapakiwi]. Mineral., Geo/.: Varietate de granit porfiric cu hornblendă şi biotit, caracterizat prin cristale de ortoză roşie cu un înveliş de oligoclaz. Formează masive în diferite regiuni din Finlanda, dirt Platforma rusă. Punerea în loc a granitului de Rapakiwi s'a făcut în Precambrian. E folosit ca piatră de construcfie şi de ornament. o. Rapănul ramurilor [3a6ojieBaHHe BeTBen HŐJIOHH H rpynra; gale des pommiers et des poi-riers; Fusicladiumkrankheit der Apfel- und Bir-nenbâume, Schorfkrankheit der Apfel- und Bir-nenbăume; scab of the appie and pear trees; alma- és körtefák koszbetegsége]. Arb.: Una dintre cele mai păgubitoare boale ale merilor şi perilor din fara noastră, produsă de două ciuperci microscopice aparţinând genului endostigmelor: Endo-stigma inaequalis, care atacă mărul, şi Endo-stigma pirina, care atacă părul. Aceste ciuperci aîacă frunzele, fructele şi ramurile merilor şi perilor. Pe frunze se produc pete, de obiceiu circulare, cu diametrul de 1***5 mm, izolate sau unite mar multe la un loc, măslinii la început, apoi cenuşii-negricioase, şi cu prelungiri radiare fine pe margine. Frunzele puternic atacate se usucă şi cad. Când sunt atacate fructele mici — mai ales la păr — acestea se înnegresc şi cad. Pe fructele mai mari apar — atât la meri, cât şi la peri — pete circulare cenuşii-negricioase, izolate sau mai multe la un loc. Atacul pe ramuri e mai frecvent la peri. Ramurile bolnave prezintă crăpături şi umflături neregulate, în dreptul cărora scoarfa se ridică şi se rupe. în centrul petelor de pe frunze şi de pe fructe se formează, în a doua jumătate a primăverii, fructificaţii te ciupercii, — conidiofori cuconidiL Conidiile sunt uşor luate de vânt şi de apele ploilor — şi sunt purtate la distanfe mari, pe alfr pomi, pe cari îi infectează. Infecfiunea produsă de conidii se repetă în tot timpul verii. Peste iarnă, ciupercile rezisfă sub formă de micelii de rezistenfă, cuibărite printre crăpăturile scoarfef ramurilor. Infecfiunea cu rapăn se mai poate face şi prin ascosporii cari se formează în nişte pungf numite peritecii, pe frunzele căzute din toamnă şi rămase sub pomi. Combaterea acestei boale se face prin stropiri de iarnă, de primăvară şi de vară, cu zeamă sulfo-calcică — şi prin măsuri de igienă culturala (strângerea şi arderea frunzelor şi a fructelor bolnave, tăierea ramurilor atacate, etc.). Sin. Pătarea cafenie a frunzelor şi a fructelor. 7. Rapel [nOBTOpeime; rappel; Zurückrufungr recall; megismétlés]. Arh : Accent arhitectonic sau decorativ care reapare din loc în loc pe fafadele unei clădiri sau ale unui ansamblu, fie reamintind tema principală într'o formă identică sau într'o vari- 170 antă asemănătoare, fie constituind, prin repetire, o a doua temă secundară. Constitue unu! dintre mijloacele de a realiza o compoziţie unitară a unei clădiri sau a unui ansamblu. Repet'rea periodică a unui rapel poate da naştere unui ritm (v.). î. Rapel [B03BpaT; rappel; Zurückbringen; bringing back; visszaterelés]: Readucerea în pozifia inifială a unei piese sau a unui sistem tehnic, sub acfiunea greutăţii proprii sau a unor forfe elastice, după ce piesa sau sistemul tehnic s'au depărtat de acea pozifie. 2. Rapel, dispozitiv de ~ [B03Bpamafonţee yCTpOHCTBO; dispositif de rappel; Rücksfelívor-richtung; readjusting gear; visszaterelési készülék, visszaszállítási berendezés]. Mş.: Dispozitiv folosit pentru a readuce o piesă sau un sistem de piese în pozifia inifială, după ce, prin mişcare, piesa sau sistemul de piese s'au depărtat de acea pozifie. Dispozitivele de rapel sunt folosite, fie în cazurile în cari un sistem are o deplasare periodică comandată, şi el trebue readus periodic în pozifia 5a inifială (de ex. la diferite sisteme de distribuţie la motoare, la pompele de injecfie ale motoarelor Diesel, etc.), fie când deplasarea sistemului fafă de pozifia sa inifială e incidsntală (de ex. mersul în curbă al vehiculelor de cale ferată). Dispozitivele de rapel se deosebesc după felul în care se produce forfa de rapel. Ele se împart în trei grupuri principale: dispozitive la cari forfa de rapel se produce prin acfiunea greutăfii sistemului în care e montat dispozitivul de rapel, dispozitive la cari forfa de rapel e provocată prin elasticiiatea transversală a unui sistem de resorturi, şi dispozitive combinate. Dispozitivele la cari forfa de rapel se produce prin acfiunea greutăfii sunt dispozitive de rapel cu sectoare, cu plane inclinate, cu suspensoare şi cu leagăn, etc. Dispozitivul de rapel în formă de sectoare e format dintr'o piesă care are forma a două sectoare de cerc reunite, sprijinită în două reazeme, centrul fiecărui reazem fiind centrul arcului de cerc al sectorului opus. Greutatea care revine -sectorului e transmisă prin intermediul unei plăci de alunecare, formată din două plane inclinate I) pozifie de mers în aliniament; II) pozifie de mers în curbă; I) placă de alunecare; 2) sector; 3) reazem; Fr) forfă de rapel; G) apăsarea repartizată pe sector; R) raza sectorului; a) unghiul de deviafie al sectorului. tangente la arcele de cerc ale sectorului în vârful acestuia, în pozifia obişnuită de funcfionare (v.fig.). Când sistemul deviază de'a pozifia lui obişnuită de funcfionare, deviază şi sectorul, şi se produce forfa de rapel Fr=Gtga, care tinde să readucă sectorul în pozifia inifială. Sistemul cu sectoare e folosit la unele tipuri de locomotive, ca dispozitiv de rapel pentru readucerea locomotivei în aliniament, după ieşirea ei dintr'o curbă. Dispozitivul de rapel cu plane inclinate e format din două piese (v. fig.) cu fefele inclinate, în contact (pe fefele inclinate). Sistemul e folosit la unele locomotive (relativ rar, din cauza frecării mari înfre planele inclinate). Una dintre piese e fixată de cadrul locomotivei, iar cealaltă, de cadrul boghiului. în pozifia medie, la mersul în aliniament, greutatea e repartizată uniform pe ambele plane inclinate; când boghiul se deplasează într'o parte, greutatea se transmite numai pe unui dintre planele inclinate, provocându-se forfa de rapel Fr, care are direcfie orizontală. Forfa de rapel e direct proporfională cu unghiul de inclinare oc. De obiceiu se ia tga= 1 /6---1 /9. Forfa de rapel fiind invers proporfională cu frecarea dintre piesele cu plane inclinate, calitatea ungerii e de mare importanfă. La unele sisteme — în special la boghiurile de vagoane — dispozitivul de rapel cu plane inclinate se construeşte cu role (v. fig.). Rolele sunt introduse între planele inclinate, greutatea fiind transmisă prin ele, dela un plan la celălalt, reducându-se astfel frecarea dintre suprafefe. Desavantajul sistemului consistă în posibilitatea de blocare a rolelor, din cauza uzurii suprafefelor inclinate sau a rolelor. Dispozitivul de rapel cu suspensoare şi cu leagăn e folosii la unele locomotive cu osii libere, înzestrate cu dispozitive de aşezare radială a osiilor (biseluri). Greutatea repartizată pe osie se transmite prin leagănul articulat, la două suspensoare articulate la capete (v. fig.),. La mersul în aliniament al locomotivei, suspensoarele sunt în pozifie verticală; la mersul în curbă, suspensoarele ocupă o pozijie înclinată fafă de verticală, şi astfel se exercită la fiecare suspensor componenta orizontală a forfei transmise prin leagăn (jumătate din greutatea pe osie, dirijată Dispozitiv de rapel cu plane inclinate (pozifie la mersul în curbă). Í) plan inclinat fixat de cadrul locomotivei; 2) plan inclirat fixat de cadrul boghiului; 3) sensul deviafiei laterale; G) apăsarea pe planul inclinat; Fr) forfa de râpei; /) deplasarea laterală a boghiului; h) ridicarea cadrului bco-motivei; a) unghiul de inclinare. Dispozitiv de rapel cu plane inclinate şi cu role. Í) plan inclinat fixsf de cadrul vehiculului; 2) plan inclinat fixat de cadrul boghiului; 3) rolă; G) apăsarea pe roia; Fr) forja de rapel; a) unghiul de inclinafie. 171 In direcţia axei longitudinale a suspensorului). Aceste componente orizontale ale greutăfii pe osie G constitue forţa de rapel (Fr~ 2~^~tg a = Gtga), care e deci proporţională cu tangenta unghiului de deviaţie a al suspensoarelor. arcuri legate între ele prin tije), cari sunt acţionate printr'un sistem de piese având mişcări dependente de regimul de serviciu al sistemului în care e montat dispozitivul de rapel. în regimul de funcţionare normal (v.) al sistemului, arcurile de rapel sunt destinse; când sistemul intră într'un regim de funcţionare Dispozitiv de rapel cu suspensoare cu leagăn, la locomotivă. 1) pozifia de mers în curbă, deviatis la stânga; II) poziţia de mers în aliniament; III) poziţia de mers în curbă, deviaţie îa dréapta; 1) suspensor; 2) articulaţie inferioară a suspensoiului; 3) leagăn; 4) aHiculatie superioară a suspensorului; 5) cadrul locomotivei; G) greutate repartizată pe osie; I) deplasare laterală; a) unghiul de deviaţie. I Dispozitivele de rapel cu resorturi sunt dispozitive cu resorturi elicoidale, sau dispozitive cu resorturi (arcuri) lamelare cu mai multe foi. La dispozitivele de rapel cu resorturi, forţa de rapel e influenţată de deformaţia acestora. Dispozitivele de rapel cu resorturi elicoidale sunt formate din resorturi elicoidale, acţionate printr'un sistem de piese cari au mişcări comandate de regimul de funcjionare al sistemului în care e montat dispozitivul de rapel. Ele sunt folosite la difer fte sisteme tehnice; de exemplu, la pompele de injecţie ale motoarelor Diesel, pentru readucerea pistonului în poziţia iniţială, după cursa lui de deplasare comandată de arborele de distribuţie (v. fig. sub Pompă de injecţie); la unele osii libere de locomotivă cu deplasare laterală (v. fig.); ia unele tipuri de boghiuri de vagoane, etc. Dispozitiv de rapel cu resort elicoidal, la locomotivă. I) poziţia de mers în aliniament; II) pczitia de mers în curbă; 1) caseta palierelor de osie; 2) longeron; 3) palisr oscilant; 4) rescrtde rapel, elicoidal; 5) piesă d# alunecare; 6) tijă de presiune; 7) caseta resortului de rapel; 8) pivot orizontal. Dispozitivele de rapel cu arcuri lamelare cu mai multe foi sunt formate din arcuri (de obiceiu, două care se abate dela regimul normal, arcurile de rapel sunt comprimate, producându-se o forfă de rape! careVeaduce sistemul în pozifia sa inifială. Dispozitivele de rapel cu arcuri lamelare cu mai multe Dispozitiv de rapel cu arcuri longitudinale, la boghiuri de locomotivă. î) patină; 2) arc longitudinal de rapel; 3) tijă de strângere; 4) palierul pivotului; I) deplasare laterală. foi sunt folosite, în special, la boghiurile de vehicule de cale ferată (v. fig.) şi la osiile libere de locomotive cu deplasare laterală (v. fig.). Dispozitivele de rapel combinate sunt constituite prin combinarea a două sisteme de dispozitive de rapel, fie din dispozitive cu acfiune combinată, din tipuri diferite de resorturi, fie prin combinarea diferitelor dispozitive de rapel cu acfionare prin greutate. Dispozitivele de rapel combinate, cu resorturi elicoidale şi cu arcuri lamelare cu mai multe foi, funcfionează prin corni:inarea acţiunii resorturilor şi a arcurilor lamelare. De exemplu, la dispozitivul de rapel al boghiurilor sistem Krauss-Helmholtz al locomotivelor, arcurile lamelare acţionează asupra deplasărilor laterale ale osiei cuplare a boghiului, iar resortul elicoidal, asupra mişcării radiale a osiei libere a boghiului (v. fig. sub Boghiu Krauss-Helmholtz). Dispozitivele de rapel combinate, constituite din dispozitive de rspel prin greutate şi din dispozitive cu resorturi şi arcuri lamelare, pot fi dispozitive formate din resorturi şi leagăn cu 172 suspensoare, dispozitive cu arcuri lamelare cu mai multe foi şi cu sectoare inclinate, etc. Dispozitiv de rapel cu resorturi (arcuri) lamelare, la osii libere de locomotivă. /) pozifia de mers în aliniament; II) pozifia de mers în curbă; I) tijă da strângere; 2) arc de rapel lamelar cu mai multe foi; 3) pivot; 4) caseta pivotului; 5) cutie de unsoare; 6) longs-ron; I) deplasare laterală. Locomotivele folosite în Republica Populară Română au dispozitive de rapel cu suspensoare şi cu leagăn, cu resorturi, şi combinate. î. Rapel, dispozitiv de combinat [komőhhh-p0BaHH0s B03Bpamai0mee ycTpofícTBo; dispo-sit:f de rappel combiné; kombinierte Rückstellvor-richtung; combined readjusting gear; kombinált visszaterelési készülék]. V. sub Rapel, dispozitiv de 2. dispozitiv de cu leagăn şi suspensoare [B03Bpam;ai0meeycTp0iiCTB0 c JiiojibKOiî Ha nOABeCKax; dispositif de rappel a berceau et suspension; Rückstellvorrichtung mit Wiege und Aufhângung; readjusting gear with cradls and suspension; visszaterelési készülék bölcsőszerkezettel és függesztékkel]. V. sub Rapel, dispozitiv de a. ~r dispozitiv de ~, cu plane înclinate [BOSBpamafOmee yCTpOHCTBO C HafUIOHHblMH ÎIJ10CK0CTHMH; dispositif de rappel a pians inclines; Rückstellvorrichtung mit geneigten Ebenen; readjusting gear with inclined planes; visszatere-lési készülék ékfelületekfce)]. V. sub Rapel, dispozitiv de 4. dispozitiv de cu resorturi [npyíKHH-Hoe (peccopeoe) B03BpamaK)iii1ee ycrpDHCT-BO; d spositif de rappel a ressorts; Rückstellvorrichtung mit Federn; readjusting gear w.’th springs; visszaterélesi készülék rugókkal], V. sub Rapel, dispozitiv de 5. dispozitiv de cu sectoare [ceKTOp-Hoe B03Bpamaíomee ycTpoăcTBo; dispositif de rappel é secteurs; Rückstellvorrichtung mit Seg-menten; readjusting gear with segmenţs; vissza-terelési készülék szegmensekkel]. V. sub Rapelr dispozitiv de e. for}3 de ~ [ycHJine caM0B03BpaTa^ force d e rappel; Rückstellkraft; readjusting force; visszaterelési erő]: For}a pe care dispozitivul de* rapel o exercită asupra unei piese sau asupra unui sistem de piese, pentru readucerea în pozifia inifială, după ce, prin mişcare, piesa sau sistemul s'au depărtat de acea pozifie. Forfa de rapel e provocată, de obiceiu, prin destinderea unui resort al dispozitivului de rapel sau prin acfiunea greufăfii. 7. resort de ~ [npyncHHa caM0B03BpaTa; ressort de rappel; Rucksteljfeder; controlling spring* check spring, centering spring; visszaterelési rugó]: Resort al unui dispozitiv de rapel, folosit pentru a exercita forfa de rapel. Resorturile de rapel pot fi resorturi elicoidale, sau resorturi cu foi (arcurr lamelare). V. şi sub Rapel, dispozifiv de 8. Rapid: Sin. Tren rapid (v.). a. Rapid, maşină ~ D. C. [Maimma Paira# D. C.; machine Rapid D. C.; Rapid D. C. Maschine; Rapid D. C. machine; Rapid D. C .gép]. Ind. fut: Maşină pentru confecfionat figarete. Tutunul tăiat e pus într'o cutie numită alimentatorul maşinii, de unde trece prinîre nişte tobe cu curele ghimpate, cari dau stratului de tutun o grosime constantă. De aici, tutunul trece, pe nişte benzi fără fine, la foifa în care e ambalat, după ce* aceasta a fost imprimată; apoi foifa e lipită şi tăiată în figarete, cari se depun în cadre speciale şi se duc la mesele de control. io. Rapidă, prelucrare ~ [cKopocTHbiö MeTOfl OŐpaöOTKH; usinage rapide; schnelle Bearbeitung* rasche Bearbeitung; rapid machining; gyors megdolgozás].V. sub Sfahanoviste, metode ~ de prelucrare. u. Rapidogen, coloranfi ~ [OKpaCHTejiH Pa-IlHfloreH; colorants Rapidogen; Rapidogen-Farb-mittel; Rapidogen colouring matters; Rapidogén* fesfőszerek]. Chim.: Grup de coloranţi de developare, folosifi la imprimarea ţesăturilor. Sunt for-mafi din amestecuri de amine diazotate şi nafto-lafi, substanfe incolore cari, prin tratare cu acizf calzi, trec în coloranţi azoici. Dau colorafii rezistente şi sunt des utilizaţi în industrie. 12. Rapiduri [KaTapaKTbi; rapides; Stromschnel-pn; rapids; vízesések]. V. Cataracte. 13. RapîHi. Gecl.: Sin. Lapilli (v.). 14. Răpirea stâlpilor [y/ţaJieHHe nponcoB; en-lévement®du soutanement; Rauben des Ausbaus; taking out of the props; támpillár kilmeiése]. Mine: Operaţiune de îndepărtare, dela locul unde sunt montaţi, a stâlpilor de susţinere ai unei excavaţii miniere, atât pentru a provoca prăbuşirea tava- 173 nuluî pe care-l susfin, cât şi pentru a fi utilizaţi mţHeHT pe-jţyniţHH; rapport de réduction; Reduzierverhăltnis; redudng ratio; csökkentési viszony, redukció-viszony], Mş.: Raportul supraunitar dintre turafia arborelui de antrenare şi turafia arborelui principal antrenat al unui reductor de turafie, Limitele raportului de reducere sunt: cca i = 1 ••• 10 pentru reductoare cu un singur angrenaj cu rofi cilindrice, cca i— 1“*6, pentru reductoare cu angrenaj cu rofi conice, şi cca i=1-*-80, pentru reductoare cu şurub-melc. Sin. Reducere, DemuHiplicare. 2. Raport de recuperare [OTHOiiieHHe peKyne-paiţHH; rapport de récupération; Rückgewinnungs-verhăltnis; recuperation ratio; visszanyerési viszony, rekuperálási viszony]. Tehn.: Raportul dintre cantitatea de căldură absorbită de aer într'un recuperator şi cantitatea maxima de căldură pe care o poate da gazul, în timpul răcirii lui până la temperatura aerului. 3. Raport de rezisfenfă [oTHomeHHe conpo-THBJieHHfl; rapport de résistance; Wiederstands-verhăltnis; resistance ratio; szilárdsági viszony], Metl.: Raportul dintre secfiunea redusă, prin găurile de nit, a unei suprafeţe de nituire, şi dintre sec-jiunea inifială (înainte de găurire) a acelei supra-tefe. Se determină din relafia > _ t"~{^ ~~ t unde t e distanfa dintre axele găurilor niturilor, iar d, diametrul găurii. 4. Raport de sarcină: Sin. Raport de demulti-plicare (v.). 5. Raport de transformare [K03(})(})Hu;HeHT TpaHC(j30pMai],HH; rapport de transformation; Ober-sétzung, übersetzungsverháitnis; ratio of a trans-tormer; áttétel, áttételi viszony]. Elf.: Raportul dintre tensiunile electrice la bornele primare şi secundare sau, în anumite cazuri, dintre intensităţile curenfilor secundar şi primar ai unui transformator, în condifiuni de funcfionare date. Raportul de transformare din spre primar spre secundar e raportul dintre tensiunile ia bornele primare şi secundare (sau raportul dintre curentul secundar şi cel primar, când e cazul). Acesta e raportul care se subînfelege, când nu se specifică sensul în care se consideră. Raportul de transformare din spre secundar spre primar e raportul dintre tensiunile ia bornele secundare şi la cele primare (sau dintre curentul primar şi cel secundar, când e cazul). Raportul de transformare trebue deosebit de raportul de înfăşurare (v.). 6. Raport de transformare: Sin. Raport de transmisiune (v.). 7. Raport de transmisiune [nepe^aTOHHOe HHCJIO; rapport de transmission; übersetzungsverháitnis; reduction ratio, gear ratio; átviteli visszony], Tehn.: Raportul dintre turafiile a doi arbori antrenaţi prin elemente de transmisiune (lanf, curea, etc.), prin rofi de fricfiune, prin rofi dinfate, printr'un sistem de transmisiune (mecanic, hidraulic, pneumatic, electric), etc,, indiferent dacă arborii sunt paraleli sau nu. La transmisiunea prin curele, raportul de transmisiune are expresiunea: unde nx şi «2 sunt turafiile rofiior de raze r± şi r2, şi w2 sunt viteseje unghiulare respective, d e grosimea curelei, iar cj, <0,02 e un coeficient care depinde de alunecarea curelei. De obiceiu, se aleg următoarele valori: i » 5 la curele plate, i ^ 10 la curele trapezcidale, 15 la curele cu rofi de întindere. La transmisiunea cu lanfuri, pentru raportul de transmisiune se aleg valorile: i^5 la lanfuri pentru role, i^6 la lanfuri articulate pentru rofi dinfate. La transmisiunea prin rofi dinfate, raportul de transmisiune are expresiunea: I-2* n2 z± 9 în care n± şi n2 sunt turafifle rofiior cu numerele de dinfi zt şi z2. De obiceiu, pentru raportul de transmisiune se aleg următoarele valori: i= 1 —10 la angrenaje cu rofi cilindrice cu dinfi drepfi sau inclinafi, i^15 la angrenaje cu rofi cilindrice cu dinfi în V, i — 1—6|a angrenaje cu rofi conice, i= 1—5 la angrenaje cu rofi elicoidale şi hipoide, i = 1 •••80 la angrenaje cu şurub-melc, i~ 3—20 la angrenaje cu melc globoidal. La angrenajele cu rofi dinfate se pot lua şi valori mai mari pentru raportul de transmisiune, dar, în acest caz, randamentul scade — şi angrenarea nu se face în condifiuni bune. Raportul de transmisiune e însuşi raportul viteselor unghiulare numai la angrenaje cu rofi cu mişcare de rotafie uniformă (circulară). La transmisiunea prin rofi de fricfiune, se alege pentru raportul de transmisiune valoarea 7—12, dacă pozifia mutuală a rofiior rămâne neschimbată în timpul mişcării; când una dintre rofile de fricfiune e baladoare, sau când se foloseşte o roată baladoare intermediară, raportul de transmisiune e variabil. La transmisiunea prin sisteme de transmisiune, cum sunt schimbătoarele devitesă sau inversoarele, raportul de transmisiune are diferite valori, după sistemul tehnic la care se foloseşte. Exemple: La cutiile de vitese pentru autoturisme cu trei vitese, raportul de transmisiune e 3-3,8 în vitesa întâi, 1,6—2 în vitesa a doua, 1 în vitesa a treia, şi 3—5 la mers înapoi; la cutiile de vitese pentru autocamioane şi autobuse cu patru vitese, raportul de transmisiune e 3,7--*5 în vitesa întâi, 1,7—2,7 în vitesa a doua, 1 ••• 1,6 în vitesa a treia, 0,7—1 în vitesa a patra, şi 3,5—7 la mers înapoi; Ia schimbătoarele de vitese pentru automotoare, raportul de transmisiune e 9—25 în vitesa întâi, 2—10 în vitesa a doua, 1,2—6 în vitesa a treia, 1—4 în vitesa a patra. Sin. Raport de transformare. 8. Raport volumetric al cilindrilor: Sin. Raportul cilindreelor (v.). ». Raport SB/SH [OTHOineHHe SB/SH; rapport SB/SH; SB/SH Verhaltnis; SB/SH ratio; SB/SH arány]. 177 .Agr.: Raportul dintre suma SB a bazelor schim-îbabile şi totalul SH al hidrogenului schimbabil *drn sol. Suma SB + SH se numeşte capacitate de adsorpţie, capacitate de saturare sau capacitate de schimb. Raportul SB/SH determină reacfia alcalină a solului, când suma bazelor e mai mare, ^i reacfia acidă, în cazul invers. î. Raport susţinut [no/ţepjKaHHoeOTHOmeHHe; rapport soutenu; Nachhaltigkeit; sustained working; ientartott kitermelési arány]. Silv. V. sub Conti-.nuitate de recoltare. 2. Raportarea punctelor [cBe/ţeHHe xonen; acti-on de rapporter des points; übertragung; referring of points; pontok felrajzolása]. Topog.: Operaţiunea transpunerii grafice a punctelor unei trian-gulaţii, poligonafii, drumuiri, etc. pe un plan, la o anumită scară. 3. Raportarea traseului [cBe^eHHe Tpaccbi; j-apporter le tracé; das Zulegen der Trasse; plotting of the line; vonalvezetés felrajzolása]. Drum., C. f.: Desenarea, pe un plan de situafie, a axei unei căi de comunicaţie terestră al cărei traseu a fost studiat şi fixat pe teren, şi pentru care s'au executat lucrările topografice necesare trasării, pichetării, ridicării elementelor planului de situafie, lucrările de nivelment longitudinal, de întocmire -a profilelor transversale de reperare, etc. Raportarea se face pe baza liniei poligonale formate de aliniamente şi consistă în marcarea pe planul de situaţie a tuturor elementelor terenului de pe porţiunea ocupată de calea de comunicaţie proiectată, cum şi de pe o făşie de teren situată de o parte şi de cealaltă a traseului; în desenarea, în roşu a axei traseului, a marginilor platformei, a întretăierilor dintre taluze şi suprafaţa terenului, a elementelor geometrice ale căii, a pozi--ţiilor kilometrice, ca şi a tuturor lucrărilor necesare executării căii de comunicaţie. 4. Raportat [BCTpoeHHblît; rapporté; einge-setzt; buiit up; behelyezett, beillesztett]. Tehn.: Calitatea unui organ de maşină, a unui element maşină sau cu o piesă-suport. Asamblarea piesei raportate e asigurată, de obiceiu, prin şurub, spin, clemă, etc. şi, uneori, chiar prin puncte de sudură (de siguranţă). Nu sunt considerate raportate piesele îmbinate nedemontabil cu piesa-suport, de exemplu plăcile de metal dur aplicate prin lipitură tare. Exemple de sisteme tehnice cu piese raportate: cilindrii de motor cu cămaşă raportată, umedă sau uscată (v. fig. sub Motor cu piston); roţile dinţate cu dinţi raportaţi; frezele cu dinţi raportaţi; inelele de etanşare raportate; etc. (v. fig.). Sin. (parţial) Aplicat. 5. Raportat la [OTHOCflmHeCH k; rapporté â; bezogen auf; referring to; viszonyítva]. Geom.: Calitatea unei figuri geometrice de a avea poziţia indicată faţă de o altă figură geometrică, ultima servind drept sistem de referinţă (de ex. un sistem de axe de coordonate). 6. Raportor [yrJIOMep; rapporteur;Gradbogen, Winkelmesser; protractor, goniometer, angle meter; szögmérő]. 1 .Tehn.: Instrument de desen folosit la măsurarea şi trasarea unghiurilor, constituit fie dintr'un disc circular, cu cercul periferic divizat în 400 de grade centezimale sau în 360 de grade sexagezimale, fie dintr'un disc semicircular, cu semicercul periferic divizat în 200 de grade centezimale sau în 180 de grade sexagezimale, şi al cărui diametru serveşte ca linie de credinţă (linie de orientare pe care este marcată originea gradaţiilor instrumentului), iar centrul, ca punct de credinţă (punct de orientare pe linia de credinţă, pe care se sprijine vârfurile unghiurilor de măsurat). ^ [yrJIOMep; rapporteur; Winkelmesser, verstellbarer Me^winkel; protractor, set square; beállítható szögmérő]: 2. Tehn.: Echer cu unghiu variabil, la care se poate citi, pe un cadran divizat în grade, unghiul format de cele două braţe. Poate fi constituit: dintr'un semicerc care are diviziuni la periferie, şj o riglă rotitoare în Piese cu elemenfe raportate. a) roată dinfată cu dinfi raportaţi; b) freză cu dinfi raportafi; c) scaun şi supapă de robinet, cu inele de etanşare raportate. component al unui organ de maşină, sau a unui e'ement activ component al unei unelte, de a fi ■amovibil şi asamblat în serviciu cu un alt organ de jurul centrului acestuia; dintr'un echer cu un semicerc decupat în interiorul lui şi gradat; din două discuri coaxiale, solidarizat fiecare cu câte 178 o rigla; etc. Citirea diviziunilor se poate face direct, cu ajutorul unui vernier, sau cu ajutorul unui dispozitiv optic cu lupă (v. fig.). Raportoare folosite în metalotehnică. a) raportor cu vernier; b) raportor simplu; c) raportor universal; 1) riglă solidară cu cercul gradat exterior (3); 2) riglă solidară cu cursorul cu vernier (5); 3) cerc gradat; 4) manivelă culisantă de-a-lungul riglei (2); 5) cursor circular cu vernier; 6) şuruburi de blocare. Exemple de folosire a raportorului universal. î. Raportor cu echer [yrJIOMep; rapporteur a équerre; Winkelgradbogen; triangle protractor; szögléc]. V. sub Raportor 2. 2. Raportul dintre modulul de elasticitate al ofelului şi modulul de elasticitate al betonului [OTHOmeHHe Mera^y MO/ţyjiHMH ynpyrocTH CTaJIH H ŐeTOHa; rapport entre le module d'élas-ticité de l'acier et celui du béton; Verhăltnis zwi-schen dem Elastizitătsmodul des Stahles und des Betons; ratio between the modulus of elasticity of the steel and that of concrete; acél és beton rugalmassági modulusok viszonya]. Bet.: Mă- rime convenfională, egală cu raportul n — E0/Eb dintre modulele de elasticitate longitudinală ale ofelului şi betonului, folosită în calculul elementelor de construcţii pe baza rezistenfelor admisibile. Ea păstrează aceeaşi valoare, independent de marca betonului. Modulele au valorile £0 = 2,1*106 kg/cm2, şi Eb-( 1,1 ■■■2,25)105 kg/cm2 la compresiune, şi £’0 = (1,8'"3,6)105 kg/cm2 la încovoiere. Pentru determinarea tensiunilor din încovoiere^ pentru betoanele de marcă medie, se opera cir valoarea n —15, care corespunde valorii Eb = 1,4*105, kg/cm2; această valoare corespunde unor tensiuni în beton apropiate de rezistenfă de rupere. Pentru determinarea rigidităţilor secfiunilor transversale, necesare penfru calculul deformafiilor elastice şi al necunoscutelor static nedeterminate, se opera cu valoarea n— 10, care corespunde valorii Zsft = 2,1*105 kg/cm2 atât la încovoiere, cât şi la compresiune. Pentru a se pune în concordantă calculul secfiunilor de beton armat cu rezultatele experimentale, s'au făcut numeroase propuneri pentru valoarea raportului n, între limitele n — 3 şi « = 22; acestea duceau la complicarea calculului. Teoria betonului armat, după stadiul la rupere şi starea limită (v. sub Rupere şi Stare limită), desvoltată de prof. A. Loleit, prof. Gvozdev şi alfii, elimină cu totul necesitatea utilizării acestuf raport. s. Rărit [pa3pe>KeHHe; éclaircissement; Aus-lichtung; thinning; gyéresités]. Agr.: Lucrare agrotehnică prin care se creează condifiuni favorabile pentru creşterea, desvoltarea şi mărirea producfiet la hectar a culturilor prăşitoare, prin îndepărtarea plantelor de prisos de pe rânduri şi din cuiburi., Răritul asigură plantei suprafafa optimă de nutrifie în condifiuni pedoclimatice date, evită umbrirea reciprocă şi deci etiolarea (creşterea în lungime,., în dauna creşterii în grosime). • Răritul se efectuează în două reprize, la intervale de 10--16 zile. Când s'a semănat în rânduri, primul rărit consistă în despărfirea plantelor pe pâlcuri sau buchete (operafjune numită buche-tare). Se execută manual, cu sapa, sau mecanic, cu cultivatorul, de-a-curmezişul rândurilor. La al doilea rărit se lasă definitiv, în buchete sau în cuiburi, numai numărul necesar de plante. Odată cu răritul se fac şi afânarea solului printre rânduri şi plivitul buruenilor pe rând. 4. Rărită [nJiyr cjţByMH OTBajiaMH; buttoirr charrue â double versoir; Hăufelpflug; double-breasted plough, bufting plough, earthing-up plough; felhalmozó eke]. V. sub Rărifat. 5. Rărifat [OKynHBaHHe; buttage; Anhăufelnr earthing up; felhalmozás]. Agr.: Lucrare agricolă prin care se răstoarnă şi se îngrămădeşte pământ sub formă de coame continue (biloane) la baza plantelor, prin deschiderea de rigole cu adâncimea de cca 15 cm între rândurile de plante. Rărifatul se execută cu rarifa, care este asemănătoare plugului, de care se deosebeşte prin faptul că are două cormane aşezate în unghiu, cu deschiderea înapoi. înlocuirea prăşitului porumbului (v. sub Praşilă) prin rărifat este dăunătoare în regiunile aride şi semiaride şi trebue combătută, întru cât măreşte suprafafa de evaporare a solului, pe lângă faptul că taie o burfă parte din rădăcinile porumbului. Rărifatul poate fi folosit la cultura porumbului numai în regiunile cu peste 700 mm apă din precipifaf ii. 179 Tot în regiunile umede, rărifatul se foloseşte şi pentru executarea şanfuriior în cari se plantează cartofii, aceştia fiind apoi acoperifi printr'o altă trecere cu rarifa, executată între trecerile anterioare, cum şi pentru muşuroitul cartofilor. 1. Răsad [pacca/ţa; plánt repiqué; Schulpflanze; nursery transplant; palánta]. Leg cult.: Legume tinere obfinute în răsadnifă, în ghivece de pământ şi de mranifă sau de turbă, pe brazde de pământ de felină, în ghivece de carton, în ghivece de pământ ars sau în aer liber, rezultate în urma însământării şi apoi a îngrijirlior date, până în momentul când plantele se întăresc suficient, iar temperatura mediului înconjurător permite plantarea lor în câmp deschis, la locul definitiv. Pentru producerea răsadului se seamănă din timp în răsadnifă legumele respective, în rânduri sau prin împrăştiere; apoi se acoper seminfele cu un strat subfire de mramfă sau de nisip cernut, şi se udă. Se astupă răsadnifă cu rogojini, deoarece multe dintre speciile legumicole germinează numai la întunerec. După răsărire, se ridică rogojinile de pe geamuri, cel pufin o parte din zi. Se udă de câte ori e nevoie şi se aeriseşte. Pe măsură ce plantele cresc şi se apropie epoca plantatului, se lasă răsadnifa descoperită mai mult timp, pentru ca plantele să se obişnuiască din ce în ce mai mult cu temperatura mediului înconjurător. 2. Răsădit [nepecaîKHBaHHe; repiquement,re- piquage; Verschulung; lining out, pricking out; palántázott]. Agr.: Lucrare de plantare a materialului săditor în câmp deschis, la locul definitiv. Se recomandă să se execute mai mult seara, mai rar dimineafa, iar pe timp noros, în cursul în- tregii zile, de preferinţă după o ploaie. înainte de plantare, terenul se pichetează; materialul de plantat se fasonează, se clasifică şi apoi se mocirleşte; cu ajutorul plantatorului se deschid gropile în cari se vor introduce plantele, adâncimea variind după specie şi varietate. Ră-sădirea se face cu mâna. Pentru culturi pe suprafeţe mari se folosesc maşini speciale. După plantare, răsadul se udă pentru a face posibilă absorpfia maximă a apei de către plante şi pentru a micşora acfiunea dăunătoare a evaporării. 3. Răsadnifă [paccaAHHK, napHHK; couche chaude; Mistbeet; hot bed; melegágy]. Legculf.: Locul în care se produc răsadurile de legume: un cadru de lemn, acoperit cu geamuri şi aşezat pe un pat de gunoiu de grajd în fermentafie, sau orice strat sau brazdă cultivate cu răsaduri, fie chiar sub cerul liber. în unele răsadnife se pot face şi culturi forfate, cari rămân în răsadnifă până când se obfin produsele definitive. Legumele se seamănă din timp în răsadnife, iar după ce au răsărit, ele se îngrijesc până când se întăresc suficient şi temperatura mediului înconjurător permite să poată fi răsădite în câmp, la locul definitiv. Producerea răsadurilor în răsadnife calde permite începerea culturilor cu mult înainte de a se încălzi timpul. Prin scurtarea, pe această cale, a perioadei de vegetafie în aer liber, cul- turi pretenfioase la căldură au putut fi împinse mult spre Nord şi spre munfi, unde numărul zilelor calde nu e suficient pentru acele culturi. Pentru răsadnifele calde, cu temperatura de 25—30°, se foloseşte căldura artificială, realizată cu ajutorul băligarului sau al altor materii organice cari, prin fermentafie, desvoltă căldură; cu sobe cu burlane cu aer cald sau cu fum; cu apă caldă (termosifoane); cu ape termale, prin folosirea aerului, a apei calde sau a fumului provenite dela instalaţii industriale ca produse secundare; eventual, prin folosirea curentului electric. Răsadnifele reci se încălzesc numai dela Soare şi din căldura Pământului, şi au temperatura de 8-*10°. Răsadnifele mobile sunt aşezate la suprafafa pământului. Sunt compuse din tocuri şi geamuri, aşezate, de obiceiu, pe un pat de băligar. Răsadnifele semifixe îngropate sunt compuse dintr'un strat de băligar aşezat într'o groapă, deasupra patului aşezându-se tocul. Răsadnifele fixe, îngropate, folosesc perefii gropii de băligar; ele se construesc din ziduri, iar tocul se aşază ca şi la cele semifixe. Răsadnifele se construesc, de obiceiu, în partea de Sud a clădirilor, adăpostite de vânturi, în apropierea locuinfelor sau a clădirilor administraţiei fermelor, pentru a fi supraveghiate mai uşor. Ca mediu germinativ se foloseşte, cu bune rezultate, pământul de felină, mranifa, compostul, pământul de frunze, nisipul, toate în amestec» 4. Raşca. Pisc.: Undrea de sârmă, cu mâner, folosită la cătrănirea plutelor dela carmace. (Termen regional). 5. Raşchetă [CKpeőOK; grattoir, raclette; Schraper, Kratzer; scraper; kaparó vas, tisztitó kés], Tehn., Nav.: Unealtă constituită dintr'o bară c Raşchete. a) raşchetă simplă; b) raşcheta-vătraiu; c) raşchefă-paletă; d) raşchetă-feavă. de ofel sau dintr'o feavă de ofel, la care s'au lăfit, s'a ascufit şi, uneori, s'au îndoit în unghiu drept, unul sau ambele capete — şi care e folosită la raşchetarea manuală a suprafefe- 12* 180 lor (ja bordul navelor), la curăţirea fevilor de fum şi a suprafefelor cari au ajuns în contact cu gazele de ardere ale căldărilor de abur, etc. După formă, se deosebesc: raşcheta obişnuită, cu capetele ascufite şi îndoite în sensuri contrare, folosită, de exemplu, la raşchetarea la bordul navelor; raşcheta-paletă, folosită la curăţirea perefilor cutiei de foc; raşcheta-vătraiu, folosită la curăfirea fevilor fierbătoare; raşcheta-ţeavă, fixată pe o coadă de lemn, care e folosită la curăţirea fevilor de fum (v. fig.). î. Raşchefare [CKOŐjieHHe; nettoyage; Reini-gung; cleaning; kaparás, tisztítás]. Tehn., Nav.: Curăţirea suprafeţelor pieselor metalice, prin ră-zuire cu raşcheta. Operaţiunea se efectuează manual sau cu maşini-unelte portative. Se aplică, de exemplu, pentru desprinderea vopselei (piturii) vechi, a ruginii sau a depunerilor din santine sau de pe pereţii navelor, sau pentru curăţirea de funingine şi de sgură a suprafeţelor căldărilor de abur, bătute de gazele de ardere. 2. Raschig, inele ~ [KOJibijaPaiHHFa; anneaux R.; R. Ringe; R. rings; R. gyűrűk]. Ind, chim. sp.: Cilindri cu diametrul egal cu înălţimea (în general 10-'-50 mm), confecţionaţi din tablă, din porţelan, etc., folosiţi ca umplutură în coloane industriale de reacţie, de rectificare sau de ab-sorpţie. Servesc pentru a mări suprafaţa de contact dintre coloană şi lichidele, vaporii sau gazele cari circulă; în coloanele de rectificare, măresc eficacitatea acestora. Se folosesc frecvent, în acest scop, în rafinăriile de petrol. Inele Raschig de porţelan, în cari sunt incluse diverse săruri sau catalizatori, se folosesc în camere de reacţie în industria chimică; de exemplu în industria noastră de amoniac, hidrogenul necesar e preparat prin trecerea metanului, în amestec cu vapori de apă la 1000°, printr'o cameră de reacţie cu inele Raschig, în masa cărora e inclus nichel redus. Sunt folosite şi ca umplutură în filtre speciale pentru absorpţia prafului din gaze, în scrubbere, etc. V. şi Filtru de praf. 3. Răşchifor [motobhjio; dévidoir; Haspel; reeling device; csörlő, gombolyító]. Ind. tar.: Unealtă alcătuită din două crăci sau crăcane, sau dintr'o bară străbătută, la capete, de două beţe transversale, pe care se deapănă firele toarse, de cânepă, de in, etc., pentru a se obţine sculuri. Răşchitorul poate fi constituit şi dintr'o bară de lemn cu câte o cruce la fiecare capăt. 4. Răscoacere [nepeCHejioCTb; surmaturité; Totreife; overripeness; tulérettség]. Agr.: Stadiul vegetativ în care boabele de cereale devin fă-râmicioase, spicele şi paiele se rup, cantitatea de apă atinge 13 %, iar boabele îşi pierd luciul şi se scutură. 5. Răscol. Ind. ţar.: 1. Drug de lemn cu câte o ureche la fiecare capăt, în care intră carâmbii de sus ai loitrelor carului. — 2. Sin. Căuş (v.). g. Răscol: Dispozitiv de scânduri folosit la trierea oilor pentru efectuarea diferitelor lucrări (de ex.: repartizarea oilor în diferite grupuri sau clase, pentru bonitare, pentru alegerea celor bolnave, etc.). Se construeşte la fiecare oierie şi la fiecare stână. Rascolul se compune dintr'un culoar lung de 6«*8 m, construit din panouri (corlate sau lese) de scânduri, având la o extremitate o uşiţă care se deschide în amândouă părţile, în dreptul uşiţei se amenajează un ţarc. Culoarul este puţin mai larg decât lăţimea unei oi, astfel încât prin el să treacă numai câte un animal. în raport cu necesitatea, în lungul culoarului se pot amenaja alte ţarcuri, cu uşiţe. 7. Răsfrângere [oTŐypTOBKa; action de bordér, action de brider; Umbördeln; bordering, flanging; peremezés, karimázás]. Tehn.: Operaţiunea de îndoire, la cald sau la rece, a marginilor unui material —--------------py (de metal, de carton, masă plas- ----1 tică, etc.). Răsfrângerea se efec- i 2' tuează manual, prin baterea marginilor cu un ciocan, pe nicovală, P'esăştantafă, cu mar-pe menghină, etc., sau mecâni- 9jni răsfrânte, zat, prin ciocănire, presare la *) răsfrângere exte-strung, ştanţare, etc. Răsfrân- rioară; 2) răsfrângere gerea poate fi interioară (răsfrân- inferioară, gerea marginilor unei găuri) sau exterioară (răsfrângerea marginilor unui contur exterior), (v. fig.). Se efectuează, în general, pentru formarea de borduri. Sin. (parţial) Rebordurare. a. Răsfrângere, încercare Ia ~ [HCnblTaHHe Ha ŐopTOBaHHe; essai de retroussement; Aufstrei-fungsprobe; tucking up test; kihajlitási vizsgálat]. Rez. mat.: încercarea tehnologică prin care se cercetează proprietatea materialului ţevilor de a se deforma, fară crăpături sau rupere, la răsfrângerea cu 90° spre exterior a capetelor ţevii. V. şi încercare la bordurare. 9. Răşină [CMOJia; résine; Harz; resin; gyanta]. Chim.: Substanţă organică făcând parte dintr'o clasă de substanţe cu structură complicată, constituite din macromolecule cari conţin, în general, carbon, hidrogen, oxigen, azot şi sulf, de consistenţă care variază dela semifluidă până la casantă (incoloră sau galbenă, brună, roşie sau neagră). Răşinile cari se găsesc ca atari în natură se numesc răşini naturale; cele obţinute prin sinteze'chimice se numesc răşini sintetice sau ar? tificiale. Răşinile sunt folosite în industria lacurilor, a vopselelor, a izolanţilor electrici, a săpunului, a hârtiei, în medicină, etc. 10. ~ de Dammar: Sin. Kauri (v.). 11. de guaiac [ryaHKOBBH CMOJia; résine de gajac; Guajakharz; guaiacum resin; guajak-gyanta]. Chim.: Răşină obţinută prin extracţie, din lemnul unor arbuşti originari din India şi din America de Sud, din familia zigofilaceelor, ca, de exemplu, Guaiacum officinale. Prin descompunere dă guaiacol (v.). E folosită atât în industria lacurilor, cât şi în Medicină ca desinfec-tant, stimulent sudorific, etc. Sin. Guaiacen. 12. ~ de petrol [neK; résine de pétrole; Pe-troleumharz; petróleum resin; kőolaj-gyanta]: 1. Compus organic macromolecular conţinând carbon, hidrogen, oxigen, azot şi sulf, care se găseşte în 181 jijeiu şi în produsele petroliere grele (motorină, păcură). Este un prodiis de polimerizare şi oxidare âf hidrocarburilor polinucleare nesaturate. La reacţie participă şi unii compuşi de sulf şi de azot. Răşinile de petrol sunt solubile în eter de petrol şi în acid sulfuric concentrat. Eliminarea lor prin rafinare din produsele petroliere se bazează pe proprietatea de a fi solubile în acid sulfuric (v. Rafinarea produselor petroliere). —2. Răşina care se extrage cu abur din camerele de cocs ale instalaţiilor de cracare termică a petrolului. î. Răşină naturală [ecTecTBeHHan CMOJia; ré-sine naturelle; naturliches Harz; natural resin; természetes gyarta]: Răşină care se găseşte în natură sau care se extrage dintr'un produs natural prin distilare. Se deosebesc răşini naturale animale şi răşini naturale vegetale. Răşinile naturale animale provin din secreţiunile anumitor insecte exotice; astfel e, de exemplu, schellacul (v.), care este produs de insectele Coc-cus lacca şi Tachardia lacca, din India. Răşinile naturale vegetale sunt secretate de unele celule speciale ale plantelor. Răşina se adună în lemnul, în scoarţa sau în fructele acestora, şi e colectată mecanic sau prin extracţie cu solvenţi. După componenţa lor, se deosebesc trei categorii de răşini vegetale: Răşini gumoase, cari conţin cantităţi apreciabile de substanţe pectice din clasa gumelor vegetale; de exemplu: guma Elemi, guma Galbanum, guma arabică, guma tragant, etc. Răşinile gumoase sunt hidrofilé şi sunt folosite în soluţii apoase sau în alcooli. — Oleorăşini şi balsamuri, constituite, în general, din terpene şi esteri aromatici, abietici, etc. Sunt compuşi de consistenţă semifluidă, solubili în solvenţi organici, şi se folosesc în industria lacurilor, în Medicină şi în microscopie. Exemplu de oleorăşină e terebentina, secretată de diferiţi arbori din familia coniferelor. Exemple de balsamuri sunt: balsamul de Canada, balsamul de Peru, balsamul de Tolu, uleiul de cedru, etc. — Răşini reziduale, asemănătoare cu oleerăştnile, după îndepărtarea componentei volatile din oleorăşini. Exemple: colofoniul (v.), care e o răşină reziduală obţinută prin distilarea oleo-răşinii coniferelor; răşina acaroid, care este produsă de plante din familia liliaceelor, din Australia; răşina de Dammar (v. Dammar, răşină de ~ ); răşina de Copal (v.); mastixul; sandaracul, guaia-cul; etc» Se cunosc şi răşini vegetale fosile, de exemplu chihlibarul (v.), copalul Benin, copalul Kauri, copalul Loango, copalul Manila, copalul de Sierra Leone, copalul de Zanzibar, etc. 2. ~ sintetică [HCKyccTBeHHan CMOJia; résine synthétique; synthetisches Harz; synthetic resin; szintétikus gyanta]. Chim.: Răşină obţinută prin sinteză, din substanţe chimice foarte reactive. Se cunosc foarte multe răşini sintetice, cari au fost produse nu numai pentru înlocuirea celor naturale, ci mai ales pentru obţinerea unor produse având calităţi superioare calităţilor acestora. Exemple de răşini sintetice sunt: răşinile acrilice (Paíadon, Plexi-gfas, Plexigum, etc.), răşinile vinilice (v.), răşinile maleinice (v.), răşinile acrilice (v.), etc. V. şi Mase plastice. 3. Răşină, pungă de ~ [CMOJiimafl KapMarn-Ka; vaisseau résineux; Harzgalle, Harzpore; res-i nous poré; gyantalikacs]. Ind. lemn.: Cavitate plină cu răşină, între inelele lemnului de molid, de pin sau de larice (v. fig.). Pungile cu răşină constitue defecte ale pieselor de cherestea în cari se găsesc. 4. Răşini acrilice [aKpnjiOBbie CMOJIbi; résines acryliques; Akryl-harze; acryiic resins; akrylikus gyanták]. Chim.: Răşini sintetice obţinute prin polimerizarea esterilor acidului acrilic şi ai acidului meta-acrilic. în polimerizări mixte se folosesc şi nitrilii. Duritatea răşinilor acrilice şi solubilitatea lor depind atât de gradul de polimerizare, cât şi de greutatea moleculară a alcoolului cu care este esterificat acidul. Esterii alcoolilor cu greutate moleculară mică dau răşini tari şi greu solubile. Când creşte greutatea moleculară a acestor alcooli, răşinile obţinute sunt mai moi şi mai solubile. Polimerizarea esterilor se poate face, fie în fază omogenă, în forme etanşe de sticlă sau de nichel, fie în emulsie, obţinându-se, în acest caz, o răşină sub formă de pulbere. Răşinile obţinute din esterii acidului acrilic sunt folosite mai mult ca lacuri. Exemplu: Acronalul (N. C.). Răşinile cari au ca bază acidul metaacrilic sunt folosite sub formă de plăci, ca sticlă organică incasabilă, la confecţionarea anumitor obiecte, ca rame de ochelari, tabachere, casete, etc. Exemple: Paladon (N. C.), Plastodon (N. C.), Plexiglas (N. C.). Răşina sub formă de pulbere se foloseşte mai ales la fabricarea protezelor dentare. V. şi Mase plastice. . 5. ~ asfaltice [accjpajIbTOBbie CMOJlbi; résines asphaltiques; asphaltische Harze; asphaitic resins; aszfaltos gyanták]: Substanţe macromole-culare organice, cari se găsesc în amestec în asfaltul rămas după distilarea produselor albe şi a uleiurilor uşoare şi grele, din ţiţeiu. Sunt constituite, în general, din hidrocarburi policiclice şi din acizi cari derivă din acestea. Au caracter acid şi greutatea moleculară cuprinsă între 800 şi 1500. Au consistenţă cleioasă şi densitatea peste 1. Au coloarea roşie-portocalie. Sunt solubile în alcool 70%. Componenta acidă se găseşte în proporţia de cca 12%. Răşinile asfaltice se pot separa din asfaltul propriu zis prin disolvare în amestec de alcool-eter, în care atât asfaltul moale, cât şi cel tare sunt insolubili. Răşinile asfaltice nu sunt folosite în industrie. 6. ~ maleinice [MaJieHHOBbie CMOJlbi; résines maléiniques; Maleinharze; maleinic resins; mâleingyantâk]: Răşini sintetice preparate prin tratarea anhidridei maleice cu răşini naturale sau cu diverşi compuşi ca: hidrocarburi, acizii graşi, etc. Se deosebesc trei tipuri: anhidridă maleică + răşini naturale sau acizi rezinici; anhidridă maleică -f hidrocarburi; anhidridă maleică 4- uleiuri vegetale Piesă de lemn, cu pungi de răşină. Í) pungă de răşină. 182 sau acizi graşi. Sunt folosite în industria lacurilor de tipul alchidalilor. î. Răşini polivinilice [nojiHBHHHJiOBbie cmo-Jlbi; résines polyvinyliques;Polyviny|harze;polyvinyI resins; polivinil-gyanták]. V. sub Răşini vinilice. 2. ~ vinilice [BHHHJlOBbie CMOJlbi; résines vinyliques; Vinylharze; vinyl resins; vinilgyanták]: Răşini sintetice, obfinute prin polimerizarea anumitor produşi chimici (monomeri) confinând radicalul vinii, cum sunt: alcoolul vinilic, acetatul de vinii, clorură de vinii, vinilcarbazolul, etc. Sunt numite, după monomerül dela care se porneşte: polivinilalcool, polivinilacetat, poliviniiclorură, poli-vinil-carbazol, etc., sau au diverse numiri comerciale. Prin clorurarea policlorurii de vinii se obfine o răşină mai solubilă decât aceasta: poli clorură de vinii clorurată. Gradul de polimerizare al răşinilor vinilice variază între 5000 şi peste 100 000 greutate moleculară. Cele mai cunoscute răşini, vinilice sunt: Polistirenul (troli-tulul, N. C.), foarte rezistent la agenfi chimici, folosit ca izolant electric şi la confecţionarea de obiecte decorative. Mipolanul (N. C.), polimer mixt al clorurii şi al acefalului de vinii; este solubil în benzen şi în derivafi clorurafi; se foloseşte la izolarea sârmelor electrice, în locul cauciucului. Saranul, polimer mixt al clorurii de vinii şi al clorurii de viniliden. E foarte rezistent la agenfi chimici şi la solvenfi organici. V. şi Mase plastice. 3. Râsnaş. V. Râznar. 4. Râşnire [nepeMOJ]; moulinage â bras; Hand-mahlen; handmilling; kézi darálás]. Gen.: Operafiunea de măcinarea anumitor boabe (deex.porumb, piper, cafea, orz prăjit, etc.) efectuată cu râşnifa. 5. Râşnifa [MéjibHHHKa; moulin â bras; Hand-mühle; handmill; daráló]. Gen.: Maşină portativă, acfionată manual, sau moară cu dimensiuni mici, acfionată manual sau mecanizat, folosită, de obiceiu, în gospodărie, şi care serveşte la măcinarea (râşnirea) prin apăsare şi frecare a boabelor comestibile tari (de ex. a boabelor de porumb, de piper, cafea, orz prăjit, etc.). 6. Răşpăluire [CKaJiWBaHHe; râpage; Raspeln; rasping; ráspolyázás]. Tehn.: Operafiunea de aşchiere la rece a unui material metalic moale (de ex. cositor, compozifie de paliere, etc.) sau nemetalic (de ex. lemn, os, corn, piele, etc.), cu ajutorul raşpelului, care desprinde — prin răzu-ire — aşchii mici dela suprafafa pieselor, de obiceiu pentru a le da forma sau gradul de netezime necesare. Râşpăluirea e o operafiune de degroşare, urmele lăsate de dinfii raşpelului fiind înlăturate ulterior prin pilire cu pile cu din-fare bastardă sau fină, prin răzuire cu răzuitorul sau prin netezire cu hârtie sticlată. Sin. Pilire cu raşpelul. 7. Răspândire [paciiJibiBaHHe; élargissement; Ausbreitung; flattening (out); szétterítés]. Bet.: Diametrul mediu al masei de beton proaspăt, împrăştiată pe masa de răspândire la sfârşitul operaţiunii de încercare la răspândire. V. şi sub Răspândire, încercare la 8. Răspândire, încercare la ~ [HcnbiTaHHe Ha pacnJlbiBaHHe; essai de fluidité; Ausbreitungs-versuch; flow-test; szétteritési vizsgálat]. Bet.: încercare de şantier, folosită pentru determinarea consistenfei unui beton de ciment, proaspăt preparat. încercarea se execută cu ajutorul unei mese de răspândire, formată dintr'o ramă fixă de lemn, de 70X70 cm, pe care e fixată, prin balamale, o planşetă de lemn de cca 16 kg, acoperită cu o tablă inoxidabilă, groasă de 2 mm. Pe latura opusă balamalelor se găseşte un opritor fixat pe rama fixă, pentru a limita ridicarea Dispozitive pentru Încercarea la răspândire. Í) masă de răspândire; 2) maiu pentru îndesat betonul în forma tronconică; 3) beton răspândit pe masă, după efectuarea încercării la răspândire. unuia dintre capetele planşetei mobile la înălţimea de 4 cm, şi un mâner fixat pe planşeta mobilă, pentru ridicarea acesteia. în partea de mijloc a tablei sunt trasate: un cerc cu raza de 10 cm şi doi diametri perpendiculari, paraleli cu laturile mesei. încercarea se efectuează astfel: în mijlocul tablei planşetei mobile, după ce aceasta a fost ştearsă cu o cârpă umedă, se aşază un vas tronconic de tablă (care are diametrul bazei mari de 20 cm, diametrul bazei mici de 13 cm şi înălfimea de 20 cm) în care se toarnă betonút de încercat, în două reprize, îndesându-se, după fiecare turnare, cu un maiu de lemn cu baza pătrată de 4 cm, prin aplicarea a 10 lovituri uşoare la intervale de câte două secunde, dela înălfimea de 10 cm. Se netezeşte partea superioară a betonului şi se lasă proba să stea un minut în vas, după care acesta se trage în sus, vertical. Se ridică planşeta mobilă, până la opritor, fără a se izbi de acesta, şi se lasă să cadă liber de 15 ori, la intervale de trei secunde. Răspândirile betonului încercat se exprimă prin valoarea medie (exprimată în cm) a doi diametri ai masei de beton răspândite pe planşetă, măsurafi după cele două direcfii trasate. Consis-tenfa betonului se exprimă prin media rezultatelor a trei încercări la răspândire, efectuate cu trei probe diferite din acelaşi beton. 9. masă de ~ [ctoji ajih HcnbiTaHHH Ha pacnJlbiBaHHe;table a secousses; Ausbreitungs-tisch; flowing table; szétteritési asztal]. V. sub Răspândire, încercare la t. Răspândire, rezistentă electrică de Vf tsub Rezistentă electrică, 2. Răspândit, maşină de ~ agregate. V. Macină de răspândit agregate, sub Maşini din constructi. s. Raşpel [pamnHJib; râpe; Raspel; rasp; ráspoly]. Tehn.: Pilă de ofel, cu una sau cu mai Dinfări de pile. ■«a) dinfare continuă de pilă (frezată); b) dinfare discontinuă de raşpe!. tnulte fefe cu dinfare discontinuă (v. fig.), folosită la răşpăluirea pieselor metalice sau nemetalice. Forma, dimensiunile şi dinfarea raşpelelor diferă după modul de acfionare şi după obiectul prelucrat. Raşpelele folosite, au de obiceiu, dinfare bastardă sau semifină (v. şi sub Pilă). Raşpelele acfionate manual primesc o mişcare de lucru alternativă, de translafie. Ele pot fi drepte sau strâmbe şi sunt constituite, de obiceiu, dintr'un corp dinfat şi o coadă. Sunt folosite mai smulf raşpele late (cu secjmne dreptunghiulară constantă de-a-lungul axei lor), sau raşpele semirotunde (cu secfiune în segment de cerc, descrescând spre vârf). — Raşpelele acfionate mecanizat primesc o mişcare de rotafie. Ele au forma unui corp de revolufie, şi sunt pile-freze (cu coadă sau cu gaură) cu dinfare discontinuă. ^Dinţii sunt executaţi prin „tăieturi" punctuale aliniate, efectuate cu priboaie. — Raşpelul se foloseşte în industrial emnului (în tâmplărie, în do-gărie), în cismărie, etc., pentru fasonarea, curăţirea şi netezirea pieselor. Sin. Raşpă, Raspel, rKaşpil. 4. Rassel. Drum.: Sistem de fundafie alcătuită din unu sau din mai multe straturi de piatră spartă, de dimensiuni mari, cilindrate, folosită la şoselele macadamizate, în locul fundaţiei constituite dintr'un blocaj. 5. Rasf, metoda ~ [MeTO# PaCT; méthode R.; R. Methode; R. method; R. módszer]. Chim.: Micrometodă expeditivă pentru determinarea «greutăţii moleculare. Se aplică la compuşi organici solizi şi lichizi miscibili cu camforul. Metoda se bazează pe constanta crioscopică mare a camforului, ceea ce dă o scădere mare a punctului lui de topire sau de cristalizare, când confine o altă substanfă. Aceste scăderi sunt direct proporfionale cu fracfiunea de substanfă adăugită, şi invers proporţionale cu greutatea moleculară a acesteia. Determinările se fac cu canfităfi foarte mici, în -tuburi capilare, cu aparate obişnuite pentru luat Ipuncte de topire (v. Topire, punct de ~ ). Formula care dă greutatea moleculară Gm este: în care K e o constantă care se determină cu ajutorul unei substanfe cu greutate moleculară cunoscută, Gs e greutatea subsîanfei, Gc e greutatea camforului, iar At° e diferenfa, în grade, dintre punctul de topire sau de cristalizare al camforului şi cel al amestecului camfor-substanfă. 6. Răstav [3aKJiK)qKa; coin, biseau, coin de serrage; Schlie^keil; quoin; záróék]. Arte gr.: Sin. Piesă de închidere (v.). 7. Rastel [K03JIBI; râtelier; Stander; rack; állvány, talapzat]. Gen.; Suport constituit din doua sau din mai multe piese orizontale aşezate în plane diferite, cu scobituri sau cu crestături, legate sau nu prin alte piese verticale — şi care serveşte Ia aşezarea la rând a unor obiecte asemănătoare (de ex. arme, biciclete, etc.), pentru depozitare. 8. Raşfilă. Ind. far. V. Ragilă. 9. Rastrites. Paleont.: Gen de graptolit mono-prionid cu axul coloniei (rhabdosomul) subfiré şi spiral, căsufele indivizilor fiind mari, conice şi disfanfate, E caracteristic, ca tofi Graptolifii, pentru Silurian. io. Răsturnare [onpoKHflbiBaHHe; renverse-ment; Umkippen; turning over; felfordulás, fel-billenés]. Tehn.: Mişcare a unui solid suslentat, în cursul căreia verticala prin centrul lui de greutate trece, dintr'o parte a limitei fostei lui zone de sustentafie, în cealaltă parte a ei. Rotirea parfială din timpul răsturnării solidului se efectuează în jurul unei muchii de contact instantaneu (muchie de răsturnare) cu suprafafa pe care se găsea zona de sustentafie. La vehiculele terestre, la mersul în curbă, răsturnarea e provocată prin acfiunea forfei centrifuge, care dă momentul de răsturna/e, în ra- Aşezarea în curbă şi jocul forfelor la o osie de vehicul de cale ferată. e) ecartament; h) supraînălfarea; G) greutatea pe osie; Fc) forfa centrifugă; R) rezultanta forfelor; a) unghiul de inclinare a supraînăljării. port cu muchia de răsturnare a vehiculului (muchia exterioară de contact cu calea). Pentru a se evita pericolul de răsturnare a vehiculului pe cale, direcfia rezultantei greutăfii vehiculului şi forfei centrifuge trebue să fie situată în interiorul planului de susfinere (ecartamentul căii) a vehi- cuiului pe cale. Se realizează deci o supraînălfare a vehiculului pe cale, spre exteriorul căii curbe, care se determină astfel, încât rezultanta să fie perpendiculară pe planul de susfinere (v. fig.). în cazul vehiculelor de cale ferată (la cari, la mersul în curbă, forfa centrifugă provoacă şi o apăsare laterală a buzelor bandajelor de rofi asupra şinelor, care tinde să răstoarne şina), asigurarea contra răsturnării vehiculului se obfine prin condifiunea ca rezultanta greutăfii vehiculului şi forfei centrifuge să intersecteze planul de rulare în treimea mijlocie a ecarta-mentului căii. La vehicule cari în mers normal se deplasează în direcfia axei lor principale de inerfie corespunzătoare momentului lor de inerfie minim (axa longitudinală), muchia de răsturnare e paralelă cu axa longitudinală. Răsturnarea vehiculului în jurul* unei axe transversale situate în fafa axei transversale principale a vehiculului se numeşte capotare (ridicarea părfii din spate a vehiculului). Răsturnarea vehiculului în jurul unei axe transversale situate în spatele axei transversale principale a vehiculului se numeşte cabrare (ridicarea părfii din fafă a vehiculului), î. Răsturnare [nepeBopanHBaHHe; retourne-ment; Dberschlag; sommersault; felbillenés]. Av.: Evolufie acrobatică mixtă a unui avion, care consistă în combinarea unei mişcări de rotafie de 180°, în jurul axei sale longitudinale, cu o schimbare de direcfie de 180°, efectuată aproximativ -teşi------------- A) răsiurnare; B) Immelmann. intr'un plan vertical. Astfel, răsturnarea e un semi-tcnou, în general pe dreapta, urmat de un semi-looping, cu o uşoară pierdere de altitudine (v. fig. A); când ordinea evoluţiei e inversă, adică începe cu un semi-looping şi e continuată cu un semi-tonou pe stânga, cu câştig de alti-iudine (care e cu atât mai pronunţat, cu cât excedentul de putere e mai mare), evolufia se numeşte uneori restabilire sau viraj Immelmanr» (v. fig. B). 2. Răsturnare, axă de ~ [ocb onpoKHAbiBa-HHfl; axe de renversement; Umstűrzachse; tiit-ing axis, overturning axis; felfordulási tengely]. Mec..* 1. Axa în raport cu care se răstoarnă un solid. — 2. Axa în raport cu care se răstoarnă un solid sub acfiunea unui cuplu de răsturnare minim. 3. cuplu de ~ [MOMeHT OnpOKH/ţblBaHîiHr couple de renversement; Umsturzkrăftepaar; tilting couple, overturning couple; felfordulási nyomaték]:: Suma cuplelor forfelor exterioare cari se exercită asupra unui solid şi al cărei sens e aslfel, încâf tinde să răstoarne corpul în jurul axei de răsturnare. 4. Răsturnare, dispozitiv de V. Răsturnător,. 5. Răsturnarea imaginii [onpOKHAbiBaHHe h30-ŐpaHíeHHfl; renversement de ţ'image; Umkeh-rung des Bildes; reversal of the image; kép” megforditásj. Fiz.: Formarea, într'un sistem optic, a unei imagini într'o pozifie întoarsă cu 180° fafă' de pozifia obiectului. Răsturnarea imaginii se obfine atât într'o oglindă concavă, cât şi într'o lentilă sau într'un sistem de lentile alăturate cari produc imagini reale. în unele instrumente optice, de exemplu în lunetele terestre, imaginea răsturnată de obiectiv trebue răsturnată din nou, pentru a se obfine o imagine finală dreaptă. Răsturnarea de redresare e făcută de un sistem convergent intercalat, într'o pozifie convenabilă, între ocular şi' imaginea răsturnată produsă de obiectiv, de către un ocular divergent, etc. 6. ~ liniilor spe ctrale [onpoKHflbiBaHHe cnen-TpaJlbHblX J1HHHH; renversement des raies spec-trales; Umkehrung der Spektrallinien; reversal of spectrum lines; spektrálvonalak megfordítása]: Aparifia unei linii înguste întunecate în centrul unei linii spectrale, datorită faptului că radiafia emisă de un izvor de lumină care confine un gaz în stare atomică e absorbită de straturile exterioare de atomi" ai aceluiaşi gaz, cari, fiind mai reci, nu emit radiafia corespunzătoare acelei linii spectrale. Liniile Fraunhoffer din spectrul solar sunt datorite răsturnării liniilor spectrale emise de atomii elementelor din Soare, prin absorpfie în straturile exterioare ale acestuia. — Sin. Ranversarea liniilor spectrale. 7. Răsturnător [onpOKîf/ţbiBaTejib; culbuteur; Kantvorrichtung; filter; felbillentő készülék]. Metl.: Dispozitiv a\ trenului de laminor, care serveşte la. răsturnarea materialului între două treceri sau după ultima trecere de laminare. Răsturnătoarele sunt de construcfie diferită, după produsul care se prelucrează; de exemplu, la laminoare eboşoare se folosesc răsturnătoare cu rulouri, cu cârlige, cu colfare, etc. Exemple: — Răsturnătorul cu rulouri are organuL activ constituit din două rulouri verticale montate pe două piese alunecătoare, conduse de ghidaje plasate înfre rulourile căii cu rulouri. Unul dintre rulouri (cel din stânga, 2) se roteşte liber şi se poate deplasa pe verticală, printr'un mecanisme \ 185 hidraulic; ruloul din dreapta (í) este antrenat ín mişcare de rotaţie printr'un reductor cu melc. Pentru răsturnare, piesele alunecătoare se apropie astfel, încât materialul este strâns între rulourile (1) şi (2); prin ridicarea ruloului (2), deplasabil pe verticală, materialul este rotit cu 45, cu 90 sau cu 180° în jurul axei lui longitudinale. Răsturnătorul este folosit la laminoare de profiluri şi de şine (v. fig. a). — Răsturnătorul cu cârlige are organul activ constituit din trei sau din patru cârlige montate pe unul dintre linealele mânuitorului, acfionate de un electromotor instalat, fie pe lineal (la lami-noarele mai vechi), fie pe fundaţie, alături de calea cu rulouri. Mecanismul de acţionare a cârligelor e constituit din următoarele piese: un reductor de turaţie, un arbore cotit, o bielă şi un angrenaj cu cremalieră (v. fig. b). Acest răsturnător e folosit la laminoare eboşoare mari. — Răsturnătorul cu î. Răsturnător pentru vagoneie de mină [onpo-KHAbIBaTeJIb aJIH pyAHHHHblX BBrOHeTOK; bas-culeur pour wagonnets de mine; Kipper für Gru-benwagen; tipping device for mine wagons; bánya-csille-felbillentő]. Mine: Dispozitiv care serveşte la răsturnarea vagonetelor de mină încărcate cu substanţa extrasă dela fronturile de tăiere sau cu material pentru rambleu, prin rotire în jurul unei axe, de obiceiu orizontale, pentru golire (în pâlnii, silozuri, rostogoale, etc.). După golire, vagonetul e rotit până în poziţia iniţială şi e împins sau tras pe calea ferată de circulaţie. Răsturnătorul poate fi acţionat manual, semiautomat sau automat, şi e constituit, în general, dintr'o platformă cu două şine sau cu bare de oţel profilat, pentru ghidarea roţilor vagonetu!ui; un dispozitiv de rotire; o frână; un dispozitiv de amortisare a şocurilor (la răsturnătoarele semiautomate); un mecanism de Răsturnător cu rulouri. Í) rulou antrenai în mişcare de rofafie; 2) rulou liber; 3)angrenaj cu şurub-meic; 4) ruiou din calea cu rulouri; 5) mecanism de ridicare a ruloului liber. colţare are organul de lucru constituit din trei sau patru colţare, cu role (la laminoare eboşoare mari) sau fără role (la laminoare pentru tablă). Mecanismul de acţionare a colţarelor este, de obiceiu, un angrenaj cu şurub-melc (v. fig.c). — Răsturnătorul cu bucele rotitoare, folosit la laminoare pentru profiluri sau şine, are organul de lucru constituit dintr'un cilindru cu role de prindere diametral opuse şi care e rotit printr'un angrenaj cu şurub-melc (v. fig. d). transmitere a mişcării dela motor (la răsturnătoarele mecanizate şi automate). Motoarele de acţionare pot fi electrice sau pneumatice. După sensul rotirii vagonetelor, se deosebesc răsturnătoare frontale (v. Răsturnător frontal pentru vagonete de mină) şi răsturnătoare laterale (v. Răsturnător lateral pentru vagonete de mină). Pentru debite (număr de vagonete de răsturnat pe oră) mici şi pentru vagonete uşoare (de ex. cu cutie de lemn), cu capacitatea de 0,5”'0,6 m3, se con- Răsfurnatoare folosite în laminorie. p) răsturnător cu cârlige lip JKBMM-UZGM; c) răsturnător cu col/are cu role; d) răsturnător cu bucele rotitoare; 1) cârlig; 2) reductor de turafie; 3) bielă; 4) angrenaj malieră; 5) colfar cu role; 6) angrenaj cu şurub-melc; 7) bucea rotitoare; 8) rolă de susfinere a laminatului. 187 struesc tipuri simple de răsturnătoare. Pentru debite mari sau pentru vagonete grele, cu capacitate mare, se folosesc răsturnătoare cu deservire şi manevrare automată, echipate cu dispozitive de blocare a rofiior vagonetelor. în subteran se instalează răsturnătoare, fie deasupra rostogoalelor (pentru minereu sau material de rambleu), fie pe capre de lemn, deasupra excavafiilor cari se rambleiază manual, în circuitele pufurilor cu skip sau cu descensor în spirală. Când răsturnătorul se instalează într'un circuit, ei poate fi deservit cu circulafia vagonetelor în sens unic {vagonetul plin, introdus în răsturnător, împingând în partea opusă vagonetul golit). în fafa răsturnătoarelor dela rampele pufurilor cu skip, se folosesc frâne de protecfiune şi împingătoare automate. Pentru materiale în pulbere, răsturnătoarele sunt instalate într'un înveliş de tablă, formând o nişă, din care praful e aspirat de exhaustoare. La suprafa{ă se instalează răsturnătoare în circuitele pufurilor (pentru alimentarea benzilor transportoare, cu producţie brută), în circuitele instalafiilor de preparare mecanică, în circuitele de deservire a morilor de rambleu, în haldele de deşeuri. Sin. Basculator de vagonete de mină. î. Răsturnător frontal pentru vagonete de mină [TopiţeBOH onpoKHAbiBaTejib jjjih pyAHHqHbix Bar0HeT0K; basculeur frontal pour wagonnets de mine; Vorderkipper für Grubenwagen; front tipper for mine wagons; bányacsille-homlokfelbillentő]: Răsturnător prin care vagonetul e rotit în jurul unei axe paralele cu osiile. Se construesc răsturnătoare simple, Ia cari vagonetele sunt ridicate manual, şi răsturnătoare semiautomate. — Răsturnătoarele Răsturnător frontal semiautomat, pentru vagonete de mină. a) în pozifie de echilibru, cu vagonetul gol; b) în pozifie de desce-rcare; 1) palier; 2) platformă basculantă; 3) roată de frână; 4) resort amortisor. simple sunt constituite dintr'o platformă de lemn fixă, cu şinele curbate în semicerc la unul dintre capete; când rofile sunt fixate în semicercul opritor, vagonetul e rotit în jurul axei rofii din fafă, până la o traversă care limitează rotirea la cca 60°, după care se deschide zăvorul peretelui fron-ial al vagonetului, pentru golire. — Răsturnătoarele semiautomate sunt constituite dintr'o ramă cu două paliere laterale şi o platformă metalică cu două şine curbate în semicerc la cap şi care e susţinută de un ax format din două semiaxe rezemate în cele două paliere (v. fig.). Construcfia e dimensionată astfel, încât echilibrul e stabil pentru răsturnătorul gol sau dacă în răsturnător e un vagonét gol. Când se introduce un vagonét plin, centrul de greutate al întregului sistem se deplasează deasupra axei de suspensiune şi înainte, şi produce rotirea platformei cu aproape 180°. Pe una dintre semiaxe e calată o roată de frână cu care se micşorează vitesa de rotire. Două resorturi în volută, fixate de rama răsturnătorului, amortisează şocul Ia răsturnare. Revenirea în pozifie normală, după golire, se face prin slăbirea frânei. Rama se fixează cu scoabe, pe capre de lemn. Răsturnătoarele semiautomate se folosesc pentru vagonete cu capacitate până la 1 m3. Sin. Basculator frontal pentru vagonete de mină. 2, ~ lateral pentru vagonete de mină [60-KOBOÖ OnpOKHAblBaTejlb fljiH pyflHHHHblX Ba-TOHeTOK; basculeur lateral pour wagonnets de mine; Seitenkipper für Grubenwagen; side tipper for mine wagons; bányacsille-oldalfelbillentő]: Răsturnător prin care rotirea vagonetului se face lateral. în general, răsturnătorul este constituit dintr'o platformă cu două şine (sau bare de ofel profilat) deasupra cărora, la înălfimea diametrului rofiior vagonetului, se fixează două corniere pentru fixarea rofiior când răsturnătorul se roteşte. Platforma e încadrată într'o carcasă constituită din două cercuri de ofel profilat legate între ele prin bare longitudinale, rezemată de fiecare parte a axei răsturnătorului pe câte două role, cari se învârtesc odată cu carcasa. Răsturnătoarele se con-sfruesc pentru un vagonét (sau pentru un şir de vagonete) şi pentru două vagonete aşezate alături. Răsturnătoarele pentru un singur şir de vagonete se rotesc cu 360° pentru fiecare răsturnare. Răsturnătoarele simple (pentru un singur vagonét, Răsturnător lateral, pentru vagonete de mină, antienat mecanic. până la capacitatea de 1 m3) sunt acfionate prin apăsare cu piciorul pe una dintre grinzile cari leagă cercurile. Răsturnătoarele pentru vagonete mai mari (de orice dimensiuni) sau pentru debite (număr de vagonete de răsturnat pe oră) mari sunt acfionate cu motor electric, care transmite mişcarea prin două din rolele de susfinere; în acest caz răsturnătorul are un opritor de pozifie (frână sau ghiară). Se realizează până la zece 188 răsturnări pe minut (în funcţiune de organizarea circuitului de vagonete/ de mecanizare, etc.). în subteran, din cauza lipsei de spafiu, organele de rostogolire se pot limita la arce de cerc, iar acfionarea se face cu motoare electrice sau pneumatice la vagonete până la 1 m3 (v. fig.). — Răsturnătorul lateral semiautomat se construeşte cu doua compartimente alăturate, fiecare cu câte o platformă, aşezate la 180° între ele, carcasa cu cercurile laterale fiind rezemată în două paliere prin două semiaxe coaxiale cu carcasa. Aparatul este echipat cu o roată de frână şi cu o ghiară de oprire. Fiecare cerc al carcasei se reazemă pe câte două role aşezate simetric fafă de axa răsturnătorului, Centrul de greutate al aparatului gol e situat pe axa palierelor. Când se introduce pe o platformă un vagonét plin, centrul de Răsturnător laferal penfru vagonete de mină, manevrat prin cablu acţionat de un motor pneumatic, pentru alimentarea unei instalafii de rambleiere pneumatică. Í) platforma răsturnătorului; 2) cablu de manevră; 3) motor pneumatic; 4) maşină de rambleiere pneumatică. greutate se deplasează lateral şi în sus, şi întregul sistem se roteşte cu 180°, platforma a doua venind în dreptul şinelor circuitului, ca să primească un vagonét nou, în timp ce primul vagonét rămâne suspendat cu roţile în sus. Vitesa de rotire e limitată cu frâna; opritorul de poziţie opreşte răsturnătorul cu platforma în dreptul şinelor circuitelor. — în subteran, unde roca nu permite excavaţii mari, se folosesc răsturnătoare laterale, formate dintr'o platformă care poate fi ridicată de un cablu care, înainte de a se înfăşură pe toba unui troliu, trece peste un scripete montat pe o coloană. Manevrând toba, cablul ridică platforma şi o roteşte în jurul unui ax de articulaţie, până la nivelul în care se face curgerea materialului. Aceste răsturnătoare se folosesc la alimentarea maşinilor de rambleu (v. fig.). Sin. Bascu-lator lateral pentru vagonete de mină. î. Răsucă. Ind. far..* Unealtă de lemn, în formă de fus mare, care are la capătul de jos un cârlig de care se leagă afa, lâna sau mosorul cu bo-rangic, pentru a se putea răsuci. (Transilvania). Sin. Răsucătoare, Răsucea. 2. Răsucire: 1. Sin. Torsiune (v.). s. Răsucire [CKpynKBaHHe; torsion; Torsion; torsion, twisting; csavarás]. 2. Réz. mat.: Torsiune care se produce, par-fial sau total, ín do- r meniul plastic. Răsucirea se studiază admiţând că, după atingerea limitei de elasticitate, tensiunile rămân constante şi de-formaţiile cresc (v. fig.). Repartiţia tensiunilor depinde atât de forma secţiunii piesei Schematizarea curbei caracteris-supuse ia răsucire, cât iice de răsucire pentru calculul şi de felul în care sec- solicitărilor în domeniul plastic, ţiunea e solicitată (parţial sau total) în domeniul plastic (v. fig.). De exemplu, la o bară cu sec- Bară de secfiune circulară solicitată Ia răsucire, a) elastic; b) parţial plastic; c) total plastic. ţiune circulară solicitată total plastic, momentul de răsucire e m _7Î<3?3 r 12T< ceea ce reprezintă o creştere de cca 33% faţă de cazul în care bara e solicitată elastic, până la limita de elasticitate %e, când momentul de torsiune e 4. Răsucire [KOCOCJiOÖHOCTb; dejet du â l'action du vént; Windschiefwerden; twist; elgör-bülés, elferdülés]. 3. Ind. lemn.: Defect al pieselor de cherestea, care consistă în deformarea (curbarea) ior prin uscare, astfel încât feţele piesei devin suprafefe elicoidale. Răsucirea se deosebeşte de defectul numit arcuire, care consistă în curbarea fefelor (sau a canturilor) * b Defecte de curbare a pieselor de lemn. a) răsucire; b) bombare; c) arcuire după canturile piesei,-d) arcuire după feţele piesei. pieselor în sensul lungimii acestora. Ea se deosebeşte şi de defectul numit bombare, care consistă în curbarea pieselor în sensul lăfimii, astfe încât acestea capătă forma de uluc. 189 1. Răsucire, burghiu confecfionai prin ~ ICBepjIO H3r0T0BJieHH0e CKpyHHBaHHGM,* foret confectionné’par torsion; Bohrer durch Verdrehung angefertigt; drill made by torsion; csavarás által készített fúró]. Metl.: Burghiu elicoidal, confecţionat prin răsucirea la cald a unui semifabricat, astfel încât canalele rectilinii laminate pe acesta (v. fig.) sunt transformate în canale elicoidale. Semifabricatul e constituit dintr'un corp care reprezintă zona utilă a burghiului şi dintr'o coadă, îmbinate „ prin sudură. După tratamentul ter- ecî,“ne ransve[“ . i •# i . .i sală in semifabri- mic de recoacere, semifabricatul .... ... , i catul laminat, cu e laminat, pentru a se obfme canaie canale rectilinii în zona utilă, şi c apoi e răsucit în stare caldă (la o maşină de răsucit), pentru a transforma canalele rectilinii — prin deformare plastică — în canale elicoidale. Burghiul, cu canalele elicoidale astfel formate, e supus unui tratament termic de recoacere şi, ulterior, canalele sunt frezate, pentru îndepărtarea stratului de metal decarburat şi rectificarea suprafeţelor. Burghiele confecţionate prin răsucire sunt superioare celor frezate, deoarece, prin operaţiunea de laminare, materialul devine mai dens, cu o structură fibroasă continuă şi fină, pe când la burghiele frezate, continuitatea structurii fibroase e întreruptă. 2. Răsucirea materialelor metalice [cKpyHH-BciHHe MeTajiJiHqecKHX MaTepHaJioB; torsion des matériaux métalliques; Verdrehung der metal-Jischen Materiaiien; torsion of metallic mate-rials; fémes anyagok elcsavarása]. Met!.: Răsucire prin care se obţine o anumită formă a unui semifabricat (forjat sau laminat) sau a unei piese, prin deformare plastică. De obiceiu, răsucirea se foloseşte la confecţionarea burghielor, a arborilor cu coturi în diferite plane, a oţelului-beton răsucit, a cablurilor, etc., şi se efec-1 tuează la caid sau la rece. La răsucirea la cald a unui produs metalic, zona care se răsuceşte trebue să aibă suprafeţele netede şi fără defecte, iar structura materialului trebue să fie uniformă pe întreaga lungime a zonei; după răsucire, produsul metalic (în zona răsucită) trebue răcit lent; de obiceiu, materialul e supus unui tratament termic de recoacere, prin încălzire până la temperatura maximă admisă. Răsucirea se efectuează manual sau mecanizat, folosind unelte ca: chei (simple, cu articulaţie, cu clichet), * pârghii cu două braţe (pentru a evita încovoierea produsului metalic), lunete, etc. La răsucirea pieselor mari şi grele, operaţiunea se efectuează cu ajutorul unor macarale sau al altor dispozitive. Pentru prinderea pieselor de răsucit se folosesc, după caz, menghine, macarale, prese, ciocane (cu berbecul lăsat), etc. La răsucirea la rece, materialul din zona care se răsuceşte trebue să aibă o structură uniformă, iar după răsucirea efectuată manual sau mecanizat, în unele cazuri, materialul e supus unui tratament de recoacere. — Exemple: 3. ~ ofelului-beton [cKpynHBaHHe apiviaTyp-Horo HíeJie3a; torsion de l'acier-béton; Verdrehung des Betonstahles; torsion of the concrete steel; betonacél elcsavarása]: Operaţiunea de răsucire la rece a barelor rotunde de oţel (OL 38), laminate cu două nervuri longitudinale şi diametral opuse, efectuată astfel încât să capete forma unui şurub cu două începuturi (oţel-beton răsucit). Răsucirea se face cu ajutorul unui dispozitiv, pasul răsucirii fiind, de obiceiu, de 8*»10 ori mai mare decât diametrul barei. Datorită acestei răsuciri, se obţine mărirea limitei de curgere dela 22 kg/mm2 (limita de curgere minimă a oţelului OL 38, după laminare la cald) la cca 45 kg/mm2, şi se permite astfel alegerea unor secţiuni mai mici decât cele corespunzătoare oţelului-beton normal din OL 38, şi deci o economie de greutate de cca 40%. Nervurile asigură o prindere mai bună în beton. — Prin fabricarea oţelului-beton prin răsucire se realizează şi o încercare a semifabricatului laminat, deoarece materialul cu goluri şi fisuri vizibile sau invizibile în exterior se rupe în timpul răsucirii. Oţelul-beton răsucit nu prezintă deci aceste defecte. 4. ~ unui arbore [KpHBJieHHe BaJia; torsion d'un arbre; Drehung einer Welle; torsion of a shaft; könyökös tengely elcsavarása]. Metl.: Răsucire a unui arbore cotit, astfel încât coturile să fie deplasate în diferite plane; ea se efectuează după ce zonele de răsucit au fost forjate, iar fusurile arborelui, degroşate la strung. Zonele de răsucit se încălzesc uniform până la temperatura maximă admisă; pentru a evita încovoierea braţelor cotului în timpul răsucirii, fusul arborelui se aşază într'o lunetă cu patru role, care-i permite răsucirea liberă. După răsucire, arborele e supus, în general, unui tratament termic de recoacere. 5. Răsucirea materialelor textile [CKpyHHEa-HHe TeKCTHjibHbix MaiepiiajiOB; torsion des matériaux textiles; Verdrehung der Textilwaren; twisting of textile goods; textil anyagok sodrása]. Ind. text.: Răsucirea unui mănunchiu de fibre sau de fire textile, mai mult sau mai puţin paralele, prin exercitarea unui cuplu de forţe la unul dintre capetele mănunchiului, celălalt capăt fiind imobilizat sau întins şi rezemat cu ajutorul unor dispozitive speciale. Prin răsucire se obţine un corp unitar, compact, aproximativ cilindric, continuu, elastic şi rezistent la tracţiune, la frecare, îndoire, presiune, etc. Când se răsuceşte o bandă de fibre cu lungimi limitate şi neegale, petrecute la capete (bumbac, lână, in, etc.), sau un ansamblu de fibre continue, cari nu au fost răsucite anterior (fibrele debitate de o aceeaşi filieră a maşinii de produs fibre artificiale tip vlscoza, etc.), se obţine un fir. Când se răsuceşte un ansamblu de fire paralele şi identice, se obţine o aţă. Prin răsucirea benzilor de amestec de fibre de naturi diferite sau de fibre de colori variate se pot obţine anumite fire de efect; de asemenea, prin răsucirea unor 190 fire de natură, coloare sau de preparare preliminară diferite, se pot obfine produse de efect. Dacă, la răsucire, alimentarea benzii şi înfăşurarea se efectuează fără întreruperea firului care rezultă, operafiunea se numeşte răsucire continuă, ceea ce se poate obfine la anumite maşini (v. Maşină cu ineluşe); dacă înfăşurarea firului care rezultă se efectuează cü intermitenfă, după ce o anumită lungime din bandă a fost transformată în fir şi după ce alimentarea cu bandă nouă a fost oprită, ceea ce se obfine la alte maşini (de ex. la selfactor), operafiunea se numeşte răsucire intermitentă (alternativă). Cuplul de răsucire provoacă deformarea porfiu-nii de mănunchiu cuprinse între planele acestor cupluri; astfel, secfiunile transversale se rotesc una fafă de alta, cu un unghiu co, numit unghiu de răsucire sau de torsiune, a cărui valoare e invers proporfională cu numărul de răsuciri pe unitatea de lungime şi cu diametrul a al mă- Ţ nunchiului fibros I (v. fig.). | Gradul de ră- I sucire al unui fir e caracterizat prin numărul de răsuciri (spire) pe unitatea de lungime — şi se stabileşte în funcfiune de lungimea şi de finefa (subţirimea) fibrelor, de finefa firului şi de destinafia acestuia. De exemplu, un fir de bumbac se răsuceşte, în general, mai mult când se prepară penfru urzeală, decât când se prepară pentru bătătură sau pentru tricotaje, iar firele de o anumită finefă primesc o răsucire mai mică, dacă fibrele componente sunt subfiri şi lungi; firele mai groase se răsucesc, în general, mai pufin decât cele subfiri. între gradul de răsucire (sau de torsiune) T şi finefa N a unui fir există relafia: r = a’VÎV, în care a e un coeficient care, pentru principalele categorii de fire, are următoarele valori: Deformarea mănunchiului de fibre prin răsucire. co) unghiu de răsucire (de torsiune); a) diametrul mănunchiului fibros; h) unitate de lungime. Bumbac Lână de cardă Lână de pieptenat Fire de urzeală 3,5-.-4 2,58 2 Fire de bătătură 3 »••3,5 1,29 1,6 Fire extrarăsucife 4,2—4,5 — Răsucirea firelor se poate efectua în unul dintre cele două sensuri (dreapta, stânga). Numărul răsucirilor, pe o anumită porfiune, se determină cu ajutorul torsiomefrului (v.). î. Răsucirea, cufit pentru ~ aşchiei [pe3eiţ fljin 3aKpyHHBaHHH CTpyJKKH; couteau pour Iá torsion du copeau; Stahl zur Verdrehung des Spans; knife for the torsion of the chip; forgácselcsavaró kés]. Metl.: Cufit folosit la strunjirea cu vitese mari de aşchiere, echipat cu placă de metal dur şi cu un adaus, care serveşte la obfinerea unei aşchii lungi răsucite, în formă de elice. După felul îmbinării dintre adaus şi corpul cufitului, se deosebesc: Diverse cufite de strung pentru răsucirea aşchiei. a) cufit cu adaus sudat; fa) cufit cu jugulef; c) şi~d) cufite cu adaus demontabil; 1) corpul cufitului; 2) plăcufăjdejnetal dur; 3) adaus sudat; 4) adaus în formă de jug; 5) etrier; 6) placă; 7) adaus demontabil. adaus sudat (v. fig. a); adaus în formă de jug, care se fixează prin şurub, cu ajutorul unui etrier (v. fig. b); adaus demontabil, care se fixează cu ajutorul unui şurub pe o placă solidarizată cu corpul cufitului (v. fig. c şi d). 2. Răsucit, maşină de ~ [KpyTHJîbHan Ma-niHHa; retordeuse; Zwirnmaschine; twister; fonálsodró gép]. Ind. text.: Maşină care răsuceşte înfre ele două sau mai multe fire, pentru a se obfine afă, fire de efect, etc. Se deosebesc: marina de răsucit cu ineluşe, maşina de răsucit cu aripioare şi maşina de răsucit selfactor (pufin folosită — şi care e pe cale să fie înlocuită). Maşina de răsucit cu ineluşe se foloseşte mai mult pentru bumbac şi fibre artificiale; ea e asemănătoare cu maşinile de filat cu ineluşe (v. Maşină cu ineluşe) şi funcţionează după acelaşi principiu» cu deosebirea că răsucirea se aplică unui ansamblu de fire, iar nu unui semitort — şi că maşina nu are tren de laminat. Maşina de răsucit cu ineluşe lucrează la uscat sau Ja umed. Penfru răsucirea la umed, maşina are cilindrii inferiori de alimentare cufundafi într'o baie care se umple cu lichidul de umezire,.sau e echipată cu un dispozitiv de umezire, care precede mecanismul de alimentare, Pentru răsucirea la uscat, cursoarele au formă rotunjită, iar pentru răsucirea Ia umed, au formă alungită. Maşina lucrează cu 8000 rot/min. Maşina de răsucit cu aripioare se aseamănă cu flyerul (v. Fiyer), de care se deosebeşte prin faptul că nu are dispozitiv de laminare. Gradul de răsucire al produsului obfinut se reglează modificând vitesa cilindrilor de alimentare sau vitesa fuselor cu aripioare; creşterii vitesei de alimentare îi corespunde o scădere a răsucirii 191 ar creşterii vitesei fuselor îi corespunde o mărire iá răsucirii. Pentru răsucit firele de in, de cânepă şi de iută se folosesc, fie maşini cu aripioare pentru răsucire la umed (cu transmisiunea mişcării către fuse prin şnur sau prin cureluşe, iar la unele maşini, prin rofi dinfate cari asigură o răsucire riguros constantă), fie maşini cu aripioare pentru răsucire la uscat, fie maşini cu furcile suspendate, pentru afă smolită, î. Răsucifor. V. Dinamă. î, Răsuciforie [KpyTHJibHan «jpadpnKa; retor-derie; Zwirnerei; twisting mill; foná Isodró berendezés]. /nd. text: Unitate industrială în care se transformă firele, prin răsucire, în afe sau în alte produse similare. Răsucitoria se deosebeşte de filatură, în care, prin răsucire, se transformă fibrele în fire. în răsucitorie se efectuează următoarele operaţiuni principale; depanarea firelor de pe sculuri, bobine, fevi, etc., dublarea (v.), răsucirea propriu zisă, înfăşurarea (în bobine, mosoare, gheme, fevi, etc.), şi împachetarea. în acest scop se folosesc diferite maşini, cum sunt: maşina de bobinat, maşina de făcut sculuri, maşina de dublat, maşina de răsucit cu inele, maşina de fire de efect, maşina de făcut gheme, maşina de înfăşurat afa pe mosoare, etc. 3. Răsucifura bumbacului [KpyneHHe xjion-KOŐyMaJKHblX HHTeâ; torsion du coton; Dreh-ung der Baumwolle; twist of the cotton; pamutel-csavarolása]. Ind. text.: Starea de răsucire a fibrei de bumbac, produsă prin deshidratarea în timpul coacerii, datorită unghiului de inclinafie (27---350), fafă de axa longitudinală a fibrei, al elicelor formate de macromoleculele fibrei. Numărul de răsucituri pe unitatea de lungime a fibrei variază cu specia şi cu gradul de coacere K al bumbacului (v. S.); cu cât finefa bumbacului creşte şi cu cât gradul de coacere e mai mare, cu atât numărul de răsucituri pe 1 cm e mai mare şi calitatea bumbacului e mai bună. De exemplu bumbacul superior (K= 1,75-’*3,5) are 120 de răsucituri pe centimetru, iar bumbacul necopt (ZC = 0,01 — 1) nu prezintă răsucituri (v. fig.). Variafia numărului de răsucituri pe unitatea de lungime, în funcjiune de gradul de coacere (K) al bumbacului. Răsuciturile naturale ale bumbacului dau fibrelor posibilitatea să se acafe între ele şi împiedecă alunecarea dintre ele. De asemenea, răsuciturile dau consistenfă vălului produs la carde şi benzii formate din văl, la ultimele treceri prin laminoare (în acest ultim caz, fibrele sunt aproape paralele şi legătura dintre fibre se face numai prin răsuciturile naturale). Astfel, răsuciturile contribue la capacitatea de filare a bumbacului. O fibră poate avea uneori porfiuni cu răsucituri dextrogire, altele cu răsucituri levogire, şi altele fără răsucituri. Zonele în cari răsuciturile îşi schimbă sensul produc extincfiune în lumina polarizată» Prin întindere,fibrele se desrăsucesc şi se rotunjesc. 4. Răsuflător [OTAyiHHHa; évent, reniflard, aérateur; Entlüfter; vént; légtelenítő]. Mş. ferm.; Tub de punere în legătură cu atmosfera, a carterului unui motor, prin care se evacuează gazele de ardere cari au putut pătrunde în carter. s. Raf€ă, oaie V. Turcană, oaie 6. Rateu [nponyCK; raté; Aussetzer; miss-fire,* kihagyás, pattanás]. Mş..* Ardere motoare, într'un motor cu electroaprindere (motor cu explozie), în timpul căreia căldura nu se transformă în lucru mecanic, şi care e caracterizată prin întoarcerea flăcării în colectorul de admisiune, însofită de un efect sonor, numit „tuşire". Se deosebesc: rateuri regulate şi rateuri neregulate. Rateurile regulate pot fi provocate, fie de „puncte calde" din camera de combustie, datorită cărora amestecul combustibil-aer se aprinde imediat după intrarea în cilindru, fie de reglajul necorespunzător al mecanismului de distribufie sau de punerea la punct greşită a aprinderii. — Rateurile neregulate pot fi provocate, de un amestec combustibil-aer cu dozaj sărac (în raport cu regimul termic, de turafie sau de sarcină al motorului), de un deranjament al sistemului de aprindere, sau de funcfionarea neregulată & supapelor sau a bujiilor. Când amestecul e sărac,, adică excesul de aer e mai mare decât 10%, vitesa de propagare a arderii e atât de mică,, încât arderea continuă şi în timpul cursei de evacuare; la deschiderea orificiului (supapei) de admisiune, presiunea din colectorul de evacuare împinge deci în colectorul de admisiune gazele cari ard, şi astfel se aprind prematur gazele proaspete (amestecul combustibil-aer), iar flacăra se propagă spre carburator. Când scânteia e slabă, presiunea din cilindru e mai joasă decât cea obişnuită, şi vitesa de propagare a arderii e mică, astfel încât se produce acelaşi efect de aprindere prematură a gazelor proaspete şi de întoarcere a flăcării spre carburator, ca şi în cazul unui amestec sărac. La unele motoare, când amestecul e prea-bogat, la trecerea bruscă dela un regim de turaţie înaltă la un regim de turafie joasă (de ex. la întreruperea accelerării motorului, în timpul reprizei), motorul „tuşeşte", deoarece se produc modificări trecătoare în dozajul amestecului. 7. Rateu [nponycK 3a5KnraHH5?; raté; Ver-sager; miss-fire; felmondás]. Exp/.; Neexplodarea explozivului dintr'o gaură de mină în urma ope-rafiunilor de aprindere (cu fitil sau electric). Rateurile se datoresc, fie unei greşeli tehnice în operafiunea de pregătire a materialului exploziv înainte de a fi introdus în gaura de mină, fie în- 192 treruperii căii prin care detonatorul pirotehnic este făcut să explodeze, fie întrebuinţării unui material exploziv sau ajutător, alterat. Rateurile sunt accidente cari trebue neapărat evitate, pentrucă lichidarea unui rateu este o operaţiune foarte grea, şi care se face cu pierdere de timp .şi de material exploziv.Explozivul neexplodat dintr'o gaură de mină trebue distrus numai cu ajutorul undei transmise de explozia explozivului încărcat într'o gaură perforată la distanfa de 30 cm, paralel cu ea, de aceeaşi lungime, şi încărcată cu aceeaşi cantitate de exploziv. Dacă aprinderea explozivului s'a făcut cu un fitil Bickford sau cu o amorsa electrică cu întârziere, se numără detunăturile, ca să se stabilească eventualele rateuri (detunături mai pufine decât găurile încărcate). Dacă sunt rateuri, se aşteaptă să treacă timpul prescris de normele de tehnică a securităfii (ca să se evite eventuale explozii întârziate), după care se controlează frontul de lucru, ca să se stabilească dacă nu sunt deranjamente la fitil (nu s'a aprins, sau s'a stins chiar la capăt) sau sunt deranjate legăturile conductelor electrice. Dacă se constată că deranjamentele nu sunt exterioare, pentru lichidarea rateului se perforează, de către acelaşi muncitor care a perforat prima gaură, şi gaura paralelă cu cea nedistrusă. în niciun caz nu se va scormoni în gaura nedistrusă pentru ca să se scoată explozivul, operafiunea fiind foarte periculoasă (chiar când burajul e material mărunt: nisip, praf de rocă, sare, etc.). De asemenea, orice rateu neiichidat trebue adus ia cunoştinţa personalului din schimbul următor, penfru ca să se poată evita accidente grave. Regulamentele de tehnică a securităfii prevăd dispozifii precise şi amănunfite asupra procedeului de lichidare a rateurilor. După modul cum se manifestă rateurile, se deosebesc: 1. Rateu parfial fnaCTH^HbiH nponycK 3aJKH-raHHH; raté pârtiei; partieller Versager; parţial miss-fire; részleges felmondás]: Rateu la care a explodat numai o parte din explozivul dintr'o gaură de mină, deşi aprinderea s'a făcut normai, — restul de exploziv rămânând nedescompus. Acest fel de rateuri se datoreşte, fie unui exploziv parfial " ""alterat sau umezit (în special la explozivii cu nitrati), fie unui detonator pirotehnic prea slab, fie interpunerii între cartuşe a unui strat de fărâmături de rocă (gaură necurăfită bine), etc. 2. ~ prin deflagrarea explozivilor detonanfi {nponycK 3a)KHraHHH őjiaroAapa ^ed^Jiarpa-u;hS fleTOHHpyK>m,Hx B3pwBHaTbix BemecTB; raté par déflagration des explosifs détonants; Versager durch explosionsartige Verbrennung der zerknallenden Sprengstoffen; miss-fire by defla-gration of the detonating explosives; felmondás a detonációs robbanóanyagok deflagráciája által]: Rateu datorit faptului că explozivul detonant arde ca un exploziv deflagrant, în !oc să detoneze. Acest tip de rateuri se datoreşte, fie unei capse insuficiente ca brizanfă, fie desprinderii capsei de fitil, fie desprinderii amorsei de capsa electrică sau a amestecului de praf de cărbune (gaură necurăfită bine) cu explozivul (antigrizutos) în timpul operaţiunilor de buraj. Dacă burajul e bine îndesat, presiunea gazelor poate produce deto-nafie (explozie întârziată). Se degajă oxizi de azot şi de carbon, toxici. Arderea este însofită de un sgomot caracteristic („gaura clocoteşte"). în minele de cărbuni, deflagraţia poate aprinde cărbunele din strat sau grizuul. 3. ~ total [nojiHbiH nponycK 3ajKBraHHfl; raté total; totaler Versager; total miss-fire; teljes felmondás]: Rateu datorit neexplodării întregii cantităfi de exploziv dintr'o gaură de mina, deşi aprinderea fitilului s'a făcut normai (în cazul aprinderii cu fitil Bickford), iar conducta electrică a fost pusă normal sub tensiune (în cazul aprinderii electrice). Rateurile totale sunt datorite următoarelor cauze: în cazul aprinderii cu fitil Bickford: fie unui fitil cu miezul de pulbere neagră întrerupt (fitil tăiat rău la capăt şi din care a cuts pulberea, fitil gâtuit la o îndoire cu rază mică, sau fitil apăsat exagerat, cu cleştelei la prinderea de capsă); fie unui fitil umezit; fie unui fitil prins insuficient de capsă şi smuls din aceasta în timpul introducerii cartuşului în gaură (sau în timpul burajuîui); fie faptului că în timpul burajuîui s'a scos fitilul cu capsă din cartuş; fie unei capse umede sau cu firezacul nescos din tub; fie faptului că s'a omis să se aprindă fitilul, etc. — în cazul aprinderii electrice: fie faptului că s’a smuls amorsa din cartuş în timpul burajuîui; fie datorită unui contact înfre conductoarele amorsei cu izolafia distrusă în timpul burajuîui (scurt-circuit); fie unei conexiuni greşite; fie unor conductoare cu contact întrerupt la înnădiri (în cari firele nu fac contact, izolafia nefiind îndepărtată la contact); fie unor corductoare neizolate cari ating obiecte metalice (şine, fevi, cuie); fie unor conductoare cari nu sunt bine legate Ia bornele explozivului; fie unui explozor defect sau unor amorse electrice cu întârziere, cu fitilul netăiat în dreptul învelişului izolant dela cap; fie unei legături în serie a amorse lor cu rezistenfă chimică diferită, etc. 4. Raticid [KpblCHHHan OTpaBa;mort aux rafs; Rattenvertilgungsmittel; rat destroyer; egérölő]: Rodenticid (v.) folosit în combaterea rozătoarelor din neamul şobolanului (Rattus). 5. Rafie [nponopUHH; raison; Differenz, Quo-tient; ratio; arány]. M at. V. sub Progresie arit-metică- şi sub Progresie geometrică. 6. Rafie apă-fifeiu [nponopiţHH ,,BOAbi-Hec|)-Tb"; rapport eau-pétrole; Wasser-ölverhaltnis; water-oil ratio; viz-kőolaj arány], Expl. pefr.: Raportul dintre debitul volum de apă şi debitul total de lichid, produse de o sondă într'un interval de timp. în cazul în care cele două lichide se separă complet, rafia apă-fifeiu se determină prin citirea nivelurilor respective la rezervor. în cazul unei emulsionări totale sau parfiale, rafia se determină prin diluare cu solvent (benzină, gazolină, white-spirit) şi centrifugare în fiole speciale de măsură. în cazul unor valori mici ale I rafiei, determinarea cea mai exactă se face prin distilare şi prin antrenare cu un solvent cu punct de fierbere peste 100°, urmate de separarea condensatului în doua straturi, într'o fiolă^spe-cială de măsură. Rafia apă-ţiţeiu este un indice tehnic care prezintă (cu excepţiunea zăcămintelor cu alimentare abundentă cu apă, relativ rare) o importantă mai mare-decât, rafia gaze-fifeiu, prin faptul că pentru drenárea unui metru cub de apă de zăcământ se consumă din rezerva de energie a zăcământului o cantitate de acelaşi ordin de mărime cu cea consumată pentru drenarea unui metru cub de fifeiu, spre deosebire de gaze, la cari, pentru drenarea a 1Nm3 se consumă, din rezerva de energie a zăcământului, o cantitate de 100--1000 de ori mai mică decât cea necesară pentru drenarea unui metru cub de fifeiu. t. Rafie de gaze [nponopiţHflrasa; rapport gaz-pétrole; Gas-ölverháltnis; gas-oil ratio; gáz-kőolaj arány]: Raportul dintre debitul volum de gaze produse de o sondă şi debitul în greutate (mai rar debitul volum) de fifeiu produs de aceeaşi sondă, în acelaşi interval de timp. Debitele de gaze se consideră totdeauna exprimate în unităfi de volum normale (Nm3). Rafia de gaze reprezintă, în general, în cazul zăcămintelor de fifeiu şi, în particular, în cazul celor în regim de gaze din solufie, un indice tehnic important. în adevăr, cu cât rafia de gaze a unei sonde în producfie e mai mică, cu atât se poate considera că porţiunea aferentă de zăcământ e exploatată mai rafional. Se foloseşte, de obiceiu, rafia netă, definită ca mai sus, şi, mai rar, rafia brută, definită ca raportul dintre debitul de gaze şi debitul total de lichid (fifeiu şi apă). 2. Rafie de hrana [paiţHOH; ration; Futterra-tion; food ration; táplálószer-adag]. Zoof.: Cantitatea de hrană pe care trebue să o consume un animal în 24 de ore, şi care confine toate substan-•4-^l®JWJ.tritiv.e necesare desfăşurării normale a funcţiunilor organismului animal, şi corespunde, ca volum, digestibiîitate şi valoare biologică, cerinţelor organismului. Rafiile de hrană necesare depind de specia şi de categoria animalului, de regiunea, anotimpul, regimul de întrefinere, nutreful de bază, etc. Ele se alcătuesc din următoarele cinci grupuri: nutreţuri fibroase (fân şi nutreţuri grosiere), nutrefuri suculente (rădăcinoase, nutref murat, nutref verde, etc ), nutrefuri concentrate (grăunfe, făină de animale, şroturi, etc.), hrană minerală (fă:nă de scoici, sare, etc.) şi hrană locală (borhoturi proaspete, sânge proaspăt, resturi alimentare, etc.). Anumite grupuri, cari acoper 60—100% din vdoarea nutritivă a rafiei, constitue hrana de bază. Aceasta e formată din fibroase şi suculente, la bovine, ovine, caprine, ecvine şi iepuri de casă; din suculente şi concentrate, la suine; din concentrate, la pasări. Afară de hrana de bază, rafia trebue să conţină şi celelalte grupuri, pentru a se putea obţine 193 o producţie mai mare, de calitate bună, şi economică. Hrănirea animalelor cu raţii de hrană compuse numai dintr'un singur grup dă numai aproximativ jumătate din producţia animalului respectiv. Introducerea nutrefurilor suculente în hrana tuturor speciilor de animale determină o mărire a producfiei cu 10”*30% şi o prelungire a carierei animalelor. Rafia de hrană constitue un mijloc eficace pentru dirijarea cantitativă şi calitativă a producfiei animale, a creşterii şi a îmbunătăfirii animalelor. ... s. Rafie de reciclu [nponopiţHH B03BpaTa; proportion de récycle; Umlaufverhăltnis; recycle proportion; visszakeringési arány]. Tehn.: Raportul dintre cantitatea de substanfă retrimisă (recircu-lată) în zona de reacfie, şi Cantitatea totală de substanfă care trece prin această zonă în unitatea de timp, într'o instalafie cu recirculare. V. şi sub Recirculare. 4. Rafie de reflux. Ind. chim., Ind. pefr. V. Reflux, rafie de 5. Rafie de uscare [nponopiţHH cymKH; proportion de séchage; Trocknungsverhăltnis; drying ratio; szárítási arány]. Ind. ălim.: Raportul dintre cantitatea de fructe proaspete (fie cu sâmburi, fie fără sâmburi) şi cele rezultate în urma uscării, e. Rafie, medie şi extremă ~ [cpe/ţHflH h KpaÖHflH nponOplţHfl; moyenne et extreme rai-son; stetige Teilung; mean and extreme ratio; külső és közbenső arány]. Mat.: Mod de împărţire a unei mulţimi măsurabile în două părfi, astfel încât raportul dintre măsura mulfimii şi măsura uneia dintre părfi să fie egal cu raportul dintre măsura acestei părfi şi a restului. în aceste con-ditiuni, prima parte este deci medie proporfională între tot şi ultima parte. Pentru a împărfi un segment AB în medie şi extremă rafie, se duce prin extremitatea B o perpendiculară BC pe AB, cu lungimea BC — AB/2. Cu centrul în C se duce un arc de cerc cu raza CB, determinând astfel punctul D. Cu raza AD se duce un arc de cerc care intersectează în £ segmentul AB. Punctul £ împarte segmentul AB în medie şi extremă rafie, deoarece AE/AB — EBJAE. 7. Raliéra [peMH3onoAibeMHaH Mannraa OŐŐH; ratiére; Schaftmaschine; dobby; nyüst-emelő]. Ind. text.: Mecanism care se foloseşte la războiul de fesut, pentru mişcarea verticală a urzelii, înlocuind pedalele cu excentric în cazurile în cari formarea ţesăturii reclamă multe iţe (4*"24 de iţe). De obiceiu, ratierele (v. fig.) cuprind următoarele părţi: o prismă orizontală (1), care se roteşte intermitent şi cu unghiuri egale, în jurul axului longitudinal, cu ajutorul unei rofi-stea cu patru braţe (fixată pe ea) şi al unui cârlig acţionat indirect de unul dintre axele rotitoare ale raz- împărfire în medie şi extremă rafie. 13 194 boiului; un şir de cartele confecţionate din cartoane, din scândurele cu ţepuşe sau din role metalice, cari circulă sprijinite pe suprafafa laterală a prismei şi cari aduc, în dreptul unor ace de comandă, plinuri sau goluri, dispuse în raport cu desenul fesăturii; o serie de platine cu cioc (2) (una pentru fiecare ifă), cari execută o mişcare de ridicare şi coborîre, antrenând ijele (3) legate de ele prin intermediul unor sârme, lanfuri sau sfori (4); câteva cufite (5), cari acafă şi ridică platinele, împinse spre ele de _ nişte ace cu acfiune *■ comandată de cartela ajunsă în zona de lucru; un număr de ace (6), cari comandă mişcarea . unor anumite ife sau nu o comandă* după cum întâlnesc în cartelă un gol sau un plin (golul poate fi Schema de funcfionare a ratierei. Stabilit printr'o per- 1) prismă; 2) platine cu cioc; forare în Cartelă,Sau 3) ife; 4) sfori; 5) cufite; 6) ace. printr'un spafiu liber între fepuşe sau între rolele din lanful de cartele). Iţele ridicate pot reveni sub acfiunea unor resorturi, prinse cu un cap de ifă, iar cu capul opus, de podeaua sălii. Cufitele (5) descriu un ciclu de ridicare şi coborîre la fiecare rotafie a unui ax al războiului, dela care primesc mişcarea prin intermediul unor excentrice, al unor manivele şi al unor tije verticale. După felul şi modul de acfionare a cartelelor, ratierele pot fi: cu acfiune directă, la care cartela (de hârtie* de carton, de scândurele de lemn cu fepuşe, sau de role metalice) lucrează direct asupra platinelor; cu acfiune indirectă, la care cartela lucrează asupra unor ace intermediare; cu citire pozitivă, la care ife le sunt ridi-cate prin acfiunea ţepuşelor, a rolelor sau a golurilor; cu citire negativă, la care iţele sunt ridicate datorită prezenţei spaţiilor libere dintre ţepuşe şi role, sau prin acţiunea plinurilor dintre perforaţii. După felul rostului pe care-l produc, ratierele pot fi pentru rost închis, rost deschis, mixt, superior sau inferior. După felul mişcării organelor mobile ale ratierei, se deosebesc: ratieră cu efect simplu (folosită la războaie late, cu turaţie joasă), la care ciclul mişcării cuţitelor corespunde condensării unui singur fir de bătătură şi care primeşte mişcarea dela arborele cu manivelă al războiului; ratieră cu dublu efect, la care ciclul mişcării cuţitelor corespunde condensării a două fire de bătătură şi care primeşte mişcarea dela axul secundar al războiului (o rotaţie a^acestui ax corespunde la două bătăi ale vatalei). Ratierele cu dublu efect sunt mai răspândite şi prezintă avantajul că permit o productivitate mai mare, fie lân- gă avantajul că, la ţesăturile cu rapoarte (v.) mari, spre deosebire de ratierele cu efect simplu, nu mai sunt necesare rulouri de cartele masive şi incomode. La ratierele cu dublu efect, prisma schimbă cartela numai după un ciclu, adică după efectuarea a două rosturi, iar platinele lor sunt mişcate de două cuţite cu acţiune alternativă (un cuţit pentru firele de bătătură cu soţ, şi celălalt cuţit pentru mişcarea firelor de bătătură fără soţ). Ele funcţionează cu un coeficient de siguranţă mai mare şi produc mai puţine ruperi de fire. Ratiere cari realizează economie de cartele, sunt: ratierele cu dublu efect şi cu economie de cartele, cari au o singură prismă şi cari pof servi la efectuarea a două, trei sau patru armuri (v. Raport); ratierele cu dublu efect, cari au două prisme; ratierele universale cu dublu efect, cari se apropie, ca principiu de funcfionare, de mecanismele Jacquard. în general, o ratieră (v. fig.) se aşază pe rama superioară (1) a războiului (2) şi se fixează prin Ratieră. 1) rama superioară a războiului; 2) răzbciu; 3) şuruburi; 4) pârghii cu două brafe; 5) ifă; 6) tijă; 7) pârghie cotită; 8) tijă de echilibrare; 9) sfori; 10) pârghie; 11) arborele războiului; 12) manivelă; 13) tijă de comandă; 14) articulaţie dublă; 15) resorturi. şuruburi (3). Ratiera cuprinde un număr de pârghii oscilante (în jurul unui ax) cu două brafe (4), egal cu numărul ifelor, iar unul dintre brafele fiecărei pârghii e legat de ifă (5), prin intermediul unui mecanism format dintr'o tijă (6), o pârghie cotită (7), o tijă de echilibrare (8) şi sforile (9); celălalt braf al fiecărei pârghii e legat de platine. O pârghie (10), care mişcă cufitul platinelor, este acfionată de arborele războiului (11), prin intermediul unei manivele (12), al unei tije de comandă (13) şi al unei articulafii duble (14); crestăturile din brafele pârghiei (7) permit reglarea înălfimii la Care trebue ridicate ifele (5), pentru realizarea unui rost curat, iar resorturile (15) coboară ifele după formarea rostului. 1. Rafinare [paTHHHpoBâHHe; ratinage; Rati-nieren, Krăuseln; ratteening; ratinirozás]. Ind, text.: Operafiune prin care aglomerările de fibre scă- 195 moşate de pe suprafafa ţesăturii se răsucesc pentru a fi transformate în nodulefe scurte, fixate de corpul fesăturii. Aceasta se face prin trecerea fesăturii (după ce a fost curăfită de noduri, spălată, călcată, scămoşată şi tunsă) printre doi cilindri îmbrăcafi cu pluş, unul presând asupra celuilalt, sau prin trecerea fesăturii prin spafiul dintre două plăci rezistente şi elastice, o placă fiind fixă, iar cealaltă, mobilă prin culisare (cea de deasupra exercitând o oarecare presiune); placa fixă e îmbrăcată cu pluş, cu fetru sau cu postav, iar cealaltă, cu pluş, cu fetru sau cu cauciuc. După modul cum se mişcă o placă fafă de cealaltă, se obfin mai multe efecte de ratinare. î. Raţional, număr V. sub Număr. 2. Raţională, funcţiune ~ [paiţHOHaJibHan 3aBHCHM0CTb; fonction rationnelle; rationale Funk-tion; raţional function; racionális függvény]. Maf.: Funcfiune exprimată prin raportul a două polinoame de una sau de mai multe variabile independente. 3. Rafionalizare [paiţH0HaJlH3aiţHH; rationa-lisation; Rationalisierung; rationalization; racionáli-zálás]. Gen.: Termen comun pentru rafionalizarea în producfie şi pentru rafionalizarea administrativă. Rafionalizarea în producfie este inovafia care, printr'o mai bună folosire a mijloacelor de producfie, a metodelor sau a proceselor tehnologice, şi fără o modificare funcfională a lor, are ca urmare directă creşterea productivităfii muncii, economia de materiale, reducerea prefului de cost, îmbunătăfirea calităfii producfiei sau a con-diţiunilor de muncă. Raţionalizarea administrativă este inovaţia care, prin măsuri de organizare, duce la o îmbunătăţire sau la o simplificare în organizarea administrativă sau în activitatea economică financiară. Scopul urmărit prin raţionalizare, metodele, mijloacele tehnice şi organizatorice de realizare variază' în funcţiune de orânduirea socială, de stadiul de desvoltare tehnică şi de obiectivul asupra caruiajurmează să* fie aplicată.' Conform legii economice fundamentale, descoperită de I. V. Stalin, economia orânduirii capita I iste, co nte m po r a n e urmăreşte „asigurarea profitului capitalist maxim prin exploatarea, ruinarea şi pauperizarea majorităţii populaţiei ţării respective, prin aservirea şi jefuirea sistematică a popoarelor din alte ţări, mai ales din ţările înapoiate, în sfârşit, prin războaie şi prin militarizarea economiei naţionale, utilizate pentru asigurarea profiturilor celor mai ridicate", dec şi raţionalizarea capitalistă acţionează în acelaşi scop. — Prin raţionalizarea capitalistă se impune muncitorilor o mărire a efortului, fără a le acorda, în schimb, prin salariu, plata cuvenită pentru efortul mărit, „în societatea capitalistă, progresul tehnicei şi a! ştiinţei devin progresul în arta de a stoarce transpiraţia din om" (Lenin); în capitalism se ajunge la folosirea muncitorilor ca simple piese de maşină, dotate numai cu forţa muşchilor. Raţionalizarea capitalistă contribue la scăderea permanentă a nivelului de traiu al muncitorilor şr la intensificarea exploatării lor de către capitalişti.. Conform legii economice fundamentale a socialismului, descoperită de I. V. Staiin, economia socialistă urmăreşte „asigurarea satisfacerii maxime a nevoilor materiale şi culturale mereu crescânde ale întregii societăţi", deci şi raţionalizarea socialistă acţionează în acelaşi scop. Raţionalizarea socialistă este orientată spre rezolvarea problemelor de producţie, prin cercetare® activă a acestor probleme şi soluţionarea lor,, prin introducerea planificată şi organizată a metodelor noi de muncă. Ea este iniţiată şi susţinută de masele de oameni ai muncii, a căror uriaşă forţă creatoare se desfăşură din plin în condifiunile descătuşerii din lanfurile exploatării şi se bazează pe tehnica nouă, pe tehnica sovietică, cea maF înaintată din lume. Mărirea productivităfii muncii, rezultat al raţionalizării socialiste, are ca urmare pentru muncitori:» plata corespunzătoare a rezultatelor sporite* ale muncii, concedii suplementare de muncă,, conferirea de distincţiuni, etc. Sub forma sa ce» mai înaintată şi mai cuprinzătoare, raţionalizarea socialistă este legată de planificarea economiei? naţionale, fiind cuprinsă în planurile de Stat. Rafionalizarea în producfie se împarte în: ra- ţionalizarea tehnicei producfiei, privind mijloacele de producfie, şi rafionalizarea muncii, privindl condifiunile şi metodele de muncă. Rafionalizarea tehnicei producfiei se referă: îr& domeniul realizării mijloacelor de bază şi al proceselor tehnologice, la: tipizarea proiectării; situarea şi proiectarea clădirilor industriale în mod corespunzător specificului fabricafiei şi necesităţilor proceselor tehnologice şi, mai ales, asigurării igienei şi securităfii în muncă a muncitorilor;: desvoltarea producfiei în serii mari şi în masă, prin concentrarea acesteia; standardizarea utilajelor şi a elementelor componente; paşaportizarea; mecanizarea producfiei de bază şi a proceselor auxiliare-(transport, manipulare); automatizarea proceselor tehnologice; organizarea industriilor auxiliare (de ex. pentru producfia de unelte, pentru reparafiT periodice planificate, etc.); folosirea cât mai completă a resurselor energetice; prelungirea duratei în serviciu a utilajului; mobilizarea rezervelor interne. — în domeniul utilizării materiilor prime şi al combustibililor, la: utilizarea optimă a materiilor prime; folosirea combustibililor inferiori şi îmbogăţirea prealabilă a acestora; utilizarea deşeurilor, normarea rezervelor şi folosirea rezervelor locale de materii prime. Rafionalizarea muncii se referă la: pregătirea cadrelor; ridicarea permanentă a nivelului ideologic şi profesional al acestora; normarea tehnică a timpilor de lucru, pe baze ştiinfifice; stabilirea indicilor tehnico-economici şi urmărirea realizării şi a depăşirii acestora; contabilizarea exactă a costurilor şi abaterilor fafă de cele planificate; schimb de experienfă între muncitorii, tehnicienii şi inginerii din aceeaşi întreprindere sau din diferite întreprinderi; , introducerea şi folosirea cât 13* 1 96 mai largă a celor mai noi metode sovietice de muncă; pregătirea şi planificarea producţiei prin dirijarea ia timp şi în cantităfi corespunzătoare a fluxului de materii prime şi semifabricate; plata justă a muncii pe baza principiului calităţii şi cantităţii; stimularea întrecerilor socialiste şi forma lor superioară, mişcarea stahanovistă; stimularea mişcării inovatorilor; formarea de brigăzi complexe de inovatori, brigăzi de control, etc. Raţionalizarea tehnicei producţiei, cum şi raţionalizarea muncii, au ca element principal comun permanenta perfecţionare a tehnicei securităţii muncii şi a condiţiunilor de muncă. Raţionalizările în producţie, raţionalizările administrative şi perfecţionările tehnice sunt diferite categorii de inovaţii. Munca de inovaţie este sprijinită, în U.R.S.S. şi în ţările de democraţie populară, prin legi speciale, cari acordă inovatorilor sprijin tehnic pentru realizarea, experimentarea şi aplicarea acestora şi o recompensă pe baza economiilor realizate. în R.P.R., mişcarea inovatorilor a devenit o mişcare de mase, aducând o contribuţie importantă la realizările şi depăşirile de plan, la scăderea preţului de cost, la introducerea şi generalizarea tehnicei noi. N i. Raţionalizarea exploatării unui zăcământ de fifeiu [paiţH0HâJiH3au;HH nepepaőoTKH Hec|)-THHOFO MeCTOpOJKAeHHfl; rationalisation de l'exploitation d'un gisemenţ de pétrole; Betriebs-rationalisierung einer Erdollagerstătte; oii deposit operating rationaüzation; egy kőolajréteg termelésének racionalizálása]. Expl. pefr.: Ansamblu de măsuri cari se iau la exploatarea zăcămintelor de ţiţeiu, în scopul realizării unui coeficient de extracţie final cât mai mare. Raţionalizarea cuprinde: alegerea şi forarea unui gabarit optim de sonde; exploatarea lor succesivă sau simultană, cu debite corespunzătoare scopului urmărit; utilarea sau repararea zonei de fund a sondelor (v. Repararea sondei), în vederea excluderii, din producţia sondei, a fluidelor străine (apă sau gaze); alimentarea zăcământului cu energie, prin injectarea unui agent fluid de deslocuire (apă sau gaze), etc. 2. Rafionalizafor [paiţH0HajiH3aT0p; rationa-lisateur; Rationalisierer; rationalizer; racionalizáló]. Gen.: Persoana care a realizat o raţionalizare (v.). 3. Rătişoară [ftOJirOHOCHK; charanqron du ma’is; Maiskăfer; maize weevil; kukoricabogár]. Agr.: Tanymecus dilaticollis Gylî. Gărgăriţă asemănătoare cu răţişoara sfeclei (v.), de 5--9 mm lungime şi având coloarea corpului mai deschisă decât aceasta. în ţara noastră e răspândită mai ales în câmpia Dunării, unde fsce pagube, în special la culturile de porumb. Combaterea acestei gărgăriţe se face prin mijloace asemănătoare celor folosite la combaterea răţişoarei sfeclei. Sin. Gărgăriţa porumbiştei. 4. ~ sfeclei [AOJiroHOCHK CBeKJiOBHHHbipî; charanţon de la betterave; Beteker; beetroot weevil; répabogár]: Tanymecus palliatus F., ordinul coleopteracurculionidelor. Gândac cu corpul alun- ’git, de 8,5-** 12 mm lungime, de coloare cenuşie, acoperit cu solzi şi cu pubescenţă culcată. Răţişoara sfeclei e răspândită în toată ţara, mai ales în regiunile umede. Hibernarea se face în stadiul de adult şi de larvă, în pământ, la adâncimea de 15--50 cm. Adultul apare primăvara, prin luna Aprilie; după puţin timp începe ponta. Ouăle sunt depuse în sol; o femelă poate depune până la 500 de ouă în cca 3 luni (până în Iunie, Iulie). Incubaţia este de 16"*25 de zile, iar stadiul larvar, de 13--*14 luni. Răţişoara are deci o generaţie la doi ani. în cel de al doilea an, larvele se transformă în nimfe, prin luna Iulie, şi apoi, după 20--25 de zile (în August), în adulţi, cari rămân în sol şi hibernează. Pagubele cele mai mari sunt produse de adulţi, cari distrug frunzele la sfeclă, la morcov, floarea-soarelui, porumb, soia, mac, diferite leguminoasé, diferite plante spontanee, etc. Larvele acestei gărgăriţe se hrănesc cu- rădăcinile diferitelor plante cultivate şi spontanee, fără a provoca, pagube importante. Combaterea se face prin sirângerea şi distrugerea gândacilor, prin distrugere cu ajutorul găinilor, prin folosirea momelilor otrăvite, preparate din frunze de burueni sau de trifoiu stropite cu soluţie de fluorură de sodiu, de fluosilicat de sodiu 1,5% sau de verde de Paris 0,5%, sau prăfuite cu fluosilicat de sodiu, cu DDT, etc. Momelile se pun la apariţia gărgăriţelor prin culturi, în grămezi mici, la distanţe de 6"*8 m. 5. RaifuSc Gen de rozătoare din familia muri-delor, suofamilia murinelor. V. Şobolan. 6. Rauchwacke [KpHCTajiJiH3HpoBaHHbiö ao-JIOMHT; cargueuîe, dolomie caverneuse; Rauwacke, Rauchwacke; Rauchwacke, crystallized dolomité; rauwacke]. Mineral.: Varietate de dolomit, oolitic, cavernos. 7. Rauiin, solufie ~ [pacTBop PayjiHHa; so-lution R.; R. Lösung; R. solution; R. oldat]. Biol.: Mediu nutritiv sintetic, folosit în cercetările de micologie, în deosebi pentru purificarea culturilor de ciuperci infectate de bacterii. Soluţia Rauiin are următoarea compoziţie: apă distilată, 15fj| cm3; zaharoză sau glucoză, 70 g; acid tartric, 4 g; tartrat de amoniu, 4 g; fosfat de amoniu, 0,6 g; carbonat de potasiu, 0,6 g; carbonat de magneziu, 0,4 g; sulfat de amoniu, 0,25 g; sulfat de zinc, .0,07 g; sulfat de fier, 0,07 g; silica! de potasiu, 0,07 g. De obiceiu, acest mediu se foloseşte sub formă lichida, dar poate fi folosit şi ca mediu solid. în acest caz se adaugă agar-agar în proporţie de 1,8-**2%, sau gelatină 10%, sau 0,5-”0,7% agar-agar şi 5% gelatină. Mediul se sterilizează la presiunea de o atmosferă, în auto-clavă, timp de 15 minute. 8. Răvar. Ind. far.: Băţ crestat, cu care se freacă brânza. 9. Rayleigh, disc ~ [npyr Penjiefira; disque de R.; R. Scheibe; R.'s disk; R. tárcsa]. F/z.: Dispozitiv folosit la determinarea pătratului ampli- 197 fudinii viiesei de deplasare a particulelor, în lirma propagării unei unde sonore într'un gaz, j alcătuit dintr'un disc suhfire de material uşor, atârnat de un fir de suspensiune (de cuarf), disc care se roieşte în jurul firului de suspensiune, datorită incîdenfei undei sonore. Unghiul cu care se roteşte discul fiind proporfional cu pătratul amplitudinii viiesei de deplasare a particulelor dé gaz, permite măsurarea densităţii curentului de energie în undele sonore. î. Rayleîgh, undă V. Undă Rayleigh. 2. Raz [oCTpbIH J10M; barre en fer pour forer; eiserne Bohrstange; drilling iron rod; fúrórúd]. 1. Tehn.: Unealtă formată dintr'o bară rotundă de ofel, care are un capăt lăfit şi ascuţit, şi care serveşte la facerea gropilor în pământ, pentru aşezarea stâlpilor, Poate fi folosită şi ca pârghie de cale (v. Pârghie de cale 1). 3. Raz. 2. Ind. lemn.: Sin. Răzuitoare (v.). 4. Rază [pa^nyc; rayon; Strahl; radius; sugár], 1. Geom.; Segment de dreaptă care uneşte un punct partiicuar din spafiu cu un punct curent al unei curbe. 5. ~ cercului [paAHyCKpyra; rayon; Halbmes-ser; radius; körsugár]. Geom.: Segment de dreaptă care uneşte centrul cu un punct al unui cerc sau al unei sfere. o. ~ de curbură [paAHye KpHBHSHbi; rayon de courbure; Krümmungsradius; radius of curvature; görbületi sugár]. Geom.: Raza cercului de curbură al unei curbe, într'un punct al acesteia (v. Cerc de curbură). E egală cu limita raportului dintre lungimea ds a arcului dintre două puncte de pe curbă şi unghiul doc format de tangentele la curbă în aceste puncte, când punctele tind către punctul a cărui rază de curbură se caută: p = ds/doct Dacă curba este dată analitic, sub forma y = f(x), rezultă: _(i + y2)3/2 p y" unde y' şi y“ sunt derivatele de ordinul întâiu şi al doilea ale funcfiunii y în raport cu variabila x. Valoarea ei reciprocă se numeşte curbura curbei în punctul considerat. 7. ~ de îndoire [pa/ţnyc sarHÖaHHfl; rayon de flexión; Biegungshalbmesser; bending radius; hajlitási sugár]. Bet.: Raza arcului de cerc după care se fasonează ciocurile şi îndoiturile barelor de ofel-beton cari formează armatura pieselor de beton armat. Raza de îndoire a ciocurilor trebue să fie egală cu 1,25 diametri de bară, iar raza de îndoire a armaturilor ridicate trebue să fie egală cu cel pufin 15 diametri de bară. 8. ~ de inerfie. V. Inerfie, rază de şi Girafie, rază de 9. ~ de torsiune [paAHyc cKpynHBaHHfl; rayon de torsion; Torsionsradius; torsion radius; csavarési sugár]. Mat.: Limita câtului dintre lungimea arcului unei curbe în spafiu şi unghiul dintre cele două plane osculatoare la extremităfile arcului, când acest unghiu tinde către zero. V. şi Torsiune. io; ~ echivalentă a n conducte cilindrice paralele [sKHBaJieHTHbiH paflHyc „nu LţHJIHH^pH- H6CKHX napaJieJIbHblX TpyŐOnpOBOAOB; rayon équivalent de n conducteurs cyiindriques paral-lé!es; Ersatzhalbmesser von n parallelen Zyünder-leitern; equiva.'ent radius of n parallel cylindrical conductors; n párhuzamos hengeres vezető egyenértékű sugara]. Fiz.: Raza echivalentă a n conducte cilindrice paralele, cu razele r- şi cu axele la distanfele rüt> + una de alta, presupuse toate la aceeaşi tensiune fafă de un conductor depărtat de ele (cum e pământul în cazul liniilor electrice aeriene şi, în aproximafie grosieră, cămaşa de plumb a cablurilor, în cazul liniilor electrice subterane), e raza unui cilindru care, plasat cu axa în axa de greutate a celor n volume ocupate de cele n conducte, ar prezenfa aceeaşi capacitate electrică fafă de conductorul depărtat, respectiv aceeaşi inductivitate, ca şi ansamblul celor n conducte. Expresiunea razei echivalente e 7j,2 -----------------------------------------— r y (^i 1^12^13*"dm) {dnd^dn'm’dm)',,{dnidn°ldnt',-dnn) • u. ~ hidraulică [paAHye rHftpaBJiHqeeKHH; rayon hydraulique; hydraulischer Radius; hydraulic radius; hidraulikai sugár]. Hidr.: Raportul dintre secfiunea şi perimetrul / _ ________^ muiat al unui canal sau >. i al unei conducte, care q 1 se exprimă prin relafia: r’=SFW, unde S (m2) e secfiunea şi P (m) é perimetrul muiat. La un canal de secfiune oarecare, de exemplu albia unui râu (v. fig. /), raza hidraulică are expresiunea CB s J"11 : = f (*.>-). albiei Pi of i Iu I hidraulic al unui râu. P) perimetru muiat; dP) element de perimetru muiat; S) aria secfiu-r.ii curentului de apă; B) lăfimea albiei. \ V 1 +y,2dx Jo a cărei valoare maximă se obfine prin anularea derivatelor parfiale e) f (*» y)/dx = 0 şi c)f (x,y)/c);y = 0, căreia îi corespunde profilul hidraulic optim. Profilé hidraulice optime. II) profil circular; //') profil trapezoidal; Í) curba razelor hidraulice; 2) curba debitelor de apă; D) diametrul conductei; h} înălţimea fluidului; r0') raza hidraulică pentru a = 0 (secfiune pline); r'max) raza hidraulică maximă, pentru a=ar'=51°15'; Qmax) debitul maxim pentru a=aa=25°55’; B) lăţimea cglinzii apei; b) lăfimea fundului apei. La profilé circulare (v. fig II), raza hidraulică e funcţiune de diametrul conductei Z) şi de gradul 198 •de umplere /?/Z) = (1 + cosa)/2 şi se determină ■din formula r» / • \ , D( A sin acosaN r' = — H--------------)* 4' rc — a f din care se deduce că ró = 0,25 D pentru secţiunea complet plină cu apă (a = 0). La secfiunea parţial umplută cu apă, se obţin două valori caracteristice ale razei hidraulice, şi anume: r>max = 0,304 D, pentru a = 51°15 (h/D = 0,813) care corespunde vitesei maxime de scurgere a lichidului, şi Tq — 0,288 D, pentru a = 2 5°55 (b/D = 0,951), care corespunde debitului maxim Qw = 0A\2CVrfhQmax este cu 4,83% mai mare decât Qp/ = 0,393 C Vd5Z. care e debitul corespunzător secjiunii pline cu apă. La profilé trapezoidale (v. fig. ///), raza hidraulică are expresiunea , b(bsm & + bcosă) Ţ — --------.. ..f 2 b+b sin a şi, pentru o secfiune dată, r'0pfim- 0,5/? = 0,433 &, ceea ce corespunde unghiului a = 60°; pentru canale săpate în pământ se ia a<60°, pentru a evita alunecarea taluzului. Din formula pentru profilul trapezoida] se deduce raza hidraulică şi pentru cazurile particulare ale trapezului: profilul dreptunghiular (a = 90°, b — 2b) şi profilul triunghiular (b = 0). Pentru profilé poligonale combinate cu profilé curbilinii, pentru profilé ovoide, forme speciale de tuneluri, etc., raza hidraulică şi profilul optim se determină din tabele şi grafice. Raza hidraulică intervine în calculele pentru stabilirea rezistenfei br şi a vitesei de curgere v, a profilului optim şi a debitului de lichid Q care se scurge printr'un canal sau printr'o conductă, cari sunt funcfiuni de r'\ hr=n=^- v=c]/71 Şi Q=csy7J, iunde C e coeficientul de rezistenfă (v. sub Coeficient de rugozitate), I e panta nivelului de lichid, / e lungimea canalului sau a conductei. La aceeaşi pantă a nivelului de lichid, vitesa şi debitul unitar cresc odată cu creşterea razei hidraulice. î. Raza manivelei [pa,£ţHyc pyKOHTKH; rayon de la manivelle; Kurbelradius; crank radius; for-gattyúsugár]. Mş..‘ Distanfa dintre axa arborelui mo- Raza manivelei, la un mecanism bielă-manivelă. 1) cilindru; 2) tija pistonului; 3) cap de cruce; 4) bielă; 5) butonul manivelei; 6) axa arborelui antrenat (în fig. axa arborelui rofiior motoare); 8) cadru; r) raza manivelei. lor şi axa fusului manivelei, la un arbore drept, respectiv axa fusului cotului (axa manetonului), la un arbore cotit, adică raza arcului descris de axa fusului respectiv, în mişcarea sa de rotaţie în jurul axei arborelui motor (v. fig.). La un mecanism bielă-manivelă legat de un piston, raza manivelei este egală cu jumătate din cursa pistonului. 2. ~ metacentrică [MeTaiţeHTpHqecKHH pa-#Hyc; rayon métacentrique; metazentrischer Radius; metacentrical radius; metacentrikus sugár]. Nav.; Raza de curbură a curbei transversale sau longitudinale a centrului de carenă, pentru poziţia iniţială a carenei. Raza metacentrică e transversală :au longitudinală, după felul curbei centrului de carenă; centrul de curbură al unei curbe a centrului de carenă se numeşte metacentru — şi este punctul de întretăiere a două normale la curbe infinit apropiate, descrise de centrul de carenă, când unghiul de inclinare a navei tinde către zero. în practică se admite că, pentru unghiuri mici de inclinare, curbele centrului de carenă reprezintă arce de cerc descrise de razele metacentrice, adică se admite că, pentru unghiuri mici de inclinare, metacentrele îşi păstrează poziţia. în realitate, curbele centrului de carenă au o curbură variabilă — şi metacentrele descriu curbe corespunzătoare, ca locuri geometrice ale centrelor de carenă. Raza metacentrică (transversală sau longitudinală) a unei nave este egală cu raportul dintre momentul de inerţie al suprafeţei liniei de plutire în raport cu axa de inclinare şi volumul ei de carenă, adică deplasamentul de volum (v. şi sub Metacentru); deci, raza metacentrică transversală are expresiunea şi raza metacenîrică longitudinală, expresiunea Aceste formule sunt fundamentale în teoria stabilităţii navei. 3. ~ metacentrică diferenfială [MGTaiţGHTpH-necKHH AH$(î)epeHi];HaJibHbiH pa^nyc; rayon métacentrique différentiel; differentialer metazentrischer Radius; dîfferential metacentric radius; dif-ferenceális metacentrikus sugar]. Nav. m.; Raza de curbură a curbei care înfăşură liniile de plutire isocarene. 4. ~ minimă a curbelor [HafiMeHbinHÖ paji; Hyc KpHBOH; rayon minimum des courbes; zulăs-siger Kriimmungshalbmesser; minimum radius of curves; megengedett görbületi sugár]. Drum., C. f.: Valoarea cea mai mică pe care o poate avea raza axei unei curbe de şosea sau de cale ferată, pentru ca circulaţia vehiculelor să se facă în siguranţă şi pentru a permite o bună exploatare în raport cu vitesa de proiectare corespunzătoare. Pentru şosele, razele minime admise sunt: 20 m, peniru vitesa de 25 km/h; 50 m, pentru vitesa de proiectare de 40 km/h; 110 m, pentru vitesa de proiectare de 60 km/h; 200 m, penru vitesa de proiectare de 80 km/hf şi 300 m, pentru vitesa de 199 proiectare de 100 km/h. Penfru aceeaşi vitesă de proiectare, valorile razelor curente ale curbelor sunt de două ori mai mari decât razele minime, iar razele recomandabile sunt de patru ori mai mari. Pentru autostrade, razele minime, curente şi excepţionale, sunt: 1800 m, respectiv 1200 m, Ia autostradele construite în regiuni de câmpie fără obstacole mari; 1000 m, respectiv 800 m, la autostradele construite în regiuni de co'ine, de dealuri şi cu obstacole; 600 m, respectiv 400 m, la autostradele construite în regiuni muntoase. Penfru calea ferată normală, razele minime admisibile sunt: 300 m, respectiv 180 m, în cazuri •excepţionale, pentru liniile prircpale, în linie curentă; 250 m, respeciiv 180 m, penfru liniile secundare în linie curentă; 180 m, pentru liniile de garare ale stafiilor de pe liniile principale, — şi 150 m pentru liniile de garare ale stafiilor de pe liniile secundare. Pentru calea ferată îngustă, razele minime admisibile sunt: 80 m, pentru liniile cu ecariamentul de 1,00 m, şi 50 m, pentru liniile cu ecartamentul de 0,75 m şi 0,76 m. Pentru liniile industriale normale, razele minime admisibile sunt: 100 m, dacă liniile sunt deservite de locomotive de manevră cu distanfa între osii rigide până la 3 m şi de vagoane cu distanfa între osii fixe până la 4,50 m, când sunt circulate şi de locomotive destinate liniilor principale; 75 m, când sunt circulate numai de vagoane cu distanfa între osii rigide mai mică decât 4,5 m. î. Raza nucleală [pafliîyc flApa; rayon nucléal; Kernstrahl; epipolar ray; magsugár]. Fotgrm.: Orice segment de dreaptă situat în planul unui clişeu, unind un punct-imagine cu punctul nucleal al clişeului. 2. ~ relativă [OTHOCHTeJIbHblH pa#Hyc; rayon reiat if; Relafivhajbmesser; relative radius; relativ sugár]. Mş.; Raporiul dintre raza unei secfiuni a palei şi raza vârfului palei ţ — r(R. E o mărime des folosită în caicului elicelor şi, mai ales, la determinarea secfiunilor. a. ~ vectoare [paAHyc-BeKTOp; rayon vec-teur; Vektorradius; vector radius; vektorsugár]. 1. Segmentul de dreaptă cuprins între originea unui sistem de coordonate şi un punct din spafiul respectiv, orientat din spre originea sistemului de coordonate spre acel punct. Raza vec-îoare a unui punct e una dintre coordonatele polare ale punctului, — 2. Vector care are, pentru •fiecare punct, orientarea razei vectoare a acelui punct, în sensul de sub 1, şi valoarea absolută egală cu distanfa dintre originea sistemului de coordonate şi punct. 4. Rază [pa/ţHyc; rayon; Radius; radius, range; sugárhossz]. 2. Gecm.: Lungimea segmentului de dreaptă care reprezintă o rază în sensul de sub Rază 1. 5. ~ de acfiune [pa^Hyc AefiCTBHH; rayon d'act;on; Aktionsradius, Flugbereich, Reichweite; range qf flight; hatáskör-sugár, ható távolság]. Nav. d.: Distanfa maximă care poate fi străbătută de o aeronavă în sbor, într'un regim de sbor determinat şi în condifiuni atmosferice date, consumându-şi întreaga cantitate de combustibil. Uneori, raza de acfiune este socotită numai până la o distanfă dela care este asigurată şi înapoierea la punctul de plecare. Practic, la antecalcuîarea razei de acfiune se consideră că regimul de sbor e uniform şi, deci, consumul orar de combustibil e constant, că aeronava sboară în atmosferă standard şi pe vânt nul. Valoarea razei de acfiune rezultă din produsul dintre durata de sbor şi vitesa proprie (relativă, fafă de aer) a aeronavei, timpul de sbor fiind raportul dintre cantitatea totală de combustibil şi consumul orar. în general, ca bază de calcul pentru consumul orar se ia regimul de croazieră corespunzător. Efectiv, raza de acfiune are o valoare variabilă, datorită • variafiei consumului orar, viiesei proprii şi vitesei vântului. <— Consumul orar variază cu regimul de sbor în cursul unui drum aerian, el fiind maxim la decolare şi având valori mai mici la sborul în urcare, la sborul orizontal şi la sborul în coborîre. Din cantitatea de combustibil dela bord se consumă o parte şi înainte de decolare, la încercarea motoarelor şi pentru rulajul la sol. La un motor dat, factorii de cari depinde consumul orar sunt: turafia elicei pentru un pas determinat al acesteia şi presiunea la admisiune a gazelor. — Vitesa proprie a aeronavei variază cu: densitatea aerului, care, la rândul ei, este funcfiune de condifiunile atmosferice reale ale zilei (temperatură şi presiune) şi de înălfimea de sbor; greutatea totală a aeronavei, care scade în cursul sborului, din cauza consumului de combustibil; unghiul de incidenfă (atac) în sbor, care, la rândul lui, variază cu regimul de sbor. Raza de acfiune a unei aeronave este maximă când aeronava sboară cu unghiul de incidenfă optim, pentru care raportul CJCX dintre coeficientul de portanfă Cz şi cel de rezistenfă la înaintare Cx este maxim; vitesa corespunzătoare unghiului optim de incidenţă fiind relativ mică şi determinând o mărire a timpului de sbor, de obiceiu se alege regimul de croazieră, deoarece vitesa de croazieră corespunzătoare micşorează acest timp. — Vitesa vântului Vv (în mărime şi în direcfie) se compune cu vitesa proprie Vp (relativă) a aeronavei, dând ca rezultantă vitesa fafă de sol V$ (absolută), şi determină modificarea valorii razei de acfiune. Raza de acfiune maximă D pentru aeronavele cu grup mofopropulsor sau cu furbopropulsor, în funcfiune de variabilele enumerate mai sus, e: „ 75'3600 cz , G 0) ch ^ Cx G—Ct' iar pentru aeronavele cu reactor: <2> unde G e greutatea totală a aeronavei, Cfe greutatea cantităfii de combustibil, ch e consumul pe 200 CPh la regimul corespunzător (pentru motopro-pulsoare raportat la CP efectiv, iar pentru turbopropulsoare raportat la CP echivalent) sau pe kilogramul de împingere (la reactoare), p e densitatea aerului, şi 7} e randamentul elicei. Influenta vitesei vântului Vv asupra razei de acfiune maxime e exprimată prin: d =D v'-cosp+M v;+v\^ v 0------------------------------, Vp unde Dv e distanfa străbătută cu vântul de intensitate Vv, iar p e unghiul pe care-l formează direcfia vântului cu drumul pe care-l urmează aeronava. Pentru a preîntâmpina efectele întâr-zietoare ale vântului, la aeronavele cu grup motopropulsor, distanfa care poate fi străbătută în sbor se obfine scăzând din cantitatea totaiă de combustibil, o cantitate determinată, în general echivalentă cu o oră de sbor pe vânt nul. Intre aeronavele cu grup motopropulsor şi cele cu reactoare există, în principal, deosebirea că, pentru ultimele, consumul pe 1 km parcurs se micşorează cu creşterea vitesei, ceea ce antrenează şi creşterea razei de acfiune. Reactoarele au consum foarte mare de combustibil la sol şi la sborul în urcare, până la atingerea înălfimilor mari; aceste înălfimi trebue luate cu o vitesă ascensională optimă, pentru a reduce timpul de urcare şi, deci, consumul de combustibil. Datorită vitesei foarte mari a reactoarelor, influenfa vântului este neglijabilă. La aeronave grele de transport, economia de combustibil şi de timp fiind foarte importantă, trebue să se stabilească regimurile de sbor şi consumurile cari corespund razei de acfiune optime, din punctul de vedere al exploatării; în acest scop se folosesc tabele şi nomograme, cari dau, pentru diferite încărcături, valorile vi-feselor de drum şi ale înălfimilor de sbor optime, în raport cu condifiunile atmosferice ale zilei. Raza de acfiune şi timpul de sbor sunt cuprinse în noţiunea generică de „autonomie de sbor". V. şi sub Regim de sbor, şi Timp de sbor. î. ~ Rază de acfiune [paflHycAeHCTBHH; rayon d*action; Aktionsradius; action radius; hatósugár, akciórádiusz]. Nav. m.: Distanfa maximă pe care o poate parcurge o navă în condifiuni obişnuite de funcfionare şi navigafie, cu încărcătura nominală de combustibil şi fără reaprovizionare. Dacă, ia sfârşitul cursei sale, nava se poate reaproviziona ia punctul terminus, raza de acfiune este însăşi cursa; altfel, raza de acfiune e egală cu jumătate din cursă, nava trebuind să parcurgă distanfa de dus şi întors, cu cantitatea de combustibil aprovizionată la plecare. Raza de acfiune R, în condifiuni normale de navigafie (pe apă calma şi vânt liniştit), depinde atât de cantitatea de combustibil, cât şr de vitesa v cu care navighează, şi se calculează din relafia: unde G e încărcătura nominală, K (g/CPh) consumul de combustibil al grupului motor în, regim de mers cu pulerea efectivă N& (CP) şi cu vitesa de navigafie v (mile/h), iar a e un coeficient care are valoarea tx = 1 ia reaprovizionarea la capătul cursei, şi a = 1/2 fără reaprovizionarea la capătul cursei. Dacă se exprimă Ne în funcţiune de coeficientul de utilizare m (v. Utilizare, coeficient de ~) şi de deplasamentul D, şi anume: rezultă: p w3 G 1 Pentru K şi m constanfi, raza de acţiune e invers proporfională cu pătratul vitesei de navigafie. La navele de războiu, la cari vitesa de mers e foarte variată, raza de acfiune se raportează la două vitese importante: la vitesa maximă, adică la vitesa de luptă (care e una dintre caracteristi-cele principale ale navei) — şi la vitesa de croazieră, adică la vitesa economică. Vitesei de croazieră îi corespunde o rază de acfiune mai mare decât vitesei maxime. 2« Rază [JiyH; rayon lumineux; Lîchtstrahl; light ray; fénysugár, sugár]. 3., Fiz.; Fascicul sub-fire de lumină, cu secfiune constantă şi neglijabilă în raport cu secfiunile transversale ale sistemului optic pe care-l străbate. — 4. Linie de câmp a vectorului radiant în câmpul electromagnetic de frecvenfă vizibilă. — 5. Traiectorie a unui corpuscui care face parte dintr'o rşdiafie corpusculară. s. ~ electronică [3JieKTpOHHblă Jiyq; rayon. éiectronique; Elektronenstrahl; electronic ray* electronic beam; elektronsugár]. Fiz.: Traiectoria practic rectilinie, parcursă de un electron în mişcare repede. 4. ~ verde [30JieHbiH JiyHî; rayon vert; grü-ner Strahl; green flash; zöld sugár]. V. sub Meteori optici. 5. Raza portului. V.. Zona portului. 6. Razachie [copT BHH0rpaAH0H Ji03bi „Pa-3aKHe"; raisin â longs grains, raisin rhozaki;. langbeerige Weintraube; longberried wine grapes; hosszú bogyós szöllő]. Agr.: Varietate de vifă de vie, originară din Egipt şi din Asia Mică, răspândită şi în fara noastră. Produce struguri mari, conicr şi ramificafi, cu boabe mari, ovale, roşii-verzui* compacte şi cu gust plăcut, cari se coc târziu. E o varietate folosită pentru masă, sau pentru uscat. 7. Razanfă [HacTHJibHOCTb TpaeKTopHH; rasance; Rasanz; flatness; lapos röppályájú]. Bis.: 1. Proprietatea traiectoriei gurilor de foc de a avea curbură mică (v. şi întinderea traiectoriei). — 2. Porfiunea de traiectorie care e aproape paralelă cu un plan orizontal, la tragerea cu inclinare foarte mică. É cuprinsă între gura de foc şi locul în care proiectilul începe să coboare spre pământ. 8. Râzătoare [Tepna; râpe;; Reibeisen, Reibe; e rasp, grater; reszelő]. Gen..: Unealtă constituită din> o foaie de tablă (de obiceiu tablă cositorită), plană sau în formă de manta de cilindru circular sau de manta de prismă dreaptă, şi pe care sunt perforate în rânduri regulate găuri cu margini răsfrânte, sgârietoare. E foiosită, de obiceiu, în gospodărie, pentru mărunfirea anumitor legume rădăcinoase, sau fructe, sau pentru desprinderea cojii de pe ele, prin răzuire în mai multe treceri î. Răzhirea unei sonde [ocBoeHHe CKBâ-}KHHbi; percement et mise en production d'une couche petrolifere; Fündigwerden einer Olboh-rung; bringing in of a* we'l; olajkút-megnyitás]. Expl. pefr.: Fază finală a operafiunilor de săpare a sondelor (odinioară), asociată cu punerea în producfie, de obiceiu prin erupfie liberă, datorită impérfecfiuniíor metodelor de foraj. (Termenul e pe cale dé disparifie, cu toată tendinfa de aplicare a lui, prin analogie, la punerea în producfie actuală). 2. Războit! [TKaiţKHH CTaHOK; métier a tisser; Webstuhl; weavihg loom; szövőszék]. Ind. fexf.: Maşină de fesut care leagă firele de urzeală (v.) cu firele de bătătură (v.), în scopul formării unei fesături. Organele războiului execută următoarele patru mişcări fundamentale: mişcarea verticală a urzelii, pentru deschiderea şi închiderea rostului (v. Rost), mişcare care se face într'o ordine care depinde de desenul fesăturii; mişcarea orizontală longitudinală a urzelii, care se face pentru alimentarea maşinii cu urzeală (prin desfăşurarea ei de pe un sul, în porfiuni regulate) şi pentru înfăşurarea fesăturii efectuate, pe un alt sul; mişcarea suveicii, pentru ca firul bătăturii de pe feava mosorafă din suveică să freacă prin rost, perpendicular pe lungimea urzelii, cu alternarea sensurilor de parcurgere; mişcarea de condensare, pentru integrarea în corpul fesăturii a firului de bătătură depus în rost, care se face prin îndesare. Războaiele pot fi drepte sau circulare. Din punctul de vedere al lăfimii fesăturii obfinute, se deosebesc războaie înguste, cari au lăfimea mai mică decât 1,20 m, — şi războaie late, cari au lăfimea de 1,40 m şi mai mare. Din punctul de vedere al dimensiunilor maşinii, se deosebesc: războaie uşoare, cari au maximum 600 kg; războaie mijlocii, cari au cca 800 kg; războaie grele, cari au minimum 1200 kg. — Din punctul de vedere al modului de lucru, se deosebesc: războiu mecanizat, războiu mecanizat automat, războiu mecanizat circular, războiu special, războiu fărănesc. 3. Războiu mecanizat [MexaHH3np0BaHHbiH TKaiJKHH CTaHOK; métier a tisser mécanisé; me-chanischer Webstuhl; mechanised (weaving) loom; szövőgép]: Războiu la care mişcările pentru formarea fesăturii se fac mecanizat, în cicluri regulate şi continue. Războiul mecanizat e construit şi funcfionează pe acelaşi principiu ca războiul ţărănesc, cu deosebirea că mecanizarea fazelor principale ale ţeserii a condus la modificarea unor elemente componente şi la adaptarea unor dispozitive cari asigură o mai mare regularitate a procesului şi o capacitate de producţie mai mare a maşinii. Scheletul războiului mecanizat. Í) perete lateral; 2) bară transversală; 3) suportul jfelor; 4) traversă de piept; 5) bară longitudinală. Scheletul războiului mecanizat se compune^din doi pereţi laterali (Í) simetrici şi paraleli, fixaţr prin barele transversale (2), şi din suportul iţelor (3), traversa de piept . (4), traversa de spate şi barele longitudinale (5), (v. fig. /). Pe schelet se montează părţile mobile, cari asigură, în principal, mişcarea iţelor pentru formarea rostului (v.), mişcarea suveicii pentru depunerea firului de bătătură în rost şi mişcarea^vatalei (v.) pentru Părţile mobile ale războiului mecanizat. 1) sul de urzeală; 2) frână cu lanf; 3) traversă de spate oscilantă; 4) fusceî; 5) ifă; 6) ccclet; 7) bara scripetelui; 8) şi 9) frânghii de legătură între ife; Í0) şi li) pedale; 12) tija; 13) vatală; '14) spafă; 15) traversă de piept; 16) sui de fesătură; 17) roată dinfată; 18) arbore; 19) axul camelor; 20) camă; 21) piciorul vatalei. aducerea firului de bătătură în gura ţesăturii. Părţile mobile mai importante (v. fig. II) sunt: un 2Ö2 arbore rotitor (18), care primeşte mişcarea dela un electromotor; axul camelor (Í9), care primeşte mişcarea dela arborele (18); vatala (13), care se leagă de ax prin biele şi se sprijine pe picioarele (2Î); ifele (5), împreună cu lanfurile, tijele, sau sforile de legătură (între ife sau între ife şi pedale); camele (20), cari apasă pe călcâiele ifeîor, pentru ridicarea şi coborîrea acestora; mecanismele războiului, cari asigură pornirea maşinii, efectuarea sincronizată a fazelor de formare a fesăturii, oprirea automată a maşinii (îndată ce se ivesc defecfiuni în procesul feserii), etc. Războiul mecanizat cuprinde următoarele părfi (v. fig. III): Un sul de urzeală (1), care este frânat de un lanf cu greutate (2); o traversă de spate (3), fixă sau oscilantă, care întinde şi conduce firele; fusceii (4), cari separă firele (lipite între ele la Schema de funcfionare a războiului, 1) sul de urzeală; 2) frână cu lanf; 3) traversă de spate; 4) fuscei; 5) ifă; 6) coclete; 7) bara scripetelui; 8) şi 9) frânghie sau curea de legătură între ife; 10) şi 11) pedale; 12) frânghie sau tijă; 13) va fală; 14) spată; 15) traversă de piept; Î6) sul de fesătură; 17) roată dinfată pentru clichet. încleire); ifele (5), cu coclefii (6), pentru formarea rostului; o bară a scripefilor (7), peste cari alunecă frânghiile sau curelele (8) şi (9), cari leagă între ele ramele superioare ale ifelor; o serie de pedale (10, 11) acfionate de nişte excentrice, cari se leagă de rama inferioară a ifelor, cu ajutorul frânghiilor sau al tijelor (12); o vatală (13), care susfine spata (14); o traversă de piept (Í5), care conduce fesătura pe sulul de fesătură (16), de care e fixată o roată dinfată (17). Desfăşurarea sulului este împiedecată de un clichet (cioc oprilor), care intră între dinfii rofii dinfate. Penfru producerea fesăturilor simple se montează pe războiu un singur sul, care se încarcă cu fire ale căror alungiri sunt relativ egale. — Pentru prockicerea de fesături complicate, se montează de multe cri pe războiu mai multe suluri de urzeală, şi anume în cazurile următoare: când fesătura se face din fire de urzeală a căror finefă şi alungire sunt diferit (la fesături buclate, pluşate sau tehnice, cum şi la fesături de lână din fire duble, triple, etc.); când firele urzelii sunt atât de numeroase, încât nu au loc între flanşele unui singur sul (la fesături pluşate şi teh- nice); când se urmăreşte reducerea năvădirilor repetate (la suluri încărcate cu urzeli mai lungi). La războiul cu 2"*8 urzeli, sulurile se aşază la înălfimi diferite, în unul sau în mai multe plane verticale. în cazul fesăturilor tehnice (v.), cu lăfime excepfional de mare (până la 22 m), alimentarea războiului se face cu 4*"6 suluri de urzeală aşezate cap la cap, cu axele longitudinale situate în acelaşi plan orizontal. în fesătoria Jacquard de covoare, pe lângă cel pufin două sisteme de fire de urzeală de natură şi finefă diferită, se cere şi un sistem suplementar de fire, necesar pentru formarea desenului; în acest caz, alimentarea cu urzeală a războiului (v. fig. IV) se face cu două sau cu mai multe suluri (1 şi 2) montate pe maşină, şi cu mai multe mosoare (3) aşezate pe rasteluri. La IV Schema de alimentare a războiului cu mai multe suluri şi bobine da urzeală. Í) şi 2) suluri de urzeală; 3) bobine; 4) dispozitive da întindere; 5) pieptene; 6) tije conducătoare. astfel de fesături, un dispozitiv de întindere (4) asigură circulafia firelor sub tracfiune, iar un pieptene (5) şi tijele conducătoare (6) repartizează fire e urzelilor în direcfia lăfimii războiului. Mecanismele principale cari pot fi montate la războiul mecanizat sunt: ratierele, cari comandă mişcarea ifelor într'o anumită ordine, corespunzătoare cu desenul fesăturii, care rezultă din modul de legare a firelor de bătătură cu firele de urzeală; regulatoarele de urzeală şi regulatoarele de fesătură, cari asigură alimentarea uniformă, continuă şi automată, cu fire de urzeală, după fiecare bătaie a vatalei, cum şi înfăşurarea fesăturii formate prin îndesarea bătăturii în rost; mecanisme pentru schimbarea suveicii, cari permit tragerea prin rost a firelor de bătătură de o anumită coloare, fără oprirea războiului, după ce anterior s'a lucrat cu bătătură de altă coloare; mecanisme pentru controlul ruperii firelor, cari permit oprirea automată a războiului, când se rupe un fir de urzeală sau de bătătură, pentru ca, prin înnodarea la timp a firelor, să se evite producerea defectelor în fesătură; mecanisme de întins fesătura în lăfime şi traverse de spate pentru întinderea elastică a urzelii desfăşurate de pe sul. î. Războiu mecanizat, automat [aBTOMaTH-HeCKHH MexaHH3HpOBaHHbIH TKaiţKHH CTaHOK; métier â tisser mécanisé automatique; mechanisier-terter selbsttătiger Webstuhl; mechanised au- 203 -fomatic (weaving) loom; automatikus szövőgép]: i^ăzboiu la care alimentarea succesivă cu fevi mosorate (încărcate) cu fir de bătătură, după ruperea firului de bătătură sau după demosorarea (descărcarea) fevii precedente, se face automat, în timpul funcfionării maşinii. Alimentarea automată cu fir de bătătură se poate face prin înlocuirea ~tevii (de ex. în fesătoria de bumbac, de lână şi In) sau prin înlocuirea suveicii cu o alta, în care se găseşte o feavă mosorată cu fir de bătătură {de ex. în fesătoria de mătase); în ultimul caz, -alimentarea se face cu sau fără oprirea războiului. Războiul automat, cu alimentarea automată a firului de bătătură, are toate mecanismele războiului mecanizat, procesul de formare a ţesăturii -fiind analog cu al acestuia; în plus, el are mecanismele de automatizare a alimentării cu fir de bătătură (v. Războiului, mecanismele de automatizare ale ~). Tipurile mecanismelor pentru alimentarea auto-cnată cu fir de bătătură pot fi: mecanisme folosite la fabricaréa ţesăturilor cu bătătură din fire de -aceeaşi calitate şi coloare, şi mecanisme folosite Ia fabricarea ţesăturilor cu bătătură din fire cu ■fineţă, torsiuni şi colori diferite. Schema c’e funcfionare a mecanismului de înlocuire automată a ţevii» când firele de bătătură sunt de acelaşi fel. 1) furculiţă; 2) palpator; 3) şi 12) axe; 4) ciocanul furculiţei; 5) pârghie; 6) mecanism protector; 7) deget; 8) vatală; 9) tijă; Í0) izbitor; 11) percutor. La războaiele automate cari ţes fire de bătătură «de aceeaşi coloare, înlocuirea automată a ţevii al •cărei fir s'a rupt sau s'a consumat se face, în general, în felul următor (v. fig,/): o furculiţă (1), care se găseşte în partea stângă a războiului şi lângă gura ţesăturii, controlează prezenţa firului de bătătură în rost şi (dacă e cazul) pune în funcţiune mecanismul schimbător; un palpator (2), dispus iot în partea stângă a războiului, controlează prezenţa firului de bătătură în suveică, în faza în care ea ajunge în căsuţă, şi (dacă e cazul) acţionează asupra mecanismului schimbător; un ax (3), care face legătura între fiecare mecanism controlor (cu furculiţă sau cu palpator) şi mecanismul schimbător, execută o mişcare de rotaţie, când firul de bătătură lipseşte în rost, datorită ciocanului (4) al furculiţei (I), acţionat de cama furculiţei, care e calată pe axul secundar a! războiului; o pârghie (5), care e solidarizată cu capul drept al axului (3) şi cu mecanismul protector (6), deplasează degetul (7) spre vatala (8) când axul (3) se roteşte, şi opreşte acţiunea de înlocuire a ţevii de-mosorate (consumate), când incidental suveica nu a ajuns să ocupe poziţia ei normală în căsuţă; o tijă (9) intră în zona de acţiune a unui izbitor (10), fixat de vatala (8), prin ridicarea ei odată cu mecanismul protector (acţionată de un resort); la mişcarea vatalei spre traversa de piept, izbitorul (10) acţionează asupra tijei (9), care atacă un percutor cu două braţe (11), oscilant în jurul unui ax fix (12); percutorul (11) loveşte, cu unu! dintre braţele sale, o ţeavă nouă din magazia de alimentare, care e dispusă sub percutor şî exact deasupra ţevii vechi (demosorată); ţeava nouă apasă asupra ţevii demosorate, o scoate din suveică şi o elimină printr'o fantă din fundul căsuţei, de unde cade într'o ladă de ţevi demosorate; un resort readuce repede percutorul în poziţia iniţială, pe care acesta o ocupă în timpul cât rostul e alimentat normal cu fir de bătătură, până la consumarea ultimilor 5 m de fir de pe ţeava în lucru. La războaiele automate cari fes fire de bătătură de mai multe colori şi de diferite fineţe sau tor- Schema de funcţionare a mecanismului de înlocuire automată a ţevii, când firele de bătătură sunt de colori diferite. 1) percutor; 2) şi 12) axe; 3) lovitor; 4) izbitor; 5) ghidaje duble; 6) tevi înlocuitoare; 7) şi 17) plăci; 8) mecanism de alternare; 9) lant cinematic; 10) şi 11) pârghie; 13) bare profilate; 14) clapete; 15) camă; 16) arbore secundar; 18), 19), 20) şi 21) tije; 22) bucea. siuni, înlocuirea automată a fevii al cărei fir s'a rupt sau s'a consumat se face, în general, în modul următor: un percutor (1), oscilant în jurul axului (2), loveşte cu izbitorul (4), (fixat de vatală), într'o feavă nouă (mosorată), pentru introducerea acesteia în suveică; un Iovilor (3), articulat cu braful inferior al percutorului, aduce percutorul în pozifia de acfionare (sub efectul semnalizărilor unui mecanism controlor); un mecanism de deservire (5), cu patru ghidaje duble (5') pentru fevi mosorate (pe fiecare ghidaj dublu culisând fevi de o anumită coloare), aduce succesiv fevile 204 înlocuitoare (6) sub percutor; mecanismul de alternare (8) acfionează placa (7), prin intermediul lanf ului cinematic (9), al pârghiilor (10) şi (11), şi a| axului (12); barele profilate (î 3), acfionate de un număr egal de proeminenfe ale plăcii (7), sunt articulate cu clapetele (14) dela baza fiecărui ghidaj dublu (5) şi pot opri mişcarea fevilor spre percutor; o camă (15), calată pe arborele secundar (Í6) al războiului, imprimă plăcii (17) o oscilafie, prin intermediul tijelor (18), (19) şi (20), cât timp la ţesere rămâne acelaşi fir de bătătură; o tijă (2 7), care e acfionată de placa (Í7), la semnalarea momentului de înlocuire a fevii (când lovitorul 3 ajunge în dreptul izbitorului 4) deplasează buceaua (22) de pe axul (12), ceea ce face ca una dintre barele verticale să se ridice şi clapa (14) să libereze trecerea fevii cu fir de bătătură (din ghidajul dublu respectiv) spre percutor. în funcfionarea acestui mecanism se deosebesc trei faze: în faza preliminară/ care începe cu prima rotafie a arborelui războiului după terminarea firului de pe feava şi în timpul căreia suveica frece prin rost spre căsufe, mecanismul controlor intră în funcfiune, o bară profilată (13) se ridică şi clapa corespunzătoare (14) liberează trecerea fevii înlocuitoare (6); în faza intermediară; bara (13) coboară (dacă suveica nu se schimbă) şi suveica se întoarce spre mecanismul schimbător, iar lovitorul (3) intră în zona de acfiune a izbitorului (4); în faza finală se face înlocuirea fevii, cu ajutorul percutorului. La alternarea suveicii, concomitent cu înlocuirea fevii, faza preliminară se termină când căsufa suveicii (care nu mai are fir de bătătură) ajunge la nivelul patului vatalei. — La unele tipuri de mecanisme, mişcările corespunzătoare fazei preliminare sunt comandate electric, prin curent continuu. La războaiele automate cari jes fire de bătătură de mai multe colori şi de diferite finefe sau torsiuni, înlocuirea automată a suveicii se face în mod analog. Sistemul de automatizare cu înlocuirea suveicii se foloseşte, în general, în cazurile următoare: la unele războaie de mătase, pentru ca firul să nu fie expus degradării care se poate produce din c.auza contactului fevii cu percutorul; la războaiele de in sau de lână la cari se folosesc fevi oarbe; la războaiele de bumbac la cari se lucrează cu fire de selfactor (fire cu tracfiune redusă). Războiul automat funcfionează cu un randament superior (peste 0,9) şi dă posibilitatea ca un ţesător să deservească un număr mare de maşini: la noi există stahanoviste cari deservesc peste 100 de războaie automate; în U.R.S.S., fesătoare stahanoviste deservesc peste 200 de războaie automate. Ţeserea cu războiul automat se poate face numai cu fire de urzeală şi de bătătură de calitate mai bună, cari să fie pregătite cu grijă deosebită, pentru evitarea ruperii lor. Din punctul de vedere al automatizării feserii, Uniunea Sovietică se află înaintea Angliei, Germaniei şi a altor fări. Pentru economia socialistă, războiul automat e unu! dintre mijloacele tehnice importante de mărire a producfiei de fesături ş de reducere a prefului de cost. Sin. Războiu automat. î. Războiu mecanizat, circular [KpyrJiblH Mexa-HH3Hp0BaHHbIH TKaiţKHH CTaHOK; métier circu-laire; Rundwebstuhl; circular íoom; kör-szövő^ gép]: Maşină de fesut de formă circulară, cu care se obfine o fesătură tubulară, şi la care fazele tehnologice (de ex. formarea rostului, introducerea firului de bătătură în rost şi aducerea bătăturii în gura fesăiurii) se succed după un cerc pe care suveica îl descrie în planul de lucru orizontal. Războiul circular cuprinde următoarele părfi (v. fig.): patru suluri de urzeală (1), aşezate la partea inferioară a războiului, fiecare urzeală fiind divizată pe sul în trei secfiuni; o traversă inelară de spate (2), oscilantă, peste care trec urzelile (3),îmbrăcând maşina ca într’un tub; un dispozitiv (4) cu lamele, care asigură controlul ruperii firelor de urzeală; ifa metalică (5), cu ochiuri, prin care trec firele urzelii, după ieşirea lor din lamelele dispozitivului de control; o traversă de piept (6), care conduce fesătura tubulară rezultată; un cilindru trăgător (7) şi un sul de fesătură (8). Războiul circular KTMD-2 funcfionează deodată cu două suveici, una fiind decalată fafă de cealaltă cu 180°. Fiecare suveică depune un fir de bătătură în rostul secfiunii respecfive a urzelii; după depunerea firului în rost, aceasta se închide şi se redeschide când, în aceeaşi secfiune, ajunge suveica următoare. Mecanismele principale ale războiului circular KTMD-2 sunt următoarele: mecanismul de formare a rostului, mecanismul de mişcare a suveicii, mecanismul de mişcare a pieptenelui de repartizare a firelor (situat între Ife şi gura fesăturii), mecanismul de debitare a urzeUi şi mecanismul de înfăşurare a fesăturii. Războiul circular nu are spată, aducerea firului în gura fesăturii făcându-se cu ajutorul unui pinten îndesători, montat la suveică. Războiul circular ere un ax rotitor vertical central, care e principalul organ de comandă şi care transmite mişcarea, mecanismelor arătate. Fafă de războiul obişnuit, el prezintă următoarele avantaje: permite o productivitate mărită, are mers silenfios, precizie în mişcarea suveicii şi consum rafional de energie (frecările suveicii fiind mult mai reduse), şi reduce spaţiul de amplasare. Schema mişcării urzelii la războiuf circular KTM-D-2. 1) suluri de urzeală; 2) traver de spafe; 3)urzeli; 4) dispozitiv cus lamele de control al ruperii firelor; 5) ifă; 6) traversă de piept; 7) cilindru trăgător; 8) suF da fesătură. 205 u Războiu special [cneiţHajiH3HpOBaHHbiH TfjtaiJKHíf CTaHOK; métier â tisser spécial; spezialer Webstuhl; specia! loom; speciális szövőgép]: Războiu mecanizat, care are mişcările fundamentale obişnuite (pentru formarea rostului, depunerea -firului de bătătură în rost şi aducerea lui în gura jesăturii), însă cu adaptări speciale de ordin constructiv şi funcţional, pentru a putea să producă tesături pluşate, prosoape, covoare, panglici, ţesături pentru furnituri în îmbrăcăminte, etc. — Exemple: 2. ~ special, pentru covoare [cneiţHaJiH3H-pOBaHHblH TKaiţKHH CTaHQK #JIH KOBpOB; >métier a tisser spécial pour tapis; spezialer Knüpf-stuhl; specia! loom for pile carpets; speciális szőnyeg - szövőgép]: Maşină de ţesut covoare, care cuprinde următoarele părfi principale (v. fig.): un sul de urzeală (1), de pe care firele trec peste o bară conducătoare {2); o serie de şuruburi (prin ale căror ochiuri trec firele de urzeală), acfionate de un dispozitiv (3), pentru formarea rostului; o vatală (4), în care e fixată spata (5); un sul întinzător (6) şi un cilindru conducător (7), peste care frece covorul, pentru a se înfăşură apoi pe un cilindru (8). Două fire de urzeală se leagă prin ochiuri (v. fig.) de diferite forme (pe ţoală lăţimea războiului), cari se bat apoi cu spata. După un rând de ochiuri bătute, se trec prin rosturile următoare câteva fire de bătătură de legătură, cari se aduc cu spata 'în gura ţesăturii. Războiu special, pentru covoare. I) sul de urzeală; 2) bară conducătoare; 3) dispozitiv pentru formarea iostului;4) vatală; 5) spa-tă; 6) su1 întinzător; ]7) cilindru conducător; 8) "cilindru. Ochiuri de bătătură pentru covoare. Urzeala şi bătătura de legătură se execută din fire rezistente (in, cânepă, iută, bumbac pescăresc), materialul întrebuinfat la ochiuri fiind lână, mătase, etc. s. ~ special, pentru fesăfuri pluşate [cne-UHaJIHSHpOBaHHblH TKaiţKHH CiaHOK flJIH nJ1 poliţe B bl X TKaHefi; métier spécial pour tissus pelu- chés; spezialer Websiuhl für plüschartige Gewebe; special loom for plush fabrics; speciális szövőgép plüsszövetek részére]: Maşină de fesut, care se alimentează cu o urzeală de fond (ale cărei fire circulă spre iţe sub întindere normală) şi cu o altă urzeală, de efect (ale cărei fire circulă spre iţe sub întindere redusă, pentru formarea de cârcei). Pentru primele două fire de bătătură depuse în rost, vatala efectuează curse reduse, iar după al treiiea fir de bătătură, aceasta efectuează o cursă completă, aducând în gura ţesăturii grupul de trei fire de bătătură, şi buclează firele de efect din urzeală. Mărimea cursei vatalei se reglează în raport cu înălfimea pluşului. 4. Războiu {ărănesc [jţOMaillHHH TKaiţKHH CTaHOK; métier a tisser rustique; băuerlicher Web-stuhl; rustical weaving loom; falusi szövőszék]: Războiu acfionat prin energie musculară. El poate fi fix (cu picioarele bătute în pământ) sau transportabil, şi se foloseşte aproape excluziv la safe, în industrii fărăneşti şi în industria casnică. Războiul fărănesc cuprinde următoarele părfi (v. fig.): două grinzi (grindee sau tălpi) paralele, de lemn (1), cari au la capete câte un picior, astfel încât războiul se sprijine pe două picioare dinainte (2) şi pe două picioare dinapoi (3); două scânduri (stinghii, speteze) transversale (4), cari leagă tălpile între ele şi cari consolidează războiul; patru stâlpi mici (5), doi dinainte şi doi dinapoi, înfipţi în tălpi în apropierea celor patru picioare, cari au câte o crestătură şi cari servesc ca susfinătoare ale sulurilor (6); sulul pentru înfăşurarea ţesăturii este aşezat în fafă, iar sulul de pe care se desfăşură urzeala este aşezat înapoi; doi stâlpi de lemn (7), perpendiculari pe tălpi şi la jumătate din lungimea acestora cari susţin, la capetele superioare, două console orizontale încastrate (8), numite caraffe sau cioace; o vatală (9), sprijinită pe cioace, care cuprinde (v. fig.) bagheta vatalei (aa'), două speteze (bb‘), brigla de sus (ce'), brigla de jos (dă1), şi spata (e); doi fuscei (10), cari se compun din tije de lemn (vergele, joarde), cari se introduc în urzeală pentru ca firele să se încrucişeze şi să se deslipească unul de altul (l:pire cauzată de apretul de încleire), formând aşa numita cruce a fesăfurii; două sau mai multe ife (11), cari separă firele urzelii în sens vertical, într'o parte superioară şi o parte inferioară (pentru a forma rostul), longitudinal în natră Vatală. aa') bagheta vatalei; bb') speteze; cc') brigla de sus; dd') brigla de jos; e) spata. şi împart urzeala în sens (partea dinapoia ifelor) şi rost (partea din fafa iţetar); un număr de scân-durele (’epe, tălpiţe, tălpigi, potnogi, schimbători), (12), aşezate sub iţe şi legate de ele cu sfori, pe cari se apasă cu picioarele, pentru schimbarea ifelor (schimbarea rostului); o tijă de 206 lemn (slobozilor), cu care se dă drumul urzelii pentru a se desfăşura de pe sulul (6), şi o altă tijă, numită întinzător (Î3), identică cu slobozitorul, tisser; Webstuhlmechanismen; weaving loorm mechanisms; szövőgép-mechanizmusok, szövőgép-gépezetek]: Mecanismele organice ale unui raz— 1) tălpi; 2) picioarele dinaints Războiul ţărănesc. 3) picioarele dinapoi; 4) traversă; 5) şi 7) stâlpi; 6) suluri; 8) console; 9) vaială; 10) fus-cei; 11) ife; 12) schimbători; 13) întinzător; 14) răzuş. care înfăşură şi fine întinsă fesătura pe sulul ei, ambele tije având un cap introdus în corpul sulului, iar celălalt cap sprijinindu-se pe crestăturile uriei scânduri (scaun, tocălie, căfel, proptar, piedecă, scară, răzuş), (14). Ifele cuprind (v. fig.): scripefii (aa'), legaji cu o sfoară de o baghetă paralelă cu bagheta va-talei (baful ifelor) şi sprijinită pe durifeie (bb'); sforile scripefilor (cc')î fusceii ifelor (dd’) - şi plasa ifelor (e), formată din cocJefi paraleli şi verticajl, prin ochiurile cărora trec, Ifa. în general, 1-*2 fire de aa') scripefi; bb') durife; urzeală (v. Năvădire). Dela un capăt al rostului produs cu ajutorul ifelor, suveica — împinsă cu mâna — trage spre capul opus un fir de bătătură pe care spata (de forma unui pieptene închis la capetele dinfilor) din vatala (9), acfionată şi ea cu mâna, îl îndeasă în gura rostului fesăturii, spre sulul dinainte (6). Când fesătura formată acopere aproape tot spafiul dintre sulul (6) şi vatala (9), se trage cu mâna de tija (13), până când ea iese din capătul sulului. Fiind astfel liberat, sulul se desfăşură şi, după o porfiune convenabilă de urzeală cedată, capătul tijei (13) se introduce din nou în sulul de urzeală, pentru fixarea acestuia; sulul de fesătură se înfăşură până când s'a întins suficient, iar apoi se fixează şi el, din nou, cu ajutorul tijei (13). î. Războiului, mecanismele ~ [MexaHH3Mbi TKalţKOro CTaHKa; mécanismes du métier â cc') stori; dd') fuscei ai iţelor; e) plasa ifelor. 14) răzuş, boiu mecanizat pentru textile, cari servesc la comanda şi la acţionarea diferitelor organe ale acestuia. Tipul lor constructiv depinde de funcfiunea* pe care o îndeplinesc. Se deosebesc următoarele’ mecanisme: 2. Mecanismul de pornire şi oprire: Mecanism care serveşte la comenzile obişnuite depunere şi scoatere din funcfiune a războiului, şp A 3 „ Mecanismul de pornire şi oprire a războiului. 1) placă; 2) scobitură; 3) sabie; 4) manetă; 5) arc;'6) şi 9) tije; 7) punct de articulaţie; 8) orificiu; 10) frână; Ii) pârghie; Í2) pozifie de repaus a manetei; 13) roată fixă; 14) curea de transmisiune; care cuprinde (v. fig.): o placă (Í), cu o scobitură (2) în formă de L, fixată pe traversa de piept (din fafă); o sabie metalică verticală (3), cu o manetă (4), fixată la capul de jos cu un arc (5), care 207 trece prin piaca (Í); o tijă (6), articulată într'un punct (7) cu schimbătorul curelei de transmisiune (care mută cureaua de pe roata de curea liberă pe roata fixă, şi invers), care trece printr'un orificiu (8) al săbiei (3); o tijă verticală (9), articulată cu o frână (70), care este ghidată de o pârghie fixă (11). Pentru pornirea maşinii se trage de maneta (4), care se găseşte în punctul (12) al scobiturii (2) când războiul este în repaus, până când sabia (3) ajunge la capuj opus al scobiturii. Astfel, sabia mută cureaua de transmisiune pe şaiba fixă (Í3) a arborelui principal al războiului, prin intermediul tijei (6), iar tijă (9) desface frâna (10). Pentru oprirea războiului se trage de maneta (4), până când sabia (3) ajunge în punctul de repaus (Í2), mutând astfel cureaua pe şaiba liberă. Pentru ca arborele războiului să nu se mai rotească datorită inerfiei, tija (9) coboară simultan — şi frâna (10) blochează şaiba (Í3). î. Mecanismul de oprire automată, la deranjarea suveicii: Mecanism care serveşte la oprirea războiului, când suveica rămâne imobilă în rost sau când sare pe o traiectorie lăturalnică. Mecanismul cuprinde (v. fig.): o pârghie îndoită (Í), care oscilează în jurul unui spin (2) fixat de vatală; o placă opritoare (3), care alunecă pe un plan fix şi care are la un cap o culisă (4), iar la capul opus are un cuiu (6); un cuiu (5), fixat de peretele războiului, care pătrunde în culisa (4); o limbă mobilă (7), situată în peretele din spate al căsufei suveicii şi care se deplasează în afară, când suveica intră în căsufă, împingând prin aceasta (spre stânga) un cap al pârghiei îndoite (1), şi ridicând capul opus al aceleiaşi pârghii, pentru a lăsa vatala să-şi continue cursa; un resort (8), care }ine un cap al pârghiei (Í) în contact cu limba elastică (7); o sabie (9) care, prin deplasare, mută cureaua de pe roata de curea liberă pe cea fixă (şi invers) — şi Mecanismul de oprire automată a războiului la deranjarea suveicii. Í) şi fî) pârghii; 2) spin; 3) placă opritoare; 4) culisă; 5) şi 6) cuie; 7) limbă mobilă; 8) resort; 9) sabie; 10) roată fixă; 12) cioc; 13) frână; 14) căsufa suveicii; 15) suveică; 16) patul vatalei; 17) piciorul vatalei. simultan frânează sau liberează roata fixă (Í0), prin intermediul unei pârghii (11). Când suveica rămâne imobilă în rost sau când iese din urzeală, pârghia (1) păstrează contactul cu ea, datorită resortului (8), capul opus al pâr- ghiei (1) intră sub ciocul (12) şi, prin mişcarea vatalei, cu care pârghia (Í) e solidarizată prin spinul (2), deplasează brusc placa (3), în sensul săgefii din figură. Astfel, cuiul (6) împinge sabia (9) în punctul de oprire, care mută cureaua pe roata liberă, iar frâna (13) opreşte rotirea rofii de curea fixe (Í0), prin intermediul pârghiei (11). Acest mecanism de oprire se foloseşte la războaiele cu maximum 180 rot/min; la războaiele cu vitese mai mari, cum sunt cele cu căsute-revolver, etc., se folosesc mecanisme cu spata mobilă. 2. Mecanismul de oprire automată, la întreruperea firelor: Mecanism care serveşte la oprirea, războiului când se întrerupe un fir de bătătură sau de urzeală, pentru a restabili continuitatea* firului (de ex. prin înnodare) şi a evita defectele în fesătură. Mecanismul de oprire la întreruperea firelor de bătătură cuprinde (v. fig.): o furculiţă (Í) cu< cioc (2), situată la o margine a gurii ţesăturii,, care oscilează în jurul unui bulon (4), ai cărei dinfi pătrund printre barele unui grătar fixat la a prelungire a spa-tei (3); pârghia (5) cu bulonul (4), care e articulată cu placa de comandă (6); un ciocan cu călcâiu opritor (7), situat sub ciocul (2) al furculiţei, care este sus-finut de o pârghie cu două brafe (8) şi (9); un excentric (f0), solidar cu arborele secundar (11) al războiului, care produce oscilafia ciocanului (7) — cu ajutorul pârghiei (8—9) — la fiecare pereche de fire de bătătură trase prin rost; o sabie cu manetă (12), care e în legătură cu cureaua de transmisiune, putând avea pozifie de repaus (când cureaua este adusă pe roata de curea liberă) sau de funcfionare (când cureaua este adusă pe roata de curea fixă). La intrarea în rost, suveica depune întâi firul deasupra furculifei; sub greutatea firului, furcu-lifa (Í) se apleacă, astfel încât ciocul (2) se ridică şi lasă liberă mişcarea de oscilafie a ciocanului (7)^ ceea ce corespunde funcţionării normale a războiului. Când firul de bătătură s'a rupt sau când feava s'a demosorat, suveica intră în rost fără să depună fir deasupra furculifei — şi atunci ciocul (2) cade, acată şi opreşte brusc călcâiul opritor at ciocanului (7); astfel, pârghia (5) este smucită (v. săgeata din figură), iar sabia (Í2) ajunge în pozifia de repaus şi opreşte războiul (v. şi Mecanismul firului de bătătură în rost. Í) furculifa; 2) ciocul furculifei; 3) spartă; 4) bulon; 5) pârghie; 6) placă de comandă; 7) ciocan cu călcâiu opritor; 8)şi 9) brafe; Í0) excentric; 11) arbore* 12) sabie cu manetă; 13) piciorul va-*. talei; 14) patul vatalei. 208 de pornire a războiului). — Excentricul (10) se reglează cu mare exactitate, pentru a asigura sincronizarea mişcării vatalei cu mişcarea ciocanului opritor (7). Dinţii furculiţei trebue să nu se frece de barele grătarului şi să nu pătrundă adânc în grătar; dimensiunile şi mobilitatea la oscilaţie a furculiţei depind de fineţa bătăturii (gradul de subţirime a firului) şi de mărimea războiului. Mecanismul de oprire la întreruperea firelor de urzeală cuprinde (v. fig.): două până la patru vergele (1), din lamă dublată prin îndoire în Mecanismul de oprire, la întreruperea firului de urzeala, Í) vergele; 2) călăreţi; 3) ochiu; 4) lamă. formă de U, cari sunt dinţate la marginea superioară şi sunt aşezate paralel cu fusceii (aproximativ în dreptul acestora); un număr de lamele (2) (călăreţi), egal cu numărul firelor de urzeală, cari se pot sprijini pe vergelele (1) şi cari au câte un ochiu (3) la partea lor inferioară, prin care trece un fir de urzeală; câte o lamă metalică (4) pentru fiecare vergea dublă (1), care execută o cursă în îndoitura vergelelor şi în direcfia de mişcare a suveicii, la fiecare bătaie a vatalei. în timpul funcţionării normale a războiului, călăreţii (2) stau deasupra vergelelor (î), susţinuţi de firele de urzeală cari îi străbat, iar lamele mobile (4) se mişcă nestânjenite lateral. Când se rupe un fir de urzeală, călăreţul respectiv {care nu mai e sprijinit) cade între dinţii vergelei (Í) şi împiedecă deplasarea laterală a lamei mobile (4), iar frânarea produsă se transmite mecanismului de oprire a războiului, prin intermediul unui sistem de pârghii. Războaiele Jacquard perfecţionate au mecanisme de oprire automată atât la ruperea firelor de urzeală, cât şi la ruperea sforilor dispozitivului Jacquard. Principiul lor de funcţionare este asemănător celui descris.' 1. Mecanismul Jacquard. V. sub Jacquard. 2. Mecanismul ratieră. V. sub Ratieră. 3. Mecanismul de acfionare a suveicii: Mecanism care imprimă suveicii mişcarea necesară pentru a executa cursa dela un capăt la celălalt al vatalei. Se deosebesc: mecanism pentru lovirea suveicii pe deasupra, folosit la războaiele uşoare şi mijlocii; mecanism pentru lovirea suveicii pe dedesubt, folosit la războaiele late, grele şi semigrele. Mecanismul pentru lovirea suveicii pe deasupra cuprinde f(v. fig.): un ax vertical (1),% al cărui picior se sprijine într'un palier (2), fixat în peretele războiului (3), capul opus fiind ghidat de un cusinet (4); un ciocan (5), (pară), care este Mecanism pentru lovirea suveicii pe deasupra. Í) ax; 2) palier; 3) perete al războiului; 4) cusinet; 5) ciocan; 6) bulon; 7) scobitură; 8) suport; 9) dispozitiv de sprijin; 10) brat de lovire; 11) capac cu piuliţă; Í2) cureaua picherului; 13) picher; 14) resort; 15) placă; 16) brăfară; 17) ax al excentricului; 18) excentric. protejat de o brăţară metalică şi fixat cu un bulon (6) într'o scobitură (7), practicată în capul de jos al axului (1); un suport (8), care susţine un dispozitiv (9), de sprijin al braţului de lovire (10); un capac cu piuliţă (11), care fixează braţul (70) de dispozitivul (9); o curea (î2), legată cu un cap de braţul de lovire (10); un picher amor-tisor (13), de piele, de care e legată cureaua (12) şi care e străbătut şi ghidat de o tijă de fier, dispusă deasupra şi de-a-!ungul căsuţei suveicii; un resort (14), care e fixat la un cap de peretele războiului, prin intermediul unei plăci (15), şi la celălalt cap e fixat de o brăţară (16), situată sub cusinetul (4); un ax (17), la ale cărui capete este calat (cu pene) câte un excentric (18), aceste excentrice fiind în opoziţie (la 180°). Prin rotirea axului (17), ciocul excentricului (18) apasă pe ciocanul (5), constrângând axul vertical (1) să se rotească şi, prin aceasta, să întindă resortul (14) şi să pregătească braţul (10) şi picherul (13) pentru poziţia de lovire. După ce ciocul excentricului pierde contactul cu ciocanul, axul (Í) revine brusc în poziţia iniţială, fiind tras de resortul (14); în acest moment, braţul (10), prin intermediul curelei şi al picherului, izbeşte puternic capul suveicii, care străbate prin rost până la căsuţa opusă. între timp, axul excentricelor (17) s'a rotit cu 180°, astfel că excentricul opus intră în funcţiune, pentru ca suveica să primească lovitura în celălalt cap al ei şi să fie retrimisă — prin rostul nou format — în căsuţa din partea 20y «opusă. Forta de iovrre creşte cu mărimea excentricului, cu scurtarea curelei (12), şri cu înălţarea ciocanului (5) în culisa din axul (1). Mecanismul pentru lovirea suveicii pe dedesubt .se caracterizează prin acfiunea directă a brafului de lovire asupra picherului, fără Intermediul curelei, şi poate fi acţionat, fie direct de axul principal, 'fie prin intermediul unei manivele sau al unui fj-esort. De exemplu, mecanismul cu resort, care e cel rnnal răspândit, cuprinde (v. fig.): un ax rotitor (1), la capetele căruia se găsesc două excentrice identice şi opuse (2), corespunzătoare celor două căsuţe ale suveicii; câte o pârghie oscilantă ■cotifă (3) la fiecare ^excentric, care are ■câte un braţ (4), cu o^ ;rolă (5) la cap, pe care apasă excentricul (2); o sabie (6), de lemn de frasin, care ^poate fi trasă de pârghia cotită (3), prin Intermediul unei cucele (7); un pivot (8), de care se sprijine :sabia (6) şi care e ;fixat de axul (9) al piciorului vatalei (10); *un resort (ii)/care iinde să tragă sabia iîn afară, constrângând ,ro!a (5) să păstreze contact permanent cu excentricul (2); câte un picher la fiecare căsuţă, prin intermediul căruia se Mecanism cu resort pentru lovirea suveicii pe dedesubt. 7) ax rotitor; 2) excentric; 3) pârghie cotită; 4} braf; 5) rolă; 6) sabie de iemn;7) curea; 8)pivot; 9) axul vatalei; Í0) vatală; 11) resort. exercită lovitura asupra suveicii. iSuveica poale să se abată dela traiectoria normaiă ~şi să sară din rost, din următoarele cauze principale:oacorespondenta între punctele de lovire ale £picherului şi centrul de percusiune. jocul liber ai .picherului, ridicarea excesivă a firelor de jos ale irostului, neuniformitatea deschiderii rostului pe toată lăţimea ţesăturii, deranjamente în căsuţa suveicii, nereglarea unghiului dintre spată şi patul vatalei, strâmbarea spatei, neechilibrarea prin construcţie a suveicii, etc. 1. Mecanismul de alternare a suveicilor: Mecanism care serveşte la realizarea ordinei de funcţionare a suveicilor cu fire diferite (mai ales fire de colori diferite), penlru prepararea ţesăturilor vărgate, fiind folosită câte o suveică .pentru fiecare coloare, într'o succesiune care depinde de modelul ţesăturii. Acest mecanism se foloseşte la războaiele cu mai multe suveici, Ja cari în orice moment funcţionează o singură rsuveică; deoarece nu trebue să fie aduse simultan In rostul ţesăturii două fire diferite de bătătură, războiul lucrează cu aceeaşi suveică (acelaşi fir de bătătură) la comanda unei cartele, până când o anumită cartelă comandă folosirea unei alte suveici (altui fir de bătătură). Vatala are la un capăt sau la ambele capete un locaş mobil, cu mai multe căsuţe cu suveici (câte o suveică în fiecare căsuţă); prin ridicarea sau coborîrea locaşului mobil, acesta aduce suveica cu firul de bătătură de coloarea necesară în spaţiul de bătaie öl braţului de lovire. Numărul maxim de suveici cu cari războiul poate să funcţioneze este egal cu suma căsuţelor, minus una. — La războaiele cu mecanism de alternare a suveicilor la ambele capete ale vatalei, mişcarea locaşului cu căsuţe dela un capăt se efectuează, în general, independent de mişcarea locaşului dela capătul opus. Se folosesc şi mecanisme cu interdependenţă între mişcările locaşurilor ambelor capete. Mecanismul de alternare a suveicilor poate fi cu schimbare consecutivă a două suveici (căsuţe) vecine, sau cu schimbare în salturi a suveicilor cari nu sunt vecine (adică după o suveică poate fi adusă în lucru o altă suveică, sărind una sau mai multe suveici, într'o ordine stabilita). Deplasarea locaşurilor poate fi verticală sau circulară (v. Mecanism-revoiver), iar ordinea de alternare se face după o schemă transpusă în patron şî în cartele; cartelele se asamblează într'un rulou (v. schema) care funcţionează după principiu! raiierei şi al mecanismului Jacquard (v. Patron, Raiieră, Jacquard). Alternarea suveicii cu mecanisme cu mişcare verticală a căsuţelor se foloseşte, în general, la războaiele gre'e; la războaie uşoare, cari funcţionează cu vitesă mare, se folosesc, de obiceiu, mecanisme-revolver (v.). Mecanismul pentru alternarea suveicilor poate acţiona prin comandă cu platine sau cu excentrice. Un mecanism cu comandă prin platine cuprinde următoarele părţi (v. fig.): o roată (l)# care poate să apese asupra unei pârghii cu două braţe (2) şi (3); o bară verticală (4), care se leagă de pârghia cu două braţe; un cuţit (5) al platinelor, care e fixat de bara (4) şi care face curse de ridicare ş? coborîre; un număr de platine (6), egal cu numărul căsufelor suveicitor, cari pot ft împinse sau nu de cartela unei raliere, pentru a fi sau nu acă-ţate şi deplasate de cuţitul (5); un bulon (7), fixat de o bară articulată (8), legată de piciorul locaşului cu căsuţa (9), care e antrenat de platina acăţată de cuţitul (5); o pârghie (Í 0), cu patru trepte la unul dintre capete, care fixează la o anumită înălţime piciorul (9) al locaşului căsuţelor, atunci când aceeaşi suveică trebue să depună mai multe fire de bătătură fără întrerupere; o pârghie (11), care are la un capăt o culisă şi e legată la celălalt capăt cu un resort de pârghia (10); o pârghie (12) terminată cu o rolă, care ajunge în contact cu un adaus (13) al platinei, şi care serveşte la eliberarea piciorului locaşului cu căsuţe; un buton (14) cu manivelă (Í 5), al unei roţi dinţate (16), care transmite unui cilindru cu rulou (17) cu cartele, de pe bara (Í8), o mişcare pendulară, prin intermediul pârghiilor articulate (19) şi (20). — Ordinea de numărare a căsuţelor şi a suveicilor se face de sus în jos (indicaţiile /, II, III, IV, din figură). între desenul ţesăturii vărgate, modul de construcţie al carte- 14 210 leior şi funcfionarea acestui mecanism există o anumită relafie. De exemplu, în cazul unei fesături vărgate în patru colori, raportul de alternare Mecanism pentru alternarea suveicilor cu comanda prin platine. 1) roată; 2) şi 3) pârghie cu două brafe; A), 8) şi 18) bare; 5)cufit; 6) platine; 7) bulon; 9) piciorul locaşului căsufelor; 10), 11), 12), 19) şi 20) pârghii; 13) adaus al platinsi; 1A) buton; 15) manivelă; 16) roată dinfată; 17) cilindru cu cartelă. este: 12 fire de bătătură cenuşii din suveica (I), 6 fîre de bătătură roşii din suveica (III), 12 fire de bătătură albe din suveica (IV) şi 6 fire de bătătură albastre din suveica (11). — Mişcarea căsufelor se efectuează în ordinea I, III, IV, II, penfru Schema unui rulou cu 18 cartele, pentru mecanisme de alternare a suveicilor (la raportul de colori: 12 fire cenuşii, 6 fire roşii, 12 fire albe şi 6 fire albastre). Cartela M 1 23 4 M Căsufe Firelede bătătură Colorile 1 o o . . . o 1 1 2 Cenuşiu 2 O ... . o 3 4 * 3 O .... O I 5 6 m 4 o . . . . o 7 8 m 5 o . . . . o 9 10 m 6 o . . . . o 11 12 n 7 o . . o . o IN 13 14 Roşu 8 o . . . . o 15 16 m 9 o . . . . o 17 18 n 10 o . . . . o IV 19 20 Alb 11 o . . . . o 21 22 m 12 o . . . . O 23 24 m 13 o ... . o 25 26 m 14 o . . . . o 27 28 „ 15 o . . . . O 29 30 16 o . O . . o Îl 31 32 Albastru 17 o .... O 33 34 18 o .... O 1234 35 36 " a evita trecerea dela suveica (/) la (IV) şi a elimina vibrafii în funcfionarea războiului; aceasta alternare se asigură cu un mecanism ratieră (v.) simplificat, la care o cartelă din rulou deserveşte două fire succesive de bătătură. — Cartela (v. schema) are plinuri (.) sau goluri (o) dispuse pe una dintre cele patru coloane verticale, corespunzătoare celor patru platine. Perforaţiile marginale (coloanele M) ale fiecărei cartele servesc la mişcarea ruloului pe cilindrul (17), care are fepuşe de ghidare. Pe coloana 1 se găsesc golurile şi plinurile cari comandă platina corespunzătoare suveicii (/), iar pe coloana 2, golurile şi plinurile cari comandă platina corespunzătoare suveicii (II), etc. La o serie de fire de acelaşr fel de bătătură se perforează numai prima cartelă. Mecanismul penfru alternarea suveicilor, folosit la războaiele de lână sovietice (late şi mijlocii), cuprinde v. fig.): două rofi (?) şi (2), cu sectoare Mecanism pentru alternarea suveicilor la războaiele de lână, sovietice. 0» 2) şi 3) rofi cu sectoare dinfate; A) şi 5) pârghii, 6) baraj 7) inel; 8) roată oscilantă; 9) şi 16) lanfuri; 10), 11), 12) fi 13) roji conducătoare; 14) piciorul căsufelor; 15) căsuţe; 17) prismă. dinfate; o roată dinfată (3) intermediară, mobilă» care, datorită pârghiei (4), se angrenează alternativ cu rofi le (1) şi (2); o pârghie (5) care trans- 21! formă mişcarea de rotafie a rofii (3) în mişcare dé franslafie, şi o transmite barei (6) şi sistemului format de inelul (7) şi roata (8); un lanf (9), cu uri capăt fixat de bara (6), trece peste roata conducătoare oscilantă (8), peste rofile conducătoare fixe (10), (11), (12) şi (13) şi se leagă de piciorul (14) al căsufelor (15). Prin aceasta, piciorul căsufelor se deplasează, aducând suveica nouă în dreptul rostului. Modul de acfionare al căsufelor este determinat de construcfia lanfului (16), care diferă după felul fesăturii, ghidat de prisma( 17). Sin. Mecanism de schimbare a suveicilor. î. Mecanismul de întins fesătura în lăfime: Mecanism care serveşte Ia întinderea fesăturii în lăfime, în apropiere de traversa de piept, cu o forfă care depinde de întinderea urzelii, de felul desenului, etc., pentru a combate tendinfa de contracfiune a fesăturii şi de abatere dela pozifia paralelă a firelor marginale din urzeală. Acest mecanism cuprinde (v. fig.): vreo zece discuri canismul de deservire (magazie de alimentare), care înmagazinează şi aduce ţevile mosorate la mecanismul schimbător. . Mecanismul controlor al rostului, numit mecanism cu furculifă, funcfionează ca furculifa războaielor mecanizate obişnuite (v. Războiu mecanizat). Mişcarea furculifei e sincronizată cu mişcarea arborelui secundar al războiului şi cu cea a vatalei. Schema de funcfionare a mecanismului cu furculiţă este următoarea (v. fig.); 8 3 4? n Mecanism de înfins fesătura în lăţime (Tindec). 1) discuri cu ace; 2) capac; 3) pârghie; 4) piulifă. mici, rotitoare (Í) şi cu ace pe margini, cari sunt dispuse excentric şi cu cari se princje fesătura; un capac (2), care. uneori poate lipsi; un suport, care fixează mecanismul pe şasiul războiului, şi care e format dintr'o pârghie (3), o piulifă (4) şi buloane de fixare. Sin. Tindec. 2. Războiului, mecanismele de automatizare ale ~ [MexaHH3Mbi #jih aBT0MaTH3aiţHH TKau,-KOTO CTaHKa; mécánismes d'automatisation du métier a tisser; Automatisierungsmechanismen des Webstuhls; automatization mechanisms of the wea-ving loom; szövőgép automatizálási mechanizmusai]: Mecanisme cari servesc la automatizarea alimentării cu fire de bătătură a războiului automat, fără întreruperea procesului tehnologic al feserii. Se deosebesc: mecanismul controlor al rostului, care controlează firul de bătătură în rost şi semnalează lipsa acestuia; mecanismul controlor al suveicii, care controlează feava din suveică şi semnalează demosorarea acesteia; mecanismul pregăti tor, care, sub influenfa semnalizărilor unui meca nism controlor, pregăteşte condifiunile necesare penfru intrarea în funcfiune a mecanismului schimbător; mecanismul schimbător, care înlocueşte feava demosorată; mecanismul protector al suveicii, care împiedecă mecanismul schimbător să înlocuiască feava demosorată, când suveica ocupă o pozifie anormală în căsufă; mecanismul protector al fesă turii, care previne producerea de defecte îi fesătură, în timpul înlocuirii fevii demosorafe; me Mecanism controlor ai rostului. I) cama furculifei; 2) arborele secundar al războiului; 3) ciocănelul furculifei; 4), 7), 14) şi 17) axe; 5) călcător; 6) şf 16) pârghii cu două brafe; 8) şi 19) pârghii; 9) traversa de piept; 10) suport; 11) cioc; 12) furculifă; 13) ghiara furculifei; Î3i) fir de bătătură; 15) cap de pârghie; 20) deget-21) clichet; 22) contraclichet. cama (I) a furculifei, care e fixată pe arborele secundar (2) al războiului, transmite ciocănelului-furculifei (3) — la fiecare bătaie a vatalei — o mişcare de oscilafie în jurul axului (4), prin intermediul unui călcător (5) şi al unei pârghii cu două brafe (6)r care oscilează în jurul axului (7); pârghia (8), pe care e montat axul de oscilafie (4) al ciocănelului (3), e legată de traversa de piept (9), prin intermediul unui suport (10), şi se poate deplasa longitudinal, în ambele sensuri; ciocul (11) al furculifei (Í2) tinde (datorită centrului de greutate deplasat al furculifei) să-se spri jine pe supra^ fafa ciocănelului (3); ghiara (13) a furculifei are trei dinfi îndoifi la capete (în pozifie perpendiculară pe suprafafa fesăturii) şi tinde să intre, printr'un grătar montat pe vatală, între spată şi-căsufa suveicii; firul de bătătură (13t), tras prin rost, opreşte pătrunderea furculifei prin grătar,, făcând-o să oscileze în jurul axului (14) şi să ridice ciocul (11) deasupra ciocănelului (3). Când însă firul de bătătură (rupt sau terminat), lipseşte în; rost, ghiara furculifei pătrunde în grătar, ciocul (II) coboară, ciocănelul (3) prinde ciocul şi deplasează furculifa spre traversa de piept, (9), iar capul> (15) al pârghiei (8) determină pârghia cu două brafe (16) să oscileze în jurul axului (17); capul inferior al pârghiei cu două brafe apasă cu bulonul (Í8) asupra pârghiei (Í9) şi axul (17), care e legat rigid de pârghia (19), se roteşte şi comandă mecanismului de înlocuire a fevii, mişcarea de intrare în pozifia de lucru; totodată r degetul (20) al pârghiei (16) scoate din funcfiune clichetul (21) şi contraclichetul (22), pentru ca regulatorul sa libereze fesătura. După semnalare* 14’ 212 lipsei de fir în rost (prin schimbarea poziţiei furculiţei), suveica mai efectuează câteva curse în gol, până la înlocuirea fevii, iar regulatorul de fesătură îşi încetează funcţionarea, evitând astfel formarea defectelor de ţesere (răritură în fesătură). — Momentul punerii în funcfiune a mecanismului de alimentare cu feavă mosorată cu fir de bătătură e determinat atât de profilul, cât şi de modul de montare a camei (1). Profilul camei asigură ciocănelului (3) un ciclu de mişcări compus din următorii patru timpi: mişcarea spre traversa de piept, faza de repaus la traversa de piept, întoarcerea spre vatală şi faza de repaus a ciocănelului la vataîă. La mişcarea ciocănelului spre vatală, cama se roteşte cu un unghiu mai mic decât la mişcarea ciocănelului spre traversa de piept. î. Mecanismul controlor al suveicii, numit mecanism cu palpator, serveşte la semnalarea cu anticipaţie a terminării firului de bătătură de pe feavă, elimină posibilitatea întreruperii firului în rost, şi previne formarea defectelor de fesere (de ex. răritura în fesătură, datorită pierderii capului firului din feava precedentă) ceea ce e foarte important Ja fabricarea ţesăturilor de calitate superioară, de Jână şi de mătase. Mecanismul controlor al suveicii face însă ca pe tubul fevii să rămână câteva spire de fire, cu cari cantitatea de deşeuri de bătătură creşte, în medie, ia 4%, această cantitate depinzând de principiul de funcfionare şi de exactitatea reglării mecanismului. După principiu! de funcfionare, mecanismele controloare cu palpator pot fi mecanice (cele mai răspândite), sau electrice; ultimele au nevoie de tuburi (ţevi moso-rate) speciale şi de o instalaţie electrică de joasă tensiune. Mecanismele mecanizate cu palpator pot funcţiona cum urmează: prin palparea spaţiului liber dintre peretele suveicii şi spirele de pe ţeavă,şi aducerea în fază de acţionare a mecanismului schimbător, atunci când spaţiul măsurat atinge o anumită limită; palparea razei (sau a diametrului) de înfăşurare a ţevii şi aducerea în fază de acţionare a mecanismului schimbător, atunci când raza (sau diametrul) înfăşurării cu fir scade sub o anumită limită (dispoziHve folosite frecvent la războaiele AT-5); pătrunderea ghiarei palpatorului, în tubul ţevii după ce frece prin stratul de spire rămase pe ţeavă; diferenţa dintre coeficienţii de frecare între ghiara palpatorului şi a stratului de spire, de o parte, şi între ghiara palpatorului şi suprafaţa tubului de altă parte (palpatorul atingând tubul ţevii demosorate, alunecă şi se abate, acţionând astfel asupra mecanismului schimbător). Mecanismul mecanizat cu palpator, care funcţionează prin palparea spaţiului liber dintre suveică şi spire, folosit frecvent la războaiele automate H, de construcţie sovietică, cuprinde (v. fig.): un palpator (í), de forma unei plăci -cu un cap rotunjit şi neted, mobil într'o cutie (2) şî acţionat de un resort (3)f care se sprijine cu un cap pe peretele cutiei, iar cu capul opus, pe o puiliţă (4) fixată de axul (5) al palpato- rului; o pârghie (6), care are la un cap şurubul de reglare (7), iar la capul opus, o furcă (8); un cuiu (9) şi un resort (10), cari menţin pârghia (6) cu cârligul (8) deasupra pârghiei (11). Mecanism mecanic cu palpator pentru spafii libere, folosit la războaiele automate H, de construcfie sovietică. Í) palpator, 2) cutie; 3) şi Í0) resorturi; 4) piuiifă; 5) şi Í2) ase; 6), 11), 15), 16), 20) şi 21) pârghii; 7) şurub de reglare; 8) şi 14) furci; 9) cuiu; 13) cap al furcii; 17) ax de comandă; 18) arbore secundar al războiului; 19) cama furculifei. La apropierea vatalei de gura ţesăturii, capul rotunjit al palpatorului (1) trece prin fantele practicate în pereţii frontali ai căsuţei şi ai suveicii, aiingând ţeava din suveică ia fiecare bătaie a vatalei. La terminarea firului de pe ţeavă, adâncimea de pătrundere a palpatorului devine maximă şi, ca urmare, şurubul de reglare (7) e presat de peretele din faţă a! suveicii, pârghia (11) se roteşte în jurul axului (12), cârligul (8) împinge pârghia (11), capul (13) al furcii (14) se ridică şi saltă pârghia (15), iar pârghFa (Í 6) transmite axului de comandă a mecanismului (17) (care pregăteşte intrarea în funcţiune a mecanismului schimbător) o mişcare de rotaţie. După înlocuirea ţevii, întregul sistem revirfe în pozifia inifialăr prin acţiunea r esof tur ilor. Funcf ion are a mecanismului e sincronizată cu mişcarea arborelui secundar (Í8), a camei furculiţei războiului (19) şi a pârghiilor (20) şi (21), cari acţionează asupra ciocănelului furculiţei. La războiul automat cu palpator, rolul furculiţei se rezumă la oprirea maşinii, când firul de bătătură lipseşte din rost (rupere, ieşirea suveicii din rost, etc.). Mecanismul mecanizat cu palpator, care funcţionează prin pătrunderea ghiarei palpatorului în tubul ţevii, cuprinde (v. fig.): o pârghie (1), care oscilează în jurul unui ax (2) susţinut de peretele din spate al căsuţei suveicii, se articulează cu o placă verticală (3), prelungită cu un palpator conic (4), care are la vârf o ghiară; resortul (5) împinge palpatorul spre ţeava (6), când suveica ajunge în căsuţă, şi imprimă pârghiei (Í) o mişcare de oscilaţie; degetul (7), fixat pe o tijă (8), poate fi împins de-braful (9) al pârghiei (1), când palpatorul pătrunde prin ultimele spire şi prin fanta (10) din tubul demosorat, astfel încât capul pârghiei 213 (11), care e articulată cu tija (8), intră în degetul (12) al pârghiei (13), care pune în mişcare mecanismul schimbător; o camă (14), fixată pe arborele secundar al războiului, trage în jos un Mecanism mecanic cu palpafor cu ghiara, care pătrunde în tubul fevii. Of 11)> 13)> i5)* 16) Ş‘ i7) pârghii; 2) ax; 3) placă; 4) palpator cu ghiara; 5) resort; 6) feavă; 7) şi 12) degete; 8) tijă! 9) braf de pârghie; 10) fantă; 14) camă. cap al pârghiei (1), prin intermediul pârghiilor (15), (Í6) şi (17), iar palpatorul (4) se ridică (când suveica a părăsit căsufa în care funcfionează palpatorul). Profilul camei (14) permite coborîrea palpatorului la fiecari două rotafii ale arborelui principal al războiului. Acest mecanism prezintă avantajul că atât suveica, cât şi căsufa ei nu au nevoie de fante de acces; desavantajul consistă în construcfia complicată (număr mare de pârghii) şi în dificultatea reglării. Mecanismul mecanizat cu palpator alunecător, care funcfionează prin diferenfa dintre coeficienfii de frecare, folosit pe scară mare la războaiele sovietice automate ATS-5 şi ATS-5M, cuprinde (v. fig.): o cutie metalică (1), fixată de traversa Mecanism mecanic cu palpafor alunecător folosit la războaiele automate ATS-5 şi ATS-5M. 0 cutie; 2) palpafor; 3) ochiu; 4) resort; 5) ijă; 6) colfar oscilant. de piept, în care stă liber palpatorul (2), având la cap un ochiu (3) cu suprafafa frontală crestată (pentru contact cu firele de pe feavă); un resort (4), care e legat cu un cap de palpafor, iar cu celălalt cap, de cutia (î), şi care împinge palpatorul spre vatală; o tijă (5), care e articulată cu palpatorul (2) şi cu un colfar oscilant (6). La mişcarea vatalei spre gura fesăturii, ochiul (3) al palpatorului se reazemă pe feavă, deplasându-se aproximativ vertical în cutia (1), iar resortul (4) se destinde; crestăturile de pe suprafafa ochiului (3) menfin palpatorul în poziţie verticală (datorită contactului cu firele) şi nu lasă tija (5) să se deplaseze. La terminarea firului de bătătură, ochiul palpatorului alunecă pe tub, se abate pufin şi, prin flambare, palpatorul împinge tija (5) lateral, iar colfarul (6) oscilează; ciocănelul furculifei, care se reazemă de capacul colfarului, transmite mişcarea la mecanismul schimbător. Experienfele efectuate Ia Institutul de Cercetări textile din Ivanovo au stabilit că mecanismul cu palpafor alunecător dă ceie mai bune rezultate (deşeuri pufine, construcfie uşoară şi funcfionare sigură), cu condifiunea ca tuburile să fie confecţionate din mase plastice. Mecanism controlor, cu palpafor electric, 1) conductoare de curent electric; 2) electromagnet; 3) corp de ebonită; 4) cutie; 5) bucea; 6) pârghie oscilantă; 7) cap> de pârghie; 8) pârghie; 9) ax de comandă. Mecanismul controlor cu palpator electric se bazează pe principiul închiderii circuitului electric al unui electromagnet, la terminarea firului de bătătură, datorită contactului cu un inel de cupru situat pe tubul fevii, sub spire. Mecanismul se fixează pe traversa de piept şi, pentru a avea acces la feavă, în peretele căsufei şi al suveicii este practicată câte o fantă. Schema de funcfionare a mecanismului cu palpator electric este următoarea (v. fig.): conductoarele (Í) de curent electric frec la elecfromagnetui (2), prin tuburi închise la capete şi aşezate într'un corp de ebonită (3); o cutie de aluminiu (4), care protejează tuburile cu conductoare, e montată cu joc într'o bucea (5), iar o pârghie oscilantă (6), în legătură cu pârghia (8), poate fi atrasă sau respinsă de electromagnet, după cum circuitul este închis (când feava s'a demosorat) sau deschis; când unul dintre capetele (7) ale acestei pârghii e atras, capul opus coboară şi intră în zona de acfionare a ciocănelului furculifei şi acfionează indirect asupra axului de comandă (9) al mecanismului pregătitor. Tensiunea maximă din refea e de 25 V. Mecanismele cu palpatoare electrice sunt mai sensibile şi cauzează deşeuri de bătătură mai pufine decât cele mecanice. Desavantaje: func- tionare nesigură/ pericol de incendiu şi necesitatea «nstalafiei electrice cu tensiune joasă. î. Mecanismul schimbător cuprinde un percutor legat indirect de furculiţa sau de palpatorul care semnalează momentul de înlocuire a ţevii, şi cu -mecanismul de deservire (magazia) în care se găseşte rezerva de ţevi de bătătură. EI poate fi cu -mişcare dependentă sau cu mişcare independentă de vatală. Mecanismul cu mişcare dependentă de vatală .poate fi dispus în unul din modurile următoare: percutorul şi magazia sunt dispuse pe partea mobilă a războiului, iar ţeava înlocuitoare e dispusă în prealabil sub percutor (sistemul cel mai ' răspândit); percutorul dispus pe partea imobilă a -războiului, magazia dispusă pe partea mobilă a războiului, iar ţeava înlocuitoare aşezată sub percutor (mecanismul schimbător Crânchin); percutorul dispus pe vatală, magazia dispusă pe partea mobilă a războiului, iar ţeava înlocuitoare adusă sub percutor numai în momentul înlocuirii (mecanismul Asa-iov). — Schema de funcţionare a -acestor mecanisme e următoarea (v. fig.): capul (1) al percutorului (2), care oscilează în jurul punctului (3),„ descrie traiectoria (4); ţeava de bătătură (5), care e în lucru şi e situată în suveica (6), e-fectuează, odată cu mişcarea vatalei (7), o traiectorie (8); în punctul de întretăiere a traiectoriilor (4) şi (8), percutorul(2),loveşte brusc ţeava mosorată (9) din magazia de rezervă (10), a-ducând-o în locul ţevii (5); ţeava parcurgs cu regularitate, la fiecare bătaie a vatalei (7), traiectoria (8), iar capul (Í) al percutorului parcurge traiectoria (4) numai când axul de comandă (11) al mecanismului schimbător (printr’o mişcare de rotaţie) aduce furca (12) în dreptul ciocanului (13), fixat de patul (14) al vatalei (7); pârghiile articulate (15) şi (16), acţionate cu ciocanul (13) al vatalei, constrâng percutorul (2) să apese asupra ţevii înlocuitoare (9) care, la rândul ei, presează asupra fevii demosorate (5) din suveică, înlocuind-o. Axul de osr-cilafie (3) al percutorului e fixat, în general, de traversa da piept;- feava înlocuită cade, prin fundul căsufei suveicii, într'o ladă situată sub mecanismul schimbător. , Mecanismele cu mişcarea independentă de vatală (propuse pentru prima dată de inventatorul sovietic P. F. Jvanov) primesc mişcarea dela arborele secundar sau (rareori) principal al războiului. înlocuirea fevii începe pufin înainte de ajungerea vatalei în punctul mort de lângă gura fesăturii şi se termină la întoarcerea vatalei, cu pufin înainte de ieşirea ei din punctul mort. Mecanisme de acest tip au fost construite de Damaschin, Crânchin, Asafov, eic. — Schema de funcţiona: e a mecanismului Damaschin este următoarea (v. fig,): axul de oscilaţie (?) a! percuto- MecanismuJ schimbător Damaschin. 1), 6), 7) axa c'e oscilafiej 2) percutoi; 3) braf a! percutorului; 4) şi 15) tije; 5) pârghie; 8) placă; 9) lovitor; fO)disc; îi) arbore cotit ai războiului; 12) feavă mosorată; 13) resort; 14) ax de comandă. rului (2) este fixat pe traversa de piept, iar bra-ful (3) al percutorului e articulat cu o tijă (4); pârghia (5), care e montată liber pe axul (6), fixat de peretele războiului, are un cap articulat cu tija (4), iar capul opus oscilează în jurul axului (7); placa (8), care e susfinută de un resort în pozifia de repaus, îşi schimbă poziţia în timpul înlocuirii fevii; lovitorul (9) de pe discul (10), care e fixat pe arborele cotit (11) al războiului, izbeşte piesa (8), iar pârghia (5) se roteşte în jurul axului (6); tija (4) imprimă percutorului (2) rotaţia necesară, iar percutorul apasă asupra fevii mosorate (12), efectuând astfel înlocuirea fevii vechi; un resort (13), aşezat pe axul de osci-lafie (1), şi altul, aşezat pe axul de osciiafie al piesei (8), readuc mecanismul în pozifia'inifială. Pentru punerea în funcţiune a mecanismului, axul de comandă (14) al acestuia se roteşte sub acţiunea mecanismului controlor al rostului (furculiţă sau palpator) şi împinge tija (15), care coboară piesa (8) în zona de acfiune a lovito-rului (9). 2. Mecanismele protectoare, la alimentarea automată cu fir de bătătură a războaielor sunt Schema c'e^funcfionare a mecanismului schimbător, cu mişcarea dependentă ^ vafafgm i)]cap de'psrcutor; 2) percutor; 3) punct de osciiafie; 4) şi 8) traiectorii; 5) feavă de bătătură; 6) suveică; 7) vatală; 9) feavă mosorată; 10) magazie de rezervă; 11) ax de comandă; 12) fureă;i3) ciocan; 14) patul vatalei; 15) şi 16) pârghii articulate. 215 obligatorii şi infervin atât în faza de pregătire a funcfionării mecanismului schimbător, cât şi pen-Iru decuplarea acestuia, când suveica ocupă o pozifie greşită în căsufă. Mecanismele protectoare pot fi: mecanisme cari previn ruperea pieselor războiului şi ale mecanismului schimbător; mecanisme cari previn formarea defectelor în fesătură. Mecanismul protector a| suveicii, folosit la războaiele sovietice automate N, cuprinde (v. fig.): o pârghie-cocoş (Í), la care unul dintre capete se leagă de axul de comandă (2) al mecanismului schimbător, iar celălalt capăt are o prelungire (3); un braf (A), care are o prelungire (5) şi un cârlig (6), .şi care este articulat cu pârghia (1); resortul (7), fixat cu un capăt de cârligul (6) şi cu celălalt de peretele războiului, e solicitat când acul (2) e mişcat de mecanismul controlor—şi capătul pârghiei (1) se ridică, trăgând de braful (4); un deget (8), solidar cu mecanismul proiector (9), care poate oscila în jurul axului (10), intră în cleştele formate de prelungirile (3) şi (5),efectuând o mişcare de rotafie {în sensul acelor unui ceasornic); alt deget (11) al mecanismului protector (9) intră într'o culisă curbată (12), care se reazemă pe un suport fixat pe peretele războiului; alt deget (13) al mecanismului protector, montat într'o bucea conică (14), acfionează asupra degetului (15), care aparţine lovitorului (16) ai mecanismului schimbător; axul de comandă (2) şi protectorul (9) întră în funcfiune când suveica ocupă o pozifie greşită în căsufă, şi anume peretele frontal al suveicii acfionează asupra protectorului pe măsură ce vatala (17) înaintează spre gura fesăturii. Protectorul fiind împins către traversa de piept, degetul (12) apasă asupra degetului (15), izbitorul mecanismului schimbător nu mai întâlneşte piesa de legătură cu percutorul, iar înlocuirea fevii de bătătură nu se mai efectuează. Mecanismul protector al fesăturii se ccmpune dintr'un protector al firului şi din două foarfeci, şi anume foarfecile cari taie lângă suveică firul fevii demosorate (pentru a elibera ochiul suveicii) şi foarfecile tindecului, cari se montează lângă marginea fesăturii şi cari taie Ja marginea fesă-iurii firul de bătătură de pe feava nouă şi de pe cea demosorată, pentru a elimina capetele de fire şi penlru a se evita tragerea lor în rost. Firul vechiu este întins (lângă marginea fesăturii) pentru a putea fi tăiat cu foarfecile tindecului. Războiul cu mecanismuj schimbător avertisaf de furculifă are, în general, o singură pereche de foarfeci ale tindecului.— Foarfecile pentru tăierea firului lângă suveică pot fi: cu prinzător de fir pentru refinerea capului firului de bătătură tăiat; fără prinzător de fir, rămânând închise un anumit timp după tăiere, pentru a refine capul tăiat; fără prinzător de fir şi fără ca foarfecile să rămână închise, capul firului tăiat fiind refinut de o piesă anexă a foarfecilor, atât timp cât mecanismul protector al suveicii nu acfionează. — Foarfecile tindecului taie, la marginea fesăturii, de o parte firul vechiu, care este întins de prinzător, iar de altă parte taie firul nou, care are un cap refinut de magazia cu fevi de bătătură. Ele se montează pe tindec, aproape de gura fesăturii, şi pot fi cu acfiune continuă sau cu acfiune intermitentă. Schema de funcfionare a foarfecilor tindecului cu acfiune continuă (folosite la războiul automat N) este următoarea (v. fig.): un cufitaş de ofel (1), fixat cu un cap de tindecul (2), alunecă între două lame cu cârlig (3), raportate pe o pârghie (4); un resort (5), care e prins de degetul (6) al pârghiei de tindec (printr'un bulon), menfine pârghia (4) ridicată fafă de vatală (7); două li-toare (8) şi (9) limitează cursa pârghiei (4); o piesă - tampon de piele (10), fixată pe vatală, apasă a-supra degetului (6) şi constrânge lamele (3), împreună cu cufita-şu|(l),săiapo-zifia ds tăierea firului (întins); când vatala se depărtează de gura fesăturii, pârghia (4)revine în pozifia inifială, sub acfiunea resortului (5). Foarfecile cu acfiune continuă funcfionează la fiecare rotafie a arborelui principal al războiului, din care cauză se uzează repede şi se dereglează des. Foarfecile cu acfiune intermitentă intră în funcfiune numai la înlocuirea fevii demosorate şi îşi întrerup funcfionarea după vreo cinci bătăi ale vatalei cu feavă nouă. î. Mecanismul de deservire asigură continuitatea operafiunii de alimentare automată a războiului cu fevi de bătătură, aducând feava nouă sub percutorul mecanismului schimbător. Ea trebue să îndeplinească condifiunile următoare: să aducă la timp feava înlocuitoare sub percutor, şi anume îndată după ce percutorul se întoarce în pozifia inifială (după înlocuirea fevii); să întind uniform capetele firelor de pe fevile de bătătură pe cari le susfine, pentru asigurarea intro- Mecanism protector al suveicii, ia războiul automat N. I) pârghie-cocoş; 2) ax de comandă; 3) şi 5) prelungiri; 4) braf; 6) cârlig; 7) resort; 8), fî), 13) şi 15) degete; 9) mecanism protedor; 10) ax; 12) culisă curbată; f4) bucea conică; 16) lovitor; 17) vatală. Foarfeca tindecului, la războiul automat N. 1) cufitaş; 2) tindec; 3) lame cu cârlig; 4) pârghie; 5) resort; 6) deget; 7) vatală; 8) şi 9) limitoare; 10) piesă-tampon. 216 ducerii normale a firului în suveică (în momentul înlocuirii fevii); să fie cât mai aproape de căsufa suveicii, pentru ca feava înlocuitoare să parcurgă un drum scurt până la suveică, asigurând astfel o precizie mai mare în funcfionare a mecanismului înlocuitor; să cuprindă un număr cât mai mare de fevi. — Mecanismele de deservire pot fi în formă de ladă, de bandă sau de tobă (revolver). Magazia-ladă cuprinde (v. fig.): o cutie cu fundul inclinat (1), pentru cca 200 de fevi de bătătură (2), în rânduri suprapuse, fixată pe un suport de pe peretele războiului, de aceeaşi 1 Magazie-ladă. f) cutie; 2) jevi de bătătură; 3) canal de trecere; 4) percutor; 5) pârghie cu jghiab; 6) tub. parte cu mecanismul schimbător; un canal de trecere (3), prin care fevile sunt aduse succesiv sub percutorul (4); o pârghie (5), care are la capătul inferior un jghiab penfru menfinerea fevii în pozifie orizontală, sub percutor, şi care se deplasează în momentul percusiunii. Capătul firului din feava următoare este scos cu ajutorul aerului comprimat trimis prin tubul (6) fiind acest fir refinut şi întins de o perie. Magazia cu bandă rulantă cuprinde o bandă cu fălci penfru prinderea port-fevilor cu fir de bătă- Magazie cu bandă rulantă. tură. Ea se foloseşte mai rar, deoarece nu asigură întinderea uniformă a capetelor de fire (v. fig.). Magazia-revol-ver asigură întinderea uniformă a firelor şi e cea mai răspândită. în ea, fevile mosorate sunt dispuse circular şi aduce- rea fevii sub per- Magazie-revolver. cutor se tace ^ bucea; 2), 3) şi 4) discuri; 5) fus; prin rotirea ma- suport; 7) fevi mosorate; 8) buşon. gaziei. Magazia se fixează pe traversa de piept şi cuprinde (v. fig.): o bucea (Í), pe care sunt montate trei discuii (2)^ (3) şi (4) şr care se fixează pe fusul (5), solidar cu un suport (6) pe traversa c'e piept; un număr de maximum 24 de fevi mosorate (7), cari se aşază înfre discul cu clape (2) şi discul de sprijini (3); un buşon. (8) situat la capul fusului (5), pe care se îhfăşură capetele firelor de pe feviP. întinse înfre discul cu clape (2) şi discul conducător (4). fn faza de percusiune, magazia efectuează o mişcare ds rotafie, cu un unghiu corespunzător disfanfei dintre două fevi vecine. î. Războiului, mecanismul de acfionare a suveicii ~ [MexaHH3M TKaiţKoro CTamta ajih1 npHBOfla HejlHOKar mécanisme pour actionner la navetfe du-métier â tisser; Antreibemechanismus: des Weberschiffchens beim Webstuhl; driving mechanism of the weaving loom shuttle; szövő-gépvetélő-hajtógépezet]. V. sub Războiului, mecanismele ~._ 2. mecanismul de alternare a suveicilor ~ [MexaHH3M TKaiţKoro CTâHKa ^jih nepeflo-BâHHa HeJIHOKOB; mecanisme d'alternement des: navettes du métier â tisser; Vorrichtung zum Alternieren der Weberschiffchen beim Webstuhl;: mechanism for alternating the loom shuttlesf~ szövőgépvetélő-váltőgépezet].. V. sub Războiului,., mecanismele e a. mecanismul de întins fesătura în, lăfime [MexaHHScvi TKaiţKoro CTaHKa ajih ii a -TflrHBaHHfl TK3HH B HlHpHHy; mécanisme pour étendre te tissu en largeur; Vorrichtung zum Ausbreifen der Gewebe durch Strecken; mechanism for widemng the fabric by strefehing; sző-vetszéJesFfő gépezet]. V’. sub Războiului, mecanismele 4. mecanismul de pornire şi oprire al ~ [nyCKOBOÖ H CCTâHOBOHHblH Mexatm3M TKaij-Koro CTaHKa; mecanisme d© mise en marche et d'arret du métier a tisser; Anlaufen- und Abhaiten-mechanismus des Webstuhls; starting and stopping mechanism of the weaving loom; szövőgép meginditási és leállitási' gépezete]. V. sub Războiului, mecanismele ^. 5. mecanismul de oprire automată al la deranjarea suveicii [MexaHH33f aBTOMaTH-necKofi ocTaHOBKH TKaiţK0F0 CTaeKa npn He-nOJiaAKH qeJIHOKa; mécanisme d'arret auto-matique du métier â fisser en cas de dérangemenf de la navetfe; selbsttătiges Abhaltenmechanismus des Webstuhls beim Betriebsstörung des Weberschiffchens; automatic stopping mechanism of the weaving loom when fhe shuttle is not in* order; szövőgép automatikus megállitógépezete a vetélő üzemzavarainál].. V. sub Războiului,-mecanismele e. mecanismul de oprire automata al la înfrerupereai firului [arexaHHSM aBTOMaTH-qecicoă OcTaHOBKH TKaqKoro CTaHKa npn o- TpblBG HHTH; mécanisme d'arret automatique dir métier â tísser en cas de rupfure du fii; Vorrichtung-zur selbstfăfigen Absfellung des Webstuhls beim Reifjen des Fadens; automatic stopping mechanisrre of the weaving loom whem the Ihread breaks; 217 szövőgép automatikus megállító gépezete a fonal elszakadásánál], V.sub Războiului, mecanismele ~. 1. Războiului, rafiera V. sub Ratieră. 2. regulatorul ~ [peryjifiTop TKaiţKoro CTaHKa; régulateur du métier â tisser; Web-stuhlregler; weaving loom regulator; szövőgépszabályozó]: Regulator pentru uniformizarea mişcării de desfăşurare a urzelii de pe sulul de* urzeală sau a mişcării de înfăşurare a fesăturii pe sulul respectiv al războiului, comandat de grosimea firului de bătătură, de vatală, etc. Regulatorul primeşte o impulsie dela vatală, dela arborele războiului sau dela traversa de spate — şi provoacă rotirea unui sistem de rofi dinfate, solidare cu sulul de urzeală sau de fesătură (sau cu cilindrul riflat de lângă sulul de fesătură), cu unghiuri cari variază cu diametrul încărcăturii de fesătură de pe sul. Se deosebesc: regulator pozitiv pentru urzeală, care, la fiecare bătaie a vatalei, provoacă o desfăşurare a unei cantităfi constante de urzeală, chiar dacă suveica nu depune bătătură în rost (acest tip e folosit la războaie uşoare şi mijlocii); regulator negativ pentru urzeală, care provoacă o înaintare a acesteia numai când firul din rost exercită o apăsare asupra spatei (regulatorul acfionează numai când suveica a depus fir); regulator pozitiv pentru fesătură, care provoacă o înfăşurare a fesăturii, cu cantităfi constante, după fiecare bătaie a vatalei, indiferent dacă suveica a depus sau nu a depus bătătură în rost; regulatorul pentru fesătură, care provoacă o înfăşurare pe sul, în porfiuni constante — şi numai în cazul când suveica a depus fir de bătătură în rost; regulatorul compensator pentru fesătură, care provoacă o înaintare a acesteia, periodic, după un anumit număr de bătăi ale vatalei, în care scop spata este fixată elastic în vatală, prin arcuri. Un regulator pozitiv pentru urzeală, acfio-nat de axul principal al războiului, cuprinde (v. fig.): un bulon (i)f actio-nat de axul principal (2) al războiului, care transmite mişcarea prin tijele (3) şi (4), printr'un mecanism cu clichet împingător (5) si CU clichet Regulator pozitiv pentru urzeală. * (A\ Í) bulon; 2) ax principal al războiului; OpriTOr 3), 4), 8) şi 14) tije; 5) clichet împingă- printr'o roată tor; 6) clichet opritor; 7) roată; 9) man- CU dinţi de fe- ?on elicoidal; 10) roată dinfată; 11) sul , J /7\ de urzeală; 12) palpator; 13) şi 16) brafe; restrau (7), 15) şurub, printr'o tijă (8) şi printr'un manşon elicoidal (9), la o roată dinfată (10), care este solidară cu sulul de urzeală (11); un cilindru palpator (12), care constrânge braful (13) şi tija (14) să se deplaseze treptat şr să reducă, prin aceasta, atât cursa culisei tijer (3), cât şi influenfa asupra limbilor (5) şi (6) (pe măsură ce sulul 11 se goleşte, oscilafia rofii împingă-toare se reduce, iar sulul se învârteşte cu un unghiu mai mare, menţinând o desfăşurare constantă a urzelii) un sistem de pârghii (eventual de sfori), cu care clichefii (5) şi (6) pot fi scoşi din dinfii rofii (7), când este necesar să se destindă urzeala, de exemplu pentru căutarea firelor rupte; un şurub (15), cu care se poate mări sau se poate micşora braful (16) al bulonului (Í),. pentru modificarea desimii fesăturii (mărind amplitudinea oscilafiei tijei 3, desfăşurarea urzelii creşte, iar desimea fesăturii scade). Un regulator negativ pentru urzeală, care se foloseşte la războiul cu doi arbori, cuprinde (v. fig.): o pârghie (1), cu punct de osciiafie la un, cap, asupra căreia acfionează traversa de spate (2)„ în faza când ea ridică urzeala (după bătaia vatalei); o tijă (3), de care este fixat un nas (4), şi care este antrenată în mişcare de către capul pârghier (1); o pârghie (5), care se deplasează când nasul (4) se ridică (capul ei drept coboară, când capul stâng se ridică) şi împinge în jos tija (6), de* capul căreia este fixat clichetul (7), care intră îrt dinfii rofii (8); o tijă (9), pe care este fixată roata (8) şi care se învârteşte cu un unghiu corespunzător unui dinte sau la doi dinfi, de câte ori clichetul (7) acfionează asupra rofii (8); un manşorc filetat (10), care se roteşte odată cu tija (9)* Regulator negativ pentru urzeală. 1), 5), 13), 14) şi 15) pârghii; 2) traversă c'e spate; 3), 6)* şi 9) tije; 4) nas; 7) clichet; 8) roată; 10) manşon filetat;. 11) roată filetată; 12) sul de urzeală; 16) verigă. antrenând în mişcare de rotafie o roată filetată (11)r fixată de sulul urzelii (12); un ansamblu format din pârghiile (13, 14, 15) şi dintr'o verigă (16), fixată de pârghia (15), care serveşte la scoaterea clichetului (7) în faza de pregătire a ciclului pentru firul următor de bătătură — şi care e acfional de vatală în perioada de întoarcere. Rotirea (desfăşurarea sulului de urzeală) e condifonată de deplasarea traversei de spate (2), care se face-numai dacă spata întâlneşte bătătura depusă în rost. Un regulator pozitiv pentru fesătură, care se foloseşte la războaie uşoare şi semigrele, cu- 218 prinde (v. fig.); un cilindru regulator riglat (Í), care are la un capo roată frontală (2), dispusă în afara peretelui lateral al războiului; două rofi i(@)j) Regulator pozitiv pentru fesătură. 1) cilindru regulator; 2) roaiă fronială; 3) şi 4) rcfi dinfate; ,£) roată împingătoare; 6) disc dinfat; 7) clichet; 8) bulon; *9) clichet; 10) mâner de săltare; Í1) ife; 12) cartele; 13) ele-dnent de legătură a ifelor; 14) traversă de spate; 15) sul de urzeală; 16) greutate de echilibrare, dinfate, calate pe un ax comun, dintre cari una este mai mică (3) şi se angrenează cu roata (2), îiar cealaltă (4) e o roată înlocuibilă, care5 serveşte la modificarea desimii fesăturii; roata îm-pingătoare (5), solidarizată cu un disc cu dinfi de ferestrău (6), care, sub presiunea clicheîului (7), ss roteşte cu un unghiu oarecare la fiecare bă* taie a vatalei şi care acfionează roata (4); un bulon (8), care poate fi deplasat în sus sau în jos pe peretele războiului, pentru modificarea desimii fesăturii; un clichet (9), care împiedecă .rotirea discului (5) în sens invers şi care e în legătură cu un mâner de săltare (10), pentru •eliminarea firelor bătute greşit. Regulatorul primeşte mişcarea dela vatală şi, la fiecare bătaie a acesteia, asigură o înfăşurare constantă de fesătură pe cilindrul riflat, de pe care se înfăşură apoi pe sul. Regulatorul negativ pentru fesătură poate fi: cu acfiune indirectă (cel mai răspândit), în care caz acfionează asupra cilindrului riflat, iar nu •asupra sulului de fesătură — sau cu acfiune directă (foarte pufin răspândit), în care caz acfionează direct asupra sulului de fesătură. Un regulator negativ, cu acfiune indirectă, cuprinde (v. fig.): o pârghie de sprijin (1), cu o -greutate de reglare (2), oscilantă în jurul unui punct (3), de care e articulat un clichet împîngă-tor (4); o roată (5), care e împinsă cu 1—3 dinfi de limba (4), de câte ori vatala condensează un fir de bătătură; o roată (6), solidară cu roata (5), care transmite mişcarea la o roată de schimb (7); un cilindru riflat (8), acfionat de o roată de schimb (7), care transportă fesătură (9) şi o cedează cilindrului conducător (10), rotitor prin fricfiune, pentru a fi înfăşurată mai departe pe sulul (11)r câteva clichete (12), cari împiedecă rotirea înapoi a rofii (5); un bulon (13), de care se izbeşte pârghia de sprijin (1), când va-ta!a (14) se întoarce spre ife (dacă firul de bătătură lipseşte din rost, izbirea nu se produce şi Regulator negativ pentru fesătură, cu acfiune indirectă. 1) pârghie de sprijin; 2) greutate ds reglare; 3) punct de osciiafie; 4) clichet împingător; 5) şi 6) roţi; 7) roată de schimb; 8) cilindru riflat; 9) fesătură; 10) cilindru conducător; 11) sul; 12) clichet; 13) bulon; 14) vatală. fesătură rămâne nemişcată). Pentru ca acest regulator să intre în funcfiune, spata trebue să fie în contact cu un fir de bătătură, pe care suveica îl depune în rost. Din punctul de vedere constructiv, regulatorul negativ cu acfiune directă se deosebeşte de cel cu acfiune indirectă, prin faptul că lucrează fără cilindru riflat şi că are o greutate mobilă care se deplasează pe măsură ce diametrul sulului creşte, pentru menfinerea unei înfăşurări constante. La acest regulator se reglează deci forfa împingătoare care se exercită asupra limbii. Regulatorul compensator intră în funcfiune după o deplasare suficientă a spatei, cauzată de un număr oarecare de fire condensate. El cuprinde J) greutate; 2), 7) şi 9) tijă; 3) spata; 4) pârghie cu brafe; 5) disc dinfat; 6) braf oscilant; 8).braf basculant; 10), îl), 14), 15) şi 16) rofi dinfate; 12) manşon elicoidal; Í3) sul de fesătură; 17) palpator; 18) mâner; 19) piciorul vatalei. (v. fig.): o greutate (Í), fixată pe capul unei tije verticale (2), care e legată de rama de susfinere a spatei (3); pârghie cu brafe (4), care poate să fie împinsă de tija (2), când spata întâlneşte un fir de bătătură în rost, — şi să acfioneze asupra 219 sjnui disc cu dinfi de ferestrău (5), prin intermediul unui braf oscilant (6)f al unei tije (7), al «unui braf basculant (8) şi al unei tije (9); un angrenaj de rofi (10) şi (îl), care transmite mişcarea oscilantă a discului (5) la manşonul elicoidal (12) şi la sulul de fesătură (13), prin intermediul roţilor (14),(15) şi ( 16); un cilindru palpator (17), care, prin ridicare (pe măsură ce diametrul sulului creşte), apasă pe suportul discului (5), pentru a reduce amplitudinea oscilafiei tijei (9), realizând o mişcare diferenfială care reduce turafia sulului pe măsură ce el se încarcă; un mâner (18), care serveşte la desfăşurarea sulului (î3), când sunt necesare operafiuni de control şi de reparafie. î. Războiului, suveica V. sub Suveică. 2. traversa din spate a ~ [3a#HHfl *rpa-Bepca TKaiţfiOrC CTaHKa; traverse arriere;Streich-t>aum; back rest; hátsó keresztrúd]: Bară metalică, dispusă în apropierea şi deasupra sulului de «urzeală, care serveşte la menfinerea urzelii desfăşurate într'un plan aproximativ orizontal, la în- 1 Traversă de spate. 1) traversă; 2) paliere; 3) furcă; 4) camă; 5) urzeală. ■tinderea convenabilă a urzelii (pentru a crea cele âmai bune condifiuni de formare a rostului), şi la consolidarea războiului (deoarece leagă între ei perefii laterali). Traversa din spate poate fi: fixă (în general, la războaiele de bumbac), sau oscilantă (în ganeral, la războaiele ds lână). Traversa ^oscilantă întinde mai bine urzeala în faza formării rostului; în acest scopl mişcarea ei de oscilafie In jurul axsi palierelor (cari sunt pe perefii laterali) este sincronizată cu mişcarea ifelor. Traversa cuprinde: o traversă propriu zisă (1), care se sprijine în palierele (2), fixate de perefii laterali >ai războiului; o furcă (3), fixată cu un cap de extremitatea traversei, şi care, la capul opus, este acfionată de cama (4), calată pe unul dintre axele fotitoare a!e războiului. în timp ce urzeala (5) se desfăşură sub impulsiile bătăilor vatalei, în faza de condensare a bătăturii în rost, traversa ^efectuează o mişcare de oscilafie, şi anume: când rostul se deschide, traversa se ridică, iar când /ostul se închide, ea coboară. s. Raze a [jiyqH óc; rayons oc; a Strahlen; roc rays; oc sugarak]. F/z.: Radiafie corpusculară, •alcătuită din nuclei de heliu, emisă în timpul unor desintegrări radioactive. Vitesele inifiale ale particulelor oc sunt de ordinul a 109 cm^s, iar energiile lor, de ordinul a 10“6 ergi (~106 eV). Particulele oc emise în cursul unei anumite des-antegrări formează unul sau mai multe grupuri, toate particujele dintr'un acelaşi grup având aceeaşi energie. în corpuri, particulele a au un parcurs (v.) bine definit pentru fiecare grup de particule, fluctuafiile în jurul valprii medii care corespunde fiecărui grup fiind foarte mici. Parcursul particulelor a e determinat de pierderea de energie datorită ciocnirilor neelastice ale particulelor cu atomii, ceea ce produce o ionizare a atomilor ciocnifi, în urma căreia traiectoriile particulelor pot fi puse în evidenfă în camera Wilson, Numărul de perechi de ioni formate pe unitatea de lungime de drum depinde, în general, de vitesa v, adică şi de energia cinetică W a particulelor. Relafia dintre parcursul p şi vitesa v (sau energia cinetică W) este: p = av3~bW?12. Ciocnirile cu nucleii atomilor din mediul în care se propagă particulele oc sunt mult mai rare, şi ele provoacă o schimbare bruscă a traiectoriei particulelor. Studiul acestui tip de ciocniri se poate face admifând că, în cursul ciocnirii, o particulă a nu se apropie niciodată de un nucleu la o distanfă mai mică decât aceea la care mai e valabilă legea de respingere electrostatică a lui Coulomb. Descorr punerea ansamblului de particule a, emise de un acelaşi atom, în grupuri cu energii diferite, e datorită faptului că, în urma desinte-grării nucleului emifător, nucleul produs se găseşte, fie în starea energetică fundamentală (în care caz sunt emise particulele a cu energia maximă), fie în stări excitate (.discrete), mai bogate în energie (cazuri în cari sunt emise particule a cu energie mai mică), nucleui produs trecând apoi în starea fundamentală cu emisiune de radiafie f. în unele cazuri, foarte rare, nucleul care se desintegrează şi care e produs prin desintegrarea nucleului unui alt element, se găseşte, în urma desintegrării, într'o stare mai bogată în energie decât starea sa fundamentală. Dacă desintegrarea sa se produce înainte de trecerea în starea fundamentală şi dacă nucleul produs se găseşte în starea fundamentală, particula oc emisă are o energie mai mare decât aceea a majorităfii particulelor ec— şi deci un parcurs mai lung (particulă oc de lung parcurs). 4. Raze actinice [aKTHHOBbie JiyHH; rayons actiniques; aktinische Strahlen; actinic rays; akti-nikus sugarak]. Fiz.: Raze cu activitate chimică, mai ales raze violete şi ultraviolete (termen căzut în desuetudine). Instrumentele de măsură a activităfii chimice se numesc, după ele, actinometre. 5. Raze anodice. V. Anodice, raze 6. Raze atomice [aTOMHbie JiyHH; rayons atomiques; Atomstrahlen; atomic rays; atomsugarak]. V. sub Moleculare, raze 7. Raze p [jiyHH-p; rayons P; p Strahlen; p rays; p sugarak]. F/z.: Radiafie corpusculară, alcătuită (cel mai adesea), fie din electroni (raze p propriu zise), fie din pozitroni (raze p+), emişi în timpul unor desintegrări radioactive. Energia particulelor variază, pentru un acelaşi element radioactiv, dela o valoare practic nulă, până la mai multe milioane de electron-volfi, vitesele particulelor apropiindu-se, în acest caz, de vitesa luminii. Energia maxima a particulelor g, emise de un anumit element radioactiv în timpul desin-tegrării, reprezintă energia transformării proton -> neutron + electron. Faptul că electronul produs are, uneori, o energie mai mică decât energia maximă, şi că spectrul de energie al particulelor g este un spectru continuu, a făcut să se postuleze existenta unei particule de masă foarte mică în raport cu masa electronului, numită neutrino (v.). în propagarea lor prin corpuri, electronii cari alcătuesc radiaţia (3 sunt frânaţi, atât prin ciocniri cu electronii, ceea ce produce iraiectorii întor-tochiate, cât şi de către nucleii ator ilor întâlnifi. Energia pierdută prin frânarea de către nuclei apare sub formă de energie de radiaţie X cu spectru continuu (radiafie de frânare). î. Raze canal. V. Canal, raze 2. Raze catodice. V. Catodice, raze 3. Raze cosmice. V. Cosmice, raze 4. Raze dure [TBepflbie Jiyqn; rayons durs; harfe Strahlen; hard rays; kemény sugarak]. Fiz.: Radiafie care e absorbită greu de corpuri. Termenul e folosit, în special, pentru razele X cu lungimi de undă mici, pentru cari coeficientul de absorpfie al corpurilor are valori mici, ca şi pentru radiafia corpusculară (de ex. razele v sau razele cosmice), cu parcurs mare în corpuri. 5. Raze y Yî rayons y; y Strahlen; Y rays; y sugarak]. Fiz.: Radiafie electromagnetică cu lungimi de undă cuprinse între câteva unităfi .şi câteva mii de unităfi X (unde o 1 X — 1 CT3 A = 10-11 cm) emise în timpul anumitor desintegrări radioactive. Ansamblul razelor Y emise în timpul unei anumite desintegrări este constituit din una sau din mai multe radiafii, cu lungimi de undă bine determinate, fiecare dintre ele fiind emisă în trecerea nucleului produs în desintegrare, de pe un nivel energetic mai bogat în energie, pe nivelul fundamental. în trecerea prin corpuri, razele ţ sunt fie difuzate, fie că produc efect fotoelectric sau perechi electron-pozifron. Difuziunea se face, fie pe electroni Ifberi, fie pe electroni legafi. Difuziunea pe electroni liberi se produce cu o creştere a lungimii de undă (v. Compton, efect ~), în urma pierderii unei părfi din energia fotonului incident, prin ciocnire cu electronul. Difuziunea pe electroni legafi e datorită punerii în mişcare de osciiafie a electronului de către câmpul electric al radiafiei incidente, urmată de o radiafie de energie, sub forrra de radiafie y cu aceeaşi lungime de undă, de către electronul oscilant. Efectul fotoelectric produce ionizarea atomului al cărui electron a fost îndepărtat, nucleul primind un impuls şi o energie ale căror valori se deduc din principiile conservării impulsului şi energiei. Uneori, ionizarea se face asupra însuşi atomului care emite radiafia y (conversiune internă), provocându-se astfel emisiunea unei ra-diafii p secundare. Atât ionizarea altui atom, cât şi conversiunea internă, sunt însofife de emisiu- nea de raze X, în urma aranjării din nou a edificiului electronic periferic al atomului ionizat» La elementele uşoare şi la radiafia y de lungimi dé undă mici, absorpfia radiafiei y © datorită aproape excluziv difuziunii, pe când la elementele grele şi la radiafia y cu lungimi de undă mari, aproape excluziv efectului fotoelectric. Pe lângă difuziune sau efect fotoelectric, unii fotoni cu lungime de undă destul de mică sunt absorbifi prin producerea unei perechi electron-pozifron (v. Creare de perechi). 6. Raze Lenard. V. Lenard, raze 7. Raze moi [MflrKHe JiyHH; rayons mous; wei-che Strahlen; soft rays; lágy sugarak]. Fiz.: Radiafie care e absorbită uşor de corpuri. Termenul este folosit, în special, pentru razele X cu lungimi de undă mari, pentru cari coeficientul de absorpfie al corpurilor are valori marj, ca şi pentru radiafia corpusculară (de ex. razele a sau razele cosmice) cu parcurs scurt în nr)aferie. 8. Raze moleculare. V. Moleculare, raze o. Raze pozitive [noJiOJKHTejibHbie Jiynn; rayons positifs; positive Strahlen; positive rays; pozitiv sugarak]. Fiz.: 1. Termen comun pentru razele canal (v. Canal, raze ~ ) şi pentru razele anodice (v. Anodice, raze ~ ) constituite din ioni pozitivi în mişcare într'un câmp electric, într'un gaz. — 2. Raze canal. 10. Raze restante [OTCTaBiilHe JiyHH; rayons restants; Reststrahlen; residual rays; maradék sugarak]. Fiz.: Radiafie monocromatică, obfinută prin reflexiuni selective succesive pe cristale a!e unet' anumiie substanfe. Monocromatizarea prin metoda razelor restante se foloseşte în infraroşul depărtai. 11. Raze Roentgen [pemreHOBCKHe JiyqH; rayons de R.; R. Strahlen; R. rays; R. sugarak]. V. sub Raze X. 12. Raze X [peHTreHOBCKHG Jiynn, HKc-JiynH; rayons X; Röntgenstrahlen; X rays; X sugarak] Fiz.: Radiafia electromagnetică cu lungimi de undă cuprinse între lungimile de undă ale radiafiei ultraviolete şi cele ale radiafiei y> Limitele dintre acesta domenii de radiafie nefiind nete, se foloseşte termenul de raze X pentru radiaţiile electromagnetice cari sunt produse prin ciocnirea unui atom de către un electron cu energie cinetică mare; astfel se obfine, în anumite condifiuni, radiafie X cu lungime de undă mai mare decât cea a radiafiei ultraviolete cu lungime de undă foarte scurtă. De obiceiu, razele X se obfin prin bombardarea cu raze catodice a anticatodului unui tub de raze X (v. Tub de raze X). în urma ciocnirii' anticatodului de către electronii cari compun, ra— ! ze!e catodice, se obfine o radiafie X caracteristică elementului din care e format anticafodiil şi: care, analizată spectral, dă un spectru de linii, şi; o radiafie care corespunde energiei pierdute de electroni prin frânarea lor în câmpurile de forfă atomice din anticatod; aceasta, analizată spectral* dă un spectru continuu, cu o limită netă către lungimile de undă scurte (v. şi Spectru de raze X). Se obfin raze X şi prin fluorescenfă, prin „iluminare" cu raze X monocromatice, fenomen care 221 Iproduce un fascicul de raze X secundare, cu spectrul de linii de intensitate foarte mică, folosit uneori în analiza chimică. Razele X pot fi puse în evidenfă, fie cu ajutorul unor ecrane acoperite cu un strat de pla--tinocianură de bariu, de wolframat de calciu, etc., substanţe cari devin fluorescente când cade asupra lor un fascicul de raze X, fie prin înregistrare ■fotografică (metodă folosită atât penfru obfinerea imaginilor spectrelor de raze X, cât şi în radiografia medicală), fie cu ajutorul unei camere de îonizare (v. lonizare, cameră de ), etc. Procedeul cu cameră de ionizare serveşte şi la măsurarea intensităţii fasciculelor de raze X, măsurare care se poate face după procedeele folosite obişnuit în sensifometrie şi prin intermediul înregistrărilor pe plăci fotografice. în trecerea lor prin corpuri, razele X sufer o scădere a intensităfii lor, atât prin absorpfie propriu zisă, cât şi prin difuziune. Micşorarea inten-:sifăfii unui fascicul monocromatic de raze X se tace după relafia J -1 p"1** ÍQ i unde I0 e intensitatea iniţială a fasciculului; l%, intensitatea fasciculului după ce a străbătut un strat de materie cu grosimea x; \x, un coeficient caracteristic atât penfru corpul străbătut, cât şi pentru lungimea de undă a radelor X folosite. Valoarea coeficientului \x se obfine adunând valorile coeficientului de difuziune 71 şi ale coeficientului de absorpfie propriu zisă x. Pentru caracterizarea fenomenului de absorpfie se foloseşte, adesea, în loc de t, coeficientul de absorpfie masică x/p (p fiind densitatea materialului absorbant), sau chiar coeficientul de absorpfie atomică _ x A ' W' -unde A e greutatea atomică a materialului absorbant şi N e numărul lui Avogadro, — acesta din Urmă reprezentând fracfiunea din intensitatea unui fascicul de raze X secfiunea de 1 cm2, absorbit de un atom din materialul absorbant. Coeficientul de absorpfie masică, ca şi cel de absorpfie atomică, cresc cu lungimea de undă a razelor X, curba care-l reprezintă prezentând scăderi discontinue brusce pentru anumite lungimi de undă, pentru cari energia razelor X e tocmai suficientă penfru a smulge câte un electron din atomii materialului absorbant. Afară de aceste discontinuităţi, coeficientul de absorpfie masică urmează legea i=CX*2*f P sunde X e lungimea de undă, 2 e numărul atomic al elementului care constitue materialul absorbant, ;şi C, o constantă a cărei valoare se schimbă la fiecare discontinuitate. Absorpfia razelor X produce astfel o smulgere de electroni, însofită de o emisiune de radiafie X de fluorescenfă, produsă de atomul căruia i-a fost smuls un electron, când un -alt electron, cu un număr cuantic principal mai amare, ia locul electronului smuls. Electronii smulgi prin acest procedeu sunt, în general, pufin pătrunzători şi foarte ionizanfi. Corpurile difuzează razele X atât sub formă de radiafie cu aceeaşi lungime de undă ca radiafia i cidentă, cât şi sub formă de radiafie cu lungime de undă mai mare decât cea a radiafiei incidente. Difuziunea fără schimbare de lungime de undă se produce prin punerea în mişcare de oscilafie a unora dintre electronii atomici, de câmpul electric al undei incidente, oscilatiile efecfuându-se cu o frecvenfă egală cu aceea a radiafiei absorbite. Electronii în vibrafie radiază energie sub forma de unde electromagnetice de aceeaşi frecvenfă ca şi cea a oscilaţiilor lor, deci egală cu cea a radiafiei incidente. Difuziunea cu schimbare de lungime de undă se face prin efect Compton (v. Compton, efect ~), producându-se în acelaşi timp şi electroni de recul. Dacă centrele de difuziune sunt dispuse cu regularitate în spafiu, cu pozifii relative cari se repetă periodic, radiafia X, difuzată în diferitele direcfii, fără schimbare de lungime de undă, interferează. Fenomene de inferferenfă de raze X se observă în radiafia care străbate un gaz (mai pufin net la un lichid), fiind datorite atomilor din moleculele gazului, sau care străbate sau cade pe un cristal, fiind datorite nodurilor refelei cristaline. Fenomenele de inferferenfă în gaze sunt folosite pentru studiu! structurii moleculelor, iar cele de inferferenfă pe cristale, pentru studiul refelei cristaline sau pentru determinarea lungimi-lorde undă ale radiafiei X (v. şi Bragg, legea lui ~). Razele X sunt folosite în tehnică, atât penfru descoperirea neomogeneităfilor de structură sau a defectelor din interiorul pieselor (v. şi Examinare radiologică), punându-se în evidenfă fisurile din piesele metalice, impurităfile din materialul din care e alcătuită o piesă, etc., cât şi pentru studiul structurii cristaline a materialelor cu ajutorul fenomenelor de interferenfă a radiafiei X difuzate, urmărind astfel schimbarea proprietăţilor materialelor, de exemplu îmbătrânirea lor. De asemenea, razele X sunt folosite în Medicină, atât în scopuri terapeutice (v. Radioterapie), cât şi pentru cercetarea interiorului organismelor (v. Radiologie, Radiografie, Radioscopie). Sin. Raze Roentgen. 1. Raze X, spectru de ~ X.V. Spectru de razeX. 2. ~ X, tub de ^ X. V. Tub de raze X. 3. Raze, transformare prin ~ vactoare reciproce: Sin. Inversiune (v.). 4. Razmsi [őpeiomHH nOJieT; voi en rase-mottes; knapper Flug, dichter Flug; g 'ass-cutting flight; tömör repülés]. Nav. a.: Sbor orizontal al unei aeronave, la înăifime foarte mică, „Ia rasul firului ierbii". Aeronava sboară Ia înălţimea şi chiar sub înălfimea obstacolelor de pe so', pe cari Ie „sare". Acest fel periculos de sbor e interzis, aeronava trebuind să menfină o înăifime minimă de siguranfa deasupra obstacolelor pe cari le întâlneşte. Se poate folosi înainte de aterisarea pe terenuri necunoscute, pentru recunoaşterea stării acestora. 222 1. Râznar; Muncitor vagonetar (Termen minier, Valea Jiului). Sin. Râznaş. 2. Răzor [MeîKa; bande de terre non labourée entre deux propriétés; unbebauter Grenzrain; boundary path; mesgye]. Agr.: Demarcaţie între două loturi a căror proprietate este diferită. De obiceiu, răzorul e lăsat să se înierbeze pe cale naturală şi constitue un focar de boale şi de insecte penfru plantele cultivate. Răzorul este semnul agriculturii înapoiate, parcelare, individuale, şi constitue o piedecă pentru aplicarea tehnicei înaintate. în agricultura socialistă, răzorul dispare. Sin. Hat, Hotar, Slog. 8. Răzor [jieflOKOJiOBbiii jiom; pic; Spitzhacke; pick; jégcsákány]. Pisc.: Drug de fier, gros şi ascu-fit, pentru făcut „copci" („găuri în ghiafă")» în scopul aerisirii bălfilor, şi pentru a se pescui cu năvodul în timpul iernii. Răzorul are greutatea de cel pufin 10 kg şi lungimea de 40--60 cm; el are un vârf ascufit la un capăt şi este terminat la celălalt capăt cu un manşon în care se fixează o coadă groasă de lemn, lungă de cca 80 cm. Sin. Semen, Ghin, Lom, Lum. 4. Răzuire [BbiCKáŐJlHBaHHe; rac!age; Abstrei-chen der Form; scraping; lesimitás, lehántolás]. 1. Meii.: Operafiunea de îndepărtare a excesului de amestec de formare, îndesat în cutia de formare deasupra modelului de turnare sau în culia de miezuri, şi netezirea lui cu ajutorul unei rigle (răzuitoare). 5. Răzuire [CKpeŐJieHHe; gratfage; Schaben; scraping; hántolás]. Tehn.: 2. Operafiunea de desprindere a unor bucăfi mici din materialul dela suprafaţa unei piese, sau a materialului aderent la suprafaţa unei piese, penfru a o netezi, a o înăspri sau a o curaţi. Se efectuează manual (cu răzuitorul, cu raşcheta, etc.) sau mecanizat (cu maşini-unelte portative, etc.). — 3. Operaţiunea de desprindere a unor bucăţi mici dela suprafaţa unui corp sau a unui material, penfru a-l mărunţi, efectuată manual (de ex. cu răzătoarea) sau mecanizat (de ex. cu raiba). 6. Răzuire [CKpeŐJieHHe; radagé; Schaben; scraping; hántolás]. 4. Ind. lemn.: Operaţiunea de pregătire pentru finisare a pieselor de lemn, consistând în curăţirea şi netezirea suprafeţelor lor, prin detaşarea unor aşchii (talaşi) subţiri, cu ajutorul unei unelte ascuţite în mod special (cu „aţă"), care poate fi un răzuitor (v.) sau un cuţit de răzuit (v. Răzuit, cuţit de maşină de ^ ). Grosimea aşchiei de răzuire este, de obiceiu, de 0,03***0,05 mm Formarea aşchiei ia răzuirea şi poate fi redusă până , „ manuala. T Vn _. ^ .• a) cu razuitorui cu falşul as- ia 0,01 mm. Operaţiunea cu|jt(. b) cu răzuiforui cu tsi-se poate efectua manual, şui tocit, cu ajutorul răzuitorului, sau mecanizat, la maşina de răzuit (v. Răzuit, maşină de ~). Răzuirea manuală se execută ţinând răzuitorul*» de obiceiu, cu ambele mâini, strâns între degetul mare şi celelalte degete, cu o inclinare de~ 40-*-60° fafă de suprafafa de răzuit — şi purtându-I într'o mişcare alternativă, de obiceiu rectilinie» pe suprafafa de răzuit; unealta este apăsată şr desprinde aşchii numai în una dintre curse. Unealta poate aşchia prin împingere sau prin tragerea răzuitorului spre operator, în funcfiune de sensul fibrelor lemnului. în timpul folosirii, „áfa" se toceşte (v. fig.) şi trebue refăcută (prin ascuţirea* răzuitorului, (v. sub Răzuitor). Răzuirea se execută penfru prelucrarea suprafefelor plane sau profilate. La răzuirea suprafe-felor profilate se folosesc răzuitoare cu mâner. Uneori, penfru răzuire se folosesccioburide sticlă. Răzuirea mecanizată se efectuează pentru curăţirea şi netezirea suprafeţelor plane, prelucrate în prealabil. Operafiunea se efectuează folosind maşini de răzuit (v. Răzuit, maşină de ^), cari funcţionează în mod asemănător maşinilor de rindelat cu cuţit fix şi la cari piesa de prelucrat are o mişcare d& translaţie (v. Rindelat, maşină de cu cufit fix)r însă unealta e constituită dintr'un cufit plan în formă de lamă (v. Răzuit, cufit de maşină de ~). La răzuirea mecanizată, vitesa de tăiere şi cea de avans ajung până la 0,5 m/s. Prin răzuirea mecanizată se obfine o calitate a suprafefei mai buna decât cea obţinută prin şlefuirea mecanizată. 7. Răzuire [maőpOBKa; grattage; Schaben; scraping; hántolás], 5. Metl.: Operaţiune de netezire de mare precizie a suprafeţelor pieselor metalice, consistând în ridicarea de aşchii foarte: subţiri, cu ajutorul unui răzuitor; prin răzuire se-poafe obţine, fie o îmbunătăţire a calităţii suprafefelor (prin înlăturarea neregularităţiîor), fie o* execuţie de formă corectă (de ex. paralelismul sau perpendicularitatea feţelor) sau de dimensiuni precise, fie îndeplinirea ambelor condiţiuni. Răzuirea se poate efectua manual sau mecanizat şi se' execută pentru prelucrarea suprafefelor plane; sau compuse din plane (de ex. răzuirea ghidajelor pentru mişcările de translaţie, la maşini-unelte),, a suprafeţelor curbe (de ex. răzuirea cusineţilor)* sau a suprafeţelor curbe cu forme speciale, cum sunt flancurile dinţilor angrenajelor (v. sub Răzuire-de dinfare). Răzuirea se efectuează după o operaţiune de* prelucrare, de fasonare sau de netezire prin? aşchiere (de ex. frezare, strunjire, rabotare, pilire)» lemn. a) unghiu de aşezare (Iiber) = 30***50c>î-; Pj unghiu de ascufire = cca 45° y) unghiu de degajare (de aşchiere). = —5—f-15°; 8) unghiu de tăier®^ = cp-|-P=75»»*950; /) unghiu de inclinare a uneltei = 40*-*60°; r) unghiu de refulare la formarea „alei", cca 10°.- 223 Răzuirea manuală se efectuează, de regulă, în mai multe treceri, folosind răzuitorul (v.), care se mânueşte, de obiceiu, prin tragere spre operator, cu mâna dreaptă, şi care e apăsat cu mâna stângă pe suprafafa de prelucrat; răzuitorul este apăsat pe piesă şi desprinde aşchii numai în una dintre curse. Prin răzuirea manuală se desprind de pe proeminenfele suprafefei răzuite, scoase în evidenfă prin tuşare (v.), aşchii filiforme cu grosimea de 0,01 •■•0,015 mm, la apăsare medie. Unghiul de inclinare a uneltei fafă de suprafafa prelucrată (unghiul de aşezare) se ia a = 30***45° a C zuirea unui ghidaj de maşină-unealtă; c) verificarea răzuirii la o piesa cilindrică (cusinet); î) proeminenţă; 2) adâncitură; 3) urmă de răzuire; 4) şi 5) repartifia petelor de tuşare, la contactul pe margini, respectiv pe baza cusinetuiui; 6) repartifia petelor de tuşare, după răzuirea corectă; 7) traiectoria mişcării de aşchiere; h) diferenfa de înăifime; a) unghiu de gf aşezare; |3) unghiu de ascufire; 5) unghiu de tăiere. (v. fig.). Lungimea cursei răzuitorului şi apăsarea pe unealtă depind de gradul de precizie urmărit, ele fiind mai mari la răzuirea preliminară, de degroşare, şi mai mici la răzuirea finală, de finifie. Gradul de finifie se controlează prin tuşare (v.), numărul de pete pe suprafafa de 25X25 mm fiind dé 5 Ia prelucrarea mijlocie, şi de 10***12 la prelucrarea fină. Direcfia mişcării răzuitorului se schimb'ă mereu în cursul trecerilor, astfel încât urmele produse să se întretaie. La răzuirea suprafefelor plane se folosesc răzuitoare cu tăişul transversal drept, iar la prelucrarea suprafefelor curbe se folosesc, de obiceiu, răzuitoare triunghiulare sau răzuitoare curbe. Răzuirea cere mult timp de lucru (de ex., la reparafia capitală a unui strung, timpul de lucru necesar pentru răzuire reprezintă cca 30% din timpul necesar pentru ansamblul lucrărilor de ajusfaj). De multe ori, răzuirea manuală este urmată de o operafiune de rodare cu ajutorul unui dispozitiv de rodare (placă, disc, etc.) sau de rodare mutuală. La răzuirea preliminară pentru suprafefe plane, se mai folosesc maşini de răzuit (v. Răzuit, maşină de ~ 2). Exemple de răzuire mecanizată: î. Rizuiie de dinfare [ineBHHroBaHHe; shaving; Verzahnungsschaben; indentation shaving; fogazási hántolás, foghántolás]. Tehn.: Opera- ţiune de supernetezire a flancurilor dinfilor unei rofi dinfate necălite, prin răzuire mecanizată, pentru a obfine suprafefe foarte netede şi o-mare precizie a profilului, a pasului şi a direcfiei dinfilor, cum şi a centricităfii cercului primitiv al rofii dinfate; operafiunea consistă în de+aşarear de pe flancurile dinfilor, a unor aşchii filiforme foarte subfiri (cu grosimea de 0,001 •■•0,005 mm), cu ajutorul muchiilor ascufite ale canalelor de pe flancurile dinfilor uneltei de răzuit, numită răzuitor de dinfare (v.), Aşchierea se efectuează, de obiceiu, prin mişcarea de alunecare relativă dintre profilurile dinţilor rofii dinfate şi profilurile dinfilor uneltei de răzuit cu care se angrenează. Răzuirea mecan'zată a roţilor dinţate este folosită numai în cazul fabricaţiei în serie sau în masă a acestora. Ea poate asigura o mare precizie de prelucrare a dinţilor roţilor dinţate, numai dacă abaterile dela dimensiunile nominale, in operaţiunile de prelucrare anterioare, nu depăşesc anumite limite; în caz contrar, prin răzuire, abaterile pot deveni şi mai mari. Corectarea abaterilor din operaţiunile de prelucrare anterioară este posibilă, dacă adausul de prelucrare pe flancurile dinţilor este uniform şi cuprins între 0,15 şi 0,25 mm. Sin. Procedeu shaving, Shaving-După felul uneltei de răzuit, folosite, se deosebesc următoarele procedee: răzuire de dinfare cu răzuitor-disc, răzuire de dinţare cu răzuitor-cremalieră şi răzuire de dinfare cu răzuitor-melc. 2. ~ de dinfare cu răzuitor-disc [nieBHHro-Batme AHCKOBbIM nieBepOM; shaving par grat-toir-disque; Verzahnungsschaben mit Schaberad; shaving by shaving wheel; fogazási hántolás hántoló tárcsával]: Operafiune de răzuire mecanizată a unei rofi dinfate, cu ajutorul unei unelte de răzuit în formă de roată dinfatăr care are canale radiale cu muchii ascufite d& tăiere pe flancurile dinţilor şi care angrenează cu roata de prelucrat. Penfru a înlesni an» grenarea roţii cu unealta, la răzuirea roţilor cu§ dinfare dreaptă se foloseşte un răzuitor-disc cm înclinarea dinţilor de cca 15° pentru oţel, sau cu înclinarea mai mică decât 10° pentru fontă; pentru roţile dinfate cilindrice cu dinfi inclinafi* răzuitorul-disc poate avea dinfi drepfi sau dinfi; inc!inafi,însă cuun unghiu de inclinare diferit de cel al dinfilor rofii dinfate care se prelucrează. Roata? de prelucrat efectuează o mişcare de avans îrv lungul axei sale, iar unealta are o mişcare rectilinie alternativă şi una de rotafie (imprimând şi rofii prelucrate o mişcare de rotafie). Aşchierea se-realizează prin alunecarea dinfilor uneltei răzuitoare de-a-lungul dinfilor piesei, axa răzuitorului-disc fiind inclinata fafă de axa rofii dinfate care se prelucrează, cu un unghiu de cca 15° pentru, rofile dinfate de ofel, sau de cca 10° pentru* rofile dinfate de fontă. Unghiul dintre axa XX a răzuitorului şi axa YY a piesei este p) unghiul de inclinare a dinfi-|jr piesei; q>r) unghiul de inclinare a dinfilor uneltsi; q>) unghiul dintre axels piesei şi uneltei; Vp) vitesa periferică a piesei; vf) vitesa răzuitorului; v) vitesa deplasării relative longitudinale; MpMr) alunecarea axială a punctului de contact M dela peiiferia uneltei şi piesei. 225 zgomot redus Ia furafii înalte şi printr'o sensibilitate mai mică fafă de abateri dela coaxialitatea srofilor (cari se pot datori erorilor de prelucrare sau de montare a rofilor dinfate, a arborilor, a paperelor, etc., sau deformării acestora în >urma variafiilor de temperatură sau a solicitărilor exagerate). Forma de butoiu a dinfilor (v. fig. c) 3e poate obfine, fie cu ajutorul răzuitoarelor-disc ai căror dinfi au pe lungimea lor o concavitate corespunzătoare formei dinfilor, fie cu ajutorul unui dispozitiv constituit dintr'o masă c oscilantă care se aşază pe masa Tnaşinii de răzuit, prin oscilafia mesei, se micşorează, în timpul avansului, distanfa dintre axa rofii dinfate şi a răzuitorului-disc, ceea ce face ca dinfii rofii care se prelucrează să se subfieze spre fefele frontale ale Dinfe cu formă coroanei, de butoiu. î. Răzuire de dinfare cu răzuitor-cremalieră [meBHHroBâHHe c pee^HbiM inese-pOM; shaving par grattoir-crémaillére; Verzahnungsschaben mit Schabezahnstange; shaving by ratch shaving-knife; fogazási hántolás hántoló-fo-gasléccel]: Operafiune de răzuire mecanizată a unei rofi dinfate, cu ajutorul unei unelte de răzuit în formă de cremalieră. Unealta răzuitoare este constituită din mai mulfi dinfi separafi, alăturaji şi fixafi într'o carcasă. Fiecare dinte are, ca şi la răzuitorul-disc, cana!e cu muchii ascufite de tăiere. Aşchierea se face ca Ia răzuirea de dinfare cu răzuitor-disc (v.); şi în acest caz este necesară înclinarea axei uneltei fafă de axa rofii dinfate de prelucrat. La prelucrarea rofilor dinfate cu dinfi inclinafi se folosesc răzuitoare-cremalieră cu dinfi drepfi şi cu canale perpendiculare pe baza dinfilor uneltei, iar la prelucrarea rofilor cu dinfi drepfi se folosesc răzuitoare-cremalieră cu dinfi inclinafi cu 25° fafă de axa uneltei şi cu canalele inclinate cu 45° fafă de baza dinfilor. La maşinile de răzuit cu răzuitor-cremalieră, unealta se fixează pe masa maşinii-unelte care-i imprimă mişcarea principală de lucru longitudinală, rectilinie, alternativă. Roata dinfată care se prelucrează se fixează între vârfurile suportului port-piesă de pe capul maşinii-unelte, care se aşază cu înclinarea necesară fafă de direcfia de mişcare a mesei; împreună cu pesa, el efectuează şi mişcarea de avans vertical, pentru determinarea ^adâncimii de aşchiere. După fiecare cursă longitudinală a mesei, roata dinfată primeşte, cu ajutorul unui mecanism specia!, şi un avans transversal fafă de răzuitorul-cremalieră, pentru ca uzura uneltei să fie uniformă. Precizia de prelucrare care se poate obfine prin acest procedeu de răzuire, în ce priveşte profilul , şi pasul dinfilor, cum şi centricitatea cercului primitiv al rofii dinfate, este, în medie, de ± 2,5 p. 2. ~ de dinfare cu răzuitor-melc [meBHHro-BaHHe enepB* HPblMIDeBepOM; shaving par gratt-oirâvissans fin; Verzchnungsschaben mit Schafce-schnecke; shaving by shaving-worm; fogazási hán- tolás hántoló csigával]: Operafiune de răzuire mecanizată a rofi.or dinfate, cu ajutorul unei unelte de răzuit în formă de melc. Răzuitorul-melc având pe suprafafa activă numeroşi dinfi foarte mărunfi, aşchierea este asemănătoare cu aceea efectuata cu o freză-melc. Prin detaşarea unor aşchii foarte subfiri, suprafefele flancuri.or dinfilor rofii de prelucrat devin foarte netede. Acest procedeu de prelucrare se foloseşte, de obiceiu, la răzuirea rofilor dinfate penfru angrenajele cu şurub-melc. 3. Răzuire de dinfare, combinata [kjmőhhh-pOBSHHoe meBHHroBâHHe; shaving combiné; kombiniertes Verzahnungsschaben; combined shaving; kombinált fogazási hántolás]. Tehn.: Operaţiune de supernetezire mecanizată a flancurilor dinfilor unei rofi dinfate necăl te, efectuată prin două prelucrări concomitente: una de presare, obfinută prin rulare (v. sub Netezire prin deformare plastică), şi alta de aşchiere prin răzuire de dinfare (v.). Se efectuează cu ajutorul unei rcfi d:nfate călite, cu o serie de canale cu muchii de tăiere pe flancurile dinfilor, cari detaşează aşchii foarte subfiri, fi.iforme, de pe flancurile dinfilor rofii dinfate care se prelucrează. Canalele cu muchii tăietoare sunt perpendiculare pe axa uneltei, la prelucrarea rofilor cu dinfi inclinafi — respectiv oblice, la prelucrarea rofilor dinfate cu dinfi drepfi. Axa uneltei şi a rofii dinfate fiind aproximativ paralele, alunecarea relativă dintre dinfii respectivi este mult mai mică decât Ia răzuirea rofilor dinfate efectuată cu răzuitorul-disc. Răzuirea combinată a rofilor dinfate se efectuează la maşini-unelte speciale, sau cu ajutorul unor dispozitive montate în acest scop la maşini de frezat universale. Deşi prin răzuirea combinată a rofilor dinfate ss obfine o netezime mai bună decât prin răzuirea simplă, primul procedeu este folosit rareori, pentrucă este mai pufin productiv decât celelalte procedee de supernetezire şi pentrucă nu poate elimina abaterile de angrenare. 4. Răzuirea copacilor [maőpoBaHHe flepe-BBeB; grattage des arbres; Abkratzen der Băume; scrap:ng of the trees; fák lekaparása]. Silv.: Operafiune de îndepărtare de pe copaci a muşchilor, a lichenilor şi a scoarfei cojite, cari constitue adăposturi pentru insecte şi ciuperci. Lucrarea se efectuează în tirrpul iernii, pe timp umed, şi se face cu diferite instrumente, ca: răzutori, lanfuri, perii de sârmă, cufitoaie de lemn, etc. 5. Răzuit, cufit de maşină de ~ [iţHKJia flJIH iţHKJiOBajibFOro CTaHKa; couteau de machine a racler; Ziehklingenmaschinenmesser; scrapir.g machine knife; hániológép-kés]. Ind. lemn.: Unealta activă, tăietoare, a maşinii de răzuit, constituită dintr'o lamă plană de ofel, cu secfiune drept unghiulară, cu grosimea de cca 2 mm. Spre deosebire de răzuitorul pentru lemn, manual, cuţitul de maşină de răzuit lemn se ascute la o margine, pe cele două feţe, şi apoi este turtit lateral, astfel încât să se formeze „aţa", adică tăişul lateral, ca şi la unealta de răzuit manuală (v. sub Răzuitor). Cuţitul de răzuit se f'xează (de obiceiu, într'o casetă amovibilă) în masa maşinii ÎS 226 de răzuit, cu tăişul orizontal, depăşind suprafafa Yne-sei de lucru cu grosimea talaşilor (0,03-*-0(05 mm) Unghiurile de formă ale cuţitului de ma-maşină de răzuit lemn au de obiceiu următoarele valori: unghiul de aşezare (unghiul liber), « = 5°; unghiul de ascuţire, p = 45°; unghiul de degajare, 'f = 40°; unghiul de tăiere, ő = a + p = 50°. Pentru ascuţire se folosesc maşini de ascuţit speciale (v. iig.)i cu două pietre abrazive montate pe un cărucior care are o mişcare de translaţie (ghidată de două glisiere orizontale) şi cari se rotesc în sensuri contrare, şi cu un dispozitiv de presare laterală a tăişului pe întreaga lungime a cuţitului. Cufif de maşină de răzuit lemn. a) înainte de formarea „afei"; b) după formarea „afei“; a) unghiu de aşezare (liber); 0) unghiul de ascuţire; y) unghiu de degajare; 5) unghiu de tăiere. jîn masa maşinii; aparatul de presiune (constituit dintr'un cilindru de presiune pe verticala cuţitului), împreună cu mai mulţi cilindri de antrenare, montaţi într'un suport fix, deasupra mesei de lucru; motorul sau roata de antrenare; capota şi exbaustorul penfru evacuarea talaşilor; dispozitivele de comandă şi de reglare (v. fig.). — Masa de lucru se reglează în înălţime după grosimea piesei de prelucrat, iar cuţitul se poate coborî uniform, pe toată lungimea lui, penfru a regla grosimea talaşilor. — Unealta este un cuţit plan de răzuit (v. Răzuit, cuţit de maşină de ~), care desprinde dela suprafaţa materialului talaşi cu grosimea de 0,03***0,05 mm. Maşina are funcţionarea asemănătoare celei a maşinii de rindelat cu cuţit fix şi la care piesa prelucrată efectuează o mişcare de translafe. Cu maşina de răzuit se obţin, la lemn de esenţe tari, suprafeţe cu netezime superioară celei obţinute prin şlefuire mecanizată. Maşina poate fi folosită, prin înlocuirea cuţitului de răzuit, la asprirea suprafeţelor netede. 4. Răzuit, maşină de ~ [iuaőpOBO^HbiH CTaHOK; machine a racler; Schabemaschine; Maşină de ascufit cufite de răzuit, tip T 4 V. 1) cufit de răzuit; 2) dispozitiv de fixare a cufitului; 3) cărucior pcrt-cufit; 4) ghidajele căruciorului; 5) şurub conducător pentru mişcarea alternativă a căruciorului; 6) electromotor pentru mişcarea căruciorului; 7) comutator penfru inversarea mişcării căruciorului; 8) electromotor pentru rotirea pietrelor abrazive; 9) piafră abrazivă; 10) dispozitiv de formare a „afei" prin apăsare. î. Răzuit, lamă de maşină de V. Răzuit, cufit de maşină de 2. maşină de ascuţit cuţite de [ctbhok flHH saTO^KH iţHKJiH; machine a aiguiser Ies couteaux a racler; Schleifmaschine für Ziehklin-genmesser; sharpening machine for scraping kni-ves; hántolókés-élesitőgép]. Ind. lemn.: V. sub Răzuit, cuţit de maşină de 3. Răzuit, maşină de ~ [iţHKJiOBâJibHbift CTaHOK; machine â racler; Ziehklingenmaschine, Ziehklingenschlichtmaschine; scraping machine; hántológép]. 1. Mş.-une/fe, Ind. lemn.: Maşină-unealtă care serveşte la netez;rea f;nă a pieselor de lemn de foioase tari, plane (de ex. lemn masiv, placaje şi panele furniruite), prin răzuire, folosind un cufit de răzuit plan. Maşina e compusă, în principal, din următoarele părfi: batiul; masa de lucru orizontală, de-plasabilă pe verticală; caseta port-cuţit, montată în masa de lucru; cilindrii de antrenare, montaţi scraping machine; hánfológép], 2. Mş.-unelfe, Mefl.: Maşină-unealtă care serveşte la efectuarea operaţiunii de răzuire a suprafefelor pieselor metalice. Construcţia maşinii diferă după felul piesei prelucrate. Maşina poate fi portativă sau stabilă. Exemple: 5. Răzuit, maşină de ~ [inaőpoBOHHbiit CTa-HOK; machine a racler; Schabemaschine; scraping machine; hántológép].3.Mş.-une/fe, Mef/.^Maşină-unealtă portativă, care imprimă unui răzuitor cu tăiş transversal o mişcare de pulsaţie, pentru a efectua răzu;rea suprafefelor metalice. Unealta poate fi acţionată pneumatic, sau electric. Mecanismul de antrenare poate fi cu transmisiune cu curea, cu angrenaj reductor şi cu un arbore flexibil, etc. (v. fig.). La maşinile acţionate cu electromotor, mecanismul organic poate fi un excentric, un arbore cotit, etc. Vitesa uneltei variază între 15 şi 30 m/min. De obiceiu, aceste 227 maşini sunt conduse cu mâna dreaptă, iar cu mâna stângă sunt apăsate pe piesa de prelucrat. Pentru prelucrat suprafefe plane întinse se folosesc, uneori, maşini de răzuit cu o talpă care este purtată pe piesa de prelucrat şf cu o carcasă port-unealtă în mişcare relativă fafă de talpă (v. fig.). Sin. Răzuitor mecanic. î. Răzuit maşină de~ rofi dinfate [CTaHOK fljia Maşină de răzuit, acfionata cu arbore flexibil. I) electromotor; 2) angrenaj reductor de turafie; 3) arbore flexibil; 4) carcasa răzuitorului mecanic; 5) arbore cotit; 6) bielă; 7) port-unealtă; 8) răzuitor cu tăiş transversal. ffleBfîHroBaHHe; machine pour shaving; Zahn-râderschabemaschine; toothed wheel shaving machine; fogaskerék-hántológép]. Mş.-unelte: Ma-şină-unealtă care serveşte la efectuarea răzuirii dé dinfare (v.). E compusă, în general, din următoarele părfi şi mecanisme princpale: batiu; masă de lucru, care poate efectua mişcarea de lucru principală rectilinie alternativă ş», uneori, şi mişcarea de avans, verticală; suport pentru prinderea piesei sau a uneltei şi, uneori, şi pentru mişcarea de avans vertical a acestora; mecanisme cari imprimă mesei de lucru şi suportului port-unealtă sau port-piesă mişcările necesare operafunîi de răzuire; mecanisme de transmisiune; schimbător de vitesă; dispozitive de comandă (de ex. rofi de mână, manivele, butoane electrice); organe de antrenare (de ex. electromotor penfru antrenarea mesei de lucru); diferite instalafii (de ex. instalafia de ungere, instalafia de lumină, etc.). Construcfia maşinilor Maşină de răzuit cu talpă, pentru suprafefe plane întinse. 1) falpă alunecătoare; 2) carcasă port-unealtă, în mişcare relativă fafă de talpă; 3) răzuitor cu tăiş transversal; 4) arbore flexibil; 5) şi 6) angrena] cilindric; 7) manetă de reglare a cursei răzuitorului; 8) nuca excentricului; 9) nucă solidară cu talpa; Í0) bielă; 1 f) dispozitiv de reglare a cursei răzuitorului, diferă după felul uneltei de răzuit cu care se prelucrează rofile dinfate. — Exemple: 2. maşină de ~ cu răzuitor-disc [CT3H0K fljiH ineBHHroBaHHH c ahckobbim ineBepoM; machine pour shaving â grattoirdisque; Zahn-râderschabemaschine mit Schaberad; toothed wheel shaving machine with shaving wheel; tárcsás hántológép]: Maşină-unealtă pentru răzuirea rofilor dinfafe, cu ajutorul răzuitorului-disc (v. sub Răzuire de dinfare cu răzuitor-disc). Se compune, de obiceiu, din următoarele părfi principale: o masă de lucru (v. fig.) pentru fixarea între vârfuri a rofii dinfate care se prelucrează şi care efectuează atât mişcarea de avans longitudinal, cât şi mişcarea de avans vertical; suport port-unealtă, pentru prinderea răzuitorului-disc, prin care se transmite uneltei mişcarea de rotafie; doua păpuşi mobile; un electromotor pentru antrenarea uneltei în mişcare de rotafie şi un electromotor penfru mişcările de avans longitudinal *■ şi vertical ale mesei de lucru; dispozitive de comandă pentru m’şcările mesei de lucru şi ale uneltei; instalafii de răcire, de un- 228 gere şi de lumină. Se foloseşte, îtvmod obişnuit, la • prelucrarea în serie şi în masă a rofiior dinfate. Schema maşinii] de răzuit cu răzuitor-disc. f) batiu; 2) electromotor pentru mişcările mesei de lucru; 3) masă de lucru; 4), păpuşă mobilă; 5) electromotor pentru mişcarea de rotófie a răzuiforului-disc; 6) unealta (răzuitor-disc); 7) piesa prelucrată; 8) rofi de schimb pentru avansul longitudinala! mesei de lucrug î. Răzuit, maşină de ~ cu răzuifor-cremalieră [CTaHOK ajih ineBHHroBawHH c peeHHbiM rne-BepOM; machine pour shaving a grattoir-créma-illére; Zahnrăderschabemaschine mit Schabezahn-stange; tcothed wheel shaving mach'ne wiih ratch shavmg knife; fogasíéces hántoíógép]: Maşina-unealtă penfru răzuirea rofiior dinfate cu ajutorul răzuitorului-cremalieră (v. sub Răzuire de dinfare cu răzuitor-cremal eră). Se compune, de obiceiu, din următoarele părfi principale: batiu!; masa de lucru pe care se fixează răzuitorul-cremal;eră şi care execută mişcarea longitudinală rectilinie, alternativă; suportul port-piesă, cu două vârfuri pentru prinderea rofii dinfate care se prelucrează, efectuând cu aceasta mişcarea de avans vertical; organul de antrenare (de ex. electromotorul pentru mişcarea longitudinală rectiPnie alternativă a mesei); dispozitive de comandă; instaiafii de ungere, de răcire, de lumină, etc. 2. Răzuitoare, pl. râzuifori [CKpeóoK, maöep; gratfoir; Schaber; scraper; hántoló, sáber]. 1.Tehn.: Unealtă de ofel cu coadă de lemn, de forma unei sape late sau a unui târnăcop mic, care se foloseşte la trecerile de nivel pentru ca să se curefe drumul de praf, de noroiu sau de ghiafă (v. fig.). — 2. Metl.: Sin. Riglă (v.). s. Răzuitoare [3epBOOHHeTH- Răzuitori folosife la înfrefinerea căii ferate. a) răzuitoare lată (30 cm); b) răzuitoare îngustă (4 cm). Tejib; ébarbeuse; Malzentkeimungsmasch ine; scree-ning machine; árpakihajtó gép]. Ind. alim.: Aparat penfru îndepărtarea radicelelor de pe bobul de orz încolfit. 4* ^ de cartofi. V. Raibă. 5. Răzuitoare, moară V. Raibă. e. Răzuitor, pl. răzuitoare [cKpeŐKa; grattoir; Schaber; scraper; hántoló], 1. Tehn.: Unealtă de ofel de diferite forme, cu un tăiş sau cu mai multe tăişuri cari servesc, succesiv, penfru a desprinde prin răzuire (v.), la rece, aşchii mici dela suprafata pieselor metalice sau nemefalice, sprşşa le da gradul de netezime (finifie) necesar. Răzuitoarele se confecţionează din ofel carbon dur (cu 1 *■ -1,3% C) sau din ofel crom, prin forjare urmată de călire (fără revenire) şi de ascuţire, şi se fixează, de obiceiu, într'un mâner de pilă. Penfru răzuirea pieselor foarte dure (de ex. a plăcilor de fontă cu duritatea 180--200 Brinell) se folosesc răzuitoare cu plăci de metal dur aplicate prin sudură. Forma răzuitoarelor diferă după materialul şi după forma suprafefei piesei de prelucrat. în construcţia de maşini, pentru răzuire se folosesc, de exemplu: răzuitoare drepte, fie cu o muchie aşchietoare transversală pufin curbată, fie cu trei muchii aşchietoare laterale (drepte sau curbe), penfru suprafefe plane; razui-ioare drepte sau curbe, cu două sau cu trei muchii aşchietoare laterale, pentru suprafefe curbe sau profilate; răzuitoare în formă de lamă, cu muchia scurtă ascufită; răzuitoare cu cufit transversal schimbabil, pentru suprafefe curbe sau profilate (v. fig ). Răzuitoarele cu muchie aşchietoare transversală au secfiunea transversală dreptunghiulară sau în formă de patrulater cu laturile lungi uşor convexe. 7. Răzuitor [iţHKJlfl; racloir, ratissoire du char-pentier; Ziehklinge; sereper; hántoló, vonópenge]. 2. Ind. lemn.: Unealtă constituită dintr'o bucată de tablă subfire c’e ofel (lamă), rigidă sau flexibilă, călită, cu una sau cu mai multe muchii ascuţite „afă", folosită pentru a desprinde, la umed sau la uscat, aşchii sau talaşi c'ela siprafafa pieselor de lemn, de talpă, etc. Ascufirea uneltei, adică formarea „afei", se face prin aducerea fefei înguste (cant) a uneltei la unghiu drept fafă de fefele late (cu ajuto- 229 rul pilei şi al pietrei abrazive), urmata de refularea lui laterală cu ajutorul unui ascufitor (constituit dintr'o tijă de ofel), astfel încât să se formeze, de ambele părfi, îndoitura ascufită („áfa") cu dimensiunile necesare. De obiceiu, răzuitorul e dreptunghiular (cu dimensiuni uzuale de 100--200X50»*60X0,a"*1,2 mm); uneori are muchia curbă sau în unghiu, penfru a se 3 b adapta profilului piesei de prelucrat. Penfru lucru, poate fi fixat sau nu într'un mâner. Serveşte la curăfirea şi la netezirea pieselor de lemn, de exemplu la răzuirea. pieselor penfru mobile, a parchetului, etc. Pentru netezirea parchetului, răzuitorul se montează, uneori, în rindeaua de parchet. Jiclinc, Jiclin, Tiglină. î. Răzuitor. 3. Ind. far, 2. Răzuitor —J 9 Răzuitoare penfru lemn. a) şi b) răzuitoare obişnuite fără mâner, cu tăiş drept, respectiv curb; c)*»-g) răzuitoare cu mâner, pentru piese mici sau pentru detalii de sculptură. Sin. Raz de lemnar, Ţicling, Sin. Răzuş, Otic (v.). [CKpeŐKa; racioir; Absfreicher, Abstreicharm; scraper; tereloiap]. 4. T$hn.: Unealtă sau organ de maşină, constituit dintr'o riglă sau o placă, de metal sau de lemn, cu care se reda materialul aderent la organul de lucru dintr'o maşină sau dintr'un aparat de mărunfire, sau de agregare (de ex. moară cu cilindri, moară cu tăvăluguri, etc.). 3. Răzuitor. 5: Sin. Curăfitor de cilindru (v.). 4. Răzuitor de dinfare [uieBep; outil pou' chaving; Verzahnungsschaber; shaving tool; fogazási hántoló]. Tehn.: Unealtă cu ajutorul căreia se efectuează, la maşini de răzuit, supernetezirea rofilor dinfate necălite (v. sub Răzuire 'de dinfare). Se confecfionează, de obiceiu, din ofel rapid bogat aliat şi, uneori, din ofel rapid slab aliat. Partea activă a răzuitorului e tratată termic la o duritate de 62—64 unităţi Rockwell C. Se construeşte, în mod obişnuit, în formă de disc sau de cremalieră şi, uneori, în formă de melc. — Exemple: 5. ~ -disc [nHCKOBOM-meBep; outil pour shaving â grattoir-disque; Verzahnungsschaber mit Schaberad; shaving tool with shaving wheel; fogazási hántolótárcsa]: Răzuitor Lde Răzuitor-disc cu dinfi inclinafi, penfru prelucrarea rofilor cu dinfare dreaptă. dinfare în formă de roată dinfată’(v. fig. a), care are pe flancurile dinţilor canale rad;ale (v. fig. b) cu muchii ascufite. Canalele au adâncimea de 0,6*" 1 mm (în funcfiune de modul) şi lăfi rea de 0,25 mm; distanfa dintre canale e de cca 0,75 mm, la răzuitoarele-r'isc pentru dinfarea cu module mijlocii. Se construeşte cu dinfi inclinafi, cu o inclinare de 15° Dinte răzuitor-disc. pentru prelucrarea rofilor dinfate de ofel cu dinfi drepfi, şi cu o «o <£ Răzuitoare pentru metal. a) şi b) răzuitoare drepte, pentru suprafefe plane, cu muchie aşchietoare transversală dreapta (cu unghiu de ascufire de 90° la un capăt şi de 60° la celălalt), respectiv cu muchie aşchietoare curbă; c) şi d) răzuitoare drepte (cu sec-fiu e triunghiulară şi cu fefe plane, respectiv canelate), cu muchii aşchietoare frontale drepte; e) şi f) răzuitoara cu muchii aşchietoare, laterale, curbe, pentru suprafefele curbe; g) şi fi) răzuitoare cu piese t ietoare raportate, penfru suprafefe plane, respectiv curbe; /) extremitatea răzuitorului, cu indicarea ungSiu. ilor principale; a) unghiu de aşezare; P) unghiu de ascufire; 8) unghiu de tăiere. 230 inclinare sub 10°, pentru roţile dinţate de fontă; la prelucrarea roţilor dinţate cu dinţii înclinaţi se foloseşte răzuitorul-disc cu dinţi drepţi. Se construeşte, în general, cu diametrul cercului primitiv de 150---167 mm. Numărul dinţilor răzui-torului-disc e un număr prim, pentru a se evita ca eventualele abateri ale pasului şi profilului uneltei să fie repetate la anumiţi dinţi ai piesei. Pentru evitarea deformării profilului dinfilor la roata dinţată care se prelucrează, profilul uneltei de răzuit se execută cu anumite abateri de dimensiune, în funcţiune de numărul dinţilor piesei (de ex. o abatere de 0,015"*0,020 mm penfru piesa cu 35 de dinfi). Răzuitorul-disc folosit la prelucrarea rofiior dinfate cu module mici (0,4"*1,75) are — în locul canalelor de pe flancu-rile dinţilor (canalele neputând fi prelucrate din cauza dimensiunilor mici) — o serie de ca-neluri inelare cu profil unghiular, strunjite, şi cari pătrund până la baza dinţilor. i. Răzuitor-cremalieră [meBep-peÖKa; outil pour shaving agraítoir-crémaillére; Verzahnungs-schaber mit Schabezahnstange; shaving tool with ratch shaving knife; fogazási hántoló-fogasléc]: Răzuitor de dinţare, constituit din mai mulţi dinţi separaţi, alăturaţi şi montaţi fix, sub formă de Răzuitor-cremalieră. a) unealtă montată; b) dinte; f) carcasă; 2) dinte; 3) şurub de fixare. cremalieră, într'o carcasă (v. fig.). Flancurile fiecărui din’e au, ca şi la răzuitorul-disc, canale cu muchii ascuţite de tăiere. Acestea sunt inclinate cu 45° la răzuitoarele pentru prelucrarea roţilor dinţate cu dinţi c’repfi, şi perpendiculare pe baza dintelui când unealta se foloseşte la răzuirea roţilor dinfate cu dinfi inclinafi. Pentru mărirea rezistenfei dintelui, canalele cari sunt pe acelaşi flanc al d’ntelui sunt deplasate cu 0,4-"0f6 mm fafă de canalele de pe flancul opus. Lăfimea canalelor este de 0,8—1 mm, iar adâncimea lor, de cca 1 mm. Pentru micşorarea uzurii cremalierei, lăfimea ei se ia de trei sau de patru ori mai mare decât lăfimea roţii dinţate care se prelucrea ă. Lungimea uneltei se alege astfel, încât roata dinţată care se prelucrează să se poată rostogoli complet pe cremalieră în timpul unei curse simple a mesei maşinii de răzuit. Deşi ră-zuitoarele-cremalieră au o durabilitate mai mare decât a răzuitoarelor-disc şi precizia de prelucrare cu cele dintâi e mult mai mare decât cu ultimele, ele se folosesc rareori, din cauza construcţiei şi a montării lor complicate. 2. ~«melc [qepBHHHbm mesep; outil pour shaving â gratioir â vis sans fin; Verzahnungs-schaber mit Schabeschnecke; shaving tool with shaving worm; fogazási hántólócsiga]: Răzuitor de dinfare în formă de şurub-melc, având, pe flancurile cari constitue suprafafa activă, numeroşi dinfi foarte mărunfi (v. fig.). Se foloseşte, Răzuitor-meic. în special, la răzuirea dinfilor rofiior dinfate pentru angrenajele cu şurub fără fine (v. şi sub Răzuire cu şurub-melc). 3. Răzuitor de vopsitor: Sin. Şpaclu, Spa-tulă (v.). 4. Răzuitor mecanic. Meii. V. Răzuit, maşină de 5. Răzuş: Daltă penfru lemn, cu tăişul profilat, folosi.'ă de dulgher, de caretaş, de tâmplar, etc., la efectuarea scobiturilor. (Termen regional). 6. Răzuş. Ind, far.: Sin. Otic (v,). 7. Rb.Chîm.: Simbol literal penfru rubidiu. s. RCr generator ~ [reHepaTop Ha PhC; génératrice RC; RC Generator; RC generator; RC generátor]. F/z.: Generator de oscilaţii de joasă frecvenfă, cu tuburi electronice, având unul sau mai multe etaje amplificatoare, în care elementele pasive sunt constituite excluziv din rezistenfe (R) şi capacitati (C) şi cari fac ca tensiunea rezultantă la ieşire să fie în fază cu aceea dela intrare, pentru ca ea să se aplice la intrare, asigurându-se prin aceasta oscilafia generatorului. — Dacă fazele celor două tensiuni sunt egale pentru mai multe frecvenţe, generatorul dă o oscilaţie de relaxaţie (v. Relaxaţie electrică), iar dacă o singură frecvenţă satisface condiţiunea de fază, generatorul produce oscilaţii sinusoidale. Prin modificarea unuia sau a mai multor parametri din montaj, se obţine variaţia frecvenţei, în general, între 20 şi 20 000 Hz. Generatoarele RC au mare stabilitate de frecvenţă, independent de tuburile şi de tensiunile folosite, şi construcţia lor este foarte simplă. Se folosesc în 'aborator, la etalonări şi măsurări. 9. Re Chim.: Simbol literal pentru reniu (v.). 10. Reacfan{ă [peaKTaHC, peaKTHBHoe conpo-THBJieHHe; réactance; Blindwiderstand, Reaktanz; reactance; reaktancia]. 1. Tehn.: Termen comun pentru reactanţă acustică (v,), reactanţă electrică (v.) şi reactanţă mecanică (v.). 231 1. Reactanfa acustică [aKKycTHqecKHH pe-aKTaCH; réactance acoustique; akustischer Blindwiderstand; acoustic reactance; hangreaktancia]. F/z.; Mărime caracteristică unui radiator acustic şi mediului în care acesta radiază, la frecvenfă dată / a sunetului radiat, egală cu câtul dintre componenta reactivă (adică în cuadratură cu vitesa) a presiunii sonore şi valoarea efectivă a vitesei. E formată aditiv din două părfi: una pozitivă, datorită masei (inerfiei), şi alta negativă, datorită elasticităţii mediului. împreună cu rezistenfă acustică R, reactanfa acustică X intervine în expresiunea impedanfei acustice 2 (v.) a radiatorului z=y 2. ~ electrică [ajieKTpHqecKHH peaKTaHC; réactance électrique; elektrischer Blindwiderstand, elektrische Reaktanz; electric reactance; villamos reaktancia, elektromos reaktancia]. El.: Mărime caracteristică unui circuit electric, la frecvenfă / dată a tensiunilor electrice depinzând după o funcfiune sinusoidală de timp, egală cu câtul dintre componenta reactivă (adică în cuadratură cu curentul) a tensiunii efective a circuitului electric în regim armonic, şi intensitatea efectivă a curentului. $ Când circuitul e deschis, componenta reactivă e componenta tensiunii la borne şi a tensiunii electromotoare în sens restrâns indusă din exterior, — iar când circuitul e închis, componenta reactivă e componenta tensiunii electromotoare în sens restrâns, indusă din exterior. De exemplu, reactanfa unui circuit care are în serie o bobină cu inductivitatea L şi un condensator cu capacitatea C e: X = mL— eu C unde o> = 2 it / e puisafia şi f e frecvenfă tensiunii sau a curentului (v. şi sub lmpedanfă electrică). împreună cu rez:stenfa electrică R, reactanfa intervine în expresiunea impedanfei Z a circuitului electric Z = '\/R2-\-X2. s. ~ electrică, capacitivă [eMKOCTHMH pe-aKTawc; réactance de capacité; kapazitativer Blindwiderstand, kapazitativer Widerstand, kapa-zitative Reaktanz; capacity reactance; kapaciíásos ellenállás]: Reactanfă a unui circuit electric, care condiţionează o defazare a curentului electric “înaintea tensiunii electrice aplcate circuitului (tensiune la borne sau tensiune electromotoare), în cazul particular al unui circuit format prin legarea în serie a unor rezistenfe şi a unor condensatoare cari au capacitatea echivalentă C, reactanfa capacitivă Xc e egală cu valoarea reciprocă şi cu semn schimbat a produsului capacităţii prin puisafia o> = 2rc/ a tensiunii de frecventă f (v. şi sub Jmpedanfă electrică): v- coC* 4. ~ electrică, inductivă [HH#yKTHBHblíí pé-<&KTaHC; reactance d'induction; induktiver Blind- widerstand, induktiver Widerstand, induktive Reaktanz; inductive reactance; induktív ellenállás]: Reactanfă a unui circuit electric, care condifio-nează o defazare a curentului e'ectric în urma tensiunii electrice aplicate circuitului (tensiune la borne sau tensiune electromotoare). în cazul particular al unui circuit format prin legarea în serie a unor rezistenfe şi a unor bobine cari au inductivitatea echivalentă L, reactanfa inductivă XL e egală cu produsul inductivităfii prin puisafia ü> = 2rc/a tensiunii de frecvenfă / (v. şi sub Impe-danfă electrică): Xl = u)L. 5. ~ mecanică [MexaHHHecKHă peaKTaHC; réactance mécanique; mechanischer Bjindwider-stand;mechanic reactance; mechanikai reaktancia]: Mărime caracteristică unui corp care oscilează rectiliniu sub acfiunea unei forfe elastice şi a unei forfe exterioare d 5 frecvenfă dată şi depinzând după o funcfiune sinusoidală de timp, ega’ă cu câtul dintre componenta în cuadratură cu vitesa a forfei efective exterioare şi valoarea efectivă a vitesei. Dacă m e masa corpului şi F e = ~k x e forfa elastică ce se exercită asupra lui, când are elon-gafia x fafă de punctul în care forfa elastică e nulă, reactanfa mecanică Xm are expresiunea v k unde co = 2tc/ e puisafia şi / e frecvenfă forfei exterioare. împreună cu coeficientul de frecare Rm, care intervine în expresiunea forfei de frecare produc porfionale cu vitesa Fj = Rm-^-, reactanfa mecanică intervine în expresiunea impedanfei meca-nice Zm: Zm = ÍR?m+X*m. 6. Reactanfă. 2. Elf.: Sin. Bobină de reactanfă, Reactor (v.). — Exemple: 7. ~ de cuplare [coeflHHHTeJibHbifi peaKTaHC; réactance de coUplage; Einkuppelungs-reaktanz; connecting reactance; kapcsolási reaktancia]. El.: Bobină de reactanfă, montată în circuitele cari leagă în paralel alternatoarele unei ®00 Readanfe de cuplare, a) între barele colectoare; b) între grupuri şi barele de sincronizare. centrale sau ale unei interconexiuni, spre a limita curenfii de scurtcircuit între faze. Ea poate fi legată fie în serie cu liniile de interconexiune, fie chiar între barele tablourilor de d:stribufie ale centralelor (fig. a). Se pot folosi şi barele pentru sincronizarea diferitelor grupuri, fiecare dintre acestea 232 fiind legat la bare!e de sincronizare printr'un joc de bobine de reactanţă (fig. b). î. Reactanţă da feeder [cjpHAepHHÖ peaKiaHC; réactance de feeder; Speiseleitungsdrossel; feeder reactance; tápvezeték! reaktancia]. EL: Bobine de reactanţă cari se montează la plecarea feeder-elor spre a limita curenţii de scurt-circuit, când reacta ţele de cuplare (v.) sunt insuficiente pentru a limita curenţii de scurt-circuit în feeder-e. Se recomandă, mai ales, în cazul centralelor electrice importante, legate prin feeder-e cu substa-ţiuni de mică importanţă, pentru cari cheltue!ile mari de instalare a disjonctoarelor nu ar fi justificate. 2. Reacţia unui sol [peamţHa nOHBbi; réac-tion d'un sol; Erdbodenreaktion; soi! reaction; talajreakció]. Agr.: Valoarea pH-ului soluţiei de sol, datorită electroliţilor disolvaţi în ea: acizi minerali (de ex. acizii carbonic, fosforic, azotic, sulfuric, etc.), acizi organici (de ex. acizii humici), săruri cari se hidrolizează slcalin (de ex. carbo-naţii de calciu, magneziu, sodiu, etc.),— cum şi ionilor de hidrogen proveniţi din complexul ad-sorptiv. Valoarea pH-ului solurilor e cuprinsă între limitele extreme de 3 şi 11 dar, în marea majoritate a cazurilor, variază între 4 şi 9. Penfru principalele tipuri de sol din ţara noastră, această valoare e: sol brun deschis, de stepă uscată, 7,5’*-8,3; cernoziom castaniu şi ciocolatiu, 7,0*‘-7,7; cernoziom degradat, 5,9--*7,0; sol brun, roşcat, de pădure, 6,0*-6,6; podzol secundar, 4,8,**5,9; sol brun de pădure, 4,3*'*5,9; podzol primar, 3,5-4,5. Reacţia solului exercită o influenţă puternică asupra desvolfări' plantelor, determinând în mare măsură accesibilitatea elementelor nutritive (în special a fosforului), formarea structurii stabile a solului, desvoltarea microorganismelor fo'ositoare (în special a celor cari iau parte în ciclul azotului), etc. Pentru cele mai multe plante de cultură, reacţia optimă e cea corespunzătoare pH-ului 6,5*"7, dar există şi plante acidofile (cartoful, ovăsul, secara, lupînul) şi plante alcalofile (trifoiul, lucerna). Reacţia foarte acidă sau foarte alcalină a solului poate fi corectară prin amendamente cu oxid sau carbonat de calciu în cazul soiurilor acide, sau cu sulfat de calciu în cazul celor alcaline. 3. Reacţie chimică [xHMHnecKan peaKiţHfl; réaction chinrque; chemische Reaktion, chemi-scher Vorgang; chemical react'on; kémiai reakció, vegyi reakció]. Chim.: Fenomen în care una sau mai multe substanţe clvmice sunt transformate, cu ajutorul unor agenţi fizici sau al altor substanţe chimice, în una sau în mai multe alte substanţe chimice. înlr'o reacţie chimică, moleculele se pot descompune în atomi liberi, în grupuri de atomi, în radicali liberi, sau în molecule mai mici (reacţie distructivă, reacjie de cracare); ele se pot lega în molecule mai mari (reacţie de polimerizare); pot schimba între ele ioni, atomi sau grupuri de-atomi (reacţie de oxidoreducere, de substituţie^ etc.); etc. După natura substanţelor cari reacţionează, se deosebesc două clase mari de reacţii: Reacţii ale combinaţiilor nepolare (omeopolare), în cari mo— leculele iau parte la reacţie ca atari, în urma activării produse de ciocnirile dintre ele; aceste reacţii nu comportă fenomene electrostatice, au, vitese mai mici şi constitue cea mai mare parte a reacţiilor de chimie organică; — reacţii ale combinaţiilor polare (eteropolare) sau ionice, în cari reacţia propriu zisă se produce între ionii cari constitue moleculele; aceste reacţii se bazează pe fenomene electrostatxe, au vitese foarte mari şi sunt caracteristice acizilcr, bazelor şi sărur lor. Reacţiile chimice se reprezintă prin ecuaţi chimice. Majoritatea reacţi lor chimice sunt complexe* fiind compuse dintr'o succesiune de leacţii elementare (v. Reacţie în lanţ). în general, într'o ecuaţie chimică se reprezintă starea iniţială şi starea finală a moleculelor cari reacţionează. Capacitatea de a reacţiona sau reactivitatea unui> element sau a unei combinaţii chimice e în strânsă legătură cu configuraţia electronică a ato~ m;lor săi. Heliul, care conţine doi, şi celelalte elemente, cari conţin opt electroni periferici (gazele nobile), sunt elemente foarte stabile şi nu reacţionează cu alte elemente sau combinaţii,. Celelalte elemente reacfonează, având tendinţa de a-şi completa numărul de electroni periferici* până la doi (hidrogenul), respectiv până la opt, fie prin punerea în comun a unor electroni (formând legături covalente), fie prin donarea sau primirea de astfel de electroni (formând legături electrovalente). Reactivitatea unei combinaţii chimice depinde de structura ei chimică, şi anume de natura atomilor componenţi, de aranjamentul lor în construcţia moleculară şi de natura legăturilor dintre ei (valenţă). Posibilitatea unei reacţii chimice urmărite, într'un sistem izolat, sensul în care se va produce şi punctul în care se va opri, în condifiuni de presiune şi de temperatură date, pot fi determinate cu ajutorul principiilor Termodinamicei. Dacăi sistemul de corpuri nu poate primi lucru mecanic din exterior, rezultă din aceste principii că energia liberă (v.) a sistemului, adică mărimea Wi — U—TS, în care U e energia inferioară, T e temperatura absolută, S e entropia sistemului,, nu poate decât să descrească (v. sub Echilibru* termodinam'c). Reacţia chimică se produce, deci, liber, numai în sensul în care energia liberă scade. Când energia liberă atinge valoarea sa minimă compatibilă cu condifiunile de presiune şi de temperatură date, sistemul ajunge la echilibru (reacţia încetează). între variaţia energiei libere a sistemului mai puţin lucrul mecanic al forţelor exterioare, la concentraţii iniţiale egale cu* unitatea, şi constanta de echilibru Kc, la temperatura T, există relaţia kWl = —/mn Kc, care permite să se calculeze, cu date experimentale, constanta de echilibru din energia liberă, şi reciproc. Din această formulă se mai deduce că o creştere a temperaturii într'un sistem are ca urmare o deplasare a echilibrului în sensul favorizării reacfiei care absoarbe căldură, şi că o co-borîre a temperaturii are efectul contrar. în re-acjiile endoterme, constanta de echilibru creşte cu temperatura, iar în cele exoferme, constanta scade. Această regulă a fost generalizată şi pentru presiune şi pentru orice altă constrângere, în sensul că, în prezenţa unei constrângeri, un echilibru chimic se deplasează în direcţia în care se micşorează constrângerea (v. Principiul lui Le Chafelier). Din principale Termodinamicei nu rezultă, penfru o reacfie posibilă, care se produce de fapt, nici vitesa ei (v. Vitesa de reacţie) şi nici mecanismul de reacţie şi influenţa catalizatorilor. Aceste probleme se rezolvă cu ajutorul Cineticei chimice, în care se studiază desfăşurarea reacţiilor pe baza mişcării moleculelor. Cinetica chimică a rezolvat mai mult problemele reacţi lorîn faza gazoasă. Inerţia observată în producerea anumitor reacţii (de ex. H2 4* O), termodinamic posibile, provine din frecvenţa mică a ciocnirilor între molecule, care defermină o vitesa foarte mică de reacţie, şi din energia de activare, din diferenţa dintre energia medie a moleculelor sistemului şi energia moleculelor suficient activate (prin ciocniri) penfru a putea reacţiona. Conform Cineticei chimice, o reacţie A + B<îC + D e în echilibru, când vitesa reacţiei directe e egală cu vitesa reacţiei inverse. Constanta de echilibru a reacţiei e raportul dintre constaniele corespunzătoare celor două sensuri de reacţie K — în Cinetica chimică se deduce şi independent de Termodinamică legea acţiunii maselor (v.), privind raportul dintre concentraţiile substanţelor în reacfie. în studiul mecanismelor de reacţie se consideră următoarele trei tipuri fundame tale de reacţii: reacţ'i monomoleculare (de ordinul întâiu), în cari moleculele unei substanţe se descompun în altele, după formula  -> #+ C+ reacţii dimoleculare (de ordinul al doilea), în cari moleculele a două substanţe reacţionează, formând alte molecule, după formula A + B-* C-f-DH—, şi reacfii trimoleculare (de ordinul al treilea), în cari trei molecule reacţionează, formând alte molecule, după formula A+B + C -» D +£ + De fapt, ecuaţia chimică a unei reacţii, din care rezultă o reacfie mono-, di- sau trimoleculară, nu reprezintă totdeauna ordinul ei. De aceea, ordinele de reacfie se definesc pe baza vitesei de reacfie, iar reacţiile mono-, di- şi trimoleculare se definesc pe baza mecanismului care rezultă din ecuaţia chimică. Cinetica reacfiilor chimice se bazează pe principiul că vitesa unei reacfii chimice e direct pro-porfională cu concentrafia substanfelor cari iau parte la reacfie. Pentru reacţiile ireversibile (v.) s'a ajuns, pe baza acestui principiu, la stabilirea formulelor de mai jos, pentru vitesele de reacţie ku cu ajutorul cărora se poate determina ordinul reacfiilor: în reacfiile de ordinul întâiu, (X X X în reacfiile de ordinul al doilea, k2t= 2t a(a—x)' în reacfiile de ordinul al treilea, kzt = în aceste formule, a e cantitatea de substanţa iniţială, în moli, şi x, cantitatea de substanţă finală, în moli, obţinută în timpul t, iar concentraţiile substanţelor iniţiale, ca şi ale celor finale, sunt presupuse egale. Pe baza variaţiei de concentraţie a unui component, care rezultă din aceste formule, se definesc deci ordinele de reacţie, indiferent de aspectul ecuaţiei chimice. Reacfiile a căror vitesă nu depinde de concentrafia substanţelor se numesc reacţii de ordinul zero. Cu ajutorul Mecanicei cuantice se poate aprecia-şi aspectul procesului propriu zis al unei reacţii* chimice, adică desfacerea unor valenţe şi formarea altora, în cazul combinaţiilor nepolare.. Teoria stării de transiţie arată că desfacerea vechilor legături şi formarea unor legituri noi se fac progresiv, moleculele trecând printr'o stare de transiţie a cărei durată e egală cu aceea a unei ciocniri d moleculare (10_13-**10"15 s ). Reacţiile în fază lichidă urmează, în general,, legile reacţiilor în fază gazoasă. în reacţiile la ceri iau parte ioni sau molecule polare, disol-vantul influenţează foarte mult vitesa de reacţie* intervenind în aceasta în felul catalizatorilor. în teoria electronică a valenţei exisiă următoarele două ipoteze asupra desfacerii unei co~ valenţe vechi în timpul unei reacţii chimice: Fiecare atom îşi păstrează câte un electron din covalenţă, participând cu el la noua legătură* intermediar apar atomi sau radicali liberi: • A:B- -> :A. + .B:; unu! dintre atomi păstrează ambii electroni ai covalenţei vechi, iar celălalt atom rămâne cu& şase electroni; intermediar apar ioni: :A:B: :Ă*+:B:\ Când ionii sau radicalii liberi nu au o existenţa cinetică, apărând numai în starea de transiţie, er se numesc criptoioni. Ambele mecanisme sunt posibile, atât în reacţiile de adiţie, cât şi îrv cele de subslitufie. Reacţiile de substituţie crip-toionice pot fi de două feluri, după cum cei dor electroni ai covalenţei care dispare râmân în radical* noul grup primit aducând şase electroni (substituţie electrofilă sau cationoidă); de exemplu R-iA + Bi-C RB + AC, sau părăsesc molecula cu grupul care se elimină*, radicalul rămas combinându-se cu un anion (substituţie nucleof lă sau anionoidă); de exemplu Rl — A + B~jC RB+AC. . 234 1. Reacfie chimică bimoleculară [ŐHMOJieKy-JînpHaH XHMHqecKan peaKiţHH; réaction chimi-que b:mo!éculai e; bimolekulare chemische Reakción; bimolecular chemical réaction; bimolekuláris reakció]. V. sub Reacfie chimică. 2. ~ chimică catalitică [KaTajiHTHHecKan xh-MHqeCKaH peaKiţHH; réaction chimique cataly-fique; katalytischer chemischer Vorgang; cafalyticai chemical réaction; katalitikus reakció]: Reacfie chimică în care intervine un catalizator (v. sub Cataliză). Are foarte multe aplicafiiîn industrie (de ex. sinteza amoniacului din azot şi hidrogen, în prezenfa oxidului de fier). Reacfii cata itice se produc şi în organismul animal, cum şi în cel vegetai, unde sunt provocate de biocatalizatori, numifi fermenji sau enzime. 3. ~ cuplată [conpfltfteHHaH peamţHfl; réaction couplée; gekoppelte Reaktion; coupled réaction; kapcsolt reakció]: Reacfie chimică compusă, în care se produce o reacfie elementară endotermă, cu ajutorul căldurii produse de o altă reacfie, exotermă, simultană. în organismul viu se produc multe reacfii cuplate, anumite re-acfi endoterme, producându-se cu ajutorul căldurii formate de alte reacfii, exoterme, simultane. 4. ~ de adifie [peaKiţHa npncoe^HHehhh; réaction d'addition; Additionsreaktion; addition réaction; addiciós vegyi reakció]: Reacfie chimică în care formula combinafiei rezultate reprezintă suma substanfelor cari au intrat în reacfie: A + B = AB. Combinafiile nesaturate din chimia organică pot da reacfii de adifie, legând halo-geni, oxigen, etc. Exemplu: CH2 CH8Br || + Br2 -> | CH2 CH2Br Etilena 1.2-dibrommetan 5. ~ de cuplare [peamţHH coneTaHHfl; réaction d'accouplement; Kupplungsreaktion; coupling réaction; kapcsoló reakció]: Reacfie chimică de condensare înfre un diazoderivat aromatic şi un fenol, o amină, un eter fenolic sau anumite hidrocarburi polinuc!eare. Ecuafia chimică a unei reacfii de cuplare este: H H /C“~C\ .Aril-N^N]X + HC' XC—Y xc=cx H H H H yC—C -> Arii—N=N—C^ XC—Y 4- XH C=C/' H H In aceasta, X reprezintă un halogén iar Y, funcfiunea oxidril, eter sau amina. Cuplarea se face, de preferinfă în pozifia para, iar când aceasta este ocupată, în pozifia orto. în cazul aminelor, cuplarea se poate face, dipă voie la gruparea amino sau la nucleu, după cum reacfia se produce în mediu neutru sau slab acid, sau în mediu puternic acid. Reacfiile de cuplare se fo’osesc mai ales în sintezele de materii colorante azoice. Galbenul de anilină, metil-oranjul, Roşul de Congo, etc., se prepară prin reacfii de cuplare. e. ~ de descompunere; Sin. Reacfie distructivă (v.). 7. ~ de esterificare. V. Esierificare. 8. ~ de identificare [0n03H0Baie^bHaa pe- aKUHH; réaction dIdentification; Identifizierungs-reaktion; identification réaction; azonosítási reakció]: Reacfie prin care se pun în evidenfă un element sau o combinare chimică, cu ajutorul unui reactiv. Sin. Reacfie de identitate, Reacfie de recunoaştere. V. şi Identificare chimică, şi sub Reactiv chimic. 9. ~ de identitate. V. Reacfie de identificare. 10. ~ de recunoaştere. V. Reacfie de identificare. 11. ~ de substitufie [peamţHH 3aMemeHHH; réaction de substitution; Ersetzungsreaktion; sub-stitution réaction; helyettesítő reakció]: Reacfie chimică prin care un atom din compozifia unui compus organic e substituit printr'un alt atom sau printr'un radical. Exemplu: H H C C HC/ CH HC/ XCBr I II + Br2 -> | || + HBr HC^ /CH HC^ /CH H H Acid Benzen Brombenzen bromhidric 12. ~ dien [AHeHOBaa peaKiţHfl; réaction diéne; Dienreaktion; diene réaction; dienreakció]: Reacfie chimică organică, în care butadiena se combină cu compuşi cari confin o dublă legătură activă, numită „filodienă". Exemplu: CH CH, r? HC^ CH HCX XCHj I +| ** II I HC^ C= HC CH CH, | V \ H C' c=o H Bufadienă Acroleină Ciclohexenaldehidă Reacfia dien e folosită în multe sinteze organice importante şi la identificarea dublelor legături filodiene, în analiza substanfelor organice. V. şi sub Dien, sinteze i3. ~ distructivă [xHMHHecKan peaKUHH pacnazţa; réacf on dest uct ve; zerstörende Reaktion; destruet ve réaction; szétbomlási reakció, roncsolási reakció]: Reacfie chimică în care moleculele unui compus sunt descompuse în molecule mai mici, în atomi liberi sau în radicafe liberi. Reacfiile de descompunere a hidrocarburilor, la temperatură înaltă, sunt reacfii distructive, cari duc la hidrocarburi cu greutate mole- 235 culară mai mică, şi chiar la hidrogen şi carbon. — Exemplu: H2C------CH2 CH3 — CH = CH2 | | H2C CH2 CH2 = CH2 C h2 Sin. Reacfie de descompunere. 1. Reacfie elementară [aJieMeHTapHaa peaK-iţHfl; réact'on élémentair^e; Elemenfarreakfon; elemeniary reaction; elemi reakció]: Fiecare dintre reacfiile chimice, aşa cum se produc efectiv în cursul transformării ch:mice. Ea nu corespunde, de multe ori, reacţiei exprimate prin ecuaţia chimică a procesului. Exemplu: în reacfiile în lanf (v.) se produc efectiv mai multe reacfii elementare, cari duc în cele din urmă la rezultatul expr'mat prin ecuaţia chimică obişnuită. Mersul efectiv al unei reacfii, determinat de reacfiile elementare, se poate cunoaşte cu ajutorul Cineticei ch'mice, prin determinarea ordinului de reacfie. Sin. Reacfie primară. V. şi sub Reacfie chimică. 2. ~ endotermă [sHZţOTepMHHecKafl peaK-U,HH; réacfon endothermique; endotherme Reak-tion; endothernrc reaction; endotermikus reakció]: Reacfie chimică, produsă cu absorpfie de căldură, V. şi Căldură de reacfie. s. ~ enzimatică [3H3HMaTHnecKaH peaKiţHiî; réaction enzymatique; enzymatische Reakt’on; enzym (e) réact'on; enzimreakció]: Reacfie b’o-chimică produsă cu ajutorul unor substanfe catalitice, numite enzime (v.). Reacfiile enzimat'ce sunt spec'fice regnului vegetal şi celui animal. Ele sunt folosite într'o serie de procese industriale (fermentaţia laptelui, a v:nu|ui, a ofetului, etc.). 4. ~ etsrogenă [reTeporeHHan peamjHíi; réact’on hétérogéne; heterogene Reaktion; he-terogeneous reaction; heterogén reakció]: Reacfie chimică în mai multe faze, care nu se produce cu aceeaşi vitesă în toată masa, ea fiind influenfată de anumite condifiuni locale, cum sunt prezenfa perefMor vasului de reacfe (natura şi suprafafa acestora), un catalizator, etc. ^ 5. ^exotermăÎsKSDTepMH^ecKaH peaniţHH; réaction exothermique; exotherme Reaktion; exo-thermic reaction; exotermikus reakció]: Reacfie chimică, însofită de desvoltare de căldură. V. şi Căldură de reacfie. 6. ~ fofochimică [c|)OTOXHMHHecKafl peaK-iţHH; reaction phctochimique; photochemische Reakt'on; photochemical reaction; photokémiai reakció]. V. sub Fotochimie. 7. ~ fofosensibiiizată [(JîOTOHyBCTBHTeJlb-Hafl pGBKHHH; réaction phctosensibilisée; photo-sens»b’|is;erte Reaktion; photosensibilized reac-îion; fényérzékeny reakció]: Reacfie ch:mică în care energ;a luminoasă exctatoare e absorbită de moleculele unei substanfe care, deşi nu intră ea însăşi în reacfie, cedează această energie, prin cocnire, moleculelor substanfe lor cari reacţionează, aducându-le într'o stare excitată în care pot reacf’ona. Substanfa absorbantă are rolul de fotocatal zator şi se numeşte fotosensibilizator. V. sub Fotochimie. 8. ~ Gram. V. Gram, metoda de colorare 9. ~ heloformă [peaKUHa 06pa30BaHHH TpexraJioH/ţHbix eoeAHHeHHH MeTaHa ashct-BHeM mejioHH Ha TpHrajiOHA aJibAerHAbi; réact’on haloforme; haloforme Reaktion; haloform reaction; haloform reakció]: Reacfie chinrca specifică aldehidelor şi cetonelor trihalogenate la atomul de carbon vec’n carbonilului — şi care consistă în sondarea lor hidrolitică sub acfiunea unei baze. O astfel de reacfie se foloseşte la prepararea cloroformului din cloral: C13C CHO + NaOH -> CI3CH -f HCOONa Cloral Hidroxid Cloro- Formiat de de sodiu form sodiu 10. ~ indofenină [peaKLţHfl HHAO^GHHH; réaction indophénine; Indopheninreaktion; indophe-nine reaction; indofenin-reakció]: Reacfie chimică specifică tiofenului şi care consistă în apariţia unei colori albastre închise, la tratare cu isatină şi acid sulfuric. 11. ~ în lanf [ueiraaH peaKIţHfl; réaction en chaîne; chemische Kettenreaktion; chain reaction; láncreakció]: Reacfie chimică compusă dintr'o serie de reacfii elementare cari se succed, re-acfia elementară inifială fiind produsă prin activarea unei molecule pe rale termică, fotochimică, etc. Un exemplu de reacfe în lanf e sinteza fotochimică a acidului clorhidric. Reacfa inifială se produce prin activarea fotochimică a moleculelor de clor. Urmează lanful de reacfii: Cl2 + hv ->2cr ci-+h2 ->hci+h- lanf de reacţii H* +CI2-> HCI + CI’ CI- -fH2 ->HC1 + H‘ H- +CI2->HCI + CI* reacfii de Í d'+H’-HCI înfrerupere | Cl'+CI'-^C^ Numărul reacfiilor elementare d:ntr'un lanf poate depăşi câteva zeci de mii. Vitesa unei reacfii în lanf variază cu raportul dintre numărul de reacfii inifiale şi al celor de întrerupere. Numărul reacfi lor chimice cari se produc sub formă de reacfii în lanf e foa.te mare. Exemple sunt: arderea hidrogenului în oxigen, oxdările h:drocarburi|or, unele polimerizări de compuşi ne-saturaf', etc. Sin. Reacfie înlănţuită. 12. ~ înlănţuită: Sin. Reacfie în lanf (v.). 13. ~ ireversibilă [HeoőpaTHMan peaKiţHH; réact;on irrévers’ble; irreversible Reakt on; irre-versible reaction; irreverzib llis reakció]: Reacfie care se produce într'un singur sens, cum sunt descompunerile termice ale combinajiilor termodinamic instabile sau reacfi le în cari se formează ioni foarte stabili, prin desfacerea unor legături covalente. 14. ~ monomoleculară [mohomOJieKyjlFpHafl peaKIUîfl; réaction monomoléculaire; mono- 236 molekulare Reakt'on; monomolecuiar réaction; monomolekuláris eakcó], V. sub Reacfie chimică. 1. Reacfia omogenă [roMoreHHaa peaKUHH; réact»on homogéne; homogene Reaktion; homo-geneous réact'on; homogén reakció]: Reacf’e chimică produsă într'o singură fază. Exemplu: arderea hidrogenului în ox;gen. Ea decurge cu aceeaşi vitesă în toată masa. La gaze, unde se produc cele mai simple reacfii din punctul de vedere cinetc, foarte pufine dintre acestea sunt omogene, cele ma‘ multe fiind reacfii eterogene (v.). 2. ~ primară. V. Reacf'e elementară. s. ~ reversibilă [oőpaTHMaa peaKUHH; réaction réversible; umkehrbarer chemischer Vor-gang; reversible réaction; reverzibTs reakció]: Reacf'e chinvcă în mediu omogen, care se produce în ambele sensuri, se rep/ezintă prin ecu-afii de genul A + B^C-fD. După teoria cinetică, randamentul unei reacfii reversibile depinde de vitesele de reacfie în cele două sensuri. La rândul lor, aceste vitese depind de concentrafii, de temperatură şi de presiune. Legea acfiunii maselor (v.) stabileşte constantele de echi.ibru la aceste reacfii. Unele reacfii omogene apar ca ireversibile din cauza deplasării exagerate a echilib~ulu> într'un sens, ca urmare a condijiunilor de temperatură şi de presiune la cari se produc. 4. ~ frimolsculară. V. sub Reacfie ch;mică. 5. ~ xantoprofaică [Kca^TonporeHHOBaH peaKijHH; réacfon xanthoprotéique; Xanthopro-teînreaktion; xanthoprote'c réact’on; xantoprotein-reakc’ó]: Reacfie chimică de coloare, specifică proteinelor. Consistă în apar’f'a unei colori galbene, la tratarea cu acid azof'c concentrat. Coloarea e atribuită n;trării resturilor fenolice din moleculele proteinelor. e. Reacţie, echilibru de ~ chimică [coctoh-BHe paBHOBGCHH XHMH^eCKOH p?aKiţH0; équi-libre de réact'on chimique; Ausgleich des che-mischen Vorgangs; equilibrium of the chemical réact'on; vegyi reakció-egyensúly]. V. sub Reacfie chimică; v. şi sub Legea acfiunii maselor. 7. ~F vifesă de ~ chimică [CKOPOCTH XHMH-qeCKOÖ peaKUHÖ; vitesse de la réaction chimique; Geschwindigkeit des chenrschen Vorgangs; rap'dity of the chemical réact'on; vegyi reakció-sebesség]. V. sub Reacfie chimică. s. Reacţie nucleară [napoBan peaKilHH; réaction nucléaire; Kernreaktion; nuclear réaction; magreakció]. Fiz.: Ansamblul de fenomene prin cari un nuc'eu atomic ciocnit de o particulă grea sau de un foton care are o energie dsstul de mare, sufere o schimbare a structurii sale. Ciocnirile pot fi de unul dintre următoarele tipuii: Ciocnire în care nucleul primeşte energie de'a particula incidenţă, aceasta continuându-şi drumul şi nuc'eui rămânând într'o stare energetică excitată, din care revine în starea energetică normală, cu emisiune de radiafie y, particula incidenţă putând fi o particulă a, un proton, un deuteron, un neutron, etc., — ciocnire în care particula incidenfă e captată» producându*S3 un nou nucleu, diferit de cel dintâi ca masă şi ca sarcină, iar energia în exces a particulei incidente e emisă sub forma de radiafie Yî — ciocnire în care se rupe o particulă din nucleul ciocnit, fără captarea particulei incidente; — ciocnire în care nucleul captează particula incidenţă, dar elimină o a!tă particulă; — ciocnire în care nuc'eui captează particula incidenţă şi apoi se dssintegrează în două sau în mai multe părfi. O reacfie nuclsară^se reprezintă ca şi o reacfie chimică obişnuită. Astfel, dacă nucleul %X (în care A e numărul de masă, adică suma numărului protonilor şi neutronilor constituenfi, şi 2 e numărul atomic, adică numărul protonilor din nucieu) e ciocnit de o particulă iar din reacfie se obfine un nucleu AZ*X' şi, fie un alt, nucleu, fie o particulă Az„X", reacfia nucleară se reprezintă prin: jx+Az[Y-»*x'+j;:,x‘ cu condifiunile: AA^ —A1-b A", 2 + 21 = 2' + 2". Uneori, o reacfie nucleară se reprezintă schematic scriind, după simbolul nucleului ciocnit şi în parenteză, simbolul particulei incidents şi pe cel al particulei emise prin reacfie, urmată de simbolul nuclaului rezultat din reacfie: jx (YX“) fX' sau fX{Y,X“) i'.X'. După natura particulei incidente, se deosebesc următoarele tipuri mai importante de reacfii nucleare: cu part:cule a, cu protoni, cu deuteroni, cu neutroni şi cu fotoni y. Reacfii (a, p), prin cari un nucleu ciocnit de o particulă a (nucleu de heliu) sa transformă cu emisiunea unu; proton (nucleu de hidrogen), după schema generală: < ■ '2x + ÍHe-2#X’ + ÍH. Într'o astfel de reacfie, un nucleu cu numărul de masă A şi cu număr atomic 2 e transformat într'un nucleu cu numărul de masă /1 + 3 şi cu^ numărul atomic 2+1. Un exemplu de astfel de reacfie nucleară este pnma transmutare realizată în laborator, în care azotul bombardat cu particule oc trecB în isofopul de masă 17 al oxigenului* conform schemei ’^N + jHe-fc'gO + jH. Reacfii (a, n), prin cari un nucleu ciocnit de o particulă a se transformă cu emisiunea unui neutron, după schema generală: jX+42HS->AzţlX- + '0n. Într'o astfel de reacfie, un atom cu numărul de masă A şi cu numărul atomic 2 trece în alf atom, cu numărul de masă A + 3 şi cu numărul atomic 2 + 2. Un exemplu e reacfia foarte des folosită penfru producerea neutronilor prin bombardarea beriliului cu particule a: ’Be+*He~1fC + Jn. Carbonul produs e un element stabil şi e isotopul cel mai răspândit al carbonului. în alte reacfii (dt, n) se produce un nucleu instabil; de exemplu, în reacfia ??Na + 2He-?|AI + Jn. aluminiul obfinut e un isotop instabil al aluminiului, care se desintegrează cu timpul de înjumătă-jfire de 7s şi cu emisiune de pozitroni, trecând Într'un isoîop al magneziului, conform relafiei Cele mai importante reacfii cu protoni sunt reacţiile (p, a), cari se efectuează conform schemei generale ÎX + lH-JzfX' + ÎHe, un nucleu cu numărul de masă A şi cu numărul atomic Z trecând într'un nucleu cu numărul de masă A —3 şi cu numărul atomic 2—1. Un exemplu de astfel de reacfie e următorul: 1?N + jH-»^C + *He, în care azotul bombardat cu particule á frece în isotopul de masă 11 al carbonului. O reacfie pufin diferită produce, ca nucleu rezultant, un nucleu de heliu, adică e, de fapt, o reacfie (p, 2a): 3Li + ]H-»2 jHe. Dacă litiul bombardat e isotopul de masă atomică h, se obfine reacfia fu + jH-jHe + ^He, •din care rezultă isotopul de masă atomică 3 al heliului. Se cunoaşte şi o reacfie (p, 3a), ob-finută prin bombardarea borului: "B + jH-^jHe. Cele mai importante reacfii cu deuteroni sunt reacfiile (d, p), în cari se emit protoni, şi (d, n), In cari se emit neutroni. Reacfii (d, p) sunt cele cari se produc conform schemei |x+?h-*^+]x+Jh, In cari nucleul rezultant e deci un isotop al nucleului bombardat, cu o masă atomică mai mare cu o unitate decât masa acestuia. Un exemplu de astfel de reacfie e următorul: jU+^h-î-jU+Jh, sau 3LÍ + f H f Li + {H. Isotopul de masă atomică 7 al litiului, obfinut prin prima reacfie, e un isotop stabil, pe când isotopul de masă atomică 8, obfinut pr’n ultima .reacfie se desintegrează cu timpul de în- 237 jumătăfire de 0,9 s, frecând într'un isotop al beriliului, conform relafiei |Li-*®Be + p-, cu emisiune de electroni. Din aceeaşi categorie de reacfii nucleare face parte reacfia în cere se bombardează deuteriul cu deuteroni: ?h+?h->?h+!h, şi din care, pe lângă protoni, se obfine tritiu (isotopul de masă atomică 3 al hidrogenului). Reacfii (d, n) sunt cele cari se produc conform schemei: J X + -> ^ X* + Jn. Un exemplu e aceeaşi reacfie dintre deuferiu şi deuteroni, descrisă ca o reacfie (d, p), dar care se poate efectua şi conform schemei ?H + ?H-^He + Jn, cu producerea heliului de masă atomică 3. Reacfiile cu neutroni sunt foarte importante, deoarece neutronii, neavând sarcină electrică, străbat uşor bariera de potenfial a nucleului bombardat. Cele mai importante sunt: Reacfii (n, a), cari se produc conform schemei iX+ln->iZlX'+42He. Reacfiile (n, a) se pot produce cu elemente uşoare, deoarece particulele a produse nu pot fi eliminate la elementele grele, din cauza barierei de potenfial prea înalte din jurul nucleului. Un exemplu de astfel de reacfie, realizată cu neutroni ienfi, e următoarea: 3LÍ + Jn -> -f- ^He; ea e folosită uneori pentru detectarea neutronilor Ienfi, ca şi reacfia datorită borului bombardat cu neutroni Ienfi 1IB + 0n-*fH+2 2Ne' care e deci o reacfie (n, 2a). Reacfiile (n, p), cari se produc conform schemei zX+'o*~zJX' + \H. sunt reacfii prin cari se obfine un element isobar cu elementul al cărui nucleu a fost bombardat. Isobarul obfinut e, în general, instabil, şi se transformă, cu emisiune de electroni, în elementul inifial. Reacfiile (n, 2n), ca şi reacfiile în cari se emit mai mulfi neutroni, sunt datorite captării unui neutron de către nucleul bombardat, fapt care duce la un desechilibru cu rupere a complexului format. Reacfiile (n, 2n) se produc conform schemei generale fx + l n-^-jX' + îJn. obfinându-se un isotop al elementului al cărui 238 nucleu a fost bombardat. Un exemplu de astfel de reacfie e următorul: ycu+jn-*||cu + 2jn. în care se obfine un isotop instabil al cuprului, care se desintegrează cu timpul de înjumătăfire de 10 min, trecând într'un isotop al nichelului. Dintre toate reacfiile produse prin bombardare cu neutroni şi emisiune de neutroni, cele mai importante sunt cele de fisiune (v.). Reacfiile (n, 7) se produc prin captare de neutroni, fără pierdere de particule elemetare, dar cu desvoltare de energie sub formă de radiafie ţ. Ele sunt reacfii de trecere deîa un isotop la altul prin captură de neutroni, cari se efectuează după schema IX + Jn-^+iX' + f. Un exemplu de astfel de reacfie e următorul: 65~ , 1 66~ . 29Cu + 0n»29Cu + Y» isotopul cuprului astfel obfinut fiind instabil şi des-integrându-se cu timpul de înjumătăfire de 5 min, cu emisiune de electroni. O reacfis de acest tip, deosebit de importantă, e următoarea: prin care un proton şi un neutron se contopesc cu desvoltare de energie spre a forma un de-uteron. Reacfiile (*f, n) sunt produse prin absorpfie de energie sub forma de radiafie 7. Schema generală a acestor reacfii e următoarea: fx + T-^-jX+Jn. Pentru realizarea unei astfel de reacfii trebue folosită radiafie y cu energie foarte mare. Astfel, reacfia -f* y -* ] H + Jn poate fi realizată cu radiafia y a ThC", de 2,6 MeV, dar nu poate fi realizată cu radiafia Y a RaC, de 1,8 MeV. Afară de aceste reacfii nucleare, realizate cu particule elementare, au mai fost produse reacfii în cari particula incidenţă este nucleul unui atom energia cinetică a particulei incidente, M‘, respectiv M” sunt masee nucleului X', respectiv masa particulei emise, şi W'cin, respectiv W”cin sunt energiile lor cinetice, conform principiului conservării energiei şi al echivalenfei dintre masă şi energie, dacă nucleul ciocnit e în repaus: (M+m) c* + Wcin = (M’ + M") c* + W'cin + W"cin, Mărimea Q = [(M + m)-~(M' + m")]c2 = C' + C"-C reprezintă variafia de energie corespunzătoare variafiei de masă în urma reacfiei nucleare. Determinând experimental valoarea mărimii Q, se poate obfine masa nucleului M' produs în reacfie. 1. Reacfiune [npOTHBO^eHCTBHe, peaKiţHn; réaction; Reaktion, Gegenkraft; réaction; reakció, erő-visszahatás], Mec.: 1. Forfă pe care un sistem de corpuri o exercită asupra unui alt sistem de corpuri, în virtutea principiului acfiunii şi reacfiunii, în momentul în care ultimul exercită asupra primului o forţă considerată ca acfiune. Conform acestui principiu, reacfiunea e egală şi de sens contrar cu acfiunea. Faptul că ultima forfă e numită acf’une şi prima e numită reacfiune, sau invers, depinde de punctul de vedere adoptat în considerarea celor două sisteme de corpuri. Termenii acfiune şi reacfiune se pot permuta între ei. în aplica-fiile tehnice, forfele de legături exercitate asupra sistemelor tehnice sunt considerate, totuşi, excluziv ca reacfiuni. — 2. Moment (ci piu) pe care un sistem de corpuri îl exercită asupra unui alt sistem de corpuri, în virtutea principiului acfiunii şi reacfiunii, când ultimul sistem de corpuri exercită asupra primului un moment considerat ca acfiune. Conform acestui principiu, reacfiunea e egală şi de sens contrar cu acfiunea. 2. Reacfiune [oőpaTHaa cbh3B, pereHepa-iţHH; réaction; Rückkopplung; feed-back; visszacsatolás]. Radio: Derivarea unei puteri din circuitul de ieşire al unui amplificator cu tuburi electronice şi introducerea ei în circuitul lui de intrare. Prin aceasta, carateristicele de amplificare (amplificarea, distorsiunile, banda de trecere, stabilitatea, impedanfa de intrare şi cea de ieşire) se modifică. Reacfiunea poate rezulta într'un ampli- Montaje de reacfiune. I) reacfiune de curent; II) reacfiune de fensiune; III) reacfiune mixfă. uşor. Pe această cale au fost obfinute unele elemente transuranice. — Reacfiile nucleare verifică principiul conservării energiei. Dacă M e masa nucleului X, m masa particulei incidente, c vitesa luminii în vid, Wcin ficator, fie pe căi necontrolate, fie prin dispozitive special construite, în vederea îmbunătăfirii calităfilor amplificatorului. Reacfiunea se numeşte pozitiva când tensiunea de reacfiune, care e în serie cu tensiunea exte- 23? rioară de intrare, e în fază cu aceasta (şi deci amplificarea creşte) şi negativă când aceste două tensiuni sunt în opozifie de fază (şi deci amplificarea scade); în acest al doilea caz, ea se numeşte şi contrareacfiune. Reacfiunea poate fi de tensiune, când o parte din tensiunea dela ieşire e adusă în circuitul de inirare (v. fig.), sau de curent, când se aduce la intrare o tensiune proporţională cu variaţia curentului anodic. Prin reacfiunea pozitivă se realizează reducerea amortisării circuitelor oscilante şi, deci, în cazul radioreceptoarelor, mărirea sensibilităfii şi, a selectivităţii. Când rezistenta circuitului se anulează sau devine negativă, amplificatorul respectiv intră in oscilajie. Contrareacfiunea reduce amplificarea; în schimb, realizează o amplificare mai uniformă la diferitele frecvente, reduce distorsiunile cauzate de nelinea-ritatea caracteris.icelor tuburilor electronice, reduce sgomotul de fond al ampl'ficatorului şi sgomotul de sector, face ca variafia amplificării să fie practic independentă de sarcină şi de tensiunea de alimentare, produce o reducere a rezistentei interne a tubului electronic, reduce rezonantele mecanice a!e difuzorului şi permite o reglare a tonalităţii (în cazul radioreceptoarelor). Contrareacfiunea este folosită adesea în etajele de amplificare de joasă frecvenfă, în radioreceptoare. Se pot aplica deodată mai multe reacfiuni în acelaşi amplificator. Reactiunea comportă un circuit de reacfiune, dela ieşire spre intrare, de obiceiu un cuadripol, numit şi buclă de reacfiune. î. Reacfiune acustică [aKKycTHHecKoe npo-THBOjţeHCTBHe; réaction acnouque; akustische Rückkopplung; acoustic reaction; hangvisszahatás]. Radio: Fenomenul producerii vibrafiilor acustice prin cuplarea unui microfon cu difuzorul care reproduce sunetele amplificate, primite de acel microfon. Reacfiunea acustică se poate produce şi cand tuburile de amplificare vibrează sub acţiunea sunetului amplificat. 2. Reacfiune în reazem [onopHan peaKiţHfl; réaction des appuis; Stützenreaktion; support reaction; támaszreakció, megtámasztó erő]. Tehn.: Forfa sau cuplul de legătură pasivă pe cari rea- zemele unui sistem tehnic (de ex. reazemele unei grinzi sau ale unui arbore motor) |e exercită asupra sistemului, sub acfiuneâ încărcărilor aplicate sistemului, sau ca efect al mişcării lui. Reacfiunile sunt forţe exterioare sistemelor tehnice, în cazul sistemelor statice, ele fac echilibru încărcărilor, iar în cazul sistemelor în mişcare, ele fac echilibru încărcărilor şi forfelor inerfiale (v. Reazem şi Rezemare). 3. Reacfiune între circuite electrice [npoTH- BOASHCTBHe MejK^y BJieKTpHqeCKHMH IţeiIH-MH; réaction entre circuits élecfriques; Rück- kopplung elektrischer Kreise; ret oaction between electric circuits; elektromos áramkörök visszahatása]. Elm.: Efectul cuplării a două circuite electrice parcurse de curent electric variabil, care le schimbă condifiunile de osciiafie. 4. Rescţiur.e, grad de V. Grad de reactiune* &. Reacfiunea indusului unei maşini elec!ric& [peaKiţHH îîkoph 3JieKTpHHecK0H ManiHHbi; réaction d'induit d'une machine électrique; Anker-rückwirkung einer elektrischen Maschine; armature reaction of an electric machine; egy elektromos gép-armatura visszahatása]. E/m.: 1. Totalitatea fenomenelor magnetice datorite trecerii curentului electric prin înfăşurările indusului maşinii electrice, fenomene prin cari indusul influenfează câmpul magnetic al inductorului. Prin reacfiunea magnetică a indusului maşinii se înfelege, deci, în esenfă, fenomenul de producere a unui câmp magnetic de către indusul, unei maşini electrice bazate pe inducfie, când indusul e parcurs de curent, slăbind, întărind sau deformând astfel câmpul magnetic inifial al înfăşurării inductoare, de excitafie, a maşinii. La maşinile de curent continuu (v. sub Maşină electrică de curent continuu), reacfiunea magnetică a indusului (rotorului) provoacă o deplasare a zonei magnetice neutre, adică a zonei în care componenta radială a câmpului magnetic e nulă, din zona de simetrie dintre poli, geometric neutră — şi anume în sensul de rotafie aj rotorului,, la generatoare ■— şi în sens contrar acestei rotafii, la motoare. Sa produce astfel o repartifie neuniformă a inducfiei magnetice în întrefierul maşinii, şi aceasta provoacă creşterea tensiunii dintre lamele de colector vecine, putând da scântei la colector. Pentru a nu îngreuia comutafia, periile maşinii pot fi deplasate în noua zonă magnetic neutră. Amperspirele indusului,cuprinse între noua zonă magnetic neutră şi simetrica ei în raport cu zona geometric neutră, devin astfel amperspire antagoniste, cari magnetizează în direcfia câmpului magnetic de excitafie, slăbindu-l, iar restul amper-spirelor devin transversale, cari magnetizează transversal fafă de câmpul magnetic de excitafie, producând o distorsiune a lui. Prin efectul acesteia* inducfia magnetică creşte sub muchia polilor pe sub care rotorul iese de sub poli, şi scade sub muchia polilor pe sub care rotorul intră sub poli* dacă maşina e generatoare; efectul ei e invers, dacă maşina e motoare. Reacfiunea magnetică a indusului în zonele neutre poate fi compensată şi, deci, efectele ei asupra comutafiei pot fi înlăturate, cu ajutorul unor poli de comutafie (v.) sau auxiliari, plasafi în planul de simetrie, în zona geometric neutră a maşinii. Aceştia au înfăşurări parcurse de curentul din indus şi au polaritatea polilor de excitafie cari urmează după ei, pentru a accelera comutafia. în acest caz, periile maşinii rămân în zona geometric neutră. Reacfiunea magnetică din restul întrefierului poate fi compensată cu o înfăşurare de compensafie (v.), plasată în stator şi parcursă de curentul din indus, dar în sens contrar celui din indus. La maşinile sincrone (v. sub Maşină electrică sincronă), reacfiunea magnetică a indusului (de obiceiu, statorul) provocată de componenta curentului alternativ în fază cu tensiunea electromotoare indusă, are caracter transversal, adică 240 are axele fluxurilor magnetice în planele de simetrie dintre axele polilor de excitaţie ai părfii inductoare, de curent continuu, a maşinii; reacfiunea magnetică provocată de componenta curentului care e în cuac'ratură cu tensiunea electromotoare indusă are caracter longiiudinal, adică CO, CHO, SOsH, OH, CN, etc. Exemple de reacfii datorite grupărilor reactivante sunt: halogenarea nitroderivaf’ior primari şi secundari; condensările de tip aldoj'c şi crotonic ale aldehidelor şi cetonelor între ele şi ale aldehidelor cu unii derivaţi funcfionali ai acizilor; halogenarea cetonelor alîfaiice, condensarea esterilor între ei, sau cu cetonele, etc. De asemenea, fenomenul iso-meriei cetoenolice este determinat de prezenfa unei grupări reactivante în moleculă. 3. Reactivitate [peaKTHBBOCTH; réactivité; Reaktivităt; reactivity; reagálás]. Chim.: V. sub Reacfie. 4. Reactivitatea combustibililor solizi [pe-aKrţwOHHafl cnocoŐHocTb TBepjţoBo TOiuiBBa; réactivité des combustibles solides; Reaktivităt der festen Brennstoffen; reactivity of the solid fuels; szilárd tüzelő anyagok reagálása]. Chim.: Vitesa de reacfie cu care un combustibil solid reacfionează cu un agent gazos. Reactivitatea e o caracteristică susceptibilă de a reprezenta valoarea unui combustibil în diversele sale utilizări (furnale, gazogene, cuptoare). După natura agenfilor c'e reacfie principali, se deosebesc: carboxireactivitate, oxireactivitate şi hidroreactivitate. Carboxiresctivitafea e vitesa cu care un combustibil reacfionează cu bioxidul de carbon, în condifiuni date, conform ecuafiei (1) C + COa = 2CO —39 kcal. Carboxireactîvifafea se determină, fie prin măsurarea pierderii de greutate a combustibilului supus acfiunii bioxidului c’e carbon, fie prin evaluarea cantiiăfii de oxid de carbon format. — Oxireactivitafea e vitesa cu care un cărbune, supus acfiunii oxigenului, în condifiuni determinate, reacfionează conform ecuafiei (2) C + 02 = C03 + 94 kcal. Oxireactivitafea se determină, fie prin măsurarea pierderii în greutate a cărbunelui supus acfiunii oxigenului, fie prin măsurarea variafiei presiunii de oxigen, fie prin analiza gazului după reacf'e, fie prin metode bazate pe caracterul exoterm al reacfiei (2). Oxireactivitatea se numeşte şi combustibilitate. — Hidroreactivitatea e vitesa de reacfie a combustibilului fafă de vaporii de apă, în condifiuni date, conform ecuafiei: (3) C + H20 = C0 + H2~31,18 kcal. Hidroreactivitatea se determină, fie prin analiza gazului după reacfie, fie prin diferite alte metode (temperatura de inifiere a reacfiei (3), etc.). în general, între cele trei reactivităfi există un paralelism, însă nu éxistá o corespondenjă directă. 5. Reactopropulsor: Sin. (parfial) Turbopro-pulsor (v. sub Reactor). e. Reactor [peaKTHBHaaKaTyniKa; bobine de réactance; Drosselspuie; reactor, chcke coil; reaktor]. E/f.: Bobină e’ecfrică folosită ca reac-fanfă într'un circuit electric. în tehnica joasei tensiuni, reactorul poate fi folosi penfru pornirea unor maşini electrice (de ex. a maşinilor sincrone), pentru menfinerea unei tensiuni constante Ia bornele unei comutatoare alimentate pe partea de curent alternativ, sau în lucrările de încercări de laborator. în tehnica înalte? tensiuni, reactorul se foloseşte, în deosebi, la reglarea sub sarcină a tensiunii transformatoarelor, penfru limitarea curenfilor de scurf-circuit, la scurt-circuitarea unor secfiuni de înfăşurare în cursul comutării, ca aparat de reactanfă constantă, în aer, pentru limitarea curenfilor de scirf-circuit în marile instalafii electrice, — şi penfru menfinerea unei tensiuni date la barele de distribufie. Se construesc reactoare cu şi fără miez de fier (în aer). — Reactoarele fără miez de fier au reactanfă constantă şi sunt folosite, în deosebi, în tehnica tensiunilor înalte. — Reactoarele cu miez de fier pot fi cu sau fără întrefier.— Dacă nu au întrefier, reactanfa lor rămâne constantă atât timp cât circuitul magnetic e nesaturat; Ia saturarea acestuia, reactanfa se micşorează, în funcfiune de intensitatea curentului care trece pri înfăşurare, după curba de magnetizare a materialului miezului feromagnefic. Dacă au întrefier constant, reac-tanfa lor e constantă, fiindcă energia necesară magnetizării miezului feromagnefic e neglijabilă, în raport cu cea necesară magnetizării volumului 243 de aer din întrefieruri. Variind lărgimea întrefie-riilui, se obfine o reactanfă variabilă. Aceasta poate fi obfinută şi printr'un reactor cu miez de fier, dar fără întrefier, prin schimbarea permeabilităfii circuitului magnetic, ceea ce se obfine printr'o saturafie variabilă a circuitului feromagnetic, realizată printr'o excitafie suplementară, al cărei curent e luat dela o înfăşurare de curent continuu. Astfel se obfin reactoarele saturabile în curent continuu, numite şi transductoare, folosite în instalafii de reglare a tensiunii şi de automatizare şi reglare, în general. Reactoarele fără miez de fier se prezintă, de obiceiu, în două construcfii. Pentru tensiuni până la 10 kV şi curenfi până la 3000 A se-foloseşte, în instalafii interioare, tipul de reactor în beton, care are înfăşurarea inserată în beton. Pentru tensiuni mai înalte decât 35 kV şi curenfi de ordinul a 200—300 A se folosesc construcfii în uleiu, utilizabile şi în instalafii exterioare. — în calculul unui reactor fără miez de fier, se cunosc tensiunea, intensitatea nominală a curentului, frecvenfa şi felul instalafiei; se alege reactanfa procentuală în funcfiune de condifiunile date şi trebue să se asigure stabilitatea electro-dinamică şi stabilitatea electrotermică a reactorului. Căderea de tensiune electrică în reactor se aproximează prin căderea inductivă AU, care are expresiunea AU = XnIn, unde Xn e reactanfa şi în e intensitatea nominală a curentului. Fiecare fază având un reactor în serie, căderea relativă de tensiune are expresiunea dacă Un e tensiunea nominală de linie. Reactanfa relativă, sub forma de mai sus, indică imediat capacitatea reactorului respectiv de a limita curentul de scurt-circuit la valoarea Isc — IJ^n, iar curentul de şoc, Ia valoarea /?oc = 2,54 /M/eM. Inductivitatea Ln a reactorului, care intervine în reactanfa Iui Ia frecventa /: Xn = 2tc/Lm, se calculează din formule de aproximafie, cari se aplică numai anumitor tipuri; de exemplu, pentru bobine plate, bobine subfiri şi bobine cu secţiune dreptunghiulară. Pierderile în cupru, pierderile suplementare şi încălzirea se calculează cu ajutorul relafiilor folosite în calculul transformatoarelor electrice. în calculul unui reactor cu miez de fier şi cu întrefier se cunosc tensiunea nominală, intensitatea nominală a curentului, căderea de tensiune pe fază, numărul de faze şi regimul de lucru. Calculul reactanfei se face alegând dimensiunile circuitului magnetic şi valoarea inducţiei în coloanele miezului. Circuitul magnetic se dimensionează finând seamă că un reactor de putere reactivă dată poale fi. construit pe miezul unui transformator care are jumătate din această putere aparentă (la aceleaş' valori ale inducfiei, densitáfii de curent şi a factorului de urpplere). în funcfiune de tensiunea Ia care trebue izolată înfăşurarea, de dimensiunile conductorului şi de numărul de spire, se pot determina dimensiunile geometrice ale înfăşurării. Numărul de spiré N rezultă din legea inducfiei electromagnetice, aplicată curbei închise, realizată de conductorul bobinei şi de linia tensiunii la borne: .,-■3j—NAr dB, d t unde ue e tensiunea electromotoare, A e secfiu-nea întrefierului şi Bc e inducfia magnetică. în regim sinusoidal şi la frecvenfa /, Bc=Bmsin2rc/É ~ şi, deci, valoarea efectivă U§ a tensiunii electromotoare, aproximativ egală cu valoarea efectivă a căderii de tensiune în reactor, e: de unde rezultă U=ŞÎNABcm, N= 2*ÍABm Datorită evazării liniilor de câmp ale inducfiei magnetice în dreptul întrefierului, secfiunea echivalentă a întrefierului A e, în general, ^4 = (1,10-1,30)^, unde Ac e secfiunea fierului. Intensitatea curentului magnetizant care trece prin înfăşurarea réactorului şi inductivitatea sunt condifionate aproape excluziv de reluctanfa întrefierurilor. Pentru a obfine inducfia în întrefier #§ necesară, fluxul total al bobinei trebue mărit, alegându-se un număr de spire N’ 1, curba frânări' vinei fluide Curba pfr/p în funcfiune de numărul M. are d'scontinuităfi. pţrJp) raportul di tre presiunea aer - V tesa gazelor Juj fr£naf în difuz.r şi prrsiun a de ardere Ve (m/s) atmosferi că; M) numărul lui Mach; în dreptul secfiunii a) curba teoretică; b) curba efectivă de ieşire din ejac- (finând seamă da pierderi), tor se dete mină cu ajutorul ecuafiei Bernoulli da scurgere a gazelor 2 g • caJ(Tb — Te), unde g e accelerafia gravifafiei, ca e căldura specifică a aerulu», 7 = 427 kgm/kcal, Tb e temperatura absolută d’n camera de ardere, iar Te e temperatura gazelor în secfiunea de ieşire. Fiindcă 2 gca /«2000, şi finând seama de factorul de corecfie de mai sus, rezultă: , _____ ve = ky AT, k&40 fiind un coeficient care depinde de pierderi, iar A T = Tb—Te fiind diferenfa dinire temperatura gazelor în camera de combustie Tb şi temperatura gazelor în dreptul secfiunii de ieşire din ejector Te. Pentru a mări vitesa de iaşire a gazelor de ardere, e necesar, fie să se mărească temperatura 7$, fie să se reducă temperatura Te\ în ultimul caz trebue să se realizeze o presiune înaltă în camara de ardere (de ex. prin comprimarea aerului comburant), ceea ce asigură un interval mai mare de detentă. Interacfiunea dintre gazele de ardere şi reactor (v. f g. III şi IV) provoacă mişcarea acestuia, forfa de tracfiune R care acfionează asupra reactorului fiind dată de relafia (1) R = Re-Ri = ms($ve-v)+se(pe-p0),' deoarece impulsul la Ieşirea gazelor de ardere din reactor (tracţiunea interioară a reactorului) e (2) Re = ms^ve-v) + sje-.sdp0 şi impulsul la intrarea aerului în reactor (tracfiunea exterioară) e (3) Ri~(se~~sd) Pot unde ms=GJg e debitul masic de aer care trece prin reactor într'o secundă, ^=:Gam/Ga e raportul dintre debitele amestecului combustibil- aer şi aeru’ui, se e secfunaa da iaşira din ejacfor,i4 e sacfiunaa da intrare în d'fuzcr, pe e pres unea gazalor în sacfiunaa^, p0 e prasiunaa barometrică a aerului extarior, ve e vitesa gazalor în secfiu- m S hema curg rii curentului fluid la un aeroreactor cu flux unic. f|f) aeroreactor cu difuzor lung (plin); IV) aercreacfor cu difuz-r scurt; S^) secţiune i la intrarea în difuzor; Se) secfiunea la ieşirea din efuz r (ej eter); pfl) presiunea mediului exterior; pe) presiunea gazelor d ader; la ieşir a din eje for; v) vit sa aerului la intrarea în difuz r (adică vitesa da sbor a reactorului); ve) vitesa gazelor la ieşirea din ejector. nea $ti iar v e v’tesa de sbor. La rachete, cari nu au un orificiu de intrare a aerului (daci msv = 0) şi cari folosesc la ardere diverşi com-buranfi, tracfiunea e (4) R = R—Ri=ms$ve+st(pe-po), CU (5) Re = ms$ve+sepe Şi (6) Rţ = SePoi unde P e raportul dintre debitele de combustibil-comburant şi comburant. Conform relafiilor (1) şi (4), rezultă că tracfiunea depinde de diferenfa ve—v Ia aeroreactoare, şi numai de ve la rachete; deci, la reactoare se pot obfine forfe de tracfiune mari şi independente de vitesa de sbor (v.fig. V), i m * Curba forfei de tracfiune în funcfiune de vitesa de sbor. V) la reactoare; VI) Ia grupuri motopropulsoare; R) forfa de t acfiune; v) vitesa de sbor; a) curba pentru elice cu ra da-ment c nstant (tje/=const.); b) curba pentru elice cu randament vsriabil (tjej=variabil). ceea ce "constitue un avantaj important fafă de sislemele^motopropulspare, la cari forfa de trac- 246 fiune descreşte (v. fig. VI) când vitesa de sbor creşte (R~P v, P fiind puterea la elice a sistemului motopropulsor). Tracţiunea specfică e tracfiunea raportată, fie Ia debitul de gaze de ardere (Ia aeroreactoare), fie la consumul de combustibrl (la aeroreactoare), fie la consumul de combustibil şi carburant (la rachete). Puterea eclrvalentă P a reactorului, adică puterea necesară pentru deplasarea aeronavei echipate cu reactor, e produsul dintre forja de tracţiune R şi vitesa de sbor v — şi creşte odată cu vitesa de sbor (v. fig. VII). Puterea corespunzătoare a sistemului molopropulsor: p=pMna~Rv> e produsul d:ntre puterea efectivă a motorului PM şi randamentul elice: care descreşte la v'tese mari, deoarece r]el se micşorează (v. fig. VIII). m m Curba puterii, în funcţiune de vifesa de sbor. VII) Ia reactor; VIII) la grup motopropulsor; P) putere; v) vi- tesa de sbor; a) curba pentru eli.e cu randament constant; b) curba pentru elice cu randament variabil. Consumul specific de combustibil b, care e consumul orar de combustibil penfru a obfine o forfă de tracfiune de 1 kg, se determină cu relafia Randamentul efectiv al aeroreactoarelor e produsul dintre randamentul termic teoretic v)f şi randamentul relativ vjr — care reprezintă pierderile din difuzor, camera de combustie, turbină, ejector — şi anume (pentru Gg&Ga, Gg fiind debitul masic de gaze de ardere) e ___________AG“{\~V2) veS-*‘ ) •â ’t ’T / A D'i \ 2 “5 af' IT * unde MA e echivalentul mecanic al caloriei, v* e ' eQ vitesa ideală de scurgere (fără pierderi) a gazelor, Hţ e puterea calorifică inferioară a combustibilului. Neglijând cel de al doilea termen dela numitor, se face o mică eroare care, de exemplu pentru vitesa de sbor V&650 m/s, e de cca 2%, — Randamentul efşctiv ai .rachetelor se exprimă prin relafia Av, «o Av.3 2g[Ha * 2g/ 2*«. unde Hafn e puterea cal :>ri ică a amestecului com-bustibil-comburant. Considerând şi energia cinetică a combustibilului, se obfine randamentul econo-mic corectat Y«=- 2 g[H, Randamentul de sbor al aeroreactorului (v. fig. /X) Rv 2 g (v*~ •*) 1+~ unde se consideră mărimea aproximativă a forfei de tracfiune ^ v Z R**—(.ve—v), şi în care numărătorul este energia consumată pentru dep asa-rea aerovehicu-lulul, iar numitorul estediferenfa dintre energiile cinetice ale agentului motor la ieşirea şi Ia intrarea în reactor (pentru oc«sî 1 f şi neglijând energia cinetică a combus-tiblul ui). — Ran-damentuldesbor al rachetei e 7 s — c 0 / 4 ♦ / :/ 0,2 0,4 0,6 OS Wf, Randamentul de sborfal reactorului^tn funcfiune de raportul v/ve . randamentul de sbor; v/ve raportul dintre vifesa de sbor şi vitesa de scurgere. *lsbz Rv 2~ v2 — (v2+v2) 1 -I—r 2 g e Vt unde se consideră mărimea aproximativă a forfei de tracfiune Gc R ~----ve • g şi în care numărătorul este energia consumată pentru deplasarea aerovehiculului, iar numitorul e suma dintre energia cinetică a gazelor cari ies din ejector şi energia cinetică a combustibilu!ui. Randamentul global al aeroreactorului V}g e produsul dintre randamentul economic i\e şi randamentul de sbor şi se exprimă prin raportuj Rv ^ARv r‘g ~%%h ~ (H, v*\ Vi ’ G\a'Ts) în care numărătorul e energia^consumată pentru deplasarea a erovehiculului, iar numitorul e suma dintre energia chimica (Gc#i) şi cea cinelică (Gcv2/2g)a'combustibilului dela bordul aero-vehiculukr; astfe1, randamentul global al aero-reacîorului poate fi exprimat şi prin relafia AG ,{ve-?-v)v pentru R&Ga(ve—v)lg. — Randamentul global a| rachetei e produsul dintre randamentul economic corectat tj* şi randamentul de sbor visb şi se exprimă prin raportul Rv 4vev /M 2\ ~ / v! \ 4r+ft) *(*-+A*)_ pentru R^Gcve/g. Dacă vitesa de sbor e m că în raport cu vitesa de scurgere a gazelor (de ex. pentru ^<600 m/s), randamentul global devine A Rv ^g — ^e^sb^ q zj "J 1 am Randamentul global al reactorului, la vitesă de sbor dată şi la coeficient de exces de aer a dat (numai Ia aeroreactoare), este cu atât mai mare, cu cât vitesa de scurgere a gazelor e mai mare. Randamentul de sbor creşte odată cu raportul vjve dintre vitesa de sbor şi vitesa de scurgere a gazelor (v. fig. IX), şi dev'ne maxim când v~ve. în ultimul timp, propulsia prin reacfie e din ce în ce mai răspândită în tehnica aviafiei. în trecut, oameni de ştiinfă şi cercetători au studiat diferite sisteme de propulsie prin reacfie. O contribuţie însemnară au adus-o, încă din secolul XIX, oamenii de ştiinfă ruşi, ca I. T. Treteschi, M. N. Socovnin şi f. I. Chiba'cici. De asemenea, I. V. Mescerschi şi C. E. Tiolcovschi au însemnate lucrări referitoare la studiul şi calc-ilu! sborulu' cu propulsie prin reacfie (v. şi sub Rachetă). Mai târziu, alfi savanfi ruşi şi sovietici, ca I. V. Condratiuc, F. A. Tander, B. S. Stecichin, etc. au coniinuat şi au des-voltat teoria reactoarelor. în 1937, inginerul sovietic A. M. Liulca a realizat primul aeroreactor cu turbocompresor, sovietic. î, Statoreactor (v. fig. X). Reactor constituit dintr'un tub care are forma unui difuzor la capătul de intrare a aerului, şi forma Unui efuzor (ejector) la capătul de ieşire a gazelor de ardere. Stato-reactorul, numit şi atodid sau tub aero- ^ dinamic, nu are niciun organ în mişcare de rotafie şi este cel mai simplu ’sistem de propulsie cunoscut, dar nu poate asigura decolarea aerovehiculu-lui pe care e instalat şi are randament bun numai pentru vitese sonice sau supersonice. - Aerul intră cu vitesa de sbor v în -difuzor, junde vitesa; lui scade din Schema unui statoreactor. Í) difuzor; 2) cameră de combustie; 3) ejector; 4) orificiu de intrare a combustibilului. cauza lărgirii progresive a secfiunii de trecere — până la o vitesă subsonică {v^Kv),— şi astfel se produce o creştere a presiunii; în camera de ardere se introduce combustibilul, care arde continuu, iar gazele de ardere (la temperatură mai înaltă şi la volum mai mare, datorită arderii) intră cu o vitesă mărită (^>^) în ejector, din care ies cu o vitesă mai mare (ve>vb), producând reacfiunea. Forma ejectorului permite obfinerea vitesei optime penfru propu sia necesară sborului. Datorită comprimării în difuzor, temperatura aerului creşte; dacă numărul lui Mach Af = 1,5, prin frânarea curentului de aer se poate produce un raport de compresiune de cca 3,5'*!, iar dacă M = 2, se poate ajunge până la cca 7,5/1. Unda sonică perpendiculară pe direcfia de înaintare provoacă pierderi mari, prin micşorarea vitesei (cu cât v e mai mare, cu atât v# e mai mic, şi deci pierderile cresc), şi de aceea la vitese supersonice mari se folosesc unde sonice cari se transformă treptat în unde inclinate (v. fig, XI); în acest caz, p;erderile suni mai mici, deoarece transformarea vitesei nu m3i e bruscă, iar la fiecare undă importă numai componenta ortogonală a vitesei (unda lirrvtă ortogonală, la trecerea din domen'ul supersonic la cei subsonic, are cele mai mari pierderi). Deci undele înclinate frânează curentul până în domeniul sonic, unde unda devine perpendiculară; din cauza compresiunii mari care se produce în acest fel, se pot obfine la M = 3 randamente term ce de 0,4'"0,5. Statoreactorul se foloseşte, în special, la v:tese mai mari decât cca 850 m/s şi prezintă avantajul de a fi de cca 15 ori mai uşor decât turboreactorul, dar ş; desavantajul de a avea un consum mare de combustibil. La statoreactoarele cu flux direct (v. fig. XII), vitesa aerului la intrarea în camera de combustie Schema unui statoreactor cu unde de compresiune înclinate. 1) difuzor; 2) cameră de combustie; 3) eje tor; 4) orificiu de in-trar a combustibilului; 5) perete metalic; 6) un-te de compresiune inclinate. 2 3 Schema unui staforeactor cu: flux direct, pantru vitese de sbor subsonice. 1) difuzor; 2) cameră c?e combustie; 3) ejector; 4) injector de serviciu; 5) injector de ornire; 6) buji de pornire; v) vitesa aerului la infrarea tn difuzor (a ică vitesa de sbor a reactorului); ve) vitesa d ieşire din ejector. e mai mica decât vitesa de sbor, astfel încât aerul e considerat în repaus relativ fafă de această ca- 248 meră; deoaréce vitesa aerului descreşte după intrarea în reactor, rezultă că aerul care intră în difuzor exercită o forfă de frânare, a cărei expresiune aproximativă e — m$°t unde ms e debitul de masă al vinei dé aer, iâr ^ e vifesa aeru’ui. La ieşirea din ejector, vâna de.gaze de ardere exercită o forfă de împingere, a cărei expresiune aproximativă e unde ve este vifesa gazelor la ieşirea din ejector; debitul de masă al vinei de gaze m's e numai puf n mai mare decât cel al aeri lui, deoarece cantitatea de combustibil consumat e mică în raport cu aerul comburant, şi se admite, într'o primă aproxi-mafie, că m's « ms. Astfel, fracfiunea e R=Re~Ri=ms(ve-v), unde s»0,9 fiind un coeficient prin care se fine seamă de pierderi; temperatura gazelor la ieşirea din ejector se determină ştiind că Pb ** Pfr • unde pb e presiunea de refulare, care e datorită numai presiunii dinamice. Tracfiunea specifică, exprimată prin raportul dintre tracfiune şi consumul de combustibil, e J? ~ A _ g~~g^ ' unde á é coeficientul de exces de aer, iar X e raportul dintre cantitatea teoretică de aer şi cantitatea de combustibil; când amestecul se îmbogă-feşte (coeficientul de exces de aer a scade), tracfiunea poate fi pufin mărită la vitese mici, în dauna factorului economic. Dar, în general, la sfaforeactoare cu flux direct, tracfiunea descreşte odată cu vifesa şi devine nulă când vitesa e aproape nulă (deoarece presiunea dinamică e prea mică); de aceea, aceste reactoare nu pot ifi folosite decât la vitese suficient de mari, şi deci nu pot servi ca mijloc independent de propulsie péntru aeronave. Tracfiunea Specifică a statoreactorului, !a ccelaşi M şi a, e constantă la orice altitudine, dar fracfiunea totală scade când altitudinea de sbor creşte, deoarece densitatea relativă a aerului se micşorează. La staforeacfoare (v. fig. XIII), secfiunea de ieşire a ejectorului Se e mâi mare decât secfiunea de intrare a difuzorului S^, ceea ce permite obfi-nerea tracţiunii. Presiunea mare inferioară exercită Schema principială a unui sfaforeactor. Sj) secfiunea Ia intrarea în difuzor; Se) secfiunea la ieşirea din ejector. o forfă de tracfiune asupra conului difuzor, $i o forfă de frânare asupra conului ejector. Cum debitul de fluid care trece prin reactor e aproxima* tiv constant, adică Si?v = Sjeve, iar vjve sS 1,5 şi p/pe-Tt/T2:2,5 (deoarece presiunea e aceeaşi în ambele secfiuni), rezultă că i. Pulsoreacfcr. Reactor de construcfie asemănătoare ce ei a statoreactorului, dar la care arderea combustibilului nu e continuă, ci se face într'o succesiune de explozii ale erului carburat. în camera d =■ combust e, combustibilul e injectat, de obiceiu, prin intermediul unui dispozitiv care înlătură pericolul ca produsele arderii să se orienteze spre difuzor, şi care asigură aspirarea aerului comburant chiar când v fesa de sbor e nulă; totuşi, deşi pulsoreactoru! poate funcfiona la punct fix, forfa de tracfiune nu e suficientă pentru decolarea aerovehiculului pe care e instalat acest reactor. La pulsoreactoare, arderea se produce într'un spafiu închis într'o parte, ceea ce permite ca presiunea să crească împreună cu temperatura (aproximativ ca la motoarele cu ardere internă), în timpul arderii, presiunea descreşte conform relafiei Pb_Tb V p T V+veSe\t' în care pb şi Tb sunt presiunea şi temperatura în timpul arderii, p şi T sunt presiunea şi temperatura aerului înainte de ardere, V e volumul tubu.'ui (reactorului), Lv — veSe Ai e volumul de fluid care se scurge prin tub (cu vitesa ve) în intervalul At (care e aproximativ durata arderii). Penfru a compensa parfial această reducere de presiune, se micşorează raportul SJV, prin mic-şorarea secfiunii 4 de ieşire Se a ejec-forului (v. fig. X/V); în general, la pulsoreactoare se reatizează P» n o T» 7 = 0,8 T- T Schema pulsoreactorului. 1) difuzor; 2) camera de combustie; 3) ejector; 4) dispozitiv de injecfie. Tracfiunea specifică a pulsoreactorului, care la vitese mijlocii (100**200 m/s) e de ordinul a 1000 kg/kg s, descreşte când vitesa creşte; tracţiunea e insuficientă penfru o decolare independentă a aerovehiculului pe car5 este instalat acest reactor. Pulsoreactorul nu prezintă avantaje deosebite pentru propulsia avioanelor, dar e indicat penfru avioane-rachefă. 2. Turboreactor (v. fig. XV). Reactor cu turbo-compresor, psntru refularea aerului la presiune înaltă în camera de combustie. în turboreactor, aerul intră cu - vifesa de sbor în difuzor, unde 249 e frânat prin detenta; vitesa aerului descreşte în tîmpu! parcurgerii d'fuzoru’u», dar presiunea creşte, iar compresorul serveşte numai la Sporirea acestei presiuni. Din compresor (v. fig. XV/ şi XV//), E? Schema unui turboreactor. I) difuzor; 2) cameră de combustie; 3) ejector reglabil (cu con de reglaj); 4) turbină cu gaz; 5) compresor; 6) Intrarea aerului; 7) intrarea combustibilului; 8) ieşirea gazelor de ardere. care e antrenat de o turbină cu gaze de ardere, aerul trece în camera de combustie, în care e injectat combustibilul şi în care se obfine un raport de compresiune de 3,5/1 •••5/1; 'n camera de combustie arderea e continuă, iar gazele de ardere cari ies acfionează paletele rotorului turbocompresorului şi apoi sunt evacuate prin ejec-torul reactorului. Propulsia prin reacfiune, care se obfine la evacuarea gazelor de ardere din ejector, e cu Schema unui turboreactor cu compresor axial. 1) difuzor; 2) cameră de combustie; 3) efuzor; A) turbină cu gaze de ardere; 5) compresor axial; 6) injector de combustibil. atât mai eficientă, cu cât vitesa de ieşire a gazelor e mai mare. Totuşi, nu se poate depăşi ML Schema unui turboreactor cu compresor centrifugal. Í) difuzor; 2) cameră de combustie; 3) efuzor; 4) turbina cu gaze de ardere; 5) compresor centrifugal. vitesa la care se produce comprimarea adiabatică a aerului, care e vitesa limită, De aceea, zona finală a ejectorului e evazată, pentru a obfine o micşorare a creşteri vitesei de ieşire a gazelor. Tracfiunea R a turboreactorului are expresiunea \2 (x "f” îö cr) în care Ri şi Re sunt impulsurile Ia intrarea şi la ieşirea din, reactor a debitu'ui de aer, Ga (kg/s) e debitul de masă de aer, % = c^/cv e coeficientul lui Po;sson (v.), Cp şi cv sunt căldurile specifice la presiune constantă şi la volum constant, T0 (°K) e temperatura absolută în starea inifială, A e echivalentul caloric al unifăfii de lucru mecanic, r (M) e o funcfiune de numărul Iui Mach M. Randamentul propulsiei are expresiunea 2 (Gve-G„v)v 2{ve-v)v în care Ga şi G^sunt debitele de aer şi de gaze de ardere, v e v’tssa de intrare a aerului (ad'că vitesa de sbor), iar ve e vitesa de ieşire a gazelor de ardere. La turboreactoare (v. fig. XV/ şi XVII), prin folosirea unui turbocompresor se obfine o compresiune importantă în camera de combustie, asigurându-se.astfel transformarea în lucru mecanic a unei părfi mai mari din căldura desvoltată prin ardere (adică un randament termic mai bun). Turbocomprîsorul e un agregat constituit dintr'o turbină cu gaze, pusă în funcfiune de gazele produse prin arderea combustibilului, şi dintr'un compresor, antrenat de turbină printr'un arbore comun. Turbina cu gaze e, în general, de tip axial, cu unu sau cu mai multe etaje, şi are o turafie de 7500"-34000 rot/min; paietele rotorului sunt construite din material termorezistent (de obiceiu, sunt încastrate în discul rotorului, car 5 poate fi construit dintr'un material obişnuit, deoarece nu e supus unor solicitări termice mari), Compresorul poate fi: axial, cu lungime mare (din cauza numărului mare de etaje) şi diametru mic, şi a cărui turafie nominală e de 8000---10 000 rot/min; radial, cu diametru mare (ceea ce e un desavantaj din punctul de vedere aerodinamic, deoarece secfiunea frontală a reactorului se măreşte), şi cu turafia nominală de 12---20 000 rot/min; combinat, având zona anterioară axială, terminată cu o zonă radială cu diametru mic. Pentru pornirea turboreactorului se foloseşte un motor auxiliar, care antrenează turbocompresorul la turafia minimă necesară (2000--4000 rot/min). Aerul comburant intră în difuzorul reactorului cU vitesa de sbor a aerovehiculului şi, după ce e comprimat în difuzor şi în compresor, trece în camera ds combustie, unde se injectează combustibilul în masa de aer; gazele de ardere frec prin turbină, unde se produce cea mai mare parte din expansiune (deoarece compresorul consumă majoritatea lucrului mecanic, raportul dintre masa de aer şi combustibil fiind 50/1 *--60/1), 250 şi apoi continuă expansiunea în ejecfor (pentru asigurarea propu'siei). K în compresor, transformarea de stare a aerului fiind aproximativ adiabatică, relafia dintre creşterea presiunii Ap şi creşterea temperaturii AT e / AT \ ( 1 + t ) n- 1 1 + JL p unde n « % « 1,4 ( % fiind coeficientul lui Poisson), T şi p sunt temp3ratura absolută şi presiunea aerului la intrar33 în compresor; în agregatul turbocompresor însă, căderea de temperatură a gazelor de ardere e A7>A7>A7V unde ATC= AT/rit e căderea de temperatură care corespunda lucrului mecanic necesar pentru comprimarea aerului (t\t fiind randamentul agregatului turbocompresor), ATV e căderea de temperatură care corespunde formării vinei de evacuare. Raportul optim de compresiune s (de obiceiu, s = 3,5—5), care asigură vitesa maximă a gazelor de ardere, depinde mult de randamentul compresorului; de exemplu, pentru rfc=1150° (temperatura gazelor în camera ds ardere) şi 7*= 283° (temperatura aerului la in-trarea în compresor), la sol 3, dacă fy = 0,5, şi e0 = 5 dacă >^ = 0,7. Tracfiunea turboreactorului, considerând că masa vinei de aer care intră prin difuzor e aproximativ egală cu masa vinei de gaze care iese prin ejector, se evaluează aproximativ cu formula Ga R = —— (ve — v), în care Ga e greutatea aerului care trece prin reactor într'o secundă, g e accelerafia gravitafie:, ve e vifesa de ieşire din ejector (ve^a500 m/s), v e vifesa aerului în reactor; de exemplu, pen- Curba TejTeH în funcfiune de altitudine. Teo şi ieH temperaturile gazelor la ieşirea din ejector, la sol şi Ia altitudinea H; r; = pc/p) raportul dintre presiunea la ieşirea şi la intrarea aerului în-compresor, care are valorile r§= 3, r4=4, r5=5. tru consumul de 1 kg/s aer, fracfiunea e de cca 50 kg, dacă v6 & 500 m/s şi v & 0. Trac- fiunea variază cu vifesa v şi cu altitudinea, vitesa de ieşire din efuzor fiind vem40 <\/W. Când vitesa de sbor se măreşte, presiunea dinamică pd a aerului creşte, dar compresorul — la turafie constantă — nu poate menfine raportul PjPd (care d3S“ m creşte), deoarece 1(& aerul se încăzleş- % te prin frânare, d3?* PJPh cre?f® (pff fiind presiu- W 105 m A % /K/ /// f. -/v yy/ ■V/ ' o 0,2 Curba 0,4 0,6 0,8 WM (e) /t.: în f jncfiune de numărul M. raportul dintre temperaturile nea atmosferică la altitudinea H); dacă altitudinea de sbor se măreşte, raportul pJpH create (chiar dacă numărul M e constant), deoarece aerul se răceşte. La regimul static al reactorului (^ = 0), raportul pJpH depind 3 de altitudine, iar la fiecare altitudine H variază cu numărul M. Fig. XVIII reprezintă curba = M), TeH P în care Teo şi TeIÎ sunt temperaturile gazelor la ieşirea din ejector, la sol şi Ia altitudinea H, iar pc e presiunea aerului la ieşirea din compresor; fig. XIX reprezintă curba dată de ecuafia gazelor la ieşirea din ejecfor, In regim static şi dinamic; M) numă-ul lui Mach; r; =pc/p) raportul dintre presiunile aerului la ieşirea şi la intrarea în compresor, care are valorile r8ss3, r4=4,r) =5. =f Am), J± Tt-'P temperatura gazelor la ieşirea din ejecfor, la regimul static al reactorului. Consumul de combustibil, necesar penfru încălzirea aerului, depinde de debitul de masă de aer Ga, de temperatura agerului la intrarea în camera de combustie şi de temperatura de ardere Tb% Astfel, consumul de combustibil B se calculează din rejafia:. qATb Ga B=-------77-----(kg/s), în care 0,25 (kcal/kg) e cantitatea de căl= dură necesară penfru a ridica temperatura a 1 kg aer cu 1°, ATb e creşterea de temperatură obţinută prin arderea combustibilului (în general, la regimul static de funcfionare a reactorului se ia ATb& 700°), Ga (kg/s) e debitul de masă de aer, iar e puterea calorifică inferioară a combustibilului (de ex. pentru benzină, 10 000 251 kcal/kg). Dabitui de masă de aer depinde de mărimea tracfiunii, adică - ~ V(*) unde Rs şi Vfy sunt tracfiunea şi vitesa de ieşire a gazelor de ardere, la regimul static al reactorului (^ = 0). Consumul specific orar de combustibil b e 3600 B b= —. (unde R e tracfiunea), care se micşorează când vitesa de ieşire a gazelor creşte, ceea ce reclamă mărirea randamentului compresorului. La sol, raportul dintre tracfiunea în regim dinamic şi în regim static fiind T A Y$ H*) (Y^şi fs sunt densităfile aerului în regim dinamic şi în regim static), raportul dintre consumul specific orar în regim dinamic şi în regim static e K- V(e) V'-V v LTbJ h) care creşte împreună cu vitesa de sbor (v. fig. XX), deoarece trebue încălzită o cantitate mai mare v (m/s) Curbura b0/b(o), în funcfiune de vitesa de sbor. ^o) &(o) consumurile specifice în regim dinamic şi static; v) vitesa de sbor. de aer. Variafia consumului specific orar în funcfiune de altitudine, în regim dinamic, e dată de relafia ^ = (1 — or01 în care H (km) e altitudinea. în serviciu e necesar să se menfină o turafie constantă a agregatului turbocompresor, reglarea turafiei fiind obfinută cu un regulator automat, care acfionează asupra alimentării cu combustibil. La turboreactor, turafia se variază prin adaptarea puterii la sarcină, pe când la grupul motopro-pulsor se variază unghiul de incidenfă al paielor elicei. Alimentarea cu combustibil e comandată de pilot, prin acfionarea unei valve, cu ajutorul manetei de combustibil; deci, unei pozifii date a manetei de combustibil îi corespunde o tu-rafie anumită, care e menţinută constantă prin regulatorul automat de turafie. Acest regulator provoacă alimentarea cu un suplement de combustibil, până când turafia ajunge la valoarea corespunzătoare pozifiei manetei de combustibil, ad că până când se obfin s regimul intenţionat (cu cât turafia e mai joasă decât cea a regmului intenţionat, cu atât suplementul de combustibil e mai mare). Dacă, prin mărirea incidentală a sarcinii (de ex. în urma gripării unor rulmenfi), turafia se nrvcşorează, alimentarea automată cu carburant poate spori atât de mult, încât temperatura să depăşească limitele admisibile (ceea ce provoacă deteriorări, deoarece turafia nu creşte instantaneu); de asemenea, dacă se încearcă o accelerare bruscă, regulatorul automat de turafie începe să alimenteze reactorul cu cantităfi sporite de combustibil, ceea ce provoacă supraîncălziri (şi, eventual, deteriorări). Pentru reglarea dozajului combustibil-aer în funcfiune de înăfimea de sbor, se foloseşte regulatorul de alt'tud ne, care e comandat de un barometru aneroid. Cu cât altitudinea creşte, cu atât dozajul trebue sa f'e redus (deoarece debitul de masă da aer descreşte mult), pentru ca temperatura să nu depăşească limitele admisibile péntru turbina cu gaze. Secfiunea de ieşire a ejectorului se reglează, uneori, automat sau manual, după regimul reactorului (regimul de demarare, decolare, sbor la altitudine maximă). La reactoarele cu compresoare axiale, reglarea ejectorului e necesară pentru menf nerea debitului de volum de aer; când acest d îbit e constant, vitesa constantă a aerului face ca paletele să aibă — la turafie variabilă — un unghiu de atac corespunzător randamentului maxim. Prin reducerea secfiunii de ieş're a ejec-torului, de exemplu cu un con de reglaj, vitesa gazelor de ard are e mărită, dar intervin rezis-tenfe aerodinamice suplementare; deoarece compresorul nu poate depăşi presiunea nominală, rezultă o micşorare a turafiei. Regulatorul de turaţie asigură alimentarea unui suplement de combustib:l, care produce mărirea vitesei de ieş’re a gazelor de ardere şi menfinerea turafiei. La demarare, secfiunea ejectorului trebue să fie maximă, pentru a evita creşterile excesive de temperatură şi pentru a micşora rezistenfele aerodinamice interne, ceea ce asigură scurtarea timpulu1 necesar pentru atingerea turafiei de regim. Tracfiunea unui turboreactor creşte cu vitesa, dar această creştere trebue să fie încetinită după ce se atinge o anumită vitesă, pentru ca temperatura camerei de combustie să nu depăşească limita admisibilă. Astfel, la vitesa de sbor la care temperatura de ardere e de cca 1150°, trebue să se întrerupă alimentarea cu combustibil; numărul Mi la care se întrerupe alimentarea cu combustibil se determină dm relafia -(-4) + Ars = 1150°, în care primul termen reprezintă temperatura obfinută prin frânarea aerului în difuzorul reactorului, iar al doilea termen reprezintă creşterea de temperatură datorită comprimării aerului în compresor 252 (da ex., dacă se ia ? = 288* şi bTb = 160°, alunei = 3,5). Când se opreşte alimentarea cu combustibil, fract'unaa e nulă, daoerece reactorul şi compresorul nu funefion 3ază, dar aerul care traca prin reactor e frânat; numărul M corespunzător tracţiunii nule e 0,6***0,7 Mit djcă M{ e obfinut printr'un calcul tn cara se consideră compresorul tn funefiuna. in gsnaral, folosirea turboreactorului Ia M > 2 nu mai e rafională (ridicarea temperaturi’ camerei de combustie la * 300**'150j° permite o extindere na'nsamnată a zonei da funefonara); la regim supersonic sa comportă mai b’na statoraac-toarela cu flux direct, cari pot asigura sborul fa vitese corespunzătoare numărului -Ai =1,5—3,5, şi rachetele cu combustibil lichid, cari funcţionează la vitasa şi mai mari. Se deosebesc turboreactoare cu flux unic (turboreactoare obişnuita), străbătute da un curent de fluid motor, ş« turboreactoare cu flux dublu (v. fig. XX/), străbătute de un curent de fluid motor şi de un curent suple-mantar de aer, Curentul de fluid motor e constituit din gazele de ardere, produse prin arderea combustibilului în aerul comburant (ín camera Schema turboreactorului cu de combustie); la f,ux dub|u* uneje reactoare, *) difuzor; 2) cameră de corn- aerul comburant bustie; 3) ejector; 4) turbină cu e ramificat într'o 9aze«* 5) compresor; 6) ventilator; vână de aer prin- 7) curent principal de aer; 8) cu- cipală, căreia i se reni suplementar de aer. datoreşte cea mai mare parte din procesul arderii, şi dintr'o vână de aer secundară, care produce o turbionare a amestecului combustibil-aer (intrând în camara de combustie, da obiceiu, prin orificii tangenfiale) şi care provoacă răcirea perefilor camerei de combustie (circulând în jurul acesteia). La turboreactoarele cu flux dublu, curentul suplementar de aer (în general, exterior curentului de fkrd activ —şi coaxial cu acesta), care iese din reactor printr'un orificiu concentric cu cel al orificiului pentru fluidul motor, serveşte la mărirea efect lui de reacfiune şi Ia amor-tisarea sgomotului produs de reactor; acest curent suplementar e obfinut cu ajutorul unu! ventilator de joasă presiune, antrenat de aceiaşi turbină sau de o a doua turbină cu gaze, prin care trec gazele de ardere după ieşirea din turbina turbocompresorului. Turboreactorul cu flux unic permite realizarea unei forfe mari de tracfiune la vitese sonice sau aproape sonice, şi are dimensiuni şi greutate specifică convenabile. Turboreactorul cu flux dublu realizează o forfă de tracfiune mai mică decât cea a turboreactorului obişnuit care ar avea aceeaşi suprafafă frontală maximă, iar consumul specific de combustibil e ma» mic decât al acestuia (până. Ia o anum tă vitasa de sbor). La vitesa da sbor mici şi mijlocii, caracteristic sla turboreactorului cu flux dub.u sunt cuprinse între cele al 3 tur-bopropulsorului şi a e turboreactorului obişnuit, dar avantajele acestui reactor sunt neglijabile d ncoîo de o anumită vitesa de sbor; din această cauzB, el este fo ősit mai pufin. Studiul şi construcfia turboreactoarelor au cunoscut o mare desvol ara în tehn:ca aviafie*. încă din anul 1909, inginerul rus N. Gherasimov a conceput un aeroreactor cu turbocompresor. t. Moforeacfor. Reactor la care gazele sunt produse prin arderea combustibilu ui într'un motor tu p'ston, în diiindrii căruia gaze e expandaază numai cât e necesar ca să producă !ucrul mecanic consumat a compresiune, în frecări, la antrenarea compresorului de supraa imentare, etc. Cazale de ardera ies din reactor printr'un ejecfor, astfel încât să se rea iz3z3 efactul de reacfiune. Desavantajele acestui reactor sunt: randament de propu sie mic, din cauza cantităfii mici de aer absorbite în motor; nu elimină comp’icafia Construcfiei motorului cu piston; evacuarea gazelor calde (la temperaturi îna.te) din cilindru solicită termic ejectorul, în tehnica aviaţiei, motoreactoru! a construit trecerea dela propulsia cu elice la propulsia prin reacfie, folosind motorul cu piston. Primul care a conceput un reactor cu motor cu piston, încă din anul 1911, a fost inginerul rus A. Gorohov. 2. Turbopropulsor. Agregat folosit pentru propulsie, realizată atât printr'un propulsor (elice) antrenat de o turbină cu gaze, cât şi prin reacfiune. Turbopropu’sorul e constituit din următoarele părfi (v. fig. XXII): camera de combustie, jonr Schema unui turbopropulsor. 1) difuzor; 2) cameră de combustie; 3) ejector; 4) turbină cu gaze pentru antrenarea elicei; 5) turbină cu gaze pentru compresor; 6) compresor; 7) elice; 8) intrarea combustibilului. turbina de antrenare a elicei, elice (cu pas reglabil), grupul turbocompresor, reductorul de turafie, preîncălzitorui de aer (numit radiator). Aerul intră- printr'un difuzor şi trece în compresor (care poate fi axial, radial sau combinat), după care parcurge, de obiceiu, un preîncălzitor; aerul preîncălzit ajunge în camera de combustie, fie ca aer primar, fie ca aer secundar (care pătrunde prin orificii tanganfiale, formând vârtejuri). Camera de combustie are perefi dubli, printre cari circulă aerul secundar, care o răceşte şi care apoi pătrunde în cámera de combusfíe prín orificii (în general, tángenfiale) practicate în zona finală a acesteia. Combustibilul (de ex. cerezina, care e în prealabil încălzită, pentru fluidificare), se injectează şi, după ce e aprins inifial cu o scânteie, arde continuu. Gazele expandează, pe rând, în turbina grupului turbocompresor şi în turbina care antrenează elicea; cea mai mare parte din gazele de ardere trece prin ejectorul de reacfiune, iar o mică fracfiune intră în preîncălzitorul de aer (radiator). Propulsorul (elicea) e antrenat de turbină printr'un arbore, cu intercalarea unui reductor (de ex. reductor planetar). Turbopropulsorul a reprezentat un mare progres în tehnica aviafiei, deoarece a permis înlocuirea motorului cu piston printr'o turbină cu gaze, men-finând şi propulsia prin elice. Sin. Reactopropulsor. M. Nico'schi a propus, în 1914, prima schemă de construcfie a unui turbopropulsor; V. I. Baza-rov a propus, în 1923, o schemă de turbopropulsor Ia care aerul trece din difuzor într'un compresor centrifug, iar produsele arderii se amestecă cu un fiux de aer suplementar, pentru ca gazele să intre în turbină cu o temperatură redusă. î. Readucăfor [oőpaTHan CBH3b; dispositif d'asservissement; Rückführung; returning; visszavezetés]. Mş.: Dispozitiv folosit în tehnica reglării automate indirecte, cu ajutorul căruia mărimea reglată este readusă ^ ^ ^ Ia valoarea inifială sau la o valoare diferită de aceasta, după restabilirea unei noi stări staţionare. Readucă-toarele pot f alo-drome sau iso-drome. 2. ~ alodrom [HcecTKanoőpaT-Hah CBfî3b; dispositif aJlodrome d'asservissement; starre Rückführung ; allodrome returning; merev visszavezetés]:Re-aducător cu ajutorul căruia mărimea reglată eadusă lao valoare diferită de cea inifială, după restabilirea noii stări stafionare, astfel încât se obfine reglarea alo-dromă (rigidă) a sistemului tehnic considerat (v.fig.). Uneori, readucătorul alodrom e combinat cu un sistem de corectare, prin care valoarea mărimii reglate e readusă, în general manual, la valoa- rea dinainte de abatere. V. şi sub Readucere în reglare. s. ~ isodrom [ynpyran oőpaTHan CBH3b; dispositif isodrome d'asservissement; nachgiebige Rückführung; isodrome returning; rugalmas visszavezet és]. Tehn.: Readucător cu ajutorul căruia mărimea reglată e readusă la valoarea inifială, după restabilirea regimului uniform de serviciu, astfel încât se asigură reglarea isodromă a sistemului tehnic considerat. în general, un readucător mecanic e format dintr'un sistem de amortisare cu rofi de fricfiune sau cu resort şi amortisor hidraulic, care se montează între regulator şi între servomotorul (hidraulic) de antrenare a servoeiementului. — La readucătorul cu rofi de fricfiune (v. fig.), odată cu pistonul servomotorului (6), se ridică discul de fricţiune (4), care începe să se rotească, deoarece Readucător alodrom. I) regulator; 2) pârghie de comandă; 3) tijă de comandă a distribuitorului; 4) intrarea uleiului sub presiune; 5) distribuitor hidraulic; 6) sistem (roată) de corectare; 7) tijă de comandă a servomotcrului; 8) manşon mobil; 9) servomctcr; 10) organ de reglare. Readucător isodrom, cu rofi de fricfiune. 1 )regulator; 2) angrenaj conic; 3), 4) disc de fricfiune; 5) tijă filetată, reglabilă; 6) pistonul servomotorului; 7) tijă de comandă a distribuitorului; 8) distribuitor hidraulic; 9) intrarea uieiului sub presiune; 10) pârghie de comandă. contactul cu discul (3) devine excentric, şi el are o suspensie care-i permite rotirea în jurul axei sale verticale; totodată, manşonul discului se înşurubează pe tija filetată a pistonului (6), asifel încât punctul (a) coboară şi turafia revine Ia cea inifială (dela începutul reglării). La turafie constantă, discul (4) e în contact cu centrul discului (3) şi dsci nu se roteşte, deşi discul (3) are o mişcare de rotafie provocată de angrenajul cu rofi conice în legătură cu tija regulatorului. — La readucătorul cu resort şi cu amortisor hidraulic, readucerea punctului (a) în pozifia inifială se realizează printr'un sistem format dintr'un resort elicoidal şi un amortisor hidraulic (v. fig.). Readucătorul e constituit din următoarele părfi: resortul elicoidal amortisor hidraulic (cilindrul cu uleiu), piston, supapa de laminare, care leagă între ele cele două zone ale cilindrului despărţite prin piston. Odată cu pistonul servomotorului (11) se ridică cilindrul amortisorului (7), care împinge prin intermediul unui lichid (de obiceiu uleiu) pistonul (8) — şi astfel se comprimă resortul elicoidal; în acest fel, punctul de articulaţie (a) se ridică, ^ iar punctul (c) coboară şi sertăraşul de distribufie al servomotorului revine în pozifia sa mijlocie. Punctul de articulafie îşi reia pozifia inifială prin destinderea resortului elicoidal, când cilindrul de amortisare nu mai este împins tn sus. î. Readucere [BOSBpameHHe; asservissement; Rückführung; re-turning; visszavezetés].Tehn.; Ope-rafiune au ansamblu de operafiuni prin cari un sistem tehnic sau fizicochimic revine,total sau în parte, la condifiunile iniţiale, dela cari s'a abătut sau pe cari le-a părăsit. 2. Readucere în b peryjiHpoBaHHe; glage; Rückführung Readucăfor isodrom cu resort şi amortisor hidraulic. 1) regulator; 2) pârghie de comandă; 3) tijă de comandă a distribuitorului hidraulic; 4) intrarea uleiului sub presiune; 5) distribuitor hid aulic; 6) resort eliccidal; 7) amortisor hidraulic; 8) piston; 9) supapă de laminare; 10) manşon mobil; 11) servomotor (hidraulic); 12 organ de reglare. reglare [o6paTHan CBH3b; asservissement dans le ré-: in der Regelung; returning in the regulation; visszavezetés a szabályozásban], Mş.i Introducerea valorii servomărimii, respectiv a pozifiei- servoelementului, în intervalul de reglare, pentru a s3 obfine o stabilizare (amortisare) a regulatoarelor indirecte. în readucerea rigidă, fiecărei valori a servomărimii, respectiv fiecărei pozifii a servoelemeniului, îi corespunde o anumită valoare de consemn a mărimii reglate, astfel încât se reglează cu un grad de neunifor-mitate constant. în readucerea plastică, există un organ cu proprietăfi asemănătoare plasticităţii, care modifică, în cursul reglării, gradul de neuni-formitate, anulându-l total sau parfial la sfârşitul reglării. Prin readucere se poate obfine o reglare isodromă, adică revenirea la valoarea inifială a mărimii reglate. Revenirea mărimii reglate (de ex. a turafiei, a presiunii nivelului, etc.) la valoarea dinainte de abatere, în reglarea isodromă, sau la o valoare pufin diferită de aceasta, în reglarea alodromă, se face după restabilirea noului reg’m sfafonar care urmează după reglare (de ex. după resta-bi.irea egalităfi* dintre sarcină şi puterea debitată de o maşină de forfă). Reglare de nivel cu readucere isodromă. I) corductă de aducfie; 2) regulator static; 3) regulator asiatic; 4) vas interme' iar; 5) vas de alimentare. Readucăforul rsodrorrunecanic, folosit in reglarea isodromă, e un sistem de amortisare, cu ajutorul căruia se obfine, de fapt, o reglare statică, combinată cu una asiatică. — De exemplu, la o reglare a nivelului unui lichid, când consumul de lichid creşte, nivelul din vasul (5) scade şi, datorită caracterului static al regulatorului (2), egalitatea dintre debit şi consum se restabileşte la un nivel mai jos; datorită caracterului asta-tic ai regulatorului (3), afluxul de fluid continuă să crşască şi, totodată, poate să crească şi nivelul din vasul (5), ceea ce provoacă o acfiune antagonistă, până când se revine Ia nivelul inifial (v. fig.). Prin ca- \ racterul astatic al regulatorului (3), debitul poate creşte oricât şi echilibrul ng se restabileşte până când nivelul nu revine la valoarea inifială; dar prin caracterul static al regulaiorului (2), odată cu creşterea nivelului, se micşorează debitul, adică se obfine un efect contrar celui asiatic. La reglarea alodromă nu se poate obfine readucerea la valoarea dinainte de abatere a mărimii reglate, decât cu ajutorul u- _ _ nui sistem de corectare. — De exemplu, la reglarea de nivel, consumul de fluid crescând, nivelul scade şi egalitatea dintre debit şi consum se restabileşte la un nivel mai jos. Mişcarea plutitorului (3), care coboară urmărind modifcările nivelului din vasul (4), se transmite (printr'un sistem de pârghii) organului de reglare (2) care se deschide şi provoacă mărirea afluxului de lichid spre vasul (4); afluxul se egalează cu consumul când nivelul scade într'o anumită măsură. Astfel, la creşterea consumului de lichid, sistemul reglat ajunge în echilibru la un nivel mai jos (cu Ah), iar la micşorarea consumului de lichid, la un nivel mai înalt; se poate reveni la nivelul inifial numai cu ajutorul unei corectări manuale a pozifiei articulaţiilor lan- Reglare de nivel cu readucare alodromă. Í) conductă de aducfie; 2) organ de reglare; 3) plutitor; 4) vas de alimentare; Ah) diferenfa de nivel. fuíui cínématíc aí réguíaforúíui (v, fig.}. Valoarea mărimii reglate, după procesul de reglare alo-dronriă, se obfine după un timp mai lung sau -mai scurt, după cum reglarea e oscilatorie, sau cu aservire. Readucerea în reglare e necesară pentru a menţine aproximativ constantă va'oarea mărimii reglate, deoarece la reglarea fără readucere, restabilirea unui serviciu se efectuează Ia o valoare diférita a acestei mărimi; asţfel, prin readucere se micşorează gradul de neuniformitate al reg'ării şi, deci, readucerea automată (reglare isodromă) se foloseşte la reglarea maşinilor şi a instalaţiilor la cari se cere menţinerea cât mai constantă a mărimilor reglate. î. Readucerea la echer a joantelor [peryjinpo-BâHHe peflbCOBblx CTblKOB; action de ramener Ies joints â l'équerre; Zurückbringen der Stöfje; bringing back the joints; sinillesztési szabályozás]. C. f.: Operaţiunea de readucere a joantelor firelor căii în poziţia relativă reglementară, verificarea făcându-se cu un echer aşezat cu o latură pe un fir al căii. 2. Reagent [pearem; réactif; Reagens; reagent; reagens], V. sub Reactiv pentru flotafie. 3. Real , număr V. Număr real. 4. Real, punct ~ [AeőcTBHTeJibHan TOHKa; point réel; reeller Punkt; real point; reális pont]. Opi.: Punctul A, obfinut prin întretăierea razelor unui fascicul luminos care a traversat un sistem optic. Dacă aceste raze provin dela un acelaşi punct luminos P, A e imaginea reală a punctului P. Imaginea reală a unui obiect se obfine construind imaginile reale ale diferitelor puncte ale obiectului. 5. Reală, imagine ~ [aeöcTBHTejibHoe H30-ŐpaJKeHHe; image réelle; reelles Bild; real image; réalis kép]. V. sub Real, punct e. Realgar [peajibrap; réalgar; Realgar, Rau-schrot; realgar; realgár]. Mineral.; As2 S2. Sulfură de arsen naturală, care cristalizează în sistemul monoclinic, sau se prezintă compact, în cruste şi în pulbere. Are duritatea 1 ---1,5; gr. sp. 3,3"*3,6f coloarea roşie şi urma portocalie. E translucid, uneori chiar transparent. Se alterează la lumină, dând auripigment. Se găseşte în fumarole, împreună cu auripigment şi stibină, în minerale arseni-fere de argint şi plumb. E un minereu de arsen. Realgarul mai e întrebuinfat drept colorant, în tăbăcărie ca depilator, în industria sticlei, etc. 7. Realimentare [no/ţana bo speMH paőoTbi; réalimentation; Wiederspeisung; refeeding; újra-táplálás]. Tehn.: Alimentarea cu combustibil, apă, etc., a unui vehicul (de ex. avion, locomotivă), în timpul serviciului, când acesta trebue să funcţioneze o perioadă de timp mai lungă decât ar permite alimentarea lui inifială. — Exemple: Realimentarea cu combustibil a unui avion în timpul sborului, când el trebue să parcurgă, fără escală, o distanfa mai mare decât raza sa de , acţiune (v.). Realimentarea se face de către un 25$ alt avion (avion-fanc), în condiţiuni asemănătoare cu alimentarea avioanelor grele şi cu rază mare de acfiune, cari trebue să decoleze cu încărcătură mică de combustibil şi sa-şi completeze plinul de combustibil în sbor. Pentru efectuarea realimentării, ambele avioane sboară cu vitesă egală Realimentarea cu combustibil a unui avion, în timpul sborului. I) prinderea cablului lansat de avionul alimentat; II) alimentarea în timpul sborului; Í) avion-tanc; 2) avion alimentat; 3) pozifia cablului uşor, la Iansa:e; 4) greutate de lansare; 5) cablu gros; 6) cablu de prindere, cu cârlig; 7) tub de alimentare. şi distanfate în înălfime şi lateral (v. fig. /). Avionul-tanc lansează un cablu echipat cu un cârlig, care prinde un alt cablu uşor, cu o greutate la capăt, la sat în calea acestuia (cu ajutorul unui dispozitiv de proiectare) de avionul care urmează să fie alimentat, şi legat de un cablu mai gros. Avionul-tanc trage cu cârligul cablul uşor şi pe cel gros, leagă capătul acestuia cu tubul de alimentare (cuplat Ia rezervorul de alimentare (v. fig. II), iar apoi avionul de alimentat aduce înapoi cablul şi prinde tubul de alimentare, printr'un dispozitiv automat de cuplare etanşă, cu rezervorul său. Realimentarea în sbor trebue asigurată contra incendiilor provocate de descărcări electrice; înainte de scurgerea fcombustibilului se egalează potenfialul celor două avioane printr'un lanf metalic, iar lângă tubul de alimentare e plasată o baterie specială de extinctoare. Realimentarea cu apă a locomotivelor, în timpul mersului, când ele trebue să parcurgă, fără oprire, distanfe mai mari decât e posibil cu rezerva de apă din tender. Realimentarea se face cu ajutorul 1) rezervor de apă pe tender; 2) tub de alimentare, articulat; 3) cupă; 4) pârghie de comandă; 5) canal de apă. unui dispozitiv montat pe tender, compus dintr'un tub articulat şi înzestrat la capăt cu o cupă; dispozitivul poate fi manipulat de mecanicul loco- 256 motivei, în timpul mersului, făcându-1 să coboare într'un canal cu apă, lung de 500--800 m şi dispus paralel cu calea (v. fig.). Datorită vitesei locomotivei (care trebue să fie de minimum 35--40 km/h), apa intră cu presiune în tub, ajungând astfel în rezervor; debitul de apă depinde de vitesa şi de secfiunea tubului. Realimentarea cu aer comprimat a conductei generale de frână automată a trenurilor, după efectuarea unei depresiuni din conducta generală, pentru efectuarea frânării. Conducta generală e realimentată din rezervorul principal, Ia presiunea de regim, prin intermediul robinetului mecanicului (v.) şi al regulatorului de presiune (v.) al conductei generale. î. Realiniere [nepeBbinpHMJieHHe; réaligne-ment; Wiederausrichten; realinement; behango-lás]. Radio: Procedeu folosit în radiotehnică, prin care se variază capacităfile, respectiv inductivită-file filtrelor de medie frecvenfa din radioreceptoare, pentru a readuce frecvenfa de rezonanfă a filtrelor la frecvenfa inifială, prescrisă de constructor. Pentru aceasta, se leagă în derivafie cu bornele de ieşire ale receptorului (difuzor sau receptor telefonic) un wattmetru de ieşire, iar cu ajutorul unui generator de semnale standard, acordat pe frecvenfa prescrisă şi modulat în amplitudine cu frecvenfă joasă, se atacă grila de comandă a ultimului tub amplificator de medie frecvenfă, reglându-se circuitele filtrului până la obfinerea unui semnal maxim la ieşire. După ce s'a terminat réalinierea ultimului filtru, se trece la realinierea penultimului, etc., până se termină toate etajele de medie frecventă. Realinierea e necesară numai când acordul circuitelor a suferii variafii în timp, din cauza modificării constantelor circuitelor (solicitări mecanice, umezeală, îmbătrânirea materialelor, etc.). 2. Realizanf [peaJlKSaHT; réalisant; Realisierer; realizer; realizáló]. Mat.: Expresiunea b2 — Aac, de semnul căreia depinde natura rădăcinilor unei ecuafii de gradul al doilea: a2-\-bx + c— 0 şi care intervine în formula - b ± V^2 -4 ac *1,2= ^----------------- care dă rădăcinile acestei ecuafii. Sin. (parfial) Discriminant. s. Reambuiare generală [oőmHÖ tiepecMOTp; révision générale; Generalrevsion; general revi-sion; általános felülvizsgálat]. V. sub Reambularea lucrărilor cadastrale. 4. ~ parfială [qacTHHHbiH nepecMOTp; révision partielle; partielle ReVision; partal revision; részleges felülvizsgálat]. V. sub Reambularea lucrărilor cadastrale. 5. Reambularea lucrărilor cadastrale [nepecMOTp KaAâCTpOBbiX paűOT; révision des tra-vaux de cadastre; Revision der Katasterarbeiten; cadastral revision; katasztermunkálatok felülvizsgálata]. Cad..* Totalitatea operafiunilor tehnice efec- tuate pe teritorii cadastrale şî cari au drept scop aducerea Ia curent a lucrărilor de măsurătoare cadastrală. Reambularea cadastrală poate fi: Reambulare generală, când lucrările de revizu’re se extind asupra întregului ter'toriu cadastral; reambulare parfială, când lucrăr le de rev:zuire se efectuează asupra unui număr restrânse de parcele. e. Reavăn [BJiaJKHan noHBa; humide; feucht; moist, wet; nedves]. Agr,: Cal’tatea unui sol de a avea un grad de umiditate la care Jucrărle de cultură se execută în cele mai bune condifiuni şi cu un consum de energie cât mai mic. Această stare reprezintă un grad în scara de umiditate a solului: uscat, reavăn, jilav, umed şi ud. 7. Reazem [onopa; appui, support; Stütze; support; támasz, tám, támasztó]. 1. Rez. mat., Stat.: Partea unui sistem tehnic prin care se face legătura între două solide sau între un solid şi un lichid. Un reazem e caracterizat prin restric-fiunile (v.) pe cari Ie impune deplasărilor lineare şi rotirilor în plan sau în spafiu, datorită cărora suprimă un număr corespunzător de grade de libertate, conform relafiei r = (6-rt)-l, în care r e numărul de restricfiuni (egal cu numărul de grade de libertate suprimate), rt e numărul de restricfiuni impuse de tipul dimensional al reazemului (^ = 0 pentru reazem spafial, şi ^ = 3 pentru reazem plan), / e numărul de grade de libertate permise de reazem. Astfel, se deosebesc reazeme în plan şi reazeme în spafiu; reazemele în plan sunt o schematizare a reazemelor în spafiu, comodă pentru calculele statice, fiindcă în tehnică toate reazemele sunt reazeme în spafiu (spafiale). 8. Reazem în spafiu [onopa b npocTpaHCTBC; appui dans l'espace; Stütze im Raum; support in the space; térbeli támasz]: Reazem care impune restricfiuni la rotiri şi deplasări lineare în spafiu. Tipurile principale de reazeme în spaf'u (v. fig. Reazeme în spafiu) sunt: reazemul simplu, reazemul fix (articulafia), şi reazemul de încastrare. Se folosesc şi reazeme cari provin din tipurile principale, prin suprimarea unora dintre restricfiuni, ca, de exemplu: reazemul de incasfrare incompletă în spafiu, reazemul cilindric fix, reazemul cilindric mobil, reazemul dublu. — Sin. Reazem spafial. 9. Reazem de încastrare [3ameMJ]HK)maH HenoflBHJKHafl onopa; appui d'encastremént dans l'espaca; Einspannungsstütze im Raum; enchasing support in the space; térbeli befogási támasz]: Legătură între două corpuri, (v. fig. /), care nu permite deplasări în nicio direcfie şi rotiri în jurul niciunei axe. Suprimă toate cele şase grade de libertate ale solidului rezemat, adică echivalează cu şase reazeme simple. Elementele ei geometrice nu determină nici direcfia reacfiunii sau a momentului de încastrare, nici mărimea acestora şi nici punctul de aplicajie al reacfiunii. Ele comportă deci şase necunoscute scalare: proiecfiile H I H E Ü k L I rodocf' reacfiunii din încastrare pe trei axe necoplanare, şî proîecfiils pe aceste axe ale momentului de încastrare. Reazeme în spajiu. I) reazem de încastrare; II) reazem de încastrare incompletă; 411) reazem cilindric fix; IV) reazem cilindric, mobil; V) reazem fix; VI) reazem dublu; VII) reazem simplu. î. Reazem de încastrare incompletă [3a-meMJiHtoman JiHHeÖHO noABHJKHan onopa B npoCTpaHCTBe; appui d'encastrement incomplet dans l'espace; unvollstándige Einspannungsstütze im Raum; incompleta enchasing support in the space; térbeli nam teljes befogási támasz]: Reazem spafíal de încastrare, cu o singură posibilitate de deplasare lineară (v. fig. II). Suprimă cinci dintre cele şase grade de libertate ale solidului încastrat. 2. Reazem în pivot [cTepHineBaH onopa; appui en pivot; Zapfenstütze; pivot support; csaptámasz]: Reazem spafial care permite pivotarea (rotirea) în jurul unei singure axe. Suprimă cinci dintre cele şase grade de libertate ale solidului rezemat. Sin. Crapodină. 3. Reazem cilindric, fix [iţHJIHHApHHeCKan Heno/ţBHJKnaH onopa; appui cylmdrique fixe; feste zylindrische Stütze; fixed cylindrical support; rögzített hengeres támasz, álló hengeres támasz]: Reazem spafial care permite o singură rotafie în jurul unei axe oarecare (v. fig. III). Suprimă cinci dintre gradele de libertate ale solidului rezemat. Sin. Articulafie uniaxială, fixă. 4. Reazem cilindric, mobil [iţHJiHHjţpHHe-CKan jiHHeHHO noABHJKHaa onopa; appui cylindrique mobile; bewegliche zylindrische Stütze; mobile cylindrical support; mozgó hengeres támasz]: Reazem spafial care permite o singură deplasare lineară şi o singură rotafie (v. fig. IV). Suprimă patru dintre gradele de libertate ale solidului rezemat. Sin. Reazem cilindric. 5. Reazem fix [mapoBan HenoABHHCHan onopa; articulationfixe dansl'espace;festesGeienk im Raum; fixed joint in the space; térbeli csuklós támasz]: Reazem spafia! care împiedecă toate deplasări.e, în orice direcfie în spafiu (v. V.), dar permite rotiri în jurul unor axe de orice direcfie în spafiu. Elemeritele geometrice ale unei articulaţii în spafiu determină numai punctul de aplicafie al reacfiunii, şi momentul de reacfiune, care e nul. —Se consideră, de obiceiu, ca necunoscute, cele trei pro-iecfii ale reacfiunii pe trei axe necoplanare. Reazemul suprimă trei dintre cele şase grade de libertat3 ale solidului rezemat, şi e deci echivalent cu trei reazeme simple în spafiu. Pozifia fixă a unui corp în spafiu nu se poate realiza însă cu două reazeme fixe în spafiu, deşi acestea — considerate independent —■ sunt echivalente cu şase reazeme simple, deoarece corpul poate să se rotească în jurul unei axe care trece prin cele două articulafii; pozifia lui fixă în spafiu se poate realiza însă cu o articulafie în spafiu şi cu trei reazeme simple necoplanare (neconcurente şî neparalele). Sin. Articulafie triaxială, fixă. 6. Reazem dublu [jiHHeÖHO no#BH3KHaH niapOBaH onopa; appui double dans l'espace; doppelte Stütze im Raum; double support in the space; térbeli kettős támasz]: Reazem spafial care permite trei rotiri şi o singură deplasare lineară (v. fig. VI). Suprimă două d ntre cele şase grade de libertate ale solidului rezemat. 7. Reazem simplufnJiocKO-no/ţBHJKHaH rna-posan onopa; appui simple dans l'espace; ein-fache Stütze im Raum; simple support in the space; egyszerű térbeli támasz]: Reazem spafial care împiedecă o singură deplasare (v. fig. VII) şi permite deci două deplasări lineare independente, într'un plan normal pe direcfia reazemului simplu, şi trei rotiri în raport cu trei axe necoplanare. Elementele geometrice ale reazemului simplu în spafiu determină punctul de aplicafie şi direcfia reacfiunii (normală pe fafa de sprijin a reazemului), şi momentul, care e nul. Ele comportă deci o singură necunoscută scalară, şi anume valoarea reacfiunii. Simbolul grafic al reazemului simplu în spaf:u e un singur pendul, care reprezintă singura restricfiune impusă. Pozifia fixă în spaţiu a unui corp se poate realiza cu ajutorul a şase reazeme simple, dispuse astfel, încât să împiedece toate deplasările lineare şi rotirile. s. Reazem în plan [onopa b njlOCKOCTH; appui dans le plan; Stütze in der Ebene; support in the plane; síkbeli támasz]: Reazem care impune re-stricţiuni la rotiri şi deplasări lineare în plan. Rezemare rigidă a unui corp în plan. I) cu o erticulafie uniaxială şi cu un reazem simplu; II) cu trei reazeme simple. Tipurile principale de reazeme în plan (v. fig. Reazeme în plan) sunt: reazemul de încastrare, reazemul fix (articulaţie uniaxială) şi reazemul simplu 17 258 (reazemul mobil). Sa foloseşte şi un reazam derivat din rsazamul de încastrare, prin suprimarea uneia dintra restricf’uni —re3Z3mul da incastrara incompleta, care parmita deplasarea în lungul grinzii. —Sin. Reazem plan. î. Reazem de încastrare [33meMJieHHe b nJlOCKOCTH; appui d'encastrement dans le plan; Einspannungsstütze in dar Eben a; enchasing support in the plana; síkbeli befogási támasz]: Reazem în plan, care împiedecă orice daplasare linşară în plan, în raport cu punctul de încastrare, şi orice rotire în jurul lui (v.fig. I, V, IX şi XIII). Elamantale geometrica ale unei încastrări nu determină valoarea şi nici direcfia sau punctul de aplicafie al reacfiunii. Ele comportă daci trei necunoscute scalare; e comod să se aleagă ca necunoscute proiectile reacfiunii pe două axa de coordonata şi momentul da încastrare (momentul de raacfiuna), cu ajutorul căruia sa dater-mină punctul da aplicafie al reacfiunii. încastrarea în plan suprimă toata cala trei grada de libertate în plan ala soldului rezamat, şi echivalează deci cu trei reazeme simpla; se reprezintă schematic prin trei pendule neconcurente, sau printr'o grindă redusă la axul ei, încastrată într'un zid. 2. Reazem de încastrare incompletă/ [31-meMJiHiomaa JMHeöHO no#BHtf£HaH onopa; appui d'encastrement incomp'at dans la plan; unvollstandige Einspannungsstütze in der Ebene; incomplate enchasing support in the plane; síkbeli nam taljas bafogási támasz]: Reazem în plan care parmite daplasarea în d'recfia axei unei bare încastrate, dar împiedacă rotirea (v. fig. II, VI, X şi XIV). Se foloseşte, de exemplu, în cazul unei grinzi dublu încastrate, pentru a evita tensiunile datorite temperaturii. s. Reazem fix [tnapHHpHaH onopa; articula-tion f'xa dans le plan; festas Galenk in dar Ebene; fixad joint in the piane; síkbeli csuklós támasz]r Raazem în plan, care împiedacă deplasările în plan şi parmite numai rotirea în juru* punctului da rezemare (v. fig. III, VII, XI şi XV). Elementele geometrice ale unui reazem fix, în plan, determină punctul de aplicafie al reacfiunii, care e punctul de rezemare, dar nu determină orientarea şi valoarea ei absolută; momentul de reacfiune e nul. Elementele geometrica ala reazemului fix comportă deci două necunoscuta scalare: valoarea absolută a reacfiunii şi orientarea; pentru calcule, e comod să sa alaagă drept necunoscuta proiectile reacfiunii pe dbuă axe neparalele. Reazemul fix suprimă doua grade de libertate în plan ale solidului rezemat, şi e deci echivalent cu două reazeme simple. Pozifia fixă în plan a unui corp se realizează printr'un reazem fix şi unul mobil (v. fig. Rezemare rigidă a unui corp în plan). în simbolizarea grafică cu pendula, reazemul fix în plan are ca simbol două pendule ne- Reazeme în plan. *)i V), IX) şi XII ) reazem de incasfrare; II), VI), X) şi XIV) reazem de Încastrare incompletă; III), V.'/), XI) şi XV) reazem fix; IV), VIII), XV) şi XV/) reazem simplu; R) reacfiune; 3IÎ) moment de încastrare. paralele (corespunzător numărului de necunoscute); simbolul cu cufite arată ca e împiedecate deplasarea cufitului pe planul de alunecare. Reazemul fix, aşezat între două grinzi, nu transmite şi nu preia moment2 încovoietoare. Raazeme fixe în plan se folosesc, de exemplu, Sa poduri (^r. Articulafie). Sin. Articulafie uniaxiala, fixa; Reazem articulat. 1. Reazem simplu [nonBHHCtîan onopa b HJIOCKOCTh; appui simple dans le plan; einfache Stütze in der Ebsna; simple suppori in the plane; egyszerű síkbeli támasz]: Reazem în plan care împiedecă deplasarea în plan după normala pe conturele celor două solide în punctul lor de contact (v. fig. /V, V///, XII şi XVI), dar permite deplasarea (alunecarea) după tangenta lor comună şi rotirea în raport cu punctul de contact (de rezemare). Elementele geometrice ala unui reazem simplu determină orientarea reacfiunii în plan, care e normală pe tangenta comună a conturelor solidelor, şi punctul ei de aplicafie, care coincide cu punctul (teoretic) de rezemare. Ele comportă deci o singură necunoscută scalară, şi anume valoarea absolută a reacfiunii. E cel mai simplu mod de rezemare pentru corpurile în plan. Simbolul grafic al reazemului simplu e un cufit care aluneca pe planul de alunecare (în bibliografia română) sau un pendul, corespunzător suprimării unui grad de libertate (în bibliografia sovietică). Două corpuri, de exemplu două grinzi, pot fi legate printr'un reazem simplu. Pozifia fixă în plan a unui corp se poate realiza prin trei reazeme simple neconcurente şi neparalele (v. fig. Rezemare rigidă a unui corp în plan). Sin. Reazem mobil. Reazem pendular. 2. Reazem mobil: Sin. Reazem simplu, în plan. 3. Reazem pendular: Sin. Reazem simplu, în plan. 4. Reazem articulat: Sin. Reazem fix, în plan; Reazem fix, în spafiu. 5. Reazem elastic f y npy raa onopa; appui élasti -que de poutres; elastischer Balkenauflager; elastic "beam bearing; rúgós támasz]: Raazam în care punctul de aplicafie al raacfiun;i se daplaseaza proporfional cu reacfiunile cari se desvoltă, când se aplică un sistem oarecare de încărcări pacon-strucfia rezemată. Exemple de const.'ucfie cu reazeme elastice sunt podurile pe pontoana. Prin deplasarea punctelor de r szamara se desvoltă în grinzi tansiuni suplementare fafă de cele cari se desvoltă când reazemele sunt rigide; aceste tensiuni sunt importante, şi nu pot fi naglijata. e. Reazem rigid la grinzi [tfcecTKan onopa; appui rigida de poutras; Balkenauflagar; rigid beam bearing; merev tartótámasz]: Reazem în care punctul da aplicafie al reacfiunii nu sa deplasează când se aplică pe grindă un sistam oarecare de sarcini. Cele mai multe reazeme folosite în tehnică sunt rigide. 7. Reazem [notfiopi; support; Stütza; support; támasz]. 2. Tehn..* Sstamul tahnic care constitue un reazem în accapfiunea 1. . în Construcfii, reazemul se numeşte aparat de 'eazem (v.). — Exemple: 259 8. ~ cu rulouri circulare [nozţBHHCHan KaT-KOBafl onopa; support a rouleaux circulaires; kreisförmige Rollenstütze; circular roller support; görgős támasz]: Aparat de reazem mobil, folosit la podurile cu deschideri mari şi la construcfii civile, care permite deplasările longitudinale provenea din deformafii elastice şi de temperatură. Balansierul superior e fixat pe talpa grinzii, >ar balansierul inferior se reazemă pe rulouri; între balansiere se găseşte un bulon de articulafie ci.indr'c. Rulourile sa rostogolesc pe o placă de reazem, de ofel. Pentru ca balansierele şi întregul pod să nu se deplaseze transversal, bu’onul de articulafie are reborduri, iar balansierul superior şi placa de rulare prezintă proeminenfe cari intră într'un şanf tăiat în mijlocul ruloului. Pentru a preveni fuga rulourlor de sub grindă şi pentru a menfine o distanfă constantă între e’e (distanfa liberă dintre rulouri se ia de 10—25 mm), axale lor sa introduc în două corniere de întărire, de cari se fixează două platbande mici, cari intră cu capetele lor, pe o adâncime de 10 mm, în găurile practicate anume în balansierul inferior şi în placă. La podurile cu deschideri mai nrrci şi mijlocii, balansierul se înlocueşte cu o construcfie mai simplă, sudându-se o placă de rezemare pe talpa grinzii, care se aplică direct pe rulouri (v. şi sub Aparat de reazem). 9. ~ cu rulouri pendulare [noABHJKHan MaHT-HHKOBan onopa; support â rouleaux pendulaires; pendelartige Rollenstütze; pendelous roller sup- Reazem cu rulouri pendulare. port; lengőgörgős támasz]: Reazam cu rulouri teşite. Când extremitatea grinzii se deplasează, 17* 260 la rulourile cilindrice, se foloseşte numai o por-fiune mică din circumferenfa lor; pentru a reduce locul ocupat de rulouri, acestea, în loc să fie circulare, se teşesc şi au secfiunea de forma unui dreptunghiu cu două laturi rotunjite. La rulourile teşite, centrul de curbură al celor două rotunjiri e situat la mijlocul înălfimii ruloului, iar distanfa liberă dintre rulouri, în pozifia lor verticală, se ia de cel pufin 3 cm. i. Reazem de alunecare, cu placă curbă [nojţ-BHJKHan TaHreHiţaajibHaH onopa; support de glissement â plaque courbe; Gleitstütze mit krummer Platté; sliding support with bent plate; görbe lemezes csúszó támasz]: Aparat de reazem, mobil, folosit la poduri cu deschidere mică şi la construcfii metalice cu deschiderea până la 40 m. E format din două plăci de ofel: placa superioară, p ană, fixată de grindă, şi placa inferioară, cu profil curb, fixată pe bancheta cusine-filor, la poduri, sau pe zidărie, la construcfii civile. irmrmttmrrrTT Reazeme da alunecare, a) cu placă plană; b) cu placă curbă. 2. ~ de alunecare, cu placă plană [no#-BHîKHaH nJioeKafl onopa; support de glissement â plaque plane; Gleitstütze mit ebener Platté; sliding support with plane plate; sik lemezes csúszó támasz]: Aparat de reazem, mobil, folosit la construcfii metalice cu deschiderea sub 20 m. E format din două plăci de fontă sau de ofel, bine lustruite, una dintre plăci fiind fixată (sudată sau nituită) da talpa inferioară a grinzii, iar cealaltă, da reazem (pilă, palee, perete, etc.). a. Rebandajarea rofiior [cMeHa 6aHAa5KeH KOJiec; remontage des bandages de roues; Neubereifung der Râder; remounting of wheel tyres; kerékabroncs-újratelhuzás]. C. f,; înlocuirea bandajelor rofiior osiilor montate ale vehi-cule’or de cale ferată. Rebandajarea e necesară când bandajul s'a slăbit (a căpătat joc) sau s'a deplasat lateral pe janta (obada) rofii, când s'au depăşit limitele de uzură a bandajului (grosimea minimă la cercul de rulare, grosimea buzei bandajului) sau când intervine o uzură neuniformă a bandajelor rofi or cuplate ale unei singure osii montate fafă de uzura bandajelor rofiior cuplate ale celorlalte osii montate ale vehiculului (pentru a evita restrunjirea întregului aparat de rulare), etc. Procesul tehnologic de înlocuire a bandajului consistă în următoarele operafiuni: înlăturarea bandajului vechiu (prin tăiere cu maşini speciale sau cu aparate de sudură cu gaz, sau prin strun-jire urmată de încălzire şi îndepărtare prin lovituri cu ciocanul); controlul stării obezii (verificarea pozifiei de perpendicularitate pe osie a fefelor latarale ale obezii, remedierea ovalizărilor şi obfinerea suprafefelor netede şi fără rizuri ale acesteia); strunjirea suprafefei inferioare a bandajului nou (la strunguri verticale sau plane); calarea bandajului şi montarea inelului de fixare; strunjirea fefelor latarale interioare şi a suprafefei exterioare a bandajului. 4. Rebobinarea maşinilor electrice [nepeoő-MOTKa 3JieKTpH4ecKHX ManHH; rebobinage des machines électriques; Umwicklung der elek-trischen Maschinen; rewinding of the electric machines; villamosgépek újratakercselése]. El t.: Repetirea, în întregime sau în mare parte, a principalelor operafiuni de bobinare a unei maşini electrice (sau a unui transformator electric), fie pentrucă li s'a defectat înfăşurarea, fie pentru a modifica o parie dintre caracteristicele maşinii sau ale transformatorului (de ex. tensiunea). — Repatirea oparafiunilor de bobinara peniru o fracfiune mică a înfăşurărilor constitue o reparafie a maşinilor electrice, respectiv a transformatorului. Rebobinarea se începe cu înlăturarea, de pe maşină sau transformator, a bobinelor cari nu mai sunt utile. Operafiunile de confecfionare a noilor bobine sunt aceleaşi ca şi oparafiunile pentru cele inifiale: impragnareaşi încercarea lor, aşezarea lor în locaşurile corespunzătoare în maşină, respectiv în transformator, legarea bobinelor între ele, impregnarea, compoundarea şi acoperirea cu lac izolant a înfăşurării, a părfilor maşinii, respectiv ale transformatoru ui, şi încercarea înfăşurării, după executarea şi montarea ei. Unele dintre aceste operafiuni pot lipsi, iar ordinea succesiunii lor poate fi schimbată. Nu e totdeauna necesar ca rebobinarea să readucă maşina, respectiv transformatorul, exact în situafia anterioară. Dacă, odată cu rebobinarea, se pot aduce îmbunăfăfiri înfăşurării, sau dacă execufia vechii înfăşurări reclamă unelte sau, dispozitive complicate sau materialele lipsesc, forma înfăşurării originale poate fi schimbată; de exemplu, în- m înfăşurare în „coroană" făşurările „în coroană" (v. fig.) se înlocuesc cu înfăşurări „în două etaje" (v. fig.); alteori, fără înfăşurare în „două efaje". să se schimbe tensiunea sau puterea maşinii, se întăreşte izolafia înfăşurării. 261 Penfru întocmirea proiectului de rebobinare e nevoie de următoarele elemente ale vschii înfăşurări: dimensiunile conductoarelor, felul şi dimensiunile izolafiei lor, forma bobinelor, felul şi .dimensiunile izolafiei lor, încercările la cari trebue să fie supusa şi să rez;ste bobinele, dispoziţia ansamblului bobinelor şî izolafia lui, legarea bobinelor între ele, încercările la cari trebue supus şi la cari trebue să reziste ansamblul bobinelor, legăturile la borne şi la colector, izolafia legăturilor şi probele finale la cari trebue Supusă înfăşurarea. Izolafia poate fi făcută cu lac email special, sau învelind conductorul cu: un fir, o bandă sau o împletitură de mătase, un fir, o bandă sau o împletitură de bumbac, o bandă de hârtie, un fir sau o împletitură de fire de sticlă un fir de asbest, etc. Izolafiilb cel mai des folosite sunt cele cu un strat de email învelit cu fir de bumbac, sau cu două învelişuri suprapuse, de fir de bumbac, înfăşurate în sensuri diferite. în ganeral, îngroşerile cari rezultă prin izolarea conductoare or reprezintă 10% din dimensiunile lineare ale secfiunilor lor. V. şi sub înfăşurare electrică. î. Reboiler: Sin. Refierbător (v.). 2. Rebordurare: Sin. Bordurare (v.). a. Rebrusmenf [3arnő KpHBOfí; rebrousse-ment; Wiederkehr; turning back; visszatérés]. Mat.: Schimbarea diracfiei unei curbe, într'un punct dublu al ei, astfel încât cele două ramuri ale curbei să aibă o tangentă comună în acel punct. Rebrusmentul se numeşte de spefa întâi, dacă cele două ramuri ale curbei sunt situate de cele două părfi ale tangantei comune, şi de spefa a doua, dacă ele sunt situate de aceeaşi parte a tangentei. V. şi Cuspidă. 4. Rebrusmenf [TynHK nosopoTHbiH; rebrous-sement; Spitzkehr; turning back; irányfordulás]. Drum., C. f.: Schimbare de direcfia a traseului unei căi de comunicafie, astfel încât cele două ramuri ale trasaului să aibă o tangentă comună în punctul de schimbare a direcfiei. Rebrusmentul provoacă o gâtuire în circulafie; de aceea nu e folosit decât în cazuri rare (la căi forestiere foarte înguste, la jilipuri, etc.), când condifiunile de teren nu admit alte solufii. Legarea celor două ramuri de linie la rebrusmentul unei căi ferate se face prin ramificajii. 5. Rebrusmenf, punct de Sin. Punct de întoarcere (v. Cuspidă). e. Rebrusmenf, stafie de V. Stafie de întoarcere. 7. Reburghiere: Sin. Regăurire (v.). 8. Rebuf [6paK; rebut; Ausschu^; refuse; selejt]. Gen., Tehn.: Fabricat, semifabricat sau material, cari nu îndaplinesc condifiunile tehnice indicate în caiete de sarcini, în standarde, desene, etc., şi cari nu pot fi utilizate direct în scopul în care au fost produse. Din punctul de vedere al posibilităfii de utilizare a produsului/ rebutul poâte fi recuperabil, sau nefoiosibil (rebut definitiv). Recuperarea rebutului se obfne, fie prin remaniere, adică prin aducerea produsului în starea în care satisface toate condifiunile cari i-au fost prescrise, fie prin declasare, adică prin folosirea produsului rebutat în alte scopuri (de ex. un ofel a cărui compozifie nu corespunde condifiunilor prescrise poate fi folosit în a te scopuri decât cel pentru care a fost elaborat). Din punctul de vedere al constatării, rebutul poate fi intern, când e descoperit la locul de producfie, în atelierul sau în întreprinderea care l-a produs, sau extern, când e descoperit de către cel care foloseşte produsul (de ex. rebutul datorit defectelor de matarial, cum ar fi fisurile sau tapurile constatate în timpul uzinării la maşini-unelte). Din punctul de vedere al cauzelor cari l-au provocat, se deosebesc: rebut din cauza procedeelor tehnologice (greşite sau necorespunzătoare), rebut din cauza utilajului (învechit, uzat sau neadecvat prelucrării respective), rebut din cauza materialului (care poate fi cu defecte sau calitativ infarior), rebut din cauza pregătirii profesionale necorespunzătoare, rebut din cauze tehnico-organizatorice (lipsa sau imprecizia indi-cafiilor tehnice, neglijenfe în urmărirea lucrărilor sau în aprovizionarea cu materia primă, greşeli în desene sau în proiecte, etc.). De obiceiu, sa consideră rebuturi şi produsele de calitate inferioară, cari pot fi utilizate direct în scopul în care au fost executate, dar cu o marcare specială, care le deosebeşte de cele executate în condifiunile prescrise. Măsurile cari duc la reducerea rebutului sunt: proiactarea rafională a produsului şi alegerea procedaului tehnologic adecvat, stabilirea prealabilă a prescripţiilor tehnice referitoare la mat 3-riale, asigurarea controlului calitativ (laboratoare şi instrumente de măsură corespunzătoare, etc.), alegerea utilajului adecvat şi menfinerea acestuia în bună stare de funcfionare, ridicarea nivelului profesional şi folosirea adecvată a muncitorilor, indicarea precisă a sarcinilor de producfie (prin instrucfiun», norme, etc.), introducerea evidentei rebuturilor. Rebuturile măresc preful da cost, scad productivitatea muncii şi pot provoca gâtuiri în procesul da producfie. Lupta contra lor prezintă, deci, o irrportanfă covârşitoare în economia socialistă. Prin extensiune, se mai numeşte rebut şi o lucrare de orice fel (desen, carte, etc.), executată în forma ei definitivă, în condifiuni necorespunzătoare, cari reclamă refacerea acesteia. 9. Rebufare [ópaKOBKa; rebutaga; Ausschulj-feststellung; fixing of refuse; selejtezés]. Gen., Tehn.: Operafiunea de stabilire a rebuturilor. V. şi sub Control tehnic (v. S,). io. Rebufafă, tracfiune ^ [3a6paK3BaHHan HaCTb,* fract'on rebutée; verworfener Bruchteil; rafused fraction; kiselejtezett rész]. Tehn.: Raportul dintre cantitatea de material, respectiv '62 numărul de obiecte egale, dintr'un lot de recepţie, dintr'o mostră, sau dintr'o probă de recepţie, care nu corespunde condifiunilor de calitate impuse prin prescripţii, şi dintre cantitatea totala a materialului, respectiv numărul total de obiecte din acei lot, din acea mostră sau probă. Se exprimă, de obiceiu, în procente. î. Recalescenfă [n0BT0pH0e HarpeBaHHe; re-caleşcence; Rekaleszenz; recalescence; rekalesz-cencia]. Mefl.: Ridicare bruscă a temperaturi, care se produce în cursul răcirii în stare solidă a ^unui aliaj, când se atinge punctul de transformare eutectoidic. Fenomenul se observă uşor la aliajele fier-carbon, prin creşterea strălucirii metalului care se răceşte, în momentul când se aHnge punctul Art (v. Diagrama simplificată fier-carbon, sub Călire). Recalescenfa e datorită faptului că transformarea eutectoidică e exotermă. 2. Recalibrare [peKanHŐpoBKa; recalibrage; Wiederkalibrierung; recalibration; újrakalibrálás]. Tehn.: Oparafiune de atelier prin care se realizează, cu mare precizie, piese de maşini cu dimensiuni identica, dar cu dimensiuni diferite de cale obtinute la calibrarea inifială. Recali-fcrarea se foloseşte la piese degradate prin uzură sau deteriorate (de ex. fevi recalibrate, lanfuri ecalibrate, etc.). 8. Recântărirea locomotivei [BTopn^Hoe B3BeiUHBaHHe nap0B03a; repesage de ia locomotive; Wiederwâgen der Lokomotive; reweigh-ing of the locomotive; mozdony-újramérlegelés]. C. f.: Operafiune de cântărire a unei locomotive penfru verificarea sau restabilirea repartizării, conform diagramei de încărcare, a greutăfilor pe osie. Recântărirea e necesară pentru înlăturarea abaterilor în repartifia greutăfilor, provocate de slăbirea sau de defectarea resorturilor de sus-pensiune. Recântărirea se face, de obiceiu, cu ocaziunea reviziilor curente în depourile principale de ’ocomotive. Repartizarea greutăfilor pe fiecare roată se efectuează prin reglarea resorturilor de suspensiune şi se verifică, de obiceiu, cu ajutorul cântarului de locomotivă (care poate fi mecanic, sau hidraulic), 4. Recarburare [noBTopHoe HayrjiepojKH-BaHHe; recarburation; Rückkohlung; recarburisa-tion; rekarburálás, ujraszénesités]. Meti.: hmbo-găfirea în carbon a ofelului în stare topită care, în timpul elaborării, a fost decarburat sub limita de carbon prescrisă pentru ofelul care trebue fabricat. Recarburarea e necesară la fabricarea ofelurilor de convertisor, a ofelurilor Martin sau a ofelurilor de cuptor electric. La elaborarea în convertisoare se ajunge, de obiceiu, în faza de decarburare, până la 0,5% C. Pentru recarburare, care se face chiar în convertisoare sau în căldările de turnare, se întrebuinfează fiefontă-oglindă, fie fontă (topită) săracă în fosfor şi su!f, fie cocs sau antracit adăugit în căldare în pungi de hârtie. — La ofelurile Martin, recarburarea e necesară numai dacă procentul de carbon a fost redus sub limita prescrisă, şi se face cu fontă-oglindă sau cu fontă pentru afinare. Recarburarea acestor "ofeluri, dacă procentul de carbon nu e mult inferior procentului limită, se mai face introducând în ba>a metalică, fie resturi de electrozi de grafit sau de cărbune, fie feroaliaje. — La ofelurile de cuptor electric, recarburarea e prima fază a rafinării şi se face prin aruncare de cocs, de antracit sau de resturi de electrozi de cărbune pe suprafafa băii metalice, după evacuarea sgurii. 5. Receiver [pecHBep; receiver, réservoirinter-médiaire; Verbinder; receiver;resziver, gőzgyüjtő], Mş. ferm.: Rezervor intermediar de abur, la motoarele cu abur cu expansiune fracfionată, montat între două etaje da expansiune, pentru înmaga-zinarea aburului de emi-siuna al unui cilindru de înată presiune, respectiv da media presiune, până la admisiunea lui într'un cilindru de madie presiune, respact'v de joasăpre-siune. Acumularea aburului în receiver e necesară, trecerile pistoanelor cilindrilor de expansiune fracfionată prin punctele moarte nefiind simultane (emisiunea din cilindrul de presiune mai înaltă precedând admisiunea în cilindrul de Schema montării unui recei- presiune mai joasă; v. ver' la un motor cu abur fjg ^ compound. 6. Receptare. V. Re- 0 conductă de cdmisiune; cepfie 1. 2) cilindru de în~ltă pre- 7. Recepţie [npHeM- siuneî 3) receiver; 4) cilindru Ka; réception; Empfang; de Jossă presiune; 5) con-reception; vevés]. 1. Te/c.: ductă de evacuire; 6) sertar Primirea unei anumite p an. forme de energie, pentru a o transforma într'o altă formă, spre a fi folosită sub această nouă formă, pentru transmisiunea ştirilor, semnalizări, etc. 8. Recepţie [ipneMna; réception; Abnahme; acceptance; átvétel]. ?. Tehn.: Totalitatea operafiu-nilor cari se execută pentru a verifica dacă un material, un sistem tehnic, un proiect sau o lucrare corespund unor prescripţii impuse, stabilite în prea’abil. Recepfiile se fac în vederea preluării obiecte’or sau a lucrărilor recepţionate. Ele se împart în recepfii de materiale şi de sisteme tehnice, — şi în recepfii de instalafii şi de lucrări. Recepfiile de* materiale şi de sisteme tehnice se împart în recepfii prin mostre şi recepfii individuale. Ele pot cuprinde examinări (v.) şi încercări (v.), tehnologice sau netehnologice, şi verificări de calcule. Repetirea parfială sau totală a operafiuni'or de recepfie, în caz de lit>g»u, se numeşte contra-recepfie. La lucrări'e de construcfii sau de instalafii a căror executare cere un timp îndelungat sau condifiuni speciale, se deosebesc (după momentul şi scopul în care se efectuează) recepţii definitive şi recepfii provizorii, cari pot fi totale sau parfiale. — Recepfia definitivă parfială se efectuează când o parte din lucrare e terminată şi ea poate fi dată în folosinfă şi predată beneficiarului, iar cea definitivă totală se efectuează când întreaga lucrare poate fi preluată de beneficiar. — Recepfia provizorie parfială se efectuează, fie dacă în timpul executării lucrării e necesar să se consemneze modul de executare a unor elemente cari nu se mai pot vedea la terminarea întregii lucrări (de ex. fundafiile unei clădiri), fie la fiecare sfârşit de an, la lucrările a căror durată de executare depăşeşte un an {recepfie provizorie anuaiă). Recepfia provizorie totală se efectuează când întreaga lucrare e terminată, dar recepfia definitivă urmează să se facă după expirarea unui termen de garanfie, după un timp de probă necesar pentru o parte din lucrare, sau după o reverificare a postcalculafiei sau a gestiunii. 1. Recepfie a loturilor de material [npneMKa napiHH MaTepnajia; reception des lots de matéribI; Materialienlosenabnshme; material lot acceptance; anyaglat-átvétel]: Recepţia loturilor de material, care se face, de obiceiu, excluziv pe bază de mostre. Acestea se obfin prin amestecarea intimă a unei cantităţi mai mari de material şi prin divizarea metodică, până la obfinerea cantităţii necesare pentru mostră. Uneori, mostra se subîmparte, pentru a se forma proba, care e supusă verificării prescrise. Metodele de recepţie a loturilor prin mostre se bazează pe consideraţii de probabilitate şi statistică, pentru a se asigura calitatea recepţiei şi pentru a se cunoaşte gradul de exactitate al concluziilor. De exemplu, STAS 3160-52, „Recepţia loturilor de obiecte pe bază de mostre", se bazează pe urmatoarele consideraţii: Se stabileşte un procent p de obiecte neco-respunzatoare pe cari, dacă le conţine un lot, metoda de recepţie impune respingerea acestuia cu o probabilitate egală cu 0,9 (90%); pe baza procentului p şi în legătură cu mărimea lotului, se stabilesc mărimea mostrei şi a eventualei mostre suplementare — şi numărul maxim de piese rebut cari se pot găsi în prima mostră, respectiv în ambele mostre luate împreună, pentru ca lotul să fie acceptat. — Metoda rutinară de a se alege mărimea mostrelor proporţională cu mărimea lotului şi de a nu se lega numărul de piese rebut admise în mostra suplementară de numărul cjăsit în prima mostră, duce totdeauna la o variaţie mare a strictefei recepţiei şi, de foarte multe ori, la erori mari în concluziile trase. 2. ~ bucată cu bucată: Sin. Recepţie individuală (v.). s. ~ individuală [urry^HaH npn^MKa; ré-ception piéce par piéce; Stück fur Stuckabnahme; acceptance of separate pieces; darabonkénti átvétel]: Metodă de recepţie a obiectelor, care consistă în supunerea fiecărui obiect verificărilor prescrise. Sin. Recepţie bucată cu bucată. 4. ~ parfială [qacTHHHaH npneMKa; récep-tion partielle; partielle Abnahme; parţial acceptance; részleges átvétel]. V. sub Recepfie 2. 5. ~ prin mostre [npneMKa no o6pa3uaM; réception paréchantillons; Musterabnahme;sample acceptance; minta-étvétel]: Metodă de recepfie care se bazează pe luarea unei cantităfi mici din materialul lotului sau a unui număr redus din obiectele lui, şi pe verificarea numai a acestei cantităfi (a acestui număr de obiecte) pentru a se trage concluzii asupra materialului sau obiectelor din lotul întreg. Această cantitate mică de material, sau acest număr mic de obiecte se numeşte mostră (v.) şi se ia după anumite prescripţii. e. ~ totală [oőman npneMKa; réception totale; vollstăndige Abnahme; total acceptance; teljes átvétel]. V. sub Recepfie 2. 7. Recepţie, basin de ~ [B0/ţ0C00pHbiH ŐacceÖH; bassin de réception; Sammelbecken eines Wasserlaufes; catchment-basin, water gathering-ground; vizgyüjtő-terület]. Geogr.: Suprafafă geografică din care o vale, un fluviu, un râu, pârău, lac, etc. îşi colectează apele provenite din precipitafii şi izvoare, prin scurgere subterană şi de suprafafă. Basinul de recepfie al unei văi, al unui fluviu, râu, pârău, lac, etc. are o formă neregulată, creată în evolufia geomorfologică a scoarfei Pământului, sub influenfa proceselor tectonice şi de denudafie. în interiorul basinului, apele sunt colectate printr'un sistem de talveguri, cari coboară treptat tot mai jos, cu ten-dinfă de nive- * lare (peneple-ne). Sistemul de talveguri constitue refeaua hidrografică a râului, formată din firul principal şi din afluenfi de diferite ordine (v. fig. /). Linia care delimitează basinul de recepfie constitue linia de separafie a apelor (cumpăna apelor) fafă de basinele vecine. Ea trece pe conturul basinului, prin cele mai înalte puncte de nivel, fafă de cari apele din precipitafii se scurg, sub acfiunea gravitafiei, în direcfii opuse, spre talvegul principal al basinului respectiv (v. fig. II). Uneori, linia de separafie a apelor delimitează numai teoretic basinul de recepfie al râului, suprafafa din care se colectează apele fiind în realitate mai mare sau mai mică decât delimitarea geografică, în funcfiune de înclinarea şi de impermeabilitatea stratelor geologice cari dirijează apele infiltrate spre basine învecinate, scofându-le la suprafafă, sub formă de izvoare V 3 1) firul principal; 2) afluenfii principali; 3) afluenfii secundari; 4) af’uentii terţiari; 5) cumpăna apelor; 6) recipient. 264 de coastă (v. fig. III). în acest caz, linia de se-parcfie a apelor trece prin linia care intersectează planul stratului geologic cu planul versan- 1 A) şi B) baslne de recepfie învecinate; 1) taivegurile a două basine învecinate; 2) precipitafii atmosferice; 3) d'recfia de scurgere a apelor; 4) profilul liniei de separaţie a apelor (cumpăna de suprafafă). tuîui din basinul învecinat, formând cumpăna subterană. Astfel, unul dintre basinele de recepfie (A) apare mărit în detrimentul basinului vecin (B). 2 A) şi B )basine ds recepţie învecinate; Í) talvegurile basinelor; 2) precipitafii atmosferice; 3) diiecjîa de scurgere a apelor de suprafafă; 4) strat geologic impermeab I; 5) direcfia de scurgere a apelor infiltrate; 6) locul aparifiei izvoarelor de coastă; 7) profilul liniei de separafie a apelor (cumpănă subterană). Cazuri frecvente de basine de recepfie mai mari decât limitele fixate de cumpăna apelor se întâ’nesc în regiunile carstice (calcaroase), în cari circulafia apelor subterane dintr'un basin în altul se produce prin ponoare şi prin scurgeri subterane. în aceste cazuri, basinele de recepfie sunt mult mai extinse decât basinele geografice (de ex. basinul de recepfie al lacului Siut-Gh?ol, Mama:a, care se alimentează subteran dintr'un basin de recepfie ce are limita vestică până aproape de Dunăre, deşi limitele sale geografice sunt mult mai reduse). Cu timpul, linia de separafie a apelor se deplasează în spafiu sub influenfa diverşilor factori geologici. Uneori, prin eroziune, se produce interceptarea scurgerii unui râu vecin („pirateria de râuri"). în urma acestui fenomen, linia de separafie a apei se deplasează mult, bas'nul de recepfie inifial mărindu-se cu suprafafa basinului de recepfie al râului interceptat, care are totdeauna o cofă superioară celei a basinului captator. Apropierea interceptării unui râu de către altul se constată şi în epoca actuală (de ex., în cursul ei supe k>r, prin eroziune regresivă, Dunărea se apropie de râurile Neckar şi Vutah (v. fig. IV). Fenomenul de interceptare şi captare („piraterie") s'a produs şi !a râul Olt, care şi-a întins astfel basinul de recepfie la Nord de Carpafi. Basinul de recepfie se caracterzează prin următoarele elemente: aşezarea geografică, supra-fafa, altitudinea medie, panta generală a firului m Schema unei interceptări de râuri în faza pregătitoare. principal, desimea refelei hidrografice, exprimată prin coeficientul de torenfjalitafe (raportul dintre lungimea refelei şi suprafafa basinu ui), gradul de acoperire cu vegetafie, regimul climatic. După altitudine, basinele de recepfie se împarf în patru categorii: câmpie, până la 200 m; deal, până la 600 m; munte, peste 600 m; mixt,formaf din două sau din toate cele trei categorii anterioare. Caracteristicele basinului de recepfie determină regimul râului (v.). 1. Recepfie, încercare de V. încercare de recepfie. 2. Recepfie, marcă de V. Marcă de re~ cepfie. 3. Recepfie, mostră de ~ [o5pa3eiţ zijih npneMKH; échantillon de réception; Abnahme-musfer; acceptance sample; átvételi minta]. V* sub Mostră. 4. Recepfionare: Sin. Recepfie (v. Recepfie 2). 5. Receptor [npneMHFK; récepteur; Empfăn-ger; receiver; átvevő, befogidó]. 1. Tehn.: Sistem tehn:c, folosit pentru a primi un anumit material şi, eventual, penfru a-1 dirija. — Exemplu: 6. ~ de colectare [BOotonpJîeMHHK; réc’pient collecteur; Sammelbehălfer; collecting vesselr gyűjtő tartány]. Canal.: Aparat care serveşte la Receptoare de colectare. I) pe tnvelifoare inclinata; II) pe terasă; III) pe învel/toare fără streaşină. colectarea şi la scurgerea în coloanele refelei de canalizare a apei de pe acoperişuri sau de pe 265 terase, provenită din ploif din top:rea zăpezii sau din spălare. Ara forma şi mărimi diferite, după locul în care sa montaază (v. fig.). Da obiceiu, are grătar penfru refinerea corpurilor antrenate de apă (frunze, crengi, hârtU, etc.). Racordarea racaptorului la învalitoaraa acoperişului sau la îmbrăcămintea terasei trebue să fie etanşă şi impermeabilă, penfru evitarea infiltraţiilor de apă. î. Receptor [npneMHHK; récepteur;Verbrauchs-system; receiver; átvevő, gyűjtő]. 2. Tehn.: Sistam tehnic care primaşta o anumită formă de energia, pentru care e construit, — şi o transformă în alta, spre a fi folos:tă sub această formă. — Exemple de receptoare: Motoa- rele (receptoare ale formei de enargia pentru care sunt constru'fe); rezistentele electrice; receptoarele acustica; receptoarele radioelectrice sau radiorec apt oarele (v.); receptoarele telefonice, cele telegrafica, etc. 2. ~ acustic [aKKycTaqecKHH npHeMHHK; récepteur acoustiqua; Schallempfanger; sound receiver; hang'ogó]. Fiz.: Instrument sau dispozitiv folosit pentru recaptarea undelor sonore, spre a transforma o parta a enargiei sonore în altă formă de energie, sau spre a pune în evidenfă oscilafiile sonore, prin transformarea lor în oscilafii electromagnetica, pe cale optică, prin variafiile de presiune ale gazului confinut într'o capsulă manometrică, etc. Tipul de receptor acustic folosit într'un dispozitiv de recepfie depinde de mediul în care funcfionează receptorul (aer, apă), de frecventa sunetului (în cazul receptoarelor selectiva), de sensibilitatea dorită (uneori e nevoia de multă energie, chiar dacă unda sufare o distorsiune la recapfie), de fidelitate (în cazurile în cari e nevoie de o recepfie nedaformată a sunetului), etc. Un receptor acustic e constituit, în principal, dintr'un obstacol pus în calea undelor sonore, obstacol care participă sau care influanfează mişcarea, provocată de unde, a particulelor din mediul în care este introdus, sau care suportă variafiile de presiune ale undalor sonore. Receptoarele acustice se împart cum urmează: receptoare cu rezonanfă, sensibile în special pentru frecvenfă pentru care receptorul intră în rezonanfă, şi receptoare fără rezonanfă, în general mult mai pufin sensibile decât primele şi cu o sensibilitate destul de uniformă într'un anumit interval de fracvenfa. Receptoarele cu rezonanfă sunt, fie receptoare cu cavitate rezonantă, de exemplu rezonatorul acustic (v.), fie cu un circuit electric care confine o piesă ce intră în rezonanfă mecanică, de exemplu o diafragmă vibrantă. Astfel de receptoare, dacă nu au amortisare prea mare, sunt foarte sensibile la sunete de o anunrvtă frecvenfă şi nu pot fi folosite la receptarea sunet alor de alte frecvenfe (de ex. la receptarea vorbirii). Prin amortisare mare, ele pot fi transformate în receptoare fără rezonanfă. Acestea sunt, fie receptoare cu o diafragmă, a cărei frecvenfă proprie e în afara domeniului audibil, fie receptoare cu diafragmă cu amortisare (da ex. pentru recepfia sub apă cu hidrofonul), fie receptoare cu piezocuarf, fie recaptoara multirezonanta, combinate din mai multe receptoare rezonante. Receptoarele acustice se împart în receptoare-cantitative şi necantitative. —Cu ajutorul receptoarelor cantitative se poate determina intensitatea sonoră fie direct, fie după o amplificare prealabilă,, pr ntr'o concentrare a undei sonore cu ajutorul unui cornet acustic, al unei oglinzi, al unui rezonator acustic, etc., fia, uneori, după transformarea unei oscilafii cu amplitudine de dep'asare mare şi cu amplitudine da prasiuna mică, în. oscilafie cu amplitudine de deplasare mică şi cu amplitudine de presiune mare, sau invers. — Receptoarele necantitative pun în evidenfă pre-zanfa undalor sonore pa cari Ie receptează,, fără a permite măsurarea intensităfii lor. Principalele receptoare cantitative sunt discul Raylaigh (v. Rayleigh, disc ~), receptoarele cu cuarf piezoelectric (v. Piazocuarf), radiometrul (v.), receptoarele cu microfon cu fir cald (compuse dintr'un fir subfire de platină încălz:t prin efect Joule-Lenz, şi a cărui variaţie de temperatură* datorită curenfilor de aer produşi de sunet, este măsurată cu o punte Wheatstone), catodofonu! (v,)* pistofonul, termofonul (v.), etc. Unele receptoare acustice, folosite singure (de ex. o diafragmă montată într'un inel rigid), poi fi folosite şi pentru recepfia dirijată, spre a indica şi direcfia din care sosesc undele sonore. Cele mai multa receptoare pentru recepfa dirijată sunt constituite, de obiceiu, din două receptoare cuplate-s. ~ de radiafie electromagnetică [npHeMHHK 3JieKTp©MarHHT Horo H3JiyneHHfí; récepteur de radiation électromagnétique; Empfánger für elek-tromagnetische Strahlung; electromagnetic radiation receiver; elektromágneses sugárzási vevő]. Fiz.: Instrument sau dispozitiv de captare, de înrsgistrare şi, eventual, de determinare a intensităfii un ai radiafii electromagnetice. Receptoarele de radiafii electromagnetice se clasifică după intervalul de lungimi de undă pentru care sunt folosite, sau după natura fenomenului fizic pe care se bazează. După intervalul de lungimi de undă, se deosebesc receptoarele mai importante cari urmează: în domeniul radiafiilor electromagnetice de lungimF de undă mari, situate dincolo de infraroşu: dispozitive cu circu'te oscilante în rezonanfă cu radiafia. în domeniul radiafiilor infraroşii, ale căror lungimi de undă sunt cuprinse înt.e limita roşie a domeniului vizibil şi cca 0,313 mm, se folosesc: pila termoelectrică (v.), bolometrul (v.), radiometrul (v.), radiomicrometrul (v.). Pentru radiafiile cu lungimi de undă până la cca 1 #5p.: plăci fotografice sensibilizate cu diferite substanfe, iar pentru cele de lungimi de undă vecine cu cele din domeniul vizibil, celule fotoelectrice cu cesiu sau talofide. în domeniul v:zibil, cu lungimi de* o o undă cuprinse înfre cca 4000 A (violet) şi 7500 A. 266 (roşu), se foiosesc, în special, plăcile fotografice şi, penfru anumite aplicaţii, celule foto-electr'ce. — în domeniul radiat ii lor ultraviolete, situate dincolo de limita violetă a domeniului vizibil, se folosesc, fie plăci fotografice obişnuite (până spre cca 20C0 A), cum şi plăci fotografice cu strat sensibil sărac în gelatină sau cu strat sensibil fluorescent (folosite în domeniul cu lun- ii gimi de undă mai mici decât cca 2000 A), fie celule fotoelectrice. în domeniul razelor X, care se acopere, în partea lungimilor de undă mari, cu cel al radiaţiilor ultraviolete cu lungimi de undă mici, se folosesc plăci fotografice (de tipul celor folosite în ultravioletul extrem, pentru razele X vecine cu ulîrav’oletul, sau plăci obişnuite pentru razele X cu lungimi de undă mai mici), ecrane fluorescente sau fosforescente (cu plati-nocianură de bariu, wolframat de calciu, etc.), camere de ionizafie (v. lonizafia,cameră de ~), etc. în domeniul razelor ţ se folosesc, în special, dispozitive cu ionizare (camere de ionizafie, contoare de ioni, etc.), şi, uneori, plăci fotografice. î. Receptor telefonic [Tejie^OHHbifi npneM-HHK; récepteur téléphonique; Fernhörer; receiver; telefon-vevő]: Aparat care transformă oscilafiije electromagnetice dintr'un circuit electric, în oscilaţii acustice, pe cari le radiază pentru ascultarea la ureche a sunetelor sau a convorbirilor telefonice. E format dintr'un transformator Receptor telefonic electromagnetic. B) bobină de excitafie; N—S) magnet permanent; PP) piese -polare; DF) diafragmă feromagnetică; PA) pavilion acustic. electroacustic şi un radiator acustic. După natura transformării electroacustice, se deosebesc receptoare electromagnetice, cari sunt cele mai frecvente, receptoare electrostatice, termofonice şi piezoelectrice. Un receptor electromagnetic are unu sau doi magneţi permanenţi, de polarizaţie, şi două piese polare de fier moale, pe cari sunt înfăşurate bobinele de excitaţie parcurse de curentul de conversaţie, şi o diafragmă feromagnetică formând armatura pieselor polare. Oscilaţiile electromagnetice recepţionate fac să varieze, după forma mersului lor în timp, inducţia din întrefierul dintre diafragmă şi piesele polare; atracţiunea exercitată asupra diafragmei variază în acelaşi fel, producând, prin vibraţia acesteia, unde sonore cari reproduc sunetul sau vocea transmisă la ce’ălalt capăt al liniei. Receptorul e construit, în general, în formă de capsulă, care poate fi uşor înlocuită şi e ţinută într'un locaş de materia! izolant, care serveşte, în acelaşi timp, ca suport şi ca pavilion acustic. 2. ~ telegrafic [TeJierpa^HHH npHeMHHK; récepteur télégraphique; Empfánger; receiver; táviró-vevö]: Aparat telegrafic cu ajutorul căruia semnalele telegrafice primite de pe linie sunt recepţionate, traduse şi înregistrate. Dacă receptorul înregistrează pe o bandă de hârfe, prin linii şi puncte succes’ve, semnalele telegrafice cari corespund literelor, cifrelor şi semnelor or-iogrcfce ale codului Morse, el se numeşte receptor Morse (v. sub Telegraf Morse). Dacă receptorul asigură traducerea automată a semnalelor telegrafice recepţionate, în caractere tipografice, pe cari le imprimă pe o bandă sau pe o foaie de hârtie, el se numeşte receptor impri-mător (v. sub Telegraf). 3. Reciclu; Sin. Redrculaţie (v.). 4. Recif [pn(J); récif; Riff; reef; recif]. Geo/..* Construcţie submarină stâncoasă, clădită de organismele cari secretă carbonat de calciu, şi cari trăiesc în colonii (corali; briozoare, alge, etc.). 5. Recifale, calcare ~ [noAHOAribie n33eeT-HflKH; calcaires récifaux; Riffkaikén; limestone reefs; kagylós mészkő]. Geo/.: Mase de calcar, uneori cu grosimea de sute de metri, cari se găsesc în diferite formaţiuni geologice, construite de vieţuitoarele cari secretă un schelet calcaros rigid, folosind carbonatul de calciu din apa mării. Cele mai importante vieţuitoare constructoare de recifi au fost, în trecutul geologic ai Pământului, şi sunt şi astăz:, coralierii. Afară de aceştia, mai construesc recifi şi alte animale marine cu scoica groasă, de exemplu unele lamelibranhiate (ostreide, caprot'ne, etc.) sau unele gasteropode (Actaeonella, Hippurites, etc.), ca şi unele alge (Lithotamnium). Coralierii trăiesc în mări puţin adânci, limpezi şi cu climat cald, subtropical. — Prezenţa calcarelor recifale într'o regiune arată că marea în care s'au format acele calcare se găsea, în momentul formării lor, în condiţiunile arătate mai sus. Grosimea mare, de câteva sute de metri, a unor bancuri de calcare recifale, se explică prn faptul că, pe măsură ce reciful prins pe fundul puţin adânc (câteva zeci de metri), creştea spre suprafaţa mării, acest fund se afunda lent. s. Recipient [peiţHiineBT, cocy#; recipient; Rezipient; recipient; recipiens, tartány]. Tehn.: Solid care prezintă o cavitate amenajată pentru a primi şi a conţine un fluid sau un material în granule sau în pulbere. Poate fi deschis sau închis (sub presiune, la presiune atmosferică sau sub depresiune). Poate fi confecţ’onat din diferite materiale ca: tablă de metal, beton, gresie, sticlă, lemn, etc. Sunt recipiente: rezervoarele, basinele, buteliile, butoaiele, etc. — Exerrple: 7. ~ amortisor. V. Rezervor de amorti-sare la pompe. 8. ^ de aer: Sin. Recipient amortisor, Cameră de aer, Cameră pneumatică, Rezervor amortisor la pompă cu piston, Rezervor de amortisare la pompe (v.). 9. ~ de colectare [cŐopHbiö pe3epByap; récipient collecteur; Sammelbehălter; collecting 267 véssél; gyűjtő tartény], Canal.: Recipient sub nivelul pavajului unei străzi f al unei piefe, curfi sau al , pardoselii unei încăperi, care serveşte la co-tectar^a apelor de ploaia, a celor provenite dintopirea Zăpezii, sau a apelor de spălare, la separarea prin decantare a granulelor solide Recipient de colectare. (nisip, pietriş) l)caPac de fontă, cu grătar; 2) conductă din acestea şi, *eŞ*re; 3) depozit pentru materiale eventual, la separate prin c'ecantare (adâncime, scurgerea ape- cca 50 cm)* lor la canal. Se construeşte din cărămidă sau din tuburi de beton prefabricata; are, de obiceiu,secfiunea pătrată sau rotundă, şi e acoperit, la nivelul terenului, cu un capac de fontă, cu grătar (v. fig.); scurgerea din recipient se face, de obiceiu, printr'un sifon. Se aşază în punctele joase ale, terenului, Redp'entele cari colectează apele uzate şi dejecfiile dintr'o gospodărie, prin una sau prin mai multe conducte, şi cari au capacitate mare şi sunt acoperite cu un capac plin, se numesc haznale. Recipientele de scurgere cari colectează apa de pe străz» şi sunt aşezate pe traseul rigolelor, la marginea trotoarelor sau în piefe, se numesc recipiente de scurgere sau guri de stradă (v.). Materialele solide antrenate, separate din apă, sunt scoase periodic din depozitul recipientului. 1. Recipient de macara: Sin. Benă de macara. V. Bană 2. 2. ~ de presiune: Sin. Rezervor de presiune (v.). I, ~ de scurgere: Sin« Gură de stradă (v.). 4. ~ pentru hidrofor [npHeMHHK flJlH THAPO-4>opa; récipientpour hydro-phore; Hydrophorbehălter; hydrophore vessel; hidrofor-tartány]: Recipient de tablă de ofel, pentru apă şi aer sub presiune, folosit în in-stalafiile de hidrofor. De obiceiu, e protejat contra coroziunii, prin metalizare cu z nc sau prin vopsire. Are | 7 forma de cilindru circular, Recipientpenfru hidrofor, in general vertical, cu fun- I) recipient; 2) inel de durile bombate în afară, şi e înzestrat cu racorduri pentru armaturile indicatorului de nivel, cu feavă de intrare şi de ieşire a apei, şi cu feavă de golire. Recipien-e|e mari au gură de curăfire (v. fig.). sprijin; 3) racord pentru indicator de nivel; 4) racord pentru aer; 5) racorduri pentru intrarea şi penfru ieşirea apei; 6) feavă de golire; 7) gură ce vizitare. 5. Reciproc [B3aHMHbiH; réciproque; reziprok; reciprocal; reciprok]. Mat.: 1. Calitatea unui număr, în raport cu alt număr, de a da cu acesta un produs egal cu unitatea. Sin. Invers. — 2. V. Reciprocă. e. Reciprocă [oöpaTHan TeopeMa; réciproque; Reziproke; reciprocal; reciprok]. Mat.: Teoremă ale cărei premise sunt concluziile altei teoreme, şi invers. Sin. Teoremă reciprocă. 7. Reciprocă: Sin. Figură reciprocă (v. Reciproce, figuri 8. Reciprocă, ecuafie ~ [B03BpaTH0e ypaB-HeHHe; équation réciproque; reziproke Glei-chung; reciprocal equation; reciprok egyenlet]. Mat.: Ecuafie cu o singură necunoscută, ale cărei rădăcini sunt, două câte două, una reciproca celeilalte. O ecuafie reciprocă nu-şi schimbă forma când se schimbă necunoscuta x în 1/jc. 9. Reciproce, figuri ~ [rpa(|)H4ecKoe onpe-AeJieHHe ycHJlHH; figures réciproques; reziproke Figuren; reciprocal figuren; kölcsönös képek]. Stat.: Construcfie gref că cu ajutorul căreia se determină eforturile din barele unei grinzi cu zăbrele. Figura cu ajutorul căreia se face această determinare se numeşte reciproca figurii grinzii cu zăbrele. — Două figuri se numesc reciproce, dacă satisfac următoarele trei condifiuni: au acelaşi număr de laturi; câte o latură a unei figuri este paralelă cu câte o latură a celeilalte; laturilor concurente într'un punct ale uneia dintre figuri le corespund, în cealaltă figură, laturi paralele cari formează un poligon închis, şi viceversa. Elementul de bază al acestei construcfii este exprimarea grafică a faptului că fiecare nod în care se aplică sarcini exterioara şi forfele interioare (eforturile) din bare se găseşte în echilibru. Razultanta tuturor acestor forfe trebue să fie nulă, ceea ce se exprimă grafic prin faptul că poligonul forfelor e un poligon închis. Dacă din numărul de forfe exterioare şi de eforturi cari se aplică într'un nod nu sunt cunoscute două dintre eforturi, acestea pot fi determinate oricând, întru cât rezultanta celorlalte forfe cunoscute se poate descompune după direcfiile celor două eforturi necunoscute, cari sunt tocmai direcfiile barelor respective. Problema se reduce deci la descompunerea unei forfe după două direcfii, operafiune care trebue făcută în fiecare nod. Determinarea eforturilor din barele unei grinzi cu zăbrele se face în modul următor, cu ajutorul figurilor reciproce (v. fig.): Domeniile determinate de poligoanale închise sau deschise, formate din forfele exterioare şi din eforturi, se notează cu litere; citirea se face totdeauna în sensul orar. O forfă exterioară, de exemplu forfa din (2), se citeşte forfa bd\ forfa din (3) se citeşte ba) un efort, de exemplu efortul din bara (2—3) pentru nodul (2), se citeşte efortul ec, iar pentru nodul. (3) acest efort se citeşte ce, Printr'o metodă grafică sau analitică se determină valorile reaefiunilor Vi şi V2, adică forfele ab şi fb. Se construeşte, la o scară oarecare, poligonul 268 forfetar, aşezând toate forfele exterioare în ordinea în care S3 întâlnesc pe conturul grinzii şi respectând notafiile adoptate pe grindă (Pentru claritate, în poligonul forfelor, acestea nu se desenează pe aceeaşi dreaptă, ci pufin depărtate una de alta, deşi se găsssc toate pe o linie de referinfă verticală); forfele dintr'un nod în care se întâlnesc două bare se descompun, grafic, după direcfiile acestor bare, în cari nu se cunosc eforturile. — Se începe cu reacfiunea ab, care se descompune după direcfiile eforturilor bc şi ca şi, deci, în poligonul forfelor se trasează o dreaptă paralelă prin b la efortul bc, şi prin a, o dreaptă paralelă la efortul ca; notând cuc întretăierea celor două paralele, se obfine figura abc, care, penfru echilibru, trebue să fie un poligon de forfe înch's; citirea şi interpretarea sem elor eforturilor se fac în modul următor: efortului bc din grindă îi corespunde latura bc; citirea efor ului pe construcfia grafică, adică pe reciproca grinzii inifiale date, se face în acelaşi fel ca pe o grindă, în ordinea literelor. Pentru nodul (I)» efortul în reciprocă e orientat dela b spre c, adică apasă în nodul (I); există deci compresiune în bară. Efortului ca din grindă îi corespunde în reciprocă latura ca, care e orientată în reciprocă dela c spre a, adică e un efort de întindere (irage de nodul I). Trecând la nodul (2), în care nu sunt cunoscute eforturile de şi ec, se observă că în nodul (2) sunt cunoscute efortul cb — compresiune — şi forfa bd, dată; în reciprocă se pleacă dela efortul cb, se desenează la capătul său forfa bd, prin d, se trasează o dreaptă paralelă cu efortul de, iar prin c se trasează o paralelă cu ec. La întretăierea lor se determină punctul e. Poligonul cbdec e un poligon de forfe închis: deci efortul de din reciprocă e orientat spre nodul (2), adică e o compresiune, iar ec e orientat astfel, încât trage de nod, adică e un efort de întindere. Se trece la nodul (3), cu forfele cunoscute ha, ec şi ce — şi se determină că eforturile eg şi gh sunt întinderi. în nodul (4) sunt cunoscută ge, ed, df şi se determină efortul fg, care e de compresiune. Ca verificare, în nodul (5), în care se întâlnesc eforturile hg, gf şi fh în reciprocă, trebue să apară un poligon închis h-g-f. Se observă că unui domeniu închis sau deschis de pe grindă îi corespunde în reciprocă un punct în care sunt concurente toate eforturile cari limitează acel domeniu. Unui nod al grinzii îi corespunde îr& reciprocă un poligon de forfe închis. La scara la care s'a construit poligonul de forfe, se citeşte valoarea eforturilor din bare. Sin. Epura Cre-mona-Maxwell. î. Reciprocitatea dintre reacfiuni şi deplasări [B3aHMHocTb peaKiţHH h nepeMemeimfí; réciprocité entre réactions et déplacements^ Gegenseitigkeit zwischen Rückwirkungen und Ver-schiebungen; reciprocity between reacfions and displăcements; reakcióerők és csúszások közötti kölcsönösség]. Mec., Sfat.; Reacfiunea din reazemul i al unui corp elastic rezemat static nedeterminat, provenită dintr'o încărcare unitate a- plicatăîn pune- Reciprocitatea dintre reaefiuni şi depla-tul k al SÍS- sări. ternului, este egală şi de semn contrar cu deplasarea în punctul k, provenită dintr'o deplasare egală cu umtatea punctului de reazem i (v. fig.), adică rik ~ ^hi* Teorema rezultă ca un caz particular din teorema reciprocităţii lucrului mecanic virtual (v.)* Sin. Teorema lui Gvozdev. 2. ~ tensiunilor tangenfiale [B3aHMH0CTb KacaTejibHbix HanpflHxeHHH; réciprocité des tensions tangentielles; Gegenseitigkeit der Schub-spannungen; reciprocity of the tangential stresses, reciprocity of the shear stresses; tangsnciâlis feszültségek kölcsönössége]: Proprietatea componentelor tensiunilor tangenţiale din oricari două seefiuni perpendiculare una pe alfa, normale pe muchia de întâlnire â secţiunilor, de a fi egale în valoare absolută şi da a fi orientate, fie ambele spre muclve, fie ambele din spre muchie. Această proprietate a tensiunilor tangenţiale rezultă din tsorema momBntalor — şi exprimă că tensorul stare de tens'une (v.) al mediilor mecanice continue e simetric. — Fie ax, oy şi az tensiunile normale pe secţiunile respectiv perpendiculare pe axele x, y, z ale unui sistam drept de coordonate carfesiene, şi fie z2x, %yx, z2y şi Zxg tensiunile tangsnţiale în secţiunile normale pe axa de coordonată considerată şi orientate paralel, cu acea axă (de ex., Ia zxy primul indice reprezintă secţiunea normală, iar al doilea indice, axa după care e orientată tensiunea). Astfel, tensorul stare de tensiune are matricea o X X *xz Xyx Tyz z x G„ ZX yzy T iar proprietatea de reciprocitate a tensiunilor tan- U-* j*-' 269 ^genfiale se exprimă prin relafiile: ^xy^^yx' ^yz^^zy' ^zx^^xz’ cari exprimă condifiunea de simetrie a tensorului stare de tensiune. 1. Reciprocităţii, teorema ~ [TeopsMa B3a-HMHOCTH; théoréme de la réciprocité; Lehrsatz der Gegenseit?gkeit; theorem of the reciprocity; kölcsönösségi tétel]. Elf.: Intensitatea ik a curentului electric care trece printr'o latură k a unei refele electrice sub acfiunea excluzivă a unei ■tensiuni electromotoare Ue în latura / a refelei e egală cu intensitatea ij a curentului electric care ar trece prin latura / a reţelei sub acfiunea excluzivă a tensiunii electromotoare Ue, dacă aceasta s*ar găsi în latura k a refelei. Sin. Teorema lui Maxwell* 2. Reciprocităţii, teorema ~ deplasărilor [Teo-peMa B3aHMHocTb DepeMemeHHH; théoréme de la réciprocité des déplacements; Lehrsatz der Verschiebungengegenseitigkeit; theorem of the displacement reciprocity; csuszás-kölcsönösségek iétele]. Mec., Stat.: Teoremă referitoare la sistemele elastice, cu următorul enunf: Deplasarea a unui punct Pk al sistemului, în direcfia forfei JF^= 1, presupusă aplicată singură în punctul Pi al sislemului, e egală cu deplasarea hikj a punctului Pi în direcfia forfei Fk—\, presupusă aplicată shgură în punctul Pk: Deplasarea în direcfia încercării unitate din starea I, provocată de încărcarea uni- ,_______________ /fate din starea 11, e _______ „ deci egală cu depla- i i k'f sarea în direcfia în- < | cărcării unitate din Í \f^ stareţ Ilf provocată ^ de încărcarea uni- 4^""""......... "'’tate ' 'din starea 1. ^ Teorema e mai ge- Reciprocitatea deplasărilor, nerală. Ea se aplică forfelor lagrangiene şi coordonatelor lagran-giene corespunzătoare: Dacă ambele încărcări sunt forfe, deplasările vor fi săgefi: vik j=vki p Când ambele încărcări sunt momente, 0t-*fW=0^fW» ..deplasările" vor fi rotiri. în aceste notafii, cari reprezintă şi coeficienţi de influenfă, primul indice arată locul în care se produce deplasarea; al doilea indce, locul în care se aplică acţiunea care provoacă deplasarea, iar al treilea indice arată acţiunea care provoacă deplasarea; de exemplu, vikj e săgeata în secţiunea i, când în secţiunea k se aplică forţa Fk — Dimensiunile coeficienţilor de influenţă se determină împărţind dimensiunea simbolului care-i reprezintă prin dimensiunea acţiunii ponderomo-ioare; de exemplu, dimensiunea mărimii e L/F—LF 1, dimensiunea mărimii viJlfn e L/LF — F 1« etc. Săgeata e egală cu încărcarea respectivă, care o provoacă, înmulţită cu coeficientul de influenfă: — şi are dimen- siunea L. Sin. Teorema lui Maxwell. s. teorema ~ lucrului mecanic virtual [TeopeMa B3aHMHOCTb B03M0>KHbix paőoT; théoréme de la récprocité du travail mécanique virtuel; Lehrsatz der Gegenseitigkeit der virtuel-len MaschinenarbeH; theorem of the reciprocity of the virtual machine work; virtuális mechanikai munka kölcsönösségének tételé]: Teoremă referitoare la legătura dintre încărcările şi deplasările corespunzătoare, în două grupuri de încărcări aplicate solidelor elastice cari satisfac legea lui Hooke: Fie starea 1 a unui sistem de solide elastice, în care i se aplică un grup oarecare de încărcări Fit F^r-F^ deplasările corespunzătoare lor (de ex. săgefile) fiind slarea II a sistemului, în care i se aplică un alt grup de încărcări Flt F^"Fn, diferit şi independent de primul, deplasările corespunzătoare lor fiind îl, Lucrul mecanic virtual pe care l-ar produce încărcările din starea l, dacă sistemul ar avea — în *_______________f 4? direcţia acestor încărcări— deplasări egale cu proiecţiile pe ele ale deplasărilor cari se produc când se aplică sistemului grupul II de încărcări, e egal cu lucrul mecanic virtual pe care l-ar produce încărcările din starea 11, dacă sistemul ar avea — în direcţia acestor încărcări —■ deplasări egale cu proiecţiile pe ele ale deplasărilor cari se produc când se aplică sistemului grupul I de încărcări, adică Reciprocitatea lucrului - mecanic vi tual. Xftf'*- i—\ *=1 Sin. Teorema lui Betti. 4. teorema ~ reacfiunilor [TeopeMa B3a-HMHOCTb peaKlţHH; théoréme de la réciprocité des réacfions; Lehrsatz der Gegenseitigkeit der Gegenwirkungen; theorem of the reciprocity of the reactions; reakcióerők kölcsönösségének tétele]: La un sis- f , temstaticnede- jnmm......... ......... ■ , terminat, reac- ^ ' • ţiunea din reá- TfiT* 1 I hi zemul i, dato- * rită unei deplasări egale * cu unitatea a JS» SI k* reazemului k, e egală cu reacfiunea din . , .. reazemul k, a- Reciprocitatea react.unilor. tunci când reazemul i are o deplasare egală cu 270 unitatea, adică rik ““ rkif sensurile pozilive ale reacfiunilor fiind sensurile deplasărilor unitate. Teorema rezultă ca un caz particular din teorema reciprocităfii lucrului mecanic virtual. Sin. Teorema lui Rayleigh. î. Recirculare: Sin. Recirculafie (v.). 2. Recirculafie [peiţupKyjiHiţHfl; récirculation, reprise; Wiederzirkulation; récirculation; újrake-ringés]. 1. Tehn.; Reintroducerea parfială sau totală, în circuitul unei instalafii termotehnice, a agentului frigorific sau ca orific, respectiv a fluidului tratat, după ce a fost adus în condifiunile impuse de serviciu. Recirculafia se foloseşte la instalaţiile în circuit închis, cu o eventuală completare a pierderilor. Exemple: Recirculafia apei industriale de răcire a unui condensator cu circuit de răcire închis, printr'un răcitor cu fascine; recirculafia aerului din încăpere, în instalafiile de încălzire centrală cu aer cald, sau în instalafiile da condifionare a aerului; recirculafia pentru obfinerea unui regim termic optim în industria petrolieră (recirculafia fifeiului, dela pornirea instalafiei de dis ilare tubulară a fifeiului, până la atingerea condifiunilor de lucru normale, adică tragerea fifeiului dela fundul coloanei, pomparea lui prin cuptor din nou în co!oană, şi aşa mai departe, până când produsale încep să di-stile norma!, iar materialul din fundul coloanei a ajuns la caracteristicele păcurii). Sin. Reciclu, Repriză, Recirculare. s. Recirculafie [peiţHpKyjifliţHfl; récirculation; Rezirkulation; récirculation; újrakeringés]. 2. Chim., Ind. petr.: Trecerea repetată a unui material prin-tr’o instalafie, în scopul măririi randamentului ei. Se foloseşte, în general, în instalafiile continue. Recirculafia în scopul măririi randamentului se face, de exemplu, în instalafiile de cracare din industria petrolieră. La o singură cracare se poate obfine numai o parte din benzina cracată. De ace sa, pentru mărirea randamentului în benzină, se supune amestecul de materie primă şi fracfiuni intermediare la mai multe treceri prin cuptor. La trecerea repetată S3 produce cracarea fracfiunilor inter-m ^diare pentru obfinerea de benzină suplemen-tară. După 2-**3 cicluri de lucru, condensatul de cracare reprezintă practic stadiul de cracare. Coeficientul d 3 recirculafie e raportul dintre încărcarea cuptorului şi materia pr'mă de alimentare, sau raportul d'ntre benzina total produsă şi benzina produsă la o singură trecere. Nu e practic să se lucreze însă cu un coeficient de recirculafie mars, d şoarece scade producţia pe zi a instalaf iei de cracare termică. Un avantaj important pe care-prezintă un coeficient de recirculafie mai mare e randamentul mai mare în benzină al instalafiei (deşi randamentul pe trecere scade) şi faptul că se evită cocsaraa timpurie a instalaţiei. Sin. Reciclu, Repriză, Recirculare. 4. Redidire: Sin. Reconstrucţie 2 (v.). 5. Recaacere [OTJKHr; recuit; Glűhen; anneal-ng; izzitás]. Met!.: 1 Tratament termic aî ma- talelor în stare solidă, care consistă în încălzirea (cu vitese prescrise) până la o temperatură din-tr'un interval determinat, în menţinerea constantă a temperaturii pe un anumit timp dat sau în oscilarea ei în jurul unei temperaturi medii, şi apoi în răcirea (cu anumite vitese) până ia temperatura mediului înconjurător, în scopul da ale aduce în starea corespunzătoare diagramei de echilibru, de a le modifica proprietăţile fizico-chimice, mecanice, tehnologice, cristaline sau structurale, sau de a le degazeifica. Vitesele de încălzire şi de răcire, temperaturile de atins, duratele de menţinere la aceste temperaturi sau de oscilare în jurul lor, atmosfera în care se fac încălzirea şi răcirea, şi alţi factori, se stabilesc după metalele tratate şi după scopurile urmărite. Reuşita recoacerii depinde în mare măsură da stabilirea cohdiţiunilor *de lucru şi a regimurilor de temperatură, şi de respectarea lor riguroasă în practică. în fabricaţia anumitor sortimente de produse metalice, cum sunt benzile, tablele şi trefilatele, recoacerea constitue una dintre fazele importante ale procesului tehnologic. Recoacerea se efectuează asupra peselor turnata, asupra materialului prelucrat prin deformare la cald sau la rece şi, uneori, asupra pieselor sudate. Prin recoacere pot fi atinse unul sau, concomitent, mai multe dintre scopurile următoare: înmuierea, pentru realizarea unor caracteristice mecanice sau tehnologice determinate, pentru îniesn’rea pre’ucrării ulterioare; înlăturarea tensiunilor proprii, cauzate dă prelucrarea prin deformare plastică (forjare, laminare, tragere, trefilare), sau da răcirea neuniformă a pieselor mari; fărâmiţarea grăunţilor mari ai structurii cristaline şi obţinerea unor corelaţii favorabile ale proprietăţilor de rezistenţă, elasticitate şi plasticitate; objinerea unei structuri de echilibru (uniforme) în tot cuprinsul piesei (omo-geneizare); modificarea proprietăţilor magnetice sau electrice ale ofelului; eliminarea gazelor; reducerea fragilităţii; schimbarea compozîfei chimice (de ex., prin recoacerea tablelor de ofel în atmosferă de hidrogen se reduc oxizii de fier şi de mangan, iar carbonul şi sulful pot fi înlăturaţi aproape complet). Uneori, se efectuează mai multe tipuri de recoacere asupra aceluiaşi material, fie pentru îmbunătăţirea mai multora dintre calităfile lui (de exr omogeneizare şi normalizare), fie pentru anihilarea întră ele a desavantajalor fiecăreia dintre recoaceri (de ex., uneori, normalizare şi datensionare), (v. fig. sub Recoacere de. înmuiere). La fontele albe se face recoacerea demalea-bîlizare (v.) pentru producerea foniei maleabile (v.). e. Recoacere; 2. Sin. Recoacere de înmuiere (v). 7. Recoacere ciclici- Sin. Recoacare pendulară. V. sub Racoacere da înmuiere. 8. ~ compleţi; Sin. (impropriu) Recoacere de omogeneizare, Omogeneizare (v.). 271 1. Recoarere de detensionare [otjkht /jjih CHflTHH HaTíiHCeHHÖ; recuit pour l'élimination des tensions; Spannungsfreiglühen; annealing for elimination of stra n; feszüliségoldó izzitás]: Recoacere efectuată pentru eliminarea sau pentru reducerea tensiunilor proprii; constitue cel mai obişnuit tratament de recoacere. Se foloseşte la toate metalele în cari apar tensiuni proprii cauzate de răcirea rapidă sau neuniformă (de ex. după turnare), sau după tratamentele termice sau prelucrările mecanice la cari au fost supuse. Se foloseşte şi pentru eliminarea gazelor (în special a hidrogenului) şi pentru reducerea fragilităţii. Recoacerea peniru eliminarea tensiunilor proprii se face prin încălzire !a temperaturi cari depind de calitatea metalului şi de valorile tensiunilor, dar sunt mai joase decât cele corespunzătoare puncte'or de transformare AJt După încălzire, care e cu atât mai lungă cu cât temperatura de încălzire e mai joasă, e necesar ca metalul să se răcească încet, astfel încât să nu se mai producă alte tensiuni. Sin. Recoacere pentru eliminarea tensiunilor proprii (v. fig. şi fig. sub Recoacere de înmuiere). 2. ~ de difuziune: Sin. Recoacere de omogeneizare, Omogeneizare (v.). s. ~ de globulare [rjioóyjnppHbiH otjkht; re-cuif pour cémentite globulaire; Glühenfür Globular-zementt; annealing for globular cementite; glo-buláris cementit izzitas]. tV. sub Recoacere de înmuiere. s. ~ de înmuiere [oTîKHr fljipi pa3MflrqeHHn; recuit d'adoucissement; Weichglühen; tempering for softening; lágyító izzitás]: Recoacere aplicată ofelurilor pentru a ie da o duritate cât mai mică, în vederea prelucrării lor prin deformare la rece sau prin aşchiere. Tratamentul consistă, de obiceiu, în încălzirea şi menfinerea ofelului, un t’mp foarte lung, la o temperatură cu pufin mai joasă decât temperatura corespunzătoare punctelor A± (de obiceiu 650”'690°), urmată de răcire, a cărei vitesă nu are inf uenfă mare. Cementita din per-lită tinde să ia forma globulară (sferoidală), astfel încât structura ofelului e ferită cu cementita globulară, sau un amestec de perl tă lamelară, ferită şi cementită globulară. Duritatea ofelului scade foarte mult. Un alt tratament de îrmuhre, prin obfine-rea unei structuri cu cementită globulară, e recoacerea pendulară; acesta consistă în încălzirea Diagrame de recoacere. A) şi B) porfiuni din diagrama fier-carbon, cu reprezentarea zonelor de încălzire pentru recoacere; C) omogeneizare,, D) normalizare şi E) recoacere de detensionare, a nuui ofel cu 0,25% C; F) recoacere de înmuiere prin încălzire prelungită dedesubtul temperaturi Tj a punctului Aj; G) recoacere de înmuiere prin răcire lentă dela o t mperatură superioară şi foarte apropiată de Tv şi H) recoacere de înmuiere prin osciiafie în jurul temperaturii de transformare Tt» a unui ofel cu 0,9% C; Q) curba punctelor de transformare A\] Cg) curba punctelor de transformare Az; Ccmj curba punctelor de transformare Acm; S) curba sclidus; Tj) temperatura corespunzătoare punctului de transformare Aj; T§) temperatura corespunzătoare pun tului de transformare >A3; Tp) temperatura corespunzătoare limitei c'e plasticitate; 1) zonă de încălzire pentru omogeneizare; 2) şi 3) sau 4) zone de încălzire pentru normalizare; 2) şi 4) zonă de încălzire pentru călire; 5) zonă de încălzire pentru recoacerea de înmuiere sub A^, 5) şi 6) zonă c'e încălzire pentru recoacerea prin osciiafie în jurul lui Aj; 7) zonă de încălzire pentru recoacerea de detensionare. 272 ofelu’ui pufin deasupra punctului de transformare perlitică Alt urmată de răcirea sub el şi de repetirea acestei oscilafii de câteva ori (în jurul punctului Aj), după care se efectuează o răcire lentă (1,5—2 ore) în cuptor, până la 650°, iar apoi o răcire în aer liber, cu vifesă oarecare.— De asemenea, se poate obfine ofel cu cementită globulară şi prin încălzirea Ja o temperatură pufin superioară punctului A± ţ740--7600), urmată de răcire lentă în cuptor, început de recristalizare; pentru accelerarea recris-talizării, recoacerea se efectuează la temperaturi cu 200--300° mai înalte decât pragul recristaliza-rii. La ofeluri, temperatura de încălzire pentru recristalizare depăşeşte temperatura punctelor critice ale diagramei de echilibru fier-carbon; în practică, temperaturile acestor puncte critice servesc drept temperaturi de orientare la recoacere, cu toate că transformarea de eliminare a ecruisa- 3 b c d Ml 0,25 0.50 0,75 1,09 1,20 1.5 %f 0 im A y 1 sfat* /*1 Ccem '4X6 Ü22S safi '//// / r r’ 0 H 4 1 is%r fi iW Sto* / Gr .. 2 h' 1.5% C 0 0,25 0,50 0.75 ICO 1.25 1,507,0 0 1 150 Tratamente de recoacere a ofelurilor. -a) normalizare obişnuită (ofeluri hipoeutectoidice şi hipereutectoidice); b) recoacere de înmuiere sub Ai (penfru perlita şi cementita globulară, în amestec); c) şi d) recoacere simplă, respediv pendulară, penfru globulare; e) recoacere de detensionare; f) recoacere pentru reducerea fragilităţii după decapare; g) recoacere dublă (combinată), de normalizare şi de înmuiere şi detensionare a ofelurilor aliate hipoeutectoidice (stânga) şi a cfelurilor de scule hipereutectoidice (dreapta); h) recoacere dublă de omogeneizare şi normalizare a ofelurilor de construcfie; Ci) curba punctelor de transformare Ai", Cg) curba punctelor de transformare A§\ Ccem) curba punctelor de transformare Acem; Tf) temperatură de recristalizare; săgeată dreaptă orientată în jos (Í), răcire bruscă; săgeată ondulată orientată în jos (2), răcire lentă; săgeată dreaptă orientată în sus (3), încălzire, până la 650°, şi apoi da răcirea în aer liber (cu vifesă oarecare) până la temperatura mediului înconjurător (v. fig. b, c şi d). î. Recoacere de maleabilizare [oTHtHr /yiH KOBKOCTH; recuit de malléabiiisation; Temperglü-hen; malleabilization annealing; temperizzitás]: Recoacere a pieselor de fontă albă, turnată, de compoziţie adecvată, pentru a obfine piese de fontă maleabilă. După compozifia fontei şi după mediul, temperatura şi durata recoacerii, se obfin piese de fontă maleabilă a!bă, fontă maleabilă neagră sau fontă maleabilă cu misz negru şi cu marginea albă. V. şi sub Fontă maleabilă şi sub Malea-bilizare. 2. ~ de normalizare. V. Normalizare. s. ~ de omogeneizare. V. Omogeneizare. 4. ~ de recristalizare [oTJKHr fljin penpH-CTaJIJlHSaiţHH; recuit de recristallisation; Rekri-staliisationsgliihen; recrystallisation annealing; ujra-kristélyosifási izzitás]: încălzirea metalelor şi a al:ajeor ecruisate prin deformare ia rece, pentru transformarea structurii lor cristaline — prin recristalizare (v.), — în structură cu cristale nedeformate. Recoacerea de recristalizare se efectuează la o temperatură mai înaltă decât temperatura de jului nu e legată de transformările reprezentate în diagrama fier-carbon. 5. ~ de sfabilizere [oTTKHr #jih CTaŐHJiH-3HpOB3HH5î; recuit de stabiPsation; Stabil'sie-rungsglühen; stabilizat'on annealing; sztabiPzáló izzitás]: 1. Tratament de recoacere aplicat aliajelor cari, la temperaturi ridicate, confin compuşi în solufie solidă, pentru a favoriza precipitarea acestora şi a stabiliza structura a!iajelor (de ex. aliaje de aluminiu, de magneziu, ofeluri inoxidabile cu titan sau columbiu). De exemplu tratamentul ofelurilor inoxidabile austenitice, cari confin titan sau columbiu, consistă în încălzirea la o temperatură cuprinsă în zona de transformare, pentru a precipita cât mai mult carbon sub formă de carbură de titan sau de -car-bură de columbiu, urmată de răcire lentă. Procedeul înlătură precipitarea acestor carburi la temperaturi mai joase decât cea de recoacere, cari ar putea reduce rezistenfa la coroziune a ofelului. — 2. Sin. Recoacere de detensionare (v.). 6. ~ isotermă [H30TepMHH9CKHH OTJKHr; recuit isothermique; isothermale Glühung; iso-thermal anneai'ng; izotsrmikus izzitás]: Sin. impropriu pentru Călire isotermă, Călire în trepte (v.). m 1. Recoacene pendulară [oTîKHr npH KOJie-ŐaHHa BOKpyr recuit par oscillation autour -de Aa; Glühen durch Pendein um At; annealing by oscillat'on around A*; ciklikus izzitás]. V. sub Recoacere de înmuiere. 2. ~ penfru egalizarea compoziţiei solufiei solide: Sin. Recoacere de omogeneizare, Omo-geneizare (v.). 8. *s/ penfru eliminarea ecruisajului: Sin. Recoacere de recristalizare (v.). 4. ~ penfru eliminarea fensiunilor proprii: Sin. Recoacere de defensionare. s. ~ penfru fărâm if area grăuntelui: Sin. Normalizare (v.). 6. ~ penfru grăunte mărunt: Sin. Recoacere pentru fărâmifarea grăuntelui, Normalizare (v.). 7. penfru obfinerea stării de echilibru. V. Recoacere da normalizare. 8. ~ penfru perlifă lamelară [OTîKHr jţJifl nJIâCTHHHaTblH nep jHT; recu;t pour perlif a lamel-laire; Glühen für lamellarer Perlît; annealing for lamellar perlite; >zzitás lamellás periit számára]. V. sub Recoacere de înmuiere. 9. ~ pentru reducerea tensiunilor proprii: Sin. Recoacere de defensionare (v.). 10. 'v pentru regenerare: Sin. (parfial) Recoacere de normalizare. V. sub Normalizare. Exemple de recoacere, după procedeul sau după mediul de încălzire: 11. Recoacere în cutie [omnr flmHHHbifi; recuit en boîte; Kastenglühen; box annealing, block annealing; ládaizzitás]: Recoacere la care materialul e introdus într'un recipient de metal, închis etanş, cu sau fără material de împachetare, pentru a micşora la minimum oxidarea; cutiile sunt introduse într'un cuptor. încărcătura e încălzită încet, de obiceiu la temperatura dorită; apoi e racifa încet. Sin. Recoacere în oală. 12. ~ în oală. V. Recoacere în cutie. 13. ~ „oglindă" [„3epKaJlbHbiH" OTHttfr; re-cuit miroitant; Spiegelglühen; spiegel annealing; tükörizzitás]: Recoacere efectuată într'un cuptor cu atmosferă controlată, neutră, astfel că ox’da-rea la suprafafă a materialului se reduce la minimum şi suprafafa rămâne curată. 14. ~ prin flacără [oTJKHr iiJiaMeHeM; recuit â |a flamme, recuit par le flambage; Flammglü-*hen; blazing off annealing; léngizzitás]: Recoacerea anumitor regiuni ale metalelor, efectuată prin încălzirea lor cu o flacără cu temperatură înaltă (de gaz sau oxiacetilenică). 15. Recoltă [ypOHíSfi; récolte; Ernfe; harvest; termés]. Agr.: Produsele vegetale cari se obfin la o recoltare de pe o anumită suprafafă de teren. V. şi sub Recoltare. ie. ~ la hectar [ypoJKaÎJHOCTH; recolte â l'hec-tare; Ernteertrag vom ha; harvest yield per hectare; hektár-termés]: Cantitatea de produse vegetale care poate fi obfinută într'un an pe un hec- tar cultivat, considerată în lan (în picioare) în momentul coacerii culturii, adică excluziv eventualele pierderi în timpul recoltării. Depinde de lucrările efectuafe pentru îmbună-tăfirea organizării agriculturii, de introducerea agrotehnicei avansate, etc. Recolta la hectar se apreciază în preajma recoltării, după aspectul vegetativ al culturii date, la suprafafa rămasă în vegetafie în primăvară, pentru culturile de toamnă şi la întreaga suprafaţă semănată în primăvară (fără a scădea supra-refele compromise în timpul verii), pentrucu.turile de primăvară. La evaluarea recoltei culturii în masiv, câmpul se împarte în tarlale, după mărimea recoltai, şi se evaluează recolta la hectar pentru fiecare dintre acestea; apoi se calculează recolta medie ponderată, la hectar, pentru întregul masiv al culturii. Controlul evaluării recoltei se face prin metoda obiectivă, prin luări de probe cu rama metrică, etc. i7. Recoltare [yőopKa ypoHíaa; récolte; Ern-ten; harvesting; aratás]. Agr.: Procesul final în cultura plantelor agricole, care consistă în strângerea produselor vegetale, fie prin detaşarea plantelor de sol (prin cosit, secerat, smuls, etc.), fie prin culegerea fructelor, seminţelor, frunzelor, etc., de pe plantă. După modul de executare, recoltarea poate fi manuală sau mecanizată. Mecanizarea recoltării poate fi comp etă, când sunt mecanizate toate operafiunile principale (de ex. recoltarea cerea e or cu combina), sau parfială, când unele dintre operafiunile principale se execută manual (de ex. clăitul snopilor după secerătoarea-legătoare, adunarea cartofilor după scoaterea lor cu plugul). în funcfiune de scopul urmărit, recoltarea se face la maturitatea biologică (recol’area cerealelor), sau la maturitatea tehn>că a plantelor (recoltarea plantelor furajere, textile). Recoltarea se poate face o singură dată sau de mai multe ori (de ex. la bumbac). O importantă hotărîtoare o are epoca de recoltat, fiindcă recoltarea înainte de vreme sau recoltarea întârziată duc ia mari pierderi cantitative şi calitative. îs. Recoltat, maşină de ~ [yőopoHHan Ma-UIHHa; machine â récolter, machine de récolte; Erntamaschine; harvester, harvesting machine, rea-per, reaping machine; arafógép]. Agr.: Maşină pentru recoltarea uneia sau a mai multor culturi agricole. Maşinale de recoltat lucrează prin deplasare, cu tracf'une animală sau mecanică. Tracfiunea mecanică poate fi făcută cu un vehicul motor separat (tractor), sau maşina poate fi autopropulsată, motorul de propulsie fiind montat pe cadrul ei. Maşinile de recoltat 'cu tracfiune prin tractor au cadru pe rofi sau cadru târîtor, iar maşinile autopropulsate au cadru pe rofi. După gradul de complexitate al operaţiunilor pe cari le efectuează, maşinile de recoltat pot 18 m fi simple (penfru o singura operafiune) sau combinate (penfru mai multe operaţiuni). Ele diferă după culturile agricole pe cari le recoltează. Din acest punct de vedere, se deosebesc maşini de recoltat următoarele culturi: bumbac, cartofi, cereale, fân, in, porumb, sfeclă, etc. V. şi sub Maşini din industria agricolă, sub Maşinile combi-naie din industria agricolă. i. Recoltat, maşină de ~ bumbac [xji0nK0y60-pOHHaH ManiHHa; machine â récolter le coton; C Schema c'e lucru a maşinii pneumatice de recoltat bumbac (maşină tip SHP-2,1, cu lăfimea de lucru de 2,1 m, care recoltează 0,5 ha/h). /) camera separatorului; 2) exhaustor mare; 3) tobă cu sită; 4) rulou cu perii; 5) tobe cu dinfi intercalafi; 6) exhaustor mic; 7) cameră de aspirare; 8) conductă de aspirare; a) aer dela exhaustoru! mic; b) aer şi bumbac brut spre rezervorul de colectare; c) aer cu impurităfi mărunte. Baumwolleerntemaschine; cotton harvesting machine; gyapot-aratógép, pamut-aratógép]: Maşină de recoltat, care extrage şi colectează fibra de bumbac (puful) din capsulele deschise, care detaşează şi colectează capsulele nedeschise, sau care retează şi adună tulpine-le de bumbac. După felul operaţiunilor efectuate, se deosebesc maşini de recoltat puful de bumbac, maşini de recoltat capsule nedeschise şi maşini de recoltat tulpine de bumbac. Maşinile de recoltat puful de bumbac pot fi pneumatice, cu fusuri sau cu rulouri. — Maşina pneumatică de recoltat puful de bumbac (v.fig.) se compune din cadru pe rofi, camere şi conducte de aspirare camera separatorului cu tobe şi rulouri, exhaus-toare, organe de reglare şi de comandă, etc. E, în general, autopropulsată, şi recoltează prin aspj-rare puful de bumbac din capsulele deschise, datorită depresiunii create de un exhaustor. Puful aspirat se lipeşte de toba cu sită, iar praful şi impurităfile trec prin ochiurile sitei în inferiorul tobei, fiind evacuate odată cu aerul aspirat; puful lipit de tobă e desprins de pe aceasta de rulouri cu perii, trece printre două tobe cu dinfi, cari opresc corpurile străine, şi e evacuat în buncăr. — Maşina de recoltat puful de bumbac, cu fusuri (v. planşa), se compune din cadru, aparatul de recoltat puful (compus din patru tobe cu câte 24 de fusuri verticale zimfate), rulouri cu perii, tuburi telescopice de aspirafie, exhaustoare, buncăr, organe de comandă şi dé reglare, şi transmisiuni. Prin înaintarea maşinii, tufele de bumbac sunt desfăcute de despărfitoare şi intră înfre perechile de tobe ale aparatului de recoltat unde,prin rotirea fusurilor în jurul axei lor, odată cu rotirea proprie a tobei, puful de bumbac este extras din capsule şi înfăşurat în jurul fusurilor; când ies din zona activă, fusurile se opresc din rotire şi se apropie de rulourile cu perii, unde, începând să se rotească în sens invers, sunt eliberate de puful de bumbac, care ajunge în camera transportorului pneumatic, de unde e trimis în buncăr. — Maşina de recoltat puful de bumbac, cu rulouri, are rulouri (dispuse vertical) cari acafă, cu cuiele îor, puful de bumbac din capsulele deschise, de unde acesta e luat de tobele cu perii şi e trimis în camera de colectare. Maşinile de recoltat capsule nedeschise (v.fig.), numite sledinguri, se compun din cadru, aparatul cu fantă (format din despărfitoare, rulouri şi melc), coş de colectare, mecanisme de comandă şi reglare, etc. Ele lucrează prin înaintare în lungul rândului de tufe, piep-ténánd tulpinele şi detaşând de pe ele toate capsulele rămase, tufa de bumbac pătrunde într'o fantă pe care o parcurge dela capătul de jos spre cel de sus* în timp ce un melc care se roteşte pieptenă capsulele de pe ramuri; melcul transportă de jos în sus capsulele smulse, ducân-du-le spre coşul de colectare, care se goleşte periodic. Maşinile de recoltat tulpine de bumbac (v.fig.) se compun din cadru, din două brăzdare,, o Maşină de recoltat capsule nedeschise de bumbac, f) despărfitor; 2) melc; 3) rulou; 4) coş de colectare; 5) pârghie de evacuare; 6) scaun. Maşină de recoltat puful de bumbac, cu fusuri verticale (maşină >tip SHM-48, care recoltează 0,2 ha/h), 1) despărţitor de tufe; 2) camera de recoltare; 3) fus; 4) tpţ>ă; i») curea trapezoidala a transmisiunii fusurilor; 6) mecanism de reglare a luminii de lucru; 7) cutie de distribufle $) supcrful aparatului de recoltat; 9) pârghie pentru deplasarea automată a apar iulüi dé recoltat; 10) tub telescopic; 11) exhaustor; 12) conduct de cole tare; 13) buncăr; 14) me cawism de închidere a rezervorului de colectare; 15) cadru; 16) volan pentru deplasarea manuală a aparatului de recoltat; 17) arbore cardanic lung; 18) arbore cardanic scuri 276 greblă de adunare a tulpinelor, şi automatul de descărcare a greblei. Prin deplasarea maşinii, tul- Maşină de recoltat tulpinele de bumbac (maşină tip GJ, cu lăfimea de lucru de 1,4 m, care recoltează 0,6 ha/h). 1) cadru; 2) grindeiu; 3) brăzdar; 4) aplecător; 5) ridicătorul greblei; C greblă. pinele sunf aplecate de aplecăioare, retezate de brăzdar şi adunate de greblă, care le evacuează periodic. î. Recoltat, maşină de ~ cartofi [KapT0$ejiey60-poqHaa ManiHna; machine â récolter les pommes de terre; Kartoffelernte-maschine; potato harvesting machine; burgonyaaratógép]: Maşină agricolăpen-tru scoaterea tuberculelor de cartofi din pământ şi separarea lor de frunze şi. pământ. După modul de scoatere a tuberculelor, se deosebesc maşini de recoltat cartofi * cu furci, maşini de recoltat cartofi cu elevator, şi combine de recoitat cartofi. Maşina de recoltat cartofi cu furci (v. fig.) funcfionează numai prin tracfiune animală şi recoltează un singur rând de cartofi. Ea se compune din cadru, brăzdar, furci, organele de reglare şi de comandă,şi transmisiuni. Brăzdarul taie stratul de pământ cu cartofi, îl ridică şi-l dislocă, iar furcile apucă pământul împreuna cu cartofii, aruncând lateral întreaga masă; sub acfiunea furcilor, pământul se mărun-feşte, iar tuberculele se separă de frunze şi de pământ, şi cad, împrăştiindu-se pe o făşie largă de cca 2 m. Sin. Maşină de recoltat cartofi prin asvârlire. Maşina de recoltat cartofi cu elevator (v. fig.) funcfionează, în general, prin tracfiune mecanică şi recoltează două rânduri de cartofi. Se compune din cadru, trei brăzdare, două perechi de elevatoare (principal şi secundar, construite din vergele de sârmă), organe de reglare şi de comandă, transmisiuni, etc. Prin înaintarea maşinii, brăzdarele sapă sub cuibul de cartofi şi-l depun pe elevatorul principal, iar printre vergelele acestuia se cerne masa principală de pământ. Amestecul de cartofi cu pământ rămas e transportat de elevatorul secundar, care separă tuberculele de frunze şi de restul de pământ, lăsându-le să cadă pe soţ Combina de recoltat Cartofi scoate din pământ ş> separă tuberculele, pe cari le colectează automat în coşuri. Ea e alcătuită dintr'o maşină de recoltat cartofi cu elevator, şi din următoarele părfi: un fărâmifător de bulgări, format din suluri pneumatice (cilindrii de cauciuc cu aer comprimat); un d:s-pozitiv pentru separarea tuberculelor de frunze, format dintr'un plan inclinat, constituit dntr'o pânză cauciucată fără fine; un col actor şi un mecanism de descărcarea coşurilor cu tubercule. 2. maşina de ~ cereale [MaiHH-Ha ajih yóopKH 3epHOBbIX Kyjlb-Typ; machine a récolter les céréales; Getreideerntema-schine; cereals harvesting machine; gabona - aratógép]: Maşină de recoltat, care seceră şi leagă în snopi cerealele, rapifa şi alte plante agricole. Ea poate fi simplă sau combinată, ca sece-rătoarea cu greble, secerătoarea-legă-toare şi combina, care, odată cu recoltarea, execută şi treieratul. Secerătoarea simplă (v. fig.) efectuează numai tăierea tulpinelor cerealelor (seceratul); ea e com- Maşină de recoltat cartofi, cu furci (maşina tip K~1). Í) brăzdar; 2) futcă; 3) suportul brăzdarului; 4) culisă fixă; 5) cuÜ3 transmisiunii planetare; 6) pinten; 7) scaun; 8) pârghie pentru ridicarea brăzdarului; 9) rezemătoare pentru picior; 10) manivelă de dirijare a oiştei; fi) distanfier; 12) tija furcii de cuplare; /3) furcă de cuplare; 14) arcul axului de mutare a furcii; 15) angrenaj cilindric; 16) cuplaj cu dinfi; Í7) cutie de transmisiune; Í8) angrenaj conic; 19) arbore de transmisiune. 277 pusă dintr'un cadru cu o platformă care are la partea sa anterioară aparatul de tăcere (analog cu cel al cositorilor) şi rabatorul, din organe de Secerătoarea cu greble (v. fig. Dispozitivul greblelor la secerătoarea automată, sub Maşinile de tăiere din industria agricolă) seceră tulp nele Maşină de recoltat cartofi, cu elevator (maşină tip TEK-2, care lucrează pe două rânduri de cartofi şi recoltează 0,45 ha/h). Í) brăzdar; 2) rolă din fafă; 3) elevator principal; 4) rolă da ghidare; 5) scuturător; 6) elevator secundar; 7) transmisiune spre elevatorul principal; 8) cutia transmisiunii cu angrenaje; 9) scaun; 10) pârghie penfru ridicarea brăzdarului; 11) tub de protecfie a arborelui cardanic; 12) arbore cardanic, antrenat prin arborele de priză al tractorului. reglare şi de comandă, şi din transmisiuni. Tulpinele cerealelor sunt aplecate de rabator spre aparatul de tăiere, sunt retezate de acesta şi Schema de funcţionarea secerătorii simple,tip „Crasnâi Acsai" î) aparat de tăiere; 2) sabot exterior; 3) şipca rabatorului; 4) platformă; 5) scaun; 6) pârghie de cuplare; 7) roată activă; 8) arbore de transmisiune; 9) disc cu manivelă excentrică; Í0) bielă; 11) curea de transmisiune; Í2) sabot interior; 13) placă de alunecare a snopilor. aruncate pe platformă, unde sunt adunate manual şi evacuate periodic, sub forma de snopi, de către unul dintre cei doi operatori cari deservesc maşina. cerealelor şi formează snopi pe cari îi evacuează direct pe sol. Funcfionează, în general, prin tracţiune animală; e compusă dintr'un cadru cu platforma şi aparatul de tăiere, din turelă (soclul greblelor) cu greblele articulate cu ea şi dispozitivul de ghidare a mişcării acestora, din ccntor (mecanismul care determină perioada aruncării snopilor), organele de reglare şi de comandă, şi transmisiuni. Greblele rabat tulpinele cerealelor spre aparatul de tăiere şi apoi, după tă ere, le evacuează de pe platformă, sub formă de snopi. Sin. Secerătoare cu aruncare automată a spicelor. Secerătoarea-legătoare (v. fig.) seceră tulp nele, formează şi leagă snop i şi apoi îi aruncă pe mirişte. Se compune din cadru, rabator, aparatul de tăiere, platforma echipată cu un transportor orizontal, elevator, masa de legat, cu mecanismul de formare a snopilor şi cu aparatul de legat snopi;, organele de reglare şi de comandă, şi transmisiuni. Tulpinele aplecate de rabator sunt secerate de aparatul de tăiere şi cad pe platformă, de unde sunt duse de transportor şi de elevator pe masa de legat, unde snopii sunt formafi şi legafi cu sfoară rezistentă, fiind evacuafi pe mirişte de furcile de evacuare. Secerătoarea-lega-toare tip SL-52, fabricată în R. P. R., are lăţimea de lucru de 2,4 m şi recoltează 0,8»* 1 ha/h. Combina de cereale execută simultan atât secerarea şi treierarea, cât şi colectarea separată a boabelor şi a paielor. V. sub Combină; v. şi sub Maşină agricolă universală, combinată. î. Recoltat, maşină de ~ fân şi plante furajere [ceHoyóopoHHan Maimraa; machine â récolter le főin et Ies plantas fourragéres Heu- und Futter-gewăchseerntemaschine; hay andfodderhar-vesting3machine; fü éstakarmánynövény-aratógép, 278 fűkaszálógép]: Maşină de recoltat, care coseşte şi strânge fânul şi plantele furajere, sau care face căpife. După operajiunea efectuată, se deosebesc Cositoare cu tracfiune animală (lăfimea de lucru, 1,4 m; coseşte 0,5 ha/h). I) cadru; 2) scaun; 3) pârghie de cuplare; 4) mecanism multiplicator; 5) roată activă; 6) disc cu manivelă excentrică; 7) bielă; 8) angrenaj cu melc; 9) tjrant; 10) bară de tracfiune; II) sabot interioi; 12) deget; 13) cufit; 14) riglă port-degete; 15) sabct exterior; 16) smi separator; 17) vergea de lemn; 18) mecanism de prereglare â aparatului dj tăiere. cositori, greble mecanice, maşini de făcut căpife, etc. Cos»torile (v. şl sub Cositoare) cosesc fânul şi plantele furajere şi, uneori, cerealele şi alte culturi. Cositoarea.cu tracfiune animală (v. fig.) are lăfimea Aparat de tăiere, la cositoare 1) degef; 2) contraplacă; 3) cufit; 4) riglă port-cufite; 5) placă de uzură; 6) piesă de ghidare; 7) riglă port-degete. de lucru de 1-2 m, şi următoarele părfi principale: cadrul susfinut pe două rofi, aparatul de tăiere, organale de reglare a pozifiei aparatului de tăiere, organele de comandă, transmisiuni şi aparatul de remorcare. Oparafiunaa de cosire e efectuată de aparatul de tă:ere, care e acţionat, dela una d’ntre osii, printr'un mecanism cu rofi dinfate şi bielă-manivela. Aparatul de tăiere (v.fig.) Secerăfoare-legătoare, cu tracfiune animală (lăfimea de lucru, 1,8 m; recoltează 0, 6 ha/h). Í) rabator; 2) scaun; 3) scut contra vântului; 4) transportor orizontal; 5) elevator; 6) roată activă; 7)~purtător de snopi; 8) aparat de legat; 9) masă de legat. 279 funcfionează pe princîp'ul de lucru al foarfecilor (v. fig. sub Maşinile de tăiere din industria agricolă), retezarea tulpinelor fiind efectuata bile, pentru potrivirea înălfimii la care se ^taie fânul. Pentru mărirea lăfimii de lucru (până la 10 m) pot fi cuplate în serie şi remorcate de un Cositoare târîtă (fip KN-2,1 cu lăfimea de lucru de 2,1 no, care coseşte 1 ha/h), 1) scut separator; 2) aparat de tăiere; 3) mecanism de prereglare a aparatului de tăiere; 4) bielă; 5) pârghie de ridicare; 6) cadru; 7) resort de ridicare; 8) transmisiune cu arbore cardanic (dela tractor). în deschizătura care se formează între cufite şi contraplăci (amnare), în timpul mişcării rectilinii alternative a riglei port-cufite pe rigla port-degete. tractor mai multe cositori (v. fig. sub Maşinile de tăiere din industria agricolă). — Cositoarea remorcată de tractor are, în general, aceleaşi părfi Greblă mecanică, cu lăţime mică de lucru (tip KG-1, cu lăţimea de lucru de 2,1 m, care greblează 0,7 ha/h). Í) cadru principal; 2) cadrul dispozitivului de remorcare; 3) pedală de ridicare automată a dinfilor; 4) pedală de apăsare în jos a dinelor; 5) pârghie pentru ridicarea manuală a dinfilor; 6) dinte; 7) vergea de curăfire. Degetele împart masa de tulpine în fâşii, cari apoi sunt retezate de cufite. Aparatul de tăiere se sprijine pe doi sabofi (interior şi extsrior) cari sunt echipafi, la partea inferioară, cu patine regla- principale ca şi cositoarea cu tracfiune animală, construindu-se, de obiceiu, cu mai multe aparate de tăiere, pentru mărirea lăfimii de lucru. Este acfionată, de obiceiu, dela arborele de priză al 280 tractorului, printr'o articulafie cardanică. — Cosi-toarea târîta (v. fig.) nu are rofi, ea fiind deplasată direct de tractor; are un singur aparat de Greblele mecanice (v. şi sub Greblă) efectuează adunarea tn poloage a fânului şi a altor culturi agricole, după cosit sau secerat. După dis-pczif?a cadrului principal al greblei fafă de direcfia de înaintare, se deosebesc greble mecanice transversale şi greble mecanice laterale. — Greblele transversale au cadrul principal perpendicular pe direcfia de înaintare şi se execută cu lăfime de lucru mică (v. fig.) pentru tracfiune animală, sau cu lăfime de lucru mare (v. fig.) penfru tracfiune mecanică. Acestea din urmă sunt formate din mai multa secfuni de greblare, cari pot fi decuplate şi adaptate pentru tracfiune animală. Grebla cu Greblă mecanică, cu lăfime mare de lucru (tip GPT-14,5, cu lăfimea de lucru de 14,5, care greblează 7 ha/h). 1) secfiunea de greblare din mijloc; 2) secfiunea de greblare laterală; 3) scaun; 4) roată exterioară purtătoare; 5)^oată „interioară activă; 6) automat de ridicare şi cobcrîre a dinfilo«; 7) arbore cctit de ridicare şi coborîre a dinfilor. tăiere (de obiceiu, de cca 2 m), acfionat dela I o s:ngură secfiune se compune din cadrul prin-arborele de priză al tractorului. — Cositoarea | cipal, susfinut pe două rofi şi format dintr'o bară autopropulsată (v. planşa) e înzestrată cu mijloace prop.ii de deplasare şi are ma; multe aparate de tăiere. Ea e deservită de un singur conducător. Greblă laterală (tip VG-1,5, cu lăfimea de lucru de 1,5 m care 7greblează ,0,5 ha/h la adunat fânul şi 2 ha/h la întors fânul). /) “scaun; 2) cadru; 3) angrenaj conic; 4) roată activă; 5) discul tobei; 6) pieptene; 7) dinte. profilată pe care sunt fixafi dinfii în formă de semicerc, din cadrul dispozitivului de remorcare şi mecanismul de descărcare. Fânul e adunat de Cositoare autopropulsata (tip^KS-10, cu lăfmea de1 lucruf de 10 m, care recoltează 3—6,5 ha/h, în funcfiune de vifesa de daplasare). I) cadru principal; 2) aripe articuiaie ate cadrului; 3) roată directoare; 4) roată motoare; 5) roată purtătoare; 6) aparat de tăiere frontal; 7) aparat de tăiere median; 8) aparat de tăiere din spate; 9) motor; 10) cutie de vitese şi diferenţial; II) transmisiune, cu lant; 12) automat cu cremalieră, pentru prereglarea aparatelor de tăiere; 13) cutie de transmisiune, cu angrenaje; 14) arbore cardanic. m dinfii greblei şi e evacuat periodic pe pământ, sub formă de poloage, prin ridicarea dinfilor de către mecanismul de descărcare. — Greblele laterale (v. f;g.) au cadrul principal, în formă de tobă, dispus sub un unghiu de 45° fafă de direcfia de înaintare; după sensul de rotire al tobei, fânul e fie adunat, fie răvăşit pentru a se accelera uscarea. Maşinile de adunat fânul în căpife adună fânul din brazde şi formează căpifa. Sunt remorcate de tractor. Se compun dintr'un elevator şi din camera de formare a căpifei. De exemplu, maşina de făcut căp fe, sovietică, tipPK-1,6, are lăfimea de lucru de 1,6 m şi formează căpife de 16 m3 (adică de 300- -500 kg). î. Recoltat, maşină de ~ in [jibHOyőopOHHan MauiHHa; machine a récolter le lin; Flachsernte-maschine; flax harvesting machine; len-arató-gép]: Maşină de recoltat, care smulge tulpinele de in, le decapsulează şi le leagă în snopi. După complextatea operafiunilor efectuate, se deosebesc maşini de smuls in şi combine de recoltat in. Maşina (simplă) de smuls in smulge inul, lăsând tulpinele pe pământ, sub forma unei brazde continue. Ea se compune din cadru, din aparatul de smulgere, cu mai multe circuite de smulgere, transportorul vertical, platforma de aşezare a tulpinelor, organele de reglare şi de comandă, şi transmisiuni. Aparatul de smulgere e alcătuit din despăr- Schema de funcfionare a circuitului de smul ere la maşina de smuls inul. fitoare şi din mai multe perechi de curele de pânză cauciucată, fără fine (v. fig,), aşezate sub un unghiu de cca 35° fafă de orizontală. Despărţitoarele despart tulpinele de in în benzi (după numărul de circuite. de smulgere) şi le apleacă spre mijloc, unde sunt apucate între curele, sunt presate şî smulse din pământ prin antrenarea lor către partea dinapoi a maşinii (v. fig.); apoi sunt preluate di un transportor, format din portă materialul spre platforma de aşezare a tulpinelor, de unde acestea alunecă şi se aştern pe pământ sub forma de bandă continuă. Schema da funcfionare a maşinii de smuls in, tip LT-7. a) schema generală; b) schema circuitului de smulgere; 1) despărţitor; 2) aparat de smulgere; 3) transportor. Combina de recoltat in (v. fig.) efectuează smulgerea inului, detaşarea capsulelor (décapsu- Toba de pieptenare a combinei de recoltat in LK-7-N. Combină derecoltat in (maşină tip LK-7-N, cu lăfimea de lucru de 2,66 m, care recoltează 1 ha/h), f) aparat de smulgere; 2) roata transportorului de pieptenare; 3) manivela macanismului de inclinare; 4) elevator; 5) mecanism de inclinare; 6) platformă. larea), legarea tulpinelor decapsulate în snopi şi colectarea capsulelor. Se compune dincadru, aparatul de smulgere (identic tu cél al maşinii de smuls in) cu transportorul său, toba de piep-lenare : cu transportorul ei, uniformizatorul (pentru curăfirea pieptenilor tobei), elevatorul, masa cu aparatul de legat snopii (analog cu cel al secerătorii-legători), organe de comandă şi de reglare, şi transmi- curele de pânză cauciu-1 siuni. Inul smuls de aparatul de smulgere e cată şi echipate cu degete de ofel, cari trans-| transportat, în pozifie verticală, spre toba de 283 pieptenare (v. fig.); acolo tulpinele sunt prins© de transportor, care le apasă spre tobă, iar capsulele inului sunt desfăcuta de pieptenii tobei. Tulpinele decapsulate sunt transportate apoi pe masa de legat, unde aparatul de legat formează şi leagă snopul, pe care-l aruncă pe pământ, iar capsulele piaptenate cad pe elevatorul cu şipci, de unde se adună într'un jghiab sub care atârnă un sac. î. Recoltat, maşină de ~ porumb [KyKypy30-yőopoHHan Máimmá; machine â récolter le mais; Maiserntemaschine; maize harvesting machine; tengeri-aratógép]: Maşină de recoltat, care taie şi leagă în snopi tulpinele de porumb, desprinde Secerătoarea-legătoare de porumb (v. fig.) taie tulpinele de porumb, formează snopi şi-i leagă cu sfoară. Ea se compune din cadru, despărţitoare, elevatorul cu lanfuri, aparatul de tăiere, masa cu aparatul de legat, purtătorul de snopi, organele de comandă şi de reglare, şi transnrrsiuni. Despărfitoarele conduc tulpinele în deschiderea dintre lanfurile elevatorului, dispuse inclinat, pe trei rânduri; tulpinele sunt apucate de pintenii lanfuri-lor, sunt trase în sus şi împinse spre aparatul de tăiere, care le retează. Apoi, ele sunt apucate de perechea superioară de lanfuri a elevatorului şi sunt aşezate j'n pozifie verticală pe masa de legat, ştiulefji de pe tulpină şi-i curăfă de pănuşi. După complexitatea operafiunilor efectuate, se deosebesc secerăfori-legători de porumb, maşini de recoltat ştiulefi de porumb, şi combine de recoltat porumb. unde sunt legate în snopi, aceştia căzând pe purtătorul de snopi, de unde sunt evacuafi pe sol. Maşina de recoltai şi curăfit ştiulefi de porumb (v. fig.) dasprinde ştiu!efji de pe tulpină, îi curăfă de pănuşi şi apoi îi colectează. Ea se 284 compune din cadru, despărfitoare, două aparate de detaşat ştiulefii (pichere), transportor central, aparat de curăfit ştiulefii (huscher), elevator Maşina de scos sfecla (v. fig.), care se ataşează direct la tractor, are trei ghiare de dislocare (două în spate şi una în fafă), cari distrug Maşina de recoltai şi curăfit ştiulefi de porumb. 1) despărţitor; 2) rulcu de picher; 3) transportor central; 4) aparat de detaşare a ştiulefilor rămaşi pe tulpine; 5) trans- de descărcare; 7) vehicul de colectare; 8) tractor. •porterul aparatului de curăfit ştiulefi; 6) elevator de descărcare, organe de comandă şi de reglare, şi transmisiuni. Despărfitoare'e orientează tulpinele spre aparatele de detaşat ştiulefi, unde aceştia sunt prinşi întrî trei lanfuri cu pinteni şi sunt împinşi între două rulouri aşezate inclinat, cari se rotesc în sensuri contrare şi cari au proeminente dispuse elicoidal; când ştiulefii ajung la nivelul rulourilor şi nu pot trece, se rup şi cad pe transportorul central; ştiulefii sunt duşi în aparatul de curăfit, unde trec prin una dintre cele patru perechi de rulouri (rulouri huscher), eu cuie şi cu adâncituri intercalate, cari apucă învelişurile de pe şiiulefi şi le smulg; ştiulefii curăfifi sunt evacuaţi de elevatorul de descărcare şi sunt colectafi într'o remorcă sau într'un vehicul de colectare. Combina da recoltat porumb efectuează toate lucrările de recoltare a porumbului, incluziv retezarea tulpinelor şi tocarea acestora. î. Recoltat, maşina de ~ sfeclă [CBeKJloyóo-pOHtfafl MaiIIHHa; machine â récolter Ies bette-raves; Rübenerntemaschine; beetroot harvesting machine; répa-aratógep, répa-kiemelőgép]: Maşină de recoltat, care desgroapă, extrage, scutură şi curăfă de pământ şi de frunze rădăcina de sfeclă. După complexitatea operafiunilor efectuate, se deosebesc maşini de scos sfecla şi combine de recoltat sfecla. legătura dintre sfeclă şi pământ, prin săparea la rădăcina sfeclei; apoi, aceasta e culeasă manual. Maşină de scos sfeclă (maşină tip 3-NS, care lucrează pe trei rânduri şi recoltează 0,5 ha/h), Í) ghiara din fafă; 2) ghiara din spate; 3) bridă de fixare; 4) contra-piesă de fixare; 5) placă de sprijin; 6) rama-suport dh spate; 7) rama-suport din fafă; 8) ba-a superioară a para-lelogramilui de stspensiune; 9) culisă; Í0) manivelă; 11) bielă cu articulafie culisantă la capăt; 12) bara inferioară a paralelogramului de suspensiune. Combina de recoltat sfecla (v. fig.) recoltează un singur rând de sfeclă, efectuând toate ope- íafiunile necesar© până la aşezarea rădăcinilor şi « frunzelor în grămezi separate. Se compune din cadru, ghiară de dislocare, dispozitiv de ridicare 2*5 3 Recomprimare [BOCCTaHOBJieHHe /ţaBJie-hhf; récupérat’on par compression; Einpressen von Gas oder Luft in die ölschicht, Repressuring- Schema de funcfionare a combinei de recoltat sfeclă tip SPG-1 (lucrează pe un singur rând, şi recoltează 0,1 •••0,15 ha/h). Í) dispozitiv de ridicare şi îndreptare a frunzelor; 2) tăvălug. 3) aparat de smulgere; 4) ghiară; 5) lanfurile aparatului de uniformizaie; 6) transportor regbbil; 7) cufit; 8) uniformizator vertical; 9) uniformizator orizontal; 10) elevator; 11) pâr- ghie; 12) arborele volanului; 13) arborele a frunzelor, aparat de smulgere, aparat de uniformizare, transportor reglabil, cufit, elevator cu două căi, organe de reglare şi de comandă, transmisiuni, şi aparat de remorcare. Frunzele sfeclei sunt ridicate şi strânse în mănunchiu de dispozitivul de ridicare a frunzelor, apoi sunt prinse între cele două benzi ale aparatului de smulgere, care extrage sfecla, în timp ce ghiara dislocă rădăcina de sol; sfecla e prinsă între cele două lanfuri ale aparatului de uniformizare şi cele ale transportorului reglabil, şi e antrenată spre cufit, care retează cobtul împreună cu frunzele; rădăcina, curăfită de pământ şi fără frunze, e aruncată pe prima cale a elevatorului, iar frunzele, trecând prin uniformizatorul vertical şi prin cel orizontal, cad pe a doua cale a elevatorului. Elevatorul are forma unui grătar, contribuind la curăţirea suplementară de pământ a rădăcinilor şi a frunzelor. î. Recombinare, coeficient de ~ [ko3(|)(|)H-iţneHT BOCCOe/ţHHCHHfl; coefficient de recom-binaison; Wiederkombinationskoeffizient; recom-bination coefficient; rekombinációs eggyüttható]. Fiz.: Câtul %-Rlri* dintre numărul d~ş recombinări R pe unitatea de volum şi pe unitatea de timp, între ionii dintr'un gaz, şi pătratul numărului n de ioni de fiecare semn cari se găsesc în unitatea de volum de gaz. V. şi lonizarea gazelor. 2. Recomprimare [nepeKOMnpeccHpoBaTb; recompression; Nachverdichten; recompressing; újrasűrités]. Tehn.: Ridicarea presiunii gazelor transportate prin conducte de transport, cu ajutorul compresoarelor din stafiunile de compresoare -intercalate pe traseul conductelor lungi, pentru a învinge rezistenfele de curgere până la stafiunea următoare de compresoare sau până la locul de utilizare. le transmisiune; 14) aparat de remorcare. Verfahren; repressuring; gázbepréselés olajrétegbe]. Exp/. pe/r.: Metodă da recuperare secundară a f'feiului din stratele petrolifere, consistând în introducerea de gaze de zăcământ, prin sonde de creastă, pentru a forfa astfel drenarea ţiţeiului spre sondele productive de pe flancuri. 4. Recondifionare [BOccTaHOBJieHHe; recon-ditionnement; Wiederherstellung; reconditioning; helyreállítás, felújítás]. Tehn.: Restabilirea carac-teristicelor de funcfionare şi a dimensiunilor inifiafe ale unui sistem tehnic (maşină, aparat, instrument, organ de maşină, etc.) care a fost uzat sau deteriorat, pentru ca acesta să poată fi folosit din nou. în general, prin recondifionare se reface sistemul tehnic degradat, înlocuind sau reparând toate sau numai o parte dintre piesele componente, dar respectând forma şi construcfia inifială a acestora, ca şi a ansamblului. Exemple: recondifio-narea unui motor, prin înlocuirea sau repararea la dimensiunile inifiale (folosind diferite procedee, ca încărcare prin sudură, cromare, etc.) a pieselor uzate sau deteriorate, astfel încât motorul recondifionat să aibă aceleaşi caracteristice funcţionale (putere, randament, etc.) ca şi motorul nou; recondifionarea uneltelor de aşchiere, prin înlăturarea uzurii conului sau a zonei cilindrice de prindere (de ex. folosind cromarea dură), pentru a se obfine dimensiunile nominale. Uneori, prin recondifionare se reface sistemul tfehnic degradat, înlocuind sau reparând majoritatea sau numai o parte dintre piesele componente, dar modificând forma sau construcfia acestora, şi, eventual, a ansamblului. Exemple: racondifionarea unui bloc-cilindru ajuns la limita de alezare, prin introducerea unor cămăşi cu diametrul interipr Ja dimensiunea nominală, astfel încât să se obfinâ un bloc-cilindru cu aceleaşi carccteristicefuncfio-nale ca ale celui nou, dar cu modificări constructive. Recondifionarea se recomandă, de obiceiu, când manopera şi consumul de maierial sunt cantitativ net inferioare celor necesare executării produsului nou. î. Recondifionare: Sin. (parfial) Remaniere (v.). 2. Recondifionarea fluidului de sapă [BOCCTa-HOBJiCHHe őypOBOH rpH3H; reconditionnement de la boue de forage; Wiederkonditionierung der Dickspülung; drilling műd reconditioning; öblítő vizesiszap felújítása]. Exp/. pefr.: Operafiune de readucere a fluidului de sapă la caracteris-ticele necesare săpării în condifiuni normale. Pentru corectarea greutăfii specifice se adaugă apă (respectiv produse petroliere, la fluidul negru) sau materiale de îngreunare (barit, siderită, etc.). Pentru micşorarea viscozităfii se folosesc tanatul de sodiu, fosfafii alcalini (în special hexameta-fosfatul de sodiu), etc. Penfru reducerea pier-d arilor prin infiltrafie se adaugă material coloida' (trass-gel, bentonite, gume, amidon, proteine de borhot, natriucarboximetil-celuloză, etc.). Nisipul e îndepărtat prin cernere sau prin centrifugare. Gazele sunt îndepărtate trecând fluidul prin rampe cu şicane, prin producerea unei subpresiuni, reducerea viscozităfii, diluare, etc. Pentru corectarea alcalinităfii se adaugă, în general, substanfe alcaline: hidrát de sodiu, carbonat de sodiu, hidrát de calciu. Pentru îndepărtarea ionilor Ca++, proyenifi din contaminareacu ciment sau din tratamente cu var, se adaugă bicarbonat de sodiu, oxaláf de sodiu, fosfafi alcalini complecşi, etc. s. Recondifionarea materialelor: Sin. Regenerare (v. Regenerare 1). 4. Recondifionarea uneltelor uzate. Termen impropriu pentru reînnoirea uneltelor uzate. V. sub Reînnoire. Reconsfifuenf [BoecTaHHBJiaiomHÖ; recon-stituant; stárkend; invigorant; rekonstituens, erö-s’tő]. Farm.: Cal'tatea unui medicament de a contribui ca un organism anemiat să revină la starea de sănătate, prin acfiunea sa directă asupra organismului, sau prin uşurarea şi grăb rea procesului de asimilare a alimentelor. 5. Reconstituire [BOCCTaHOBJieHne; reconsti-tution; Wiederherstellung; reconstitution; rekonstruálás, újjáépítés]. Arh.: Refacerea, fără modificări constructive sau funcfionale, în adevărată mărime, în machetă, sau numai în desen sau în plan, a unui edificiu sau a unei opere de artă, pe bază de resturi sau de documente descriptive. 6. Reconstrucfie [peKOHCTpyKiţHH; recon-struction; Wiederaufbau, Umbau; reconstruction, rebuilding; rekonstrukció, gyökeres átépítés, átszerelés]. Tehn., Drum.: 1. Rsfacerea totală sau parfială a unui sistem tehnic (maşină, vehicul, etc.), sau a unei căi de comunicafie, care a suferit avarii grave sau care trebue să sufere modificări constructive. 7. Reconstrucţie [peKOHCTpyKu;Hfl; reconstruction; Wiederaufbau; reconstruction; átépítés, újra- építés, rekonstrukció]. Arh., Consfr.: 2. Reclădirea unei construcfii distruse sau grav avariate. Recon-strucfia nu implică restaurarea (v.) clădiri'; noua clădire poate diferi total de cea în locul căreia se ridică. — 3. Acfiunea de reclădire a unor oraşe distruse. 8. ~ socialistă a oraşelor [coiţHajiHCTHqec-K3H peKOHCTpyKiţHH ropOAOB; reconstruction socialiste des villes; sozialistischer Wiederaufbau der Stadten; socialistic reconstruction of the towns; városok szocialista átépítése], Urb.: Acfiune planificată de transformare a oraşelor existente, în oraşe noi, socialiste. Hotărîrile C. C. al P.M.R. şi ale Cons'liului de Miniştri al R.P.R. din 14 Noemvrie 1952 cu privire la constructa şi reconstrucţia oraşelor fării noastre, întemeiate pe experienfa fără asemănare a construcţiei şi reconstrucţiei socialiste a oraşelor sovietice, întruchipează minunat principiile ce vor sta pe viitor la baza desvoltării oraşelor patriei noastre. Ele trasează sarcinile principale, linia ideologică, formele şi măsurile organizatorice necasare pentru realizarea acestor principii. La baza reconstrucfiei socialiste a oraşelor stă ideea grijii pentru om. Sarcina principală a reconstrucfiei socialiste a oraşului este lichidarea con-fradicf'ei dintre centru şi periferie şi transformarea lui într'un ansamblu unitar şi armonios — atât din punct de vedere artistic, cât şi ca înzestrare tehnică (v. şi sub Sistematizarea oraşelor). în fările capitaliste, reconstrucţia oraşelor distruse e o acfiune anarhică a proprietarilor particulari şi nu poate avea ca rezultat organizarea tehnică şi arhitectonică a oraşelor. 9. Recristalizare [nepeKpncTaJiJiH30BaTb; re-cristallisatîon; Rekristallisation; recrystallisation; re-krisztállizáció, újrakristályosodás]. Chim.: Operafiune de purificare a unei substanfe chimic impure, realizată prin disolvarea la cald a acefei substanfe într'un solvent potrivit, urmată de filtrare şi de cristalizarea prin răcite a substanfe! pure. Prin recristalizări repetate se pot obfine substanfe chimic pure, impurităfile rămânând fie în solufie, fie pe filtru. 10. Recristalizare [nepeKpHCTaJiJiH3aiţHH; re-cristallisafon; Rekristallisation; recrystallisation; rekrisztállizácó, újrakristályosodás]. Mell.: Fenomenul de refacere a cristalelor unui meia’t sau ale unui aliaj, deformate printr'un tratament me-can c la rece, însofit de restaurarea proprietăţilor lui anterioare. Datorită ecruisajului, metale'e cari se fasonează prin deformare la rece devin dure, casante şi lipsite de maleabilitate. Pentru a putea continua operafiunile de fasonare, metalul e supus reîncălz:rii la o anumită temperatură, un timp determinat, reîncălzire care favorizează restabilirea echilibrului structural inifial, metalul recă-pătându-şi maleabilitatea. La încălzirea (recoacerea) pentru recristalizare se produc, odată cu creşterea temperaturii, următoarele fenomene: detensionarea, restaurarea parfială a refelei cristaline şi modificarea asteris- 207 muluî, recristalizarea şi disparifia asferismului (odată cu restaurarea completă a refelei cristaline), şi creşterea în dimensiuni a cristalelor. — Detensionarea, adică înlăturarea tensiunilor proprii datorite ecruisajului* se produce la temperaturi joase (150-"300°). —1 Refeaua cristalină pertur- Aliaj Cu—Zn cu 33% Zn (alamă a), deformat 60% prin laminare la rece (X100). bată prin ecruisaj (formarea unei uşoare curburi în jurul unei axe perpendiculare pe direcfia de alunecare) începe să sa restaureze când temperatura creşte; asterismul observat în spectrele de difracfiune cu raze X mai persistă, şi modificarea lui sensibilă se produce abia după ce duritatea ei şi, mai ales, limita elastică au scăzut suficient prin recoacere; micrografic, nu se observă vreo modificare în structură. Această perioadă era numită adssea „întoarcerea" metalului. — Recristalizarea, care începe prin apa-rifia de cristale noi (echiaxe) în zonele cele a mai ecruisate ale metalului (în planele de alunecare ale cristalelor deformate sau la periferia acestora), se produce la o temperatură superioară temperaturii da început de recristalizare; cristalele noi, apărute, se desvoltă progresiv în dimensiuni, începând dela anumite centre (germeni), Aliajul Cu—Zn cu 33% Zn (v.fig. alăturak), deformat prin laminare la rece după recristalizare pr.n recoacere (X10Q). substituindu-se complet vechiului edificiu deformat (v. fig.). Maleabilitatea metalului e restaurată îndată ce germenii cristalini au apărut, aceştia fiind cristale noi, fără distorsiuni. — Creşterea în dimensiuni a grăunfilor e, de asemenea, un fenomen care însofeşte recristalizarea; încălzirea continuând cu menfinerea constantă a temperaturii sau cu creşterea acesteia, unele dintre noile cristale îşi măresc dimensiunile pe seama celor-lale, ducând astfel la formarea de cristale mari. La un grad de ecruisaj dat, grăunfii cresc mai mult cu temperatura decât cu durata de încăl- 6 " k 30 40 50 60 70 60 90 100 Deformarea R în % 2000(h 25 , 50 Rîn% Diagrame tridimensionale de recristalizare (variafia mărimii granulelor Mj, respectiv M2 şi M$ în funcfiune de gradul de ecruisaj R şi de temperatura de recoacere pentru recristalizare T). a) pentru cositor; b) pentru fier electrolitic; c) pentru un ofel moale, cu 0,08% C, 0,13% Mn, 0,02% Si, 0,002% P şi 0,035% S; d) pentru un ofel dur, cu 0,18% C, 0,520/0 Mn, 0,18% Si, 0,046

de gradul de ecruisaj, mai ales dacă metalul respectiv nu are puncte de transformare în stare solidă (ofeluri austenitice, alame şi bronzuri a, etc.). Recristalizarea poate fi reprezentată în diagrame cu trei dimensiuni (v. fig. a***d), în cari mărimea M a grăuntelui e dată în funcfiune de temperatura de recoacere T şi de gradul de ecruisaj (gradul de deformafie) R. Pentru o temperatură dată, M scade când R creşte, iar pentru un grad d ^ ecruisaj dat, M creşte odată cu temperatura T. Metalele cu puncte de transformare în stare solidă, adică natalele cari se prezintă sub mai multe stări alotropice (după temperatura la care sunt încălzite), prezintă recristalizare alotropică. La asif el de metale, trecerea dela o stare la alta, în punctul de transformare, se face prin regruparea atomilor şi transformarea refelei cristaline anterioare într'o alta nouă, cu altă distribufie a atomilor (la fier, care e un exemplu tipic, trecerea din fier a în fier adică dela forma cub centrat la cub cu feţe centrate, şi invers). Schimbarea structurii interne a metalului e însofită de schimbarea formei exterioare a grăunfilor cristalini; prin urmare, în punctul de transformare se produce un adevărat proces de recristalizare a metalulu: care se găseşte în stare solidă, proces numit adesea cristalizare secundară. Transformarea fierului a în fier y» la încălzire, e însofită de formarea unor grăunfi noi foarte mici, cari cresc în dimensiuni dacă temperatura continuă să crească. La răcire, la transformarea fierului y în fier a, se formează, de asemenea, grăunţi cu dimensiuni mici, cari, în cazul când condifiunHe de încălzire şt vifesa de răcire sunt bine alese, pot rămânea în această stare până la temperatura mediului înconjurător. Transformările observate în cazul ferului se produc şi în aPajele lui cu carbonul (ofeluri) şi, prin tratamente asemănătoare, structura acestora poate fi modificată în sensul dorit (v. Recoacere de normalizare). La ofeluri, deformarea şi recristalizarea urmează aceleaşi legi ca şi la metalele pure, însă creşterea grăunfilor e mai mică, datorită influenfei perlitei (m%i greu deformabilă), iar temperatura începutului de recristalizare e, în general, mai înaltă. începutul şi evo uf ia fenomenului da recristalizare (gradul critic de deformafie e cuprins, la ofeluri, între 5 şi 10%) se determină atât din diagrama creşterii grăunfilor metalului, cât şi din schimbările proprietaflor lui. Deşi variafia proprietăţilor ofe ului ecruisat se produce brusc (v. fig.), înlăturarea totală a defectelor ecruisajului şi readucerea la proprietăţile normale nu se produc la o anumită temperatură, ci într'un anumit interval de temperatură; temperatura de încălzire de recristalizare e dedesubtul curbei punctelor Aq a diagramei de echilibru Fe-C. De asemenea, variafia proprie- !FÜ?r Variafia proprietăţilor ofelului ecruisat, duce, in cea Ia reCristalizare. mai mare mă- /) alunglrea la rupere 85; 2) rezistenfa sura în crimele ,a tracfiune; 3) solubilitatea în solufie ' de lo/oacid sulfuric înapă; 4) rezistivi- mom^nte ale re tatea; 5) greutatea specifică, cristalizam, legată de reconstruirea refelelor metalulyi ecruisat şi d3 formarea noilor grăunfi, iar în cursul încălzirii, schimbările legate de creşterea grăunfilor sunt condifionate de mărimea acestora. Influenta mărimii grăunfilor asupra proprietafüor materialului se manifestă mai mult când grăunfii sunt foarfe mici, şi devine mai pufin importantă când se depăşeşte o anumită lirrvtă. Fo'osind transformările alotropice cari se produc în metale sau în aliaje, se poate transforma o structură grăunfoasă într'o structură fină şi astfel pot fi modificate, în sens favorabil, multe dintre caracteristicele mecanice ale metalului. Dacă prelucrarea se termină la o temperatură nu prea înaltă (chiar deasupra temperaturii de recristali-zare pot rămânea în metal urme de ecruisaj), metalul va avea grăunfi fini şi va fi dur; dacă prelucrarea la cald se termină la o temperatură prea înalfă, se poate produce prin recristalizare o creştere prea mare a grăunfilor, adică se obfine oţel supraîncălzit. Temperatura in °C 289 1. Recristalizare, temperatura de începui de ~ iTeMnepaTypa naqajia peKpHCTaj3Jra3aiiHH; température de commencement de recristallisation; Temperatur des Rekristallisationsbeginns; temperature of recrystâllisation commencement; kezdő újrakristályosodási hőmérséklet], Metl.: Temperatura la care încep să se formeze grăunfi noi, cu refea nedeformată, la încălzirea pentru recristalizare a metalalor şi a aliajelor solide ecruisate. Această temperatură are valori diferite pantru diferitele metale şi aliaje, depinzând şi de impurităfi şi de gradul de ecruisaj. Ea se determină, aproximativ, după temperatura de topire a metalelor. Pentru determinarea temperaturii de început de recristalizare se folosesc metoda microscopică şi metoda roentgenografică. Temperatura de început de recristalizare se determină mai uşor urmărind schimbarea proprietăjilor metalului, care însofeşte recristalizarea (v. fig. Variafia pro-prietăfilor ofelului ecruisat, sub Recristalizare). Determinarea e cu atât mai precisă, cu cât momentul începerii rearanjării atomilor în grăunfi noi ai metalului ecruisat produce o variafie mai mare a acestor proprietăfi. Temperatura de început de recristalizare poate fi determinată în funcfiune de temperatura de topire; după A. A. Bocivar, temperatura absolută de început de recristalizare are valoarea de aproximativ 0,4 din temperatura absolută de topire. La ofeluri, temperatura de început de recristalizare e mai înaltă decât 500°. 2. Recristalizării, pragul Sin. Temperatură de început de recristalizare. V. Recristalizare, temperatură de început de s. Rectificahilă, curbă ~ [BbinpHMJineMaH KpHBan; courbe rectifiable; abwickelbare Kurve; rectifiable curve; szabályozható görbe]. Geom.: Curbă care are proprietatea că marginea superioară a mulfimii lungimilor poligonale frânte înscrise în arcul ei şi cari au punctele extreme comune cu arcul, e> finită şi bine determinată. V. şi sub Lungime. 4. Rectificare [peKTH(|>HKaiUîfl; rectification; Rektifizieren; rectification; rektifikálás]. Chim.: Distilare fracfionată (v.) de laborator sau industrială, prin care se separă, dintr'un amestec de lichide, un component sau un grup de componenfi cari reprezintă cantitativ majoritatea amestecului. De obiceiu, rectificarea e precedată de o distilare fracfionată a unui amestec mai complex de lichide, prin care se separă, da aici, componentul sau grupul de componenfi dorit, mai pufin pur. Acest produs mai confine, în capul şi în coada sa de distilafie, cantităfi mici din ceilalfi componenfi ai amestecului. Printr'o nouă distilare fracfionată, mai eficace, numită rectificare, capul şi coada distilatului sunt separate, obfinându-se produsul dorit în stare de puritate sau având constantele de distilare dorite. Rectificarea unui produs se face, de obiceiu, în coloane de distilare fracfionată (v.), fie cu talere şi cu clopote, fie umplute cu inele Raschig (v.). Coloanele pot fi cu mers discontinuu (de obiceiu cele de laborator) sau continuu (în industrie). Fiindcă prin rectificare se obfin dintr'un produs maximum trei fracfiuni (produsul principal, capul şi coada), coloanele industriale folosite în acest scop au o construcfie mai simplă decât cele folosite la fracfionarea produselor mai complexe. Când rectificarea unui produs se face în vid (pentru produsele cu punct de fierbere înalt), se folosesc coloane da rectificare asemănătoare, însă construite pentru rectificare sub presiune foarte joasă. în laborator, rectificarea se foloseşte des, pentru purificarea substanfelor tehnice folosite sau obţinute în reacfii. în industrie sunt rectificate multe produse principale, ca alcoolul etilic, acidul acetic, etc. în industria petrolieră sunt supuse rectificării benzinele, petrolul, unele uleiuri, etc. 5. Rectificare [BbinpHMJieHHe; certification; Abwickelung; rectification; lefejtés]. Mat.: Determinarea prin cuadraturi a lungimii unui anumit arc al unei curbe rectificabile date. V. şi sub Lungime. 6. Rectificare [lHJiH(|>OBaHHe; rectification; Schleifen; rectifying; köszörülés]. Metl.: Operafiune mecanizată de supernetezire prin aşchiere, efectuată cu ajutorul pietrelor abrazive. Prin rectificare se realizează, fie suprafefe metalice foarte netede, fie o precizie foarte mare de execufie a dimensiunilor, fie ambele condifiuni. în general, rectificarea e precedată de operafiuni de aşchiere, manuale sau mecanizate, efectuate cu ajutorul uneltelor aşchietoare metalice (de ex. strunjire, frezare, rindelare, etc.); uneori, ea e urmată de unele operafiuni de supernetezire de mare precizie (de ex. rodare, etc.). Procesul rectificării e analog frezării, granulele pietrei de rectificat îndeplinind funcfiunea cufitelor de aşchiere rotitoare, ca şi dinfii frezei; forma aşchiilor obfinute prin abraziune e identică cu forma celor obfinute prin frezare. în cursul rectificării, granulele abrazive cu muchiile aşchietoare tocite sunt smulse din masa liantului da către suprafafa de aşchiere a piesei. Când caracteristicele pietrei de rectificat sunt alese corect, granulele abrazive se uzează treptat şi sunt smulse din liant numai după ce s'au tocit, lăsând să apară noi granule abrazive, ascufite. Dacă liantul pietrei abrazive e prea moale, granulele abrazive sunt smulse înainte de a se toci şi piatra se uzează prea repede; dacă liantul e prea dur, granulele abrazive tocite nu se pot desprinde şi piatra se lustrueşte, ceea ce impune reprofilarea (reascufirea) ei. Modul de producere a aşchiei în timpul rectificării unei piese cilindrice e arătat în fig. / (în care, pentru claritatea figurii, pătrunderea discului abraziv în piesa cilindrică e desenată exagerat). Discul abraziv şi piesa având, în general, mişcări de rotafie de acelaşi sens, în punctul de contact se efectuează deplasări periferice relative, fiindcă vitesa periferică a piesei e inferioară vitesei periferice a pieirai. Dacă piesa ar fi imobilă, o granulă abrazivă a discului rotitor ar atinge supra-fafa piesei pe arcul de cerc adc (numit arc de con- 19 290 tact). Când şi piesa se roteşte în sensul săgefii, vârful granulei desprinde aşchia abca, cu grosimea maximă h—bd, iar discul abraziv desprinde, la o Adâncimea de pătrundere a granulei abrazive şi adâncimea de aşchiere la rectificare. ) la rectificare rotundă; II) la rectificare plană; I) disc de rectificat; 2) piesa care se prelucrează; h) adâncimea de pătrundere a granulei abrazive; s) adâncimea de aşchiere. trecere, un strat cu grosimea s. Adâncimea de pătrundere h a granulei abrazive (grosimea aşchiei) şi adâncimea de aşchiere s (adâncimea de pătrundere a pietrei), în cazul rectificării plane, sunt indicate în fig. II. Gradul de tocire a granulei abrazive depinde de lungimea arcului adc, pe care aceasta îl parcurge în timpul aşchierii; cu cât acest arc e mai mare, cu atât granula abrazivă se toceşte mai repede. Tendinfa de smulgere a granulei abrazive depinde de adâncimea de pătrundere h a granulei în materialul piesei care se rectifică şi care e egală cu grosimea maximă a aşchiei. Grosimea aşchiei h creşte proporfional cu diametrul şi cu vitesa piesei, şi invers proporţional cu diametrul şi cu vitesa discului abraziv. Când grosimea aşchiei e prea mare, piatra abrazivă se uzează foarte repede, iar când e prea mică, piatra se îmbâcseşte şi nu taie. Dacă vitesa periferică a pietrei abrazive e aleasă inifial prea mică, sau a scăzut prin uzura uneltei în timpul lucrului, arcul adc, parcurs de granula abrazivă, e mai mars; vitesa unghiulară a piesei fiind însă constantă, piesa înaintând mai mult, granula abrazivă va pătrunde şi mai mult în piesă — şi adâncimea de pătrundere h a granulei va creşte. Cu creşterea dimensiunilor aşchiei, creşte şi tendinfa de smulgere a granulelor abrazive, ceea ce provoacă o uzură prea timpurie a pietrei de redifcat. Pentru mărirea timpului de folosinfă, adică a durabilităţii pietrelor abrazive, e necesar ca acestea să lucreze cu vitese periferice cât mai mari. în condifiuni identice da lucru şi la aceeaşi vitesă periferică a pietrei de rectificat, dacă se foloseşte o piatră cu diametrul mai mic, lungimea de arc adc, parcursă de granula abrazivă, e mai mică şi deci aceasta se uzează mai pufin; grosimea aşchiei rămâne însă aceeaşi şi, granula abrazivă fiind smulsă după acelaşi timp ca şi mai înainte, piatra se va uza mai repede, în concluzie, trebue folosite discuri abrazive cu diametri cât mai mari, iar în cazul unor uzuri pronunfate ale acestora, e necesar să li se mărească turafia. Dacă se menfin constante vitesele periferice ale piesei şi ale pietrei abrazive şi "se măresc avansul longitudinal al piesei sau avansul pietrei abrazive în direcfia axei sale, adâncimea de pătrundere h a granulei abrazive devine mai mare, ceea ce duce la o creştere a tendinfei de smulgere a granulei, respectiv la o uzură mai rapidă a pietrei abrazive. Folosind aceeaşi piatră abrazivă şi aceleaşi vitese, atât pentru piatră, cât şi pentru piesă, când diametrul piesei care se rectifică se măreşte, arcul adc (v. fig. /), parcurs de granula abrazivă, creşter şi prin aceasta se provoacă o tocire mai rapidă a acesteia. Adâncimea de pătrundere a granulei; şi deci grosimea aşchiei, fiind însă mai mică, granula tocită e smulsă cu întârziere din liant, în acest caz se măreşte vitesa de avans a piesei proporfional cu creşterea diametrului ei. în condifiuni identice de lucru, prin mărirea vitesei piesei creşte proporfional grosimea h a aşchieir ceea ce provoacă o uzură accentuată a granulelor abrazive şi, deci, a pietrei de rectificat. Cu aceeaşi piatră abrazivă şi în aceleaşi condifiuni de lucru, adâncimea de pătrundsre, şi, deci, grosimea h a aşchiei, e cu atât mai mare, cu cât adâncimea de aşchiere s e mai mare (v. fig. I şi II). La alegerea pietrelor abrazive pentru rectificat (v. sub Piatră abrazivă) e nevoie de stabilirea caracteristicelor lor (natura materialului abraziv, natura liantului, granulozitatea, duritatea, structura* forma şi dimensiunile, etc.) în funcfiune de: forma suprafefelor cari se rectifică, materialul piesei, gradul de netezime urmărit (de ex. degroşare sau finifie), precizia dimensiunilor care trebue obfinută, metodele de prelucrare, etc. în operafiunile de rectificare au importanţă următoarele caracteristice: vitesa uneltei abrazive, vitesa piesei care se prelucrează, avansul în direcfie axială, avansul în direcfie fangenfială, avansul de pătrundere sau adâncimea de aşchierer calitatea pietrei abrazive, calitatea materialului care se prelucrează, forfele de aşchiere, etc. Vitesa pietrelor abrazive e exprimată, de obiceiu, indicând vitesa periferică, în m/s, sau, uneori, turafia pietrei, în rot/min. Uzura pietrei abrazive scade dacă vitesa ei periferică creşte, însă această vitesă e limitată de pericolul spargerii (datorit creşterii forfelor centrifuge) şi de producerea arsurilor pe suprafafa care se prelucrează. în tablou sunt indicate vitesele periferice uzuale ale pietrelor abrazive pentru diferite materiale. Vitesele periferice uzuale ale pietrelor abrazive* în m/s Felul prelucrării Piese executate din ofel fontă metale moi Preliminară 30---35 25---30 35--40 Finală 40---45 40---45 40-..45 291 Vifesa piesei e vitesa periferică cu care aceasta se mişcă, de obiceiu în sens invers sensului de mişcare al pietrei abrazive, şi e independentă de felul operafiunii de rectificare (rotundă sau plană). Vitesa se alege finându-se seamă de gradul de netezime cerut, de diametrul suprafefei de rectificat, de suprafafa de contact dintre piesă şi piatră, de avansul transversal şi longitudinal al piesei şi de duritatea discului abraziv. în general, raportul dintre vitesa periferică a piesei şi vitesa periferică a pietrei abrazive se ia, aproximativ, de 1/100. Vitesa piesei se alege cu atât mai mare, cu cât adâncimea de aşchiere e mai mică; asifel, ea se ia mai mare pentru rectificarea finală şi mai m;că penfru rectificarea preliminară. Vitesa piesei trebue să crească proporfio-nal cu creşterea suprafefei de contact dintre piesă şi piatra abrazivă; se vor folosi, deci, vitese mai mari pentru piese rotunde cu d ametri mai mari, şi invers; în cazul rectificării plane, vitesele piesei vor fi mai mari decât cele pentru rectificarea rotundă. Vitesa piesei se măreşte, de obiceiu, proporfional cu creşterea avansului longitudinal sau transversal. Ea se măreşte, de asemenea, odată cu creşterea durităfii discurilor abrazive. Vitesele periferice uzuale ale pieselor la rectificarea rotundă, în m/s Materialul Rectificare exterioară Rectificare piesei preliminară finală interioară Aluminiu 0,30—0,35 0,30---0,35 0,80 Aiamă şi bronz 0,30—0,35 0,30-0,35 0,70 Fontă 0,25—0,30 0,25—0,30 0,60 Ofel de scule necălit 0,15—0,20 0,20—0,25 0,30—0,50 Ofel călit 0,20 0,25—0,30 0,40—0,55 în tablou sunt indicat 3 vitesele periferice uzuale pentrup;ese de diferite materiale, la rectificarea rotundă exterioară şi inter’oară. — Avansul axial reprezintă avansul longitudinal la rectificarea rotundă, respectiv avansul transversal la rectificarea plană periferică. Avansul longitudinal la rectificarea rotundă e drumul parcurs pentru o rotafie a piesei, fie de masa maşinii împreună cu piesa fixată pe ea, fie de discul abraziv în lungul axei sale; avansul transversal la rectificarea plană periferică e distanfa cu care se deplasează axial discul abraziv, după fiecare cursă a piesei. Avansul axial se exprimă, de obiceiu, ca o fracf'une din lăţimea discului abraziv; mărimea Iui depinde de diametrul piesei şi d 3 calitatea necesară pentru suprafafa care se prelucrează. în cazul rectificării preliminare se ia 0,3***0,7 din lăfimea discului abraziv pentru otel, şi 0,5***0,9 pentru fontă, iar la rectificarea finală sa ia 0,2*"0,3 din lăfimea discului abraziv penfru ofel, şi 0,4 din lăfimea discului abraziv penfru fontă. — Avansul de pătrundere (sau adâncimea de aşchiere) reprezintă avansul transversal (radial), la rectificarea rotundă, respectiv avansul în direcfie perpendiculară pe suprafafa prelucrată, Ia rectificarea plană. El e egal cu grosimea stratului de material care se ia prin operaţiunea de rectificare, la o trecere a uneltei abrazive peste toată suprafafa piesei. Atât avansul transversal la rectificarea rotundă, cât şi avansul în direcfie perpendiculară pe suprafafa prelucrată, la rectificarea plană, se transmit Ia fiecare cursă dublă sau la finea fiecărei curse a mesei. Adâncimea de aşchiere depinde, în general, de următoarele caractsristice: mărimea granulelor abrazive; diametrul şi vitssa pietrei abrazive; vitesa, forma, calitatea suprafefei rectificate şi dimensiunile piesei; puterea maşinii de rectificat. Adâncrmea de aşchiere poate ii mărită, în cazul folosirii pietrelor de rectif cat poroase şi cu granule abrazive mari. Dacă grosimea stratului de material desprins e prea mare în raport cu mărimea granulelor abrazive, p;atra se uzează repede la rectificarea mater alelor tari, sau se îmbâcseşte când se rectifică materiale moi. Dacă adâncimea de aşchiere e prea mică în raport cu mărimea granulelor abrazive, piatra de rectificat se lusfrueşfe şi nu mai aşchiază. Adâncimea de aşchiere poate fi mărită când vitesa pietrei abrazive descreşte sau când se măreşte vitesa piesei, — şi trebue micşorată când diametrul piesei sau al pietrei creşte. Pentru evitarea deformafiilor, piesele sub-firi şi lungi, ca şi cele plane şi subfiri, se rectifică cu adâncimi de aşchiere mici. Cu cât e necesar un grad mai înalt de netezime a suprafefelor rectificate, cu atât trebue folosită o adâncime d3 aşchiere mai mică. De aceea, în cazul rectificării de finisare, la sfârşitul operafiunii se întrerupe avansul transversal la rectificarea rotundă, respectiv avansul de pătrundere la rectificarea plană, şi se continuă cu încă 2***10 treceri, până când se întrerupe complet scoaterea scânteilor. în tablou sunt indicate valorile uzuale ale adâncimii de aşchiere penfru rect.ficarea rotundă şi pentru cea plană. Adâncimi de aşchiere uzuale penfru operafiuni de rectificare rotundă şi da rectificare plană Operaţiunea de prelucrare Adâncimea de aşchieie, în mtn preliminară finală Rectificare ( la ofel rotundă \ |a fontă 0,01 ••-0,04 până la 0,15 0,005—0,02 Rectificare plană obişnuită 0,03—0,07 0,01—0,03 Rectificare plană cu unslte abrazive din segmenfi 0,05—0,15 - Maşinile de rectificat se aleg finând seamă de profilul suprafeţelor de prelucrat, de materialul piesei, cum şi de felul operaţiunilor de prelucrare. Fixarea pieselor pe masa de lucru variază 292 cu felul maşinii de rectificat, cu forma piesei şi cu felul suprafefei care se prelucrează şi se face, de obiceiu, mecanic (de ex. între vârfuri, în universal, pe dornuri, cu bucele elastice, cu dispozitive speciale, etc.)» pneumatic (de ex. cu dispozitiv pneumatic pentru fixarea pieselor), magnetic (de ex. cu platoul de fixare magnetic), electromagnetic (de ex. cu platoul de fixare electromagnetic). Fixarea pietrelor abrazive diferă, în general, după felul maşinii de rectificat. Fasonarea şi reprofilarea pietrelor se fac, în mod obişnuit, cu ajutorul unui diamant fixat într'un suport care se acfionează manual sau mecanizat. Controlul dimensiunilor sau al netezimii suprafefetor rectificate se efectuează cu instrumente de măsură (de ex. micrometre, pasametre, calibre-fampon, calibre-potcoavă, măsurătoare de netezime, etc.), de obiceiu manual, în stare de repaus a pieselor, şi uneori chiar în timpul operaţiunii de rectificare, folosind dispozitive de măsură speciale. în timpul rectificării e necesară, în general, o răcire atât a piesei, cât şi a pietrei abrazive. — După cum abraziunea se efectuează cu sau fără folosirea unui lichid de răcire, se deosebesc rectificare umedă şi rectificare uscată. î. Rectificare umedă [Moicpoe QiJiH(|)0&aHHe; rectification humide; nasses Schleifen; wet rectifying; nedves köszörülés]: Rectificare la care se foloseşte un lichid de răcire, pentru a evita încălzirea piesei sau îmbâcsirea cu aşchii a pietrei abrazive, şi pentru a obfine o calitate superioară a suprafefei prelucrate. Lichidul de răcire trebue să cadă pe toată lăfimea pietrei abrazive, la linia de contact dintre piesă şi piatră. La rectificarea ofelului, a fontei, a cuprului şi a altor metale se foloseşte, ca lichid de răcire, apă cu 5***10% carbonat de sodiu şi cu un adaus de săpun; pentru micşorarea acfiunii corozive a solufiei şi penfru a-i da lubrifianfă se adaugă şi 0,5***1% uleiu mineral, terebentină, sau uleiu de rapifă. La rectificarea aluminiului şi a aliajelor sale se foloseşte petrol cu adaus de 2% tetraclorură de carbon (pentru evitarea aprinderii), sau un amestec de uleiu mineral şi petrol, în cantităfi egale. La rectificarea electronului se foloseşte o solufie de 4% fluorură de sodiu în apă. 2. ~ uscată [cyxoe HIJlH(|)0BaHH6; rectification séche; trockenes Schleifen; dry rectifying; száraz köszörülés]: Rectificare la care abraziunea pieselor se face fără folosirea unui lichid de răcire. Se efectuează, de obiceiu, la rectificarea preliminară a pieselor de fontă sau de cupru şi, totdeauna, la rectificarea pieselor de nichel. Aşchiile piesei şi particulele pietrei abrazive, desprinse în timpul prelucrării, sunt captate, în mod obişnuit, cu ajutorul unui exhaustor. — După gradul de netezime, precizia dimensiunilor suprafefei prelucrate şi succesiunea în procesul de prelucrare, se deosebesc: 3. Rectificare de degroşare: Sin. Rectificare preliminară (v.). 4. ~ de finisare: Sin. Rectificare finală (v.). 5. ~ finală [oTfleJiOHHoe niJiH<|)OBaHHe; rectification finale; Endschleifen; final rectifying; végköszörűlés]: Operafiune de prelucrare prin care se detaşează — în una sau în mai multe treceri — restul din surplusul de rectificat, lăsat după rectificarea preliminară (v.), pentru obfine-rea preciziei în dimensiuni şi a gradului de netezime necesar suprafefei care se prelucrează. Se efectuează cu adâncime de aşchiere şi cu avans axial mici, cu ajutorul pietrelor abrazive cari au mărimea granulelor fină sau foarte fină. Ultimele treceri se fac fără avans transversal (radial) la rectificarea rotundă, respectiv fără avans de adâncime la rectificarea plană, până când dispar aproape complet scânteile. Rectificarea preliminară şi cea finală la fabricafia în masă se execută, în general, pe maşini de rectificat diferite; dacă e necesar ca ambele operafiuni să se efectueze pe aceeaşi maşină, se folosesc pietre abrazive şi regimuri de prelucrare corespunzătoare fiecărei prelucrări. La fabricafia cu bucata sau în serii mici, rectificarea preliminară şi cea finală se fac pe aceeaşi maşină de rectificat, fără înlocuirea pietrei abrazive, prin simpla schimbare a regimului de prelucrare, care trebue să fie corespunzător fiecărei operafiuni (preliminară sau finală). Sin. (impropriu) Rectificare de finisare. e. ~ preliminară [oŐAHpo^Hoe iiiJiH<|)OBa-HHe; rectification préliminaire; Prâliminarschleifen; preliminary rectifying; nagyoló köszörülés]: Operafiune de rectificare efectuată în una sau în mai multe treceri, pentru detaşarea într'un timp minim a vreo două treimi din surplusul de rectificat. Se execută, de obiceiu, folosind pietre abrazive cu mărimea granulelor mare şi cu constifufie rară (v. sub Piatră abrazivă). Sin. (impropriu) Rectificare de degroşare. — După forma suprafefelor cari se prelucrează, se deosebesc: rectificare plană, rectificare rotundă şi rectificare a suprafefelor cu profilé speciale: 7. Rectificare plană [mioCKoe niJiH(|)OBaHHe; rectification des surfaces planes; Planschliff; plane surface rectifying; sik köszörülés]: Operafiune de rectificare a suprafefelor metalice plane, pentru obfinerea unei mari precizii a dimensiunilor piesei sau a planeităfii suprafefei, sau a unui grad înalt de netezime a acesteia. Reclamă, în general, următoarele mişcări: mişcarea principală de aşchiere (rotirea rapidă a uneltei abrazive); mişcarea de avans longitudinal constituită, de obiceiu, dintr'o mişcare rectilinie alternativă sau de rotafie a mesei sau, uneori, a axului uneltei abrazive; mişcarea de avans transversal efectuată de masa maşinii de rectificat sau de unealta abrazivă (pentru prelucrarea întregii suprafefe destinate abraziunii), şi care se execută, fie continuu, fie periodic, după fiecare cursă longitudinală a mesei; mişcarea de pătrundere (pentru avansul de adâncime) efectuată, de obiceiu, de discul abraziv. Fixarea pieselor pe maşinile de rectificat plan se face, de obiceiu, pe platouri de fixare electromagnetice (v.) şi, uneori, în menghine sau în dispozitive de fixare speciale. — După felul suprafefei cu care piatra abrazivă atacă suprafafa metalică de prelucrat, se deosebesc: î. Rectificare plană frontală [nJlOCKO-TopiţeBoe IUJlH(|)OBaHHe; rectification plane frontale; Stirnflă-chenschleifen; frontal plane surface rectifying; homlokfelületes sik köszörülés]: Rectificare la care ab-raziunea suprafefei care se prelucrează se face cu suprafafa frontală a discului de rectificat. E un procedeu care dă o mare productivitate, unealfa abrazivă (cilindrică, inelară sau segmentată) atingând întreaga lăfime a piesei care se rectifică. Operaţiunea de prelucrare se efectuează ia maşini de rectificat plan, cari pot avea, fie masă rotundă Schema rectificării plane frontale, a) şi b) ia maşini de rectificat cu masă rotundă, respectiv cu masa dreptunghiulară; Í) masa maşinii; 2) piesa de prelucrat; 3) disc abraziv; 4) mişcare principală; 5) mişcarea mesei de lucru; 6) avansul de pătrundere. cu mişcare de rotafie (v. fig. a), fie masă dreptunghiulară cu mişcare longitudinală rectilinie alternativă (v. fig. b). Mişcările caracteristice maşinilor sunt: mişcarea principală, de rotafie rapidă a uneltei abrazive; mişcarea de avans (mişcarea de rotafie, respectiv, mişcarea rectilinie alternativă a mesei); mişcarea de pătrundere a uneltei abrazive (avansul de adâncime), după fiecare rotafie sau cursă a mesei, pentru îndepărtarea unui nou strat de metal. Rectificarea plană la maşini cu masă rotundă se aplică, în general, la prelucrarea suprafefelor frontale ale pieselor de revo-lufie (de ex. inele de rulmenfi, rofi dinfate, etc.) şi a suprafefelor pieselor cu fefe plane. Rectificarea plană la maşini cu masă dreptunghiulară se aplică, de obiceiu, la prelucrarea suprafefelor plane cu dimensiuni mari. 2. ~ plană periferică [nJi0CK0-nepH(i)epH-HeCKOe HUlH(|K)BaHHe; rectification périphérique des surfaces planes; Manfelflăchen-Planschliff; peripheric plane surface rectifying; palást felületes sik köszörülés]: Rectificare la care abraziunea suprafefei care se prelucrează se face, în general, cu suprafafa cilindrică exterioară a discului de rectificat. Operafiunea se efectuează la maşini de rectificat plan, de obiceiu cu masă dreptunghiulară cu mişcare longiludinală rectilinie alternativă (v. fig, a) şi, uneori, la maşini cu masă rotundă cu mişcare de rotafie (v. fig. b). La prelucrarea pe maşinile de rectificat cu masă dreptunghiulară, îndepărtarea excesului de material de pe piesă se obfine, în general, prin mai multe treceri. Un 293 strat de metal se îndepărtează în făşii, prin avansul transversal al discului abraziv după fiecare maşinii de rectificat; 2) piesa care se prelucrează; 3) disc abraziv; 4) mişcarea principală de lucru; 5) mişcarea mesei; 6) mişcarea alternativă de avans de pătrundere. cursă a mesei; după parcurgerea întregii lăfimi a suprafefei de rectificat, discul abraziv primeşte avansul de pătrundere şi îndepărtează stratul de metal următor. Procedeul e caracterizat printr'o înaltă precizie a dimensiunilor şi o încălzire neînsemnată a piesei care se prelucrează. La prelucrarea pe maşinile de rectificat cu masă rotundă, piesa efectuează, împreună cu masa maşinii, o mişcare de rotafie în jurul axei mesei. Avansul transversal şi mişcarea de pătrundere (avansul de adâncime) sunt executate, de obiceiu, de discul abraziv. Procedeul de prelucrare e caracterizat printr'o mare productivitate. Se foloseşte, în special, la rectificarea suprafefelor frontale ale pieselor în formă de disc (de exemplu freze-disc) şi aproape excluziv la rectificarea suprafefelor frontale ale discurilor cu grosime inegală (de ex. suprafefele frontale ale frezelor-disc, subţiate spre centru). 3. Rectificare rotundă [KpyrJioe mjiH(|)OBa-HHe; rectification circulaire; Rundschleifen; circular rectifying; körköszörűlés, hengeres palást köszörülés]: Operafiunea de rectificare a unor piese cu forme cilindrice cu diametru constant (de ex. arborele principal al unei maşini-unelte) sau în trepte, conice (de ex. cozile şi conurile metrice sau Morse pentru unelte), sau speciale (de ex. arborele cu came al unui motor cu ardere internă, filetul la tarozi, e1c.). — 294 După pozifia suprafefei care se rectifică, se deosebesc: rectificare rotundă exterioară şi rectificare rotundă interioară: î. Rectificare rotundă exterioară [HapyHCHOé KpyrJioe iiiJiHc|)OBaHHe; rectification circulaire extérieure; runder Au^enschliff; circular externai rectifying; külső körköszörűlés]: Rectifcare rotundă (v.) a supraf ef slor exterioare ale unei piese. Sé realizează prin următoarele mişcări: mişcarea de lucru principală, de rotafie rapidă a discului abraziv; mişcarea secundară, de rotafie a piesei care se pre'ucrează; mişcarea de avans longitudinal, rectilinie alternativă, efectuată, de obiceiu, de masă împreună cu piesa (v. fig. a) şi, uneori, de dis- Schema rectificării rotunde exterioare la maşinile de rectificat, a) cu avans lorgitudinal al messi; b) cu avans longitudinal al uneltei; 1) piesă; 2) disc abraziv; 3) mişcare principală; 4) mişcarea mesei de lucru; 4') mişcarea longitudinală a uneltei; 5) mişcarea piesei; 6) avans de pătrundere. cui abraziv (v. fig. b), de-a-lungul axei piesei; mişcarea transversală, de pătrundere, efectuată la sfârşitul fiecărei curse, de obiceiu de discul abraziv şi, uneori, de piesă (pentru obfinerea adâncimii de aşchiere). Rectificarea rotundă exterioară se face, în general, la maşini de rectificat rotund sau universale (piesele fiind prinse, de obiceiu, între vârfuri), şi uneori, la strung (piesele fiind prinse între vârfuri iar dispozitivul de rectificat cu discul abraziv, în sania port-unealtă a căruciorului) sau la maşini de rectificat speciale (de ex. maşini de rectificat filet, maşini de rectificat arbori cotifi, maşini de rectificat supape, etc.). După modul de aşezare a piesei în timpuj prelucrării, rectificarea rotundă exterioară poate fi. 2. ~ rotundă exterioară, fără vârfuri [6eciţeH-TpoBoe HapyjKHoe KpyrJioe uiJiH^OBaHHe; rectification circulaire extérieure sans pointes; runder Aufjenschliff ohne Spitzen; circular externai rectifying wifhout points; külső csúcsnélküli körköszörülés]: Operafiune de rectificare rotundă exterioară, efectuată cu ajutorul a două d;scuri abrazive: un disc de rectificat şî un disc conducător (de avzns); susfinerea piesei se face cu o riglă de reazem (v. fig. a). Discul de rectificat se roteşte cu vitesa periferică de cca 25”‘30 m/s, iar discul conducător se roteşte în acelaşi sens cu turafia de 20---80 rot/min. Deoarece piesa de prelucrat e antrenată în mişcarea de rotafie de discul abraziv de avans, vitesa ei periferică e aproximativ egală cu vitesa periferică a acestuia (cu 1—3% mai mică). Pentru rea izarea avansului longitudinal, discul de avans se aşază Ia un unghiu de 1-"10° fafă de discul de rectificat. La prelucrarea pieselor scurte, rigla de reazem se aşază astfel, încât axele să fie cu cca 10*" 13 mm deasupra liniei care uneşte centrele celor două discuri abrazive; piesele lungi Schema rectificării rotunde exterioare fără vârfuri, prin avans longitudinal, cu disc de rectificat şi cu disc abraziv de avans. I) piesă de prelucrat; 2) disc de rectificat; 3) disc de avans, abraziv; 4) riglă de reazem; a) unghiul de inclinare a discului de avans = 1 •••10°. sau deformate exagerat se aşază mai jos decât linia centrelor, pentru a evita smulgerea lor de pe dispozitivul de rezemare. Rectificarea fără vârfuri se foloseşte, de obiceiu, la fabricarea pieselor în masă sau în serie. Se aplică două procedee de rectificare fără vârfuri, mai importante: rectificarea cu avans longitudinal şi rectificarea cu avans transversal (radial). La rectificarea cu avans longitudinal, rigla de reazem rămâne totdeauna paralelă cu axa discului de rectificat, iar axa discului de avans e înclinată cu 1—10° fafă de axa acestuia (valorile mici se iau pentru finisare, iar cele mari, pentru degroşare). Se foloseşte, de obiceiu, la rectificarea pieselor cilindrice, fără proeminenfe (de ex. la buloane de piston). — La rectificarea cu avans transversal (radial), axa discului de avans se aşază paralel cu axa discului de rectificat, sau i se dă mică inclinare, de aproximativ 30', pentru ca piesa care se prelucrează să apese În mod Schema rectificării rotunde sigur pe piesa opritoare, exterioare fără vârfuri, prin care e în acelaşi timp şi avans tarnsversal (radial). limitorul de cursă (v. î) piesă de prelucrat; 2) disc fig. b). Lăfimea discului de rectificat; 3) discdeevans; de rectificat trebue să 4) opritor (limitor de cursă), fie pufin mai mare decât lăfimea suprafefei care se rectifică. Se aplică, de obiceiu, la prelucrarea pieselor cu diametri dife-rifi şi a pieselor fa onate. Sin, R2ctificare fără vârfuri. 3. ~ rotundă exterioară, între vârfuri [Bpe3H0e HapyjKHoe KpyrJioe mjiH(|)OBaHHe; recitifcation circulaire extérieure entre pointes; runder Au^en-schliff zwischen Spitzen; circular externai rectifying between points; külső körköszörűlés csúcsok között]: Operafiune de rectificare rotundă exterioară, la care fixarea pieselor în tirrpul prelucrării e efectuată cu ajutorul vâifurilor maşinii de rectificat. Procedee'e de rectificare exterioară înfre vârfuri, folosite mai mult, sunt: rectificarea prin 295 OBaJlbHblit CTaHOK; machine â rectifier des surfaces planes; Planschleifmaschine; piane surface rectifying machine; sikköszörűgép]: Maşină-unealtă pentru rect'ficarea suprafefelor plane (v. Rectificare plană) ale diferitelor piese. După po-zifia arborelui uneltei abrazive, se deosebesc: maşini de rectificat plan, orizontale, şi maşini de rectifcat plan, verticale. Maşinile de rectificat plan, orizontale şi cele de rectificat plan, verticale, se construesc cu masă dreptunghiulară sau cu masă rotundă. La toate maşinile, operafiunea de rectificare se poate executa cu suprafafa c'lin-drică exterioară a discului abraziv (v. Rectificare plană periferică) sau cu suprafafa lui frontală (v. Rectificare plană frontală). Maşinile pentru rectificarea plană frontală dau o productivitate maj mare decât cele pentru rectificarea plană periferică» deoarece, în cursul prelucrării, la primele piatra abrazivă acopere suprafafa piesei pe întreaga lăfime; cu maşinile pentru rectificarea plană periferică se obfin însă suprafeţe plane foarte netede şi cu un grad înalt de planeitate. Prinderea pieselor pe maşină se face, de obice’u, cu ajutorul unor platouri de fixare magnetice sau electromagnet ce. 2. ~r maşină de ~ plan, orizontală, cu masă dreptunghiulară [r0pH30HTaJibHbiii iuiocko-ihjiH' (}30BaJIbHbIÜ CTaHOK C IipflMOyrOJlbHblM CTO-JIOM; machine horizontale â table rectangulaire pour rectifier Ies surfaces planes; waagerechte; mit rechtwinkligemTisch Planschleifmaschine; horizontal plane surface rectifying machine with rsc-tangular* table; vízszintes sikköszörűgép,^ négy- i+r 1 i L SH|J— n Maşini^ de~ rectificat plan, orizortale, |cu masă de lucru dreptunghiulară, cu avansul longitudinal efectuat prin de* plasarea mesei (scheme), a) cu avansul transversal efectuat prin mişcarea rectilinie alternativa a mesei; b) cu avansul transversal efectuat prin mişcarea rectilinie alternativă a coloanei; c) cu avansul transversal efectuat prin mişcarea rectilinie alternativă a căruciorului port-unealtă; d) cu două coloane (maşină portală) şi cu cărucior port-unealtă pentru rectificare plană frontală, cu avansul transversal prin deplasarea cărucioarelor port-unealtă^ szögletes asztallal]: Maşină-unealfă de rectificat plan, care are masa de lucru dreptunghiulară şî 304 arborele uneltei abrazive, orizontal. Se con-strueşte, de obiceiu, pentru operaţiuni de rectificare plană periferică (v. Rectificare plană periferică). Părfile principale ale acestor maşini-unelte sunt: batiu!; masa de lucru, care efectuează, de obiceiu, atât mişcarea rectilinie alternativă, cât şi mişcarea de avans transversal; căru-ciorul-suport al discului de rectificat, care se deplasează în direcfie verticală pe suprafaţa mesei de lucru, pentru efectuarea avansului de pătrundere şi, uneori, efectuează avansul transversal (v. fig.). Deplasarea mesei de lucru in cele două direcfii (longitudinală şi transversală) se face atât manual, cât şi mecanizat. 1. Rectificat, maşină de ~ plan, orizontală, cu masă rotundă [r0pH30HTaJibHbiit nJiocKO iujih-4>OBaJIbHbIH CTaHOK C KpyrjIOM CTOJIOM; machine horizontale â table ronde pour rectifier Ies surfaces planes; waagerechte Planschleifmaschine mit rundem Tisch; horizontal surface rectifying machine with rotind table plane; vízszintes síkköszörűgép, körasztallal]: Maşină-unealtă de rectificat plan, care are masa de lucru rotundă şi arborele uneltei abrazive, orizontal. Pe masa de lucru, care efectuează o mişcare de rotafie, se fixează piesélé cari urmează să fie prelucrate. Suportul discului abraziv efectuează, în general, atât mişcarea pentru avansul transversal, cât şi mişcarea în direcfie perpendiculară pe axa arborelui uneltei abrazive, pentru imprimarea avansului de pătrundere. Antrenarea mesei şi a discului abraziv în mişcare de rotafie se face cu electromotoare individuale. Mişcarea de avans transversal se face manual sau mecanizat. în mod obişnuif, la acest tip de maşină se rectifică, prin procedeul rectificării plane periferice (v. Rectificare plană periferică), suprafefele frontale ale pieselor în formă de disc (de ex. suprafefele frontale ale frezelor-disc). 2. maşină de *+* plan, verticală, cu masă dreptunghiulară [BepTHKaJibHbiH nJioCKOmJiH-4)OBaJibHbii! CTaHOK cnpflMoyroJibHbiMCTOJioM; machine verticale â table rectangulaire pour rectifier Ies surfaces planes; senkrechte mit recht-winkeligem Tisch Planschleifmaschine; vertical plane surface rectifying machine with rectangular table; vízszintes sikköszörűgép, négyszögletes asztallal]: Maşină-unealtă de rectificat plan, care are arborele uneltei abrazive vertical şi masa de lucru de formă dreptunghiulară. La aceste maşini, prelucrarea pieselor se face, în general, prin procedeul rectificării plane frontale (v. Rectificare plană frontală), folosindu-se, de obiceiu, o unealtă abrazivă formata dintr'o garnitură de segmenfi abrazivi (v. sub Piatră abrazivă), al cărei diametru exterior e aproximativ egal cu lăfimea mesei de lucru. Mişcarea rectilinie alternativă a mesei de lucru se efectuează manual sau hidraulic. Mişcarea de rotafie a uneltei abrazive se face, de obiceiu, cu ajutorul unui electromotor al cărui arbore e însuşi arborele uneltei abrazive (v. fig.). Suportul uneltei abra- zive, acfionat manual sau mecanizat, efectuează avansul de pătrundere (vertical) după fiecare trécére a meséi. Maşină de rectificat plan, verticală, cu masă dreptunghiulară. 1) electromotor pentru antrenarea uneltei abrazive; 2) u-nealtă abrazivă; 3) masă de lucru; 4) roată de mână pentru comanda deplasării pe verticală a suportului uneltei abrazive; 5) (ănful cinematic (rofi conice, şurub fără fine, pinion şi cremalieră) pentru deplasarea suportului uneltei; 6) pompă hidraulică; 7) electromotorul pompei; 8) contragreutăţi pentru echilibrarea greutăţii suportului uneltei abrazive. 3. maşină de ~ plan, verticală, cu masă rotundă [BepTHKaJlbBblH nJIOCKO-IHJm(|)OBaJIbHblă CTaHOK C KpyrJIblM CTOJIOM; machine verticale a tabte ronde pour rectifier Ies surfaces planes; senkrechte mit rundem Tisch Planschleifmaschine; vertical plane surface rectifying machine with round table; függőleges sikköszörűgép, körasztallal]: Maşină-unealtă de rectificat plan, care are masa de lucru rotundă şi arborele uneltei abrazive, vertical. Prelucrarea suprafefelor plane se face, în general, prin procedeul rectificării plane frontale (v. Rectificare plană frontală), de obiceiu, cu unelte abrazive executate din mai mulfi segmenfi abrazivi. Masa rotitoare a maşinii, pentru prinderea pieselor cari se prelucrează, e construită, uneori, sub forma unui platou electro- 305 magnetic. La unele maşini, masa poate avea şi o deplasare longitudinală. Suportul uneltei abrazive se deplasează în direcfie verticală, pe ghidajele coloanei maşinii de rectificat. Mişcarea de rotafie a uneltei abrazive se face, de obiceiu, ca la maşina de rectificat plan, verticală, cu masa dreptunghiulară (v.). î. Rectificat, maşină de ~ rotund [npyrJio-fflJIH(J)OBaJlbHbi0 CTaHOK; machine â rectifier Ies surfaces circulaires; Rundschleifmaschine; circular surfaces rectifying machine; körköszörűgép]: Maşină-unealtă pentru rectificarea rotundă , (v.) a pieselor. Din grupul maşinilor de rectificat rotund fac parte: maşinile de rectificat rotund, exterior; maşinile de rectificat rotund, inferior; maşinile de rectificat rotund, universale; maşinile de rectificat rotund, pentru lucrări speciale. — Maşinile de rectificat rctund, exterior dispun în general de patru mişcări: rr.işcarea principală de rotafie a uneltei, mişcarea de rotafie a piesei, avansul longitudinal al mesei de lucru şi avansul transversal (radial) al discului abraziv. La maşinile de rectificat moderne se foloseşte câte un electromotor penfru fiecare dintre aceste mişcări; transmisiunea mişcării dela electromotor la discul abraziv se face, în general, cu ajutorul curelelor cu secţiune trapezoidală. La unele maşini de poate fi: simplă (v. Rectificat, maşină de ~ rotund, simplă) sau fără vârfuri (v. Rectificat, maşină de rotund, fără vârfuri). — Maşinile de rectificat rotund, interior, se folosesc atât Ia rectificarea găurilor cilindrice, cât şi la rectificarea găurilor conice. La aceleaşi maşini se poate face şi rectificarea suprafefelor frontale ale piesei. Rectificarea găurilor se poate executa, fie la maşini de rectificat la cari piesa efectuează o mişcare de rotafie, fie la maşini de rectificat la cari piesa stă în pozifie fixă. Din prima categorie fac parte maşinile de rectificat cu cap de prindere (v. Rectificat, maşină de ~ rotund, interior) şi maşinile de rectificat fără vârfuri (v. Rectificat, maşină de ~ rotund, interior, fără vârfuri); din a doua categorie fac parte maşinile de rectificat interior, planetare (v. Rectificat, maşină de ~ interior, planetară). — Maşinile de rectificat rotund, pentru lucrări speciale, sunt maşini de prelucrare, prin rectificare, a anumitor piese de formă deosebită; din această categorie fac parte: maşina de rectificat filete (v. Rectificat, maşină de ~ filete) şi maşina de rectificat arbori cotifi (v. Rectificat, maşină de ~ arbori cotiţi), etc. Exemple de maşini de rectificat rotund: 2. maşină de ~ rotund, exterior, fără vârfuri [deciţenTpoBbift Hapynmo KpyrJio- Maşină de rectificat rotund, exterior, fără vârfuri. 1) batiu; 2) suportul discului de avans; 3) siportul dispozitivului de reprofilat (ascuţit) discul de avans; 4) dispozitivul reglabil de reprofilat discul de avans; 5) discul de avans; 6) discul de rectificat; 7) suportul discului de rectificat; 8) dispozitivul de reprofilat discul de rectificat; 9) riglă de reazem a piesei; 10) piesa care se prelucrează. rectificat, de construcţie perfecţionată, comenzile şi mecanismele mişcărilor de avans sunt hidraulice. Maşina de rectificat rotund, exterior, IHJ]HC|)OBaJIbHb]il CTaHOK; machine sans pointes â rectifier Ies surfaces circulaires extérieures; spitzenlose Aupenrundschleifmaschine; pointless 20 306 externai circular surfaces rectifying machine; csúcsnélküli külső körköszörűgép]: Maş;nă-unealtă penfru efectuarea operafiunii de rectificare exterioară, fără vârfuri (v. Rectificare fără vârfuri), de obiceiu a suprafefelor cilindrice şi, uneori, a suprafefelor conice sau fasonate. Cuprinde următoarele părfi principale: batiul, pe care se montează suportul discului de rectificat şi suportul discului de avans; suportul, cu arborele pe care se fixează discul de rectificat; suportul discului de avans; dispozitivul cu rigla de reazem a piesei care se prelucrează. Mişcările de rotafie ale discurilor de rectificat şi de avans se fac, de obiceiu, cu electromotoare separate. Reglarea disfanfei dintre discuri, după diametrul piesei, cum şi a înclinării discului de avans, se fac manual. Maşina de rectificat fără vârfuri dă o productivitate a muncii mai mare decât maşina de rectificat cu vârfuri. Se foloseşte la prelucrarea pieselor în serie sau în masă. Caracteristicele maşinii sunt: diametrul maxim şi cel minim ale pieselor cari se pot prelucra; diametrul discului de rectificat; unghiul de inclinare al discului de avans; furafiiîe discului de rectificat şi ale discului de avans; puterea electromotoarelor (v. fig.). 1. Rectificat, maşină de ~ rotund, exterior, simplă [HapyjKHO KpyrJio uumcjDOBaJiHbm CTa-HOK; machine simple â rectifier Ies surfaces circulai-res extérieures; einfache Au^enrundschleifmaschine; simple externai circular surfaces recti'ying machine; közönséges külső körköszörűgép]: Maşină-uhealtă penfru rectificarea rotundă, de obiceiu, a suprafefelor exterioare cilindrice şi, uneori, a suprafefelor cu conicitate mică, sau a suprafefelor frontale, la care piesele sunt fixate în dispozitive de prindere (de ex.: înfre vârfurile păpuşilor fixă şi mobilă). Maşina de rectificat rotund, simplă, cuprinde următoarele părfi principale: batiul, cu mecanismul pentru deplasarea manuală (eventual hidraulică) a mesei; masa de lucru, cu partea superioară, rotitoare; suportul pietrei abrazive, cu mecanismul de deplasare transversală (radială); dispozitivele de prindere (de ex. păpuşa fixă şi păpuşa mobilă). Pentru rectificarea suprafefelor cu conicitate mică, masa superioară a maşinii de rectificat se poate roti în ambele sensuri cu un unghiu de 5”*10°. Rectificarea suprafefelor frontale se face prin deplasarea transversală a suportului pietrei abrazive. 2. maşină de ~ rotund, interior, cu cap de prindere [BHyTpH KpyrJioiiiJiH motoare puternice (peste 250 kW) se foloseşte* Scheme pentru frânarea cu recuperare folosind excitatoare. â) reglarea cuplului de frânare cu ajutorul unei înfăşurări speciale (Fe); b) reglarea cuplului de frânare cu ajutoruR unei excitatoare; c) reglarea cuplului de frânare cu ajutorul unei rezistenfe stabilizatoare. 313 pentru excitafia motoarelor cari funcfionează în regim de generator, fie o excitatoare separată, ceea ce ridică randamentul şi măreşte vitesa de reglare, fie că o parte din motoare se transformă în excitatoare ai căror curenfi servesc penfru excitafia celorlalte maşini. Diferitele scheme la excitatoare separate se deosebesc una de alta prin tocul excitatoarei în schemă sau prin felul în care se dau conexiunii proprietăfi de reglare automată a cuplului de frânare. Fig. IV a reprezintă o schemă în care această reglare e efectuată de înfăşurarea (Fe), care slăbeşte câmpul maşinii când curentul de sarcină creştâ, pentru a nu se produce o creştere bruscă a cuplului de frânare. în schema din fig. /V b, reglarea automată e asigurată prin aşâzarea excitatoarei In circuitul de excitafie al motorului, iar în schema din fig./Vc, rolul stabilizator îl are rezistenfa (R).— Ca şi maşinile cu excitafia în derivafie, motoarele cu excitafie mixtă trec direct în regimul de generator, fără a avea nevoie de schimbări de conexiuni. Deoarece locomotivele electrice au mai multe motoare, schemele sunt mai complicate decât schemele de principiu date mai sus. Fig. V reprezintă un éxemplu de aplicafie a schemei de principiu IVc, în cazul unei locomotive echipate cu şase motoare,folosităpe locomotivele electrice so-viet:ce BL 22. Folosirea unui motor transformat în excitatoare e reprezentată în fig. VI, unde motoarele (/), (II) şi (III) funcfionează ca generatoare, iar motorul (IV)t ca excitatoare. Q b Pentru ca recuperara eenergiei să fie posibilă* schemele de conexiuni ale motoarelor trebue să asigure o funcf'onare stabilă, un interval larg de reglare a turafiei în regimul de frână, iar în cazul frânării cu recupe-^ rare, — şi o reglare automată a curentului de sarcină la oscilarea tensiuni de alimentare. Motoarele monofazate cu colector, cu excitafia serie, ca şi maşinile ana-loage de curent continuu, pot funcfiona în regi- mul de frână dinamică şi cu recuperare. Frâ- narea dinamică se foloseşte rar, din cauza sistemului special de con- tacte şi din cauză că, la n acest tip de motoare ne- ^ existând rezistenfa de Schema de frânare cu recu” pornire, e necesară O re- perare, folosind drept exci- zistenfă specială, care *at°are însuşi motoarele de , r . . tracfiune. are volum mare şi im- ()i }l) şi w) ma5ini în regim plică O instalafie specială de generator;/V) excitatoare. de răcire. Frânarea cu recuperare în cazul excitafiei serie se realizează cu ajutorul unui transformator de excitafie legat în serie cu indusul motorului C Schema frânării cu recuperare, cu rezistente stabilizatoare, folosită la locomotivele electrice sovietice BL 22. a) conexiuni în serie; b) conexiuni în serie-paralel; c) conexiuni în paralel; E) excitatoare; R) rezistenfă stabilizatoare*. 314 Frânarea cu recuperare a mofoarelcr serie cu colector, folosind un transformator de excitafie. (v. fig. VII). Particularitatea caracteristică a sche-nrcei excitafiei în derivafie consistă în introducerea unei readanfeîn serie cu indusul maşinii, pentru a defaza cu 180° tensiunea generatorului fafă de tensiunea refelei de alimentare. Pentru alimentarea excitafiei separate se pot folosi, fie motoarele monofazate în scurt-circuit ale mecanismelor auxiliare, fie chiar unul dintre motoarele de tracfiune. în cazul motoarelor asincrone, trecerea în regim generator se produce automat, odată cu creşterea vitesei peste vitesa de sincronsim. Mecanicul trebue numai să supravegheze ca motoarele cari funcfionează în regimul de generator să nu fie supraîncărcate timp prea îndelungat şi convoiul să nu aibă o vitesă mai mare decât vitesa corespunzătoare cuplului de răsturnare al motoarelor. Variafia viiesei sincrone — şi deci a frânării — se obfine prin schimbarea numărului de poli. î. Recuperare de putere [MeTOjţ B03BpaTH0H paÓOTbi; récupérafion de puissance; Rückarbeits-verfahren; power recuperation; ellentétes irányú visszadolgoztatás]. Elf.: Metodă de încercare a transformatoarelor şi a maşinilor electrice, în care două transformatoare, respectiv două maşini identice, montate în opozifie, funcfionează unul, respectiv una, ca receptor şi celălalt, respectiv cealaltă ca generator. Sin. Metodă de opozifie. Metoda e recuperatoare, fiindcă puterea produsă de una dintre maşini e recuperată de cea- plină sarcină a maşinilor de putere mare, fără a fi nevoie de reostate de sarcină şi de frâne puternice şi, în special, fără consum mare de putere. Metodele de recuperare prezintă desavantajul că, în general, fluxurile magnetice ale celor două maşini în opozifie nu sunt egale, ceea ce produce o eroare sistematică de metodă. Dacă maşinile nu sunt montate pe acelaşi ax, ci prin intermediul unei curele sau al unui angrenaj, mai apare în calculul randamentului, din cauza pierderilor în elementul de transmisiune, o nouă eroare sistematică, afară de cazul în care ar interesa randamentul global al ambelor maşini şi al transmisiunii (de ex. (a motoarele de tracfiune). Schema de conexiuni a metodelor de recuperare diferă după modul în care e furnisată energia exterioară. în fig. a, energia exterioară e furnisată de un mic motor (Al!), montat pe acelaşi arbore cu cele două maşini de curent continuu. — Se pornesc maşinile cu ajutorul motorului auxiliar (M4), se constată dacă maşinile au polaritatea în opozifie şi se reglează excitafiile lor, până când tensiunile la borne, devin egale, după care se închide întreruptorul (Í)- Pentru încercarea la încălzire se măreşte curentul de excitafie şi se micşorează i2 până când curentul de sarcină I ia valoarea nominală. Randamentul se calculează cu formula: UJ 11 UnI+pu+Uni' în cazul generatorului — şi cu formula UJ-Pn-UJ f> = - UJ în cazul motorului, în care Un şi / sunt tensiunea nominală la borne, respectiv curentul de sarcină comun, i e curentul de excitafie, iar pu e jumătate din puterea dată sistemului de motorul auxiiiar. în metoda reprezentată în fig. b, sursa auxiliară de energie e o baterie de acumulatoare (B), încercarea maşinilor de curent continuu piin metoda recuperării, a) folosind un motor auxiliar; b) folosind o baterie de acumulatoare. îaltă şi puterea furnisată din exterior sistemului acopere numai pierderile celor două maşini. Metoda, folosită pentru încercarea la încălzire şi determinarea randamentului maşinilor electrice, prezintă avantajul că permite încărcarea până !a legată în serie cu indusurile maşinilor. — Se porneşte sistemul cu ajutorul bateriei cu comutatorul (C) în pozifia (2;, şi se verifică legăturile maşinilor în opozifie; apoi, după ce se reglează cu ajutorul reostatelor de excitafie tensiunea la 315 fcornele generatorului ja o valoare egală cu dife-renfa dintre tensiunea la bornele motorului şi tensiunea bateriei, se trece comutatorul (C) în pozifia (f). Prin reglarea curenfilor de excitafie şi a reostatului (Rb) se obfine, pentru încercarea la încălzire, curentul nominal. — Pentru generatorul respect'v motorul cu excitafia în derivaţie, randamentul are expresiunea: U»I % = respectiv Un(l+i) + U‘b (7 + i)' Un{I-i)-Uh(l-i) UnI Ub fiind semisuma dintre tensiunea bateriei şi căderea de tensiune în rezistenfa (Rb). O metodă care dă rezultate mai exacte e aceea în care se folosesc ambele surse exterioare, adică atât motorul auxiliar, cât şi bateria de acumulatoare. în cazul aiternatoarelor, metodele folosite sunt similare. La transformatoare, penfru obfinerea tensiunii la borne care stabileşfe curentul comun de sarcină, se folosesc prizele de reglare ale transformatoarelor mari şi prize speciale făcute pentru încercarea de opozifie. încercarea la încălzire a maşinilor şi a transformatoarelor electrice mari se face excluziv prin metoda recuperării de putere. î. Recuperare [peKynepaiţHfl; récupération; Wiedergewinn; recovery; rekuperáció]. Expl. pefr.: 1. Extragerea, din gaura de sondă, a unei garnituri, a unei porţiuni de garnitură sau de coloană prinsă, respectiv de coloană tubată. — 2. Extragerea, din gaura de sondă, a unei cantităfi de fifeiu introdus pentru pornirea sondei, pentru spălare sau pentru rezolvarea unei instrumen-tafii. — 3. Extragerea unei cantităfi de gaze introduse în zăcământ pentru activarea procesului de extracţie (recuperare secundară strictă, sau menfinerea, respectiv refacerea presiunii). — 4. Termen impropriu pentru Coeficient de extracfie (v. S.). •2. ~ secundară [btophhhwh MeTOjţ AOÖblHH He^)TH; méthode secondaire d'exploitation des gisements de pétrole; Wiedergewinnungsmethode; secondary oii recovery method; kőolajtermelési rekuperáció-módszer]: Totalitatea metodelor de repunere în exploatare a zăcămintelor de fifeiu considerate, într'un moment dat, ca epuizate din punctul de vedere economic. Ea poate fi realizata prin următoarele metode: Metode mecanice, cari folosesc împingerea şi deslocuirea fifeiului de către un fluid mctor (apă sau diferite gaze). în faza inifială, care e cea mai eficientă, fluidul motor împinge şi deplasează ţifeiul ca un pislon. Printr'un control strict al ope-rafiunilor, se caută să se prelungească cât mai mult acest mod de lucru al fluidului motor. După pătrunderea fluidului motor în una sau în mai multe dintre sondele de extracfie, efectul de des-locuire (piston) se reduce din ce în ce mai mult, fluidul motor canalizându-se şi circulând dela sondele de injecfie către cele de extracţie, pe caile de minimă rezistenţa, prin fisuri sau, mai ales, prin zone saturate predominant cu fluidul respectiv, fără a mai împinge fifeiul, care e acum antrenat numai în parte, printr'un efect de spălare. Pentru aplicarea metodei, zăcământul, în deosebi în cazul unei înclinări mici, e străpuns sau completat cu o dublă refea de sonde alternate, unele destinate injectării de fluid motor. o o o Sistem de inundare cu cinci puncte, o) sonde de injecfie; •) sonde de extracfie. Sistem de inundare cu patru puncte, o) sonde de Injecfie; •) sonde de extracfie. î *T ta 1 L...J iar celelalte, extracfiei fifeiului (v. fig.). Mai rar, în cazul înclinărilor mai mari, operafiunile de spălare sunt conduse progresiv dela o margine spre cealaltă a zăcământului, începând cu marginea structural superioară, în cazul folosirii gazelor, respectiv inferioară, în cazul folosirii apei, prin injectarea într'un şir de sonde şi extracfia printr'un alt şir, paralel cu primul o o o o (v. fig.). în acest caz, îndată ce randamentul operafiunii scade prin efecte de canalizare, se renun-fă la şirul de sonde de extracfie, această funcfiune fiind impusă şirului imediat următor, pentru ca, după un interval de timp suficient, şirul de sonde cari au fost de extracfie să fie folosit ca şir de sonde de injecfie. Prin operafiuni de spălare îngrijit pregătite şi conduse, se poate spori cantitatea de fifeiu extras dela 15”-20% din confinutul inifîal al zăcământului în perioada de exploatare primară, la 40”-50% ia sfârşitul perioadei de spălare cu gaze, sau chiar la 60"*80% la sfârşitul perioadei de spălare cu apă. în cazul metodelor de recuperare secundară propriu zisă, apa e, în general, preferită din motive economice pentrucă, având o viscozitate mai apropiată de aceea a ţiţeiului decât gazele, e mai puţin predispusă la canalizare decât acestea, şi pentrucă permHe, în general, extracţia unei mai mari cantităţi de ţiţeiu. — Se tinde ca, prin generalizare, numirea de exploatare secundară să fie aplicată şi metodelor de menţinere sau de refacere a presiunii, metode cari se aplică, în general, într'un stadiu mult mai puţin avansat al exploatării, deşi, în acest caz, numirea e improprie. °) Sistem de inundare linear, sonde de injecfie; •) sonde de extracfie. 316 Metode mecanice, cari folosesc vidul parfial. în acest caz, fifeiul e extras, în general, prin pompe de extracfie fixate sub nivelul stratului, iar gazele sunt extrase, din spafiul închis cuprins între coloană şi fevile de extracfie, cu ajutorul unei suflante, menfinându-se astfel, la fafa stratului, o presiune sensibil inferioară celei atmosferice. Prin aplicarea acestui procedeu se obfine, în general, un spor temporar al debitului extras şi o sporire simfitoare a producfiei de fracfiuni benzinoase. Prin extragerea acestora, însă, visco-zitatea fifeiului e sporită simfitor, şi drenajul e mult frânat. Afară de aceasta, o defecfiune, chiar numai locală, a sistemului da extracfie provoacă importante pierderi de prcducfie, astfel încât metoda e practic părăsită. Metcda termice, prin injectarea unui agent termofor, de abur sau de gaze caldé, sau prin incendierea controlată a straiului. Deşi, teoretic, promifător şi cunoscut de mult timp, procedeut nu a depăşit stadiul de experimentare. î. Recuperare, coeficient de ~ a carofelor [K03(|> J)Hu;HeHT peKynepaiţHH kojiohok; rendement d'extraction des carottes; Verhăltnis der Kern-gewinnung; core recovery factor; magmintavéteh tényező]. Expl. pefr.: Raportul dintre suma lungimilor fragmentelor cilindrice de carote extrase la un „marş" şi lungimea parcursă în carotare de capul carotierei. Coeficientul de recuperare a caroteîor e un important indice tehnico-economic de foraj, care, de o parte, determină randamentul carotajului mecanic, iar de altă parle asigură o informaţie mai completă asupra formaţiunilor traversate. Deoarece porfiunile pierdute provin, în general, din roce cu mai bune proprietăfi colectoare, pierderile sunt, din punctul de vedere informativ, mult mai importante decât cele exprimate de coeficientul de recuperare. Importanfa lor se determină prin compararea lungimii carotelor pierdute cu grosimea totală a formafiunilor petrolifere străbătute în acelaşi marş, coeficient, în general, mult superior celui definit anterior. 2. Recuperafiv [peKynepaTHBHbiö; récupé-ratif; rekuperativ; recuperative; rekuperativ]. Tehn.: Calitatea unui schimbător de căldură de a efectua încălzirea purtătorului de căldură, rece, care e încălzit în acesta, prin transferul continuu de căldură dela purtătorul cald, prin suprafefele de încălzire ale unor perefi despărfitori dintre cele două fluide. Aparatele recuperative sunt, de obiceiu,. aparate cu funcfionare neîntreruptă; numai aparatele la cari încărcarea şi descărcarea purtătoru'ui de căldură rece se fac în mod periodic pot fi considerate ca aparate cu funcfionare periodică. Sunt recuperative, de exemplu: preîncălzitorul de apă cu gaze de ardere (economizor); preîncălzitorul de abur cu abur de emisiune, cu fevi; boilerul; etc. (v. şi sub Regeneratív). 3. Recuperator [pSKynepaTOp; récupérateur; Rekuperator; recuperator; rekuperátor]. 1. Tehn.: Sistem tehnic care serveşte la recuperarea totală sau parfială a resturilor sau a deşeurilor de materiale, sau a enérgiei disipate într'o instalafie de producere sau de transformare a energiei. Sunt recuperatoare, în această accepfiune, de exemplu: căldarea de abur recuperatoare; recuperatorul cuptoarelor industriale (v. Recuperator continuu şi Recuperator intermitent); regeneratorul cuptoarelor industriale (v. Recuperator intermitent); aparatul de preîncălzire a aerului dela cuptoarele înalte (tip Cowper); preîncălzitorul de apă cu gaze (economizor); calcinalorul (v.) cuptoarelor rotative pentru ciment, etc. 4. Recuperator [penynepaTop; récupérateur; Rekuperator; recuperator; rekuperátor]. 2. Tehn.: Termen folosit pentru recuperatorul continuu (v.). 5. ~ continuu [peKynepaTOp; récupérateur conţinu; Rekuperator; continuous recuperator; rekuperátor]: Preîncălzitor de aer comburant sau de combustibil gazos, la instalafii termice, care foloseşte deşeurile de căldură sensibilă din gazele de ardere, prin transfer continuu prin perefii des-părfitori ai canalelor prin cari circulă cele două fluide. Se deosebeşte de recuperatorul intermitent (v.) prin continuitatea sensului fluxului de căldură. După direcfia şi sensul mişcării în aparat a celor două fluide, se deosebesc recuperatoare în echicurent, în contracurent, şi cu curenfi încrucişafL Scheme de recuperatoare continue. !) cu circulafie în echicurent; II) cu circulafie în contracurent; III) cu circulafie cu curenfi încrucişafi; Í) curentul de gaze de ardere; 2) curentul de fluid care trebue încălzit (aer comburant sau gaze combustibile). De câte ori procesul tehnic permite'circulafia fluidelor în contracurent, care asigură un schimb mai activ de căldură decât circulafia în echicurent, se foloseşte recuperatorul în contracurent(v. fig. I, II, III), Elemente de recuperator ceramic, din tuburi fasonate, cu circulafie cu curenfi încrucişafi. 1) curentul de gaze de ardere; 2) curentul de gaz care tre-búe încălzit (aer comburant sau gaz combustibil). bupă material, se deosebesc recuperatoare metalice şi nemetalice, ultimele putând fi ceramice sau de carborundum. Recuperatoarele metalice se 317 construesc din ofel-carbon (penfru preîncălzirea aerului până la 350°), din fontă obişnuită (până la 500°), din fontă refractară (până la 700°), din ofel refractar sau din fontă cu crom (până la 1000°). Prezintă desavantajul că temperatura de preîncăl-zire e limitată (cu excepfiunea recuperatorului de ofel refractar), şi următoarele avantaje: coeficient de conductibijitate termică mare, grosime mică a perefi'or, greutate relativ mică, posibilitatea de etanşare bună. — Recuperatoarele metalice se construesc, de obiceiu, din tuburi. Tuburile sunt fie netede, fie cu nervuri (tuburi nervurate) sau cu ace (tuburi aciculare) la interior şi la exterior (v, fig.)r pentru mărirea coeficientului de transfer al căldurii. în tuburile aciculare cu eircuîafia gazelor de ardere în interior, coeficientul de transfer poate ajunge până la 80 kcal/°m2h. — Recuperatoarele nemetalice ceramice se construesc din ^ Element de recuperator metalic acicular. cărămizi sau din plăci de materiale refractare (cari se aşază în operă astfel, încât să formeze canalele distincte de gaze de ardere şi de fluid încălzit), sau din tuburi şi piese de legătură fasonate. Prezintă avantajul că dă posibilitatea de încălzire la temperaturi înalte (peste 800°), şi următoarele des-avantaje: coeficient de conductibiiitate termică mic, grosime mare a perefilor, greutate mare, etanşare dificilă a îmbinărilor. — Recuperatoarele de carborundum prezintă, fafă de cele de materiale refractare obişnuite(şamotă), următoarele avantaje: coeficient de conductibijitate termică de 8-**10 ori mai mare, refractaritate mare (peste 2000°), mare stabilitate termică (rezistenfă la şoc termic), grosime mai mică a perefilor (20*-*22 mm) şi deci greutate mai mică. Sin. Recuperator î. Recuperator intermitent [pereHepaiop; ré-cupérateur intermittent; Regenerator; intermittent recuperator; regenerátor]: Preîncălzitor de aer comburant sau de combustibil gazos, în special la cuptoare industriale.care foloseştedeşeurile de căldură sensibilă sau de energie legată din gazele de ardere — şi la care mediul încălzitor şi mediul de încălzit circulă intermitent şi alternativ, în două perioade distincte, prin două camere, în cari se găseşte o umplutură de material refractar. în prima perioadă, umplutura primeşte căldură dela gazele de ardere fierbinţi, iar în a doua, aceasta cedează căldură mediului care trebue încălzit. în una dintre Fluxul materialelor şi al gazelor, la un cuptor Martin cu recuperator intermitent (regenerator). Í) icninta cuptorului (iaborator) cu temperatura de lucru da 1800°; 2) grip de camere de preîncălzitor (de gaze combustibile, în stânga; de aer, în dreapta) în faza ds încălzire a umpluturii; 3) grup c’e camere de preîncălzitor (de aer) în stânga, respectiv de gaze combustibile, în dreapta, în faza de preîncălzire a gazelor şi a aerului; 4) valve de inversare; 5) încărcătura cuptorului (fc ntă, fier vechiu, fondanfi şi material de adaus); 6) şarja de ofel scoasă cu temperatura de cca 1600°; 7) şi 8) intrarea gazelor combustibile, respectiv a aerului (cu temperatura de cca 20°); 9) ieşirea gazefor de ardere uzate din preîncllzikare (cu temperatura de cca 600°). camere circulă gazele de ardere, iar în cealaltă circulă concomitent mediul de încălzit; după fie- a b Scheme de circulajie a gazelor în regeneratoare (recuperatoare intermitente). a) regenerator vertical, simplu; b) regenerator orizontal, simplu; c) regenerator orizontal, cu cemeră compartimentată; d) regenerator vertical, cu cameră compartimentată. care perioadă se face reversiunea sensului de circulafie al fluidelor, cu ajutorul unei valve de inversare (v. fig /). 318 După felul umpluturii din camere, se deosebesc I Recuperatoarele intermitente verticale (cu grătare recuperatoare cu umplutură metalică şi recupera- | orizontale) simple şi cele cu schimbare de III 3 XI J,i M tf- r h n n n n n r H ' H 1 M 1 tj YJ V- Y fff-f |aBa|‘2Ba|aBB|aaia|aBi2|!ia3| IE ar u r rj L r f] — ■1 r rj 9r y/ltrr. V/Ar- JQ EI ME 23. t--? . 5?^ □be EX |r—1 17—1 !•—1 (i—1 IM n |P—1 Ir-i i»—i jp»— j i»—1 ...in \v: ir~~i IM Grătare de regenerator (recuperator intermitent), a) grătar simplu; b) grătar în eşichier; c) grătar în gard (tip Grum-Grjmailo). toare cu umplutură refractară. — Un recuperator cu umplutură metalică recuperează căldură sensibilă; el este formaf, în general, dintr'un cilindru rotitor cu perefi despărfitori metalici; cilindrul se roteşte, de obiceiu, în jurul axei verticale, şi e compartimentat de perefi în sectoare, cari sunt parcurse alternativ, datorită rotafiei, de gazele de Caracteristice ale grilajelor de regenerator (recuperator intermitent) Tipul grilajului Simplu In eşichier Stalipro- iect Gard I Simplu în eşichier Stalipro-, iect I Gard Lăfimea canalelor a=60 mm a~80 mm Suprafafa de în- |. călzire pa 1 m3 20,3 13,8 14,0 18,1 13,1 12,6 Volumul de cără- midă în 1 mSgri- 0,52 0,66 0,44 0,45 0,57 0,40 Greutatea cărămi- ziipentru 1 m2 su- prafafă de încăl- zire kg 46 86 57 45 78 57 Rezistenfe opusă de 1 m grilaj, la 500° şi 1,0 m/s, . 0,42 0,58 0,37 0,20 0,40 jO,55 0,37 0,17 col. apă I ardere şi de gazul de preîncălzit. — Recuperatoarele cu umplutură refractară sunt construite, fie pentru recuperarea prin ardere a energiei libere din gazele de ardere a furnalelor, în care caz se numesc aparate de preîncălzit aer(v.) sau Cowper, fie pentru recuperarea căldurii sensibile a gazelor de ardere, ultimele fiind recuperatoarele intermitente propriu zise Aceste recuperatoare intermitente sunt constituite din camere cu perefi de material refractar, fiecare cameră a recuperatorului putând fi simplă sau împărfită în două compartimente (v. fig. III); camerele au o umplutură de cărămizi sau de blocuri (piese fasonate) refractare, aşezate în formă de grătar (v. fig. II). sens a fluxului de gaze asigură funcţionarea; uniformă pe întreaga secfiune, opun rezistenfă mică trece/ii gazelor (v. tabloul) şi se pot construi cu înălfimea // = 4-7 m, şi cu coeficientul de stabilitate Ks = H/'\jS cuprins între 1,2 şi 1,5 (5 fiind suprafafa secfiunii transversale a» grătarului). La recuperatoarele intermitente cu schimbare de sens a fluidului, cari reprezintă două recuperatoare intermitente simple în serie, H e suma înălţimilor ambelor camere, iar S e semi-suma secfiunilor camerelor. Recuperatoarele orizontale (cu grătare verticale) nu au o temperatură uniformă pe foată secfiunea grătarului, şi se construesc cu camere cu înălfimea H= 1,5-2 m. S 3/5 Gnmmca jumătăţii de cărămidă în cm Variafia la răcire a temperaturii’ cărămizii de umplutură dintr'un recuperator intermitent, în func-Temperatura cără- fiune de timp şi c'e distanfa dela m>zii de umplutură va- suprafafă până la mijlocul cără-riazăg dela suprafafă mizii. spre mijloc, în funcfi- o, 1, 2 . . .35) diagramele de une de grosimea cară- răcire după 0, 1, 2, . . . re-mizii şi de durata peri- spectiv 35 de minute, în secfiunea oadei de încălzire, re- cărămizii, spectiv de răcire (v.fig. IV), de coeficientul de utilizare a umpluturii r\ s al recuperatoarelor cu umplutură refractară, adică dé raportul dintre cantitatea de căldură acumulată şi cea care ar putea fi acumulată, dacă temperatura ar fi uniformă în toată masa cărămizilor, în acest caz valoarea lui e tqs = 0,5—0,7, (deci mai mic decât coeficientul de utilizare al recuperatoa- 319 relorcu umplutură metalică, la cari acesta se apropie de valoarea 1). Recuperatoarele intermitente permit încălzirea unor cantităfi mari de gaze la temperaturi mai înalte decât recuperatoarele continue şi sunt folosite, de exemplu, la cuptoarele înalte, la cup- 5. Redan[Bbipe3; redent, redan;'Absatz, Abstu-fung, Sagewerk; skewback; fokozat]. Arh., Urb.r 1. Motiv decorativ în formă de dinfi alăturafi şi dispuşi în linie dreaptă sau după o curbă, tăiatT în zidărie sau în piatră. — 2. Fiecare dintre treptele amenajate din loc în loc, la partea supe- Recuperatoare-îngroşetoare de fibre, a) cu sită; b) cu pâslă; î) cadă; 2) fobă-sifă rotitoare; 2') tobă fără sită; 3) pâslă primitoare, fără fine; 4) cilindru primitor; 4') cilindru de presare; 5) cilindru de conducere; 6) cilindru de întindere; 7) răzuitor; 8) jghiab. rioară a unui zid construit pe un teren inclinat* pentru a evita înălfimi prea mari ale zidului în partea mai joasă a terenului. —3. Aliniere a construcţiilor de-a-!ungul unei căi de comunicafie, care consistă în aşezarea clădirilor oblic fafă de axa căii, astfel încât unul dintre coifuri e ieşit în afară. 4. Redan [njioBynee rHe3flO, pe/ţaiî; redan; (Schwimmer) Sfufe; fioat step; úszó]. Av.: Suprafafă proeminentă inferioară, de contact cu apa, a cocei sau toare Martin, !a cuptoare pentru topit sticla, etc. Sin. Regenerator. î. Recuperator îngroşetor de fibre [jiOByuiKa flJIH BOJIOKH3, cyHKOJiOBHTeJIb; ramasse-pâte; Sfoffănger; fibre thickening recuperator; csomófogó]. Ind. hârf.: Maşină de separare, de con-strucfie asemănătoare cu construcfia maşinii de fabricat mucava (v. Maşină de fabricat mucava), care serveşte la recuperarea fibrelor de celuloză, sub forma de pastă, din pasta de hârtie prelucrată în maşina de fabricat hârtie sau carton. Are o tobă rotitoare, cu manta de sită metalică pusă în coniact direct cu un cilindru (valf) primitor învelit cu pâslă, pâslă primitoare fără fine fiind suprimată. Materialul primit de cilindrul primitor e desprins de pe acesta printr'un răzuitor (şabăr) şi cade întrrun jghiab, de unde e condus spre fabricaţie (v. fig. a). — Un alt sistem are o tobă rotitoare fără sită, aceasta fiind înlocuită cu o pâslă fără fine, care constitue, în acest caz, organul de filtrare (v. fig. b). 2. Recurentă, formulă de ~ [cjDopiviyjia B03-BpaTHOCTH; formule de récurrence; Rekurrenz-formel; recurence formula; rekurziós formula]. Mat.: Forrr uja care permite calculul valorii oricărui termen dintr'un şir, în funcfiune de valorile unor termeni anteriori ai şirului, cari ocupă o anumită pozifie în şir, în raport cu termenul care se calculează. Numărul de termeni folosifi în caicul, şi pozifia lor în raport cu termenii dafi de formulă, variază dela o formulă de recurenţă la alfa. Cele mai simple formule de recurenfă sunt formulele cari exprimă termenii tk ai unei progresii aritmetice sau geometrice în funcfiune de termenul anterior tk-% şi de rafia r: tk~tk-% +r, respectiv tk = h-\r' a flotoarelor unui hidro-avion, pe care acesta alunecă în pozifie de decolare, până la dejojarea lui Redanul cocei unui hidroavion. Í) cocă; 2) redan. (desprinderea lui din apă). Pentru a reduce distanfa de alunecare pe apă, la decolare, şi a evita sucfiunea care se produce, redanul e astfel construit, încât rezistenfa de înaintare în apă să fie minimă. 5. Redan [pejiaH; redan; Redent, Schanze; redan; redan]. G.mi/.; Lucrare simplă de fortificaţie, care formează un unghiu ieşind, de cel puţin 60°, deschis la gât şi cu aripele egale. Se foloseşte, de obiceiu, pentru apărarea unei treceri. 6. Redisor. Av.: Sin. Rigidizator (v.). 7. Redisfilare [noBTopHaa flHCTHjiJifiiţHfl; re- distillation; Nachdestillieren; redistillation; utólepárlás]. Chim.: Repetarea unei operaţiuni de dislilare (v.). 8. Redisfilare [neperoHHTb n0BT0pH0; redis-tlllation; erneuerte Destillation; redistillation; újra-desztilláció]. Ind. pefr.: Operaţiunea de fracţionare a unui produs distilat. Redistilarea urmăreşte separarea unor compuşi rezultaţi dintr'un proces de 320 distilare anterior. Ea se face cu ajutorul coloanelor de fracfionare şi e folosită la separarea benzinei cracate din distilatul cracat brut, la fabricarea uleiurilor din primar, etc. 1. Redistilat [noBTop.HOneperoHHbiă; redistil-lat; erneuertes Destillat; redistillate; újradesztillált]. Ind.petr.: Produs obţinut printr'o redistilare. Exemplu: Din distialtul cracat brut se obfine benzina cracată redistilată şi motorina cracată redistiiată. 2. Redox, sistemul ~ [cHCTeMa OKHCJieHHH-BOCCTâHOBJieHHH; systéme redox; Oxydation-Reduktionskette; redox system; oxidáció-redukció lánc]. Chim.: Sin. Sistem de oxidoreducere. V. sub Potenţial de oxidoreducere. 3. Redoxaze [peA0Kea3bi; redoxases; Redo-xasen; redoxases; redoxazok]. V. sub Desmolaze. 4. Redoxipofenfial. V. Potenţial de oxidoreducere. 5. Redresare [BbinpflMJieHHe; redressement; Gleichrichtung; rectifying; egyenirányitás]. 1. Elf.: Transformarea puterii, din forma de putere în curent electric alternatív monofazat sau polifazat, în forma de putere în curent continuu pulsator, prin suprimarea sau prin inversarea alternantelor de un anumit sens ale curentului, obţinută printr'un efect de supapă electrică (v. Supapă, efect de ~). Redresarea se face cu ajutorul redresoarelor (v.) şi al supapelor electrice (v.). Transformarea puterii din alternativ în continuu, care se obtine cu ajutorul maşinilor electrice rotative sau al grupurilor de astfel de maşini, nu se numeşte redresare, fiindcă nu se obfine suprimând printr'un efect de supapă aiternanfele de un anumit sens ale curentului. 6. Redresare. 2. Metl.: Sin. îndreptare (v.). 7. Redresare [BbinpflMJieHHe; redressement; -Aufrichten; straightening out; szintbe állítás]. 3. Nav. a.: Acfiune prin care o aeronavă în coborîre e adusă pe o traiectorie curbilinie în sbor orizontal, sub efectul comenzilor date de pilot sau al re-acfiunilor aerodinamice provocate de deplasarea ^i. La aterisare, redresarea e o fază obligatorie a manevrei respective pentru aeronavele cari au în coborîre vitesă orizontală (de ex. avioane), dar nu pentru cele cari coboară vertical (de ex. elicoptere). Redresarea în vederea aterisării se face cu motorul complet redus, la o înălfime cu atât mai mare (cuprinsă între 3 şi 20 m pentru vitese verticale de coborîre dela 5--15 m/s), cu cât vitesa de coborîre e mai mare, mărindu-se treptat unghiul de incidenţă (de atac), în scopul măririi portanfei. Mărirea unghiului de incidenfă determină totodată mărirea rezistenfei la înaintare — şi deci micşorarea vitesei, care încetează într'un moment dat să mai asigure sustentafia. în acest moment, avionul, care tinde să cadă în pozifie de aterisare spre sol, trebue să fie suficient de jos, pentru ca să nu sufere datorită contactului cu solul. 8. Redresare [TpaHC<£0ţ>MHp0BaHHe; redressement; Entzerrung; redtifying, rectification; kép- átalakitas, transzformálás]. Fofgrm.: 4. Transformare lineară a punctelor, a dreptelor şi a fascicu’elor de drepte dintr'un plan n,f în puncte, drepte, şi fascicule de drepte corespondente într'un plan n2, astfel încât să fie satisfăcute relafiile de transformare lineare şi omogene: kx\ = anX± + *12*2 + ai3xsi (1) kx\- a2lx±+a22x2-ha23x3; kx 3 = ^31^1 + ^32-^2 + *33*3» în cari: x\, x\, x’3 sunt coordonatele omogene ale punctelor P', transformate, din planul n2, cari corespund punctelor reale P (de coordonate omogene x±, xs, x3) din planul inifial nlf cele două plane Di şi n2 fiind distincte; k e un factor de proporfionalitate, iar determinantul numerelor aii”'a3si cari constitue parametrii transformării, satisface relafia au a12 *13 A = 7^0. Această transformare lineara are următoarele pro-prietăfi: planul inifial Iii şi p!anul transformat n2 sunt reciproc proiective: fiecare dreaptă din planul u± e transformată, prin proiectivitate, într'o dreaptă corespondentă în planul n2; fiecare fascicul din planul e transformat, prin proieeti-vitate, în fasciculul corespondent din planul n2; birapoartelor diferitelor sisteme lineare din planul Iii le corespund birapoarte egale ale sistemelor lineare corespunzătoare din planul transformat n2; redresarea é univoc determinată numai dacă se cunosc patru perechi de puncte corespondente, cu condifiunea ca dintre cele patru puncte date în planul nlf să nu existe niciun grup de trei puncte colineare; redresarea e o colineafie plană, iar când cele două plane n* şi n2 se intersectează după dreapta I şi planul n2 e rotit în jurul dreptei de intersecfiune /, centrul de colineafie al celor două plane' descrie un cerc al cărui plan e perpendicular pe dreapta /, având centrul său în celălalt plan nlf centru care corespunde punctului de fugă raportat planului rotit n2; redresarea depinde de opt parametri de transformare. Trecând dela coordonatele carte-siene omcgene la coordonate neomogene în cele două plane U± şi n2, prin relafiile: *1 *2 , x’i , x = —, ? = *' = -7 şi y = —3, *3 *3 * 3 * 3 formulele de transformare (1)^devin: f_tfii*+gny + *i3 . , * <*31* + *32? +*33 ' *+*22?+ *23 y a31x+a32y + *33 adică punctul transformat P’ (x'y') din planul n2, corespunzător punctului dat P (x, y) din planul îţ, e determinat de coordonatele sale x', yr, 321; .cari depind, conform relaţiilor (2), de parametrii ele transformare alit'"a±2'"t cari stabilesc transformarea omografică a celor două plane şi n2. Aceşti parametri, în număr de nouă, pot fi reduşi la. opt, unul dintre ei putând fi eliminat printr'un artificiu de ca leu L Redresarea e aplicată în măsurătorile fotogrammetrie ale diferitelor suprafeţe regulate ale corpurilor din spafiu (faţade de case, de monumente, fefe de cristale, etc.) sau ale porţiunilor din scoarţa terestră (suprafeţele plane ale şesu- Schifa de principiu a redresării. rilor, ale platourilor, ale lacurilor şi bălţilor, ale zonelor inundate, ale regiunilor maritime de coaşta, etc.)., prin intermediul fotogramelor pe cari se înregistrează fotografic aceste suprafefe regulate. Planului iniţial iii îi corespunde, la redresare,planul clişeului fotogramei înregistratoare, af cărei centru de perspectivă e situat în O {v. fig.); planul transformat n2 coincide cu planul hărţii sau cu planul planşetei pe care se desenează figura redresată, (harta s.au plănui topografic) la scara M=1/m; (Í/1000, 1/2000, 1/5000, 4/íO 000, 1/20000, etc.); figura de redresat din planul inifial n* (planul clişeului fotogramei) se -găseşte la scara M,— \/m,\ planul ni al clişeului -formează unghiul diedru q> cu planul de redresare (planul transformat) n2. Figura reprezintă schema de principiu a redresării; planul de redresare n2 (care cuprinde harta sau planul to pografic căutat) e paralel cu planul de referinţă al terenului, planul n'2 din figură, considerat ca planul orizontal de proiecţie a suprafeţei terestre de măsurat ŞÎ reprezentat îr> plan. Planul transformat n2, pe care se construesc harta, fotoplanul, planul topografic, etc., se determină prin metode de redresare analitice, grafice, geometrice, mecanice, etc. • • • 3, Redresare analitică[anaJiHTHHecKOe TpaHC- ,t)öpMHpOBaHHe; redressement analytiqUe; analy- tische Entzerrung; analytic rectifying; analitikus képátalakitás]: Redresare pe cale analitică a punctelor din planul fotogramei nlt în puncte redresate pe planul hărţii n2 (planul de redresare), ştiind că planul terenului n'2 formează unghiul cunoscut cp cu planul iii. Figura redă schema de principiu a redresării analitice, unde O e centrul de perspectivă al fotogramei nlf H e punctul principal al fotogramei nlf OH = d e distanţa principală a fotogramei, O0 e proiecţia orizontală a centru- lui O pe planul de referinţă al terenului nr2i OO0 = a — hM (unde h e înălţimea mijlocie cfé fotografiere şi M e scara fotogramei), F± e punctul de fugă din nlf corespunzător planului terenului n'2, H' e omologul punctului H în planul n2, n± fiind o perspectivă a planului n'2, din O. Prin redresare, punctele planului iiţ se situează în planul n2, plan care formează unghiul X cu planul terenului n'2; punctul H devineH", îneşt HOf — p şi 0,H" = pr] centrul O se deplasează în punctul O', pe cercul cu centrul în F± şi cu raza F±0 = (0//: sin l cos a = 2 pd smcfs ig ji = /' siny-a cosa a sin a Cunoscându-se elementele cp ş\ a (respectiv h şi M), se pot calcua elementele de redresare p, p', ol, ol* ale oricărui punct din clişeul Iii (de distanfă principală cunoscută d), care e redresat în planul n2 cu un redresor având o dislanfă focală /' cunoscută, Se construesc, în acest scop, abace de redresare, S:n. Redresare prin calcul. 1. Redresare automată [aBTOMaiHqecKoe TpaHC(|)OpMwpOBaHHe; redressement automati-que; automatische Entzerrung; automatic rectifying; automatikus képátalakitás]: Redresare pe cale mecanică, prin intermediul unui aparat universa! de redresare (redresator universal), a cărui reglare automată înlătură calculul sau determinarea separată a elementelor de redresare a clişeului n*. Redresarea poate fi completă (când se redresează întreaga suprafafă a clişeului n*) sau parfială (când se redresează numai zona centrală a suprafeţei clişeului). 2. ~ fotografică [cf)0T0rpa(|)HHecK0e TpaHC-(|)0pMHp0BaHHe; redressement photographique; photographische Entzerrung; phofographic rectifying; fotografikus képátalakitás]: Redresare pe cale fotografică, cu ajutorul redresatoruiui fotografic, făcută astfel, încât punctele imcg;ni ale clişeului inifial n* (la scara Mf) sunt transformate în puncte imagini ale pianului redresat n2 (la scara M), plan redat tot printr'o fotografie, numită fotoplan, şi nu printr'un desen grafic la scara M, cum se obfine prin celelalte sisteme Schemele de principiu ale redresării fotografice. de redresare (analitică, geometrică, grafică, etc.). Pentru obfinerea noii perspective fote grafice n2 a fotoplanului, trebue ca planul mijlociu R al obiectivului fotografic de redresare să treacă prin dreapta II (interseefiunea planelor n* cu n2), iar centrul cptic al obiectivului de redresare să se situeze în O'; distantele IH, IF± şi IH' corespunzătoare perspectivei inifale Iii (v. fig. a), trebue să se păstreze şi la perspectiva redresată n2 (v. fig. b). Sunt date elementele: d, M, h şi cp; trebue determinate elementele necunoscute: cpa, cpb, ol, p şi y (unghiurile pe cari le formează dreapta H O'H* cu cele trei plane ni n2, în punctele H, Oe, H'), cum şi segmentele HQf ~pf, şi O'H' — p*, aşa cum sunt redate în fig. b; aceste elemente sunt determinate prin relafiile: D' sin g cp 9 2 . = cos cp = -------; tg2 - D sin a' 2 a4- p’ ,g“ . a + B a — b cp . f sin cp tg---- ~ fq---- cot — • sin cp —-—> 2 9 2 2' Mh ' s'nVb = ~f~^' (“-1i'> = rAC' rAB)- sement graphique par rapport anharmonique; veşte până când direcţiile corespondente AB, graphische Entzerrung unter Vermittlung des Dop- AC şi AD coincid cu direcţiile A'B', A'C, A'D'\ pelverhăltnisses; graphic rectifying by anharmonic prin suprapunerea acestor direcţii s'a determinat, ratio; grafikus képátalakitás harmonikus arány-fel- pe planul hârtiei, noüa direcţie AP, pe care se használással]: Redresare grafică a figurilor din găseşte punctul P. în acelaşi fel se construesc 325 fasciculele corespondente D'(A', B1, C', P1) şi D(A, B, C) şi se determina direcfia DP, pe care se găseşte punctul real P, la intersecfiunea cu AP; Schemele redresării prin procedeul celor patru puncte, aj construcţia fasciculului A' din planul fotogramei; b) construcfia fasciculului A din planul hărfii. construind fasciculele corespondente din C sau B, respectiv C' sau B\ se verifică poziţia justă a punctului P. Analog se determină celelalte puncte ale hărţii. E o redresare fototopografică. Sin. Redresare grafică prin. procedeul fâşiei de hârtie. î. Redresare grafică prin procedeul dreptelor perspective [rpa<|)HHecKoe TpaHC$opMHpoBa-HHe c npHMeHeHneM MeTOfla nepcneKTHBHbix npflMblx; redressement graphique linéaire (archi-tectural); graphische Umbildung durch linienweise Rekonstruktion; graphic rectifying by linear recon-struction; grafikus képátalakitás perspektiv egyenesek eljárásával]: Redresare grafică lineară a figurilor conturate de drepte orizontale şi verticale (faţade de clădiri, de monumente, etc.) şi perspec-tivate în fotograme terestre sau aeriene. Se folosesc proprietăţile perspective ale dreptelor paralele orizontale şi verticale (drepte frontale, fugătoare, etc.) pe baza cărora se construesc grafic, succesiv: linia orizontului, poziţia centrului de perspectivă şi a punctului principal, proiecţia orizontală a clădirii, după perspectivă, elevaţia faţadelor clădirii, după perspectivă, etc. Serveşte în fotogrammetria arhitecturală. 2. ~ grafică prin procedeul fâşiei de hârtie. V, Redresare grafică prin procedeul celor patru puncte. 3. ~ grafică prin procedeul reţelei cu cinci puncte [rpa^HqecKoe TpaHC(|)opMHpoBaHHe c npHMeHeHHeM MeTOjţa iihth TO^e^HOH cera; redressement graphique par le procédé du réseau â cinq points; graphische Entzerrung durch das Fünfpunkt-Bezugsnetzverfahren; graphic rectifying by the five-point grid of reference method; grafikus képátalakitás, öt pontos hálózat eljárással]: Redresare grafică expeditivă, pe baza a cinci puncte reale A, B, C, D, E, date în planul desenului n2, pentru cari sunt identificate cprespondentele lor A', B', C', D', El ca puncte imagini în planul clişeului Iii. Se construeşte, în planul hărfii n2, reţeaua lineară corespunzătoare celor cinci puncte, iar pe o hârtie de calc suprapusă pe planul clişeului nlf se construeşte în acelaşi fel refeaua omoloagă a punctelor imagini; se transpun apoi punctele imagini dela intersecfiunea dreptelor refelei A ’B'C'D’E1 în punctele reale din n2 determinate de inter-secfiunile corespondente ale refelei reale ABCDE. Serveşte la întocmirea hărţilor expeditive, după fotograme aeriene. 4. ~ grafică prin procedeul refelei cu patru puncte [rpacjpHHecKoe TpaHCcjpopMHpoBâHHe c npHMeHeHHeM MeTO/ţa qsTbipex TOHeqHOH ceTH; redressement graphique par le procédé du réseau â quatre points; graphische Entzerrung durch das Vierpunkt-Bezugsnetzverfahren; graphic rectifying by the four point grid of reference method; grafikus képátalakitás négypontos hálózat eljárással]: Redresare grafică expeditivă pe baza a patru puncte reale A, B, C, D, date în planul desenului n2, pentru cari sunt identificate corespondentele lor a, b, c, d, cum se arată în figura a. Se construeşte reţeaua punctelor reale ABCD în planul hărţii n2, la scara dată M\ ducând şi axele plane NX şi NY; se îndeseşte această reţea; se construeşte reţeaua omoloagă a, b, c Schema redresării prin procedeul rejeiei cu patru puncte, a) planul fotogramei; b) planul hărfii; c) planul hărfii (în-desirea refelei], d, x, y, n, cum se arată în figură; se procedează apoi la transpunerea punctelor imagini din cuprinsul reţelei n*, în planul reţelei n2, în poziţiile corespunzătoare. Serveşte la construcţia hărţilor expeditive. 5. ~ grafică prin procedeul refelei cu trei puncte [rpa^HnecKoe TpaHC(|)opMHpoBaHHe c npHMtHeHHe MeTo^a Tpex ToneHHoft cern; redressement graphique par le procédé du réseau â trois points; graphische Entzerrung durch das Dreipunkt-Bezugsnefzverfahrens; graphical rectifying by the three point grid of reference method; grafikus képátalakitás három pontos hálózat eljárással]: Redresare grafică expeditivă, pe baza a trei puncte reale A, B, C, date în planul desenului n2, pentru care sunt identificate corespondentele lor a, b, c, în planul clişeului 6. ~ grafică prin procedeul refelei Moebius [rpa(J)HHecKoe TpaHC(|)opMHpoBaHHe c npn-MeneHHeM MeTO/ţa Meőnyca; redressement graphique par le procédé du réseau M.; graphische Entzerrung durch das M. Bezugsnetzverfahren; graphic rectifying by the M. grid of reference method; grafikus képátalakitás M. féle hálózat eljárással]: Redresare pe baza a patru puncte reale date, A, B, C, D, dispuse în pătrat (v.fig.), raportate în planul de redresare U2* la scara dată M, şi pentru cari sunt identificate corespondentele lor A', B', C', D', ca puncte imagini în planul clişeului n±. Se construeşte refeaua punctelor reale, îndesind caroiajul, şi în paralel, reţeaua perspectivă a punctelor imagini, folosind în acest scop 326 proprietăfUe perspectiv : ale dreptelor paralele şi perpendiculare, î. Redresare grafică prin procedeul refelelor regulate [rpa$HH3CKoe Tpanc4)opMHpoBaHHe c npH M6HeHH6M MeTOAa paBHOMepHblX CeTOK; redressement graphique par le procédé des réseaux réguliers; graphische Entzerrung durch das Ver-fahren mit regularen Bezugsnetzen; graphic redi-fying by the regular grid of reference method; grafikus képátalakitás szabályos hálózat eljárással]: Redresare grafică folosind o refea regulată de pătrate (un caroiaj), în care e încadrată figura de le, refele cari se imprimă pe fotogramă, odată cu obiectul fotografiat (procedeul reţelelor imprimate). 2. ~ grafică prin procedeul refelelor imprimate [rpa(|)HH2CKoe TpaHC(|>opMHpoBaHHe c npHMeHeHHeM MeTOAa ne^aTHbix ceTOK; redressement graphique par le procédé des réseaux imprimés; graphische Entzerrung durch das Ver-fahren der gedruckten Netzen; graphic rectifying by the printed grid of reference method; grafikus képátalakitás nyomtatott hálózat eljárással], V. sub Redresare grafică prin procedeul reţelelor regulate. s. ~ grafică prin procedeul refelelor transparente [rpa^H^ecKoe Tpanc(i>opMHpoBaHHe c npHMeHeHHeM MeTOfla np03paqHbix ceTOK; redressement graphique par le procédé des réseaux transparents; graphische Entzerrung durch das Verfahren der durchsichtigen Netzen; graphic rectifying by the transparent grid of reference method; grafikus képátalakitás transzparens hálózat eljárással]. V. sub Redresare grafică prin procedeul refelelor regulate, 4. ~ manuală [pyn^oe TpaHC^opMiîpOBa-HHe; redressement manuel; Handentzerrung; manual rectifying; kézi képátalakitás]: Redresare efectuată cu mâna, putând fi grafică, geometrică, etc. Schema redresării prin procedeul refelelor regulate, a) refeaua regulată şi figura de redresat; b) consirucfia perspective,'; c} refeaua perspectivă, redresat (v. fig. a). Se construeşte perspectiva caroiaju'ui, pe baza proprietăjilor perspective ale dreptelor paralele şi perpendiculare (v. fig. bşic). Refeaua perspectivă, astfel construită pe calc, se suprapune pe fotogramă şi se procedează la transpunerea punctelor corespondente din planul IJ±I în planul n2, raportate la pătratele corespunzătoare. La construcfia refelei perspective se aleg OtH şi O0 Ia scara fotogramei, luând OH — d, OO0=b, cum şi: dc-cb... = ^ö = [NI]Mf fiind scara fotogramei). Serveşte la construcfia figurilor, în fotogrammetria de laborator (microfotogram-metrie, fotogrammetrie tehnică, etc.). Uneori, refe-lele perspective se confecţionează în prealabil pe celuloid sau pe sticlă, pentru diferite valori date ale lui d, h, Mf şi M (procedeul refelelor transparente). în fotogrammetria de laborator, în cea folosită în Astronomie, etc. se fo'osesc clişee pe cari sunt imprimate refele perspective specia- 5. ~ mecanică [MexaHHHSCKoe TpaHC(J>op-MHpoBaHHe; redressement mécanique; mecha-nische Entzerrung; mechanical rectifying; mecha-nizált képátalakitás]: Redresare automată, efectuată cu un aparat care transpune figura perspectivă din planul nlf în f gura redresată în planul n2, prin intermediul proiecfiei mecanice, realizată cu un d’spozitiv inversor, construit pe principiul perspec-tografului. 8. ~ optică [onTHH^CKOe Tp3HC(J)OpMHpO-BaHHe; redressement optique; optische Entzerrung; optical rectifying; optikus képátalakitás]: Redre sare efectuată cu un aparat care transpune figura perspectivă din planul nlf în figura redresată dir, planul n2, prin intermediul proiecfiei optice realizate cu două dispozit ve speciale: inversorul de redresare fotografică, pentru a asigura satisfacerea ecuafiei lentilelor obiectivului aparatului proiector, şi redresorul rectangular, care asigură îndep inirea condifiunii ca cele trei plane (planul clişeului nlf planul hârtiei n2, sau al planşetei de desen n2, şi planul mijlociu R al obiectivului de redresare) să se intersecteze după o dreaptă. Redresarea optică poate fi: redresare optică subiectivă (cu cameră clară) şi redresare optică obiectivă (cu redresator). i. Redresare optică obiectivă [onTH4ecKoe od'beKTHBHoe TpaHC(JîopMHpoBaHHe; redressement optique objectif; objektíve optische Entzerrung objective optical rectifying; obiektiv optikus képátalakitás]. V. sub Redresare optică. f. ~ optică subiectivă [onTHHecKoe cyőiv eKTHBHOe TpaHC(J)OpMnpOBaHHe; redressement optique subjectif; subjektive optische Entzerrung; subjective optical rectifying; szubiektiv optikus képátalakitás]. V. sub Redresare optică. s. ~ orizontală fr0pH30HTaJibH0e TpaHC-<|)OpMHpOBaHHe; redressement horizontal; hori-zontale Entzerrung; horizontal rectifying; horizontális képátalakitás]: Redresare automată efectuată cu un redresator a cărui planşetă de desen ri2 e orientată într'un plan vertical, sau aproape vertical, iar axa principală a aparatului e orizontală. 4. ~ parfială [qacTHHHoe TpaHCtjDopivmpo-BaHHe; redressement pârtiei; teilweise Entzerrung; parţial rectifying; részleges képátalakitás]: Redresare care cuprinde numai o parte din suprafafa clişeului Iii de redresat. 5. ~ plană [njlOCKOCTHoe TpaHCcfcopMHpoBa-HH6,* redressement plan; ebene Entzerrung; plane rectifying; sik képátalakitás]: Redresare a întregii figuri perspecfve în planul n± (fafada unei clădiri, suprafafa unui platou, a conturului unui lac, a unei întinderi de şes, etc.), într’un singur plan de redresare. #. ~ prin calcul: Sin. Redresare analitică (v.). 7. ~ semiautomată [n0JiyaBT0MaTH4ecK0e TpaHC(|)OpMHpOBaHHe; redressement semi-auto-matique; halbautomatische Entzerrung; semi-auto-matic rectifying; félautomatikus képátalakitás]: Redresare efectuată parfial pe cale automată, prin intermediul dspozitivelor mecanice ale aparatului redresator, şi parfial prin acfiuni şi puneri la punct cu mâna. 8. ~ verticală [BepTHKaJiBHoe TpaHC^op-MHpOBaHHe; redressement vertical; vertikale Entzerrung; vertical rectifying; vertikális képátalakitás]: Redresare automată efectuată cu un redresator a cărui planşetă de desen n2 e orientată orizontal sau aproape orizontal, iar axa principală a aparatului e verticală. 9. Redresare, abace de ~ [aöana TpaHC-4>0pMHp0BaHHfl; sbaques de redressement; Entzerrungsfluchtlinientafeln; nomograms for recti-fying; képátalakitási nomogrammok]: Abace construite pentru a substitui operafiunile de calcul a! redresării analitice (v.), prin nomograme corespunzătoare ecuaţiilor inverse ale redresării, şi anume: sina' . d p’ — f’ cos cp = ——; b-~ .cos 9; sin q. M f Y D=^£fi'sin91 unde D— O0H'. S'au construit astfel următoarele abace: abaca de redresare a înclinărilor 9; abaca 327 de redresare a înălţimilor h şi a distantelor D; abaca corecţilor distanfelor focale / şi f. 10. aparat de V. Redresator. 11. cameră de ~ [naMepa AJiH TpâHC-(J)OpMHpOBaHHe ; chambre de redressement; Entzerrungskammer; rectifying camera; képátala-kitási kamra]: Dispozitivul proiector al redresa-torului fotografic, care serveşte la susfinerea (prin port-clişeu) şi proiectarea clişeului nt (perspectiva fotografică a figurii de redresat) pe planul planşetei de proiecfie care constitue planul de redresare lî2. 12. Redresării, condifiunile ~ [ycjiOBHH TpaHC-(jDOpMHpoBaHHe; conditions du redressement; Entzerrungsbedingungen; rectifying conditions; képátaiakitási feltételek], FGtgrm.: Condifiunile pe cari trebue să le îndeplinească elementele geometrice ale unui dispoziiiv de redresare. Există două condifiuni fundamentale: Condifiunea optico-geometrică a obfinerii unei imagini clare a figurii din planul iii, prin redresare în planul n2, cu obiectivul O, de distanfă focală /, conform ecuafiei lentilelor 1/p+1/p'= 1//, respectiv ecuafiei lui Newton xx' = f2. — Condifiunea Scheinpflung a intersecfiunii celor trei plane nlf n2, R (n± fiind planul clişeului, ri2, planul planşetei de redresare, şi R, planul mijlociu al obiectivului de redresare), după dreapta II’, această condifiune e îndeplinită în mod cufómat de anumite redresatoare. 13. Redresator [TpaHC(f)opMaTop; appareil de redressement; Entzerrungsgerăt; rectifying apparatus, rectifier, apparatus for rectification; képát-alakító műszer, transzformátor], Fofgtm.: Aparat de redresare, care transformă o figură obfinută în perspectivă în pianul □*, într'o figură corespondentă proiectată pe planul de redresare ri2- Părfii© lui principale sunt: sursa de lumină (L), necesară Schema de principiu a redresatorului simplu. proiectării; condensorul (K); port-clişeu! (rii), cu planul clişeului în care se găseşte figura de reconstituit prin redresare; obiectivul de redresare, al cărui plan mijlociu este (R) şi al cărui centru optic esie (O); planşeta de desen, cuprinzând planul de redresare pe care e proiectată figura transformată de redresator, figură care reconstitue, la scară dată, obiectul fotografiat în clişeul n,. — Din punctul de vedere al modului de funcfionare, se deosebesc: 14. Redresator automat [aBTOMBTHHGCKHit TpaHC(|)0pMaT0p; appareil de redressement auto-matique; automatisches Entzerrungsgerăt; automatic rectifier; automatikus képátalakitó műszer]: Aparat de redresare echipat cu inversorşicu redresor, mecanisme cari asigură în mod automat îndepliniera condifiunilor de redresare. 328 1. Redresator parfial automat [HaCTHrao-aBTO-MaTHHeCKHH TpaHC(|)0pMaT0p; appareil de redressement partiellement automatique; teilauto-matisches Enfzerrungsgerăt; partly automatic rectifier; részlegautomatikus képátalakitó műszer]: Aparat de redresare în care punerea la punct a imaginii de redresat din planul n2, fată de imaginea perspectivă corespondentă din nlf prin intermediul obiectivului de redresare O, se face parţial automat şi parfial manual, prin încercări succesive. 2. ~ semiautomat [nojiyaBTOMaTHnecKHH TpaHC(J)0pMaT0p; appareil de redressement semi-automatique; halbautomatisches Enfzerrungsgerăt; semiautomatic rectifier; félautomatikus képátalakitó műszer]: Aparat de redresare acţionat parfial automat şi parţial manual. — Din punctul de vedere al aşezării dispozitivului de redresare, se deosebesc: 3. Redresafor cu axa orizontală [TpaHeejDop-MaTOp C ropH30HTaJIbHOlî OCblO; appareil de re-dresement â axe horizonta!; horizontalachsiges Enfzerrungsgerăt; horizontal rectifier; vízszintes tengelyű képátalakitó műszer]: Aparat de redresare, care are axa de perspectivă XX' orizontală. Redre-satorul cu axa orizontală e constituit dintr'un proiector cu conductor; o cameră de redresare, cu port-clişeul ríj şi obiectivul de redresare; o planşetă de redresare, cu planul n2, montate pe un suport metalic. Sin. Redresator orizontal. 4. ~ cu axa verticală [TpaHC(|)0pMaT0p c BepTHKaJIbHOH OCbK); appareil de redressement â axe vertical; vertikalachsiges Enfzerrungsgerăt; vertical rectifier; függőleges tengelyű képátalakitó műszer]: Aparat de redresare care are axa de perspectivă XX' verticală. Redresatorul cu axa verticală e constituit din următoarele părţi: sursa luminoasă, camera de redresare, planşeta de redresare, suportul metalic, comenzile de acţio-nare,fun redresor şi un inversor rectangular. 5. ~ orizontal. V. Redresator cu axa orizontală. 5. ~ vertical. V. Redresator cu axa verticală. — Din punctul de vedere al modului de proiecţie folosit, se deosebesc: 7. Redresafor cu proiecţie mecanică [TpaHC-(J)opMaTop c MexaHHqecKOH npoeioţHeH; appareil de redressement â projection mécanique; Enfzerrungsgerăt mit mechanischer Projektion; rectifier with mechanical projection; képátalakitó műszer mechanikus vetítéssel]: 1. Aparat^de redresare cu proiecţie mecanică, construit după principiul perspectografului (v,), şi care permite o transformare grafică a figurii din planul u± în n2, (v. sub Redresare 4), prin desenare. — 2. Aparat de redresare cu proiecţie mecanică, construit după principiul transformatorului fotografic, şi care permite o transformare fotografică a imaginii clişeului din p!anul iii, pe hârtia fotografică aşezată pe planşeta planului n2, (v. sub Redresare 4), prin refotografiere. a. ~ cu proiecţie optică [TpaHccJ)opMaTop C 0I1THHGCK0H npoeKlţHeH; appareil de redressement â projection optique; Enfzerrungsgerăt mit optischer Projektion; **rectifier with optica| projection; képátalakitó műszer optikus vetítéssel]: Aparat de redresare cu proiecţie optică, servind la reconstituirea figurii exacte a unui obiect obţinut în perspectivă pe ca!e fotografică. Reconstituirea se poate face pe cale obiectivă, prin intermediul redresatorului cu proiecţie optică obiectivă, sau pe cale subiectivă, prin intermediul redresatorului cu proiecţie optică subiectivă. 9. ~ cu proiecţie optico-mecanică [TpaHC-cjpopMaTop c 0nTHK0-MexaHHHecK0ă npoeK-IţHefi; appareil de redressement a projection optique et mécanique; Enfzerrungsgerăt mit optischer und mechanischer Projektion; rectifier with optical and mechanical projection; képátalakitó műszer optikus-mechanikus vetítéssel]: Aparat de redresare cu proiecţie opfico-mecanică, servind la transformarea automată sau semiautomată a figurii obţinute în perspectivă în planul rii, într'o figură redresată în planul n2 (v. sub Redresare 4). 10. ~ cu proiecţie optică obiectivă [TpaHC-cpopMaTop c onTHKQ-oő'beKTHBHOÖ npoeKiţHeH; appareil de redressement â projection optique objecfive; Enfzerrungsgerăt mit objektiver optischer Projektion; rectifier with objecfive optica! projection; képátalakitó műszer obiekfiv optikus vetítéssel]: Aparat de redresare cu proiecţie optică, servind la transformarea automată sau semiautomată a figurii obţinute în perspectivă în planul u±l în vederea reconstituirii exacte a figurii corespondente în planul de redresare n2, fără a interveni subiectivitatea operatorului în interpretarea poziţiei relative a punctelor imagine din planul clişeului rii de redresat. Din această categorie fac parte cele mai multe redresatoare automate. u. ~ cu proiecţie optică subiectivă [TpaHC-(jDOpMaTOp C OIITHKO-CyÖTbeKTHBHOfií npóeK-íjHeü; appareil de redressement â projection optique subjective; Enfzerrungsgerăt mit subjektiver optischer Projektion; rectifier with subjective optical projection; képátalakitó műszer szubiektiv optikus vetitéssel]: Aparat de redresare manuală cu proiecţie optică, servind la transpunerea — prin desenare — a figurii obţinute în perspectivă în planul nlf în vederea reconstituirii aproximative a figurii corespondente în planul de redresare n2i prin interpretarea subiectivă a operatorului asupra punctelor imagine din nlf şi asupra punctelor subiect din planul desenului. Din această categorie fac parte aparatele de redresare cele mai simple şi camera clară aerofotogrammetrică. — Din punctul de vedere al modului de obţinere a imaginii redresate, se deosebesc: 1 i2. Redresafor fotografic [4)0T0rpa(|)HHecKHH TpaHC(|)0pMaT0p; appareil de redressement pho-tographique; photographisches Enfzerrungsgerăt; photographic rectifier; fényképészeti képátalakitó műszer]: Aparat dş, redresare care serveşte la transformarea fotografică a imaginii clişeului din planul n± în planul n2, pe care e aşternută hârtia fotografică şi pe care se proiectează imaginea corespondentă, efectuârvdu-se astfel o refotografiere (v. sub Redresare 4). Din această categorie fac parte toate transformatoarele fotografice. 329 1. Redresafor fotogrammetrie [c|)OTOrpaMMe-'PpHHeCKHH TpaHC$0pMaT0p; appareil photogra-mmétrique de redressement; photogrammetrisches Entzerungsgerăt; photogrammetric rectifier; fotogrammetriai képátalakitó műszer], V. sub Fofore-dresator. 2. ~ simplu [npOGTQH TpaHc4)opMaTop; appareil de redressement simple; einfaches Ent-zerrungsgerăt; s'mple rectifier; egyszerű kép-étalakitó műszer]: Aparat de redresare expeditiv, care serveşte la transformarea grafică a figurilor corespondente. Exemplu: Camera clară. s. ~ universal [yHHBepcaJibHbiH TpaHC-(jDOpMaTOp; appareil de redressement universei; Universal-Entzerrungsgerăt; universal rectifier; univerzális képátalakitó műszer]: Aparat de redresare, de precizie, care serveşte atât la redresarea fotografică, cât şi la redresarea grafică, geometrică şi analitică. ’ 4. Redresor de curent [BbinpHMHTejib TOKa; redresseur de courant; Stromaufrichfer; currenf rectifier; áramátalakító]. Tehn.: Dispozitiv care redă direcţia unui curent de fluid după ce acesta a fost abătut de un obstacol oarecare. La elice şi ventilatoare, redresorul e format din pale fixe cari suprimă rotaţia în spatele elicei. Pentru curenţi rectilinii se folosesc dispozitive formate din palete fixe paralele. 5. Redresor electric [ajieKTpnqeCKHH Bbi-npHMHTejlb; redresseur électrique; elektrischer Gieichrichter; electric rectifier; elektromos egyenirányító, villamos egyenirányító]. Elf.: Mutator (v.) care transformă puterea din curent alternativ în putere în curent mediu continuu, fără pauze de curent. Curentul alternativ care alimentează redresorul poate fi monofazat sau polifazat. Curentul continuu, pe care-l debitează redresorul, pulsează. în utilizare interesează valoarea lui medie. — Aparatele cari redresează numai una dintre alternanfele curentului alternativ monofazat şi prezintă, deci, o pauză de curent de o jumătate de perioadă, se numesc, de obiceiu, supape electrice (v= fig, /); două sau mai multe supape electrice legate astfel, încât ansamblul lor să redreseze ambele alternanfe ale curentului monofazat, constitue însă un redresor (v. fig. II). în curent polifazat, e suficient ca supapele să redreseze câte o singură alternanţă a curenţilor fazelor, şi sistemul constitue un redresor, fiindcă, în aceste condifiuni, nu există pauze ale curentului continuu. Aceste redresoare se numesc cu o cale (v. fig. III, şi IV). Dacă se adoptă legarea în contrafază a supapelor, se obfin redresoare polifazate cu două căi, cari redresează ambele alternanfe ale curentului fiecărei faze. Un redresor polifazat cu două cai se comportă, dm 2ZT im. Conexiuni de redresare. /) supapă electrică; li) redresor monofazat cu două căi; III) redresor trifazat cu o cale; IV) redresor hexafazaf cu V) redresor trifazat în punte; T) transformator; R) rezistentă de sarcină; Rr) rezistenfa supapei; A) ampermetru; metru; \ja) tensiune alternativă; ja) curent alternativ c) tensiune redresată; lc) curent redresat. o cale; V) volt- 330 punctul de vedere al ondulării tensiunii redresate, ca un redresor cu o singură cale penfru un număr de faze de două ori mai msre (adică dă o ondulare mai mică a tensiunii redresate, ca şi cel cu numărul de faze de două ori mai mare). Se con-struesc şi redresoare cu supapele legate în punte (v. fig. V). Redresoarele monobloc se deosebesc de cele constituie prin legarea adecvată a unor supape, numai prin gruparea monobloc a supapelor, fiindcă orice redresor se bazează pe efectul de supapă electrică. Acesta consistă în faptul că există sisteme cari, puse sub tensiune electrică, prezintă rezistentă mică trecerii curentului electric în unul dintre sensuri, şi rezistentă foarte mare trecerii lui în sens contrar. Caracteristica îensiune-curent a unei supape electrice e deci o linie (practic) frântă în origine (sau în aproprierea ei). Redresoarele nu au, de obiceiu, părfi rotative, iar când au astfel de părfi, acestea nu sunt esenfiale din punctul de vedere energetic, în procesul prcpriu zis al redresării. Prin aceasta, redresoarele se deosebesc de maşinile convertisoare (comutatoare) sau de grupurile de maşini convertisoare (grupurile convertisoare rotative), cari, pot avea aceleaşi funcfiuni ca şi anumite redresoare. După principiul pe care se bazează efectul de supapă folosit în redresare, redresoarele se împart în redresoare mecanice (cu contacte, cu vână de mercur, osc lante, rotative), redresoare cu strat de baraj sau uscate (cu seleniu şi cupru sau cu seleniu şi fier, cu oxid de cupru şi cupru, etc.), redresoare electrolitice, redresoare cu contact, redresoare cu luminescenfă (excluziv în gaze nobile), redresoare cu catod solid incandescent (cu arc electric în vapcri de mercur, cu tuburi cu gaze nobile sub joasă presiune, cu tuburi cu vid înaintat, — tiratronul) şi redresoare cu catod de mercur şi arc electric în vapori de mercur. Uit mele două tipuri de redresoare se împart şi în redresoare cu vid, şi cu arc. Redresoarele cu gaze nobile şi cele cu ere se numesc redresoare cu gaz. Ele pot avea catod solid incandescent, sau catod „rece", sub forma unei băi de mercur» După cum redresoarele cu electrozi au sau nu au câte un electrod intermediar (grilă) între catod şi fiecare anod, ele se numesc cu sau fără control prin grilă (pentru reglarea părfii continue). La redresoare ex'stă, la număr de faze dat, între tensiunea alternativă de alimentare şi tensiunea redresată, un anumit raport constant; pentru varierea acestuia trebue să se folosească deci miji oace speciale. De exemplu, se poate scădea tensiunea ancdică alternativă, prin rezistenfe legate în serie. Acest procedeu e neeccnomic, din cauza pierderilor prin desvoltarea de căldură în rez:s-tenfă, şi poate fi folosit deci numai la puteri mici. Se obfine o reglare fără pierderi, folosind transformatoare de al:mentare cu branşamente sau regulatoare de tensiune rotative, de inducfie, pentru a varia tens'unea de al’mentare. Un alt procedeu consistă în legarea unei bobine de reactanfă în serie cu partea de curent alternativ a redresorului, şi în varierea inductivităfii acesteia cu ajutorul unei premagnetizări în curent continuu, variable. Un procedeu mai nou consistă în reglarea cu ajutorul controlului prin grilă, care se răspândeşte din ce în ce mai mult, fiindcă reglarea redresoarelor cu control prin grilă se face aproape fără inerfie, şi deci aceste redresoare pot fi folosite pentru o mare diversitate de probleme de comandă şi reglare. Pentru aplicafiile redresoarelor, v. sub diferitele sisteme de redresare. — Din punctul de vedere al controlului, se deosebesc: î. Redresor cu control prin grilă [BbinpHMH-TeJib c ynpaejifliomeö ceTKOfí; redresseur a contróle de grille; gittergesteuerter Gleichrichter; grid-controlled rectifier; rácsvezérlésű egyenirányító]: Redresor care are, între catod şi fiecare anod, câte un al treilea electrod, numit grilă şi care, pus sub tensiune (reglabilă) fafă de catod, schimbă momentul pe fază, în care începe să treacă curentul spre anodul respectiv, şi deci permite să se regleze în acest fel partea continuă. Tensiunea apl cată grilei nfluenfează, în acest fel, curentul anodic al redresorului (v. şi sub Tiratron, Triodă, Tub electronic pentru redresoarele termio-nice cu vid, Redresor cu arc). Cu ajutorul factorului de amplificare p, intensitatea i a curentului prin redresor poate fi exprimată în funcfiune de tensiunea sa de comandă (sau echivalentă): U-U+—• e s I» unde ug şi ua sunt tens:unile grilei şî anodului, ca şi când grila ar avea tensiunea ue, adică i = F (ug + ual|i). Penfru ca să treacă curent, trebue ca ug+uahj.>0, adică ug>-ujp. în acest caz, electronii emişi de catod trec prin grilă, sunt acce-leraf:, ajung la anod, şi se aprinde arcul, dacă redresorul funcfionează cu arc electric în vapori şi anodul are o tensiune superioară tensiunii de arc în gazul din redresor (Pentru tensiuni anodice foarte joase, tensiunea dintre grilă şi anod e insuficientă pentru a aprinde arcul, şi tensiunea grilei trebue să fie pozitivă, adică să aibă o valoare relativă mult mai mare decât —ujp, penfru a contribui la ionizare şi Ia aprinderea arcului). După ce s'a aprins arcul, grila pierde efectul de comandă. în adevăr, dacă gr ia se pune la tensiune negativă fafă de catod, ea atrage ioni pozitivi din plasma de descărcare, ş; aceştia produc un efect de ecran. Dacă se dă grilei o tensiune pozitivă de valoare destul de mare, aceasta atrage spre ea electronii, şi deci arcul electric. Grila singură comandă deci aprinderea arcului electric, dar nu şi stingerea lui. Dacă însă tens:uneaanodică scade sub valoarea tensiunii de aprindere a arcu'u’, acesta se stinge. Tensiunea anodică a redresoarelor fiind alternativă, curentul anodic trece în fiecare semiperi-cadă prin valoarea zero, şi dec» se produce stingerea, iar grila îşi ia din nou funcfiunea de comandă. 331 La redresorul fără grilă, arcul, care are pic orul I unui redresor cu catod de mercur şi cu vapori pe catod, sare deci cu cealaltă extremitate a sa | de mercur, echipat cu grilă de control, de pe anodul prin care trece curent, pe anodul a cărui tensiune îi depăşeşte tocmai tensiunea; la redresorul cu grilă, trecerea se produce abia când per-rrrte grila ano-dului care urmează în ordinea de succesiune în timp a fazelor. — Tensiunile aplicate grilelor suni date de înfăşurările de fază ale unui regulator de inducfie alimentai dela a-ceeaşi refea ca şi redresorul, şi cari a!imen Reglarea prin redresor a turaţiei unui motor de curent continuu, I) indusul motorului; C) condensator de filtrare; R) rezistenfa filtrului; RU) redresor uscat; ST) fuzibila de înaltă tensiune; T) transformator principal; M) mc tor; TE) transformate r de excitafie; TN) transforrr ator auxiliar pentru negativarea grilelor; IE) înfăşurarea de excitafie a motorului; TG) transformator penltu grilele de comandă; RG) rezistenfa de grilă; CR) cuva redresorjlui; 17) înţreruptcr tripc Iar; IS) întie-ruptor ce putere; B) bobină de şoc; Rl) regulator de inducfia; RR) releu rapid. fează transformatoarele lor de comandă (v. fig. 1). Astfel se poate produce un defazaj variabil între tensiunile grilelor şi tensiunile anozilcr corespunzători, întârziind trecerea tens'unii grilei prin valoarea zero, se întârzie deci trecerea arcului de pe un anod pe ce! următor, se obfine o dinfare mai mult sau mai pufin adâncă a tensiunii continue, şi deci o scădere a valorii ei medii (v. fig. II). Fig. III reprezintă o seefiune printr'un anod al arcului redresorului) spre Reglarea tensiunii redresate prin comandă pe grilă, a) hexafazaf; b) dodecafazat; Ucm) tensiunea mecie redresată când grila de ccrrundă oscilează în antifază cu anodul; Ucmr) tensiunea medie redresata când între tensiunea de grilă şi cea anodică există un anumit defazaj. i. Redresor fără control prin grila [Bbi-npHMuTejib ee3 HnpaBJi- fliomeft ceT~ KH; redresseur sans controle de grille; Glei-chrichter ohne Gitfersleuer-ung; not grid controlled rectifier; ráesve* zérlés nélküli egyenirányító] Redresor cu caîod şi anozi, adică fără e! ec-frozi intermediari (grile) cari să controleze momentele pe fază în cari frece cu** rentul (respectiv se produce aprinderea anozi, şi deci Anod de Redresor cu v?pori de mercur, cu grilă d î control. ?) anod de grafit; 2) grila de control. 332 fără posibilitatea de a regla în acest fel tensiunea redresată, puterea, etc. — După principiul pe care se bazează efectul de supapă, se deosebesc: î. Redresor cu arc [ayroBOH BbinpflMHTeJib; redresseur â arc; Lichtbogengleichrichter; arc rectifier; ivfényes egyenirányító]: Redresor cu gaz sau cu vapori rarefiaţi în care se formează un arc electric între un anod şi catodul care e menfinut la temperatură înaltă, fie prin arcul de redresare, fie printr'un arc auxiliar, pentru ca electrodul negativ să emită termionic electroni. Redresoarele cu arc se bazează pe efectul de supapă al catodului, care emite termionic electroni, în contact cu un gaz ionizat sau cu vapori ionizafi termic şi prin ciocnire. Temperatura înaltă a catodului se poate obţine prin alimentarea lui printr'un transformator de încălzire, printr'o baterie de încălzire sau (aproape excluziv) prin însuşi curentul redresat care trece prin redresor. în acest caz, curentul trebue numai amorsat prin alte mijloace. Anodul fiind rece, nu emite electroni, astfel încât electronii pot circula numai dela catod spre anod, în alternanţa tensiunii alternative în care tensiunea anodului e pozitivă fată de catod, şi deci electronii sunt atraşi de anod. Catodul e deci polul pozitiv al circuitului de curent continuu, iar anodul e polul lui negativ. Un redresor care are doi anozi racordafi la extremităţile înfăşurării secundare a unui transformator monofazat, a cărei priză mediană e legată la catod, redresează ambele alternante ale curentului alternativ; el constitue un redresor cu două căi (v. şi sub Redresor). Faptul că gazul e ionizat permite să treacă prin redresor, la o aceeaşi tensiune anodică, un curent cu mult mai intens decât cel care trece printr'un tub electronic. în adevăr, în vidul din tubul electronic se găsesc numai electronii cari trec dela catod la anod, şi aceştia formează o sarcină spaţială negativă, care dă un câmp electric care frânează emisiunea de noi electroni din catod. în redresorul cu gaze sau cu vapori, aceste substanţe se ionizează şi formează o plasmă de descărcare (v.) practic neutră, compusă din ioni pozitivi, din electroni şi din molecule excitate şi neexcitate, de mare conductivitate, care nu frânează emisiunea termio-nică a catodului, şi permite deci trecerea unui curent intens prin redresor. După starea de agregare a catodului, se deosebesc redresoare cu catod solid incandescent, şi redresoare cu catod lichid. Primele se împart în redresoare cu gaz nobil şi redresoare cu vapori de mercur; ultimele se construesc cu catod de mercur şi vapori de mercur. Redresoarele cu arc în gaz nobil se împart în redresoare în cari gazul e sub presiune (cca 6 at), folosite pentru înaltă tensiune, şi în redresoare în cari gazul e rarefiat, folosite pentru joasă tensiune. Redresoareje cu vapori de mercur se folosesc pentru înaltă tensiune. 2. ~ cu arc în gaz nobil sub presiune [/ţyro boh BbinpHMHTejib b pe/ţKOM ra3e noA AaB-JieHHeM; redresseur â arc dans un gaz sous pression; Lichtbogengleichrichter in Gasen unter Druck; arc rectifier in a gas under pressure; ivfényes egyenirányító nyomásalatti nemes gázban]: Redresor cu arc care arde într'un curent de gaz #(Ar) sub presiune (cca 6 at), pentru a împiedeca aprinderea lui în sens invers. Se pretează deosebit de bine la redresarea tensiunilor foarte înalte (20”*700 kV), cu intensităfi de curent mari. Căderea de tensiune şi randamentul redresorului scad odată cu intensitatea curentului. Se foloseşte pentru transmisiunea de energie în curent continuu, sub foarte înaltă tensiune. s. ~ cu arc în gaz rarefiat [zţyrQBOH BbinpH-MHTeJlb B pa3pHHCeHH0M ra3e; redresseur â arc â gaz raréfié; Lichtbogengleichrichter mit Gasfüllung; arc rectifier in rarefied gas; ivfényes egyenirányító ritkított gázban]: Redresor cu arc, format dintr'un vas închis ermetic, de sticlă, respectiv de ofel (pentru puteri mari), în care se găsesc un catod solid incandescent, format .dintr'un oxid, şi doi sau mai mulfi anozi, şi un gaz nobil rarefiat (argon), care are o tensiune de ionizare foarte joasă, pentru a da o cădere de tensiune destul de mică (10—15-V) şi deci un randament bun chiar şi la tensiuni nominale relativ joase (20---250 V). Pentru încălzire, catodul e racordat, fie la o înfăşurare separată a transformatorului de alimentare, fie la secundarul unui transformator de încălzire, şi reclamă un timp de încălzire de 30---60 s înainte de punerea în sarcină. Funcfionarea redresoarelor cu arc în gaz rarefiat e independentă de temperatura exterioară. Redresoarele aprind automat arcul; ele nu au nevoie de supraveghere. Se construesc pentru curenţi de cca 1 **■ 150 A, şi se folosesc mai ales la încărcarea bateriilor de acumulatoare electrice. Sin. Redresor cu catod incandescent în gaz rarefiat. 4. ~ cu catod solid incandescent în vapori de mercur [BbmpflMHTeJlb c TBepAOM HaKa-J16HHOM KaTOAOM B pTyTHOM nape; redresseur thermionique â vapeur de mercure; Glüh-kathoden-Quecksilberdampf-Gleichrichter; therm-ionic mercury arc rectifier; izzókatódos higanygőz-egyenirányító]: Redresor cu arc, format dintr'un vas închis ermetic, cu un catod solid incan-descént şi, de obiceiu, un singur anod, în care se găseşte puţin mercur care se evaporă la temperatura de serviciu. Construcfia cu un singur anod prezintă avantajul că are o mare rigiditate la tensiunea alternanfei inverse, care nu trebue să treacă prin redresor. Redresoarele se execută cu sau fără grilă de comandă. Au o cădere de tensiune de cca 15 V. Se folosesc pentru curenfi de cca 1---50 A şi tensiuni de cca 1 000---30000 V. 5. ~ cu vapori de mercur [BbinpHMHTeJIb C pTyTHblMH napaMH; redresseur â vapeur de mercure; Quecksilberdampfgleichrichter; mercury 333 vapour rectifier; h'ganygőz-egyenirányitó]: Redresor cu arc, format dintr'un vas închis ermetic — de sticlă pentru puteri mijlocii, şi de ofel pentru puteri mari — în care se găseşte la bază un catod de mercur, în partea superioară doi sau mai mulfi anozi de grafit principali, tot atâfi anozi auxiliari sau de excitafie, pentru un curent foarte slab (pentru menfinerea arcului în pauzele de lucru scurte), şi un anod de aprindere (amorsare); la anumite redresoare, fiecare anod ^re şi o grilă de control (v. Redresor cu control prin grilă). Când tija anodului de amorsare se introduce în mercurul catodului, trece un curent prin circuitul pe care-l formează tija împreună cu catodul; dacă se ridică apoi anodul, se formează un arc electric cu pata catodică pe baia de mercur, care ajunge la cca 3000°, şi astfel, o parte din -mercur se evaporă, amorsând arcul principal. Pata catodică are o arie de cca 2,53-10*2mm2 de fiecare amper. Vâna de vapori de mercur, care fâşneşte din mercurul catodului şi-l agită, trebue să nu cadă pe anod, pentru a nu se suprima efectul de supapă al redresorului. De aceea, anozii redresoarelor cu vas de sticlă sunt situafi în brafele laterale ale vasului, uneori cotite (la tensiuni foarte înalte). Extremitatea pozitivă a arcului principal sare astfel dela un electrod la allul, când tensiunea acestuia depăşeşte tensiunea primului, respectiv când grila de comandă a acestuia permite trecerea. Tija anodului de aprindere e comandată de o bobină de aprindere, din exteriorul redresorului. — Se foloseşte şi aprinderea prin vână auxiliară de mercur, care se stabileşte între catodul şi anodul auxiliar fix, cu ajutorul unei bobine de aprindere auxiliare, din exteriorul redresorului. La unităfile mici se foloseşte aprinderea prin bascularea redresorului; astfel, mercurul catodului ajunge în contact cu mercurul unui anod de amorsare, care se găseşte în apropierea lui; la redresarea vasului, se întrerupe legătura mercurului cu anodul de amorsare şi se amorsează arcul auxiliar, care iniţiază vaporizarea unei părfi a mercurului catodului, şi amorsează arcul electric principal. Vaporii de mercur se condensează pe perefii reci ai vasului şi curg în baia catodică. Astfel, cafodul se înnoeşte continuu, prin opozifie cu catodul incandescent al redresoarelor cu catod incandescent, care are o durabilitate relativ mică. Pentru funcfionarea în bune condifiuni a redresorului trebue să se menfină o presiune destul de joasă a vaporilor de mercur, fiindcă Ia presiuni mai înalte dispare efectul de supapă, şi arcul se poate reaprinde cu pata catodică pe anod, sau se poate stabili şi între anozi, scurtcircuitând asifel fazele secundare ale transformatorului de alimentare. De altă parte, o răcire prea puternică reduce prea mult temperatura şi, deci, presiunea vaporilor de mercur, şi măreşte căderea de tensiune din redresor, reducând astfel randamentul. O temperatură prea joasă îngreuiază şi amorsarea, şi poate provoca supra- tensiuni. Răcirea îngrijită a redresorului prezintă deci mare importanfă. Redresoarele mici în vas de sticlă, până la cca 60 A, au răcire naturală, în aer; cele mai mari, în vas de sticlă sau de ofel, sunt echipate cu un ventilator de răcire; cele foarte mari au răcire cu apă, care circulă printré perefii vasului de ofel şi o manta de răcire. Subpresiunea necesară (vidul necesar) pentru redresoarele cu răcire cu aer se realizează la fabricare. Redresoarele cu răcire cu apă au un agregat de pompe de vid, compus dintr'o pompă grosieră şi o pompă de vid fină, cu vână de vapori de mercur, pentru a se putea realiza vidul optim pentru funcfionare. Se fabrică redresoare fără pompă până la curenfi de cca 600 A, Redresoarele hexafazate şi cele dodecafazate se alimentează prin transformatoare în legăturile indicate sub grupurile de legătură ale transformatoarelor electrice (v.). Redresoarele foarte mari se construesc şi cu 24 de faze (între altele, fiindcă redresoarele încarcă desechilibrat şi cu armonice superioare refeaua de alimentare, şi fiindcă importanfa armonicelor superioare scade, când creşte numărul de faze). Raportul dintre valoarea efectivă a tensiunii de fază Uf a părfii alternative şi dintre valoarea efectivă Uc a tensiunii continue a redresorului e constant, ca şi raportul respectiv referitor la curenfi, şi depinde de numărul de faze (Uc — 1,17 Uţ în trifazat). De aceea, tensiunea continuă a redresoarelor se reglează prin branşamentele transformatoarelor de alimentare, prin comutatoare sub sarcină, prin tipuri speciale de transformatoare de reglare, eventual de regulatoare de tensiune, de inducfie, sau prin grile de control. La tensiune nominală dată, randamentul instalaţiilor de redresare depinde, în principal, de căderea de tensiune (15--30 V) din arcul redresorului, fiindcă pierderile în transformatorul de alimentare sunt mici în raport cu cele din redresor. Randamentul creşte cu tensiunea; la 250--500 V, el egalează, în sarcină nominală, randamentul convertisoarelor rotative de aceeaşi putere, penfru a-l depăşi la tensiuni mai înalte. Redresoarele prezintă avantajul că randamentul lor scade foarte pufin cu sarcina, fiind aproape constant până la cca 25% din puterea nominală, şi scăzând sensibil abia la încărcări sub 10% din această putere. Factorul de putere (cos 9) al redresoarelor provine din cauza defazajului dintre tensiunea şi curentul armonicei fundamentale a părfii sale alternative şi din cauza factorului de distorsiune, egal cu câtul dintre valoarea efectivă a armonicei fundamentale a curentului şi valoarea efectivă a întregului curent alternativ; randamentul e egal cu produsul factorului de defazaj prin factorul de distorsiune. Factorul de defazaj al unită-filor obişnuite are valori cuprinse între 0,9 şi 0,96. Redresoarele nu sunt avantajoase penfru alimentarea distribufiilor pe trei fire, fiindcă nu permit branşarea la mijlocul tensiunii. Folosirea a două redresoare legate în serie, cu branşarea 334 la mijloc, nu e avantajoasă, fiindcă randamentul lor e mic la tensiunea relativ joasă a fiecăreia dintre punţi. Redresoarele se protejează contra suprasarcinilor prin disjonctoare de maxim de intensitate, atât în partea de curenl continuu, cât şi în partea de curent alternativ. Contra reaprinderi-lor, cari pot surveni din cauza insuficientei vidului, ele se protejează prin disjonctoare rapide de curent de întoarcere, în partea de curent continuu. Fiindcă reaprinderi'e arcului provoacă şi scurt-circuite prin arce între anozi, decuplarea redresoarelor dela reţeaua de alimentare e asigurată, fie de disjonctoare trifazate, comandate de un contact auxiliar al disjonctoruiui de curent de întoarcere, fie de stingerea arcului prin punerea grilei sub tensiune negativă, dacă redresorul are grilă de comandă. Redresoarele de mică putere se protejează numai cu siguranţe fuzibile în circuitele anozilor. Contra supratensiunilor, redresoarele se protejează prin paratrăsnete cu rezistentă dependentă de tensiune, sau cu cădere catodică (v. Eclator de protecjiune). Răcirea redresoarelor răcite cu apă se controlează cu termometre de contact, iar răcirea redresoarelor cu ventilator, ie prin contacte acţionate de curentul de aer, fie printr'o siguranţă fuzibilă legată în circuitul catodului, expusă curentului de aer şi astfel dimensicnetă, încât se topeşte la un curent foarte slab, dacă se întrerupe curentul de aer. Vidul redresoarelor cu pompe e controlat prin releuri cari acţionează astpra pompelor de vid. Redresoarele cu mercur se construesc cu vas de sticlă pentru cca 60—150,V şi 20—500 A, cu şi fără grilă de control, cu vas de oţel pentru 100-5000 V şi 350-8000 A, cu şi fără grilă de control. Ele se folosesc la încărcarea bateriilor de acumulatoare electrice, la almentarea lămpilor cu arc, a eledromagneţilor, a refelelor e!ec-t.ice de iluminat, de forfă şi de tracţiune; la reglarea turaţiei motoarelor de curent continuu prin varierea tensiunii lor de alimentare; la electroliză; la alimentarea instalaţiilor carosabile, şi în posturile de emisiune în radiocomun caţii. î. Redresor cu contact [KOHTaKTHbiS Bbi-npHMHTeJlb,* redresseur a contact; Kontaktgleich-richter; contact rect'fier; kontakt-egyenirányitó]. V. Detector cu contact. 2. Redresor cu luminescenfă [jnoMHPHCiţeH-THbiiî BbinpHMHTeJib; redresseur â décharge luminescente; Glimmgleichrichter; luminescent discharge rectifier; lumineszcenciás egyenirányító]: Redresor în care o alternanţă (alternanţa directă) a curentului alternativ trece printr'o descărcare luminescentă în gaze ncbile sub joasă presiune, dela un catod de mare suprafaţă la un anod de mică suprafaţă, iar cealaltă alternanţă a lui (alternanţa inversă) e foarte slabă, fiindcă descărcarea funcţionează cu o densitate de curent superficială „normală" aproape ccnstantă. Con-diţiunile de redresare se ameliorează folosind mai mulfi catozi şi anozi, ale căror câmpuri influenţează favorabil faza directă, prin mărirea ionizării în spaţiul coloanei şi prin lipsa de ioni-zare în faza inversă. Căderea de tensiune fiind mai mare decât 70 V şi intensităţile de curent maxime la cari s'a ajuns, de cca 0,2 A, aplica» fiile se limilează la curenfi slabi (radiofonie). Tensiunea poate fi foarte înaltă, de sute de kilovolţi (pentru aparate de radiologie). a. Redresor cu strat de baraj [BbinpflMHTeJîb c npeilHTCTByiomHM CJioeM; redresseur â couche de barraqe; Sperrschichtgleichrichter; barrier-film reciifer; száraz egyenirányító, záróréteges egyenirányító]: Redresor care are ca element activ, în contact cu o placă de metal, un strat semiconductor, de obiceiu de grosime moleculară, care prezintă conductivitate într'o s ngură direcfie. Cele mai f ecvente redresoare cu strat de baraj sunt redresoarele cu oxid de cupru şi cupru, şi cele cu seleniu şi cupru, cu seleniu şi fier nichelat, sau cele cu sulfit de cupru. Electronii de conducfie ai cuprului putând fi extraşi mei uşor decât cei din oxidul de cupru, respectiv din seleniu, curentul prin cele două straturi puse sub tensiune alternativă are sensul din spre oxidul de cupru, respectiv din spre seleniu, spre cupru, respectiv spre fierul nichelat. După tensiunea şi curentul de cari e nevoie, se leagă mai multe elemente în serie, în coloane, iar coloanele se leagă în paralel. Căderea de ten-iiune pe element e de ordinul voltului La curenfi irrportanfi, elementele au nervuri de răcire, pen» tru evacuarea căldurii produse. Capacitatea de redresare a elementelor scade când creşte fre= cvenfa (din cauza influenţei capacităţii în paralel cu elementul). De aceea, ele nu se folosesc pentru alimentarea din alternativ a instrumentelor de măsură de curent continuu, decât dacă frecvenţa curentului alternativ nu depăşeşte 5000—10 000 per/s. La puteri mici şi tensiuni joase, sunt preferite redresoarelor cu tuburi cu gaz. Funcţionează fără sgomot, sunt uşor de întreţinut, economice, rezistente la solicitări mecanice, şi insensibile la suprasarcină. Sin. Redresor uscat. 4. ~ cu cuproxid: Sin. Redresor cu oxid de cupru (v.). 5. ~ cu oxid de cupru [Me/ţHOOKCH/ţHbiH RbinpH.VTHTeJib; redresseur a oxyde de cuivre; Kupferoxydgleichrichter; copper oxide reciifer; rézoxidulos egyenirányító]: Redresor compus dintr'o coloană de plăci de cupru având câte una dintre feţe oxidată. Un element compus dintr'o placă de cupru şi stratul de baraj de oxid de cupru poate redresa o tensiune de cca 5***6 V şi un curent de cca 0,05—2 A. Pentru tensiuni mai înalte, trebue legate deci elemente în ser/e. Se folosesc pentru tensiuni de 40—80 V şi pentru curenţi de 0,05—1000 A. Sin. Redresor cu cuprcxid. e. ~ cu seleniu [cejieHHeBbífí BbinpHMH-Tejibî redresseur a sélénium; Selengleichrichter; selenium rectifier; szelénes egyenirányító]: Redresor uscat, compus, de obiceiu, dintr'o placă de fer nichelată, pe care se aplica prin rulare 335 un film subfîre de seleniu; acesta, tratat termic, devine cristalin şi conductor, şi e pus în contact cu contraelectrodul de fier obfinut prin suflare pe pătura de seleniu. Un element se foloseşte pentru tensiuni efective alternative de 14-*-18 V, cu o densitate de curent de cca 40 mA/cm2. Se foloseşte pentru a alimenta circuite de curent continuu din refele de curent alternativ. Are randamentul independent de tensiune, fiindcă acesta e proporfional cu numărul de elemente legate în serie, şi deci şi cu căderea de tensiune. Redresoarele cu seleniu se folosesc pentru încărcarea bateriilor de acumulatoare, la alimentarea electromagnefilor de curent continuu, a băilor electrolitice şi a lămpilor cu arc, ia sudură, ca şi la alimentarea instalafiilor de curent continuu în electrocomunicajii, în special în instalafii de em'siune şi de recepfie în radiocomunicafii. î. Redresor uscat: Sin. Redresor cu strat de baraj (v.). 2. Redresor cu vid [BaKyyMHbiH BbinpnMH-TeJIb; redresseur â vide; Vakuumgleichrichter; vacuum rectifier; vákuum-egyenirányitó, elektroncsöves egyenirányító]: Redresor format din tuburi electronice (v. Tub electronic). Tuburile electronice cu vid se folosesc ca redresoare numai penfru curenfi foarte slabi şi tensiuni relativ înalte, peste cca 10 kV, f.indcă intensităjile de curent cari trec prin ele sunt foarte mici, iar căderea de tensiune e mare, astfel încât, la tensiuni joase, nu se poate obfine un randament acceptabil. Tuburile cu vid se mai folosesc când aparatele cari utilizează tensiunea redresată nu permit folosirea tuburilor cu gaz, din cauza tensiunilor perturbatorii de inducfie pe cari Ie produc aceste ultime tuburi (de ex. în căzui radioreceptoarelor). s. Redresor electrolitic [3JieKTp0JiHTH4GCKHH BbinpflMHTeJJb; redresseur electrolytique; elektro-lytischer Gleichrichter; electrolytic rectifier; elek-trolitikus egyenirányító]: Redresor bazat pe proprietatea pe care o au anumite metale ca, dispuse ca electrozi în solufii alcaline, să prezinte trecerii curentului electric o conductivitate mare numai în sensul în care metalele au funcfiunea de catod. Aluminiul, stibiul şi bismutul sunt metale cunoscute, cari au această proprietate. Cele mai bune rezultate s'au obfinut cu tantal şi niobiu. Cel de al doilea electrod se construeşte din plumb sau din platină. Redresoarele electroliticese folosesc în curenfi tari pentru tensiuni până la cca 1 kV. 4. Redresor mecanic [MexaBHHecKHH Bbinpn-MHTeJIb; redresseur mécanique; mechanischer GIeichrichter;mechanic rectifier; mechanikus egy-eni ányitó]: Redresor care are un dispozitiv mecanic de redresare a curentului alternativ în curent continuu ondluat. Dispozitivul mecanic poate fi un comutator rotitor antrenat de un motor sincron alimentat dela refeaua care debitează curentul alternativ de redresat, o lamă de metal care vibrează în sincronism cu intensitatea curentului alternativ de redresat, o vână de mercur oscilantă, etc., care suprimă sau inversează una dintre alternanţe. Tipurile mai importante de redresoare mecanice sunt deci redresoarele cu contacte, cele cu vână de mercur, cele oscilante şi cele rotative. 5. ~ cu contacte [BbinpFMPrrejlb C KOH- TâKTaMH; redresseur â contacts; Kontaktgleich-richter; solid contact rectifier; érintkezős egyenirányító]: Redresor mecanic care se bazează pe închiderea şi deschiderea sincronă a unor contacte cu ajutorul unui mecanism comandat de un ax cu came. Pentru a evita arcuri la contacte, se folosesc bobine saturate premagnetizate, cari dau o curbă a intensităfii de curent care rămâne în jurul valorii zero, până când sfa terminat magneti-zarea în sens invers a bobinei. în acest timp, contactele se pot deschide fară scântei. Căderea de tensiune e mai mică decât în oricare alt redresor de acelaşi debit. S'au construit unităfi până la 8000 A şi 600 V, deci comparabile cu cele mai mari unităfi de redresare cu vapori de mercur. Apiicafii: alimentarea în electroliza aluminiului şi a magneziuiui. 6. ~ cu pendul. V. Redresor oscilant. 7. ~ cu vână de mercur fbbinpBMHTeJib c pTyTHOÖ CTpyefi; redresseur â jet de mercure; Cuecksilberstrahlgleichrichter; mercury jet rectifier; higanysugaras egyenirányító]: Redresor mecanic la care elementul activ e o vână continuă de mercur cu diametrul de vreo 4 mm, care curge cu vitesa de cca 4">6 m/s şi care, parcursă pe porfiunea superioară de un curent alternativ auxiliar în câmpul unui electromagnet de curent continuu, oscilează în ritm sincron, făcând în porfiunea inferioară alternativ legătura între un electrod legat la circuitul de curent alternativ şi coi electrozi ai circuitului de curent continuu. Vâna de mercur permite redresarea unor curenfi foarte intenşi (până la 6 kA), cu o cădere de tensiune foarte mică, mai ales când curentul o parcurge transversal, nu longitudinal. Tensiunea continuă e de maximum 6C0 V. Apiicafii: în elec’rochimie, |a alimentarea refelelor de tramvaie. Nu a fost introdus în tehnică pe scară mai largă, 8. ~ oscilant [BHŐpaUHOHHbiH BbinpflMH-Tejib; redresseur oscillant; Pendelgleichrichter; oscillating rectifier; oszcillálá egyenirányító, rezgő-nyelves egyenirányító]: Redresor mecanic, la care elementul activ e format dintr'un vibrator: o tijă, paletă sau lamă care pendulează sau pivotează în jurul unui ax cu frecvenfă sincronă, închizând şi deschizând succesiv contacte cari provoacă redresarea unui curent alternativ, în curent continuu care pulsează. Tija poate fi comandată de armatura unui electromagnet alimentat de curentul alternativ de redresat; ea închide un contact pentru o jumătate de perioadă şi-l deschide pentru cealaltăjumătate. Redresorul se foloseşte penfru frecvenfe până la 1000 per/s, pentru tensiuni până la 250 V, şi curenfi până la 2 A. Sub această formă se foloseşte la încărcarea acumulatoarelor electrice. Folosind un vibrator întreruptor-redresor şi o sursă de curent continuu de alimentare, cu tensiunea de câfiva volfi, se poate produce din cu» rentul ei continuu un curent cu pauze, se poate ridica 336 tensiúnea printr'un transformator static, iar apoi se poate redresa, prin comutatorul redresor, spre a se obţine o tensiune continuă până la 250 V. Sin. Redresor cu pendul. î. Redresor rotativ [BpauţaiomHHCfl Bbinpa-MHTeJlb; redresseur synchrone rotatif; Umlaufglei-chrichter; rotating rectifier; forgó egyenirányító]: Redresor mecanic la care elementul activ e un cilindru, o placă, un ac, etc., care se roteşte cu turafia sincronă şi stabileşte alternativ contactul între circuitele de curent alternativ şi cel de curent continuu. Constructiv, se deosebesc redresoare rotative mici, cu colector, cu puteri până la 10 W, folosite pentru alimentarea instrumentelor de măsură cu ^cadru mobil destinate măsurării mărimilor electrice alternative, şi redresoare rotative cu ac sau cu placă, cu puteri până la cca 20 kW, folosite la încercarea cablurilor de înaltă tensiune (spre a evita efectul capacităţii). Redresoarele cu ace rotative legate în serie se construesc pentru cele mai înalte tensiuni (2,8 MV). 2. Redresor optic [oiithhockhö BbinpfMH-TeJlb; redresseur optique; optisches Umkehr-system; optical rectifier; optikai átalakítási rendszer]. Opt.: Sistem optic compus din lentile sau prisme, care are rolul de a redresa imaginile formate de obiectivul unui instrument. s. Reducere [yMeHbineHHe; réduction; Ver-minderung; réduction; redukálás, csökkentés]. 1. Gen..’ Micşorarea valorii unei mărimi, faţă de o valoare de referinţă a ei. Sin. (folosit rar) Reducere absolută. 4. ~ [peftyKIţHH; réduction; Reduzieren; re- duction; redukálás]. Tehn., Metl.: 2. Operaţiune de reproducere la dimensiuni reduse, prin frezare, a unei piese asemenea cu un model. Operaţiunea e folosită, de exemplu, în tehnica monetară pentru a executa matriţe pentru monede sau medalii, după machete turnate sau gravate. Operaţiunea se efectuează pe maşini de redus (v. Redus, maşină de ~ 1). — 3. Operafiune de micşorare a dimensiunilor transversale ale extremităţii unei piese. După forma şi materialul piesei prelucrate, operaţiunea se efectuează prin aşchiere (de ex. la piese rotunde, prin strunjire) sau prin deformare plastică (de ex. !a bare sau la ţevi, prin cio-cănire manuală sau prin ciocănire mecanizată, la ciocane mecanice, la presă, la maşina de redus). — 4. în operaţiunea de tragere sau de ambutisare efectuată cu matriţe, faza de tragere la cald sau la rece a corpului cav (a corpului gol în interior) — obfinut printr'o operafiune pregătitoare — cu micşorarea grosimii peretelui şi, de obiceiu, cu micşorarea dimensiunilor transversale. V. şi sub Tragere şi sub Ştanfare. 5. — [pe^yKUHa; réduction (de section); (Querschnitt-) Verringerung; réduction (of cross section); csökkentés]. 5. Metl.: Micşorarea absolută, în prelucrarea metalelor prin laminare, a secfiunii unui material, adică diferenfa (S1 — S2) dintre secfiunea transversală S± a materialului înainte de trecerea printre cilindrii de lucru, şi secfiunea lui transversală S2, după trecerea printre cilindri. Raportul r = 52/51 se numeşte coeficient de reducere. 6. ~ [cOKpameHHe; réduction; Verkleinerung.; réduction; kisebbítés]. 6. Tehn.: Operafiune grafică de transpunere a unui desen, dela o scară mai mare, la o scară mai mică. 7. ~ absolută. V. Reducere 1. s. Reducere [npHBe^eHHe; réduction; Reduk-tion; réduction; redukció]. 7. Tehn.: Determinarea, ín funcfiune de valoarea unei mărimi măsurate în anumite condifiuni, a valorii acelei mărimi care corespunde, în virtutea unor legi, unor condifiuni standard (reducerea mărimii la condifiunile standard considerate). — Exemple: Reducerea valorilor presiunii şi temperaturii atmosferei la un anumit nivej, la valorile lor la un nivel dat (de ex. la nivelul mării), ţinând seamă de legea de variaţie a presiunii şi temperaturii în funcţiuni de altitudine. 9. Reducere [npHBe^eHHe; réduction; Reduk-tion; réduction; redukció]. 8. Mat.: Dernonstrareá echivalenţei a două sisteme de mărimi sau a două aserfiuni (reducerea unui sistem de mărimi la altul, respectiv reducerea unei aserţiuni la alta). io. ~ a unui sistem de vectori [npHBeAŞHHe BeKT0p0B; réduction d'un systéme de vecteurs; Reduktion eines Vektorsystems; réduction of a system of vectors; vektorredukció]. Mec.: Operaţiune prin care un sistem de vectori e redus,' în raport cu un punct, numit punct (centru) de reducere, la un vector rezultant şi un cuplu de vectori. Vectorii situaţi oricum în spaţiu se reducr la un vector rezultant cu punctul de aplicaţie în centriil de reducere, egal cu suma vectorială a vectorilor sistemului, consideraţi concurenţi în centrul de reducere (sumă independentă de poziţia centrului de reducere: invariant vectorial) — şi la un cuplu în jurul unei axe care trece prin centrul de reducere, de moment egal cu suma momentelor cuplurilor vectorilor în raport cu centrul de reducere (acest cuplu rezultant depinde de poziţia centrului de reducere); vectorul şi cuplul rezultant se pot reduce la doi vectori situaţi în două plane diferite. —- în cazul când vectorul rezultant are aceeaşi direcţie cu vectorul cuplului rezultant, această direcţie se numeşte axa centrală a sistemului. Dacă vectorul rezultant e situat într'un plan perpendicular pe vectorul cuplului, sistemul de vectori se reduce la un singur vector. 11. ~ la absurd [npHBejţeHHe k aőcypAy; réduction a l'absurde; Beweis der Unmöglichkeit; réduction to absurdity; lehetetlenség bizonyítása]. Maf.: Metodă de demonstrare a unei relaţii matematice, presupunând că relaţia nu ar fi adevărată şi deducând din această ipoteză consecinfé în contradicfie cu alte relafii, stabilite anterior. ' 12. Reducere [npaBe^eHHe; réduction; Ver- minderung; réduction; csökkentés], 9. Tehn.: Mărime fără dimensiune, egală cu câtul dintre reducerea absolută a valorii unei mărimi faţă de o valoare de referinţă, şi însăşi aceasta valoare de referinţă. Sin. Reducere relativă. .... îs. 10. Mş.: Sin. Demultiplicare, Raport de reducere (v.). .. 337 1. Reducere [pe#ymţHfl; réduction; Verringe-rung; réduction; csökkentés], 11. Metl.: însutitul raportului R = (S1 — S2)IS1 dintre reducerea absolută (v.) în prelucrarea metalelor prin laminare, şi aria S± a secfiunii transversale a materialuluiînainte de trecerea printre cilindrii de lucru (S2 fiind aria secfiunii lui transversale după trecerea printre cilindri). Dacă se face abstracf'une de lăfirea materialului la trecerea printre cilindrii de lucru (de obiceiu mică în raport cu lăfimea materialului laminat), reducerea e egală cu presiunea relativă (de laminare). Sin. Reducere relativă. 2. ~ canonică [KaHOHHqecKoe npHBeAeHHe; réduction canonique; kanonische Reduzierung; canonica! réduction; kanonikus redukció]. Mat.: Orice matrice de ordinul n şi de rangul r se poate reduce la o matrice diagonală — având ü>1 = £1 (X), îd2=E1(X) E2(X),..., cor = E±{\)E2 (\)...Er (X), (of+1 =... = o)M = 0, polinoamele (X) având coeficientul termenului de gradul cel mai înalt egal cu 1. 3. ~ relativa. Metl. V, Reducere 9. 4. Reducere [BOCCTaHOBJieHHe; réduction; Reduktion; réduction; redukció]. 12. Metl., Chim.: Fenomenul invers oxidării. în Chimia clasică se înfelege, de obiceiu, prin reducere, scoaterea oxigenului dintr'o combinafie oxigenată, cu ajutorul unui agent chimic. în cadrul teoriei electronice a valenfei, se înfelege prin reducere fenomenul chimic general prin care un element câştigă electroni. în metalurgie, reducerile au ca scop obfinerea metalelor din oxizii metalici naturali sau din cei obfinufi pri prăjirea minereurilor neoxidice (de ex. a sulfurilor şi a carbonafilor). Reducerea oxi-zilor de fier se face în furnale, obfinându-se fierul, conform reacfiilor: 3 Fe2Og+CO =2 Fes04-f C02 2 Fe804+n CO=6 FeO +2 COs+(n—2)CO 6 FeO -f n CO=3 Fe2 +6 C02-f-(w—6)CO 3 Fe203+(2 n+1 )CO=3 Fe2 +9 C02-f(2 n—8)CO. Fierul obfinut se combină cu carbonul din cocs, se impurifică cu alte elemente rezultate de asemenea prin reducere (cu siliciul, manganul şi fosforul) şi cu sulful din combustibil, şi dă fonta. în metalurgia metalelor neferoase, multe metale se obfin prin reducerea minereurilor în cuptoare speciale, cu ajutorul cărbunelui. Reacfiile de reducere cari se produc sunt, de exemplu: în cazul staniului Sn02 C = Sn -f- C02 Sn02 + 2 CO = Sn -f 2 C02; In cazul plumbului PbO + C = CO + Pb PbO + CO = COa + Pb; în cazul zincului ZnO + C = CO + Zn ZnO + C = C02 Zn, Se obfine astfel metal brut care se purifică apoi prin rafinare. 5. ~ a plăcii negative a unui acumulator [BOCCTaHOBJieHHe HeraTHBHoâ njiacTHHbi an-KyMyjiflTopa; réduction de la plaque négative deun accumulateur; Reduzieren einer negativen Sammler-platte; réduction of the negative plate of an accumulator; akkumulátor negatív lemez-redukció]: Formarea prin reducere a plăcii negative a acumulatorului electric. 6. ~ de aciditate [BOCCTaHOBJieHHe khcjiot-HOCTH; diminution de l'acidité; Săureredukt'on; réduction of acidity; savcsökkentés]. Ct im.: Fenomen biologic sau fizic, datorită căruia unele vinuri tinere sufer o micşorare a aciditafii lor, fie prin transformarea acidului malic în acid lactic, în bioxid de carbon şi în acizi volatili (fermentafie maloîaciică), fie prin depunerea la rece a unei părfi a bitartratului de potasiu, care e disolvat în vin.. 7. ~ electrolitică [aJieKTpoJiHTuqecKoe BOCCTaHOBJieHHe; réduction éíectrolytique; elek-trolytische Reduktion; electrolytic réduction; elek-trolitikus redukció]. Eledrochim.: Operafiunea de reducere a unui compus chimic, prin electroliza. Ea consistă în introducerea substanfei, d’solvată sau fin dispersată, în spafiul catodic al unui elec-trolizor. Agentul de reducere e hidrogenul în stare născândă. s. ~ electrotermică [3JieKTpoTepMHHecKoe BOCCTaHOBJieHHe; réduction électrothermique; elektrothermische Reduktion; eiectrothermica! réduction; elektrotermikus redukció]. Metl.: Reducerea oxizilor metalici, efectuată în cuptorul electric, pentru obfinerea metalului. 9. Reducere, coeficient de ~ [K03i|)(|)HiţHeHT BOCCTaHOBJieHHfl; coefficîent de réduction; Ver-ringerungskoeffizient; réduction coefficient; csök-kentés-tényező], Metl.: în prelucrarea metalelor prin laminare, raportul r=52/51 dintre secfiunea transversală S2 a materialului după trecerea printre cilindrii de lucru, şi secfiunea lui transversală Slt înainte de trecerea printre cilindri. V. şi sub Reducere 1. 10. Reducere, procese de ~ în sol [BOCCTa-HOBHTejihHbiH npoiţecc b noHBe; processus de réduction dans le sol; Reduktionsprozefje im Erd-boden; réduction processes in the soil; redukciófolyamatok a talajban]: Procesele de reducere în solurile sau în orizonturile de scl în cari accesul aerului atmosferic e împiedecat, fie de strate fasate şi compacte, fie — mai adesea — de exîstenfa unui exces de apă datorit impermeabi-litafii solului. Orizonturile şi solurile respective se numesc orizonturi şi soluri gleizate (sau hleizate) şi se recunosc uşor, datorită nuanfelor cenuşii-albăstrui pe cari le imprimă combinaţiile reduse, formate. Gleizarea se produce în special în lăcovişti, în soluri lăcovişiite şi în orizonturile inferioare ale podzolurilor. Principalele reacfii de reducere cari se pot produce în soluri sunt: reducerea azotafilor în azotifi, în azot liber şi în amoniac; reducerea fierului feric în fier feros; reducerea sulfafilor în sulfifi, 22 338 în sulf liber şi în hidrogen sulfurat; reducerea fosforului în hidrogen fosforat; reducerea carbonului organic în metan. Aceste reacfii se produc în cea mai mare parte sub influenfă directă a microorganismelor anaerobe. Procesele de reducere sunt nefavorabile des-voltării plantelor de cultură, întru cât produsele lor sunt toxice pentru acestea; în acelaşi timp, în solurile gleizate are loc o insuficientă alimentare cu oxigen a organelor subterane ale plantelor. Aerisirea solului se poate realiza prin afânare (arături adânci, subsolaj)şi prin îndepărtarea excesului de apă (drenaj). î. Reducere, raport de Mş. V. Raport de reducere. 2. Reducerea forfelor [npHBe/ţeHHG chctcm CHJi; réduction de forces;Reduktion von Krăften; re-duction of forces; erőredukálás]. Mec.: Operafiune de calcul analitic sau grafic, prin care un sistem de forfe aplicate unui sistem tehnic (de ex. unui mecanism) e redus, în raport cu un punct de reducere, la o forfă rezultantă fictivă, care efectuează aceiaşi lucru mecanic ca sistemul de forfe reduse. în cazul unei Reducerea la arbore a unei singure forfe, forfa fictivă *orfe aP^cate la periferia Fred e paralelă cu aceasta unui disc- Şi e dată de relafia F) jorja ap'icatíi W ,0,ria redusa; r) raza discului; red ' rred) distanfa punctului de în care F e forfa, iar reducere; to) vitesa unghiu-di şi dsred sunt proiecfiile lară* pe forfe ale spafiilor parcurse de punctele de aplicafie ale forjei, respectiv ale forfei fictive. Notând cu v şi vfed vitesele punctelor de aplicafie ale forfei, respectiv ale forfei reduse, şi cu & unghiul celor două vitese se obfine: v Vred sau, la un sistem de forfe F1,"-,Fn: 1 n Fred = ~Yi V'Vi COS ured ' Exemplu: Dacă forfa F, care acfionează Ja periferia unui disc de rază r — calat pe un arbore de rază rred — imprimându-i o vitesă unghiulară co, e redusă la periferia arborelui (v. fig.), se obţine: V f(D Fre^F— = F— red 3. Reducerea maselor [coKpamejme Mace; réduction de masses; Reduktion von Massen; réduction of masses; tömegredukálás]. Mec.: Operafiune de calcul prin care un corp solid (de ex. un mecanism) e redus la un corp fictiv, compus dintr'un număr mic sau minim de mase legate rigid între ele, şi a căror mărime şi pozifie mutuală sunt astfel determinate, încât, în cazurile cele mai generale, să fie satisfăcute următoarele condifiuni: suma maselor fictive să fie egală cu masa totală a corpului înlocuit; centrul de greutate al sistemului fictiv să coincidă cu cel al corpului; momentele de inerfie ale maselor sistemului fictiv în raport cu axele de inerfie principale să fie egale cu momentele de inerfie ale corpului dat în raport cu acele axe. Astfel, comportările statică şi dinamică ale corpului şi aîe corpului fictiv sunt, pe cât se poate, echivalente. Uneori nu se pune decât ultima condifiune. Masa redusă ^ j m 5 mred a unui corp care are masa m, în raport cu o axă dată şi la o distanfă r de axă, e o masă fictivă, concentrată în-fr'un punct la distanfa r de axă, astfel încât mo-mentuleideiner-fie să fie egal cu momentul de inerfie al corpului, / Reducerea masei unui corp (bielă) la un sistem fictiv de două mase. G) centrul de greutate; m*) masa fictivă în mişcare rectilinie alternativă, concentrată în piciorul bielei; mg) masa fictivă în mişcare de ro4afie, concentrată în capul bielei; a) şi b) distanfele punctelor de concentrare a maselor fictive, fafă de centrul de greutate; I) lungimea bielei. raport cu axa considerată: / mred ~~ Ţ2 ’ La reducerea masei m a unui corp la un sistem de două mase mt şi m2, masa m± fiind la di- Reducerea masei unui corp (bielă) la un sistem fictiv de trei mase. G) centrul de greutate; mi), m2) şi mg) cele trei mase fictive concentrate în piciorul bielei, respectiv în căpui bielei, respectiv în centrul de greutate al bielei; a) şi b) distanfele punctelor de aplicare a maselor fictive fafă de centrul de greutate. stanfa a datăde centrul de greutate G ai corpului (v. fig./), se determină masele m± şi m2, şi distanfa b a masei m2 fafă de centrul de greutate din relafiile: 7??14-w2 = ra; m^a — mjb\ m^a2 + m2b2 = 1 = mi2, în care I e momentul de inerţie al corpului dat, iar i e rcza de inerţie respectivă. Necunoscutele au valorile: 7.2 mi? b = - m2 — -% a * + " b2 + i2 Operaţiunea se foloseşte, de exemplu, la re- 339 ducerea masei unei biele la un sistem de două mase concentrate la capul şi la piciorul ei (distanfa b trebue să îndeplinească condifiunea a + b = l, l fiind lungimea bielei). Reducerea masei m a unui corp la un sistem fictiv de trei mase m±, m2 şi mz se aplică, de obiceiu, când forma corpului impune alegerea a trei puncte de concentrare. De cele mai multe ori, aceste puncte sunt colineare cu centrul de greutate al corpului, iar a treia masă fictivă se aplică în centrul de greutate. în aceste condi-fiuni, masele fictive sunt determinate (v. fig. II) de relafiile m1 + m2-hm3 = m; m1a — m2b\ m^14* m2b2 — I — mi2, cu notafiile de mai sus — şi au valorile: a(a + b)' 2 b(a + bY ah î. Reducerea presiunii atmosferice [noHHHce-HHe AaBJieHHH B03flyxa; réduction de la pres-sion atmosphérique; Luftdruckverminderung; reduc-tion of atmospheric pressure; légnyomásredukálás]. V. sub Presiune atmosferică. 2. Reduceri baromefrice [öapoMeTpnqecKoe BOCCTaHOBJieHHe; réductions baroméfriques; barometrische Verminderungen; barometric re-ductions; barometrikus redukálások]. V, sub Presiune atmosferică. s. Reducţie [nepexo# peAyKiţHOHHbiii; piéce de réduction; Reduktionseinsatz, Verjüngungsein-satz; reducing socket; szükitő idomdarab]. 1. Tehn.: Piesă monobloc cu care se poate realiza o asamblare, de obiceiu demontabilă, fie între două piese tubulare, fie între două piese cu proeminenfe tubulare sau cu găuri pentru racordare, sau cu ftanşe, şi la cari acestea au secfiuni circulare şi diametri diferiţi. După cum piesele asamblate sunt filetate, nefiletate sau cu flanşe, extremităţile reducfiei sunt filetate (la interior sau la exterior), nefiletate, respectiv cu flanşe. De obi- Reductiede racord ceiu, profilul longitudinal al reduc- penfru furtun de ţiei e ales astfel, încât să asigure stins încenciM-un minim de pierderi prin turbulenţă la scurgerea fluidului. în această accepţiune, sunt reducţii filetate şi fitingurile numite mufă redusă şi niplu redus. — Exemplu de reducţie cu extremităţile nefiletate: reducţia de racord pentru furtunul de stins incendii (v. fig.). 4. ~ [nepexOAHan BTyjiKa; réduction; Reduktion, Reduktionstiick, Reduktionsnippel, CJber-gangsstück; reducing nipple; szükitő idomdarab]. 2. Tehn.: Fiting de fontă, de oţel sau de alt metal, cu care se poate realiza o asamblare demontabilă între o piesă (armatură, filing, etc.) cu filet interior şi o piesă cu un filet exterior mai mic decât primul. E constituit dintr'o piesă în formă de corp de revoluţie (de ex. un niplu), filetată la exterior, care are la o extremitate un fund în care e practicat un filet interior; la reducţia concentrică, filetele sunt coaxiale, iar la Reducfii pentru radiatoare de încălzire centrală. I) filet dreapta; 2) filet dreapta sau filet stânga. reducţia excentrică cele două filete paralele sunt anaxiale (v. fig.; v. şi fig. sub Fiting). 5. ~ [nepexoflî piéce de réduction; Re-duktionsstück, Obergangsstück; reducing piece; szükitő idomdarab]. 3. Tehn.: Piesă fasonată (v.) de fontă sau de oţel, pentru canalizări sau pentru a jtJ. 6 Reducfii pentru conducte de presiune, a) reducfie cu mufă; b) reducfie cu flanşe. conducte de presiune, cu care se poate face legătura între două tronsoane, cu diametri diferiţi, ale unei conducte tubulare. După organul de legătură cu piesele adiacente din conductă, reducţia poate fi: reducţie cu mufă sau reducţie cu flanşe (v. fig.). e ~ articulată penfru alezor: Sin. Port-alezor cu reducţie articulată. V. sub Reducţie pentru conuri de unelte. 7. ~ de foraj [őypoBan peayKiţHH; réduc-tion de forage; Hauptstange; substitute; csatlakozási főrud]. Expl. pefr.: Piesa superioară, terminală, a garniturii de săpare, care racordează această garnitură la prăjini în sistemul canadian, şi la cablu, în sistemul pensilvan. s. ~ metrică [nepexoAHaa MeTpHqecKan AeTaJlb; réduction métrique; metrische Reduktion; metrica' réduction; metrikus redukció], V. sub Reducţie pentru conuri de unelte. 9. ~ Morse [nepexoAHan /jeTaJib Mop3e; réduction M.; M. Reduktion; M. réduction; M. redukció]. V. sub Reducţie pentru conuri de unelte. 10. ~ penfru conuri de unelie [KOHHHecKatf nepexOAHan AGTaJIb; réduction pour cőnes d'outils; Reduktionsstück für Werkzeugkegel; reducing piece for tool cones; szerizámkonusz-redukció]. Tehn.: Piesă de oţel care serveşte ca port-unealtă intermediară pentru uneltele cu coadă conică (de ex. burghie, alezoare, vârfuri de 22* 340 strung) şi cari trebue montate în locaşul conic şi cu diametru mai mare al port-uneltei maşinilor-unelte (de ex. arborele principal al strungului sau al maşinii de burghiat, pinola, etc.). Dimensiunile reducfiilor sunt standardizate, ca să poată ti folosite pentru unelte cu con Morse sau cu con metric, standardizate. Reducfii pentru conuri de unelte, a) şi b) reducfie lungă, respectiv scurtă, pentru unelte; c) reducţie pentru vârfuri de strung; d) port-alezor cu reducti articulate; 1) alezor; 2) şi 3) reducţii articulate; 4) tijă solidară cu (2); 5) bilă; 6) şi 7) piese de reazem; 8) inel pentru ghidarea bilei. Exemple de reducfii uzuale (v. fig.): reducfia lungă şi reducfia scurtă, folosite pentru burghie sau alezoare; reducfia pentru vârfuri de strung, care se montează în pinolă sau în arborele principal al strungurilor. Pentru alezoare mari se folosesc uneori port-alezoare cu reducfii articulate, cari permit un mic joc al uneltei şi în cari apăsarea de lucru se transmite printr'o bilă de ofel călit (v. fig* d); dispozitivul permite autoghidarea alezorului în gaura prelucrată, şi alezarea precisă. î. Reducţie. Meii: 4 Sin. Reducere (v.). V. şi sub Afinare. 2. Reducţie, mufă de Sin. Mufă redusă. V. sub Mufă. s. port-alezor cu ~ articulată [cBepjio-jţepîKaTejib c mapHHpHOH peuyKLţHefi; porte-alésoir articulé; Pendel-Aufsteckhalter für Reib-ahlen; articulated reamer holder; csuklós dörzsártartó]. V. sub Reducfie pentru conuri de unelte. 4. teu de ^: Sin. Teu redus. V. sub Teu. 5. Reductor [BOccTaHOBHTeJib, pacKHCJiH-TéJlb; réducteur; Reduktor; reductor; reduktor]: 1. Chim.: Substanfă chimică care are proprietatea de a se oxida în prezenfa unei substanfe chimice oxidante, pe care o reduce (v. Reducere 12). Folos’rea aluminiului în aluminotermie se bazează pe calitatea lui de reductor fafă de sescvi-oxidul de fier şi pe căldura desvoltată în această reacfie. Alfi reductori folosifi în industria chimică şi în laborator sunt: hidrogenul în stare născândă, clorură stanoasă, unele zaharuri, etc. Sin. Agent reductor. e. Reductor [pe^yKTOp ; réducteur; Vermin-derer; reducer; reduktor, csökkentő]. 2. Tehn., Mş.: Aparat care micşorează în serviciu valoarea unei mărimi caracteristice funcfionării unui sistem tehnic (de ex. turafia, presiunea, tensiunea electrică, etc.), fie într'un raport constant, fie — cu abateri mici — până la o anumită valoare medie. Construcfia reductoarelor diferă cu mărimea caracteristică transformată. De obiceiu, reductorul se numeşte după mărimea transformată (de ex. reductor de presiune, de turafie, de intensitate, etc.), sau după materialul a cărui mărime de stare e transformată (de ex. reductor de oxigen, de acetilenă, etc.). — Exemple de reductoare folosite In tehnică: 7. Reductor [jţeMyjiTHiuiHKaTop; réducteur; Zusatzgetriebe fűr Gelăndegang, Zusatzgetriebe für Lastenhebung; reducer; sebességcsökkentő]. 3. Auto.: Mecanism reductor de turafie, cu rofi dinfate, la unele autovehicule pentru circulafie pe terenuri grele, care se poate lega (cu ajutorul unei manete aşezate lângă maneta schimbătorului de vitese) în transmisiunea vehiculului, între cutia de vitese şi arborele cardanic. Serveşte la asigurarea unei noi trepte de demultiplicare între motor şi organele de propulsie, necesară învingerii rezistenfei la mers pe terenuri grele, unde vitesa trebue să fie foarte mică. — 4. La unele autovehicule speciale (de ex. la autoturnuri, autovehicule basculante), mecanism reductor de turafie cu rofi dinfate, care se leagă, la nevoie, între cutia de vitese şi mecanismul de ridicare (a turnului, a sarcinii). s. Reductor de curent [noHH3HTeJib TOKa; transformateur d'intensité; Stromwandler; current transformer; áramváltó]: Sin. Transformator electric de măsură, de curent (v.). 9. Reductor de presiune [noHH3HTejib #a-BJieHHH^ pejţyKUHOHHbm KJianaH, réducteur de pression; Druckreduzierapparat, Druckreduzier-vent!|, Druckminderer; pressure reducer; nyomás-csökkentő]. Tehn.: Aparat care serveşte la reducerea presiunii unui gaz care e produs într'un generator de gaz (de ex. căldare de abur, generator de acetilenă), care e înmagazinat într'un recipient stabil (de ex. rezervor de gaz aerian) sau mobil (de ex. butelie de oxigen pentru sudură, butelie de gaz petrolier lichefiat), sau care circulă printr'o refea de distribuţie sau de transport, până la presiunea necesară în punctul de folosire sau într'o refea de distribuţie. Redactoarele de presiune sunt valve (v.) cari efectuează automat reducerea presiunii prin laminarea gazului la trecerea lui printr'un ajutaj obturat cu un organ mobil de închidere; construcţia şi materialul variază cu natura, cu presiunea şi cu debitul gazului. Organele de închidere folosite de obiceiu sunt: supape hidraulice, supape simple sau multiple (cu sau fără descărcare), sau ace. Organele de comandă a organului de închidere, folosite 341 de obiceiu, sunt diafragme (membrane) elastice, tuburi-armonică (tuburi ondulate metalice), clopote hidraulice, etc. Caracteristicele reductorului de presiune sunt: presiunea maximă de intrare (presiunea maximă de intrare a gazului în aparat, admisă de construcfia lui), presiunea nominală de ieşire a gazului din reductor, presiunea de închidere (pentru debit nul), debitul nominal (corespunzător presiunii nominale) şi curba caracteristică a reductorului (diagrama variafiei presiunii de ieşire, în funcfiune de debit, la o anumită valoare a presiunii de intrare). Unele reductoare sunt construite pentru a fi folosite ca regulatoare de presiune, menfinând presiunea de ieşire în limite impuse, independent de presiunea de intrare a gazului. i. Reductor de presiune penfru abur [péAyK-TOp flaBJieHHfl flJifl napa; sotpape de réduction pour vapeur; Dampf-Reduzierventil; steam-pressure reduc'ng valve; gőznyomás-csökkentő]: Armatură de conductă, care serveşte la prelevarea de abur dintr'o conductă de distribufie, sub o presiune mai joasă decât presiunea din această conductă. Reductoare de presiune pentru conducte de abur. I) cu supapă dublă şi cu comandă prin membrană, pentru conducte de înaltă presiune; II) cu supapă dublă şi cu comandă prin plutitor, pentru conducte de joasă presiune (schemă); Í) supapă dublă; 2) tija supapei; 3) membrană; 3') pktitor; 4) resort antagonist; 4') vase comunicante pentru mercur; 5) corpul reductorului; 6) refinăior metalic pentru închiderea conductei spre vasul-rezervă de mercur, la variaţii brusce de presiune. De obiceiu, reductoarele de presiune pentru abur sunt astfel construite, încât să servească şi la reglarea presiunii în conducta de abur prelevat, independent de presiunea din conducta de distribufie. Reductorul de presiune e o valvă în care reducerea presiunii se efectuează prin laminarea aburului, la trecerea printr'un orificiu obturat de un organ de închidere comandat de presiunea redusă. Organul de comandă poate fi o diafragmă, un plutitor, un piston, urr tub-armo-nică (tub metalic ondulat), etc. Organul de comandă e, de obiceiu, echilibrat prin resorturi sau contragreutăfi (v. fig.). Reductoarele sunt folosite, de exemplu, în instalafii de încălzire industrială (fierbere, etc.) sau de încălzire centrală cu abur prelevat. „ . - ^ * 2. ~ de presiune penfru apă [pe^yKTop ftâBJieHHH BOAbi; soupape de réduction pour l'eau; Wasser-Redu-zierventil; wafer-pressure reducing valve; viznyo-más-csökkentő]: Armatură de conductă care serveşte la derivarea unei conducte de apă dintr'o conductă de distribufie, sub o presiune mai joasă decât presiunea din acea conductă. în reductor, reducerea presiunii se e-fectuează prin laminarea curentului de apăla trecerea printr'un orificiu obturat de o supapă ■ (plană sau conică), comandată, de obiceiu, de un piston acfionat de presiunea íichidului din conducta de presiune redusă. Presiunea joasă e reglată prin contragreutăfi (v. fig.). s. ~ de presiune penfru gaze comprimate [pe^yKTop AaBJieHHH AJiHCîKaToro ra3a; soupape de réduction pour gaz comprimés; Druck-gas-Reduzierventil; com-pressed gas pressure reducing valve; sűritett-gáz - nyomáscsökkentő]: Reductor de presiune, care serveşte la alimentarea cu gaz a unei conducte de distribufie sau a unui aparat de utilizare, dintr'o conductă sau dintr'un recipient (rezervor, butelie), sub o presiune mai joasă decât presiunea din acesta. De obiceiu, reductoarele servesc şi ca regulatoare, menfinând presiunea de utilizare la o valoare aproximativ constantă şi reglabilă, independent de presiunea din recipient. Reducerea se efectuează prin laminarea gazului, la trecerea printr'un orificiu obturat cu o supapă comandată de o diafragmă. Presiunea e reglată printr'un resort antagonist, reglabil (v. fig.). Reductoarele pentru gaze comprimate se numesc după gazul folosit. în sudura cu gaz se folosesc, de exemplu, reductoare (v. fig. sub Sudură) cari au dispozitivele de prindere la butelia de gaz, standar- Reductor de presiune pentru conductă de apă. f) corp; 2) supapă plată, acţionată de jos, de presiunea înaltă; 3) piston sezisor; 4) greutăţi antagoniste pentru reglarea reducerii; 5) tija pistonului şi a contragreutăţii; 6) etrier solidar cu tija supapei (7) şi cu tija (5). 342 dizate: reductor pentru acetilenă/ cu racord cu jug; reductor pentru hidrogen (şi pentru alte gaze combustibile), cu racord cu piulifă olandeză, cu filet gaz stânga cu diametrul de 21,8 mm; re- Reducfor-regualtor de presiune simplu, penfru gaze combustibile, pentru debite mici (pentru uz casnic) fabricat în tara noastră. 1 )'supapă; 2) scaunul supapei; 3) membrană de comandă; 4) pârghie de comandă; 5) piulifăjde reglare; 6) resort de reglare; 7) intrarea gazului; 8) ieşirea gazului sub presiune redusă. ductor pentru oxigen, cu racord cu piulifă olandeză, cu filet gaz dreapta 3/4". Construcfia lor diferă după debitul de alimentare şi după condifiunile de serviciu în cari sunt folosite. Reduc-toarele pentru gaze comprimate la presiuni înalte în butelii de transport (de ex. oxigen) se construesc cu o singură treaptă sau cu două trepte de reducere; ultimele nu sunt expuse înghefării datorită răcirii gazului prin laminare, şi permit o reglare mai precisă a presiunii. — Pentru gaze combustibile (de ex. gaze naturale, metan, gaz de iluminat, etc.) se folosesc reductoare-regu-latoare de presiune cu obturarea orificiului de laminare comandată cu diafragmă sau cu acfionare cu clopot (v. planşa). Penfru gaze combustibile lichefiate (de ex. butan), transportate în butelii, se folosesc, de obiceiu, reductoare-regulatoare cu, diafragmă, cu racordare la butelie prin piulifă cu filet gaz stânga cu diametrul de 21,8 mm şi cu racord pentru furtun, Ja ieşire. î. ~ penfru acetilenă [peflyKTop rjih aiţe-THJieHa; soupape de réduction pour Pacéfyléne; Azetylen-Reduzierventil; acetylen reducing valve; acetilén-nyomáscsökkentő]. V. sub Reductor de presiune pentru gaze comprimate. 2. ~ penfru hidrogen [pe^yKTop flJiH B0-flopo^a; soupape de réduction pour l'hydrogene; Wasserstoffreduzierventil; hydrogen reducing valve; hidrogén-nyomáscsökkentő], V. sub Reductor de presiune pentru gaze comprimate. 3. ~ pentru oxigen [pe^yKTop /ţJiH khc-Jl0p0Aa; soupape de réduction pour l'oxygene; Sauerstoff-Reduzierventil; oxygen reducing valve; oxigén-nyomáscsökkentő]. V. sub Reductor de presiune pentru gaze comprimate. 4. ~-regulator penfru gaze comprimate [peAyKTop-peryjiHTop flJin CJKaToro ra3a; soupape de réduction et de réglage pour gaz comprimes; komprimiertes Gas Reduzier- und Rege-iungsventil; compressed gas reducing and regulat-ing valve; süritettgáz-nyomáscsökkentő és szabályozó], V. sub Reductor de presiune pentru gaze comprimate. 5. Reducior de tensiune [iţeJiHTejib Hanpn-HCeHHfl; réducteur de tension; Spannungsteiler; potentia! divider; feszültségváltó]. E/f.: 1. Aparat format din rezistenfe electrice sau reactanfe şi care permite să se ia o fracfiune determinată dintr'o tensiune electrică. — 2. Termen impropriu pentru transformator electric de măsură, de tensiune (v.). e. Reductor de turafie [pe^yKTOp HRCJia OÖOPOTOB; réducteur de vitesse; Drehzahlreduk-tor; number of revolutions readucer; fordulatszám csökkentő]. Mş.: Mecanism montat între un sistem motor şi sistemul tehnic antrenat de el, pentru a putea transforma mişcarea arborelui motor în miş- Scheme de reducfoare de turafie. a), b) şi c) reductoare cu roti dinfate cilindrice cu angrenare exterioară, pentru arbori paraleli (cu unu, cu două, respectiv cu trei angrenaje); d) reductor cu rofi dinfate cilindrice cu angrenare exterioară şi interioară, pentru arbori coaxiali (cu un angrenaj triplu intermediar); Í) arbore motor; 2) arbore antrenat la turafie redusă; 3) arbore intermediar; 4) şi 5) cercul primitiv al rofii conducătoare, respectiv al rofii antrenate cu turafie redusă; 6) cercul primitiv al rofii intermediare; 7) angrenaj cilindric; 8) carcasă. care de rotafie uniformă şi redusă într'un raport constant la arborele sistemului antrenat, spre deosebire de schimbătoarele de vitesă, la cari raportul de transformare e variabil. Rareori se folosesc mecanisme pentru mărirea turafiei, numite multiplicatoare de turafie (de ex. la antrenarea unui generator electric printr'o turbină hidraulică cu turafie mică). Construcfia reductorului diferă cu sistemul tehnic în care e folosit, cu mărimea cuplului transmis, cu raportul de demultiplicare şi cu Reductoare de presiune penfru gaze comprimate. Reductor-regulator de presiune cu servoelement cu mem- Reductor de presiune, sovietic, tip SG -19 pentru gaz com- Reductor-regulatorde presiune pentru refele de gaz aerian, brană cu supapă dublă descărcată, pentru gaze combustibile, primat, cu două membrane, folosit la automobile. cu acţionare prin clopot plutitor, pantru debite mari (pentru uz industrial),fabricat în fara noastră. î) corp; 2) capac; 3) membrană ondulată; 4) discuri; 5) me- 1) corp; 2) intrarea gazului; 3) ieşirea gazului; 4) supapă; 1) supapă dublăi descărcată; 2) scaunele supapei; 3) mem- canism cu pârghii articulate, cu genunchiu; 6) cameră de 5) recipient de apă; 6) clopot; 7) flotor pentru uşurarea brană de comandă; 4) servoelement cu supapă comandată lucru; 7) supapă cu resort antagonist; 8) şi 9) tija şi pârghia clopotului; 8) tijă de legătură între clopot şi supapă; 9) re-de o membrană acţionată de presiunea gazului la utilizare; de acţionare a supapei; 10) pârghia de reglare a presiunii cipient de lichid pentru reglarea presiunii; 10) dispozitiv 5) resort de reglare a presiunii; 6) intrarea gazului sub prin deplasarea articulaţiei mecanismului cu pârghii; 11) in- cu feavă de prea-piin, pentru reglarea presiunii; 11) cameră membrana servoelementului; 7) intrarea gazului în reductor; trarea gazului sub presiune înaltă; 12) racord de ieşire a în legătură cu gazul sub presiunea de ieşire; 12) bară 8) ieşirea gazului din reductorul-regulator. gazului sub presiune redusa. de ghidare a clopotului. 443 344 poziţia relativă a arborilor motor şi antrenat. Redactoarele sunt constituite, de obiceiu, din mecanisme cu elemente rigide montate într'o carcasă şi numai rareori din mecanisme cu elemente fluide (v. şi sub Transmisiune hidraulică). — Mecanismele cu elemente rigide, folosite în reductoare sunt, de obiceiu, mecanisme cu roti dinfate şi numai rareori mecanisme cu rofi de fricfiune. După tipul angrenajului, reductoarele cu rofi dinfate pot fi reductoare simple şi reductoare planetare. Reductoarele simple folosite de obiceiu au unu, două sau trei angrenaje (v. fig. f”-h). Se folosesc, de exemplu: mecanisme cu rofi dinfate cilindrice, cu angrenare exterioară şi cu unul cu două sau cu mai multe angrenaje, sau cu angrenare inferioară, pentru arbori paraleli; mecanisme cu rofi dinfate conice, pentru arbori cu axele cocnurente; mecanisme cu rofi dinfate elicoidale sau cu rofi hipo:de, pentru arbori cu axe neco-pianare; mecanisme cu şurub-melc şi mecanisme melc glo boidal pentru arbori cu axe necoplanare şi, de obiceiu, perpendiculare; mecanisme planetare, cu roată centrală şi cu rofi satelite, pentru arbori coaxidali cu axele în prelungire; mecanisme combinate (de ex. mecanisme cu angrenaje multiple cu roată melcată-şurub-melc şi angrenaj planetar, pentru raport mare de reducere); etc. (v. fig. e). 1) arbore mcior; 2) arbore antrenat la furafie redusă; 3) ar-bcre intermediar; 4) carcasă; 5) palier de rostog lire; 6) angrenaj roată melcată-şurub-melc; 7) serpentină de răcire a băii de uleiu. Reductoarele se folosesc atât pentru puteri mici, cât şi pentru puteri mari (de obiceiu pentru puteri de 0,1 -"SO 000 CP) şi penfru valori foarte diferite ale raportului de reducere (în construcfie obişnuită dela 1 ia 600 şi în construcfii speciale până la 2000000). La reductoarele cu raport mic de redu- cere randamentul mecanic poate atinge valoarea de 98”*99% (v. planşa). — Exemple: i. Reductor de furafie penfru elice de avion [pe#yKTop HHCJia oóopotob B03/iyiiiH0r0 bh-Hra; réducteur d'hélice d'avion; Geschwindigkeit-sregler für die Luftschraube; speed reducer for the airscrew; légcsavar- fordulatszám csökkentő]: Reductor deturafie montat între arborele motorului cu turafie înaltă al avioanelor şi arborele elicei, şi care serveşte la antrenarea elicei cu o turafie la care aceasta are randamentul optim (1200—15CÖ rot/min). Raportul de reducere are valorile curente de 1,5-3,3. Se folosesc reductoare de turafie cu angrenaje cilindrice (când cei 3 doi arbori nu sunt coaxiali si au sensuri de rotafie diferite) şi reductoare cu mecanism planetar (când cei doi arbori sunt coaxiali şi au acelaşi sens de rotafie). Reductoarele cu mecanism planetar se construesc cu o coroană fixă solidară cu car- Reductol. da turaf|e p6ntru elice casa reductorului, o de av|orl| cu mecanism planetar coroana centra ă soli- (schemă). dara cu arborele mo- ,) arbore mo)or. 2)arbore|s elicei. tor Şl O axă port-satelit ^ carcasa reductorului; 4) coroană cu trei sau mai multe diniată ca|ată pe arboreIe motor; brafe, fiecare dintre 5) corcanâ diniată f|xă| sclidară cu acestea având câte carcasa; 6) fcraj p0rt-satelit, cu un sate it liber). An- p|nion sate|jf Iiber> grenajele pot fi conice sau cilindrice; raportul de reducere e R = în care nm şi ne sunt turafiile motorului, re-» spectiv ale elicei, zm e numărul de dinfi ai coroanei solidare cu arborele motor, e numărul, de dinfi ai coroanei fixe (v. fig.). 2. ~ de furafie penfru nave [cy/ţOBOH pe-flyKTOp HHCJia OŐOPOTOB; réducteur de nombre de tours pour navires ; Drehzahlreduktorgetriebe für Schiffe; number of revolutions reducer for ships; hajócsavar-fordulatszámcsökkentő]: Reductor de furafie montat în transmisiunea mecanică dintre motorul de antrenare şi propulsorul unei nave cu antrenare prin motoare cu electroaprin-.dere (cu explozie), semi-Diesel, Diesel rapide, prin turbine cu abur, etc. Reductoarele de turafie servesc la transmisiunea puterii dela motorul de antrenare la elice, cu turafia potrivită (cuprinsă între 180 şi 350 rot/min, corespunzător unei vitese periferice de 60---80 m/s), pentru a asigura func-fionarea elicei cu randament maxim. Condifiunile de serviciu ale reductoarelor pentru nave reclamă o transmisiune liniştită, fără şocuri şi fără sgomot, la vitese periferice mari. Reductoare de turafie. f) reductor cu un angrenaj cu rofi cilindrice, fabricat în fara noastră; g) reductor cu două angrenaje ’(un angrenaj dublu şl unul simplu); h) reductor cu un angrenaj c-nic şl un angrenaj cilindric; I) arbore motor; 2) arbore antrenat la turajis reduşa; 3^ arbore intermediar; 4) carcasă; 5) angrenaj cilindric simplu; 6) angrensj cilindric dublu; 7^ angrenaj conic. 345 346 Reductorul mecanic cu simplă sau cu dublă demultiplicare se compune din unul sau din două angrenaje cilindrice, închise într'o carcasă, cu ungere continuă, de obiceiu sub presiune. Din-farea rofiior e, de obiceiu, oblică sau în săgeată, pentru mărirea gradului de acoperire al angrenării — şi e executată cu finifie îngrijită, astfel încât randamentul unui angrenaj (finând seamă ~şi de pierderile în paliere) e de cca 0,98. Reductoarele cu rofi dinfate pentru nave se construesc cu un singur angrenaj, până la raportul de transmisiune 15/1, şi cu două angrenaje, până la raportul de transmisiune de 50/1. Reductoarele mecanice prezintă, fafă de transmisiunea hidraulică sau electrică, următoarele avantaje principale: au un randament mare; se pot realiza raporturi de transmisiune mari; au o posibilitate de avariere foarte mică. — Desavantajele principale sunt: cer o prelucrare îngrijită, ceea ce duce la scumpirea grupului propulsor; au nevoie de un regim sigur de ungere, ceea ce implică o supraveghere atentă în exploatare; au nevoie de dispozitive de mers înapoi; sunt grele şi ocupă un spafiu mare. Având în vedere faptul că prin mărirea vitesei de regim a motorului de antrenare, posibilă la raporturi de reducere mari, se micşorează greutatea şi dimensiunile motorului propulsor, sistemul de reducere a turafiei cu angrenaje cu rofi dinfate rămâne cel mai des folosit. Reductoarele cu rofi dinfate se folosesc, de obiceiu, împreună cu un cuplaj hidraulic. La insta-lafiiie de mică putere se folosesc reductoare cuplate cu inversoare mecanice sau hidraulice. La reductoarele mecanice montate pe nave cu antrenare prin turbine cu abur, arborele elicei e acfionat, de obiceiu, de o turbină pentru mers înainte şi de o a doua turbină pentru mers înapoi (v.fig. Işi II). Reducerea turaţiei până la turafia necesară pentru funcfionarea cu randament optim a elicei, se mai face prin mecanisme cu elemente fluide, Cari fac parte din de mers înainte; 2) turbjnă de mers transmisiunea hi- înapoi; 3) linie de arbori (arbore draulică (v.), sau porf-lle.). prin elementele transmisiunii electrice (v.). i. Reductor de turafie, electric, pentru nave [cy-aoboö 3JieKTpHHecKHH peAyKTop qncjia 060- PDTOB; réducteur électrique de nombre de tours pournavires;elektrischesDrehzahlreduktorgetriebe für Schiffe; electric number of revolutions reducer for ships; hajócsavar villamos fordulatszámcsök-kentő]. V. sub Reductor de turafie, penfru nave; v. şi sub Transmisiune electrică. 2. ~ de turafie, hidraulic, pentru nave [cy-AOBoft rHApaBJiHqecKHâ peAyKTop *mcjia 060-POTOB; réducteur hydraulique de nombre de tours pour navires; hydraulisches Drehzahlreduk-torgefriebe für Schifte; hydraulic number of revolutions reducer for ships; hajócsavar hidraulikus fordulatszámcsökkentő]. V. sub Transmisiune hidraulică, şi sub Reductor de turafie pentru nave. a. ~ de turafie, mecanic, pentru nave [cyAO-boh MexaHHqecKHö peAyKTop HHCJia oóopo-TOB; réducteur mécanique de nombre de tours pour navires; mechanisches Drehzahlreduktor-getriebe für Schiffe; mechanical number of revolutions reducer for ships; hajócsavar mechanikus fordulatszám-csökkentő]. V. sub Reductor de turafie, pentru nave; v. şi sub Transmisiune mecanică. 4. ~ de turafie pentru terenuri grele. Aut o.; Sin. Reductor. V. Reductor 3. 5. ~ de turafie pentru unităfi de pompare [HacocHbifi peAyKTop HHCJia oőopoTOB; ré- Reductor de turafie pentru unităfi de pompare fabricat în fara noastră. I) arbore principal; 2) palier; 3) arbore intermediar; 4) arbore motor; 5) butonul coarbei; 6) contragreutate; 7) rofi dinfate; 8) roată de antrenare. /) reductor cu angrenaj simplu; II) reductor cu două anarenflifv tnrhinS 347 ducteur de vitesse pour uniíés de pompage; Orehzahlreduktor für Pumpeneinheiten, Vorgelege tűr Pumpeneinheiten; speed reducer fór pumping units; szivattyúcsoport-fordulatszámcsökkentő]: Reductor de turafie cu rofi dinfate cu dinfi elicoi-dali sau în unghiu, sau cu şurub-melc, care serveşte la reducerea turafiei, dela turafia motorului, la turafia necesară la coarba balansierului de acfionare a porr\pelor de adâncime pentru ex-iracfia fifeiului. Motorul poate fi cuplat direct pe arborele motor, sau printr'o transmisiune cu curele trapezoidale sau cu lanf. Reductoarele cu angrenaje cu rofi dinfate pot fi cu simplă demultiplicare (pentru raporturi de reducere până la cca 9) sau cu dublă demultiplicare (pentru raporturi de reducere până la cca 30); pe arborele principal, antrenat, al reductorului, sunt fixate două manivele de acfionare a balansierului, pe cari sunt fixate contragreutăfi de echilibrare a forfelor de inerfie datorite maselor tn mişcare alternativă (v. fig.). De obiceiu, reductoarele au pe arborele motor o frână cu bandă, pentru blocarea instalafiei de pompare în pozifia necesară pentru intervenfii sau reparafii. j. Reductor de ture: Sin.Reductor de turafie (v.). 2. ~ de vitesă. V. Reductor de furafie. 3. Reductor electric de încărcare sau de descărcare [3JieKTpHqeCKHH nOHH3HTeJlb flJIH 3a-pfl^a-p33pH,iţa; réducteur électrique de charge ou dedécharge; elektrischer Zellsnschalter; charge or discharge switch; elektromos részkapcsoló]: Comutator pentru modificarea numărului de celule electrolitice ale unei baterii de acumulatoare, cari se încarcă sau se descarcă. 4. ~ electric dublu de încărcare şi de descărcare [flBOHHOÖ 3JieKTpHHeCKHH IIOHH3HTejIb 3apflAa-pa3pH#a; réducteur électrique double de charge et de décharge; elektrischer Doppelzellen-schalter; double electric charge or discharge switch; elektromos kettős részkapcsoló]: Reductor electric care permite să se regleze deodată şi independent numărul de celule electrolitice ale unei baterii de acumulatoare, cari se încarcă şi se descarcă. 5. Redus, maşină de ~ [pe^yKiţHOHHaH Ma-iHHHa; machine â réduire; Reduziermaschine; reducing machine; redukáló gép]. 1, Mş.-unelte: Maşină de reprodus, folosită în gravură, în tehnica monetară, etc., pentru a reproduce la scară redusă, prin frezare, o piesă asemenea unui model, de exemplu penfru a reduce la mărimea dorită machetele turnate în bronz. Maşina e compusă, în general, din următoarele dispozitive şi mecanisme: un dispozitiv mobil, care poartă bucata de ofel pe care se transmite reducerea; un dispozitiv pe care se montează macheta; un sistem de bare de reducere articulate — de obiceiu, un pantográf— care.are la o extremitate un deget (vârf) de contact, care urmăreşte toate contureleşi reliefurile modelului, şi la cealaltă, o freză (cu vitesa de 3000”'4000 rot/min) care reproduce, pe o bucată de ofel, toate detaliile modelului; un sistem de contragreutăfi, care aplică în mod regulat vârful pe machetă, şi freza pe bucata de ofel. Se obfine astfel originalul în relief care, după refuşarea efectuată de gravor şi după călire, serveşte la confecfionarea matrifelor pentru monete şi medalii. Se construesc maşini cu prinderea piesei pe un plan orizontal sau pe un plan vertical. 6. maşină de ~ [peAyKiţHOHHblft CTaHOK; machine a réduire; Reduziermaschine; reducing machine; redukáló gép]. 2: Maşină de forjat la cald sau la rece, care serveşte la întinderea, la reducerea diametrului sau la ascuţirea materialului (sârmă, bare, fevi, etc.) de secfiune circulară. Pe un picior e montat corpul maşinii, în care e montat un inel rotitor de ofel formând un locaş cilindric) antrenat prin roată de curea. Unealta activă e constituită din două semimatrife rotunjifoare (cu scobitură corespunzătoare formei piesei prelucrate) şi poate aluneca în inelul rotitor; unealta e acţionată prin role acfionate de inelul rotitor, astfel încât efectuează 2000---6000 de lovituri pe minut aupra piesei introduse între semimatrife. în timpul lucrului, piesa trebue rotită, manual sau mecanizat, în jurul axei ei longitudinale. Maşina se construeşte pentru piese cu diametri de la 2 mm (de ex. sârmă pentru ace de maşină de cusut) până la 150 mm (de ex. fevi de ofel pentru căldări cu tuburi de foc). 7. Redus, maşină de ~ imaginile [pe^yn-iţHOHHaa Máimmá fljifl HSOŐpanteHHH; machine â réduire Ies images; Umkopiermaschine; machine for reducing images; képredukáló gép]. Cinem.: Dispozitiv folosit la copiat filmele cinematografice, şi care reduce, în acelaşi timp, prin proiecţie, mărimea imaginilor negativului, pentru a putea fi trecute pozitive pe un film mai îngust. 8. maşină de ~ sunetul [ycTpoöCTBO flJia yMeHbineHHH CHJIbl 3ByKa; machine a réduire le son; (Ton-) Umkopiermaschine; machine for sound reducing; hangredukáló gép]. Cinem.: Dispozitiv de copiat înregistrările sonore de pe filmele cinematografice pe filme virgine, şi care reduce în acelaşi timp dimensiunile pistei sonore. Se foloseşte împreună cu maşina de redus imaginile, când se trece dela un film cu lăfime mai mare la unul mai îngust. 9. Redus, niplu ~. V. Niplu redus. 10. Redus, teu ~ [nepéxo#HbiH tpohhhk; té réduit; reduziertes T-Stück; rediced fee; szűkített T-idomdarab]. Tehn. V. sub Teu. 11. Redus, volum ~ . V. Volum redus. 12. Redusă, ecuafie de stare ~ [ypaBHeHHe npHBe/ţeHHOro COCTOHHHfl; équafion d'état ré-duite; reduzierte Zustandsgleichung; reduced state equation; redukált állapoti egyenlet]. Fiz.: Ecuaţie de stare a unui fluid, în care presiunea, volumul specific şi temperatura sunt exprimate folosind ca unitate de măsură presiunea, volumul specific, respectiv temperatura unei anumite stări a acelui fluid, de exemplu ale stării critice. în acest ultim caz figurează în ecuafie numai rapoartele fără dimensiuni K — p/pc, <$ = vlvc şi Q — T[Tc,pc, vc şi fiind presiunea critică, respectiv volumul specific critic şi temperatura critică. Prin introducerea acestor rapoarte, ecuafiile de stare cu trei constante caracteristice ale fluidului, de exem- 348^ piu ecuafia iui van der Waals (v. van der Waals, ecuafia lui ~), se transformă într'o relafie între k, cp, e şi constante numerice, fiind astfel aceeaşi pentru toate fluidele. Deci, ecuafia redusă care corespunde ecuafiei lui van der Waals e (K+^) (3f~1) = 8e. Din acest rezultat se deduce că proprietăfile tuturor fluidelor sunt aceleaşi în stări corespondente (adică în stări cu aceleaşi valori ale rapoartelor k, 9 şi e), î. Redusă, presiune ~. V. Presiune redusă. 2. Redusă, temperatură V, Temperatură redusă. 3. Redusele unei fracfiuni continue [npHB?#e-HHe HenpepblBHOH APOŐH; réduites d'une frac-tion continue; Naherungsbrüche; approximated fractions; közelitő tört]. Mat.: Fracfiunile obfinute dintr'o tracfiune continua, neglijând succesiv dife-rifi termeni adunafi Ia numitorii succesivi. Redusele unei fracfiuni continue sunt, alternativ, mai mici sau mai mari decât fracfiunea completă. Ele formează un şir care converge către valoarea fracfiunii complete. 4. Refacere [BOCCTaHOBJieHHe; réfection; Wie-derherstellung; thorough repair; újraalakítás]. Tehn.: Repararea capitală, în generai cu modificări constructive sau funcfionale, a unui sistem tehnic (maşină, aparat, instalafie, etc.), a unui edificiu sau a unei căi de comunicafie, cari au suferit deteriorări mari. 5. Refacţie [nepetcjiaAKa nyTH; réfection; Wiederherstellung, Umbau; renewing; újraalakítás, átalakítás]. C. f.: Termen feroviar pentru refacerea căii. V. şi Refacfia căii. e. Refacfia căii [nepeKJiaAKa nyTH; réfection de la voie; Umbau des Gleises; renewing of the track; vasúti pálya-átaíakitás]. C. f.: Totalitatea lucrărilor de modificare a alcătuirii unei linii de cale ferată. Refacfia cuprinde următoarele lucrări: înlocuirea întregului material metalic cu material nou sau aproape nou, de acelaşi tip sau de tip diferit; înlocuirea tuturor traverselor uzate şi eventual introducerea unui număr de traverse noi, corespunzând noului plan de poză a căii; realizarea unui nivel al liniei cât mai apropiat de cel inifial; înlocuirea schimbătoarelor de cale prin altele noi sau aproape noi, corespunzătoare tipului de şine adoptat. Refacfia se efectuează în următoarele cazuri: uzura şinelor peste limitele de uzură admisibile; mărirea greutăfii pe osie a vehiculelor cari urmează să circule pe linie; mărirea viteselor de circulafie; nevoia de a obfine materialul metalic necesar întrefinerii altor linii, etc. 7. Refecare. V. Tivire. 8. Refecfiunea cadastrului [pe^aKiţHH KaAa- CTpOBblX paöOT; réfection du cadastre; Wiederherstellung des Katasters; restoration of the cadastre; kataszter-áta!akitás]. Cad.: Operafiunea de refacere a lucrărilor cadastrale, atât a celor tehnice (măsurători terestre), cât şi a celor juridico-economice (documentele scrise). 9. Refierbăfor [noAorpeeaTejib, pnőOHJiep; réchauffeur; Kreisverdampfer; heater, reboiler; körgözöltető]. Tehn.: Schimbător de căldură tubular, folos»t Ia fierberea unui lichid cu ajutorul aburului. Se foloseşte, de exemplu, în industria de petrol, pentru fierberea lichidului de la baza coloanelor de rect'ficare, circulându-1 continuu printr'un fier-bător. Sin. Reboiler. 10. Reflect [0T0rHyTbíö; réfléchi; zurückge-bogén; reflected; visszahajtoit]. Bot.: Calitatea unor ramuri, frunze sau a altor organe ale unor plante, de a avea, în raport cu tulpina, direcfiaîn afară şi în jos. 11. Reflector [oTpancaTejib; réflecteur; Reflektor; reflector; ref.ektor]. 1. Opt.: Parte a unui corp de iluminat, care formează, prin reflexiune, fasciculul de raze care va fi trimis asupra suprafefelor de iluminat. Se deosebesc următoarele tipuri de reflectoare: Reflectoare opace; ele reflectă, fie difuz (de ex. reflectoarele emailate), fie parfial regulat, dar mar ales difuz (de ex. reflectoarele aluminate), fie parfial difuz, dar mai ales regulat (de ex. reflectoarele semilucioase sau reflectoarele cu oglinzi de slic|ă metalizată pe fafa posterioară, şi slab difuzante pe fafa anterioară), fie regulat (de ex. oglinzile metalice lucioase şi cele de sticlă metalizată pe fafa posterioară). — Reflectoare translucide; ele reflectă, fie difuz (de ex. reflectoarele de sticlă opal mată, cele de hârtie), fie parfial regulat, dar mai ales difuz (de ex. reflectoarele de sticlă opal lucioasă). — Reflectoare cu reflexiune regulată prin prisme de reflexiune totală. Reflectoarele cu reflexiune regulată prezintă avantajul că trimit, în direcfia dorită, fasciculul de raze transformat prin reflexiune, fără pierdere apreciabilă de intensitate luminoasă, dar şi des-avantajúl că produc efectul de orbire, când se priveşte spre ele. Reflectoarele cu oglinzi sunt fie simetrice, fie asimetrice. Reflectoarele cu reflexiune difuză prezintă avantajul de a produce o iluminare mai omogenă a suprafefelor de iluminat şi de a nt» produce orbire decât dacă izvorul luminos e privit direct. De aceea, de cele mai multe ori, ele înconjură îr> mare măsură izvorul de lumină, pentru a împiedeca privirea lui directă din zona de folosire. Prezintă desavantajul unei puteri reflectătoare mai mici decât cea a reflectoarelor cu reflexiune regulată> 12. ~ [pe(J)JieKTOp; réflecteur; Ausstrahler, FlutPchtleuchte; floodîight projector; fényszóró,, reflektor]. 2. Opt.: Aparat de tipul proiectoarelor (v. Proiector), care produce un fascicul divergent de raze de lumină, şi e folosit pentru iluminarea dela distanfăJrelativ mică. După unghiul fasciculului, şi, deci, după distanfa la care sunt aşezate fafă de suprafafa de iluminat, se- deosebesc: reflectoare cari produc un fascicul de cel pufin 100° şi cari pot fi folosite deci pentru iluminarea unor arii mari dela distanfă mică (fafade de clădiri,, reclame, etc.); reflectoare cari produc un fascicul de 40"*50° şi deci sunt folosite pentru iluminarea dela distanfe mijlocii, de cca 25 m; reflectoare cari produc un fascicul de 10"*20° şi sunt folosite 349 pentru iluminarea dela distanfe relativ mari, cari depind de întinderea suprafefei de iluminat. Deosebirea dintre diferitele tipuri de reflectoare e datorită, în special, dispozitivului de formare a fasciculului de raze. Uneori, se poate folosi aceeaşi carcasă schimbându-se acest dispozitiv, care e 4in reflector în sensul de sub Reflector 1, în care caz izvorul de lumină e deplasabil, pentru a permite punerea la punct necesară formării fasciculului de raze, în fiecare caz. Ca izvoare de lumină se folosesc lămpi cu filament incandescent, răcite cu aer la reflectoarele de putere mare, pentru ca temperatura să nu depăşească cca 200°. — Carcasa aparatului e închisă ja partea anterioară, fie printr'un disc de sticlă rezistentă la temperatura de funcfionare, fie prin făşii de sticlă cu fâşii intermediare de plumb. Pentru a împiedeca o iluminare neuniformă, se foloseşte sticlă pufin difuzantă. Dispozitivul de formare a fasciculului e fie o oglindă, fie un reflector (v. Reflector 1) emaMat, acesta fiind folosit mai ales în cazul aparatelor cari luminează arii mari dela distanfă mică. î. Reflector. 3. Opt.: Sin. Telescop (v.). 2. Refleeîor [OTpamaTeJib; réflecteur; Reflektor; reflector; reflektor]. 4. Radio: Antenă parazită, nealimentată, aşezată în vecinătatea unei antene active, alimentată, pentru a produce un efect direcţional. Se utilizează în unde scurte (v. fig.). Antenă cu reflector, 1) antenă; 2) reflector. Reflector diedru. 5, ~ diedru [flHeApoBbiH OTpatfCaTejlb; réflecteur diédre; Diederreflektor, Zweiflăchnerre-flektor; dihedral reflector; kétsikú reflektor]: Diedru format din mai multe antene pasive, dispuse în jurul unei antene active, pentru a produce un efect direcfional (v. fig.). Se utilizează în unde foarte scurte. 4. ~ parabolic [napaőoJiHH-eCKHH OTpaJKaTejíb; réflecteur parabolique; parabolischer Reflektor; parabolica! reflector; parabolikus reflektor]: Suprafafă metalică având forma unui cilindru para- bolic, sau a unui paraboloid de Antenă tu reflector parabolic. A) ?nteră activă; R) reflector. revoluţie, care se foloseşte împreună cu un sistem radiant (antenă, pâlnie) dispus în focarul său, pentru a produce un fascicul paralel de unde electromagnetice (v. fig.). Se foloseşte în microunde. 5. Reflector de crater [pe(J)JieKTop AyrH; réflecteur d'arc; Kraterreflektor; arc reflector; kráter-reflektor], Fiz.: Mic dispozitiv compus dintr'o oglindă şi o lentilă, care se ataşează lanternelor de proiecfie, pentru a permite verificarea poziţiei corecte a craterului luminos al arcului electric. 6. Reflexiune şi refracfie electromagnetică [3Jie-KTpoMarHHTHoe OTpajKeHHe h npejiOMJieHHe; réflexion et réfracfion électromagnétique; elektromagnetische Reflexión und Refraktion; electromagnetic reflection and réfracfion; electromágneses visszaverődés és sugártörés]. Fiz.: Fenomenul de schimbare a direcfiei de propagare a unei radiafii electromagnetice, când ea întâlneşte suprafaţa de separaţie a două medii diferite se numeşte reflexiune electromagnetică, dacă radiaţia nu trece dintr'un mediu în celălalt—-şi refracţie, dacă trece în celălalt mediu. Direcţia razei radiaţei, care cade pe suprafaţa de separaţie a două medii cu indici de refracţie diferiţi, se raportează la un sistem de axe trirec- tangular cu originea în punctul de incidenfă O, cu planul yOz în planul tangent la suprafafă în O, şi cu direcfia pozitivă a axei Ox îndreptată spre mediul al doilea; se notează cu i± unghiul de incidenfă, cu i2 unghiul de refracfie şi cu i3, unghiul pe care-l formează raza reflectată cu direcţia pozitivă a axei Ojc. Raza incidenţă SO, cea reflectată OR şi cea transmisă (refractată) OT se găsesc în planul xOy. Axa Oz se găseşte în planul de undă al undei incidente, al celei transmise şi al celei reflectate, în toate punctele axei Oz, câmpurile radiaţiei incidente, de o parte, cele ale radiaţiei transmise, de altă parte, sau cele ale radiafiei reflectate, au aceeaşi fază. La suprafafa de separafie, componentele tan-genfiale ale intensităţilor câmpului electric E şi magnetic H variază continuu în direcfie normală pe suprafaţă, adică (■Ei)» = (E2)y; (£i), = (£,),; {Ht)y = (H2)y] (#*), = (#,),. indicele 1, respectiv 2, raporfându-se la unda incidenţă, respecfv la cea refractată. La suprafaţa de separaţie, componentele normale ale inducţiei electrice şi magnetice, D şi B, variază continuu în direcţie normală pe suprafaţă, adică £i (Ei)# — S2 (E^x' (^i)«==P‘2 (H2)x> s1, s2fiind permetivităfile, iar |jt1# p2, permeabilităţife magnetice ale celor două medii transparente. în cazul particular în care direcfia câmpului electric E e perpendiculară pe planul de incidenţă Traiectoriile razelor incidenţă, reflectată şi refractată. 350 xOy, adică e paralelă cu Oz {E±)x — 0\ (£t)y = 0; (p \ _ p J&i (* cosii -j-y sinii — v^t) KZiJz-Zt zme (Húx = Hl!cmé tiai (x cosii +y s«n*i — my = Hlyme- piai(xcosii -\-y sin/i —v\t) , v± fiind vifesa de propagare în mediul întâiu; 5 = 2iţ/X; i = V~ 1. Aceste componente verifică ecuafiile lui Maxwell, ceea ce dă conditiunile, Exm, Eym şi Ezm fiind, respectiv, amplitudinile lui Ex, Ey şi Eg, şi Hxm, Hym, Hzm cele ale lui Hx, Hyt Hz, indicii 1, 2, 3 indicând, respectiv, raza incidenţă, raza refractată şi cea reflectată H 1 xm ym sin i± —cosit “ Vi Undei incidente îi este asociată o undă refractată, pentru care H 2 xm H. 2 ym sin i2 — cosi2 Vs cum şi o undă reflectată, pentru care H. 3 xm H. Zym sin i3 -cos i3 ^ t Conform condifiunilor de continuitate, componentele tangenfiale trebue să varieze continuu, deci pentru jc = 0, {E±)t + (E3)z = (E2)z, {Ht)y + (Ht)y = (H2)y sau iaz (y sin is — Vit) Ja2 (y sin «2— vtt). p jai {y sin ii — vxt) , F = £. ’izm H lym iai (y sin iL — t-j1) + HSyme _ LJ Ja>{y^h~v2t). — 1*2ym c Pentru ca relafiile să fie satisfăcute oricari ar fi y şi t coeficienfii lui y, respectiv al lui t, trebue să fie aceiaşi, deci Ei2m 4" E3zm — E2zm, Hlym + H3 ym — H2ym, I1 sin i± + %2 sm l2 — ^3 Sin h! rJLi V± — ^2 V2 — a3 U3«‘ deci ai = (X3; î3 = jc iit ceea ce exprimă a doua lege a reflexiunii: unghiul de reflexiune este egal cu unghiul de incidenţă. De asemenea, pentru radiaţia transmisă, sin i± _ sin i2 v± v2 sin ii sin u n± şi n2 fiind indicii de refracţie ai celor doua medii şi n, indicele mediului al doilea fată de mediul întâiu. Această relaţie exprimă legea a doua a refracţiei. Coplanaritatea razelor 50, OR şi OT exprimă prima lege a reflexiunii: raza incidenţă, raza reflectată şi normala în punctul de incidenţă sunt coplanare, — cum şi prima lege a refracţiei: raza incidenţă,raza refractată şi normala în punctul de incidenfă sunt coplanare. Din Hiym ^3ym ~~ ^2ym1 exprimând pe Hym în funcfiune deEzm, se obfine, finând seama că i3 = rc— E±zm ^3zm ~~ ^2zm ^lg2 }^2 £1 = p izm 2 2zm1 F = 3 zm i-/», 2zm" Raportul dintre intensitatea radiafiei reflectate şr cea a radiafiei incidente (puterea reflectătoare) este dat de 2 (^ — p\2 Ulm / în cazul particular al mediilor izolante, exceptând substanfele feromagnetice, p-i = Pa = 1Í deci cos i2v± cos/2 sin cos cos i± sin i2 I %2zm _ 2 cos i± sin i2 Um sin^i + g ' Elzm~ sinöi + ij' ^3tm _ sin (i; E~ : Când n2>nlt deci n> 1, rezultă i2 ilt deci sin 1 sin i2 v2 ri unde rc' = 1/rce indicele de refracfie al mediului întâiu fa{ă de mediul al doilea, când i± e destul de mic, fenomenele se produc ca şi în cazul unei re-fracfii obişnuite. Când însă i± >/, unde / e un unghiu-dat de relafia n' sin /=1, se obfine fenomenul de reflexiune totală. Calculul amplitudinii câmpului reflectat total arată că intensitatea radiafiei reflectate e egală cu cea a radiafiei incidente, dar că, în momentul reflexiunii, se schimbă faza câmpului. Dacă radiafia incidenţă e radiafie naturală, radiafia reflectată rămâne radiafie naturală, însă dacă radiafia incidenţă e polarizată linear într'o direcfie oarecare fafă de planul de incidenfă, câmpurile din planul de incidenfă şi perpendiculare pe acest plan au între ele o diferenţă de fază; deci radiafia reflectată total e polarizată eliptic. în cazul în care mediul al doilea în care se propagă radiafia are o conductibilitate proprie, de exemplu e un metal, se obfin fenomene de reflexiune metalică. în acest caz, ecuafia de propagare a radiafiei păstrează aceeaşi formă ca şi în cazul propagării prntr'un mediu izolant, dacă se înlocueşte permitivitatea mediului prin ,___4na . ev în care g e conductibilitatea mediului, to pulsaţia câmpului electric al radiafiei şi j = Y — 1 ■ Refăcând calculele cu noua ecuafie de propagare se obţine rezultatul că vitesa de propagare z^c/Ys'a a radiafiei în mediul respectiv (unde c e vitesa de 352 propagare în vid şi ţi permeabilitatea magnetică ^a mediului) e imaginară. Punând 1 /v^n—ki, k fiind coeficientul de absorpfie al mediului şi n indicele său de refracfie fafă de mediul din care vine radiafia, rezultă n2 — k2=-sji, nk — 2 icojjl/co. Dacă mediul cu conductibilitate proprie e un metal, s <KeiiHe; réflexion réguliére; regulare Reflexión, gérichtete Reflexión; regular reflection; rendes reflexió, rendes visszaverődés]: Fenomen în care fiecare rază de lumină incidenţă pe o suprafafă e reflectată de ea numai în direcfia dată de legile reflexiunii. a, ~ totală [nojiHoe OTpanceHHe; réflexion totale; Totalreflexion; total reflection; totális reflexió, teljes visszaverődés]. Fiz.: Fenomenul de reflexiune a! unei raze de lumină care cade pe suprafafa de separafie a două medii transparente cu indici de refracţie diferiţi, venind din mediul cu indicele de refracţie mai mare, dacă unghiul pe care-l formează această rază cu normala în punctul de incidenţă la suprafaţa de separaţie e mai mare decât unghiul limită. Valoarea unghiului limită l e dată de sin /=1/», n fiind indicele de refracţie al mediului din care vine lumina fafă de celălalt mediu. Dacă n± şi n2 sunt indicii de refracfie ai celor două medii şi lumina vine din mediul cu indicele n2, n — n^n^. Fenomenul se produce la toate undele electromagnetice. 4. Reflexiunea sunetului [oTpameHHe 3Byna; réflexion du son; Schallreflexion; sound reflection; hang-visszaverődés]. Fiz.: Fenomenul de întoarcere în mediul inifial al unor unde sonore cari au căzut asupra suprafefei de separafie dintre el şi un alt mediu. Legile reflexiunii undelor sonore sunt aceleaşi ca şi cele álé reflexiunii undelor electromagnetice (v. Reflexiune şi refracfie electromagnetică). Undele sonore având însă, în general, lungimi de undă comparabile cu cele ale suprafefelor pe cari se produce reflexiunea, fenomenele de reflexiune a sunetelor se produc în acelaşi timp cu fenomene de difracfiune. în cazul în care difracf'unea e, totuşi, neglijabilă, raportul dintre amplitudinea undei reflectate r şi cea a undei incidente a e dat de p2 c± cos a8 r__ Pi___c2 cos a± a p2 c 1 cos oc2 Pi c2 cos a± unde plt respectiv p2 sunt densitatea mediului din care vin undele sonore incidente, respectiv densitatea mediului situat dincolo de suprafafa reflectătoare; clf respectiv c2, vitesele sunetului în cele două medii; alf unghiul de incidenfă şi a2, unghiul de refracfie. Pentru incidenfă normală, raportul celor două amplitudini e r =p2<2-Pi<\ ...................&...................... Dacă c2>ci (de ex. în cazul reflexiunii sunetelor cari se propagă prin aer şi se reflectă pe suprafafa unui corp solid sau lichid) există un unghiu limită /, iar pentru valori ale unghiului de incidenfă &!>/, se produce reflexiune totală, adică fără pierdere de energie. Acelaşi rezultat se obfine pentru orice valoare a unghiului de incidenţă, dacă cele două impedanfe acustice p±c± şi psc* au valori cari diferă mult între ele. Raportul r/a tinde către zero când impedanfele tind una către cealaltă. Dacă suprafafa pe care se produce reflexiunea desparte mediul în care se propagă undele incidente de un corp cu grosime finită, mărginit de o a doua suprafafă (cazul reflexiunii sunetului pe un perete despărţitor înfre două încăperi), se produc reflexiuni multiple pe cele două suprafefe — şi raportul r/a depinde, pe lângă p1(p2»&i,<*21 şi de lungimea de undă a undelor sonore, cum şi de grosimea stratului cuprins între cele două suprafeţe. 353 V/////////y.T7//////////77777, Undă de şoc oblică, înfr'un curent de gaz care curge cu o vi-tesă supersonică pe lângă un perete. /) unda incidenţă; R) unda reflectată; A) punctul de contact al undei cu peretele; Vi), V2) şi V3) vitesele curentului de gaz înainte şi după traversarea undei incidente (I), respectiv după traversarea undei reflectate (R). 1. Refiexiunea undelor de şoc [OTpatfîeHHe y^apHblXBOJlH; réflexion des ondesdechoc; Stofj-weilenzurückwerfung; chock wave refledion; ütőhullámok visszaverődése]. Fiz.: Fenomen în care, în scurgerea supersonică a gazelor, o undă de şoc oblică, după ce întâlneşte o suprafaţă solidă, sufere o deflexiune. Da- v/ că într'un curent de -gaz care curge pe lângă un perete cu o vi-tesă supersonică apare, datorită unei perturbaţii oarecare, o undă de şoc oblică, după traversarea undei, vitesa nu mai e paralelă cu peretele. Particulele de gaz cari sunt în contact cu peretele trebue să-şi păstreze însă vitesa paralelă cu acesta; prin urmare, în punctul (A), unde unda de şoc incidenţă (/) atinge peretele, se formează o nouă undă de şoc (R), care se numeşte undă reflectată. Vitesa curentului care a suferit o reducere şi o deflexiune ia traversarea undei de şoc incidente (/) se reduce din nou la traversarea undei de şoc reflectate (R) şi primeşte o deflexiune egală şi de sens contrar cu prima. în acest mod, curentul devine din nou paralel cu peretele, schimbarea de direcţie rămânând localizată în spaţiul dintre undele (/) şi (R). Un fenomen asemănător se produce când două unde de şoc se întâlnesc în zona centrală a unui canal. Dacă undele sunt identice, axa canalului e linie de curent, din motive de simetrie, şi poate ti considerată ca un perete solid. în acest caz există, pentru ambele unde (/J şi (l2), câte o undă reflectată (RJ şi (R2), unde unda (R2) e continuarea undei (/*), iar unda (RJ, continuarea un^ dei (/2). Deci, două unde de şoc cari se intersectează îşi schimbă direcfiile; această schimbare de direcfie depinde de numărul Mach inifial al curentului şi de deflexiunea pe care acesta o su-tere la traversarea undei. Când cele două unde incidente nu mai sunt egale, fenomenul e mai complicat, dar cele două unde reflectafe (RJ şi (R3) pot fi determinate prin respectarea condifiunilor ca vitesele şi presiunile să fie aceleaşi în zonele (4) şi (5), (v. fig.). Dacă deflexiunea curentului produsă de unda incidenţă emare, ea nu mai poate fi anulată printr'o deflexiune egală şi de sens contrar în unda reflectată. Aceasta se datoreşte faptului că unghiul de deflexiune maxim, care poate fi realizat într'o undă de şoc oblică, depinde de numărul Mach al curentului. După traversarea undei incidente, numărul Mach scade însă şi, concomitent cu aceasta, se reduce şi deflexiunea maximă realizabilă cu ajutorul undei reflectate; astfel, unda de şoc inci- denţă (/) sé reflectă înfr'un punct situat în interiorul curentului, iar între acest punct şi perete se formează o undă (N), aproximativ normală (v.fig.). Unde de şoc intersectate, înfr'un curent de gaz care curge cu o vifesă supersonică înfr'un canal. h) h) unde incidente; Rt) şi R2) unde reflectate; A) punctul de intersecţie; Í) zona vitesei inifiale; 2) şi 3) zonele vitesei reduse şi deflectate, după traversarea undei incidente (lt), respectiv (l2);4) şi 5) zonele vitesei reduse şi deflectate, după traversarea undei reflectate (Ri), respectiv (R2). -77?77y//77/777/77777/, Undă de şoc oblică, cu deflexiune mare a di-recfiei vitesei supersonice. I) unda incidenfă; R) unda reflectată; N) undă normală; A) punct de reflexiune. Fenomenele de reflexiune a undelor de şoc se observă la ieşirea din ajutajele reactoarelor, pentru anumite valori ale raportului dintre presiunea gazului care iese din ajutaj şi presiunea mediului înconjurător. 2. Reflex-vizor [BH3HpHan TpyőKa; réflex-viseur, viseur â réflexion; Reflex-Visor; reflexfinder, reflex telescope; reflex-vizor]. Opf.; Instrument optic care serveşte la ochire în tirul contra aeronavelor. Principiul aparatului e următorul: O sursă luminoasă (electrică) proiectează — prin intermediul unui obiectiv — o refea de cercuri concentrice (trasate pe un reticul), pe o sticlă plan-paralelă înclinată, care face ca fasciculul de lumină să aibă direcfia axei de tragere. Ochitorul vede refeaua de cercuri concentrice proiectată la infinit, pe un plan perpendicular pe axa de tragere. Ochirea consistă în vizarea unui anumit punct de pe unui dintre cercurile refelei pe finta aeriană. Instrumentul prezintă marele avantaj eă nu limitează câmpul vizual al ochitorului, cum se limitează în cazul lunetelor de ochire, unde câmpul de vedere al operatorului e redus la câmpul real al lunetei. Lunetele de ochire nu pot fi folosite la tirul contra aeronavelor cari evoluează la înălţimi mici, întru cât câmpul vizual limitat nu permite urmărirea şi vizarea fintei care are o vitesa unghiulară foarte mare. 3. Reflux. Geo f/z. V. sub Maree. 4. Reflux [opomeHHe; reflux; Rückflu^; reflux; visszafolyás]. Tehn.: întoarcerea unui fluid refulat într'o conductă, în circuitul acelei conducte, în general printr'o derivafie a ei. 5. Reflux [opiiţeHHe peKTH(i)HKaaH0HH0ii KOJlOHHbi; reflux; Rűckfluíj; reflux; visszafolyás]. Ind. chim., Ind. petr.: Lichidul provenit din condensarea vaporilor şi care curge într'o coloană de rectificare. Când condensarea se face în mod natural de-a-Iungu| coloanei, fără nicio altă infervenfie, se obfine un reflux natural. Când condensarea se obfine prin răcirea artificială a 23 354 anumitor părfi ale coloanei, sau prin introducerea de condensat din afară, refluxul se numeşte artificial. Când condensarea se obfine prin răcirea unui sector al coloanei, refluxul se numeşte interior, iar când e provenit prin introducerea în coloană de condensat dintr'o zonă superioară, el se numeşte reflux exterior cald. Refluxul introdus în coloană dintr'un produs gafa fabricat (din rezervor) se numeşte reflux exterior rece. Raportul dintre cantitatea de reflux introdus într'o coloană şi cantitatea dé distilat obfinufă ;,se numeşte rafie de reflux. Rafia de reflux constitue una dintre caracîeristicele principale de lucru ale unei coloane. Refluxul menfine temperatura de-a-lungul coloanei, prin cădere; el disolvă, din vapori, componenfii mai grei, adu-cându-i spre baza coloanei unde, temperatura fiind mai înaltă, pierde componenfii mai uşori, în felul acesta se poate face o bună separare a lichidelor dintr'un amestec. Pentru separări de produse obişnuite, ca benzina de petrol, rafia de reflux are valorile 1 --3. în cazul unor separări de indivizi chimici (substanfe) cu puncte de fierbere apropiate, această rafie ajunge până la 25 (butan de isobutan). î. Reformare [KpeKHpoBaHHe; reforming; Reforming; reforming; reforming], 1. Ind. pefr.: Cracarea termică sau catalitică a benzinei grele şi a petrolului, în scopul măririi volatilităfii şi a cifrei octanice. în reformarea termică se folosesc temperaturi de 500—550° şi presiuni de 40---70 at. Procedeele catalitice folosesc catalizatori de oxid de fier, oxid de aluminiu, etc. Benzinele obfinute prin reformare termică confin hidrocarburi nesaturate. Ele trebue rafinate (v. Rafinarea benzinelor) cu pământuri decolorante sau cu alfi agenfi, penfru a deveni mai stabile. 2. Reformare [peopMHpoBaHHe, cnncaHHe; mise hors d'usage; Ausrangierung; putfing out of service; kiselejtezés]. 2. Tehn.; Operafiunea de scoatere ’din uz a unei maşini, a unui aparat, dispozitiv, mecanism, a unei instalafii, a unui instrument, a unei piese, etc., datorită fie degradării caracterizate printr'o uzură înaintată sau prin pierderea rezistenfei, fie distrugerii totale sau parfia’e. în general, reformarea e justificată în următoarele cazuri: când se depăşeşte durata prescrisă de serviciu (penfru a evita accidente); când costul reparafiei e mai mare decât valoarea de înlocuire (se exceptează sistemele tehnice cari nu pot fi înlocuite cu uşurinţă); când reparafia nu mai e eficienta, deoarece s'ar obfine caracteristice sub cele normale, iar sistemul sau produsul reparat ar reclama o exploatare costisitoare. s. Reformarea mijloacelor de bază: Sin. Casare (v.). 4, Reforming: Sin. Reformare 1. (v.). s. Refractar [orHeynopHbifí; réfractaire; feuer-fest; refractory; tűzálló]. Gen..* Calitatea materialelor dea se înmuia numai la temperatură înaltă. b. Refractar, produs ~ [orHeynopHoe H3-JţeJlHe; produit réfractaire; feuerfestes Erzeugnis; refractory product; tűzálló termék]. Ind. st. c.r Material fabricat dintr'un amestec de substanfe naturale şi artificiale, a cărui refractaritate (v.) corespunde cel pufin indicatorului piroscopic 158 (con Seger 26). Produsele refractare trebue să reziste, în serviciu, la şocuri termice (adică la variafii brusce de temperatură), la coroziunea datorită diferifilor agenfi chimici cu cari ajung în contact (metale topite, sgură, sticlă topită, cenuşă, etc.), la acţiunile mecanice ale materialelor din cuptoare sau ale curenfilor de gaz, la înmuierea sub sarcină, la dilafafia termică, etc. Alegerea, în fiecare caz, a compozifiei produsului refractar care urmează să fie folosit depinde de natura solicitărilor. Astfel, de exemplu, pentru* focarele de încălzire, la cari — dştorită curenfilor de aer—căptuşeala refractară e supusă variaţiilor brusce de temperatură, se folosesc cărămizi de şamotă, cari au rezistenţă mare la şcc termic; pentru cuptoarele Martin, în cari se elaborează ofel cu sgură bazică, se folosesc cărămizi bazice de magnezit sau de dolomit (cele acide ar fi distruse repede); pentru cuptoarele în cari se topeşte sticlă, unde zidăria e supusă, în acelaşi timp, uneiacfiuni corozive puternice şi unei acfiuni mecanice a curenfilor de sticlă topită, se folosesc cărămizi cu porozitate mică sau chiar turnate (lipsite complet de porozitate), cum sunt cărămizile Corhart (produs cu confinut mare de oxid de aluminiu); pentru zidării grele şi, în special, la construcfia bolfilor, cari trebue să suporte sarcini foarte mari, trebue să se fină seamă de înmuierea sub sarcină, pentru a se evita prăbuşirea zidăriei. La majoritatea produselor, înmuierea sub sarcină intervine la o temperatură mult mar joasă decât refractaritafea; de aceea, penfru zidirea bolfilor se fo’osesc adesea cărămizi silica, fiindcă la încălzire ele sufer dilataţii foarte mici şi fiindcă temperatura lor de înmuiere sub sarcină e foarte apropiată de refracfaritatea lor. Calitatea produselor refractare e determinată de proprietefile lor fizice, mecanice şi chimice, şi de aspectul lor exterior. în practică, pentru a se aprecia calitatea unui produs refractar, se cercetează, de obiceiu, următoarele caracteristice: refracfaritatea, regularitatea formei, aspectul éxte-rior şi dimensiunile, macro- şi microstructura, porozitatea, greutatea specifică şi cea aparentă, rezistenfa Ia compresiune, contracfiunea sau di Ia— tafia . suplementară, rezistenfa la şoc termic,, înmuierea sub sarcină (sub sarcina de 2 kg/cm2), compozifîa chimică, rezistenţa la acţiunea sgu-rilor şi stabilitatea chimică. Afară de aceste caracteristice se mai pot cerceta, penfru caracterizarea produselor refractare, următorii indici de calitate: conductibilifafea termică, dilatafa termică, caracterul spărturii, permeabilitatea fafă de gaze, rezistenfa la întindere, la îndoire şi la uzură, etc. Macro- ş‘i microstructura indică atât constituţia mineralogică a produsului, cât şi modul în care s'a produs procesul de ardere a produsului respectiv; contracfiunea sau dilafafia suplementară 355 indică, de o parte, dacă procesul de ardere e suficient de avansat, iar de altă parte, stabilitatea zidăriei; conductibilitatea termică e un indiciu foarte important pentru calculul construcfiei cuptoarelor, al pierderilor de căldură probabile, al izolafiei termice, etc.; conductibilitatea electrică, în special la temperaturi înalte, determină posibilitatea de utilizare şi condifiunile de construcfie a cuptoarelor electrice; caracterul spărturii dă indicafii asupra constitufiei şi asupra calităfii produselor refractare; permeabilitatea fafă de gaze prezintă importanfă la utilizarea produselor refractare în cuptoarele metalurgice şi în cele de cocs, în mufa şi alte agregate termice, deoarece provoacă nu numai pierderi de căldură şi de gaze, dar şi distrugerea materialului refractar. Permeabilitatea depinde de dimensiunile produselor, de porozitate, de forma porilor (închişi sau deschişi), etc.; stabilitatea la uzură a produselor refractare e determinată de compozifia şi de structura lor mineralogică. O importantă clasificare a produselor refractare se face în raport cu compozifia lor chimică. Din acest punct de vedere, se deosebesc numeroase tipuri de produse refractare: sfiicioase, argiloase (silico-argiloase, de şamotă şi aluminoase), mag-neziene, cromitice, cromo-magnezitice, spinelice, cu carbon-grafit, şi speciale. Produsele refractare silicioase confin cel pufin 93 % Si02, şi sunt obfinute din cuarf sau din cuarfite, de obiceiu aglomerate cu un liant de var, iar uneori şi din argile, cu sau fără adăugire de mineralizatori. Adausul de var se face într'o proporfie de 1,5***2,5%, sub formă de lapte de var; adausul de mineralizatori (cum sunt de exemplu oxizii, mai ales cei de fier) au rolul de a accelera transformările polimorfe a!e cuarfului, în tridimit şi cristobalit, în cursul procesului de ardere. După felul materiei prime şi al liantului adăugit, se deosebesc: silica (cu liant calcaros), silica neagră, silica argiloasă, etc. După refractaritate se deosebesc două clase: clasa A, cu indicatorul piro-scopic 173, şi clasa B,cu indicatorul piroscopic 169. Produsele argiloase se împart în trei subgru-puri principale: produse silico-argiloase, produse de şamotă, produse aluminoase. — Produsele silico-argiloase se obfin, de obiceiu, prin adaus de cuarfite la argilă sau la şamotă. Ele confin 15***30% Al203 şi 65”*85% SiCy Proprietatea caracteristică a produselor semiacide e constanfa volumului, datorită faptului că contracfiunea unuia dintre componenfii masei — argib — e compensată, în parte, prin mărirea volumului celui de al doilea component, — cuarful. Produsele semiacide reprezintă, în multe cazuri, un material refractar superior produselor de şamotă, de exemplu, pentru zidăria cuptoarelor de cocs şi, uneori, pentru căptuşirea căldărilor de turnare în ofelării, a cubilourilor, etc. — Produsele de şamotă confin între 30 şi 42% Al203 + Ti02 şi sunt fabricate, prin ardere, din argile refractare sau din caolinuri degresate, de obiceiu numai cu şamotă (material obfinut din argilă refractară, arsă şi măcinată) şi numai rareori cu adăugirea altor degresanfi (nisip, feldspat). Cantitatea de şamotă variază între 20 şi 40%, iar în cazul produselor cu multă şamotă, această cantitate ajunge până la 96%. Produsele de şamotă sunt cărămizile refractare cari se folosesc cel mai des în industrie. După refractaritate, se deosebesc patru clase şi anume: clasa A, cu indicatorul piroscopic de minimum 173; clasa B, cu indicatorul piroscopic de minimum 171; clasa C, cu indicatorul piroscopic de minimum 167, şi clasa D, cu indicato-rul piroscopic de minimum 158. Cărămizile de şamotă se caracterizează prin rezistenfă mare ia şocuri termice, şi prin stabilitate relativ bună la coroziune; ele au proprietatea că nu sunt udate de multe topituri, de sguri, etc., spre deosebire de cărămizile magnezitice. — Produsele aluminoase confin 42***60% Al203. Ele se obfin ca şi produsele de şamotă, însă adausul se face cu oxid de aluminiu sau bauxită. Ele au indicatorul piroscopic peste 175 şi prezintă proprietăfi anticorozive superioare celor ale produselor de şamotă. Produsele superaluminoase cu continui mare de alumină confin peste 60% A’203 şi se obfin, de obiceiu, din bauxită cu adaus de argilă, ca liant. Aceste produse au indicatorul piroscopic peste 180 şi au proprietăfi deosebite în ce priveşte stabilitatea la coroziune. O particularitate a lor consistă în faptul că se obfin şi în stare turnată. Aceste produse refractare turnate, mulitice, se folosesc mai ales în industria sticlei, deoarece au o mare stabilitate la coroziune şi la uzură mecanică. Produsele magneziene se împart în patru subclase: produse magnezitice, produse dolomitice, magnezito-dolomitice şi dolomifo-magnezitice, forsteritice. Produsele magnezitice confin 85% MsgO; ele se obfin din magnezit ars cu liant de magnezie, iar constituentul lor principal e peri-clazul. Refractaritatea acestor materiale depăşeşte indicatorul piroscopic 200. Se folosesc atât produse magnezitice concrefionate (sinterizate), cât şi produse magneztice topite, cari prezintă o stabilitate mai mare la hidratare. — Produsele dolomitice au CaO: Mg0^1,39; se obfin din dolomité. Aceste produse se folosesc mai ales în metalurgie, la căptuşirea cuptoarelor. La fabricarea lor se folosesc diferite adausuri pentru a se obfine vitrifierea dorită. — Produsele magne-zito-dolomitice şi cele dolomito-rnacnezitice au raportul CaO : MgO< 1,39; se obfin din amestecul de dolomit cu magnezit. Sunt mult mai stabile la hidratare decât cele dolomitice. Având un confinut de oxid de magneziu mai mare, sunt de calitate superioară. — Produsele forsteritice, cari au un confinut de 35**-55% MgO, se obfin din roce cu silicafi de magneziu şi cu adausuri de magnezit. Cărămizile forsteritice se caracterizează printr'o stabilitate chimică mare; de aceea ele se folosesc pe scară mare în industria chimică. Produsele cromitice confin cca 30% Cr2Os. Se folosesc mai ales sub forma de blocuri, în industria metalurgică. Ele se fabrică din cromit, 23* 356 cu adausuri foarte variate. Se caracterizează printr'o stabilitate chimică foarte mare. Produsele cromo-magnezitice confin 10-*30% Cr203 şi 27--70% MgO. Se fabrică din cromit şi magnezit. Au o rezistenţă Ia şoc termic mai mare decât cele magnezitice. Produsele refractare spinelice confin periclaz şi spinel. Sunt produse bazice cari au o stabilitate chimică egală cu aceea a celor magnezitice, însă au o mai mare stabilitate la şoc termic. Dintre produsele cu confinut de carbon-grafit sau de carburi, cele mai importante sunt cele grafitice şi cele cu confinut de carborundum. Ele se caracterizează prin constanfa voi urmi Ilii (a dimensiunilor) Ia temperaturi înalte şi printr'o mare stabilitate termică şi electrică. Produse refractare speciale sunt, de exemplu, cele cu oxid de zirconiu, cu silicat de zirconiu, cu oxid de toriu, silimanit, etc. Aceste produse sunt superrefractare, şi se folosesc în scopuri speciale. Dintre acestea, cele mai importante sunt cele zirconice, fie sub forma de bioxid de zirconiu (Zr02), fie sub forma de silicat de zirconiu (ZrSiOj. Produsele refractare se clasifică şi din punctul de vedere al formei, al refractarităfii, etc. Numeroase industrii nu s'ar fi putut desvolta fără produse refractare; de exemplu industria siderurgică şi industria metalurgică, industria ceramică, a sticlei, a cimentului, ca şi cuptoarele termice din industria chimică, focarele penfru ars combustibil, etc. î. Refracfarifafe [orHeynopHOCTb; refractarité; Feuerfestigkeit; refractoriness; tűzállósági. Ind. st.c.: Mărime caracteristică unui material, egală cu temperatura de inclinare a indicatorului piro-scopic (v. Piroscopic, indicator ~) care se înmoaie odată cu acel material. 2. Refracfarîzanf [orHeynopHbm; réfractari-sant; Feuerfestigkeitsermittler; refractarizing; tűz-állósitó]. Ind. st. c.: Calitatea unei substanfe de a urca temperatura de înmuiere a unui alt corp, cu care ajunge în contact direct la temperaturi înalte. Refractarizanfii ceramici cei mai importanfi sunt: silicatul şi oxidul de aluminiu, oxidul de magneziu, etc. 3. Refracţia ionosferică a undelor radioelecfrice [H0HH0e npeJioMJieHHe paAHOsjieKTpHqecKHX BOJIH; réfraction ionosphérique des ondes radioélec-triques; ionosphărische Refraktion der Radiowellen; ionospheric refraction of radioelectric waves; rádióhullámok ionikus refrakciója]. Fiz. Ionii şi electronii liberi din păturile de aer ionizat ale atmosferei înalte (ionosferă) oscilează cu frecvenfa câmpului electric al undelor radioelectrice incidente, provocând refracfia acestor unde. Dacă £0sin coi e intensitatea câmpului electric al undei incidente, me' 4e v sun* masa' sarc'na electrică şi vifesa electronilor, ecuafia lor de mişcare e dv „ . me T7 = Q sm ü)í* Densitatea de curent corespunzătoare mişcării lor ef deci: 'Nq* C Nq* G = Nq v —---------£0 1 sin ca tát =------- E0 cos to t, me J i)=v~ E0 cos toi, a Ak c)î 4rc şi dă o densitate de curent rezultantă: cosf 4jc Nqe2y\ ^ 4rc\ s (ü2me) G = Gő-f-Gá = —(1—rr^r-) Eo cos » t, unde s = 80sf e permetivitatea aerului, s0 fiind permetivitatea vidului, iar sr « 1. Fenomenele se prodiic deci ca şi când per-metivitatea s' a aerului ar fi mai mică decât valoarea ei s în aerul neionizat, care corespunde indicelui de refracfie n~ 1: / 4it Nq*\ S'=8 1--------— ). V Sto2 meJ Indicele de refracfie corespunzător, care se calculează din relafia lui Maxwell e deci: _Vs P-__________1_______ (1) Vs'ji 4tiNqj i co2 m. Relafia arată că, în pătura considerată, vitesa de propagare a undelor depinde de frecvenfa lor. Dacă se fine seamă şi de ciocnirile dintre electroni şi molecule sau atomi, se obfine (2) ' 4 TZ Nq2t s me (o> 2±v2) unde v corespunde frecvenţei ciocnirilor. în păturile superioare ale atmosferei, mişcarea electronilor e determinată şi de inducţia magnetică B a câmpului magnetic terestru. Sub acfiunea acestui câmp, electronii efectuează o mişcare de rotafie, de durată independentă de vitesa lor. în adevăr, dacă F=qevB e forfa radială pe care câmpul magnetic o exercită asupra electronului care are vitesa v transversală pe B, raza de curbură r a traiectoriei sale se obfine egalând această forfă cu forfa centrifugă mev2jr, adică qevB — mv2!r, şi, deci, frecvenfa fg, corespunzătoare vitesei unghiulare wg a rotafiei electronului, e: (j)s v qfi (3) f ---= -lî-. 2 k 2izr 2nme Câmpul magnetic terestru mai are asupra 357 propagării undelor o influenfă care depinde de direcfiile câmpului electric şi magnetic al undei şi de direcfia de propagare; el transformă undele incidente în unde polarizate în sensuri opuse. Dacă se neglijează ciocnirile electronilor, pentru indicele de refracfie corespunzător primei componente, cea ordinară, se regăseşte expresiunea fi), iar pentru cea de a doua, cea extraordinară, expresiunea ____________1__________ 1/t 4* Nq* V 8 me íü(a>±oug) Această relafie e valabilă când undele se propagă paralel cu câmpui magnetic terestru. Când frecvenfă ciocnirilor nu e neglijabilă în raport cu frecvenfă „giroscopică" fgl ciocnirile introduc o absorpfie (v. Undelor, absorpfia ionică a ~ radioelectrice), care modifică dispersiunea şi starea de polarizafie a undelor. Indicele de refracfie al straturilor ionosferice fiind variabil, provoacă o curbare din ce în ce mai pronunfată a traiectoriei undelor, cafi sufer o reflexiune totală în stratul în care indicele de refracfie echivalent devine nul, întorcându-se la pământ. Afară de refracfia ionosferică, se produce şi o refracfie în atmosferă, al cărei indice de refracfie variază aproximativ linear cu înălfimea. Ca urmare a refracfiei atmosferice trebue ca în calculele de propagare a undelor scurte să se lucreze cu o rază corectată a Pământului, de 1,3 ori mai mare decât raza lui reală. î. Refracfia liniilor de câmp electric [npeJiOM-Jienne JiHHHö ajieKTpHHecKoro noJifl; réfracfion des lignes de champ électrique; Brechung der eléktrischen Feldlinien; refraction of the electric field lines; elektromos mezővonalak refrakciója]. F/z.; La suprafafa de separafie a două medii electrice isotrope, neîncărcată cu sarcini electrice adevărate, fără polarizafie electrică permanentă şi cu permetivităfi diferite, liniile de câmp ale intensităfii câmpului electric sau ale inducfiei electrice sunt refractate, dacă nu sunt tangente sau normale pe suprafaţa de separaţie. Câtul dintre tangentele trigonometrice ale unghiurilor ai şi a2, pe cari Ie formează liniile de câmp cu normala locală pe suprafaţa de separaţie (v. fig.), e egal cu câtul dintre permetivităţile (absolute sau relative) s-t şi e2 ale celor două medii: ţgjPi^Şi t tg oc2 e2 Teorema rezultă din legea fluxului electric şi din legea inducţiei electromagnetice. Conform primei legi, componenta normală pe suprafaţa de separaţie a inducţiei electrice trece continuu prin suprafafa considerată, adică are valori egale pe cele două fefe ale ei: Dn^ — Dn2 sau s1£»i = 82£»2' dacă E»» sunt componen- tele normale corespunzătoare ale intensităfii câmpului electric. Conform celei de a doua legi, componenta tangenfială a intensităfii câmpulu electric trece continuu prin suprafafa de separafie, adică are valori egale pe cele două fefe ale ei: Et, = Eh- Fiindcă ig *, = EtJEnx ?' fg %= EtJEn,J rezultă teorema de mai sus a refracfiei. Dacă cl± = k/2, rezultă c£2 = tc/2, şi intensităţile câmpului electric sunt egale pe cele două fefe ale suprafefei de separafie, iar câtul inducfiilor electrice corespunzătoare e egal cu câtul permetivităfilor celor două medii. Dacă 0^ = 0, rezultă a2 = 0, şi inducfiile electrice sunt egale de cele două părfi, iar câtul intensităţilor corespunzătoare ale câmpului electric e egal cu valoarea reciprocă a permetivităfilor celor două medii. Se poate determina analog refracfia liniilor de câmp electric la suprafafa de separafie a două conductoare de conductivităţi a± şi 2 ale celor două medii: tg at _ !Jtl tg a2 Pa Teorema rezultă din legea fluxului magnetic şi din legea circuitului magnetic. Conform primei tgocf "h Refracfia liniilor de câmp elecfric. tg (kZ_U2 Refracţia liniilor de câmp magnetic. 358 legi, componenta normală pe suprafafa de separafie a inducfiei magnetice trece continuu prin suprafafa considerată, adică are valori egale pe cele două fe}e ale ei: Bni = B„^ sau |i, H„t = ^ H„s, unde Hn± şi Hn2 sunt componentele normale corespunzătoare ale intensităţii câmpului magnetic. Conform celei de a doua legi, componenta tangenţială a intensităţii câmpului magnetic trece continuu prin suprafaţa de separaţie, adică are valori egale pe cele două feţe ale ei: — Fiindcă fg «.=HtjHni şi fg c/^ = HtJHm, rezultă teorema de mai sus a refracţiei, Dacă ax = n:/2, rezultă or2 = tc/2, şi intensităţile câmpului magnetic sunt egale pe cele două feţe ale suprafeţei de separaţie, iar câtul inducţiilor magnetice corespunzătoare e egal cu câtul per-meabiiităţilor magnetice ale celor două medii. Dacă oc± — 0, rezultă a,«=0, şi inducţiile magnetice sunt egale de cele două părţi, iar câtul intensi-tăţ’Ior corespunzătoare ale câmpului magnetic e egal cu valoarea reciprocă a permeabiiităţilor magnetice ale celor două medii. în teorema refracţiei liniilor de câmp ale câmpului magnetic intervine câtul tangentelor trigonometrice ale unghiurilor de incidenţă şi de refracţie— iar nu câtul sinusurilor, care intervine în teorema refracţiei razelor de lumină (în general, a undelor electromagnetice). De aceea, în cazul liniilor de câmp megnetic nu se poate produce reflexiune totală. î. Refracţia luminii [npejiOMJieHHe CBeTa; réfraction de la lumiere; Lichtbrechung; refraction of light; refrakció, sugáríörés, fénytörés]. Fiz.: Fenomenul de abatere din drumul ei a unei raze de lumină care cade pe suprafaţa de separaţie a două medii, venind dintr'un mediu 1 (rază incidenţă) şi propeglndu-se înir'un mediu II (într'o direcţie care nu e în prelungirea razei incidente). Traiectoria ei e definită de legile următoare : — Raza incidenţă, raza refractată şi normala pe suprafaţa de separaţie în punctul de incidenţă sunt în acelaşi plan. — Unghiul i, pe care-I formează raza incidenţă cu normala (unghiul de incidenţă), şi unghiul r, pe care-l formează raza refractată cu normala (unghiul de refracţie), satisfac relafia sin i —— = n, sin r n fiind indicele de refracfie al mediului II în raport cu mediul I. —- Dacă mediul I, din care vine lumina, e vidul sau, practic, un gaz 1a presiune aimosferică sau mai joasă, indicele de refracfie al mediului II se numeşte indicele absolut de refracfie al acestui mediu. Indicele de refracfie al unui mediu II fafă de un alt mediu I e egal cu raportul dintre indicii absolufi de refracfie ai mediilor II şi I. Fenomenul constitue un caz particular al refrac-fiei undelor electromagnetice (v. sub Reflexiunea şi refracfia undelor electromagnetice). 2. Refracfie atmosferică [aTM0C(|)epH0e npe-JIOMJieHHe; réfraction atmosphérioue; atmosphări-sche Refrakt’on; atmospherical réfraction; atmoszférikus réfrakció, légköri fénytörés]. Meteor.: Incurbarea razelor luminoase cari străbat pături de aer cu dens:tefi diferite (prin urmare, de indici de refracfie diferiţi). Densitatea aerului descreşte în înălţime şi, din această cauză, o rază de lumină provenită dela un corp ceresc se incurbează şi ajunge Ia sol sub un urghiu de incidenţă mai mic decât cel sub care a pătruns în atmosferă. Ca urmare, înălţimea aparentă I' a unui astru deasupra orizontului este mai mare decât cea reală I. Diferenţa /'—/ se numeşte corecţie de refracţie. La temperatura de 0° şi la presiunea de 76° mm, ea e dată în tabloul care urmează I 0° 5° 10° 20° 30° I’ 50° | 70° | 90° 36'36" m o | 5*30" | 2'44u | t'44-l 0'50"I 0'20"| O'OO" 3. Refracfie moleculară [MOJieKyjinpHoe npe-JIOMJieHHe; réfraction moléculaire; Molekularre-fraktion; molecular réfraction; molekularrefrakció]. Fiz.: Mărimea g_n2~ 1 M n2jt- 2 5 în care intervin indicele de refracţie n, greutatea moleculară M şi densitatea 8 a substanţei a cărei refracţie moteculară se consideră. Din calcule rezultă că refracţia moleculară e o constantă caracteristică fiecărei substanţe, independentă de temperatură şi de presiune şi care, în cazul substanţelor cu valenţe omeopolare, poate fi calculată prin însumarea unor mărimi caracteristice fiecărui atom al moleculei (refracţii atomice) şi a unor incremente caracteristice particularităţilor structurale: duble sau triple legături, mod diferit de legare a unor atomi în moleculă (de ex. oxigen cetonic sau oxigen eteric), etc. Experienţa verifică în primă aproximaţie aceste rezultate. Determinările experimentale ale refracţiei moleculare şi compararea valorilor obţinute cu valorile calculate din refracţiile atomice şi din incrementele structurale pot fi folosite la stabilirea structurii moleculei unei substanţe, în cazurile în cari proprietăţile chimice ale substanţei nu permit discrimi-, narea între mai multe formule posibile. 4. ~ specifică [y/ţejibHoe npejiOMJietme; réfraction spécifique; spezifische Refraktion; specificai refracMon; fajlagos ref akció]. F/z.: Mărime care depinde de densitatea 8 şi de indicele de refracţie n al unei substanţe şi are expresiunea: 8 n2 + 2- 5. Refracfie, indice de ~ [noKa3aTejib npeJJQMJîeHPfl; indice de réfraction; Brechungs-exponent; refraction index; refrakció-exponens, törésmutató]. V. sub Refracţia luminii. 359* i. Refracţie, pian de ~ [nJlOCKOCTb npejio-MJieHHfl; plan de réfracfion; Brechungsebene; plane of ref.action; refrakclósikj. Opt.: Planul care contine raza refractată şi normala în punctul de incidenfă pe suprafafa pe care se refractă o rază de lumină. 2- Hefracfomefrie [pecjppaKTOMeTpHH; réfrac-tométrie; Refraktometrie; refractometry; refrakto-métria]. Fiz.: Parte a Fizicei care se ocupă cu studiul fenomenelor de refracfie a luminii şi cu metodele de măsură a indicilor de refracfie ai diferitelor substanţe. 3. Refractometru [pecJîpaKTOMeTp; réfracto-métre; Refraktometer; refractometer; refraktométer], Fiu Instrument penfru măsurarea indicilor de refracfie ai substanţelor. Termenul e folosit, de obiceiu, pentru instrumentele cu cari se măsoară indicii de refracţie ai lichidelor şi ai gazelor, indicii de refracţie ai solidelor fiind determinaţi, de cele mai multe ori, cu ajutorul unor montaje optice cari folosesc instrumente de alte tipuri (goniometru, microscop, interferometru, etc.)- Se deosebesc mai multe tipuri de refracfometre, după natura fenomenului folosit pentru determinarea indicelui de refracţie: refracfometre cu deviaţie, refracfometre cu focalizare, refracfometre cu re-fiexiune totală, refracfometre inierferenţiale, etc. 4. ~ cu deviaţie [pec|)paKTOMeTp c otkjio-íieHHeM; réfractométre â déviation; Deviations-ref/akiometer; déviation refractomefer; deviációs refraktométer]: Refractometru cu ajufcrul căruia se determină indicele de refracţie, fie prin măsurarea unghiului cu care o rază de lumină e deviată printr'o prismă cu unghiu cunoscut, formată din substanţa cercetată, fie prin măsurarea deplasării unei prisme compensatoare cu indice cunoscut. Din această categorie fac parte toafe dispozitivele, folosite atât pentru solide câf şi penfru lichide, în cari determinarea indicelui de refracţie se face prin măsurarea unghiului de deviaţie minimă a unei raze de lumină care străbate o prismă constituită din substanţa solidă cercetată, sau o prismă goală cu feţe transparente plane, pline cu lichidul de cercetat. Măsurările se fac cu goniometrul. într'un alt tip de refractometru cu deviaţie, refractometrul Féry, se determină indicele de refracfie al unui lichid dintr'o prismă cu fefe plane, confinută într'o cuvă paralelepipedică cu fefe lenticulare, prin deplasarea laterală a prismei fafă de cuvă şi prin compensarea deviafiei unei raze de lumină în prismă, sprin deviaţia din feţele lenticulare ale cuvei. V. Féry, refractometru 5. ~ cu focalizare [$OKycHbiH pec^paKTO-MGTp; réfractométre â focalisation; Fokussierungs-refraktometer; focalisafion refractometer; fókuszáló refraktométer]; Refractometru în care se determină indicele de refracţie n al unei substanţe care formează un corp de formă lenticulară, cu feţele având razele de curbură Rx şi F2, prin determinarea distanţei focale / a lentilei şi folosind relafia Un tip de astfel de instrument e refractometrul Pilcicof, folosit pentru determinarea indicilcr de refracfie ai lichidelor conţinute într'o lentiiă goală plan-convexă de sticlă, mărginită de o lamă plană şi de o calotă sferică cu feţe paralele, în care determinarea distanţei focale se obţine prin suprapunerea celor două imagini ale unui sistem de trei fante, obţinute prin dcuă deschideri circulare dintr'un disc opac care acopere lentila. 6. ~ cu reflexiune totală [pecjDpaKTOMeTp noJIHOro OTpaHieHHH; réfractométre a réflexion tofale; Totalreflexionsrefraktomefer; total reflection refractometer; teljes reflexiós refraktométer]: Refractometru cu ajutorul căruia se determină indicele de refracţie al unei substanţe din valoarea unghiului limită la suprafaţa dintre substanţa de cercetat şi un alt mediu transparent, de obiceiu sticla unei prisme. Tipurile de refractometru cu reflexiune totală cel mai des folosite sunt următoarele: 7. Refractomefrul Âbbe. V. Abbe, refractome- fru 8. Refractometrul cu emisferă de sticlă: Refractometru cu reflexiune totală, folosit atât penfru lichide, cât şi pentru solide tăiate ca un corp cu o faţă plană. E compus, în principal, dintr'o emisferă de sticlă cu indice de refracfie mare (sticlă flint), cu faţa plană orizontală, pe care se aşează, fie o picătură din lichidul de studiat, fie (pentru lichidele volatile) o cuvă cilindrică cu lichid, fie corpul solid, şi care e luminată pe dedesubt. Fasciculul reflectat e observat într'o lunetă mobilă, astfel încât pe crucea de fire refi-culare a lunetei să fie adusă linia care limitează zona obscură de cea luminată a câmpului lunetei. Indicele de refracţie se deduce din poziţia lunetei. — Uneori, luminarea dispozitivului se face prin transmisiune. 9. Refractometrul cu imersiune: Refractometru cu reflexiune totală, folosii penfru lichide conţinute în cuve cu pereţi transparenţi, constituit dintr'o lunetă care are fixată, la capătul la care se găseşte obiectivul, o prismă de sticlă cu indice de refracţie mare. Această prismă se introduce în cuva în care e conţinut lichidul, dispozitivul fiind luminat prin fundul cuvei. Se observă, în raport cu o scară gradată, limita de separaţie dintre zona luminată şi cea întunecată a câmpului lunetei. Luminarea făcându-se cu lumină albă, limita e irizată; se obţine o limită netă, cu ajutorul unui compensator intercalat între prismă şi obiectivul lunetei. Indicele de refracţie se obţine din tabele în cari sunt daţi indicii în funcţiune de diviziunea scării gradate în dreptul căreia se găseşte limita de separaţie. 10. Refractometrul Pulfrich: Refractometru cu reflexiune totală folosit pentru lichide. E compus, în principal, dintr'o prismă de sticlă cu indice de refracţie mare, cu o faţă catetă verticală şi o 360 fafă catetă orizontală, pe aceasta fiind aşezată o cuvă cilindrică în c^re se introduce lichidul cercetat. Lichidul e luminat în incidenfă razantă, şi se observă unghiul de emergenfă al razei din prisma de sticlă, într'o lunetă mobilă în lungul unui sector gradat. Dacă N este indicele de refracfie al prismei şi i e unghiul de emer- Refractometru Pul(rich. genfa, din relaţiile cuv8 |khid ismS dintre unghiurile for- cu re(|exjune mate de raza de Iu- „ , ' . v . . 4) sector gradat. mina cu normalele pe fefele prismei şi indicii de refracfie al prismei şi al lichidului, se deduce, pentru indicele de refracfie n al lichidului, expresiunea ” = VA/2-sin2;f N fiind o constantă a aparatului. în practică, n se obfine din tabele în funcfiune de i. î. Refractometru inferferenţial [HHTep^epeH-UHOHHblH pe(|)paKTOMeTp; réfractométre inter-férentiel; Interferenzrefraktometer; inferferenfial refracfometer; interferencia-refraktométer]: Inter-ferometru folosit pentru măsurarea indicilor de refracfie ai substanfelor în stare solidă, tăiate sub formă de [ame cu fefe paralele, cu grosime cunoscută”, sau ai substanfelor în stare lichidă sau gazoasă confinute în cuve cu lungime cunoscută. Se bazează pe apariţia unei diferenfe de drum optic între fasciculul care traversează substanţa studiată şi fasciculul de comparaţie care se propagă prin aer (datorită diferenţei dintre indicele de refracţie al substanţei studiate şi al aerului), diferenţă de drum care produce o deplasare a sistemului de franje obfinut prin interferarea celor două fascicule. în cazul gazelor, se compară, uneori, drumul optic al fasciculului de raze care traversează cuva cu gaz, cu drumul optic din vid, raporfându-le pe amândouă la drumul optic al fasciculului care se propagă prin aer, determinarea făcându-se în două etape, una în care se observă sistemul de franje al fasciculelor cari trec prin aer şi gaz, şi a doua în care se observă sistemul de franje al fasciculelor cari trec prin aer şi vid (după vidareacuvei). Refractometrul interferen-ţial cel mai folosit este interferometrul Jamin (v.). 2. Refractar: Sin. Lunetă astronomică. V. sub Lunefă. a. Refrigerafie [3aMopaHiHBaHHe; réfrigéra-tion, refroidissement; Kühlung, Abkühlung; cooling, refrigeration; lehűtés]. Tehn.: Răcire, la care transferul de căldură către agentul refrigerent provoacă scăderea temperaturii sistemului răcit până sub zero grade. V. şi sub Răcire. 4. Refrigerator [p9(J)pH}KepaTOp; réfrigérateur; Kălteerzeuger; refrigerator; hütő]: Aparat de re-frigeraţie, căruia i se furnisează energia sub o formă oarecare (de ex. energie electrică). Diferite tipuri de refrigerente../ După felul în care se realizează frigul, se deosebesc refrigeratoare cu compresiune (de ex. cu motor electric şi compresor), şi refrigeratoare cu absorpţie. 5. Refrigerent [xojiOAHJibHan Maimraa, pe-(|)pH3KepaT0p; refrigérant, refroidisseur; Kühler^ refrigerator, cooler; hütő]. Chim.: Răcitor indirect,, construif, în general, din una sau din mai multe ţevi răcite la exterior cu aer sau cu un lichid (de obiceiu, apă), folosit la condensarea vaporilor. Refrigerentele sunt construite din sticlă sau din metal. Forma şi dimensiunile unui refrigerent depind de cantitatea de vapori şi de volatilitatea lichidului condensat. Există numeroase modele de refrigerente, cari se deosebesc prin forma şi prin aria suprafeţei de răcire. Refrigerentele folosite penfru condensarea vaporilor de lichide cari fierb peste 200°" sunt simple ţevi, răcirea făcându-se de către aerul atmosferic. 6. Refrigerent, agent ~ [oxJiaîKAaiomee se-nţeCTBO; agent réfrigérant; Kühlungsmittel; refrigeration agent; hütő közeg]: Fluid sau solida folosii într'o instalaţie de răcire pentru a lua căldura dela un sistem tehnic sau fizicochimic care urmează să fie răcit, astfel încât acest sistem să ajungă la o temperatură sub zero grade. Agentul refrigerent folosit în instalaţiile frigorifice se numeşte agent frigorific; el poate fi, după caz, agent frigorigen (v.) sau agent frigoriter (v.). 7. Refsdal, condifiunea lui ~ [ycJiOBRH P9(J)C~ AaJia; condition de R.; R. Bedingung; R.'s condi-tion; R. feltétel]. V. sub Diagramă aerologică. s. Refugiu [npHCTâHHii^s; refuge; Schutzinsel; Street refuge; védősziget]. Drum.: Platformă îngustă şi relativ scurtă, pavată, cu înălţimea unue trotoar, amenajată pe partea carosabilă a unei şosele sau a unei străzi foarte largi şi cu trafic intens, la în-crucişeri, la locurile de traversare penfru pietoni, în staţiile de tramvaie şi autobuse, etc., în afara curentelor de circulaţie, penfru a uşura dirijarea firelor de circulaţie în diferite direcţii, pentru a uşura pietonilor traversarea străzii, sau penfru a le uşura urcarea şi coborîrea din tramvaie şi din autobuse,, ferindu-i, în timpul aşteptării vehiculelor rutiere*, de circulaţie. Pe refugii sunt fixate dispozitive încrucişare de străzi, cu refugii pentru? fraversare şi dirijare a firelor de circulaţie. 361 de semnalizare, table indicatoare, cabine de aşteptare, etc. 1. Refugiu. Canal. V. Repaus, cameră de 2. Refulare [HarHeTatme; refoulement; Druck; forcing, lifting; nyomás]. 1. Tehn.: Deplasarea unui fluid într'o conductă sau într'un recipient, astfel încât să-i crească energia, prin exercitarea unei presiuni asupra lui. Presiunea de refulare este exercitată de o pompă hidraulică sau pneumatică (cu unul sau cu două fluide). 3. ~ [Oca#Ka; refoulement; Stauchung; jump-ing, upsetting; tömörítés], 2. Metl*: Procedeu de confecfionare a matrifelor metalice cari au cavităţi cu dimensiuni transversale şi adâncimi mici, prin îndesarea materialului (de ex. în cazul anumitor matriţe pentru mase plastice). V. sub Ma-trife pentru mase plastice. 4. 3. Metl.: Sin. îndesare. (v.). îngroşare. s. Refulare, basin de ~ [HaFHeTaTeJibHbiö öacceHH; bassin de refoulement; Druckbecken; press-chamber; nyomó tartány, nyomó medence], Hidrot.: Construcţie fixă, făcând parte din com- Basin de refulare, da befon armaf. î) lichid frimis de pompă; 2) saltea de apă, amortisoare. plexul unei staţiuni de pompare, care primeşte apa refulată de pompă, disipează energia cinetică a apei şi asigură racordarea la canalul de pământ care va transporta această apă. Ca materiale se folosesc lemnul, în construcţiile provizorii, betonul armat şi nearmat, în construcţiile definitive şi, uneori, zidăria de piatră sau de cărămidă, deşi aceste materiale au o durabilitate mai mică. Nivelul fundului basmelor de refulare e situat sub fundul canalului, pentru a forma o saltea de apă amortisoare, care disi- Basin de refulare cu rol suplementar de disti ibuifor. peaza energia cinetică a apei refulate de pompă şi evită eroziunile în porţiunea învecinată a canalului. Când basinul se racordează, în acelaşi timp, cu mai mult decât un singur canal, el are stăvilare în dreptul fiecărui canal, pentru a putea regla debitele şi distribuţia. e Refulare, gură de ~ [B03Ayx0-HarHeTa-TejibHOe OTBepCTHe; orifice d'entrée, orifice de refoulement (d'air); Einlritsöffnung, (Luft) Druck- öffnung; inlet opening, entrance opening, pressure orifice (fór air); nyomásnyilás, bemeneti nyílás]. Tehn.: Piesă prin care se introduce într'o* încăpere aerul necesar împrospătării, încălzirii sate Ţ i , / L . X - Guri de refulare. a)---d) penfru introducerea verticală a aerului; e) şi /) penfru introducerea orizontală a aerului (cu unu, respectiv cu mae multe ecrane); g), h), i) pentru introducerea orizontală a aerului (cu coturi, fără sau cu'palete directoare); k) şi /) pentru introducerea oblică a aerului (cu conuri difuzoare); m) vedere şi secfiune printr'o gură cu trei difuzoare (anemosfat);, n) vedere şl secfiune printr’o gură cu un ecran orizontal. condiţionării atmosferei din aceasta, la o instalaţie de ventilaţie mecanică, de încălzire centrală cu aer cald sau de condiţionare. Gurile de refulare se montează la extremitatea conductelor de distribuţie a aerului şi servesc la dirijarea vinei de aer şi la împrăştierea lui cât mai uniformă. Dimensiunile gurii se aleg astfel, încât 362 vitesa aerului să nu depăşească limite cari depind de desfinefia începerilor (de ex, 0,5 m/s, la locul de muncă în ateliere mecanice). Gurile de refulare se clasifică după direcţia vinei de aer (guri de refulare penfru introducerea verticală, orizontală şi oblică a aerului), după piesele montate pentru împrăştierea vinei (guri de refulare cu unu sau cu mai multe difuzoare, cu unu sau cu mai multe ecrane, cu palete curbe), etc. Ourile de refulare cu mai multe difuzoare, numite anemostate, dau un cu ent de aer uniform dispersat, dacă conducta de aducfie a aerului e dreaptă (v. fig.). î. Refulării, închizător confra V. Piesă contra refulării. 2. piesă contra V. Fiesă confra refulării. s. Refulat, maşină de Sin. Presă de forjat, orizontală, Presă de îndesat. (V. îndesat, presă de ~). 4. Refuz [oCTaTKH; refus; Rückhalt; refuse; visszatartott rész]. Tehn.: 1. Partea din materialul ciuruit cu un ciur sau cernut cu o sită, care nu a trecut prin găurile acestora. — 2. Materialul grosolan separat de clasoarele hidraulice. 5. ~ [He^OJlPB; refus; Ausschuţj; refuse; kinem o!yt öntvény]. Mefl.: Defect al pieselor turnate, caracterizat p in umplerea incompletă a formei de turnătorie cu metal lichid. Sin. Parte neumplută. 6. Refuzul pilotului [otkss CBaft; refus d'un pilotis; Aufsitzung eines Pfahlwerks; refuse of a pilework; cőlöp-feifekvés]. Fund.: 1. Faza baterii în teren, cu berbecul, a unui pilot sau a unei palplanşe, în care, sub acţiunea lovifurilor acestuia, adâncimea la care se mai înfige pi iotul sau palplanşa în teren e foarte mică şi, deci, dacă se continuă baterea, se poate produce deformarea sau ruperea pilotului sau a palplanşei. Dacă refuzul se produce fiindcă pilotul sau palplanşa au ajuns înfr'un strat de teren compact şi incom-presibil, el se numeşte refuz absolut. Dacă refu-zul se produce din cauza frecării laterale mari dintre suprafafa pilotului sau a palplanşei şi teren, produse în urma comprimării pământului în jurul acestora, prin efectul baterii, el se numeşte refuz relativ. Refuzul e aparent, dacă se produce fiindcă pilotul sau palplanşa au întâlnit un obstacol în interiorul unui' strat compresibil, sau dacă au întâlnit un strat subţire, compact şi incompresibil, dar care po3te fi străpuns prin continuarea baterii, ori dacă se datoreşte frecări! sau aderenţei produse prin comprimarea temporară a terenului (în special a terenurilor argiloase) pe suprafaţa laterală a pilotului sau a palplanşei, provocate de efectul baterii. — 2. Adâncimea minimă cu care pătrund în teren un pilot sau o palplanşă în timpul baterii cu berbecul, sub efectul unei lovituri de berbec. 7. Regal [peaJI; tréteau; Regal; frame, rack; regál]. -Arfe gr.: Raft în formă de pupitru, în care se păstrează casele de litere (v.). Se folosesc regale pentru case de litere, regálé pentru acci-denfe, regale pentru forme. Regalele pe cari se pun casele de litere în timpul lucrului sunt, de obiceiu, inclinate. Acestea se numesc şi stănoage. 8. Regăurire [rţoCBepJIOBKa; reperţage, refo-rage; Nachbohren; drilling a finished hole; után-furás]. Metl.: Operaţiune de aşchiere prin care o gaură, efectuată în prealabil la o dimensiune puţin inferioară dimensiunii nominale, e adusă la o formă regulată sau Ia dimensiunea dorită, — sau operaţiunea de aşchiere prin care se corectează abaterea de!a coaxialitate, produsă Ia montarea mai multor piese, găurite în prealabil după frasaj, De obiceiu, regăurirea se efectuează cu un burghiu elicoidal; uneori, regăurirea cu burghiul e completată cu o e lezare. Operafiunea se executa, de exerqplu, pentru corectarea găurilor de nit, după scoaterea niturilor (la reparajii), pentru asigurarea coaxialităţii găurilor de nit în mai multe table cari se asamblează prin nituire, etc. 9. Regenerare [B0300H0BJieHiîe, pereHepa-IJHH; régénéraíion; Verjüngung; regeneration, re-stocking; regenerálás, megifijitás]. Silv.: înlocuirea unei generaţii bătrâne de arbori, cu o generaţie tânără. Se deosebesc: 10. ~ artificială [ncKyccTBeHHoe bo3o6ho-BJieHHe; régénération artif ideile; künstliche Verjüngung; artificial regeneration; mesterséges regenerálás]: Regenerare în care înlocuirea se face în urma intervenţiei omului, fie prin împrăştiere de sămânţă, fie prin plantaţii. 11. ~ laierală [őOKOBOe BOSOŐHOBJleHHe; régénération latérale; Verjüngung durch Seiten-besăung; lateral regeneration; regenerálás oldal-bevetéssel]: Regenerare artificială prin însămân-ţare, la care însămânţarea se face prin sămânţă adusă dela un arboret vecin, apropiat ce locul respectiv. 12. ~ naturală [ecTecTBeHHoe BosoŐHOBJie-HHe; régénération naturelle; natüriiche Verjüngung; natural regeneration; természetes regenerálás]: Regenerare în care înlocuirea se face pe cale naturală, prin sămânţă sau lăstari. 13. ~ sub masiv [BosoŐHOBjieHHe noA CTa-pOM Jieee; régénération sous le couveri, régénération par coupes d'abri; Verjürgung unter Schirm; regenerálón under a shelterwood; ernyöalatti regenerálás]: Regenerare în care instalarea se-minţişului care va înlocui arboretul bctrân se face la adăpostul acestuia. Fagul şi bradul au nevoie să se regenereze sub masiv. 14. Regenerare [pereHepaiţHH; régénération; Wiederbrauchbarmachung; regeneration; regenerálás, visszaváltoztatás], Tehn.: Readucerea în condiţiuni de folosire a unui material uzat, prin procedee cari rec'au materialului totalitatea sau o parte din proprietăţile lui iniţiale. — Exemple: regenerarea uleiurilor uzate (v.), regenerarea materialelor texiile (v.), regenerarea cauciucului (v.), regenerarea negrului animal (v.), regenerarea permutifilor (v.), regenerarea solului (v.), etc. Sin. (parfial) Recondifionarea materialelor. 15. Regenerare. Metl.: Sin. Recoacere pentru regenerare, Recoacere de normalizare, Normalizare (v.). 363 1. Regenerare [pereHepaiţHfl; régénération; Regeneration; regeneration; regenerálás]. Tehn., Metl.: V. sub Recuperare intermitentă. 2. Regenerare, recoacere penfru Metl.: Recoacere penfru grăunte mic, Recoacere de normalizare, Normalizare (v.). 3. Regenerarea cauciucului [zţeByjn>KaHH3a-iţHH; régénération du caoutchouc; Kautschukrege-neraiion; caoutchouc regeneration; kaucsuk-rege-neráiás]. Ind. cc.: Operaţiune prin care cauciucul din deşeuri este supus unui proces de devulca-nizare, în scopul reutilizării sale. în general, regenerarea comportă următoarele operafiuni: Sortarea deşeurilor pentru obfinerea unui material cât mai omogen; separarea cauciucului propriu zis de pânză, de metale, etc., operafiune care se face manual sau cu ajutorul unor maşini speciale de decapat (;a anvelope); spălarea cu apă, pentru îndepărtarea nisipului, a prafului, etc.; fărâmifarea cauciucului în mori speciale şi trecerea lui prin site, pentru obfinerea unui material cât mai omogen; devubanizarea, care se obfine prin mai muie procedee. Această operafiune este de fapt o depolimerizare a cauciucului. Ea nu este un proces invers vulcanizării, produsul obfinut având caiităfi inferioare din punctul de vedere al elasticităfii, al plasiicităfii, etc. celor ale cauciucului vulcanizat inifial. Pr'ncipalele metode de devulcanizare folosite sunt: Metoda de piastifiere, care consistă în vălfui-rea la valfuri calde a prafului de cauciuc, căruia i se adaugă, uneori, mici cantităfi de plast'fianti (de ex. parafină). Această metodă se foloseşte când cauciucul este lipsit complet de f'bre de bumbac. Se obfine un cauc;uc devulcanizat foarte pufin plastic. — Meioda acidă, care se foloseşte la cauciucul care mai confine fibre de bumbac, consistă în tratarea rumeguşului de cauciuc cu o solufie de acid sulfuric SO-^O^o, la cca 130°. Prin acfiunea acidului, fibra este disolvată, iar substanfele minerale confinute ca umplutură sunt modificate. Astfel, sulful elementar este disolvat; de asemenea, oxidul de zinc. Unele materiale de umplutură dau compuşi mai grei, ceea ce face ca procentul de umplutură să crească în detrimentul celui de cauciuc. După tratarea cu acid, urmează o spălare eficace cu apă, şi apoi uscarea. Cauciucul este apoi devulcanizat prin încălzire cu abur la 165° şi la 8--12 at,.timp de 8*-*12 ore. După aceasta se usucă şi se vălfueşte cu plasti-fianti. — Meioda disolvării, care consistă în încălzirea rumeguşului de cauciuc cu un solvent (benzină, benzen, etc.), în autoclavă. în urma depolimerizării, cauciucul trece în solufie, materialele de umplutură şi bumbacul putând fi separate prin decantare şi filtrare. Cauciucul se separă din solufie, sau prin precipitare cu alcool, acetonă, etc., sau prin evaporarea solventului. Metoda este foarte pufin folosită, din cauza dificultăţilor de ordin economic, având nevoie de o aparatură mult mai complicată decât la celelalte metode. — Metoda alcalină, folosită, ca şi meioda acidă, pentru cauciucul care confine şi fibre, con- sistă1 în încălzirea rumeguşului de cauciuc cu o solufie alcalină 3%, în autoclavă, la 180--2000 şi la 8 ai, timp de 20 de ore. Fibrele trec în soluţie, iar cauciucul este depolimerizat. Sulful liber se disolvă în alcalii. Urmează spălarea cu apă, uscarea şi vălfuirea. Metoda este aplicată cel mai mult. Prezintă desavantajul că măreşte cantitatea de substanfe minerale din umplutură. — Cauciucul regenerat poate fi vulcanizat prin aceleaşi procedee ca şi cel natural. Cauciucul regenerat vulcanizat este inferior cauciucului natural. El este folosit în tehnică mai mul pentru confecfionarea garniturilor, a tuburilor pân-zate, a pingelelor pentru încălfăminte, a ebo-nitei, etc., de multe ori în amestec cu cauciuc natural sau sintetic. Regenerarea cauciucului prezintă mare impor-tanfă economică, deoarece se economisesc mari cantităfi de cauciuc natural şi sintetic, necesare articolelor speciale ca anvelope, camere de automobil, baloane, etc. Sin. Devulcanizare. 4. ~ lânii [pererfepaiţHH rnepCTH; régéné- ration de la laine; Regenerierung der Vv oile; regeneration of the wool; gyapjúregenerálás]. Ind. text.: Ansamblul operafiunilor de obfinere a fibrelor de lână din fesături şi din tricoturi uzate, din rămăşife deia confecfiuni şi din deşeuri dela filare (fire deşirate şi încurcate, etc.). Regenerarea fibrelor din materiale noi dă o materie primă superioară celei obfinute prin regenerarea din materiale folosite, iar fibrele regenerate din tricoturi sunt mai bune decât cele regenerate din fesături. Regenerarea are următoarele faze: desprăfuirea, în maşini cu dispoz’tive de bătut şi cu o instalafie de evacuat praful; eliminarea, prin tăiere cu foarfecile, a nasturilor, a copcilor, a părfiior cari confin fibre vegetale, şi a căptuşelilor; sorlarea petecelor (sdrenfelor) pe mese echipate cu aspiratoare de praf sau pe benzi transportoare, după coloare, calitate şi materie primă; spălarea, Ia maşina cu ciocane sau la maşini de alte tipuri, în apă cu sodă calcinată (numai în cazul sdrenfslor mai murdare); carbonizarea (numai la sdrentele cu confinut de fibre vegetale, de ex. bumbac, fibre artificiale, etc.); decolorarea sau întărirea colorii, după caz; imbi-barea cu o emulsie cu bază de uleiu mineral; destrămarea sdrenfelor sau a deşeurilor de filatură până la liberarea fibrelor individuale; dru-sarea, care se face asupra materialului destrămat, când el confine multe conglomerate fibroase, penfru individualizarea fibrelor. Din sdrenfe uzate şi din deşeuri dela confecfiuni sau din filaturi se regenerează uneori şi fibre de bumbac, de in, cânepă, etc. 5. ~ negrului animal [pereHepaiţHfl JKHBOT-Horo yrJifl; régénération du noir animal; Regenerierung der Tierkohle; regeneration of animal charcoal, regeneration of bone black; áilatszén-regenerálás]. Ind. alim.: Ansamblul de operafiuni prin cari negrul animal, folosit la filtrarea siropului de glicoză şi confinând diverse impuri- I tăfi (în special de sulf), cari îl fac impropriu unei 364 noi folosiri, poate fi adus din nou în stare de a fi folosit. Regenerarea cuprinde următoarele operafiuni: spălarea cu apă, desulfitarea prin fierbere cu solufie diluată de carbonat de sodiu, spălarea cu apă, tratarea cu solufie slabă de acid clorhidric, iar apoi, spălarea din nou cu apă. După desulfitare, cărbunele e uscat şi calcinat în cuptoare speciale. î. Regenerarea permutifilor [perenepaiţilfl nepMyTHTOBbix (JpHJlbTpOB; régénération des permutites; Permutitenregenerierung; permutite regeneration; permutit-regenerálás]. Chim.: Operafiunea prin care permutitul de calciu, format din permutitul de sodiu la decalcifierea apelor, e trecut din nou în permutit de sodiu. Procedeul consistă în spălarea permutitului uzat, cu solufie de clorură de sodiu. Se produce următoarea reacfie: (Per)2Ca + 2NaCI -> 2 PerNafCaCI2. V. şi Permutit. 2. ~ pilelor: Sin. Retăierea pilelor (v.). 3. ~ solului [pereHepaiţHH no^Bbl; régénération du sol; Regeneration des Bodens; regeneration of the soil; talajregenerálás]. Agr.: Refacerea în mod natural sau prin îngrăşăminte, a elementelor nutritive, consumate de plante dintr'un sol. Condifiunile naturale bune (odihna prin ogor, clima, ploile, etc.), şi acfiunea microbiologică şi chimică, prin care humusul se mineralizează, iar subslanfele chimice din sol se transformă şi devin solubile, creează posibilităfi de autoregenerare a solului. Capacitatea de regenerare naturală a solului e condiţionată de modul şi de timpul necesar în cari elementele nutritive sufer transformarea dela starea insolubilă la cea solubilă, cum şi da calitatea şi gradul de descompunere al substanfelor minerale şi organice din sol, de activitatea (dinamica) solului, de plantele cari se cultivă, etc. — Regenerarea solului e ajutată, de obiceiu, prin culturi şi lucrări speciale executate la timp, prin o rotafie potrivită de plante, cum şi prin îngrăşăminte (v.).—Sin. Refacerea solului, întinerirea solului. 4. ~ solufiilor de plumbit de sodiu [pere-HepaiţHH paCTBOpOB nJiyMbHTa HaTpHH; régénération des so|utions de plombite de soude; Regenerierung der Natriumplumbitlösungen; regeneration of the sodium plumbite solutions; nátriumplumbitoldat-regenerálás]. Ind. petr.: Operafiunea de tratare cu anumifi reactivi, a solufiilor de plumbit de sodiu, cari au fost folosite la rafinarea benzinelor, efectuată pentru a retrans-forma în plumbit de sodiu sulfura de plumb formată în timpul rafinării. Procedeul folosit cel mai des pentru regenerarea sulfurii de plumb din solufiile de plumbit de sodiu uzate, rămase dela rafinarea benzinelor de cracare, e cel prin oxidarea sulfurii prin suflare cu aer cald. Pfumbitu! uzat e încălzit cu abur, în regeneratoare, pentru a îndepărta restu- rile de benzină şi pentru a sparge emulsia existentă; apoi, fot la cald, la 80--950, se adaugs-hidrát de sodiu şi se suflă aer până când toată sulfura e trecută în plumbit, conform reacfiilor: PbS+2 02 = PbS04 PbS04 + 4 NaOH = Na2PbOa + Na2S04 + 2 HaO Şi 2 PbS -î- 2 02 + 6 NaOH = 2 Na2Pb02 + Na2S203+3 H20 cari se produc în acelaşi timp. Acest procedeu e folosit în fara noastră. Solufiile de plumbit foarte uzate, şi cari nu mai pot fi regenerate, sunt neutralizate cu bioxid de carbon sau cu acizi minerali, iar din ele se extrag fenolii şi crezoiii cari au fost disolvafi din benzine. Aceştia sunt folosifi în industria des-infectanfilor şi a lacurilor. — în procedeul Kinsel pentru regenerarea sulfurii de plumb, solufiile de plumbit de sodiu uzate se lasă să decanteze — şi sulfura de plumb depusă se separă de solufia clară de plumbit*. care se întrebuinfează din nou. Sulfura de plumb se tratează cu acid sulfuric la 35*"40°. Se produc reacfiile: PbS + H2S04 = PbS04 i- H2S PbS04 + 4 NaOH = Na2Pb02 -f 2 HsO. Procedeul prezintă desavantajul că se folosesc prea multe substanfe chimice. — în procedeul Goode (v. fig.), solufia uzată de plumbit de sodiu se separă de sulfura de plumb G Schema instalaţiei de regenerare a plumbitului uzat, după procedeul Goode. 1) intrarea aburutui; 2) intrarea apei; 3) benzină; 4) sodă; 5) sulfură de plumb; 6) strat filtrant; 7) apă; 8) spre filtru;, 9) sulf; Í0) acid clorhidric solufie; 11) oxid de plumb; 12) clor; Í3) sodă; 14) plumbit regenerat; 15) plumbit uzat. care trebue regenerată şi care se agită cu leşie proaspătă, într'un curent de clor gazos. Prin decantare se separă trei straturi: cel de deasupra* care confine sulf coloidal liber; cel mijlociu, format dintr'o solufie slabă de acid clorhidric^ ce! inferior, care confine părfi solide de oxid de plumb, clorură de plumb, sulf liber şi solufie de acid clorhidric. După spălare, acestui strat i se adaugă sodă. Reacfiiie cari se produc sunt: H20-fCl2 = HOCI-fHCl HOCl + PbS = PbO + S + HCl PbO + 2 NaOH = Na2Pb02 + H20. s. ~ uleurilor minerale uzate [pereHepa-IţHH HCn0JIb30BaHHbIX MHHepaJlbHblX Ma~ ceji; régénération des huiles minérales utilisées; 365 Regeneration gebrauchter Mineralschmieröle; regeneration of used mineral oils; használt ásványolajok regenerálása]. Ind. pefr.* Operafiune industrială de purificare a uleiurilor minerale uzate, prin care se urmăreşte restabilirea calităfiilor de ungere ale acestora şi care consistă în eliminarea fpe cale fizicochimică a corpurilor străine apărute in uleiu (impurităfi mecanice, produse volatile), cum şi a produselor de alterare a componenfilor instabili. înainte de a fi regenerate, uleiurile uzate trebue sortate după natura lor (parafinoase, ne-parafinoase, etc.). Regenerarea se poate face după mai multe metode, după natura uleiului, cum şi după gradul de degradare a acestuia, în general, metodele de regenerare consistă în ^operafiuni de rafinare a uleiurilor minerale (v. şi Rafinarea uleiurilor minerale). Metoda prin sedimentare şi filtrare e folosită la uleiurile mai pufin uzate şi cari au nevoie ciumai de separarea de apă şi de impurităfi mecanice. Decantarea se face la cald, în vase cilindrice verticale, iar filtrarea, printr'un filtru-presă obişnuit. — Metoda prin tratare cu pământ decolorant şi filtrare consistă în agitarea uleiului decantat In prealabil, cu pământ decolorant (3-*-10 %), într'un agitator cilindric vertical cu palete, la temperaturi între 90 şi 180°, urmată de filtrarea în filtrul-presă. — în metoda cu alcalii, cu pământ decolorant şi filtrare, uleiul, după decantare, e tratat într'un agitator cu palete sau cu *aer comprimat, cu o solufie de hidrát sau de carbonat de sodiu, la temperatura de cca 90*-95°. Se decantează complet leşia, se spală uleiul de câteva ori cu apă, apoi se usucă prin încălzire .şi suflare cu aer cald. După aceasta se tratează cu pământ decolorant şi se filtrează ca în metoda de mai sus. — în metoda prin tratare cu acid sulfuric, cu pământ decolorant şi filtrare, uleiul, după decantare, e tralat, într'un agitator mecanic sau cu aer comprimat, cu acid sulfuric concentrat (96 %) la temperatura de 30- -40°. .Acidul se adaugă treptat (cantitatea totala e de cca 3 - * - 7 %); apoi se separă gudronul depus, după care urmează tratarea cu pământ decolorant şi -filtrarea în filtrul-presă. — Metoda prin tratare cu acid sulfuric, cu alcalii, cu pământ decolorant şi filtrare, se deosebeşte de metoda de mai sus prin faptul că, după tratarea cu acid, uleiul e neutralizat într'un agitator la 60---700 cu o solufie de 2,5% sodă caustica, apoi e spălat cu apă fierbinte şi în urmă e uscat cu aer cald. — Metoda prin distilarea părfilor uşoare (provenite din carburanfi sau dela cracarea uleiului) şi tratarea cu pământ decolorant şi filtrare, se deosebeşte de metoda prin tratare cu pământ decolorant şi filtrare prin faptul că uleiul, înainte de a fi tratat cu pământ decolorant, e supus unei evaporări într'un cuptor tubuîar la temperaturi variind între 225 şi 325° (după caracteristicele uleiului), unde părţile uşoare sunt îndepărtate prin distilare. Urmează tratarea cu pământ decolorant şi filtrarea, efectuate ca în metodele de mai sus. — Metoda prin tratare cu acid sulfuric, cu alcalii, distilarea părfilor uşoare, tratarea cu pământ decolorant şi filtrare e metoda de regenerare cea mai completă. Operafiunile componente au fost descrise la metodele de mai sus. Pentru a se obfine o bună regenerare şi o economie de energie, de timp şi de materiale, s'au construit agregate de regenerare cari confin toate aparatele necesare într'o singură .instalaţie. Astfel de agregate pot fi fixe sau mobile (montate pe autocamioane, pe vagoane de cale ferată, etc.). — Figura de mai jos reprezintă o in-stalafie completă, sovietică, pentru regenerarea uleiurilor după ultima metodă de mai sus. Uleiul Instalafie penfru tratarea cu acid şi alcalii; distilarea carburan-fiilor şi rafinarea cu pământ decolorant. 1) vas pentru acid; 2) agitator pentru tratare cu acid; 3) vas pentru soda caustică; 4) agitator pentru tratare cu alcalii; 5) căldare penfru distilarea carburanfilor; 6) compresor; 7) de-flegmator; 8) răcitor pentru uleiu; 9) agitator pentru tratare cu pământ decolorant; Í0) filtru-presă; 11) răcitor pentru carburanfi; 12) vas penfru uleiul regenerat; /3) recipient pentru carburanfi; 14) pompă; 15) intrarea uleiului uzat; 16) îndepărtarea leşiei uzate. uzat intră prin conducta (Í5) în agitatorul (2), unde e agitat cu acid sulfuric adăugit din rezervorul (I), cu ajutorul aerului comprimat debitat de compresorul (6). Gudronul acid depus după decantare e scurs pe la baza agitatorului şi e îndepărtat prin pompa (14). Uleiul e trecut apoi în agitatorul (4) şi e tratat cu alcalii, adăugite din rezervorul (3). Agitarea se face fot cu aer comprimat, debitat de compresorul (6). Leşia uzată se evacuează prin supapa (16). Uleiul e trecut apoi în căldarea (5), unde e evaporat, părfile uşoare ajungând în deflegmatorul (7) şi apoi, prin răcitorul (11), în rezervorul (13). Uleiul fără părfi uşoare e răcit în răcitorul (8), e rafinat cu pământ în agitatorul (9) şi e trecut, cu ajutorul pompei (4), în filtrul-presă (f0),de unde e depozitat apoi în rezervorul (Í2), fiind regenerat. Regenerarea uleiurilor minerale uzate prezintă mare importanfă economică, deoarece o mare parte a uleiurilor poate fi redată în folosinfă, calitatea lor nefiind cu nimic inferioară celei a uleiurilor proaspete. în fara noastră există unităfi de regenerare a uleiurilor la unele institufii de Stat, realizându-se economii însemnate. în U.R.S.S. s'a organizat un sistem de colectare a uleiurilor uzate şi de rege- 366 nerare a Iorf reuşindu-se să se capteze peste 30% uleiu industrial din cel folosit, peste 20% uleiu de tractoare şi peste 25% uleiu de aviaţie. î. Regeneratoare, solă ~ [none #jih BOCCTa-HOBJieHHH CTp/KTypb! noqBbi; piéce de terre d'assolement régénáratrice; Verjüngungsfrucht-wechselacker; regenerating crop rotation field; regenerálási mezőny]. -Agr.: Solă care, în cadrul unui asolament, are rolul de a reface fertilitatea solului, micşorată de plantele cultivate în celelalte sole. în asolamentul cu ierburi perene, sola cu ierburi perene are rolul de solă regeneratoare. 2< Regeneratív [pareHepaTHBHbifí; régénéra-tif; regeneratív; reg^neraiive; regenerátiv]. Tehn.: Calitatea unui schimbător de căldură de a efectua încălzirea mediului calorifer rece (purtătorul de căldură, rece), prin transferul intermitent de căldură dela mediul calorifer cald (purtătorul de căldură, cald), prin intermediul aceloraşi suprafefe de încălzire ale umpluturii din schimbătorul de căldură, realizat într'o serie de două perioade cari se succed. — Exemple: preîncalzitoarele re-generative, cum sunt preîncălziforul de aer cu cilindri rotitori cu perefi despărţitori, tip Ljungström (v. sub Preîncălzitor de aer pentru căldare cu abur); aparatul de preîncălzit aerul dela cuptorul înalt (aparatul Cowper); regeneratorul cuptorului Martin; etc. V. şi sub Recuperativ. s. Regenerator [pereHepaTop; régénérateur; Regenerator; regenerator; regenerátor]. Tehn.: 1. Sistemul tehnic care serveşte la regenerarea unui material uzat. Exemple: regeneratorul de uleiu lubrifiant uzat, regeneratorul de permutit, etc. — 2. Termen folosit pentru recuperator intermitent (v.). 4. Regim [peJKHM; rég'me; Betriebsbedin-gungen, Betriebsverhăltnis; workirg conditions; üzemv'szony]. Tehn.: Ansamblul valorilor pe cari le au, într'un moment dat, mărimile cari caracterizează funcţionarea sau condijiunile de utilizare a unui sistem tehnic (maşină, aparat, instalafie, construcţie, etc.).—Mărimile cari caracterizează funcţionarea unui sistem tehnic pot fi puterea, cuplul, turaţia, acceleraţia unghiulară, temperatura, vitesa de încălzire sau de răcire, tensiunea electrică, etc. Mărimile cari caracterizează condiţiunile de utilizare a unui sistem tehnic pot fi iluminarea, mărimi cari caracterizează încălzirea, răcirea, ventilaţia, ungerea, microclima, etc. — Termenul regim se foloseşte adeseori şi penfru sisteme cari nu sunt fabricate, de exemplu, pentru zăcăminte, râuri, etc. — Exemple: regimul nominal al unui motor e regimul de funcţionare în care mărimile caracteristice funcţionării sale, ca puterea, turaţia, etc., au valorile lor nominale, adică valorile pentru cari a fost construit motorul; regimul de curgere laminară a unui fluid printr'o conductă e reg'mul în care particulele de fluid se mişcă regulat în direcjia generală de curgere; regimul de curgere turbulentă a unui fii id printr'o conductă e regimul în care paiticulele de fluid au, afară de componenta vitesei în direcţia generală de curgere, şi componente ale vitesei, normale pe această direcţie, şi variind neregulat. — După cum mărimile, ale căror valori se consideră, caracterizează funcţiunile sistemului tehnic sau condiţiunile de folosire a lui, regimurile se împart în regimuri de funcţionare şi în reg muri de utilizare. 5. Regim de funcfionare [pemHM /ţeăCTBHH; régime de fonctionnement; Betriebsbedingungen; working conditions; működési üzemviszony]. Tehn.: Regim determinat de valorile pe cari le au, într'un moment dat, mărimile cari caracterizează funcţionarea unui sistem tehnic cu organe mobile. Din punctul de vedere al condiţiunilor generale, se deosebesc regimuri normale şi regimuri accidentale, ultimele fiind provocate de, defecte, de accidente, etc. Exemple de regimuri de funcţionare: 6. ~ accidental [cJiynaHHbJHpeHiHM; régime accidenfel; zufăllge Betriebsbedingungen; accidental working conditions; esetleges üzemviszony]. Tehn.: Regim de funcţionare, neregulat, provocat de un defect în interiorul sistemului sau de o cauză exterioară care influenţează sistemul. — Exemple: mersul cu restricţie de vitesă al unui tren, datorit unui defect de cale; mersul unul motor trifazat, când una dintre faze e întreruptă. 7. ~ continuu. V. Serviciu continuu. 8. ~ da asincronism [acHHxpoHHbiH pe>KHM; régime asynchrone; asynchrone Betriebsbedingungen; asynchronous working conditions; aszinkron üzemviszony]: Regim de funcţionare a unei instalaţii, în care nu e necesară condiţiunea de sincronism al anumitor mişcări ale sistemelor tehnice componente. 9 ~ de durată V. Serviciu de durată. 10. ~ de lucru: Sin. Reg'm de mersîn sarcină (v.)* 11. ~ de mers [paőc^HH peHCHM; régime de marche; Laufbetr’eb; running conditions; járatüzem viszony] : Regim de funcţionare a unui sistem tehnic, în care se mişcă însuşi sistemul, sau numai organele sale mobile, prin consum de energie din interiorul sau din exteriorul său, sau fără consum de energie dela sursele de energie. Regimuri de mers cu consum de energie din interiorul sistemului sunt: regimul de mers al unui motor termic; regimul de mers, cu sursă proprie de energie, al unei locomotive cu abur, al unei nave, etc.; regimul de mers al unei motcpompe, etc. Regimuri de mers cu consum de energie din exterior suntr regimul de mers al unui motor electric; regimul de mers al unui vagon-remorcă; sau reg!mul de mers al unei maşini-unelte. Mersul ursei locomotive cu abur cu regulatorul închis e un exemplu de regim de mers fără consum de energie dela sursele de energie; acesta e totdeauna temporar, şi se caracterizează prin consum de energie actuală sau potenţială, înmagazinată neintenţionat (de ex. coborîrea unui tren pe o pantă, fără consum de energie dela sursele de energie). 12. ~ de mers economic: Sin. Regim economic. V. şi sub Regim de mers în sarcină. 13. ~ de mers în gol [peHCHM xoJiocTora XO/ţa; régime de marche â vide; Leerlauf-Be-triebsbedingungen; working conditions in running ♦ 367 without load; üresjárat-üzemviszony]. Mş.: Regim de funcţionare al unei maşini de forţă sau de lucru, fără a ceda energie utilă (fără sarcină). — Exemple: Mersul unui motor, fără a fi cuplat la vreo maşină de lucru. î. Regim de mers în plină sarcină [peJKHM iioji-Horo X0A3; régime de marche en pieine charge; Vollastlaufbetrieb; running in full load conditions; telfesterhelési járat-üzemviszony]. V. sub Regim nominal. 2. ~ de mers în sarcină [peJKHiM no/ţ Ha-rpy3KOH; régime de marche en charge; Lastlauf-betrieb; running in load conditions; terhelési járat-üzemviszony]: Regim de mers al unui aparat, a! tinei maşini de forfă sau de lucru, în care aceasta cedează energie utilă. După mărimea sarcinii, în raport cu puterea nominală a maşinii, se deosebesc: regim de mers în sarcină parfială (când sarcina este mai mică decât puterea nominală), regim de mers în sarcină nominală (sau în plină sarcină) şi regim de mers în suprasarcină (când sarcina este mai mare decât puterea nomina.ă). La motoare se foloseşte şi regimul de mers economic, în care motcrul funcţionează cu consum minim de combustibil (v. şi Putere economică, sub Putere 4). s. ~ de mers în sarcină nominală [peîKHM nOA pacneTHOH Harpy3K0H; régime de marche en charge nominale; Nennlastlaufbeirieb; running in nominal lead conditions; névleges terhelési járat-üzemviszony]. V. sub Regim de mers n sarcină. 4. ~ de mers în sarcină parfială [pencHM no A H3CTHHH0H Harpy3K0Ö; régime de marche en charge partielle; pariieller Lastlaufbeirieb; running în parţial load conditions; részleges terhelési járat-üzemviszony]. V. sub Regim de mers în sarcină. 5. ~ de mers în suprasarcină [nepenarpy-30HHBÎH peîKHM; régime de marche en surcharge; überlastlaufbetrieb; running in over load conditions; túlterhelési járat-üzemviszony]. V. sub Regim de mers în sarcină. 8. ~ de mers încet [THXOXOAHbifi paóo-HHH pe>KHM; régime de marche lente; langsa-mer Laufbetrieb; slow running conditions; lassú járati üzemv;szony]: Regim de mers al tnui sistem tehnic, la cea mai joasă turafie care mai permite funcficnarea lui. Regimul de mers încet se determină pentru cea mai mică sarcina posibilă şi, de obiceiu, corespunde regimului de mers în gol. 7. ~ de mers uniform [peîKHM paBiiOMep-Horo XOAa; régime de marche uniforme; gleich-mâijiger Laufbetrieb; uniform running conditions; egyforma járat-üzemviszony]: Regim de mers la vitesă constantă sau aproximativ constantă. — Exemplu: Regimul de mers al unui vehicul la rezistenfe de înaintare constante. 8. ~ de mers variabil [nepeiweHHbiH paóo-HHH petfíHM; régime de marche variable; veran-derücher Laufbetrieb; variable running conditions; változó járat-üzemviszony]: Regim de mers în care vitesa sistemului tehnic în mers variază. 9. ~ de plină sarcină: Sin. Regim nominal. V. şi sub Regim de mers în sarcină. 10. ~ de probă [npoŐHbiö peJKHM; régime d'essai; Probebetriebsbedingungen; trial working conditions; proba-üzemviszony]: Regim de funcfionare în care se pune un sistem tehnic pentru-a se efectua probele acestuia. 11. ~ de rodaj [pemfcM npnpaőoTKH; régime de rodage; Einîauf betriebsbedingungen; running in conditions; bejáratás} üzemviszony]: Re- gim de funcfionare al unui sistem tehnic, în perioada de rodaj (v.); el depinde de condifiunile constructive ale sistemului şi variază pe măsura efectuării rodajului. 12. ~ de săpare [peîKHM őypGHHH; régime de forage; Bohrbetriebsverháltnisse; drilling working conditions; fúró-üzemviszony]. Exp/. pefr.r Ansamblul mărimilor de cari depind avansarea sapei şi timpul de menfinere a sapei în talpa sondei. Aceste mărimi sunt: apăsarea axială pe sapă, turafia sapei şi debitul de circulafie a noroiului*. * Regimul de săpare depinde şi de tipul de sapă şi de sistemul de încărcare a ei, ca şi de calitatea* noroiului de săpare. 13. ~ de sbor [petfCHM nOJieTa; régime de vo!; Fligzustand; attitűdé of flight; repülési üzemviszony]. Nav. a.: Regim de mers al unei aeronave în sbor, caracterizat prin vitesa acesteia şi prin^ regimul de funcfionare a motorului (regimul motor). Vitesa de sbor şi regimul motor exprimat prin tracfiunea (de ex. la reactoare) şi puterea necesară sborului (de ex. la aeronave cu motopro-pulsie) variază cu unghiul de incidenfă (v. Diagrama sub Regim de sbor economic). Se deosebesc următoarele regimuri de sbor: de croazieră, economic, lent, normal, optim, uniform, variat. 14. ~ de sbor de croazieră [KpeScepHbiH peHCHM nOJieTa; régime de voi de croisiére; Kreuzungsfahrt-F|ugzu.tand;cruiseaititude of flight; cirkálásrepülési üzemviszony]: Regim de sbor de drum, la puterea de cca 60"-75%din puterea nominală a motorului (motoarelor) şi cu vitesa de croazieră (sau de drum) aproximativ egală ci* vitesa optimă. îs. ~ de sbor economic [sKOHOMHHeCKHH peHCHM nOJieTa; régime de voi économique; öko-nomischer Fiugzustand; econcmical aftitude of flight; gazdaságos repülési üzemviszony]: Regim de sbor la puterea minimă necesară sborului orizontal Pe, pentru un unghiu de incidenfă economic ie, la care valoarea coefic:entu!ui de portanfă Cz e maximă. Vitesa corespunzătoare, numită vitesă economică, are expresiunea în care G e greutatea avionului, S e suprafafa portantă a avionului şi p, densitatea aerului. Practic, sborul în regim economic nu se foloseşte, deoarece e periculos. Unghiul de incidenfă economic ie separă curba puterilor necesare, în două ramuri distincte (v. fig.), corespunzătoare 368 regimului de sbor normal (rapid) şi regimului de sbor lent. Curbe caracteristice ale regimului de sbor. 7) curba tracfiunilor necesare, îri funcfiune de incidenfă; P) curba puterilor necesare, în funcfiune de incidenfă; V) curba variafiei vitesei, în funcfiune de incidenfă; »e) unghiu de incidenfă economic; iQj unghiu de incidenfă optim (iQ < /*e); Ve) vifesa economică; V0) vitesa optimă (VQ>Ve); TQ) tracţiunea minimă; Pe) puterea economică (minimă); PQ) puterea optimă (PD>Pe). î. Regim de sbor lent [THXOXOflHblH pe)KHM nOJieTa; régime de voi lent; langsamer Flugzu-stand; slow attitűdé of flight; lassú repülési üzemviszony]: Regim de sbor în care vitesa de sbor e^mai mică decât vitesa economică (VPe şi *>itf). Practic, regimul de sbor lent nu e folosit, deoarece, cu aceeaşi putere necesară pentru care unghiul de incidenfă e mare, se poate realiza — în regimul rapid — o vifesă de sbor mai mare, la unghiu de incidenfă corespunzător mai mic (v. Diagrama sub Regim de sbor economic). Regimul de sbor lent e periculos, deoarece acţiunea pilotului asupra comenzilor are efecte contrare celor datorite reflexelor -eoftdiţionate, şi anume: orice mărire a unghiului de incidenfă (trăgând de manşă) face ca puterea "necesară, corespunzătoare, să fie insuficientă, astfeíírcüát avionul se înfundă (în loc să urce) şi chiar se poate angaja în pierdere de vitesă (dacă nu se măreşte cimcomitent şi puterea motorului); pentru urcare (fără^ă se schimbe regimul motor), pilotul trebue să împingă manşa înainte, vitesa corespunzătoare micşorându-se până ajunge la o valoare minimă. Regimul de sbor lent interesează numai la stabilirea performanţelor avionului, şi anume la determinarea vitesei minime în sborul orizontal, care se obfine cu un unghiu de incidenfă maxim şi cu motorul „în plin". 2. ~ de sbor normal [HOpMaJIbHblH peîKHM nOJieTa; régime de voi normal; normaler Flug-zustand; normal (rapid) attitűdé of flight; normális repülési üzemviszony]: Regim de sbor în care vitesa de sbor şi puterea necesară sunt mai mari decât valorile economice ale acestor mărimi (V>Ve şi P>/^), iar unghiul de atac e mai mic decât unghiul de incidenfă economic (is-bedingungen; feeding working conditions; táplálási üzemviszony]: Regim de utilizare, deterrninat de condifiunile în cari se efectuează alimentarea cu combustibil, cu materie primă, etc. a unui sistem tehnic. — Exemplu: regimul de alimentare cu apă şi cu combustibil al unei căldări de abur' t-2. ~ de curgere [peîKHM TeneHHfl; régime d'écoulement; Ausflufybetriebsbedingungen; flow-îng working conditions; áramlási üzemviszony]. Fiz.: Regimul de utilizare în care se produce curgerea unui fluid. După felul curgerii, se deosebesc: regim de curgere laminară (care poate fi potenfial sau turbionar), sau turbulentă, regim de curgere molar, sau molecular. ia. ~ de curgere laminară [peîKHM JiaMH-HapH0r0 TeneHHH; régime laminaire; laminare Strömung; laminar flow; lamináris áramlási üzemviszony]: Regim de curgere a unui fluid printr'un tub, în care particulele curg regulat în direcţia generală de curgere şi deci păturile fluidului alunecă unele pe altele fără a se amesteca. Se realizează când tubul are perefii netezi şi când numărul lui Reynolds (v. Reynolds, numărul lui ~) este inferior valorii critice de cca 2380. Pierderea lineară de sarcină e dată de expresiunea: în care d e diametrul tubului prin care curge cu vitesa v fluidul cu viscozitatea vj, iar A e o constantă numerică. în particular, regimul decurgere printr'ur tub capilar e totdeauna laminar. Regimul de curgere laminară poate fi potenfial sau turbionar. i4. ~ de curgere molar [MOJlflpHbiö peîKHM; régime molaire; molare Strömung; molar flow; rriolárfolyási üzemviszony]. V. sub Regim de curgere molecular. îs. ~ de curgere molecular [peîKHM MOJie-KyjinpHOro TeHeHHfl; régime moléculaire; mole-kulare Strömung; molecular flow; molekuláris áramlási üzemviszony]: Regimul de curgere a unui gaz printr'un tub capilar al cărui diametru e de ordinul de mărime al drumului liber mijlociu al moleculelor. Debitul unui gaz printr'un astfel de tub nu mai depinde de viscozitatea gazului, fiind proporfional cu variafia presiunii în lungul tubului, şi invers proporfional cu rădăcina pătrată din greutatea moleculară a gazului. Regimurile de curgere cari nu sunt moleculare se numesc regimuri de curgere molare. ie. ~ de curgere turbulentă [peîKHM BHXpe-BOrO TeqeHHH; régime turbulent; turbulente Strömung; turbulent f|ow;; turbulens áramlási üzemviszony]: Regim de curgere a fluidelor, în care vitesele particulelor au, afară de componenta în direcfia generală de curgere, şi componente neregulate normale pe această direcfie generală; e caraqterizat prin faptul că se produce un amestec continuu aj întregii mase a fluidului. în cazul Curgerii turbulente printr'un tub cu perefii netezi, pierderea lineară dé sarcină e dată de expresiunea: în care d reprezintă diametrul tubului prin care ■curge, cu vitesa mijlocie v, un fluid cu densita^ tea. p şi cu viscozitatea v}*r într'un tub cu pereţii inetezi, regimul turbulent se obfine când vitesa depăşeşte o valoare critică, care depinde de natura Jlujdului şi de diametrnlî tubului (v. şi sub 24 370 Regim de curgere laminară, şi sub Reynolds, numărul Iui ~). î. Regim de irigafie [peJKHW opoineHHH; régime d'irrigation; Bewăsserungsbetriebsbedingun-gen; irrigafion working conditions; öntözési üzemviszony]. Hidr. a.: Totalitatea numărului udărilor, a termenelor şi a volumelor de apă de udare la hectar cari se fac pentru a satisface nevoile de apă ale unei culturi date, spre a-i asigura un anumit regim nutritiv, în anumite condifiuni pedoclimatice şi agrotehnice. 2. ^ de microclimă [MHKpoKJiHMaTHqecKHH peJKHM; rég;me de microclimat; Mikroklimabe-triebsbedingungen; microclimate working conditions; mikroklima-üzemviszony]: Regim de utilizare, determinai de condifiunile de temperatură, de umiditate, de vitesa de deplasare a curenfilor atmosferici, de intensitatea radiafiilor, etc., pe cari trebue să le îndeplinească atmosfera dintr'o anumită încăpere (incinta unei fabrici, o sală de studiu, o cameră de locuit, etc.). a. ~ de ventilafie [peJKHM BeHTHJiHiţaâ; régime de ventilation; Ventilationsbetriebsbedin-gungen; ventilation working conditions; szellőzési üzemviszony]: Regim de utilizare, determinat de condifiunile şi de caracteristicele aerării unui material sau ale aerisirii (primenirii aerului) unei încăperi, ca şi al ventilafiei unui sisfem tehnic care, în timpul funcfionării, produce gaze, praf, talaşi, etc. (de ex. regimul de ventilafie al unei maşini de tâmplărie). V. şi sub Ventilafie. 4. ~ de zăcământ [pencHM onopanmBaHHH njiaCTa; régime de déplétion du gisement; Aus-beutungsbedingungen der Lagerstătte; depletion conditions of an oii pool; telepréteg-kitermelési üzemviszony]. Expl. petr,: Ansamblul condifiunilor fizice de cari depind mărimea şi modul de acţionare al forfelor cari intervin în procesul de golire a zăcământului, la exploatarea lui. Regimurile tipice ale zăcămintelor sunt următoarele: 5. ~ de zăcământ, cu gaze de solufie [peJKHM orropaJKHBaHHH njiacTa pacTBopeimoro rasa; régime de déplétion â gas dissous; Ausbeutungs-bedingungen durch druckentlösende Gase; solu-tion gas depletion conditions; gázoldási üzemviszony]: Regim de zăcământ în care cea mai mare parte a energiei disponibile pentru drenajul fifeiului e dată de detenta gazelor cari ies din solufie, din fifeiu, în urma scăderii presiunii de zăcământ. Deşi volumul gazelor e foarte mare (de 102-103 ori volumul fifeiului care urmează să fie deslocuit), randamentul procesului e foarte mic, deoarece gazele liberate, Ia început uniform distribuite în masa fifeiului, formează zone cu saturafie de gaze sporită local, a căror permeabilitate efectivă fafă de gaze e mult mai mare decât fafă de fifeiu. Din această cauză şi din cauza viscozităfii lor mai mici, gazele se deplasează spre sondă cu o vitesă mai mare decât a fifeiului, producându-se în strat, în deosebi în apropierea sondei, zone de saturafie maximă cu gaze, cari se comportă ca adevărate canale prin cari gazele se deplasează spre sondă fără a antrena fifeiul. în cazul unui zăcământ într’un astfel de regim, dacă eî e exploatat într'un ritm suficient de lent, se poate produce o separare a gazelor, de fifeiu, prin efectul gravitafiei, formându-se o zonă de gaze libere, secundară, care modifică favorabil regimul zăcământului. 8. ~ de zăcământ, cu împingere de apă [BOAOHanopHbiH pentra onopajKHBaHHH mac-Ta; régime de déplétion a poussée d'eau; Rand-wasserdruck-Ausbeutungsbedingungen; water dr -ve depletion conditions; viznyomásos telepréteg-üzemviszony]: Regim de zăcământ în care cea mai mare parte a energiei necesare penfru des-locu’rea fifeiului provine din împingerea apelor marginale sau de talpă. După cum stratul are o alimentare contmuă cu apă din pânza freatică sau din pânze acvifere subterane de mari dimensiuni în comunicafie cu suprafafa, respectiv nu are o asemenea alimentare şi, deci, împingerea apei e datorită numai detentei acesteia, a fifeiului şi a rocei colectoare, se deosebesc: regim cu împingere de apă, întrefinut, şi regim elastic. 7. ~ de zăcământ, cu împingere de gaze libere [ra30HanopHbiM pera™ onopa/KHBaHHH nJiaCTa; régime de déplétion a poussée de gaz libres; Gaskappendruck-Ausbeutungsbedingungen; free gas drive depletion condifions; gáznyomásos telepréteg-üzemviszony]: Regim de zăcământ în care cea mai mare parte a energiei necesare pentru deslocuirea fifeiului provine din împingerea gazelor din zo a de gaze libere (v. Gas-cap). în mod normal, el prezintă mersul caracteristic regimurilor elastice. Numai în cazul particular al zăcămintelor cu zonă^de gaze libere, cu întindere mult mai mare decât cea petroliferă, el prezintă mersul caracteristic unui regim întrefinut. 8. ~ de zăcământ, gravitafional [rpaBHTaiţH-OHHblö peîKHM; régime gravitationnel de déplé-tion; Schwerkraftdrănage-Ausbeutungsbedingun-gen; gravitaţional drainage depletion conditions; gravitációs üzemviszony]. Expf. petr.: Regtrrrde zăcământ în care, din lipsa altor resurse de energie, drenajul fifeiului către sonde se produce, în‘ principal, datorilă greutăfii prdprii a fifeiului. Factorii cari favorizează existenţa acestui regim sunt: grosimea şi înclinarea ma-e a stratului, lipsa inter-calafiilor impermeabile, şi un stadiu mai înaintat al exploatării, când celelalte resurse de energie sunt epuizate. El e caracterizat prin debite de producfie în general mici, dar practic constante în intervale de timp foarte mari. 9. ~ tehnologic [TexHOJiortiHecKHH petfCHM; régime technologique; technologische Betriebsbedingungen; technological working conditions; technológiái üzemviszony]: Regim de utilizarer determinat de condifiunile de efectuare a unui proces tehnologic sau a anumitor operafiuni din procesul tehnologic. în general, regimul tehnologic e indicat, fie în planul de execufie, fie în prescripfii. — Exemplu: regimul tehnologic al unui tratament termic, determinat de condifiunile necesare (temperatură, mediu de răcire, etc.), 371 pentru a obfine anumite caracteristice (rezistenfă, duritate, structură, etc.) ale unui material. î. Regim tehnologic de tratament termic [Tex-HOJiorHHecKHH pe>KHM TepMOOŐpaöoTKH; régime technologique de traitement thermique; technologische Warmebehandlungsnorm; techno-logical thermic working conditions; hőkezelési technológiái üzemviszony]: Regim tip pentru aplicarea tratamentului termic la diferite piese, şi prin care se fixează condifiunile (temperatură, mediu de răcire, etc.) de aplicare a fazelor tratamentului termic (recoacere, călire, revenire, etc.), penfru a se obfine calitatea stabilită (rezis-tenfa, densitatea, structura, etc.). Regimul diferă după felul piesei, după natura "materialului din care e confecţionată, după condifiunile de serviciu ale piesei, etc. V. şi sub Tratament termic. 2. Regim de construcfie [3aCTpofiKa; régime de construction; vorgeschriebene Bebaungsweise; construction regimen; építészeti üsemviszony]. Urb.: Sistemul în care se construesc fronturile unei străzi. Prin regimul de construcfie legiferat se indică aspectul pe care-1 vor avea fronturile construcţiilor de-a-lungul străzilor şi se impun servitufi asupra înălţimii lor. Se cunosc trei sisteme de regimuri de construcfie: regim închis, regim deschis şi regim izolat. Regimul închis prezintă fronturi neîntrerupte de străzi, iar regimul deschis e format prin cuprinderea mai multor tronsoane de locuinfe, în blocuri separate. Regimul izolat se aplică numai la cartierele cu locuinfe individuale izolate, sau cuplate cel mult câte două tronsoane, păstrând spafii libere între construcfii. s. Regim de scurgere al unui râu [peJKHM TeneHHH peKH;-**régirne d'écoulement d'une riviere; Abflufjbedingungen eines Fluijes; flowing conditions of a river; egy folyó lefolyási üzemviszonya]. Hidr.: Starea debitului râului şi repar-tifia viteselor în secfiunea lui. Succesiunea în timp a regimurilor se stabileşte pe baza studiului scurgerii într'o perioadă de cel pufin două decenii, efectuat pe bază de obser-vafîi directe, sau şi aproximativ, pe bază de formule empirice, referitoare la relafiile dintre regimul râului şi factorii cari îl influenţează. Succesiunea în timp a regimurilor are perioade caracteristice, numite faze, cu manifestări condiţionate de forma alimentării râului. Aceste faze sunt strâns legate de condifiunile climatice de cari depind mersul şi caracterul alimentării râului, începutul şi sfârşitul fazelor unui râu nu coincid în tofi anii; ele oscilează în jurul unor valori apropiate de limitele medii, caracteristice pentru fiecare basin de recepfie. Pentru majoritatea râurilor se pot deosebi următoarele faze caracteristice: ape mari, etiaj, perioada de toamnă, viituri, şi perioada de iarnă. Faza apelor mari se caracterizează printr'o alimentare intensă şi de lungă durată, din topirea zăpezii sau a ploilor prelungite. Apele mari rezultate din topirea zăpezii se numesc ape de primăvară, iar cele rezultate din ploi prelungite, ape mari de vară. Nivelul apelor mari de primăvară variază vizibil dela an la an, atingând valori maxime la coincidenfa factorilor favorabili. Caracteristicele apelor mari sunt: nivelul maxim, debitul maxim, volumul total al apelor mari, data începerii, atingerea maximului (vârful) şi sfârşitul. Durata creşterii e mai mică decât durata descreşterii. Pe râuri mari, durata apelor mari este mai lungă decât pe râuri mici. Volumul total care se scurge în perioada apelor mari se numeşte scurgerea însumată. Pe râuri mari, scurgerea însumată de primăvară reprezintă50--80% din scurgerea anuală, iar pe râuri mici, poate atinge 100°/o. De aici rezultă rolul important al fazei apelor mari în succesiunea în timp a regimurilor râurilor. Apele mari se repartizează pe diferitele luni, în funcfiune de pozifia geografică. Faza etiajului cuprinde perioada de secetă, în care râurile sunt alimentate excluziv din ape freatice, alimentarea de suprafafă lipsind total sau aproape total. Scurgerea de etiaj reprezintă o anumită fracfiune din scurgerile anuale, variind dela zero, pe râurile mici, cari seacă în timpul verii, până Ia 30% pe râurile mari. Faza etiajului e o fază consecventă, care apare anual cu valori stabile, datorită alimentării din pânza freatică, ceea ce uşurează folosirea apelor din această fază în toate ramurile economiei nafionale. Etiajul de vară coincide aproape cu perioada vegetafiei, când scurgerea e folosită în special la irigaţii. Mărimea scurgerii de etiaj trebue luată în seamă la toate lucrările hidroameliorative şi hidroenergetice, deoarece în această perioadă apar valorile minime ale scurgerilor anuale. Perioada de toamnă se caracterizează prin creşterea alimentarii râurilor din ploi lungi, cu intensitate mică. Limita dintre faza de etiaj şi perioada de toamnă e variabilă; această perioadă se sfârşeşte la aparifia pojghifei de ghiafă la malurile râului. Viiturile se produc în tot timpul anului, în special în perioada apelor mari de primăvară şi a apelor mari de vară. Primăvara, ele apar dacă topirea zăpezii a coincis cu aparifia unei ploi calde. în perioada de vară, ele apar după ploi torenfiale. Faza viiturilor se caracterizează printr'o creştere bruscă a debitelor, ale căror valori sunt până la de 50 şi chiar până la de 200 de ori mai mari decât debitele medii; ele pot distruge localităfi, construcfii, recolte, pot produce schimbări de albii, eroziuni şi depuneri. — Raportul dintre debitele de viitură şi debitele medii stabileşte regimul de viitură al unui râu care creşte cu torenfialitatea acestui râu. Perioada de iarnă se caracterizează printr'o temperatură joasă a aerului şi a apei; în conse-cinfă se formează învelişul de ghiafă, lipseşte vegetafia în albie şi descreşte sau se întrerupe total scurgerea apei. Perioada de iarnă începe odată cu înghefarea râului şi se termină primăvara, la aparifia sloiurilor de ghiafă. în perioada de iarnă, râurile se alimentează, în general, din pânza freatică, şi rareori din scurgerea superficială; kdin această^ cauză, ea se aseamănă cu 24* 372 perioada de etiaj. învelişul de ghiafă din perioada de iarnă manifestă o influenţă destructiva asupra construcţiilor hidrotehnice; din această sau automat, care serveşte, fie la reglarea tirajului prin varierea secfiunii de trecere a gazelor de ardere, fie la închiderea canalelor de fum (la cauză se iau măsuri de protectiune speciale (se fărâmă ghiafa cu sparghefuri sau cu explozivi). î. Regimul zilei de muncă [peHCHM pa6o-qero #Hfl; régime du jour ouvrable; Betriebsbedingungen des Arbéitsteges; working day conditions,* munkanap üzemviszonyal. V. sub Zi de muncă. 2. Registru OacjiOHKa, ninőep; registre de fumée; Schieber; register; gázjárat-csappantyú, záró tolattyú]. UTehn.: Sertar (registru plan) sau clapă Registre. a) registru plan inclinat, acţionat manual; b) şi c) registru-clapă, acfionat automat prin elice de bimetal, respectiv acfionat manual; Í) sertar; 2) clapă; 3) elice de bimetal. căldările de abur şi la cuptoare industriale). Registrul plan poate avea sertarul perpendicular pe axa canalului de fum sau inclinat fafă de ea, pentru obfinerea unei mai bune etanşeităţi. La temperaturi mai înalte decât 800°, registrele sunt răcite, de obiceiu, cu apă (v. fig.). 3. ~ -clapă [nraőep; registre iournant; Dreh-schieber; rotary slide valve; forgótolattyú]. V. sub Registru 1. 4. ~ plan [3acjiOHKa, 3aABHHCKa; registre; Luftschieber;damper; siktolattyú]. V. sub Registru 1. 5. ~ turnant: Sin. Registru-clapă. V. sub Registru 1. 6. Registru [perHCTp; registre pour mainteni l'intervalle entre Ies lames; Register; spacing bar; regisztráló keret]. 2. Ind. lemn.: Fiecare dintre cele două rame metalice, montate la partea superioară şi inferioară a cadrului unui gater, cari servesc Registru de gater. J) cadrul gaterului; 2) bară filetată; 3) falcă fixă; 4) falcă mobilă; 5) şablon; 6) pânză de gater. (registru-clapă), de tablă de ofel, de fontă, de la „înregistrarea", adică la montarea în ordinea material ceramic, etc. acfionat manual, mecanizat cerută de dispozitivul de tăiere, a pânzelor de 373 gater şi a modelelor (şabloanelor) cari le distanţează. Se compune din două vergele de ofel, filetate la extremităţi şi distanfate cu ajutorul a două rigle fixe, numite „fălci"; rama astfel alcătuită poate fi deplasată pe barele verticale ale cadrului de gater şi fixată prin brăţări cu şuruburi. Pânzele şi modelele distanfatoare sunt fixate în registru cu rigle („fălci") mobile, cu ajutorul unor piuliţe (v. fig.). Sin. Registru de gater. î. Registru de gater. Ind. lemn. V. Registru 2. 2. Registru [r0pH30HTajibH0e HJieHeHHH (jpac-ca/ţa, iîpyc; registre; Register; register; regiszter]. 3. Arh.: Suprafafa cuprinsă între două profiluri orizontale cari se întind pe toată lungimea unei fafade. O faţadă poate avea unul, două sau chiar mai multe registre, ale căror mărimi se găsesc între ele în anumite raporturi de proporfionalitate. Fragmentarea în registre a unei fafade şi proporţionarea lor e o problemă importantă în rezolvarea compozifiei fafadei şi a legării sale de vecinătăfi. 3. Registru [pertîCTp; energistreur; Register; register; regiszter]. 4. Te/c.: Organ din centrala telefonică automată de tip rotativ sau cu maşini, servind la înregistrarea electromecanică a impulsiilor trimise de discul numerotat al aparatului de abonat şi la dirijarea selecfiunii în interiorul centralei. 4. Registru [npHBOAKa; registre; Register; register; regiszter]. 5. Arte gr.: Ansamblul semnelor de reper "'cari indică suprapunerea exactă a tiparului, pe ambele fefe ale hârtiei. La lucrările în colori, registrul înseamnă suprapunerea exactă a colorilor. 5. Registru [peecip; registre; Register, Ge-schăftsbuch; account book; regiszter]. 6. Gen.: ^^Conăică în care se trec încasările, cheltuelile, trimiterile şi sosirile hârtiilor, rezultatele unor măsurători, etc. e. ~ cadastral funciar [Ka^acTpoBbiö peecTp; registre cadastral; Grundsteuer-Mutterrolle, Kadas-~ terregister; cadastral register; kataszteri regiszter]. Cad.: Registru care concretizează rezultatele tehnice, economice şi juridice a!e lucrărilor de măsurătoare cadastrală; el e întocmit pe parcele cadastrale, şi cuprinde toate parcelele dintr'un teritoriu cadastral (sau sector anume definit al acestuia). Registrul cuprinde: numărul secfiunii, numărul topografic al parcelei, denumirea lanului, numele posesorului, domiciliul posesorului, numărul casei, ramurile de cultură ale terenului parcelei, supra-fafa totală, clasificarea parcelei, clasificarea după revizuire, clasificarea de detaliu, etc. 7. ~ caselor [Ka^acTpoBbiH peecTp jkhjîhlu,-HblX nOMeuieHHH; matrice des propriétés bâ-ties; Gebăuderegister, Gebăudesteuerrolle; build-ing register; házregiszter]: Registru folosit în cadastrul urban şi rural, care cuprinde inventarierea proprietarilor locurilor de casă, sau de case, din zona unui oraş sau a unui sat. Se întocmeşte la fafa locului, având la bază registrul de case existent. Acest registru precede lucrărilor de măsurări cadastrale şi înregistrează în deosebi numele posesorului, numărul vechiu al casei (terenului), numărul nou al casei (terenului), proporţia suprafefelor, etc. 8. ~ combinatoriu [cöopHbiö Ka^acTpoBbiö peeCTp; registre des changements; Verănde-rungsregister; register of survey changes; változási regiszter]: Registru cadastral care cuprinde totalitatea schimbărilor făcute cu ocaziunea ream-bulării lucrărilor cadastrale; în acest registru se trec, în coloane paralele, datele vechilor parcele şi cele ale noilor parcele, după operafiunea reambulării. 9. ~ de exploatare [paőOHHÖ peecTp; registre d'exploitation; Betriebsbuch; service register; üzemkönyv]. Te/c.: Registru folosit de radio-telegrafişti pentru înscrierea datelor de exploatare şi a textului recepfionat. 10. ~ de stafie [CTauHOHHbiH peecTp; registre de station; Stationsbuch; station records register; állomáskönyv]. Telc.: Registru de înscriere a telegramelor, a fonogramelor sau a radiogramelor transmise şi recepţionate. 11. ~ zootehnic [300TexHHH6CKHH peecTp; registre zootechnique; Tierzuchtungsregister; zoo-technical register; állattenyésztési regiszter]. Zoof.: Registru în care se fine evidenfă lucrărilor de creştere a animalelor. în registrul zootehnic se înscriu animalele de rasă pură cari corespund anumitor condifiuni minime în ce priveşte productivitatea, originea, sănătatea, etc. El cuprinde cel pufin următoarele date: numărul de înscriere în registrul zootehnic; numele animalului; crescătoria, data naşterii, originea părinfilor în mai multe gene-rafii; descrierea animalului; semnele de marcă ale animalului. în registrele zootehnice „de crescătorie" se fine evidenfă animalelor, se face controlul producfiei, etc., pentru animalele de rasă dintr'o crescătorie (herghelie, gospodărie agricolă de Stat, colectivă, etc.); în registrele genealogice (zootehnice) raionale se înscriu animalele din rasele locale, cu indicii de productivitate respectivi; în registrul genealogic untc de Stat se înscriu animalele de rasă pură şi metişii cari corespund con-difiunilor cerute pentru animalele de rasă pură. 12. Registru, decorafie în ~ [AGKopaTHBHan ropH30HTaJibHaa HJieHeHHe (|>accaAa; décora-tion en registre; Registerdekoration; register de-coration; regiszter]. Arh.: Tip de decorafie picturală, sculpturală sau constructivă, care se prezintă în benzi orizontale suprapuse; a fost mult folosit în decorafia egipteană, chinéza, indiană, etc. 13. Registru, tonă- V. Tonă registru. 14. Registrul suprafefelor [Ka^aCTpoBbiö pe-ecTp nJIOiuaAefi; registre de calcul des conte-nances; Register für Flácheninhaltberechnung; surface register; felületszámitási regiszter]. Cad.: Registru cadastral în care sunt cuprinse toate dimensiunile parcelelor şi toate calculele privitoare la determinarea ariilor parcelelor. Parcelele sunt grupate şi calculate pe poligoane. îs. Regiune areică. V. Areic. ie. Regiune aridă [sacyinJiHBan oÓJiacTb; région aride; trockene Gegend, frockenes Gebiet; 374 dry region; szikes talaj]. Agr.: Regiune în care cantitatea de apă de precipitafii căzută în cursul unui an e mai mică decât cantitatea care se poate evapora. Sunt considerate regiuni aride regiunile cari au factorul de ploaie al lui Lang inferior valorilor 49---50 (v. şi Factor de ploaie al lui Lang) — şi indicele de ariditate sub 24—25 (v. Indice de ariditate). î. Regiune de convergenfă [oÓJiacTb cocpe-^OTOqeHHOCTHîdomaine de convergence;Konver-genzbereich; region of convergence; konvergens terület]. Mat.: Mulfimea punctelor dintr'un plan* în cari o serie de variabilă complexă e convergentă. 2. Regiune endoreică. V. Endoreică, regiune s. ~ exoreică. V. Exoreic. 4. Reglare [peryjrapoBaHHe; réglage; Rege-lung; reguîating; szabályozás]. 1. Tehn.: Ansamblul proceselor prin cari, când una sau mai multe dintre mărimile caracteristice ale unui sistem tehnic, numite mărimi reglate, s'au abătut dela anumite condifiuni impuse, se realizează sau se reface starea sistemului în care abaterile considerate sunt practic nule — dacă aceasta se obfine pe baza măsurării (directe sau indirecte) a mărimilor de reglat, făcută în acest scop. în reglare e esenfială prezenfa unui circuit de reglare, prin care, pe baza sezisării şi a măsurării mărimii de reglat, se influenfează din nou aceeaşi mărime. — Condifiunile impuse, numite şi consemn de reglare, pot consista în menţinerea constantă a mărimilor de reglat, sau în programarea lor într'un anumit fel, în funcfiune de alte mărimi (adesea în funcfiune de timp). De exemplu, constanfa turafiei unui motor după demarare, respectiv felul în care turafia unui motor trebue să depindă de timp în cursul demarării motorului, constitue consemnul de serviciu, respectiv consemnul de demarare a motorului. — în cazul când realizarea sau refacerea considerată se efectuează fără măsurarea, în acest scop, a mărimilor de influenfat, sau fără măsurarea unor mărimi cari le reprezintă destul de precis, ansamblul proceselor se numeşte comandă. (în limbajul nostru tehnic curent nu se fine totdeauna seamă de această deosebire esenfială — şi anumite comenzi se numesc, adesea, reglări). — Dacă menţinerea constantă a presiunii într'o căldare de abur se face pe baza măsurării acelei presiuni, căldarea cu abur are deci o reglare a presiunii; dacă menţinerea constantă a turaţiei unui motor se face pe baza măsurării ei, motorul are o reglare a turaţiei; dacă turaţia (de ex* turaţia unui motor de autovehicul) e variată independent de măsurarea ei (de ex. de conducătorul autovehiculului, care vrea să realizeze o anumită vi-tesă), turafia e comandată, nu e reglată; dacă tensiunea la bornele unui generator electric de curent continuu e menfinuta constantă prin variaţia manuală a rezistenfei reostatului de câmp al generatorului, pe baza indicaţiilor, în acest scop, ale voltmetrului de pe tabloul de distribufie, tensiunea Ia bornele generatorului e reglată (manual). Circuitul de reglare e format din sistemul reglat, adică din sistemul tehnic în care se găseşte mă- rimea reglată (căldarea cu abur, motorul, generatorul electric, refeaua, etc.) şi din moderator sau din regulator (v.), cari efectuează reglarea,ultimul fiind acfionat manual (în cazul reglării manuale) sau autóimat (în cazul reglării automate). Prin reglare se ..... urmăreşte menti- Schema principia a a reglam, nerea unor aba- <-2-3) reglat; 4) regulator; Ieri câi mai mici 5) sezis0'',6) instru">e"( de ale valorilor mă- 7> seru°ele"1en' (e''en,ual 5ervo‘ rimilor reglate fafă mo,or); 8) organ de re9lare' de valorile lor de consemn, aceste abateri putând fi periodice şi de scurtă durată, (de ex. abateri în cursul ciclului unei maşini cu mecanism bielă-manivelă), sau aperiodice şi de lungă durată (de ex. variafia nivelului apei într'o instalafie hidraulică). în acest scop, ciclul cinematic al circuitului reglant trebue să aibă o durată cel mult egală cu aceea a ciclului sistemului tehnic reglat (când există un astfel de ciclu). ' Reglarea abaterilor de scurtă durată (abateri intraciclice) se realizează, în general, prin folosirea unor mase mari în mişcare (de ex. volane), iar reglarea abaterilor de lungă durată, prin folosirea unor regulatoare propriu zise sau a unor moderatoare. Regulatorul acţionează totdeauna, printr'un anumit organ a! său, numit servoelement, asupra unei anumite mărimi a sistemului tehnic, numită servomărime, penfru a realiza restabilirea condi-fiunilor de consemn în privinfa funcfionării, pe când moderatorul acfionează asupra cauzelor cari pot provoca abaterile fafă de consemnul de reglare. Exemple: La un motor cu abur, regulatorul acfionează asupra admisiunii aburului, pentru a men-fine vitesa constantă, când sarcina variază; la o maşină de lucru, moderatorul e o frână prin care se compensează variaţiile de sarcină. După mărimile reglate, se deosebesc: reglări de nivel al lichidelor şi de turafie (cari sunt cele mai vechi); reglări de direcfie, de debit, de presiune şi de umiditate; reglări de temperatură; reglări de tensiuni electrice, de intensităfi ale curentului electric, de defazaje şi de frecvenfă; reglări de putere; etc. După modul de acfionare a servo-elementului, reglarea poate fi automată sau manuală; după condifiunile impuse mărimii reglate, adică după consemnul de reglare, ea poate fi reglare la valoare constantă, reglare la valoare variabilă şi reglare programată; după numărul mărimilor reglate, ea poate fi reglare unipara-metrică şi reglare multiparametrică. După modul de acfionare a organului de reglare, respectiv a servoelementului, se deosebesc reglare automată şi reglare manuală. 5. Reglare automată [aBTOMaTH^ecKOé pe-ryJlHpOBaHHe; réglage automatique; selbsttâtige Regelung, automatische Regelung; automatical reguîating; önműködő szabályozás, automatikus .szabályozás]: Reglare a unui sistem tehnic, care se efectuează cu un aparat care, după ce a fost amorsat, provoacă automat (adică fără vreo altă inferventie independentă, din exterior) revenirea mărimii reglate la valoarea ei de consemn. Reglarea automată se foloseşte, în special, când variaţiile mărimii de reglat sunt rapide şi neuni--forme, când se cere ca abaterile mărimii de reglat dela valorile ei de consemn să fie menţinute mici şi anulate repede. Ea constitue un element important ■al automaticei, care s'a desvoitat în secolul nostru. Aparatele cari realizează reglarea automată sunt regulatoare sau moderatoare (v. sub Reglare). — Un sistem simplu de reglare automată prin regulator (v. şi sub Regulator) e constituit, în principal, din următoarele organe (v. fig. /): un sezisor (mecanism centrifug cu mase grele, plu- l Schema principială a reglării directe. 1) sistemul reglai; 2) sezisor; 3) servo- element. -iitor, manometru, termoelement, celulă fotoelectrică, etc.), care sezisează şi măsoară, direct sau indirect, abaterile mărimii reglate (de ex. ale turaţiei), dela valorile ei de consemn — şi dintr'un servoelement, care e în acelaşi timp şi organ de reglare (de ex. o vană), şi care e acţionat prin sezisor. Servoelementul institue, în funcţiune de abaterea mărimii reglate, o anumită valoare a unei mărimi, numită servomărime (de ex. a unui debit), readucând astfel mărimea reglată la valoarea de consemn. — Un sistem complet de reglare e mai complex (v. fig. //). El cuprinde: unul sau mai multe sezisoare, cari sezisează abaterile mărimilor reglate dela valoarea lor de consemn şi, eventual, le măsoară; un instrument de măsură şi un instituitor al valorii de consemn, cari măsoară ^abaterile mărimii reglate dela valorile de consemn, când servoelementul nu îndeplineşte şi această funcţiune; -eventual, un întreruptor modulator de energie, care institue (de ex. în funcţiune de abaterile mărimilor re-, glate) un anumit debit de energie auxiliară,Xnecesar reglării; eventual, un amplificator (mecanic, hidraulic, pneumatic, electric, electronic, etc-X care amplifică energia corespunzătoare abaterilor mărimilor reglate sau energia auxiliară, când aceasta e insuficientă pentru efectuarea reglării; un servoelement acţionat (de un servomotor) cu această energie şi care institue o anumită valoare a servomărimii, pentru a readuce mărimile reglate la valorile lor de consemn; eventual, un dispozitiv de aservire, care adaptează durata de parcurs a regulatorului la constanta de timp a sistemului LHjLhHIH4 Schema principială a reglării indirecte, f) sistemul reglat; 2) mărime perturbatoare; 3) se-ziscr; 4) valoarea de consemn; 5) instrument de măsură; 6) amplificator; 7) servomotor; 8) organ de reglare; 9) valoare de readucere; 10) interval reglant. reglat; eventual, un sistem de statism (v. sub Regulator), de exemplu un readucăfor, care readuce poziţia servoelementului în intervalul de reglare, stabilizând regulatorul prin statism (amortisare); organul de reglare, care poate aparţine sistemului reglat şi care execută comenzile sub acţiunea servoelementului (uneori, organul de reglare se confundă cu servoelementul). — Uneori pot lipsi unele dintre aceste elemente sau un organ poate îndeplini mai multe funcţiuni. Procesul de reglare automată prin regulator se produce, în cazurile cele mai generale, în felul următor: sezisorul regulatorului sezisează (direct sau indirect) mărimea de reglat în forma ei iniţială şi eventual o transformă într'o altă formă, adecvată pentru folosirea ulterioară (uneori, regulatorul are mai multe sezisoare; alteori, rolul sezisoruiui e îndeplinit de partea măsurătoare a regulatorului, de ex. Ia măsurarea tensiunii în regulatorul de tensiune); mărimea sezisată e adusă la mecanismul de măsură al regulatorului; apoi, ea e comparată, eventual după o amplificare intermediară, cu valoarea de consemn a mărimii, pe care o institue partea regulatorului numită institui-torul valorii de consemn (care poate să nu fie un organ distinct al regulatorului). Diferenfa dintre valoarea actuală măsurată (eventual amplificată) a mărimii reglate şi valoarea ei de consemn se numeşte abatere reglantă, această abatere reglantă fiind mărimea constatată în partea măsurătoare a regulatorului. — Uneori, abaterea reglantă a mărimii reglate nu e folosită singură pentru a amorsa procesul reglării, ci abaterea reglantă e adunată în prealabil cu alte mărimi. De exemplu, dacă abaterea reglantă a mărimii reglate — chiar dacă e mică într'un moment dat — creşte foarte repede, e probabil să se producă în scurt timp o abatere mare (şi anume dacă se menfine vitesa de creştere a abaterii) şi, în acest caz, e avantajos ca regulatorul să reacfio-neze ca şi când abaterea reglantă ar fi cu mult mai mare decât valoarea ei actuală; aceasta se realizează adunând la abaterea reglantă actuală, o abatere reglantă suplementară, proporfională cu vitesa de creştere a abaterii reglante existente, spre a preîntâmpina producerea unor abateri reglante mari. în astfel de cazuri se operează, deci, cu valorile actuale ale unei mărimi echivalente, în locul valorilor actuale ale mărimii reglate, şi diferenfa dintre valoarea rezultantă a mărimii echivalente şi valoarea de consemn a mărimii reglate se numeşte interval reglant. — Mărimile ale căror variafii amorsează reglarea se numesc mărimile perturbatorii ale reglării. Când intervalul reglant depăşeşte o anumită valoare, se acfionează asupra eventualului modulator de energie al regulatorului, care institue, în funcfiune de intervalul reglant, un anumit debit al energiei auxiliare, de care e nevoie pentru acfionarea directă sau indirectă a servoelementului regulatorului. Acfionarea indirectă se fece printr'un servomotor (v.). Servoelementu institue o anumită valoare a unei mărimi (de ex 376 echivalente, între cari nu se amorsează pro- rezistenta unui reostat de câmp), numită servo-mărime; aceasta modifică valoarea mărimii reglate (de ex. a tensiunii la borne), până când intervalul reglant devine mai mic decât intervalul de insensibilitate al regulatorului, adică până când mărimea reglată ia practic valoarea ei de consemn. Reglarea automată se amorsează numai dacă abaterea reglantă, respectiv intervalul reglant, depăşesc deasupra sau dedesubtul valorii de consemn, o valoare limi- ^ tă. Suma valorilor abso- ^ Iute ale abaterilor limită constitue intervalul de r> insensibilitate al reglării (v. fig. ///), Dacă G0 e valoarea de consemn, iar Gq şi Go" reprezintă limitele mărimii Reprezentarea grafică a inter-reglate sau ale mărimii va|ulu, de insensibilita)e. i) abaterea reglantă limită; f) timpul; G) mărimea reglată; Go) cesul reglării, valorile valoarea de consemn a mărimii absolute i=jG^—-Go) şi reglate; G'o) şi G'J^ limitele i= |G0—G" I reprezin- reglate intre cari nu , .. 0 se amorsează procesul reglării, ta abaterile sau intervalele reglante limită corespunzătoare — şi raportul G'0 — Gö s =----------- se numeşte gradul de insensibilitate al regulatorului. Fig. /V reprezintă oscilafiile valorii mărimii reglate; reglarea e amorsată numai când amplitudinea totală a acestor oscilaţii g e mai ^ mică decât 2 i. Gradul de insensibilitate se alege jinând seamă de amplitudinile probabile ale abaterii mărimii de reglat (sau echivalente); el nu indică valorile extreme pe cari le pot atinge Oscilafiile valorii mărimii mărimea reglată sau cea echivalentă. Abaterea actuală e valoarea absolută a diferenţei a — \Gi — G0 glate. i) insensibilitatea; g) amplitudi-nea totală; t) timpul; G) mărimea reglată. | sau, în valoare relativă: 1 G{ — G01 unde Gţ e valoarea instantanee a mărimii reglate. Valorile maximă şi minimă Gmax şi G min, pe cari le ia de fapt mărimea reglată în cursul reglării, intră în expresiunea gradului de neunifor-mitate d al reglării, definit prin câtul ^max min Datorită inerţiei mecanice sau termice, inducti-vităţii, etc., reglarea e întârziată cu un anumit timp, de care are nevoie sezisorul spre a reacţiona; când acest timp e constant, el se numeşte (impropriu) şi constantă de timp. Timpul folosit de servoelement pentru a efectua o cursă completă, când organul de aservire nu e în funcţiune, şi care poate depinde de mărimea abaterii (în general, variază invers cu abaterea) sau poate fi independent de ° 7 mărimea ei (când organul dereglare e acţionat de un servomotor cu vitesă constantă), constitue, de asemenea, o caracteristică a reglării. Durata dintre momentul în care e sezisat servo-elementul şi momentul în care mărimea reglată, respectiv mărimea echivalentă, intră în zona de insen- Curba* de reglare. T) curba de reglare; f) timpul,-Gt>) valoarea de consemn a mărimifc reglate; Go) şi Gq) limitele mărimii reglate între cari nu se amorsează procesul reglării; Gj) şi Gg) valorile maximă şi minimă ale mărimii reglate. sibiljtate (diferenţa de timp t2 — t± din fig. V), se numeşte timpul de acţiune al servoelementuluL Promptitudinea reglării, adică vitesa cu care se stabileşte sau se restabileşte valoa- . rea de consemn a mărimii reglate, respectiv intrarea ei în zona de insensibilitate, depinde de timpul de reacţiune al sezisorului şi de timpul de acţiune al servoelemen-tului. Stabilitatea re-glării3utomate prezintă mare importanţă practică. — De exemplu, la un regulator centrifug, stabilitatea depinde de curbele de funcţionare ale servoelementului. Reglarea e stabilă numai penfru porţiunile curbei (v. fig. VI) cari satisfac relaţia tgcp = adică în porţiunile de curbă în cari creşte unghiu! 9 (care reprezintă argumentul distanţei polare OP), când creşte distanţa r (care reprezintă distanţa dintre poziţia instantanee a centrului de greutate al Curbele de funcfionare ale servoelementului unui regulator centrifug. r*i) şi r2) porfiunile de curbă corespunzătoare reglării Stabile, cuprinse între abscisele r* şi r%, respectiv r3 şi r4; r) distanfa deia centrul de greutate al masei grele (de ex. bilă) a regulatorului, la axa de rotafie a acestuia; C) forfa cen\ trifugă. 37 r bilelor regulatorului şi axa regulatorului), ceea ce corespunde poziţiilor stabile ale regulatorului. ; Consemnul de reglare se poate realiza astatic, static sau hiperstatic. în consemnul astatic, valoarea de consemne in- yn-A w-a dependentă de pozifia servo-eiementului (v. ii g. VII). în con- -semnul static, valoarea de consemn scade pe măsură ce servo-„elementul se deplasează pentru a anula abaterea mărimii reglate (v.fig. VIII). în consemnul hiperstatic, valoarea de consemn creşte pe măsură ce servoelementul se deplasează spre a anula abaterea mărimii reglate. — Pentru a avea o pozifie univoc determinată a servoelementului, consemnul trebue să fie static, ceea ce se obfine, de obiceiu, cu ajutorul unei legături mecanice (de statism); astfel, dacă limita statismului acopere toate abaterile posibile ale mărimii de reglat, sistermil de reglare e stabil, fără mişcări de pendulare rieamortisate. Servoetemenful neputând urmări fidel abaterile mărimii variabile, rezultă o mişcare de pendulare amortisată în jurul pozifiei medii corespunzătoare n-A m Sisteme de reglare. VII-A) sistem de măsură astatic; Vll-B) diagrama valorii de consemn, în reglarea astatică; VIII-A) sistem de măsură static; VIII-B) diagrama valorii de consemn, în reglarea statică; I) sensul cuplului motor; 2) contragreutate; 3) dispozitiv de statism; f) timpul; G) mărime reglată; G0) şi Gs) valorile de consemn şi finală ale mărimii reglate. Diagramele reglării tensiunii (în funcfiune de timp) a unui dinam. IX-A) reglare fără aservire; IX-B) reglare cu aservire; V) tensiune; Vo) valoarea de consemn a tensiunii; —V0) abaterea tensiunii; AS) cursa servoelementului; So) pozifia inifială a servoelementului; Sc—Sq) cursa medie a servoelementului. abaterii respective (v. fig. IX-A); servoelementul ajunge deci în pozifia corespunzătoare abaterii Sistem de măsură static cu! temporizator, f) sensul cuplului motor; 2) contragreutate;, 3) dispozitiv de statism; 4) temporizator. numai după un timp tlt după care, datorită iner-fiei, continuă mişcarea — şi revine la această pozifie prin oscilafii amorfisate. Pentru a evita aceste oscilafii, se introduce organul de aservire, prin care se măreşte timpul în care servoelementul ajunge în pozifia corespunzătoare valorii abaterii (v. fig. IX-B). Aservirea e deci un sistem de statism, a cărui acfiune durează numai timpul necesar pentru a stabiliza acfiunea de reglare (adică pentru a suprima oscilafiile servoelementului) prin temporizare. Figura X reprezintă un sistem de aservire cu temporizator (de ex. dash-pot, disc de frânare, solenoid, etc.), legat de dispozitivul de statism, la care temporizarea depinde de constanta de timp a sistemului de reglat. Problemele teoretice ale reglării statice au fost cercetate în mod ştiinfific încă din anul 1877 de profesorul I. A. Vişnegradschi, care a pus bazele acestui sistem de reglare şi a contribuit la realizarea reglării indirecte. Până la Vişnegradschi, cercetările asupra reglării urmăreau realizarea unei reglări asiatice. Cercetările asupra reglării au fost extinse şi de diferifi savanfi ruşi, ca A. I. Sidorov (1895), A. V. Grecia-ninov (1896—1899), I. I. Grighiu (1898”11900) şi în special de savantul rus N. E. Jucovschi. în această perioadă s'au publicat şi lucrările asupra reglării, ale lui Stodola (1894) şr Tolle (1909---1921). Toate lucrările asupra reglării, dela Vişnegradschi până la Jucovschi, se limitează aproape excluziv la studiul reglării turafiei motorului cu abur şi a turbinelor. Extinderea teoriei reglării la diferitele sisteme tehnice (căldare de abur, cuptoare industriale, etc.) începe cu studiile lui I. N. Vosnesenschi. Teoria reglării automate primeşte o nouă orientare prin lucrările lui A. V. Mihailov (1938), care îmbină problemele reglării cu problemele ridicate de automatizare (amplificare, telecomandă, combinarea reglărilor dintre diferitele părfi ale unui sistem tehnic, etc.). înfluenfa frecărilor în aparatele de reglare, care a constituit obiectul cercetărilor începând cu 1. A. Vişnegradschi primeşte o solufionare definitivă prin studiile lui A. A. Andronov şi A. G. Meyer (1945). Reglarea automată poate fi cuasidirectă, directa sau indirectă. î. Reglare cuasidirectă [KBâCHQpHMoe aBTO-MâTHnecKoe peryjiHpoBaHHe; réglege quasi-direct; quasi-unmittelbare Regelung; quasi-direct regulating; kvázi-közvetlen szabályozás]: Reglare cu amplificare de energie, dar la care energia de amplificare e însăşi energia dată de sistemul de reglat. E o reglare intermediară între cea directă şi cea indirectă. 2. ~ directă [npHMoe aBT0MaTHqecK0e pe-ryjiHpOBaHHe; ráglage direct; unmittelbare Regelung; direct regulating; közvetlen szabályozás]: 378 Reglare automată, efectuată fără folosirea unei surse străine de energie, servoelementul fiind acfionat prin energia corespunzătoare abaterii reglante, dată de sistemul de reglat, fără intermediul vreunui alt sistem. Reglarea directă poate fi folosită pentru sistemele iehnice (maşini, instalafii, etc.) mici şi mijlocii, la cari energia corespunzătoare abaterii reglante e suficientă pentru acfionarea servoelementului şi a eventualului organ .de reglare. î. Reglare indirectă [HenpjîMoe aBTOMaTHne-CKOe peryJinpOBaHHe; réglage indirect; mittelbare Regelung; indirect reguîating; közvetett szabályozás]: Reglare automată, efectuată prin folosirea unei surse străine de energie, numită energie auxiliară, de amplificare. Aceasta poate fi hidraulică, pneumatică, electrică sau a unui sistem combinat (de ex. electropneumatic, electrohidraulic, hidropneumatic). Amplificarea consistă în folosirea unei surse străine de energie, astfel încât energia amplificată să aibă aceeaşi variafie în timp ca şi energia de sezisare, dar să fie destul de mare pentru a putea antrena servoelementul şi eventualul organ de reglare. Sistemul se foloseşte când energia de sezisare e insuficientă pentru reglare, deci la sistemele tehnice mari sau când se urmăreşte o reglare cât mai sensibilă. 2. Reglare manuală [pyqHOe peryjiHpoBaHHe; réglege manuel; Handregelung; manual reguîating; kézi szabályozás]: Reglare în care valoarea servo-mărimii se institue manual, cu ajutorul servoelementului; se foloseşte când variafia în timp a mărimii de reglat e lentă şi când puterea necesară pentru reglare e mică. Exemplu: reglarea manuală la maşinile de forfă hididraulice, de mică putere. Reglarea manuală se caracterizează prin faptul că indicafiile sezisorului şi ale sistemului de măsură nu acfionează asupra servoelementului, ci sunt numai indicaţii informative (însofite, eventual, de semnale optice, sonore, etc.). Pentru reglarea unei anumite mărimi, se poate acţiona, fie asupra acesteia (de ex. regla iesei de ridicare a sarcinii la macara, prin frânare), fie prin intermediul altor mărimi, cari sunt în interdependenţă cu mărimea de reglat. Momentul şi ordinul de mărime al variaţiei necesare a servo-mărimii rezultă, în general, din indicaţiile date de un dispozitiv care semnalizează variaţiile mărimii de reglat. — După felul consemnului referitor la mărimea de reglat, se deosebesc: s. Reglare la valoare constantă [peryjmpoBa-HH6 Ha nocTOHHHyio BeJiHHHHy; réglage â va-leur constante; Regelung bei konstantem Wert; reguîating at constant value; állandó értékre szabályozás]: Reglare automată, efectuată pentru a restabili o valoare practic constantă a mărimii de reglat, cu un grad de insensibilitate dat, prin reducerea abaterilor incidentale ale mărimii reglate, provocate în timpul serviciului. De exemplu: Reglarea la valoare constantă a turaţiei unei tur- bine, a puterii unei pompe, a te siunii unei reţele electrice, etc. 4. ^ la valoare variabilă [peryJinpOBaHHe Ha nepeMeHHyio BeJMHHHy; réglage â valeur va-riable; Regelung bei verănderlichem Wert; regu-lating at variable value; változó értékre szabályozás]: Reglare automată, efecfuată pentru a menfine, cu un grad de insensibilitate dat, o anumită dependenfă a valorilor mărimii reglate, în funcfiune de alte mărimi. Exemplu: Reglarea la valoare variabilă a turafiei unui motor, în timpul demarării lui. 5. ~ programată [nporpaMMHoe peryJiH-pOBaHHe; réglage programmá; Programm-Rege-lung; program-regulaîing; programm-szabályozásj: Reglare la valoare variabilă a uneia sau a mai multor mărimi, în funcfiune de timp, ca variabilă independentă. Exemple: Reglarea unui cuptor de călire, reglarea iluminatului public, etc. — După numărul mărimilor reglate, se deosebesc: 6. Reglare uniparametrică [0flH0n03HiţH0HH0e peryJIHpOBaHHe; réglage monoparamétrique; monoparametrische Regelung; monoparametrical reguîating; egy paraméteres szabályozás]: Reglare care se efectuează asupra unei singure mărimi caracteristice a unui sistem tehnic, în general, fiindcă regimul lui e determinat, în esenfă, de o singură mărime caracteristică (un singur parametru). Exemplu: Menfinerea nivelului constant într'un rezervor. 7. ~ multiparametrica [MH0r0n03HiţH0HH0e peryJIHpOBaHHe; réglage multiparamétrique; viel-pafametrische Regelung; multi-parametrica! regulafing; több paraméteres szabályozás]: Reglare care se efectuează asupra mai multor mărimi caracteristice ale unui sistem tehnic. Pentru reglarea multiparametrică e nevoie de un număr de servoelemenfe egal cu numărul mărimilor cari se reglează. Exemplu: Reglarea unei căldări de abur, ale cărei mărimi caracteristice sunt nivelul apei în căldare, presiunea aburului, temperatura lui, intensitatea tirajului, co&fmutul îfv&ioxid de carbon al gazelor de evacuare. Reglarea multiparametrică poate fi autonomă, dependentă, sau independentă. s. ^ autonomă [aBTOHOMHoe peryjrapOBa-HH6; réglage autonome; autonome Regelung; autonomous reguîating; autonom szabályozás]: Reglare la care mişcarea organelor de reglare e independentă, iar reglarea uneia dintre mărimi nu influenţează reglarea celorlalte mărimi. 9. ~ cuplată: Sin. Reglare dependentă (v.). 10. ~ dependentă [3aBHCHM0e peryjinpo-BaHPîe; réglage dépendant; abhangige Regelung; dependent reguîating; kényszerkapcsolatú szabályozás]: Reglare la care mişcările tuturor organelor de reglare sunt interdependente, deoarece variafiile mărimilor caracteristice depind de o aceeaşi variabilă independentă. Exemplu: Reglarea turafiei şi a puterii unui electromotor prin variafia intensităfii curentului de alimentare. Când variabila independentă e timpul, reglarea dependentă e o reglare programată (v.). Sin. Reglare cuplată. 379 1. Reglare independentă [He3aBHCHM0e pery • JîHpOBaHHe; réglage indépendant; unabhángige Regejung; independent regulating; kényszerkapcsolat nélküli szabályozás]: Reglare la care mişcarea fiecărui organ de reglare e independentă. Exemplu: reglarea mişcărilor unui pod rulant. Sin. Reglare decuplată. 2. ~ necuplafă: Sin. Reglare independentă (v.). După sistemul de readucere al regulatorului, se deosebesc: 3. Reglare alodromă [peryjinpoBaHHe c mecT-KOH 06paTH0H CBH3bK); réglage allodrome; Re-gelung mit starrer Rückführung; allodrome regulating; merev visszavezetésű szabályozás]; Reglare efectuată cu ajutorul unui regulator alodrom (v.). 4. ~ isodromă [H3CApoMHoe peryjinpoBa-HHe; réglage isodrome; isodrome Regelung, Re-gelung mit nachgiebiger Rückführung; isodrome regulating; rugalmas visszavezetésű szabályozás]: Reglare efectuată cu ajutorul unui regulator iso-drom (v.). — Exemple de reglare a sistemelor tehnice: 5. Reglarea căldării de abur [peryjiHpoBaHHe napOBOro KOTJia; réglage de la chaudiére â vapeur; Dampfkesselregelung; steam boiler regulating; gőzkazán-szabályozás]: Reglare efectuată la căldări de abur, pentru menfinerea egalităfii dintre consumul de abur (sarcină) şi producfia de abur specifică (încărcarea suprafefejor de încălzire, raportată la unitatea de timp), prin restabilirea presiunii de regim. Aburul trebue să aibă presiunea şi temperatura prescrise, conform regimului de funcfionare al căldării, iar producfia de abur e asigurată prin adaptarea la variafiile de sarcină a alimentării cu combustibil, apă şi aer. Reglarea căldării se realizează prin modificarea raporturilor următoare: raportul dintre producfia de abur şi alimentarea cu combustibil, care e influenfat de abaterile de presiune ale aburului; raportul dintre producfia de abur şi depresiunea din canalul de fum, sau raportul dintre producfia de abur şi aerul comburant (introdus în focar), cari sunt influenfate de tirajul din camera de combustie a focarului; raportul dintre producfia de abur şi alimentarea cu apă, care e influenfat de nivelul apei (necesar să fie menfinut în anumite limite). în consecinţă, mărimile perturbatorii sunt presiunea aburului, tirajul şi nivelul apei, ale căror abateri influenfează unul sau mai multe regulatoare; servomărimile asupra cărora acfionează regulatoarele sunt cantitatea (debitul mediu) de combustibil (introdus în focar), depresiunea din canalul de fum* cantitatea de aer comburant (introdus în focar) şi cantitatea de apă (din circuitul de alimentare al căldării). Astfel, presiunea şi producfia de abur sunt mărimi reglate, prima la valoare constantă, iar a doua, la valoare variabilă (după sarcină); temperatura gazelor din focar (care depinde de cantitatea de combustibil şi de aer introduse în focar, cum şi de tiraj) e o mărime intermediară, a cărei modificare — îm- preună cu modificarea alimentării cu apă — duce la variafia producfiei de abur, pentru menfinerea presiunii lui la o valoare aproximativ constantă. Reglarea căldării de abur se efectuează pe baza unor scheme de reglare întocmite conform dependenţei dintre mărimile ei caracteristice. Reglarea se poate efectua manual, combinat sau automat. — La reglarea manuală, abaterile Schema de reglare a unei căldări de abur. Í) conductă de abur; 2) supraîncălzitor; 3) şi îl) rezistenfă de reglare; 4) electromotor de antrenare al grătarului; 5) grătar rulant; 6) regulator de aer; 7) clapă de reglare a tirajului; 8) regulator de iiraj; 9) electromotor de antrenare al ventilatorului; 10) regulator de combustibil; 12) grup electric Ward-Leonard. mărimilor perturbatoare sunt indicate de instrumente de măsură (manometre, termometre, piro-metre, indicatoare de nivel, vacuummetre, etc.), iar reglarea se realizează prin modificarea manuală (direct sau punând în acfiune un sistem mecanizat) a alimentării cu combustibil, cu aer şi cu apă. — La reglarea combinată, abaterile mărimilor perturbatoare sunt indicate de instrumente de măsură, iar reglarea se realizează prin modificarea manuală a unora dintre servomărimi (ca debitul de alimentare cu combustibil şi cu apă) şi prin modificarea automată a altor servomărimi (ca intensitatea tirajului). De exemplu, locomotivele cu abur au reglare mixtă, alimentarea cu combustibil şi apă fiind executată de fochist, iar tirajul fiind obfinut prin trecerea aburului evacuat din cilindri prin capul de emisiune; astfel inten- 380 sitatea tirajului, şi deci a arderii, variază proporfional cu sarcina locomotivei (adică, cu consumul de abur). — La reglarea automată, abaterile mărimilor perturbatoare sunt sezisate de un sistem complex de instrumente şi regulatoare, şi se realizează diferit, după cum căldarea e cu circulafie liberă sau forfată, sau cu trecere forfată (v. fig. /). influenfează temperatura de supraîncălzire sunt: producfia orară de abur, procesul de ardere în focar, temperatura apei de alimentare, depunerile pe perefii căldării şi ai supraîncălzitorului, variafia bruscă a sarcinii, etc. Reglarea supraîncălzirii trebue să asigure variafia uniformă a gradului de supraîncălzire în toate Scheme de reglare a temperaturii de supraîncălzire, prin răcitoare de abur,. >4) răcitorul de abur plasat în interiorul cilindrului, în circuitul de supraîncălzire; B) răcitorul de abur plasat între treptele supraîncălzitorului; C) răcitorul de abur plasat sub cilindrii superiori ai căldării; D) răcitorul de abur legat în circuitu de apă; 1) cilindru de căldare; 2) răcitor; 3) robinet de reglare a apei de răcire; 4) supraîncălzitor; 5) robinet de izolare; 6) a doua treaptă de supraîncălzire; 7) preîncălzitor da apă. m ;* fe______>í; l'aJ 0 11 0 0 11 o & K F-7Í O o 1 1 1 íxli ifc- sli l! < !! 1 l/ "si! * * 0 0 0 1 Scheme de reglare a temperaturii de supraîncălzire, prin varierea debitului gazelor de ardere. 1) intrarea gazelor de ardere; 2) registru; 3) supraîncălzitor; 4) preîncălzitor de aer. La căldările cu abur supraîncălzit — şi, în special, la căldările cu mare producfie de abur — menţinerea între anumHe limite a temperaturii de supraîncălzire, determinată pentru regimul de funcţionare, impune reglarea ei. Micşorarea temperaturii de supraîncălzire sub limita admisa are drept consecinfă reducerea randamentului instalafiei — şi poate provoca defectarea turbinelor, din cauza unui grad de umezire prea mare a aburului; o temperatură de supraîncălzire peste limitele stabilite provoacă defectarea instalaţiilor. Factorii cari elementele supraîncălzitorului, corespondenfa dintre variafia sarcinii şi gradul de supraîncălzire, protecfiunea instalafiei, excluderea influenfei regulatorului asupra siguranţei în serviciu a altor organe ale căldării. Reglarea temperaturii de supraîncălzire se obfine prin următoarele rrvjloace: răcitoare de abur cu injecfie, sau de suprafafă, cari provoacă o variafie de temperatură pe traseul aburului şi cari se montează, fie în zona de supraîncălzire, fie în zona aburului saturat, fie între treptele supraîncălzitorului (v. fig. II); reglarea debitului gazelor de 381 -ardere cari încălzesc fevile supraîncălzitorului, prin intermediul unor registre (v. fig. III). Reglarea e diferită după cum căldarea este cu circulafie (naturală sau forfată) sau cu trecere forfată. i. Reglarea căldării de abur cu circulafie [pery-jiHpoBaHHe napoBoro KOTJia c iţHpKyjifliţHeii BOflbi; réglage de la chaudiére â vapeur a circulation; Umlaufkesselregelung, Zirkulationskessel-regelung; circulation steam boiler regulating; cirkulációs gőzkazán szabályozása, dobos gőzkazán szabályozása]: Reglare care se efectuează la căldări de abur cu circulafie liberă sau forfată a apei (în circuit închis), prin modificarea coordonată a patru servomărimi, finând seamă de corelafia dintre mărimile caracteristice, şi anume a combustibilului introdus în focar, a aerului comburant, a cantităfii de gaze de ardere evacuate şi a cantităfii de apă de alimentare. Producfia specifică de abur, determinată de sarcină, se poate obfine prin intermediul unui sistem Reglarea procesului de ardere se efectuează prin jocul abaterilor presiunii aburului, ale confi-nutului de bioxid de carbon în gazele de ardere (confinutul de bioxid de carbon arată calitatea arderii) şi ale tirajului. în acest scop se folosesc diferite sisteme de scheme de reglare, cari confin trei regulatoare, şi anume: regulatorul de presiune, care e influenfat de abaterile presiunii aburului şi care comandă alimentarea cu combustibil a focarului; regulatorul de corelafie (v.), care e influenfat de variafia alimentării cu combustibil şi care comandă, fie cantitatea de aer introdusă în focar (în care caz este un regulator de aer), fie cantitatea de gaze de ardere evacuate (în care caz e un regulator de gaze); regulatorul de tiraj, care este influenfat de tirajul din camera de combustie a focarului şi care comandă, fie cantitatea de aer introdusă în focar (în care caz e un regulator de aer), fie cantitatea de gaze de ardere —H—„—) legătură numai la reglare în serie; —o—o—o—) legătură numai la reglare mixtă. Schema reglării în serie şi mixtă, când regulatorul de aer serveşte ca regulator de corelaţie. C) căldare de abur; P) preîncălzitor de aer; V) ventilator; K) coş; Rp) regulator principal; Rc) regulatoráé combustibil; Ra) regulator de aer; Rg) regulator de gaze; 1) abur; 2), 7) şi 14) sezisor; 3), 8) şi 15) servoelement; 4), 9) şi 16) organ de reglare; 5) combustibil; 6) şi ÍÍ) readucător; 10) aer; 12) bioxid d!e carbon (CO2); 13) depresiunea în focar (tiraj); 17) gaze de ardere. de reglare cu patru regulatoare, independente sau interdependente, cari sunt influenfate, în general, de presiunea aburului, de intensitatea tirajului (în camera de ardere a focarului) şi de nivelul apei In căldare. în practică, se folosesc scheme de reglare simplificate, deoarece sunt greu de coordonat interacţiunile acestui sistem complex de reglare. Se obişnueşte să se efectueze separat reglarea procesului de ardere şi reglarea alimentării cu apă, deoarece, la căldările cu circulafie (având în general un spafiu mare de apă), variafia cantităfii de apă introdusă în căldare influenţează foarte pufin presiunea şi temperatura aburului produs de căldare. evacuate (în care caz e un regulator de gaze). în general, regulatorul de presiune e constituit dintr'un regulator principal şi un regulator de combustibil, primul putând fi legat de unul dintre celelalte două regulatoare (de corelafie şi de tiraj) şi fiind comun pentru toate căldările cari lucrează în paralel. După felul legăturii dintre regulatorul principal şi celelalte regulatoare, se deosebesc: schema de reglare în paralel, la care regulatoarele de combustibil, de aer şi de gaze primesc simultan impulsii dela regulatorul principal, în funcfiune de abaterile presiunii aburului în conducta principală; schema de reglare în serie, la care regulatorul de combustibil primeşte impulsii dela regulatorul 382 principal, regulatorul de corelafie e influenfat de variafiile alimentării cu combustibil, iar regulatorul de tiraj e influenfat de abaterile tirajului din focar; schema de reglare mixtă, la care regulatorul de combustibil şi cel de corelafie primesc impulsii dela regulatorul principal, iar regulatorul de tiraj e influenfat de abaterile tirajului. Figura / reprezintă schemele de reglare în serie (la care nu există legătura Rp — 7) şi mixtă (la care nu există legătura 6 — 7), când regulatorul de corelafie e regulatorul de aer; figura II reprezintă schemele de reglare în serie (la care nu există egătura Rp — 7) şi mixtă (la care nu există legătura 6 —7), când regulatorul de corelafie e regulatorul de gaze. Tipurile de regulatoare folosite pentru reglarea arderii în focare sunt regulatoare cu acfionare hidraulică, electromecanică, electrică, electronică tatea apei evacuate prin purjare, e egală cu greutatea apei de alimentare (introdusă în căldare în acel interval de timp). Nivelul apei din căldare se menfine aproximativ la aceeaşi înălfime. Când apar abateri ale sarcinii, se produce un desechi-libru între debitul de abur produs şi cel de apă de alimentare, care provoacă modificarea nivelului apei şi care astfel se restabi'eşte; de exemplu, dacă sarcina creşte, niveluj apei din căldare scade şi, prin reglare, se inifiază sporirea alimentării cu apă. Astfel, nivelul apei creşte sau descreşte, între un maxim şi un minim, după abaterile sarcinii. în regim variabil, cu cât schimbarea sarcinii e mai mare şi mai rapidă, cu atât nivelul apei diferă mai mult de nivelul nominal, deoarece în fevile fierbătoare (cari caracterizează tipurile obişnuite de căldări de mare capacitate) şi în ecranele de fevi (la căldări cu focare cu perefi formafi' din ecrane de fevi) se găseşte — în serviciu — —n—*—»—-) legătură numai la reglare în serie; —o—o—o—) legătură numai la reglare mixtă. S<«hema reglării în serie şi mixtă, când regulatorul de gaze serveşte ca regulator de corelafie. C) căldare de abur; P) preîncălzitor de aer; V) ventilator; K) coş; Rp) regulator principal; Rc) regulator de combustibil; Ra) regulator de aer; Rg) regulator de gaze; 1) abur; 2), 7) şi 14) sezisor; 3), 8) şi 15) servoelement; 4), 9) şi 16) orgar* de reglare; 5) combustibil; 6) şi 13) readucător; 10) aer; 11) bioxid de carbon (C02); 12) depresiunea în focar (tiraj); 17) gaze de ardere. şi pneumatică. Figurile reprezintă scheme de reglare cu diferite regulatoare. Reglarea apmentării cu apă se reduce la reglarea nivelului de apă în cilindrii căldării (spafiul de apă), deoarece, apa circulând în circuit închis, între spafiul de abur şi spaţiul de apă al căldării există suprafefe de separafie mari şi deci pot fi acoperite variafiile brusce ale consumului de abur (provocate de creşterea sarcinii). Reglarea nivelului de apă depinde de felul regimului de exploatare a căldării, care poate fi stafionar (uniform) sau variabil (neuniform). în regimul stafionar, greutatea aburului produs de căldare într'un interval de timp dat, incluziv greu- un amestec de apă şi abur, al cărui doza/ influenţează nivelul general al apei. La variafii mari de sarcini, cărora le corespund variafii ale nivelului de apă, reglarea trebue să fie influenfată nu numai de nivelul apei, ci şi de consumul de abur şi apă. Astfel, în locul unui regulator cu o impulsie (v. fig. VII) provocată de abaterile nivelului, se folosesc regulatoare cu două impulsii (v. fig. VIII), provocate de abaterile nivelului şi ale consumulu» de abur (sarcina), sau cu trei impulsii (v. fig. IX), provocate de abaterile nivelului, consumului de abur şi ale consumului de apă; la regulatoarele cu trei impulsii, cari sunt recomandabile mai ales la căldări cu volum mic de apă Scheme de reglare a căldărilor de abur cu circulafie. III) cu regulatoare hjdrauljce (sistem Teploautomat); IV) cu regulatoare hidraulice (sistem Teploautomat.ifperfecfionat); V) cu regulatoare electromecanice (sisten? ;ţTKTI). VI) cu regulatoare electronice; 1) regulator de combustibil} 2) regulator de tiraj; 3) regulator de aer; 4) regulator principal; 5) distribuitor de cărbune pulverizat; 6) ventilator cu tahometru de înregistrare; 7) conducta principală de abur; 8) intrarea apei de alimentare a căldării; 9) intrarea aerului comburant; 10) ieşirea gazelor de ardere; 11) tijă de jeglare; 12) angrenaj cu cremalieră pentru reglarea prealabilă; 13) dispozihv re ^readucere; 14) antrenarea distribuitorului de cărbune pulveriza/; 15) manpmefru de sezisare; 16j sezjsor cu membrană; 17) reostat de recjlare prealabilă. €8e 384 .şi cu consum mare de abur (căldări cari lucrează cu variafii brusce de sarcină şi cu variafii ale presiunii apei în conducta de alimentare), modifi- abaterile nivelului apei şi ale consumului de abur; regulatoare electrice cu trei impulsii, cu membrane diferenţiale influenfate de abaterile nivelului apei Scheme de reglare a nivelului apei în căldarea de abur. V//) reglare cu o impulsie; VIII) reglare cu două impulsii; /X) reglare cu frei impulsii; <) cilindru superior al căidării; 2) regulator de nivel de apă; 3) robinet de alimentare; 4) intrarea apei de alimentare; 5) conductă principală de abur. carea consumului de apă 1— datorită modificării presiunii la valva de alimentare cu apă — nu provoacă schimbarea nivelului, deoarece influenfă impulsiei produse de consumul de apă aduce sistemul de alimentare în echilibru, fără participarea impulsiei produse de nivelul apei (valva de alimentare, care e acfionată de regulator, se montează pe conducta de alimentare a căldării). Tipurile de regulatoare folosite pentru reglarea nivelului, cari trebue să aibă un sezisor sensibil (cu inerfie mică şi cu funcfionare sigură, deoarece trebue să transmită organelor de reglare impulsii Sistem de reglare a alimentării cu apă a unei căldări cu circulafie cu amplificare electronică. 1) conductă principală de abur; 2) măsurător de debit de abur; 3) măsurător de nivel de apă; 4) măsurător de debit de apă; 5) regulator electronic; 6) intrarea apei de alimentare; 7) rezistenfe de reglare prealabilă. produse într'un mediu de presiune şi temperatură înaltă), sunt următoarele: regulatoare termostatice cu o impulsie, cu un termostai influenfat de abaterile nivelului apei; regulatoare termostatice cu două impulsii, cu un termostat influenfat de abaterile nivelului, şi cu un termostat sau cu o membrană diferenfială, influenţată de abaterile consumului de abur; regulaioare electrice cu două impulsii, cu membrane diferenţiale, influenţate de şi ale consumului de abur şi apă. Regulatoarele au acţiune directă sau indirectă, prin intermediul unui servomotor sau al unui sistem de amplificare electronic (v. fig. X). î. ~ Reglarea căldării de abur cu trecere forfată [peryjmpoBaHHe npHMOTOHHoro napc Boro kot-Jia; réglage de la chaudiére (â vapeur) aquatubula-ire â passage forcé; Regelung des Zwangsdurchlauf-dampfkessels; regulating of the water tube boiler with forced passage; kényszeráramlású gőzkazán szabályozása]: Reglare care se efectuează la căldări de abur cu trecere forţată a apei (în circuit deschis), prin modificarea coordonată a trei servomărimi, şi anume a debitului mediu de combustibil introdus în focar, a debitului de aer comburant şi a debitului de apă de alimentare. Reglarea căldării cu trecere forţată, în care apa (care intră pe la extremitatea din spre preîncălzitorul de apă) se vaporizează într'o primă zonă a serpentinei unitubulare a căldării şi se supraîncălzeşte în ultima zonă a acesteia (care are funcţiunea de supraîncălzitor), se obţine prin reglarea presiunii şi a temperaturii aburului supraîncălzit, cari sunt mărimile perturbatorii (v. fig.). Reglarea căldării cu trecere forţată trebue să restabilească aproape instantaneu egalitatea între cererea şi producţia de abur, prin sincronizarea comenzilor de alimentare cu combustibil şi cu apă, deoarece generatorul de abur, fiind uni-tubular.nu poate acumula o cantitate mare de căldură pe care să o restitue la o cerere incidentală. Vitesa de trecere (de mişcare) a apei fiind mare, transferul de căldură dela focar la apă trebue să fie Schema de reglare a căldării de abur cu trecere. Í) conducta de abur; 2) căldare de abur; 3) valvă de reglare a proporfiei apă-combustibil; 4) valvă de reglare a debitului de apă; 5) regulator de alimentare; 6) regulator de combustibil; 7) valvă de reglare a combustibilului (lichid); 8) conductă de combustibil; 9) pompă de alimentare. 385 suficient de rapid, pentru ca cererea de abur pentru consum să fie imediat satisfăcută, evi-tându-se astfel variafii de presiune în conducta de distribufie a aburului. în consecinţă, e necesar ca reglarea procesului de ardere şi reglarea alimentării cu apă să se efectueze simultan, prin sincronizarea acţiunii regulatoarelor respective. — Reglarea procesului de ardere e influenfată de abaterile temperaturii de supraîncălzire (care reprezintă mărimea perturbatoare), aceste abateri provocând modificarea alimentării cu combustibil şi cu aer, pentru a restabili echilibrul dintre cantitatea de căldură produsă în focar şi cantitatea de căldură primită de aburul consumat. Alimentarea cu combustibil a focarului poate fi reglată şi prin abaterile presiunii (ca la căldările cu circulaţie) dar, în acest caz, nu se poate asigura totdeauna menfinerea temperaturii de supraîncălzire. Restabilirea temperaturii aburului supraîncălzit se obfine printr'un regulator de injectare, care comandă un aport de apă (prin injecţie) în supraîncălzitor. Tirajul din focar e reglai prin coordonarea acţiunii regulatorului de presiune cu regulatorul care comandă accesul aerului în focar. — Reglarea alimentării cu apă e influenţată de abaterile de presiune şi nu de variaţia nivelului apei, ca la căldările cu circulaţie, în scopul de a menţine în permanenţă echilibrul dintre consumul de apă şi consumul de abur. Reglarea căldărilor de abur cu trecere se obţine printr'un sistem de reglare constituit, în general, din cinci regulatoare de bază, şi anume: un regulator de presiune, care acfionează concomitent asupra alimentării cu apă şi cu combustibil; un regulator de combustibil, care acţionează, în paralel cu regulatorul de presiune, alimentarea cu combustibil; un regulator de aer, care acţionează asupra ventilatoarelor de alimentare cu aer comburant; un regulator de tiraj, care acţionează asupra ventilatoarelor de gaze de ardere (ventilatoare de depresiune); un regulator de temperatură sau un regulator de injecţie de apă, care comandă temperatura de supraîncălzire prin injecţie de apă. — Regulatoarele folosite au ca organ de sezisare termostate sau manometre diferenţiale; ele acţionează prin servomotoare electrice, amplificarea comenzilor fiind realizată, la căldările moderne, prin cpmenzi electronice. î. Reglarea maşinilor electrice [peryjiapo-BaHHe ajieKTpHnecKHX ManiHH; réglage des machines électriques; Regelung der eiektrischen Maschinen; reguîating of the electric machines; villamos gépek szabályozása]: Reglarea mărimilor caracteristice a!e maşinilor electrice generatoare sau motoare, necesară pentru funcţionarea lor în anumite condiţiuni impuse. Se reglează, de obiceiu, tensiunea generatoarelor şi turaţia motoarelor. . Reglarea tensiunii generatoarelor poate fi manuală sau automată; ea se face prin introducerea in circuitul de excitaţie a reostatelor de excitaţie (v.) sau prin regulatoare (v.). Pentru genera- t I r~Ax> toarele de curent continuu cu excitafia în derivaţie se foloseşte schema de legături din figura alăturată. Când se încarcă generatorul, tensiunea la bornele sale, scade; pentru a restabili tensiunea nominală la borne, trebue mărită excitaţia lui. în acest scop se foloseşte un reostat de excitaţie legat în serie în circuitul de excitaţie şi care, prin micşorarea rezistenţei sale, permite să treacă prin acest circuit un curent de intensitate mai mare, mărind fluxul inductor. Reglarea tensiunii e posibilă numai în porţiunea saturată a caracteristicei în sarcină a maşinii; pentru porţiunea rectilinie, reglarea e instabilă. Prezintă avantajul că, în caz de scurt-circuit, tensiunea devine nulă şi generatorul nu sufere avarii. La generatoarele de curent continuu cu excitaţie separată se poate obţine o reglare a tensiunii într'un interval mai larg. Dacă tensiunea de alimentare a excitaţiei e constantă (acumulatoare, redresoare sau generatoare de excitaţie), se poate varia tensiunea generatorului dela maxim până la valoarea corespunzătoare magnetismului remanent. Penfru evitarea tensiunilor înalte cari se induc în momentul întreruperii reostatului de excitaţie, acestea au contacte cari scurt-circuitează circuitul inductor (v. fig.). Reglarea se face, de obiceiu, urmărind voltmetrul dela tabloul generatorului. Reglarea tensiunii ta generatoarele de curent continuu cu excitafie derivafie. G) generator; Re) reostat de excitafie. f 1 HWWWW ** j Reglarea tensiunii la generatoarele de curent continuu cu excitafie separată. G) generator; RQ) reo-sta! de excitafie. Reglarea tensiunii la alternatoare. G) alternator; Re) reostat de excitafie; E) excitatoare. La alternatoare cari au excitaţie separată, se foloseşte ca sursă un generator special de curent continuu sau, în ultimul timp, un redresor cu vapori de mercur. Reglarea tensiunii lor la borne se face prin generatoare speciale de curent continuu, prin variaţii de curent produse de un reostat 25 386 care se leagă în serie în circuitul de excitafie ai alternatorului, sau printr'un reostat de reglare care influenţează tensiunea generatorului de excitafie şi care serveşte şi la reglarea cu regulatorul automat. Reostatul de reglare are nişte trepte pregătitoare, cari ridică tensiunea dela jumătate din valoarea ei, la valoarea nominală a refelei. Reglarea fină se face la 80% din tensiunea nominală de mers în gol. Reglarea tensiunii alter-natoarelor excitate prin redresoare cu vapori de mercur şi cu comandă prin grilă se face influenfând grila redresorului. La motoarele de curent continuu, tensiunea electromotoare fiind proporfională cu turafia şi cu fluxul magnetic (Ue = kn&), pentru a varia turafia motorului se poate varia, fie tensiunea la borne (practic egală cu tensiunea electromotoare), fie excitafia. Turafia creşte cu tensiunea şi scade cu creşterea excitafiei. Se deosebesc, deci, două feluri de reglări. Reglarea prin variafia tensiunii aplicate la bornele motorului se face cu ajutorul unor reostate, ca şi la pornire (în acest caz, rezis-tenfele sunt de pornire şi de reglare, sistem folosit la motoarele cu excitafia în serie, în special la fracfiunea electrică, de ex. la tramvaie). Aceste reostate consumă însă energie din cauza efectului caloric al curentului şi sistemul e deci neeconomic şi nu se foloseşte decât dacă perioada de reglare e de scurtă durată. Reglarea prin variafia excitafiei se face cu ajutorul unor reostate de reglare legate în serie sau în paralel cu circuitul de excitafie, cari trebue să suporte numai cu-renfii de excitafie relativ slabi şi deci dau o pierdere mică. Se folosesc la motoarele cu exci-tafia separată sau în derivafie. La pornire, reostatul de reglare e scurt-circuitat, penfru ca fluxul inductor Motor serie cu rezistentă de pornire şi de reglare. M) motor serie; E) excitafie; R) rezistenjă de pornire şi reglare. Motor derivafie cu reostat de pornire şi cu reostat de excitafie. M) motor derivafie; E) excitafie; Rp) reostat de pornire; Re) reostat de excitafie. să fie maxim şi deci pornirea să se facă cu vitesă minimă şi cuplu maxim. După pornire, se manevrează reostatul de reglare, până când se obfine turafia dorită. Este important ca înfăşurarea de excitafie să fie legată înaintea reostatului de por- nire, pentru ca tensiunea, şi deci curentul de excitafie, să fie maxime în perioada pornirii. Reglarea turafiei motoarelor asincrone trifazate se face prin mai multe metode curente şi prin* metode speciale. Reglarea prin introducerea de rezistenfe în serie cu înfăşurarea rotorului prezintă desavantajul unui consum de energie, dirv cauza efectului termic al curentului; ea e relativ costisitoare, deoarece reostatul, stând mult timp în circuit, trebue dimensionat larg, iar variafia vitesei depinde de sarcină, fiind cu atât mai mică, cu cât sarcina motorului e mai mică. Această reglare nu poate fi aplicată la motoarele asincrone fără< inele colectoare. Reglarea discontinuă a turafiei se poate face şi prin schimbarea numărului de poli. Din relafia « = 60 ţjp, dintre turafia sincronă nr frecvenfa tensiunii de alimentare / şi numărul de perechi de poli p, rezultă că turafia sincronă e invers- proporfională cu numărul'de perechi depoli. Schimbarea numărului de poli se face cu un comutator special, care schimbă gruparea crestăturilor motorului. Reglarea turafiei prin variafia frecvenfei se poate face continuu; se foloseşte în cazuri excepfionale. Reglarea prin gruparea în-cascadă a două motoare identice, dintre cari rotorul, primului alimentează statorul celui de al doilea, ambele motoare fiind montate pe acelaşi arbore, direct sau prin angrenaje, e discontinuă' prin gruparea în cascadă se obfine aproximativ jumătate din turafia fiecărui motor, dacă ar func-}iona singur şi în aceleaşi condifiuni. Metodele speciale de reglare a turafiei motoarelor asincrone sunt descrise sub Variafia turafieF motoarelor asincrone (v.). î. Reglarea maşinilor motoare [peryjinpo-BâHHe #BHrâTeJieH; réglage des moteurs; Regelung der Motorén; motor reguîating; motorszabályozás]: Reglare efectuată penfru a menfine, la un anumit regim de mers, turafia constantă a arborelui motor al unei maşini de forfă motoare, cu piston sau cu rotor. Prin reglare se realizează stabilitatea în serviciu a maşinii, care e asigurată când curba cuplului motor variază în sens invers cu turafia, când adică dn dM fiind variafia cuplului motor, iar dn fiind variafia corespunzătoare a turafiei; stabilitatea e- cu atât mai mare, cu cât valoarea absolută dn | e mai mare. Prin reglare se reduc sau se suprimă pertur-bafiile în funcfionarea maşinii (abaterile maşinii dela mersul uniform), cari pot fi provocate de cauze interne sau externe). Cauzele interne sunt perturbafiile datorite maselor inerte în mişcare de rotafie, la motoarele cu piston sau cu rotor,, cum şi efectul ciclului energetic şi perturbafiile datorite maselor în mişcare rectilinie-alternativă, la motoarele cu piston. Cauzele externe sunh variafiile cuplului rezistent. Cauzele interne, carr provoacă abateri intraciclice, sunt combătute prin- 387 tr'un sistem moderator (prin echilibrare sau cu ajutorul unui volan); cauzele externe, cari provoacă abateri interciclice, sunt combătute prin folosirea unui sistem de reglare. Echilibrarea serveşte la menfinerea stării de echilibru, pentru solicitări variabile şi mase în mişcare, prin compensarea forfelor inerfiale. Prin echilibrarea acfiunii maselor în mişcare se urmăreşte anularea tuturor forfelor de legătură cari se exercită asupra pieselor maşinii, datorită faptului că aceste piese se găsesc în mişcare, şi se efectuează prin adăugirea sau îndepărtarea din sistem a unor mase, alese şi dispuse convenabil. Echilibrarea poate fi parfială sau totală, după complicaţiile de ordin constructiv, cum şi după dispozifia cilindrilor motorului. Volanul, cu moment de inerfie mare (calat pe arborele motor al maşinii), serveşte la menfinerea unei ţurafii constante Sisfem de reglare „ unei m timpul unui ct- mofoare c când sarcina () organ de reglare. 2) conducts de e constanta, m ge- reg|are; 3) conductă de readucere; nerau se echl- ^ servoelement; 5) instrument de peaza cu volan m§surg. 5) organ de sezisare; 7) ma-motoarele stabile şina de regIat> de putere mare, pentru a egaliza efectele curselor active şi pasive ale ciclului lor; la motoarele de vehicule, acfiunea volanului e înlocuită (aproape complet) de acfiunea maselor în mişcare ale vehiculului. Sistemul de reglare (v. fig.), care uneori e un regulator simplu, serveşte la stabilirea unui regim de echilibru determinat, între puterea motorului şi puterea necesară (cerută de consumator), când ultima variază, adică Pm = Pc + ^q, unde Pm e puterea motorului, Pc e puterea necesară, iar £ q e suma pierderilor (în s'stemul de antrenare). Reglarea se poate efectua, fie prin variafia în mărime a agentului motor, fie prin modificarea puterii consumate. 1. Reglarea motorului cu abur, cu piston [peryjinpoBaHHe napoBoro nopuiHeBoro abh-raTejIfl; réglage de la machine â vapeur â piston; Regelung der Kolbendampfmaschine; piston steam engine regulating; dugattyús gőzgép szabályozása]: Reglare pentru menfinerea turafiei, prin restabilirea echilibrului dintre cuplul motor şi cuplul rezistent, când unul dintre acestea variază. La motoarele stabile se cere ca turafia să fie constantă la orice sarcină, pentru a evita ambalarea motorului când sarcina scade, respectiv scăderea turafiei când sarcina creşte. Abaterile admisibile ale turafiei sunt următoarele^ • cca. 0,5% la sarcină constantă; 1,5% ia variafie de maximum 25% a sarcinii; 4% la trecerea dela plină sarcină la mersul in gol; 5% la anularea bruscă a sarcinii. Cele mai mari abateri se admit la motoarele cari antrenează pompe sau maşini de lucru, iar cele mai mici, la motoarele cari antrenează generatoare electrice. Când cuplul rezistent (sarcina) variază, se restabileşte echilibrul dintre cuplul motor şi cel rezistent prin modificarea presiunii medii (adică prin modificarea ariei diagramei ciclului), variind gradul de admisiune al aburului în cilindru sau presiunea aburului (prin laminare) în conducta de aak'cfie a aburului dela căldare la camera de distribufie a motorului (reglând secfiunea acestei conducte cu ajutorul unui regulator). — Reglarea prin laminare(v. fig.), care e folosită mai ales la mofoare de putere I) regulator de tuiafie centrifug; 2) manşonul regulatorului (servoelement); 3) angrenaj de acfionare a regulatorului; 4) mecanism cu pârghii; 5) clapetă de reglare. mică sau la motoare cu sarcină aproape constantă, e însofită de pierderi cari sunt cu atât mai mari, cu cât supraîncălzirea aburului e mai mică. — Variafia gradului de admisiune a aburului, adică a cantităfii de abur introduse în cilindru în fiecare cursă (la presiune şi temperatură constantă), se obfine cu ajutorul unui regulator care acfionează asupra distribufiei. Deoarece pierderile de energie sunt minime şi regimul de funcfionare e mai economic (consumul de abur fiind proporfional cu sarcina motorului), această reglare ecea mai mult folosită. La reglarea motoarelor cu abur, cu piston, se folosesc regulatoare cu manşon, cu resort, etc. Regulatoarele cu acfiune directă trebue să poată comanda valva de reglare a presiunii sau organele distribufiei exterioare (modificarea excentricităţii şi a decalajului distribuţiei, rotirea tijelor sertarelor, modificarea poziţiei culisei de distribuţie, etc.); oricare dintre aceste regulatoare acţionează prin forţe de inerţie, cari depind de turaţia motorului, şi cari, pentru o anumită turaţie, sunt în echilibru cu alte forţe cari depind de pozifia servoelementului regulatorului (de ex. contragreutate, forfa unui resort). Regulatoarele se aleg cu un grad de insensibilitate (v.) atât de mare, încât să nu fie influenfate de abaterile intraciclice ale turafiei motorului, cari sunt preluate de volan; în caz contrar, regulatorul ar primi câte două impulsii inutile la fiecare ciclu energetic, şi acestea ar provoca perturbafii înfuncfiona-rea motorului — şi chiar fenomene de rezonanfă. 25* 388 Când cuplul motor variază, se acfionează asupra regimului de funcfionare al căldării de abur. în general, capacitatea de producţie orară a căldării (respectiv suprafafa de încălzire) se alege astfel, încât să acopere cererea de abur a motorului, fără pericol de epuizare (v.). î. Reglarea motorului cu ardere internă [peryjmpoBaHHe #BHraTejiH BHyTpeHHero cropaHHiî; réglage du moteur a combustion intérieure; Rec^elung des Verbrennungsmotors; reguîating of the internai combustion motor; belsőégésű motor szabályozása]: Reglare efectuată pentru restabilirea, într'un anumit regim de serviciu al motorului, a egalităfii dintre valorile absolute ale cuplului motor şi ale cuplului rezistent, când unul dintre ele variază. Reglarea diferă după destinafia şi după lipul constructiv al motoarelor. La motoarele stabile, prin reglare se urmăreşte menţinerea turafiei la o valoare aproximativ constantă, ceea ce se numeşte reglare de mers; la motoarele de vehicule, prin reglare se urmăreşte, fie menfinerea turafiei la diferite valori de regim prestabilite (reglare de mers continuă), fie evitarea depăşirii unei turafii maxime admise (reglare de maxim sau de siguranfă) sau a unei turafii minime necesare. 2. ~ de mers [peryjinpoBaHHe xo/ţa; ré-gíage de marche; Regelung des Maschinengangs; reguîating of the machine working; gépjárat-sza-bályozás]: Reglarea motoarelor stabile, pentru a menţine turafia lor la o valoare aproximativ constantă, când turafia motorului are tendinţa de a creşte sau de a descreşte, datorită unor cauze externe sau interne. Reglarea de mers a motoarelor stabile e necesară, deoarece cuplul rezistent poate varia oricum, neexistând vreo corelafie între variafiile cuplului motor şi ale celui rezistent (de ex. la motoarele de antrenare a pompelor, motoarele din centralele termoelectrice, etc). La motoarele stabile obişnuite, reglarea de mers serveşte la menfinerea gradului de nere-gularitate între limitele determinate de caracte-risticeje în serviciu; la motoarele stabile cu autoreglare, cum sunt unele motoare electrice (cari absorb energia electrică necesară pentru învingerea cuplului rezistent), reglarea serveşte la îmbunătăfirea gradului de neregularitate. a, ~ de mers, continuă [n0CT0HHH0e pe-ryjmpOBaHHe xo/ţa; réglage conţinu de marche; stetige Regelung des Gangs; continuous regula-ting of the working; folytonos járat szabályozása]: Reglarea motoarelor mobile (de vehicule), pentru a menfine turafia la diferite valori determinate de regimurile de mers ale vehiculului, necesare şi stabilite în prealabil. Diferitele tu-rafii de regim ale motorului sunt comandate, de obiceiu, de conducătorul vehiculului, după carac-teristicele căii şi după condiţiunile de utilizare a vehiculului. Trecerea dela un regim de turaţie la altul se poate obţine prin variaţie în trepte, (de ex. la motoarele Diesel de locomotive cu transmisiune electrică, sau la motoare electrice de tracfiune) sau continuă (de ex. la motoare cu ardere internă, de automobile). Comanda schimbării turafiei se efectuează direct (de ex. prin accelerator) sau indirect (prin dispozitive de reproducere). La reglarea continuă de mers trebue să se fină seamă, în special, de promptitudinea reglării, care depinde de gradul de sensibilitate S al regulatorului: n în care n este turafia corespunzătoare regimului de mers, iar şi n şi q\ < q5, astfel încât proporfia de combustibil în amestec se reduce. 2. ~ motorului cu amestecător [peryjiapoBa-HHe ra3 3B0r0 ABHraTejItf; réglage du moteur a gaz; Regelung des Gasmotors; regulating of the gas motor; gázmotor szabályozása]: Reglare a unui motor cu gaz, cu eîectroaprindere, care se poate obfine, fie menfinând constantă presiunea medie indicată a ciclului, fie variind presiunea medie indicată la o valoare necesară (corespunzătoare regimului care trebue impus motorului). — In primul caz se asigură modificarea convenabilă a turafiei, solufie care e folosită la motoarele de antrenare a pompelor cu debit şi presiune invariabile, etc. în cazul al doilea, care e cel mai des întâlnit în practică, se modifică presiunea medie prin reglare calitativă, cantitativă, intermitentă, sau mixtă. Reglarea calitativă consistă în variafia dozajului amestecului combustibil-aer, prin modificarea proporfiei de combustibil, astfel încât încărcătura cilindrului să rămână (aproape) constantă, compresiunea fiind menţinută constantă. Această reglare se obfine prin laminare, cu ajutorul unei clape montate pe conducta de combustibil, sau prin variafia gradului de admisiune a gazului (variafia duratei de alimentare a motorului). —Reglarea calitativă prezintă avantajul unei simplicităfi constructive, dar şi desavantajul că, prin diluarea amestecului, se reduce vitesa de ardere şi se produc arderi întârziate (mai ales la puteri mici), şi că, deci, randamentul scade (v. fig. II). Se foloseşte în special la motoare în doi timpi, la variafii mici în jurul puterii nominale a motorului, deoarece, în acest caz, compresiunea motorului rămâne neschimbată şi vitesa de ardere e pufin influenfată. Diagramele ciclului la reglarea calitativă. II-A) diagrama ciclului penfru dozajul nominal; Il-B) diagrama ciclului pentru un dozaj mai sărac. 390 Reglarea cantitativă Consistă în variafia încărcăturii cilindrului, modificând concomitent şi îu acelaşi sens proporfia de combustibil şi de aer, pentru a menfine dozajul constant. Reglarea se efectuează prin laminare, cu ajutorul unei clape montate pe conducta generală de admisiune a amestecului sau prin câte o clapă montată pe conducta de admisiune a fiecărui cilindru, sau prin variafia gradului de admisiune. în primul Diagramele ciclului ia reglarea cantitativă prin laminare, pa) presiunea la sfârşitul cursei de admisiune, !a încărcătura (amestecul combustibil-aer) nominală a cilindrului; pj presiunea la sfârşitul cursei de admisiune, la încărcătură redusă prin laminare; p) presiunea atmosferică. caz, greutatea amestecului este cu atât mai mică, cu cât laminarea este mai energică (v. fig. ///), ceeace înseamnă că presiunea amestecului aspirat în cilindru descreşte, când gradul de laminare creşte, adică RT P- Sc G, în care p e presiunea medie, R e constanta gazelor perfecte, T e temperatura absolută, S e suprafafa pistonului, c e cursa şi G e greutatea gazelor. în cazul al doilea, se admite în motor o cantitate de amestec la presiune constantă a aerului şi JS a gazului, până la o valoare anumită (x) din lungimea cursei pistonului (v. fig. /V), adică G = (Kc+S*)T, în care Vc e volumul camerei de combustie, S e suprafafa pistonului, Diagrama ciclului la’reglarea cantitativă prin variafia gradului de admisiune. Pa) Presiunea la -sfârşitul cursei de X e porfiunea din admisiune, la încărcătura (amestecul lungimea cursei co- combustibil-aer) nominală a cilindru- respunzatoaregra- presiunea la sfâ lful cursei dului de admisiune , 3 de compresiune, la încărcătură redusă prin variafia gradului de admisiune; x) porfiune din lungimea de cursă, corespunzătoare gradului de admisiune. şi Y e densitatea aerului. — Avantajele reglării cantitative consistă în faptul că aprinderea amestecului cu dozaj constant se realizează uşor, la orice încărcare. DesavantajeJe acestei reglări sunt: compresiunea variază cu încărcarea, astfel încât randamentul termic e mic la încărcări mici, iar la supraîncărcări există pericolul aprinderilor spontane (autoaprindere) sau premature; presiunile maxime în cilindru obosesc motorul şi micşorează regularitatea în serviciu; presiunea în cilindru poate să scadă atât de mult (până la 0,3 at) la încărcări mici, încât să se deschidă supapa de evacuare * în timpul fazei de admisiune, provocând diluarea amestecului combustibil-aer cu gaze de ardere. Reglarea intermitentă consistă în suprimarea, pentru o anumită perioadă, a alimentării motorului, dozajul fiind menfinut constant. Astfel, la sarcini mai mici decât cea nominală, presiunea medie şi cuplul motor sunt cu atât mai mici, cu cât suprimarea alimentării motorului a durat mai mult. — Avantajul reglării consistă în faptul că gradul de compresiune şi dozajul rămân neschimbate în timpul ciclurilor active, când randamentul şi arderea sunt satisfăcătoare. Desavantajul consistă în neregularitatea funcfionării (intercalarea de cicluri moarte între cicluri active); din această cauză se foloseşte numai la unele motoare mici (de maximum 50 CP), echipate cu volan greu şi la cari nu e necesară o turafie riguros constantă. Reglarea mixtă consistă în combinarea reglărilor cantitative şi calitative, adică î modificarea atât a proporfiei de combustibil, cât şi a greutăfii totale a amestecului. Reglarea se realizează, fie prin reglarea simultană (la toate sarcinile) a dozajului şi a greutăfii amestecului, fie prin reglarea separată a acestora; în ultimul caz, se face o reglare cantitativă până la o anumită valoare a sarcinii, ceea ce asigură aprinderi şi arderi satisfăcătoare, iar apoi se trece la reglarea calitativă. în general, în motoare se institue, în prealabil, o valoare a dozajului şi a greutăfii amestecului corespunzătoare funcfionării optime la sarcina 1 2 Reglarea mixtă. V) reglare separată a gazului şi a aerului; VI) reglare simultană a gazului şi aerului; î) curent de gaz; 2) curent de aer; 3) supapă de admisiune, dublă, comandată de regulator; 4) supapă de admisiune; 5) cilindru; 6) piston; 7) clapetâ pentru amestec comandată de regulator; 8) clapetă pentru aer comandată de regulator. obişnuită a motorului. Pentru reglarea mixtă se folosesc dispozitive şi instalafii reprezentate schematic în figurile de mai sus (v. fig. V şi VI). Sin. Reglarea motorului cu gaz. î. Reglarea motorului cu gaz: Sin. Reglarea motorului cu amestecător (v.). 2. Reglarea motorului Diesel [peryjinpOBa-HH6 #H3eJIbHoro ^BHraTeJIH; réglage du moteur Diesel; Regelung des Dieselmotors; reguîating of the Diesel motor Dieselmotor-szabályozás]: Reglarea motorului cu autoaprindere, care se obfine £rin modificarea dozajului amestecului combustibil-Jaert variind debitul de combustibil injectat în cilindru. Această reglare calitativă se efectuează diferit, după cum motorul e cu injecfie pneumatică {insuflare) sau cu injecfie hidraulică (injecfie mecanică). La motoarele cu injecfie pneumatică, cari sunt, In general, motoare cu compresor stabile, e preferabil ca reglarea să se obfină prin modificarea debitului de combustibil şi a presiunii aerului de insuflare. Această dublă reglare e necesară pentru limitarea după nevoie a consumului de energie, deoarece energia necesară pulverizării variază Jinear cu cantitatea de combustibil injectat (adică cu sarcina) şi pâtratic cu turafia motorului. Reglarea debitului de combustibil injectat în motor se obfine, fie prin modificarea cursei pistonului pompei de alimentare, fie prîn modificarea duratei de aspirafie efectivă a pompei de alimentare. Penfru reglarea debitului se foloseşte un regulator antrenat de arborele de distribufie, care -acfionează prin intermediul unui cuplaj preregla-bil. La reglarea duratei de aspirafie se folosesc pompe cu debit mai mare decât debitul de injecfie (1,5-**3 ori), ceea ce prezintă un avantaj constructiv (deoarece, debitul de injecfie fiind mic, construcfia pompei e costisitoare), şi prin reglare se menfine deschisă supapa de aspirafie şi un interval de timp din cursa de refulare, astfel încât o parte din combustibilul refulat de pompă se întoarce în rezervor; în general, se recomandă ca reglarea să fie astfel efectuată, încât combustibilul să fie trimis de pompă, la injector, în timpul cursei de expansiune sau la începutul cursei de evacuare, pentru ca — la o înţepenire eventuală a supapei de aspirafie a pompei — combustibilul în exces să poată fi evacuat prin supape de evacuare a motorului şi să se evite astfel aprinderi premature. La motoarele cu injecfie mecanică (hidraulică), combustibilul e introdus în motor cu ajutorul unei pompe de injecfie (de aceea, această alimentare se numeşte şi injecfie mecanică), ceea ce permite reglarea debitului ciclic de combustibil prin următoarele procedee: variafia cursei pistonului pompei şi introducerea în cilindrul motorului a întregii cantităfi de combustibil refulat de pistonul pompei; laminarea curentului de combustibil admis în pompă, printr'o supapă reglabilă, montată pe feava de aspirafie; variafia, în timpul cursei de debitare (a pompei), a cantităfii de combustibil refulat de pompă, prin descărcarea excesului de combustibil (care intră în camerele de refulare ale elementelor pompei de injecfie, dar care nu corespunde regimului de mers al motorului). Reglarea debitului prin reglarea cursei pistonului se foloseşte la pompe cu cursă variabilă, cari, după felul mecanismului de acfionare a pompei, pot fi: pompe cu mecanism cu pârghie de comandă articulată într'un punct mobil (sistem Ganz-Jendrassik), la care cursa activă (de debitare) a pistonului pompei e provocată de un resort de rapel (deci presiunea de injecfie e independentă de turafia motorului), iar cursa pasivă (de aspirafie a combustibilului în pompă) e provocată de o pârghie de comandă (v. fig. /), care, la un capăt, e acfionată de cama de distribufie şi la celălalt capăt e articulată într'un punct a cărui pozifie depinde de pozifia unei pene de reglaj (legată de_ un regulator), astfel încât — deoarece pârghia de comandă apasă asupra resortului de rapel — cursa pistonului pompei variază cu pozifia penei de reglaj; pompe cu mecanism cu pârghie de comandă articulată într'un punct fix (v.fig. //), la cari cursa activă a pistonaşului e provocată de pârghia de comandă (cu rolă), care la un capăt e acfionată de cama de distribufie şi la celălalt capăt e articulată într'un punct fix, şi care comandă mişcarea pistonaşului prin intermediul unei tije cu pozifie variabilă (legată de un regulator), astfel încât cursa pistonaşului depinde de pozifia acestei tije; pompe cu mecanism cu pană intermediară (v. fig. III), la cari cursa activă variază după pozifia unei pene interpuse între camă şi tija pistonaşului şi care e acfionată de un regulator; etc. Reglarea debitului prin descărcarea unei cantităfi de combustibil refulat de pistonaşul pompei se foloseşte la pompele cu cursă constantă (pompe cu reflux variabil), cari, după modul de descărcare, pot fi: pompe cu pistonaşe rotitoare distribuitoare (sistem Bosch), la periferia cărora sunt practicate canale elicoidale (v. fig. /V), debitul pompei fiind reglat prin rotirea pistonaşelor cu ajutorul unei tije de reglare cu cremalieră (legată la un regulator), astfel încât combustibilul în exces poate fi descărcat din camera de refulare; pompe cu supapa de aspirafie antrenată de o tijă acfionată de un excentric (v. fig. V), care e legată la tija pistonaşului pompei şi a cărei pozifie poate fi instituită manual sau reglată automat (de un regulator), debitul pompei fiind reglat prin variafia momentului în care supapa se aşază pe scaunul său (până în acest moment excesul de combustibil e descărcat din camera de refulare — şi debitarea începe numai după momentul închiderii acestei supape); etc. La pompele de injecfie cu mai multe elemente de pompă, pentru motoare cu mai mulfi cilindri, reglarea fiecărui element de pompă e diferită, după pozifia pompei fafă de motor (respectiv, fafă de fiecare cilindru). Reglarea debitului pompelor de injecfie, sistem Ganz-Jendrassik. }) spre injector; 2) organ de refinere (cu bile); 3) supapă de refulare; 4) dela rezervorul de combustibil-motor; 5) piston; 6) camă de comandă; 7) pârghie de comandă; 8) pârghie oscilantă (de injecfie); 9) resort de rapel; 10) rolăde comandă; 11) pană de reglare. 392 Penfru a evita ca motorúi să se ambaleze şi să depăşească vitesa maximă admisă când cuplul rezistent descreşte, sau ca motorul să se oprească i I I' Reglarea pompelor de injecfie cu mecanism cu pârghie de comandă articulată într'un punct fix. 1) spre injector; 2) supapă de refulare; 3) cameră de refulare; 4) supapă de aspirafie; 5) dela rezervorul de motorină; 6) piston; 7) resort de rapel;8) bară de reglare; 9) pârghie de comandă, articulată; 10) pârghia cu rolă inferioară, deplasabilă; H) articulaţie; 12) rolă; 13) camă de comandă. Reglarea pcmpelor de injecfie cu mecanism cu pană intermediară. 1) spre injector; 2) supapă de refulare; 3) cameră de refulare; 4) supapă de aspirafie; 5) dela rezervorul de motorină; 6) piston; 7) resort de rapel; 8) rolă; 9) pană intermediară; Í0) bară de reglare; 11) camă de comandă. când valoarea cuplului rezistent devine prea mare, se foloseşte un regulator care poate îndeplini funcfiunea de limitor de vitesă, de maxim sau cari funcţionează la sarcini şi turafii variabile. La motoarele stabile (de ex. la motoarele grupurilor motopompe, pentru centrale termoelectrice) se I Reglarea pompei de injecfie sistem Bosch. I) resort de rapel; 2) supapă de refulare; 3) orificiu de aducere a combustibilului motor; 4) piston; 5) cremalieră; 6) cilindru de pompă; 7) tijă de reglare; 8) manşon de reglare. Reglarea pompei de injecfie prin descărcarea unei cantităfi de combustibil, t) spre injector; 2) supapă de refulare; 3) cameră de refulare; 4) supapă de aspirafie; 5) dela rezervorul de motorină; 6) pisfon; 7) resort de râpei; 8) tijă de comandă; 9) excentric; Í0) rolă; 11) camă de comandă. efectuează, în general, o reglare de mers, pentru menfinerea turafiei la o valoare aproximativ constantă. La motoarele de vehicule (de ex. la mo- sr Regulator limitor de vitesă, cu mecanism cu pârghii şi mase grele, a) pozifie de repaus; fa) pozifie penfru regim de turafie; 1) pedelă de accelerare; 2) mecanism cu pârghii; 3) m se grele. de minim; acest regulator poate fi comandat printr'un mecanism cu pârghii şi mase (v. fig. VI) sau printr'un releu pneumatic (v. fig. VII). Reglarea calitativă prin modificarea debitului pompei se foloseşte la motoare Diesel fără compresor; ea e avantajoasă mai ales la motoarele toarele penfru autovehicule, nave, locomotive, etc.), afară de reglarea de mers, se efectuează reglarea de mers continuu şi reglarea de maxim (v.); dacă motorul e alimentat de o pompă al cărer debit descreşte cu turafia (de ex. pompa cu reflux variabil, sistem Bosch), la mersul în go! e 39$ necesară şi o reglare de minim (v.), pentru a evita oprirea motorului când turafia scade sub o anumita limită. Reglările de maxim şi de minim pot Regulator limitor de vitesă cu releu pneumatic, î) filtru de aer; 2) releu pneumatic; 3) feavă de aspirafie a motorului; 4) mecanism cu pârghii; 5) pedală de accelerare; 6) cameră cu membrană; 7) tijă de reglare; 8) pompă : de injecfie. fi obfinute prin regujatoare separaie sau printr'un regulator combinat. La motoarele Diesel în doi timpi se deosebesc reglare asimetrică şi reglare simetrică. î. Reglare asimetrică [acHMMöTpHHecKoe pe-ryjIHpOBaHHe; réglage asyméfrique; asymmetri-sche Regelung; asymmetrical regulating; aszime-trikus szabályozás]: Reglare a unui motor cu autoaprindere (Diesel) în doi timpi, la care orificiul de Reglare prin supapă de evacuare. t) bloc-cilindru; 2) fantă de baleiaj; 3) supapă de evacuare; 3’) arbore cu came; 4) colector de baleiaj; 5) colector de evacuare; 6) orientarea curentului de fluid; 7) piston. Reglare prin pistoane opuse. Í) bloc-cilindru; 2) fantă de baleiaj; 3) fantă de eva- cuare. evacuare se deschide înaintea celui de admisiune şi se şi închide înaintea orificiului de admisiune. Această reglare se poate realiza prin diferite procedee, şi anume cu supape de evacuare, cu pistoane opuse, cu supapă rotativă, cu valvă de refinere: procedeul cu supape de evacuare,, dispuse în culasa motorului, cari se reglează independent de mişcarea pistonului (v. fig. /); procedeul cu două pistoane opuse şi decalate, dispuse în acelaşi cilindru, dintre cari unul controlează fantele de baleiaj, iar celălalt fantele de evacuare (v. fig. II); procedeul cu supapă rotativă, situată la exteriorul fantei de baleiaj, la care acest orificiu* (practicat la acelaşi nivel sau mai sus decât fanta de evacuare) se deschide concomitent sau înaintea fantei de evacuare, dar gazele de ardere nu pot pătrunde în colectorul de baleiaj, deoarece supapa rotativă este închisă în acest moment (începutul admisiunii — baleiajului — se stabileşte prin reglarea supapei rotative şi se produce după deschiderea fantei de evacuare, la timpul necesar pentru ca presiunea din cilindru să scadă până la valoarea presiunii de baleiaj); procedeul cu valvă de refinere situată în colectorul de baleiaj la exteriorul fantei de baleiaj, la care admisiunea (baleiajul) se deschide concomitent cu fanta de evacuare. La ultimul procedeu (v. fig. III), când fanta de baleiaj e deschisă de piston, presiunea gazelor din cilindru închide valva de refinere şi gazele de ardere nu pot pătrunde în coledorul de baleiaj; după deschiderea fantei de baleiaj, presiunea din cilindru scade repede şi, când devine egală cu presiunea de baleiaj, valva se deschide şi începe baleiajul. 2. ~ simetrice [cHMMeTpnqecKoe peryjmpo-BaHHG; réglage symétrique; symmetrische Rege-lurig; symmetrical regulating; szimetrikus szabályozás]: Reglare a unui motor cu autoaprindere (Diesel) în doi timpi, la care orificiul de evacuare se deschide înaintea celui de admisiune (în cursa pistonului dela punctul mort exterior spre cel interior) şi se închide în urma acestuia (în cursa pistonului dela punctul mort interior spre cefc exterior). Acest sistem de reglare prezintă des-avantajul că o parte din aerul de baleiaj introdus în cilindru se pierde, prin orificiul de eva- Reglare prin valvă de refinere. 1) bloc-cilindru; 2) fantă ds baleiaj-3) colector de baleiaj; 4) valvă de refinere; 5) fantă de evacuare; 6) orientarea curentului fluid. 394 •cuare, în intervalul de timp dintre închiderea ori-ficiului de admisiune şi a celui de evacuare. De asemenea, motorul cu reglare simetrică nu poate fi -supraalimentat, deoarece orificiul de evacuare e deschis pe toată durata în care compresorul refulează aerul în cilindru. î. Reglarea tensiunii în refelele electrice [pe-ryjiBpoBaHHe HanpnîKeHHH b 3jieKTpH4ecKHx €eTHX; réglage de la tension dans les réseaux électriques; Spannungsregelung in den elektri-schen Netzen; tension reguîating in the electric nets; feszültség szabályozása villamos hálózatokban]: Reglarea la valoare constantă a tensiunii electrice efective în refele. în distribuţia la tensiune constantă, receptoarele electrice au nevoie de o anumită tensiune efectivă la borne, penfru a -funcţiona în condifiuni optime. Variaţiile de tensiune sunt provocate de variaţia sarcinilor, de exemplu de creşterea sarcinii pentru iluminat la anumite ore seara, conectarea şi deconectarea electromotoarelor mari, scoaterea de sub tensiune a substa-tiuniîor în caz de avarii în reţea, de reparaţiile planificate ale maşinilor din centrale, de modificarea regimurilor de funcfionare ale centralelor, de deranjamente în (inii, etc., de ieşirea din funcţiune a unor grupuri din centrale în caz de avarie, etc. Dacă A U e amplitudinea variaţiilor de tensiune in punctul II al reţelei (v. fig. /), purtând şi ten- I .3 0' -------------P*—* --------------- , , Pierderea de tensiune în refea, -a) rejeaua electrică; b) schema cădeiilor de tensiune în refea; Un) tensiunea nominală în II; Ur) ridicarea de tensiune fa|ă de tensiunea nominală în II; Us) scăderea de tensiune fafă de tensiunea nominală în II; A U) variafia de ensiune în II; /ajb,//}) linie corespunzătoare sarcinii minime; I a2b2ll«) linie corespunzătoare sarcinii maxime. siunea nominală a receptorului în acel punct Un, se determină variaţiile de tensiune Ur şi Us. Dacă Ur şi Us ies din limitele regimului normal de funcţionare a receptorului, e necesară reglarea de tensiune. Pentru cazurile de avarie se admite însă o anumită înrăutăţire a condiţiunilor de transmisiune a energiei în privinţa tensiunii, a frecvenţei, etc. Tensiunea în reţele se reglează prin reglarea tensiunii la barele colectoare ale centralelor, prin .redistribuirea puterilor reactive în reţea, prin trans- formatoare şi regulatoare de tensiune şi prin modificarea parametrilor reţelei. în reţelele puţin desvoltate şi alimentate dela o singură centrală, tensiunea se reglează prin reglarea tensiunii generatoarelor centralei. La mărirea sarcinii, se ridică tensiunea la bare, iar la micşorarea ei se scade această tensiune, după un grafic de tensiuni întocmit în prealabil. în reţelele desvoltate şi alimentate dela o singură centrală, acest procedeu e nesatisfăcător, din cauza căderilor de tensiune diferite, până la diferitele receptoare. în reţelele mari, alimentate de mai multe centrale, se ridică şi se scade concomitent tensiunea la toate centralele sistemului. Pierderea de tensiune într'o linie depinde de puterea reactivă transmisă pe linie, cu atât mai mult, cu cât secţiunea conductorului e mai mare. Modificând deci repartiţia pe linii a puterilor reactive transmise în reţea, se modifică pierderile de tensiune şi deci se poate regla tensiunea reţelei. Modificarea repartiţiei puterii reactive se obfine prin compensatoare sincrone (motoare sincrone funcfionând în gol, supraexcitate), şi prin condensatoare statice cari, montate în apropierea receptoarelor şi debitând în reţea putere reactivă inductivă, suprimă transmisiunea acesteia prin reţea şi micşorează deci căderea de tensiune. Deoarece condensatoarele sunt numai generatoare de putere inductivă, se mai folosesc, penfru consumul puterii inductive, reactoare, adică bobine cu inductivitate mare. Se pot folosi împreună, atât condensatoare, cât şi reactoare (v. fig. II). Compensatoarele sincrone se pot folosi ca generatoare sau consumatoare de energie reactivă inductivă (după cum sunt supraexcitate sau sub-excitate), adică pot con- jj tribui atât la ridicarea, . cât şi la scăderea tensiunii. Ele reglează ien-siunea continuu; pot ridica tensiunea dela zero, ceea ce importă la încercarea liniilor şi a staţiunilor; con- î tribue la menţinerea stabilităţii funcţionării în paralel a centralelor; prezintă pierderi de energie relativ mari (1,8--'5,5% din puterea nominală); COStul lor specific de in- Reglarea tensiunii în refe-stalaţie creşte CU micşo- lele electrice prin condensa-rarea puterii. Condensa- toare statice (c) şi reactoare toarele statice funcţio- (Re); AT) autofransformator nează numai ca genera- reglabil sub sarcină; L) linie, toare de putere reactivă; pot numai să scadă tensiunea şi o reglează în trepte; au pierderi de energie relativ mici (0,2”*0,6%) şi independente de sarcină; costul lor specific de instalaţie e practic independent de putere. — în trecut se foloseau, în aceleaşi scopuri, şi compensatoare asincrone. Reglarea tensiunii se poate obţine şi prin redistribuirea sarcinilor reactive între centrale, dar 395 aceasta e posibilă numai dacă centralele au rezerve mari de putere reactivă. Reglarea tensiunii prin transformatoare se poate face fiindcă transformatoarele mari au prize de reglare a tensiunii de ±2X2,5%, iar cele mici, de ± 5%. Comutarea prizelor pentru reglarea tensiunii se poate face numai la mersul în gol, adică implică deconectarea transformatorului. Aceasta se foloseşte deci la schimbarea sarcinilor unor mari categorii de consumatori, odată cu schimbarea anotimpurilor. — Pentru reglarea permanentă a tensiunii se folosesc transformatoare speciale, cu reglarea tensiunii sub sarcină, în funcfiune de indicafiile unui voltmetru racordat la bare, şi în funcfiune de graficul de tensiune. Transformatoarele de acest tip se execută cu dispozitivul de reglare montat în interior, sau cu ajutorul unor transformatoare speciale de reglare, separate. Reglarea poate fi automată, prin comandă cu releuri speciale, sau manuală. Transformatoarele speciale, cu reglare longitudinală şi transversală, modifică, pe lângă tensiune, şi defazajul fazelor, ceea ce duce la o distribufie mai economică. Regulatoarele de inducfie (v.) se construesc, pentru o putere de trecere de 500---750 kVA şi penfru tensiuni până la 15 kV.. Prezintă următoarele desavantaje: decalează tensiunea reglată fafă de cea primită (dacă nu se folosesc regulatoare de inducfie duble); costul relativ mare, consumul mare de putere reactivă inductivă; aplicabilitatea numai la liniile de tensiune relativ joasă. Prezintă avantajele posibilităfii unei reglări lente şi continue şi posibilitatea de utilizare la curenfi de mare intensitate. Reglarea tensiunii, prin modificarea parametrilor refelei, se poate efectua când anumite sectoare sunt formate din linii cari funcfionează în paralel. Dacă tensiunea la barele colectoare e prea înaltă, se deconectează una dintre liniile în paratei; impe-danfa dublându-se, pierderea de tensiune creşte şi deci tensiunea Ja receptoare scade. Această operafiune e legată însă de siguranfa alimentării receptoarelor. Un mijloc mai bun se obfine prin legarea în serie pe fază a unor condensatoare statice cari compensează, în măsura dorită, reactanfa inductivă (v. fig. III şi /V). Se foloseşte pentru linii până la 30 kV. E indicată la sarcini cari variază brusc (laminoare). Nu se foloseşte reglarea tensiunii prin redistribuirea puterii active, fiindcă numărul şi dispozi-fia centralelor depind de sursele energetice, şi construirea de centrale suplementare pentru re-glareatensiunii nu e justificată din punctu! de vedere economic; redistribuirea sarcinilor active între centrale, fafă de cele stabilite prin calcule economice, duce la înrăutăfirea funcfionării refelelor electrice. Alegerea dispozitivelor de reglare a tensiunii depinde, în mare măsură, de condifiunile de reglare a tensiunii, de costul de investifii şi de exploatare. t. Reglarea turbinei cu abur [peryjrapoBa-HHe napOBOH TypŐHHbi; réglage de la turbine a vapeur; Regelung der Dampfturbine; regulating of the steam turbine; gőzturbina szabályozás]: Reglare efectuată pentru restabilirea unei turafii sau a unei presiuni de consemn, prin restabilirea ega-lităfii P^P^+E# dintre puterea debitată de turbină Pt şi puterea cerută de consumator Pc, in-cluziv pierderile 2q. Reglarea se efectuează astfel, încât să fie satisfăcute următoarele condifiuni: să se menfină turafia, la sarcină (consum) constantă, respectiv variabilă (de ex. la turbinele cari antrenează generatoare electrice); să se menfină puterea constantă, în regim stafionar, pentru o sarcină constantă (de ex. la turbinele cari antrenează compresoare); să se asigure adaptarea rapidă a puterii turbinei la variafiile de sarcină. Deoarece reglarea se realizează prin restabilirea egalităfii dintre puterea turbinei şi sarcină (puterea cerută de consumator), e necesar să se varieze puterea turbinei P = Q (/^ — /Jyj, / 632, ceea ce se poate obfine variind debitul Q sau căderea termică 1{ — Ie, unde e entalpia aburului la intrarea, Ie e entalpia aburului la ieşirea din turbină şi 7} e randamentul. Dacă se modifică debitul aburului Q, fără a schimba starea sa inifială, variafia greutăfii aburului influenfează starea finală a aburului şi deci căderea termică se schimbă. Dacă se modifică direct căderea termică, schimbând starea inifială a aburului prin laminare şi păstrând aceeaşi secfiune de trecere în turbină, se produce şi o schimbare a viteselor de curgere, a debitului şi a randamentului. Astfel, după felul mărimii care se modifică, se deosebesc: reglare prin laminare, reglare prin admisiune, reglare combinată, reglare prin derivafie. Reglarea prin laminare (v.fig. la) e o reglare calitativă, care se efectuează prin modificarea secfiunii de trecere a aburului, cu ajutorul unui obturator (moderator), înainte de intrarea în statorul turbinei (în general, admisiunea în turbină se face printr'o valvă de laminare, mai rar prin două valve). La această reglare, căderea termică variază, deoarece prin laminare se modifică presiunea aburului la intrarea în turbină. Când sarcina se micşorează, odată cu scăderea presiunii aburului prin laminare, se reduce şi cantitatea de abur care intră în turbină, cum rezultă din relafia în care a e un coeficient care depinde de sec- o---------------\\ Reglarea tensiunii reţelei. /II) condensatoarele statice, în serie, introduse pe linie; JV) diagrama polară corespunzătoare. 396 tiunea conductei de intrare a aburului, Ti e temperatura aburului la intrarea în stator, pi şi pe (ata) sunt presiunile la intrarea şi la ieşirea abur-rului din stator. Dar, deoarece secţiunea de trecere a aburului prin turbină rămâne aceeaşi şi vitesa aburului e mai mică, puterea turbinei scade. Când sarcina creşte, laminarea se reduce progresiv şi, deoarece presiunea aburului creşte şi secfiunea de trecere prin turbină rămâne aceeaşi, puterea turbinei creşte. Acest sistem te ti Scheme de reglare ale turbinei cu abur. ia) reglare prin laminare; /b) reglare combinată; Ic) reglare prin derivafie exterioară; Id) reglare prin derivafie interioară; pi) presiunea aburului la intrare; pe) presiunea aburului la ieşire; s) cameră de supraîncărcare. de reglare e cel mai mult folosit, datorită simpli-cităfii sale, dar ei prezintă desavantajul că randamentul scade mult la debite mici de abur, deoarece prin laminare (închiderea obturatorului) variază vitesa absolută a aburului la intrarea în rotor şi vitesa relativă a aburului nu mai rămâne tangentă la paletele rotorului. Reglarea prin admisiune e o reglare cantitativă, care se efectuează prin închiderea totală a unui număr de canale de admisiune a aburului în turbină. La această reglare, debitul de abur variază cu sarcina, dar presiunea de admisiune în turbină rămâne constantă; astfel, vitesa relativă a aburului e tangentă la paletele rotorului unei turbine monorotor, respectiv la paletele primului rotor al turbinelor polietajate. Acest sistem de reglare asigură un consum specific de abur (kg/kWh) mai mic decât la reglarea calitativă, când sarcina descreşte, dar la turbine cu mai multe etaje prezintă desavantajul că, după primul rotor, vitesele relative nu mai sunt tangente la paletele celorlalte rotoare, deoarece e dificil să se realizeze constructiv variafia admisiunii aburului la toate rotoarele. De aceea, la turbine polietajate, randamentul descreşte odată cu sarcina fiindcă, pe când greutatea aburului scade cu sarcina, admisiunea la celelalte rotoare — afară de primul — rămâne constantă. în practică, canalele primei coroane de stator se grupează, fiecare grup de canale fiind alimentat dintr'o cameră de abur separată, care e legată printr'o valvă cu conducta principală de abur; când. turbina e supraîncărcată, toate valvele sunt deschise, iar când sarcina descreşte, se închid succesiv valvele camerelor de abur. Reglarea cantitativă poate fi folosită la orice turbină, afară de turbina cu reacfiune. Reglarea combinată (v. fig. I b), care e o reglare calitativă şi cantitativă, se efectuează prin laminarea curentului de abur care alimentează un grup de canale, celelalte canale fiind închise sau deschise succesiv. Când sarcina descreşte, regulatorul acfionează atât valva de laminare, cât şi una din valvele de grup (celelalte valve rămânând complet deschise), obfinându-se o variafie aproape continuă a puterii turbinei; după închiderea completă a camerei de abur respective, regulatorul acfionează, însă, valva camerei de abur care urmează. Când sarcina creşte, regulatorul acfionează pe rând valvele camerelor de abur, cari se deschid succesiv. La această reglare, starea aburului în diferite puncte ale turbinei se schimbă prin laminare, iar când se închid sau se deschid succesiv alte canale, se modifică simultan debitul de abur admis în turbină. Turbinele cu reglare combinată au un randament mai bun decât cele cu reglare prin laminare, deoarece pierderile prin laminare afectează numai o parte din debitul de abur şi anume fracfiunea care trece prin camera de abur a cărei valvă efectuează laminarea. Se foloseşte la toate turbinele, afară de turbinele cu reacfiune. Reglarea prin derivafie (v. fig. /c), care se foloseşte mai ales la turbine polietajate cu reacfiune, se efectuează prin aducfie de abur la una sau la mai multe camere de supraîncărcare, situate după primul etaj al turbinei. La această reglare, admisiunea aburului în camera de supraîncărcare serveşte la ridicarea puterii dela valoarea economică' până Ia valoarea nominală, toate canalele primului etaj al turbinei fiind alimentate printr'o singură valvă (v. fig. II şi III). Când sarcina creşte peste valoarea economică, valva e complet deschisă şi se introduce abur în camera de supraîncărcare, la o presiune mai joasă decât cea dela intrarea în ajutajele primului etaj (pentru a asigura scurgerea unei cantităfi suficiente de abur în primele etaje); în acest caz, deşi debitul se micşorează până la camera de supraîncărcare, după această cameră debitul creşte (deoarece presiunea aburuiui creşte prin aport de abur proaspăt, iar secfiunea de trecere a aburului e mai mare la etajele superioare) şi puterea turbinei se măreşte. Când sarcina scade sub valoarea economică, reglarea se obfine prin laminarea efectuată cu ajutorul valvei montate la conducta principală de admisiune, ceea ce înseamnă că pierderile sunt mari (ca la orice reglare prin laminare). Randamentul optim al acestei reglări corespunde puterii economice a turbinei. Acest tip de reglare se numeşte şi regiare prin derivafie exterioară. Reglarea prin derivafie poate fi dependentă sau independentă. — La reglarea dependentă 397 {v. fig. H) se foloseşte un singur regulator principal (de turaţie), care comandă concomitent închiderea sau deschiderea valvelor celor două Reglare prin derivafie, dependentă, a unei turbine cu condensafie. 3) regulator principal de turafie; 2) manşonul regulatorului; 3) regulator de presiune; 4) servomotor hidraulic; 5) etaj de înaltă presiune; 6) etaj de joasă presiune; 7) valvă de -alimentare; 8) spre instalafii auxiliare; 9) cameră de supraîncărcare; 10) condensator. etaje ale turbinei, după variafia cantităfii de abur consumate în servicii auxiliare (instalafii industriale, încălzit), adică după variafia presiunii din camera de supraîncărcare. — La reglarea independentă (v. fig. III), fiecare etaj al turbinei are câte un regulator (de turaţie, respectiv de presiune), ast- m Reglare prin derivaţie, independentă, a unei turbine cu condensafie. 7) regulator de turafie; 2) manşonul regulatorului; 3) servomotor hidraulic; 4) etaj de înaltă presiune; 5) etaj de joasă presiune; 6) regulator de presiune; 7) cameră de supraîncărcare; 8) condensator. fel încât variafia cantităfii de abur consumat în servicii auxiliare influenfează numai regulatorul etajului de joasă presiune. Uneori, reglarea prin derivafie se efectuează şi la turbine cu canale grupate şi alimentate din camere de abur separate, prin valve de grup (v. fig. I d), în care caz în camera de supraîncărcare se aduce abur printr'o conductă de deri-vafie, ramificată după valva montată pe conducta principală de abur sau dintr'un etaj (de obiceiu din primul etaj şi, uneori, dintr'un etaj intermediar). Astfel, când sarcina creşte peste valoarea economică, puterea turbinei se măreşte prin aport de abur în camera de supraîncărcare; când sarcina descreşte sub valoarea economică, se efectuează reglarea prin admisiune. Acest tip de reglare se numeşte reglare prin derivafie interioară. Reglarea poate fi directă sau indirectă, după cum se realizează prin acfiunea nemijlocită a regulatorului sau prin intermediul unui servomotor. La comanda directă (v. fig. /V), când sarcina scade, manşonul (2) al regulatorului (î) se ridica, datorită creşterii turafiei, şi pârghia (ab) se roteşte în jurul punctului de articulafie (c), astfel încât supapa (4) se deschide şi aburul intră în turbină (cu presiunea p- şi temperatura tj); regulatorul e antrenat de arborele turbinei, printr'un mecanism (3) cu rofi dinfate conice sau cu angrenaj-melc. Reglarea directă se foloseşte la turbine mici (50“'60 kW) şi tăfii constructive. La comanda indirectă (cu servomotor), pentru acfionarea organelor de distribufie a aburului de către regulator se folosesc mecanisme stereome-canice (cu pârghii articulate) sau hidromecanice, cum şi transmisiunea hidrodinamică. Reglarea directă a turbinei cu abur. prezintă avantajul simplici- Reglare indirectă, cu mecanisme slereomecanice, eturbinei cu abur. La comanda prin mecanisme stereomecanice (v. fig. V), când sarcina scade, manşonul (2) se ridică, datorită creşterii turafiei, şi pârghia (abc) se roteşte în jurul punctului de articulaţie (c), 398 astfel încât distribuitorul (5) deschide accesul uleiului în camera de sus (Kt) a servomotorului (7); la coborîrea pistonului (8), tija inferioară a acestuia închide supapa (9) a admisiuni aburului (la presiunea pj şi temperatura t^) în turbină, iar tija superioară a pistonului (8) coboară punctul de articula{ie (c)f ceea ce provoacă revenirea distribuitorului în pozifia mijlocie (prin rotirea pârghiei abc în jurul articulaţiei a). Când sarcina creşte, manşonul (2) al regulatorului (Í) coboară şi, prin coborîrea pisfonaşului distribuitorului (6), uleiul pătrunde în camera de jos (K2) a servomotorului, ceea ce provoacă deschiderea supapei (9); tija superioară a pistonului (8) înaltă punctul de articulaţie (c) al pârghiei (abc), care se roteşte în jurul punctului (a), şi pistonaşul distribuitorului (6) revine în pozifia mijlocie. Reglarea cu servomotor serveşte la stabilirea rapidă a unui nou regim de sarcină, fără oscilafiî, şi menfine turafia de regim cu abateri de cca ±3%; deoarece pistonul (6) e echilibrat de presiunea uleiului în camera sertăraşului (K0), pentru deplasarea acestui piston e necesară o forfă mică, iar forfa necesară pentru deschiderea supapei (9) depinde de dimensiunile pistonului (8) şi de presiunea uleiului (care e de 3"*12 at) dată de pompa de uleiu (4). Acţionarea regulatorului se face printr'un mecanism (3) cu rofi conice sau cu angrenaj-melc. Reglare indirectă, cu mecanism hidromecanic, cu servomotor reversibil. 1) regulator centrifug; 2) arbore motor al turbinei; 3) pompă de uleiu; 4) conductă de uleiu; 5) contragreutate; 6) supapă de distribufie a uleiului; 7) conductă de uleiu la palierele de reazem; 8) sertăraşul distribuitorului; 9) servomotor; Í0) rolă de presiune; 11) camă; 12) supapă de grup; 13) pârghia regulatorului. La comanda cu mecanisme hidromecanice (v. fig. VI), folosită la turbine cu reglare prin admisiune (pe grupe), organul de acfionare e un servomotor reversibil cu palete (9). Când sarcina variază, regulatorul (datorită variafiei turafiei) deplasează sertăraşul (8), care asigură trecerea uleiului sub presiune (care vine dela pompa cu angrenaje (3) spre servomotor, unde acfionează pe~ una dintre fefele paletelor, după caz; astfel se pune în mişcare arborele servomotorului (9), care comandă deschiderea sau închiderea supapelor de grup, prin intermediul camelor (I 1). Restabilirea pozifiei medii a sertăraşului se obfine prin cama (11), care acfionează asupra pârghiei regulatorului. La comanda hidrodinamică, deplasarea pistonului servomotorului e provocată de presiunea uleiului, care e proporţională cu pătratul turaţiei/ uleiul fiind refulat de o pompă antrenată de arborele turbinei. în sistemul hidrodinamic cu pompă cu angrenaje (v. fig. VII), curentul de uleiu refulat de pompa (4) e ramificat, astfel încât o parte Reglare cu comandă hidrodinamică. i) sertăraş distribuitor; 2) regulator; 3) arborele turbinei; 4) pompă de uleiu; 5) rezervor de uleiu; 6) filtru de uleiu; 7) robinet de distribufie pentru sistemul de reglare; 8) supapă de siguranfa (presiunea uleiului); 9) robinef de distribuţie pentru sistemul de ungere; 10) servomotor; 11) resort de echilibrare; 12) orificiu de scurgere; Í3) valvă de reglare 3»3burului; 14) intrarea aburului dela căldare; 15) abur spre turbină. din uleiu ajunge la servomotor (10), iar'cealaltă parte e deviată spre sistemul de ungere al turbinei. Când sarcina creşte, manşonul regulatorului (2) ridică sertăraşul (1) — solidarizat cu acest manşon — care închide parţial orificiul (12), şi presiunea uleiului în servomotor se măreşte, ceea ce provoacă deplasarea ascendentă a pistonului* acestui servomotor (Í0); prin deplasarea pistonului, tija acestuia deschide supapa (Í3) de admisiune a aburului şi debitul de abur se măreşte, adică puterea turbinei creşte. — în sistemul hidrodinamic cu pompă cu palete (v. fig. VIII), numif Kirov, pompa e alimentată cu uleiu dintr'o cameră A (săgeţile indică numai circuitul fluid de reglare), iar curentul de uleiu refulat de pompă e ramificat, astfel încât o parte ajunge în camera B, iar cealaltă parte e deviată (printr'un ejector) spre răcitorul de uleiu (11); uleiul din camera B* a cărui presiune variază cu turaţia turbinei, acţio- 399 Reglare hidrodinamică, sistem Kirov. 1) servomotoare; 2) conductă de uleiu spre servomotor; 3) sertăraş distribuitor; 4) feavă de curgere a uleiului spre camera A; 5) supapă de închidere a uleiului; 6) regulatorul presiunii de uleiu; 7) dispozitiv de pornire; 8) rezervor de uleiu; 9) dela paliere; 10) spre paliere; 11) răcitor de uleiu; 12) ejector de uleiu; 13) arborele turbinei. nează sertăraşul (3) în sus sau în^ jos, astfel încât se deschid orificiile de trecere a uleiului spre servomotoare (Í), respectiv se închid (în acest ultim caz, uleiul se scurge prin feava 4 în camera A). Când sarcina creşte, presiunea uleiului din camera B se reduce şi sertăraşul (3) coboară, ceea ce asigură trecerea uleiului spre servomotoare (l)f care provoacă deplasarea ascendentă a pistoanelor lor şi deschiderea supapelor de admisiune a aburului în turbină, a-dică mărirea puterii acesteia. Deschiderea sau închiderea orificiilor de trecere a uleiului spre servomotoare se reglează prin modificarea tensiunii resorturilor. Reglarea prin laminare se foloseşte când interesează simplicitatea construcfiei, de exemplu la turbinele de mică putere sau la turbine cu sarcină constantă. Reglarea prin admisiune (pe grupe) se foloseşte când variafiile de sarcină sunt mai mari şi căderea termică disponibilă e mai mică, de exemplu la turbine de medie şi de mare putere sau la turbine cu contrapresiune şî cu prelevare de abur. Mărimile principale cari influenfează reglarea sunt: turafia (regulator de turafie), presiunea de abur sau presiunea de refulare a maşinii de forfă generatoare antrenafe de turbine (regulator de presiune), debitul de abur sau de fluid al maşinii antrenafe (regulator de debit), cina’ totală a refelei şi cu frecvenfă' refelei, respectiv cu turafia turbinei, fiecare agregat turbogenerator va fi încărcat diferit, aşa cum rezultă din caracteristica statică de reglare (v.fig. IX); agregatele cu caracteristicele mai pufin înclinate, vor fr încărcate mai mult la aceeaşi variafie a turafiei, iar agregatele cu caracteristicele mar înclinate vor fi mar pufin influenfate de variafia sarcinii în refea. Prin sincronizarea reglării (v.), fiecărei pozifii a maşonului regulatorului sau a sertăraşului de reglare (la sistemul Kirov) îi corespund o anumită turafie şi o anumită putere a turbinei. Fig. /X-a reprezintă variaţia turafiei în funcfiune de puterea la arborele turbinei, turafia fiind limitată între turafia nQ la mers în gol (corespunzătoare puterii P0) şi turafia nm la plină sarcină (corespunzătoare puterii Pm). Gradul de neregularitate al reglării se exprimă prin relafia: Caracteristicele statice de reglare ale turbinei, n) turafie; P) putere; n0) turafie la mers în gol; nn) turafie nominală; nm) turafie la plină sarcină. puterea la arborele turbinei (regulator de putere, regulator isodin). Când mai multe grupuri turbogeneratoare funcfionează cuplate pe o refea a cărei frecvenfă trebue menfinută constantă, reglarea trebue să fie isodromă. în raport cu sar- 5=100-2- «o + nn sau prin relafia: 5=100- dacă se face următoarea aproximafie pentru turaţia nominală: nn— */2 (n0 +»w). Curba ^reprezintă relafia n = i (P) la creşterea sarcinii, iar curba a'b' o reprezintă la descreşterea sarcinii; diferenfa dintre aceste curbe depinde de gradul de insensibilitate al reglării. La turbinele cu abur se alege 0 = 4—6%. Gradul de insensibilitate al reglării se exprimă prin relaţia s = 100 —— , nn în care A ne diferenfa dintre ordonatele curbelor ab şi a'b\ Acesta depinde de jocurile (funcţionale şi de uzură) la articulafiile pârghiilor, de inerfia manşonului regulatorului, de frecări, etc. La turbinele cu abur trebue ca 0,5%. Variafia bruscă a turafiei nu poate depăşi valoarea Arc = s«/100. Dar variafia bruscă a sarcinii depinde de curba caracteristică statică de reglare şi de puterea turbinei, fiind mai bruscă pe porţiunile cu pantă mai pufin înclinată ale acestei 400 curbe; caracteristica statică de reglare (curba aibi în fig. /X-b) se poate deplasa, cu ajutorui ^incronizatorului între poziţiile extreme ab şi a'b'. sau cu transmisiune hidrodinamică (v. fig. X/). Regulatoarele de presiune sunt, de obiceiu, cu membrană, plană sau ondulată. Regulatoarele de tu- X-a) sincronizator cu resort de compresiune; X-b) sincronizator cu şurub; X-c; sincronizafor cu punci de osciiafie variabil; Í) regulator centrifug; 2) servomotor; 3) distribuitor; 4) resorf de compresiune; 5) tub cu şurub; 6) punct de osciiafie. La turbogenerafoare cari debitează energie -electrică pe o refea comună, frecvenfa constantă «a refelei se realizează prin menfinerea constantă a turafiei generatoare-lor sincrone, respectiv a furafiei turbinelor. 1 Când sarcina variază 4 y ^de ex.cu AP), dacă yPTj sistemul de reglare nu ^ cuprinde un sincroni- | zator, turafia tuturor | turbinelor variază; prin ^ folosirea sincronizato-rului (v. fig. X), se poate deplasa caracteristica statică a uneia dintre turbine, şi deci acea turbină va 'funcţiona cu altă turafie nx, fiind descărcată sau încărcată cu toată variafia de sarcină AP. Astfel, sin-cronizatorul permite aiât schimbarea tu r a -fiei turbinei la sincronizare, cât şi schimbarea sarcinii turbinei, la frecvenfă constantă în refea. Când turbinele au reglare dublă, de turafie şi de presiune, regulatoarele trebue să acţioneze simultan Reglarea turbinei cu regulator de turafie cu comandă isodroma. O) punct de osciiafie; Í) resort de readucere; 2) regulator de turafie, centrifug; 3) manşonul regulatorului; 4) distribuitor; 5) servomotor hidraulic; 6) organ de reglare a turbinei. asupra aceloraşi servomărimi, pentru ca efectul reglării să nu fie anulat prin acfiuni mutuale. Turbinele cu condensaţie, cuplate cu generatoare electrice cari debitează pe o reţea comună, au, de obiceiu, numai regulatoare de turaţie pentru reglarea puterii. în general, se folosesc regulatoare de turaţie centrifuge, cu comandă alodromă sau isodromă, cu mecanisme stereomecanice sau hidromecanice, raţie suni legate de regulatoarele pe presiune dintr'un mecanism, care permite un raport de modificare între aceste mărimi. M Reglarea turbinei cu regulatoare de turafie şi de putere (acfionare stereomecanică). Í) resorf de readucere; 2) regulator centrifug de turafie; 3) distribuitor; 4) servomotor hidraulic; 5) organ de reglare a turbinei; 6) regulator de putere. Grupurile turbogeneratoare pot fi echipate cu regulatoare de putere în locul regulatoarelor de turaţie; în acest cal reglarea turbinei e comandată de instrumentele de măsură electrice ale generatorului electric (v. fig. XII şi XIII). Protecţiunea contra ambalării turbinei, când regulatorul principal funcţionează defectuos, se obţine printr'un regulator secundar limitor de turaţie, care închide admisiunea aburului, la depăşirea turaţiei maxime admise. Regulatorul limiior de 401 furafie esíe, de obiceiu, un regulator centrifug, cu mecanisme stereomecanice (v. fig. XIV) sau [hidromecanice (v. fig. XV). XBL Reglarea turbinei cu regulator de putere şi de turafie (acfionare hidraulică), 1) conexiune la refeaua electrică; 2) regulator de putere cu instrumente electrice; 3) organ de reglare (admisiunea aburului); 4) conductă de uleiu; 5) turbină; 6) generator electric; 7) regulator de turafie. Turbinele marine, datorită stabilităţii funcfionării {din cauza formei curbelor caracteristice ale cu- Regulator limitor de turafie, cu mecanisme stereomecanice. 1) regulator limitor; 2) clichet cu opritor; 3) robinet de reglare a admisiunii aburului; 4) spre turbină; 5) resort antagonist; 6) mecanism de reglare prealabilă. plului motor şi rezistenţei), nu au nevoie de regulatoare, ci numai de limitoare de turafie şi de presiune (v.). După felul turbinei reglate se deosebesc următoarele reglări: î. Reglarea turbinei cu abur de acumulare [per-yJIHpOBaHHe TypÖHHhl C aKKyMMyJIHIţHOHHblM napOM; réglage de la turbine a vapeur d'accumu-lation; Regelung der Speicherdampfturbine; regulating of the accumulation steam turbine; gőztáro-iású turbina szabályozása]: Reglare care consistă în- menfinerea la valoare constantă a puterii tur- binei, prin variafia debitului de abur de acumulare Pentru reglare se folosesc un regulator de turafie (tahimetric) şi regulatoare limitoare de presiune, pentru aburul de acumulare şi aburul viu; se foloseşte, de asemenea, un regulator limitor pentru funcfionare în paralel, dacă turbina de acu- Regulator limitor de turafie cu mecanisme hidromecanice. Í) regulator limitor; 2) pârghie cofiţă; 3) clichet cu opritor; 4) pârghie de comandă; 5) resort antagonist; 6) piston distribuitor; 7) cameră de uleiu din sistemul de reglare; 8) intrarea uleiului; 9) ieşirea uleiului; Í0) cameră de uleiu din sistemul de ungere. mulare lucrează în paralel cu alte tipuri de turbine. Regulatorul de turaţie comandă atât accesul aburului viu, cât şi cel al aburului de acumulare. Când sarcina creşte, regulatorul fahimetric comandă deschiderea moderatorului (supape de admisiune) de abur viu şi al moderatorului (supape de admisiune) de abur de acumulare, şi cât timp presiunea aburului viu este invariabilă, regulatorul limitor de presiune al aburului viu nu intervine în procesul de reglare a aburului de acumulare; dacă presiunea aburului viu scade, regulatorul limitor de presiune de abur viu închide moderatorul respectiv, dar regulatorul limitor al aburului de acumulare rămâne deschis. Regulatorul limitor al aburului de acumulare intervine, când presiunea acestui abur e apropiată de presiunea din primul etaj al turbinei — pentru a evita ca aburul din turbină să se scurgă în contracurent în acumulatorul de abur. Regulatorul limitor de funcţionare în paralei serveşte la modificarea gradului de deschidere a moderatorului de abur de acumulare, dacă presiunea acestui abur descreşte atât de mult, încât provoacă reducerea puterii debitate de turbina de acumulare. 2. ~ turbinei cu abur de emisiune [peryJiH-poBaHHe TypŐHHbi c Bbix/ionHbiM napoM; réglage de la turbine a vapeur d'échappement; Rege-iung der Abdampfturbine; regulating of the exhaust steam turbine; fáradtgőz-turbina szabályozása]: Reglare care consistă în adaptarea la condifiunile. 402 de serviciu a puterii turbinei, prin variaţia aportului de abur viu, menţinând turafia constantă. La această turbină se folosesc un ragulator da turafie (tahimetric) şi un dispozitiv de corectare. Regulatorul comandă atât accesul aburului de emisiune, cât şi al aburului viu de aport. Când sarcina creşte, regulatorul măreşte deschiderea, întâi a moderatorului aburului de emisiune, şi apoi a moderatorului aburului viu. Când sarcina descreşte, regulatorul închide parfial, întâi moderatorul aburului viu şi apoi moderatorul aburului de emisiune; dacă aburul de emisiune devine suficient pentru o sarcină parfială, regulatorul deschide moderaforul aburului de emisiune şi închide moderatorul de abur viu, astfel încât puterea să nu fie influenfată. Dispozitivul de corectare serveşte la modificarea raportului dintre aburul de emisiune şi aburul viu, prin acfiunea asupra moderatorului de abur viu, când presiunea acestuia variază. î. Reglarea turbinei cu contrapresiune [pery-JiHpoBaHHe TypŐHHbi c npoTHBOflaBJieHHeM; réglage de la turbine a contrepression; Regelung der Gegendruckturbine; reguîating of the coun-ter-pressure turbine, reguîating of the backpres-sure turbine; ellennyomású gőzturbina szabályozása]: Reglare care consistă în adaptarea la condifiunile de serviciu a puterii turbinei şi a presiunii din conducta de contrapresiune, menfinând constante turafia şi presiunea de evacuare a aburului din turbină (aburul evacuat din turbină fiind condus, prin conducta de contrapresiune, într'o refea termi că de consum, de ex. pentru termo-ficare sau pentru instalafii de uscare). La această turbină (v. fig.) se foloseşte, fie un regulator de contrapresiune, fie un regulator de tu- rafie (tahimelric). — Când reglarea e provocată de Schema de reglare a turbinei cu con-abaterije de pre- trapresiune. siune din conducta regulator de turafie; 2) manşonul de contrapresiu- reguiatorului; 3) pompă de uleiu; ne» datorita va- ^ distribuitor; 5) servomotor; 6) su-riafiei consumului pap§ deadmisiune a aburului; 7) regu-de abur din re- jafor presiune; 8) intrarea aburu-feaua termică de ,ul în furbină; 9) ieşirea abtîrului din consum, regulato- furbin§< rul de contrapresiune comandă deschiderea sau închiderea supapelor de reglare a debitului de abur care traversează turbina; astfel, deoarece puterea turbine? depinde de debitul de abur (care traversează turbina), vitesa trebue să fie menfinută constantă prin mersul sincron al alternatorului, care e antrenat de turbină şi care e cuplat la refeaua electrică. Când reglarea é provocată de abaterile turafiei turbinei, datorită creşterii sarcinii, regula- torul tahimetric comandă închiderea supapelor dereglare a debitului de abur care traversează turbina; această reglare se efectuează numai când excesul de abur, care depăşeşte cantitatea de abur corespunzătoare puterii instantanee a turbinei, poate fi folosit (prin trecerea directă a aburului dela căldări în refeaua termică de consum). Reglarea prin contrapresiune şi prin turafie nu pot fi efectuate simultan. 2. ~ turbinei cu prelevare [peryjinpoBaHHe TypŐHHbl OTŐOPOM napa; réglage de la turbine â soutirage; Regelung der Anzapfturbine; regulat-ing of the tapped turbine; gőzelvételes turbina szabályozása]: Reglare care consistă în adaptarea la condifiunile de serviciu a puterii turbinei şi a cantităţii de abur prelevat, menfinând constante turafia şi presiunea la priza de prelevare (v.fig.). I cfb 0- 1— Í 1 r 5 / 7 ... A / © , Reglarea turbinei cu prelevare. Í) regulator de presiune; 2) regulator de turafie centrifug; 3) pană de reglare prealabilă; 4) tijă de acfionare;. 5) pârghie de comandă; 6) căldare de abur; 7) supapă de admisiune a aburului; 8) turbină cu prelevare; 9) robinet d ? prelevare; fO) condensator; 1f) conductă de impuls. La această turbină se folosesc un regulator de turafie şi un regulator de presiune; de asemenea,, e necesar un dispozitiv automat de scurt-circui-tare şi un regulator de siguranfă. Când reglarea e provocată de abaterile turafiei turbinei, datorită creşterii sarcinii, regulatorul de turafie deschide mai mult, atât moderatorul principal de debit (supapă de acces a aburului în turbină), cât şi moderatorul de priză (prin care aburul trece din zona amonfe în zona aval de priza de prelevare); dacă moderatorul de priză nu ar fi deschis concomitent cu moderaforul principal, presiunea în conducta de prelevare ar creşte. Când reglarea e provocată de creşterea presiunii din conducta de prelevare, datorită variafiei consumului de abur prelevat, regulatorul de presiune deschide mai mult moderatorul principal de debif şi închide parfial moderatorul de priză; astfel, puterea desvoltată de cele două zone ale furbiner (amonfe şi aval) rămâne constantă, dar presiunea din conducta de prelevare creşte. Regulatorul de 403 siguranfa asigură închiderea totală a moderatorului principal de debit, când sarcina turbinei scade brusc, ceea ce evită deversarea aburului din conducta de prelevare în zona aval de priză, ca şi ambalarea turbinei. Dispozitivul de scurt-circuitare permite trecerea directă a aburului dela căldare în conducta de prelevare, când sarcina turbinei descreşte mult şi cantitatea de abur prelevată (dela priza de prelevare) ar fi mult prea mică fafă de consumul necesar. î. Reglarea turbinei de condensafie [peryJiH-poBaHHe KOHAeHcaiţHOHHOH TypÖHHbi; réglage de la turbine a condensation; Regelung der Kon-densationsturbine; regulating of the condensation turbine; kondenzációs gőzturbina szabályozása], V. sub Reglarea turbinei cu abur. 2. Reglarea turbinei hidraulice [peryjiHposa-HHe rHApaBJraqecKOH TypÓHHbi; réglage de la turbine hydraulique; Regelung der Wasserturbine; regulating of the water turbine, regulating of the hydraulic turbine; vízturbina szabályozása]: Reglare efectuată pentru restabilirea turafiei prescrise, indiferent de sarcină, adică pentru restabilirea legalităfii în care Pt e puterea turbine1» Pc e puterea cerută, iar Y>q e suma pierderilor. Funcfionarea optimă a turbinei şi distribufia energiei produse (în general, turbinele hidraulice antrenează generatoare electrice, şi deci e'nergia produsă e energie electrică) reclamă menfinerea turafiei turbinei la o valoare aproximativ constantă. Dacă se folosesc alternatoare sincrone, trebue să se fină seamă de relafia 60/ p în care n e turafia turbinei, / e frecvenfă refelei, p e numărul de perechi de poli ai alternatorului sincron. Gradul de neregularitate (în %) al reglării e n —rtj, unde nQ e turafia la mersul în goi şi ript turafia în plină sarcină. Gradul da neregularitate poate fi modificat, prin acfionare manuala sau automată (cu comandă alodromă sau isodromă). De obiceiu, Sare următoarele valori: ^<1 % la industrii textile sau de precizie; dr<2% la refele electrice de uz comun; d<5% la industrii alimentare, de prelucrare a lemnului, de exploatare minieră, etc. Gradul de încărcare al turbinei e JjtIi 9 Pn ' unde Pi şi Pţ sunt puterile turbinei ia începutul şi la sfârşitul reglării, iar Pn e puterea nominală a turbinei. Astfel, gradul de neregularitate al reglării e ef=9&, S fiind gradul de neregularitate al regulatorului. Abaterea instantanee specifică a turafiei se determină din relafia * â —---------» în care ne şi ni sunt valorile maximă şi minimă pe cari le atinge turafia în timpul reglării, iar nn e turafia nominală. Cifra de inerfie e T,-_ unde GD3 e momentul degirafie al corpurilor în mişcare de rotajie, şi Pn e puterea nominală a turbinei hidraulice. La turbine deschise, cu aspirator scurt, Ţj^0,7; în acest caz, de exemplu pentru valorile q>=+1, +0,5, +0,25, se poate obfine a =+0,20, +0,09, +0,04. Coeficientul de creştere a presiunii e v_ ^Pmax H ‘ unde kpmax e creşterea maximă de presiune în timpul reglării şi H e înălfimea de cădere. Reglarea e mai dificilă la turbine alimentate prin conducte forfate lungi, deoarece la începutul reglării se produce o creştere a presiunii (în loc de scădere), datorită loviturilor de berbec. Pentru X se admit următoarele valori: X^0,5, dacă //<150 m; X^0,3, dacă //>150m. Pentru reglare se folosesc regulatoare de turafie (de ex. regulatoare centrifuge), alodrome sau isodrome, în general cu înregistratoare tahigrafice. Regulatorul de turafie e antrenat de arborele motor al turbinei, printr'un mecanism cu elemente flexibile (mecanism cu rofi de transmisiune şi curea) sau rigide (mecanism cu rofi dinfate); organul de acfionare e, în cazul reglării indirecte (care e aproape general), un servomotor hidromecanic, cu uleiu sub presiunea de 5—20 ats (refulat de o pompă, de obiceiu, cu rofi dinfate). La reglarea turbogeneratoarelor cuplate în paralel, regulatoarele de turafie sunt echipate cu un schimbător de turafie (cu telecomandă), care permite repartizarea sarcinilor între turbine şi reglarea frecvenfei refelei alimentate de aceste grupuri; repartifia sarcinilor se face finând seamă de raportul dintre turafia de mers în gol şi turafia în sarcină nominală a fiecărei turbine. De obiceiu, se admit sporuri de turafie de 10—20%, când sarcina se reduce cu cca 50%, sau sporuri de turafie de 15---20 %, când turbina e neîncărcată. Aceste turafii depind nu numai de gradul de insensibilitate al regulatorului (care e de0,5"*2%), ci şi de momentul de girafis al corpurilor în mişcare (GD2). La turbinele cu conducte forfate lungi, pentru evitarea loviturilor de berbec la închiderea bruscă a apei din conducta de aducfie (provocată de regulatorul de turafie), se foloseşte, fie un regulator de presiune (acfionat de regulatorul de turafie), fie un dispozitiv de deviere parfială a vinei de apă (deflector). 26* 404 în unele cazuri reglarea, ca şi pornirea sau legarea în paralel a turbogenerafoarelor, se efectuează automat, prin comandă centralizată. în alte cazuri, când turbina antrenează un generator de reglare automată a excitafiei, ea nu are un regulator individual, turafia variind cu sarcina (la mers în gol, are turafia de ambalare admisă); reglarea generatorului de excitafie se face astfel, încât tensiunea grupului electrogen să poată fi menţinută aproximativ constantă, la o variaţie de 0-"100 % a sarcinii. Uneori turbinele hidraulice sunt înzestrate cu dispozitive de siguranţă, cari opresc automat turbina, când se depăşeşte o anumifă turaţie şi când regulatorul nu funcţionează dintr'o cauză oarecare (v. fig.). Dispozitiv de siguranfă la turbine. 1) robinet de reglare; 2) servomotor; 3) dispozitiv de înză-vorire; 4) curea de antrenare a regulatorului; 5) dispozitiv de acfionare a înzăvoririi; 6) rolă de comandă; 7) pozifia rolei de comandă la ruperea curelei (când regulatorul nu funcfionează). Reglarea se efectuează, fie prin varierea (reglarea) debitului de apă care trece prin turbină, fie prin adaptarea puterii consumafe la puterea sursei (prin frânarea arborelui motorului sau prin introducerea unor rezistenţe electrice în circuitele electrice). î. Reglarea turbinei hidraulice prin variaţia debitului [peryjrapoBaHHe rHflpaBJiHHecKofi Typ-ŐHHbinyTeMH3MeHeHHH pacxoAa; réglage de la turbine hydraulique par la variation du debit; Regelung der Wasserturbine durch Anderung der Ausflufjmenge; reguîating of the water turbine by variation of output; vízturbina-szabályozás folyadékmennyiség változtatással]: Reglare efectuată prin variaţia debitului de apă, pentru a desvolta puterea necesară, cerută de consumator. Puterea turbinei (P), în cai putere, fiind P = Q//f7j/75, rezultă că ea poate fi variată variind debitul Q, când înălţimea de cădere H e constantă (ţ fiind densitatea apei, iar tj, randamentul turbinei). Reglarea se obţine ţinând seamă de caracte-risticele turbinei şi de particularităţile întregii instalaţii hidraulice (hidroelectrice), dela priza de apă până ja maşinile de forţă alimentate cu energie. în acest scop se iau în consideraţie condiţiunile locale de exploatare, reţeaua de conducte forţate, dispoziţia camerei de echilibru, efectul loviturilor de berbec şi felul reglării. Organele de reglare obişnuite sunt distribuitoare, deflectoare şi compensatoare. Măsurarea vitesei se efectuează cu un fahimetru antrenat, fie de arborele turbinei, fie prin transmisiune electrică; în ultimul caz, se foloseşte, de obiceiu, un motor asincron cu alunecare mică, alimentat dela reţea sau de un alternator magnetoelecfric. Deoarece, în general, turbina e cuplată cu un alternator, se foloseşte şi un frecvenţmetru. Reglarea grupurilor hidroelectrice izolate se efectuează prin reglarea directă a turaţiei sau prin reglarea tensiunii (reglarea indirectă a turaţiei). — Reglarea directă a turaţiei reclamă folosirea unui regulator automat, care acţionează, fie asupra distribuitorului (de ex. la turbinele Francis), fie asupra poziţiei palelor rotorului (de ex. la turbinele Kaplan); uneori, manual. Organul de sezisare e un instrument de măsură cu caracteristică asta-fică, având un fahimetru cu dispozitiv de aservire (v. fig. I), un fahimetru combinat cu un ac-celerometru sau un frecvenţmetru aservit. — Reglarea indirectă a turaţiei prin reglarea tensiunii se foloseşte, în special, la grupuri hidroelectrice mici, la cari tensiunea generatorului variază iiea se efectuează reglare a unei turbine hidraulice. I) regulator centrifug; 2) dispozitiv de aservire; 3) dispozitiv de prereglare a turafiei (consemn); 4) distribuitorul servomotorului; 5) servomotor; 6) turbină; 7) vane de admisiune a apei. aproximativ proporţional cu vitesa (afară de mici corecţii, cari depind de caracferisticele maşinii şi de sarcină, cari nu au influentă sensibilă nici în r curent alternativ, acest caz, tensiunea se menţine constantă, prin acţionare asupra organelor de variaţie a debitului (vane); astfel, un singur regulator automat de tensiune, cu un organ de sezisare simplu, e sufident pentru a regla tensiunea, asigurând totodată controlul vitesei (v. fig. II). Reglarea grupurilor paralel se efectuează nici în curent continuu). în Schema reglării cu regulator automat de tensiune. Í) generator de curent continuu; 2) turbină; 3) vană de admisiune; 4) regulator automat de tensiune; 5) organ de sezisare; 6) rezistenfa de reglare a tensiunii. hidroelectrice legate în prin menţinerea constantă 405 a turafiei turbinelor şi prin"repartizarea sarcinilor proporfional cu puterea lor nominală. Această repartizare e necesară pentru a asigura o stabilitate a reglării, deoarece, prin scăderea instantanee a sarcinii totale, turafia creşte, şi dacă această creştere depăşeşte zona de insensibilitate "I M a% i Í ■60- 50 0+-~ tr 1\2 t, t2 Reglarea grupurilor hidroelectrice legate în paralei (zcna de insensibilitate a două regulatoare de turafie). n) turafie; t) timp; n{—n£) zona de insensibilitate a regulatorului 1; n%—n'g) zonă de insensibilitate a regulatorului 2; d) lumina de deschidere a vanelor de admisiune,jj în %; Í) variafia luminii de deschidere a vanelor turbinei 1; 2) variafia luminii de deschidere a vanelor turbinei 2. a uneia dintre turbine, aceasta s'ar descărca parfial, chiar prin acfiunea regulatorului său asupra vanajului. Prin creşterea instantanee a^sarcinii, IF b-e 2=00% 1=68% 2=32% o um% Repartifia puterii după proporfia de statism a regulatoarelor, n) turafia turbinelor; Sj) încărcarea (sarcina) turbinei 1; s2) încărcarea turbinei 2; n1(() turafia la mers în gol a turbinei 1 (dreapta d); n«^) turafia la mers în gol a turbinei 2 (dreapta d); nls) turafia la mers în sarcină a turbinei 1 după proporfia de statism (dreptele a, b, c); n2se) turafia la mers în sarcină a turbinei 2 cu statism. turafia poate scădea ieşind din zona de insensibilitate a regulatorului turbinei, ceea ce provoacă încăr- carea suplementară a acesteia, prin aceeaşi acfiune a regulatorului său asupra vanei (v. fig. ///). Repartizarea sarcinii se obfine variind debitul corespunzător valorilor indicate prin măsurarea puterii hidraulice absorbite de turbine, respectiv prin măsurarea puterii electrice debitate de* generatoare. — Reglarea prin măsurarea puterii hidraulice se obfine prin realizarea unei vitese variabile, invers proporfionale cu deschiderea vanei. Dacă regulatoarele turbinelor nu au statism egal, turbinele cu statism mai slab tind să se încarce mai mult decât proporfional cu puterea lor nominală (v. fig. /V), dar acest efect de statism nu provoacă inconveniente în reţelele de curent alternativ. Dacă se modifică turafia, respectiv frecvenfă curentului, se pro- d-f 1-75% Repartifia puterii turbinelor după turafia de consemn, n) turafia turbinelor; sj) încărcarea (sarcina) turbinei 1; Sg) încărcarea turbinei 2; n^) turafia la mersul în gol a turbinei 1; n20=nj0j turafia la mersul în gol a turbinei 2; turafia la mersul în gol a turbinei 2; a), o) şi c) va- riafia turafiei turbinei 1; e) şi f) variafia turafiei turbinei 2. voacă o modificare în repartifia puterilor între turbine (v. fig. V), când punctele de reglare în gol ale regulatoarelor nu sunt identice. — Reglarea prin măsurarea puterii electrice se obţine folosind un instrument de măsură a puterii, cuplat mecanic cu un frecvenfmetru (fiecare grup fiind echipat cu un frecvenfmetru sau cu un tahimetru pentru măsurarea turafiei). Pentru măsurarea fiecărui grup se inserează un trânsfor- mator de intensitate cu trei înfăşurări (v. fig. VI); una dintre înfăşurări e alimentată de curentul alternatorului grupului, a doua, de curentul total al grupurilor, iar a treia alimentează circuitul de intensitate al organului de măsură. Curentul total e repartizat între transformatoarele grupurilor turbogeneratoare, cu ajutorul unor comutatoare, astfel încât, dacă puterea fiecărui grup nu corespunde celei repartizate de comutator, sistemul de măsură a puterii acfionează asupra frecvenf-metrului, ceea ce face ca regulatorul să restabilească repartifia corectă a sarcinilor între grupuri. Acest sistem de reglare nu depinde de statismul 406 regulatoarelor de vitesă — şi deci frecvenfa reglată e independentă de sarcina turbinelor. Reglarea unui grup de turbine, prin micşorarea puterii electrice. ^l)« A2) şi As) alternatoare; Ci), C2) şi Cj) comutatoare; Rí). R2) ?• Rs) regulatoare de turafie; Tj), Tg) şi Tg) turbine; T^), Td2) şi Ttf)' transformatoare diferenfiale de intensitate; T,^), T;9) şi Tjg) transformatoare de intensitate; TZi), TZJ şi TZs) transformatoare de tensiune. Centralele cari alimentează refele electrice interconectate nu pot fi înzestrate cu acest sistem de reglare prin măsurarea tensiunii, deoarece e imposibil de realizat legătura între aceste centrale şi un punct comun, de unde să se facă repartifia sarcinilor. Uneori se foloseşte o turbină-pilot, acfionaiă de un singur regulator de frecvenfă, repartifia între turbogeneratoare fiind realizată prin regulatoare de echilibrare, cu un sistem de măsură a puterii (fără sisteme de măsură a frecvenţei). Deoarece alegerea turbinelor se face după înălţimea de cădere şi debitul sursei, cărora le corespund o anumită putere şi turafie, reglarea depinde de tipul de turbină folosit. î. Reglarea turbinei hidraulice prin varierea puterii consumate [peryjiHpoBaHHe rHflpaBJraqec-KOH TypŐHHbinyTeM H3MeHeHHH HCn0JIb30BaH-Hoit HOIIIHOCTH; réglage de Ia turbine hydraulique paria variation de la puissance consommée; Regelung der Wasserturbine durch Variation der ver-brauchten Leistung; reguîating of the water turbine by variation of the power consumed; vízturbina-szabályozás fogyasztás változtatással]: Reglare efectuată variind puterea consumată conform cu puterea sursei de energie, care poate fi constantă sau variabilă, sau poate fi programată prin determinare prealabilă. Această furni-sare de putere se obfine printr'o deschidere a vanei, stabilită în funcfiune de nivel, de debit, de timp, etc., dar neinfjuenfată de turafie sau de frecvenfă. Reglarea se poate realiza prin reglarea directă a vitesei, prin reglarea tensiunii (reglarea indirectă a vitesei), sau prin reglarea altor surse de energie legate în paralel. Regiarea prin varierea vitesei se obfine cu^aju-forul unui regulator automat, echipat cu un sistem de măsură a vitesei sau a frecvenfei, care trebue să acţioneze asupra organelor capabile să modifice puterea consumată, astfel încât să se stabilească egalitatea dintre puterea absorbită şi dintre puterea cedată şi pierderi, la turafie constantă (prin scoaterea sau introducerea unui nou con- I Reglare prin varierea vitesei. 1) turbină; 2) generator tahimetric; 3) defibrator; 4) organ de măsură; 5) organ de reglare; 6) intrarea apei; 7) ieşirea apei; 8) rezistenfa de reglare a turafiei. sumator). Fig. I reprezintă o maşină de lucru (un defibrator), antrenată de o turbină hidraulică, ia care variafia puterii absorbite se realizează injectând o vână de apă sub presiune în cilindrii ale căror pistoane împing calupurile de lemn pe toba maşinii; măsurarea vitesei se face cu un generator tahimetric, iar organul de reglare e un distribuitor cu trei căi. Reglarea prin varierea tensiunii se obfine prin folosirea unui reostat legat în circuitul electric al grupului turbogenerator şi se foloseşte la centrale hidroelectrice mici, fără regulatoare de vi-tesă. Fig. II reprezintă o instalafie cu trei gene- l h h Reglare prin varierea tensiunii la grupuri de curent continuu, Gj, G2, G3) generatoare de curent continuu; Ti, Tg, T3) turbine; 1) reostat cu lichid; 2) regulator de tensiune; 3) organ de măsură. ratoare de curent continuu, cari nu au limitoare de vitesă şi cari alimentează împreună motoarele unor maşini de lucru; pentru a reduce variafiile de putere cerute de aceste motoare, refeaua e 40 J -echipată cu un reostat cu lichid, a cărui putere absorbită instantaneu e reglată printr'un regulator de ténsiune. Fig. III reprezintă o instalafie cu un Reglare prin varierea iensiunii la un gurp de curent alternativ trifazat. 1) alternator; 2) turbină; 3) intrarea apei în reostat; 4) organ de măsură; 5) regulator de tensiune; 6) reostat cu lichid; 7) ieşirea apei din reostat. «grup turboalternator trifazat, înzestrat cu un reostat cu lichid, regulatorul de tensiune acfionând -asupra apei (asupra nivelului ei); pentru tensiuni cari nu depăşesc 10 kV, electrozii sunt con-struifi din tije, pe cari regulatorul de tensiune le cufundă mai mult sau mai pufin în apa^folosită ca rezistenfă şi ca agent răcitor. Acest sistem de reglare e folosit şi pentru puteri mai mari, de exemplu ia grupuri cu turbine hidraulice fără regulator de vitesă, cari alimentează cuptoare 'electrice sau cuve de electroliză a aluminiului. Reglarea prin alte surse, legate în paralel, se obfine prin legarea la refeaua consumatorului şi «a unei surse de energie, complementară, afară de sursa principală, a cărei putere corespunde deschiderii vanei, determinată în prealabil. Sursele complementare acoper excedentul de sarcină variabilă cerut de refea, şi sunt echipate cu regulatoare de vitesă (cu reglarea debitului). — Exemple de reglări de turbine hidraulice: i. Reglarea turbinei Bánki [peryjmpOBaHne JţByXKpaTHOH THflpaBJIHHeCKOH TypÖHHbl (BaHKH); réglage de la turbine B.; Regelung der B. Turbine; regulating of the B. turbine; B. turbina szabályozása]: Reglare de debit, efectuată prin rotirea unui obturator, care închide parfial sau total accesul apei în rotorul turbinei Bánki. Obturatorul e acţionat de regulatorul de turafie. Deoarece paletele rotorului sunt fixe, prin reglare, ran- Reglarea turbinei Bánki. I) conductă de aducfie; 2) tijă de reglare (dela regulator); 3) rotor; 4) punct de rotire al obturatorului; 5) obturator (organ de reglare). damentul nu se menfine la valori convenabile când se micşorează debitul de apă (v. fig). 2. ~ "turbinei elicoidaie [peryjiHpOBamie BHHTOBOH TypŐHHbi; réglage de la turbine hé-licoídale; Regelung der Propellerturbine; regulating of the helicoidal turbine; propellerturbina szabályozása]: Reglare de debit, care se efectuează prin rotirea numai a paletelor statorului, rotorul având pale fixe. Paletele statorului sunt acfionate printr'un inel de reglare (sistem Fink), cu care sunt articulate. Inelul poate fi antrenat de un servomotor, legat de regulatorul de turafie; prin rotirea inelului se obfine variafia debitului de apă care trece prin turbină. Prin această reglare parfială, adică numai a statorului, randamentul nu se menfine la valori convenabile, când se micşorează debitul apei. s. ~ turbinei Francis [peryJiHpoBaHHe jio-naCTHOH TypŐHHbl (OpaHCHC); réglage de îa turbine F.; Regelung der F. Turbine; regulating i n Stator de turbină cu palete rotitoare. Í) sens dedeschidere; 2) sens de închidere; 3) paletele în pozifia de deschidere; 4) paletele în pozifia de închidere. Inel,de reglare (sistem Fink), Í) tija de reglare; 2) ine3 de reglare. of the F. turbine; F. turbina szabályozása]: Reglare de debit, care se efectuează prin rotirea paletelor statorului acestei turbine (v. fig. I). Paletele sunt acfionate printr'un inel de reglare (ss-tem Fink), cu care sunt articulate, astfel încât, prin rotirea inelului, paletele pot lua orice pozifie între deschiderea totală şi închidere (v.fig. II). Inelul se antrenează manual (direct), (v. fig. III), sau automat (indirect), cu ajutorul unui servomotor (v. fig. IV); la antrenarea automată, servomotorul e legat de regulator printr'un readucă-tor alodrom sau isodrom, după cum turafia !a sfârşitul reglării e diferită sau egală cu aceea dela începutul reglării. — La comanda alodromă (v. fig. V), când sarcina scade, manşonul regulatorului (M) se ridică, datorită creşterii turafiei (forfa centrifugă provocând îndepărtarea bilelor regulatorului), şi pârghia (a) se roteşte în jurul punctului de articulafie (O), astfel încât distribuitorul deschide accesul uleiului sub pistonul (e); la ridicarea pistonului (e), tija inferioară a acestuia comandă închiderea corespunzătoare a paletelor (prin rotirea inelului de reglare a acestora), iar tija superioară a pistonului (e) ridică punctul de articulafie (O), ceea ce provoacă revenirea sertăraşului (d) în poziţia iniţială — prin rotirea Reglare manuală directă. Í) roată de comandă a reglării; 2) tijă de reglare; 3) inel de reglare; 4) stator; 5^ rotor; 6) difuzor. Reglarea turbinei Francisc, Reglare indirectă. 1) ax de reglare; 2) gură de vizitare; 3) rotor; 4) stator; 5) inel de reglare; 6) arborş motţfr, 408 409 pârghiei (3) în jurul articulaţiei (O'). ‘La această reglare, turaţia finală e mai mare decât cea iniţială (la care s'a început reglarea), deoarece Reglarea turbinei Francis, cu readucere aiodromă. Í) regulator de turafie; 2) schimbător de turafie; 3) servomotor; 4) distribuitor; 5 limitor de deschidere; M) manşonul regulatorului; 0)i Oi) şi 02) puncte de articulafie; S) punct de reazem; a), b) şi c) pârghii; d) sertăraşul distribuitorului; e) pistonul servomotorului; MS) pozifia pârghiei (a) înainte de abatere; M'S') pozifia porghiei (a) la producerea abaterii; M'S) pozifÍ3 pârghiei (a) la stârşitul reglării; 3ZT n v- io%------------------------------------------ n, -5% — -10% -----1— ------------------------- 0 10 20 30■ i*0 50 60 t Diagrama reglării cu comandă aiodromă a unei turbine Francis; n) număr de rofafii; i) timp (în s); nj) turafie nominală; n2) turafie la mers în gol. poziţia manşonului regulatorului e mai înaltă, iar la această turaţie finală de reglare se ajunge m m Reglare cu readucere isodromă, cu rofi de fricfiune. 1) regulator; 2) angrenaj conic; 3) roată de contact cu disc; 4) disc de fricfiune; 5) tijă filetată reglabilă; 6) pistonul servomotorului; 7) tija de comandă a amortisorului; 8) amortisor hidraulic; 9) intrarea uleiului sub presiune; 10) pârghie de comandă. prin oscilaţii amortisate, datorită inerţiei maselor în mişcare ale regulatorului (v. diagrama V/). — La comanda isodromă, readucerea turaţiei la valoarea iniţială (după ce a suferit abateri, din cauza variaţiei sarcinii) se realizează printr'un sistem de amortisare, cu roţi de fricţiune sau cu amortisor hidraulic. Când se foloseşte sistemul cu roţi de fricţiune (v. fig. VII), odată cu pistonul servomotorului,(k) se ridică discul de fricţiune (b) (la turaţie constantă, discul b e în contact cu centrul discului c şi, deci, nu se roteşte, deşi discul c are o mişcare de rotaţie provocată de roţile dinţate conice), care începe să se rotească — deoarece contactul cu discul (c) devine excentric — şi, totodată, manşonul său se înşurubează pe tija filetată a pistonului (k), astfel încât punctul a coboară şi turaţia revine la cea iniţială (dela începutul reglării). Când se foloseşte sistemul cu amortisor hidraulic (v. fig. VIII), odată cu pistonul. Reglarea turbinei Francis, cu readucere isodromă cu amor— fisor hidraulic. 1) regulator de turafie; 2) schimbător de turafie; 3) servomotor; 4) distribuitor; 5) limitor de deschidere; 6) resorf elicoidal de echilibrare; 7) ac de reglare a debitului de uleiu; 8) amortisor hidraulic; 9) piston; 10) pană de reglare; M) manşonul regulatorului. servomotorului (3) se ridică cilindrul amortisorului (8), care împinge (prin intermediul unui lichid, de obiceiu uleiu) pistonul (9) şi astfel comprimă resortul elicoidal, ceea ce înseamnă că punctul de articulaţie (O) se înalţă; dar, în acest moment, punctul (S) coboară — şi sertăraşul (4) revine în poziţia sa mijlocie, iar pistonul amortisorului e împins în jos de resortul elicoidal şi astfel punctul de articulaţie (O) îşi reia poziţia iniţială. La ambele comenzi, aiodromă şi isodromă, turaţia poate fi modificată cu ajutorul unui schimbător de turaţie (v. 2 în fig. V şi VIII) care, prin deplasarea poziţiei punctului (OJ, stabileşte o altă turaţie de regim. De exemplu, când punctul (Oi) e mişcat în jos, sertăraşul coboară şi închide puţin turbina (deoarece punctul O coboară momentan), astfel încât turaţia scade şi punctul (2) coboară; dar, pistonul servomotorului ridicându-se, punctul (O) urcă, ceea ce provoacă revenire® sertăraşului în poziţia sa medie, şi turbina rămâne reglată la o altă turaţie. Acest schimbător de turaţie serveşte şi la repartizarea sarcinilor 4 î O Intre grupurile turbogeneratoare cuplate în paralel, ca şi la reglarea frecvenfei reţelelor electrice alimentate de grupuri turbogeneratoare. Se mai foloseşte şi un limitor de deschidere a “turbinei (v. 5, în fig. V şi VIII), care serveşte atât la repartifia sarcinilor între turbine cuplate, cât şi la reglarea turafiei. De exemplu, la scăderea turaţiei, sertăraşul tinde să se ridice, dar, dacă se deplasează punctul (Os), extremitatea dreaptă a pârghiei (b) poate împiedeca ridicarea sertăraşului (d) şi deci poate să întrerupă contactul în (S); dacă se apasă mai mult asupra sertăraşului, turbina începe să se închidă, şi, prin ridicarea pistonului servomotorului (3), capătul drept al pârghiei (b) se ridică (deoarece se înalţă capătul stâng a! pârghiei c) şi sertăraşul revine în pozifia sa medie. Prin acfionarea limitorului, turbina poate fi închisă în orice pozifie (eventual până la închiderea completa) sau poate fi deschisă până la maximum. Pozifia pârghiei (a) se alege astfel, încât la deschiderea maximă a turbinei şi la turafia nominală să rămână în (S) un joc; aceasta, pentru a asigura închiderea automată a turbinei la o mărire bruscă a turafiei (de ex. la declanşarea grupului turbogenerator dela refea). La turbinele alimentate prin conducte forfate se foloseşte şi un regulator de presiune, acţionat de regulatorul de turaţie* când înălţimea de cădere e mai mare decât 50 m şi când căderi foarte mari, i;L>(8"'10)i:/*“la căderi mijlocii, In care v e vitesa medie în conducta forţată, L e lungimea conductei, H e înălţimea. Regulatorul de presiune serveşte la evitarea loviturilor de berbec, cari se pot produce la închiderea bruscă a admisiunii apei în turbină, provocată de regulatorul de turafie. Reglarea se efectuează prin intermediul unei vane cu supapă, care permite descărcarea excesului de apă din conducta de aducfie; închiderea supapei după un interval de timp suficient de mare, adică atât cât e necesar pentru a nu se produce loviturile de berbec, e asigurată de o frână de uleiu (numită cataractă) şi de un dispozitiv de readucere. Deoarece regulatorul de presiune e acfionat de regulatorul de turafie, prin comandă stereomecanică sau hidromecanică, acest sistem combinat se numeşte reglare dublă (v.). î. Reglarea turbinei Kaplan [peryJiHpoeaHHe HpblJIOBOH rHAPaBJIHHeCKOH TypÖHHbL (Ka-nJiaH); réglage de la turbine K,; Regelung der K. Turbine; regulating K. turbine; K. turbina szabályozása]: Reglare de debit, care se efectuează prin rotirea concomitentă a paletelor statorului şi a palelor rotorului turbinei Kaplan. Paletele statorului sunt acfionate printr'un inel de reglare (analog sistemului Fink) cu care sunt articulate, astfel încât, prin rotirea inelului, paletele pot lua orice pozifie; inelul e antrenat automat, cu ajutorul unui servomotor. Palele rotorului pot fi acfionate de acelaşi servomotor, printr’un mecanism stereomecanic, sau de un alf servomotor (în general, cu comandă hidromecanică) montat în butucul rotorului; atât la sistemul cu un servomotor, folosit la turbine mici, cât şi la sistemul cu două servomotoare, folosit la turbine mari, reglarea se obfine prin intermediul unui singur regulator. Astfel, reglarea turbinei Kaplan e o reglare dublă, dependenfa dintre rotirea paletelor statorului şi a palelor rotorului fiind realizată cti un mecanism cu camă. Dacă presiunea hidraulică variază în limite foarte mari, se poate înlocui cama, sau se introduce încă o camă, acfionată manual sau automat (v. fig.). Reglarea turbinei Kaplan. 1) tija servomotorului regulatorului; 2) manivelă de reglare; 3) manivelă de comandă; 4) tija de comandă; 5} rolă de conducere; 6) mecanism cu camă; 7) conductă de uleiu sub presiune; 8) cutie de uleiu; 9) conductă de evacuare a uleiului; 10) arbore motor; 11) inel-de reglare; 12) robinet de reglare; 13) stator; 14) servomotor. Uneori se construesc turbine cu stator cu paiete fixe şi cu un distribuitor cu palete mobile, în acest caz, ca şi la turbinele cu stator cu palete mobile, reglarea pozifiei paletelor distribuitorului, care se obfine tot printr'un inel de reglare, se efectuează concomitent cu reglarea palelor rotorului. în general, sistemul de reglare cuprinde un regulator (de ex. regulator accelerator tahimetric), unul sau două servomotoare, un schimbător de turafie, un limitor de cursă şi, eventual, pompe de uleiu (pentru refularea uleiului, la servomotoare cu comandă hidromecanică). 411 Reglarea dublă a turbinei Kaplan, prin sincronizarea reglării statorului şi rotorului, permite obfinerea unui randament convenabil, chiar la debite mici de apă, cum şi când se micşorează înălţimea de cădere (prin creşterea nivelului apei din aval). Reglarea nesincronizată poate provoca o funcfionare labilă a turbinei. î. Reglarea turbinei Pelton [peTyHHpoBaHHG K0BIH6B0H rHflpaBJIHHeCKOft TypŐHHbl (ilejib-TOh); réglage de la turbine P.; Regelung des P. Rades; reguîating of the P. wheel; P.; turbina szabályozása]: Reglare de debit, care se efectuează, Reglaréa turbinei Pelton (reglare manuală directă), Í) cupă; 2) ac mobil de reglare; 3) regulator manual. fie numai prin variafia secfiunii ajutajului injecto-rului (organul de distribuţie), fie combinat cu Reglarea turbinei Pelton (cu regulator isodrom). 1) dispozitiv de readucere isodromă; 2) ac de reglare (acul injectorului; 3) deflector. devierea vinei de apă a turbinei Pelton. Variafia secfiunii ajutajului se obfine printr'un ac mobil, care poate fi acfionat manual (la turbine mici) (v. fig. /) sau printr’un regulator (la turbine mari). Debitul se modifică prin deplasarea acufüi în ajutaj, astfel încât, când acul se găseşte în pozifia cea mai înaintată (fafă de secfiunea ajutajului), ieşirea apei din injector e complet închisă. La turbinele cu regulator alodrom sau isodrom (v. fig. II), acul injectorului e acfionat prin intermediul unui servomotor. Din punctul de vedere constructiv şi al modului de funcfionare, servomotoarele sunt analoage cu cele dela turbinele Francis. Pentru turbine alimentate prin conducte forţate lungi, cu înălţime mare de cădere, se foloseşte reglarea dublă, adică atât reglarea poziţiei acului injectorului (variafia secţiunii ajuta- Regiare dublă a turbinei Pelton. Í) regulator centrifug; 2) dispozitiv da readucere; 3) ac mobil de reglare (acul injectorului); 4) deflector. jului), cât şi reglarea vinei de apă printr'un deflector (v. fig. III). Deflectorul serveşte la devierea curentului de apă care iese din injector, astfel încât apa nu mai ajunge la paletele turbinei, în aceste condiţiuni, la comanda regulatorului de întrerupere bruscă a accesului apei în turbină, în loc de închiderea totală a secţiunii ajutajului, se realizează o închidere parţială a secţiunii, restul apei fiind deviat de deflector. Sistemul e folosit pentru evitarea loviturilor de berbec, cari s'ar produce la închiderea bruscă a orificiului de ieşire a apei. în general, acul injectorului şi al deflectorului sunt acţionate concomitent; la turbinele cu două injectoare, regulatorul acţionează concomitent asupra ambelor ace. 2. Reglarea maşinilor generatoare [peryjiH-pOBHHHe reHepaTOpOB; réglage des génératrices; Regelung der Generatoren; reguîating of the gene-rators; generátorgépek szabályozása]: Reglare care se efectuează pentru a adapta puterea nominală sau puterea maximă a unei maşini de 412 forfă generatoare, la consumul de energie ai maşinilor, instalaţiilor sau aparatelor racordate la reţeaua de distribufie alimentată de maşina generatoare. Reglarea maşinilor generatoare, cari produc energie sub o formă transmisibilă la distanfe mari (energie electrică, hidraulică, pneumatică, eoliană), se efectuează prin restabilirea valorii de regim a mărimilor caracteristice, ca: puterea, tensiunea sau intensitatea de curent, la maşinile electrice; puterea stereomecanică, presiunea sau debitul, la maşinile hidraulice, pneumatice sau eoliene. î. Reglarea maşinii generatoare electrice [pe-ryjmpoBaHne 3JieKTporeHepaTopa; réglage de la machine génératrice électrique; Regelung der Dynamomaschine; dynamo regulating; elektromos generátorgép szabályozása]. V. sub Reglarea maşinilor electrice. 2. Reglarea maşinii generatoare pneumatice [peryjinpoBatîHe imeBMaTHHecKHX reHepaTo-pOB; réglage de la génératrice pneumatique; Regelung des pneumatischen Generators; regulating of the pneumatic generator; pneumatikus generátorgépek szabályozása]: Reglare pentru adaptarea, corespunzătoare tipului motorului de antrenare, a debitului compresorului la consumul de aer comprimat, necesar instalaţiei pe care o deserveşte. Scopul reglării e menfinerea presiunii de refulare (în rezervorul de acumulare sau în refeaua de distribufie) la o valoare aproximativ constantă, în regim cu turafie variabilă sau în regim cu turafie constantă. Reglarea prin varierea turafiei se poate realiza când condifiunile de funcfionare a motorului de antrenare permit variafia puterii prin varierea turafiei între limite largi, fără micşorarea sensibilă a randamentului. La compresoare rotative, în special la cele antrenafe de motoare asincrone trifazate, turafia nu trebue să aibă abateri mai mari decât aproximativ ± 25% din turafia nominală, deoarece reglarea turafiei motorului de antrenare în funcfiune de presiunea din conducta de aer comprimat reclamă dispozitive complicate. La compresoarele antrenate de motoare cu abur, cu piston, modificarea turafiei motorului, care depinde de consumul de aer comprimat, se poate obfine manual sau automat. La aceste maşini, reglarea manuală se efectuează prin modificarea presiunii aburului de admisiune, cu ajutorul unei supape de laminare; reglarea automată se obfine prin variafia energiei de antrenare a motorului, condifionată de presiunea aburului din rezervor sau din refeaua de distribufie. Reglarea la turafie constantă e necesară, când motorul de antrenare nu permite reglarea convenabilă a puterii prin variafia turafiei, de exemplu în cazul motoarelor cuplate prin curea, sau al motoarelor termice cu ardere internă sau a celor electrice cuplate direct. Se deosebesc: reglare intermitentă, reglare prin derivaţie, reglare prin variafia volumului spafiului vătămător al compresorului, reglare continuă, reglare prin iaminare, reglare prin conectare în gol. Reglarea intermitentă sau reglarea tot sau5 nimic, se realizează prin întreruperea funcfionării compresorului, pentru un anumit interval de timp,, când presiunea din conducta de aer atinge valoarea maximă admisă. Astfel, maşina generatoare funcfionează cu intermitenfă, în plină sarcină şi în gol, iar trecerea dela un regim la altul e comandată cu aer comprimat, adus printr'o conductă de reglare, pe care se găseşte o clapetă de închidere. Se foloseşte la antrenarea compresorului prin motoare electrice. — Reglarea prin derivafie se realizează prin deschiderea unei supape de derivafie, când presiunea atinge valoarea maximă admisă. La presiunea nominală, aerul refulat frece printr'o supapă de refinere, care se închide când presiunea e maximă; în acest caz,. aerul frece prin conducta de derivafie în atmosferă sau în conducta de aspirafie. Se foloseşte la compresoare de joasă presiune, cu debit constant. — Reglarea prin variaţia volumului spafiului vătămător se obfine prin intermediul unor camere adifionale, practicate în mantaua cilindrului compresorului, puse în comunicafie cu spafiu! vătămător, când presiunea din conducta de aer creşte. Se foloseşte, de exemplu, la compresoare pentru furnale, la cari rezistenfele aerodinamice variază înfre limite largi. — Reglarea continuă se realizează prin menfinerea deschisă a supapei de aspirafie, pe durata unei fracfiuni din cursa de refulare, astfel încât o parte din aerul refulat e evacuată în conducta de aspirafie, când consumul de aer scade sub o anumită limită. Abaterile de presiune, cari trebue să influenfeze deschiderea supapei, sunt amplificate de dispozitive hidraulice, pneumatice sau electromagnetice sincronizate cu deplasarea pistonului. — Reglarea prin laminare se realizează prin introducerea unei rezistenfe aerodinamice suplementare în conducta de aspirafie, adică prin modificarea secfiunii de trecere a agentului fluid. — Reglarea prin conectare în gol se realizează prin lăsarea în stare deschisă, un anumit interval de timp, a supapelor de aspirafie, sau prin închiderea conductei de aspirafie, respectiv a conductei de refulare, când presiunea din conducta de aer creşte. La sistemul cu închiderea conductei de refulare, care se obfine prin intermediul unei supape de siguranfă, excesul de aer e evacuat în atmosferă, astfel încât compresorul funcfionează cu debit constant şi cu aceeaşi presiune de refulare la orice sarcină; când agentul motor e un gaz oarecare, excesul e readus în conducta de aspirafie, după ce a fost răcit la temperatura de aspirafie. Pompele de aer cu acfiune directă (v.), folosite la instalafia de frână automată a locomotivelor cu abur, se reglează prin intermediul unui regulator de presiune, care acfionează asupra admisiunii aburului în cilindrii de abur ai pompei (regulatorul închide admisiunea aburului, când presiunea în rezervorul principal a atins 8 kg/cm2 şi o deschide automat când presiunea a scăzut cu 0,3-’-0,4 kg/cm2). s. Reglarea pompei [peryjrapoBaHHe Haeoea; réglage de fa pompe; Pumpenregelung; pump 413 reguîating; szivattyúszabályozés]: Reglare care se -efectuează pentru adaptarea serviciului pompei la cerinţele consumului, menţinând presiunea de refulare la o valoare aproximativ constantă. Procedeul de reglaré diferă după tipul pompei, deoarece la pompele cu piston şi la pompele rotative (volumetrice), valoarea debitului e determinată de vitesa de antrenare, şi presiunea de refulare (înălţimea de ridicare) e independentă de această vitesă, iar la pompele cu rotor, debitul şi presiunea de refulare depind de vitesa de antrenare şi variază cu dimensiunile caracteristice ale pompei. La pompele cu piston, reglarea trebue să suprime abaterile provocate atât de cauze interne, cât şi de cauze externe. — Abaterile rapide dela uniformitate (abaterile produse în timpul unui ciclu energetic) se înlătură aproape total prin folosirea unor camere de aer (recipiente de presiune), câte una la conducta de aspiraţie şi de refulare, .sau numai una, la conducta de refulare. Camera de aer, care trebue să fie dispusă în vecinătatea corpului de pompă, realizează armortisarea osci-Jaţiilor din conducte, datorite mişcării alternative a pistonului; gradul de uniformizare al curgerii curentului de fluid e cu atât mai mare, cu cât raportul dintre volumul camerei de aer şi cilindreea pompei e mai mare (de obiceiu, valoarea acestui raport e de Ó--8). La unele pompe, în special Ja cele cu presiune (de ex. la pompele de alimentare a căldărilor de abur), în locul camerelor de •aer se folosesc amortisoare cu plutitor, cu ajutorul cărora se realizează o curgere mai uniformă (fără oscilaţii) a curentului de fluid. — Abaterile de lungă durată (interciclice) sunt abateri de debit, cari depind de cilindree şi de turaţie, iar reglarea corespunzătoare se obţine, fie prin variaţia numărului curselor pistonului (la pompe cu cursă constantă), fie prin variaţia lungimii cursei (lapompe cu acţiune directă, adică cu desmodromie variabilă). Reglarea poate fi manuală sau automată. La reglarea manuală, care se foloseşte mai ales la pompe cu acţiune directă, se acţionează asupra barelor de distribuţie sau asupra debitului de abur. La reglarea automată se acţionează asupra motorului de antrenare, printr'un regulator de putere, în funcţiune de debitul pompei (care provoacă, de ex., deplasarea manşonului regulatorului); la unele pompe, regulatorul e înzestrat cu un dispozitiv de întrerupere automată la debitul" maxim. La pompele rotative, reglarea se realizează prin modificarea excentricităţii (de ex. la pompe cu palete sau la pompe cu pistonaşe rotitoare), prin rotirea unui piston de reglare (la pompe cu pistonaşe rotitoare), etc. Reglarea poate fi manuală sau automată. La pompele cu rotor, reglarea se realizează prin variaţia turaţiei pompei, sau la turaţie constantă. Reglarea prin variaţia turaţiei permite modificarea debitului (proporţional cu turaţia), a presiunii de refulare (proporţional cu pătratul turaţiei), şi a puterii (proporţional cu cubul turaţiei). Acest sistem de reglare e avantajos, deoarece, variind turaţia între limite apropiate, în jurul turaţiei normale, randamentul scade puţin; sistemul poate fi aplicat însă numai când există şi posibilitatea de a varia turaţia motorului de antrenare (de ex. la motoarele cu abur, cu piston), ceea ce asigură variaţia turaţiei pompei între limite depărtate. Reglarea prin variaţia turaţiei se foloseşte, de exemplu, la pomparea lichidelor în conducte lungi.— Reglarea la turaţie constantă se obţine prin sistemele următoare: obturarea secţiunii conductei de aspiraţie sau de refulare; introducerea unei cantităţi de aer în conducta de aspiraţie; rotirea paletelor statorului sau rotorului; întoarcerea parţială a vinei de fluid în conducta de aspirafie; obturarea parfială a canalelor rotorului; scoaterea din serviciu a unui etaj, la pompele cu mai multe etaje; cuplarea în serie sau în paralel a mai multor pompe. Reglarea prin obturarea parţială a conductei de aspiraţie realizează o rarefiere pronunţată în această conductă, ceea ce provoacă o reducere a debitului pompei şi deci o micşorare a consumului de energie stereomecanică. La pompele cu mai multe etaje, primele etaje sunt scoase oarecum din funcţiune şi energia stereomecanică consumată se reduce pe măsură ce vidul devine mai înaintat, dar randamentul pompei scade de asemenea. Acest sistem de reglare nu se foloseşte decât până la o anumită rarefiere în conducta de aspiraţie, pentru a evita producerea cavitaţiei, care poate provoca vaporizarea parţială a lichidului, coroziunea paletelor, sgomot, etc. Reglarea prin obturarea parţială a conductei de refulare realizează o micşorare a debitului pompei, adică o creştere a presiunii de refulare. Aceasta provoacă însă pierderi de energie, din cauza frecărilor mai mari şi a turbulenţei, şi deci o reducere a randamentului. E un sistem răspândit, datorită simplicităţii sale; e folosit mai ales la reglarea debitelor pentru intervale scurte de timp. Reglarea prin introducerea de aer în conducta de aspiraţie realizează un aport suplementar de aer, ceea ce provoacă o reducere a debitului pompei (v. şi Reglarea prin obturarea conductei de aspiraţie). Reglarea prin rotirea paletelor statorului realizează variaţia gradului de laminare al vinei fluide, şi deci o reducere a debitului. Se foloseşte rar, deoarece reclamă o construcţie complicată şi provoacă o micşorare sensibilă a randamentului pompei. Reglarea prin rotirea paletelor rotorului realizează, de asemenea, variaţia gradului de laminare a vinei de fluid, adică micşorarea debitului, şi se foloseşte în special la pompe elicoidale. Reglarea prin întoarcerea parţială a vinei de fluid se realizează, fie prin întoarcerea directă în conducta de aspiraţie, fie prin întoarcerea treptată dela un etaj la altul. E un sistem desavantajos, deoarece, odată cu micşorarea debitului, se pierde energia acumulată în lichidul întors din circuit. Reglarea prin obturarea parţială a canalelor rotorului se efectuează demontând rotorul, pentru 414 montarea obturatorului, ceea ce constitue un des-avaniaj, deoarece un anumit timp pompa e scoasă din funcfiune. Reglarea prin scoaterea din serviciu a unui etaj e folosită când presiunea de regim e mai joasă decât cea nominală, şi variază între limite depărtate. Reglarea prin cuplarea în serie sau în paralel a mai multor pompe e folosită când debitul variază înfre limite depărtate. î. Reglarea ventilatorului [peryjmpoBaHHe BeHTHJlHTOpa; réglage du ventilateur; Ventilators-regelung; ventilator regulating; szellőző-szabályo-zás]: Reglare pentru adaptarea puterii ventilatorului la variafiile consumului de aer. Se efectuează în regim cu turafie constantă sau în regim cu tu-rajie variabilă. Reglarea prin variafia turafiei se obfine prin intermediul unui regulator, care acfionează, fie schimbătoare de vitesă (de ex. schimbător în trepte) sau variatoare hidraulice, fie reostaie de câmp, sau schimbătoare de poli (la motoare electrice). Acest sistem de reglare prezinfă avantajul că reduce pierderile de energie când consumul de aer scade, debitul de aer variind cu puterea a treia a turafiei. Reglarea la turafie constantă se obfine prin laminare, modificând în acest fel cantitatea de aer în funcfiune de consum. Avantajul reglării ventilatoarelor consistă în faptul că, modificând debitul după consum, se micşorează pierderile de energie când scade consumul de aer, deoarece rezistenfele aerodinamice sunt proporţionale cu pătratul debitului. 2. Reglare [ycTâHOBKâ, HacTpoÖKa; ajustage, réglage; Einstellung, Nachstellung; adjustment; beállítás, utánállitás]. 2. Tehn.: Instituirea în prealabil a valorilor unor mărimi ale unui sistem tehnic, cari trebue să rămână permanent constante în serviciu. Sin. Prereglare, Reglare prealabliă, Potrivire, Instituire. Exemple: s. Reglare cu şef de orchestră [peryjiHpOBaHHe HaCTOTa-MOllţHOCTH; réglage avec chef d'orches-tre; Meisterregulierung; maşter regulating; frek-vencia-teljesitmény szabályozás]. V. Reglare fre-cvenfă-putere. 4. ~ distribufiei: Sin. Prereglarea distribufiei. V. Distribufiei, reglarea 5. ~ frânei [ycTaHOBKa T0pM03a; ajustage du frein, réglage du frein; Nachstellung der Brem-se; frein adjustment; fékutánállitás]: Sin. Prereglarea frânei, Repartifia uniformă a frânării (v. sub Frânării, repartifia uniformă a ~). o. ~ frecvenfă-putere [peryjiHpOBaHHe nac-TOTa-MOIIţHOeTH; réglage fréquence-puissance; Frequenz-Leistungsregulierung; frequency-power regulating; frekvencia-teljesitmény szabályozás]: La funcfionarea în paralel a mai multor centrale sau refele, unele dintre ele au misiunea de a furnisa o anumită putere conform obligaţiunilor luate. Menfinerea constantă a frecvenfei revine, în acest sistem, unei centrale determinate, în care puterea furnisată va fi în permanentă variafie. Acest sistem se numeşte [reglare J cu şef de orchestră. în exploatare se constata că sistemul prezintă unele desavantaje de funcfionare. Aceste dificultăţi se înlătură prin adoptarea sistemului de reglare frecvenfă-putere, în care fiecare centrală sau refea are sarcina de a asigura menfinerea frecvenfei în acelaşi timp cu furnisarea puterii stabilite. în acest procedeu se stabileşte o legătură statică (de aservire) în reglarea frecvenfei şi a puterii de schimb, după relafia p = p0 + ^ (/ — /o)^ (frecvenfă } corespunde puterii p, iar f0 lui p0). în felul acesta nu mai e nicio diferenfă între cele n centrale sau refele interconectate. Prin legea de aservire a puterii prescrise la frecvenfă / se aduce un element de stabilitate în reglarea secundară de putere a fiecărei refele considerate separat. 7. ~ nivelului de transmisiune [peryjiHpOBa-Hne ypoBHH nepe^ana; réglage du niveau de transmission; Pegelstransmfssionsregelung; level transmission control; szintátvife! szabályozása]. Te/c.; Operafiune de menfinere a unui nivel constant de transmisiune pe o linie de telecomunicaţii, al cărei echivalent de transmisiune ar varia sub influenfă condifiunilor atmosferice sau a condi-fiunilor tehnice din stafiuni. 8. ~ prealabilă. V. Reglare 2. 9. ~ prin legare în serie şi în paralel a motoarelor electrice [napaJiejibHo-cepHeqHoe pe-ryjiHpoBaHHe ajieKTpuqecKHX ABHraTejiefi; réglage des moteurs électriques par connexion en série et en parallele; Regelung elektrischer Motorén durch Reihen- und Paralle|scha!tung; eleclric motors regulating by series and shunt connection; villamos motorok sor és párhuzamos szabályozása]: Metodă de variere a turafiei motoarelor electrice, prin conectarea lor în serie şi în paralel. Metoda se aplică în special în tracfiunea electrică, unde se folosesc motoare de Hp serie a căror turafie e practic proporfională cu tensiunea la borne. Dacă se leagă (la pornire} k motoare egale în serie, la refeaua de tensiune U, tensiunea la bornele fiecărui moto re U/k şi deci şi turafia fiecărui motor scade dela n la n/k. Astfel vehiculul are o pornire lentă şi se lim'tează curentul de pornire. După pornire, motoarele se leagă în paralel la refea, fiecare motor având deci tensiunea U şi turafia n. 10. ~ vitesei vehiculelor [peryjrapOBaHHe CK0p0CTH noflBH2KHoro cpeiţCTBa; réglag3 de Ia vitesse des véhicules; Geschwindigkeitsregelung der Fahrzeugen; vehicle speed regulating; jármüvek sebességének szabályozása]. V. sub Variafia turafiei. 11. Reglare, ac de ~ [nrJiooőpa3Hbiö pery-JIHTOp; pointeau; Schwimmernadel; carburettor float spindle; uszótű]: întreruptor care serveşte la închiderea şi la deschiderea accesului combustibilului în camera de nivel constant a unui carburator. Acul de reglare are formă cilindrică, cu un cap conic, care reprezintă zona de contact cu scaunul pe care se aşază (v. fig.); e acfionat 415 de plutitorul din camera de nivel constant, direct sau prin intermediul unei pârghii. Contactul dintre acul de reglare (de obiceiu, de ofel inoxidabil) Ac de reglare cu acfionare directă. I) ac de reglare; 2) scaunul acului; 3) p lutitor; 4) cameră de nivel constant; 5) filtru de combustibil (la capătul fevii de aducfie). şi scaunul său (de obiceiu, de bronz) trebue să fie etanş, ceea ce reclamă o prelucrare îngrijită a zonelor de contact şi o întrefinere în bună Ac de reglare cu acfionare prin pârghii, i) ac de reglare; 2) scaunul acului; 3) plutitor; 4) pârghie de acfionare a acului de reglare; 5)' cameră de nivel constant (camera plutitorului); 6) feava de aducfie a combustibilului; 7) jiclor. stare de curăfenie (orice necurăţenie împiedecă închiderea etanşă a accesului benzinei şi provoacă un mers neregulat al motorului). Reglarea nivelului combustibilului din camera de nivel constant se obfine prin modificarea distanfei dintre plutitor şi scaunul acului de reglare (de ex. prin schimbarea curburii pârghiei). î. Reglare, cot de ~ [peryJinpOBOHHoe ko-Jieeo; coude de réglage; Regulierwinkel; regu-lating angle; szabályozó könyökcső]. Tehn. V. sub Reglare, fiting de 2. fiting de ~ [peryJinpoBOHHbiH (J)H-THHr; monture de réglage; Regulierfitting; regu-lalíng fitting; szabályozó csőidom]: Fiting folosit; în instalafiile de încălzire centrală cu apă sau cu abur, penfru reglarea debitului de mediu încălzitor în corpurile de încălzire, prin varierea secfiunii conductei de ieşire din acestea; fitingul de reglare înlocueşte dispozitivele de reglare montate în robinetele corpurilor de încălzire, f5- ; După pozifia corpului de încălzire şi a conductei de ieşire, se folosesc: mufa de reglare,. H M ■V J 1 Fitinguri de reglare, a) mufă de reglare cu filete inferioare; b) mufă de reglare cu filet interior şi cu racord olandez; c) teu de reglare ci* filet interior şi exterior; d) cot de reglare cu filet exterior şi cu racord olandez; 1) corp; 2) niplu de reglare; 3) dop; 4) garnitură. teul de reglare şi cotul de reglare (v. fig.). Secfiunea de trecere este variată prin înşurubarea în corp a unei piese cu fundul emisferic, filetată la exterior, numită niplu de reglare. Fitingurile de reglare pot avea, fie filet interior sau exterior, fie un racord olandez. 3. niplu de ~ [peryJinpoBOHHbiH hhh-neJIb; bouchon a vis de réglage; Reguliernippel; regulaiing nipple; szabályozó csőkapcsoló]. V. sub Reglare, fiting de 4. ~,teude~ [peryjinpoBOHHbiH tpohhhk; té de réglage; Regulier-T-Stück; regulaiing tee; szabályozó T-darab]. V. sub Reglare, fiting de 5. Reglet (pl. reglefi) [perJieT; régiette, in-terligne; Regletfe; reglet, locd; reglefta]. Arte gr.: Piesă de metal, de obiceiu de plumb, folosită în tipografie la umplerea spafiilor libere dintre rânduri. Are înălfimea de 51 de puncte tipografice. e. Reglet de fonia [HyryHHbiH perJieT; cale,, lingot; Stege; piece of furniture; öntöttvas-re-gletta], Ârte gr.: Piesă dreptunghiulară de fontă, cu dimensiuni mari, folosită în tipografie la umplerea spafiilor libere, rămase în interiorul rameE după aşezarea formei. 416 1. Reglef-suporl [perjieT-AepacaTeJib; ré- glette-support; Linienhalter; regjet-support; szu-port-regletta]. Arte gr.: Fiecare dintre piesele de metal cari se montează în ramele de închis formele, sub plăcile de stereotipie sau de auto-tipie, pentru a le aduce la înălţimea potrivită pentru imprimare. Regleţii-suport au formele re-gleţilor obişnuiţi, însă înălţimea lor e mai mică. Uneori, în regleţii-suport sunt încastrate stinghii sau cepuri de lemn, pentru baterea ţintelor de fixare a plăcilor pe regleţii cari sunt strânşi în rame. 2. Reglor [peryJiHpOBHţHK; régleur; Steller; setter; beállító, szabályozó], Tehn.: Tehnicianul, de obiceiu maistru sau muncitor cu experienţă, care pune la punct (reglează) maşinile-unelte şi dispozitivele şi uneltele montate pe acestea, astfel încât toate piesele rezultate din prelucrare să aibă aceleaşi dimensiuni, cu abateri cuprinse în cadrul unor toleranţe de lucru dinainte stabilite. 3. Regresiune marină [Mopcnan perpeccHH; régression marine; Seeregression; marine regres-sion; tenger-visszavonulás]. Geo/.: Retragerea apelor mării de pe unele suprafeţe continentale, provocată de ridicarea uscatului, prin mişcările lente de basculă ale blocurilor continentale. Prin deplasarea liniei ţărmului către largul mării, se măreşte suprafaţa uscatului. Suprafaţa continentală orizontală, ocupată anterior de mare, rămâne la înălţimi variabile deasupra mării, formând astfel terasele marine. în formaţiunile geologice depuse în mediul marin, regresiunile sunt puse în evidenţă prin succesiunea depozitelor pe verticală, cari arată trecerea dela sedimente fine, aşezate la partea inferioară, la sedimente din ce în ce mai grosiere, până la depozite de conglomerate, numite şi conglomerate de coronament. Regresiunile sunt marcate şi de seriile în cari urmează peste depozitele marine, la partea superioară, depozite lagunare (cu sare şi gips) şi depozite continentale. Ant. Transgresiune. 4. Regresiune, coeficient de ~ [k03(J)4)h-LüHeHT perpeccHH; coefficient de régression; Regressionskoeffizient; regression coefficient; regresszió-tényező]. C/c. pr. V. sub Regresiune, linie de 5. linie de ~ [npflMaH perpeCHH; droite de régression; Regressionslinie; regression line; regresszió-vonal]. C/c. pr.: Dreapta care reprezintă cel mai bine (în sensul legii celor mai mici pătrate) sistemul de perechi de valori Xit Yit în corelaţie, ale unei corespondenţe (Xlt Yt), (X2, Y2), .... Ecuaţia acestei drepte e Pv — - ' Y-Y = r-Z(X-X), 'xx în care X, respectiv Y sunt valorile medii ale lui X4, respectiv ale lui Y{, r e coeficientul de corelaţie, iar p.Xi respectiv\iy, deviaţiile standardale variabilelor Xit respectiv F-. 6. Regulă [npaBHJlO; regie; Regei; rule; szabály]. 1. Gen.: Formulă care indică sau prescrie ce trebue făcut într'un caz determinat. — 2. Uniformitate, dintr'un anumit punct de vedere, a unui sistem sau a evoluţiei unor fenomene. O regulă, în acest sens, admite excepţii, spre deosebire de o lege. Exemple de reguli: 7. ~ a celor două treimi [npaBHJlO £Byx Tpe-TbeH; regie de deux tiers; Zweidrittelnorm; fwo thirds norm; kétharmad-szabály]. Drum.: Regulă de alcătuire a amestecurilor de materiale granu-lare, folosite ca agregate minerale la executarea îmbrăcămintelor rutiere constituite după tipul structural a! macadamului, conform căreia sorturile de piatră şi criblurile sunt calibrate astfel, încât calibrul inferior al sortului să fie 2/3 (de fapt 5/t) din calibrul superior (sorturi mono-granulare). Amestecurile de două cribluri se fac după o regulă analoagă (2/s sort mare şi */3 sort mărunt). La agregatele folosite ca piatră de acoperire a pietrei de rezistenţă, regula celor două treimi se aplică numai pentru determinarea calibrului inferior al granulelor; astfel, calibrul superior al pietrei de acoperire se ia egal cu diferenţa dintre calibrul superior şi calibrul inferior al pietrei de rezistenţă, iar calibrul inferior al pietrei de acoperire se ia egal cu 2/3 din această diferenţă. 8. ~ a cifrei doi [npaBHJlO n;HC|)pbl ABa; regie du nombre deux; Zweizahlregel; figure two rule; kétszám-szabály]. Drum.: Regulă de clasificare a pământurilor după mărimea granulelor, conform căreia limitele calibrelor superioare şi inferioare de pământ sunt stabilite în scara decimală a cifrei doi. Conform acestei reguli, se deosebesc următoarele sorturi de pământ: sortul nisip, cu granule de 2---0,2 mm; sortul mo (făină de nisip), cu granule de 0f2--*0,02 mm; sortul silt, cu granule de 0,02---0,C02 mm (20---2\i); sortul mud cu granule de 0,002---0,0002 (2---0,2 ji); sortul argilă coloi-dală, cu granule mai mici decât 0,0002 mm (0,2 fi). V. şi sub Pământ. 9. ~ a fazei solide [npaBHJio TBepAOH - £î?tp- £ I* IST Gti OB \Rt Schema de principiu a regulatorului de tensiune reostafic. 5)^sector; D) disc; Rj) şi R2) rezistenfă de stabilizare; BE) înfăşurarea de excitafie a excitatoarei. reostat, se modifică tensiunea de alimentare a elementului de măsură, ceea ce este] echivalent cu deplasarea caracteristicei regulatorului paralei cu ea însăşi, în direcţie verticală. Figu a XV reprezintă conexiunile unui regulator cu cărbune pentru reglarea tensiunii unui generator de curent continuu. La scăderea tensiunii la borne U, forja (i^cu care electromagne-tul (E) afionea-za srade şi deci rezistorul de cărbune fiind comprimat mai mult (de resortul care exercită o forfă Ft) rezistenfă sa (Rc) scade şi deci curentul de excitafie creşte, mărind tensiunea U. Când tensiunea creşte, forfa (f2) creşte, rezistenfă (Rc) creşte şi curentul de excitafie scade, ceea ce provoacă o micşorare a tensiunii U. î. Regulator de tiraj [peryjiHTOp TflrH; regula; teur; detirage; Zugregler; draught regulator, dam-per; huzatszabályozó]: Regulator de corelafie care primeşte impulsii cFeîa regulatorul principal şi e influenfat şi de variafiile alimentării cu combustibil a focarului. Regulatorul de tiraj poate fi regulator de aer sau de gaze, după felul schemei de reglare (v.). 2. ~ de turafie [peryjiETOp OÓOPOTOB; re-gulaieur du nombre de iours; Drehzahlregler; revoluticn number regulator; fordulatszám-szabá- Schéma de principiu a regulatorului cu cărbune. E) electromagnet; Rex) înfăşurarea de armatura exc‘*afie; ^c) rezistenfă de cărbune; U) tensiunea generatorului. A- Jyözó]: Regulator care serveşte la menfinerea sau la modificarea programată a turafiei unei maşini, prin restabilirea egalităfii dintre puterea cerută şi puterea cedată de maşină. Regulatorul e influenfat de abaterile de turafie, datorită cărora institue o anumită valoare a unei servomărimi (care poate fi debitul de abur admis într'un motor cu abur, debitul de apă care trece printrfo turbină hidraulică, energia electrică absorbită de un motor electric, etc.). Aceasta permite adaptarea la sarcină a puterii cedate de maşină şi aducerea turafiei Ia valoarea de consemn. în general, se folosesc ca regulatoare de turafie regulatoarele centrifuge (v.); ia maşinile cu turafie aproximativ constantă se folosesc regulatoare pseudoastatice, la cari se produc deviaţii mari pentru variafii mici ale turafiei. 3. ~ de vitesă: Sin. Regulator de turafie (v.).— După principiul pe care se bazează şi mărimile pe cari le sezisează, se deosebesc: 4. Regulator axial: Sin* Regulator cu resort (v.). 5. ~ centrifug [iţeHTpH(|)yraJibHbii! peryjiHTOp; régulateur centrifuge; Zentrifugalregler; centrifuga! governor; centrifugális szabályozó]: Regulator al cărui sezisor e un mecanism în mişcare de rotafie, cu mase mari arti- j culate, cari se găsesc întrfo pozifie de echilibru dependentă de furafie, şi al cărui ser-voelement (deex. un manşon) acfio-neazăasupra organului de reglare al maşinii pe care e montat (v, fig. I ). Fiecare pozifie de echilibru a regulatorului e datorită echilibrului dintre forfele inerfiale, forţele datorite gravitaţiei (în principal. greutatea manşonului şi a bilelor, la regulatoarele cu axa de rotaţie verticală) sau deformafiei unor resorturi, şi forfele datorite deplasării servoelementului. La variafia turafiei regulatorului, se produc variafii ale pozifiei maselor în mişcare de rotafie, până când se stabileşte o nouă pozifie de echilibru. Se deosebesc: regulatoare cu manşon, la cari se produc deviafii unghiulare într'un plan care confine axa de rotafie, şi regulatoare cu resort, la cari se produc deviafii unghiulare sau elongafii într'un pian perpendicular pe axa de rotafie (v. fig. /V). Regulatoarele cu manşon pot avea suspensiune fixă (v. fig. II) sau mobilă (v. fig. III), după cum punctul de articulafie al pârghiei manşonului e solidarizat cu axul de rotafie al regulatorului, sau se mişcă împreună cu manşonul acestuia; ' ( §\ y :Y wy-5 L i//1 v' U K-Í 1" < < > Regulator centrifug, î) axa de rotafie; 2) servoelement (în figură, manşon); 3) masa grea (nu-mită bilă.ghiulea, efc.); 4) şi 5; pârghii; C) forfa centrifugă; G) greutatea bilei; F) forfa care apasă asupra servoelementului. . 433 regulatoarele cu manşon se numesc asimetrice, dacă cqfce şi (deci l±^l2)i cuasirombice, dacă a~e şi p = (deci l± —l2), şi rombice, dacă a — e şi « = P = T. pozitivă, infinită, sau negativă, după cum regulatorul e static, astatic sau hiperstatic. — Regulatorul static (v. fig. V) se găseşte în echilibru la diferite turafii, având la fiecare turafie o anumită pozifie Tipuri de regulatoare centrifuge» II) regulator cu manşon, cu suspensiune fixă a bilelor; III) regulator cu manşon, cu suspensiune mobilă a bilelor;/V) regulator cu resorf; f) axa regulatorului; 2) manşon; 3) bila; 4) resorf; a), |3) şi y) deviaţii unghiulare; I) distanfa dintre punctul da articulafie şi centrul de greutate al bilei;lj) şi/J lungimile pârghiilor; a) şi e) distanfele între axa de rotafie (Í) şi punctele de articulafie. în general, regulatoarele cu manşon se montează astfel, încât axa de rotafie să fie verticală. Regulatoarele cu resort pot funcfiona cu axa de rotafie în pozifie orizontală sau verticală. Transmiterea acfiunii de reglare se obfine fie prin comandă directă, când rezistenfa opusă instituirii servomărimii de reglaj poate fi învinsă de forfele centrifuge ale regulatorului, fie prin comandă indirectă, când această rezistenfa reclamă folosirea unui servomotor (forfele centrifuge servind numai la comanda acestuia). de echilibru (corespunzătoare deviafiei) şi fiind în echilibru stabil când această turafie rămâne constantă. Dacă, turafia fiind constantă (rc = const.), se modifică deviafia a printr'o acfiune externă şi se obfine aaoc, regulatorul revine automat la deviafia inifială ot, deoarece forfa centrifugă C — cp(n) = const. e mai mare, respectiv mai mică, decât forfele antagoniste corespunzătoare deviafiilor oca şi nv masele în mişcare — datorită inerfiei — aduc regulatorul în pozifia a2+A&>as, în care caz forfa cen- 28 434 frifugă C2 = cp(w2) e mái mică decât forfa antagonistă (care depinde de deviafa aa+Aa), astfel încât regulatorul e mutat în pozifia ot2 — Aa, şi această mişcare oscilatorie continuă fână se stabileşte noua pozifie de echilibru. Pentru a reduce numărul de oscilafii din cursul trecerii dela o pozifie de echilibru la alta (când turafia creşte sau des-creş'e), se construesc regulatoare cu dispozitive de amortisare (numite şi dispozitive de aservire). — Regulatorul astatic (v. fig. VI) se găseşte în echilibru nurrai la turafia nominală, pentru orice mărime a deviafiei, adică e în echilibru indiferent când această turafie rămâne constantă. Dacă, turafia fiind constantă (rc = const.), se modifică de* viafia ol printr'o acfiune externă şi se obfine oca < a sau 7.b > a, regulatorul rămâne în noua pozifie de echilibru, adică nu mai revine în pozifia inifială ■— de echilibru. Dacă turafia trece dela valoarea no minală la o valoare mai mare sau mai mică, regulatorul se dep’.asează brusc în pozifia extremă de deviafie maximă, respectiv de deviafie minimă şi, la orice altă abatere a turafiei (care nu ar putea aduce turafia ja va’oarea nominală), regulatorul trece direct dela una dintre aceste valori extreme, la cealaltă, fără a se opri într'o pozifie de echilibru; dacă turafia revine la valoarea nominală, regulatorul reinlră în echilibru, într'o pozifie de echilibru care depinde de mărimea deviafiei (respectiv de mărimea sarcinii maşinii pe care e instalat regulatorul). De aceea, regulatorul astatic nu e recomandat nici la acfiune indirecta (fiind în permanentă mişcare, când turafia variază), deţi evită creşteri sau descreşteri periculoase ale turafiei. — Regulatorul hiperstatic (v. fig. VII) se găseşte în echilibru instabil (labil) la ori :e turafie, afară de pozifiile de echilibru corespunzătoare deviafiei maxime sau minime. Dacă, turafia fiind constantă (ra = consf.), se modifică deviafia qcprinlr'o acfiune externă şi se obfine aa< ol sau qc&> a, regulatorul părăseşte definitiv pozifia inifială de echilibru şi se deplasează spre pozifia extremă de minim, respectiv de maxim, deoarece forfa cer trifugă C = cp (rc) = const. e mai mică, respectiv mai mare decât forfele antagoniste corespunzătoare deviafiilor şi a6. Daca turafia trece dela o valoare nt la valoarea n2, regulatorul se deplasează brusc în pozifia extremă, iar la orice altă abatere a turafiei pendulează între cele două pozifii extreme. De aceea, regulatorul hiperstatic nu poate fi folosit. în general, se folosesc regulatoare statice, dar cele mai multe dintre ele devin astatice sau fiiperstatice pentru anumite valori ale deviafiei (v. fig. VIII), şi se recomandă să se evite folosirea lor la aceste valori. Regulatoarele statice cari au deviefii mari la variafii mici ale turafiei se numesc pseudoastatice (v. fig. IX) şi servesc, în special, ca regulatoare de vitesă, Ia maşini cu turafie aproximativ constantă; regulatoarele statice obişnuite, cari au deviafii mai mici la aceleaşi variafii ale turafiei, servesc mai ales ca regulatoare de putere, la maşini cu cuplu motor aproximativ constant (de ex. pompe, compresoare). K Curba a=f (n) a regulatorului Marirrile cari intervin în ex-psrudoasfafic. presiunea graduiui de r.eregu- rp) curba a=f (n) a regulafo- n) şi „ , tu. -ului pSeudoastatic;rs) curba rafii,e maxjm8 (|a m ^ in a=f (n) a regulatorului static; gol), m die şi minimă (la n) turafie; a) deviafie unghiu- .'Pjipă sarcina); o) deviafie untára (v. fig. I). ghiu Iară; c0), <*m), ap) devia- ţiile corespunzătoare turafii-lor n0, nm şi np. Regulatorul centrifug are următoarele caracte-istice principale: Gradul de neregularitate (gradul de neunifor-mitate), adică raportul diferenfei dintre turafia în gol nQ şi turafia în sarcină nominală prin turafie medie nm (v. fig. X): na-ru e=- La regulatoare pseudoastatice (de turafie) se poate considera nm = (n0+np)j2g deoarece diferenfa n0~npe foarte mică, şi deci a=2- 2 2 n~Up 2 n*+np Gradul de neregularitate depinde de tipul -de construcf ie al regulatorului şi de pozifia lui nominală de echilibru (mărimea nominală a deviafiei); el are, de obiceiu, valoarea d = 0,02«--0,06 (la regulatoare pseudoastatice se alege 8 = 0,02"*0,03); 3 creşte cu intervalul de deviafie (v. fig. X). Gradul de insensibilitate (gradul de imobilitate), adică mărimea care indică abaterile minime de turafie (An) la cari regulatorul intră în funcfiune (v. fig. XI), se exprimă prin relafia (n-f &n)—(n~An) _2 An _ AC £~ n ~ n “ C în care n e turafia de regim, C e forfa centrifugă (care acfionează bilele regulatorului) corespunzătoare turafiei n, iar AC e variafia forfei centrifuge, provocată de abaterile ± Arc ale turafiei. Suma valorilor absolute a!e abaterilor limită +An şi — An, adică 2 | An |, se numeşte interval de insensibilitate. Limitele (w + An) şi (n—An), între cari regulatorul nu e sensibil, depind de rezistenţele de frecare ale elementelor cinematice ale regulatorului şi de 435 tipul de construcţie al acestuia. Din condifiunile de echilibru ale mecanismului regulatorului, pentru o anumită valoare a turafiei, rezultă (C + AC)—(C—AC) (F + Fd) - (F - Fd) 2 C 2F 2f AC :_c = - = ^+6,, unde C e forfa centrifugă, AC e creşterea forfei centrifuge la variajia turafiei, F e forfa care apasă asupra servoelementului în repaus (deci, când turafia e constantă), Fd e forfa care provoacă deplasarea servoelementului, Re e rezistenfa de frecare a mecanismului de reglaj (antrenat de servoelement), Rr e rezistenfa internă a regulatorului. Astfel, gradul de insensibijtate e suma dintre £e—RjF, care e condifionat de forfa de deplasare utilă, şi dintre sr — Rr/F, care e condifionat de forfa necesară pentru învingerea rezistentelor interne ale regulatorului. De obiceiu, se alege s = 0,02---0(04, dar trebue ca s sa nu fie mai mic decât gradul de neregularitate al maşinii (care depinde, în special, de greutatea volanului), pentru a evita amorsarea regulatorului la abaterile turafiei din cursul ciclului. în general, gradul de insensibilitate variază cu mărimea deviafiei, şi numai la unele regulatoare e constant (v. fig. XI); uneori, curbele as = f (n + Anj şi w = (^o + a)^>)/2 sunt turafia şi vitesa unghiulară corespunzătoare deviafiei medii. Considerând că V'i şi ca rezultă deci - = const. nt>s+np s = »o(l+|) Şi »* = »*,( 1-4) 2 (»o-«/,)+* = 5 + e Gradul de neregularitate efectiv depinde, în principal, de mărimea s, care intervine la cea ma! mică variafie a turafiei; de aceea trebue ca s să fie cât mai mic (în general, se alege s^8), în exploatare, regulatoarele cu comandă directă a reglării maşinilor pe cari sunt montate au un XII Mărimile cari intervin în expresiu-unea gradului de insensibilitate. T) cuiba a=f (n); Ts) curba as = f(n-{-An);Fi) curba a,-=f (n—An) An) abaterea turöfiei (care e diferită Ia fiecare turafie, respectiv la fiecare abatere). Influenfa gradului de insensibilitate asupra funcfionării regulatorului. f) curba a " f (n), de funcfionare „statică" (regulator, inifial static); T') curba a = f (n -j- An) de funcfionare „asiatică"; r") curba a = f (n — An), de funcfionare „astatică"; fs) şi rf,i) curbele a = f (n -f* An), de funcfionare „labilă®; Pi) şi F!,s) curbele o5= f (n — An), de funcfionare „statică". torul pseudoastatic sau un regulator cu d foarte roic) poate deveni astatic sau labil la anumite valori ale turafiei (v. fig. XII). Curbele as şi oc{ depind atât de rezistenfele intern© ale regulato- grad de neregularitate efectiv în care Pentru a obfir>e un mers cât mai uniform al maşinii, trebue ca s să fie mic, ceea 28* 436 ce reclamă alegerea unui regulator suficient de puternic (cu mase mari sau cu resorturi puternice, cari să poată învinge frecările la variafii mici de turafie); totuşi, nu trebue ales un regulator prea puternic, deoarece e ar putea deveni mai mic decât gradul de neregularitate al volanului maşinii, Regulatoarele cu comandă indirectă au s mai mic decât cele cu comandă directă, deoarece trebue învinse numai frecările interne, iar intervalul de deviafii minim admisibil reclamă şi d mic. Dacă se alege gradul de neregularitate 5 prea mic, regulatorul va avea ■— Ia ieşirea dintr'un regim de serviciu — oscilafii îndelungate, iar dacă se alege Ö prea mare, gradul total de neregularitate devine prea mare. Gradul de neregularitate minim admisibil e Vs,l (gr*), unde Sr e cursa redusă a organului de comandă a servoelemenlului (de ex. cursa manşonului); T e durata necesară pentru ca maşina să demareze în gol până la turafia de regim. Dacă S e cursa reală a regulatorului, la regulatoare cu bile şi Sr ,ub sPlralizat: 2> bar5-la regulatorul cu membrană (v.). s. ~ cu manometru [peryjiHTOp c MaHOMe-TpOM; régulateur a manometre; Regler mit Mano-meter; regulafor with manometer; manométeres szabályozó, feszmérős szabályozó]: Regulafor al că, ui sezisor e un manometru metalic cu tub elastic sau un manometru diferenfial (de obiceiu, cu mercur), şi care se găseşte într'o pozifie de echilibru corespunzătoare presiunii fluidulu 439 care influenfează manometru!, prin echilibrul dintre această presiune şi forfele antagoniste. Modul de funcfionare şi caracteristicele lui sunt asemănătoare cu cele ale regulatorului cu membrană (v.). Serveşte la reglarea presiunii şi a debitului. Regulator cu manomefru pentru reglarea presiunii. I) organ de reglare; 2) manomefru sezisor; 3) punct de oscilaţie; 4) pârghie de reglare; 5) contactoare de comandă; 6) reductor de turafie; 7) electromotoare; 8) contactoare cu telecomandă; 9) transfcrmator. î. Regulator cu manomefru diferenfial [pery/iH-TpiC iţncţmaHOMeTpoM; régulateur â manometre différentiel; Regler mit Differentiaîmanometer; regulator with differential manometer; differanciál-feszmérős szabályozó]. V. sub Regulator cu manometru. 2. ~ cu membrană [MeMŐpaHHblH peryjiHTOp; régulateur a membrane; Membranregler; dia-phragm regulator; membrán szabályozó].* Regulator al cărui sezisor e un perete subfire (plan sau în acordeon), numit membrană (v. fig.), care se găseşte într'o pozifie de echilibru corespunzătoare forfei care se exercită asupra membranei, prin echilibrul dintre forfa de apăsare şi forfe’e antagoniste. La variafia forfei de apăsare, respectiv a presiunii fluidului, se produc deviafii lineare, până când se stabileşte o nouă pozifie de echilibru. Transmiterea acfiunii de reglare se obfine prin comandă directă sau indirectă. Servoelementul - şcfionează asupra unei servomărimi (de ex„ debitul Regulator cu membrană. 1) organ de reglar ; 2) servomotor (mctor hidrau'ic); 3) robinet de reglare; 4) releu hidro-dinamic (cu ajutaj); 5) membrană; 6) distribuitor de uleiu; 7) resort de readucere; 8) pompă de uleiu; 9) rezervor de uleiu. de fluid), prin intermediul unui organ de reglare (vană, clapă, etc.). — La regulatoarele statice, vitesa de deplasare a organului de reglare e proporfională cu vitesa de variafie a mărimii reglate (presiunea) şi e independentă de valoarea abaterii acestei mărimi. Regulatoarele statice nu pot asigura constanţa mărimii reglate la valoarea de consemn, deoarece fiecărei pozifii a organului de reglare îi corespunde o valoare determinată a mărimii reglate. —■ La regulatoarele asiatice, vitesa de deplasare a organului de reglare e proporfională cu valoarea abaterii mărimii reg'ate. Regulatoarele asiatice pct asigura constanfa mărimii reglate la valoarea de consemn, deoarece intră din nou în echilibru numai când msrimea reglată revine la valoarea inifială, indiferent de pozi'ia organului de reglare, care depinde de încărcare. Gradul de neregularitate e deosebit de important la regulatoarele statice, la cari — în urma variafiei mărimii reglate — echilibrul se restabileşte la o valoare diferită a acestei mărimi, corespunzătoare unei alte pozifii a servoelementului. Gradul de insensik ilitate indică abaterile minime de presiune a cari regulatorul intră în funcfiune, fiecare regulator având o bandă de inssns:bili-tate (exprimată de exemplu în procente din presiunea fluidului). s. ~ cu plutitor [nonuaBKOBbîH peryjiHTOp; régulateur â flottéur; Reg'er mit Schwimmer; regulator with floater; uszós szabá'yozó]: Regulator al cărui sezisor e un plutitor, care se găseşte într'o pozifie de echilibru corespunzătoare nivelului fluidului în care pluteşte, prin echilibrul d’ntre forfa de sustentafie şi forfele antagoniste. La variafia nivelului fluidului se produc deviafii lineare, fpână când se stabileşte o (v. fig.). Transmiterea acfiunii de reglare se obfine prin comandă directă sau indirectă (cu servomotor). Vitesa de deplasare a servoelementului e proporfională cu vitesa de deplas3re a plutitorului. Servoelementul acfionează asupra debitului de fluid, după pozifia plutitorului, dar reglarea depinde şi de nivelul la care se găseşte plutitorul; astfel, pentru o aceeaşi variafie a nivelului, des» chiderea sau închiderea organului de reglare a debitului e mai mare sau mai mică, după pozifia pe care o are plutitorul. Regulatorul cu plutitor serveşte la reglarea nivelului unui fluid (de ex. apă, benz!nă, etc.), plutitorul putând fi plasat în rezervorul sau în I: as:nul în care se reglează nivelul, sau într'un recipient auxiliar, în comunicafie cu acesta. 4. ~ cu termometru [peryjiHTOp c Tep-MOMöTpOM; régulateur a ihermomstre; Reg’er mit Thermometer; regulator with thermometer; Regulator cu plutitor, f) sezisor (plutitor); 2) servoelement; 3) organ dereglare (vană), nouă poz;fie de echilibru 440 hőmérős szabályozó]: Regulator al cărui sezísor e un termometru cu contacte, şi care efectuează reglarea prin intermediul unui releu. La variafia temperaturii, lichidul din termometru (de obiceiu, mercur) deplasează un filament care se mişcă în fafa unor ploturi, stabilind contactul electric cu plotul corespunzător temperaturii măsurate; astfel se închide circuitul electric al servoelementului, a cărui acfiune e analoagă cu aceea a celui dela regulatorul electrotermic (v.). Regulator cu termometru. I) înfăşurare electrică; 2) cuptor electric; 3) termometru cu contacte (organ sezisor); 4) releu electromagnetic; 5) transformator; 6) circuitul electric al servoelementului. Regulatorul cu termometru serveşte la reglarea temperaturii. i. Regulator cu termoelemenf [peryjiHTOp c TepM03JieMeHTCM; régulateur a thermoélément; Regler mit Thermoelement; regulator with thermo-e lement; termő-elemes szabályozó]: Regulator al cărui sezisor e un fermoelement, şi care execută acfiunea de reglare prin intermediul | unui galvanomefru de zero sau al unui potenfiometru (compensator), eventual cu amplificator. La variafia mărimii de reglat (de ex. temperatura, intensitatea curentului electric, etc.), termoele-mentui produce o tensiune electromotoare care in-fluenfează instrumentul de măsură; fermoelementul e un cuplu bimetalic (de ex. fier-con-stantan, cromni-chel-cromalurniniu, Regulator cu fermoelement şi galvanometru. Í) fermoelement (sezisor); 2) galva-ncmetru c'e zero; 3) contacte la relul de comandă al servoelementului; 4) dispozifiv de readucere; 5) dispozitiv de compensare (a tensiunii produse p»in fermoelement, prin căderea de tensiune înfra punctele a şi b); 6) rezistenfa reglabilă. plafină-platiniridiu, platină-platinreniu), alcătuit din două bare de metal sau de aliaje diferite, cari sunt sudate la un capăt şi la celălajf capăt sunt legate electric cu instrumentul de măsuri, şi cari, de obiceiu, sunt introduse într'un toc de protec» fiune termorezistent. La regulatoarele cu galvanometru (v. fig.), deviafia cadrului mobil amorsează un releu, care comandă mişcarea servoelementului; Ia unele regulatoare, deviafia influenţează o celulă foto-electrică, combinată cu un sistem oscilant amplificator, care acfionează un releu de comandă al servoelementului (v. fig.). La regulatoarele cu potenfiometru, deviafia acului mobil al galvano-metrului amorsează un releu care deplasează contactul mobil al potenfiometrului şi astfel pune în funcfiune un electromotor, care comandă mişcarea organului de reglare; electromotorul, care Regulator cu fermoelement şi cu celulă fotoelectrică. 1) sezisor (fermoelement); 2) galvanometru; 3) cadran mobil; 4) celulă fofoelecfrică; 5) dispozifiv de readucere; 6) manometru la infrarea în conducta de presiune; 7) conductă de presiune; 8) releu mecanic; 9) manometru de comandă; 10) organ de reglare. este servoelementul regulatorului, funcfionează până când se restabileşte pozifia de echilibru (pozifia de zero a galvanometrului). Regulatorul cu termoelemenf serveşte Ia reglarea temperaturii. La temperaturi foarte înalte, pentru a proteja termoelementul, sezisarea variafiijor de temperatură se obfine prin intermediu) unui piromefru de radiafie totală. 2. Regulafor de acoperire [peryjiHTOp ne-peKpbiBaHHfl; régulateur de recouvrement; über-deckungsregler; overlap control; átfedésszabá-lyozó], Fofgrm.: Dispozitiv mecanic ataşat la camera aerofotogrammetrică automată, cu ajutorul căruia se reg'ează durata intervalului de timp dintre două expuneri succesive ale camerei aerofoto» grammetrice, corespunzând la două centre de perspectivă succesive 0± şi 02 ale fotogramelor Şi E g, penfru ca acestea să perspectiveze o zonă comuna CB, mai mare decât ABl2~CDj2, care constitue acoperirea longitudinală. Sin. Inter-valometru. s. Regulafor de apropiere a electrozilor [pe-ryjlflTOp 3JieKTpOAOB; régulateur automaiique des jcarbons; Kohlennachschub; arc striking auto- matîc regulator; elektroda-szabályozó], Fiz.: Regulator eleciromagnetic care permite, la lămpile cu arc electric, menfinerea electrozilor de cărbune la o distanfă potrivită pentru obfinerea intensităfii lunrvnoass maxime. î. Regulator de circulafie [zţHcneTHep; bu-reau réglant le mouvement destrains; Zugieitungs-btiro; train dispatcher; menetirényitó]. C.f.î Instalafie telefonică cu apel selectiv, cu ajutorul căreia un operator (operator R. C., dispatcher) dirijează şi controlează circulafia trenurilor pe o linie de caîe ferată. Regulatorul de circulafie (instalafia R. C.) măreşte apreciabil posibilităfile de trafic ale unei linii de cale ferată, iar în căzui întârzierii de trenuri sau al altor evenimente cari produc întârzieri, face posibilă redresarea circulafiei în scurt timp. Cu ajutorul lui, operatorul R. C. urmăreşte şi pregătirea locomotivelor în depouri, pentru a fi gata să fie ataşate pentru remorcarea trenur'lor în circulafie după program, sau a trenurilor în circulafie peste program. O instalafie regulatoare de circulafie (v. fig. I) se^compune dintr'o serie de posturi secundare / Instalafie regulatoare de circulafie. A) post central R.C,; Blf B*, Bs”‘Bn) posturi secundare R.C; f) centrala R.C.; 2) telefon operator R.C.; 3) baterii ce alimentare ale postului central; 4) selector R.C.; 5) baterii de aii* mentareate postuiuisecundar; 6) telefon secundar; 7) circuit R.C- cu telefoane speciale montate în fiecare stafie, depou sau post de mişcare din linia curenta de pe sectorul respectiv — şi dintr'un post central montat într'o stafie de dispozifie, cu ajutorul căruia operatorul R. C. poate chema deodctă o s-ngură stafie, un grup de stafii, sau toate stafiile. Toate telefoanele din stafii sunt legate la acelaşi circuit,> numit circuit R. C., fapt care impune existenţa apelului selectiv, pentru a putea chema un singur post, fără a le chema şi pe celelalte. Pentru aceasta, când se face un apel, centrala emite pe circuit o serie de impulsii de curent, conform unui cod specific fiecărei stafii, iar selectoarele cari sunt legate între circuit şi apara-Jele telefonice din stafii recepfionează aceste impulsii şi provoacă apelul numai la stafia chemată. Chemarea unui grup de stafii sau a tuturor stafiilor se face, de asemenea, cu un anumit cod specific pentru aceasta. Apelurile posturilor se- cundare se fac, în generali prin manipularea dis* cului telefonic cu care e echipat telşfonul operator; posturile secundare nu se pot chema între ele, dar pot chema postul central. Convorbirile fiind în legătură cu siguranfa circulaţiei, cere trebue controlată strict de operator, posturile secundare pot convorbi numai cu consimfimâniul acestuia. Toate posturile secundare fiind racordate la acelaşi circuit, rezultă că ele pot să asculte oricând o convorbire care se efectuează pe circuit, dacă ridică microreceptorul de pe furcă; convorbirile nu sunt deci secrete. Intrarea în convorbire a unei stafii cu operatorul se face prin simplă ridicare a microreceptorului de pe furcă, deoarece operatorul e în permanenţă pe recepfie. Principiul de funcfionare al unei instalafii re* gulatoare de circulafie e redat în fig. II. Instalafie regulatoare de circulafiş (schemă de funcfionare)» a) disc cu contacte; b) roată cu clichet; c) sonerie; R*, R2) relee de impulsie; Rj) releu de linie; d) acumulator 150---2PQ V. Pentru a exercita un control permanent asupra funcfionării instalafiei, în momentul când la postul chemat sună soneria, operatorul R. C. aude un ton specific, numit controlul apelului. De asemenea, pentru a supraveghia în permanenfă circuitul R. C., acesta e menfinut, în timpul repausului, sub tensiunea de 24 V — şi orice pierdere de izolafie sau orice atingere se pun în evidenfă la postul central, prin atragerea unui releu şi declanşarea unui dispozitiv de alarmă. După principiul de funcfionare, reguîatoare’e de circulafie se împart în regulatoare cu impulsii în curent continuu şi regulatoare cu impulsii în curent alternativ. — Din prima categorie fac parte instalafiile cari emit, la fiecare apel, un număr de trei grupuri de impuls i, a căror sumă e totdeauna fixă şi egală cu 17, şi instalafiile cari emit la fiecare apel un număr variabil de impulsii, în două grupuri distincte. Din categoria a doua fac parte insta'afi le cari emit un număr fix de impu|s:i de 50 Hz, selecfiunea diferen-t:indu-se prin momentul când, în şirul de impulsii, intervine o pauză de test. Cele mai moderne instalafii transmit apelul în impulsii de curent continuu alternativ. Bătaia unui regulator de circulafie e de 10G*"150 km. Instalafii regulatoare de circulafie se folosesc şi pe liniile de centură ale marilor oraşe, şi în triaje. Urmărirea “Circulaţiei trénürilor, a încrucişerilor, ă opririlor în stafii, cum şi a numărului de linii ocupate sau libere în stafii, se f3ce de operator prin trasarea, pe un grafic special, a tuturor acestor operafiuni, cu creioane colorate, fiecare tren fiind trasat cu o anumită coloare. Pentru a lăsa libere ambele mâini ale operatorului, cum şi pentrucă e prea obositor ca acesta să stea cu microreceptorul sau cu căştile în permanenfă la urechi, se folosesc amplificatoare de joasă frecvenfă, de construcfie specială, cari permit recep-fionarea convorbirilor într'un difuzor şi cari amplifică, în acelaşi timp, şi vocea operatorului, prin intermediul unui microfon de masă. i. Regulafor de locomotivă cu abur [pery-JlflTOp napoK)3a; régulateur de locomotive a vapeur; Dampf!okomotiv-Reg!er; steam locomotive regulator, steam locomotive governor; gőzmoz-dony-szabályozó]: Aparat din armatura locomotivei cu abur, care serveşte la comanda introducerii aburului din căldare în cilindri. Regulatorul e format din următoarele părfi: regulatorul propriu zis, transmisiunea, şi organul de comandă. Spre deosebire de motoarele cu abur stabile, ia cari regulatorul e automat, fiind comandat de variafiile turafiei şi acfionat de arbore'e motor — şi serveşte, de obiceiu, la menfinerea turafiei la o valoare constantă, regulatorul locomot’vei cu abur e comandat şi acfionat manual de mecanicul conducător, pentru pornirea şi oprirea, şi pentru variafia puterii locomotivei în timpu! mersului. Numirea de regulator e deci improprie; ea a intrat în uz, când locomotivele func-ficnau cu un grad invariabil de ad~ misiune şi când singurul mijloc de reglare a aburului admis în cilindri era cei prin laminare, operafiune pe care o execută regulatorul. După locul în care e dispus, regulatorul poate fi interior (v. fig.), când e montat în interiorul spafiului de abur a! căldării (de obiceiu, în dom) înaintea supraîncălzitorului, sau exterior (v. fig.), când e dispus în colectorul de abur supraîncălzit şi când prin supapa regulatorului trece abur supraîncălzit. Regulatorul propriu zis se construeşte cu sertar sau cu supape. Regulatorul cu sertar e format dintr'o feavă de abur curbată în S (corpul regulatorului), la un capăt în legătură cu feava de comunicaţie şi Regulator de locomotivă. Interior. I) mânerul de comandă; 2) arborele regulatorului; 3) regulatorul propriu zis; 4) c’om; 5) fe3vă de comunicaţie; 6) colector de abur. Regulator de locomotiva, exterior. I) arborele regulatorului; 2) dcm; 3) feavă de comunicafie de abur; 5) regulatorul propriu zis. Regulator de locc motivă, cu supape. Í) corpul regulatorului; 2) cameră de c'escăicara; 3) disc de ghidare; 4) supapă principală; 5) supapă mică; 6) scaunul supapei. având la celălalt capăt o suprafafă plană cu una sau cu doua ferestre prin cari intră aburul din căldare, înch’derea şi deschiderea ferestrelor se efectuează de un sertar de bronz (sertarul mare), care alunecă pe suprafafa plană şi e acfionat prin transmisiune din ghereta locomotivei. Din cauza frecării mari dintre sertar şi suprafafa de alunecare ('n special la apă cu impurităfi şi cu depuneri de piatră), provocată de presiunea aburulu', manevrarea regulatorului e greoaie; 4) colector pentru descărcarea presiunii aburului de pe sertarul maresefo'oseşte unaldo:lea seHar,de ofel (sertarul mic), care echilibrează sertcrul mare, punând ambele lui suprafefe în comunicafie cu aburul. Din cauza greutăţilor de manevrare, locomotivele nu se mai echipează cu regulator cu sertare. Regulatorul cu supape, introdus la toate loco-motivelé de construcfie măi nouă poate avea un3 sau mai multe supape. — Regulatorul cu o singură supapa e constituit din corpul regulatorului, care formează şi scaunul supapei, şi din supapa regulatorului, care se poate ridica sau coborî pe scaun, fiind acfionată de transmisiune (v. fig.). Supapa are un disc de ghidare cu inele de etanşeitate; deasupra discului de ghidare se găseşte o cameră de descărcare. Echilibrarea supapei e realizată prin intermediul unei supape mici, montate în corpul supapei principale, care pune în legătură ceie două fefe ale supapei; în acest fel, supapa principală e descărcată de presiunea aburului. Dimensiunile supapei (diametrul şi cursa de ridicare) se determină în raport cu vitesa de curgere a aburului, care e, la încărcarea maximă a căldării, de ordinul a 20-**35 m/s. Regulatorul cu supape multiple se compune, de obiceiu, din patru supape mari şi o supapă mică, corpul regulatorului făcând ccrp comun cu colectorul supraîncălzitorului (v. fig.). Tije'e supapelor au discuri de ghidare cari formează, Regulator de locomotivă, cu supape multiple. 1) supapă mică, de descurcare; 3) capac demontabil; 3) supapă mare; 4) cameră un comunicafie cu colectorul; 5) cameră în comunicafie cu fevile de admisiune; 6) cameră de descărcare; 7) disc de ghidare; 8) reazem; 9) arbore cu came. împreună cu capacele, camere de descărcare. Supapele sunt acfionate de un arbore cu came. Supapa mică îndeplineşte rolul de organ de echilibrare. Regulatorul cu supape multiple e de construcfie simplă; forfa necesară pentru mişcare? supapelor fiind foarte mică şi deformarea lor fimc1 redusă la nrnimum, din cauza dimensiunilor Io-mici, el e foarte bun pentru locomotivele de mare putere şi cu grad mare de supraîncălzire. Transmisiunea regulatorului (v. fig.) e format? din arbore'e regu'atorului (care (a regu’atoarek interioare trece prin placa porta’ă a căldării verti-cale, iar la requ'atoare exterioare e mentát în afara căldării) şi din bara de comandă a regulatorului, care se leagă de sertar, de supapă, respectiv de arborele cu came (la regulatorul cu supape multip'e). Arborele regulatorului se leagă !aun caplt cu mânerul de comandă (prin intermediul unei presgarnituri, la regulatoarele interioare), iar la celălalt capăt, cu bara de comand? ő Raportul de amplificarea transimsiunii se alege astfel, încât forfa necesară pentru deschiderea regulatorului să nu depăşească 20 kg (de obiceiu, 10*** 15 kg), iar cursa de lucru a mânerului să nu fie mai mare decât 800 mm (de obiceiu, 500---600 mm). Raportul de amplificare determină şi lungimea cursei supapei. Crganul de comandă e format Regulator da locomotivă, cu supapă, din suport, tijă de ,imitor de cursă; 2) mâner de legătură, mânerul comandă; 3) arborele regulatorului; regulatorului şi li- 4) bară de comandă; 5) feavă de mitorul de cursă. comunicaţie. Limitorul de cursă determină pozifia de închidere şi de deschidere completă (maximă) a regulatorului. La unele locomotive, mânerul e înzestrat cu o piedecă cu resort, care intră în golurile unui sector din-faf, permifând fixarea supapei regulatorului în orice pozifie intermedieră. Locomotivele cu rofi dinfate pentru liniile cu cremalieră au dcuă regulatoare: unul pentru meca-ni.mul motor cu adeziune sinrplă şi unul pentru mecanismul motor cu roată dinfată. î. Regulator de tracfiune. V. Liră mare. 2. Regulator, curbele caracteristice ale unu ~ centrifug [xapaKTepHbie KpHBbie iţeHTpo-óeHCHoro peryjîflTopa; courbes caractéristi-ques d'un régulateur centrifuge; charakteristische ) creş-C ferea unghiului ) e antisi-melrică, fiindcă e incompatibilă cu relafia „mai mic decât" (<), care e conversa e' (relafia x > y e incompatibilă cu relafia :c<>). — Relafia de echivalenfă este o relaţie binară reflexivă, simetrică şi transitivă. Dacă R est3 o relafie de echivalenfă între elemente ale mulţimii M, mulfimea Ca a tuturor elementelor echivalente cu elementul a formează o clasă de elemente echivalente. Mulfimea M este reuniunea claselor de elemente echivalente. Două clase diferite nu au niciun element comun. Mulfimea claselor de elemente echivalente este numită mulfimea M/K sau mulfimea cât a mul-fimii M prin relafia de echivalenfă R; trecerea dela M la Mi R constitue procesul de abstracţie. Relafia de ordine parfială sau relafia semise-rială, numită scurt şi relafie de ordine, este o relafie nereflexivă, care e asimetrică şi transitivă. O relafie de ordine parfială este notată în general cu simbolul <. Dacă < este o relafie de ordine parfială, relafia < definită prin a; negaf a relaf iei < este >. O relafie valabilă între un număr dat de elemente ale unui şir, cari prezintă diferenfe constante date între numerele lor de ordine, se numeşfe relafie de recurenfă. î. Relafie nutritivă [OTHOmeHHe iiHTaTeJit>-HOCTH; relation nutritive; Năhrstoffverhaltnis; nourishing relation; táplálási viszony]. Zoof.: Proporfia dintre diferitele substanfe nutritive dintr'un nutref sau dintr'o rafie de hrană. Rafiile de hrana trebue să aibă anumite relafii nutritive, specifice fiecărei speci’ şi categorii de animale, deoarece altfel se produc în organ:sm turburări grave, iar producfa animalelor se micşorează din punctele de vedere cantitativ şi caRativ. 2. Relafiile de imprecizie [pejiaiţHH Heonps-AeJieHHQCTH; relations d'imprécision; Ungenauig- 448 keitsbezîehungen; imprecîsion relations; határozatlansági relációk]. Fiz.: Relafii cari stabi esc o limită inferioară penfru produsul împrăştierilor statistice ale unei perechi de variabile canonic conjugate (v.), într'un colectiv cuantic oarecare (de exemplu un colectiv de electroni, protoni, neutroni, etc.). Dacă, de exemplu, x e una dintre coordonatele cartesiene ale unei particule şi p e impulsul conjugat, relafia de imprecizie corespunzătoare e (1) unde Ax şi Ap reprezintă împrăştierile statistice ale coordonatei şi impulsului, iar h e constanta lui Planck (v.). Imposibilitatea de a măsura simultan, cu împrăş-fieri statistice oricât de mici, atât impulsul cât şi coordonata spafială corespunzătoare, rezultă nu din defectele instrumentelor actuale de măsură, ci din faptul că particula elementară e de natură diferită de aceea a particulelor „clasice", considerate excluziv în Fizica clas:că. Anume, relafia (1) e o consecinfă a proprietăţilor duale, ondulatorii şi corpusculare, ale particulelor elementare, şi a caracterului statistic al undei asociate unei particule. Unda plană cu lungimea de undă X corespunde unui colectiv penfru care particulele au un impuls dat de relafia lui de Broglie p-h/X; pozifia acestor particule e însă complet nedeterminată. Penfru a obfine un colectiv în care pozifia să aibă o imprecizie Ax, trebue construit un pachet de unde a cărui intensitate să fie diferită de zero numai într'o regiune spafială de întindere Ax. Cinematica undelor arată însă că, pentru aceasta, e nevoie să se suprapună unde cu diferite Iun-gimide undă; deci, conform relafiei lui de Broglie, impulsul nu mai e determinat, ci împrăştierile statistice ale coordonatei şi impulsului trebue să satisfacă relafia (1). Mişcarea particulelor elementare în spafiu şi i’mp nu poate fi identificată deci cu mişcarea punctelor materiale pe traiectorii. Numai tendinfa de a interpreta legile noi, stabilite în Mecanica cuantică, din punctul de vedere al Mecanicei clasice, face să survină un paradox aparent al Mecan:cei cuantice. Din faptul că perechea clasică de mărimi pe care o constitue impulsul şi coordonata spafială corespunzătoare, aşa cum rezultă din relafia (1), nu este o caracteristică a particulelor elementare înfr'un acelaşi moment, nu se poate frage deci concluzia despre vreo existenfă a particulelor în afară de spafiu şi timp. în acelaşi mod se arată că între energie şi durata experienfei în care se măsoară energia exista o relafie de acelaşi tip ca relafia (1), şi anume » (2) Air unde AW e împrăştierea statistică a energiei, iar At e durata experienfei în cursul căreia se măsoară energia. Relafiile de imprecizie, stabilite de"W. Heisen-berg In anul 1927, sunt confirmate de experienţă, ca şi relafiile lui de Broglie, din cari rezultă. Ele se generalizează sub o formă mai complexă la orice pereche de mărimi ale căror matrice (v. sub Legile mecanicei cuantice) au un produs necomufativ. în Mecanica clasică, starea instantanee a unui sistem de particule „clasice" e definită prin valorile instantanee ale tuturor coordonatelor şi impulsurilor particulelor cari compun sistemul» Conform legilor acestei Mecanice, starea în orice moment a unui sistem fizic izolat e univoc determinată prin starea lui într'un moment inifial oarecare. Conform relafiilor de imprecizie, valorile simultane ale coordonatelor şi ale impulsu» rilor conjugate pot fi determinate însă numai până la împrăştierile statistice Ax şi Ap cari sa» tisfac relafia (1). De aici s'a fras concluzia că starea inifială nu ar putea fi determinată exact şi că, deci, nici starea urmştoare nu poate fi prezisă exact, în contradicfie cu principiul cau~ zalităfii. Această concluzie este'greşită, fiindcă se bazează iarăşi pe ipoteza că perechea coordonată şi impuls conjugat ar fi o caracteristică, într'un moment dat, a microparticulelor, în realitate, în Mecanica cuantică, starea instantanee a unui sistem de microparticule nu e definită prin perechile coordonate şi impulsuri, ci prin o mărime de stare care se numeşte funcfiunea de undă. Aceasta satisface ecuafia lui Schrödinger (v. sub Cuantică, mecanică ~). Conform acestei ecuafii, funcfiunea de undă cp este univoc determinată în orice moment, dacă e cunoscută în momentul inifial. Astfel, starea unui sistem de microparticule, definită în concordanfă cu cerinţele Mecanicei cuantice, iar nu a celei clasice, care nu-i este aplicabilă, decurge în mod univoc din starea anterioară, aşa cum cere principiul cauzalifăfii. 1. Relafiile de nedeterminare: Sin. Reiafii de imprecizie (v.). 2. Relativ [OTHOCHTejibHbifi; relatif; relativ; relative; relativ]. Fiz.: Calitatea unei mărimi fizico-chimice de a avea o valoare care dep nde de condifiunile în cari se măsoară sau la cari se raportă (de ex. de pozifia sau de vitesa sistemului de referinfa din care se măsoară). Altfel, mărimea se numeşte absolută. Unghiul solid sub care se vede o sferă e o mărime relativă, fiindcă depinde de distanfa dintre punctul de observafie şi centrul sferei. Din punctul de vedere cinematic, vifesa e relativă, fiindcă depinde de sistemul de referinţă fafă de care se consideră. După teoria relativităfii, multe mărimi pe cari Fizica clasică le admitea absolute, sunt relative. Astfel de mărimi sunt masa inertă, lungimea, durata unui fenomen şi altele. s. Relativităţii, principiul ~ generale [o6mHÎt npHHlţţîn OTHOCHTeJibHOCTH; principe de reia» tivité générale; allgemeines Relativitătsprinzip; princ'ple of general relativify; általános relativitás elve]. V. sub Relativităfii generale, teoria 4. Relativităţii, principiul ~ în Mecanica clasică [npHHUHn OTHOCHTeJibHOCTH B KJiaCCH-neCKOÖ MexaHHKe; principe de relativite de la 449 mécanique classique; Relafivitătsprinzip der klas-sischen Mechanik; principie of relativity of the elassical mechanics; relativitás elve a klasszikus mechanikában]. Fiz.: Legile generale ale Mecanicei clasice sunt va’ab le în aceeaşi formă, în raport cu oricare dintre sistemele de referinţă în translafie rectilinie şi uniformă unul fafă de altul, cari constitue grupul sistemelor de referinfă inerfiale. — în adevăr, prin experienfe mecanice efectuate excluziv în interiorul unui sistem material izolat, nu se poate pune în evi-denfă o mişcare de translafie rectilinie şi u.rformă a sistemului fafă de un sistem de referinfă iner-fial. Legea de mişcare a punctului material exprima că forfa F, exercitată de un sistem fizic asupra unui punct material, e egală cu derivata în raport cu timpul a impulsului punctului material, forfa depinzând, conform legii cond fiunilor inifiale, de pozifia şi, cel mult, de vitesa relativă a punctulu fafă de celelalte mase, iar masa fiind un scalar invariant: Legea e valabilă, deci, în aceeaşi formă şi în raport cu un sistem de referinfă ín translafie rectilinie şi uniformă cu vitesa v0 fafă de primul, fiindcă accelerafia áv'/dt a punctului material fafă de al doilea sistem e egală cu accelerafia sa dvfdt fafă de primul (v. Galilei, grupul de transformări al lui ~), astfel încât unde forfa F depinde, în acelaşi fel ca mai sus, cel mult de pozifia şi de vitesa relativă a punctului material în raport cu celelalte mase. De altă parte, legea paralelogramului forfelor e satisfăcută fafă de noul sistem, dacă e satisfăcută fafă de cel vechiu. Sin. Principiul relativităţii lui Galilei şi Newton. î. Relativităţii, principiul ~ restrânse [cne-IţHajlbHblHHpfiHUHH OTHGCHTejIbHOCTîf; principe de relativite restreinte; spezielles Relativitats-prinzip; principie of restrained relativity; speciális relativitás elve]. V. sub Relativităfii, teoria ~ restrânse. 2. Relativităţii, teofia ~ [TeOpHH OTHOCHTeJibHOCTH; théorie de la relatjvité; Relativităts-theorie; theory of relativity; relativitáselmélet]. Fiz. Fizicienii au constatat experimental că legrle fenomenelor fizice, stafcil fe în cadrul Fizicei mai vechi, clasice, sunt valabile cu o precizie cu atât mai mică, cu cât vitesele corpurilor sunt mai mari, comparabile cu vitesa de propagare a luminii în vid. Teoria referitoare la toate fenomenele fizice, în care se enunfă legile valabile şi în aceste cazuri cu destulă precizie se numeşte teoria relativităfii. Şi legile acestei teorii sunt valabile numai dacă schimburile de energie dintre corpuri şi masele corpurilor sunt destul de mari. Când aceste condifiuni nu sunt satisfăcute, trebue să se folosească Mecanica cuantică (v. Cuantică, mecanica ~). — S'a constituit în anul 1905 o teorie a relativităţii restrânse, în care nu s'a reuşit să se încadreze satisfăcător şi fenomenele de gravitafie, iar apoi până în anul 1916, o teorie a relativităfii generale, în care se încadrează şi aceste fenomene. Ambele sunt în esenfă opera lui A. Einstein. Teoria relativităfii restrânse se bazează, în principal, pe principiul relativităfii restrânse şi pe principiul invarianfei vitesei de propagare a luminii în vid (v.). Conform primului principiu, legile generale ale tuturor fenomenelor fizice au aceeaşi formă, în raport cu toate sistemele de referinfă inerfiale (v.); conform celui de al doilea principiu, vifesa c la dus şi la întors, prin vid, a oricărui semnal luminos, are aceeaşi valoare în raport cu orice sistem de referinfă inerfial, independent de direcfia de propagare. Multe mă.imi fizice despre cari se admitea, în Fizica mai veche, că au aceeaşi valoare în raport cu orice sistem de referinfă inerfial, că adică sunt absolute, au, conform teoriei relativităfii, valori cari depind de starea cinematică a sistemului de referinfă fafă de care sunt considerate, adică sunt mărimi relative (v. Relativ). — Relativitatea unei mărimi are deci în Fiz’că sensul de corelafie, adică nu contrazice în niciun fel caracterul obiectiv al mărimii respective. De exemplu, faptul că valoarea vitesei unui corp depinde de sistemul de referinfă fafă de care e considerată nu contrazice caracterul obiectiv al vitesei corpului fafă de sistem. — Masa unui corp e o mărime absolută, conform Fizicei clasice, dar e o mărime relativă, conform teoriei relativităfii restrânse: dacă m0 e masa de repaus a unui mic corp, adică masa în raport cu un sistem de referinţă inerfial fafă de care corpul tocmai este în repaus, masa sa m în raport cu un sistem de referinfă inerfial fafă de care are vitesa v, este V1 — v2/c2 De asemenea, lungimea l, durata t, etc. sunt mărimi absolute, conform Fizicei clasice, — şi mărimi relative, conform teoriei relativităfii. — Mărimea mai gsnerală numită intervalul de univers, dintre două evenimente cari se produc la distanfa l şi în momentele tx şi h+t în raport cu un sistem de referinfă inerfial, unde c e vitesa de propagare a luminii în vid, e însă o mărime absolută şi conform teoriei relativităfii restrânse. Descoperirea relativităfii lungimii şi a duratei şi a legăturii dintre ele, pe care o reprezintă faptul că intervalul de univers e absolut, arată că între spafiu şi timp există o conexiune strânsă, care era necunoscută în Fizica clasică — şi că spafiu-timpul are un caracter absolut, adică independent de orice sistem de referinfă. — Sarcina electrică şi entropia sunt de asemenea exemple de mărmiabso'ute, atât conform Fizicei clasice, cât şi conform teoriei relativităfii restrânse. —; Relativitatea masei, a |ungrmii şi duratei prezintă importanţă în fenomenele în cari intervin vitese foarte mari. 29 450 Teoria relativităfii generale se bazează, în principal, pe principiul relativităfii generale şi pe principiul echivalenfei (v. şi Echivalenfei, principiul ~ masei inerte şi al masei grele). Conform primului principiu, legile generale ale tuturor fenomenelor fizice au aceeaşi formă, în raport cu toate sistemele de referinfă fizice realizabile în principiu (indiferent dacă acestea ar fi „inerfiale" sau „neinerfiale"); conform celui de al doilea principiu, toate fenomenele fizice se produc, în raport cu un sistem dé referinfă în care nu există câmp de gravitafie şi care e accelerat fafă de sistemele „inerfiale", în acelaşi fel ca şi în raport cu un sistem de referinfă „inerţial" în care există un câmp de gravitafie satisfăcând următoarea con-difiune: accelerafia căderii libere în acest câmp e egală şi de semn contrar cu accelerafia sistemului de referinfă „neinerfial" în raport cu sistemele d^e referinfă „inerfiale". Această teorie se referă deci, în principal, la dinamică şi gravitafie. Conform acestei teorii, în câmpul de gravitafie, geometria spafiului nu e euclidiană, proprietăţile spafiu-timpului fiind determinate de materie. — Lobacevschi, întemeietorul geometriei neeuclidiene (hiperbolice), a pus pentru prima oară problemele verificării experimentale a relafiilor geometrice şi reconsiderării Mecanicei newtoniene, pentru a crea o Mecanică nouă, folosind geometria neeucli-diană. — Din teoria relativităţii generale rezultă, ca efecte importante, curbura razelor de lumină cari frec prin apropierea corpurilor cereşti mari (stele), deplasarea spre roşu a liniilor spectrale în lumina emisă în câmpuri de gravitafie intense (adică emisă de stele) şi un anumit avans al periheliului planetelor (v. Periheliu), efecte cari sunt în concordantă cu experienfă, dar nu rezultă din Fizica clasică. i. Relafivifafii, teoria ~ restrânse [cneiţH-aJibHan TeopHH OTHOCHTeJibHOCTH; théoriede la relativité restreinte; spezielle Relativifâtstheorie; restrained relativity theory; speciális relativitás elmélete]. Fiz.: Teorie în care se formulează legile fenomenelor fizice valabile şi la vitese relativa foarte mari ale corpurilor, penfru cari legile formulate în Fizica clasică, nerelativistă, nu mai sunt confirmate de experienfă. în adevăr, experienfă lui Michelson (v.) a arătat că vitesa de propagare c a luminii în vid are aceeaşi valoare în raport cu toate corpurile, chiar dacă acestea sunt în mişcare unul fafă de altul, prin opozifie cu teorema adunării viteselor, din Mecanica clasică.. De asemenea, o Sxperienfă făcută de Fizeau arată că, dacă vitesa luminii în raport cu un fluid în mişcare e cjn, unde n e indicele de refracfie al fluidului, şi dacă vitesa fluidului e v în raport cu instrumentele de măsură, vitesa vi a luminii în raport cu instrumentele de măsură e iarăşi în opozifie cu teorema adunării viteselor, în Mecanica clasică. După ce încercările de a ex- plica aceste abateri dela teorema clasică a adunării viteselor, prin ipoteze referitoare la starea cinematică a mediului (eterului) în care se propagă lumina în „vid" nu au dat rezultate, A. Einstein a ajuns, în anul 1905, la concluzia că abaterile nu pot fi explicate fiindcă înseşi bazele cinematicei clasice nu sunt adecvate realităţii fizice. De aceea, teoria relativităţii restrânse e caracterizată printr'o analiză şi precizare a conceptelor de simultaneitate, lungime şi durată. Pe baza experienfei şi a acestei analize rezultă că anumite relafii şi multe mărimi de stare, considerate în Fizica nerelativistă ca absolute, adică având valori independente de sistemul de referinfă la care sunt raportate, sunt mărimi relative, adică au valori cari depind de sistemul de referinfă la care sunt raportate. De exemplu, simultaneitatea a două evenimente era considerată, în Fizica clasică, drept relafie absoluta între cele două evenimente, adică neraportată la vreun sistem de referinfă; de asemenea, Jnasa inertă, lungimea, durata şi forfa erau considerate ca mărimi absolute, dar vitesa, ca mărime relativă. în Teoria relativităţii restrânse se arată că simultaneitatea a două evenimente este o relafie între cele două evenimente şi un sistem de referinfă inerfial, că ea este adică o relafie relativă între cele două evenimente, şi că, deci, lungimea, durata, masa inertă şi forfa sunt mărimi relative, şi anume dependente de vitese relative, Dacă vitesele relative sunt mici în raport cu vitesa de propagare a luminii în vid, variafia cu vitesa a valorilor acestor mărimi este însă atât de mică, încât în Fizica clasică mărimile respective au putut fi considerate absolute, fără a se fi obfinut, în aceste cazuri, rezultate în desacord sensibil cu datele experimentale, Odată cu arătarea caracterului relativ al unor mărimi cari înainte erau considerate absolute, rămân în Teoria relativităfii restrânse numeroase mărimi fizice unitare absolute, sau se introduc altele noi, adică diferite de cele din Fizica clasică — şi descoperirea acestora constitue o parte esenfială a teoriei. Teoria are ca baze experimentale experienţele referitoare la fenomenele elecfrodinamice pe cari le prezintă corpurile .írj. mişcare, cum sunt experienţele lui Fizeau, Michelson, Trouton şi Noble, etc. Pe baza acestora s'a ajuns la următoarele formulări: Se construesc etaloane de lungime şi ceasornice, adică sisteme fizice (practic) izolate, cari efectuează transformări ciclice — şî li se verifică, prin coincidenfă, egalitatea, respectiv mersul egal. Acestea se presupun repartizate apoi în punctele diferitelor sisteme de referinfă inerţiale, cari sunt în translafie uniformă unele în raport cu altele, pentru a se măsura în fiecare loc, în raport cu fiecare sistem inerfial, distanfele şi duratele, cu etaloane, respectiv cu ceasornice imobile în raport cu acele sisteme de referinfă cât îşi exercită funcfiunea de măsurare. Datele experimentale obfinute în acest fel sunt conforme cu următoarele principii şi legi: 45t Invaríanfa vitesei de propagare a luminii íri vid: Vitesa medie la dusul şi întorsul direct (adică fără reflexiuni intermediare), prin vid, a unui semnal luminos emis de o sursă de lumină şi reflectat spre a se întoarce în punctul unui sistem inerfial oarecare, care coincidea cu sursa în momentul emisiunii, e independentă de direcfia în care e emis semnalul şi de locul reflexiunii, independentă de vitesa sursei luminoase fafă de sistemul inerfial ales, şi are aceeaşi valoare absolută, oricare ar fi sistemul inerfial din care se efectuează măsurarea; această valoare absolută este totodată cea mai mare vitesă mijlocie la dusul şi întorsul direct, prin vid, al semnalelor fizice (v. şi Invaríanfa vitesei de propagare a luminii în vid). Aceasta arată că eta-loanele de lungime şi ceasornicele din sisteme inerfiale cari sunt mobile unele fafă de altele nu se comportă cum se presupunea în Fizica clasică, ci au, în raport cu diferitele sisteme inerfiale, astfel de lungimi, respectiv aştfel de mersuri în timp, încât vitesa medie a luminii la dusul şi întorsul prin vid are valori egale în raport cu toate sistemele inerfiale (şi nu inegale, cum ar rezulta dacă etaloanele şi ceasornicele s'ar comporta „clasic"). Principiul relativităfii restrânse: Legile generale ale tuturor fenomenelor fizice sunt valabile în aceeaşi formă în raport cu oricare dintre sistemele de referinfă cari se găsesc în translafie rectilinie şi uniformă unul fafă de altul, cari constitue grupul restrâns al sistemelor inerfiale (v. sub Sistem inerfial). Aceste sisteme sunt deci egal îndreptăfite spre a se exprima, în raport cu ele, legile generale ale fenomenelor fizice. Principiile inerfiet şi conservării impulsului sistemelor fizice izolate sunt valabile în raport cu orice sistem de referinfă inerfial. Cele trei principii fundamentale ale Termodinamicei. Legile generale ale teoriei electronilor (v. Legile fluxului electric, fluxului magnetic, inducfiei electromagnetice şi circuitului magnetic, în vid, şi legea lorentziană referitoare la acfiunile ponderomotoare în câmpurile electric şi magnetic) sunt valabile în raport cu unul şi, deci, în raport cu orice sistem de referinfă inerfial. i. Relativităţii, lungimea, timpul şi simultaneitatea în teoria ~ restrânse [/ţjuraa', BpeMH H OflHO-BpeMeHHOCTb b cneiţHaJibHofi TeopHH othoch-TeJlbHOCTH; longueur, temps et simultanéité dans la théorie de la relativité restreinte; Lángé, Zeit und Gleichzeitigkeit in der speziellen Relativi-tâtstheorieî length, time and simultaneity in the restrained relativity theory; hosszúság, időtartam és egydejűség a speciális relativitás elméletében]. Coincidenfa a două evenimente, adică o coincidenţă atât în spafiu, cât şi în timp, e coincidenfă în raport cu orice sistem de referinţă din univers, deoarece prin o asifel de coincidenţă se poate produce un nou eveniment, ceea ce are un caracter absolut. Dacă două ceasornice, dintre cari unul e fix în raport cu un sistem de referinţă şi altul e fix în raport cu un alt sistem, ajung, prin mişcarea^ relativă- a celor două sisteme, ca, practic, să coincidă în spaţiu şi în timp, poziţiile corespunzăfoare, egale sau inegale, ale acelor lor, au deci un caracter absolut, adică un caracter valabil în raport cu toate sistemele de referinfă posibile din univers. Prin valoarea lungimii proprii a unui corp care este în repaus în raport cu un sistem inerfial, adică prin valoarea distanfei proprii dintre extre-mităfile lui în acel sistem, se înfelege numărul minim de câte ori ar trebui aplicat în capete etalonul unitate de lungime, spre a ajunge dela o extremitate a lui la cealaltă, presupunând că îh această operafiune etalonul e imobil în raport cu corpui, şi deci fafă de sistemul inerfial considerat, cât e aplicat spre a efectua funcfiunea de măsurare. Prin valoarea lungimii cinematice a unui corp în raport cu un sistem inerfial se înfelege distanfa proprie dintre cele două puncte fixe ale sistemului, cari coincid, simultan în raport cu sistemul de referinfă respeciiv, cu cele două extre-mităfi ale corpului. în acelaşi fel se defineşte, în raport cu acel sistem, valoarea distanfei cinematice dintre două puncte materiale, cari pot fi şi mobile fafă de sistem. Valoarea mărimii lungime cinematică intervine în mod necesar când se consideră lungimea unui corp mobil în raport cu sistemul de referinfă fafă de care i se consideră lungimea; ea e mai complexă decât valoarea mărimii distanfă proprie, în sensul că depinde şi de relafia de simultaneitate, astfel încât analiza problemelor mărimii distanfă cinematică poate fi continuată numai după explicitarea relafiei de simultaneitate. Prin valoarea timpului propriu, adică prin valoarea duratei proprii, dintre două evenimente cari se produc într'un punct imobil în raport cu un sistem inerţial, se înfelege numărul de perioade unitate de timp pe cari le-ar efectua ceasornicul local înfre primul şi cel de al doilea eveniment, ceasornicul fiind presupus imobil fafă de sistemul inerfial cât efectuează funcfiunea de măsurare. Prin valoarea timpului cinematic dintre două evenimente, în raport cu un sistem inerfial, se înfelege durata proprie, adică durata care ar fi marcată de un ceasornic imobil în acel.sistem, între două evenimente produse în punctul în care se găseşte ceasornicul şi cari sunt simultane, în raport cu acel sistem inerfial, cu primul, respectiv cu cel de al doilea eveniment. Valoarea mărimii timp cinematic depinde deci, de asemenea, de relafia de simultaneitate; ea intervine în mod necesar când se consideră durata unui fenomen care se produce pe un corp mobil în raport cu sistemul de referinfă fafă de care i se consideră durata. Şi analiza problemelor mărimii durată cinematică implică deci o explicitare prealabilă a relafiei de simultaneitate, care ocupă astfel o pozifie centrală în analiza problemelor valorilor lungimii cinematice şi duratei cinematicei. Pentru ca două’ evenimente din locuri diferite să fie simultane e necesar ca ele ^ă se producă astfel, încât să nu fie posibilă nicio inter- 29* 452 acţiune înfre e!e. Daca primul eveniment l-ar mai putea influenta pe al doilea, el ar fi în mod absolut anterior Iui, iar dacă al doilea l-ar mai putea influenfa pe primul, ai doilea . eveniment ar fi în mod absolut anterior primului. Pentru verificarea îndeplinirii criteriului simultaneităţii trebue folosite deci cele mai repezi semnale fiz’ce; în adevăr, ar fi posibil ca între două evenimente, între cari nu e posibilă nicio interacţiune prin intermediul anumitor semnale fizice, să fie posibilă o interacfune prin intermediul unui alt semnal fizic, mai rapid. Vitesa mijlocie maximă la dusul şi întorsul „semnalelor" fizice, cari asigură interacţiunea, e egală însă cu vitesa med'e de propagare a luminai la dusul şi întorsul ei direct prin vid. De aceea se folosesc semnale optice (electromagnetice) în vid pentru verificarea simultaneităţii. Astfel se asigură implicit şi satisfacerea principuui invariantei vitesei de propagare a luminii în vid. —• Dacă se emite deci, în vid, dintr'un punct P, în momentul tP al timpului său propriu, un semnal luminos care se reflectă într'un punct Q, în momentul tg al timpului său propriu, în care semnalul tocmai a sosit în Q, el se întoarce în P într'un moment îj> al timpului său propriu, după trecerea unei durate proprii finite, care ar fi marcată de ceasornicul din punctul P, adică astfel încât íp—íp > 0. De aceea, evenimentele din interiorul întregului interval de timp propriu tp—tp al punctu'ui P nu mai pot intra în interacţiune cu evenimentele cari se produc în Q în momentul tg al timpului său propriu; în adevăr, orice semnal emis din P mai târziu decât în momentul său tp ajunge în Q mai târziu decâf în momentul său tg, iar orice semnal emis din Q în momentul său tg ajunge în P cel mai devreme în momentul său tp. Imposibilitatea de interacţiune între evenimentele din puncte diferite nu determină deci, în fiecare punct P, câte un singur moment al timpului său propriu din care evenimentele nu pot intra în interacţiune cu cele produse într'un alt punct Q, într'un moment dat tg al timpului propr'u al acelui punct; această imposibilitate doar restrânge Ia un interval de timp propriu finit tP — tp al punctului P, pozijia momentului în care trebue să se producă evenimentul din P care e simu'tan cu evenimentul considerat din Q. Imposibilitatea de interacţiune, care e o relafie absolută între evenimente, constitue deci un criteriu suficient pentru a determina în mod absolut succesiunea în timp numai a evenimentelor cari pot intra în interacţiune, dar e insuficient penfru a determina succesiunea în timp a evenimentelor cari nu pot intra în interacţiune; el e deci insuficient pentru definirea univocă a simultaneităfii evenimentelor cari se produc în puncte diferite şi anume, fiindcă vitesa mijlocie maximă, la dus şi întors, a semnalelor fizice, e finită. — Dacă at exista un semnal de vitesă mijlocie 1a dus şi întors infinită, intervalele i'p — tp s'ar restrânge asupra câte unui singur moment, şi criteriul de mai sus ar determina univoc şi absolut, adică independent de orice sistem de referinfă, evenimentul din fiecare punct P care ar fi simultan cu un eveniment considerat din punctul Q. în Fizica clasică s'a presupus că propagarea intensitefii câmpului de gravitafie ar constitui un astfel de „semnal", adică o acfiune la distanfă; dar această intensitate nu se propagă cu o vitesă mai mare decât vitesa de propagare a luminii în vid. — Deci, condifiunea inposibilităfii de interacfîune trebue completata cu o condifiune suplementară, compatibilă cu eâ. în teoria relativităfii restrânse, criteriul suplemen-tar ai simultaneităfii e adecvat egalei îndrepfăfirî a sistemelor inerfiale, exprimată de principiul relativităfii restrânse. El este adecvat acestei egale îndrep-tăfiri, dacă verificarea simultaneităfii implică folosirea unei aceleiaşi relafii fizice şi deci efectuarea unei aceleiaşi operafiuni fizice în fiecare sistem •nerfial în parte. Aceste condifiuni sunt satisfăcute, dacă se defineşte simultaneitatea, în raport cu fiecare sistem inerfial în parte, astfel încât, în raport cu acel sistem, vitesa de propagare, în vid, a luminii la dus, să rezulte egală cu vitesa ei la întors. Această condifiune poate fi pusă, fiindcă vitesa mijlocie a luminii la dus şi întors^ în vid e aceeaşi în raport cu oricare dintre sistemele de referinfă; ea este numai definitorie, adică nu poate forma obiectul vreunei constatări experimentale prealabile fiindcă, pentru constatarea unei vitese într'un singur sens, ar trebui să existe în prealabil ceasornice sincronizate în puncte diferite, ceea ce e posibil abia după ce s'a definit simultaneitatea. — Două evenimente Ep şi Eg, cari se produc în două puncte, când acestea coincid cu punctele F şi Q ale unui sistem inerfial S fixe în raport cu acest sistem, se numesc deci simulfane în raport cu acest sistem, dacă e satisfăcută următoarea condifiune: Ep se produce în P 1a mijlocul intervalului de t»mp propriu din punctul P, necesar pentru dusul din P şi întorsul în P al unui semnal optic direct prin vid, care e emis astfel din P, încât să sosească şi să fie reflectat în Q în momentul din Q în care se produce acolo evenimentul Eg (definifia einsteiniană a simultaneităfii). Dacă tip şi hP sunt deci timpurile proprii la cari se emite, respectiv se recepfionează semnalul optic în P, conform simultaneităfii astfeF definite, timpul propriu tg din Q, în care soseşte şi se reflectă semnalul în Q, e ales astfel, încât é satisfăcută relafia 0) îq — j fop+^p)* în acelaşi fel se defineşte simultaneitatea a două evenimente în raport cu oricare alt sistem inerfial 5', mobil în raport cu S şi egal îndreptăţit cu el, dar folosind în fiecare timpul propriu 4ő3 al punctului F, care e fix în acel sistem, şi care coincidea cu punctul P al sistemului S la producerea evenimentului Ep al emisiunii semnalului optic din P. Dacă, în cazul a două evenimente Ep şi Eq, simultane în raport cu un sistem S, sistemul S' se mişcă în raport cu S din spre punctul P, fix în S, în care se produce evenimentul EP, spre punctul Q, fix în S, în care se produce Eq, rezultă deci următoarele: până când se întoarce un semnal optic emis din P, punctul P\ fix în sistemul S', care coincidea cu punctul P la producerea evenimentului Ep, s'a deplasat spre Q în raport cu S, astfel încât semnalul opt'C care se întoarce, ajunge în P’ în mod absolut mai devreme decât în P. în raport cu sistemul S', evenimentul EP se produce deci mai târziu decât !a jumătatea intervalului dintre emisiunea din P' şi întoarcerea în P' a semnalului optic; deci, în raport cu S', EP nu e simultan cu Eq, ci se produce mai târziu decât Eq. Analog, în raport cu un sistem Su, care se mişcă fafă de S din spre punctul Q spre P, evenimentul EP se produce mai devreme decât Eq. Rezultă că evenimente simultane în raport cu un anumit sistem inerfial pot să nu fie simultane în raport cu un alt sistem inerfial. Relafia de simultaneitate a două evenimente nu este deci o relafie numai între e!e, ci o relafie obiectivă între ele şi un sistem inerfial, adică e o relafie relativă, fiindcă e definită numai dacă se indică şi sistemul inerfial la care se referă. Odată cu simultaneitatea, devine relativă şi durata cinematică a fenomenelor şi, afară de cazuri particulare, şi lungimea cinematică a corpurilor în raport cu diferitele sisteme inerfiale. t. Relativităfii, cinematica teoriei ~ restrânse [KHHeMaTHaa cneiţaaJibHOH Teoppra othoch-TejlbHOCTH; cinémaíique de la théorie de la relativité restreinte; Kinemafik der speziellen Relativi-tâfstheorie; kinematics of the resfrained reîafivîty theory; speciális relativitás elméletének kinematikája, relativisztikus kinematika]: Cinematica bazată pe transformările Lorentz (v. Lorentz, grupul de transformări al lui ~), cari determină, în teoria relativităfii restrânse, coordonatele şi timpul unui eveniment în raport cu un Sistem de referinfă inerfial, în funcfiune de coordonatele şi timpul evenimentului în raport cu un alt sistem inerfial şi în funcfiune de vitesa relativă a celor două sisteme. Transformările rezultă din principiile in-varianfei vitesei de propagare a luminii în vid şi relativităfii restrânse, cu definifia einsteiniană a simultaneităfii. Fie două sisteme inerfiale S şi S', cu coordonatele |or cartesiene triortogonale Ortx2x3 şi O'x'i*'2x'3, realizate prin măsurări de lungimi proprii, cu axele omoloage omoparâlele, având axa O*! suprapusă cu axa OVlt 5' f ind în mişcare de translafie rectilinie şi uniformă cu vitesa v în raport cu S, în sensul coordonatelor xt crescătoare, originile £ = £' = 0 ale timpurilor t şi t' corespunzând evenimentului în care O' coincide cu O. Transformările Lorentz corespunzătoare sunt: (2) Xi—Vt , , , t — VXi/C2 X i — T-------—; X jj — x3 *3» ^ ’ i------- --- Y Vi-v‘lc* sau, sub forma rezolvată în raport cu mărimile *1* *2» *3 Şi (2a) x\ + vt'_______t ^ _v, . ţ + vx'Jc2 V 1 -v2lc2' zero, rela- x± Vi: v2/c2 Când vitesa relativă v tinde către fiile grupului de transformări al lui Lorentz tind către relafiile grupului lui Galilei (v. Ga ilei, grupul de transformări al ui ~), care formează baza Cinematicei clasice. Cele două grupuri ar fi identice, dacă vitesa c ar fi infinită, adică dacă ar exista acfiuni la distanfă. Transformările Lorentz sunt incompatibile cu existenţa unor vitese relative v mai mari decât c (fiindcă V\—v1lc ar deveni imaginar). Lungime cinematică şi lungime proprie: Relafia dintre lungimea proprie Ax'10, măsurată în direcfia axei 0'x\, a unui corp imobil în raport cu un sistem inerfial Sîn care extremităfile iui au coordonatele x'bl şi x'ai, şi dintre lungimea a lui în raport cu un sistem S, în care extremităfile lui se găsesc, simultan în raport cu St adică penfru un acelaşi t (ta — tb), în dreptul coordonatelor xbl şi xai, şi fafă de care se mişcă cu vitesa v în direcfia Oxt, se obfine din prima relafie a grupului Lorentz (2a) pentru un acelaşi t, şi este: (3) Lx10=xii-xia =------------y=-— xib~~xta _ ~yj-v'2/c3 VT-^/c2 Lungimea l a unui corp în raport cu un sistem S, în mişcare relativă fafă de corp în direcfia lungimii Iui, este deci cu atât mai mică decât lungimea sa proprie /0, cu cât v se apropie de c, tinzând către zero când v tinde către c, —■ relafie care se numeşte contracfiunea relativistă a lungimii. Aceasta e o consecinfa a experienfei lui Michelson, pe baza definifiei relativiste a simultaneităţii. Lungimea proprie a unui corp este deci limita superioară a lungimilor sale cinematice. Volum cinematic şi volum propriu: Dimensiunile transversale şi Axs ale corpurilor fafă de vitesa relativă a sistemelor S şi .S' nu sunt afectate de contracţiunea relativistă. Relafia dintre volumul cinematic V' şi volumul propriu V0 al unui corp, în cazul vitesei relative v, este deci (4) V' = V0iT-vVc>. Forma cinematică a corpurilor este deci aplati-sată în direcfia mişcării relative, fafă de forma lor 454 proprie, iar unghiurile cinematice diferă,în general, de unghiurile proprii. Durată cinematică şi durată proprie: Relafia dintre durata proprie A£'0 a unui fenomen care se produce înfr'un punct care este fix înfr'un sistem inerfial S', în dreptul coordonatei x\, şi care durează între momentele i'p şi ale Tui Sr, şi între durata sa Af în raport cu un sistem Şt în care fenomenul durează între momentele tp şi tg ale sistemului S, şi fafă de care 5' se mişcă cu vifesa v în direcfia Oxit se obfine din ultima relafie (2 a), fiindcă trebue pusă condifiunea de acelaşi x\, şi este: f’0 + vx'Jc2 — (i' p -f vx\/c2) (5) V -------- 'Q' -tp— - Vi -Wc2 At'« Vi- -v7c2 V1 Durata oricărui fenomen, considerată în raport cu un sistem S, presupus în mişcare fafă de locul în care se produce fenomenul, este deci cu atât mai mare decât durata lui proprie, cu cât v se apropie mai mult de c, tinzând către infinit când v tinde către c, — relafie care se numeşte dilatafia relativistă a timpului. Durata proprie a unui fenomen este deci limita inferioară a duratelor sale cinematice. Această consecinfă a teoriei a fost verificată direct, independent de contracfiunea relativistă a lungimilor, prin experienfe făcute în deceniul trecut cu privire la efectul Doppler transversal al liniilor spectrale ale. hidrogenului în razele canal. Ea prezintă interes în vieafa medie a mesonilor rapizi din radiafia cosmică, destul de lungă în raport cu Pământul pentru ca aceştia să străbată atmosfera, deşi vieafa lor medie în timp propriu, dacă ar fi realizată în raport cu Pământul, ar fi insuficientă în acest scop. Contracfiunea relativistă a lungimii şi dilatafia relativistă a timpului sunt mutuale, adică ele sunt valabile în raport cu un prim sistem inerfial pentru etaloanele şi ceasornicele imobile înfr'un al doilea sistem, în mişcare în raport cu el, şi sunt valabile în raport cu cel de al doilea sistem penfru etaloanele şi ceasornicele imobile în primul sistem, în mişcare în raport cu el. Contracfiunea relativistă a lungimilor şi dilatafia relativistă a timpului nu înseamnă că spafiul şi timpul nu au caracter obiectiv (v. şi sub Univers minkowskian). Teorema compunerii vifeselor: Dacă yn punct material se mişcă cu vitesa u\ de componente u\, Şi u'3, în raport cu un sistem S', adică măsurate cu etaloane de lungime şi cu ceasornice imobile în S', sistem care se mişcă cu vitesa v, în direcfia coordonatelor xt crescătoare, fafă de un sistem 5 (adică cu vitesa v măsurată cu etaloane de lungime şi cu ceasornice imobile în 5), vitesa u a punctului material în raport cu S are următoarele componente ux, u2 şi u3, cari se măsoară cu etaloane de lungime şi cu ceasornice imobile în S, şi cari se obfin prin derivare în raport cu timpul t, din formulele (2 a): _ cbc!_ âx'i + vdt' dl'-f vdx’Jc _ u’j + v . “di VT-^/c» ’ V 1 -vVc2 ~ 1 +®«'i/c2' (6) V 1 -^/c2 ’ V1 -v2/c - ^i2 - Vi -cVc2"-_—__■ 2~ dt 1 1+w'j/C2’ «3=^=y7Z^r. *'■ di 1 +vu\/c2 Din această teoremă rezultă (în primă aproxi-mafie) formula lui Fizeau pentru adunarea vite-selorîn cazul experienfei sale, şi rezultatul „negativ" al experienfei lui Michelson, ca simple efecte de cinematică relativistă. î. Relativităfii, mecanica teoriei ~ restrânse [MexaHHKa cneipajibHoö tgophh othochtöjjb* hocth; la mécanique de la théorie de la relativité restreinte; Mechanik der speziellen Relativităts-theorie; mechanics of the restrained relativity theory; speciális relativitás elméletének mechanikája, relativisztikus mechanika]: Mecanica bazată pe cinematica relativităfii festrânse. Impulsul mecanic şi masa inertă. Impulsul mecanic al unui punct material în raport cu un sistem de referinfă inerfial e o mărime de stare a acelui punct material, egală cu produsul dintre vitesa şi masa lui inertă în raport cu acel sistem; masa inertă e mărimea scalară, pozitivă, de stare a punctului material, definită astfel, încât suma impulsurilor punctelor materiale ale unui sistem mecanic izolat e constantă, oricari ar fi interacfiunile mecanice dintre aceste puncte. Valoarea masei inerte proprii a unui corp se obfine, deci, cum urmează: Se proiectează unul contra altuia corpul considerat şi un corp care reprezintă unitatea de masă. proprie, cu vitese (fafă de un sistem inerfial) neglijabile în raport cu vitesa luminii în vid, alese astfel încât, după ciocnire (elastică), ele să păstreze valorile absolute şi direcfiile vifeselor, inversându-se numai sensurile lor; valoarea mQ a masei proprii a corpului,, raportată la masa inertă proprie a corpului etalon ca unitate, e egală cu valoarea reciprocă a raportului celor două vitese. Experienfa arată că raportul dintre vitesele cu cari două corpuri trebue proiectate unul contra altuia, penfru ca, după ciocnire (elastică), să-şi păstreze valorile absolute şi direc-fiiie inifiale ale vifeselor, variază cu vitesa. Valoarea reciprocă a acestui raport defineşte raportul maselor inerte m şi m' ale celor două corpuri, raportate la sistemul inerfial fafă de care li se consideră vitesele. Masa inertă a unui corp în raport cu un sistem inerfial depinde deci de vitesa sa u în raport cu sistemul: m(u) -m0y (u), unde funcfiunea universală cp (u) satisface relafia lim cp (u) — 1. w—>0 Funcfiunea universală cp (u) se determină considerând ciocnirea centrală a două mici corpuri identice şi având deci mase proprii egale (m0), proiectate unul confra altuia cu vifesele v şi — Î în raport cu un anumit sistem inerfial S. Dacă aceste corpuri se cuplează la ciocnire unul cu altul, ele ajung în repaus în raport cu sistemtil 455 şi suma impulsurilor lor e nulă după ciocnire, ca şi înainte de ciocnire. Considerând impulsurile în raport cu un sistem inerfial Sit care are vitesa de translafie u în raport cu S, dacă W şi v" sunt vitesele celor două corpuri în raport cu St, rezultă că suma impulsurilor lor în raport cu S' înainte de ciocnire, care e: mQy(v,)v’ + m0y(v,')v'l trebue să fie egală cu impulsu! lor după ciocnire, care e 2 m‘0cp (u) îi, fiindcă masa proprie a putut varia eventual la ciocnire. Conform teoremei relativiste a compunerii viteselor (v.) rezultă din egalitatea impulsurilor, după transformări simple: >(v)=-p=L==-VI ~-»2/c2 Se obfine astfel dependenfa relativistă a masei inerte de vitesă: i---------1 Í\-u2ld2 în funcfiune de vitesa u şi de masa inertă proprie m0 a corpului. Masa inertă a unui corp, în raport cu un sistem de referinfă inerfial dat, creşte odată cu vitesa sa u, tinzând către infinit când vitesa u tinde către vitesa c de propagare a luminii în vid. La un eveniment dat din evolufia stării sale, un corp are, în general, mase inerte diferite fafă de diferitele sisteme inerfiale în mişcare relativă, fafă de cari corpul are vitese u diferite: masa inertă a unui corp e deci o mărime relativă, adică depinde, în general, şî de sistemul de referinfă inerfial. fafă de care este considerată. Variafia cu vitesa a masei inerte a corpurilor e verificată prin numeroase experienfe referitoare la mişcarea particulelor cu vitesă foarte mare (de ex. în razele canal, razele catodice, razele p, etc.); proiectarea acceleratoarelor de particule elementare nu se poate face fără a finea seamă de această variafie. Forfa şi^ teorema energiei cinetice. Impulsul mecanic G al unui punct material în raport cu un sistem de referinfă inerfial S are deci expresiunea: — UI- n 1--------- Vi Forfa newtoniană F, raportată la un anumit sistem de referinfă inerfial, şi exercitată de un sistem fizic asupra unui punct material, e egală cu derivata în raport cu timpul a impulsului mecanic al punctului material în raport cu acel sistem de referinfă, condifionata de sistemul fizic considerat: f=d ăt Vi -«7c2 Puterea mecanică P, efectuată de o forfă newtoniană F, în raport cu un sistem de referinfă inerfial S, fafă de care punctul ei material de aplicafie se deplasează cu vitesa u, se defineşte prin produsul scalar âL’— Tm. Dacă vitesa u a punctului material este dirijată, în momentul considerat, în direcfia axei Ox-tt adică dacă-»_= «i,* se obfine ?.=f J/ di\V 1 -u2/c2J m0 S/, 2(1 -u2[c2) m4^ 2 u r2 du —rli di V1 -*î7c2 ___/ m0 A :)Vs & \Vl-«2/cV du di 2^? di' 2(1-«7c2)'* U1 W 1-«2/c2, unde m e masa inertă a punctului material în raport cu sistemul S. Dacă forfa derivă dintr'ur» potenfial V, rezultă, pentru lucrul mecanic elementar efectuat dé forfa F, expresiunea dL—Pdt—c2dm—Fd7=~-d V şi deci dF-f^dw^, adică, prin integrare: r2**î_ V 4* c2m -V + Y 1 — u2/c 1 -V + mQc2 + ~m{)u2 + ^ mQ — = W = const. 3 a4 , -mQ~ 2 ü 8 0 c2 Mărimea W, astfel definită, care se conservă, e energia mecanică în raport cu sistemul de referinfă considerat. Ea cuprinde energia potenţială V, energia cinetică clasică m0u2l2, termeni cu puteri superioare ale vitesei, cari se adună la termenul clasic pentru a da expresiunea relativistă a energiei cinetice, şi termenul m0c2, Rezultă că, dacă masa inertă proprie m0 a unui corp ar varia cu AmQ în cursul unui fenomen, ar trebui ca el să piardă şi energia cinetică sau potenfială AWr=c2Aw0. Deci e important dacă, potrivit teoriei relativităfii, se conservă suma maselor inerte proprii moi, sau suma maselor inerte mi în raport cu sistemele inerfiale. Se arată (v. sub Relativităfii, energie şi masă inertă în teoria ~restrânse) că se conservă suma maselor inerte în raport cu sistemele inerfiale, că adică suma maselor proprii poate scădea, producân-du-se astfel un câmp care ia o parte din energia corpurilor a căror masă a scăzut. i. Relativifăfii, electrodinamica teoriei ~ restrânse [ajieKTpoAHHaMHKa cneiţnajibHOH Teo-pHH OTHOCHTejibHOCTH; électrodynamique de Ia théorie de la relativité restreinte; Elektrodynamik der speziellen Relativitătstheorie; elecirodynamics of the restrained relativity theory; speciális relativitás elméletének elektrodinamikája, relativisztikus elektrodinamika]: Electrodinamica bazată pe Mecanica relativităfii restrânse şi pe legile electro-dinamicei clasice presupuse valabile în raport cu sistemele de referinfă inerfiale. în Mecanica teoriei relativităfii restrânse, forfa nu e invariantă fafă de transformările Lorentz, iar în Electrodinamica acestei teorii, intensitatea e a câmpului electric e definită, în raport cu fiecare sistem de referinfă inerfial în parte, prin câtul dintre forfa newtoniană 456 electrică şi dintre sarcina unui mic corp în ipoteza că acesta e imobil în raport cu acel sistem inerfial: e—Fjqt iar inducfia magnetică b, prin condifiunea Fs=*~vXb, unde Fs e forfa suplementară care se exercită asupra micului corp fiindcă acesta se mişcă cu vitesa v în raporf cu acel sistem. Astfel, fiecare sistem inerfial are o descompunere proprie a câmpului electromagnetic în câmp electric şi câmp magnetic, cari sunt relative. Din teorie rezultă că sarcina electrică a unui corp e invariantă, că adică are aceeaşi valoare în raport cu toate sistemele de referinfă inerfiale: q' = q. Dacă vitesa relativă a două sisteme inerfiale 5*şi S, şi anume©*8^,e dirijată paralel cu axele Oxit 0’x'it intensităţile microscopice e' şi e, respectiv inducfiile microscopice b' şi b au, în cele două sisteme, componentele e\, e’j, eşi eit e^,eA, respectiv b\t b'j, b'k şi b%t b^bk, între cari există următoarele relafii de transformare: vi vi J e,—-b* ek+—h e-, = ===; e'4-- ■yi—w’/î* yi—wj/c* v• v• */ + f* kk--ţ; b'k= ■===■ p-Vf/d* \1 -vjc* Legjle de transformare corespunzătoare ale infensităfilor şi inducfiilor câmpurilor electrice şi magnetice E, D, H, B ale teoriei macroscopice sunt: E'i = Ei; £,=K£/-^)i D'i = Di' D'A{Di--cH*)-' D'A{D^cH). unde a = \/l — ) , vi -«2/c2V c / în cari s, |X şi o sunt permetivitatea, permeabilitatea şi conductivitatea, î. Relativifăfîi, energie şi masă inerta In teoria ~ restrânse [anepraa h HHepTHaa Macca b cneiţH-aJibHOÖ TeopHH OTHOCHTeJibHOCTH; energie et masse inerte dans la théorie de ja relativite restreinte; Energie und trage Masse in der spe-ziellen Relativitătstheorie; energy and inert mass in the restrained reiativity theory; energia és tehetetlen tömeg a speciális relativitás elméletében]: Fie două corpuri egale şi de acelaşi material CA şi C8 (v. fig.), situate într'un tub închis la extremităţile lui, şi fie m masa totală a corpurilor şi tubu ui în raport cu un anumit sistem inerfial S, corpul având fafă de CB un surplus de energie Sisfem izofat, formai din două corpuri , pe care O ra- (c^ şi CB) cari schimbă energie prin diază către corpul radiafie. Cs, sub formă de undă electromagnetică* La producerea evenimentului emisiunii energiei AW, corpul CA primeşte un recul, şi impulsul corespunzător, în raport cu sistemul de referinfă considerat, este, conform electrodinamicei relativiste AW/c. Fiindcă această situajie durează până când energia este absorbită de CB, adică timpul i = //c, dacă / este distanfa dintre cele două corpuri, în acest timp al sistemului S întregul sisfem a reculat fafă de el cu distanfa: m c c La producerea evenimentului absorpfiei energiei, adică după timpul t, corpul CB primeşte o presiune şi acelaşi impuls spre dreapta, ceea ce readuce sistemul în starea cinematică inifială. Dacă masele celor două corpuri ar fi rămas egale şi după ce CB a primit dela CA energia AW, cele două corpuri ar putea fi schimbate între ele fără ca să se mai schimbe starea cinematică a sistemului, adică s'ar restabili starea inifială (cu corpul CB, având energia egală cu energia inifială a Iui CA, în locul lui CA— şi cu corpul C^, având energia egală cu energia inifială a lui CB, în locul lui CB), dar în pozifie deplasată fafă de cea inifială; aceste operafiuni, repetate mereu, ar fi în contradicfie cu principiul conservării impulsului sistemelor fizice izolate. Se obfine un acord cu acest principiu numai dacă, la prima schimbare între ele a corpurilor, adică după absorpfia energiei AlF, corpul CB, a avut o masă inertă cu Am mai mare, Am fi'nd astfel, încât, la schimbarea cu CA, sistemul să fie readus ţn pozifia inifială; această condifiune dă relafia mvt— A m l, şi deci rezultă vt AW Am = m—r=—— • l c2 Fiindcă energia electromagnetică se poate transforma în orice formă de energie, oricărei mase inerte Am a unui corp tl corespunde, în acelaşi moment şi loc, o energie AW, egală cu produsul masei prin pătratul vitesei de propagare a luminii în vid. Când un sistem fizic are masă inertă în raport cu un anumit sistem inerfial, el are în mod necesar, în raport cu acel sistem, şi o energie pro-Qorfională cu ea. Legea de conservare a masei inerte şi legea de conservare a energiei sunt deci interdependente, dar masa inertă care se conservă nu e suma maselor inerte proprii ale particulelor materiale, ci suma maselor inerte ale particulelor şi câmpurilor în raport cu oricare sistem inerfial (masa inertă proprie m0 a câmpului electromagnetic e nulă; masa sa inertă m e finită, câmpul fiind caracterizat prin vitesa v = c). Rezultă că masa inertă proprie a unui sistem de corpuri nu este o mărime care se conservă; dacă ea variază cu Am0 în cursul unei transformări, se liberează deci, în raport cu sistemul inerfial propriu al corpului, energia AW — c2±m{). Această relafie prezintă mare importanfă practică şi teoretică, fiindcă ea este valabilă independent de natura câmpurilor în cari se produce transformarea. în studiul câmpurilor nucleare, de exemplu, relafia permite să se facă un bilanf de energie bazat excluziv pe măsurări de mase, ceea ce prezintă mare importanfă în fizica nucleară, fiindcă legile câmpurilor nucleare sunt incomplet cunoscute. Energ;a liberată în reacfiile chimice e prea mică pentru a echivala cu o variafie sensibilă a masei proprii a substanfelor şi de aceea practic nu poate fi măsurată prin variafiile de masă, dar in anumite reacfii nucleare se produce o scădere importantă măsurabilă Am0 a masei proprii, numită defect de masă (v.), şi deci energia liberată e foarte mare. î. Relativităţii, teoria ~ generale [odiiţas TeopHH OTHOCHTeJIbEOCTH; théorie de la reia» tivite générale; allgemeine Relativitătstheorie; general relativity theory; általános relativitás elmélete]: Teorie care se referă, în special, la dna-mică şi la gravitafie, şi în care se fine seamă de faptul că fenomenele de inerfie şi de gravitafie depind numai de pozifiile, de vitesele şi de acce-lerafiile relative ale părfiior sistemelor fizice cari au masă inertă. în Fizica clasică, fenomenele de gravitafie erau descrise cum urmează: Se presupunea că există, în întregul spafiu, un acelaşi grup de sisteme inerfiale (v.), astfel încât orice punct material foarte depărtat de celelalte corpuri are o mişcare de translaţie uniformă în raport cu ele (v. Inerfiei, principiul ~). Se presupunea că starea cinematică a grupului de sisteme inerfiale ar fi determinată de proprietăfile spafiului fizic, fără vreo relafie cu starea cinematică a corpurilor din univers, şi că forfele de gravitafie, condifio-nate de aceste corpuri, determină accelerafiile punctelor materiale în raport cu grupul acestor sisteme de referinfă. în prima încercare de a înlătura acest inconvenient, s'a pus condifiunea să fie nulă accelerafia relativă medie a oricărui punct material liber şi foarte depărtat de celelalte corpuri din univers, în raport cu toate aceste corpuri. Dacă aceasta e formularea unei legi a naturii, rezultă, de exemplu, următoarea consecinfă: Dacă suprafafa liberă a lichidului dintr'un vas e apro^ ximativ orizontala şi apoi se pun în rotafie mase mari, pe orbite în jurul vasului cu lichid, trebue ca suprafafa acestuia să se adâncească la mijloc şi să se ridice la margini, luând forma de paraboloid de rotafie, ca sub influenfă forfelor centrifuge din Mecanica newtoniană, deoarece lichidul este în accelerafie relativă fafă de aceste mase. Forfele centrifuge ar proveni, în acest caz, din accelerafia relativă dintre lichid şi masele astrelor. Suprafafa lichidului ar trebui să rămână însă plană, dacă legile Mecanicei newtoniene sunt legile mai precise ale naturii. Deşi, pentru masele cari ar putea fi rotite în experienfe, adâncirea suprafefei libere a lichidului e prea mică pentru a putea fi pusă experimental în evidenfă şi a decide astfel între cele două ipoteze, există e!emente din cari se deduce indirect că o astfel de formulare e mai precisă, din anumite puncte de vedere, decât legile Mecanicei newtoniene* Pe această cale nu se poate depăşi însă esenţial Mecanica newtoniană; în adevăr, ea este în contra-dicfie cu principiul acfiunii din aproape în aproape, şi ar fi aplicabilă numai unui univers finit; trebue urmată deci o altă cale. De altă parte (v* Echivalenfei, principiul ~ masei inerte şi al masei grele), masa inertă (v.) a unui corp este egală cu masa sa grea (v.), înmulfită cu un factor universal de proporţiona-litate. Din această relaţie, care rămâne neexplicată în Mecanica newtoniană, rezultă următoarele: un sistem de referinfă „inerfial", fafă de care există un câmp de gravitafie în sens newtonian, e echivalent, din punctul de vedere al fenomenelor mecanice, pentru fiecare mică regiune din el, cu un sistem de referinfă „ neinerţial", fafă de care nu există câmp de gravitafie în sens newtonian, şi care are, în raport cu sistemele inerţiale, o acceleraţie egală şi de semn contrar cu acceleraţia căderii libere în câmpul de gravitaţie. Tn adevăr, într'un câmp de gravitaţie cu acceleraţia g a căderii libere, un punct material are acceleraţia g în raport cu un sistem inerţial, independent de natura substanţei din care e compus; punctul material ar avea aceeaşi accelerafie într'un câmp de gravitafie nul, dar în raport cu un sistem de referinfă care ar avea accelerafia — g fafă de grupul sistemelor inerţiale. — Dacă se depăşeşte deci cadrul Mecanicei newtoniene şi nu se dă în formularea legi.or nicio prefernţă sistemelor inerfiale, anumite sisteme în cădere liberă în câmpul de gravitafie au local, pentru fenomenele mecanice, rolul de sisteme inerfiale (în raport cu ele, punctele materiale libere au vitesă constantă), şi există echivalenfă între sistemele de referinfă inerfiale şi neinerfiale, dar numai dacă se asociază fiecăruia un câmp de gravitafie adecvat. Astfel, principiul relativităfii reştrânse este depăşit, câmpul de gravitafie devine relativ, iar faptul ca 458 o masă e considerată ca grea sau ca inertă depinde de sistemul de referinfă folosit. Generalizând la toate fenomenele, se ajunge la principiul general al echivalenfei, care depăşeşte principiul echivalenfei, dintre masa inertă şi masa grea: Toate sistemele de referinfă, asociate cu câmpurile de gravitafie (relative) corespunzătoare, sunt echivalente unele cu altele din punctul de vedere al tuturor fenomenelor fizice (nu numai din punctul de vedere al fenomenelor mecanice). Dacă acest principiu se confirmă experimental, trebue ca sisteme de referinfă locale în cădere liberă să aibă local rolul sistemelor de referinfă inerfiale din Fizica clasică. De exemplu, o rază de lumină este dreaptă în raport cu sistemele inerfiale, dacă sunt valabile legile stabilite în Fizica clasică; ea este dreaptă în raport cu sisteme de referinfă locale în cădere liberă, dacă e valabil principiul echivalenfei. în raport cu un sistem de referinfă fix în raport cu un corp céresc, razele de lumină trebue să fie deci linii (practic) drepte, dacă sunt valabile legile stabilite în Fizica clasică, — şi curbe egale cu traiectoriile unor corpuri în cădere liberă cari ar avea vitesa luminii, dacă e valabil principiul echivalenfei. — De asemenea, în acest ultim caz, un semnal luminos care se propagă, într'un câmp^ de gravitafie, în sens contrar cu accelera-fia g a căderii libere, ăr trebui să sosească într'un punct mai înalt cu o frecvenfă mai joasă decât dacă semnalul emis în aceleaşi condifiuni s'ar0 fi propagat în direcfie normală pe accelerafia căderii libere; aceasta rezultă din faptul că frecvenfa semnalului recepfionat trebue să fie aceeaşi ca şi când ar lipsi câmpul de gravitafie şi s'ar considera fenomenele în raport cu un sistem de referinfă accelerat cu accelerafia — g* Liniile spectrale din lumina solară recepfionată pe Pământ ar trebui să fie deplasate, deci, spre roşu, fafă de liniile spectrale din lumina emisă de aceleaşi elemente, de pe Pământ. în general, ceasornicele ar trebui să meargă cu atât mai încet, cu cât se găsesc într'un câmp de gravitafie mai intens. Experienfa nu infirmă aceste consecinfe ale principiului general a| echivalenfei. Geometria spafiului fizic, determinată cu etaloane de lungime cari ar fi în repaus în raport cu sistemele inerfiale şi în afara câmpurilor (intense) de gravitafie, e euclidiană. Geometria determinată cu etaloane de lungime în repaus în raport cu sisteme de referinfă neifterfiale şi în afara câmpuri lor de gravitafie, nu este euclidiană. De exemplu, raportul dintre lungimea circumfe-renfei unui disc şi lungimea razei lui e mai mare decât 2 k, dacă se determină cu etaloane imobile în raport cu discul care se roteşte în raport cu grupul sistemelor inerfiale, în afara câmpurilor de gravitafie; în adevăr etaloanele aplicate în lungul circumferenfei prezintă contracfiunea relativistă în raport cu etaloanele imobile în sistemul de referinfă inerfial, cu ajutorul cărora s'ar obfine, penfru acest raport, valoarea 2 n. Din echivalenfa dintre sistemele de referinfă accelerate şi câmpu- rile de gravitafie, rezultă că nici în câmpul de gravitafie geometria nu e euclidiană, şi că ea caracterizează acest câmp. Rezultă că sistemele de referinfă inerfiale din afara câmpurilor (intense) de gravitafie, în cari e valabilă geometria euclidiană şi timpul inerfial, nu pot fi prelungite deci şi în interiorul câmpurilor de gravitafie. Teoria relativităfii generale se bazează astfel pe următoarele principii şi legi: Legile teoriei relativităfii restrânse sunt valabile local, pentru intervale de timp destul de scurte, dacă se aleg ca sisteme de referinfă |o^ cale anumite sisteme cari cad cu accelerafia locală a căderii libere în câmpul de gravitafie. Principiul echivalenfei: Efectul unui câmp de gravitafie asupra desfăşurării fenomenelor în raport cu un sisfem de referinfă local, fafă de care câmpul dă o anumită accelerafie a căderii libere, e echivalent cu raportarea desfăşurării fenomenului, presupus că se efectuează într'o regiune din spafiu în care nu există câmp de gravitafie, la un sistem de referinfă care are, fafă de sistemul local, o accelerafie egală şi de sens- contrar cu accelerafia locală a căderii libere. Principiul relativităfii generale: Legile generale ale tuturor fenomenelor fizice au aceeaşi forma, oricare ar fi starea de mişcare şi felul sistemului de referinfă fafă de care sunt exprimate. în expunerea problemelor gravitafiei în teoria relativităfii generale se foloseşte forma în patru dimensiuni (v. şi sub Univers minkowskian) a legilor Teoriei relativităfii restrânse, presupuse valabile în raport cu sisteme de referinfă locale în cădere liberă, în acest univers, pătratul elementului de arc ds2 = dx{ + dxj + dx\ nu este un invariant al transformărilor Lorentz, dar mărimea mai generală d/2 = dxf -f âx% + + dxl, unde Xţ — ict, cu i = *\/ —* 1, este un invariant al acestor transformări. El se numeşte pătratul elementului de interval al universului, şi are în acesta rolul elementului de arc din spafiu. — în acest univers, comportarea materiei din unitatea de volum propriu, adică a sistemului fizic format de corpuri şi de câmpul electromagnetic din unitatea de volum, e caracterizată printr'un ten-sor simetric de ordinul al doilea şi de divergenfă nulă, numit tensorul tensiune-impuls-energie al materiei. El este suma a doi tensori, dintre cari unul, aparfine corpurilor, iar cel deal doilea apar*-fine câmpului electric şi magnetic. î. Relativităţii, gravitafia în teoria ~ generale [rpaBHTaiţHH B Odllţefi TeopHH OTHOCHTejIbHO-CTH; la gravitation dans la théorie de la relativité générale; die Gravitation in der allgemeinen Re-lativitătstheorie; the gravitation in the general relativity theory; a gravitáció az általános relativitás elméletében]: Dacă se determină, cu etaloane de lungime şi cu ceasornice imobile în raport cu sisteme de referinfă în cădere liberă, locale, după regulile geometriei pseudoeuclidiene I în patru dimensiuni, elementele de interval di dinire evenimente, acestea fiind invariante, au aceleaşi valori ca ^i cele determinate din oricari alte sisteme de referinfă. Am* arătat însă că, tn câmpul de gravitafie, diferitele elemente de interval astfel determinate nu se asamblează într'o varietate cu geometrie pseudoeuclidiană în dimensiuni finite, ci într'o varietate cu geometrie pseudoeuclidiană, la care varietăţi!e pseudorie-manniene, determinate local, sunt tangente, — în raport cu aceleaşi sisteme de referinfă se poate determina, ca în teoria relativităfii restrânse, tensorul tensiune-impuls-energie. Mişcarea unui punct material asupra căruia nu se exercită forjă e reprezentată, conform teoriei relativităfii restrânse, de o dreaptă în universul pseudoeuclidian, a cărei generalizare naturală este geodezica din universul pseudoriemannian. Jinându-se seamă de principiul echivalenfei, se admite, în teoria relativităfii generale, că mişcarea unui punct material, sub acfiunea excluzivă a inerfiei şi a gravitaţiei, se efectuează după o geodezică a acestui univers (v. Geodezică, linie ~). Geodezica are însă un sens precis numai dacă e cunoscută geometria universului, adică dacă sunt cunoscute de exemplu componentele gik ale tensorului metric fundamental (v.) în câmpul de inerfie şi gravitafie. Acestea sunt determinate de tensorul tensiune-impuls-energie al materiei, în măsura în care interesează în gravitafie. Conform legii de gravitafie a lui Einstein, acest tensor e proporfional cu un tensor care se compune linear din tensorul curbură (v.) al lui Riemann-Christoffel, contractat, şi din produsul tensorului metric, prin suma dintre un scalar invariant şi scalarul curbură (care e obfinut printr'o a doua contracfiune a tensorului curbură). Materia determină a-stfel, prin tensorul ei tensiune-impuls-energie, proprietăţile spafiului şi ale timpului, adică ale formelor ei de existenfă. Legea de gravitafie a lui Einstein constitue, împreună cu legea de mişcare pe o geodezică, dinamica şi teoria gravitafie i. Din aceste legi rezultă deplasarea spre roşu a liniilor spectrale emise de corpurile cari se găsesc în câmpuri de gravitafie intense (în stele), curbura razelor de lumină cari trec prin apropierea astrelor şi avansul periheliului planetelor, în valori cari sunt în acord cu experienfă. Legea gravitafiei e valabilă, în aceeaşi formă, în raport cu orice sistem de referinfă care se poate realiza în principiu în univers; aceasta nu înseamnă însă echivalenfa dintre sistemele heliocentric şi geocentric, în sensul că echivalenta dintre sistemele de referinfă legate de Soare, respectiv de Pământ, e condifionată de câmpuri de gravitafie diferite, cari Ie sunt asociate. 1. Relaxafie [pejiaKCaiţHfl; relaxation; Relaxa-tion; relaxation; relaxáció]. Fiz.: Proprietatea unui mediu de a prezenta fenomenul în care o mărime de stare a sa scade progresiv dela o valoare dată la o alta mai mică (de ex. la valoarea zero), dacă toate mărimile sale independente de prima sunt menfinute constante. Dacă mediul prezintă relaxafie în raport cu ö mărime de stare a sa r, ecuafia diferenfială pe care o satisface r în transformarea de relaxafie e de tipul ár r~rf unde t e timpul, T e o constantă numită timp de relaxafie, iar rf e valoarea finală a mărimii r. Integrala acestei ecuafii e L r-r,=(r0-rf) e T>, unde r0 e valoarea inifială a mărimii r. Timpul de relaxafie e deci timpul în care mărimea r scade până la a e-a parte din diferenfa Relaxafia intervine în toate domeniile fizicei. Dacă un mic corp, care are masa m, se mişcă rectiliniu exercitându-se asupra sa o forfă de frecare proporfională (şi de sens contrar) cu vitesa sa v, ecuafia sa de mişcare e m^+kv = 0, út şi timpul său de relaxafie, în care vitesa scade la a e-a parte din valoarea ei inifială, e T = m/k. Dacă un corp are proprietăfi de curgere plastică, respectiv e vâscos, el prezintă relaxafie. Fie, de exemplu, x una dintre tensiunile tangenfiaie din corp, y lunecarea specifică corespunzătoare şi G modulul de elasticitate transversală corespunzător, n un coeficient care are rolul viscozir tăfii şi 'tp limita de curgere plastică a materialului, în aceste condifiuni şi în ipoteza că tensiunile normale din corp sunt nule, legătura dintre lunecarea specifică şi tensiunea tangenţială e (v. sub Maxwell, corpşi sub Plastice, legile deforma-tiilor ~): 1 e)t 'i-Xp 3í-2Göí+ 2|T ’ unde t e timpul. La lunecare constantă 1 T-T p —------1------- = o, 2GSi 2|i 1 adică mediul are timpul de relaxafie T = |i/G. Conform reprezentărilor lui Maxwell, însăşi curgerea plastică şi vâscoasă se reduce la o relaxafie rapidă. Fiecărei deformafii corespunzându-i o tensiune care scade repede, tensiunea care se stabileşte devine dependentă de vitesa de lunecare specifică; în primă aproximafie, proporfională cu ea. Dacă un corp cu temperatură uniformă şi care conduce căldura are căldura specifică c, greutatea G, aria suprafefei S şi conductibilitatea termică exterioară oc, ei prezintă relaxafie în raport 460 cu temperatura sa (h Dacă în el se desvoltă, în ... dS* unitatea de timp, căldură Q, partea cG — din aceasta serveşte la urcarea temperaturii corpului, iar partea se pierde prin conducfie exterioară: d& Q==cG57+a^* ^ Daca nu se desvoltă căldură în corp (Q = 0) şi coi pul avea inifial o anumită temperatură, aceasta scade până la temperatura mediului înconjurător, satisfăcând ecuafia diferenfială aSb + cG —=0, di adică el are timpul de relaxafie T = cG/5. Dacă un circuit electric are o rezistenfa R şi o bobină cu inductivitatea L, el prezintă relaxafie. Dacă ub e tensiunea la bornele lui şi i e intensitatea curentului care trece prin circuit, ecuafia diferenfială a fenomenelor din circuit e H-Ri+L%' Dacă, în momentul în care curentul trece printr'o anumită valoare, se scurt-circuitează bornele circuitului, ub= 0 şi, deci, Lf + Ri = 0, át adică acesta are timpul de relaxafie T — L/R. Dacă sarcina electrică adevărată a unui semiconductor, care are conductivitatea a şi permetivitatea s, e repartizată inifial cu densitatea de volum p0 în semiconductor, acesta prezintă relaxafie în raport cu densitatea de volum a sarcinii, în' adevăr, conform formei diferenfiale a legii fluxului electric: >=-J-div(s£), unde £ este intensitatea câmpului electric, iar, conform legii de conservare a sarcinii adevărate, ÖP -=-d,v G = div (oE), unde G e densitatea curentului de conducfie, iar ultima transformare s'a făcut finând seamă de forma diferenfială a legii lui Ohm. Ţinând seamă de legea fluxului electric, rezultă 0p 4 rea _4--------p = 0, 1. Figura arată trecerea treptată dela oscilafiile sinusoidale la cele de a relaxafie. Aceasta se realizează prin mărirea rezistentei şi micşorarea până 5 la anulare a uneia dintre reactanfe (de obiceiu, a celei inductive), astfel c încât energia se acumulează în condensator şi se consumă în rezistor. Perioada oscilafiilor de relaxafie este: . Tr = K0C (R + r), unde K0 e un -coeficient de proporfionalitate; R = Rx = i?2; r^r^r2] C= C2, adică C(R + r) e o constantă de timp. Generatoarele de oscilafii electrice de relaxafie se folosesc în electroacustică, în cinematografie, în releurile electronice, în televiziune, în măsuri, etc. 1. Relaxafie, timp de ~ [BpeMfl peJiaKcaiţHH; temps de relaxation; Relaxationszeit; time of rela-tation; relaxációsidő]. V. sub Relaxafie. 2. Releu [pene; relais; Relais; relay; relé]. Tehn.: Aparat sau dispozitiv desiinat să comande anumite modificări într'un sistem tehnic, fiind acfionat, manual sau automat, de variafia unor mărimi caracteristice ale unui alt sistem tehnic. în cazuri particulare, ultimul sistem poate coincide cu primul. — Releul e acfionat automat de micile variafii de energie cari însofesc variafia mărimilor caracteristice ale sistemului care-l influenţează, şi comandă, de obiceiu, circuite de energie mult mai mare în sistemul pe care-l influenţează. Releul automat poate fi acfionat, când o mărime caracteristică depăşeşte o anumită valoare sau scade sub o anumită valoare, când raportul a două mărimi depăşeşte o anumită valoare, etc.; el poate comanda întreruperea sau stabilirea unui circuit de energie, etc. Sistemul format de trăgaciul unei arme de foc şi de resortul său, care e deblocat când se apasă pe trăgaciu şi accelerează percutorul, pen- aj oscilafii sinusoidale crescătoare; b) oscilafii intermediare crescătoare; c) oscilafii de relaxafie. tru ca acesta să lovească capsa destinată să dea foc cartuşului din armă, e un exemplu de releu acfionat manual cu o energie mică, şi comandând energia cu mult mai mare a resortului. Capsa care inifiază explozia pulberii ce expul-sează proiectilul din feavă e un releu acfionat pe cale mecanică. Din punctul de vedere al naturii mărimilor a căror variafie acfionează releurile, acestea se împart în releuri mecanice, termice, electrice şi magnetice (incluziv cele electronice, microfonice, etc.), optice, chimice, şi combinate (de ex. releuri fotochimice, electrotermice, etc.). Fiecare dintre aceste clase se împarte în subclase. De exemplu, releurile electrice şi cele magnetice se împart în releuri de tensiune sau voitmetrice, acţionate când o tensiune electrică depăşeşte o anumită valoare sau scade sub o anumită valoare; releuri de curent sau ampermetrice, acfionate când intensitatea unui curent depăşeşte o anumită valoare sau scade sub o anumită valoare; releuri de putere sau wattmetrice, acfio-nate când puterea electromagnetică transmisă printr'o anumită parte a unui circuit electric satisface anumite condifiuni; releuri de impedanfă, de frecvenfă, etc. Din punctul de vedere al felului cum acţionează, releurile se împart în declanşoare, cari suprimă pe cale mecanică o zăvorire (de ex. trăgaciul unei arme de foc), şi în releuri propriu zise, cari comandă circuite de energie, de obiceiu prin intermediul unor contacte. Releurile se mai împart în releuri măsurătoare, şi auxiliare. Releul măsurător produce sau împiedecă o acfionare, când mărimea care-l influenţează depăşeşte o anumită valoare sau scade sub ea, cu observarea unei precizii date. Releurile termice, cele de presiune şi de scurgere, releurile ampermetrice, cele voitmetrice, wattmetrice, cele de impedanfă, de frecvenfă şi de direcfie sunt releuri măsurătoare. — Releul auxiliar devine activ la aparifia sau la variafia mărimii care-l influenfează, fără o precizie deosebită, şt pune în funcfiune sau scoate din funcfiune anu^ mite contacte ale unui circuit de energie, ca urmare a acestei modificări a stării sistemului fizic care-l influenţează. Releurile intermediare, cele anunfătoare, cele de accelerafie, sunt releuri auxiliare. Releurile se numesc de maxim sau de minim (maximale sau minimale), după cum funcfionează când mărimea care le influenfează creşte până la o anumită valoare, respectiv scade până la o anumită valoare. După timpul care trece dela reacfiunea releului până la comanda sistemului tehnic supra-veghiat de releu, acestea se împart în releuri instantanee, la cari acest timp e practic nul, şi în releuri temporizate, la cari acest timp nu e neglijabil. După cum timpul e independent de valoarea mărimii pe care o sezisează releul sau depinde de această valoare, temporizarea sec I numeşte independentă, respectiv dependentă.. 464 Daca temporizarea e dependentă numai până când mărimea sezisată depăşeşte o anumită valoare, iar apoi e independentă, ea se numeşte temporizare timitat dependentă. ReleuriJe cu temporizare independentă se numesc şi releuri cu acfiune amânată, iar cele cu temporizare dependentă, respectiv limitat dependentă, se numesc şi releuri cu acfiune întârziată, respectiv limitat întârziată. Un releu se caracterizează prin următoarele mărimi principale: Consumul, sau puterea absorbită în regim nominal, care poate fi consumul la amorsare (în pozifia de amo'sare) şi consumul la declanşare (în pozifia de declanşare). ReleuriJe măsurătoare se caracterizează şi prin intervalul în care se poate găsi valoarea instituită a mărimii care-1 influenfează. în cazul particular al rele&srilor electrice, se mai deosebesc: Curentul limită termic, la releurile de curenfi tari, care e maximul intensităfii efective pe care o poate suporta releul timp de 1 s, fără a se deteriora; curentul limită dinamic la releurile de curenfi tari, C3re e maximul valorii de creastă a intensităfii curentului ale cărui forfe corespunzătoare le poate suporta releul fără a fi deteriorat. Eroarea de amorsare e diferenfa procentuală dintre valoarea de amorsare şi valoarea instituită a mărimii care influenfează releul. Valoarea de revenire e valoarea prin care trebue să freacă, prin valori descrescătoare, mărimea care influenfează releul, pentru ca acesta să intre în funcfiune, spre a îndeplini o funcfiune pentru care e constru:t. — Valoarea de atracfiune e valoarea prin care trebue să treacă, prin valori crescătoare, mărimea care influenfează releul, pentru ca acesta să intre în funcfiune, spre a îndeplini o funcfiune pentru care e construit. — Valoarea de amorsare e valoarea prin care trebue să treacă mărimea care influenfează releul, prin valori crescătoare sau descrescătoare, pentru ca releul să intre în funcfiune şi să îndeplinească funcfiunea pentru care e construit. La releurile de maxim, valoarea de amorsare coincide cu valoarea de atracfiune, iar la releurile de minim valoarea de amorsare coincide cu valoarea de revenire. — Valoarea de desamorsare e valoarea pe care ar trebui să o aibă mărimea care influenfează releul, pentru ca acesta să revină în pozifia sa de plecare. La releurile de maxim, valoarea de desamorsare coincide cu valoarea de revenire, iar la cele de minim, valoarea de desamorsare coincide cu valoarea de atracfiune. Raportul de refinere e raportul (supraunitar) dintre valoarea de atracfiune pe care o are mărimea care influenfează releul, când acesta porneşte, la o anumită valoare instituită, şi dintre valoarea de revenire corespunzătoare a mărimii. Raportul de refinere e o caracteristică importanfă a releurilor, care depinde de felul în care variază forfa sau momentul de rapel şi forfa sau momentul motor al releului, în funcfiune de deplasarea contactelor releului. Timpul de derulare al unui releu cu mecanism tip ceasornic e timpul care trece dela atingerea valorii de amorsare până 'n momentul în care releul funcfionează, chiar şi dacă ulterior mărimea care-! influenfează ajunge la valoarea de desamorsare. Valoarea instituită e valoarea nominală la care s'a instituit valoarea de atracfiune, valoarea de revenire, respectiv timpul de derulare al mecanismului unui releu. Valoarea de atracfiune, cea de revenire sau timpul de derulare pot fi fixe sau instituibile continuu sau discontinuu în interiorul unui anumit interval, numit interval de instituire. Caracteristica de timp a releului e reprezentarea grafică, printr'o curbă, a timpului de lucru releului, în funcfiune de mărimile cari determină desfăşurarea funcfionării lui. î. Releu electric şi magnetic [aJieKTpnnec-Koe H MarHHTHoe pejie; reíais électrique et magnétique; elektrisches und magnetisches Relais; electrica! and magnetical' relay; elektromos és mágneses relé]: Releu acfionat de variafia unei mărimi electrice sau magnetice. Releurile electrice şi magnetice au circuite electrice şi eventual circuite feromagnetice. Ele lucrează prin deschiderea şi închiderea unor contacte. Contactele pe cari le acjionează releurile se împart în cinci tipuri: contacte de lucru (v. fig. a), ale căror piese de contact întrerup curentul de energie în serviciul normal, înainte ca releul să fie în funcfiune, şi-l stabilesc când releul e în funcfiune; contacte de repaus (v. fig. b), ale căror piese de contact stabilesc c curentul de energie în serviciul nor- ^ mal, înainte ca releul să intreînfuncţiune, şi-l întrerup când releul intră i în funcfiune; con- tacte de comufare |u de co_ (v.f.g.c), compuse ' de ' e) !n )recere. dintr un contact de lucru şi unul de repaus, cu curentul de energie adus printr'o conductă comună, şi care acfionează când releul intră în fjncfiune; contacte de direcfie (v. fig. d), ale căror piese de contact întrerup curentul de energie în serviciul normal, înainte ca releul să intre în funcfiune, şi au curentul de energie adus printr'o conductă comună, care stabileşte curentul de energie spre stânga sau spre dreapta, după sensul în care e excitat; contacte în trecere, cari stabilesc, respectiv întrerup curentul de energie pentru scurt timp, cât trece un braf mobil peste ele, când releul intră în funcfiune (v. fig. e). — în cazul contactelor electrice, închiderea corespunde stabilirii curentului de energie şi deschiderea corespunde întreruperii lui. La aceste contacte, în general, cel pufin una dintre piesele de contact arcueşte, pentru a se asigura închiderea fără ricoşeri. Piesele de contact electric se con- Contacte. 465 struesc, adeseori, din argint şi din aliaje de wolfram, iar pentru presiuni de contact mici, din platină sau din platină iridiată. Pentru scopuri speciale se folosesc piese de contact din aliaje argint-paladiu şi aur-argint. Pentru puteri mari se folosesc contacte de mercur, cari se compun, de regulă, dintr'un tub în care se găseşfe mercur în două adâncituri, deasupra cărora se găsesc doi electrozi; darea^contactului se face prin bascularea tubului. — După relafiile cu circuitul electric de protejat, se deosebesc releuri electrice primare şi releuri electrice secundare. î. Releu primar [nepBHHHOe peJie; relais pri-maire; Primárrelais; primary relay; primer relé]: Releu electric de protecfiune, a cărui înfăşurare de excitafie e legată, direct sau shuntată, în serie în circuitul electric de protejat. Releul închide un circuit auxiliar, de curent continuu sau alternativ, care declanşează dis-jonctoru] de protecfiune a circuitului de protejat (v. fig.). Releurile primare se folosesc relativ rar în tehnica de curent alternativ, unde se folosesc, de obiceiu, declanşoare (v.) primare. Ele sunt robuste şi mai pufin sensibile decât releurile secundare, fiindcă înfăşurările lor sunt parcurse, de obiceiu, de un curent relativ mare. în curent continuu se folosesc numai releuri primare, shuntate sau nu, fiindcă nu se poate obfine o transformare ca în curent alternativ, spre a folosi releuri secundare. Releurije de curent continuu se folosesc, adeseori, pentru protecfiunea contra întoarcerilor de curent, cari prezintă mare importanfă în instalafiile de curent continuu. în acest scop se folosesc, fie releuri cu cadru mobil (v.), fie releuri polarizate (v.). Polarizafia magnetică poate fi dată de un magnet permanent,, sau de un elec-tromagnet excitat printr'o bobină de tensiune, adică printr'o bobină legată în derivafie la insta-lafia de curent continuu. 2. ~ secundar [BTopHHHOe peJie; relais se-condaire; Sekundărrelais; secondary relay; szekunder relé]: Releu electric de protecfiune în curent alternativ, a cărui înfăşurare de excitafie e legată în circuitul secundar al unui transformator de măsură (de curent sau de tensiune) al cărui primar e legat la circuitul care trebue protejai. Releul închide un circuit auxiliar, de curent continuu sau alternativ, care declanşează disjonctorul de protecfiune a circuitului de protejat (v. fig.). Releurile secundare se execută pentru tensiunile, respectiv pentru curenfii pentru cari se pot con- Releu primar de supracurent. f) curent principal; K) sistem de contact; M) magnet de declanşare; S) sursă de curent de declanşare; U) întreruptor în uîeiu; R) resort. strui mecanisme de precizie, şi deci sunt mai sensibile şi mai precise decât cele primare. — Reieu secundar de supracurent, cu decianşare in curent continuu. I) curent principal; M) magnet de declanşare; R) releu; S) sursă de curent de declanşare; TI) transformator de intensitate; U) întreruptor în uleiu. După relafiile magnetice din releu, se deosebesc releuri neutre şi releuri polarizate. s. Releu neutru [HefiTpaJibHoe pejie; relais neutral; neutrales Relais; neutral relay; semleges relé]: Releu al cărui mecanism e format dintr'un electromagnet neutru şi din armatura sa. Armatura e a-trasă când înfăşurarea electro-magnetului e parcursă de curent; ea cade când acesta scade sub o anumită valoare, în mişcarea sa, armatura poate închide sau poate deschide un circuit electric, poate comuta un contact, etc. Prezintă Re,eu neufru. sensibilitate mică |a valori 1) res°rt; 2) armatură; mici ale intensităfii curentului 3) întrefier; 4) înfăşurare şi e indiferent fafă de sensul ds excitaţie; 5) circuit în care trece curentul prin magnetic, înfăşurarea electromagnetu'ui (v. fig.). Se foloseşte atât în protecfiune, cât şi în telegrafie, semnalizare, centralizare şi bloc de linie. 4. ~ polarizat [noJiapHSOBaHHoe pejie; relais polárisé; poiarisiertes Relais; poiarized relay; polarizált relé]: Releu al cărui mecanism e formai Releu polarizat, cu mag- Releu polarizat, cu electromagnet. net permanent. /j) cures.t de polarizare; fa) curent ce releu. dinir'un electromagnet polarizat (v. fig.) şi din armatura sa. Armatura e mişcată înlr'o parte sau în 30 466 alta, după sensui curentului care trece prin înfăşurarea sa. Astfel, mişcările contactelor releului depind de sensul curentu'ui care trece prin înfăşurarea lui (v. fig.). Pchrizafia magnetică se obfine, fie printr'un magnet permanent, fie prin tr'un curent continuu care parcurge o înfăşurare de excitafie. Prezintă, la curenfi de intensitate foarte mică, o sensibilitate cu mult mai mare decât a releului neuîru. Se foloseşte când prezintă importanfă o mare sensibilitate şi sensul în care frece curentul electric. — Din punctul de vedere al relafiilor pe cari le prezintă înfăşurările de excitafie, se deosebesc releuri diferenfiale şi releuri normale. î. Releu diferenfial [nHcfrepeHLţHajibHoe pejie; reiaís différentiel; Differentialrelais, Relais mit zwei entgegengesetzt wirkenden Wicklungen; differentia! relay; differenciális relé]: Releu care are dcuă înfăşurări electrice distincte, astfe! încât acestea, când sunt parcurse de curenfi în sensuri convenabile, magneti-zează în sensuri contrare, şi deci releurile nu funcfionează, dacă aceşti curenfi sunt egali (v. fig.). Când aceşti curenfi suni inegali, releul funcfionează ca şi când o singură înfăşurare ar fi parcursă de diferenfa dintre intensităfi le celor doi curenfi. Se folosesc pentru protecfiunea diferenfială, şi în electro-comunicafii. 2. ~ normal [H0pM3JlbH0e pejie; relais normal; Normalreiais; normal relay; normális relé]: Releu care are o singură înfăşurare electrică activă pentru fiecare fază. — După mecanismul lor, releurile se împart în releuri combinate, releuri cu cadru mobil, releuri cu inducfie, releuri electrodinamice, releuri electromagnetice, releuri electronice, releuri elecfro-calorice, releuri fotoelectrice, releuri microfonice şi releuri termice. 3. Releu combinat [KOMŐHHHpoBaHHoe pejie; relais combiné; kombiniertes Relais, Verbundrelais; combined relay; vegyes relé, kombinált relé]: Releual cărui mecanism funcfionează sub acfiunea combinată a forfelor cari sunt active în mecanismele a două tipuri diferite de releuri simple. Figura reprezintă un releu combinat, al cărui mecanism funcfionează atât ca mecanism cu inducfie (în stânga), cât şi ca mecanism electromagnetic cu armatură-plonjor sau cu solenod (în dreapta). Acfiunile curenţilor din circuitele cari lucrează pnn inducfie, respectiv electromagnetic, se compară cu ajutorul unei pârghii cotite p, care stabileşte şi contactul din circuitul auxiliar comandat. — Releurile combinate prezintă avantajul că pot fi construite astfel, încât să închidă contactele circuitului comandat după un timp dela producerea defectării, timp care să de- Releu diferenfial cu armatură-plonjor. pindă de două mărimi de stare ale circuitului supraveghiat, respectiv de o anumiiă combinafie a acesior mărimi. Releul din figură, de exemplu, poate fi construit astfel, încât să închidă coniac- Releu combinat de inducfie şi electromagnetic, p) pârghie. tul după un timp proporfional cu câtul dintre tensiunea şi curentul din circuitul de protejat, în acest scop se pune bobina armafurii-plonjor sub tensiunea circuitului de protejat şi se frece curentul acestui circuit prirr bobina sistemului cu inducfie. Aceasta se poate face şi prin intermediul a două transformatoare de măsură. Forfa exercitată de armatura-plonjor asupra pârghiei cotite e, deci, proporfională cu tensiunea U a circuitului de protejat Fp — k2U, iar forfa exerci-tată asupra discului sistemului cu inducfie e proporfională cu curentul din acel circuit F^ — k'21, Această forfă nu se exercită direct asupra pârghiei cotite, ci se transmite acesteia printr'un resort, care e întins proporfional cu timpul t, şi deci forfa transmisă pârghiei are expre iunea F'^ — k^lt. Dacă brafele suni egale, releul închide contactul când forfa F\ depăşeşte valoarea Fp, sau când kJ t = k2U± — şi deci timpul care trece dela producerea defectării până la închidere e k2 U în acest scop trebue însă ca, de exemplu, un releu auxiliar să închidă circuitul sistemului cu inducfie în momentul în care se produce defectul. — Câtul U/I reprezintă o impedanfă. S'a obfinut deci astfel un releu de impedanfă (v,). 4. ~ cu cadru mobil [pejie MarHHTo-sjieKTpH-MeCKOe; relais â cadre mobile; Drehspulrelais; moving coi! relay; forgótekercses relé]: Releu de curent continuu, al cărui mecanism funcfionează sub acfiunea forfelor şi a momentelor cari se exercită între un magnet permanent fix şi o înfăşurare mobilă (cadrul mobil), parcursă de curent electric, asupra căreia un resort exercită un cuplu antagonist. Cuplul care se exercită asupra cadrului mobil e proporfional cu produsul dintre inducfia magnetică a câmpului magnetului permanent în care se găseşte cadrul (de ex. un întrefier) şi intensitatea curentului care frece prin cadru. Are un cuplu motor care nu variază cu unghiul de rotafie al cadrului, fiindcă inducfia magnetică din întrefier e uniformă. 467 Releurile cu cadru mobil se folosesc în instalafiile de curent continuu, ca releuri volumetrice, ampermetrice şi wattmetrice. Sunt foarte sensibile, au un consum propriu foarte mic şi desvoltă cuplu mare. Releurile voitmetrice au caracteristice cari nu depind de tensiune. i. Releu cu inducfie [HHAyKUH0HH0e pejie^ relais â induction; Induktionsrelais; induction relay; indukciós relé]: Releu al cărui mecanism funcfionează sub acfiunea momentelor cari se exercită între înfăşurări fixe, parcurse de curent (inductoare) şi între piese conductoare mobile (rotitoare), induse. Se bazează pe momentul exercitat asupra unui disc conductor mobil, străbătut de două fluxuri magnetice defazate în timp, produse de înfăşurări fixe, parcurse de curent alternativ (principiul contoarelor electrice), sau pe momentul exercitat asupra unui cilindru (rotor) conductor mobil, situat în câmpul magnetic rotitor al unor înfăşurări fixe parcurse de curenfi alternativi. Momentul lor antagonist poate fi dat de o greutate sau de un resort. Amortisarea e dată, de obiceiu, de magnefi permanenfi în al căror câmp se mişcă piesele conductoare mobile. Defazarea dintre fluxurile cari străbat axial dis-cul-rotor se poate produce folosind o înfăşurare *a Releu cu inducfie, cu inel excentric, penfru defazarea fluxului. Releu temporizat de supracuren1, independent, . cu forfă antagonistă data de un resorf. G) greutate. fixă de excitafie a unui electromagnet, parcursă de curent alternativ, şi montând un inel în scurtcircuit, excentric fafă de fluxul magnetic de excitafie, pe capetele circuitului feromagne-tic al electromagne-tului, pentru a fi indus de fluxul de excitafie variabil, şi a produce Re,eu cu inducfie cu doi electro-un flux magnetic su- magnefi. plementar, defazat fafă de fluxul de excitafie — şi care se adună cu el în dreptul inelului. Se exercită astfel asupra discului un cuplu proporfional cu produsul valorilor maxime ale celor două fluxuri şi cu sinusul unghiului de defazaj dintre e|e (v. fig. a). Fig. b reprezintă schematic un astfel de releu, cu moment antagonist dat de un resort şi cu amortisarea dată de un magnet permanent. Defazarea dintre fluxuri se poate obfine şi folosind două circuite de excifafie separate (doi electromagnefi), ale căror înfăşurări sunt parcurse de curenfi cari prezintă un anumit defazaj (v. fig. c)r Dacă una dintre înfăşurări e legată, de exemplu, în serie cu un circuit (bobina de curent), iar cealaltă e legată în derivafie între bornele circuitului (bobina de tensiune), cuplul exercitat asupra discului-rotor e proporfional cu produsul valorilor efective ale curentului şi tensiunii la borne şi cu cosinusul unghiului de defazaj dintre tensiunea la borne şi curent. Principiul releurilor de inducfie cu câmp magnetic rotitor e asemănător cu principiul instrumentelor de măsură, cu inducfie (v.). Releurile cu inducfie au caracteristice cari depind de frecvenfă şi de temperatură. Ele se folosesc ca releuri cu acfiune întârziată. 2. ~ de frecvenfa [nacTOTHoe pejie; relais de fréquence; Frequenzrelais; frequency relay; frekvenciarelé]: Releu construit pentru a funcfiona când frecvenfa unui curent se abate dela o anumită valoare. Se folosesc frecvent două tipuri: releuri centrifuge şi releuri sintonizate. Releul centrifug are în stator două înfăşurări cari produc un câmp magnetic învârtitor; rotorul lui e format dintr'un cilindru metalic, care se roteşte cu turafia câmpului învârtitor al înfăşurărilor statorului. Contactele sunt comandate de un sistem analog cu cel al regulatoarelor centrifuge (v. fig. a). Când greutăfile acestuia sunt depărtate la distanfa care corespunde frecventei pentru care e construit să funcţioneze releul, contactul se închide. Pentru frecvenfe inferioare, contac- S R s tul se deschide. Releu de curent alternativ de fre- ln Serie CU una din- cvenfă, tip centrifug, tre înfăşurări se C) contact; D) disc; E) electrcmagnet; găseşte un ejectro- F) frână; R) rotor. S) stator. magnet a cărui armatură frânează rotorul când circuitul respectiv e întrerupt, pentru ca rotorul să nu continue să se rotească pe bază de inerfie, şi deci contactul să fie desfăcut imediat la întreruperea curentului. Releul sintonizat (v. fig. b) are două elemente, dintre cari unul are o înfăşurare, iar celălalt are două înfăşurări, cari produc în el două fluxuri magnetice în opozifie. în serie cu una dintre aceste ultime înfăşurări e legată o rezistenfă, iar în serie cu cealaltă, o inductivitate. Rezistenfa şi reactanfa sunt astfel alese încât, pentru o anumită frecvenfă, cele două fluxuri sunt egale şi în opozifie. Intensitatea curentului variază cu frecvenfa numai în înfăşurarea în serie cu reactanfa — şi deci cele două fluxuri nu mai sunt egale la frecvente r^l, 0 \ O ' IÜÍ 30* 468* lumi Releu de frecvenfă sintonizat. .£) element local; C> cale; L) b.binl; R) rezisfenfă. diferite de cea considerată. Când ambele elemente dau flux magnetic, acesta acfionează asupra unui disc de aluminiu sau de cupru, care co- ___ mandă mişcarea mwwţf contactelor. Reve- j [ nirea în pozifie normală se face sub acfiunea unei contragreutăfi. t. Releu elec-trodinamic [aJieK-TpoAHHaMHnee-KOe pajie; relais électrodynamique; el ektrodynami-sches Relais; elec-trodynamical relay; elektrodinamikus relé]: Releu al cărui mecanism funcfionează sub acfiunea forfelor sau a momentelor cari se exercită între două înfăşurări parcurse de curenfi electrici şi cari sunt în parte fixe şi în parte mobile. în condifiuni date, aceste forfe, respectiv momenfe, sunt proporfionale, în curent alternativ, cu produsul curenfilor din înfăşurarea fixă şi mobilă şi cosinusul unghiului de defazaj dintre ei. Bobina fixă e construită ca înfăşurare de curent, iar a cea mobilă, ca înfăşurare de tensiune. Releurile electrodinamice se execută, fie fără circuit fero-magnetic (fără fier), fie cu circuit feromagnetic pentru bobina de curent (cu fier). Primele sunt foarte sensibile şi se folosesc pentru curenfi foarte slabi; în ultimele (v. fig.a), forfele şi momentele cari se exercită sunt foarte mari. Se construesc releuri cari au nevoie de fir de aducfie mobil, pentru bobinele mobile, şi releuri în cari bobinele mobile sunt constituite dintr'un simplu cadru conductor mobil în scurt-circuit, de cupru sau de Relei» electrodinamic. aluminiu, care formează secundarul unui transformator deftensiune, şi e indusodé acesta: releuri electromagnetice de inducfie (v. fig. b). Releu electromagnetic de inducfie, trifazat. Timpul de amorsare a releurilor electrodinamice e foarte scurt; caracteristicele lor nu depind de frecvenfă şi de temperatură. Se pot folosi în curent alternativ şi în curent continuu, afară de cele electrodinamice cu inducfie. 2. ~ electromagnetic [ajieKTpoMarHHTHoe peJie; relais électromagnétique; elektromagne-tisches Relais; electromagnetic relay; elektromágneses relé]: Releu al cărui mecanism funcfionează sub acfiunea forfelor sau a momentelor cari se exercită asupra unei armaturi feromagnetice mobile situate, singură sau împreună cu o altă armatură feromagnetică fixă, în câmpul magnetic al unei înfăşurări electrice de excitafie, fixă, parcursă de curent electric. Mecanismul are un arc de rapel, care readuce armatura în pozifia inifială când înfăşurarea de excitafie nu mai e parcursă de curent. Forfele şi momentele cari se exercită asupra armaturii depind de intensitatea acestui curent; acesta depinde de intensitatea curentului din circuitul de protejat, dacă înfăşurarea e în serie în acest circuit sau e legată în secundarul unui transformator ampermetric al cărui primar r Releu electromagnetic cu armatură Refeu electremagnetic cu armatură Releu electromagnetic cu armatură basculantă^ basculantă plană. basculantă fasonată. rotitoare. Í H9 Se găseşte în serie în circuitul de protejat; el depinde de tensiunea din circuitul de protejat, dacă înfăşurarea de excitafie e legată în derivafie ia acest circuit, sau în secundarul unui transformator voltmetric al cărui primar e legat la circuitul de protejat. Releurile electromagnetice se construesc cu armatură (paletă) basculantă, cu armatură rotitoare sau cu armatură-plonjor (cu solenoid). Releurile cu armatură basculantă se construesc cu suprafefe polare şi de armatură plane (fig. a), la cari forfa de atracfiune prezintă o variafie importantă, în funcfiune de deplasarea armaturii, şi cu suprafefe polare şi de armatură fasonate potrivit (fig. b), la cari forfa de atracfiune variază mai pufin în funcfiune de deplasarea armaturii. Armaturile releurilor cu armatură rotitoare (fig. c) se fasonează, de asemenea, astfel încât cuplul lor activ să depindă într'un fel anumit de unghiul de rotafie respectiv. Cu ajutorul armaturii- Releu electromagnetic cu armatură-plonjor. plonjor (fig. d) se pot realiza forfe de atracfiune foarte mari. Se folosesc pentru protecfiune şi în electro-comunicafii (de ex. releul Baudot). î. Releu electronic [ajieKTpoHHOe pQJie; relais electronique; Elektronenröhren-Relais; electronic relay; elektronikus relé]: Releu format dintr'un tub electronic în vid sau într'un gaz, montat astfel încât funcfiunile sale şi ale circuitelor asociate sunt funcfiunile unui releu (v. sub Tub electronic). Releul funcfionează fără inerfie meca- nică şi, sub acfiunea unor variafii mici de energie în circuitul legat între catod şi grila de comandă, produce mari varafii de curent şi de putere în circuitul de placă sau anodic. E foarte sensibil şi reproduce fidel, în circuitul de placă, variafiile din circuitul grilei de comandă. 2. ~ elecfrocaloric [3JieKTp0KaJi0pHHecK0e pejie; relais électrocalo- rique; elektroka’orisches Relais; electrocaloric relay; elektrokalorikus relé]: Releu termic, al cărui organ termo-sensibil e încălzit prin căldura desvoltată de un curent electric, fie când acesta trece prin acel organ, fie când trece printr'o înfăşurare care îmbrăţişează organul sensibil „ , , . . i / p \ a î- Releu termic cu contact sau sezisorul (v. fig.). Acesta e, de regulă, o riglă bi- rapl * metalică (v. Bimetal). Releurile electrocalorice se folosesc pentru protecfiunea maşinilor, a transfor- matoarelor şi a instalaţiilor electrice contra suprasarcinilor. Sunt simple şi robuste. s. ~ fotoelectric [({jOToaJieKTpHqecKoe pe-Jie;relais photoélactrique; fotoelektrisches Relais; photoelectric relay; fényelektromos relé]. E/f.: Releu electronic al cărui sezisor e constituit dintr'un element fotoelectric. V. şi sub Efect fotoelectric. Releul fotoelectric cuprinde, afară de sezisorul format dintr'un element fotoelectric, un circuit de amplificare, servoelementul format dintr'un electromagnet de acfionare, şi sursa da alimentare. Elementul fotoelectric e compus, în principal, dintr'un balon de sticlă având doi electrozi: catodul şi anodul, legafi la polul negativ, respectiv pozitiv, al unei baterii. Când razele da lumină de o anumită lungime de undă cad pe catod, acesta emite electroni, cari, atraşi de anod, formează un curent electric (v. fig. 0* r Principiul de funcfionare (a) şi caracteristica tensiune-curent a elementului fotoelectric (b). £) element fotoelectric cu vid; S) sursă de lumină. O caracteristică importantă a elementului fotoelectric e sensibilitatea lui, adică raportul dintre intensitatea curentului şi fluxul luminos care-l produce. Pentru mărirea sensibilităţii se prepară cu un anumit gaz suprafafa emifătoare de electroni, sau se acopere catodul cu un strat mono-atomic de metal. Metalul cu care trebue acoperit catodul depinde de lungimea de undă a luminii. Elementele cu sodiu şi potasiu sunt sensibile la raze albastre şi violete; cele cu litiu sunt sensibile la raze ultraviolete, iar cele cu cesiu, la raze ultraviolete şi inf aroşii. Se pot folosi elemente fotoelectrice cu vid sau cu gaz. Cele cu vid prezintă următoarele proprietăfl: au proporfionalitate între intensitatea curentului fotoelectric şi fluxul luminos, lipsă de inerfie (intervalul de timp dintre momentul iluminării suprafeţei fotoemisive şi momentul emiterii electronilor e foarte scurt) şi prezintă o stabilitate a sensibilităfii. Elementele fofoelectrice cu gaz (argon, neon) prezintă avantajul de a avea o sensibilitate mai mare, deoarece electronilor emişi de catod li se adaugă şi ionii produşi prin ionizarea prin ciocnire a gazului de către electronii inifiali. Prezintă, ca desavantaje, neproporfionalitatea dintre curent şi fluxul luminos, — şi inerfia relativ mare, 470 Figura II reprezinfăo schemă de amplificare, cu un tub electronic. Bateria (BM) negativează grila-şî astfel nu trece curent prin circuitul lămpii. Schemă de principiu a amplificării curentului fofoeîedrie cu ajutorul unui tub electronic, Bn) baterie de regativare; Ba) baterie anodica; I) lumină; £) rezistenfă de sarcină] T) tub electronic. Când fluxul luminos provoacă un curent fotoelectric, căderea de tensiune tn rezistenfă de sarcină (R) micşorează negafivarea grilei şi stabileşte prin tub un curent mult mai mare decât curentul fotoelectric. Figura III a reprezintă schema de principiu a releului fotoelectric alimentat în curent continuu. Când lumina nu mai cade pe stratul fotosensibil, 227<7 Schemă de principiu a releului fotoelectric alimentat în curent continuu. Ba) bateria anodica; E) ebctromagnet; k) contact; T) tub electronic; Bn) baterie de negativare; L) lumină. curentul fotoelectric scade până aproape de zero şi negativarea dată de bateria (Bn) blochează tubul electronic; curentul anodic al acestuia devenind astfel neglijabil, armatura electromagnetului (£) e atrasă de arc, se depărtează de miezul fero-magnetic şi închide contactele circuitului de semnalizare. Se obfine astfel un înfreruptor optic care, la lumină, fine contactele deschise — şi le închide la întuneric. Sistemul poate funcfionaşi invers. Funcfionarea releului fotoelectric alimentat în curent alternativ (v. fig. III b) diferă de a celui alimentat în curent continuu, curentul- anodic fiind pulsatoriu. Vibrafia armaturii electromagnetului se înlătură alegând un releu al cărui timp de punere în funcfiune e mai mare decât perioada curentului pulsatoriu, sau conectând un condensator de blocaj (Q) în paralel cu bobina releului. Schema descrisă prezintă desavantajul că legătura dela grila tubului amplificator la elementul fotoelectric trebue să fie scurtă (sub 1 m); altfel, capacitatea (C2) provoacă un curent parazit, care poate inf.uenfa funcfionarea releului. înlocuind tubul electronic printr'un tirafron (v. fig./V), se obfine o amplificare mai mare — şi deci poate lipsi releul electromagnetic, iar aparatele de semnalizare pot fi conectate direct în circuitul anodic. Avantaj le folosirii tiratroane-? lor în legăturile de automatizare fotoelectrice Schema releului fotoelectric alimentai în curent alternativ. Cj) condensator de blocaj; C2) capacitate parazită; P) po-tenfiomefru. sunt: sensibilitate mare, lipsa de inerfie şi posibilitatea folosirii lor fără sisteme de contacte. Schenr»3 conexiunii cu tiratron a releului fotoelectric alimentat în curent continuu. B) bcrneje de legătură cu releul sau mecanismul de acfionarej T) tiratron; P) potenfiometru. Utilizările releului fotoelectric sunt multiple: numărarea pieselor de pe o bandă rulantă, când G) galvanometru; /) iluminator; Lj) şi i.2) tuburi electronice amplificatoare; M) microscop penfru metale; O) obiectul exEminaf. debitul de piese e mare (la trecerea fiecărei piese, lumina e întreruptă şi — releul acfionează un contor); verificarea după greutate a pieselor (de exemplu a bilelor de regulatoare centrifuge); adaptarea pentru rebutarea pieselor după greu* 471 tate (când greutatea piesei iese din limita admisibilă, acul indicator al cântarului deviază şl întrerupe fasciculul de lumină, acfionând semnalul de avertisare sau insta!afia automată de îndepărtare a piesei); controlul calităţii prelucrării suprafefelor (v, fig. V), după gradul de strălucire (în industria rulmenfilor, a produselor nichelate, efc.); separarea diverselor calităţi de produse alimentare după coloare (sortarea fructelor în fructe coapte şi crude, sortarea calităţilor de făină, constatarea şi separare corpurilor străine din apa potabilă, etc.); protecfiunea contra accidentelor de muncă (dacă, din lipsă de atenfiune, o mânecă a muncitorului e prinsă de o maşină, se întrerupe o rază de lumină a iluminatorului, reieui fotoelectric intră în acţiune şi opreşte automat maşina); ca indicator automat de nivel, ca semnalizator automat al umidităţii, pentru reglarea automată a temperaturii, pentru paza invizibilă a clădirilor, etc. î. Releu microfonic [MHKp0(})0HH0e pejie; relais microphonique; Mickrophonstromverstărker; microphone current amplifier relay; mikrofonikus relé]: Releu bazat pe varia{ia de rezistentă electrică a contactului a două piese de cărbune, sub acfiunea unei presiuni variabile, destinai recepţiei curenfilor microfonici, cari parcurg bobinele de excitafie ale releului şi produc o presiune variabilă între piesele de cărbune, dintre cari una se găseşte pe diafragma-armatură a bobinelor de excitafie. Rezistenfa variabilă a contactului e folosită pentru a modula un curent de intensitate mai mare, stabilii prin contact de către o baterie locala, realizând astfel o amplificare. 2. ~ termic [TepMHMeCFOe peJie; relais ther-mique; Thermoreiais; thermal relay; hőtágulésos relé]: Releu la care variafiile (de obiceiu urcarea) de temperatură provoacă închiderea sau deschiderea unor contacte. Reieui are, în principal, un organ termosensibil, de obiceiu o riglă bimetalică (v. Bimetal), compusa din două rigle metalice cu coeficienfi de dilatafie termică diferifi, sudate sau laminate împreună pe toată lungimea, care se încovoaie, respectiv se îndreaptă, la variaţiile de temperatură, asigurând astfel, direct sau indirect, darea şi întreruperea contactului. Mişcarea de apropiere şi de îndepărtare a contactelor fiind lentă, darea şi întreruperea rapidă a contactului se pot face şi printr'un înciichetaj, care des-clichetează când forfa sau momentul exercitat de organul termosensibil depăşeşte o anumită valoare, pentru a se menaja contactele şi a mări puterea de rupere. — La puteri mari, arcul electric de închidere ar deteriora contactele, din cauza mişcării lor lente. De aceea, contactele se protejează într'o atmosferă de hidrogen. — Din punctul de vedere al mărimilor de cari depinde acfionarea releurilor, se deosebesc: 3, Releu ampermetric [aMnepMeTpH4ecKoe p9Jie; relais ampéremétrique; Stromrelais; ampere-metric rşlay; áramrelé]: Releu acfionat de varia fii ale intensităfii curentului electric din circuitul de supraveghiat, de protejat, etc. Se construesc, de obiceiu, ca releuri maximale, instantanee sau temporizate. Releurile instantanee se construesc ca releuri cujnducfie şi ca releuri electromagnetice. Fig.^a Reiau ampermetric electromagnetic cu armatură separată de sistemul contactelor. Releu ampermetric cu temporizare independentă. reprezintă schematic un releu ampermetric electromagnetic, de curent citernativ, cu armatură separată de sistemul contactelor, pentru a evita vibrafiile armaturii. Releurile ampermetrice temporizate se construesc ca releuri cu temporizare independentă şi ca releuri cu temporizare dependentă, mai ales cu temporizare limitat dependentă. Fig. b reprezintă schematic un releu ampermetric cu temporizare independentă, la care mecanismul de derulare funcfionează după principiul cu inducfie. 4. ~ de direcfie [peJie HanpaBJieHHH; relais directionnel; Strcmrichtungsrelais; direcţional re-ay; áramirány-reíé]: Releu care intră în funcfiune Releu ampermetric de întoarcere de curent, cu declanşare cu temporizare independentă. I) curent principal; TT) transformator de tensiune; BT) bobină de tensiune; R) releu; CI) curent de întoarcere; B) bobinTj T!) transformator de intensitate; S) sursa auxiliară de curent; •RT) releu temporizat; M) magnet de declanşare; Re) resort; A) întreruptor în uleiu. numai dacă puterea activă prin punctul pe care-l supraveghiază se transmite într'un anumit sens 472 şi nu intră în funcfiune dacă puterea se transmite în sens contrar. Se bazează pe schimbarea sensului forfelor şi a momentelor din mecanismele electrodinamice sau cu inducfie, odată cu schimbarea sensului de transmisiune a puterii active. Releurile de direcfie pot fi releuri independente, ca părfi componente ale unei instalafii de protecfiune, sau pot fi organele de direcţie ale unui releu combinat. Ele prezintă mare importanfă în protecfiunea selectivă a părfiior refelelor electrice cari pot fi alimentate, în cazuri de avarii, din două sau din mai multe părfi. Figura reprezintă schematic un releu amper-metric de întoarcere de curent. î. Releu de distanfă [/ţHCTâHiţHOHHoe peJie; relais de distance; ferngesteuertes Relais; distantly controlled relay; távolságrelé]: Releu al cărui timp de lucru e funcfiune crescătoare de distanfa (măsurată de-a-lungul liniei electrice) dintre punctul supraveghiat de el şi punctul în care se produce o avarie (un scurt-circuit, etc.). Releurile de distanfă se construesc ca releuri de impedanfă (v.), de reactanfă (v.) sau de rezistenfă (v.), şi, în acest caz, temporizarea lor e proporfională cu distanfa considerată — sau ca releuri a căror temporizare nu e tocmai proporfională cu impedanfa, reactanfa sau rezistenfă circuitului dintre punctul supraveghiat şi punctul de avarie (fiindcă realizarea precisă a proporfionalităfii prezintă dificultăfi). 2. ~ de impedanfă [HMne^aHCHoe pejie; relais d'impédance; Impedanzrelais; impedance relay; impedanciarelé]: Releu care intră în funcfiune numai când impedanfa circuitului care se formează în caz de defectare sau de avarie scade sub o anumită valoare. Se compune, în principal, dintr'un organ de amorsare, un organ de derulare şi un organ de direcfie, cari constifue trei releuri montate adeseori într'o carcasă comună. Organul de amorsare se construeşte, după natura refelei, ca organ de supracurent, de subten-siune sau de subimpedanfă, şi pune instantaneu în acfiune organele de derulşre şi de direcfie, la aparifia defectării. Organul de derulare se construeşte ca organ măsurător de impedanfă (v. de ex. Releu combinat), iar organul de direcfie împiedecă funcfionarea releului când puterea de defect circulă, prin punctul supraveghiat de releu, în sensul spre barele colectoare. Timpul de lucru al releului, dela amorsare până la terminarea mişcării contactelor, fiind proporfional cu impedanfa circuitului format, de exemplu în caz de scurtcircuit — şi aceasta fiind proporfională cu distanfa dintre releu şi punctul de scurt-circuit, releurile de impedanfă prezintă mare importanfă în protecfiunea selectivă de distanfă. După producerea scurt-circuitului lucrează întâi releurile mai apropiate, provocând decuplarea părfii defectate dela restul refelei. Se construesc ca releuri combinate sau cu inducfie. s. de reactanfă [peaKTaECHOe pejie; relais de réactance; Reaktanzrelais; reactance relay; re-aktanciarelé]: Releu care intră în funcfiune numai când reactanfa circuitului care se formează tn ca* de defectare sau de avarie scade sub o anumită valoare. Se compune, în principal, dintr'un organ de amorsare, un organ de derulare şi unul de direcfie, montate de regulă într'o carcasă comună. Organul de amorsare, care poate fi un organ de supracurent, de subten-siune sau de subimpedanfă, pune instantaneu în acfiune organele de derulare şi de direcfie, ia aparifia defectării. Organul de derulare se construeşte ca organ măsurător de raport, şi anume al câtului care reprezintă reactanfa, după un principiu asemănător cu cel pentru organul măsurător de impedanfă al releurilor de impedanfă (v. sub Releu combinat), iar organul de direcfie împiedecă funcfionarea releului când puterea de defect circulă prin punctul supraveghiat de releu în sensul spre barele colectoare. Releurile prezintă importanfă în protecfiunea selectivă de distanfă, pentru aceleaşi motive ca şi releurile de impedanfă. Se construesc ca releuri combinate, sau cu inducfie. 4. ~ de rezistenfă [pejie conpoTHBJieHHfl; relais de résistance; Widerstandsrelais; resistance relay; ellenállásrelé]: Releu care intră în funcfiune numai când rezistenfă circuitului care se formează în caz de defectare sau de avarie scade sub o anumită valoare. Se compune, în principal, dintr'un organ de amorsare, un organ de derulare şi un organ de direcfie, montate de regulă într'o carcasă comună. Organul de amorsare, care poale fi construit ca organ de supracurent, de subtensiune sau de subimpedanfă, pune instantaneu în acfiune organele de derulare şi de direcfie, la aparifia defectării. Organul de derulare se construeşte ca organ măsurător de raport, şi anume al raportului care reprezintă rezistenfă circuitului format la aparifia defectării, după un principiu analog cu cel pentru organul măsurător de impedanfă al releurilor de impedanfă (v. sub Releu combinat), iar organul de direcfie împiedecă funcfionarea releului când puterea de defect circulă prin punctul supraveghiat de reieu în sensul spre barele colectoare. Releurile prezintă importanfă în protecfiunea selectivă de distanfă, pentru aceleaşi motive ca şi releurile de impedanfă. Se folosesc rar — şi, în acest caz, numai în refele cu cabluri, fiindcă releurile de impedanfă sunt mai simple. 5. ~ voltmetric [pejie Hanpn>KeHHfl; relais voltmétrique; Spannungsrelais; voltmetric relay; feszültségrelé]: Releu acfionat de variafii ale tensiunii electrice în punctul supraveghiat. Se construesc ca releuri maximale sau de supratensiune — şi minimale sau de subtensiune, cu funcfiunea de organ de amorsare, sau şi ca releuri independente. Releurile de subtensiune se construesc, adeseori, cu acfiune instantanee. Cele de supratensiune sunt asemănătoare cu releurile de supracurent. 6. ~ wattmetric [pejie aKTHBHOH moiu;hocth; relais wattmétrique; Leitungsrelais; wattmetric relay; teljesitményrelé]: Releu acfionat de yariafiile puterii transmise prin locul refelei care e supraveghiat de el. Are nevoie de q bobină de ten- 473 slune, legaţii în derivafie la bornele supraveghiate, şi de o bobină de curent, legată în serie pe o conductă a refelei, în dreptul locului supraveghiat. Se construesc adeseori ca releuri de direcfie, eîectrodinamice sau cu inducfie. — După domeniul de folosinfă, se deosebesc releuri de curenfi slabi şi releuri de curenfi tari. 1. Releu de curenfi slabi [pejie cjiaőbix to-KOBî relais pour courants faibles; Schwachstrom-relais; weak current relay; gyengeáram-relé], Te/c«: Releu folosit în curenfii slabi (în esenfă, în telecomunicafii). Astfel de releuri se împart în releuri de telegrafie (v.), în releuri de telefonie (v.) şi în releuri de semnalizare, centralizare şi bloc de linie de cale ferată (SCB). 2. ~ de telegrafie [Tejierpa^Hoe pene; relais de télégraphie; Telegrafenrelais; telegraphic relay; táviró-relé]: Releu electromagnetic, folosit în telegrafia electrică. După scopul în care servesc, se deosebesc releuri de emisiune, cari se folosesc în partea emifătoare a aparatelor telegrafice (de ex. când curentul de transmisiune nu e trecut direct peste periile distribuitorului aparatului telegrafic, pentru a evita producerea scânteilor); releuri de translafie, cari se folosesc pentru translafia telegrafică pe liniile lungi cari trebue subdivizate — şi releuri de recepfie, cari se folosesc în partea receptoare a aparatelor telegrafice (când curentul de linie nu are intensitate destul de mare pentru a le acfiona). Se folosesc releuri neutre (de ex. releul Morse) şi releuri polarizate (de ex. releul Baudot); normale, sau diferenţiale; cu contact de lucru, cu contacte de repaus, cu contacte de comutare, şi cu contacte combinate (când stabilesc sau întrerup deodată, într'o anumită ordine, mai multe contacte). s. ~ de telefonie [Tejie(|)0HH0e pejie; relais de téléphonie; Fernsprechrelais; telephonic relay; távbeszélő-relé]: Releu electromagnetic, folosit în telefonia electrică. Se folosesc releuri cu o înfăşurare şi releuri cu mai multe înfăşurări. Ultimele pot fi releuri diferenfiale sau releuri etajate, adică cu două perechi de contacte, prima echipată cu resorturi slabe, acfionate de curentul slab din una dintre înfăşurări — şi a doua pereche cu resorturi tari, acfionate de curentul mai tare din a doua înfăşurare; ele mai pot fi folosite cu a doua înfăşurare ca înfăşurare de refinere, care menfine armatura releului, atrasă de curentul din prima înfăşurare, în această pozifie, până când releul şi-a îndeplinit funcfiunea. După felul armaturii lor, se deosebesc releuri cu armatura rezemată pe o muchie şi releuri cu armatura rezemată pe un ax. Din punctul de vedere al funcfiunii lor, se deosebesc releuri de apel sau de linie, releuri de superviziune, de sfârşit de convorbire, releuri de tăiere, de retardare, etc. Releul de linie e un releu montat în circuitul din centrală al liniei de abonat, comandat de curentul de alimentare al liniei; are rolul să indice telefonistei că s'a emis un apel pe linia respec- tivă, sau să pornească preselectorul sau căutătoarele din centrala automată, afectate liniei chemătoare. Releul de superviziune e un releu instalat în centrala de telecomunicaţii, comandat de curentul de alimentare al liniei de abonat şi, deci, de situafia aparatului terminal; are rolul să indice telefonistei operafîunile pe cari le are de făcut, sau să comafîde mecanismele de comutafie automată, în timpul sau la sfârşitul unei comunicafii. Releul de tăiere e un releu montat în circuitul din centrală al liniei de abonat, care deconectează (taie) releul de linie, când linia serveşte drept fişă de răspuns sau e prinsă de un căutător sau de un preselector primar. 4. ~ de semnalizare, centralizare şi bloc de linie [pejie fljifl cHrHaJiH3aiţHH, iţeHTpaJiH-3aiţH0 h ŐJiQKHpoBaHHH nyTH; relais de sig-nalisation, de centralisation et de blocage de ligne; Signal-Kraftstellwerk-Streckenblockrelais; signalling, centralisation and line block relay; jelzési, állomásbiztositási és vonalblokk-relé]. C. f.: Fiecare dintre releurile folosite în semnalizarea, centralizarea şi blocul de linie al căilor ferate. Se caracterizează prin condifiuni foarte riguroase în privinfa raportului de retinere, a presiunii pe contacte şi a execuţiei contactelor. Releurile folosite sunt de următoarele tipuri: Releuri neutre de curent continuu, cari au contacte inferioare şi superioare. în pozifia căzută a armaturii (releul desexcitat) sunt închise contactele inferioare, iar în pozifia atrasă (releul excitat) sunt închise contactele superioare. Armatura şi contactele pot fi închise într’o cutie ermetică, pentru a fi ferite de umiditate sau de alte cauze de deteriorare. Extremităţile contactelor mobile sunt, de obiceiu, de argint sau de platină, ca şi cele inferioare; cele superioare se fac, în anumite cazuri, din grafit, pentru a se preveni sudarea contactelor. întrefierul dintre armatură şi poli prezintă o deosebită importantă, fiindcă forfa de atracfiune a electromagnetului e invers proporfională cu pătratul lărgimii lui; în acelaşi timp, cu cât întrefierul e mai strâmt, cu atât creşte pericolul ca armatura să rămână atrasă, dacă miezul de fier moale ia magnetism remanent. Releuri polarizate de curent continuu, cari sunt folosite, de obiceiu, combinate cu releuri neutre. Contactele lor neutre sunt comandate ca şi în cazul unui releu de tip neutru. Contactele polarizate sunt comandate de o armatură polarizată, care se roteşte, de obiceiu, într'un plan orizontal, în jurul unei axe verticale. Magnetul permanent de care e legată armatura polarizată are, de obiceiu, extremitatea inferioară pol Sud, astfel că armatura polarizată capătă polaritate Sud. Această armatură se pune în mişcare, când miezurile electro-magnefilor releului neutru sunt excitate şi capătă polarităfi contrare. Polul Nord atrage armatura polarizată Sud, iar polul Sud respinge armatura polarizată Sud. Armatura polarizată ia astfel o mişcare de rotafie — şi lamelele de contact mobile stabilesc şi întrerup contactele fixe. Armatura pola~ 474 rîzafă rimâne totdeauna în ultima pozifie comandată. Pentru a trece în cealaltă pozifie, trebue să se schimbe sensul curentului în bobinele electronic gnetului. Releuri de curent alternativ cu un singur element» cu inducfie, — cari sunt, de obiceiu, de tipul cu disc şi inel conductor în scurt-circuit. Cuplul motor care se exercită asupra discului fiind proporfional cu produsul dintre curentul indus în disc şi fluxul magnetic produs de curentul indus în inele, iar curentul indus în disc şi fluxul inelelor fiind proporfionale cu tensiunea aplicată înfăşurării electro-magnetului, rezultă că cuplul motor care se exercită asupra discului e proporfional cu pătratul acestei tensiuni. Mişcarea discului, produsă sub ac- % fiunea tensiunii a-plicate, e limitată de un opritor. Când nu trece curent prin electromagnet sau când intensitatea acestui curent e sub o anumită limită, discul revine prin propria lui greutate, având un opritor care limitează şi această cursă. Prin intermediul unei transmisiuni adecvate, mişcarea discului comandă închiderea şi deschiderea contactelor. Releuri de curent alternativ cu dublu element, cu inducfie, — adică având câte două înfăşurări, una numită locală şi cealaltă numită de linie sau de cale, cea mai mare parte a energiei necesare •funcfionării releului fiind furnisată de înfăşurarea locală. Se folosesc releuri cu rotorul în formă de disc sau de cilindru. Câmpul magnetic rotitor al înfăşurărilor locale şi de cale exercită asupra rotorului un cuplu proporţional cu produsul dintre valorile efective ale intensităţilor curenfilor cari trec prin cele două înfăşurări şi sinusul unghiului de defazaj dintre ele. Transmiterea mişcării dela curent alternativ, cu un singur element. D) disc; I) inel de cupru; M) magnet; P) pol. Releu de curent alternativ cu dublu element. A) ax de rotafie; D) disc de aluminiu sau de cupru; EC) element de cale; EL) element local; Oj) şi O.) fiuxuri. rotor la contacte se realizează, fie prin intermediul unui angrenaj de rofi dinfate, fie printr'un mecanism de bielă-manivelă şi printr'un ambreiaj cu ajutorul căruia se limitează forfa transmisă (când valoarea cuplului motor depăşeşte o anumită limită, cuplajul se desface — şi rotorul se poafe roti liber, contactele rămânând imobile). Readucerea contactelor în pozifia normală (releu desexcitat) e asigurată prin contragreutăfi, cari determină, împreună cu contactele, cuplul rezistent. Prin inversarea sensului curentului în unul dintre cele două elemente, se schimbă sensul mişcării rotorului; se pot realiza deci releuri cu două pozifii, când rotorul se roteşte într'un singur sens — şi cu trei pozifii, când rotorul se poate roti în ambele sensuri. Releuri de curent alternativ, de frecvenfă (v. Releu de frecvenfă). Releuri termice, cari funcfionează pe baza efectului caloric al curentului electric (şi diferă de cele descrise la termenul Releu termic). — Releul cu eclipse ale amplitudinii e format dintr'un tub de sticlă în formă de U, închis ermetic şi umplut cu mercur până la un anumit nivel, iar spafiul liber, umplut cu un gaz (de obiceiu hidrogen). în fiecare braf al tubu'ui se găseşte câte un vârf de contact, în pozifia de echilibru a mercurului, unul dintre vârfuri nu e în contact cu, mercurul, iar celălalt vârf, care e în contact cu mercurul, e în legătură cu un fir de încălzire, ta stabilirea curentului, ‘Releu* termic cu eclipse, a) de désechilibru; b) de echilibru; B) bec; F) fir de încălzire; M) mercur. firul se încălzeşte şi hidrogenul se dilată, provocând ridicarea mercurului în Eraful opus, până la stabilirea contactului. Odată cu ridicarea mercurului în acest braf, mercurul coboară în celălalt braf, întrerupând contactul firului de încălzire. Firul răcindu-se, mercurul revine, stabilind contactul cu firul de încălzire, — şi fenomenul se repetă. Dacă în circuitul AB se montează un bec, acesta va arde cu intermitentă, dând eclipse. Raportul dintre timpul cât becul e aprins şi timpul cât e stins normal, e 1/1, putându-se scurta până la 1/2,5. — în cazuri speciale, când acest raport trebue să fie şi mai mic, de ordinul 1/5 (semnalizarea automată a pasajelor de nivel), se foloseşte releul cu eclipse de echilibru, la care contactele de eclipse se stabilesc în momentul în care mercurul trece prin pozifia de echilibru, şi când vitesa de oscilafie a mercurului e cea mai mare. Pentru fiecare oscilafie completă a mercurului, becul se aprinde de două ori, având cea mai scurtă durată de iluminare. — Releul de declanşare e format dintr'o bobină în interiorul căreia se găseşte un miez format dintr'un metal uşor dila- m Releu termic declanşator. tabll la căldură. Când trece prin bobină, un timp determinat, un curent de o anumită intensitate, miezul se dilată şi provoacă declanşarea releului, întrerupând circuitul de alimentare a bobinei. După răcirea miezului, declanşarea contactelor se face manual. Miezul de fier e reglabil; releul poate fi reglat deci între anumite limite, pentru a suporta un timp determinat o anumită intensitate de curent. — După modul de utilizare, se deosebesc releuri de control, releuri de comandă şi releuri repetitoare şi de zăvorire. Releul de control controlează dela distanfa efectuarea anumitor operafiuni dinainte stabilite, sau anumite faze sau stări în funcfionarea diverselor dispozitive. Se deosebesc: Releuri de cale, cari controlează starea de ocupare sau de ne-ocupare a unor porfiuni de linie de cale ferată, izolate, în acest ^ 7 scop, electric, de restul liniilor, şi alimentate la o extremitate în curent continuu sau alternativ, şi echipate Ja cealaltă extremitate cu releul de cale. u Circuit de cale cu ambele fire izolatei lucrând cu curent de repaus. A) sursă de alimentare; I) joantă izolantă; R) releu de cale; S) secjiune izolată. Cât timp porfiunea de linie izolată (secfiunea izolată) e liberă, neocupată de tren, releul e excitat. Când secfiunea izolată é ocupată de un vehicul, releul de cale se desexcită (circuitul de cale are curent de repaus). Ca releuri de cale se folosesc releuri de curent continuu neutre, sau releuri de curent alternativ. în cazul tracţiunii electrice în curent alternativ, se folosesc releuri de frecvenfă. Releul de şină izolată controlează, de asemenea, starea de ocupare sau de neocupare a secfiunilor (de obiceiu, de numai 10*”50 m), însă indicafia de neocupare e dată de releul desexcitat, iar indicafia de ocupare, de releul excitat (circuitul de cale are curent de lucru). Releul de control al focului verde (sau roşu, sau portocaliu) serveşte la controlul iluminării focului verde dela semnal, şi face comutarea automată de pe focul verde (sau portocaliu) pe focul roşu, în caz de ardere a becului focului verde; se montează în serie cu becul. Releul pentru controlul per-manental macazului totalizează condifiunile pentru manevrarea corectă a macazului, şi anume: con- Trr -f- Circuit de cale cu curent de lucru, cu un singur fir izolat, R) releu; S) sursă. trolul lipirii acului de contraac, controlul îhzăvorirH mecanismului de manevrare şi concordanfa dintre irr- .jad S Releu pentru controlul focului verde (sau roşu). Rj) releu de comandă a focului verde; R ) releu penfru controlul focului verde; Rs) releu pentru co trolul focului roşu; * R) foc roşu (stins); V) foc verde (arde). pozifia pârghiei de comandă a macazului şi pozifia efectivă a macazului. Releul penfru controlul permanent al parcursului totalizează condifiunile necesare menfinerii pe liber a semnalelor, şi anume: pozifia corectă a macazurilor din parcurs şi a macazurilor de protecfiune; concordanfa dintre pozifia macazurilor şi a fixatoarelor de vârf cu organele cari le comandă; controlul imperativ de închidere a semnalelor cari protejează parcursul; lipsa vehiculelor de pe liniile cari urmează să fie parcurse de tren. Acest releu acfionează direct asupra releurilor de comandă a semnalelor şi nu permite punerea pe liber a semnalelor, dacă nu sunt îndeplinite toate condifiunile; dacă, după punerea pe liber, o condifiune nu mai e îndeplinită, semnalul revine automat pe oprire. Releul de desacord e folosit în instalafiile de telecontrol. Aparatele din exterior se controlează cu ajutorul unor releuri cu două pozifii, cari îşi Releu de desacord, C) contact pentru controlul aparatului; Rj) releu de transmitere a codului de control; R2) releu de desacord. schimbă pozifia când aparatul controlat şi-o schimbă şi el. Pentru a nu se transmite în per-manenfă codul de control, se folosesc releuri de desacord. Dacă aparatul îşi schimbă pozifia, codul de control e lansat; el excită releul de desacord, care izolează releul de transmitere a codului. Aparatul schimbându-şi din nou pozifia, excită releul de transmitere a codului prin intermediul releului de desacord. Releul de concordanfa controlează concordanfa dintre funcfionarea a două sau a mai multor releuri sau aparate. în insta'afiile de repetare a semnalelor pe loccmo ivă, de exemplu, releul de concordanfă contro!ează concordanfa dintre funcfionarea releurilor numărătoare a codului şi pozifia releurilor de comandă a focurilor (v. Re* petarea semnalelor pe locomotivă). . m Releu! de supraveghere controlează în permanenţă tensiunea releului, în cazul alimentării cu Releu de supraveghere. R) releu de supraveghere; Re) redresor; U) utilizare. baterii de acumulatoare în tampon. în caz de disparifie a tensiunii, izolează de redresoare bateria de acumulatoare, pentru ca acestea să nu debiteze pe redresoare. Releurile de comandă se folosesc pentfa a comanda dela distanfă, manual sau automat, anumite aparate, în condifiuni dinainte stabilite. în —5-, Releu de comandă. C) comanda altor macazuri; CI) condifiuni impuse; CS) condifiuni dinainte stabilite; M) spre mecanismul de macaz; Rj) releu de comanda a macazului; Rg) releu de comandă a parcursului. instaiafiile electrodinamice cu pârghii libere, ele se folosesc pentru comanda automată a parcursurilor şi a macazurilor, cu ajutorul unui buton de comandă. La apăsarea butonului, releul de comandă a parcursului se excită, dacă condifiunile dinainte stabilite sunt satisfăcute. Releul rămâne excitat chiar dacă butonul revine în pozifie normală, prin circuitul său de automenfinere şi, prin contactele sale stabilite, excită releurile de comandă a macazurilor. Aceste releuri comandă manevrarea macazurilor în pozifia impusă (directă sau abătută), după sensul curentului trimis în mecanismul de manevrare a macazului. Releul de comandă pierdută se foloseşte când comanda trebue executată într'un timp determinat. CJ Releu de comandă pierdută. B) butoane de comandă; CI) condifiuni impuse; Rt) releu de comandă pierdută; R2') releu de comandă a macazului. De obiceiu se foloseşte un releu temporizat la desexcitare. La acfionarea butonului de comandă, circuitul de alimentare al releului de comandă pierdută se întrerupe, însă releul rămâne excitat, fiind temporizat la desexcitare. Dacă, în timpul cât releul de comandă pierdută este excitat, macazul se manevrează, e bine manevrat; dacă însă nu se manevrează în acest interval de timp, circuitul releului de comandă a macazului se întrerupe — şi macazul nu se mai manevrează decât după o nouă acfionare a butonului de comandă, din pozifia inifială. Releurile repetitoare se folosesc în următoarele scopuri: Pentru a spori numărul contactelor unui releu de construcfie specifică, sau când releul principal nu are numărul de contacte necesare, în circuitul de alimentare al releului repetitor se intercalează în serie contactul releului principal, pentru a repeta starea lui de excitare sau de R, -o------- 0~- Releu repetitor. Ri) releu principal; R2) releu repetitor. desexcitare; pentru menfinerea acfiunii de comandă, când organul de comandă revine automat în pozifia inifială, iar executarea comenzii e subordonată unor condifiuni dinainte stabilite (v.fig.); penfru repetarea şi interpretarea gestului de comandă, când, prin apăsarea repetată a organului de comandă, acelaşi organ de comandă interpretează gestul de comandă după circumstanfele locale din momentul comenzii, şi deci permite reducerea numărului de butoane de comandă. Releurile de zăvorire sunt, de obiceiu, de curent continuu; armatura lor, în pozifie atrasă sau căzută, împiedecă mecanic manevrarea anumitor organe. Releu de zăvorire. Rj) releu de zăvorire; R2) releu de cale. în instaiafiile SCB, servesc la imobilizarea pârghiilor printr'o condifiune oarecare; de exemplu, împiedecă manevrarea unei pârghii de macaz, dacă macazul e ocupat de un vehicul. Releul de cale controlează starea de ocupare sau de neocupare a macazului şi, prin contactul său, stabileşte sau întrerupe circuitul de alimentare a releului de m zăvorire. Acesta, desexcitat, împiedecă manevrarea pârghiei care comandă schimbarea pozifiei macazului, pentru a da acces pe o linie sau pe alta. 1. Releu electric de accelerafie [ajieKTpHHec-Koe peJie yeKOpeHHH; relais électrique d'accélé-ration; elektrisches Fortschaltrelais; electric acce-lerating relay; léptető elektromos relé]: Releu care supraveghiază accelerafia unui vehicul cu echipament electric de tracfiune, automat. E, de obiceiu, un releu ampermetric de minim. 2. Releu de curenfi tari [pejie CHJibribix tokob; relais pour courants forts; Relais für Starkstrom; strong current relay; erösáram-relé]; Releu care produce, într'un circuit electric de curenfi tari, comandat de el, o anumită modificare, în vederea realizării comenzii pe cale electrică, de câte ori sunt realizate anumite condifiuni privitoare la mărimi fizice (electrice sau neelectrice) într'un sistem fizic de comandă, care poate fi constituit de însuşi circuitul comandat. Releurile de curenfi tari se . împart în releuri primare (v.) şi releuri secundare (v.), după cum înfăşurarea lor e legată direct la circuitul de comandă supraveghiat, spre a primi astfel direct mărimea de măsură, respectiv înfăşurarea lor e în legătură cu circuitul de comandă supraveghiat prin intermediul unor transformatoare de măsură, spre a primi astfel indirect mărimea de măsură. în curenfi tari se folosesc multe releuri cari realizează comanda când o anumită mărime fizică din circuitul de comandă depăşeşte, respectiv scade sub o anumită valoare, asigurând o precizie prescrisă. Ele se numesc releuri măsurătoare (şi anume releuri de curent sau ampermetrice, de tensiune sau voltmetrice, de impedanfă, de putere sau wattmetrice, de direcfie, şi de frecvenfă, cari sunt releuri măsurătoare pentru mărimi electrice: pentru curent, tensiune, impedanfă, putere, •direcfia puterii şi frecvenfă). Releurile de temperatură, cele de presiune şi de scurgere sunt releuri de măsură pentru mărimi neelectrice. — Se mai folosesc releuri cari realizează comanda fără o precizie deosebită în privinţa condifiunilor din sistemul fizic de comandă, numite releuri auxiliare sau nemăsurătoare; ele realizează comanda prin acfionarea unor contacte. Releurile intermfe-diare, cele de accelerare şi de retardare sau de timp sunt releuri auxiliare. Se folosesc şi releuri combinate, adică sisteme de releuri în carcasă comună, având un organ de amorsare, care pune în funcfiune alte organe ale releului, când se trece, prin valori crescătoare sau descrescătoare, prin valoarea instituită, — un organ de retardare, care determină timpul de retardare al releului, — şi un organ de direcfie, care permite sau nu permite funcfionarea celorlalte organe ale releului, în funcfiune de direcfia pe care o are puterea. Când organele au carcase separate, sistemele se numesc dispozitive de releuri, iar organele se numesc releu de amorsare, releu de retardare şi releu de direcfie. 3. Releu hidraulic [rH^paBJiH^ecKoe pejie; relais hydraulique; hydraulisches Relais; hydraulic relay; hidraulikus relé]. Tehn.: Releu cu mecanism hidromecanic, acfionat de variafia unei mărimi hidraulice. Mecanismul releului hidraulic cuprinde elemente lichide; elementul conducător (lichidul) e acfionat de micile variafii ale mărimii care-I influenfează, iar unul dintre elementele conduse comandă circuite cu fluxuri de energie mult mai mari aje sistemului pe care-I influenfează. în general, releul hidraulic comandă circuitul de ener- Í) diafragmă; 2) orificiu de acces; gie a' unui servo- 3) tijă de comandă; 4) tub oscilant; motor, ceea ce 5) resort antagonist; 6) şurub de re-permite să se glare a resortului (5); 7) orificiu de exercite forfe sufi- acces al agentului motor al servomo-cient de mari asu- torului (9); 8) fevi; 9) servomotor pra sistemuluicare 10) pistonul servomotorului, se influenfează. Figura alăturată reprezintă un releu hidraulic, la care deformarea diafragmei (Í), sub acfiunea variafii lor de presiune ale unui lichid care intră prin orificiul (2), provoacă deplasarea tubului oscilant (4), prin care se stabileşte circulafia agentului motor la servomotor (9); agentul motor e un lichid (de obiceiu, uleiu sub presiune, refulat de o pompă), care intră prin orificiul de acces (7) şi trece deasupra sau dedesubtul pistonului (10) al servomotorului (9), după pozifia tubului (4), comandat de releu. 4. ~ cu plutitor [nonjiaBKOBoe pejie; relais â flotteur; Schwimmerrelais; float relay; úszórelé]. Tehn.: Releu hidraulic acfionat la variafia înălţimii hidrostatice. La acest releu cu mecanism hidromecanic, sezisorul e un plutitor acfionat la variafiile de nivel ale lichidului din recipientul sau din basinul în care e plasat, care comandă — prin unul dintre elementele conduse — curentul de lichid care intră în recipient sau în basin. în general, releul cu plutitor comandă direct curentul de lichid, iar uneori indirect, folosind o energie auxiliară (elastică, electrică, etc.); el poate funcţiona continuu sau intermitent. Figura / reprezintă releul camerei plutitorului (numită şi camera de nivel constant), a unui carburator (3). La acesta, prin scăderea nivelului din camera plutitorului (datorită consumului de com-bust'bil în motor), plutitorul (4) coboară, provocând coborîrea acului de reglare (5) şi deschiderea accesului combustibilului; curentul de combustibil e întrerupt când nivelul combustibilului din camera plut'torului ajunge la nivelul stabilit în prealabil, moment în care plutitorul se m ridică atât de mult, încâf acul de reglare (5) se aşază pe scaunul (6) şi închide accesul combustibilului. Releu cu plut.ior al unoi carburator. Í) jiclor; 2) cameră de amestec; 3) camera plutitorului (camera de nivel constant); 4) plutitor; 5) ac ds reglare; 6) scaunul acului de reglare; 7) dispozitiv de inundare; 8) feava de aducfie a combustibilului. Figura II reprezintă releul cu plutitor şi resort al unui recipient, care funcfionează atât la variafia nivelului din recipient, cât şi la variafia de presiune a lichidului de alimentare a acestuia. Când nivelul lichidului din recipientul (Í) scade, releul nu e amorsat decât dacă presiunea lichidului de alimentare e atât de înaltă, încât să poată învinge forfa elastică a resortului (5), ceea ce provoacă coborîrea supapei (7), adică deschide- închide orificiul (3), şî astfel presiunea lichidului din camera (4) asigură închiderea supapei (7), adică întreruperea alimentării recipientului, prin ridicarea pistonului (6), care e solidarizat cu această supapă. Releul permite întreruperea alimentării, chiar când nivelul lichidului din recipient nu e cel stabilit, dacă între timp presiunea lichidului de alimentare scade şi nu mai poate să menfiná deschisă supapa (7). Figura III reprezintă releul cu plutitor şi acfiune electrică, al unui recipient. La acest releu, când nivelul din recipient scade, plutitorul (I) g coboară — şi cursorul (3), care e solidarizat cu plutitorul, modifică rezistenfa circuitului electric de comandă a alimentării (prin schimbarea pozifiei cursorului pe reostaful 2), ceea ce provoacă deschiderea orificiului de alimentare, de exemplu prin acficna-re electromagnetică. Figura IV reprezintă un releu intermitent, la care, când nivelul lichidului (în general al apei) din recipientul (î) scade, lichidul curge prin sifonul (2), până când lichidul ajunge 1a nivelul gurii sifonului, moment în care curentul de evacuare se întrerupe; în acest interval de timp, plutitorul (3) coboară progresiv — şi obturatorul (4) închide treptat orificiul (5), prin care intră lichidul Releu cu plutitor şi acfiune electrică. Í) plutitor; 2) reostat; 3) cursor; y) nivelul lichidului. Releu cu plutitor şi resort. A) pozifia de alimentare a recipientului; B) pozifia de înfrerupere a alimentării; 1) recipient; 2) plutitor; 3) orificiu; 4) cameră de presiune; 5) resort antagonist; 6) piston; 7) supapă. rea accesului lichidului; prin intrarea lichidului, nivelul din recipient se urcă până Ia nivelul stabilit în prealabil, la care pârghia plutitorului (2) de alimentare, astfel încât, în pozifia limită inferioară a plutitorului, debilul de alimentare e minim. Apoi, deoarece curentul de evacuare e m întrerupt, alimentarea provoacă urcârea nivelului din recipient, ceea ce arată că plutitorul (3) se-ridică şi debitul de alimentare creşte, până când N-A Releu intermitent. A) pozifia de descărcare a recipientului; B) releul cu obturatorul închis; C) releul cu obturatorul deschis; I) recipient; 2) sifon; 3) plutitor; 4) obturator; 5) orificiu de alimentare; 6) şurub de reglare a debitului de alimentare. nivelul lichidului depăşeşte cotul sifonului (2) — şi curentul de evacuare se restabileşte prin sifon. Când apa curge prin sifon, nivelul din recipient scade, pentrucă debitul de evacuare e mai mare decât debitul maxim de alimentare. tubul dintre cuva transformatorului şt conservatorul de uleiu şi acfionat de gazele cari se desvoltă în uleiu în cursul aparfiei deranjamentelor. Figurile a, b, c reprezintă secfiuni longitudinale prin releu, şi circuitu| auxiliar care alimentează, în curent continuu sau alternativ, declanşo-rul disjonctorului de protecfiune al transformatorului şi instalafia de alarmă. Releul Buchholz are funcfiunea de a întrerupe circuitul auxiliar; în mod normal, el fine deschis circuitul disjonctorului şi al dispozitivului de alarmă, iar la deranjamente, el închide circuitele respective. Fig. a rsprezintă releul Buchholz când transformatorul funcfionează normal. El are o încăpere (1) plină cu uleiu; plutitoarele (px) şi (p2) sunt ridicate, iar contactele (CJ şi (C2) sunt deschisa şi deci aparatsle din circuitul auxiliar (A) şi (8) nu sunt acfionate. Când se produce în transformator un început de oxidare a uleiului, care e însofită de formare de gaze, bulsle de gaz ajurg în partea superioară a releului Buchholz (v. fig. b) şi, datorită presiunii, coboară nivelul uleiului; plutitorul superior (pA) coboară deci la noul nivel de uleiu, închizând contactul cu mercur (ej; acesta închide circuitul de alarmă, făcând să funcfioneze dispozitivele acustice şi optice ale acestuia. Dacă defectul din transformator e mai mare (un scurtcircuit, un arc electric), gazela formate brusc şi în mare cantitate pătrund cu violenfă în releu (v.fig. c), izbind plutitorul inferior (p2), care închide contactul (C2) şi deci circuitul decianşorului disjonctorului, care decuplează transformatorul, împiedecând astfel întinderea defectului. Analiza chimică a gazului adunat în partea superioară a releului dă indicafii asupra naturii defectului, uşurând astfel găsirea lui şi repararea. Releul cu două a) în cazul funcfionării normale a transformatorului; b) în cazul unui început de defect în transformator; C) în cazul unui defeci grav în transformator (scurt-circuit); A) instalafie de alarmă (sonerie); B) declanşorul disjonctorului; Ct) şi Cg) contacte cu mercur; pj) şi p2) plutitor superior şi inferior; T) spre transformator; U) spre conservatorul de uleiu. î. Releu cu plutitoare, sistem Buchholz [pejie plutitoare (v. fig. a, b, c) se foloseşte pentru EyxrOJIblţa; relais â flotteurs systéme B.; B. Sys- transformatoarele mari (peste 400 kVA). La trans- fem Schwimmerrelais; B. system float relay; B. formatoarele mici se foloseşte releul cu un sin- féle úszórelé], Eli.: Releu cu plutitoare, care pro- gur plutitor. tejează transformatoarele electrice în uleiu la apa- Protecfiunea prin releu Buchholz, care e simplă rifia unbr deranjamente interioare, fiind intercalat în şi implică cheltueli de întreţinere neînsemnate; ea 486 e superioară protecfiunilor diferenfială şi prin releuri termice. Prezintă mare sensibilitate în sezisarea începuturilor de defecte în transformator; datorită construcfiei mecanice adecvate a releului, protecfiunea .poate selecfiona automat defectele după gravitatea lor, acfionând automat fie asupra dispozitivului de alarmă, fie asupra celui de întrerupere, după felul defectului. Penfru transformatoarele fără conservator de uleiu se foloseşte un releu Buchholz special, fără plutitoare, bazat pe efectul catalitic şi termic al unui fir de platină spongioasă, sau pe o celulă fotoelectrică (cu seleniu). î. Releu mecanic [MéxamnecKoe pejie; relais mécanique; mechanisches Relais; mechanical relay; mechanikus relé]. Tehn.: Releu cu mecanism a cărui funcfionare e bazată excluziv pe Mecanismul de percusiune al unei guri de foc. 1) trăgaciu; 2) zăvor; 3) percutor, solidarizat cu capul mobil (6); 4) resortul percutorului; 5) închizător; 6) cap mobil; 7) locaşul închizătorului; 8) feava gurii de foc; 9) locaşul cartuşului; 10) magazia încărcătorului; fi) patul armei. fenomene mecanice şi care e acfionat de variafia unei mărimi mecanice. Releul mecanic cuprinde un mecanism stereo-mecanic la care elementul conducător e acfionat de micile variafii ale mărimii care-l influenfează, iar unul dintre elementele conduse comandă circuite cu flux de energie mult mai mare ale sistemului pe care-l influenfează. Exemple de releuri mecanice: mecanismul de percusiune al unei guri de foc (v. fig. 0, la care, prin apăsarea pe trăgaciul (Í), zăvorul (2) deszăvoreşte capul mobil (6), resortul comprimat (4) asigurând astfel mişcarea Mecanismul supapei comandate a unui motor cu ardere internă. Í) bloc-cilindru; 2) culasă; 3) piston; 4) bielă; 5) arbore cctit; . w ,____i • 6) camă, al cărei arbore e an* brusca a percutorului frenaf de arborele cotit (5); 7) su- (3); mecanismul supa- papă de evacuare, a cărei des-pei comandate a unui chidere e comandată de arborele r . .cu came (6); 8) camera de com- motor cu electroaprin- bustie. dere (v. fig. II), la care supapa (7), acfionată la deschidere prin cama (6) şi la închidere de un resort, comandă circuitul gazelor de ardere produse în camera de combustie (8); mecanismul sertarului distribufiei unui motor cu abur (v. fig. III), la care sertarul (7), Mecanismul sertarului distribufiei unui motor cu abur. 1) cilindrul motorului; 2) piston; 3) tija pistonului; 4) bielă motoare; 5) manivelă; 6) canal de abur; 7) sertar de distribufie: 8) tija sertarului; 9) tija conframanivelei; 10) contra-manivelă. acfionat prin lanful cinematic (8)-(9)-(IO), comandă circuitul de abur (al aburului sub presiune) care intră sau iese din cilindrul motorului (1). 2. Releu pneumatic [nHŞBMaTHHecKoe pejie; relais pneumatique; pneumatisches Relais; pneumatic relay; pneumatikus relé]: Releu cu mecanism pneurrţpmecanic, acfionat prin variafia unei mărimi pneumatice. Mecanismul releului pneumatic cuprinde şi elemente (substanfe) gazoase; elementul conducător (gazul) e acfionat de micile variafii ale mărimii care influenfează releul, iar unul dintre elementele conduse comandă circuite cu fluxuri de energie mult mai mari ale sistemului pe care-l influenfează. în general, releul pneumatic comandă circuitul de energie al unui servomotor; astfel se pot exercita forfe destul de mari asupra sistemului care se influenfează. Releu pneumatic. Í) capsulă barometrică; 2) axul de comandă al discurilor (3) Şi (4); 5) servomotor; 6) pistonul servomotorului; 7) intrarea agentului motor (uleiu refulat de o pompă); 8) evacuarea agentului motor; 9) clapeta carburatorului; 10) camera de amestec a carburatorului; 11) pârghia de comandă a regimului de funcfior are al motorului (pârghia de accelerafie). Figura alăturată reprezintă releul unui limitor de presiune ai unui motor de avion, la care deformarea capsulei barometrice (I), sub infiuenfa 481 variaţiei presiunii atmosferice (de ex. la schimbarea de altitudine a avionului), provoacă deplasarea axului (2), astfel încât se stabileşte accesul agentului motor (7) la servomotorul (5); agentul motor e un lichid (de obiceiu, uleiu sub presiune), care trece deasupra sau dedesubtul pistonului (6) al servomotorului, după pozifia discurilor (3) şi (4), calate pe ax. în pozifia din figură, capsula barometrică e dilatată, ceea ce corespunde descreşterii presiunii atmosferice, şi releul asigură accesul agentului motor deasupra pistonului (6), pentru a se obfine deschiderea clapetei (9) a carburatorului motorului, adică pentru a mări cantitatea de amestec combustibil-aer (cantitatea de încărcătură) introdusă în cilindru (ia sborul în altitudine, amestecul combustibil-aer e introdus sub presiune în cilindru, deoarece se folosesc compresoare pentru refularea aerului); liniile întrerupte (v. fig.) reprezintă pozifia discurilor (3) şi (4), când capsula barometrică (Í) e comprimată. î. Releu termic [TepMHHeCKOQ pejie; relais thermique; thermisches Relais; thermic relay; hőrelé]: Releu cu mecanism termomecanic, acfionat prin variafia de formă sau de volum a unui solid, sau prin variafia de volum a unui fluid, sub influenfă variafiilor de temperatură. Mecanismul releului cuprinde un element termoelastic; elementul conducător (în general, un gaz) e acfionat de micile variafii ale mărimii care-I influenfează, iar unul dintre elementele conduse comandă circuite cu fluxuri de energie mult mai mari ale sistemului pe care-I influenfează. în general, releul termic comandă circuitul de energie al unui servomotor, ceea ce permite să se exercite forfe destul de mari asupra sistemului care se influenţează. Releu termic, î) tub elastic confinând un gaz; 2) şi 3) pârghii ale mecanismului releului; 4) tub oscilant; 5) resort antagonist; 6) şurub de reglare al resortului; 7) accesul agentului motor al servomotorului; 8) orificii de ieşire a fluidului (7), Figura de mai sus reprezintă un reiau la care, sub influenfă variafiilor de temperatură, gazul din tubul (I) provoacă deformarea acestuia şi, prin sistemul de pârghii (2) şi (3), deplasează tubul oscilant (4); tubul (4), prin care trece fluidul (7) refulat de o pompă, e adus în dreptul unuia dintre orificiile (8) şi astfel fluidul (7) — Care e agentul motor (în general, uleiu) al unui servomotor — ajunge deasupra sau dedesubtul pistonului servomotorului, după pozifia tubului (4). 2. Releveu [oŐMep, qepTeW; relévé; Ver-zeichnung; sketch on scale; feljegyzés], 1. Arh.: Operafiunea de măsurare şi de desenare la scara a elementelor cari compun o clădire sau un ansamblu de clădiri şi de amenajeri existente. — 2. Desenele cari reprezintă acele elementş. — Pe releveul executat exact se bazează refacerea sau transformarea unei clădiri sau a unor ansambluri. Sin. Ridicare. s. Relevment [nejieHr, a3HMyT; relévement; Peilung; bearing; irányszög]. Nav.: Unghiul format de o direcfie de referinfă cu direcţia unei raze vizuale sau cu direcfia aparentă a unui emifător de unde electromagnetice. Se foloseşte în navigafia maritimă şi în cea aeriană, la orientarea şi la determinarea pe hartă a pozifiei navei (punctul navei). Relevmentele se măsoară dela 0 la 360° sexagezimale, în sensul acelor unui ceasornic. Direcfia razei vizuale sau direcfia aparentă a emifătorului porneşte dela sau către navă, şi constitue o linie de pozifie a acesteia. Pentru urmarea unei direcfii date, e suficientă determinarea unui singur relevment. Pentru determinarea pozifiei navei e necesară măsurarea valorii şi trasarea pe hartă a două relevmente, aeronava găsindu-se la întretăierea liniilor de pozifie respective. Deoarece navele maritime se pot găsi în mişcare şi aeronavele sunt totdeauna în mişcare, în timpul determinării pozifiei lor, relevmenteje nu pot fi măsurate şi trasate pe hartă simultan. Pentru a mări precizia determinării pozifiei navei, se măsoară şi se trasează pe hartă trei relevmente, obţinându-se un trHinghiu între cele trei relevmente de pozifie. Pozifia navei e dată de centrul de greutate al acestui triunghiu. 4. ~ adevărat [HCTHHHbiH nejieHr; reiéve-ment vrai; rechtweisende Peilung; true bearing; valódi irányszög]: Relevment a cărui direcfie de referinfă e direcfia Nord-Sud adevărat (geografic). 5. ~ magnetic [MarHHTbiH nejieHr; relévement magnétique; magnefische Peilung; magnetic bearing; mágneses irányszög]: Relevment a cărui direcfie de referinfă e direcfia Nord-Sud magnetic. Relafia dintre relevmentul adevărat Ra şi relevmentul magnetic Rm, pentru o aceeaşi linie de pozifie, e dată de formula: Rm = Ra~; relief inverse; inverses Relief; inverse relief; inversz relief]. Geo/..* Relief ale cărui părfi culminante corespund sinclinalelor, şi ale cărui văi corespund anticlinalelor. 5. Reliefare [BbiAéJiKa, neKaHKa; repoussage; Treiben; chasir.g; domborítás, terjengetés]. Metl,: Cperafitne manuală de deformare plastică, de obiceiu la rece, a pieselor de tablă subfire (de ex. cupe, tăvi, rame, etc., de ofel, cupru, alamă, aiglnt, etc.), care se efectuează prin apăsare sau prin ciocănirea materialului cu unelte de reliefat, pentru a obfine ornamente în relief la suprafafa pieselor. Uneltele folosite sunt poansoane sau priboaie de otel, cu vârfuT ascufit sau profilat, cari se aplică cu vârful pe obiectul prelucrat şi sunt lovite la cealaltă extremitate cu un ciocan metalic sau de lemn. Penfru lucru, piesa e sprijinită — pe fafa opusă celei pe care se aplică unealta — pe un suport plastic (de ex.: plumb, pentru tablă de ofel sau de alamă; făină de cărămidă aglomerată cu smoală, pentru cupru, argint şi metale moi). — în producfia de serie mare, reliefarea manuală e înlocuită prin operafiuni mecanizate de presare la strung (v.), imprimare cu metrife de imprimat (v.), etc. e. Reluare [nacTHHHoe pacTBopeHHe; disso-lution; Auflösung; solut’on; feloldás]. Chim.: Tratarea unui amestec solid cu un solvent care di-solvă numai unii componenfi ai amestecului. 7. Reluctanfă [MarHHTHoe conpoTHBjieHHe; réluctance; magnetischer Widerstand; reluctance; mágneses ellenállás, reluktancia]. El.: Câtul sole-nafiei magnetizante din lungul unei porfiuni de circuit magnetic, prin fluxul magnetic care trece prin el. Când se consideră un circuit magnetic 483: închis» reluctanfa lui e câtul tensiunii lui magneto- | mofoare prin fluxul magnetic. Lateral, circuitul : magnetic sau porfiunile lui trebue să fie limitate i de suprafefe cari să formeze tuburi de inducfie < magnetică, pentru ca fluxul magnetic să fie ace- : laşi prin toate secfiunile lor transversale şi reluctanfa să aibă o valoare bine definită. , Dacă l e lungimea liniilor de inducfie pe porfiunea de circuit considerată, dacă S e secfiunea constantă a circuitului şi ja e permeabilitatea lui, reluctanfa are expresiunea R =-Em pS în cazurile mai generale, în cari S variază cu elementul de lungime d; al unei linii de inducfie centrale, 1, Reluctivitate [y/ţejibHoe MarHHTHoe co-npoTHBJieHHe; réluctivité; spezifischer magne-tischer Widerstand; reluctivily; fajlagos mágneses ellenállás]. El.: Valoarea reciprocă a permeabilităţii magnetice. Sin. Permeanfă. 2. Remaiere [iHTOnaHHe; remaillege; Ketteln,* looping, linking; láncozás, öltés]. Ina. text.: Refacerea, într'un tricot, a ochiurilor la cari legăturile dintre bucle s'au rupt. Operafiunea se face cu mâna sau cu o maşină, în care tricotul de reparat se aşază pe un gherghef. Prin remaiere, firele porfiunii defecte a tricotului sunt aduse, din pozifie paralelă, în formă de bucle stabile, fără a fi necesară introducerea ie fire noi. s. Remanen|ă magnetică [ocTaTO^HbiH Mar-HeTH3M; rémanence mcgnétique; magnetische Remanenz; magnetic remanence; mágneses remanenda]. El.: Polarizafia magnetică ce rămâne într'o substanfă cu istereza magnetică, după suprimarea câmpului magnetizant. Sin. Magnetizare remanentă, Magnetizare reziduală. 4. Remaniat [neperpynHpOBKa; remanié; um-gelagert; relayed; átcsoportositoti]. Geo/.î Calitatea elementelor unei roce de a proveni dintr'un substrat mai vechiu, distrus de acfiunea valurilor mării, şi de a fi depuse apoi într'o formafie mai nouă. Astfel, în unele congomerate de vârstă neogenă (Terfiar superior) se găsesc remaniate blocuri de şisturi verzi de vârstă siluriană (Paleo-zoic). De multe ori, chiar fosilele dintr'un strat inferior pot să fie remaniate şi depuse într'un strat mai nou. 5. Remaniere[nepeycTpOHCTBOjremaniement; Umarbeifung;rehcndling; átalakítás]. Tehn.: 1.Transformarea parfială a unui sistem tehnic (maşină, aparat, instalafie, etc.)» a unui edificiu sau a unei căi de comunicafie, care a suferit sau nu deteriorări, însofită de îmbunătăfirea caracteristicelor sale constructive sau funcfionale. — 2. Totalitatea operafiunilor de corectere a defectelor materialelor sau obiectelor dintr'un lot de recepfie, cari nu corespund condifiunilor calitativa impuse prin prescripţii, însă nu sunt rebut definitiv. Uneori, prescripţiile impuse de caietele de sarcini prevăd un număr limitat de remanieri, după care în caz de nesatisfacere — se declară rebutarea produsului sau a lotului de produse. e. Remanierea tutunului [nepeKH^Ka TaóaKa; remaniement du tabac; Tabakersetzung; tobacco handling; dohányáthelyesités]. Ind. tuf.: Operafiunea de schimbare a păpuşilor de tutun dela părfile din exteriorul în interiorul maselor, şî invers. Prin aceasta, fermentarea se poate face uniform, putându-se limita oricând urcarea temperaturii. Remanierile provoacă uneori desfacerea şi refacerea maselor; prin aceasta, tutunurile trec brusc dela o temperatură înaltă la una mai joasă şi dela o stare de umiditate la alta, ceea ce contribue la scăderea calităfii, deoarece, cu această ocaziune, se evaporă o parte din uleiurile şi substanfele răşinoase. Totodată, prin oxidare, foile cari sunt calde şi umede îşi pierd coloarea. 7. Remarcaj [nepeMeTKa; remarquage; Wie-dermarkieren; remarking; újrajelzésj: Marcare, efectuată după o reparaţie periodică sau incidentală, a unor organe ale vehiculelor de cale ferată (de ex. a osiilor de locomotive, de vegoane, etc.), prin imprimarea anumitor date cari caracterizează acea reparafie. Sin. Remarcare. s. Remetabolă [BTopaa jiHHHHOHHan MeTa-M0p<})03a; remétabole; Remetabolie; remetabola; remetabolia]. Biol.: Metamorfoză, la Thysanop-terae, care prezintă două stadii larvare nearipate, un stadiu prenimfal şi unul sau două stadii nimfáié, cu rudimente de aripe. 9. Remiză [Aeno; remise pour voitures; Wagen-schuppen, Remise; car barn, car shed; szin, kocsiszín]. Tehn.: Clădire pentru adăpostirea vehiculelor, în intervalul dintre două perioade de serviciu. Forma, dimensiunile şi instaiafiile remizelor depind de vehiculele pe cari le deservesc. Se deosebesc remize de locomotive, de automotoare, vagoane, vagoane-motor, tractoare, maşini agricole montate pe car de vehicul, etc. Remizele se construesc din zidărie (de cărămidă, de beton, în paiantă) sau din lemn. Fermele sunt de metal, de beton armat sau de lemn; la remizele la ceri grinzile fermelor sunt expuse acfiunii ccrozive şi erozive a gazelor, se iau măsuri speciale de protecfiune a suprafefelor (vopsire, impregnare, etc.). învelitoarea remizelor e de figlă, de plăci de ardezie, de carton gudronat, de tablă ondulată, etc. 10. ~ de automotoare [/ţeno jţjiH aBTOMO-TpHCC; remise pour automotrices; Triebwagenschup-pen; rail motor car shed; motorkocsi-szin]: Remiză pentru adăpostirea automotoarelor. Tipurile de remize folosite sunt identice cu cele de lo- • comotive; cele mai multe automotoare fiind echi- i pate cu motoare cu ardere interna, se dă o deosebită atenfiune instalafiei de încălzire, pentru i a se menfine o temperatură, pe cât posibil* i uniformă. 484- i. Remiză de locomotive [Aéno A^h napo-B030B; remise pour locomotives; Lokomotivschup-'-pen; locomotive shed,engine hcuse;mozdonyszin, f ütőház]: Remiză folosită pentru adăpostirea locomotivelor. — După, forma lor, se deosebesc* remize dreptunghiulare şi remize circulare. Remizele dreptunghiulare pot fi: remize cu linii înfundate (v. fig. I a), (în cari accesul locomoti-velor se face printr'o singură parte), remize cu linii de trecere (v. fig. I b), remize cu linii de trecere şi cu linii de remizare (v. fig. I c), re- / __________________________________________ a b c Schema remizei dreptunghiulare, a) remiză cu linii înfundate; b) remiză cu linii de trecere; c) remiză cu linii de trecere şi cu linii de remizare. mize în trepte (v. fig. //) şi remize cu trans-bordor (v. fig. ///). — Remizele cu linii înfundate se construesc pentru remizarea unui număr mic de locomotive (1 ---4) sau pentru depouri de locomotive situate în regiuni cu temperaturi foarte joase. — Remizele cu linii de & trecere se con- —1~~~ struesc, în general, — , - -... cu linii corespun- _i 111 — zătoare lungimii a trei locomotive, Schema remizei dreptunghiulare în* deoarece la lungimi mai mari ale liniilor, manevrarea penfru introducerea şi scoaterea locomotivelor din remiză se face greu, — Remizele cu linii de trecere şi cu linii de remizare se construesc în depourile în cari locomotivele au re- }j remiză; 2) linii de acces la transbcr-gim de remizare ^or; 3)transbordor; 4) canalul transbor-variat. Remizele doru|ui; 5) linii de remizare; 6) atelier, în trepte au o mare capacitate de adaptare pentru diferite tipuri de locomotive; ele au nevoie de o suprafaţă de bază îngustă, adaptându-se foarte bine la depourile cu platformă îngustă. — Remizele cu transbordor au, la mijloc, canalul transbordorului, liniile de remizare fiind aşezate pe cele dotă părţi ale canalului transbordorului (perpendicular pe axa longitudinală a canalului). — Remizele dreptunghiulare sunt independente de aşezarea plăcii învârtitoare; cele înfundate şi cele cu transbordor prezintă condifiuni favorabile pentru menfinerea- unei microclime favorabile locomotivelor; toate tipurile de remize dreptunghiulare reclamă un mare număr de ramificaţii penfru liniile de circulaţie a locomotivelor. Remizele cu transbordor având o suprafafă instalată mică în raport cu numărul locomotivelor de remizat, prezentând condi|iuni bune pentru circulaţia, pentru supravegherea şi deservirea locomotivelor, constitue tipul de remiză folosit, de obiceiu, la depourile cu un parc mare de locomotive. în cazul defectării transbordorului, accesul locomotivelor se[face pe porfi laterale. E 1) remiză; 2) canale de lucru; 3) linie de acces în remiză; 4) ateliere. Remizele circulare pot fi: fie cu rază mare de curbură (v. fig. /V), în cari manevrarea locomotivelor se face prin linii legate cu ramificaţii, ¥ Schema remizei circulare, cu rază mică de curbură. }) remiză; 2) placă învârtitoare; 3) linii de acces în remiză; 4) ateliere. fie cu rază mică de curbură, în cari manevrarea locomotivelor se face prin placă învârtitoare (v. fig. V). Mărimea remizelor circulare se alege astfel, încât o linie serveşte la remizarea unei singure locomotive. — Remizele circulare cu raza mare funcfionează independent de placa învârtitoare, sunt lipsite de curenfi de aer rece, au o microclimă favorabilă condifiunilor de remizare a locomotivelor şi prezintă condifiuni bune pentru supravegherea şi deservirea locomotivelor; ele aunevoie de un mare număr de ramificat i şi au o suprafafă instalată relativ mare. — Remizele circulare cu rază mică prezintă aceleaşi avantaje ca şi cele cu rază mare şi, în plus, au nevoie de o suprafaţă instalată mică, însă prezintă marele des-avantaj că, manevrarea locomotivelor fiind dependentă de placa învârtitoare, o eventuală defectare a ei pune remiza în stare de inutilizare. Remizele circulare se construesc pentru depouri cu paie mare de locomotive. Mărimea remizelor de Icccrr.oiive este determinată de numărul locurilor de remizare, care trepte. Schema remizei cu transbordor. 485 depinde de numărul de locomotive necesare pentru deservirea traficului pe o secfiune de remorcare anumită. Remizale sunt înzestrate, după importanfa lor, cu insfalafii de încălzire, da iluminat, de apa, de evacuat fumul, da aer comprimat, de spătare a căldărilor, de scos osiile, etc.; unele remize cuprind şi secfiile de atelier ale depoului. Remizele pentru locomotive electrice se con-sfruesc cu gabarite de liberă trecere corespunzătoare; ele au şi instalafii speciale pentru deservirea părfiior electrice ale locomotivelor. i. Remiză de maşini agricole [capaii/V1* ceJibc-KQX03/îCTâeHHblX MauiHH; remise pourmachines agricoles; Schuppan für landwirtschaftiiche Ma~ schinen; agricultural machine shed; mszogazda-ságigép-szin]: Remiză folosită pentru adăpostirea maşinilor agricole montate pe car de vehicul (combine, maşini de semănat, maşini de treierat, pluguri, etc.)- De regulă remizele se construesc fără stâlpi intermediari şi perefi despărfitori, şi au instalafii de întrefinere şi de reparafii curente, de curăfire, de spălare, iluminare, etc. La stafiunile de maşini şi tractoare se construesc remize de tip mic, cu trei porfi, dintre cari una la fafadă şi două laterale. 2. ~ de tractoare [capaö una TpaKTopoe; renrpse pour tracteurs; Traktorenschuppen; tractor shed; traktorszin]: Remiză folosită pentru adă-poslirea tractoarelor. Remiza are porfi atât spre fafadă cât şi lateral, iar în interior nu are nici stâlpi şi nici perefi despărfitori. Remizele au in-sfalafii pentru reparafii curente ale tractoarelor, instalafii de încălzire, de alimentare cu apă, de apărare contra incendiilor, etc. s. ~ de tramvaiu [TpaMBaîi40e Jţeno; remise pour tramways; Strafjenbahnschuppen; tramway shed; városivasuíi-szin]: Remiză folosită pentru adăpostirea vagoanelor-motoare şi a remorcelor. în general, remizele de tramvaîu au, în plan, forma dreptunghiulară şi sunt de tip înfundat, cu linii de cale paralele cu una dintre laturi; intrarea în remiză se face prin una sau prin mai multe linii de ramificafii, dispuse în incinta depoului. Remizele sunt înzestrate cu instaiafiile necesare de întrefinere şi de reparafii curente, instalafie de iluminat şi (eventual) de încălzire, instalafie de aer comprimat, etc. Depourile cu remize sunt situate, de obiceiu, în centrele de greutate ale refelei de linii de tramva:u, şi anume în locuri mai uşor accesibile. 4. ~ de vagoane [saroHHoe Aeno; remise pour wagons; Eisenbahnwagenschuppen; ra'lway carrage shed; vasutikocsi-sz!n]: Remiză folosită pentru adăpostirea vagoanelor de călători. Se construeşte ca tip de remiză dreptunghiulară şi se amplasează astfel, încât aducerea vagoanelor şi ducerea lor pentru formarea trenurilor să se facă cu uşurinfă. Pe toată lungimea liniilor sunt canale de curăfit, înzestrate cu fevi de abur pentru desghefarea rapidă a vagoanelor. Remizele sunt înzestrate cu instalafii de încălzire, de iluminat, de apă, de aer comprimat (pentru proba frânelor), de abur (pentru controlul instalaţiei de încălzire), etc. 5. Remoîifant [6e3apepbiBHo aseTyiiţHiî; re-montant; remont=erend; everblooming, perpetuai; örökvirágzó]. Agr.: Calitatea unor plante de a înflori fără încetare sau de mai multe ori în cursul perioadei de vegetafie (da ex.: trandafirii, fragile, etc.). o. Remontare [BTopH^Han cöopKa; remon-tage; Wiederzusammensetzung; putting together again; újraszerelés]. Tehn.: Operafiunea de repetare a unei montări. 7. Remorcă [őyKCHpHblíi KaHaT; aussiére; Schleppe; hawser, tow-rope; vontató kötél], Nav.: Parâmă metalică sau parâmă vegetală, groasă, care se foloseşte pentru a remorca o navă sau o îmbarcaf'e. 8. Remorcă [npaiţea; remorque; Anhange-wagen, Anhănger; trailer; pótjármű, pótkocsi]. Transp.: Vehicul fără autopropulsis, care serveşte la transportul de persoane sau de mărfuri, fiind tractat de un vehicul motor (cu motor, cu vele, cu tracfiune animală, etc.). Forma şi construcfia remorcei diferă după calea de circulafie pe care e folosită şi după felul şi mărimea sarcinii transportate. 9. ~ pentru transport aerian [npaiţen rjih B03^yiUH0r0 TpaHCnopTâ; remorque pour le transport aârien; Anhănger für Luftverkehr; towed glider; légközlekédesi pótjármű]. Av.: Planor de transport, folosit la transportul de persoane sau de mărfuri pe cale aeriană. (V. sub Planor 1). 10. ~ pentru transporl nautic [nptfuen A ah BOAHOTO TpaHCIlOpTa; remorque pour transport nautique; Anhănger für nautischen Transport; trailer for nautica! transport; vizközlekedési pót-jármű], Nav.: Navă folosită la transportul de persoane sau de mărfuri, remorcată de o navă autopropulsată sau, uneori, deplasată prin halaj. Remorcele nautice pot fi îmbarcaf'i, şlepuri, trans-bordoare, poduri umblătoare (pod umblător propriu zis, pod umblător remorcat), pontoane, plute, etc. Poate fi amenajată, fie numai pentru transportul persoanelor sau al mărfurilor, fie penfru transport mixt. Remorca pentru mărfuri e înzestrată, de obiceiu, cu instalafi de încărcare-descărcare şi cu magazii de depozitare. Nava motoare, împreună cu remorcele, alcă-tueşte un tren sau un convoiu, de exemplu trenul de şlepuri (v. fig. sub Navă-şlep şi sub Remorcare). 11. ~ penfru transport terestru [npHixen ajih 3eMH0r0 TpaHCHOpTa; remorque pour transport terrestre; Anhănger für Landfahrt; trailer for terrestria! traffic; pótkocsi]: Vehicul terestru, folosit la transporturi de persoane sau dé mărfuri, remorcat de un vehicul autopropulsat (de un autotractor, de un camion, de un vagon-motor, etc.) sau de un vehicul hipomobil. Se deosebesc remorce rutiere şi remorce feroviare. t2. ~ feroviară [}Kejie3H0fl0p05KHbiH npHiţen; remorque de chemin de fer; Eisenbahnanhânger; railway trailer; vasúti pótkocsi]: Remorcă de f*U- 486 lare pe o cale ferată, tractată de un vagon-motor, prin intermediul unui aparat de tracfiune şi de legare (cuplă). Sa deosebesc remorce de tramvaiu, de metropolitan, de automotor, etc. Se construesc: remorce închise sau deschise, pentru transport de persoane; remorce, în general remorce-piatforme, pentru transport de materiale; etc. Remorca e constituită din carul cu aparatul de rulare şi din cutie, sau platformă; aparatul de rulare poate cuprinde două sau mai multe osii montate (trenuri de rofi), iar cutia sau platforma sunt suspendate pe osii, cu resorturi (v. şi sub Vagon de cale ferată). După sarcină şi după felul construcţiei, se deosebesc remorce cu osii independente (radiale sau cu deplasare transversală) şi remorce cu boghiuri. Remorcele pot fi înzestrate cu frâne mecanice, pneumatice, electrice, etc., cu acfionare manuală, mecanizâtă S3u automată. Felul frânei depinde, în general, de încărcătura utilă şi de vitesa de circulafé (de ex. frână mecanică, cu acfionare manualei/ la remorce uşoare de tramvaiu; frână pneumatică, cu acfionare mecanizată şi automată, la remorce de automotor). î. Remorcă, rutieră [AopotfCHbiö nptnţen; re-morque routiere; Straljenanhănger; road trailer; utközlekedési pótkocsi]: Remorcă tractată de un tractor, automobil, autocamion, vehicul hipomobil, etc., pnn intermediul unei legături articulate, şi care, de regulă, serveşte la transportul mărfurilor. Se deosebesc: remorcă-schelet, remorcă-plat-formă, remorcă-cutie. Remorca-schelet e constituită din trenul de rofi şi dintr'un schelet simplu, penfru sprijinirea materialului transportat. Uneori, legătura dintre osiile trenului de rofi sau cu vehi- culul motor e realizată cu ajutorul unei grinzi (înimi) reglabile în lungime, şi care are, la unul sau Ia ambele capete, un piridoc (v. S.) montat pe osia respectivă; alteori, legătura dintre osii sad cu vehiculul motor e realizată prin însuşi materialul transportat, care serveşte şi ca inimă de legătură, şi care se sprijine pe puntea din spate a vehiculului motor, tot prin intermediul unui piridoc. Această remorcă e folosită, în special, la transportul materialelor cu lungime mare (stâlpi, şine, etc.). — Remorca-platformă e constituită din trenurile de rofi şi dintr'o platformă suspen- dată pe osii, de regulă cu resorturi (lamelare sau elicoidale); platforma poate fi deschisă sau acoperită (de ex. cu prelată) şi are, în general, perefi rabatabili sau răcoanfe. Această remorcă e folosită, de obiceiu, pentru materiale în vrac şi pentru alte materiale cu forme şi mărimi diferite, Uneori, întreaga platformă este basculanta şi are perefi rabatabili, pentru uşurarea descărcării materialului în vrac (v. fig.). — Remorca-cut;e (remorcă dublă) e constituită din trenurile de rofi şi dintr'o cutie închisă (caroserie), suspendată pe osii, cu resorturi (lamelare sau elicoidale), şi poate avea una sau mai multe uşi. E folosită pentru materiale de diferite forme şi dimensiuni, cari trebue protejate în timpul transportului. Remorcele de orice formă se construesc pentru diferite 'sarcini, şi după mărimea sarcinii sunt ♦ Remorcă autocbscarcătoare, cu platformă basculantă, de 12—15 rr.8, tip D—258. 1) osie directoare; 2) osie purtătoare; 3) cadru; 4) platforma basculantă; 5) parete mobil. echipate cu una sau cu mai multe osi», fiecare osie putând avea rofi simple sau în perechi (jumelate). Astfel, se deosebesc: remorcă cu o singură osie sau cu două osii la una ’dintre ^extremităţi, nu- 1 ÍHP Remorcă-sanie. mită şi semiremorcă sau remorcă dependentă, care e acăfată sau sprijinită pe un tractor trăgător (de ex. remorcă-schelet, care poate suporta sarcini până la cca 8 t); remorcă cu două 487 osii., ia care rofile trenului.din fafă sunt directoare; remorcă cu trei osii, la care rofile trenului din fafă sunt directoare şi care poate suporta sarcini mai mari decât cca 8 t. — Pentru transportul pe g'iiafă sau pe căi acoperite cu zăpadă se folosesc remorce-sănii (v. fig). (^Remorcele pot fi înzestrate cu frâne mecanice, hidraulice, hidropneumatice, etc., acfionate prin forfă musculară, mecanizat sau automat. Felul frânei depinde, în general, de încărcătura utila a remorcei: frână mecanică, acfionată prin forfă musculară, la remorce uşoare; frână mecanică sau hidraulică, cu acfionare mecanizată, la remorce mijlocii, cu până la cca 5 t sarcină utilă; frână hidraulică sau pneumatică, cu acfionare mecanizată sau automată, de exemplu la ruperea legăturii dintre remorcă şi vehiculul motor, la remorce grele, pentru încărcătură utilă mai mare decât 5 t. î. Remorcare [0/KCHpOBaHne; remorquage; Schleppen, Bugsieren, im Schlepptau nehmen; towing, trailing; vontatás]. Tehn.: Operafiune de transport, prin care un vehicul e deplasat prin tracfiune, de către un vehicul autopropulsat. ^ Remorcarea se efectuează, fie curent, fie incidental. Penfru remorcarea curentă, atât vehiculul care trage, cât şi cel care e tras, sunt construite special în acest scop (de ex. vagonul motor şi remorca de tramvaiu, tractorul şi remorca de transport, etc.). Pentru remorcarea incidentală, de obiceiu, vehiculul cáré trage e construit special ;n acest scop, iar vehiculul remorcat poate fi un vehicul care trebue remorcat într’o anumită perioadă de serviciu (de ex. un planor în timpul lansării, o navă cu autopropulsie în timpul mane- 3 4 2 Remorcare cu autovehicule, f) autocamion; 2) remorcă cu două osii; 3) autotractor de remorcă (de tracfiune şi de sprijn); 4) remorcă dependentă cu dcuă osii. vrei în rada portului, etc.), sau un vehicul care a suferit un accident (de ex. un automobil în pană). Dupa cum remorcarea se efectuează pe uscat, pe apă sau în aer, vehiculul care trage poate fi: camion, autocamion, autoturism, tractor (v. fig. a), etc., în circulafia rutieră; vagon-motor, locomotivă,-locotractor, etc., în circulafia feroviară; navă-remorcher, îmbarcafie-remorcher, etc., în navigafia pé apă (v. fig. b şi c)* avion-remorcher, în navigafia aeriană (v. fig. d). De obiceiu, vehiculul tractat se numeşte remorcă sau vâgon-remorcă, Planor remorcat. Í) avion-remorcher; 2) planor remorcat; 3) cablu de tracfiune (de remorcare). în circulafia rutieră sau feroviară; şlep, ponton, pod umblător remorcat, etc., în navigafia pe apă; planor de transport, etc.,< în navigafia aeriană. Vehiculul remorcat se deplasează, fie prin intermediul unor organe în mişcare de rostogolire (de ex. vagonul de cale ferată sau remorca de automobil), fie prin alunecare (de ex. mişcarea unui şlep, etc.). 2. ~ la ureche [őyKC^pOBaHue Ha uiBap-TOBbix; remorquage â couple; Bord an Bord Schleppen, lângsseits Schleppen; towing abreast; hosszanti vontatás]. Nav.: Remorcarea unei nave, când aceasta se găseşte bord la bord, în aceeaşi linie cu nava care remorchează, legătura dintre ele făcându-se prin urechile (v.) respective (v. fig. b şi c sub Remorcare). s. Remorcare, capacitate de V, Remorcare, sarcină de 4. lansarea planorului prin ~ [B3JieT mia-Hepa nocpeACTBOM 6yKCnpoBaHHfl; décollage remorqué; Schleppstart; towed start; siklórepülő-gép-vontatás] Av. V. sub Planor 1. 5. putere de V. Remorcare, sarcină de 6. sarcina de ~ [npHiţenoqnaa Harpys^a; charge de remorquage; Schleppladung; towage load; vontatott súly]: Greutatea totală a vehiculelor remorcate de un vehicul motor (de ex, locomotivă, vagon motor), excluziv greutatea aces- Şlepuri remorcate. b) remorcare^spre amonte; c) remorcare spre aval; Í) remorcher; 2) şlep remorcat; 3) şlep remorcat la ur®che; 4) direcfia de curgere a fluviului; 5) direcfia de remorcare, 488 tuia, în general, sarcina de remorcare se determină dintr'o relafie de forma: Q = /ySr-G*f- în care Ft e forfa de tracfiune; £r, suma rezistenfelor la înaintare (v.)î GR, greutatea vehiculului care remorchează. Deoarece sarcina de remorcare variază cu vitesa, ea se determină pentru diferite vitese şi pentru diferite declivităfi caracteristice, iar rezultatele obfinute sunt indicate prin curbe sau prin tabele de remorcare. Sin. Putere de remorcare (termen folosit, mai ales, Ia căile ferate), Capacitate de remorcare, Tonaj de remorcare. î. Remorcare, tonaj de V. Remorcare, sarcină de 2. Remorcată, decolare Sin. Lansarea planorului prin remorcare. V. sub Planor 1. 3. Remorcher [öyKCHpHoe cyjţHO; remor-queur; Schlepboot, Schlepper; tug boat, tow boat, tug; vontatóhajó]. Nav. V. sub Navă specială. 4. Remorcher, avion ~ [öyKCHpHbiö caMO-JI6T; avion remorqueur; Schleppflugzeug; tug aîrplane; vontató-repülőgép]. Av.: Avion folosit pentru remorcarea în sbor a planoarelor de transport. Avionul remorcher poate tracta unul sau mai multe planoare, alcătuind, împreună cu acestea, un tren aerian. V. şi sub Planor 1. 5. Remuu [noflnop, noflbeM ypoBHH boah; rémous; Stau; backwater; duzzasztás, torlasztás]: Variafia treptată a înălfimii de apă într'o mişcare permanentă gradual variată, care se produce în zonele în cari se împiedecă mişcarea uniformă a curentului, prin introducerea unui obstacol (de ex. a unui baraj, a unei trepte), prin trecerea pa sub un stăvilar sau printre pilele unui pod, etc. Curba suprafefei libere, în profilul longitudinal al râu’ui sau canalului, sa numeşte curbă de remuu. Curba de remuu este ascendentă (remuu pozitiv) — când adâncimea de apă / i creşte treptat, în sensul curgerii şi descendentă (remuu negativ) când adâncimea de apă descreşte trepfát ír. sensul curgerii. Studiul curbelor de remuu se face pe baza ecuafiei fundamentale a mişcării permanente gradual variate într'o albie deschisă (v. fig. /). Fie áh/ás — tg g, tangenta trigonometrică a unghiului p dintre tangenta într'un punct oarecare la curba de remuu şi linia fundului, unde h este adâncimea variabilă a apei şi $ e distanfa dela o anumită secfiune, măsurată pe fundul râului (canalului). Se notează cu Q debitul, cu R raza hidraulică, cu C coeficientul din formula lui Chézy, cu B lăfimea părfii superioare a curen~ tului de apă, cu A sacfiunea vie, cu a un coeficient care dapinde de repartifia neuniformă a vitesei în secfiune, cu i panta fundului şi cu g accelerafia căderii libere. Cu aceste notafii rezultă, din ecuafia de mişcare a apei: • Q2 , «Q2 dh A*OR gA3 ’ & 1 kQ2 . R Pentru o albie prismatică, pentru care q) 4/q)s^0, formula devine: i____2L áh a2C2R di = ,-^3L b -(fr âh_. \K dS 1 N în care K0 e modulul de debit în mişcare uniformă, K e modulul de debit în secfiunea studiată, N—d)3/B e „numărul de control", iar Nc =a Q2/g e valoarea critică a numărului de control. Suprafafa liberă poate avea următoarele forme, în cele trei cazuri pe cari le reprezintă panta coborîtoare sau urcătoare în sensul curgerii, respectiv panta nulă: Condifiunea i > 0 reprezintă cazul în care panta fundului e orientată în sensul curgerii curentului de apă, putând fi mai mică, mai mare, sau egală cu panta critică icr Dacă i ’ deci curba de remuu e ascendentă (remuu pozitiv), (v. fig. II a, ramura 1). O astfel de curbă se obfine în cazul unui baraj şi al unei mişcări lente. Când h0"> h> hcr, rezultă N ' ás deci curba de remuu e descendentă (remuu negativ), (v. fig. II a, ramura 2); de exemplu, la trecerea pesfe o treaptă. Când h0>hcr>h, rezultă deci curba de remuu e ascendentă (remuu pozitiv), reprezentând, de exemplu, forma suprafefei libere la ieşirea de sub un stbcrK0ijf0' şi curba de remuu e ascendentă (v, fig. II c, ramura 2). Condifiunea i<0 reprezintă cazul în care panta fundului e inversă sensului de curgere al apei. Mişcarea apei pe o pantă inversă sensului de curgere e posibilă numai datorită energiei cinetice inifiale a apei, care se consumă pentru învingerea frecărilor, Mişcarea va depinde deci de condifiunile inifiale ale intrării apei în zonele caracterizate prin i<0. De aceste condifiuni inifiale depinde forma suprafefei libere, cu următoarele cazuri posibile: Când hyh^, curba de remuu e descendentă (v. fig. III, ramura 1). Când h<.hcr, curba de remuu e ascendentă (v. fig. III, ramura 2). i*ic h0=hc i>0 C.urbe de remuu pentru i>0. a) i f Cr • c) i = icr orizontală, Trecerea dela regimul normal torenţial la regimul lent se face prin salt hidraulic. Se întâlneşte în cazul unui baraj pe cursul unei albii cu regim torenfial (v. fig. II b, ramura 1). Când hcr>h> h0, rezultă âh adică o curbă de remuu descendentă, cu concavitatea în sus, tinzând asimptotic către linia de adâncime normală h0 (v. fig. II b, ramura 2). Când hcr>hQ, rezultă K1:f>0' adică o curbă de remuu ascendenta, cu con-cavitatea în jos, tinzând asimptotic spre linia de adâncime normală h0, caracteristică ieşirii de sub un sfăvilar în ipoteza menţionată (v. fig. 2 b, ramura 3). Dacă i — icr regimul este de curgere critică — şi se deosebesc următoarele două situaţii: Când h>h0 — hcy, rezultă K>K°: ^<1: ^>0: curba de remuu e ascendentă (remuu pozitiv). Acest caz se întâlneşte la bararea unui curent a ■"V////7 >/;yr7?7/// / /////. i*J Curbe de remuu pentru i=0. Curbe de remuu pentru i<0. Conditiunea i — 0 exprimă că fundul e orizontal. Mişcarea apei e posibilă datorită energiei inifiale a apei, depinzând deci de condifiunile inifiale ale intrării apei în zona caracterizată prin / = 0. Cazurile posibile sunt: Când h>hcr, curba de remuu e descendentă i (v. fig. IV, ramura Í). Când hKHBymnH b pene; rhéobionte; rheobiont; rheobionte; reobiont]. Biol.: Calitatea unei vieţuitoare de a trăi în torenfi, în pâraie, sau în râuri. e. Reocren [hctohhhk pynbfl; rhéocréne; rheokren; rheocrene; reokrén]: Calitatea unui izvor de a forma un pârău. Izvoarele reocrene au apă pmpede, un debit regulat şi o temperatură joasă şi aproape constantă. 7. Reofil [JKHBynţHH b peKe; rhéophiíe; rheo-phil; rheophile; reofil]. Biol.: Calitatea unei vieţuitoare de a preferi apele curgătoare (torenfi sau pâraie). 8. Reograf [peorpa$; rhéographe; Rheograph; rheograph; reográf]. E/f.: Oscilograf cu galvanometru cu bobină mobilă, cu durată de osciiafie mare (cca 0,15 s) şi deci echipat cu oglindă mare, la care inerfia şi amortisarea echipajului mobil al mecanismului de măsură sunt compensate cu ajutorul unor circuite electrice, şi care e folosit la înregistrarea curbei mersului în timp al tensiunH sau al curentului electric. 9. Reologie [peoJiorHfl; rhéologie; Rheoîogie; rheology; reologia]. Mec., Fiz.: Capitol al Mecanicei şi al F zicei, care se ocupă cu studiul curgerii fluidelor şi al deformafiilor corpurilor plastice. 10. Reomecanică [peOMexaHHKa; rhéomécani-que; Rheomecha ik; rheomechanics; reomecha-nika]. Mec.: Mecanica mediilor flu'de. Când mediul fluid e un lichid oarecare (apă, uleiu, etc.) se numeşte Hidromecanică, iar când e un gaz oarecare, la care compresiunea nu are un rol important (aer, bioxid de carbon, etc.), se numeşte Aero-mecanică; dacă rolul compresiunii e important, capitolul respectiv al Reomecanicei se numeşte Dinamica gazelor. 11. Reospălăfor. Ind. cb. V. Rheospălător, Aparat Rheo. 12. Reosfaf [peoCTaT; rhéostat; regelbarer Wi-derstand, Rheostat; rheostat, resistance; ellenállás, recsztát]. Elf.: Aparat care cuprinde rezisîoare de rezistentă electrică variabilă. Se deosebesc reostate metalice, de cărbune, şi electrolitice. Corpurile de rezistenfă ale reostatelor metalice au forma de sârme, sau de panglici metalice, sau sunt elemente turnate din metale de mică conductivitate şi nedeformabile prin încălzire. Varierea rezistenfei reostatelor metalice se obfine prin secfionarea rezistorului, iar contactul se face, de regulă, cu ajutorul unor ploturi. Reostatele de laborator sunt făcute din sârmă înfăşurată strâns pe un cilindru izolat. Reglarea se face cu un cursor alunecător, care face contact direct cu sârma. Reostatele de cărbune se fac din granule sau din plăci de cărbune, a căror rezistenfă electrică variază cu presiunea dintre plăci. Se folosesc la curenfi de foarte mită intensitate. Reostatele electrolitice se folosesc pentru curenfi intenşi şi se compun dintr'un vas sau rezervor conf'nând o solufie de sare sau de acid, în care se introduc, până la o adâncime variabilă, plăci de electrod dintr'un metal neatacabil de solufie. Se desvoltă astfel căldură, care trebue cedată mediului exterior. Reostatele se folosesc la pornirea sau la reglarea vitesei motoarelor, la reglarea inducfiei câmpului magneiic în generatoarele electrice, Ia limitarea curentului în circuitele de încălzire şi de grilă ale lămpilor electronice, şi, în general, la reglarea curenfilor. îs. ~ de câmp. V. Reostat de excitafie. h. ~ de excitafie [peociaT B03Óy}KAGHHHi rhéostat d'excitation; Feldregler; field-rheostat; gerjesztő ellenállás]: Reostat a cărui rezistenfă reglabilă se introduce în circuitul de excitafie al maşinilor electrice, pentru a varia tensiunea generatoarelor sau turafia motoarelor. Reostatul de excitafie pentru variafia tensiunii generatoarelor de curent continuu e introdus în circuitul de excitafie al acestora. Are o rezistentă variabilă, cu un număr de trepte care depinde de finefa varierii tensiunii şi de mărimea generatorului. Vaîoarea rezistenfei este de cca 1,5 ori rezistenfa ohmică a înfăşurării de excitafie. Pentru evitarea supratensiunilor în momentul întreruperii reostatului, acesta are contacte de scurt-circuitare a înfăşurării de excitafie, înainte de trecerea pe pozifia zero. Reostatele de excitafie ale aiternatoarelor au şi trepte pregătitoare, cari permit ridicarea tensiunii dela 50% la valoarea nominală. Rezistenfa lor e de cca 1,5 ori rezistenfa ohmică a înfăşurării circuitului de excitafie, incluziv treptele pregătitoare. Reostatele de excitafie pentru variafia turafiei motoarelor de curent continuu se ccmbină, de ce'e mai multe ori, cu reostatul de pornire al motorului, alcătuind un singur reostat, de pornire şi reglare. Elementele corrponente ale reostatelor de excitafie sunt aceleaşi ca şi ale reostatelor de pornire. Rezistenfele fiind parcurse de curent timp îndelungat, trebue dimensionate pentru a radia în serviciu permanent căldura desvoltata prin trecerea curentului, fără a se încălzi, peste limitele admisibile. Suprafafa lor de răcire e, deci, 492 mare, ~ şi rezistenţa se face din fire groase şi kmgi,din benzi sau din plăci. Sin. Reostat de câmp. * t. Reostat de pornire [nyCKDBOft psocTaT; fhéostat de démarrage; Anlafjwiderstand; starting-rheostat; Indítási ellenállás]: Reostat a cărui rezistenfă electrică variabilă se introduce în serie cu roto- II J0 B ipu Rezistenfă de pornire, dîn elemente fumate, a) elemente de fontă; b) montarea elementelor în cutie; S) suport; P) prize de curent; R) rondele de fier; T) tijă de susţinere, izolată; /) rondele izolante; E) elemente de fontă. rul motoarelor electrice, şi e necesară pentru pornirea lor. Reostatul e dimensionat astfel, încât încălzirea Iui să nu depăşească limitele admisibile, dacă funcfionează numai în perioada de pornire ă motoarelor. Reostatele de pornire a motoarelor electrice sunt necesare fiindcă, în momentul pornirii, tensiunea contraelec-tromotoare e nulă şi deci curentul absorbit de motor e foarte mare. Pe măsură ce creşte turafia motorului, creşte şi tensiunea contra-electromotoare — şi curentul e limitat fără intervenfia reostatului de pornire, care se scoate treptat din circuitul motorului. Reducerea rezistenfei reostatului de pornire trebue să se facă treptat, pe măsura accelerării rotorului, pentru a nu se produce supracurenfi. în acest scop, rezistenfele de pornire se împart în secfiuni, cari sunt conec- _ tate Ia contactele (ploturile) pe cari alunecă peria # fixată pe maneta de variere a rezistenfei reostatului. La motoarele de curent continuu, în special la cele de tracfiune (motoare serie), se folosesc controlere (v.), cari introduc sau suprimă rezistenfe şi conectează două sau mai multe motoare în serie sau în paralel, servind, în acelaşi timp, şi a turafiei. F u / Placă cu ploturile şi periilede contact. M) manetă da comandă; )) izolafie-ax; C) conexiuni exterioare; T) perii de tombac; P) plot de alamă; F) fir de conexiune la rezistenfă. Reostat cu lichid, P) placă mobilă; A) ax de manevră; E) electrolit; C) cuvă; B) bară cu scurt-circuit. ca reostate de variere La motoarele asincrone trifazate, cu inele, reostatul de pornire e format din trei rezistenfe egale, legate tn stea. Schema de principiu a unei rezistenfe de pornire a'unui motor de 7 kW, 220 V, cu excitafie în derivafie. S) secfiuni de rezistenfă; E) excitafie; P) ploturi; Al) manetă cu perie. Reostatele de pornire se compun din rezistenfă propriu zisă (fire sau benzi metalice de aliaje rezistente şi inoxidabile: nichel, cupru, crom, fier galvanizat sau cositorit, sau elemente de fontă turnată, nichelate pentru a nu rugini), placa (de material izolant) cu ploturile (de alamă), la cari sunt conectate secfiunile de rezistenfă, periile mobile (din lame de tombac) cari alunecă pe ploturi, scheletul de susfinere, — şi cutia reostatului. Pentru o mai bună răcire şi izolafie, rezistenfele reostatelor mai mari se pun într'o baie de uleiu (de transformator). Firele de rezistenfă se izolează de schelet şi sunt suspendate, în general, pe izolatoare de porfelan. Periile trebue să exercite o presiune asupra ploturilor, pentru a nu se încălzi. — Pentru motoarele mari se folosesc şi reostate de pornire lichide, cari se compun dintr'o cuvă confinând un electrolit (solufie de Na2COa) şi o serie de plăci tăiate în formă de jumătate de disc, fixate pe un ax. Prin rotirea convenabilă a axului, pjăciie se cufundă în lichid şi rezistenfă se micşorează. La sfârşitul cursei, un dispozitiv de contacte pune plăcile în scurt-circuit. Rezis-tenfa depinde de compozifia şi concentrafia so-lufiei şi de aria suprafefelor plăcilor în contact cu lichidul. Pentru puteri foarte mari, plăcile sunt fixe, iar nivelul lichidului e ridicat cu ajutorul unei pompe. Sin. Demaror (v.). 2. Reosfricfiune [riHHlî-3£i)(i)ein\* rhéostriction; Kneifwirkung; pinch-effect; reosztrikció, összehuzo-dási hatás]. E/f.: Contracfiunea transversală a unui conductor lich'd, datorită acfiunii câmpului magnetic al conductorului străbătut de curent, asupra firelor de conductor parcurse de curent. Reostricfiunea prezintă importanfă prin faptul că limitează densitatea de curent care poate fi stabilită, în condifiuni date, prin conductoarele lichide cuasilineare, de exemplu prin partea inelară a şarjei unui cuptor de inducfie cu fier (v.), care reprezintă secundarul cu o singură sp:ră al transformatorului static în scurt-circuit pe care-I constitue cuptorul. Dacă densitatea de curent depăşeşte o 491 anumită írmtta, partea inelară a şarjei se întrerupe sub acfiunea presiunii care provoacă reostricfiunea: cuptorul ajunge în regimul în gol (curentul prin secundarul lui se întrerupe), reostricfiunea dispare — şi se restabileşte continuitatea părfii inelare a şarjei, astfel încât jocul reîncepe. Astfel, secundarul cuptorului lucrează ca un întreruptor neregulat, punând circuitul lui de alimentare, când în gol, când în sarcină nominală — şi funcfionarea lui devine imposibilă. Presiunea de reostricfiune provoacă şi un efect de frământare a şarjei lichide a cuptoarelor electrice de inducfie, omogeneizând-o. Acest efect e important mai ales în cuptoarele de inducfie fără fier, în cari curentul trece prin întreaga şarjă. î. Reotacfic [jKHBym,HÖ b pene; rhéotactique; rheotaktisch; rheotactic; rheotaktikus]. Biol.: Calitatea unei viefuitoare de a trăi într'o apă curgătoare, fixându-se în albia apei. *. Reoxen [}KHBym,HH b pene; rhéoxéne; rheoxen; rheoxenic; rheoxen]. Biol,: Calitatea unei viefuitoare de a trăi în ape în cari curentul este slab. 3. Reparafîe [peMOHT; réparaticn; Reparatur, Ausbesserung; repair; javítás], Tehn.: Ansamblul de operafiuni efectuate asupra unui sistem tehnic (maşină, aparat, instalafie, etc.) sau numai asupra unei părfi a acestuia, pentru înlăturarea efectelor uzurii sau pentru îndepărtarea unei avarii, astfel încât acesta să poată fi utilizat din nou. Prin reparafia sistemelor tehnice se permite readucerea ior în starea corespunzătoare condiţiunilor de serviciu. Se deosebesc reparafii programabile, cari pot fi planificate sau neplanificate, şi reparafii ocazionale, cum sunt cele accidentale şi de modernizare. 4. Reparafie planificată [nJiaHOEbiH peMOHT; réparation planifiée; planmá^ige Ausbesserung; planned repair; tervszerű javítás]: Reparafie efectuată conform unui plan de reparafii. Sin. Repa-rafie programată. 5. Reparafie programată: Sin. Reparafie planificată (v.). e. Reparafie neplanificată [BHenjianOBbiH peMOHT; réparation nonplanifiée; unplanrrăfyge Bedarfsausbesserung; nőt planned repair; nem-tervszerü javítás]: Reparafie care nu se efectuează conform unui plan de reparafii, O reparafie planificată, care se execută la alt termen decât cel prevăzut în planul de reparafii, devine o repa-rafie neplanificată. 7. Reparafie accidentală [cjiy^aăHbift peMOHT; réparaticn accidentelle; Bedarfsausbesserung; accidental repair; esetleges javitás]: Reparafie neprevăzută, care se execută pentru eliminarea avariilor unui sistem tehnic. Avariile pot fi provocate de diferite cauze, ca: folosirea nerafională a maşinii sau a aparatului, distrugeri sau deformări ale unor piese la suprasarcini mari; neexecutarea sau nerespectarea sistemului şi a planului de reparafii periodice; cauze externe sau de forfă majoră, de exemplu accidente de circu-lafie, incendii, etc. 8. Reparafie de modernizare [MOA^pHHSHpy-ÍOHJ.HH peMOHT; réparation de modernisation; Modernisierungsausbesserung; modernization repair; korszerűsítési javítás]: Reparafie executata pentru modernizarea unui sistem tehnic învechit (maşină, aparat, instalafie, etc.), în scopul îmbunătăţirii caracteristicelor sale. Exemple: mărirea capacităţi de producfie a unei maşini de lucru; adaptarea pentru aşchiere rapidă a unei maşini-unelte, etc. Reparafia de modernizare se poate face şi în cadrul unei reparafii capitale, dacă volumul lucrărilor nu depăşeşte volumul convenţional stabilit pentru reparafia capitală, şi dacă necesitatea de modernizare coincide cu reparafia capitală programată. în cazul contrar, reparafia de modernizare nu e cuprinsă în sistemul de reparafii periodice, ci e considerată ca o lucrare separată (de investifie). Sin. Reparafie de refacere. 9. Reparafie de refacere: Sin. Reparafie de modernizare (v.). 10. Reparafie, ciclu de ~ [iţHKJi peMOHTa; cycle de réparation; Reparaturzyklus, Ausbesse-rungsschadgruppe; repair cycle; javítási ciklus]. Tehn.: Perioada dintre două reparafii capitale succesive, caracterizată prin durata şi structura sa. Durata şi structura ciclului de reparafie se stabilesc prin norme de reparafie (v. Reparafie, norme de ~). Durata ciclului e intervalul de timp dintre două reparafii capitale succesive, exprimat în ore sau în ani de funcfionare, socotită pentru un anumit fel de utilizare (numărul de schimburi de lucru). Durata ciclului de reparafie e compusă din suma duratelor de funcfionare dintre diferite categorii de reparafii intermediare, cari se efectuează între cele două reparafii capitale, plus timpul de oprire pentru executarea reparajiilor. Structura ciclului de reparafie e constituită de ordinea şi succesiunea în care se execută diferitele categorii de reparafii în cursul unui ciclu. u. Reparafie, echipă de ~ [peMOHTHafl őpwra-/ţa; équipe de réparation; Ausbesserungsmann-schaft; repair gang of workmen; javítási csoport]: Echipă pentru executarea lucrărilor dereparafie. Reparafia maşinilor, a aparatelor, etc. fiind, în general, o lucrare complexă, aparfinând multor specialităţi profesionale, depăşeşte cunoştinfele unui singur muncitor. Din această cauză sunt necesare echipe de reparafie, cari cuprind muncitori cu diferite calificări. Echipele de reparafie pot fi complexe, când cuprind mai multe specialităfi, sau specializate, când cuprind numai muncitori cu o anumită specialitate (mecanici, electricieni, instalatori, etc.). i2. Reparafie, interval de ~ [MejKjţypeMOHTr HbJH nepHOfl; intervalle de réparation; Ausbes-serungenzwischenzeit; repair interval; javítási időköz]: Durata de timp c'intre două reparafii periodice succesive. Astfel, între două reparafii periodice curente exiîtă un interval de reparafie, afară de cazul când între acestea intervine o reparafie mijlocie sau capitală. De exerrplu, dacă între două reparafii capitale (JtK) se efectuează mai.muite.repár 494 rafii curente (Z?c) şi mijlocii {RM), conform ciclului: rk~rc~rc~rm~rc~rc~rm~rc~rc~rk> şi dacă intervalul de reparafie e At, atunci între primele două reparafii Rc durata de timp e egală cu intervalul At, iar între a doua şi a treia reparafie Rc, durata de timp e 2 Ai. i. Reparafie, metode noi de ~ [HOBbie MeTO-ftbl pGMOHTa; méthodes avancées de réparation; fortschriitliche Ausbesserungsverfahren; advanced repair methods; haladó javítási módszerek]: Metode de reparafie de dată recentă, provenind din Uniunea Sovietică, folosite pentru îmbunătăţirea calitativă a reparafiilor sau pentru reducerea duratei lor. Trecerea utilajului în proprietatea socială, creşterea şi perfecţionarea neîncetată a producfiei socialiste pe baza unei tehnice noi, în scopul satisfacerii maxime a nevoilor materiale şi culturale ale societăfii, a determinat necesitatea utilizării şi a întreţinerii raţionale a maşinilor, a aparatelor şi a instalaţiilor, şi o bună şi rapidă reparare a lor. Din Uniunea Sovietică, noile metode de reparafie au fost împrumutate de fările de democrafie populară, iar aplicarea şi îmbună-tăfirea lor a devenit o inifiativă stahanovistă. Exemple de metode noi de reparafie: Metoda reparafiei rapide: Metodă la care se realizează reducerea duratei unei reparaţii, prin pregătirea anticipată a reparafiei, iar nu prin micşorarea volumului sau prin scăderea calităfii acesteia. Pentru reducerea duratei unei reparafii se iau următoarele măsuri: reparafia se execută pe locui de utilizare a sistemului; mijloacele şi materialele pentru executarea reparafiei se asigură din timp, iar piesele de schimb sunt pregătite în prealabil (în urma unui examen amănunjit şi metodic al maşinii, al aparatului, etc.). Executarea reparafiilor rapide se face, deci, în două etape: pregălirea reparafiei — şi executarea reparafiei propriu zise. Cu cât prima etapă e mai bine organizată, cu atât cea de a doua etapă e mai scurtă şi rezultatele calitative sunt mai bune. în cadrul reparajiei rapide se dă o atenfiune deosebită înlocuirii muncilor manuale prin prelucrarea mecanizată (de ex. rectificarea suprafefelor de ghidare). Exemple de organizare pentru executarea de reparafii rapide: executarea reparafiei, fără înlre-rupere, în trei schimburi; executarea reparafiei cu mai multe echipe, într'un schimb; reparaţia pe subansambluri, adică executarea reparafiei prin înlocuirea anumitor subansambluri, la date programate; utilizarea graficului pe operafiuni, cu utilizarea la maximum a lucrului serie-paralel (în acest mod, subansamblurile şi mecanismele separate se repară şi se asamblează în paralel, iar ansamblul în serie de subansambluri, în ordinea succesiunii de montare); specializarea echipei de reparafie pe tipuri de maşini, aparate, instalafii, etc.; organizarea reparafiei în timpul utilizării maşinii, aparatului, etc., fără oprirea acestora, folosind timpul de repaus, în acest scop se creează din timp stocul de piese d® schimbr eventual subansambluri de rezervă. Metoda reparafiei model: Metodă folosită penfru îmbunătăfirea calitativă atât a pieselor, cât şi a ansamblului întregului sistem tehnic. -— Măsurile principale pentru asigurarea unei reparafii model sunt: stabilirea corectă a fazelor reparafiei; sporirea durabilităţii şi a preciziei pieselor; controlul tehnic intermediar şi final al tuturor operafiunilor; respectarea normelor de recepfie. Pentru îmbunătăfirea calitativă a pieselor, noi sau recondiţionate, se folosesc următoarele procedee de prelucrare: acoperirile superficiale (cromare dură, sherardizare, alitare, metalizare prin pulverizare, etc.), tratamentele termice moderne (călirea cu curenji de înaltă frecvenfă, carburarea, nitrurarea, cianurarea, etc.), ecruisarea superficială cu vână de alice, folosirea adausurilor cu duritate mare (sudate, nituite, etc.). Metoda Lunin: Metodă inifiată de stahano-vistul N. A. Lunin, care consistă în participarea muncitorilor la întreţinerea şi. la reparafia maşinilor la cari ei lucrează, în scopul îmbunătăţirii calităţii întrefinerii şi a reparafiei curente, cum şi pentru reducerea timpului necesar acestor reparafii. Ca o etapă inifială, metoda Lunin se aplică prin participarea, la reparafia maşinilor, a muncitorilor cari le utilizează, iar ca formă finală şi superioară, prin executarea numai de către aceşti muncitori a reparafiilor curente. Metoda Lunin a fost inifiată pentru întrefinerea materialului rulant din transporturile feroviare, iar mai târziu s'a generalizat. 2. Reparaţie, norme de ~[hqpm bi rjih pe moh-THbix paŐOT; normes de réparation; Ausbes-serungsnormen; repair standards; javítási normák]: Körme cari stabilesc durata şi structura ciclurilor de reparafi', cum şi fazele importante şi desfăşurarea diferitelor lor categorii, în scopul unei aplicări corecte şi uniforme a sistemului de reparafie ales. Normele de reparafie se referă la următoarele elemente: ciclul de reparafie (durata şi structura sa); volumul lucrărilor de reparafie, indicându-se orele de lucru necesare (ore de lucru manual şi cu maşini), cu eventuala defalcare a volumului de lucrări pe specialităfi (lucrări mecanice, lucrări electrice, etc.); durata de oprire pentru executarea reparafiei; tolerenfe şi alte condifiuni de recepfie; consumul de materiale; costul reparafiei; stabilirea amortisărilor; stabilirea stocului de piese de schimb, etc. Pentru exprimarea mai simplă a normelor de reparafie, sistemele tehnice cari se repară (în special maşinile şi agregatele) se clasifică după complexitate, adoptându-se şi o unitate convenţională de reparafie, exprimată în ore-om. Pentru determinarea orelor de lucru necesare executării unei anumite lucrări de reparafii, se foloseşte coeficientul de complexitate al grupului corespunzător sistemului tehnic care se repară, luat din tabele de clasificare de uti aje, care se înmulfeşte cu numărul de ore de lucru (manual sau la maşini-unelte), raportat la unitatea convenţională de reparafie, luat din tabele de norme de lucru. 495 Sub forma de tabele se dau şi norme penfru costul mediu al materialelor necesare reparafiei, penfru cantitatea de piese de rezervă, depozitarea în magazie şi pentru duratele de oprire la reparafie. Normele de reparafie sunt progresive. Caracterul lor progresiv se realizează prin prelungirea ciclului de reparafie şi, în general, a intervalelor dintre reparafiile de toate categoriile, prin reducerea duratei de oprire penfru efectuarea reparaţilor, prin reducerea costului reparaţiilor, prin îmbunătăţirea calităţi acestora. î. Reparafie, perioadă de ~ [cpoK peMOHTa; période de réparation; Ausbesserungsperiode; repair period; javítási időtartam]: Durata de timp între două reparafii capitale succesive, adică durata unui ciclu de reparafie. 2. Reparafie, plan de ~ [nJiaH peMOHTa; plan de réparation; Ausbesserungsplan; repair plan; javítási terv]: Planul prin care se stabilesc reparafiile unui sistem tehnic, în cursul unei durate de timp (lună, trimestru, an sau ciclu de mai mulfi ani, de regulă cinci). întocmirea planului de reparafie pe mai mulfi ani e necesară din cauza duratei ciclului de reparafie, care, de regulă, e de 3*-12 ani. Planul de reparafii se întocmeşte pe baza instrucţiunilor şi a normelor de reparafii, indi-cându-se sub forma de grafic felul reparaţiei, volumul lucrărilor şi durata de oprire pentru efectuarea ei. în planul de reparafie se înscrie individual fiecare sisfem tehnic de reparat. s. Reparafie, sistem de ~ [cHCTeM peMOHTa; systéme de réparation; Auskesserungssystem; repair system; javítási rendszer]: Modul de organizare a reparafiei, prin care se stabileşte complexul de măsuri cari trebue luate pentru menfinerea sistemelor tehnice în stare normală $i continuă de utilizare, eliminând uzura şi restabilind caracteristi-cele necesare în serviciu. în practică nu se pot despărfi operafiunile de întrefinere (îngrijire), de cele de reparafie; de aceea, sistemul se numeşte şi sistem de întrefinere şi reparafie. Se deosebesc următoarele sisteme de reparafii: 4. sistem de ~ după necesitate [CHCTeM peMOHTa no HajIOŐHOCTííM; systéme de réparo-tion selon nécessité; Ausbesserungssystem nach Bedarf; repair system as necessary; szükség szerinti javítási rendszer]: Sistem de reparajie ín care nu se planifică reparafiile, acestea fürd efectuate numai după ieşirea din funcfiune a sistemului tehnic respectiv, în urma uzurii înaintate sau a avarierii. Sistemul e nerafional, deoarece necesitatea reparafiei apare brusc, ceea ce poate avea consecinfe grave în producfie, iar utilajul capătă, în general, uzuri mari. Acest sistem a fost practicat şi în întreprinderile din fara noastră, în faza capitalistă a economiei, contribuind la degradarea parcului de utilaje. 5. sistem de ~ standardizată [CHCTeM CTaAapTH3Hp0BaHH0r0 peMOHTa; systéme de réparation standardisée; genormtes Ausbesserungssystem; standardized repair system; szabványosított javítási rendszer]: Sistem de reparajie care prevede scoaterea din producfie a maşinilor, a aparatelor, etc., la anumite date fixate anticipat, şi executarea unui volum de lucrări determinat în prealabil, indiferent de gradul de uzură. Acest sisfem, care se bazează pe folosirea de piese de schimb, e simplu, atât în ce priveşte organizarea, cât şi în ce priveşte planificarea şi pregătirea lucrărilor de reparafie; e recomandabil pentru repararea maşinilor, a aparatelor, etc. cari sunt egal folosite şi sunt de acelaşi tip sau în număr redus de lipuri (de ex.: în fabrici de scule, în fabrici de textile). Sin. Sistem de reparafie cu planificare rigidă. 6. sistem de ~ după examinare [CHCTeM peMOHTa nocjie paccMOTpeHHH; systéme de réparation aprés examination; Ausbesserungssystem nach Untersuchung; repair system after examination; vizsgálat szerinti javítási rendszer]: Sistem de reparafie prin care se planifică examinarea (controlul planificat) şi, în urma constatărilor făcute la control, se stabilesc felul şi data reparafiei, în funcfiune de nevoile producţiei şi de timpul necesar pregătirii reparafiei. Acest sistem evită ieşirea bruscă din funcfiune a utilajului şi creează posibilitatea unei pregătiri cât mai complete a executării reparafiei, însă limitează perspectiva planificării şi, prin aceasta, împiedecă utilizarea rafională a forfelor de ‘muncă pentru reparafii. Din această cauză nu se mai aplică în mod curent, decât în unele ramuri industriale. Sin. Sistem de reparafie după revizie, Sistem de reparafie după controlul planificat. 7. sistem de ~ periodică [CHCTeM ne-pHOflHHecKC.ro peMOHTa; systéme de réparation périodique; periodisches Ausbesserungssystem; periodical repair system; időszaki javítási rendszer]: Sistem în care fiecare reparaf'e se executa pe baza unui plan de reparafii, după anumite intervale şi într'o anumită ordine, cu un volum de lucrări stabilit în preakbil. Planul de reparafii fine seamă de regimul şi de caracterul utilizării, cum şi de gradul de uzură. Reparafia periodică se execută pentru a menfine maşini, aparate, etc. în bună stare, asigurând funcfionarea continuă şi fără avarii (datorite, în specal, uzurii) a acestora. Sistemul cuprinde planificarea integrală a tuturor operaţiunilor necesare şi nu admite planificarea izolată a unora dintre operafiunile sau etapele lucrării de reparafie; el reclamă, de asemenea, înfrefinerea şi supravegherea permanentă în intervalul dintre reparafii, prin înfrefinerea şi supravegherea zilnică şi prin controlul periodic planificat (reviz:a periodică). Sistemul de reparafii periodice asigură executarea reparafiilor în condifiuni optime şi cu o durată de oprire minimă, şi previne ieşirea bruscă din funcfiune, în afara termene’or planificate. E sistemul cel mai raf’onal şi cel mai răspândit în fara noastră, unde s'a introdus datorită experienfei fructuoase din U.R.S.S. S n. Sistem de reparafie preventivă planificată. — După durata de timp ia care se efectuează reparafia şi după volumul lucrărilor pe cari lş 4$6 cuprinde, reparafiile periodice se clasifică astfel: reparafie periodică curentă, reparafie periodică mijlocie şi reparafie periodică capitală. Afară de aceste reparafii, în unele ramuri ale tehnicei se efectuează şi alte feluri de reparafii periodice; de exemplu, reparafie generală capitală, reparafie generală cu revizie interioară, reparafie generală cu revizie exterioară, reparafie radicală a căii, reparafie cyrentă a sondei şi reparafie capitală a sondei. î. Reparafie periodică curentă [TGKyuţiiH nepHO/ţHHqCKHH peMOHT; réparation périodique courante; laufende periodisqhe Betriebsreparatur; current periodic repair; időszaki futójavítási rendszer]: Reparafie periodică pentru înlocuirea sau repararea pieselor şi a mecanismelor a căror uzură peric|itează precizia şi capacitatea de lucru. Reparafia curentă se execută la intervale de 3—12 luni, după felul maşinii, al aparatului, etc. şi după modul de utilizare; între două reparafii curente se efectuează mai multe revizii (controale planificate). Sin. Reparafie curentă, Reparafie mică. 2. Reparafie curentă: Sin. Reparafie periodică curentă (v.). s. Reparafie periodică mijlocie [cpe^HHH nepHOftHHeCKHH peMOHT; réparation périodique moyenné; periodische Zwischenausbesserung; average periodic repair; időszaki közepes javítási rendszer]: Reparafie periodică executată după un anumit număr de reparafii curente, având un volum de lucrări mai maré decât volumul repa-rafiei curente. Reparafia periodică mijlocie se execută la intervale dela 1—6 ani, pentru asigurarea menfinerii capacităfii şi a preciziei de lucru, până când principalele subansambluri şi părfi ale sistemului tşhnic (maşină, aparat, instalafie, etc.) capătă uzuri peste anumite limite admise, la depăşirea cărora sistemul tehnic urmează să fie supus unei reparafii capitale. Reparafiile curente şi mijlocii constitue baza întreţinerii utilajului în sistemul reparafiilor periodice planificate. Sin. Reparafie mijlocie. 4. Reparafie mijlocie: Sin. Reparafie periodică mijlocie (v.). s. Reparafie periodică capitală [KanHTaJibHbiH nepHOAHHecKHH peMOHT; réparation périodique capitale; periodische Hauptreparatur, periodische Hauptausbesserung; capital periodic repair; időszaki nagyjavítás, periodikus főjavítás]: Reparaţie periodică, executată după un număr de reparafii mijlocii, când piesele principale ale sistemului tehnic (maşină, aparat, instalafie, etc.) au căpătat uzuri peste anumite limite admise şi cari nu pot fi înlăturate prin reparafiile mijlocii. La reparaţia periodică capitală se înlocuesc uneori chiar peste 50% din piese, se ajustează părfile fixe şi ghidajele, se reglează şi se verifică în întregime sistemul tehnic, pentru a se aduce în cele mai bune condifiuni de funcjionare. Numărul de reparafii periodice capitale e limitat, în general, în funcfiune de durata de serviciu a maşinii, a aparatului, vehiculului, etc, De exemplu, în cazul maşinilor-unelte, se prevăd circa trei reparafii periodice capitale (patru cicluri), după cari, în mod obişnuit, maşina nu mai poate fi readusă în condifiuni satisfăcătoare de funcfionare. Graficul de mai jos reprezintă creşterea rapidă a uzurii unei maşini-unelte, în cazul când nu se aplică un sistem periodic de reparafie, şi creş- din dimensiunea nominală, corespur zătcare a piesei). Tj) curba de variafie a uzurii, la utilizarea fără reparafie; T2) curba de variafie a uzurii, la aplicarea sistemului de reparafie periodică; D) durata ciclului de reparafie; Uj) limita de uzură pentru condifiuni optime de funcfionare; Ug) limita de uzură pentru condifiuni bune de funcfionare; Ug) limita de uzură pentru ccndifiuni mediocre de utilizare. terea treptată şi lentă a uzurii, în cazul aplicării unui astfel de sistem. în primul caz, uzura creşte într'un timp foarte scurt — şi deci vieafa maşinii se scurtează; după o durată de utilizare echivalentă a două cicluri, uzura depăşeşte limita corespunzătoare condifiunilor normale de utilizare (U2). în al doilea caz, vieafa utilă a maşinii se dublează. Sin. Reparafie capitală, Reparafie generală, Reparafie radicală, Reparafie mare. 6. Reparafie capitală: Sin. Reparafie periodică capitală (v.). 7. Reparafie generală capitală [oöiuhö nepHO-AHHeCKBH peMOHT; réparation générale capitale; Vollausbesserung; capital general repair; általános nagyjavítás, általános főjavítás]: Reparafie generală de mare proporfie, care se execută la unele sisteme tehn'ce după un număr de reparafii generale periodice, în scopul menfinerii performantelor normale, cum şi pentru asigurarea şi prelungirea duratei de funcfionare. Reparafia generală cepitală se caracterizează prin înlocuirea obligatorie a unor piese importante. De exemplu, la unele serii de locomotive cu abur se execută, de ob;ceiu, de două ori în intervalul dela construcfie şi până la clasarea locomotivei. 8. ~ cenerală cu revizie exterioară [oöiuhh peMOHT c BEeuiHeH peBH3Pien; réparation générale a revision extérieure; Hauptausbesserung mit Zwischenunfersuchung; general repair with externai revision; részlegvizsga-főjavitás]: Reparafia periodică generală a unei locomotive cu abur, care se execută periodic, după efectuarea unui anumit număr de kilometri ■— şi care include, 497 pe lângă reparaţia motorului, a carului locomotivei şi a tenderului, şi revizia exterioară a căldării (y. sub Revizia căldării de abur). Reparaţia generală cu revizie exterioară e urmată de proba de parcurs şi de tracfiune a locomotivei. î. Reparafie generală cu revizie interioară [06-HţHH peMOHT C BHyTpeHHeft peBH3HeÖ; répara-tion générale a revision intérieure; Hauptausbesse-rung mit Hauptuntersuchung; general repair with internai revision; fővizsga-fSjavitás]: Reparafie periodică generală a unei locomotive cu abur, care include, pe lângă reparafia generală a motorului, a carului locomotivei şi a tenderului, şi revizia interioară a căldării (v. şi sub Revizia căldării de abur). La această reparafie, locomotiva se demontează complet. Reparafia generală cu revizie interioară e urmată de proba de presiune la rece şi la cald a căldării — şi de proba de parcurs şi de tracfiune a locomotivei. 2. Reparafie capitală a sondei [KanHTaJibHbiH peMOHT CKBaJKHHbi; réparation d'une sonde; Hauptreparatur bei einer Bohrung; oii well repair job; olajkut-főjavitás]. Exp/. pefr.: Operafiunea de readucere a unei sonde în situafia de a produce, prin lucrări cari reclamă folosirea de utilaj greu, comparabil cu cel folosit la săparea sondelor. Principalele reparafii capitale sunt: îndepărtarea coloanelor turtite; frezarea şi căptuşirea zonei reparate, cu un manşon de burlan cu diametru mai mic (manşonare); construcfia unui filtru de pietriş (ca reparafie); cimentarea sub presiune, pentru închiderea unui strat de apă; frezarea unui dop de ciment sau de ciment şi nisip, pentru exploatarea simultană a unui strat cu altul inferior; realizarea unei ferestre şi a unei noi construcfii de fund (v. Liner de tubaj; v. Fereastră; v. Pană de deviere) a sondei; etc. 3. ~ curentă a sondei [TeKyuţHH peMOHT CKBaîKHHbl; intervention a une sonde; laufende Reparatur bei einer Bohrung; oii well work over job; olajkut-futójavitás]. Exp/. pefr..* Operafiune de readucere a unei sonde în situafia de a produce debitul normal, cu ajutorul utilajului existent la sondă sau al unui utilaj special, uşor şi mobil. Principalele reparafii curente, numite în trecut şi intervenfii, sunt: curăfirea parafinei depuse pe fevile de extracfie, prin mijloace mecanice, termice, sau cu solvenfi; spălarea prin circu-lafie de apă sau de fifeiu a dopurilor de nisip formate în coloană; acidizarea (v. S.) zonei de strat din vecinătatea găurii de sondă, pentru mărirea permeabilităţii rocei; tratamentul termo-chimic al zonei de strat vecină cu gaura de sondă, şi al fundului sondei, pentru topirea hidrocarburilor solide; cimentările de fund, efectuata cu lingura (v.), pentru închiderea stratelor petrolifere cari au început să debiteze apă; instrumentaţia pentru scoaterea prăjinilor de pompare rupte; înlocuirea pompei de extracfie; etc. 4. Reparafie radicală a căii [KanHTaJibHbifi peMOHT nyTH; réparation radicale de la voie; gründliche Reparatur des Gleises; radical repairing of the track; vasúti pálya-általános javitás]. C. f.: Ansamblul lucrărilor executate cu ocaziunea reviziei generale a unei linii de cale ferată. Reparafia radicaiă cuprinde: înlocuirea traverselor uzate; înlocuirea materialului mărunt, uzat sau defectat; curăfirea, prin ciuruire, a balastului, şi completarea prismei de balast cu materialul nou; aducerea liniei cât mai aproape de traseul şi de nivelul ei inifial; aducerea dimensiunilor căii la cele ale unei linii noi (cu toleranfe mult mai strânse decât cele corespunzătoare unei reparafii curente). Reparafiile radicale se execută la intervale de 8---10 ani (în perioada 1 Apri-Iie*■ -30 Octomvrie). între două reparafii radicale, linia se menfine în bună stare, prin reparafii curente, cari pot cuprinde: înlocuirea şinelor cu defecte periculoase, pentru asigurarea circulafiei; eliminarea abaterilor peste toleranfele admise ia nivelul şi tiparul căii; repararea hopurilor pro-nunfate şi profilarea prismei de balast; etc. 5. Reparafie cu planificare rigidă: Sin. Repa-rafie standardizată. V. sub Reparafie, sistem de 6. Reparafie după revizie: Sin. Reparafie după examinare. V. sub Reparafie, sisfem de 7. Reparafie preventivă planificată: Sin. Reparafie periodică. V. sub reparafie, sistem de 8. Reparafiei, organizarea V. sub Reparafie, sistem de ». Repartifia greutăfii pe osii [pacnpe;ţeJie-HHe Harpy3KH no OCHM; répartition de la charge sur Ies essieux; Gewichtsverteilung auf den Rad-sătzen; load distribution on the set of wheels; kerékpár-súlyelosztás]. C. f.: Repartifia pe osii ‘a greutăfii unei locomotive conform condifiunilor de serviciu, determinate de caracteristicele căii şi de stabilitatea mersului. Condifiunile de serviciu de cari se fine seamă la proiectarea locomotivei sunt: greutatea pe fiecare osie să nu depăşească sarcina maximă admisă de linie; greutatea aderentă să fie uniform repartizată pe osiile cuplare; suspensiunea să fie astfel adaptată, încât să corespundă sarcinii care revine fiecărei osii. La proiectare (finând seamă de greutăfile totale transmise şinei de osii, după planul maşinii, şi de greutăfile pieselor nesuspendate) se calculează greutăfile suspendate ideale cari revin fiecărei osii şi greutăfile suspendate reale (calculate după dimensiunile de proiectare ale pieselor);, se verifică — prin calculul momentelor acestor forfe fafă de un plan de referinfă vertical, ales arbitrar — dacă verticalele centrelor ds greutate ale forfelor ideale şi reale coincid; se variază aşezarea unora dintre piesele locomotivei, pentru ca să se aducă la coincidenfa cele două verticale. — La montare sau la revizie, repartifia se face prin reglarea şuruburilor suspensoarelor, pe baza „cântăririi" locomotivei, (procedeu prin care se verifică apăsarea fiecărei osii pe şină). V. şi sub Cântărirea locomotivei şi sub Recântărirea locomotivei. 10. Repartifia portanfei din lungul anvergurii [pacnpeflejieHHe noA'teMHoö chjili; répartition de la portance, répartition de la sustentation; Verteilung des Auftriebs; distribution of the lift; felhajtóerő-elosztás]. Av.: Curba de variafie a portanfei 32 499 puterii active, care depinde numai de pozifia curbelor de reglare a regulatoarelor, se acfionează asupra acestora. Prin strângerea resortului regulatorului, alternatorul se încarcă, iar prin slăbirea lui, alternatorul se descarcă. Prin schimbarea sarcinii unui alternator care debitează pe o refea infinită nu se schimbă, practic, funcţionarea celorlalte alternatoare. Dacă numărul de agregate e limitat, schimbarea puterii unuia dintre ele aduce însă schimbarea repartifiei puterii şi pe celelalte — şi, deci, schimbarea frecvenfei (creşterea ei, la strângerea resortului regulatorului, şi micşorarea ei, la slăbirea lui). Curbele de reglare ale regulatoarelor trebue să fie cât mai asemănătoare, fiindcă altfel nu se poate folosi toată puterea alternatoarelor, unele funcţionând supraîncărcate, iar altele rămânând descărcate sau ajungând chiar în regimul de motor. — Problema celei mai economice repartiţii a sarcinii pe mai multe agregate e o problemă de z minim. Dacă = ^ Pk e puterea cerută în sistem k-\ z şi # = Bke consumul de energie corespunzător, *=1 acesta depinde de puterile Pk\ B — F (Plt P2“'PZ). Minimul acestei funcfiuni se determină prin metoda multiplicatorului lui Lagrange; el corespunde punctelor în cari creşterile relative bk = Q)Bk/$Pk ale mărimilor Bk ale centralelor sunt egale, cu con-difiunea ca curba creşterilor relative să urce cu sarcina sau să rămână constantă şi deci caracteristica de consum să aibă convexitatea în jos (cazul cădărilor). în cazul cuplării la refea a unui număr constant de agregale, repartifia sarcinii pe centrale şi agregate se face încărcând la plină sarcină agregatele cari au creşterea relativă minimă şi lăsând celelalte agregate să funcţioneze la sarcini cari reprezintă minimul tehnic admisibil pentru ele. i. Repartifie, coeficient de ~ [KoatjDcjDHiţHeHT pacnpe/ţeJieHHH; coefficient de répartition; Ver-teilungskoeffizient; répartition coefficient; elosztási tényező]. Sfat.: Raportul dintre coeficientul de rigiditate la capătul unei bare şi suma tuturor coeficienţilor de rigiditate ai barelor cari concură într'un nod: Pab CaB^.9m % Valoarea coeficientului de repartiţie depinde numai de elementele geometrice ale barei şi de modul de prindere a barei la capăt. Cu ajutorul coeficienţilor de repartifie, momentele neechilibrate, cari au tendinfa de a roti nodul uniu cadru, se pot distribui la barele cari concură în nod şi cari împiedecă rotirea nodului. Coeficienţii de repartifie sunt folosifi în calculele efectuate prin metoda aproximaţiilor succesive de rezolvare a Deformare prin forfe- cadrelorprin metoda deformatiilor. Sin. Coeficient de distribuţie (v. Coeficient de rigiditate). 2. coeficient de ~ [K03c]34)IÍIJHeHT pac-npe/ţeJieHHH; coefficient de répartition; Vertei-Iungskoeffizient; répartition number; elosztási tényező]. Chim. fiz.: Raportul concentraţiilor unei substanţe disolvate în două lichide nemiscibile, când este atins echilibrul. Valoarea coeficientului de repartiţie nu depinde de masele corpurilor în prezenţă, cât timp substanţa disolvată nu-şi schimbă starea moleculară prin disolvare în unul sau în ambii solventi. s. coeficient de ~ a lunecărilor [ko3(J)(|)H-qaeHT pacnpe^ejieHMH KacaTeJibHbix Hanpn-JK6HHH; coefficient de répartition des glissements; Verteilungskoeffizient der Gleifungen; distribution coefficient of slidings; csuszáselosztó tényező]: Mărime fără dimensiune, caracteristică secfiunii unei grinzi, cu ajutorul căreia se determină lunecarea specifică, presupunând că tensiunile tangenţiale t sunt uniform repartizate în secţiune. Mărimea se deduce din ecuaţia de egalitate a lucrului mecanic efectuat de forţele exterioare T la deplasarea cu d.y a punctelor lor de aplicaţie în direcţia lor (v. fig.): L^\T dj,=4r r d*' cu lucrul mecanic interior Lefectuat de tensiunile tangenţiale x (v. fig.): Li = \\^AV = \\ţâV=\\ţiAâx, unde y e lunecarea specifică, dx e elementul de arc al grinzii, d/l e elementul de arie al secfiunii, C e modulul de elasticitate transversală, iar dV e elementul de volum. în calcul trebue să se fină seamă de formula lui Juravschi: TS X“ ib' în care S e momentul static, în raport cu axa neutră, a părfii de secţiune dintre conturul exterior şi planul de lunecare considerat, b / \ e lăţimea secţiunii în dreptul planului de lunecare, iar / e momentul de inerţie al întregii secţiuni în raport cu axa neutră. Această formulă se deduce separând dintr'un element de bară, de lungi-medx(v.fig.)f cu ajutorul unui plan AAxBBlt paralel cu planul zOx care conţine axa neutră, un Deducerea formulei lui Juravschi. 32* 500 element de volum cuprins între conturul exterior şi acest plan. Pe o fafă a elementului izolat dx se exercită forfa axială Af=\ o dA, iar pe fafa Jabc opusă: N + dN — J(o + do)dA Rezultanta lor e dN= \ do dA. Celelalte tensiuni au proiecfii nule "A BC pe planul ABC. Pe fafa ABAlB1 se desvoltă o tensiune tangenfială z orientată în sensul — x, egală şi simetric dispusă, fafă de AB, cu tensiunea t de pe ABC. Considerând AB=b, şi presupunând că x se repartizează uniform pe lungimea b, forfa care se desvoltă e Cxdx. Fiindcă a = My/I, rezultă: do=(j) dM=^Tdx şi deci Ja I sau: bx = TS/I. Egalând lucrul mecanic exterior cu lucrul mecanic interior, rezultă: 1 ^ j 1 f T2S2 , A 1 2 T^x^2\-0^âX = -\¥j^ áÁáx, de unde deducem: _dy_____T f S2dA ’*~dx~GPi b2 De altă parte, lunecarea specifică y are expresiunea: *ţ — KTjGA. Deci T CS2dA_KT GI2 J b2 ~ GA' de unde rezultă următoarea expresiune a coeficientului de repartifie a lunecărilor: „ A C S?dA b2 ' care depinde deci de pătratul raportului S/b. Pentru secfiunea dreptunghiulară K = 6/5; pentru secfiunea circulară K = 32/27, iar pentru profilul dublu T, valoarea coeficientului K e cuprinsă între 2 şi 4. î. Repartitor [pacnpeAeJiHTeJlb; répartiteur; Verteiler; distributing frame; elosztó]. Tele.: Ansamblul de reglete repartitoare, fixate pe un cadru instalat în oficiile telegrafice, prin care se distribue liniile la diversele instalafii telegrafice. 2. ~ de sarcină electrică [pacnpeflejiHTejib 3JieKTpHHeCKOH Harpy3KH; répartiteur de charge électrique; elektrischer Lastverteiler; electric load distributor; elektromos terhelés-elosztó]. Elf.: Persoana câre dirijează punerea în producfie şi repartifia generală a puterii mai multor uzine cari lucrează în paralel. s. ~ telefonic [Tejie(J)4)OHHbiH paenpefle-JlHTeJIbHblH IHHT; répartiteur téléphonique; Fern-sprech-Verteiler; telephonic distribution frame; táv-beszélő-elosztó]. Tele.: Batiu de metal, la care ajung liniile exterioare sau cablurile interioare ale unei centrale telefonice, ale unui birou anex sau ale unsi instalafii telefonice —şi care permite schimbarea uşoară a conexiunilor dintre aceste linii cu ajutorul unor jartiere. Dacă ajung la repartitor, de o parte liniile exterioare cari intră în centrala telefonică, iar de altă parte extremităţile cablurilor interioare ale centralei, repartitorul se numeşte repartitor de intrare. Dacă repartitorul e interpus înire cel de intrare şi tabloul comutator manual sau organele centralei automate, salte interpus între două etaje de selecfiune, într'o centrală automată, el se numeşte repartitor intermediar. 4. Repartizor. Drum. V. Distribuitor. 5. Repasare JoTAeJiKa TKaHH; repassage; Repassieren; triníming; kikészítés]. Ind, fexf.: Operafiune prin care se revizuesc fesăturiîe pentru determinarea greşelilor, pentru corectarea unora dintre greşeli şi, mai ales,, pentru smulgerea cu penseta a fibrelor aderente cari sunt de altă coloare decât fondul pe care sunt prinse. Operafiunea se execută direct, sau se pot folosi mese inclinate, de cristal, dedesubtul cărora se găseşte o sursă luminoasă puternică, fesătură circulând deasupra cristalului, sub privirea repasatorului. 6. Repaus [IIOKOS; repos; Ruhe; rest; nyugalom]. Fiz.: Stare a unui corp în raport cu un alt corp sau cu un sistem de referinfă, în care distantele dintre punctele corpului considerat şi punctele corpului sau ale sistemului de referinfă nu variază cu timpul. 7. /V [oTAblX, nepepblB; repos; Ruhe; rest; nyugalom]. Gen.: Stare în care e întreruptă o anumită funcfiune sau activitate. a. ~ adânc [rjiyőoKHÜ n0K0H, 3HM0BKa; repos profond; tiefe Ruhe; deep rest; mély nyugalom]. Agr.: Prima fază din perioada de hibernare a pomilor, când pomii rămân în stare de nevegetare, oricari ar fi condifiunile exterioare, adică chiar dacă temperatura se ridică până la gradul cerut pentru desmugurire. 9. Repaus, cameră de ~ [naMepa OTAbixa; chambre de repos; Ruhekammer; resting chamber; segédkamra]. Cana/.; Dispozitiv pe refeaua de canalizare, format dintr'o porfiune lărgită de conductă, la conductele cari pe distanfă lungă nu au camere de vizitare, şi la conducte greu vizitabile şi cu înălfime mică (/7<1,50), în comunicafie directă cu atmosfera, pentru odihna personalului care controlează conducta (canalul). S?n. Cameră de refugiu şi Refugiu. 10. Repaus, frecare de V. Frecare de repaus. 11. Repedea, calcar de ~ [H3BecTHHK P.; calcaire de R.; R. Kalkstein; R. limestone; R. mészkő]. Geo/.: Calcar oolitic, fosilifer, desvol-tat tipic la Repedea (Jud, laşi). După fosilele pe cari le confine (Mactra podolica, Cardium irregu-lare, Cerithium disjunctum, Cerithium rubigino-sum) este repartizat la Sarmafianul mediu. 12. Repedea de câmp [noJieBOH JKyK; cicin- déle; Sandkăfer, Sandlaufkăfer; tieger beetle; homokbogár]. Biol.: Cicindela campestris L. 501 insectă prădătoare din ordinul Coleopterelor, familia Cicindelidelor. E o insectă cu lungimea de 9-"18 mm, de coloare verde, cu luciu slab metalic. Pe elitre prezintă pete mici, albe, câte cinci pe marginile laterale şi câte una pe discurile elitrelor şi pe abdomenul albastru. Trăieşte prin poieni, livez', în apropierea pădurilor. Repedea de câmp e o insectă folositoare, larvele şi adulţii hrănindu-se cu diferite insecte mici, cu viermi, etc., în majoritate dăunătoare culturilor agricole. î. Repedea de munte [ropubiH myK] cicindéle dé montagne; Gebirgssandkăfer; mountain tiger beetle; hegyi homokbogár]: Cicindela silvicola Dejean. E o insectă prădătoare cu lungimea de 13• ■ * 17 mm, care are corpul arămiu, cu reflexe metalice verzui. Pe elitre are diferite pete albe. Se găseşte frecvent în apropierea apelor, în locuri însorite, mai ales în zona antestepelor. 2. Repenf [nOJl3aK)mHH; rampant; kr’echend; repent, creeping; mászkáló]. Bot.: Calitatea une‘ plante ierboase de a avea un ţesut de susfinere pufin desvoltat, cu tulpine cari se târăsc pe pământ. Astfel de tulp'ne, cu o uşoară înrădăcinare la noduri, se numesc tulpine repente ş< pot fi întâlnite la unele plante cum sunt: trifoiul alb (Trifolium repens) sau piciorul cocoşului (Ranunculus repens). s. Reper [penep, Mapna; repere; Richtpunkt; guiding mark; vezérpont]. Gén.: 1. Obiect ales sau obiect plasat într'un loc, pentru a permite sau pentru a uşura orientarea. Sin. Punct de reper. — 2. Fiecare dintre semnele (linie, punct, perforatură, spin, etc.) trasate sau aşezate pe un obiect, sau pe un grup de obiecte cari trebue asamblate, pentru a permite măsurarea unei lungimi caracteristice pe acel obiect, sau pentru a permite recunoaşterea pieselor în contact sau pozifia lor relativă corectă la asamblare. 4. ~ [OTMeTKa, MapKa; repere, repaire; Merkzeichen; reference mark; mutatójel]. 3. Semn trasat sau marcă fixată pe un zid, pe lin element de construcfie, pe un făruş sau pe o bornă (de beton sau de metal), pentru a marca un punct fix al unei alinieri, al unui traseu, al unui nivel-ment, a! unei măsurători, etc. — 4. Bornă de lemn, de beton sau formată dintr'un cupon de şină, înf'ptă în pământ, pentru a marca un punct fix al unui traseu, al unui nivelment, al unei alinieri, măsurători, etc. Punctul matematic al reperului este indicat printr'un cuiu bătut în capul unui făruş de lemn, printr'o tijă metalică, un cuiu, un nit sau o plăcufă metalică înglobate în betonul bornei de beton şi al căror capăt superior rămâne vizibil la partea superioară a bornei, sau printr'un semn săpat sau vopsit pe capătul bornei. 5. ~ aeronautic [OTMeTKa B03Ayx0- IIJiaBaHHfl; repere aéronautique; Flugwegmarke; aeronautica! ground mark; repülési irányjel]. Nav. a.: Punct caracteristic pe sol, care-e indicat pe hartă şi fafă de care se poate determina pozifia unei aeronave în sbor. e. ~ de centraj [iţeHTpOBOHHblH 3H3K; repere de centrage; Bildmarke; centering mark; cen-trálási jel]. Fotgrm.: Fiecare dintre semnele imprimate pe marginile clişeului fotogrammetrie, necesare pentru centrarea clişeului în aparatele de exploatare fotogrammetrică. 7. ~ intermediar [npoMejKyTOHHbiH penep; repere intermédiaire; Zwischenmerkzeichen; intermediate reference mark; közbenső mutatójel]. Drum.: Reper care marchează un punct curent al unei curbe de cale ferată sau de şosea. Se aşază spre partea exterioară a curbei, la o anumită distanfă de marginea acesteia, şi pe el se însemnează nivelul căii ferate într'un punct al margini exterioare a curbei, situat în profilul transversal în care se găseşte reperul, şi distanfa dela reper până la acest punct. De regulă, reperele intermediare se aşază !a distanfa de 20 m unul de altul. 8. ~ principal [OCHOBHOH penep; repere principal; Hauptmerkzeichen; principal reference mark; fő-mutatóje!]. Drum.: Reper care marchează un punct principal al unei curbe de cale ferată sau de şosea, şi anume începutul curbe! de racordare (punctul de tangenfă din aliniament şi curba de racordare), începutul curbei în cerc (punctul de tangenfă dintre curba de racordare şi curba în arc de cerc) şi mijlocul curbei în arc de cerc. 9. Reper [penep, 3HaK; repere; Festpunkt; fixed ground point; alappont, vezérpont, jelpont, fixpont]. 5. Topog., Geod.: Punct determinat prin coordonatele sale fafă de un sistem de râferinfă dat şi materializat pe teren printr'o construcfie adecvată: bornă de beton cu bulon metalic, bară sau făruş metalic, făruş sau par de lemn, piatră cioplită paralelepipedică incrustată pe fafa mică superioară, etc.; rolul acestei construcfii suprapuse e de a repera şi a sprijini o măsurătoare sau o ridicare (v.) topografică, geodezică, n vel-metrică, etc. 10. ~ altimetric [BbicOTHbift penep; repere altimétrique; Nivellierfestpunkt; levelling fixed po:nt; szintezési alappont]: Reper pr n care se determină şi se fixează pe teren punctul care aparfine unei ridicări nivelmetrice. 11. ~ cadastral [KaAaCTpoBblH penep; repere cadastral; Katasterfestpunkt; cadastral fixed point; kataszteri alappont]: Reper topografic (v.) prin care se fixează şi se determină limitele zonelor de cultură agricolă, forest eră, etc., cum şi limitele suprafefelor de folosinţă a terenurilor, etc. 12. ~ de coastă [noőepetfCHbiö penep; repere de cőte; Küstenfestpunkt; coast fixed point; parti alappont]: Reper topografic (v.), geodezic construcţii adecvate (pilaştri de beton, de lemn, (v.) sau nivelmetric (v.), folosit pentru a determina, prin coordonate, şi a materializa, prin borne în blocuri de beton armat, etc.), traseul de coastă care desparte uscatul de apă (lac, mare, ocean). 13. ~ de nivelment. V. Nivelment, reper de 14. ~ de nivelment fundamental [penep oc-HQBHOro HHBejlHpOBaHHH; repere de n velle- 502 mentfondamenta!; Prázisionsnivellementsfestpunkt; primary ievelTng fixed point; szintezési fö-alap-pont]: Reper care serveşte la fixarea şi la determinarea pe teren a unui punct care aparfine n'vel-mentu'ui fundamental (v.). Reperele de nivelment fundamental sunt situate !a 3-*-5 km unul de altul şi sunt constituite din beton. î. Reper de nivelment minier [panep py/ţHHH-Horo HHBeJIHpOBaHHfl; repere de niveilement minier; Grubenniveliementsfestpunkt; mine levél-Img fixed point; bányaszintezési alappont]: Reper care serveşte la fixarea şi la determinarea pe traseul unei galerii a unui punct care aparfine unui nivelment minier sau subteran (tunel, metropolitan, étc.). 2. ~ de nivelment principal [penep ochob-Horo HHBeJIHpOBaHHiî; repere de niveilement principal; Hauptnivellementsfestpunkt; precision levelling fixed po!nt; szintezési elsőrendű alappont]: Reper care serveşte la fixarea şi la determinarea pe teren a unui punct care aparfine unui nivelment de precizie. s. ~ de nivelment secundar [penep btophh-Horo HHBejlHposaHHH; repere de niveilement secondaire; Erganzungsnivellementsfestpunkt; se-condary levelling fixed point; szintezési másodrendű alappont]: Reper care serveşte !a fixarea şi la determinarea pe teren a unui punct care aparfine unui nivelment secundar sau complementar. Reperele de nivelment secundar sunt situate la 200-"800 m unul de altul (în zona oraşelor şi a centrelor populate, la 200--400 m unul de altul, iar în zonele libere şi neaccidentate, la 400-"800m) şi au ó construcfie paralelepipedică, cu laturi de cca 0,20X0,20X0,80 m. Sin. Reper de nivelment complementar. 4. ~ de nivelment tehnic [peaep TexHH-qeCKOro HHBeJIHpOBaHHtf; repere de nivelle-ment technique; technischer Nivellementsfest-punkt; technical levelling fixed point; technikai szintezési alappont]: Reper care serveşte la fixarea şi la determinarea pe teren a unui punct care aparfine unui nivelment tehnic (v.). 5. ~ de triangulafie [TpHaHryjifliţHOHHbm penep; repere de triangulation; Triangulierungs-festpunkt; fixed point of triangulation; háromszögelési alappont]: Reper care serveşte la determinarea şi la fixarea pe teren a unui punct care aparfine unei triangulafii (v.). 6., ~ de triangulafie fundamentală [penep OCHOBHOH TpHaHryJlHlţHH; repere de friangula-tion fondamentale; geodátischer Festpunkt der Haupttriangulierung; geodetic fixed point of main triangulation; háromszögelési alappont]: Reper geodezic (v.), care serveşte Ia determinarea şi la fixarea pe teren a unui punct care aparfine unei triangulafii fundamentale (v.). 7. ~ de triangulafie inferioară [penep hhhî-Heft TpHaHryJIfliţHH; repere de triangulation inférieure; geodátischer Festpunkt der Kleintnan-gul erung; geodetic fixed point of inferior triangulation; alsorendű háromszögelési alappont]: Reper geodezic (v.), care serveşte la determina- rea şi la fixarea pe teren a unui punct care aparfine unei triangulafii de ordinul IV, V sau VI (v.). 8. ~ de triangulafie primordială [penep rjiaBHOH TpHaHryjlfllţHH; repere de triangulation primordiale; geodátischer Festpunkt der Haupttriangulierung für Gradmessung; geodetic fixed point of primordial triangulation; elsőrendű háromszögelési alappont]: Reper geodezic (v.), ^ care serveşte la determinarea şi la fixarea pe teren a unu< punct care aparfine unei triangulafii primordiale (v.), prin care se măsoară arcele de meridian şi arcele de paralel ale Pământului. Reperele sunt materializate printr'o construcfie masivă (bloc de beton armat) şi sunt situate la cca 60 km unul de altul (distanfa medie). p. /v/ de triangulafie superioară [penep Bbie-Ineil TpHaHryjlHIţHH; repere de triangulation supérieure; geodátischer Festpunkt der Grofjtrian-gulierung; geodetic fixed point of superior triangulation; felsörendü háromszögelési alappont]: Reper geodezic (v.), care serveşte la determinarea şi la fixarea pe teren a unui punct care aparfine unei triangulafii geodezice superioare. Reperele sunt situate la distanfe între 10 şi 60 km unul de altul. io. geodezic. V. sub Geodezic, reper u. ~ kilometric [KHJlOMeTpOBblă 3HaK; repere kilométrique; Kilometerfestpunkt, Kilometer-stein; kilometer fixed point; kilométerkő]: Reper sau bornă de piatră, de beton, etc., cari servesc la marcarea distanfelor, din kilometru în kilometru, de-a-lungul unei căi de comunicafie, al unui canal, al unui râu, etc. Sin. Bornă kilometrică. 12. ~ nivelmetric [HHBeJiHpHaa OTMeTKa; repere nivelíemétrique; Nivellierfestpunkt; levelling fixed point; szintezési alappont]: Reper care serveşte la determinarea şi la fixarea pe teren a punctelor caracteristice cari aparfin traseului unui poligon de nivelment terestru. 13. ~ planimetric [nJiaHHMeTpHnecKâH OTMeTKa; repere píanimétrique; planimetrischer Festpunkt; planimetric fixed point; planimétriai alappont]: Reper sau bornă cari servesc la determinarea şi ia fixarea pe teren a punctelor caracteristice cari aparfin unei refele de poligoane planimetrice pe cari se sprijine o ridicare topografică sau cadastrală. 14. ~ optic [onTHHecKan Mapna; repere optique; optischer Mefjpunkt; optical measurng point; optikai méröpont]: Marcă sau indice cari servesc la reperarea şi la determinarea poztfiei unui punct-imagine proiectat de două fotograme conjugate. îs. ~ stereoscopic [cTepeocKonH^ecKaa Map-Ka; repere stéréoscopique; stereoskopischer Mefj-punkt, Raummarke; space-mark, spatial-mark; sztereoszkopiai méröpont]: Indice stereoscopic, care serveşte la reperarea şi la determinarea pozi-fiei spafiale a punctelor-imag’ni cari aparfin unui stereomodel (v.), pe care se efectuează măsurători în stereofotogrammetrie (v.). ie. ~ topografic [Tonorpa^HnecKHÖ penep; repere topographique; topographischer Festpunkt; topographic fixed point; topográfiai alappont, talajméréstani alappont]: Reper care serveşte la determinarea şi la fixarea pe teren a punctelor caracteristice ale unei ridicări topografice (v.), asupra unei zone terestre de mică întindere, în care elementele referitoare la curbura Pământului nu sunt introduse în calcule şi în măsurători. î. Reper trigonometric [TparOHOMeTpHHec-KHH penep; repere trigonométrique; trigonome-trischer Festpunkt; trigonometric fixed point; trigonometriai alappont]: Reper care serveşte la determinarea şi la fixarea pe teren a punctelor geodezice sau topografice calculate prin metode trigonometrice sau cari aparfin unei triangulafii (v.). 2. ~ zero [HyJieBOH penep; repere zéró, repere d'origine; Nullpunkt; zero point; nullpont]: Reper care serveşte ca origine sau ca bază şi fa(ă de care sunt raportate celelalte repere ale unei ridicări topografice, geodezice, nivelmetrice sau fotogrammetrice. s. Reper, sistem de Sin. Sistem de referinfă geometric, sau geometric şi de timp. 4. Reperare [onpefleJieHHe MecTOHaxojK-fleHHfl; repérage; Aufstellung von Merkzeichen; setting up of marks; alapponi-felállitás]. Gen.: 1. Operafiunea de stabilire a pozifiei unui punct fix sau mobil, în raport cu un sistem de referinfă (de ex. reperarea unui avion în raport cu ma multe puncte de ascultare). — 2. Operafiunea de alegere şi, eventual, de marcare a unor repere pe un teren (de ex. alegerea unor puncte de orientare pe un drum parcurs) sau pe un obiect (de ex. marcarea unor perechi de repere pe o epru-vetă de încercare la întindere). — 3. Operafiunea de marcare sau de montare a unor repere pe două piese cari trebue asamblate, fie pentru a recunoaşte porfiunile cari ajung în contact, fie pentru a asigura pozifia lor relativă exactă, după asamblare. s. Reperare [oőo3HaneHHe; repérage; Bezeich-nung; designation; megjelölés]. 4: Operafiunea pr4n care se asociază numere diferitelor mărimi fizice date şi de aceeaşi natură, când nu e satisfăcută condifiunea principală de măsurare indicată sub Dimensiune (v.). 6. Reperarea curbelor [Ha^epTaHHe KpHBbix; repérage des courbes; Kurvenmarkung; curve marking; ivkitüzés]. Drum.: Operafiunea de trasare pe teren a pozifiei curbelor unui traseu de cale ferată sau de şosea, prin repere principale şi intermediare, aşezate în afara terasamentului, în partea din spre exteriorul curbei. 7. ~ pichetajului [onpeAeJieime nHKeTaîKa; repérage du piquetage; Markung der Absteckung; marking of the staking; kitűzésjelzés]. Drum.: Operafiunea de marcare a pozifiei profilurilor transversale din proiect ale unui traseu de cale ferată sau de şosea, prin repere aşezate în afara limitelor terasamentelor. După terminarea lucrărilor de terasament, reperarea se reface, mutându-se reperele pe marginea platformei căii. 8. Repetarea comenzii [noBTopeime AHCTaH-iţHOHHoro ynpaBJieHHH; répétition de la com- 503 mande; Betătigungswiederholung, Betătigungs-übertragung; repeating of the operating order; vezérlésmásolás]. Tehn.: Retransmiterea (reproducerea) automată, la distanfă, a unei comenzi, dela un post de comandă la locul de acfionare. Comanda se efectuează, în general, la postul de comandă, se amplifică sau nu printr'un dispozitiv de amplificare (de obiceiu cu o amplidină) şi se transmite la un servomotor printr'un montaj potenfio-metric în pantă sau printr'un montaj de rezistenfe variabile, — şi care reproduce, la locul de acfionare, indicafiile comenzii. al unei nave. (Schemă de funcfionare). Uc) tensiune constantă; lm) curent în servomotor; M) servomotor de acfionare a cârmei şi a rezistenfei (R2); E) amplificator; K) mecanismul cârmei; Rt) rezistenfă de reglare preliminară, la puntea de comandă; R2) rezistenfă la mecanismul de acfionare a cârmei; a) înfăşurare de excitafie; b) înfăşurare de compensare (de limitare). Repetarea comenzii se aplică: la liniile automate de prelucrare; la nave, pentru comanda mecanismului de cârmă (v. fig.); la locomotive Diesel-electrice, pentru repetarea comenzilor executate de mecanic Ia regulatorul locomotivei, la motorul Diesel, etc. 0. ~ semnalelor* [noBTopetme CHmaJiOB; répétition des signaux; Signalenwiederholung; signal repeating; jelzésmásolás]. Tehn.: Transmiterea (reproducerea) la distanfă a indicaţiilor unui semnal. Repetarea se efectuează dela locul unde se produc indicafiile semnalului (de obiceiu, semnale optice), la locul unde se recepfionează aceste indicafii, prin contacte mecanice, prin contacte electrice, prin sisteme cu inducfie, fotoelectric, electronic, etc. Ea poate fi continuă sau intermitentă, după cum se repetă numai anumite semnale sau întreaga situafie din sistemul tehnic considerat. Uneori, instaiafiile de repetare sunt conjugate cu comanda automată a instalafiei influenfate de indicafiile semnalului. E folosită la liniile automate de prelucrare, pentru semnalizarea comenzilor, în semnalizarea feroviară, etc. 10. ~ semnalelor pe locomotivă [nOBTOpeHHe CHrHaJiOB Ha nap0B03e; répétition des signaux sur la locomotive; Lokomotivbeeinflussung, Signalenwiederholung auf der Lokomotive; signal repeafing on the locomotive; jelzésmásolás a mozdonyon]. C.f.: Repetarea autom ată, pe locomotiva în mers, a indicaţiilor unui semnal fix de cale (protecfiunea circulaţiei). Semnalul se repetă pe locomotivă în momentul trecerii prin dreptul semnalului, repetarea indicaţiilor făcându-se, fie 504 printr'o acfiune optică sau acustica, fie prin amorsarea unei comenzi automate C3re, prin reproducerea indicaţiilor semnalului de cale, acfionează asupra regimului de mers al locomotivei. Repetarea semnalelor se efectuează după două sisteme: intermitent (discontinuu) şi continuu. în sistemul intermitent, legătura dintre locomotivă şi semnalele de pe cale nu e permanentă; aparatele de repetare a semnalelor declanşează fugitiv un semnal acustic sau optic, în urma re-cepfionării unei impulsii la trecerea pe lângă semnal. în sistemul intermitent, toate aparatele de repetare a semnalelor au un organ de cale care, la trecerea în dreptul semnalului, acfionează asupra organelor de pe locomotivă. Aparatele de repetare în sistem intermitent pot fi cu contact mecanic, cu contact electric, cu inducfie, cu acfiunefotoelectrică. — Aparatelecu contact mecanic sunt înzestrate cu o pedală mobilă care, fiind în pozifie ridicată când semnalul e închis, atinge un declanşator (piesă pendulară) de pe cadrul locomotivei, care amorsează sistemul de repetare a semnalelor pe locomoHvă. Prezintă desavantajul că îngreunează manevrarea semnalelor şi nu poate fi aplicat decât la vitese relativ mici (sub 80 km/h). — Aparatele cu contact electric au un dispozitiv de contact montat în cale, numit „crocodil" (v.). Ele pot da indicafie de semnal închis, prin emisiune de curent (crocodilul are polaritatea plus, când semnalul e închis, pe oprire, şi polaritatea minus, când semnalul e pe liber), sau indicafie de semnal închis, prin lipsă de curent (crocodilul e sub tensiune, când semnalul e pe liber, — şi nu are tensiune, când semnalul e închis). — Aparatele cu inducfie sunt constituite dintr'un electromagnet pe locomotivă şi dintr'un electromagnet pe cale (v. fig.). Circuitul electro- Instalafie de repefare a semnalelor pe locomotivă, prin aparate cu inducfie. 1) vitesometru înregistrator; 2) gener_for electric; 3) cutia aparatelor electrice; 4) întreruptor electric; 5) electromagnet pe locomotivă. magnetului de pe locomotivă e parcurs de curent alternativ, iar bobina şi condensatorul din circuit sunt acordate pe o anumită frecvenfă. Electro-magnetul de cale e aşezat în dreptul semnalului, fără a fi legat la o sursă de curent, bobina şi condensatorul lui fiind acordate p© aceeaşi frecvenfă ca şi circuitul electromagnetului de locomotivă. Eledromagnetul de pe locomotivă, trecând pe deasupra celui de cale, induce în circuitul lui o tensiune electromotoare; circuitu! e parcurs de un curent care produce, la rândul său, un flux magnetic în elementul de cale. Acesta induce în înfăşurarea electromagnetului de pe locomotivă o tensiune electromotoare, datorită căreia impedanfa circuitului de pe locomotivă creşte, şi deci curentul din acest circuit scade. în mod normal, trece prin releu un curent de aproximativ 1 A. La trecerea locomotivei prin dreptul unui semnal pe liber, intens'tatea curentului care trece prin releu scade pufin, însă releul nu se desexcită. La trecerea prin dreptul unui semnal închis, valoarea curentului scade sub valoarea curentului de desexcitare al releului, şi releul liberează armatura. Desexcitarea releului p ovoacă acfiunea dorită, adică repetarea semnalelor şi, uneori, şi acfionarea frânelor, prin închiderea unui circuit de curent continuu (v. fig ). Pentru ca întrefierul impus de Instalafie de repetare a semnalelorpe locomotivă, prin aparate cu inducfia (schemă de funcfionare). 1) generator de curent alternativ; 2) generafor de curent continuu; 3) circuit c'e curent continuu; 4) întreruptor temporizat; 5) releu secundar (de întrerupere); 6) contactoare; 7) electromagnet; 8) relsu principal; 9) condensator; 10) electromagnet de cale; 11) electromagnet de locomolivă; 12) circuit de curent alternativ. gabarit să fie traversat cu uşurinfă, se folosesc curenfi de înaltă frecvenfă (500, 1000, 2000 Hz), Pentru a obfine mai multe indicafii (de ex. în dreptul semnalului prevesfitor, în dreptul semnalului principal), se folosesc fie mai multe elemente, fie un element în care se trimit curenfi de frecvenfe diferite, cari apoi sunt selecf'onafi prin circuite acordate. Pe baza acestui principiu s'au realizat, în U.R.S.S., instaiafiile de repefare şi frânare automată numite autostopuri cu acfiune intermitentă. Sursa de curent e generatorul locomotivei, iar ca generator de frecvenfă se foloseşte un generafor cu lămpi electronice. Elementul de cale e acordat (e în rezonanfă) cu elementul de pe locomotivă, obfinându-se astfel, mai sigur, desexcitarea releului la vitese mari. — Aparatele cu acfiune fotoelectrică sunt formate dintr'un circuit electric cu celulă cu seleniu şi dintr'o sursă de lumină, ambele montate pe locomotivă, şi dintr'un sistem cu oglinzi, montat pe semnal. Razele emise de sursa luminoasă sunt reflectate de oglinzi. Pozifia oglinzilor variază după pozifia semna'ului, care determină deci direcfia de reflexiune. După cum razele reflectate cad sau nu cad pe celula cu seleniu, circuitul se închide şi comandă un sistem de acfionare a frâne trenului, sau rămâne deschis. în sistemul continuu (v. fig.) se frece prin bobinele aşezate pe locomotivă, deasupra şinelor, 505 curentul indus de un curent care circulă în permanentă în şine, în faja locomotivei. Astfel se reproduce în mod permanent starea de ocupare sau de Instalaţia de repetarea semnalelor pe locomotivă (sistem continuu). 1) bobină de inducfie; 2) turbogenerator; 3) amplificator; 4) releuri de codificare; 5) valvă de frânare şi fluier; 6) semnal în cinci colori în cabina mecanicului; a) verde; b) portocaliu; c) roşu; d) portocaliu-roşu; e) alb-albasfru. neocupare a liniei în fafa locomotivei. Curentul alternativ al circuitului de cale, sau un curent alter-nat’v special lansat când trenul a ocupat secfiunea, sunt întrerupte în cadenfă variabilă, după natura in-dicafiei care urmează să fie transmisă pe iocomotivă Lipsa curentului în bobine corespunde colorii roşii („opreşte"). Curentul codat, indus în receptorul de pe locomotivă, e amplificat prin tuburi electronice, al căror circuit anodic e alimentat de un grup generator montat pe locomotivă. Curentul astfel amplificai alimentează un releu, a cărui armatură bate în cadenfa curentului codat primit. Bătăile acesteia sunt folosite pentru a produce un curent alternat, vibrat în cadenfa codului original. Acest curent vibrat e trimis în filtre acordate pentru diferite cadenţe prevăzute pentru curentul codat. Selecfiunea se face prin aceste fiitre. Curentul astfel selectat e redresat, pentru a alimenta releul care comandă aprinderea becurilor cari corespund curentului emis de instalafia din cale. în U.R.S.S. a luat o mare desvoltare semnalizarea continuă pe locomotivă, pe principiul arătat mai sus, pe baza căruia Institutul de Cercetări al Căilor ferate din U.R.S.S. a conceput instalafii cari asigură următorul program de funcfionare: aparifia pe locomotivă a colorii de semnal, conform codului recepfionat; aparifia luminii roşii pe locomotivă, în lipsa curentului codai sau în cazul curentului alternativ neîntrerupt; aparifia luminii albe, când locomotiva a depăşit un semnal pe liber, iar sectorul nu e prevăzut cu cod; acfionarea electro-valvei fluierului, la schimbarea indicaţiilor, în indicafii mai restrictive; interzicerea schimbării indicaţiei de pe locomotivă, când un ciclu de cod e perturbat, sau când întreruperea codului e mai mare decât 1,5 s ; interzicerea indicafiilor de liber, când codul are mai mult decât trei serii; interzicerea apariţiei de indicafii mai pufin restric- tive, în caz de rupere a firelor, de restabilire a contactelor, de neacfionare a releurilor sau de dereglare a lor. Instalafia de repetare a semnalelor pe locomotivă e completată cu un dispozitiv de comandă automată a trenului, adică fie cu un mecanism de oprire automată a trenului, prin strângerea frânelor până la oprirea completă a trenului, fie cu un mecanism cu reglare automată a vitesei, frânele fiind strânse, când vitesa trenului depăşeşte o anumită limită stabilită, şi rămânând strânse până când această vitesă se reduce la o valoare determinată dinainte. Instalafia intră în funcfiune, dacă mecanicul nu răspunde sau răspunde cu întârziere ia ordinul unui semnai de oprire. în cazul opririi automate, oprirea trenului se produce fără intervenfia manuală a mecanicului, după care aparatele pot fi aduse manual în poziţia normală, pentru a permite trenului să-şi continue mersul. Pentru ca vigilenfa mecanicului să nu fie micşorată din cauza instalaf iilor de repetare a semnalelor, se montează pe locomotivă un buton de vigilenfă, pe care mecanicul trebue să apese când a observat semnalul. Apăsarea pe butonul de vigilenfă se înregistrează pe banda viteso-metrujui. î. Repetitor de busolă girostafică [yKa3aTe;ib JKHponOJiyKOMnaca; répétiteur de boussole gyrostatique; Tochterkompafj; gyrocompass re-peater; girostatikus iránytű-másoló]: Roză de busolă, comandată la distanfă de busola girostatică, prin intermediul unui circuit electric. 2. Repetitor de impulsii telefonice [ycHJiHTeJib TeJiecjDOHHbix HMíiyJIbCHH; répétiteur d'impulsi-ons téléphoniques; Fernsprech-lmpulsübertrager; repeater of telephonic impulses; távbeszélő-impulzus-másoíószerkezet]. Telc.: Sistem care serveşte, în telefonia automată, la recepfia impulsiilor provenite dintr'un circuit şi la retransmiterea impulsiilor corespunzătoare pe un alt circuit. 3. Repetor [ycHJiHTeJib; répéteur; Fernsprech-verstărker; telephone repeater; másolószerkezet]. Tele.: Ansamblu constituit din unul sau din mai multe amplificatoare şi din dispozitivele corespunzătoare, care compensează atenuarea unui circuit telefonic. 4. ~ intermediar [npoMetfiyTOqHbiH ycHJiH-TeJIb; répéteur intermédiaire; Zwischenverstârker; intermediate repeater; közbenső másolószerkezet]: Repetor instalat într'un punct oarecare al liniei, destinat să compenseze atenuarea secţiunilor ^de linie adiacente. 5. ~ telefonic vocal [3ByK0B0H TeJiecjpOH-HblÜ yCHJIHTeJIb; répéteur téléphonique vocal; mündficher Fernsprechverstărker; vocal telephone repeater; heng-másolószerkezet]: Instalaţie constituită din două amplificatoare şi din dispozitive auxiliare, folosită în telefonia bilaterală la mare distanţă,-pentru a compensa atenuarea circuitului telefonic în care funcţionează. Dispozitivele auxiliare servesc la asigurarea transmisiunii vorbirii şi I a apelului, 506 Pentru liniile telefonice a căror lungime nu depăşeşte 200 km, se instalează circuite aeriene sau în cablu, cu două conductoare cari folosesc repetoare vocale pe două fire. Separarea celor două sensuri de transmisiune se face, în acest caz, cu ajutorul a două transformatoare diferenţiale, montate la intrarea şi la ieşirea repetorului. Distanfa dintre două repetoare vocale pe două fire e de 200 km, pentru circuitele aeriene, şi de 60 km, pentru cele pupinizate în cablu. Funcfionarea multor repetoare pe două fire, montate în cascadă, e instabilă din cauza reac-fiunilor pe cari le favorizează transformatoarele diferenfiale. De aceea, în telefonia la mare distanfă se foloseşte transmisiunea pe patru fire, adică separarea pe tot parcursul liniei telefonice a celor două sensuri de transmisiune. în aceste circuite se folosesc repetoare vocale pe patru fire, cuprinzând două amplificatoare (câte unul pentru fiecare sens), cari nu sunt cuplate prin transformatoare diferenfiale. Dispozitivele de cuplaj pentru trecerea dela patru fire la două fire se montează numai la capetele liniei. Un repetor vocal telefonic trebue să aibă o amplificare suficientă pentru a compensa atenuarea liniei telefonice, să amplifice o bandă de frecvenfe suficient de largă pentru o inteligibilitate normală a convorbirii, să nu introducă distorsiuni lineare sau nelineare, să aibă funcfionare stabilă, adică fără amorsare de oscilafii şi să-şi păstreze caracteristicele de funcfionare, chiar pentru un regim de funcfionare permanentă. î. Repetor terminal [KOHiţeBOH Tejie<|)OHHbiH yCHJIHTeJIb; répéteur terminal; Endverstărker; terminal repeater; vég-másolószerkezet]: Repetor instalat la capetele unei linii telefonice interurbane, pentru a ridica nivelul de intrare al repetoarelor intermediare, fafă de sgomotul liniei, fără a le mări câştigul. •2. Repeziciune: Sin. Vitesă (v.). 3. Repicaj: Sin. Repicare (v.). 4. Repicare [nepeeattmBaHHe; repiquage, transplantation; Verschulung; lining out; palántázás]. 1. Agr.: Operafiunea de transplantare sau de răsădire a plantelor foarte tinere, proveni'e din sămânfă, dintr'un spafiu limitat (ghivece, lădife, răsadnife) într'un loc mai larg, pentru a mări distanfa dintre plante şi a permite o desvoltare mai viguroasă a lor. — 2. Biol.: Trecerea sau reînsămân-farea microorganismelor (bacterii, actinomicete, ciuperci, etc.) dintr'un vas de cultură într'un alt vas de cultură, care confine acelaşi mediu sau un mediu diferit. Trecerea se face, fie pentru a obfine culturi pure, prin izolarea unei singure specii, fie pentru a reîmprospăta o cultură veche, fie pentru a studia comportarea microorganismelor pe diferite medii nutritive, etc. Repicări se fac şi în operafiunile de preparare a vaccinurilor sau a auto-vaccinurilor. Repicările de bacterii, actinomicete, ciuperci, etc. se fac, fie cu ajutorul unei anse, fie cu un ac ascufit, sterilizat, de platină sau de un alt metal care rezistă ia flacără. Repicările se fac, fie direct, prin trecerea unei foarte mici por- fiuni din cultura veche pe mediul cel nou, fie prin prepararea unei suspensii diluate din cultura care urmează să fie repicată — şi prin răspândirea ei pe suprafafa mediului. însămânfarea unei culturi se face, fie în striuri, fie în zig-zag, fie în punct, fie prin răspândire pe întreaga suprafafă a mediului, cu ajutorul unei pipete sterile. 5. Replică [penJiHKa; réplique; Replik; replica; replika]. Arh.: Operă de artă identică cu originalul şi care, spre deosebire de copie, provine din aceeaşi epocă. 6. Repopularea apelor [nycKaime moJiOAHAJifl pa3B0#a pblőbi; empoissonement des eaux; Bese-tzung derGewăsser mitFischbrut; stockingof rivers; vizek benépesítése]. Pisc..* Operaţiunea de lansare a puietului de peşte în apele secătuite de anumite specii de peşti. Apele cari au mai mare nevoie să fie repopulate sunt cele de munte. Se folosesc, fie puiefi de 3--*4 luni, fie ouă embrionate (la cari se văd ochii viitoarelor alevine). Primul caz se foloseşte la repopularea cu salmonide a apelor de munte, dar şi cu ciprinide, a celor de şes. Repopularea cu ouă embrionate se practică mai ales la şalău. Alevinele de păstrăv sunt transportate în bidoane de tablă de zinc, cari au, la înălfimea de 3 cm dela fund, — un al doilea fund, de sârmă împletită, deasupra căruia stă puietul. Spafiul dintre cele două funduri comunică cu exteriorul printr'o feavă verticală, prin care — aplecând bidonul, — curge apa murdară de sub sită. în gâtul bidonului pătrunde un dispozitiv găurit, care se umple cu ghiafă, acoperită cu muşchi; se menfine astfel în interior o temperatură de 2-”3°, la care puietul suportă bine transporturi lungi. Bidonul se umple numai pe trei sferturi cu apă. La locul de lansare se egalizează temperatura apei din bidon cu cea a râului respectiv; apoi se devarsă puietul în râu, în puncte suficient distanfate, lansând numărul de alevine indicat de formula de lansare. Ciprinidele, mai pufin pretenfioase în privinfa. oxigenului, pot fi 'transportate în butoaie, tipul cel mai recomandabil fiind cel oval, care, balan-sându-se în timpul transportului (în camion, vagon, etc.), asigură automat aerarea apei. Ouăle de şalău embrionate se pun în bălfile de repopulat împreună cu crengile cari Ie servesc drept suport. Se aşază închise în coşuri de răchită, prin ochiurile cărora puii ies singuri, după ecloziune. 7. Report fofolitografic [(jpOTOJiHTorpacjDH-qeCKHH nepeHOC; report photolithographique; photolithographischer Umdruck; photolithographic transfer; fotolitografikus átnyomtatás]. Arte gr.: Metodă de obfinere a unor originale lineare pentru litografie, care consistă în copierea negativului unui original pe o foaie de hârtie sensibilă, cu ajutorul căreia, după developare, se face un transport pe piatra litografică, prin intermediul cernelii de transport. 8. Repressuring. V. sub Extracfie de fifeiu prin metode de recuperare secundară. #. Reprezentare [0T0őpa;KeHHe, H30őpa-HCeHHe; représentation; Abbildung; representation; 507 leképezés, vetület]. Maf.: Corespondentă înfre elementele a două multimi, în care elementele unei mulfimi (ale mulţimii care reprezintă) servesc drept semne penfru elementele corespunzătoare ale celeilalte (ale mulţimii reprezentate). — Dacă se proiectează paralel punctele unui plan pe un al doilea plan, punctele-proiecţie ale acestuia reprezintă punctele proiectate ale primului plan; s'a realizat astfel o reprezentare punct cu punct a primului plan pe cel de-al doilea. Se obfine o altă reprezentare punct cu punct a primului plan pe cel de-al doilea dacă se foloseşte proiecfia centrală. Proiecţiile pot fi folosite şi pentru a reprezenta o suprafaţă pe o a doua. Cu ajutorul proiecfiei centrale, dintr'un punct al unei sfere, pe planul tangent la sferă în antipodul centrului de proiecţie, se obţine reprezentarea stereogrăfică a sferei (excluziv centrul de proiecţie), pe acel plan. Cu ajutorul unei unităfi de măsură, al unui punct origine şi al unui sens pozitiv, se pot reprezenta punclele unei drepte pe şirul numerelor reale (abscisele punctelor în raport cu originea şi cu sensul pozitiv de pe dreaptă). Cu ajutorul unui sistem de coordonate şi al unor unităţi de măsură se realizează reprezentarea punctelor spaţiului pe mulţimea ale cărei elemente sunt câte trei numere reale ordonate (coordonatele x, y şi z); etc. Reprezentarea se numeşte biunivocă, uni-plurivocă, respectiv pluri-univocă, după cum relaţia (v.) de corespondenţă dintre elementele reprezentate şi elementele cari le reprezintă e biunivocă, uni-plurivocă, respectiv pluri-univocă. O reprezentare punct cu punct a unei suprafeţe pe o altă suprafaţă se numeşte isometrică, dacă ariile porţiunilor de suprafeţe din interiorul unor linii închise corespunzătoare de pe cele două suprafefe au arii egale; reprezentarea se numeşte conformă, dacă unghiurile de intersecfiune ale curbelor corespunzătoare ale celor două suprafefe sunt egale; etc. î. Reprezentare conformă [K0H(|)0pMH0e H30-ŐpaJKeHHe; représentation conforme; konforme Abbildung; conformai representation; konform leképezés, szögtartó vetület]: Reprezentare a punctelor unei suprafefe pe punctele unei alte suprafefe, astfel încât curbele cari se găsesc pe cele două suprafefe şi sunt determinate de puncte corespondente se intersectează sub unghiuri egale pe cele două suprafefe. în analiza câmpurilor de vectori laplaciene plane, cari intervin adesea în Fizică şi în Tehnică, prezintă un interes deosebit reprezentarea conformă a unui plan pe un al doilea plan. Această reprezentare conformă poate fi obfinută cu ajutorul funcţiunilor analitice w de variabilă complexă z = x + iy, unde i = V — 1: w-w (z) = u (x,y)-f iv (x, y). în acest caz se folosesc în cele două plane două sisteme de coordonate ortogonale şi se asociază valorilor w punctele din primul plan cari au abscisa u şi ordonata v, iar valorilor Z, punctele din cel de-al doilea plan cari au abscisa x şi ordonata y. în adevăr, pentru ca funcfiunea w = w(z) să fie analitică, adică să admită în fiecare „punct" o derivată, trebue ca limita câtului dintre creşterea Aw — Au-\-iAv a funcfiunii şi creşterea corespunzătoare Az = Xx + iAy a variabilei când aceasta tinde către zero, să fie independentă de câtul âj/Ax. în acest scop nu e suficient ca funcfiunile reale u (x, y) şi v (x, y) să fie continue şi să admită derivate parfiale de primul ordin în raport cu x şi y, ci trebue să fie satisfăcute şi ecuafiiie Cauchy-Riemann: , Q)U _ ^Q)v Q)x Q)y ' Q)y q)x Din acestea rezultă că atât partea reală, cât şi partea imaginară a funcfiunii w trebue să satis- facă ecuafia lui Laplace în două dimensiuni: ^4_^ = 0 ■ ^V = Q c)*2 ÖJ2 ' d*2 0/ Mai rezultă ca reprezentarea planului w pe planul z e conformă. în adevăr, dacă w' (z) = dw/dz e derivata funcfiunii w în raport cu z, rezultă dw — w’ (z) dz, unde w'(z) are aceeaşi valoare, pentru un z dat, oricare ar fi raportul dy/dx. Dacă se reprezintă deci în planul z diferenfiala dz prin săgeata care uneşte extremitatea razei vectoare z cu extremitatea razei vectoare z + dz, iar în planul w se reprezintă dw prin săgeata care uneşte extremitatea lui w cu extremitatea lui w + dw, se deduc următoarele relafii geometrice: Pentru z şi w dafi, unghiul format de dz din planul z, cu dw din planul w, când axele reale şi imaginare din cele două plane sunt respectiv paralele, e independent de orientarea lui dz şi e egal cu argumentul (unghiul) derivatei w’(z), în reprezentarea ei trigonometrică, iar raportul dintre valoarea absolută a lui dw şi a lui dz corespunzător e independent de orientarea lui dz şi e egal cu valoarea absolută a derivatei w’(z). Dacă se trasează deci, dintr'un punct z al planului z, trei elemente de linie dz, d’z şi d"z, extremităfile lor determină un triunghiu elementar. Elementele de linie dw, d’w şi d"w cari corespund în planul w elementelor dz, d’z şi d"z din planul z, sunt proportionale cu ele şi formează acelaşi unghiu, fiindcă dw d'w d"w , , . dF = i7=d^ = “’ (2)- Urmează că triunghiul din planul w, determinat de extremităfile lui dw, d’w şi d"w, e asemenea cu triunghiul din planul z, determinat de extremităfile lui dz, d'z şi d"z corespunzător (v. fig.). Reprezentarea figurilor din planul z, pe care o realizează o funcfiune analitică în planul w, e deci asemenea în infinitul mic, adică e conformă, unghiurile sub cari se intersectează curbele corespunzătoare din cele două plane fiind egale. Figurilor finite din planul z le corespund în planul w, în virtutea unei funcfiuni analitice, figuri finite cari nu mai sunt, în general, asemenea cu primele. în adevăr, scara la care se face reprezentarea elementelor infinit mici din figuri, dată de valoarea absolută a derivatei w'(z), (Z) Jv 1 (w) dz,'/S -0 * 4T 0 Reprezentarea conformă a unui friunghiu din planul z în planul w. variază, în general, cu z (adică din punct în punct) — şi, în general, variază cu z şi unghiul dintre elementele de linie corespunzătoare din cele două plane, care e dat de argumentul derivatei w'(z). Reprezentarea conformă prezintă deci interes în analiza câmpurilor de vectori laplaciene şi plane, fiindcă are următoarele proprietăfi: Două familii de curbe cari sunt unele traiectoriile ortogonale ale celorlalte în planul z sunt reprezentate de o funcfiune analitică, în planul w, prin două familii de curbe cari sunt iarăşi unele traiectoriile ortogonale ale celorlalte. Unei aceleiaşi perechi de familii de curbe traiectorii ortogonale, date în planul z, îi corespund însă alte şi alte perechi de familii de curbe traiectorii ortogonale în planul w, după cum se alege funcfiunea analitică w (z). — Două familii de curbe cari sunt unele traiectoriile ortogonale ale celorlalte pot reprezenta însă liniile de câmp şi liniile echipotenfiale ale unui câmp laplacian plan. Dacă se cunosc deci aceste linii pentru un anumit câmp laplacian plan, în planul z, se pot obfine imediat, cu ajutorul unei funcfiuni analitice oarecare w(z), liniile de câmp şi liniile echipotenfiale ale unui alt câmp laplacian plan, în planul w. în multe probleme cari se rezolvă prin reprezentare conformă se dau un domeniu Dz, de frontieră Fz, în planul z — şi anumite condifiuni de frontieră (ds ex. condifiunile ca anumite porfiuni ale frontierei să fie linii de câmp, iar altele, linii echipotenfiale); se cere să se determine câmpul laplacian plan din domeniul Dz, care satisface aceste condifiuni pe frontieră. Problema se rezolvă determinând funcfiunea w (z) care reprezintă de aşa manieră, conform, planul z pe planul w, încât frontiera Fz să fie transformată într'o astfel de frontieră Yw în planul w, încât să fie cunoscut (dintr'o problemă rezolvată) câmpul laplacian plan din domeniul Dw, determinat de frontiera Fw, şi corespunzător condi-fiunilor de frontieră pe Fw cari corespund con-difiunilorde frontieră din punctele corespunzătoare pe frontiera Fr Dacă frontiera Vw e destul de simplă, determinarea prealabilă, prin rezolvare directă, a câmpului laplacian plan din Dw, e cu mult mai simplă decât determinarea directă a câmpului din Dz. O metodă uniformă de construire a funcfiunilor analitice cari reprezintă conform un contur poligonal din planul z pe axa reală din planul w e dată de teorema lui Schwarz. Metoda reprezentării conforme se foloseşte adesea pentru a rezolva probleme de mişcare irotafională plană în hidrodinamică şi în aerodinamică — şi probleme de electrostatică şi de curenfi continui în conductoare masive. De exemplu, funcfiunea analitică w(z), definită implicit de relafia d t T\ Z = V\W+Ke j' transformă conform planul z pe planul w, astfel încât unei semidrepte duble care e paralelă cu axa rsală şi la distanfa d de ea, în planul z (v. fig.), îi corespunde dreapta v— V0 în planul \J9 Spectrul liniilor da câmp şi echipoienţiale ale câmpului laplacian plan dintr'un plan şi un semiplan, cari formează, fie linii echipotenfiale, fie linii de câmp. w, iar axei reale din planul z îi corespunde axa reală -y = 0 din planul w. Partea ei imaginară v (x, y) poate reprezenta deci fie potenfialul electrostatic dintr'un condensator format din planul z — 0 şi un semiplan la distanfa d de plan, fie liniile de scurgere potenfială a unui fluid fără compresiune, care curge printre plan şi semiplan, fără a se desprinde de acesta. Partea ei reală u (x, y) reprezintă în primul caz liniile de câmp ale câmpului electrostatic, iar în cel de ai doilea caz, liniile echipotenfiale a!e potenfialului de vitese. t. Reprezentarea grafică a vectorilor [rpa(|)H-HecKoe H3o6pa>KeHHe BeKT0p0B; représenta-tion graphique des vecteurs; graphische DarsteL-lung der Vektoren; graphical representation of vectors; vektorok grafikus ábrázolása]. Maf.: Un, vector se reprezintă grafic în unul din modurile următoare: Printr'o săgeată care are, la o scară convenită, o lungime egală cu valoarea lui absolută, şi orientarea (adică direcfia şi sensul) vectorului, originea săgefii fiind în punctul de aplicafie al vectprului în cazul vectorj- 509 lor legati (v. fig.); printr'o sfera cu punct O pe ea, care indică punctul de aplicaţie al vectorului, sfera fiind aleasă astfel, încât să intercepteze, pe fiecare a) reprezentarea grafică a unui vector printr'un segment de dreaptă dirijat; b) reprezentarea grafică a unui vector printr'o sferă cu un punct pe ea; c) figură explicativă pentru reprezentarea vectorilor prin sferă şi punct. dreaptă care trece prin punctul de aplicafie, un segment egal cu componenta vectorului după orientarea dreptei (v. fig.)» Această sferă are deci săgeata din fig. a drept diametru, şi punctul specificat de pe ea în originea să- geţii (v. fig.)- Componentele vectorului sunt pozitive în orientările pentru cari sfera interceptează, pe dreapta orientării, un segment în partea din spre origine spre sensul orientării (ca £y din fig. c); ele sunt negative în cazul contrar. î. Reprezentarea în complex a mărimilor sinusoidale [KOMiuieKCHoe H3o6pa>KeHHe chhycoh-RaJlbHblX BGJIHHHH; représentation des grandeurs sinuso'idales dans le domaine complexe; komplexe Darstellung sinusoidaler Gröfjen; complex represen-tation of sinusoidal quantities; szinusj ellegű meny-nyiségek komplex ábrázolása]: Valorile instantanee a=Asin (üDt + oc), b — Bs\n (a)i + p) ale unor mărimi sinusoidale a şi b pot fi reprezentate simbolic (v. Reprezentarea polară a mărimilor sinusoidale) prin vectori în plan A şi B, defazafi cu unghiurile a şi p fafă de o orientare-origine (v. fig.). Dacă se alege orientarea-ori-gine drept axă reală, în planul în care se reprezintă simbolic mărimile complexe, şi Ar şi Ai sunt componentele lui A după orientarea-origine şi după perpendiculara în sens drept pe ea, iar Br şi Bi sunt componentele respective ale lui B, se poate scrie: Ă=Ar + jAi şi B = Br + jBit concepând vectorii simbolici A şi B drept mărimi complexe, iarj = Y —1 fiind unitatea imaginară. Dacă a şi p sunt defazajele lui A şi B fafă de orientarea-origine, se mai poate scrie: A = Aeja şi S = 5e,p. Se obfine astfel reprezentarea prin mărimi corn-plexe a mărimilor sinusoidale. Derivata unei mărimi sinusoidale în raport cu timpul se reprezintă complex printr'o mărime de co ori mai mare decât cea inifială şi defazată cu un unghiu drept înaintea ei, adică se înmulfeşte .x şî cu j = e 2, iar integrala ei în raport cu timpul e reprezentată printr'o mărime de (o ori mai mică decât cea inifială şi defazată cu un unghiu drept în x urma ei, adică se înmulfeşte şi cu 1 /; = —j — e 2. Suma valorilor instantanee a două mărimi sinusoidale e reprezentată în complex de suma mărimilor complexe cari le reprezintă. Reprezentarea în complex a mărimilor sinusoidale. a) reprezentarea polară (A şi B) a două mărimi sinusoidale; b) reprezentarea în complex a celor două mărimi sinusoidale; c) ieprezentarea în complex a unei mărimi sinusoidale (A), a derivatei (j co A) şi a integralei ei (Ajj co) în raport cu timpul; d) reprezentarea în complex a relaţiei dintre tensiunea la borne (U^) şi intensitatea curentului (I), în cazul unui circuit electric care are rezistenfa R şi reactanfa pozitivă X (căderea ohmică de tensiune fiind Rl, iar cea inductivă, /XI). în reprezentarea în complex, tensiunea electrică U se obfine înmulfind curentul /, care trece în regim armonic pr ntr'un dipol, prin expresiunea complexă a impedanfei 2 a dipolului, egală cu suma dintre rezistenfa R, şi de ; = V—1 ori reactanfa X a dipolului: Z7 = Z7=(^ + jX) l ceea ce permite să se calculeze în complex, în regim sinusoidal, analog ca în mărimi reale, în curent continuu. 2. ~ lineară [jlHHeHHOe H30őpaJKeHHe; représentation linéaire; lineare Abbildung; linear representation; lineáris ábrázolás]: Reprezentare a spafiului pe un plan, care se obfine prin pro-iecfie con:că sau cilindrică; în aceste cazuri formulele de transformare sunt lineare în raport cu coordonatele punctului din spafiu şi cu parametrii bipunctului din epură. Astfel de reprezentări deformează obiectele din spafiu, dar au proprietatea de a păstra relafiile de confinere, tangenfa şi gradul curbelor plane. 3. ~ polară a mărimilor sinusoidale [nOJIflp-Hoe H3o6paJKeHHe CHHycoHAaJibHbix BejiHHHH; représentation des grandeurs sinuso'idales par 51Ó vecteurs symboliques; symbolische Darstellung sinusoidaler Gröíjen durch Vekíoren; representa-tion of sinusoidal quantities by symbolic vectors; szinusjellegű mennyiségek poláris ábrázolása]: Valorile instantanee A sin (u>í + a) ale unei mărimi sinusoidale sunt egale cu proiecfia unui vector A, de valoare absolută A şi formând cu o orien-tare-origine 1 unşhiul a, pe o semidreapiă a timpului, care se roteşte în sens matematic negativ cu vitesa unghiulară ct> şi e, în momentul t — 0, perpendiculară pe orientarea-origine (v. fig.). Calculul arată că suma valorilor instantanee a două mărimi sinusoidale A sin (to t -f a) şi B sin (cuf-f p) e egală cu proiecfia pe aceeaşi semidreaptă a Reprezentarea polară a mărimilor sinusoidale. a) reprezentarea polară (A şi 8) a două mărimi sinusoidale; b) reprezentarea polară a unei mărimi sinusoidale detimp (A), a derivatei (oo A) şi a integralei ei (Alto) în raport cu timpul. sumei vectoriale a celor doi vectori A şi B, ale căror proiecfii pe acea semidreaptă dau cele două mărimi sinusoidale adunate. Dacă C e, deci, vectorul căutat, el se găseşte în funcfiune de A şi B, prin operafiunea de adunare vectorială: C—A-\-B. Se obfine astfel o reprezentare simbolică a mărimilor armonice prin vectori, numită reprezentare polară, care permite adunarea şi scăderea, dar nu permite înmulfirea şi împărfirea, fiindcă produsele şi câturile mărimilor sinusoidale nu au frecvenfă factorilor. în reprezentarea polară, derivata în raport cu timpul co A cos (a> £ + oc) a unei mărimi sinusoidale A sin (t?j £-f a) e reprezentată de un vector defazat cu un sfert de perioadă (adică cu jt/2) înaintea vectorului ei şi de a) ori mai mare decât el, iar A integrala ei în raport cu timpul-----------cos(wi + a) «) e reprezentată de un vector defazat cu un sfert de perioadă (adică cu k/2) în urma vectorului ei şi de cu ori mai mic decât el. Vectorii cari reprezintă, după convenfiunea de mai sus, mărimile sinusoidale, au numai o anumită orientare în plan fafă de orien-tarea-origine, orientarea planului în spafiu fiind indiferentă, ceea ce arată că vectorii din această reprezentare diferă de mărimile fizice vectoriale. în tehnică se operează, de cele mai multe ori, cu vectori având valoarea absolută egală cu valoarea efectivă a mărimilor sinusoidale reprezentate, — şi nu egală cu valoarea lor maximă. — Vectorii din reprezentarea polară pot fi repre-zentafi prin mărimi complexe în planul lui Gauss, axa reală coincizând cu orientarea-origine, iar axa mărimilor imaginare fiind perpendiculară pe ea şi defazată cu un unghiu drept înainte, ceea ceda reprezentarea în complex (v.) a mărimilor sinusoidale. î. Reprezentare reciprocă [B3aHMHoe H300pa-JKGHHe; représentation biunivoque; eineindeutige Abbildung; reciprocal representation; reciprok ábrázolás]: Reprezentare a spafiului pe plan, care dă posibilitatea de a determina obiectul din spafiu (în mărime, formă, pozifie), după una sau după mai multe imagini ale lui. Problema consistă în a stabili o corespondenfă biunivocă între punctul din spafiu determinat de trei coordonate şi o anumită figură plană, determinată de trei parametri, alcătuită, în general, dintr'o dublă proiecfie pe două plane, urmată de o rabatere sau de a treia proiecfie pe Un al treilea plan, constituind astfel epura reprezentării. în general, unui punct din spafiu îi corespunde, în anumite condifiuni, un bipunct în epură, şi reciproc. După felul proiecfiilor, intră în cadrul acestei probleme generale: Geometria descriptivă, Axonometria, Perspectiva directă (liberă), Fotogrammetria. Se poate stabili şi o corespondenfă între punctele din spafiu şi ciclurile din plan (ciclografia), din care se deduce geometria cotată. Sin. Reprezentare biunivocă. 2. Reprezentare topografică [Tonorpa^mnec-Koe H30Öpa>KeHHe; représentation topogra-phique; Gelăndedarstellung; topographical representation; talajmérés-ábrázolás, topográfiai ábrázolás]. Topog.: Hartă sau plan cuprinzând o porţiune din scoarfa terestră, redată în plan cu ajutorul unor semne convenfionale, numite semne topografice. s. Repriză [noBTOpemie; reprise; Fortsetzung; resumption (of work), restarting (of work); folytatás, ismétlés]. U Tehn.: Reluarea unei operafiuni tehnice întrerupte (de ex. reluarea turnării betonului într'o construcfie). — 2. Repetarea, în aceleaşi condifiuni sau în condifiuni diferite, a unei faze dintr'o operafiune tehnică (de ex. aşternerea în straturi subfiri a materialului unei împietruiri; aplicarea unei vopsele în mai multe straturi; îndesarea unui pavaj; lustruirea unui mozaic cu piatra de lustruit, apoi cu discuri de pâslă şi cu praf de lustruit, etc.). — 3. Durata unei faze dintr'o operafiune tehnică. 4. Repriză [ycHJieHHe paőoqero pejKHMa ABHraTeJIH; reprise du moteur; Auftourenkommen des Motors; picking-fjb of the motor; motor-átmeneti üzemviszony]. 4. Mş.: Trecerea dela un regim de turafie joasă a unui motor, de regulă dela regimul de mers încet (ralenti), la un regim de turafie înaltă, în general la turafia nominală. Repriza se obfine printr'o accelerare bruscă a motorului, îmbogăfind amestecul combustibil-aer; se foloseşte când motorul e supus instantaneu unui regim de sarcină mai mare sau la suprasarcină. — La motoarele de autovehicule, repriza serveşte atât Ia demarare, cât şi la învingerea obstacolelor incidentale de parcurs ale vehiculului. 5. Repriză [xoJiOAHan CBapKa, nopoKJiHTbfl; reprise; Kalschwei^ung; flaw, crack; hidegfolyás, varrat]. 5. Mell.: Defect al pieselor turnate, 511 caracterizat prin brazde superficiale, de adâncime variabilă şi cu margini rotunjite şi oxidate. Reprizele sunt datorite umplerii inegale a formelor, întreruperii turnării, sau întâlnirii a două vine de material turnat care s'a răcit înainte de reunire. Sin. Sudură la rece. î. Repriză. 6. Tehn.: Sin. Recirculare (v.). 2. Reproducere [B0cnp0H3BefleHHe; repro-duction; Reproduktion, Wiedererzeugung, Wieder-gabe; reproduction; reprodukció, újratermelés]. Tehn.: Executarea unei piese sau a unei serii de piese, după sau cu ajutorul unui model, piesa având sau nu forma şi dimensiunile modelului. Reproducerea poate fi identică sau asemenea (într'un anumit raport) cu modelul. s. Reproducere [penpoflyiţHpoBaTb; reproduction; Reproduktion, Wiedererzeugung; reproduction; reprodukció]: în sculptură, obfinerea mai multor exemplare identice, după o lucrare, cu ajutorul tiparelor. Dacă obfinerea altui exemplar se face după procedeul vizual, cu ajutorul compasului cu trei picioare, acesta se numeşte copie. 4. Reproducerea peştilor [pa3MH0HieHHe pbi-6bi; reproduction des poissons; Fischfortpflanzung; fish reproduction; halszaporodás]. Pisc. Reproducerea peştilor se poate face pe trei căi: pe cale naturală, în mediu natural, fără intervenfia omului; pe căle supraveghiată, închizând reproducătorii în oboare speciale de parcare, în cari se introduc saltele artificiale, pe cari peştii îşi depun icrele (ea se practică la şalău, la crap şi plătică, obfinându-se cuiburi cu icre embrionate, cari apoi pot fi transportate pentru popularea diferitelor bălfi); pe cale artificială, prin intervenfia omului, storcându-se produsele sexuale şi amestecându-le într'un vas smălfuit. — Fecundarea artificială a icrelor se face după trei metode: metoda uscată, folosită la toate salmonidele, în care icrele sunt stoarse într'un vas smălfuit; peste ele se storc lapfii; după ce sunt bine amestecate cu o pană, timp de câteva minute, se adaugă pufină apă, care înlesneşte fecundarea; apoi sunt puse în incubatoare; — metoda umedă, în care icrele şi lapfii se storc direct în apă, unde sunt bine ames-tecafi; — metoda grăbirii maturafiei sexuale cu ajutorul injecfiilor cu extract de hipofiză, metodă mult practicată în U.R.S.S. pentru obfinerea de icre, embrionate, în cantităfi industriale, dela sturioni, crap, plătică, etc.; după injectare, se mulg icrele şi lapfii, sau, în cazul sturionilor,tse sacrifică femela. Icrele sunt amestecate cu lapfii, prin metoda uscată. Fiecare specie îşi depune produsele sexuale în anumite locuri caracteristice şi numai în anumite perioade ale anului. Astfel, principalele specii de peşti de apă dulce, le depun cum urmează: Crapul: Apri|ie*\-lunie; linul: 15 Mai-sfârşitul lunii Iunie; şalăul: Aprilie şi, foarte rar, în Mai; ştiuca: sfârşitul lunii Februarie‘*-începutul lunii Aprilie; somnul: Mai^-lunie; bibanul: Mai---începutul lunii Iunie; păstrăvul de munte: Octomvrie^-Decemvrie. Deoarece epoca de reproducere a principalelor specii de peşti începe aproximativ la 15 Aprilie şi durează aproximativ până la sfârşitul lunii Iunie, perioada de interzicere a pescuitului, în vederea înlesnirii reproducerii, se fixează, de obiceiu, dela 15 Aprilie până la 15 Iunie, pentru apele de şes, şi dela 15 Septemvrie până la 15 Aprilie, pentru apele de munte, cu excepfiu-nea lipanului şi a lostrifei, al căror pescuit e interzis numai dela 1 Martie la 1 Iunie. Temperatura apei are un rol important în reproducerea peştilor. Durata de clocire a icrelor e şi ea foarte variabilă, depinzând mai ales de temperatura apei, de luminozitate şi de cantitatea de oxigen. în general, durata de clocire, la crap şi la celelalte specii de baltă, e de cca 5*** 10 zile, pe când la păstrăvul de munte e de 150'"200 de zile când clocirea se face în mediul natural, adică la o temperatură sub 5°, şi de numai 60--90 de zile când clocirea se face în incubatoare. 5. Reprofilare [nepenpo(J)HJiHpoBaHHe; redressement; Richten; redressing; újraprofilozás]. Tehn.: 1. Refacerea profilului părfii active a unei unelte, după ce s'a uzat prin folosire. După felul materialului, reprofilarea se efectuează cu unelte aşchietoare diferite (de ex.: reprofilarea cufitelor de strung se efectuează cu piatră abrazivă; reprofilarea pietrelor abrazive se efectuează cu diamant, cu piatră de rectificat sau cu rola de reprofilat, etc.). Sin. (parfial) îndreptare, Ascufire. — 2. Refacerea profilului unei piese degradate, fie prin readucerea la profilul iniţial (folosind de ex. procedee de cromare, încărcare cu sudură, ele.), fie prin realizarea unui profil asemănător sau diferit de cel inifial. 6. Reprofilare [nepenpo(})HJiHpoBaHHe #o-porH; reprofilage; Wiederherstellung; reprofiling; átszelvényezés]. Drum.: Operafiunea de refacere a profilului transversal al unei şosele degradate de circulafie, pentru a fi readus la forma inifială a profilului transversal tip, prevăzut în proiect, sau operafiunea de întrefinere a profilului transversal al unei şosele vechi care se modernizează, pentru a corespunde profilului transversal tip, prevăzut ţn proiectul de modernizare. Şoselele împietruite se reprofilează prin sca-rificarea împietruirii vechi, urmată de reîncărca-rea (v.) cu materiale noi, aşternute după şablon, pentru a se da şoselei pantele transversale corespunzătoare, şi de cilindrare. La şoselele cari se modernizează, reprofilarea se face prin aşter-nerea unui strat de beton peste împietruirea veche a şoselei, scarificată sau nu, pentru a se obfine pantele transversale, supraînălfările, rampele de supraînălfare, etc. ale profilului transversal tip, corespunzător unei şosele moderne, peste care se aşterne îmbrăcămintea nouă. 7. Reprofilat, rolă de V. Rolă de reprofilat. 8. Requienia. Paleont.: Gen .de lamelibranhiat aberant, cu desvoltare inegală. Valva stângă, fixată de fund, e răsucită în spirală şi e mai puternică şi mai groasă decât valva dreaptă, liberă, care e redusă la forma unui căpăcel turtit. Sunt 512 caracteristice pentru faciesul recifal al Cretacicului inferior (Urgonian). î. Rerafinare [nepeOHHCTKa; reraffination; Wie-derraffinierung; rerefining; újrcfinomitás]. Ind. alim., Chim. V. sub Rafinarea alcoolului. 2. Resabofarea traverselor în cale [nepe3a-Tecna H(ejie3H0A0p0}KHbix mnaji; resabotage des traverses; Wiederkappen der Schienenlager; readzing of rail seats; talpfa-újrakapacsolás]: Operafiunea de cioplire din nou a traverselor de cale ferată, pentru a se da înclinarea necesară plăcu-felor de reazem ale şinelor (v. şi sub Sabotarea traversei). s. Resabotaf, maşină de ~ traverse. V. Maşină de resabotat traverse, sub Maşini din construcfii. 4. Resac [őypyH; ressac; zurückgeworfene Welle, Widersee, Kabbeligesee; surf; ellenhullám]. V. sub Val. 5. Resăpare [BropnqHoe őypeHHe; reforage; Wiederbohren; redrilling; újrafúrás]. Expl. petr.: Săparea din nou a unei porfiuni verticale, mai mari sau mai mici, din gaura sondei, noua gaură fiind alături de cea veche. O resăpare poate fi necesară din cauza unei părfi de garnitură care s'a rupt sau s'a deşurubat la puf şi care nu s'a mai putut extrage, din cauza unei îndepărtări de gaura de sondă cu deviafie mare, a unei pierderi de gaură din cauza dărâmării ei, a accidentelor de turtire pe o lungime apreciabilă a coloanelor, etc. Re-săparea se poate face, fie prin vechea gaură de sondă, fie, pe o porfiune a ei, printr'o gaură vecină (prin deviere şi ocolire). 6. Reţea. Pisc.: Unealtă de pescuit de tipul lăptaşului (v.), folosită mai ales în apele curgătoare, pentru pescuitul de adâncime (de fund), şi obfinută prin îngreunarea cu plumbi a unei ma-tife, care, când e aruncată în apă, cade la fund şi rămâne cu gura deschisă. Cu reşca se pescu-eşte, în deosebi, pe timp rece, toamna şi iarna, când somnul şi crapul se retrag şi stau amorfifi în gropile de pe fundul apelor. (Termen regional). 7. Resnatron [pecHSTpOH; resnatron; Resnatron; resnafron; resnátron], Radio: Tetrodă oscilatoare de mare putere, pentru unde ultrascurte, bazată pe principiul tuburilor cu modulafie de vitesă a electronilor, având cavităfi rezonante acordabile, una între catod şi grilă, alta între ecran şi anod. în resnatron, ecranul şi grila de comandă sunt legate da pământ; catodul e pus la o tensiune de înaltă frecvenfă în raport cu grila, iar anodul e pus la aceeaşi tensiune în raport cu ecranul. Acest tip de oscilator e folosit în televiziune şi pentru radiodifuziunea cu modulafie de frecvenfă, pe unde decimetrice şi centimetrice. 8. Resort [npyHCHHa; ressort; Feder; spring; rúgó]. Tehn.: Element de legătură, în general metalic, folosit pentru realizarea rezemărilor elastice între organele sistemelor tehnice. Prin deformafiiie mari pe cari le permite fără a depăşi limita de elasticitate, resortul înmagazinează şi cedează reversibil energie stereomecanică. E folosit în diferite scopuri, cum sunt: amortisarea oscilafiilor de frecvenfă mai înaltă* decât frecvenfă sa proprie (de ex. resorturile de suspensiune ale unui vehicul), acfionarea unui mecanism (de ex. resortul unui ceasornic), asigurarea contactului dintre două corpuri (de ex. resortul unui clichet), obfinerea unei mişcări des-modrome (de ex. la supape, distribufii cu came), măsurarea forfelor (de ex. resortul unui dinamo-metru), etc. Materialele folosite pentru confecfionarea resorturilor metalice sunt: ofeluri carbon sau aliate, cu limita de elasticitate (v.) mare; alamă; bronz; etc. Uneori, pentru a evita degradarea sau modificarea caracteristicelor resortului, ca efect al condifiuni-lor de serviciu (de ex. influenfă unui mediu acid, a unui câmp magnetic, etc.), resortul poate fi confecfionat din materiale chemorezistente (rezistente la coroziune), termorezistente, antimag-netice, cu coeficient de dilatafie mic, etc. în general, după confecfionare, resorturile sunt supuse unui tratament termic. Resorturile elicoidale de sârmă de secfiune mică se confecfionează, de preferinfă, dintr'un material tratat termic în prealabil, şi deci nu mai au nevoie de un alt tratament termic după confecfionare. Resorturile se dimensionează pe baza următoarelor relafii: relafia dintre solicitare şi rezistenfă admisibilă a materialului (condifiuneade rezistenfă); relafia dintre încărcare şi deformafie, astfel încât aceasta să nu depăşească domeniul elastic (condifiunea de elasticitate); relafia dintre energia elastică înmagazinată şi deformafie sau încărcare. De obiceiu, dimensiunile rezultate din condifiunea de rezistenfă se verifică prin condifiunea de elasticitate (deoarece, în cele mai multe cazuri, e necesar ca deformafiiie elastice să nu depăşească o anumită limită). — Din punctul de vedere al solicitării la care e supus în principal materialul, resorturile se împart în resorturi de încovoiere (arcuri), resorturi de torsiune şi resorturi de tracfiune-compresiune. 9. Resort de încovoiere [npy>KHHa H3rn6a-HHfl; ressort de flexión; Biegefeder; bending spring; hajlító rúgó, lemezes rúgó]: Resort care Foaie de arc. A) şi C) dreptunghiulară, cu profil longitudinal drept, respectiv parabolic; B) şi D) triunghiulară, respectiv trapezoidafă, cu profil longitudinal drept; F) solicitare; Í) lungimea foii libere; b) lăţime; h) înălţime. e solicitat în principal la încovoiere. De obiceiu, aceste resorturi se numesc arcuri (v. Arc). 513 După felul construcfíei, se deosebesc; arc lamelar, la care forma foii de arc poate fi dreptunghiulară, triunghiulară, trapezoidală, profilul ei longitudinal fiind drept sau parabolic (v. fig. /); arc spiral (în general, de forma spiralei lui Arhimede), la care secfiunea materialului poate fi circulară sau dreptunghiulară, şi care are un capăt (exterior sau interior) i—7^-7- imobilizat, iar celălalt capăt, ^ mobil; arc elicoidal, la care ma- Resorf (arc) lame-terialul poate avea secfiune circu- Iar, cu foaie unică. Iară sau dreptunghiulară; arc-disc 1) foaie de arc; (resort-disc), alcătuit dintr'un disc 2) roată dinfată; bombat sau din una sau mai 3) clichet. multe perechi de discuri, bombate; arc inelar spintecat. Arc lamelar: Resort alcătuit din una (v. fig. II) sau din mai multe foi de arc, în general curbate. Grosimea foilor arcurilor lamelare cu foi suprapuse e, în general, inegală, — şi anume grosimea foii principale e cu 25% mai mare decât gros’mea foii mijlocii, iar grosimea ultimei foi (cea mai scurtă) e cu cca 25% mai mică. Resort ,ame,ar (arc) cu Arcurile lamelare se clasi- un singur bra(. fică adeseori cum urmează: l} (oaie prlnclpa|ă; 2) arc cu un singur braf (numit capSf lncastrît; 3) capăt sfert de arc), care are un articula) mobil, capăt încastrat (v. fig. III), iar celălalt capăt, articulat mobil sau simplu rezemat; arc simplu sau arc deschis (arc semielipiic), articulat la am- ^ bele capete (v. fig. IV), având /2 * cel pufin la unul ^ dintre capete o articulafie mobila (putând fi, uneori, când arcul e ghidat, simplu rezemat Ia ambele capete); arc dublu sau arc închis (arc eliptic), alcătuit din două arcuri simple, articulate la capete (v. fig. V); arc cantilever, care are o articulafie fixă Resorf lamelar (arc) simplu, í) foaÍ3 principală; 2) articulafie mobilă; 3) bridă. Resort lamelar (arc) dublu. 1) foaie principală; 2) bridă; 3) pană de siguranfă. în zona centrală şi o articulafie mobilă la unul dintre capete, celălalt capăt putând fi articulat sau simplu rezemat. Arcurile simple, cele duble şi cantilever se numesc simetrice când cele două brafe sunt egale, şi asimetrice când cele două brafe nu sunt egale. Arcurile lamelare cu mai multe foi, supnpuse şi de grosimi inegale, se determină astfel, încât W C \ Resort lamelar (arc) simplu, simetric, a) vedere laterală; b) vedere orizontală; c) solid de egală rezistenfă, echivalent cu resortul lamelar; L) lungimea resortului; /) distanfa dela capete la reazemul interior al resortului; h) grosimea foii; b) lăfimea foii; B) lăfimea solidului de egală rezistenfă, la reazemul inferior (B=nb, n fiind numărul de foi la reazemul inlerior); B') lăfimea solidului de egală rezistenfă, Ia capătul resortului (B'irn'b, n* fiind numărul de foi la capătul resortului). săgeata lor să nu depăşească anumite valori prescrise. Expresiunile săgefilor sunt următoarele: f=K- fF 3EJ, la arcuri cu un singur braf (sfert de arc) sau la W Deformarea sub sarcină, a unui resort lamelar (arc) asimetric. ---------- fibra medie în stare nedeformată; — . — . — fibra medie în stare deformată. Fi) şi F2) solicitări la capetele resortului; F) rezultanta solicitărilor ; /*) şi f2) distanfele dela capete la reazemul interior al resortului; fj) şi f2) săgefile la capetele resor- tului; f) săgeata în dreptul reazemului interior. arcuri simple simetrice (v. fig. VI), {fa+F*) f~K3,(h + k)EJ„' la arcuri simple asimetrice (v. fig. VII). în aceste expresiuni s'au folosit următoarele notafif: 33 514 K = 3(2 +£'/£) 1 (v. fig. VII J); /* fi /2 sunt lungimile brafelor arcurilor; F, Fi şi F2 sunt forfele Curba coeficientului K = B) baza mare a foii resorfuiui frapezoidal; 8') baza mică a foii resorfuiui frapezoidal. la capetele arcului; E e modulul de elast citate (pentru ofel, £ = 2,1*104 kg/mm2), iar /0 e momentul de inerfie şi are expresiunea /o=s~(^i + ^2 + ^3+*,,+^») » b, h±, h2, etc. fiind dimensiunile geometrice ale foilor, indicate în figurile de mai sus. Arc spira!: Resort constituit dintr'o sârmă sau o bandă de ofel, căreia i se dă o deformare permanenta, astfel încât are forma unei spirale plane (spirala lui Arhimede). Resortul spiral e folosit la aparate înregistratoare (la barografe), la unele mecanisme (de ceasornice, gramofoane), etc. Se foloseşte şi ca resort antagonist, de exemplu Ia instrumentele de măsură. La arcurile spirale, expresiunea săgefii e , F/r2 EJ' unde F e forfa, E e modulul de elasticitate, l e lungimea arcului desfăşurat, r e distanfa dintre direcfia solicitării şi axa resortului, iar / e momentul de inerfie. Notând cu b şi h dimensiunile secfiunii dreptunghiulare a lamei, respectiv cu d diametrul sârmei arcuk i, momentul de inerfie are expresiunea: J = bh3/i2 la arcuri cu secfiune rectangulară şi / = rcd4/64 la arcuri cu secfiune circulară. Arc elicoidal: Resort format dintr'un fir de sârmă sau dintr'o bară de metal, care se înfăşură elicoidal, şi care e supus unei solicitări tangenţiale fafă de spiră. Expresiunea săgefii acestor arcuri este aceeaşi ca la arcurile spirale. Arc-disc: Resort alcătuit dintr'un disc sau din mai multe discuri (talere) elastice, de regulă bombate tronconic. La resortul cu mai multe discuri, acestea sunt dispuse în perechi (cele două discuri ale unei perechi atingându-se pe cercul exterior), cari sunt suprapuse axial şi formează o coloană montată într'o feavă sau sunt axate pe un bulon central (v. fig.); fiecare dintre aceste discuri :a o parte din deformata elastică totală a resortului, săgeata lui totală fiind egală cu juma deformafiilor fiecărui disc. Arcurile-disc, cari Resort-disc. I) disc (taler); 2) bulon; d*) diamefrul găurii; cfe) diamefrul discului. se folosesc fa preíuareá şocurilor mari (de resorturi-tampon) sau a sarcinilor mari cu variafii mici şi rare, acfionează numai la forfe de apăsare, cursa fiind limitată de aplatisarea discurilor şi, deci, fără pericol de rupere la suprasarcină. Expresiunea săgefii arcurilor-disc e r2 f=aéF' unde a e un coeficient care depinde de raportul dintre raza ri a găurii şi raza re a discului, h e grosimea discului, iar Fe forfa de apăsare. Arc inelar spintecat: Resort inelar alcătuit dintr'un inel spintecat, sau din irai multe inele interioare şi exterioare, dintre cari ursele au o crestătură transversală. Arcul alcătuit dintr'un singur inel se numeşte şi şaibă Grower sau inel-resort (v.) şi se foloseşte, de exemplu, ca element de asigurare la asamblările prin şuruburi (unde este d spus sub piulifă de strângere). Arcul alcătuit din mai multe inele are o zonă conică de contact între inele, cari sunt dispuse alternat (v. figv sub Resort de tracfiune-compresiune). i. Resort de torsiune [npyîKHHa KpyneHPfl; ressort de torsion; Verdrehungsfeder; twisting spring; csavarrugó]: Resort care e solicitat în principal la torsiune. După felul construcfiei, se deosebesc: resort elicoidal, Ia care materialul poate avea secfiune circulară, eliptică sau rectangulară; bară de torsiune, cu secfiune circulară sau rectangulară. Resort elicoidal: Resort format dintr'un fir de sârmă sau din bară de metal, care se înfăşură elicoidal pe o suprafafă cilindrică,’ conică, parabolică (v. fig. I) sau elipsoi-dală, materialul având secfiunea circulară, rectangulară sau eliptică. Se confecţionează din ofel carbon sau din ofel manga-nosilicios, cu limită mare de elasticitate şi cu rezistenfă mare la rupere. Pentru resorturile cari lucrează în atmosferă oxidantă se folosesc ofeluri inoxidabile, cupru, alamă sau alte aliaje speciale. Resorturile de ofel (de regulă, cele supuse la solicitări mici) sunt răsucite după ce firele au fost supuse tratamentului termic decă!ire,şi uneori netezite superficial, pentru ca deformajii'e permanente pe cari le iau să corespundă formei resortului neîncărcat (liber). Resorturile elicoidale cilindrice au spirele îrw i făşurate pe o suprafafă cilindrică, materialul având Resort elicoidal, de orms parabolică, din bandă rectangulara. 515 secfiunea circulară sau dreptunghiulară. Sarcina cu care poate fi încărcat un resort elicoidal cilindric se determină, în funcfiune de tensiunea de torsiune x, din una dintre relafiile ^ ~ Tó ^ X (pentru secfiuni circulare), 2 b2h F=~- — x (pentru secfiuni dreptunghiulare). Dimensiuni'e trebue să fie astfel alese, încât săgeata resorturi or să nu depăşească anumite valori prescrise. Expresiunile săgeţilor f sunt: /= ' 7; (pentru secfiuni circulare), U VJT ţp2^.jy2 p /= 7,2n nRz • 7; (pentru secfiuni drept- ^ G unghiulare), unde F e forfa, R e raza cil’ndrului de înfăşurare, x e tensiunea la torsiune, G = 0,385 £e modulul de elas- Resorf elicoidal cilindric. A) cu secfiune circulară; B) cu secfiune dreptunghiulară; L) lungimea resortului l.ber; d) diametrul firu'ui; b) grosimea; h) lafimea; R) raza cilir.drJui de înfăşurare. licitate transversal, n e numărul de spire, iar d, b şi h sunt dimensiuni geometrice ale materialului (v. fig. II). Resorturile el coidale conice sau tronconice au spirele înfăşurate pe o suprafafă conică, materialul având secfiunea circulară (v. fig. III-A) sau conicé propriu zise). Sarcina cu care poate ii încărcat un resort elicoidal conic s© determină din una dintre relafiile k d3 - F = -- - x (pentru secfiuni circulare), 16 K F=\ x (pentru secfiuni dreptunghiulare), 7 K dimensiunile trebuind să fie astfel alese, încât să nu se depăşească săgefile preşcrise. Aceste să-gefi au expresiunile: / = 1 tc dx~ ’ G (pentru sectiunî circulare), b2 + b2 F /= 1 ,BR21 ,3,3 • • q (pentru secfiuni dreptun-ghiulare), unde R e raza de bază a conului de înfăşurare, l e lungimea resortului liber, iar celelalte simboluri au semnificafiile indicate mai sus. ZF Resorturile elicoidale se folosesc la tampoanele de vagoane (de ex. resortul conic cu secfiunea rectangulară, numit volut), la suspensiunea vehiculelor (de ex. resortul cilindric cu secfiune circulară), la supape, la instrumente de măsură, etc. Uneori, în loc de un singur resort elicoidal clindric se folosesc mai multe resorturi concen- Rt), R2), R3) raza cilinc'rilor trice (v. fig. IV), la cari de înfăşurare; d,), d2),c/8) dia-trebue satisfăcută urmă- metrul sârmei, toarea relafie: dt d2 dz unde Rţ e raza cilindrului de înfăşurare, ^e diame-* trul firului resortului şi e numărul de spire ale fiecărui resort. Bara de torsiune: Resort format din bară de ofel, de secf une circulară sau dreptungh ulară* având la un capăt o pârghie de acfionare ,i fiind incastrată sau înzes- v trată cu o pârghie J-*-------------— l similară la celălalt f*B=ţ= capăt (v. fig. V). A- d ceste resoriuri sunt Garnitură de trei resorturi elicoidale cilindrice. ‘ dt ’ Resort elicoidal tronconic. A) cu secfiune circulară; B) cu secfiune dreptunghiulară; L) lungimea resortului liber; d) diametrul sârmei; b) grosimea; h) lăfimea; R) raza bazei conului de înfăşurare. dreptunghiulară (v. fig. ///-B). La aceste resorturi, raza de înfăşurare a spirelor variază proporfional cu înălfimea lor, având valoarea maximă R la baza resortului, şi valoarea minimă Re la capătul lui (care e nulă la resorturile elicoidale supuse unui moment de torsiune. Resort-bară de torsiune. F) torfa; d) diametr. I; I) lungi-Sarcina care încarcă mea. rj disfanfa dintre direcfia O bară de torsiune solicitării şi axa resortu ui. depinde de tensiunea de torsiune x şi se determină din una dintre relafiile F=~ — x (pentru secfiuni circulare), 16 r F = ?.— z (pentru secfiuni dreptunghiulare), dimensiunile trebuind să fie astfel alese, încât 33* '1 Síé săgefii© să nu depăşească anumite valori prescrise Săgeata / are următoarele expresiuni: /=”ir 7^ (pentru secfiuni circulare), IC u O- b2 + h2 F / = 3,6 r2 l p (penfru secfiuni dreptunghiu- b ^ lare), unde F e forfa, r e distanfa dintre direcfia solici- tării şÎ axa resortului, G=0,385 £ e modulul de elasticitate transversal, / este lungimea barei, iar d, h şi b sunt d:mensiunile geometrice ale materialului. Barele de torsiune se "folosesc în construcfia de maşini (de ex. pentru asigurarea suspensiunii la unele autovehicule şi la acuplări elastice). i. Resort de tracfiunercompresiune [npyjKHHa paCTflJKeHHH-CJKaTHH; ressort de traction-com-pression; Zug-Kompressionsfeder; draw-compres-sion spring; húzó-nyomórúgó]: Resort care e solicitat în principal la tracfiune sau la compresiune. La acest resort, materialul e solicitat în mod uniform pe întreaga secfiune şi lungime, ceea ce prezintă un avantaj din punctul de vedere al utilizării materialului. Resort inelar: Resort de tracfiune-compresiune, constituit dintr'un număr de inele exterioare şi interioare de ofel, suprapuse axat şi alternat, având zonele de contact conice, egale şi simetrice, astfel încât inelele interioare şi cele exterioare vecine să păstreze un contact intim (v. fig.). Acest resort lucrează numai la solicitări de compresiune, inelele exterioare fiind solicitate la întindere, iar ce!e interioare, la compresiune. Repartiţia tensiunilor radiale fiind uniformă, utilizarea materialului e foarte bună. Resortul inelar se foloseşte la preluarea şi amor-tisarea şocurilor foarte mari (de ex. la trenurile de aterisare ale avioanelor, la tampoanele vehiculelor de cale ferată). Energia de şoc e consumată atât prin frecarea între inele, cât şi prin deformarea lor elastică; la o conicitate de 15° a zonelor de contact ale inelelor exterioare şi interioare, cca 2/3 din energia de şoc e consumată în frecări, iar restul, prin deformare elastică. Considerând egale secţiunile inelelor exterioare şi interioare, iar tensiunile proprii, uniforme, sarcina cu care poate fi încărcat acest resort se determină din relafia: /■=^(4,-4)* g(a + p)a, dimensiunile trebuind să fie astfel alese, încât să Resort inelar. d;) şl de) diamefrul interior şi exfericr; L) lungimea resortului liber; b) lafimea inelului; q) unghiul de conicitate. nu se depăşească săgeafa , l de+di q b £tg p unde F e förfa, b e lăfimea inelului, de şi di sunt diametrii exterior şi interior ai resortului, p | e unghiul de conicitate, a e unghiul de frecare . | (de obiceiu 6”*9°), l e lungimea resorfuiui com- * primat, E e modulul de elasticitate (pentru ofel, I £ = 2,1*104 kg/mm2), iar o e tensiunea. Săgeata | acestui resort e limitată prin atingerea dintre su- | prafefele frontale ale inelelor exterioare, respectiv ‘I inferioare — şi deci nu prezintă pericolul de | rupere la suprasolicitări. în unele cazuri, câteva dintre inelele interioare se execută spintecate; aceste inele sunt solicitate la încovoiere. 2. Resort antagonist [OTTflrHBaiomaH npy-JKHHâ; ressort antagoniste; entgegenwirkende Feder; antagonistic spring; ellenhatórugó]: Resort elicoidal sau lamelar folosit într'un sistem tehnic pentru a menfine anumite piese într'o pozifie dată, pentru a împiedeca o mişcare nedorită, pentru a realiza un contact forfat (între două elemente ale unui cuplu cinematic, de ex. între două rofi de fricfiune), etc. Resortul antagonist este astfel f dimensionat, încât forfa sa elastică să fie în echilibru cu o forfă de o anumită mărime care se [ exercită asupra lui. ‘ s. ~ de acăfare [npHiţeimaH npyîKHHa; res- 1 sort de suspension; fragfeder; suspension spring, bearing; húzórugó]: Resort elicoidal de torsiune, ja care spirele vecine se găsesc în contact când a b C Resort de acăfare. a) resort cu cârlig monobloc; b) resort cu miez conic cu cârlig; c) resort cu dispozitiv de prindere; f) miez cu cârlig; 2) miez furcaf; 3) bulon; 4) rulment. resortul nu e solicitat. Acest resort poate avea ochiuri sau cârlige la cele două capete (v. fig. a), sau poate fi înfăşurat pe două miezuri conice cu 517 cârlig (v. fig. b); uneori se introduce, prîn înşurubare, câte un dispozitiv de prindere la fiecare capăt (v. fig. c). Resortul deacăfare se foloseşte! 3 instrumente de măsură, aparate de laborator, etc. î. Resort de ciocnire: Sin Resort pentru tampon, Arc de ciocnire. V. sub Aparat de ciocnire. 2. ~ de încovoiere, cu foaie unică: Sin. Arc cu foaie unică (v.). s. ~ de încovoiere, cu foi suprapuse Sin. Arc lamelar, Arc cu foi suprapuse (v.). V. sub Resort de încovoiere. 4. ~ de presiune: Sin. Resort de rapel (v. sub Resort de torsiune), Arc de presiune (v.). 5. ~ de suspensiune [noABe^Han npyîKH-Ha; ressort de suspension; Tragfeder; bearing spring, suspension spring; hordrúgó]: Resort lamelar sau elicoidal, bară de torsiune, etc., care se montează la un vehicul, pentru a amortisa şocurile provenite din rostogolirea rofiior pe cale şi pentru a repartiza uniform solicitările datorite neregularită-filor căii de rulare. V. şi sub Arc de suspensiune. 6. ~ de suspensiune, în foi, pentru vagoane [no/jBecHan npyjK*raa, b JiHCTax, #jih BaroHa; ressort de suspension a feuilles pour voiture de chemin de fer; Eisenbahnwagentragblattfeder; rail-way wagon suspension step spring; vasutikocsi-hordrúgó]. V. sub Arc de vagoane. 7. ~ de tracfiune. V. Arc de tracfiune şi sub Aparat de tracfiune. 8. ~-disc[flHCKOBae npynmHa;ressort disque; Scheibenfeder; disc spring; tárcsarúgó]. V. sub Resort de încovoiere. o. ~ elicoidal [BHHTOBan npyHCiraa; ressort hélico’idal; Spiralfeder, Schraubenfeder; helical sprng, spiral spring, coil spring; csavarrugó]. V. sub Resort de torsiune. 10. ~ inelar [KOJibiţeBan npyîKHHa; ressort annulaire; Ringfeder; ring spring; gyürűrúgó], V. sub Resort de tracfiune-compresiune. 11. ~ pentru tampon [6yc})epHaH peccopa; ressort de tampon; Pufferfeder; buffer spring, cushioning spring, overload spring; ütközőrúgó]. V. sub Aparat de ciocnire. 12. ~ spiral [cnapaJibHaH npyncHHa; ressort hélicoiidal; Spiralfeder, Schraubenfeder; helical spring, spiral spring; spirálrúgó]: Sin. Arc spiral (v. şi sub Resort de încovoiere). 13. ~ volut [bhtbh npyîKHHa; ressort â volute; Schneckenfeder; volute spring; tekercsrúgó]: Resort elicoidal tronconic, format dintr'o bandă de ofel înfăşurată în elice conică, secfiunea materialului fiind de regulă un dreptunghiu cu latura lungă paralelă cu axa resortului (v. fig.). Rigiditatea resortului creşte o-dată cu sarcina. în timpul încărcării, anumite părfi ale spirei se aplică pe suportul resortului şi astfel Resor) volut încetează de a se mai deforma. Frecarea dintre sp>re poate fi foarte mare, astfel încât o mare parte din energia de şoc e luată prin frecare. Resortul volut e folosit ca amortisor de şocuri la aparatele de tracfiune continuă ale veh;culelor de cale ferată. Sin. (impropriu) Arc conic. V. şi sub Resort de torsiune. i4. Resortului, constanta ~ [nocTOHHHâH npy-JKHHbi; constante du ressort; Federkonstante; spring constant; rúgóállandó]: Raportul dintre forfa F care se exercită asupra unui resort şi săgeata respectivă /, la un resort cu legătură lineară între forfă şi săgeată, adică F C~f îs. rigiditatea ~ [îKecTKOCTb npy>KHHbi; rigidité du ressort; Federversteifung; spring rigi-dity; rúgómerevség]: Derivata forfei F care se exercită asupra unui resort, în raport cu săgeata respectivă /, în cazul unui resort cu legătură nelineară între forfă şi săgeată, adică d F c~d/ ■ Rigiditatea poate creşte odată cu creşterea defor-mafiei (de ex. la resorturile de tampoane) sau poate scădea (de ex. la resorfurile-disc). Când raportul dF/df e constant, rigiditatea c se numeşte „constanta" resortului (v.). ie. sensibilitatea ~ [qyCTBHTejibHOCTb npyHíHHbl; sensibilité du ressort; Federempfind-lichkeit; spring sensibility; rúgóérzékenység]: Mărime egală cu săgeata unei spire de resort elicoidal, pentru o sarcină unitate (1 kg sau 1 t) ap.'icată de-a-lungul axei cilindrului de înfăşurare al resortului (care confine fibra medie elicoidală). Expresiunea sensibilităţii resortului e: 64 £3 d*G' unde R e raza cilindrului de înfăşurare, d e diametrul sârmei din care e confecfionat resortul şi G e modulul de elasticitate transversală al materialului. i7. Resorfare [nepecopTHpOBKa; reassortissage; Wiedersortieren; reassorting; újraosztályozás]. Gen.; 1. împărfirea din nou în sorturi a materialului sau a obiectelor dintr'o mulfime, făcută după criterii diferite de cele folosite la o sortare anterioară. — 2. Trierea materialului sau a obiectelor dintr'un lot care nu e acceptat la recepfie, pentru a separa partea din material sau din obiecte care corespunde condifiunilor de calitate impuse prin prescripfii, de partea care nu corespunde. îs. Reşou OneKTpHHecKafl ne^Ka; réchaud; Heizplatte, Kochplatte; heating plate, cooking plate; főző], Tehn.: Aparat care serveşte la încălzirea sau la menfinerea în stare caldă a anumitor obiecte, alimente, etc., prin încălzire cu apă caldă, prin arderea unui combustibil sau prin efectul caloric al curentului electric. La încălzirea prin arderea unui combustibil se folosesc alcool, petrol, gaze, cărbuni, etc., iar la încălzirea electrică se folosesc rezistenfe. io. ReSpălare [BTopun ian MofíKa; relavage; Wiederwaschen; rewashing; újramosás]. Prep. min.: 518 Operafiune prin care anumite sorturi, rezultate în urma sortării pe cale umsda, sunt supuse unei noi sortări pe cale umedă. Se foloseşte, în special, în cazul când cjomponenjii sortului au densităţile apropiate şi separarea în timpul spălării in'fiale nu s'a făcut în mod satisfăcător. în urma fiecărei respălări vor rezulta: un produs concentrat, un rodus intermediar şî un deşeu. Respălarea tre-ue repetată până când rătăcirile de substanfă utilă şi steril în produsul intermedar se vor reduce până la limitele admisibile. Se spală din nou numai produsul intermediar. Se execută după acelaşi procedeu ca şi spălarea, sau după procedee deosebite. Astfel, respălarea cărbunilor sortafi în jghiaburi Rheo se poate face, fie în jghiaburi Rheo (respalare mai pufin eficace), fie în maşini de zefaj (respalare destul de eficacs), fie în instalafii de preparare cu lichide grele (respalare foarte eficace). Se întâlneşte, fie ca operafiune inserată în procssul preparării sau al spălării propriu z 'se, fie ca proces separat pentru obfinerea de sorturi curate din produse intermediare provenite din alta parte. Respălarea e condifionată de greutăţile specifice a!e consftüenf lor în amestecul care se supune spălării, de procedeul de spălare, de eficacitatea maş»nri de spălat, de debitele orare de sortat de aceeaş: maşină, de procentul de deşeu admis în concentrat. i. Respirafia rezervorului [/ţbixaHHe pe3ep-Byapa; respiration du réservoir; Reservoir-Atmung; reservoir breathing; tartánylégzés], Expl. petr.: Fenomenul de schimb de gaze între atmosfera exterioară şi spafiu de gaze de deasupra lich-du’ui din rezervoarele de fifeiu sau de produse petroliere. Respirafia e cauzată atât de dilatafia gazelor închise *n ace t spafiu, provocată de variafiile de temperatură zi-noapte sau de cele datorite factorilor meteoro'ogci incidentali, cât şi de variafia de volum a spafiului liber de lichid din rezervor, la goiirea şi la umplerea acestuia, şi difuziunii, în cazul rezervoarelor deschise. Respi afia provoacă pierderi mari de fracfiuni uşoare şi, din această cauză, ea trebue redusă sau chiar împiedecată prin următoarele măsuri: vopsire cu vopsele de aluminiu sau cu vopsele de uleiu cu colori deschise; umbrire; crearea unei suprapresiuni interioare; folosirea capacelor plutitoare, a supapelor de respirafie, a unor dispozitive de colectare a fracfiunilor vaporizate, urmată de comprimarea şi condensarea lor; în cazul disponibilităfii de apă de mare (rezervoare din porturi sau tancuri petroliere), prin înlocuirea spafiului mort cu gaze, printr'un spafiu mort care confine apă de mare. *. Respirafie [zţbixaHHe; respiration; Atmen; respiration; lélekzés]. Biol.: Schimbul de gaze între organismul viu şi mediul înconjurător. Din punctul de vedere chirrrc, respirafia animalelor, a vegetalelor fără pigment clorofilian şi a vegetalelor cu pignent clorofilian când se găsesc în obscuritate, consistă în consum de oxigen şi în eliminare de bioxid de carbon de către organismul viu în totalitate, sau de un fesut izolat al lui, pus în condifiuni adecvate; la lumină directă, respirafia plantelor cu clorofilă consistă în absorpfia bioxidului de carbon şi în desvoltarea de oxigen. Acest ultim fapt maschează însă procesul respirator simultan, obişnuit, mai pufin puternic, care poate fi pus în evidenfă prin anumite artificii. Respirafia care foloseşte oxigenul liber din mediul înconjurător se numeşte respirafie aerobă. Respirafia care se produce în lipsa completă a oxigenului liber în mediul înconjurător, organismele luând energia necesară viefii din reacfiile exo-terme pe cari le efectuează fără !ntervenfia oxi= genului liber (exemplu: reacfia de fermentaţie de tipul C6H,a06->2CaH50H + 2C02-l~energie), se numeşte respirafie anaerobă. Organismele anaerobe cari se pot adapta şi la medii în cari există oxigen se numesc anaerobe facultative. Reacfiile chimice corespunzătoare se modifică, devenind de tipul: C6H)a06 + 6 02 = 6 C02 4- 6HjO + energie. Organismele anaerobe cari mor în prezenfa oxigenului liber se numesc anaerobe str de sau obligatorii. Organismele aerobe se asfixiază în lipsa oxigenului. Sunt anaerobe unele organisme monocelulare şi unele plurice'ulare (de ex. v ermii intestinali). în ţesuturile viefuitoarelor cu orga-nizafie superioară există, alături de reacfiile de respirafie aerobă, şi reacfii de respirafie anaerobă. 3. ~ artificială [HcuyccTBGHHoe flbixa-me; respiration artifidelle; künstliches Atmen; artificial respiration; mesterséges lélekzés]: Operafiune prin care se urmăreşta restab’iirea mişcărilor respiratorii întrerupte ale omului. Mişcările respiratorii (respirafia mecanică) sunt conduse de centrii respiratori din sistemul nervos central. Respirafia mecanică încetează în cazul intoxicaf ei centrilor prin lipsă de oxigen la nivelul lor, sau în căzu! intoxicafiei cu produse toxice. Prin respirafia artificială se restabileşte nivelul de oxigenare al sângelui, în timpul necesar desintoxicafiei centrilor respiratori şi restabilirii funcfiunii lor — şi se păstrează, în această perioadă, celelalte funcfiuni ale organismului (de ex. circulafia). Cauzele cari determină încetarea mişcărilor respiratorii (asfixia) şi în cari e necesară respirafia artificială sunt numeroase: obstacole mecanice la nivelul căilor respiratorii (strangu'are, înnec, corpuri străine la nivelul laringelui), intoxicafii cu g3ze sufocante şi vezicante cu acfiune directă asupra căilor respiratorii şi asupra plămân:lor, inioxicafii ale centrilor nervoşi (cloroform, cianuri), intoxicafii ale sistemului de transport din sânge al hemoglobinei (oxid de carbon, cloraf), paralizii ale centrilor prin electrocu|iune sau prin in-fecfiuni, etc. Respirafia artificială se execută manual sau mecanic. Cele două procedee folosite mai mult sunt I următoarele: 519 în primul procedeu, victima e întinsa cu fafa îrt jos, cu capul într'o parte. Salvatorul se aşază în genunchi, călare, la nivelul coapselor victimei, El cuorinde cu mâinile baza toracelui acesteia şi, ţinând braţele întinse, deplasează corpul său înainte, sprijinindu-se cu to3ta greutatea pe baza toracelui victimei, timp de 2*”3 secunde (faza de expirare); în al doilea timp (faza de inspiraţie), el revine în pozţia anter oară, ţinând mereu mâinile pe toracele victimei, fără sa apese. Respiraţia artificială e condiţionată de bascularea salvatorului înainte şi înapoi, în ritmul de 15—20 de ori pe minut. în al doilea procedeu, victima e întinsă cu faţa în sus. Se plasează între omoplaţi un suport mai înalt (o harnă făcută sul). Limba se fixează, pentru a nu obstrua calea aerului, cu degetele arătător şi mijlociu ale victimei, cari merg pe suprafaţa limbii până în faringe. Mâna e susţinută prin legare cu un cordon (batistă) în jurul gâtului. Salvatorul se aşază în genunchi, la capul victimei, şi apasă ambii umeri spre pământ, energic, timp de două secunde (inspiraţie); apoi nu mai apasă, timp de două secunde (expiraţie). Procedeele manuale sunt obositoare şl cer schimbarea, din timp în timp, a persoanei care le ecth caM)ieTi; rétablissement; (Wieder) Fangen; flattening out; helyreállítás]. Nsv. a; Readucerea la valoarea nominală a puterii motorului unei aeronave, când înălţimea de sbor a acesteia creşte până la o altitudine determinată în prealabil (v. Restabilire, altitudine de ~). La mărirea înălţimii de sbor, puterea motorului se micşorează din cauza scăderii presiunii şi a densităţii aerului; astfel, cantitatea de amestec combustibil-aer (încărcătura) aspirată în cilindru scade în greut ate şi dozajul dev:ne mai bogat, ceea ce provoacă micşorarea presiunii medii pe ciclu, respectiv arderi incomplete. La motoare cu electroaprindere (motoare cu explozie) se consideră că, practic, pierderea de putere e proporţională cu descreşterea presiunii atmosferice cu înălţimea, adică Px = ~ Pqi unde Pt Po şi pz sunt puterea şi presiunea la altitudinea z, iar P0 şi pn sunt puterea şi presiunea la sol, în atmosfere standard. De fapt, când creşte înă {'mea, puterea descreşte mai încet decât presiunea atmosferică şi mai repede decât densitatea aerului; f jctorii cari influenţează reducerea puterii sunt numeroşi: variaţia dozajului amestecului şi a temperaturi» aerului aspirat (care condiţionează va-porizarea combustibilului), scăderea turaţiei motorului (datorită micşorării vitesei de sbor), modificarea condiţiun;lor de răcire a motorului, constanţa rezistenţelor mecan;ce. Pentru a restabili puterea nominală a motorului la o anumită altitudine, se foloseşte procedeul de supracomprimare, care consistă în mărirea raportului de compresiune (prin micşorarea camerei de combustie), sau procedeul de supraali-mentare, care consistă în încărcarea cilindrului cu o cantitate de amestec de densitate mai mare (prin compresoare, prin cari presiunea de admisiune a amestecului se măreşte la valoarea dela sol). La reactoare nu se foloseşte restabilirea puterii, deoarece puterea creşte cu înălţimea, în măsura în care creşte vitesa de sbor. (Când înălţimea de sbor a reactorului se măreşte, vites3 de sbor creşte — şi tracţiunea trebue menţinută constantă (independent de vitesa de sbor), astfel încât puterea creşle, ştiind că P — Tv, unde T e forţa de tracţiune a reactorului şi v e vitesa de sbor). 6. Restabilire, altitudine de ~ [BbicoTa boc-CTaHORJI9HHH; hauteur de rétsblissement; (Wieder) Fanghöhe; flattening out height; helyreállítási magasság]. Nav. a. înălţimea maximă la care se poate restabili puterea nominală a motorului unui avion (puterea motorului scade, din cauza scăderii la înă.ţime a presiunii şi a densităţii aerului). înălţimea de restabilire trebue să fie mai m3re sau cel puţin egală cu înălţimea de utilizare. La înălţimi mai mari decât cea de restabilire, puterea motorului descreşte repede, până la înălţimea numită plafon, peste care aeronava nu 52Ö mai poate urca, deoarece motorul nu mai asigură decât puterea minimă necesară sborului în palier. Sin. înăifime de restabilire. î. Restaurare [pesTaBpaaţHa; restauration; Restaurierung; restoration; restauráció, helyreállítás]. Arh,; Refacerea unor părfi degradate ale unui edificiu sau ale unui monument istoric, pe bază de documente sau, în lipsa lor, printr'o reconstituire a celei mai probabile forme a lui (v. Reconstituire). 2. Restaurare [BOCCTaHOBJiSHHö; restauration; Wiederherstellung, Emeuerung, Restaurierung; restoration; restauráció, helyreállítás]. Tehn.: Restabilire a unui sistem fizic, sau reconstituire în adevărata mărime a unui edificiu sau a unei opere de artă, care a suferit avarii grave sau modificări necorespunzătoare. în construcfii, restaurarea e o reconstituire (v.), deoarece se efectuează fară modificări constructive şi, de obiceiu, după documente descriptive. ». Resteu [npHTMKa; cheville; Jochbolzen; bolt; járomszeg, igaszeg]. Ind. far.: Cuiu de fier, cu lungimea de 40---50 cm, introdus vertical la partea exterioară a jugului, servind pentru a re-fine în jug gâtul animalului. 4. Restituirea unei perspective [nepeoőpa-ŐOTKa nepcneKTHBbi; restitution d'une perspective; Umkehraufgabe der Perspektive; perspective restitution; perspektiv resztitució]. Persp.: Operaţiunea de deducere a adevăratei pozifii, forme şi dimensiuni ale unui obiect, cunoscând o perspectivă a lui pe tabloul plan. Problema e determinată numai dacă se cunosc, pe tabloul perspectiv, punctul principal şi cercul de distanfă. Se procedează prin construcfii inverse, obfinând reprezentarea descriptivă a obiectului. Punctul principal şi distanfa ochiului de tablou nu pot fi determinate, decât dacă există un minim de cunoştinfe asupra obiectului; de exemplu, în perspectiva orizontală, două unghiuri drepte orizontale (o casă dreptunghiulară cu streaşină, pe o fotografie), sau dacă se cunosc punctele de fugă a trei direcfii trirectangulare. Metoda e folosită în arhitectură, când se compune în perspectivă — deci din punct de vedere artistic — pentru a deduce ulterior adevăratele forme şi dimensiuni, deci reprezentarea descriptivă a volumelor, necesară din punct de vedere tehnic (calcule, execufie). 5. Restifufie [nepéoöpaŐOTKa, pa3BepTbiBa-HHe, flemH^PHpoBaHHe; restitution; Auswertung; plotting; kiértékelés], Fofgrm.: Transformare proiectivă a punctelor, dreptelor, liniilor, fasciculelor de drepte şi de plane dintr'un spafiu S±, în puncte, drepte, linii şi fascicule de drepte şi plane corespondente într'un spafiu S2, astfel încât să fie satisfăcute relafiile de transformare: 4“ #12^*2 4" #13^3 4" #14^4 * ( 1 ) — Ct21X1 4" ^22X2 4“ ^23^3 4" #24^4* kx9 = asl xt + a32X2 4- <*33*3 + *34*4? kx'ţ — Ct^x^ 4* #42*î 4" #43*3 4" #44*4» A = în acestea, P' (x\, x'9, x's, x*4) sunt punctele transformate cari se găsesc în spafiul S2, exprimate prin coordonate proiective omogene, şi cari corespund punctelor reale P (xltx3tx3tx4) cari se găsesc în spafiul inifial Sit cele două spafii Si şi S2 fiind distincte; k e un factor de proporfio- nalitate, iar numerele an, al2,ai3,•••,a43, a44, cari constitue parametrii transformării proiective, satisfac relafia: au al2 a13 a14 a2i a22 a2S a2i a3t a32 a33 a3i a41 a42 ^43 aU în cara intervine modulul sau determinantul transformării. Această transformare are următoarele proprietăfi: Spafiul inifial St şi spafiul transformat S2 sunt proiective şi deci punctele lor se găsesc într'o corespondenfă biunivocă; fiecare varietate de prima spsfă din spafiul St se transformă biunivoc şi proiectiv în varietatea corespondentă din spafiul S2 (în particular, fiecare dreaptă din spafiul St se transformă biunivoc şi proiectiv în dreapta corespondentă din spafiul S2); fiecare varietate de a doua spefă din spafiul St se transformă biunivoc şi proiectiv în varietatea corespondentă de spefa a doua din spafiul S2 (în particular, fiecare plan corespondent St se transformă biunivoc şi proiectiv în planul corespondent din spafiul S2); reciprocitatea proiectivităfii e respectată între cele două spafii; astfel, dacă AT = f(A/) e o proiectivitate între spafiul St şi spafiul S2 şi corespondenfă inversă M = tp (M ) între spafiul S2 şi spafiul Si e, de asemenea, o proiectivitate; dacă Af' = ft (M) e o proiectivitate înfre spafiul St şi spafiul S2 şi M" —i2(M') e o proiectivitate între spafiul S2 şi spafiul Sf2, corespondenfă M" =f2 \f±{M)] între spafiul SA şi spafiul S\ e» de asemenea, o proiec-tivitate; proiectivitatea dintre spafiile St şi S2 e determinată, dacă se dau cinci perechi de puncte corespondente, cu condifiunea ca .dinire cele cinci puncte date în spafiul St să nu existe patru puncte situate în acelaşi plan. Restitufia depinde de 12 parametri de transformare; dacă se trece dela coordonatele carte-siene omogene la coordonate neomogene, prin relafiile: Xi X2 Xo. , x'i , x'o , x\ x = — ]y- — 'lz=~i şi x y = -r; z =— ' x4 x4 x4 x 4 x\ x\ formulele de transformare (1) devin: = 4- aţ2y 4- a13z 4- #14 > a4ix 4- a42y 4- a43z 4- au' _a2ixJr a22y -4a23z-ha24 t a4ix + a42y + a43z-hai4' _ dşjX 4- ^33 d4±x 4- ct42 y 4- #43Z 4- ^44 Rezultă că punctul proiectat P' (x', y\ z') din spafiul S2, corespunzător punctului dat P(x,y,z) din spafiul Sx, depinde de cel pufin 12 parametri de transformare (din ceî 16 parametri ^n, <*i2» <*i3f ’' ’ <*43* aw dintre cari patru parametri pot fi eliminafi prin alegerea sistemului de proiectare), Restitufia e aplicată în măsurătorile fotogrammetrie ale diferitelor corpuri din spafiu sau ale porfiunilor din scoarfa terestră înregistrate în fotograme conjugate; spafiul corespondent S2 e constituit de imaginea spafială a stereogramei formate de cele două fotograme conjugate F± şi F[ (cari au perspectivat obiectul de măsurat din două centre de perspectivă vecine Ot şi O*), iar spaţiul inifial e constituit din punctele corpului de măsurat, respectiv reprezintă imaginea reconstituită SJ a acestui corp, redată la o scară dată. 5Í1 stereomodelul (v.) micşorat al corpului, rezultând din constituirea stereogramei (v.), (Fi/FJ). Restitufia generală e operafiunea de determinare a spafiului transformat S2 (corespondentul spafiului inifial St), incluziv operafiunea de reconstituire sau de măsurare a e'ementelor metrice (lungimi, unghiuri, coordonate de puncte caracteristice, etc.) ale spafiului S± prin intermediul spafiului corespondent S2 determinat. Reconstituirea, respectiv măsurarea, se pot face numeric (redând în valori numerice măsura spafiului sau a corpului S±) sau grafic (prin elevafii, proiecfii orizontale sau inclinate, secfiuni, etc.), în reprezentare naturală (scara 1 : 1)‘ la corpurile mici, Fie A±, Blt C1# D±, Elt GxA± corpul din spafiul St (v, fig.) dublu-perspectivat în fotograma F± din O, şi în fotograma FJ din Oi (O^Oi — b se numeşte baza de fotografiere sau de perspectivare), obfi-nându-se fasciculele fotogrammetrice conjugate: OAAuBlC^D^.GJ şi O'AA^BuC^D^GJ. Pe planul F* e obfinută perspectiva A[ B[ C[ D[ Ei Gf AV" şi pe planul F[, perspectiva A\ B\ C] D]E\G\A{, ambele perspective reprezentând acelaşi corp din punctele vecine Ot şi Oi. Proiectând cele două perspective F, şi Fi din centrele de perspectivă O1|0 respectiv Oi0, astfel ca Oll0 0\t{i-b)n (n fiind un număr rafional întreg şi pozitiv) şi aducând în corespondenfă razele fotogrammetrice conjugate: OiA[ cu OlA'î, OJ$\ cu 0[B\, etc., se obfine spafiul corespondent S2, care se numeşte în reprezentare micşorată (scara 1 :»; »> 1) la corpurile mari sau la măsurătorile scoarfei terestre, sau în reprezentare mărită (scara 1 : n; 1 > n > 0) la corpurile foarte mici, în cercetările de laborator. Restitufia geodezică şi cea topografică consistă în operafiunea de determinare a spafiului transformat S21 corespondentul spafiului inifial S± care reprezintă mulfimea de puncte Plt P , P3,..., Pn ale scoarfei terestre (v. fig.), — şi apoi în operaţiunea de reconstituire numerică sau graf'ca (prin hărfi, planuri, profile, etc.) a acestui spafiu Sit care e dublu-perspectivat în planul Ft din O,, respectiv în planul F\ din 0\, obţinându-se fotogramele conjugate Ft şi F\. Prin dublă-proiectare a fasciculelor fotogrammetrice: Ot (Plf P2,..., Pn)i Oi (Plf P2,... ,Pn) şi prin aducerea tn .corespondenfă a razelor fotogrammetrie conjugate, se obfine spafiul tranş-format S2, reprezentat prin stereo-modelul micşorat al scoa.fei terestre, aşa cum e redat în figură. Restitufia numerică (prin coordonate) şi grafică (prin planuri, hărfi şi pvofi|e) a ansam-blulu: punctelor scoarfei terestre aparfinând spafiu-lu Si se face prin măsurători stereoscopice, obfinân-du-se o reprezentare micşorată SJ a spafiului real Si (terenul) prin hărfi şi planuri. Sistemele de restitufie, cari pot fi: analitice, grafice, fotografice, etc., variază cu natura aparatelor şi a procedeelor folosite. , î. Restitufie aeriană: Sin. (impropriu) Restitufie aerofotogrammetrică (v.). 2. ~ aerofotogrammetrică [a3pc)(|>0T0rpaM-MeTpHnecKan nepeoőpaóoTKa; restitution de photographies aériennes, restitution aérophoto-grammétrique; Lu'tbildauswertung; plotting fromair photographs, restitution from air photographs; légi-fotogrammetriai kiértéke.és]: Restitufie de foto-grafii sau de fotograme aeriene, astfel încât per- spectivele conjugate Ft şi F2, luate din centrele de perspectivă 0lf respectiv 02, prin dublă-pro-iectare din centrele de proiecfie 0\, respectiv Og, situate la distanfa OiOz/n = b'/n, să permită pbfir nerea spafiului transfortnat S2, respectiv a stereo- modelului spafiului inifial Sx, micşorat, după care se întocmeşte planul (harta) sau se face măsurătoarea elementelor metrice ale spafiului St perspectiva! în F± şi în F2. în figură e redată sche* ma de principiu a restitufiei aerofo-togrammefrice a celor două fotograme aeriene F± şi F2 cari per-spectivează o întretăiere de străzi. 3. ~ anaglifa. V. Restitufie prin procedeul anaglifelor. 4. ~ analitică [anaJiHTHHecKaH neoeof5pa6oTKa; restitution analyti-que; anal/tische Auswertung- ana-lytic plotting; analitikus kiértékelés]: Restitufie care foloseşte calculu1, atât pentru determinarea orientării relative şi a celei absolute (într'un sistem axial tridimensional) a spafiului transformat S2, cât şi pentru determinarea coordonatelor punctelor obiect P±, P2, P,$... P«t în funcfiune de elementele perspective ale fotogramelor conjugate date F± şi Fjt Astfel, dacă XQ, X'j Yq, Y’q; Zq, Z'q sunt coordonatele spafiale ale centrelor de perspectivă Of şi O' ale celor două fotograme conjugate F şi F‘ fafa de sistemul de axe cartesiene dat, iar cp, q>’; ca f u>'; x , x sunt To To o -o o o direcfiile unghiulare ale planelor FtşiF' şi respectiv /', xfo, y'H sunt elementele de orientare interioară ale perspectivelor cuprinse în cele două plane Ft şi F\ şi dacă Xp, yp, respectiv x'p, y'p sunt coordonatele imagini din cele două perspective F şi Fj, corespunzătoare imaginilor conjugate p şi p' ale punctului spafial P din spafiul inifial Sjf perspectivat în Ft şi Fg, prin restitufia analitică se determină, prin calcul, coordo-Zp ale punctului P, şi Schema restitufiei aenerale aplicată în măsurătorile geodezice. 1) dubla perspectivă Fi/Fj; 2) c’ubla proiecfia Oj/Fi, O'j/Fj; 3) fotogramele conjugate Fi şi Fj; 4) stereomodelul; 5) harta. natele spafiale Xp, anume: XP = Fi yp=fu (x„< x'o' r„'.......?„• *'„■ ®„ Zp-rintx* Yj Yl..........* “o- *........ ., ta , qp , a>, ü) , * Tir n' o1 şi orientarea relativă şi cea absolută a spafiului corespondent S2, în sistemul tridimensional dat. i. Restituie analitică planigrafica [nJiaHHrpa-4>HHecKan a^aJitiTHqecicaH ne pe 3ÖpaőOTKa; re-stitution analytique planigraphique, restitution mé-trophotographique; mefytischphotogrammetrische Auswertung, punktweise Rekonstruktion; analytic plane table plotting; planimetria! analitikus kiértékelés]: Restitufie analitică sprijinita pe principiul dublei intersecfiuni înainte, care foloseşte, în mod separat, elementele geometrice a e celor două plane perspective Fx şi F2. Schema de principiu a restitujiei planigrafice e redată cu ajutorul figurilor Schema restifuflei planigrafice (a) şi schema de principiu a restifuflei analitice planigrafice (b). de mai sus, unde Fx şi F2 sunt planele celor doua perspective, luate[din Ox, respectiv din 02, centre de perspectivă [având între ele diferenfa de nivel Ah, situate la distanfa 0±02 = b, a cărei proiecfie orizontală e b0. Prin dubla intersecfiune înainte, aşa cum e redată în figură, raza fotogrammetrică Oxpx cu raza fotogrammetrică corespondentă 02p2 (px şi p2 fiind imag’nile perspective din Flf respectiv din F2, şi aparfinând punctului real perspectivat P, din spafiul Sx) se intersectează înainte în punctul P, căutat. Punctele imagini px în F± şi pt în F2 au coordo-natele-imagini xlt yx, respectiv x2, y2 fafă de si.femele axelor plane din cele două clişee Flr respectiv F2. Dacă alf Pi» a2, Ş2 sunt unghiurile de pozifie (orizontal şi verfcal) ale celor două raze fotogrammetrice corespondente Oipt şi 02p2' tgoc1 = (1) (2) yx sin i+/ cos i' Xo tg or2 = — . . f —.. y2 sin i + f cos i' , /s?ni — yx cosi tg Pi =------;--7~2-------; COS 04; 3 yx sin i+f cos 1 f sin i —r2 cos i tg B» =--------;—r—7-------. cos . y n yzsm i+fcQ$i Se calculează, de asemenea, D^Ouo^o] D2 — 02Pq) ht şi h2 (v. fig.)» folosindu-se relafiile: ^ j sin (c*,—oc2) Jjx — 0Q (3) D2 = b{ sin [(cpx~^t)-t-(9o—a2)] ’ sin fa —0^) ° sin [(9!-^) +(^î-o*)]' K sin (cp2 — 32) K Dligh ţ ^ sin KqPi — ai)-h(qpa — oca)] cos at; (4) h sin, (y« —«i) 2 f 2sin[(?1-al) + (^8-«t)J cos a2 Pentru verificare, (5) Ah-(h%-h^-bş tg t, (6) bQ-=b cos s (s fiind unghiul de inclinare al bazei de^foto-grafiere OiO^ care este dat). Cu elementele calculate ctLl cc2, 0lf Dx, D2, hx şi h2 se recon-strueşte planigrafic pozifia spafială a punctului P, fără a fi nevoie sl i se determine coordonatele. Restitufia analitică planigrafica e folos'tă în fotogrammetria terestră, iar cu ajutorul relafiilor (1)*”(4) se construesc abace de restitufie, cari înlocuesc operafiunile de calcul. 2. ~ analitica prin coordonate fotografice [aHanHTHqecKas nepeoőpaőoTKa cnocoŐoM (JnTorpa^HH îCKHX K00pflHHaT; restitution analytique par coordonnées photographiques; analy-tische Auswertung durch Vermittlung der Bild-punktkoordinaten; analytic plotting by photogra-phic coordinates; analitikus kiértékelés fénykép-koordinátokkal]: Restitufie prin calcul, care foloseşte coordonatele fotografice ale punctelor imagini Px (xu yx) din Fx, respectiv P2 (x2, y2) din F2, cari perspectivează punctul spafial P(a! spafiului Si) în fotogramele Fx şi F2. în figură e redată schema Schema restitufiei analitice prin coordonate fotografice. de principiu a restitufiei analitice prin coordona-tele fotografice x,, yit x’it y\ ale punctului din spajiul Pj. Pentru calcul se folosesc relafiile cari exprimă coordonatele Xp, Yp,Zp ale punctului P( (1) (2) (3) Y ____________L p (Xs-Xi). Z<,= ±7 *1; fi y■ valabile în fotogrammetria terestră, când: Oi Hi «L Oi Og şi Oi H.% II ^2 notaţiile fiind 524 cele din figură. Când fotogramele F± şi F2 au o orientare generală: bx$'ny2-b ycoscp2 (4) Xp — X0+ -----7~~f---------------X-COS K p sin(rs- ..................................... sin (qp2 — qpi) bx sin ?2 —£vcos99 .sin ( *gp. &,sin cp,—i> cosq>, (7) 0 = ^+ -* . * . tg|S2 sinfe-îi) sin ra — &„ cosa. * ' • y ir ------—f----------c—tgf sin (qr2 —Ti) în cari bx, by, bz sunt componentele bazei b fafă de sistemul tridimens’onal axial OXYZ, cu originea în Ot; X0,Y0,Z0 sunt coordonatele rectangulare ale centrului de perspectivă Oi fafă de sistemul axial tridimensional O'X'Y'Z' în care e reprezentat spafiul S± al punctului O; Vi» 92 V Pn P2 sunt direcţiile unghiulare de pozifie (orizontale şi verticale) ale axelor de fotografiere 0±Hit respectiv 02H2, în sistemul OXYZ. Relafia (7), numită „ecuafia analitică de condi-fiune a restitufiei", serveşte Ia verificarea calculului coordonatelor Xp, Yp, Zp. 1. Restitufie automată [aBTOMaTH^ecKaa ne-peoŐpaŐOTKa; restitution automatique; aufoma-tische Auswertung; automa!ic plotting; automatikus kiértékelés]: Restitufie efectuată pe cale mecan’că, optică sau optică-mecanică, cu ajutorul unui restitutor automat. 2. ~ fotografică [$0T0rpa(|)HHecKaH nepe-OŐpaöOTKa; restitution photographique; photo-graphische Auswertung; photögraphic plotting; fényképészeti kiértékelés]: Restitufie efectuată pe cale optică sau cu ajutorul unui fotorestitutor, care serveşte Ia obfinerea unui fotoplan (plan fotografic) al scoarfei terestre, prin imprimarea pe făşi», de-a-lung.ul curbelor de niveJ, a scoarţei reliefului, la diferite alt tudini mijlocii. s. ~ generală [oGiiţan nepeoőpaóoTKa; restitution générale; allgemeine Auswertung; general plotting; általános kiértékelés]: Resttufie efectuată pe cale analitică, grafică sau automată, asupra imaginilor perspective conjugate (două sau mai multe) ale unui corp oarecare fix (clădire, teren, etc.) sau mobil (proiectil, avion, etc.), rigid sau deformabil. 4. ~ geodezică [reo,iţe3HHecKaH nepeoő-paŐOTKa; resttuiion géodésique; geodătische Auswertung; geodetical plolting; geodéziai kiértékelés]: Restitufie efectuată pe cale mecanică, opt'că sau optică-mecanică asupra imaginilor perspective conjugate ale unei porfiuni mari d'n suprafafa scoarfei terestre, în scopul de a studia sau de a cunoaşte forma, :ncluziv curbura scoarfei Pământului, raportată !a geoid. 5. j^eofotogrammstrică [reocjpOTorpaMMeT-pSücKoe AeniH(i)pHpOBaHHe; restitution ds pho-togrammes terrestres; Auswertung der Erdbild- aufnahmen; plotting from ierrestrial photograms; geofotogrammetriai kiértékelés]: Restitufie de fotograme terestre, astfel încât perspectivele conjugate Ft şi luate din centrele Ot, respectiv 02, prin dublă proiectare din centrele de proiecfie 0'±, respectiv 0'2, situate la distanfa 0±02ln = b/n, să permită obfinerea spafiului transformat S2, respectiv a stereomodelului spafiului inifial 5lf micşorat, după care se întocmeşte planul topografic Sau harta regiunii parspectivate în fotogramele F± şi F2. «. ~ geometrică [reoMeTpnqecKaa nepeoó-paŐDTKa; restitution géométrique; geometrische Auswertung; geometrical plotting; geometriai kiértékelés]: Restitufie de fotograme aeriene sau terestre, care foloseşte proprietăţile geometrice ale perspectivelor componente. Astfel, linia centrelor de perspectivă Ot şi 02 ale,fotogramelor Flt respectiv F2, intersectează planele perspectivelor F± şi F2 în punctele Kt (în F±) şi K2 (în F2), numite centreb nucleale ale perspectivelor, şi Schema restitufiei geometrice. prin cari trec razele nucleale: PtKit Q! Kit Rt Kt (în Ft), respectiv conjugatele lor: P2 K2, Q2 K2 R2 K2 (în F2). Aceste raze nucleale conjugate se intersectează: Pi K± cu P2 K2, Qi Kt cu Q2 K2, Rt cu R2 K2, etc. în punctele P', Q', R', etc., situate pe o aceeaşi dreaptă SS1 (dreapta de intersecfîune a pianelor Fi şi F2). Planul P0±0.2 (sau Q0i02, ^0i02) se numeşte planul nucieal al punctului P. Toate punctele reale P,Q,R, etc., din spaţiului, au plane nucleale unice, aşa cum sunt redate în figură, cari au dreapta comună lor K± K2, numită axa nucleală a ansamblului. Prin restitufie geometrică, aceste proprietăfi sunt folosite la construcfia epurelor de determinare a elementelor de orientare exterioară a fotogramelor conjugată şi a graficelor de restitu’re a punctelor din spafiu! S2, în plan. 7. ~ grafică [rpacJmqecKaH nepeoőpaóoTKa; restitution graphique; graphische Auswertung; graphical plotting; grafikus kiértékelés]: Restitufie de fotograme aeriene şi terestre, pe cale grafică, pe baza principiului dublei intersecfiuni înainte, sau al principiului dublei intersecfiuni înapoi, —* şi folosind diferite procedee da determinare a ©íemenfeíor de orienfare exterioara a fotogramelor conjugate de restituit, Pe baza principiului dublei intsrsecfiuni înainte sunt folosite următoarele resiitufii mai importante: Restitufia grafică directă (v. fig.), prin care se restitue grafic, punct cu punct, folosind inîersec-fiunile directe; la scara de restitufie fixată se iau baza ^=0±02 şi direcfiile OiHit respectiv 02H2, cu unghiurile date cp± şi a, şi raportarea lor în planul de proiecfie, permit reconstituirea stereomodelulu fotogramelor conjugate Flt F2, pe care se măsoară, respectiv se restitue, toate celelalte puncte, A, B, C, D, E, ..., ale suprafefei date. Restitufia prin intersecfiunea înapoi se efectuează prin mai multe metode. Cele mai importante sunt următoarele: 1. Restitufie prin metoda analitică a piramidei [nepeoőpaőoTKa anajmTHqecKHM cnocoőoM IIHpaMHAbi; restitution par la méthode analytique de la pyramide; Auswertung durch das Pyrami-denverfahren; plotting by the method cf the pyramid; kiértékelés piramismódszer által]: Restitufie prin intersecfiunea înapoi, care foloseşte relafiile analitice pentru rezolvarea piramidelor Oi(PiP2P3) Şi 02(PiP*P3), (v. fig. sub Restitufie prin intersecfiune înapoi), şi anume: ^ + 2/±/2 cosa' = Aici: ^i = OiPi; ^=02Pi; l2 — Q±P2\ l2 = 02P2; 4=01P3; Í3 = ö2Ps; iară', p\ 1' şi a\ g",?" sunt unghiurile respective, formate de aceste muchii şi opuse laturilor date a, b, c ale triunghiului de bază (ccmin celor două pVamide) P±P2P3. Pe baza elementelor calculate se procedează la determinarea punctelor de restituit. 2. ~ prin metoda coincidenţei [nepeoőpa-őoTKa no cnocoőy coBna^eijHA; restitution pár la méthode de la co'íncidence; Auswertung durch das Koinzidenzverfchren; plotting by the coinci-dence method; kié.tékélés egybeesésmódszer által]: Restitufie prin intersecfiunea înapoi, care se ob|ine pe ca'e optică-mecanică, prin interme-d:ul restitutoarelor, astfel încât, prin tatonări succesive, să se realizeze coincidenfa intersecfiunii simultane a tuturor perechilor de raze fotogrammetrice conjugate. B27 s. prin mefoda direcţiilor [nepeoőpaŐofKa cnocoőÖM HanpaBJieHHHî restitution par la mé~ thode des directions; Auswertung durch Rich-tungswinkelnverfahren; plotting by resection; kiértékelés irány módszer által]: Restitufie prin intersecfiunea înapoi, care foloseşte fotogonio-metrul (v.) pentru determinarea direcţiilor OiPt şi O2P1; O^Pj şi 02P2; OjPg şi 02P3, etc,, după care se efectuează orientarea absolută şi restituirea stereomodelului celor două fotograme situate în Oi» respectiv în Oa. 4. ~ prin meioda grafică a piramidei [nepeoőpaőoTKa rpa4)HHecKHM mctoaom nnpa-MHflbi; restitution par la méthode graphique de la pyramide; Auswertung durch graphisches Pyra-midenverfahren; plotting by the pyramid graphti cal method; kiértékelés piramis grafikai módsze-által]: Restitufie prin intersecfiunea înapoi, cáré foloseşte construcfia geometrică a epurei care rezolvă grafic elementele celor două piramide Oi (PiP2P3) şi 02 (P1P2P3), aşa cum sunt reprezentate în figura de sub Restitufie prin intersecfiune înapoi. Pe baza elementelor determinate grafic din epura piramidelor se procedează la determinarea celorlalte puncte de restituit. 5. ~ prin metoda paralaxelor [nepeoőpa-ŐOTKá cnocöŐOM napaJiaKC; restitution par la méthode des parallaxes; Auswertung durch das Parallaxenverfahren; plotting by the parallax method; kiértékelés parallaxismódszer által]: Restitufie prin intersecfiunea înapoi, care se obfine pe cale optică-mecanică, cu ajutorul restitutoarelor, folosind proprietăfile paralaxelor stereoscopice a cinci perechi de puncte Pt, P2, P3, P4, P5l prin satisfacerea relaţiilor lineare: pvt = at dx± + bt dx2 + q d qpi+dj d 92+^1 d t»1.* pt2 = a2 dx± + b2 dx2+ c2 d cp± -f- d2 d cp2 + e2 d cu'; pv3 = a3 dx± + b3 dx2 + c3 d 91+d3 d 92 4- e8 d o> Pv4 = ^4 d^i + b4 dx2-bc4dq>1+d4dq>2 + í?4dü)'; Pvh = a5 dxi + b5 dx2 + c5 d d5 d 92-f e5 d t*>' unde xlt x2, qpi, y2, (o>± — ' sunt elementele de orientare relativă ale celor două perspective Pi şi P#f iar pvi sunt paralaxele stereoscopice verticale ale celor cinci perechi de puncte Pi'^Pq! cari trebue anulate (/^ = 0), spre a se obţine stereomodelul ansamblului (Pi/P2). Pe acest model optic, orientat apoi absolut la un sistem de axe dat, se efectuează restituirea punctelor suprafefei de transformat. e. ~ prin metoda punctelor nadirale [nepe-cőpaőOTKa MeTOAOMHaAupaJibHbJX T0Heh;re-stitttion par la méthode des points nadiraux; Auswertung durch das Nadirpunktverfahren; plotting by the plumb point method; kiértékelés nadirmód-szer által]: Restitufie prin intersecfiune înapoi, care se obfine cu ajutorul restitutoarelor, folosind proprietăfile geometrice ale punctelor nadirale. 7. ~ prin metoda punctelor nucleale [nepe-oőpaőoTKa MeTOAOM AAPOBbix ionén; resti-tution par îa méthode des points nucléaux; Au$- 52é wertuncj durch das Kernpunktve rí a h re n; plotting by the epipolar method; kiértékelés magpont= módszer által]: Restitufie prin intersecfiunea înapoi, care foloseşte proprietăţile punctelor nucle-ale ale fasciculelor spafiale conjugate, cu ajutorul cărora se reconsfitue stereomodelul corespunzător perspectivelor date. i. Rpsfitu}»3 prin metoda şirurilor cuplate [nepe-OŐpaŐQTKa MeTOAOM KpaTHb)X pflflOB; restitution par la méthode du lever en séries couplées; Auswertung durch das Koppelreihenverfahren; piot-ting by the serial photographs method; kiértékelés kapcsoifsorok módszere által]: Restitufie în lanf, care se obfine cu ajutorul restitutoarelor, folosind proprietăfi!e perspectivelor oblice cuplate, aşa cum sunt y redate în figură; 0lf > 02, Oa, O4..., sunt centrele de perspectivă din cari se iau fotograme panoramice, câte două cuplate Schema restitufiei prin metoda^ şirurilor cuplate. la fiecare centru O, şi anume: din 0lf Fir cu axa oblică 0lr, şi Fia* cu axa oblică Oia, oblicitatea axelor fafă de verticala în Oi fiind de 9/2; din 02» F2r, cu axa oblică 02r, şi F2a, cu axa oblică 02a, având aceeaşi oblicitate, etc.; şirurile cupla-te sunt, deci: {F,JF,r), (FJFSr), (FsjFif), etc., având acoperirea suprafefelor Fla cu iv -Fta CU ^3 r' într'un procent de 0,9- 1,0 din câmpul lor, 2. ~ prin metoda şirurilor normale fnepe-OŐpaŐQTKa MeTO^OM HOpMaJibHblX PHAOB; restitution par la méthode du lever en séries normales; Auswertung durch das Normalreihen-verfahren; plotting by the normal serial phofo-graphs method; kiértékelés normális sorok módszere által]: Restitufie în lan}, care se obfine cu ajutorul restitutoarelor, folosind proprietăţile perspectivelor normale, cum sunt redate în fi- ^ < gură; 0t,02,03,-sunt centrele de perspectivă din cari se iau foto- \02 j \03 J t fPs / \ / \ / \ / \ • \ / - y ' y; V ■ / \ / / / \ f, / w \ / 4 i TI—1 Schema restitufiei prin metoda şirurilor normate. gramele aeriene nadirale respective Flt lF2, Fz,..., ale căror axe sunt normale, respecliv verticale; suprafefele F±t F2, Fs,... se acoper într'un procent de 0,5--0,'6 din câmpul lor. 3. ~ prin metoda triangulafiei [nepeoőpaőoTKa MeTOAOM TpHaHryJifli^HH; restitution par la méthode de la triangulation; Auswertung durch das Triangulierungsverfehren; plotting by the triangulation net method; kiértékelés háromszögelési módszer által]: Restitufie efectuată cu ajutorul restitutoarelor, folosind proprietafile trian-cjulafiei fotogrammetrice (v.). i? ^ prin metoda zonelor [xxepeoőpaöotKa 30HHWM MeTOAOM; restitution par la méthode des zones; Auswertung durch das Zonenver-fahren; plotting by the zone method; kiértékelés zonamódszer által]: Restitufie efectuată cu ajutorul fotorestitutoruiui (v.) sau al stereocom-paratorului (v.), pe zone terestre delimitate de curbe de nivel dinainte alese. 5. ~ prin procedeul anaglifelor [nepeoőpaőoTKa npcpeACTBOM flonojiHHTejibHbîx iţBe-TOB; restitution par le systéme des anaglyphes; Auswertung durch das Anaglyphenverfahren; plotting by the anaglyphic method; kiértékelés anaglifmódszer által]: Restitufie optică, în care se folosesc proprietafile cojorilor complementare, în deosebi roşu şi verde s^u al- ^ bastru, în care sunt imprimate sau proiectate (prin intermediul filtrelor colorate corespunzător) cele două clişee ale fotogramelor conjugate F± şi Ft. în figură e redată schema de principiu a restitufiei prin sistemul anaglifelor; pianele perspectivelor (clişeele) F± şi F2 sunt introduse într'un fotoresti-tutor (v.) şi proiectate din centrele de perspectivă O^i 02r după ce, prin filtrele Cr şi Ca, sunt colorate în Schema res+iiujiei prin procedeul anaglifelor, a) planul perspectivelor; b) elevaf ia ansamblului; c) planul hărfii. roşu, respectiv în verde-albastru. Fig. b redă ele-vafia perspectivată a ansamblului celor două fascicule conjugate FjO±, F2/02, cuprinzând imaginea unui con drept; examinând acest ansamblu cu ochelari colorafi (roşu şi verde-albastru, orientali după principiul colorilor complementare), se obfine stereomodelul, avându-se sensafia vizuală de relief a conului cu vârful în V; secfionând acest stereomodel cu pianul Ur (planşeta de restitufie) la înălfimi'e h±, h2, bz, h4, între ITr şi V, se obfin curbele de nivel ale punctelor P±, P2, P3, cari, proiectate pe planul hărfii, cum arată fig. c, reprezintă, în proiecfie ortogonală, stereomodelul conului de reconstituit. Sin. Restitufie anaglifă. Variante ale procedeului de restitufie al anaglifelor sunt: Restitufia prin procedeul anaglifelor imprimate, când F± şi F2 sunt imprimate pe film special de anaglife şi restitufie prin procedeul anaglifelor proiectate, când şi F2 nu suni imprimate, rămânând ca fotograme ob’şnuite, dar, la proiectare, fasciculele lor fotogrammetrice sunt trecute prin filtre colorate roşu-verde. 1. Restitufie prin sistemul brilamentului. V. Restitufie prin sistemul eclipsării. 2. ~ prin sisterr.ul eclipsării [nepeoőpaőo-TKa MeTO^OM 3aTMeHeHHiî; restitution par le systéme .â éclipses; Auswertung durch das Blink-verfahren; plotting by the blinking system; kiértékelés váltakozó pontmegvilágitású módszer által}: Restitufieoptică în care se foloseşte principiul iluminării intermitente şi alternative fafă de cele două perspective proiectate, cu ajutorul restituiloarelor de precizie. Se bazează pe proprietatea vederii ochjilui uman de a refine încă pe retină imaginea obiectului văzut, un scurt interval de timp după ce acesta a dispărut. Se deosebesc mat multe variante ale acestui procedeu: Restitufia prin iluminare alternativă, când F1 şi F2 sunt iluminate şi proiectate alternativ prin sincronizarea obturatoarelor sau a dispozitivelor electrice respective (sin. Restitufie prin sistemul brilamentului). Restitufie prin rotirea ecranului opac (cu orificii), bazată pe principiul stroboscopic (v.). 3. ~ prin sistemul filtrelor polarizatoare [ne-peoőpaőoTKa cnocoőoM n0JiflpH3aiţH0HHbix (|)HJibTpOB; restitution par le systéme des filtres polarisants; Auswertung durch Vermittlung der Polarisationsfilter; plotting with polarisation filters; kiértékelés polarizáló szűrők rendszere által]: Restitufie optică în care se folosesc filtre polariza-toare, astfel încât razele de proiecfie ale celor două perspective conjugate Ft şi F2 să fie polarizate linear la un unghiu drept. Privind acest ansamblu proiectat, cu ochelari cu filtre analizoare, se obfine stereomodelul spafiului transformat. Se deosebesc mai multe variante ale. acestui procedeu, după modul de construcfie a filtrelor polarizatoare şi al filtrelor analizoare. 4. ~ prin sistemul stereoscopic [nepeoópa-6oTKa CTepeiCKomiHeCKoö CHCTeMOfi; restitution par le systéme stéréoscopique; stereosko-pische Auswertung; stereoscopic plotting; kiértékelés stereoszkopiai rendszer álfll]: Restitufie care foloseşte proprietăfile stereoscopiei, şi e făcuta cu ajutorul stereorestitutoarelor (v.). Se deosebesc mai multe variante ale acestui procedeu: Restitufia prin procedeul stereoscopic direct, care foloseşte stereoscoape sau lunete stereoscopice pentru examinarea şi măsurarea stereomodelului objinut prin proiectarea simultană a celor două perspective conjugate şi orientarea lor relativă şi absolută, —- şi restitufia prin procedeul stereoscopic indirect, care foloseşte sisteme de vizare diferite de stereoscoape sau de lunete stereoscopice. s. ~ semiautomată [noJiyaBTOMaTHHecKan nepeoÖpaŐGTKa; restitution semi-automatique; halb-automatische Auswertung; semi-automatic plotting; félautomatikus kiértékelés]: Restitufie cjrafică-analitică, efectuată în două faze: restitufia planimetriei pe cale automată, cu ajutoryl fofo-redresatoarelor, obfinându-se o reprezentare grafică, şi restitufia altimetriei pe cale analitică, obfi-nându-se o reprezentare numerică (puncte cotate). s. ~ stereografică [cTepeorpac|)hHecKafl nepeoőpaöOTKa; restitufion stéréograph que;ste-reographische Auswertung; stereographical plotting; stereografikus kiértékelés]: Restitufie automată, care fo oseşte proprietăfile stereoscopiei şi are drept scop reprezentarea grafică a imaginii corpului perspectivat. 7. ~ stereoscopică [cTepeocKonHHecKan nepeoŐpaŐOTKa; restitution stéréoscopique; ste-reoskopische Auswertung; stereoscopic plotting; stereoskopikus kiértékelés]: Restitufie spafială, care foloseşte proprietăfile stereoscopiei şi are drept scop măsurarea pe trei dimensiuni a imaginii corpului perspectivat în cele două fotograme conjugate F± şi F2> 8. ~ stereofofogrammetrică [CT6peoc|)OTO- rpaMMeipHHecKan nepeoőpaóoTKa; restitution stéréophotogrammétrique; stereophotogramme-trische Auswertung; stereophotogrammetric plot-t ng; stereofotogrammetriai kiértékelés]: Restitufie stereoscopică în care se folosesc fotogramele aeriene sau terestre ca perspective conjugate. 9. ~ subiectivă [cyőbeKTHBHoe nepeoöpa-ÓOTKa; restitution subjective; subjektive Auswertung; subjective plotting; subiektiv kiértékelés]: Restitufie în care nu este eliminată interpretarea subiectivă de punctare, datorită operatorului restitutor. 10. ~ terestră [seMHan nepeoöpaőOTKa; restitution terrestre; terrestrische Auswertung; terres-trial plotting;- földi kiértékelés]: Restitufie de fotograme aeriene şi terestre cari cuprind porfiuni din scoarfa terestră, în vederea întocmirii de planuri şi hărfi topografice şi geodezice. 11. ~ topografică [TonorpacJjHqecKaHnepeoâ-paöOTKa; restitution topographique; vermessungs-iechnische Auswertung, topographische Auswertung; topographic plotting; topográfiái kiértékelés]: Restitufie terestră efectuată în scopul întocmirii de planuri şi de hărfi topografice. 12. ~ verticală [BepTHKajibHan nepeoőpa-ŐOTKa; restitution verticale; vertikale Auswertung; vertical plotting; vertikális kiértékelés]: Restitufie care foloseşte un p’an vertical ca pian de proiecfie şi de măsurare comparativă. 13. Restitufie, abacă de ~ [aóaKa nepeoő-paőoTKH; abaque de restitution; Auswertungs-Fluchtlinienfafeln; plotting nomogram; kiértékelési nomogram]: Nomogramă care serveşte la restitufie şi care substitue calculelor, grafice cotate (de ex. abaca corecfiilor de altitudine, abaca corecfiilor de paralaxe, etc.). 14. aparat de ~ [;ţeiiiH(i)pHpyiciHH0 annapaT; appareil de restitution; Auswertungs-gerăt, Auswertgerăt, Auswertegerăt; plott;ng apparatus; kiértékelési készülék]: Aparat care serveşte la executarea automată sau semiautomata a restitufiei. Sin. Restitutor» SSö I / t. Restitufie cameră de ~[KaMepa iţJiHiiepeo-\J / ópaŐOTKH; chambre de projection du rest-tu-V teur; Auswertungs-Bildwurfkammer; plotting camera of projection; kiértékelési kamra]: Proiector de restitufie ai unui restitutor, în care se ‘aşază fotogramele conjugate spre proiectare, în vederea restituirii. 2. fotogrammetrie de ~ [<|)0T0rpaMMe-TpHH AJIH nepeoópaÖOTKH; photogrammétrie de restitution; Auswertungs-B'ldmessung; plotting pho-togrammetry; kiértékelési fotograrrmetr a]: Tehnica măsurători or fotogrammetrice fo.osind operafiuni le de restituf e. a. proiector de V. Cameră de restitufie. y^^A^Resfitufor [xieiDHíJjpaTop, npHŐop jijir ^ * nepecöpaŐOTHH; restituteur, appareil de resiitu-tion; Auswertgerăt, Auswertegerăt, Auswertungs-gerăf; plottrg apparatus; kiértékelő műszer, kiértékelési műszer]. Fotgrm.: Aparat fotogrammetrie de stereoproiectare (v.) şi stereomăsurare (v.) a unor stereograme (v.), pentru a determina mărimea şi evolufia în spafiu şi în timp a corpului fotografiat succesiv (v. fig.), sau pentru a exploata metric Schema de principiu a obfinerii fotogramelor penfru resli-tutoare. P) punct al corpului dublu-fotografiat succesiv din (N:) şi {Ni); Pi) şi P2) imaginile conjugate ele punctului (P) pe fotogramele (F*) şi (F2); Cj) şi C?) poziţiile succesive ale camerei fotogrammetrice; 00) planul de referinfă pentru măsurare; H) cota relativă a punctului. fotogramele înreg:strate (Ft şi F2). E "constituit, în principal, din următoarele părfi (v. fig.): sistemul de stereoproiectare a imaginilor conjugate Oi Ş> fjî sistemul de stereovLare a modelului opt c (v. Stereoscop); sistemul de măsurare (II, 1^ şi ll2) — sistemul de raportare şi desenare (11^ şi lll2); sistemul de iluminare (/V± şi /V2). Restifutoarele simp’e pot fi lipsite de o parte dm piesele cari constitue aceste cinci s:steme. Când exploatarea foloseşte separat (câte una) fotogramele, restituirea devine redresare (v.), fer aparatele de expoaiare se numesc redresa-foare (v.). Aparatele de restitufie pot fi numai de masuraré, sau de masurare şi cartografiere (construire de planuri şi hărfi); în Fotogrammetria topografică, aceste aparate se numesc restitutoare Schema de principiu a restitutoruM. li) şl I.) sistemul de ste: ecprciectare; II), J/j) şi |/2) sistemul de stereomăsurare; llla) şi lllb) sistemul ce raportare şi desenar?; IVi) şi JV:) sistemul de iluminare; Oi) şi 02) obiectivele camerelor de proiecfie; PCt) şi PC2) pcrt-clişeele imaginilor conjugate; F-) şi F2) fok grame conjugate; Si) şi S2) surse de lumină. şi stereorestitutoare (v.), iar în Fotogrammetri generală — şi mai a.es în cea netopografică — ele se numesc aparate de restitufie. 5. ~ automat [aBTOMaTHHecKHii AeiiiH^pa-TOp; appareil de restitution automaiique; auto-matisches Auswertungsgerăt; automatic plotting apparatus; automatikus kiértékelő műszer]: Restitutor ale cărui sisteme de măsurare, de rapór-tare, desenare şi vizare sunt acfionate pe cale mecanică; dacă această acfionare e parfial mecanică, restitutorul se nureşle semiautomat, iar dacă e efectuată numai cu mâna, restituforul se numeşte manual. 0. ~ fotografic [(|) OTOrpacJ)HHecKHH AeinH-(|)paTop; appareil de reslitution photographique; photographisches Auswertungsgerăt; photogra-phic plotting apparatus; fényképészeti kiértékelő műszer]: Aparat pentru exploatarea fotografiilor, prin măsurare, sau prin măsurare şi desenare. 7. ~ fotogrammetrie [(}}0T0rpaMMeTpi H9C-KHÖ AeniH(|)paTop; appareil de lestitution photo-grammétrique; photogrammetrisches Auswertungsgerăt; photcgrarrmetric plotting apparatus; foto-grammetrikus kiértékelő műszer]: Aparat pentru 531 exploatarea metrică a fotogramelor şi reprezentarea grafică a corpului înregistrat pe foiograme; dacă exploatarea metrică foloseşte numai câte o fotogramă, restitutorul respectiv e transformat în redresator (v.); dacă exploatarea metrică foloseşte simultan câte două fotograme conjugate, ca, de exemplu, în Microfotcgrammefrie, în Fotogrammetria tehnică, în Fotcgrammetria cartografică, etc., restitutorul devine stereorestitutor (v.). Stereorestitutorul folosit în construcfia hărfilor şi a planurilor topografice se numeşte şi foiores-titutor (v.). 1. Restitutor manual [py^HOÖ fleniHcf paiop, appareil de restifction manuel; Handauswertungs-gerat; manual plotting apparatus; kézi kiértékelési készülék], V. sub Restitutor automat. 2. ~ mecanic [MexaHHHSCKHft A^niH^paTop; appareil de restitution a projection mécanique; Bildkartiergerăt mit mechanischer Projektion; plotting apparatus wiih mechanical projection; fényképfelrakó műszer mechanikus vetítéssel]: Restitutor fotogrammetrie la care proiectarea razelor fasciculului fotogrammetrie se face pe cale mecanică, prin intermediul unor tije metalice cari materializează razele proiectante conjugate. — Exemplu: Autograful (v.). s. ~ cptic [onTuqecKHH AeniH(J)paTop; appareil de restitution a projection optique; Bild-kartiergerăt mit optischer Frojektion; plotting apparatus wiih optical projection; fényképfelrakó műszer optikus vefitéssel]: Restitutor fotogrammetrie la care proiectarea razelor fasciculului fotogrammetrie se face direct, pe cale optică, — Exemplu: Aeroproiecterul multiplex (v.). 4. — cptic-meeanic [onTHKO-MexaHHHecKHfi A6IIIK(J)paT0p; appareil c'e restitution é projection optique-mécanique; Bijdkariiergerál mit op- 'tisch-mechanischer Frojektion; plotting apparatus with opiical-mechanical projection; fényképfelrakó műszer optikus-mechanikus vetítéssel]: Restitutor fotogrammetrie la care proiectarea razelor fasciculului fotogrammeiric se face pe cale cpti-că-mecanică. Exemplu: Autocartcgraful (v.). 5. ~ semiautomat [noJiyaBTOMaTHqecKHH Aem«$paiop; appareil de resliluiion semi-auto-matique; halbauicmatisches Auiwertungsgerăt; semi-automatic plctting apparatus; félautomaiikus kiértékelési készülék], V, sub Restitutor automat. e, ~ universal [yHHBepcaJibHbiH AeiiiHcjDpa-TOp; appareil de restitution universel; Univer-sal-Auswertungsgerat; universal plctting apparatus; univerzális kiértékelő műszer]: Restitutor fotogrammetrie penfru exploatarea oricărui tip de fotograme (aeriene sau terestre) şi a oricărui gen de stereograme (normale, oblice, convergente, etc.), în vederea măsurării corpului înregistrat pe fotograme şi a reprezentării lui grafice prin secfiuni, proiile, proieefii orizontale sau verticale, etc. 7. Restrângere [yca#Ka; retrăit; Schwi-nd, Schwindung; shrinkáge, shrinking; zsugorodás]. Metl.: Procedeu de confecţionarea matrifelor metalice pentru mase plastice, cari au cavi.ăfi adânci şi relativ.strâmte (v. sub Matrife pentru mase plastieé). 8. fcesfrfcfiiine [orpaHH^eHFe; restriction; Be-schrankung; restriction; korlátozás]. Tehn.: Lim tarea valorii mărimilor caiacteristice variabile sau a liberiăfilor de mşcare a e unui sistem tehnic, cum ş a condif uni or de serviciu. — Exemple: restric-fiunea de încărcare, prin care se limitează, fie sarcina cu care se poate încărca un sistem teh-n c (vagen, pod rulant, motor, etc,), fie încărcarea anumitor produse, în difer te perioade de timp; restriefiunea de vitesă, prin care se limitează vitesa unui vehicul sau turafiile extreme a’e unei maşin1; restrief unea de circulafie, pr n care se limitează vitesa de circulafie, în anumite puncte ale unei refele de circulafie, sau se interzice (total sau parfial) accesul pe anum te artere de circulafie (în unu! sau în ambele sensuri); etc. 9. Resfrunjire [nepecTporaHHe; retournage; Wiederdrehen; refurning; újraesztergá ás]. Mell.: Repetarea operaţiunii de strunjire a unei p:ese uzate sau greşit prelucrate, cu păstrarea dimensiunilor geometrice în limitele minime admisibile, în scopul unei noi utilizări a ei. 10. Resturi alimentare [numeBbie OTÖpocH; restes alimentaires; Nahrungsmittelabfâlle; food leavings; tépszer-maradekek]. Zoot.: Deşeuri de alimente dela cantine, bucătării, fabrici de conserve şi de pâine, cari pot fi valorificate în ali-mentafia animalelor domestice. Compozifia chimică şi va oarea nutritivă a resturilor alimentare e în strânsă legătură cu pro-venienfa lor. Cele dela bucătării şi dela cantine si nt alcătuite din resturi de pâine, de carne, legume, caricfi, etc., în proporfie de l0--25% din greutatea materiei prime folosite. îna nte de folo-s re, resturile alimentare sunt cură ite de corpurile sfrâine (ciobuii de sticlă, bucăfi de lemn, etc.) şi sunt fierte. Pentru a le conserva, sunt uscate sau murate în amestec cu diferite nutreţuri. Restui ile alimentare sunt caracterizate printr'un confinut de apă de 60"*90%; substanf-3 uscată are o valoare nutriiivă de 50***120% unităfi nutritive şi un ccnjinut de proteină de 8*‘*25%. Coeficientul de digestibi.itate al substanfei uscate este de 80-”90%. Aceste resturi sunt înfrebuin-ţate, în special, în alimentaţia porcilor puşi la îngrăşat, realizându-se. un kilogram spor de greutate cu 4**-6 kg substanţă uscată d n resturi, şi o economie corespunzătoare de 1 '"2 kg grăunfe furajere. Resturile alimentare dela fabricile de conserve, de origine vegetală, sunt alcătuite din legume şi fructe improprii conservări1, şi din borhot dela fabricile de marmeadă. După ce se curăţă de corpurile străine, aceste resturi pot fi întrebuinţate, fie 'în stare proaspătă, fie murate. Sunt caracterizate printr'un conţinut de cpă de 15-*-90% (care depinde de materia pr'mă); substanţa uscată are o valoare nutritivă de 50”80 % unităfi nutritive, cu un confinut de 5-"20% prote'nă. Aceéfe resturi sunt înlrebuinfate în alimentaţia tuturor speciilor de animale (mai ales Ia suine şi bovine). Resturile alimentare dela fabricile de conserve, de origine animală, sunt întrebuinţate, fie proaspete, în stare fiartă, ie transformate în făina 34* 532 furajeră de origine animală. Ele au confinut mare în proteină: 50—80% din substanfa uscată, Resturile alimentare dela fabricile de pâine sunt alcătuite din făină şi din hucăfi de pâine, au o valoare nutritivă şi o compozifie chimică asemănăfoare cu acelea ale cerealelor din cari provin şi sunt întreb u;nfate ca şi acestea. Reuşita valorificării tuturor resturilor aPmentare depinde de organizarea colectării lor şi de igiena păstrată până în momentul furajerii. î. Resursă [BbipaBHHBaHHe, BOCTaHOBJie-HHe r0pB30HTaJibH0r0 nojieTa; ressource; Wie-derfangen des Flugzeugs; f.attening out; repiilő-gép-visszaállitás]. Nav. a.:Evo!ufie de redresare(v.) a unui avion, efectuată după un picej, pentru a reveni în sbor orizontal (v. fig.). Resursa e o evolufie într'un plan vertical, a cărei formă e un arc de cerc de 90-* 120° (cu o rază de 700-*800 m), racordat la aPniamente înclinate la 45° sau la 60°. Forfa centrifugă, care se exercită asupra avionului în timpul resursei, e atât de mare (de cca 5—7 ori greutatea avionului), încât poate provoca ruperea aripelor sau a fuzelajului; de asemenea, rezultanta forfelor cari se exercită asupra p lotului (v. f:g.), adică rezultanta forfelor inerfiale (datorite accelerafiei centrifuge şi acce-lerafiei tangenfiale provocate de frânările aerodinamice) şi a greutăfii proprii, nu trebue să depăşească valoarea de maximum şapte ori greutatea pilotului, deoarece ar dauna organismului omenesc. Diagrama forfelor, în timpul resursei. A) începutul picajului; B) începuti I resursei; C) sfârşitul resursei; rezistenfa la înaintare; Ryj portanţa; R) reztltanta forfelor (&xj şi (£yj; G) greutatea avionului; Ah) pierderea de înălfime; rm) raza medie de curbură; QJ unc.hiuJ de picaj; Ff) forfa inerfială tangenţială; Fn) forfa inerfială normală (centrifugă). Din diegrama forfelor cari acfionează în timpul resursei (v. fig.), rezultă: Rx—G sin 8 = ; g Ry—G cose=~—» ? £ r şi deci * i vi n — cos 0O = —, gr unde Rx e rezistenfa la înaintare, Ry e portanfa, G e greutatea avionului, g e accelerafia gravitaţiei, n = Ry/G e factorul de sarcină, © e unghiul la centrul de curbură al traiectoriei resursei, 0O e unghiul de picaj, v şi a sunt vifesa şi accelerafia cvionului în timpul resursei, e vifesa finală de picaj a avionului, iar r e raza de curbură (în timpul resursei). în general, se admite o rază medie rm de curbură (constantă în timpul evolufiei) a cărei valoare, pentru valorile medii vm ale vitesei şi nm ale factorului de sarcină, e v* r ____________m________ m Si» „-cosej' dacă se ia cos 0W= 1/2 (cos80+1), deoarece 0 = 0° la terminarea resursei; raza de curbură e cu atât mai mică, cu cât vitesa de picaj e mai mică, şi de aceea se folosesc, in picaj, frâne hidrodinamice. în cursul resursei, pierderea de înălfime Ah are expresiunea AĂ=rw(1-coseo)-La unghiuri mari de coborîre şi la vitesă mare de picaj se poate produce fenomenul numit „cădere" (dacă se trage brusc manşa), în care avionul are tendinfa să cadă, neputând parcurge prompt 0 traiectorie „frântă". „Căderea" intervine aproape la fiecare resursă, şi creşte cu pătratul v fesei şi cu unghiul de coborîre, dar descreşte cu creşterea factorului de sarcină. 2. Retasura [oeafloqHaH paKOBHHa; retassure, retassement, cavité; Lunker; pipe, funnel; lunker, folyási üreg]. Mell.: Gol format în lingouri ş; în parfile masive ele pieselor turnate din metale şi aliaje, din cauza retragerii Ia solidificare (v. sub Retragere). In lingour', retasura principe (ă se formează sub crusta care închide capul lingoului, unde metalul se solidifică la sfârşit. Forma,, mărimea şi aşezarea retasurii principale depind de forma lingo-tierei şi de mersul solidificării. De exemplu: la un lingou turnat direct (de sus), încet sau rece, retasura e pufin adâncă (v. f g. IV); retasura unui 1 ngou turnat tot de sus, însă repede sau fierbinte, e mare, pătrunde adânc în lingou şi prezintă întreruperi (v. fig. V); la un lingou invers-conic, cu maselotă, retasura e mai pufin adâncă decât la lingoul fără maselotă. Reducerea la minimum a retasurii principale rec amă dimensionarea corectă a lingotierei şi se poale obfine prin următoarele procedee: folosirea maselotelor; reglarea temperaturii şi a vitesei de turnare; menfinerea ofelului din mase!ote cât mai mult timp în stare lichic'ă, cu ajutorul amestecurilor termice sau prin încălzire cu arcul eledric; pemparea (v. Pompare 1); adăugirea de metal iopit. Relaşurile secundare se formează în special la lingourile direct conice cu maselote, la lingourile fără maselotă şi la lingourile mici cu maselotă (v. fig. III şi V), din cauza unei temperaturi şi a unei vitese de turnare necorespunzătoare, Sau m 4- f 32: rr\ Retasuri în lingouri. /) schema formării retasurii principale într'un lingou invers-conic; /.') schema formării retasurii principale şi a .retasuri secundare într'un lingou normal conic; III) aspectul retasurilor principală şi secundară într'un lingou normal conic; IV) şi V) aspectul refasurii principale într'un lingou normal conic, tunrat c’e sus şi încet sau rece, respectiv turnat de sus şi repede sau fierbinte; VI) aspectul retasurii principale într'un lingou invers-conic turnat în sifon. din cauza întreruperilor în timpul turnării (răcirea nefiind continuă). Ele confin gaze cari nu pof scăpa din cauza punfilor formate, şi sunt periculoase, deoarece nu se ştie unde sunt plasate şî deci nu pot fi eliminate. î. Refea [ceTb; réseau; Gitter; net; rács, hálózat]. 1. AAaf.fTehn.: Ansamblu de familii de mu'tipîi-cităfi cu n—1 dimensiuni, într'un spafiu cu n dimensiuni, astfel că prin fiecare punct a' unui domeniu din acel spafiu trece câte o multiplicitate din fiecare familie. 2. ~ cadastrală [KaAaCTpOBaH ceTb; réseau cadastral; Katastergitternetz; cadastral grid; kataszteri hálózat]. Topog.: Refea plană, constituită din două familii de drepte cotate, paralele şi egal distanfate între ele, dreptele fiecărei familii fiind paralele cu câte una dintre cele două axe plane ale sistemului de coordonate cadastrale adoptat. Refeaua se suprapune pe pianul cadastral şi serveşte la orientarea rapida şi la raportarea punctelor terestre, de coordonate calculate, cum şi la citirea coordonatelor punctelor situate pe planul cadastral. 533 s. ~ carfografica [KapTorpaţHgecKaH ceTb; réseau cartographique; kartographîschesGitternetz; cartographic grid; térképezési hálózat]: Refea plană, constituită din două fami’ii de linii (drepte sau curbe), cari reprezintă fascculul de meridiane şi fasciculul de pa'alele, şi cari sunt astfel situate unele fafă da altele, încât să corespundă refelei de cercuri de meridiane şi de cercuri de paralele deternrnafe de proiecfia cartografică (v.) adoptată. Refeaua se suprapune pe harta topografică şi serveşte la orientarea rapida şi la raportarea punctelor terestre de coordonate calculate, cum şi la citirea coordonatelor punctelor situate pe hartă. 4. ~ conjugată [c )iipfî>KeHHaH ceTb; réseau conjuguá; konjugiertes Gitter; conjugated net; konjugált rács]: Refea caracterizată de proprietatea că, într'un punct al unei suprafefe, tangenta la una oarecare dintre curbele refelei este gene-ratoarea suprafefei desfăşurabile formate de planele tangente la suprafafă, de-a-lungul celeilalte curbe a refelei care trece prin acei punct. — Exemple: Refeaua formată de liniile de curbură ale unei suprafefe (de ex. refeaua formată din meridianele şi para'efele unei suprafefe de revolufie); refeaua formată de curbele obfinute tăind o suprafafă printr'un fascicul de plane şi de curbele de contact ale conurilor circumscrise aceleiaşi suprafefe având vârfurile în punctele axei fasciculului de plane. 5. ~ de cercuri [ceTb KpyrOB; réseau de cercles; Kreisbündel; net of circles; körrács]: Familie * dublu infinită, construită de totalitatea cercurilor din plan a căror ecuafie are forma: \C± "f" X2C2 "f* ^3^3 == 0, unde C± — 0, C2 = 0, C3 = 0 sunt ecuafrle normale a trei cercuri cari nu aparfin unui aceluiaşi fascicul. Trei cercuri oarecari, aoarfinând refelei, admit ca centru radical un acelaşi punct I din plan, centrul rad’cal al refelei. — Exemple: Totalitatea cercuri'or cari trec printr'un punct dat; totalitatea cercurilor ale căror centre sunt situate pe o dreaptă dată. 8. ~ de triangutafie [TpHaHryjiHUHOHHan ceTb; réseau de tnangulation; Trang jlat'onsnetz; net of triangulation; háromszögelési hálózat]: Refea consftuită din lanfuri de triunghiuri şi de patrulatere ale căror vârfuri sunt puncte geodezice calculate şi materializate pe teren prin repere de triangulafie. Serveşte la sprijinirea unei ridicări terestre geodezice sau topog'afice. 7. ~ da triangulafie aerofotogrammetrică [ceTb a3p0(ţ)0T0rpaMMeTp ^bckoö TpnaHryjiHUHH; réseau de trîanguiation aérophotog'ammétrique, réseau de trangu ation aérienne; AsroHangula-tionsnetz; net of aerotriangu'ation; lég-fotogrammetria' hálózat]: Refea constituită din lanfuri de triunghiuri şi de patrulatere ale căror vârfuri sunt puncte geodezice reperate în fotograme aeriene si calculate pe cale aerofotogrammetrică cu ajutorul triangulatoarelor fotogrammetr ce. Serveşte la sprij:nîrea unei ridicări terestre geodezice, cadastrale sau topografice, şi se execută, spre deosebire de refelele geodezice sau topografice, 1 534 fără a mai fi nevoie de măsurători complicate pe teren şi de reperaje (construcfi de semnale şi de repere) costisitoare pe suprafafa de măsurat şi de ridicat, ci numai prin aerofotografierea rapidă a porfiunii din suprafafa terestră considerată şi prin orientarea fotogramelor aeriene obfinute Ia câteva puncte geodezice de ordinele I, II şi III (v. sub Geodezie). î. Refea de triangulafie cadastrală [ceTb Kajţac-TPOBOH TpnaHryjifilţWH; réseau de triangulation cadastrale; Kataster-Triangulationsnetz; net of cadastral triangulation; kataszter-háromszögelési hálózat]: Refea de triangulafie de precizie, care serveşte Ia sprijinirea unei ridicări cadastrale, în vederea întocmirii de planuri cadastrale Ia scări mari, cuprinse între 1 : 250 şi 1 : 2500. 2. ~ de triangulafie fotogrammetrică [ceTb 4)OTorpaMM9TpH4ecKoft TpdaHryjiHUiHH; réseau de Hangulat on photogrammétrique; Bild-triangulationsnetz; net of photographic triangulation; fotogrammetriai háromszögelési hálózat]: Refea de triangulafie obfinută pe cale fotogrammetrică, şi care serveşte Ia sprijinirea unei ridicări terestre, pe suprafefe mai mari, fără a mai fi nevoie de măsurători pe teren, cu teodolitul, şi de construcfii costisitoare de semnale geodezice şi de repere de triangulafie. Se deosebesc: Refea de triangulafie aerofotogrammetrică (v.) şi refea de triangulafie geofotogrammetrică (v.). s. ~ da triangulafie geodezică [ceTb reo-AS3Hq9CKOH TpnaHryjiHUHH; réseau de triangulation géodésique; geodătisches Triangulations-netz; net of geodetic triangtlatîon; geodéziai háromszögelési hálózat]: Refea de triangulafie, de mare precizie, obfinută prin măsurători terestre geodezice desvoltate, care serveşte ia sprijinirea unor ridicări topografice pe suprafefe mari. V. şi sub Geodezie. 4. ~ de triangulafie geofotogrammetrică [ceTb reocjDOTorpaMMeTpHHecKoft TpnaHryjiHiţHM; réseau de triangulation géophotogrammétrique, réseau de triangulation de photogrammétrie terrestre; Erdbildtriangulationsnetz; net of terrestria! photograpfvc triangulation; föld-fotogrammetriai háromszögelési hálózat]: Refea constituită din lanfuri de triunghiuri sau de romburi reperate în fotograme terestre (v.) şi calculate pe cale geofotogrammetrică, cu ajuiorul stereocomparafoareior şi al triangulatoarelor fotogrammetrice. Serveşte la sprijinirea unei ridicări terestre în regiuni accidentate, în cari nu s'a executat o triangulafie geodezică sau topografică. 5. ~ de triangulaţie topografică [ceTb Tono-rpa(J)Hq3CKOH TpHaRryjiHiţHH; réseau de trian-gu’afon topographique; topographi ches Trian-gulierungsnetz; net of topographic triangulation; topográfiaiháromszögelési hálózat]: Refea de triangulafie, desvoltata pe suprafefe mici şi independent de triangulafia geodezică superioară, care se execută în regiunile în cari nu există o trian-gulaţie geodezică de ordine'e I, II şi III, dar în cari trebue făcute măsurători topografice, în vederea proiectării unei lucrări (baraj, cale ferată, tunel, etc.); această refea sprijine ridicarea topografică a regiunii considerate şi urmează să fie inclusă în refeaua geodezică superioară a regiunii, când aceasta va fi constituită. 6. ~ geografica [reorpa(|)rtîHecKaH ceTb; réseau géographique; geographisches Kartennetz; geographic grid; földrajzi hálózat]: Refea de meridiane şi paralele, folosită în proiecţiile cartografice, la construcfia de hărfi topografice şi geografice. 7. ~ metrică [MeTpHnecKan ceTb; réseau de mesure; Mefjgitter; measuring grating; mérőrács]: Placă dreptunghiulară sau păfrată, caroiată, care serveşte Ia determinarea caracteristicelor optice şi la reglarea camerelor fotogrammetrice, cum şi a camerelor de proiecfie ale aparatelor de restitufie, .... : 8. ~ stereoscopică [cTepeocKonHHec^aH ceTb; réseau stéréoscopique; stereoslcopisches Gitternetz; stereoscopic grid; sfereoszkopiai hálózat]: Refea folosită în stéreofotográmmetrie, Ia reperarea şi măsurarea punctelor pe stereomodel. 9. ~ topografică: Sin. ‘ Refea de triangulafie topografică (v.). 10. ~ trigonometrică [TpHr0H0M6TpH^ecKaH ceTb; réseau de triangulation; trigonomefrisches Netz; net of triangulation; trigonometriai hálózat]: Refea de triangulafie geodezică. Expresiunea e improprie şi e folosită pentru refeaua de triangulafie a punctelor vârfuri de triunghiuri, cari sunt calculate pe cale trigonometrică; aftmcr când se determină coordonatele geodezice. 11. Refea [peuieTKa; réseau; Giiter; grating; rács]. 2. Fiz.: Dispozifiv optic folosit pentru di-fracfiunea luminii. Poate fi alcătuit fie dintr'o serie de zone alternativ opace şi transparente, separate prin curbe cari aparfin unei aceleiaşi familii (de ex. drepte paralele sau cercuri concentrice), fie din mai multe lame suprapuse. Exemple: t2. ~ de difracfiune [zţH(|)4)paKiţHOHHaH pe-meTKa; réseau de diffraction; Beugungsgitter; diffraction grating; diffrakciós rács, elhajlási rács]: Refea optică, compusă dintr'un mare număr de fante strâmte*paralele, de aceeaşi lărgime, separate rntre ele prin disfanfe egale, care produce o di-fractiune în urma căreia radiafia incidenţă e dispersată. în practică se folosesc, fie refele prin transmisiune, fie refele pr n reflexiune (plane sau concave). Refelele prin transmisiune se obfin, fie prin opacizarea zonelor cari separă fantele, trasând trăsături opace (de ex. prîn sgâriere) pe o lamă sufcfire cu fefe paralele, alcătuită dintr'un material transparent pentru radiafia folosită, fantele fiind deci reprezentate prin zonele transparente dintre trăsături (reţee folosite mai ales în vizibil), fie din fire metalice sukjiri, montate paralel, la distanţe egale, fantele fiind reprezentate prin spaţiile dintre fire (refele folosite în infraroşul depăitat). — Refelele prin reflexiune se obfin în acelaşi mod ca şi refelele pi in transmisiune, sgâriind, fie fafa plană a unei lame opace metalice, reflectătoare, fie fifa concavă a unui cilindru opac, sgâ-rieturile fiind trasate în lungul generatoarelor 535 cilindrului, .fantele fiind reprezentate de zonele reflectătoare dintre sgârieturi (refele folosite în ultraviolet, în vizibil şi în infraroşu). în cazul unei refele plane prin transmisiune, daca n e numărul fantelor pe unitatea de lungime şi L e lungimea sgâriată (N = nL fiind numărul total de fante), a=\/nse numeşte perioada refelei S3u constanta ei. Dacă pe refea cade un fascicul de raze paralele, a căror direcfie formează unghiul i cu normala pe planul refelei, se obfin maxime de intensitate în radiafia difractată dincolo de refea; în direcfiile cari formează unghiul t' cu riormala şi cari verifică relafia a (sin i' + sin i) = ± kX, a fiind lungimea de undă a radiafiei şi k, numerele întregi consecutive. (Pentru refelele plane prin ref|ex:une, se înlocueşte i’ cu—-i). în căzu1 obişnuit, al incidenfei normale, sin i' —±nk\. în radiafie monocromatică, maximele de difracfiune sunt cu atât mai depărtate între ele, cu cât n e mai mare, iar în radiafie compusa, pentru o refea dată (n dat) şi un ordin de difracfiune dat (k dat), cu cât X e mai mare. Pentru k — 0 se obfine un max'm central, în direcţia £ = 0, iar pentru k>0 se obfin maxime de ordin superior, aşezate simetric fafă de maximul central şi în C3ri radiafia e dispersată în radiafiile componente, obfinându-se spectre de diferite ordine ale radiafiei incidente. Aceste spectre pot fi obfinute la distanfă finita, cu ajutorul unui dispozitiv convergent (de ex. o lentilă convergentă). Dacă / e (Jistanfa focală a dispozitivu'uî care formează Spectrele, distanfa d a imaginii de ordinul k a radiaţiei de lungime de undă X 'n raport cu maximul central e d — hnţX. Distanfele sunt proporfionale cu lungimile de undă, obfinându-se astfel spectre normale. Intervalul dintre liniile spectrale cari corespund la două radiafii de lungimi de undă vecine, cari diferă prin AX, e COS l iar puterea separatoare a refelei e în cazul unei Cefele concave prin reflexiune se foloseşte p-ocedeul de autocolimaţie, astfel încât un izvor de radiaţie 'n forma de fantă paralelă cu generatoarele cilindrului pe care e trasată refeaua, aşezată pe un cerc cu diametrul egal cu raza cercului de bază al ci’indru'ui şi tangent interior la cilindr”, produce imagini în diferitele lungimi de undă şi n spectre de diferite ordine, situate pe acelaşi cerc. i. Refea de difracfiune în scară [3TiieTTOHHaH peineTKP; échelon; Stuffen-gitter; echelon grating; lépcsősrács]: Dispozitiv optic format din mai multe lame cu fefe papalele, de sticlă sau de cuarf, cu grosime identică (de ordini I centimetrului), aşezate una peste cealaltă cu decalaje egale (de ordinul milimetrului). Funcfionează ca refea de difracfiune care produce^numai câteva spectre, de ordin foarte înalt (până la cca 10 000) şi cu foarte mare putere separatoare (până la cca 200 000). Spectrele de ordine succesive fiind foarte apropiate, refeaua se foloseşte după o separare prealabilă a radiafiei cu ajutorul unui mono-cromator, astfel încât pe dispozitiv cade numai un interval foarte "ngust de radiafii de lungimi de undă vecine. Sin. Eşelon. 2. ~ zonată [3DHHaa peineTKa; réseau zoné; Zonengitter; zonal grating; zónásrács]: Diapozitiv optic compus din zone circulare concentrice, alternativ opace şi transparente, separate prin cercuri ale căror raze cresc proporfional c j rădăcin:le pătrate ale numerelor întregi consecutive. Refeaua poate fi pozitivă (dacă centrul e transparent) sau negativă (dacă centrul e opac). Radiafia car© provine de!a un punct de pe perpendiculara pe planu' refelei, ridicată în centrul ei, e difractată prin refea şi ajung 3 în diferitele puncte ale perpendicularei, dincolo de reţea. în punctele fafă de cari cercurile cari separă zone'e transparente de cele opace sunt depărtate cu distanfe cari diferă între ele cu un număr nepereche de jumătăţi de 'ungime de undă a radiafiei d’fractate, se obfine iluminare maximă deci imagini ale punctului izvor de rad'aţie. Astfe’, refeaua zonată se comportă ca o lentilă cu mai multe distanfe focale. Iluminările scad însă repede dela o imagine la alta, cu depărtarea dala refeaua zonată. Fenomenul se repetă pentru punctele vecine cu per-pendicu'ara în centrul refelei. s. Refea [ceTb; réseau; Netz; net; hálózat]: Ansamblu de puncte de pe o suprafaţă, cari pot fi considerate ca fiind vârfurile unei reţele (în accepţiunea Refea 1). Exemp'e: 4. ~ de referinţa [onopHin ceTb; réseau de référence; Bezugsnetz; reference network; vonatkozási hálózat7. Geod.: Ansamblu de puncte terestre, de coordonate cunoscute, pe cari se sprijine construcfia unui plan restituit. 5. ~ de triangufafie [Tpwa^ryJi^UHOHHaa ceTb; réseau de triangulation; Triangu!at;onsnetz; Hangulaton network; háromszöaelési hálózat]: Ansamblu de puncte de pe suprafafa Pământului, cari constitue vâr*ur!e t iunghiurilor unei triangu-lafii (v.) topografice sau geodezice. on d*3au; Wasser-speisenetz; water feeding net; tápvíz-hálózat]: To- zontale sau verticale) sau — în cazul apelor de adâncime — pompe centrifuge submersibile sau pompe cu piston. Instalafiile de prelucrarea apei servesc la îmbunătăţirea calităfii acesteia, consumul apei fără o prealabi.ă îmbunătăţire nefiind posibil decât în cazul apelor de adâncime. în celelalte cazuri, mai ales la captarea din râuri sau lacuri, apa trebua prelucrată prin limpazire (îndepărtarea particu'elor fine în suspensie) şi decolorare (îndepărtarea colorafiilor provenite dela materiile cari^se găsesc, eventual, în ape stătătoare), prin 540 decantare şi filtrare; sterilizare (v.); deferizare ('ndepărtarea compuşilor de fier, cari se găsesc adesea în apele de adâncime); dedurizare (îndepărtarea ionilor de calciu şi magneziu), îndulcire (îndepărtarea sărurilor disolvate în apă . în cazul captărilor din apele de suprafaţă, depunerea suspensiilor mari se face adeseori chiar în instalafia de priză, în decantoare depu-nându-se numai particulele fine. Din decantoare apa trece în filtre, în cari trece printr'un strat de nisip care opreşte foate suspensiile, din cari iese complet Jimpezită — şi apoi în stafiuni de sterilizare în cari apa se tratează cu clor (doza de clor trebue să asigure efectu! bactericid necesar, fără ca la consumafie apa să confină peste 0,2"'0,4 mg/l clor liber)* uneori cu coagulant. în cazul apelor infectate puternic, tratarea cu clor se face în două etape: înainte de decantare şi după filtrare. La alimentările de apă pentru calea ferată, apa se dedurizează adeseori în instalafii speciale, prin diferite procedee (procedeul cu var şi sodă, procedeul cu exces de var şi recarbonizare ulterioară, procedeul cu permutifi). Stafiunile de pompare de a doua treaptă servesc la ridicarea presiunii penfru a transporta apa din rezervorul dé apă curată, prin conducte de aducfie, în refeaua de distribufie sau în rezervorul de presiune. Uneori, refeaua are stafiuni de pompare suplementare, pentru diferite zone ale obiectului alimentat sau pentru zonele situate la cote mai mari. La refelele industriale se prevăd stafiuni de pompare pentru ca apa recuperată să revină în circuit. Conductele de aducfie servesc la transportul apei dala instalafiile de prelucrare la rezervorul de presiune. De regulă, se execută din două conducte, cuplate între ele în mai multe puncte, prin conducte transversale, ceea ce permite ca — în cazul unei deteriorări locale — să nu se întrerupă a!imentarea cu apă, ci să se reducă parfial. Castelul de apă sau rezervorul de presiune serveşte la crearea — la obiectul care trebue alimentat cu apă — a unei rezerve de apă sub presiune. Dacă în zona alimentată există un loc cu o cotă ridicată, în loc de castel se execută un rezervor de presiune. Rezervorul de presiune sau rezervorul castelului echilibrează funcfionarea stafiuni lor de pompare şi asigură alimentarea cu apă a refelei de distribufie în perioadele de vârf de exploatare şi în perioadele de întrerupere a funcfionării acestor stafiuni. Transportul dfela rezervor Ia refea se face prin artere de distribufie. Refeaua de distribufie e formată din tuburi îngropate sub zona de înghef. într'o refea de distribufie se deosebesc conductele cu diametri mari, carî formează refeaua de artere, şi refeaua de conducte, compusă din conducte principale de alimentare, cari iau apa din artere şi o distribue în conductele de serviciu. Diametrul minim uzual al conductelor de serviciu pe străzi lungi şi bulevarde este de 100 mm, iar pe străzi mici, de minimum 70 mm. Din conductele de serviciu se r j ( Í ramifică, la imobile de locuit sau la industrii, branşamentele, cari 53 termină cu un contor de apă. Dela contor începe refeaua interioară de distribufie. Refeaua exterioară cuprinde şi hidranfi de in-cendiu, la cari se cuplează, la nevoie, fie pompele de stins incend.i, fie — în cazul când presiunea e suficientă — d-rect furtunuri de pompier. La stabilirea debitului refalei dî distribufie se fine seamă de consumul normal şi de apa necesară pentru stins incend:i!e. Refeaua exterioară de distribufe se poate alcătui după două sisteme: refea ranrvficată şi refea inelară simplă sau cu bucle (v, fig.). în refeaua ramificată, apa se mişcă într'o singură direcfie şi poate ajunge la locui de consum numai pe o singură cale. Aceasta conduce la un mod simplu de calcul şi la o posibilitate uşoara de a stabili consumul prin in- ö c stalarea contoare- Scheme de refele exterioare de distri- lor de refea; re- . . , w . , , , „ w a) inelara simpla; b) inelara cu bucle; feaua este insa ne- c) ramificată, sigură în exploatare, iar în ramurile terminale apa poate stagna —-şi deci se poate infecta. în refeaua inelară simplă sau cu bucle, orice punct al refelei e alimentat din două părfi: aceasta contribue la o siguranfă în exploatare, trţşă nu permite stabilirea cu precizie a consumului de apă venit din fiecare parte. Refeaua inelară e recomandabilă în instalafiile mari. Dacă centrul populat e situat pe un teren accidentat, refeaua de distribufie e împărţită în zone, fiecare zonă deservind regiuni cu diferenfe de cofe de 30**-40 m şi având pompe independente; zonele de refea au rezervoare de presiune proprii. Refeaua interioară serveşte la conducerea apei în interiorul unei clădiri (de locuit, industriale, etc.). E compusă, de regulă, din una sau din mai multe coloane principale, din cari se ramifică conducte la diferite aparate. Refeaua din casele de locuit se execută, de regulă, din feavă galvanizată. Schema unei refele interioare depinde de tipul, de înălţimea şi suprafafa clădirii, şi de presiunea din refeaua exterioară. Pentru perioadele de vârf de consum, când nu e presiune suficientă, pentru a nu întrerupe alimentarea cu apă în etajele superioare, — se montează în pod un rezervor care se umple în timpul nopf'i; dacă debitul nu e suficient, rezervorul se umple cu ajutorul unei pompe speciale. La clădirile mari se prevăd de regulă instalafii pneumatice de presiune (hidrofoare). în clădirile mari de locuinfe, în clădirile publice şi în imobilele industriale se instalează o refea separată, cu conducte cu diametri mai mari pentru stingerea incendiilor, fcu hid anfi de incendii la cari se cuplează, la nevoie, furtunurile. ín feafre, cluburi, etc., unde pericolul de incendiu e deosebit de mare, se instalează reţele de stingere a incendiilor, cu descărcare automată prin dopuri fuzibile. Refeaua de alimentare cu apă trebue să asigure menfinerea bunelor calităţi ale apei, în drumul ei dela rezervor la consumator. Exploatarea corectă a unei refele de alimentare cu apă are o mare influenfă asupra securităfii şi funcfionării fără întrerupere, pentru a alimenta în mod continuu populaţia şi industriile cu cantităţile necesare de apă de calitate corespunzătoare, în refelele mari, exploatarea e automatizată, asigurând astfel o mai bună securitate în funcţionare. Exploatarea necorespunzătoare poate provoca pierderi (scurgeri), ínghefaréa conductelor, etc. Sin. Complex al instalafiilor de alimentare cu apă. i. Refea de alimentare cu gaze [ceTb ra30CHa-ŐHCeHHH; réseau d'alimentation de gaz; Gasver-sorgungsnetz; gas şupply network, gas supp'y system; gáztáplálási-hálozat]: Ansamblul de conducte cari servesc la transportul gazelor combustibile dela locul de captare (în cazul gazelor naturale), respectiv dela locul de producere (în cazul gazelor artificiale), până la locurile de consum şî de distribufie a lor la consumatori. De obiceiu, o refea de alimentare cu gaze naturale confine: o conductă de transport simplă sau dublă, de înaltă presiune, pe care soseşte gazul dela captare; o refea de distribufie, pentru conducerea gazelor la consumatori; stafiuni de recomprimare, cari se montează pe conductele de transport al gazelor; substafiuni de reglare, cari se montează între conducta de transport şi reţeaua de distribufie şi în substafiuni de reglare, penfru a asigura presiunea care trebue să fie menfinutá la aparatele consumatorilor; rareori, rezervoare de gaz, cari nivelează variafiile zilnice în consumul de gaz. — Refeaua de alimentare cu gaze artificiale (gaz aerian) e redusa Ia refeaua de distribufie. Refeaua de distribufie poate fi inelară simplă, buclată (inelară cu bucle) sau radială (cu ramificaţii). Refeaua buclată prezintă următoarele avantaje: siguranfă în exploatare, posibilitatea funcfionării conductelor în timpul reparării uneia dintre ele. în funcfune de presiunea gazelor din conducte, se deosebesc refele de medie presiune (2*-5 ata), refele de redusă presiune (0,5—2 ata) şi refele de joasă presiune (sub 500 mm col. apă). Presiunea înaltă din conducte e avantajoasă pentru transportul gazelor, însă întrebuinţarea gazelor la o astfel de presiune e periculoasă. Presiunea gazuiuî e redusă, în substafiunile de reglare, până Ia presiunea necesară. Conductele de medie presiune se folosesc pentru a imentarea directă a marilor consumatori (blocuri mari, industrii, substafiuni de sector). Conductele de redusă şi de joasă presiune se folosesc în special pentru alimentarea directă a 541 micilor consumatori. Dacă alimentarea cu gaze se face dela mică distanfă, nu sunt necesare toate treptele de presiune. Refelele cu o singură treaptă de presiune se construesc rar, la debite mici de gaz. Conductele se execută din fevi de ofel moale, sudabil. Uneori, tuburile refelei de joasă presiune sunt de fontă. Tuburile de ofel se leagă între ele prin sudură electrică sau cu gaz, cu sau fără manşoane; la tuburile de fontă, legătura se face cu mufe şi cu garnituri de etanşare. Conductele se montează, de obiceiu, în pământ, sub zona de înghef, cu o pantă de cel pufin 3%0. în punctele cele mai joase ale pantelor se montează separatoare de condensafie sau saci de apă, de cari nu e nevoie când se transportă pe conducte gaz uscat. Când conductele se montează la suprafafa pământului (de ex. pe estacade, poduri) se prevăd obligatoriu compensatoare de dilatafie. La montare, conductele subterane sunt acoperite cu o izolafie anticorozivă (de bitum sau dintr'un amestec de bitum cu un agregat), aplicată în mai multe straturi, cu straturi de suport de benzi textile şi acoperită Ia exterior cu un strat de hârtie nehigroscopică. Uneori, stratul anticoroziv e constituit dintr'un strat foarte subfire de email, aplicat chiar la uzină. Pentru a se evita influenfă curenfilor vagabonzi, se aplică măsuri de protecfiune contra acestora (protecfiune catodică, etc.). 2. ~ de canalizare [KaHaJiH3aiţH0HHaH ceTb; réseau de canaux; Kanalnetz; system of canals; csatornahálózat]: Totalitatea canalelor şi a instalaţiilor anexe cari servesc la evacuarea apelor uzate şi meteorice dintr'un centru populat. — Reţeaua executată, întreţinută şi exploatată de o administrafie publică, e refea publică de canalizare. Se instalează pe străzi şi domenii publice şi începe dela limita proprietăfii imobilelor. în oraşele în cari nu există refea publică în apropierea industriilor sau a clădirilor publice şi particulare, acestea pot să-şi facă refele particulare de canalizare, independente de refeaua publică, cu obligafia de a le executa, a le întreţine şi a le exploata în conformitate cu normele pentru refelele publice (la noi, STAS 1481-50). Refeaua de canalizare e alcătuită din colectoare principale, colectoare secundare, canale de serviciu, canale de racord şi canale deversoare. Dispoziţia în plan a unei refele de canalizare depinde de situafia cursurilor de apă învecinate şi de relieful terenului localităţii. Există multe dispozifii curente, cari asigură adaptarea cea mai favorabilă la teren a refelei de canalizare. Dispoziţia perpendiculară directă cuprinde colectoare perpendiculare pe cursul de apă în care se varsă canalele; aceste colectoare se varsă direct în râu, în cuprinsul oraşului. E un sistem mai vechiu, care se foloseşte numai în cazul când apele nu sunt infestate prea mult. Se recomandă pentru apele meteorice în sistem separativ. $42 Dispoziţia perpendiculară indirectă cuprinde colectoare perpendiculare pe râu, însă aceste colectoare nu se varsă direct în râu, ci sunt inter- teren# în vederea evacuării excesului de apa, care provoacă umezirea excesivă a soiului şi, în unele cazuri, chiar formarea, pe suprafafa Refele de canalizare. a) dispozifie perpendiculară directă; b) dispozifie perpendiculară indirectă; c) dispozifie paralelă sau în etaje; d) dispozifle pe zone; e) dispozifie radială sau descentralizată; f) dispozifie ram ficafg; f) limita basinelor; 2) limita zonelor; 3) colectoare principale; 4) colectoare secundare; 5) stafiune de pompare; 6) stafiune de epurare; 7) canal de e/acuare, ceptate de un colector principal, paralei cu râul, care se varsă în el în aval de localitatea în care se execută lucrările de canalizare şi trece, even-tűal, prin sfafitnea de epurare. Această dispozifie, aplicată a sistemul unitar, înlesneşte descărcarea apelor meteorice prin canale deversoare. Se aplică în localităţile cu pantă brns marcată către râu şi când e necesar ca apele uzate să fie purificate. Dispozifia paralelă sau în etaje cuprinde colectoare paralele cu râul, interceptate de tn colector principal, care se varsă în râu, în exteriorul localităfii. Se foloseşte în localităţi.e cu pante mari către râu, când în colectoare directe s'ar obfine vitese de scurgere pencujoase pentru rezistenfă tuburilor. Dispoziţia pe zone se aplică în localităţile cu mai multe terase şi are refele independente pentru fiecare terasă. Apele uzate se scurg, prin gravitafie, dintr'o zonă superioară, la staţiunile de epurare, iar din zonele inferioare, ele se evacuează prin pompare. Dispoziţia radială, sau descentralizată, se aplică în localităţi foarte mari, cu relief relativ plan, şi se obţine prin împărţirea oraşului într'un sistem de basine, fiecare cu reţeaua sa de canalizare independentă. Dispoziţia ramificată cuprinde colectoare cari se prezintă ca nişte ramuri de ambele părţi ale colectorului principal. i. Refea de drenaj [#peHa>KHafl CeTb; réseau de drainage; Entwăsserungsnetz; draining net; drainezési hálózat, vízelvezetési hálózat]. Agr..* Ansamblul lucrărilor de drenaj executate pe un solului, a unor bălfi cari au o acfiune dăunătoare culturilor agricole. Refeaua de drenaj cuprinde o refea de dre-nuri colectoare, o refea de canale deschise de desecare (permanente sau provizorii), un colector principal de desecare (care serveşte uneori şi ca debuşeu) şi un recipient natural sau artificial, în care se adună apele în exces. Ca recipiente pot fi folosite iazurile, lacurile artificiale, e eşteele sistematice, lacurile de acumulare, albiile râurilor sau ale fluviilor. Lucrările pot ocupa întreaga suprafaţă în care se face desecarea, în care caz refeaua este penfru desecare sistematică, sau numai sectoare din suprafafa interesată, reţeaua fiind, în acest caz, pentru desecare parfială. 2. ~ de irigafie [npHraiţHOHHaH ceTb; réseau d'irrigation; Bewâsserungsnetz, Birieselungs-netz; irrigat ion net; öntözési hálózat]. Hidrot.: Ansamblu de lucrări hidrotehnice de captare, transport şi distribuţie a apei pe un câmp irigat. Refeaua de irigaţie cuprinde totalitatea canalelor de irigafie permanente şi temporare sau a dispozitivelor pentru transportul apei sub presiune, având ca scop distribuirea uniformă a apei pe sol, în cantităfile necesare, la termenele fixate, creând astfel tn regim optim al apei, în vederea măririi fertilităţii solului şi a asigurării unei pro-ducţii mari a culturilor. — Sistemele de irigaţie pe suprafefe mari se compun din următoarele părfi principale:^ Instalaţii frontale pentru captarea apei în condifiunile cerute de sistem (v. fig.). Sursa de apă o constitue râuri,e, fluviile, iazurile» ghefarH, izvoa- $4% rele. Captarea ei se poate face, fie prin cădere liberă, fie prin pompare. După condiţiunile topografice locale, captarea apei se poate face, fie prin priză în curent iiber, fie prin priză cu baraj. Í) sursă c?e apă; 2) priză de apă; 3a) canal magistral, parfea inactivă; 3b) canal nrfegistral, parfea activă; 4) şi 5) canale disiribuitoare penfru una sau mai mulfe gospodării; 6) canale distribuitoare, de grup; 7) canal distribuitor, de sector; 8).canal provizoriu, de irigaţie. Canalul magistral, care primeşte apa dela instalafiile frontale, o transportă şi o distribue pe canalele de ordin inferior (v. fig.)» Canale distribuitoare, cari conduc apa pe suprafefele irigate cari aparfin unei gospodării sau mai multor gospodării (v. fig.). E.e se traseaze la limita perimetrului gospodăriilor, de reguli pe linia de separafie a apelor. Cana'ele distribuitoare aparfinând unei gospodării conduc ape în cana'ele distribuitoare de grup, alimentând mai multe sectoare de i/igat. Canale distribuitoare de sector irigabil, cari a'imentează secto ul irigabil din gospodă. ie fiind, de regulă, u.time'e canale permanente. Sectorul irigabil se dimensionează în funcţiune de cerinfele de mecanizare a exploatării culturilor. Suprafafa sectorului irigabil e cuprinsă între 20 şi 40 ha pentru bumbac şi legume, şi între 40 şi 80 ha pentru culturile de cereale. Lungimile canalelor de sector sunt de 1***B km. Canale p ovizorii de irigafie, cari se execută fnual, mecanic, şi deservesc suprafefe cuprinse intre 4 şj 10 ha. Panta optimă a unui canal provizoriu e de Nivelul apei într'un canal provizoriu trebue să fie situat cu 4*-*6 cm deasupra Jerenu ui în cazul pantelor mari ae acesta» şi cu 10—12.'cm în cazul pantelor mici. Pin canalul provizoriul apa e derivată în rigole de alimentare, in rigole auxiliare şi în rigole de udare. în cadrul diferitelor scheme de proiectare, rigo'ele de udare pot fi amplasate paralel cu canalul provizoriu, sau perpendicular pe acesta şi, în acest caz, rigo'ele auxiliare pot lipsi. în cazul culturilor de ierburi şi de cereale, rigolele de udare pot fi înlocuite cu făşii. în acest caz, umezirea solului se face prin infiltrafie verticală. După întinderea şi natura culturi'or, diferitele grupuri de canale pot funcfiona continuu sau într'o anumită ordine de urgenfă. Funcfionarea periodică a canalelor depinde şi de debitul asigurat de sursa de apă. Dirijarea debitelor pe canale se face prin construcfii hidrotehnice permanente, pe refeaua de distribufie, şi prin construcfii transportabile, pe refeaua provizorie. Rigolele de alimentare şi cele auxiliare pot fi înlocuite cu conducte meta-,ice sau cu jghiaburi de lemn transportabile. Conductele mecanice sistem I. P. Canardov sunt formate din tuburi de duralumin sau de fier zincat, vopsite, cu lungimea de 4 m şi cu diametrul de 100"*150 mm. Pe suprafafa tubului sunt tăiate orificii a căror lăfime de deschidere se reglează printr'o vanetă. Tuburile se îmbină prin manşoane cu garnituri de cauciuc. Sectorul de udat poate fi înlocuit, în cazul Vigafiei prin submersiune (la orez), prin parcele cu suprafafa de 0,2-”1 ha, despărfite prin mici diguri de separafie provizorii. Parcelele pot fi alimentate independent, sau succesiv. în cazul alimentării succesive, canalul de alimentare poate deservi 4--8 parcele. Refeaua provizorie şi o parte din refeaua permanentă pot fi înlocuite prin conducte sub presiune, cari alcătuesc instalafia pentru ploaia artificială. Sistemul de irigafie prin aspersiune poate fi, fie mobil, în care pluviatorul, conducta de apă şi instalafia de pompare sunt mobile (prin acest sistem se udă o făş’e îngustă de-a-lungul sursei de apă), — fie semimobil,în care instalafia de pompare şi conducta principală sunt fixe, iar conducta de distribufie a apei şi pluviatorul sunt mcbiîe, — fie stafionar, în care toate elementele, incluziv pluviatorul, sunt fixe. Dela pompă, apa e împinsă în conducta principală şi apoi în conductele d'str buitoa'e cari a ;mentează conducta mob'lă prin intermediul hi-dranfilor. Apa e pulverizată cu ajutorul pluvia-toarelor. în pluviatoarele cu rază mare de acfiune, apa are presiunea de 4“-5 at şi e distiibuită pe o suprafafă circulară cu dicmetrul de 50---70 m. Pluviatoarele cu rază mică de acfiune funcfionează cu presiunea de 1-*2 at şi, în acest caz, picăturile au dimensiunile ploii naturale. Unul dintre aceste sisteme e agregatul cu două con-so'e tip laschin, în care pompa, conductele şi pluviatoarele sunt instalate pe un tractor. Captarea apei se face odată cu mişcarea tractorului pe un drum paralel cu canalul în debleu. Conductele pentru transportul apei au lungimea de 55 m, de o parte şi de alta a tractorului. Suprafafa deservită dintr'o singură stafiune a tractoru? 144 lui e de 1200 m2, Agregatul poate acoperi, într'un singur sezon, în perioada de udare, o suprafafă de 100*”130 ha. — Refeaua de canale se încadrează în sectorul de irigaf e. Canalele sun* distanfate la 120 m. — Sistemele de ploaie artificială prezintă mari avantaje fafă de sistemele de irigafie prin infiltrafie, atât în privinfa simplifcarii refelei şi a lucrărilor de amenajare şi exploatare, cât şi în privinfa efectului asupra desvoltării plantelor şi asupra ridicării producfiei. Refeaua provizorie de irigafie poate fi înlocuită şi prin conducte subterane poroase sau perforate, cari au rolul de transport şi de dis-tribufie a apei la rădăcinile plantei. Absorpfia se face prin cspilaritate. Această metodă e pujin fo'osita, din cauza imposibiiitafii aplicării ei în diferitele condifiuni impuse de sol şi de plantă, î. Refea electrică [aJieKTpHHecKan ceTb; réseau électrique; elektrisches Netz; electric network; villamos hálózat]. Elf.: Totalitatea instalafiiîor electrice cari servesc la transmisiunea şi distribuirea energiei electrice dela locul în care e produsă, până la locurile de consum. Refeaua electrică e compusă din liniile ei electrice, din stafiunile electrice şi posturile de transformare, cari cuprind aparatajul de conectare, de transformare şi de reglare a tensiunii, aparatajul de măsură şi de protecfiune a refelei. refele monofazate, numai in scopuri speciale (de ex. pentru tracfiunea electrică). — Primele refele electrice au fost refele de curent continuu, produs de dinamuri Ia tensiunea joasă de care au nevoie receptoarele, fiindcă regiunile alimentate erau mici (cartierele unor oraşe). Refelele de curent continuu nu au putut lua o extindere mai mare când s'au mărit zonele cari trebuiau alimentate, din cauza imposibilităţii de a fabrica grupuri electrogene puternice de curent continuu şi de înaltă tensiune — şi din cauza complexităţii exploatării centralelor electrice de curent continuu. Odată cu extinderea regiunilor cari trebuiau aprovizionate cu energie electrică, s'a impus curentul alternativ, care permite ridicarea comodă şi economică a tensiunii, cu ajutorul transformatoarelor statice. Transformatoarele din staţiunile de transformare ale reţelelor electrice servesc, fie pentru a ridica tensiunea alternativă de alimentare (transformatoare ridicătoare de tensiune), fie pentru a o coborî (transformatoare coborîtoare de tensiune), de exemplu pentru ca să se poată racorda la refea receptoarele de joasă tensiune (iluminat şi mofoare). Pentru a permite varierea (reglarea) tensiunii, transformatoarele de mare putere au, pe partea de înaltă tensiune, prize de reglare, Refea electrică (reprezentare topografică). A), B), C), 0), £), F), G), H) şi /) Iccalilăfi mari; K), M), N), P) şi R) localităţi mici; CE^) şi CEg) centrale electrice; C,) şi C2) cabluri; ST) stafiuni de transformare; L) linii aeriene. Refelele electrice se grupează în sisteme electrice (v.), iar acestea se grupează în sisteme energetice (v.). Liniile electrice sunt elemente esenfiale ale reţelelor electrice. Ele se împart în linii de interior şi în linii de exterior. Cele de exterior se împart în linii aeriene şi în linii subterane. Din punctul de vedere al curentului, refelele se împart în refele de curent continuu şi în refele de curent alternativ; ultimele se construesc ca refele trifazate, iar ca pentru varierea tensiunii cu 2x2,5%, iar cele mici, penfru varierea tensiunii cu 5%. Comutarea necesară în acest scop se poate face, de regulă, numai la mersul în gol; pentru transformatoare speciale, ea se poate face şi în sarcină. Folosind transformatoare, se pot utiliza, în uzinele şi în centralele electrice, grupuri electrogene cu o tensiune relativ joasă; se ridică tensiunea cu transformatoare şi se face transmisiunea la tensiuni înalte, iar apoi se scade din nou tensiunea 545 cil transformatoare, şi se alimentează receptoarele în joasă tensiune, prin linii de distribufie. Realizarea, de către Dolivo-Dobrovolski, în anul 1891, a liniei electrice de transport Lauffen-Frank-furt pe Main, cu o lungime de 175 km, sub tensiunea de 30 kV, a stabilit avantajele curentului alternativ fafă de cel continuu, iar inventarea de către el a motoarelor asincrone polifazate, cari sunt robuste, demarează simplu, sunt simple în exploatare şi au randament mare, a impus curentul trifazat fafă de cel monofazat şi a condus la crearea sistemelor de refele de curent trifazat, folosite azi la electrificarea tuturor făriîor. După ce în oraşe şi în centrele industriale re-felele de curent alternativ trifazat, alimentate de centrale electrice aşezate în inferiorul lor au luat o mare desvoltare, s'a trecut {a alimentarea acestor centre aglomerate din centrale electrice construite în locul în care se dispune de surse de energie. Aceste centrale regionale au fost racordate la refelele oraşelor prin linii şi refele de transport. S'au format astfel refele regionale de transport şi distribufie. în ultima fază, s'a procedat la interconectarea acestor refele în sisteme electrice (v.), întinse pe regiuni mari ale fărilor. Legătura dintre refele se realizează în genera! prin linii de interconexiune, schimbul de energie fiind condifionat şi programat după criterii tehnice sau economice. — în ultimele decenii, odată cu mărirea distantelor la cari trebue să se transmită puterea, s'a pus şi problema transmisiunii în curent continuu de înaltă tensiune, obfinut prin redresare din curent alternativ. în centralele electrice s'ar produce curent alternativ de înaltă tensiune, folosit pentru alimentarea receptoarelor situate în apropierea centralelor. Transmisiunea de puteri mari la distanfe mari s'ar realiza în curent continuu, obfinut prin redresare, cu ajutorul redresoarelor electrice (v.); acesta s'ar transforma apoi din nou în curent alternativ, cu ajutorul onduloarelor (v.), penfru distribuirea şi alimentarea receptoarelor. coIosirea refelelor de curent obfinut prin redresare prezintă avantajul că elimină problema stabilităţii (v.) transmisiunii de energie, care se pune în curent alternativ. Problema stabilităţii e rezolvată pentru curentul alternativ, dar ea implică folosirea unor agregate rotitoare, cari măresc costul, iar uneori nu pot fi instalate (la traversarea mărilor sau a deşerturilor). Se apreciază că în total costul acestor refele ar fi mai mic decât al liniilor de curent alternativ — şi ele ar limita distanfele de transmisiune numai prin pierderile şi căderile de tensiune în linie. Refelele ar mări .nsă costul stafiunilor, ar reclama compensarea totală a puterii reactive a receptoarelor şi a redresoarelor, nu ar permite executarea derivafiilor dela linia principală de curent continuu şi ar implica pierderi suplementare de energie, datorită aparifiei armonicelor superioare la redresarea curentului. Transportul energiei în curent redresat ar fi, deci, economic, numai pentru liniile foarte lungi peste 500 km), la tensiuni foarte jnalte (400 kV). — Refelele electrice trebue să satisfacă numeroase condifiuni. Ele trebue să fie economice, să nu fie periculoase, în exploatare, pentru persoanele din apropiere, şi să asigure transmisiunea neîntreruptă a energiei şi o bună şi normală furnisare a energiei. Siguranfa refelelor şi a furnisării neîntrerupte a energiei depinde de caracterul consumatorilor deserviji. Aceştia se împart în trei categorii: Din categoria întâi fac parte consumatorii importanfi, pentru cari întreruperea alimentării cu energie electrică e legată de producfie, de provocarea de rebuturi, de defectări de instalafii, de opriri îndelungate pentru restabilirea procesului tehnologic, de desorganizaraa transportului electrificat, de perturbarea activităţii unui oraş mare, de pericole pentru securitatea oamenilor. Continuitatea furnisării de energie printr'o refea care alimentează astfel de consumatori trebue asigurată chiar în cazuri de avarii sau de reparafii ale diferitelor sectoare — şi se realizează cu alimentarea prin căi de rezervă în refea. Din categoria a doua fac parte consumatorii importanţi, pentru cari întreruperea e legată numai de o suspendare provizorie a producfiei de mărfuri: fabrici de textile, întreprinderi metalurgice sau prelucrătoare de lemn, etc. — Din categoria a treia fac parte consumatorii mai pufin importanfi, la cari întreruperea alimentării cu energie electrică nu produce desorganizarea activităfii: lóca-lităfi rurale, atelierB auxiliare ale unor uzine, întreprinderi mici din industria casnică. Continuitatea furnisării de energie pentru aceşti consumatori se asigură potrivii cu importanfa lor. Securitatea alimentării comportă, în cazurile cele mai generale, alimentarea simplă sau dublă a consumatorului, constanfa tensiunii, protecfiunea electrică şi mecanică a refelei, stabilitatea sistemului. Schema refelei se alege în funcfiune de distanfa dintre punctele de alimentare şi consumatori şi de puterea cerută de consumatori. Se fine seamă de prevederile de consum pentru S—IOani dela punerea în funcfiune a refelei, de categoria de importanfă a consumatorilor şi de costul de investiţie, de care depinde numărul punctelor de alimentare. Dispozitivele de reglare a tensiunii (v. Reglarea tensiunii în refelele electrice se aleg pe baza unui studiu referitor la economie şi exploatare.— Furnisarea energiei din refelele electrice se face la tensiune efectivă la borne constantă, prin legarea receptoarelor în derivafie la liniile de alimentare. Se asigură astfel un randament mare al transmisiunii, la o cădere relativă de tensiune, mică. Refelele sunt caracterizate deci prin tensiunile lor nominale, egale cu tensiunile la borne pentru cari au fost construite receptoarele racordate la ele. Din acest punct de vedere — şi finând seamă de pericolul pe care-l prezintă atingerile incidentale — se deosebesc refele de joasă tensiune, refele de medie tensiune şi refele de înaltă tensiune. — 35 546 * Refea electrică aeriană. Liniile electrice aeriene se compun din următoarele părfi principale: conductoarele, suporfii (stâlpii sau piloanele) cari susfin conductoarele, izolatoarele cari izolează conductoarele, armaturile cari servesc la legarea conductoarelor, şi eventualele fire sau cabluri de pământ. în serviciu, conductoarele liniilor aeriene sunt supuse unor condifiuni grele de funcfionare (vânt, ploaie, schimbări de temperatură, etc.). E'e trebue să aibă o mare rezistenţă mecanică, să reziste la intemperii şi la medii acide, etc., să aibă o rezistenfă electrică mică şi să fie ieftine. Aceste condifiuni sunt satisfăcute, într'o anumită măsură, de conductoarele de cupru, de cele de aluminiu, de bronz, de aidrey şi, in cazuri speciale, de cele de ofel. Penfru secfiuni mici se folosesc conductoare unifilare, de sârmă cu secţiune masivă, de cupru sau de ofel; pentru secfiuni mari, conductoare multifilare monometalice din fire împletite, sau conductoare multifilare bimetalice, dintr'o vână centrală de ofel (care dă rezistenfă mecanică) împletită cu fire de aluminiu (cari asigură conductibilitatea electrică); se folosesc şi conductoare cu secfiune aproximativ inelară, goale în interior, pentru limitarea efectului pelicular, prin micşorarea grosimii stratului conductor, şi pentru limitarea efectului corona, prin mărirea diametrului exterior, la secfiune dată, la tensiuni foarte înalte. Conductoarele de cupru au o bună conductivitate şi suficientă rezistenţă mecanică; ele rezistă bine la intemperii şi la agenţii chimici. Conductoarele de aluminiu au o conductivitate mai mică şi o rezistenfă mecanică mult mai mică decât cele de cupru, dar sunt mai uşoare decâl acestea; ele rezistă bine la intemperii, dar rezistă mai pufin la agenfii chimici. Conductoarele de bronz se folosesc la deschideri mari între suporfi. Armaturile sunt piese cari servesc la legarea lanfurilor de izolatoare, la legarea conductoarelor de lanfuri, la înnădirea conductoarelor şi la protejarea lor contra descărcărilor provocate de supratensiuni. Se deosebesc armaturi pentru susţinerea conductoarelor şi a conductorului de protecfiune (cleme de susfinere, cleme de întindere, cleme pentru conductorul de pământ, armaturi auxiliare), armaturi pentru înnădirea conductoarelor (cîeme de înnădire cu şuruburi sau cu nituri, cleme de înnădire prin presare, cleme de curent) şi armaturi de protecfiune (inele de gardă etc.). Figura pe care o determină în secfiune transversală axele conductoarelor unei linii electrice poate fi: o dreaptă verticală sau orizontală, un triunghiu, o figură în formă de brad sau de brad răsturnat. Pentru ca fazele liniei aeriene să aibă inductivităfi în serviciu egale, conductoarele lor se transpun din distanfă în distanfă, asifal ca fiecare dintre ele să ocupe, pe lungimi în medie egale, toate pozifiile din figura secfiunii transversale. Vibrafia conductoarelor, provocată de acfiunile mecanice, este limitată şi amortisată prin cleme speciale de armare, cleme antivibratorii, şi prin dispozitive de amortisare. Liniile electrice aeriene sunt mai pufiri costisitoare decât cele subterane, se construesc mai repede decât acestea şi permit să se descopere şi să se repare în mod simplu avariile şi defac-tele; ele prezintă o siguranfa în serviciu destul de mare; sunt supuse, însă, acfiunii perturbafiilor de natură atmosferică, sunt accesibile şi deci prezintă pericol de electrocutare; pot provoca perturbafii în liniile de electrocomunicafii şi nu sunt estetice în oraşe. Refea electrică subterană. Liniile electrice subterane folosesc cabluri electrice (v.), aşezate direct în pământ (v. Poza cablului) şi, mai rar, în tunele. Ele prezintă mare siguranfa în exploatare, nu sunt supuse acţiunii perturbaţiiior de origine atmosferică, au un traseu ascuns, inaccesibil persoanelor, şi deci nu prezintă pericolul de electrocutare şi nu strică estetica oraşelor;ele sunt însă mult mai costisitoare decât liniile aeriene, nu pot fi construite pentru tensiuni atât de înalte ca acestea, reclamă o durată lungă de construcfie şi personal calificat, nu permit descoperirea şi repararea simplă a defectelor. îmbinarea dintre cabluri se face prin manşoane de racord (v. Manşon de cuplare 1), de fontă sau de plumb. Legarea cablurilor la aparate, la dispozitive sau la bare neizolate se face folosind cutii terminale. Refea electrici de inferior (v. Instalafie electrică). Refea care se execută din conducte electrice izolate sau neizolate şi din cordoane sau cabluri. în încăperile uscate, conductele şi cordoanele izolate se montează pe role izolante de porfelan, fixate de perefi şi de tavan cu ajutorul unor şuruburi, dibluri şi brăfări; în încăperile umede şi cu praf bun conducător, cu vapori sau cu gaze, conductele se montează pe izolatoare fixate pe cârlige sau pe ancore. Conductele izolate cari trebue protejate contra atingerilor, a deteriorărilor mecanice, a agenfilor chimici, etc. se instalează în tuburi izolante, cari se montează pe suprafafa perefilor (instalafie aparentă) sau sub tencuială (instalafie îngropată). — Refelele interioare mai cuprind întreruptoare, prize (v. sub Priză de curent dela refea), siguranfe (v. sub Siguranfă electrică), tablouri de distribufie (v.) şi contoare. D’n punctul de vedere al funcfiunii lor, se deosebesc refele de transport, de alimentare şi refele de distribufie. Refea electrică de transport. Refea care serveşte latransportul energiei electrice între centralele de producere şi între acestea şi stafiunile depărtate cari alimentează refelele de distribufie. Pentru transmisiunea energiei electrice la mare distanfă sunt avantajoase tensiunile înalte, fiindcă permit să se realizeze o mare economie de material pentru conductoarele |ini:lor. în adevăr, raportul secfiunilor unor conductoare cari transmit puteri electrce egale, la distanfe egale şi la căderi procentuale de tensiune egale, e invers proporfional cu pătratul raportului tensiunilor folosite. Folosirea tensiunilor înalte scumpeşte însă aparatajul şi maşinile. Alegerea celei mai eco* nomice tensiuni se face, deci, pe baza unor calcule fehnico-economice, iar la indici tehnico-eccnomici egali se preferă tensiunea mai înaltă, fiindcă reduce materialul neferos necesar şi simplifică schemele de conexiuni ale reţelelor. La putere transmisă dată, la secţiune dată a conductoarelor şi la cădere procentuală de tensiune cată, tensiunea folosită trebue să crească cu distanfa la care se transmite puterea (ca regulă de orientare, e nevoie de tens unea de câte 1 kV pentru fiecare kilometru de distanţă de trans-miiiune). De aceea a trebuit ca tensiunile reţelelor electrice să crească odată cu distanţa la care transmit puterea.— Refea electrica de joasă tensiune. Reţea în care maximul valorii efective a tensiunii dintre pământ şi o. ice punct al lor la locul de utilizare nu depăşeşte 250 V. Reţelele de curent continuu, de joasă tensiune, au tensiunile nominale standardizate, de 110 şi 220 V pentru iluminat, şi c’e 220 şi 440 V pentru motoare. La tensiunea de 440 V pentru motoare se foloseşte distribuţia pe trei fire, cu firul mijlociu pus la pământ. Motoarele se conectează între firele extreme, la 440 V, iar lămpile cu incandescenţă între firul neutru şi un fir de punte, la 220 V. Reţelele de curent alternativ triazat, de 50 per/s, de joasă tensiune, au tensiuni.e nominale standardizate, de 127/220 V şi de 220/380 V, iluminatul fiind legat între firul neutru şi faze (!a 127, respectiv la /20 V), iar motoarele, între faze (la 220; respectiv la 380 V). Pentru fabricile mari, cu multe motoare, se foloseşte şi tensiunea de linie de 500 V (cu firul neutru pus la pământ). Joasa tensiune se foloseşte la reţelele de distribuţie. — Pentru a asigura un randament luminos acceptabil al lămpilor, o putere absorbită relativ constantă a aparatelor electrocalorice, şi pentru a asigura valorile nominale ale puterii, randamentului şi factorului de putere (în curent alternativ) al motoarelor electrice racordate la reţelele de distribuţie de joasă tensiune, trebue ca tensiunea lor la borne să vareze cât mai puţin între regimurile de mers în gol şi în. sarcină nominală ale reţele:. Practica indică cca 4% şi 6***8% pentru variaţia procentuală de tensiune, pentru reţelele de iluminat, respectiv pentru cele de forţă motoare. Secţiunile conductelor^acestor reţele se calculează deci la variaţie de tensiune, deoarece calculul economic ar da secţiuni mici, cari ar implica variaţii de tens’une tehnic inadmisibile. Reţea electrică de medie tensiune. Reţea în care tensiunea (efedivă) maximă dintre pământ şi orice punct al ei la locul de utilizare (de ex. la bornele transformatoarelor coboiîtoare de tensiune, alimentaîe de ele) depăşeşte 250 V, dar nu ajunge până la 100 20 kV. Tensiuni e nominale co espunzătoare, standardizate, sunt 1, 3, .6-, 10,35 şi 60 kV. Ele se folosesc pentru alimentarea marilor cotoare şi pentru transmisiunea energiei Ia distanţe relativ mici şi la reţele de interes local cu o rază de 15-*-50 km. M Refea electrica de înaltă tensiune. Reţea care are o tensiune nominală care depăşeşte 100 kV. Tensiunile nominale corespunzătoare standardizate sunt 1Î0 kV şi 220 kV. Tensiunile nominale de 110 şi 220 kV, se fo'osesc la reţelele regiona'e cu raza mai mare decât50 km, ale sistemelor electrice. într'un sens mai larg, şi media tensiune se nu-neşte înaltă tensiune. Schema unei refele cu două tensiuni. Secţiunile con- ££) centrală electrica; RJ) refea de duetelor reţelelor distribufie ds joasă tensiune; Rl) re-de medie şi de |ea ce cistribujh de înaltă tensiune; înaltă tensiune se ST) substafii de transformare; calculeaza pe baza receptoare de cuient. de economie, deoarece în ele există posibilitatea, fie de a compensa variaţiile de tensiune (de ex. cu ajutorul transformatoarelor cu reglare), fie de a aplica mijloace speciale de reglare a tensiunii. Calculul economic se bazează pe faptul că, în condiţiuni date, secţiunile mici dau cost mic de investiţ e, dar pierderi mari prin desvoltare de căldură, pe când secjiunile mari dau pierde, i mici prin desvoltare de căldură, dar un cost mare de investiţie. în fiecare caz există deci o secţiune optimă d n punctul de vedere economic. — în calculul refelelor de înltă tensiune trebue să se ţină seamă şi de asigurarea stabilit!f i transmisiunii de energie. — Reţelele trebue verificate la încălzire, adică trebue ca secţiunile alese să Refea regională. CE) centrala electric"; RA 110) şi RA 220) refea de alimen-are de 110 şi de 220 kV; RD 10), RD 35) şi RD 110) refea de distribufie de 10, c?e 35 şi de 110 kV; RDJ) refea de distribuţie de joasă tensiune. nu provoace în plină sarcină, temperaturi inadmisibile a‘e conductoarelor şi izolanţilor, penfru a evita uzura prematură a materialelor şi pentru a preveni incendiile. — Pentru reţelele importante trebue calculaţi şi curenţii de scurt-circuit, spre a verifica stabilitatea termică a refelelor în caz de avarii. 35* 548 Refea electrica de alimentare. Refea (refea de feedere) care leagă punctele de alimentare (picioarele de feedere) ale unei refele cu sursele A B Schema refelei unui oraş mare. A) şi B) centrale; C) întreruptor conectat; D) întreruptor deconectat; P) întreruptor cu pârghie; PF) post de feedere; PT) post de transformare; RA) refea de alimenta»e de înaltă tensiune; RD) refea de distribufie de înaltă tensiune; RDT) refea de distribufie de joasă tensiune. de energie. Refelele de alimentare pot fi de joasă sau de înaltă tensiune în sens larg (adică de medie sau de înaltă tensiune în sens restrâns). Primele deservesc direct un punct de alimentare de joasă tensiune, iar ultimele alimentează picioare de feedere. Refea electrică de distribufie. Refea la care receptoarele se pot racorda în orice punct. Cele de joasă tensiune se introduc în casele de locuit fără o transformare intermediară a tensiunii; cele de înaltă tensiune (în sens larg) deservesc puncte de transformare. Din punctul de vedere al formei lor, se deosebesc refele radiale, arborescente sau deschise, cari sunt alimentate dintr'un singur punct şi la cari energia electrică poate fi primită de consumator numai dintr'o singură direcfie — şi refele buclate, la cari energia electrică poate fi primită de consumator din cel pufin două direcfii. î. Refea de telecomunicaţii [ceTb jihhhh 3JieK-TpHneCKOH CBH3H; réseau de télécommunications; Fernmeldenetz; telecommunication network; távközlekedési hálózat]. Te/c.: Totalitatea posturilor, centrelor de telecomunicafii şi a liniilor de legătură respective, cari pot fi interconectate după voie. Refelele de telecomunicafii pot fi poligonale, radiale sau ramificate. Refelele poligonale au posturile sau centralele legate între ele două câte două. Refelele radiale au posturile sau centralele legate radial la un centru principal, iar refelele ramificate au posturile sau centralele legate pe grupuri radiale din ce în ce mai mari, prin linii de legătură de ordin din ce în ce mai înalt, un centru de ordin superior legându-se radial de centrele grupurilor de ordin imediat inferior. Se folosesc şi refele combinate din aceste tipuri principale. Refelele de telecomunicafii se împart în refele telefonice (v.), refele telegrafice, refele de ra-dioficare, etc. 2. Refea telefonică [TeJie^OHHâH ceTb; réseau téléphonique; Fernsprechnetz; telephone system; távbeszélő-hálózat, telefonhálozat]. Tele.: 1. Ansamblul format din posturile telefonice, centralele şi liniile de legătură, cari se pot interconecta pentru comunicafii telefonice, prin intermediul centrelor de comutafie (centralelor). — 2. Totalitatea liniilor de legătură dintre o centrală telefonică şi posturile telefonice la abonafi, sau dintre centralele telefonice interurbane dintr'o anumită zonă, cari formează un tot organizat. Refelele telefonice pot fi aeriene, subterane, sau mixte. O refea aeriană e formată d n linii de fire neizolate, de cupru, de ofel moaie sau de ofeí cuprat, având diametrul de 2, 3 sau 4 mm, întinse pe stâlpi şi fixate pe izolatoare de porţelan sau de sticlă. O refea subterană e formată din cabluri telefonice îngropate în săpătură sau trase în canalizafie telefonică subterană. O refea mixtă comportă atât linii aeriene, cât şi linii în cabluri subterane. Deşi, în general, cablurile se instalează subteran, ele pot fi instalate şi aerian, pe stâlpi, sau pe clădiri; rezultă astfel o refea de cabluri, care poate fi aeriană sau în canalizafie. Refeaua telegrafică este un sistem tehnic cu funcfiuni asemănătoare sistemelor de legături telegrafice. Din punctul de vedere al organizării şi al exploatării refelelor telefonice, ele pot fi clasificate în refele urbane, refele raionale, interurbane şi internaţionale. 3. ~ telefonică interurbană [MeHi/ţyropOfl-CKaa TeJie(|)OHHaHCeTb; réseau interurbain; Fern-leitungsnetz; trunk (toll) network; interurbán távbeszélő hálózat]: 1. Refea telefonică formată din centre interurbane (echipate cu centrale interurbane), legate între ele prin linii interurbane, fie direct, fie prin intermediul centrelor de transit, de diferite categorii. — 2, Totalitatea liniilor interurbane, organizate în rejea. Refeaua interurbană poate fi organizată, din punctul de vedere al configurafiei şi al stabilirii comunicaţiilor, în mai multe feluri: în refea poligonală, în refea radială simplă, în refea ramificată şi în refea mixtă (poligonală şi radia-lă). Refeaua poligonală comportă legături directe între toate centrele telefonice luate două câte două (cari au nevoie de astfel de legături şi stabilesc co-municajiile direct, fără transit, v. fig.). Refeaua ramificată (pe grupuri diferite) comportă legături radiale dela Refea telefonică, poligonală, fiecare centru de un Cu legături directe, anumit rang, cu toate centrele de rang inferior din grupul respectiv (v. fig.). O legătură oarecare se stabileşte, în general, prin transite în centrele diferitelor grupuri. 549 Refea telefonică radială, cu centre de transit. CN) centru nafional; CR) centru regional; Cr) centru raional. Refeaua interurbană trebue să fie astfel constituită, încât să poată asigura comunicafia telefonică, în bune condifiuni, între oricari doi abonafi din cu- prinsul refelei, stabilirea comunicafiei făcându-se într'un timp cât mai scurt. Pentru asigurarea calităfii de transmisiune, refeaua comportă linii aeriene şi în cablu, echipate cu amplificatoare şi cu sisteme de frecvenfă cari compensează atenuările* Instalafii auxiliare compensează distorsiunile introduse de linii. Pentru asigurarea unei durate de aşteptare minime, refeaua are, pe diferitele direcfii, mănunchiuri de circuite în număr suficient spre a face fafă traficului telefonic respectiv. î. Refea telefonică raională [paHOHHan TeJie-4>OHHaH ceTb; groupement téléphonique; Netz-gruppe; rural telephone network; kerületi távbeszélő hálózat]: Refea telefonică limitată la cuprinsul unui raion, având, în general, mai multe reţele locale, legate prin circuite raionale. în înfeles restrâns, refeaua raională cuprinde numai liniile raionale, cari leagă centrul raionului cu centralele telefonice ale comunelor din cuprinsul lui. 2. ~ telefonică urbană [ropoflCKan Tejie-(J)OHHaH ceTb; réseau urbain; Ortsnetz; local exchange area; helyi távbeszélő hálózat]: Refea telefonică limitată la cuprinsul unei localităfi sau al unui oraş. Liniile refelei locale leagă centrala cu posturile de abonafi (linii de abonafi), centralele între ele (linii de intercomunicafie) sau o centrală cu o centrală de abonafi (trunchiuri). Refeaua telefonică urbană poate fi folosită şi pentru legături telegrafice prin teleimprimător, între abonafi importanfi (întreprinderi sau instituţii). în acest caz, ansamblul teleimprimătoarelor şi al circuitelor de legătură între ele se numeşte refea de teleimprimatoare. Refeaua telefonică urbană e compusă din refeaua de feedere şi din refeaua de distribufie. Din punctul de vedere al sistemului de organizare, refeaua poate fi cu multiplare sau cu dulapuri de distribufie. în prima formă (v. fig.), atât refeaua de alimentare, cât şi cea de distribufie, sunt formate din cabluri joncfionate în man-şoane de plumb plasate fie în camerele de tragere subterane, fie pe stâlpi de linie sau pe clădiri. Pentru ramificări, cablul principal are, în camera de tragere, un altoiu de cablu (cu lungimea de cca 2 m), cu circuitele legate în derivafie pe circuitele cablului principal, din care se pot ramifica, prin legare, cabluri mai mici. Atât în refeaua de feedere, cât şi în cea de distribuţie, sunt menfinute circuite libere, neconectate la abonafi, cari formează rezerva de exploatare. Mărimea acestei rezerve se evaluează în perechi-metri. Pentru a reduce rezerva Ia minimul admisibil, ea este realizată, în refelele cu multiplare, prin conectarea multiplă în paralel, în acest fel, orice circuit poate fi conectat spre Refea telefonică urbană cu circuite multiplate în paralel. OC) oficiu central; CA) cablu de alimentare; CD) cablu de distribufie; î**-400) circuite dela nr. 1 la 400; 60—70) circuite spre abonafi. abonat în două sau în mai multe puncte diferite, evitându-se necesitatea de a avea circuite separate, până la centrală, dela aceste puncte ^diferite. Acest sistem de refea asigură, pe lângă o economie de material (perechi-metri) şi o flexibilitate mare pentru remanieri şi extensiuni în refea. O altă metodă de a obfine reducerea rezervei de exploatare consistă în folosirea dulapuri- 50 CD 100 20— > I OC U>D Ü CA 100 CA 100 J CD % 200 5 L —20 ■i ___cil -£=Sl d Refea urbană cu dulapuri de distribufie, CA) şi CD) cablu de alimentare şi de distribufie; DD) dulap de distribufie, lor de distribufie (v. fig.). Refeaua de alimentare se ramifică (fără multiplare) până la dulapurile de distribufie. Aici se pot face conexiunile cu refeaua de distribufie, după necesităfile exploatării. Rezervele de exploatare din toate cablurile de distribufie ramificate dintr'un dulap nu trebue să se găsească în acelaşi număr în cablurile de feedere (ci într'un număr mult mai mic). Prin aceasta se realizează şi o flexibilitate mare a refelei. s, ~ telegrafică [Tejierpa$Haa ceTb; réseau télégraphique; Teíegrafennetz; telegraph system, telegraph plant; telegraf hálózat, távirati hálózat]. V. sub Refea telefonică. 4. Refea telefonică automată [aTBOMaTH^e-CKaH TeJie$OHHafl ceTb; réseau téléphonique automatique; Fernsprechnetz mit Wahlbetrieb; te-iephone diai exchange area; automatikus távbeszélő hálózat]. Tele.: Refea telefonică, care grupează mai multe posturi.de abonafi saumai multe re-fele urbane, în care stabilirea legăturilor se face 550 Refea telefonică auloma.ă, cu numerotarea închisă. 11000***19699, 3500--3799, etc. sunt numere indicaiive cuprinzând şi inci-cafia centrului respectiv şi a abonatuU. prin intermediul centralelor telefonice automate, fără intervenea unui operator. Refeaua c utómat ă poate fi urbană, pe întinderea unui oraş sau ’nterurfcană, pe întinderea unei regiuni sau aunei fări. Refeaua automată urbană trebue să fie cablata, pentru ca izola-menful circuitelor să fie bun şi invariabil, asigurând astfel transmisiunea corectă a impulsiilor de selec-Jiune emise de discul aparaiului. Refeaua circuitelor în funcfiune e numerotată, astfel încât fiecare post de abonat şi fiecare punct tele-fonic în general (post public, centrală de abonat, centrală de o'iciu) să fie identificat printr'un număr. De preferinfă refeaua automatăjnterurbană trebue să fie cablată, atât pentru asigurarea transmisiunii corecte a impulsiilor, cât şi pentru asigurarea de mănunchiuri importante de legaturi, necesare selecfiu-nii automate. Refeaua interurbană poate fi: fie cu numerota-fie deschisă, fiecare centru având un număr propriu, iar abonafii din centru, fiind nu- merotafi separat (v. fig.), fie cu numerofafie închisă, fiecare centru având elocat un grup anumit de numere pentru abonaţi (v. fig.). Refea pescărească [pbiőoJiOBHan ceTKi; Reţea ieleforică automată cu numerotarea deschisă. 922, 962, etc. sunt numere 13 indicative ale diferitelor centre. filet de p*che; Fischnetz; Pisc.: Plasă pescărească, se confecţionează uneltele de pescuit, de refea (setcile). Refeaua propriu zisă a acestor unelte se împleteşte din afă de bumbac subfire. V. sub Setea. s. Relen [p3-Te^î; réténe,Reten; fishing net; háló], subfire, din care H HC' I HC HC I .A A / .CH, c-c II Hx CH CHa H -cv Ţ C -CH I H CH, retene; reten], Cb'm.: Cmolog a! fenantrenului, cu f p, 93° şi p, f, 394°, Este insolubil în apă, pufin solubil în alcool, dar solubil în alfi solvenfi organici. Se găseşte în ccjije de pini fosili şi se ol: fine prin distilarea răşinii de pin şi a anumitor bitumui. Se obţine, de asemenea, prin reducerea acidului abieiic. s. Retenfie [yjţ°p KHBafoman cnocoŐHOCTb; rétention; Retention; retention; retenció]. Chim. fiz.: Proprietatea unor substanţe (ceara de albine, cerezina din ozocherit, ceara de petrei, etc.) cari se găsesc la temperatu a ordinară sub formă de pastă, de a încet!ni evaporarea solventului când sunt în amestec orr.cgen cu acel solvent. Se numeşte cifră de retenţie pierderea, într'un timp dat, la temperatura ordinară, a unei paste în compozifa căreia întră 75% solvent, raportată la 100% solvent. Nctând cu s greutatea pastei şi cu p pierderea rezultată din evaporarea solventului, cifra de retenţie este: Rz = 100 D/0,75 S. Retenţia este dată de formu!a: R = Î00/RZ, Retenţia unei paste faţă de un solvent este cu atât mai mare, cu cât pierderile suferite de pastă, într’un anumit timp, şi raportate la 100% solvent (Rz), sunt mai mici. 4. Reienfie [yflepjKaniie bojî; rétention de l'eau; Abwendung des Wassers; confining of the water; viz-visszatartes]. Hidr. a.; Reţinerea spei în cursul unei văi, prin intermediul unor basine de acumulare amplasate pe firul ei. Pi in retenţie se. acumulează debite mari de apă, pentru a evita pagubele cari ar putea fi cauzate de viituri. Apa reţinută în basine este folosilă la irigafie, la punerea în funcţiune a microcen-tralelor hidroelectrice, la creşterea peştilor şi ca rezervor pentru alimentarea cu apă — in epoce secetoase •— a iazurilor situate în aval. Sin Acumulare. 5. Refefă [peiţerrT; recette; Rezept; prescrip-tion; recept, elöirés]. Chim., Farm: 1. Formulă care indică materiile prime şi auxiliare, proporţiile sau cantitefile acestora, uneori modul de preparare cum şi forma lor de prezentare (solidă, în solufie, etc.), necesare unui proces tehnologic în industrie sau în laboratorul de cercetări. — 2. Prescripţie medicală sau a Farmacopeei, care indică atât cantitatea, cât şi calitatea principiilor active, cum şi a substanfelor auxiliare, după care se prepară în farmacie un medicament magistral sau gilenx. a. Retezare [0Tpe3aHHe; coupe; Abschneiden; cutting off; levágás]. Tehn.: Operaţiunea de detaşare a ext emitafii unei piese sau a unei părfi dinir'o piesă lurga, prin tăiere transversală (în generai, după un p’an perpendicular pe axa longitudinală a acesteia), folos’nd o unealtă de retezat. După natura materiaului pre ucrat, rétezarea se efectuează la cald (de ex. retezarea extremităţilor mater'ale’or laminate) sau la rece (de ex. retezarea pieselor de lemn), prin operaf uni de aşchiere (de ex.: retezarea pieselor de metal cu freze-disc, cu ferestrăul, cu discul abraziv, etc.; retezarea pieselor de metal, la strung, cu cufi- 551 iul de retezat, etc.)» prin forfecare (de ex. retezarea tablei cu foarfecile) sau prin operafiuni de deformare plastică (de ex. retezarea barelor de ofel cu dalta cu coadă, etc.). La retezarea prin aşchiere, la strung, lăfimea cuţitului e mai mică decât cea a cufitului de strun-jire, pentru a evita pierderile de material, dar cufitul lucrează pe toată lungimea tăişului său. Retezarea prin frezare (care e o frezare cilindrică) se execută cu freze-disc (masive sau cu dinfi raportafi) cari sunt, de obiceiu, subfiate spre centru. Retezarea prin abraziune se execută cu pietre abrazive cu liant de cauciuc sau de bache-lită, cu forma de disc subfire (cu grosimea de 2—4 mm); e folosită pentru prelucrat piese cu secfiune mică şi prezintă, fafă de retezarea cu feres-trăul, avantajul suprafefelor de tăiere curate. — Retezarea prin forfecare se execută la rece, folosind foarfeci. — Retezarea prin deformare plastică se execută la cald sau la rece, de exemplu folosind ciocanul sau presa cu dalta de retezat. După forma şi mărimea piesei, retezarea se poate face într'o singură fază, potrivind dalta să alunece de-a-lungu| planului de margine al nicovalei pe care se* reazemă piesa, sau în mai multe faze, rotind piesa în jurul axei ei longitudinale, după fiecare mânuire a berbecului maşinii. î. Retezat, cufit de /n/, V. Cufit de strung, de retezat. 2. Retezat, feresfrău de V. Ferestrău de retezat buşteni. s. Retezat, maşină de ~ [0Tpe3H0& CTaHOK; machine a couper par abrasion; Abschneide-maschine Idurch Schleifen; abrasion cutting off machine; levágó-gép], Mş.-unelfe: Maşină-unealtă Maşină de retezat prin abraziune. f) batiu; 2) braf oscilant port-unealtă; 3) disc abraziv; 4) motor de antrenare a uneltei; 5) pedală de comandă; 6) pompa sistemului de răcire; 7) menghină; 8) şi 9) limitoare de cursă. care foloseşte discuri abrazive (abrazoare) rotitoare pentru retezarea la rece a materialelor cari nu pot fi prelucrate cu ferestrăul* (metale, fibră, etc., şi, de regulă, materiale foarte dure, cum sunt ofelurile dure necălite sau călite, metalele dure cu carburi metalice, etc.). Maşina se foloseşte pentru piese cu secfiuni mici sau pentru profilé subfiri. Maşina din figură e compusă din: un batiu cu dispozitivul de prindere a piesei; un braf oscilant, care poartă arborele pietrei abrazive şi motorul de antrenare; un dispozitiv de manevrare a brafului port-unealtă; unsori, o instalafie de răcire; limitoare de cursă; etc. Se construesc maşini cu manevrarea cu mâna sau cu piciorul (prin pedală). De obiceiu, se folosesc discuri abrazive cu liant de cauciuc sau de ba-chelită, cu diametrul de 250—400 mm, cu grosimea de 2—3 mm şi cu vitesa periferică de 60—80 m/s; puterea motorului de antrenare e de 1—6 kW. Durata de retezare a unei bare de ofel cu diametrul de 25 mm este de 2—3 s. — Pentru piese lungi se construesc maşini al c^ror batiu alunecă pe două glisiere de ghidare. 4. Retezat, maşină de ~ cânepă [MaiiraHa flJlH OTpe3KH KOHOnJIH; machine a couper ie chanvre; Hanfschneidmaschine; hemp cutter; ken-dervágó-gép]. Ind. text.: Maşină de lucru în filatura de cânepă, servind la retezarea în două sau în trei părfi, înainte de pieptenare, a mănun-chiuriîor fibroase mai lungi de 1,20 m, pentru a se realiza o comportare mai bună a fibrelor în operaţiunile de filare. Maşina de retezat are următoarele părfi principale: o pereche de discuri metalice conducătoare, egale, paralele şi depărtate între ele cu cca 6 cm, cari se rotesc cu vitesa periferică de cca 4 m/min; o altă pereche de discuri metalice, de aceeaşi mărime şi aşezate deasupra primei perechi, cari se rotesc cu aceeaşi vitesă ca şi discurile de dedesubt, dar în sens contrar, cele patru discuri formând un sistem de conducere şi fixare a mănunchiului; un disc rotitor (1000 rot/min), cu suprafafa periferică acoperită de vârfuri metalice, cari lovesc violent mănunchiul în zona liberă dintre discurile conducătoare — şi rup fibrele. Muncitorul, care fine întins fuiorul în zona discurilor conducătoare, obfine, prin retezare, câte un segment în fiecare mână. Capetele fibrelor se petrec în secfiunea de tăiere, nefiind aliniate riguros în acelaşi plan, ca atunci când mănunchiul ar fi fost tăiat cu foarfecile, etc. Acest mod de retezare asigură legătura mai bună între fibre, ceea ce îmbunătă-feşte procesul de filare. 5. Retezător. V. Ferestrău de retezat buşteni. 8. Reficul [BH3HpHafl ceTKa; réticule; Faden- kreuzplatte; graticule; szálkereszt]. Opt.: Ansamblu format din două linii în cruce, materializate prin două fire subfiri sau prin gravuri pe o placă subfire de sticlă, aşezate în planul focal al ocularului sau al obiectivului unei lunete topografice (v.). Sin. Reticul în cruce. 7. ~ de difracfiune: Sin. Refea de difrac-fiune (v.). 8. ~ în cruce. V. Reticul. 9. ~ stadimetric [cTaAHMeTpHHecKan bh-3HpHan^ ceTKa; réticule stadiméírique; ^Strich- 552 platté, stadimetrische Fadenkreuzplatte; stadi-metric graticule; stadimetrikus szálkereszt]. Topog.: Ansamblu format din două linii orizontale, una deasupra şi cealaltă dedesubtul liniei mijlocii orizontale a unui reticul în cruce, dispuse simetric — şi cari aparfin lunetelor topografice ale instrumentelor goniometrîce stadimetrice (v.). Reticulele stadimetrice servesc la citirea pe stadie (v.) a distanfelor orizontale sau inclinate (după natura tahimetrului) dela instrument la stadie, pe cale optică, prin înmulţirea distanfei segmentului de stadie cuprins între proiecţiile celor două fire stadimetrice pe stadie, cu constanta stadimetrică (v.) a instrumentului. î. Reficular [ceTHaTbiö; réticulaire; netzförmig; reficular; retikuláris, háioíormáju]: Calitatea unei figuri sau a aranjerii unui ansamblu de puncte, de a avea forma unei refele. 2. Reticulatum, opus Arh. V. sub Apareiaj, s. Retină [peTHHa, ceT^aTKa; rétine; Netz-haut; retina; recehártya, ideghártya, retina]. Opt.: Membrană interioară a ochiului, sensibilă la lumină. Retina e constituită din prelungirile firelor nervului optic, cari se termină cu celule conice şi cu celule cilindrice — şi cari constitue elementele receptoare ale impresiunilor luminoase. Repartifia inegală a acestor celule dau retinei o sensibilitate variabilă în diferitele ei regiuni: un maxim de sensibilitate în jurul axei optice în pata galbenă (cu diametrul de cca 2 mm) şi, în special, într'o cavitate mică, numită fovea centralis — şi un punct de lipsă de sensibilitate, numit punctul orb (punctum coecum), în regiunea de pătrundere a nervului optic în retină. 4. Retinaculum. Biol.: Aparat format din peri sau din lamele chitinoase, care uneşte cele două perechi de aripe, în timpul sborului, la insecte. 5. Refinăfor [KâMepa 3a#epjKHBaiomHX KJia-naHOB; boîfe a soupapes de retenue; Rückschlag-ventilengehăuse; box for the check valves; visszacsapó szelepház]. 1. Mş.: Casetă cu organe de reţinere cari comandă aspirafia sau refularea fluidului într'o pompă cu piston sau într'un compresor cu piston. Are forma de cutie, monobloc cu corpul maşinii, sau se asamblează prin şuruburi cu acesta, şi e legată la conducta de aspirafie, respectiv de refulare; trebue să asigure acces uşor pentru înlocuirea, curăţirea sau ajustarea pieselor şi a scaunelor, şi să nu permită formarea de saci de aer. Organul de refinere întrerupe circulafia fluidului într'un singur sens şi funcfionează automat, deschiderea şi închiderea lui fiind influenfate de variafiile de presiune provocate în corpul maşinii, prin deplasarea pistonului. De regulă, refinătorul are forme asemănătoare pentru fazele de aspirafie şi de refulare, închiderea etanşă a organului de refinere pe scaun e asigurată, uneori, de un resort metalic sau de o garnitură de etanşare. Organul de refinere (v. Refinere, organ de ~) diferă după natura fluidului, după presiunea lui şi după debitul maşinii; pentru debite mari se folosesc, uneori, în loc de organe individuale, grupuri de organe de refinere sau organe de refinere multiple (de ex. supape etajate). Sin. Caseta organelor de refinere. Sin. (impropriu) Organ de refinere. 6. Refinăfor [oöpaTHbiö KJianan; soupape d'arrit, valve de retenue; Rückschlagklappe, Rückschlagventil; check valve, back pressure valve; visszacsapó szelep]. 2. Tehn.: Armatură automată de conducte pentru fluide, din grupul valvelor de întrerupere (v.), care permite circulafia fluidului prin conductă într'un sens şi serveşte la întreruperea circulafiei lui în sensul contrar. Uneori, retinătorul se foloseşte pentru a permite circulafia unui lichid într'un sens şi a întrerupe circulafia unui gaz în sens contrar, prin conductă (de ex. pentru a împiedeca circulafia aburului prin conducta de alimentare cu apă a căldărilor de abur). Refinătorul se compune, în principal, dintr'un-corp şi din unul sau mai multe organe de între rupere a circulafiei fluidului, acfionate de acesta.— Corpul are elemente de racordare la conducta deservită (de regulă, flanşe sau mufe filetate), un perete despărfifor cu unu sau cu mai multe scaune de aşezare pentru organele de întrerupere, şi un capac. Scaunul poate fi monobloc cu corpul, sau poate fi constituit din inele de aşezare, raportate. Capacul este asamblat cu corpul prin înşurubare (la refinătoarele mici) sau cu şuruburi (la cele mari). — Organele de întrerupere au, fie o mişcare de translafie, fie o mişcare de rotafie. Ca organe de întrerupere cu mişcare de translafie se folosesc ace, bile sau supape, iar ca organe cu mişcare de rotafie se folosesc clape. După forma axei corpului, se deosebesc refi-nătoare drepte, la cari axele conductei de intrare şi de ieşire sunt colineare, şi refinătoare de coif, la cari cele două axe formează un unghiu drept. Condifiunile principale cari determină modul de construcfie al refinătoarelor sunt aceleaşi ca la robinete (v. sub Rob'net). Caracteristicele constructive şi materialul folosit pentru corp şi pentru organele de întrerupere depind de natura şi de caracteristicele fluidului, ca şi la robinete (v. sub Robinet). Dimensiunile refinătoarelor depind de diametrul nominal (diametrul orificiului de intrare în refinăfor), valorile acestuia fiind, în general, standardizate. Sin. Robinet de refinere, întreruptor de refinere. — După organul de închidere, se deosebesc: 7. Refinăfor cu ac [uroJibnaTbiö oőpaTHbiö KJianaH; valve de retenue a aiguille; Nadel-rückschlagventil; needle non return valve, needle back pressure valve; tűs visszacsapó szelep]: Refinăfor pentru lichide, Ia care organul de întrerupere a circulafiei lichidului (numit ac) este o tijă cilindrică, cu o extremitate ascufită, care poate avea o mişcare de translafie în direcfia de curgere prin orificiul scaunului. Refinătoarele cu ac sunt folosite rareori şi sunt construite, de regulă, ca refinătoare drepte. §. ~ cu bilă [mapHKOBbiH oőpaTHbiö KJianaH; valve de retenue ă bilié; Kugelrückschlag-venfil; ball re.taining valve; golyós visszacsapó 553 szelep]: RefinStor pentru lichide, al cărui organ de întrerupere a circulafiei lichidului este o bilă sferică şi care poate avea o mişcare de translafie în direcfia de curgere prin orificiul scaunului. Se construesc, de obiceiu, refi-nătoare cu bilă drepte, cu axa verticală (v. fig.). în general, bila este ghidată cu joc, într'o colivie. Se folosesc bile metalice, . bile de cauciuc, bile de materiale ceramice, etc. La diametri mari, bilele sunt sfere goale, pentru a le reduce greutatea; uneori se folosesc bile de cauciuc cu miez de plumb. Refină- Refinător cu bilă. toarele cu bilă prezintă avantajul corpi 2) bi,ăî că pot fi folosite şi pentru li- 3) resorf« 4) doPde chide cu viscozitate mare sau cu re9,are a resoriu^-impurităfi. î. Refinător cu clapă [oöpaTHaa 3acJiOHKa; valve de retenue a clapet, clapet de non retour; Rückschlagklappe; swing check valve, relief valve, non return valve; visszacsapó csappantyú]: Refinător al cărui organ de întrerupere a circulafiei fluidului este compus din una sau din mai multe clape cari pot avea o mişcare de rotafie în jurul unei axe perpendiculare pe direcfia de curgere a fluidului. Se folosesc refinătoare cu clapă drepte şi refină-toare de coif. Refinătoarele cu clapă au rezistenfa de trecere mai mică decât cele cu supapă şi sunt folosite, în general, la presiuni joase, când pierderile de presiune prezintă mare importanfă — XfâPj X+~- Refinătoare cu clapă, cu flanşe. 1} refinător drept; //) refinător drept, cu clapă echilibrată; III) refinător drept, cu contragreutate; /V) refinător de coif. întreruperea circulafiei fluidului se face brusc, prin aşezarea clapei pe scaun; aceasta poate provoca lovituri de berbec, mai ales la presiuni înalte sau la conducte lungi. în aceste cazuri se folosesc amortisoare cu uleiu sau pneumatice. —-în corp şi pe clapă sunt fixate, uneori, inele de etanşare, de metal (de ex. de bronz sau ofel) rezistent la coroziune sau de materiale plastice (de ex. de piele, fibră, etc.). O bună aşezare a clapei pe scaun, adică etanşeitatea la întrerupere, este asigurată uneori prin jocul dintre axul de rotafie şi urechea clapei, sau prin intercalarea unei pârghii cu semi-articulafii, cu joc între axul de rotafie şi clapă. — Uneori, pe axul de rotafie al clapei se montează ó pârghie cu contragreutate, pentru reglarea forfei de deschidere a clapei. Pentru a evita Refinător cu mai multe clape. aşezarea bruscă pe scaun, în unele cazuri se folosesc refinătoare cu clapă echilibrată, care se roteşte în jurul unei axe apropiate de axa armaturii, şi cari prezintă şi avantajul unei rezistenfe mai mici de curgere. La conducte cu diametru mare se folosesc, uneori, refinătoare cu întreruperea cu ajutorul mai multor clape, cari nu închid simultan (v.fig.). Refinătoarele mari au, de regulă, racorduri penfru o conductă de ocolire. 2. ~ cu supapă [KJianaHHan CTonopHaa ap-MaTypa; soupape d'arret, soupape de retenue; Rückschlagventii; check valve, back pressure valve; visszacsapó szelep]: Refinător al cărui organ de întrerupere este o supapă, cu mişcare de ridicare prin translafie în direcfia de curgere prin orificiul scaunului. Se folosesc refinătoare drepte şi refină-toare de coif. Datorită schimbării multiple de direcfie la trecerea prin refinătorul cu supapă, £fc s -frjn ti hjpi 53T ligjp O Refinătoare cu supapă. I) secfiune printr'un refinător drept cu flanşe; II) vederea unui refinător cu supapă cu flanşe. acesta are rezistenfa de trecere mai mare decât a refinătorului cu clapă — şi este folosit la presiuni înalte, când pierderea de presiune nu prezintă mare importanfă. De regulă, supapa (cu disc profilat, cu inel, sau cu con) este ghidată. 554 Etanşeitatea la întrerupere se realizează, fie prin rodarea dintre supapă şi scaun, fie prin folosirea Refinătoare cu supapa, cu mufe filetate. III) refinăfor de coif; IV) refinăfor drept. unor inele plastice (v. fig.). Refinătoarele mari au, de regulă, racorduri pentru o conductă de ocolire. — După forma axei corpului, se deosebesc: î. Refinăfor de coif [yrjioBoă 3a^ep)KHBaK)-HJHÍÍ KJlanaH; soupape de retenue en cornisre, soupape de retenue en coude; Eckrückschlagven-til; corner check valve; szöglet-visszacsapó szelep]. V. sub Refinăfor 2. 2. ~ drept [npHMOfi 3afl?p>KHBaK)iii;Hiî KJlanaH; soupape de retenue droite; Rü:kschlag-'ventil, gerader Rückschlagventil; straight check valve; egyenes-visszacsapó szelep], V, sub Refi-nător 2. s. Refinăfor de fund [noHHbiö KJianaH; soupape d'aspirat'on, soupape de fond; FuÎ3venti|, Saugklappe, Saugventii; suction valve, bottom clack, foot valve; lábszelep, szívószelep]: Refnător, folosrt la pompe, care se montează la extremitatea conductei verticale de aspiraf e a acestora, şi serveşte la refinerea lichidului în pompă. Organul de închidere poate fi un ac, o bilă, o supapă, sau o clapă, de regulă cu inel de etanşare de piele sau de cauciuc (v. fig.). De obi- Refinătoare de fund. a) cu supapă; b) cu clapă cu garnitură de piele; I) corp; 2) crepină (sorb); 3) supapă; 3') clapă de piele; 3") disc metalic. ceiu, refinătorul de fund este asigurat, printr'o crepină (v), contra impurităfilor din apă. Sin. Sorb cu refinăfor. 4. Refinere [yiţep>KHBaHHe; retenue (du sol); (Boden) Zurückhaltung; (soi!) retention; visszatartás], Agr.: Faptul că un sol păstrează în masa lui diferite Substanfe, împiedecând levigarea lor. Fenomenele de refinere se clasifică în următoarele grupuri: Refinere mecanică prin efect de filtrare, prin care solul refine particule solide cu dimensiuni superoare celor ale porilor din sol. Refinere fizică (resorpfie moleculară sau a-polară) pe particulele de sol, cari prezintă energie liberă de suprafafă şi adsorb molecule dipolare, în special molecule de apă (higroscopicitatea so* lului), de amoniac, etc. Refinere fizicochimică (adsorpfie ionică, polară, sau prin schimb de ioni) prin particulele coloidale din sol, cari adsorb, pnn atracfiune electrică, ionii de nume contrar dela suprcfafă, Adsorpfia polară se face cu schimb, în locul ionilor adsorbiji trecând în solufie alfi ioni, în cantitate echivalentă, liberafi din complexul coloidal al solului. Fenomenul adsorpfiei polare interesează, în sol, în special cationii (particulele coloidale ale solului fiind încărcate negativ) şi, mai ales, pe cei de calciu, de magneziu, potasiu, sodiu şi hidrogen. Cantitatea totală de ioni (exprimată în miliechivalenfi) care poate fi schimbată de 1C0 g sol constitue capacitatea de schimb cationic a acestuia. Refinere chimică (chemosorpfie), datorită unor reacfii chimice propriu zise, în cari anumite substanfe sunt refinute sub formă de compuşi greu solubili (de ex. fosfafii reacfionează cu aluminiul şi cu fierul liber din sol, din reacfie rezultând fosfafii respectivi, practic insolubili). Reacfia de insolubilizare se poate produce la suprafafa particule’or de sol, unde se formează compuşii greu solubili respectivi (ex.: ionul fosforic poate reacf ona — în lipsa aluminiului sau a fierului liber — cu ionii de aluminiu din refelele alumo-si icafilor, formându-se la suprcfafa acestora fosfatul de aluminiu, practic insolubil). Refinere biologică, datorită creşterii plantelor, care comportă incorporarea, în fesufurile lor, a e'ementelor de nutr'jie minerală, a căror levigare din sol e astfel împiedecată. După moartea plantelor, o parte a elementelor astfel refinute se ■napoiază în sol (în urma mineralizării substanfei organice), iar o parte se păstrează în continuare, sub formă de humus. Refinerea biologică interesează în special azotul, care nu poate fi refinut dela levigare prin niciunul dintre celelalte fenomene de refinere, cum şi fosforul şi sulful. Fenomenele de refinere sunt esenţiale pentru fertilitatea solurilor, împiedecând pierderea principalelor elemente nutritive (calciu, magneziu, potasiu, fosfor, sulf şi, mai ales, azot) şi acfionând astfel ca un regulator al cantităfii acestor elemente în sol. 5. Refinere, basin de ~ [BO/ţoxpaHHjmme; bassin de retenue; Stauweiher; damming reser-voir; duzzasztási medence]. Canal.: Bas:n care serveşte la înmagszinarea apei dé ploaie, care ulterior va fi scursă prin refeaua de canalizare. Basinele de refinere pot fi amenajate din basine naturale, din iazuri, depresiuni, albiile râurilor — şau se pot construi rezervoare speciale din zidărie de cărămidă, de beton sau de befon armat. ţ. Refinere, casefa organelor de ^: Sin. Reţi-nător (v. Reţ;nător 1). 2. Reţinere, înfrerupfor de Sin. Refinător (v. Refinător 2). a. Refinere, organ de ~ [3anep7KHBaiomHft KJianaH; soupape de retenue; Rückschlagvenfil; check valve; visszacsapó szelep], Mş.t Tehn.: Organ de maşină, automat, care serveşte ca în-treruptor hidraulic sau pneumatic (v. sub între-ruptor hidraulic) pentru un singur sens de circulaţie şi care permite circulaţia fluidului în sens contrar. Organele de reţinere se folosesc în armaturi de conducte, de exemplu în refnătoare (v, Reţinător 2) sau în robinete de închidere automată (v.), şi în casefa organelor de reţinere a pompelor sau a compresoarelor cu piston (v. sub Refnător 1). Organele de reţinere întrerup circulaţia fluidului pr n aşezarea lor pe scaun; ele pot avea, fie o mişcare de translaţie, fie o mişcare de rotaţie, fie (rareori) o mişcare de rostogolire. Se construesc cu o singură suprafaţă de închidere sau cu mai multe suprafeţe de închidere simultană. Ca organe cu mişcare de translaţie se folosesc ace (v ), bile (v.) şi supape (v.); ca organe cu mişcare de rotaţie, clape; ca organe cu mişcare de rostogolire, bile. — 2. Sin. (impropriu) Re-ţinător (v. Reţinător 1). 4. Refinere, robinet de Sin. Reţinător (v. Reţinător 2). 5. Retopire [nepenJiaBKa; refonte; Umschmel-zen; remelting; újraolvasztás]. Metl.: Topirea, fără modificarea esenţială a compoziţiei, a metalelor şi a aliajelor obţinute printr'un proces anterior de elaborare cu topire, şi care e efectuată în vederea turnării, fie pentru a li se da o nouă formă, fie, uneori, penfru a le curăţi de impurităţi. în metalurgia metalelor nefaroase, retopirea se efectuează, în general, pentru a obţine piese turnate din resturile dela prelucrare (de ex. din a*chi:) sau din metalele sau aliajele rafinate şi turnate în blocu i. La e’abo area oţelurilor, retopirea se efectuează numai când trebue să se facă recuperarea elementelor de aliere, de exemplu la elaborarea ofelurilor aliate, de cuptor electric; în acest caz, elaborarea oţelurilor se fece prin procedeul numit de oţelari „topire fără oxidare". 8. Retortă [peTOpTa, KOJibőa; cornue, retrrte; Retorte, Muffel; retort, muffle; retorta, lombik]. Chim., Tehn.: Recipient folosit penfru distilare. Se deosebesc retorte de laborator şi retorte industriale. — Retortele de laborator sunt baloane de st’clă sau de metal cari au un gâi îndoit (v. fig ), înlocuite azi în operaţiunile de laborator — cu diferite tipuri de baloane (Würtz, Engler, Cleisen, etc.). mult mai practice. — Retortele industriale sunt recipiente mari , .. ... . r, i. Retorta de sticlă, de distilare, construte din material care nu e atacat nici de materialul supus distilării, nici de produsele obţinută prin 555 distilare. Ele au diverse forme (în general cilindrice), după materialul supus dis ilarii. La partea superioară, relortele au o tubulură pentru evacuarea produselor distilate, iar la partea inferioară au guri pentru descărcarea materialului rezidual (v. fig.). Pot fi construite monobloc sau din bucăţi (de obiceiu, cele verticale). Retortele a gazului de iluminat. industriale sunt folosite mai mult la distilarea materialelor cari au nevoie de temperaturi înalte (metale, cărbuni, lemn, etc.). Retortele folosite la dist larea huilei, pentru obţinerea gazului de ilum nat, sunt tuburi cu di- Retor4e de cuptor de distilare a gazului de iluminat, a), b) şi c> secfiuni uzuale de retorte orizontale; d) şl e) retorte cbli:e scurte; f) secfiune la extremitatea anterioară a retortelor scurte; g) şi h) retorte oblice lungi; i) şi f) secfiune la extremitatea dinapoi, respectiv la extremitatea anterioară a retortelor lungi; k) secfiune transversală mediană l-l. ferite secţiuni, construite din material refractar (amestec de argilă, şamotă, silice, etc.), montate orizontal, oblic sau vertical. 55é Retortele folosite în cuptoarele metalurgice sunt, de regulă, tuburi de material refractar. Astfel, retortele folosite în cuptoarele de elaborare a zincului prin reducere şi distilare sunt tuburi cu secfiune circulară sau elipsoidală, în cazul cuptoarelor cu retorte orizontale sau pufin inclinate (v. fig. sub Cuptor de reducere Vielle-Montagne), sau cu secfiune circulară, în cazul cuptoarelor cu retorte verticale. Compozifia materialului refractar folosit în construcfia retortelor este, în general: 25"«38% oxid de aluminiu; 47”*58% bioxid de siliciu; 1-”3,5% oxid de fier; mici cantităfi de oxid de calciu, de oxid de magneziu şi de alcalii, şi, uneori, praf de cocs. Ea depinde de aciditatea sau de bazicitatea minereurilor prelucrate. î. Retortă de gazeificare [ra3HHKaijH0HHafl peTOpTa; retorte de gazéification; Vergasungs-retorte; gasification retort; elgázositási retorta], Tehn.: Piesă componentă a generatoarelor de acetilenă cu apă pe carbură (v. Generator cu apă pe carbură), constituită dintr'un cilindru orizontal de tablă de ofel, închis la un capăt printr'un fund sudat şi la celălalt capăt printr'un capac etanş, demontabil, şi care e fixată la partea inferioară a generatorului. în retortă se introduce un sertar cu carbură de calciu, iar apa necesară reacfiei e introdusă — printr'un tub — la partea anterioară a retortei; acetilena produsă trece, printr'un tub, în rezervorul de gaz, cu clopot. 2. Retractabil [coKpanţaiOiii.HHCfl; retractile; zusammenziehbar, einziehbar; retractable; visszahúzható]. Gen.: Calitatea unei piese de a putea fi retrasă spre sistemul tehnic din care face parte, sau în interiorul luî. Exemple de piese retracta-bile: tubul telescopic, periscopul, anumite brafe de macarale. s. Retragere [CHcaTHe, ycaflKa; retrăit; Schwin-den; shrinkage; összehúzódás, összezsugorodás], 1. Tehn.: Scăderea volumului unui material, rezultată din procesul fizic sau fizicochimic care însofeşte, fie creşterea sau scăderea umidităfii materialului, fie arderea sau calcinarea lui, fie închegarea şi întărirea lui. — Exemple: 4. ~ [yca#Ka; retrăit; Schwindung; shrinking; zsugorodás, szivodás]. 2. Metl.: Scăderea volumului unei mase de metal, în urma proceselor fizice şi fizicochimîce cari însofesc trecerea din starea lichidă (metal topit) în starea solidă (piesă turnată), şi răcirea până la temperatura ordinară. La metale, retragerea provine din scăderile de volum prin răcire, prin solidificâre şi cristalizare. Retragerea metalului lichid influenfează, împreună cu retragerea de solidificâre, formarea reta-surilor (v.). Pentru a compensa această retragere şi pentru a evita retasurile, se folosesc capete pierdute (maselote) sau răcitoare (v.).- Retragerea în stare lichidă depinde de compozifia metalului, de temperatura de turnare (supraîncălzire) şi de cantitatea de gaze desvoltate d n topitură (de exemplu, pentru ofel carbon lichid, ea variază între 0,4-10“2% şi 1,6-10~2% pentru 1° şi, în medie, se ia 1-10_2% pentru 1°). Retragerea metalului prin transformările de faza din timpul solidificării, şi mai ales prin răcire în stare solidă, au influenfă atât asupra dimensiunilor piesei, cât şi asupra tensiunilor proprii, cari pot provoca fisuri (crăpături), la cald şi la rece. Retragerea în timpul solidificării diferă după material, din cauza fenomenelor complexe cari însofesc schimbarea de fază. Astfel, de exemplu: solidifi-carea fontei albe e însofită totdeauna de o scădere a volumului, care depinde de compozifie, de confinutul de gaze, de vitesa de răcire şi de factori mai pufin importanfi; la solidificarea fontei cenuşii, grafitizarea produce o creştere de volum care duce Ia micşorare a retragerii sau chiar la o mărire a volumului. Din această cauză, valoarea retragerii de volum la solidificâre variază, pentru fonta albă, între 3 şi5%; pentru fontă cenuşie, între —1,5 (adică creştere) şi+ 3%*, pentru ofel, între 2% (la ofelul carbon cu 0,10% C) şi 5,3% (la ofelul carbon cu 0,70% C). Retragerea în timpul răcirii în stare solidă a metalului depinde nu numai de proprietafile fizicochimice ale metalului şi de transformările de stare fizică, ci şi de construc|ia piesei, de configurafia şi de carac-teristicele formei de turnătorie. — Coeficientul de dilatafie termică e mai mic la metalul solid decât la cel lichid, şi depinde şi de temperatura sfârşitului solidificării şi de compozifia şi structura aliajului (de ex.f coeficientul de dilatafie termică e mai mic pentru ferită decât pentru austenită şi creşte în măsură neînsemnată cu confinutul de carbon). La ofelurile feritice şi austenitice cari îşi menfin structura la orice temperatură, variafia coeficientului de dilatafie termică al metalului solid nu prezintă discontinuităfi. La celelalte ofeluri se deosebesc trei intervale de continuitate a variafiei retragerii lineare: retragerea anteperlitică, produsă în intervalul de temperatură (1470--6900) cuprins între temperatura de sfârşit de solidificâre şi temperatura detransformare y->a şi care are valoarea de 1,47% (linear); creşterea de volum la transformarea perlitică, produsă în intervalul de temperatură al transformărilor (între 690 şi 650°) şi care depinde de compozifia ofelului şi de vitesa de răcire; retragerea postperlitică, produsă dela 650° până la răcirea completă, şi care are valoarea 1,04% (linear). Retragerea lineară totală, aproximativ de trei ori mai mică decât retragerea în volum, are, de exemplu, valoarea 2,4%, pentru ofel carbon, şi 2,9% pentru ofel austenitic. Retragerea lineară totală a fontei albe este de 1,6‘**2,0%, iar cea a fontei cenuşii, de 0,9*"1,3%. Diferenfa e cauzată de grafitizarea fontei cenuşii, care compensează uneori complet retragerea anteperlitică. Retragerea postperlitică e aceeaşi la fonta albă şi la fonta cenuşie (0,9***4,0%). Valorile indicate mai sus se referă la retragerea liberă, măsurată, de exemplu, pe bare drepte; uneori, aceasta diferă simfitor de retragerea de turnare (v.) reală, influenfată şi de construcfia piesei turnate şi de configurafia şi caracteristicele formei de turnătorie şi ale mie- 55? zurilor, cari împiedecă retragerea proeminentelor şi a perefilor interiori. Sin. Retragere liberă, Con-tractiune, Retrecisare. i. Retragere de turnare [jiHTeiiHaH yca;ţKa; retrăit; Gufjschwindung.Schwindung; shrinking;öntési zsugorodás]: Câtul diferenţei dintre dimensiunile lineare ale modelului lm şi ale piesei gata turnate lp, prin dimensiunile lineare ale piesei: L-L l Valoarea ei depinde atât de condifiunile cari influenfează retragerea propriu zisă (v. Retragere), cât şi de influentele termice şi mecanice exercitate asupra piesei în curs de răcire, şi de con-difiunile de formare şi de turnare. Prin scuturarea modelului în formă, la desbatere, dimensiunile acesteia cresc fafă de model (mai pufin la formarea cu maşina, mai mult la formarea manuală). Retragerea se micşorează, de asemenea, când perefii cedează la turnare, sub presiunea metalo-statică. Pentru fontă, retragerea de turnare are valori cuprinse între limitele următoare: Material Fontă cenuşie Reti agere dej turnare, % 0,5■■ ■1,2 Fontă albă 1,5---2 Fontă aliată 1,2- •-2,0 Fontă maleabilă cu miez negru 0,0--.1,2 cu miez alb 0,8--.2,5 Pentru fonta cenuşie, retragerea de turnare se consideră, în practică: 1 % la piese uşoare şi mijlocii; 0,7'--0,8% Ia piese grele; 0,5-**0,7% la piese cu retragere frânată (valorile inferioare se referă la piesele mai mari, la răcire mai lentă, la efecte mecanice mai mari, Ia confinut mai mare în gaze, Ia un grad superior de grafitizare şi la decarburare redusă). Retragerile de turnare recomandate pentru construirea modelelor pentru piese de ofel carbon obişnuit sunt: Lungimea modelelor, mm Construcfia piesei Retragerea de turnare, % <600 650--1850 >1900 Deschisă, liberă <450 500---1200 1250—1700 >1750 închisă, legaiă 2,0 1,6 1,3 2,0 1,6 1,3 1,0 Practic, retragerea de turnare a pieselor de ofel carbon turnat se consideră, de regulă, de 2%. La ofelurile austenitice şi manganoase, retragerea de turnare e mai mare: 2,5***2,85%. Din această cauză, în piesele din acest ofel se produc uşor fisuri de turnare. Retragerile de turnare ale altor metale au valorile următoare: pentru aluminiu, 1,7---1,8 %; pentru aliaje de aluminiu, 1,0—1,65%; pentru alamă, 1,5-*-1,8%; bronz roşu, 1,5%; bronz cu pîumb, 1,09—1,51%; bronz cu 10% staniu, 0,77%; bronz cu 20% staniu, 1,54%; compozifie cu bază de plumb, 0,55%; cupru, 1,42%; plumb, 1,09%; staniu turnat în amestec de formare, 0,225%; staniu turnat în cochilii metalice, 0,695%; stibiu, 0,29-0,66%; zinc, 1,60%. Sin. Retragere reală de turnare, Contracfiune de turnare. 2. ~ liberă [cBOŐOAHan ycaAKa; retrăit libre; freie Schwindung; free shrinking; szabad zsugorodás]. Metl. V. sub Retragere. s. Retragere [B03BpaT Ha BbimeJietfcamHe T0pH30HTbi; retrăite a une couche supérieure; Zurückgehen zu einer höheren Schicht; retire-ment to overlying beds; visszatérés egy magasabb rétegre]. Exp/. petr.: Operafiunea de reparafie capitală a unei sonde, la care se recurge, în general, după epuizarea tuturor posibilităţilor de a repune sonda în producte la stratul care a fost deschis. Ea consistă în izolarea, în general prin cimentare, a stratului care a devenit neproductiv din punctul de vedere tehnic sau economic, urmată de perforarea unuia sau a mai multor strate situate deasupra celui exploatat şi de punerea lor în producfie. 4. Retragerea betonului [ycaAKa ÓeTOHa; retrăit du béton; Zusammenziehen des Betons (beim Erhărten); contraction of the concrete (dur-ing setting); beton-kötési zsugorodás]. Bef.: Proprietatea betonului de a-şi micşora volumul, când se întăreşte Ia aer. Retragerea e influenfată de temperatura şi de umiditatea aerului, în timpul prizei şi al întăririi, de agregate, armatură, liant, apă, punerea în operă, etc. La betoane de calitate obişnuită, retragerea maximă atinge 0,5 mm/m. La piesele de beton armat, armatura rezistă retragerii; astfel apar în armatură tensiuni de compresiune, iar în beton, tensiuni de întindere. Datorită retragerii, apar în sistemele static nedeterminate tensiuni suplementare, de cari se fine seamă, asimilând retragerea cu o anumită scădere de temperatură. Sin. Contracfiunea betonului. s. Retragerea lemnului: Sin. Contracfiunea lemnului (v.)i e. Retransmisiune telegrafică [Tejierpa^Han nepe^ana; retransmission télégraphique; entzer-rende telegrafische übertragung; telegraphical retransmission; távirati újraátvitel]. Tele.: Instalafie montată în punctul de racord a două linii telegrafice, şi care primeşte semnalele telegrafice transmise pe oricare dintre ele, spre a transmite pe cealaltă linie semnale analoage, dar după ce a corectat deformafia suferită de semnalele incidente în cursul transmiterii lor. 7. Retrasare [noBTopHan pa3MeTKa; retraţage; Wiederaufreiijen; retracing; újrakitűzés]. Metl.: Repetarea unei trasări, necesară pentru înlăturarea abaterilor în dimensiuni, survénite în urma unor prelucrări âîe pieselor însofite de deformefii, în urma unor asamblări imprecise ale lor, etc. î. Refratare [noBbimeHHe CBeTOCTOöKOCTH OKpacOK,* iraitement des couleurs; Behandlung der Farben; treatment of colours; festékkezelés]. Vops.: Tratament chimic ulterior, la care e supus un material textil vopsit cu coloranfi direcfi sau de sulf, în scopul măririi rezistentei colorii la lumină, la spălat, sau fafă de agenfi chimici, ca şi pentru înviorarea sau schimbarea tonului colorii. Operafiunea de retratare se efectuează cu solufii cari diferă după scopul urmărit, şi cari confin ca agenfi principali o sare anorgan'că: sulfat de cupru, bicromat de potasiu, clorură de var, etc., sau un compus organic: aldehidă for-mică, coloranfi bazici, etc. De asemenea, se poate retrata o coloare prin cuplare cu diverse amine d’azotate, de exemplu cu paraniiranilină diazotată. s. Refreclsare. Meii.: Sin. Retragere (v.). s. Retrogradă, comportare ~ [oőp3THoe no-BeAeHHe, peTpjrpmHan hOHaencaiţHH h hc-nap3HHe; comportement retrograde; retrogrades Verhalten; retrograde behaviour; retrográd viselkedés}. Chim. fiz., Expl. pefr.: Comportare aparent anormală, din punctul de vedere al schimbării de stare de cg-egare, a sistemelor fizicochimice cu mai mulfi componenfi, în care aceştia trec (totdeauna par{ial) din stare gazoasă în stare lichidă, prin detentă isotermă (condensare retrogradă), respectiv din stare Fchidă în stare gazoasă, prin compresiune isotermă (vaporizare retrogradă). Neglijând domeniul cu stare solidă, un sistem cu un singur component prezintă o regiune de existenfă a stării lichide (la presiuni mai înalte, respectiv la temperaturi mai joase, decât cele corespunzătoare curbei care reprezintă legătura dintre temperatură şi tensiunea de vapori) şi o regiune de existentă a stării ga- - zoase (de cealaltă parte a acestei " ” 7 Curbe). La Un astfel p|agrama corrportării de fază a unui de sistem, O mca|- sjstem cu un singur component (corn- iire .sobcrasuf.d- portare ,normll31). enta [A-^B) sau O C) punctuf critic; T) punctui triplu, detenta isotermă suficientă (D-+E) produc o vaporizare, dacă presiunea, respectiv temperatura, sunt mai joase decât cefe critice. — Un sistem cu mai mulfi componenfi de compozifie dată prezintă, analog, o regiune de existentă a fazei lich*dé unice, la presiuni mai înalte, respectiv la t^mpe aturi mái joase decât cea definită de curba da început de fierbere (sau de sfârş:t de condensare) AC, o regiune de existenfă a fazei gazoase unice, la presiuni mai joase, respectiv la temperaturi mai înalte decât cele defnite de curba de început de condensare (sau de sfârşit de fierbere) BC, dar şi o regiune de existentă a două faze, lichidă şi gazoasă, în echi ibru între curbele AC şi BC. Raportul dintre cantitatea de lichid şi cea totală de fluide e o mărime caractéristicá a sistemului, funcfiune de presiune şi de temperatură, în domeniul bifazic, locul geometric al punctelor de egal confinut procentua1 de lichid e reprezentat de o familie de curbe (în puncte, în figură). Prin detentă isotermă, la o temperatură cuprinsă între temperatura critică şi temperatura maximă la care mai pot exista două faze (dela D la £), sistemul trece din starea gazoasă, prin punctul F, atinge curba CB, D Diagrama P, t, de comportare de fază a unui sisfem linear în domeniul comportării retrograde. AC) turba începutului fierberii (sfârţitul condensării); CB) crrba sfârşitului fierberii (începutului condensării); C) punctul critic; FI) gama de comportare retrogradă a isofermei DE. pe care apare prima picătură de lichid, trece prin punctul G, în care sistemul atinge un confinut de 10% lichid, prin H, în care atinge 20% şi prin /, în care atinge un maxim, de 25% lichid, prezentând, din F până în /, o comportare retrogradă (condensare retrogradă). Prin detenta u teroară din /, prin / şi K, la L, lichidul rezultat prin condensarea retrogradă sa retrans-forma în gaz pr ntr'o comportare normală. în sensul £ —Dare loc, între E şi /, o comport 2re normală (condensare), şi între / şi F, 0 comportare retrogradă (vaporizare). — Analog se poate reprezenta comportarea retrogradă la transformări isobare. Fenomenul se produce numai la presiuni şi temperaturi relativ apropiate de cele critice ale sistemului; el prezintă o importanfă deosebită în exploatarea zăcămintelor da hidrocarburi, influenţând în mare măsura fracfiunea de hidrocarburi lichide sau lichefiate cari se pot extrage din zăcământ. El produce dificultăţi de fabricafie a 559 anhidridei carbonice în stare solida, deoarece contribue la concentrarea impur if aţi lor în faza lichidă şi solidă. în tehnică, cea mai cunoscută formă a fenomenului e céa de condensare isotermă retrogradă, în faza incipientă a exploatării zăcămintelor de hidrocarburi sub mare presiune, cari produc fifsiuri incolore sau foarte slab colorate (condensat). La zăcămintele cari au numai hidrocarburi cu mai puţin decât patru atomi de carbon în moleculă, fenomenul cauzează, în general, numai o întârziere în extracţia fracfunilor uşor lichefia-bile (butan, propán), iar la celelalte zăcăminte, él cauzează rămânerea în zăcământ, ca ţiţeiu neexpioatabii, a unei fracţiuni foarte importante din conţinutul zăcământului; fenomenul poate fi combătut, de regulă, prin menţinerea presiunii (v. Presiunii, menţinerea ^) la o valoare mai maré decât cea corespunzătoare începutului condensării retrograde. î. Retro mori ism [p3Tp0M0p(|)H3M; retromor-phisme; Retromorphcse; retromorphosis; retromor-fizmus]. Petr.r Trecerea la o stare inferioară de metamorfism a unora dintre rocele cristaline. Astfel, un gneis format în zona cea mai adâncă a meta-morfismului regional, trecând în zona superficială (epizonă) şi suportând acţiunea forţelor tangenţiale, cari în această zonă sunt foarte puternice, se poate transforma în cuarţit. V. şi Diaftoreză. 2. Retrovizor: Sin. Oglindă retrovizoare (v,.). s. Reîur [oőpaTHbift TpyőonpoBOA; retour, tube de retour; Rücklatf/ohr, Rücklauf; return pipe, return; visszavezető cső]. Tehn.: Conducta de întoarcere, într'un schimbător de căldură, a fluidului purtător de căldură, după ce acesta a trecut prin-îr'un circuit de folosinţă, cedând sau primind căldură. — Exemple: Conducta dela partea inferioară a căldării de calorifer, pentru întoarcerea apei, după ce apa a cedat căldură prin corpurile de încălzire; conducta dela partea superioară a radiatorului de autovehicul, pentru întoarcerea apei, după ce aceasta a primit căldură prin răcirea motorului. (Termen de atelier). 4. Refurnare [nepeoTJiHBKa; recoulage; Um-gieíjen; recasting, refounding; átöntés]. Metl.: Turnarea unor piese metal ce din material obţinut prin retopire (v.), sau prin topi ea unor piese similare uzate sau rebutate. La refurnare se face, de regulă, în acelaşi timp şi corectarea abaterilor materialu'ui dela compoziţia impusă de condiţiunile de funcţionare a piesei nou turnafe. Operaţiunea se execută, de regulă, pentru recuperarea metalelor sau a aliajelor neferoase, de exemplu pentru turnarea cusineţilor de bronz sau a căptuşelii de metal antifricfiune, la repararea palierelor de alunecare. 5. Retuşare [3aHHCTKa; retouche; Nachbesse-rung, Retuschferung; retouching; áttusölás, átiga-zitás]. Metl.: Corectarea, prin prelucrare mecanici, a unor defecte mici ale pieselor, de exemplu a defectelor de formă sau de calitate a suprafeţelor. Termenul se foloseşte mai ales pentru faza de finifie "prin aşclvere (de ex. răzuire, polisare/ lustruire, etc.) a mafrifelor metalice. e. Refuşare [peTyniHpqBaHffe; retouche; Re-fusche; retouching; retusálás]. Foto.: îmbunătăţirea unui negativ sau ă unui diapozitiv, atât pentru a se obţine o copie cât mai fidelă a originalu'ui, cât şi pentru a se elimina anumite detalii, de mică importanţă, pentru a se mări claritatea. Retuşarea se face, fie îndepărtând (prin frecare cu piatră ponce sau prin disolvare) o parte din argintul metalic depus pe negativ sau pe diapozitív, eliminând sau slăbind părţile prea opace, fie înnegrind pe cale chimică părţile prea transparente.*^* Sin. Retuş. 7. Refzia. Paleont.: Gen de brahiopod, care are valvele cu coaste rare radiate, şi valva ventrală cu vârful proeminent. Are specii cari se întâlnesc din Silurian p|nă în Liasic. 8. Reuleaux, diagrama Sin. Diagrama Müller-Reuleaux (v.). a. Revalorificare [Hcn0Jib30BaHHe otxoaob, peBaJlopH3aiţHH; revalorisat'on; Aufwertung, Wie-deraufwertung; revalorization; újraértékelés].Tehn.: 1. Folosirea resturilor de materiale, a deşeurilor, rebuturilor, pieselor deteriorate (prin uzură sau avarii), etc., penfru fabricarea altor produse. — Exemple: revalorificarea pieselor rebutate, prin transformarea acestora în alte piese, diferite ca dimensiuni şi eventual ca formă; revalorificarea uneltelor degradate, prin transformarea acestora în unelte de dimensiuni inferioare, cari urmează să fie folosite penfru acelaşi fel de ope-rafuni (transformarea unui burghiu uzat în alt burghiu, cu dimensiuni mai rrvci) sau pentru operaţiuni diferite (transformarea unei freze, în plăcuţe pentru cuţite sau pentru freze cu tăişuri raportate); revalorificarea resturilor sau a deşeurilor de materiale, prin folosirea acestora pentru fabricarea anumitor produse (v. şi Recuperare). Revalorificarea uneltelor e de mare importanfă în tehnică, ceea ce explică răspândirea largă a metodei de revalorificare Kuznefov (această metodă e indicată impropriu ca metoda de recondifionare Kuzneţov). 10. Revalorificarea deşeurilor. V. Valorificarea deşeurilor. 11. Revărsare [oŐBOAFCHwe; débordement; Űberschwemmung' overflowing; elárasztás, elöntés]» Hidr. a.: Metodă de irigafie din sistemu! de irigafie prin infiltrafie, prin care apa este condusă într'un strat subfire pe panta naturală a terenului, infiltrân-du-se apoi în sol. Este o metodă veche, care se foloseşte astăzi numai în anumite cazuri şi pentru anumite culturi, ca, de exemplu, pe solurile foarte sărăturate, în scopul spălării lor— şi pentru planfe cu rânduri înguste (cereale şî ierburi), pentru a realiza o recoltă în mai bune condifiuni de mecanizare. Această metodă prezintă următoarele desavantaje: ; se distrug agregatele dela suprafafa solutur;, sfcy produce levigarea sărurilor în adâncime; se creează o structură necorespunzătoare a solului; se formează scoarfă; se accentuează procesele de 560 denitrificare, prin micşorarea aerisirii; se produc eroziuni, etc. Pentru a realiza o umectare cât mai uniformă a culturilor şi pentru a evita eroziunile, terenul are nevoie de înclinări mici, cy pante până la 0,015. în terenul care prezintă ondula}» este necesară nivelarea, în care se respectă, în general, panta terenului, afară de porfiunile cu pantă inversă. Lungimea fâşiilor de irigare, mărginite de mici diguri, depinde de permeabilitate, de debit şi de natura microrel'efului. — în general, ea variază între 75 şi 200 m. La o permeabilitate bună, lungimea fâşiilor ar fi de 175 m, iar la o permeabilitate mică, ea poate atinge 200 m. în cazul unui microrelief accidentat, lungimea fâşiilor se micşorează cu 20--30%. — La înclinări mari, lungimea făşiei se reduce din cauza necesităţi de a reduce debitul şi înăifimea de apă. în cazul unei pante mai mici, de asemenea, lungimea făşiei se reduce, din cauza micşorării vitesei. — Făşiile se execută odată cu semănatul, cu un dispozitiv lat, ataşat la tractor, care nivelează terenul şi formează cele două mxi diguri. — înăifimea digurilor este de 15***20 cm, şi depinde de panta terenului şi de consumul de apă. — Lăfimea făşiei este, în general, un multiplu al lăfimii semănătorii (6»*8 m), iar debitul nu trebue să depăşească 3»-6 m/s. — După semănat şi după executarea fâşiilor se fac şanfuri de trecere şi canale provizorii de irigafie. î. Revărsare» V. Deversare. 2. Revelator. V. Developator, s. o Revenire [oTnyCK; revenu; Anlassen; tem-pering; megeresztés, utáneresztés]. 1. Metl.: Tratament termic al ofelurilor în stare solidă, în prealabil călite, care consistă în încălzirea metalului Ia o temperatură determinată, sub linia punctelor inferioare de transformare A±, urmată de o răcire cu vitesă potrivită, până la o temperatură dela care răcirea se face lent. Temperatura şi vitesa de răcire de cari e nevoie pentru revenire depind de compozifia aliajului. Respectarea temperaturilor şi a viteşelor, pentru fiecare calitate de material, este o condifiune necesară pentru buna reuşită a tratamentului de revenire. Nerespectarea acestor date cauzează defecte; de exemplu, menfinerea ofelului un timp prea lung în intervalul critic de temperaturi (450—600°, pentru ofelurile de scule) sau încălzirea la o temperatură mai înaltă, urmafă de o răcire lentă în intervalul de temperatură critic, provoacă fragilitatea de revenire (v.). — Revenirea se face pentru a mări tenacitatea ofelului şi pentru a atenua sau a înlătura efectele nedorite cari însofesc călirea, cum sunt fragilitatea, tensiunile proprii şi, uneori, duritatea excesivă. Uneori, revenirea poate avea scopul de a produce îmbătrânirea artificială (v. sub Revenire joasă). Revenirea se efectuează şi ca fază finală a tratamentului termic de îmbunătăţire (v. îmbunătăţirea ofelului, şi sub Ofel de îmbunătăţire). — La revenire, aliajul trece dintr'o stare instabilă într'o stare mai stabilă, dar fără a ajunge în starea limită stabilă care se obfine prin recoacere (v.J. Prin revenire se pot obfine stări structurale, ca martensită, troostiiă, osmondită, sorbită şi perlită, asemănătoare celor obfinute prin călire, dar deosebite ca aspect şi proprietăfi. Se poate obfine, de asemenea, toată gama de proprietăfi mecanice cuprinse între proprietăţile caracteristice metalului călit, şi cele ala metalului înmuiat prin recoacere. în timpul încălzirii ofelurilor în aer, pentru revenire, temperaturile pot fi controlate — pe lângă măsurarea directă — şi prin aparifia colorilor de revenire (v.); în acest scop, suprafafa piesei trebue să fie foarte curată. în unele cazuri, de exemplu, pentru unelte mici, revenirea se face într'o singură operafiune împreună cu călirea (v, sub Călire şi revenire într'o operafiune). încălzirea pentru revenire se execută, de regulă, în cuptoare de revenire sau în băi de revenire. — După temperatura la care se execută revenirea, se deosebesc: 4. Revenire înaltă [BbiCQKHÖ OTnyCK; revenu a haute température; Anlassen bei Hochtemperatur; tempering at high temperature; magas hőmérsékletű megeresztés]: Revenirea ofelului, care se face la temperaturi relativ înalte, cuprinse între 350 şi 650°. Călirea pentru martensită, urmată de o revenire înaltă, se numeşte îmbunătăţire (v.). îmbunătăţirea ofelului), iar ofelurile cari pot fi supuse acestui tratament se numesc ofeluri de îmbunătăfire (v.). La răcirea pieselor după revenirea înaltă trebue să se fină seamă de condifiunile pentru evitarea fragilităfii de revenire (v.). Prin revenire se modifică proprietăfile mecanice şi fizicochimice ale ofelului. Astfel, odată cu d b Temperatura őe revemre în °C Temperatură de revenire în 'C Caracteristice fizicochimice ale ofelului. a) influenfa femperaturii de revenire asupra unor proprietăţi ale ofelului; b) compararea unor proprietăfi mecanice ale unui ofel după revenire obişnuită şi după revenire electrică cu vitesa de încălzire de 800°/s (după Sadovschi şi Sazonov); f) duritate Rockwell C; 2) rezilienfă; 3) rezistentă electrică; 4) forfă coercitivă; 5) greutate specifică; Ó) şi 6’) alungire la tupere la revenire obişnuită, respectiv la revenire electrică; 7) şi 7') rezistenfă la tracfiune la revenire obişnuită, respectiv la revenire electrică. creşterea femperaturii de revenire, cresc greutatea specifică şi rezilienfă, şi scad duritatea, câmpul coercitiv şi rezistivitatea electrică, etc. (v. fig, a). La încălzirea prin curenfi elecfrici de inducfie (revenire electrică), vitesele de încălz?re pentru revenire putând deveni foarte mari, rezultate'e obfinute sunt mai bune decât la încălzirea în cuptoarele obişnuite (v. fig. b). i. Reveniră joasa [hh3KHH ornyc^; revenu a basse température; Anlassen bei niedrieger Temperatur; tempering at low temperature; alacsony hcmérsékletű megeresztés]: Revenire care se face imediat după călire, la temperaturi relativ joase, între 100 şi 350°, în special pentru tratarea uneltelor (v. şi sub Revenire totală şi sub Revenire parfială). Tabloul care urmează cuprinde temperaturile de revenire joasă folosite în practică, pentru unele piese sau unelte. Temperatura Unelte şi piese de revsnire 100— 150 Instrumente de măsu-ă (timp de revenire 10 ore şi mai mult), cilindri de ofel 150—170 Bile de ofel 160-200 Unejfe aşchietoare, de ofel carbon; de exemplu: cufite de strung şi de raboteză, burghie, freze, alezoare, discuri deferesfrău, pânze de ferestrău, răzui-tori, eic. 200-260 Tcate uneltele de mai sus, dacă prin forma şi solicitarea lor sunt expuse ruperii, ca: burg'iie subfiri, tarozi (burghie da filat), eic. 220-•-260 Unelte penfru prelucrarea lemnului 220--250 Dalji, poansoane, etc., la făiş 300--350 Dălfi, poa soane, etc., Ia cap 280-360 Şurubelnife, ace, pânze penfru feres-fraie cu bandă, etc. 350-550 Resorturi şi piese cari arcuesc Prin revenire joasă se micşorează şi duritatea, valoarea ei finală depinzând de temperatura de revenire (v. fig.). Hrb Variafia durita'ii unui ofel carbon de scule (în unităfi Rockwell B) cu temperatura de revenire. Durata menfinerii b temperatura de revenire joasă e, de regulă, mare (dela o jumătate de oră, pentru piesele mici, până la câteva ore, pentru piesele mari), astfel încât piesele să se încălzească cât mai bine şi transformările lente la această temperatură să se producă cât mai 561 complet. Răcirea se face, de regulă, în aer liber. Piesele călite trebue supuse revenirii imediat după răcire, pentru a evita fisuri datorite tensiunilor proprii. Un caz particular al revenirii joase e revenirea pentru îmbătrânire art ficială, prin care se măreşte duritatea aliajului (v. sub îmbătrânire, şi sub îmbătrânire mecanică). 2. ~ pentru defensionare: Sin. Revenire joasă - După porfiunea din piesă care e supusă tratamentului de revenire, se deosebesc: 3. Revenire locală. V. Revenire parfial! 4. ~ parfială [HcCTHHHbiă OTnycK; revenu parţial; partiefles Anlassen; parţial tempering; részleges megeresztés]: Revenire care se efectuează numai asupra anumitor părfi ale pieselor, sau, în .diferite grade, asupra diferitelor porfiuni ale aceleiaşi piese. Uneori de exemplu, sunt supuse revenirii numai suprafefele de lucru ale uneltelor sau ale organelor de maşini. La anumite unelte, revenirea se aplică tăişurilor, pentru micşorarea fragilităţi în măsura dorită, iar părfile supuse loviturilor sau apăsărilor sunt supuse unei reveniri mai pronunfate. La piesele cu formă alungită şi la cela cari arcuesc, revenirea se face mai pronunfat în părfile din mijloc sau în cele supuse arcuirii — şi nu se aplică po*fiunilor expuse a b C Mijloace pentru revenire locală, a) revenire prin încălzire cu stflaiul cxiacetilenic a piese-Icr cufundate parfial în apă; b) sevenireprn încălzire locală, cu inele incandescente; c) revenire prin cufundare în baie de plumb topii; 1) piesă; 2) baia de ape; 3) inel metalic adus la incandescenfă; 4) baie de plumb topit. uzurii. Revenirea parfială se efectuează fo'os;nd pentru încălzire anumite dispozitive şi eccesorii, cum sunt băi, inele, plăci, eic. (v. fig.). Revenirea parfială, de exemplu revenirea tăişului cufitelor de strmg, se execută adeseori cu încălzire prin căldura remanentă în restul piesei, după călire. Sin. Revenire locală, 5. ~ totali [nojiHbiH OTnyCK; revenu total; Totalanlassen; total terrperîng; teljes megeresztés]: Revenire care se efectuează în întiegu! volum al piesei tratate, astfel încât toate părfile ei să atingă temperatura de reveniré prescrisă (v. sub Revenire); de exemplu, revenirea în tratamentul de îmbunătsfire a ofelului. 6. Revenire, fragilitate da V. Fragilitate de revenire. 7. stabilitate de ~ [cTaŐHJibHOCTb etoh OTnyCKe; stabilité de revenu; Anbf)bestandig-keit; terrperîng stability; megeresztési állandóság]: l Proprietatea ofelurilor de a nu suferi scăderi 36 S62 mari ale rezistentelor mecanice, la revenire, sau la încălzirile în serviciu sub punctul de transformare At, urmate de răcire (de ex. încălzirea cufitelor, datorită frecărilor în cursul aşchierii). Adausul de crom, de molibden, vanadiu sau wolfram măreşte stabilitatea de revenire; ofelurile aliate cu confinut mare în aceste adausuri (ofeluri rapide, autocălibile) au rezistenfă la rupere, rezistenfă la uzură şi rezilienfă, mari, şi pot fi folosite la confecfionarea uneltelor pentru sfrun-jirea cu vitese de aşchiere cu mult mai mari decât cele realizate cu ofeluri de scule obişnuite, la confecfionarea uneltelor pentru deformare plastică la cald, etc. î. Revenire, sfrucfură de Metl. V. Structură de revenire. 2. Revenire, colori de V. Colori de revenire. s. cuptor de V. Cuptor de revenire. 4. Revenire. 2. Mş.-unelfe: Sin. Mişcare de revenire (v.). 5. Revent [peBeHb; rhubarbe; Rhabarber; rhu-barb; rebarbara]. Bot.: Rheum officinale Baillon, din familia poligonaceelor. Plantă vivace, care creşte sub forma de tufă, cu frunze mari, cu nervuri proeminente. în alimentafie se folosesc pe-fiolurile frunzelor, cari confin acid oxalic şi acid lactic. Se înmulfeşte prin seminfe semănate direct în grădină, sau prin rizomi. Are nevoie de pământ bine îngrăşat, lucrat adânc şi reavăn. 6. Reverberaţie [peBepöepaijHH; réverbéra-tion; Rückstrahlung; reverberation; visszasugárzás]. 1. Fiz.: Fenomenul de persistenfă a unui sunet într'o încăpere, după ce sursa sonoră a încetat să emită acel sunet. Se numeşte timp de reverberafie, timpul necesar pentru ca intensitatea sunetului să scadă la o milionime din valoarea sa inifială. Timpul de reverberafie nu depinde de pozifia sursei şi e acelaşi în toate punctele încăperii. El depinde de valoarea totală a absorpfiei perefilor şi, practic, e independent de repartifia materialelor absorbante. între volumul (în m3), absorpfia totală A = ESnAn şi timpul de reverberafie Tr ai încăperii, există relafia următoare: 7-, = 0.161 An fiind coeficienfii de absorpfie şi Sn, ariile (în m2) elementelor de suprafafă ale diferitelor materiale din cari sunt aicătuifi perefii. — 2. Metl.: Refle-xiunea repetată a căldurii pe perefii unui focar sau ai unui cuptor cu reverberafie (v.). 7. Reverberafie, cuptor cu Sin. Cuptor cu flacără, Cuptor cu reverberafie (v.). 8. Revers [peBepc; revers; Rückseite; reverse of a coin; hátlap]. Gen.: Fafa unei monete sau a unei medalii, opusă fefei pe care se găseşte figura principală. Pe această fafă se gravează, în general, steme, figuri alegorice, ornamente, etc. ». Reversare. Tehn.: Sin. Inversare. V. Inversare 1. • r io. Reversibilă, reacfie Chim. V. Reacfie reversibilă. 11. transformare ~ [oőpaTHMoe npeoőpa-30BaHHe; transformation réversible; reversier-barer Prozefj; reversible transformation; reverzibilis transzformáció]. Chim. fiz.: Transformare în care un sistem fizicochimic trece succesiv prin stări de echilibru, putând fi readus deci în starea iniţială. V. şi sub Ireversibilă, transformare 12. Reversibilitate [0ŐpaTHM0CTb; réversibilité; Reversibilitát; reversibility; reverzibilitás]. V. sub Ireversibilitate. 13. Reversiune. Fiz.: Sin. Inversare. V. Inversare 2. 14. Reversor [peBepeop; renverseur; Umkeh-rer; reverser; visszaterelő, visszafordító], Rez. mat.: Dispozitiv folosit la maşinile de încercat materiale, spre a aplica epruvetelor forfe de sens opus celor produse de maşină. Cu ajutorul reversoru-lui se pot efectua încercări la tracfiune pe o presă, sau încercări la compresiune pe o maşină simplă de tracfiune. is. Revertex. Ind. cc.: Latex concentrat prin evaporare. Poate atinge o concentrafie de 70•••75% cauciuc. (N.C.). ie. Revizie [peBH3Hfl, OCMCrrp; revision; Untersuchung; revision; vizsgálat]. Tehn.: Ansamblul de operafiuni cari se execută pentru controlul şi verificarea condifiunilor de serviciu şi a uzurii unui sistem tehnic (fafă de cea ădmisibilă), şi pentru a descoperi defectele sau deranjamentele în serviciu. Prin extensiune, revizia cuprinde uneori şi reparafiile de remediere a defectelor şi deranjamentelor constatate, in general, orice reparafie urmează după o revizie. — Reviziile sunt programate; se fac însă şi revizii incidentale. Ele se clasifică după intervalele de timp la cari se execută şi după volumul pieselor revizuite. — După intervalele de timp la cari se execută, reviziile se împart cum urmează: i7. Revizie curentă [TeKynţHH ocMOTp; revision courante; Betriebsuntersuchung; current revision; futóvizsgálat]: Revizie executată periodic în timpul serviciului sau de câte ori se pune în serviciu un sistem tehnic. Ea e totdeauna o revizie parfială (v.). îs. ~ incidentală[cjiynöaHbiö 0CM0Tp; revision incidentale; gelegentliche Untersuchung; incidental revision; alkalmi vizsgálat]: Revizie neprogramată, executată când intervine o întrerupere incidentală a sistemului tehnic, datorită fie unui accident, fie unei defectări sau uzurii înainte de timp a unei piese sau a unei instalafii a sistemului tehnic. io. ~ periodică [nepHOflHqecKHÖ ocMOTp; revision périodique; periodische Untersuchung; periodic revision; időszakos vizsgálat]: Revizie executată la anumite intervale de timp, stabilite în funcfiune de felul şi de modul de serviciu al sistemului tehnic. Revizia periodică poate fi parţială sau generală. Ea se execută, în general, în atelierele de reparafii. — După proporfia de piese revizuite, se deosebesc: 20. Revizie generală [oőmníi oCMOTp; revision générale; Hauptuntersuchung; general revision; fővizsgálat]: Revizie care se extinde la toate piesele sistemului tehnic. Revizia generală e pro- 563 gramata şi se executa la anumite intervale de timp sau — la vehicule — după un anumit număr de kilometri parcurşi. Se execută în ateliere de reparafii. t. Revizie parfială [qaCTH^biH OCMOTp; revision partielle; ăufjere Untersuchung, partielle Un-tersuchung; parţial revision; részlegvizsgálat]: Revizie care se execută la anumite intervale de timp programate, şi se extinde numai asupra anumitor piese -sau ansambluri ale unui sistem tehnic. Se execută, de regulă, în atelierele de reparafii, dar poate fi executată, uneori, la locul de serviciu (de ex. revizia parfială a maşinilor-unelte, în hala maşinilor-unelte) sau în centrele de întreţinere a sistemului tehnic revizuit (de ex. revizia parfială a locomotivei, în depoul de locomotive). — După gradul de extindere al reviziilor, uneori ele se împart în revizii exterioare (sau parfiale) şi revizii interioare (de ex. la căldări). 2. Revizie exterioară [BHeuiHHH OCMOTp; revision extérieure; áuíjere Untersuchung; externai revision; részlegvizsgálat]: Revizie parfială, executată la căldările de abur. 3. ~ inferioară [BHyTpeHHH OCMOTp; revision intérieure; innere Untersuchung; internai revision; fővizsgálat]: Revizie generală, execufată la căldările de abur. — Exemple de revizii: 4. Revizia căldării de abur [peBH3HH napo- Boro KOTJia; visite de la chaudiére a vapeur, revision de la chaudiére a vapeur; Dampfkessel-revision, Dampfkesseluntersuchung; steam boiler inspection; gőzkazánvizsgálat]: Revizie a unei căldări de abur, pentru controlul funcfionării şi pentru determinarea reparafiilor necesare. Ea poate fi curentă, periodică sau incidentală. Revizia curentă se execută de personalul care deserveşte căldarea de abur şi are ca scop verificarea siguranfei de funcfionare a diferitelor instalafii ale căldării. Ea se execută atât când căldarea e sub presiune, cât şi cu ocaziunea spălării şi a curăfirii ei. Revizia periodică se execută la anumite intervale de timp; se clasifică în revizie exterioară şi revizie interioară; la căldările de locomotivă, reviziile periodice se execută odată cu reviziile periodice ale locomotivei. Revizia exterioară se execută asupra tuturor părfiior vizibile şi accesibile ale căldării, de obiceiu la intervale de un an. La căldările stabile, revizia exterioară se face în timpul serviciului, pentru a verifica funcfionarea armaturii, instalaţiilor accesorii şi conducerea focului; la locomotivele cu abur, pentru efectuarea reviziei exterioare, căldarea trebue răcită. Revizia Interioară are ca scop examinarea amă-nunfifă a căldări!, din inferior şi din exterior. Pentru revizia interioară, căldarea se răceşte (temperatura maximă admisă în interior fiind de 35°) şi se curăfă cu îngrijire de piatră, de nomol şi de funingine. Intervalele de timp la cari se execută revizia inferioară diferă după felul căldării (de ex., la căldările stabile, reviziile interioare se fac 1a trei ani după construcfia căldării, şi se repetă din doi în doi ani). La căldările de locomotive cu abur, reviziile interioare se execută la introducerea locomotivei în atelier, pentru reparafie generală cu revizie interioară (în general, şapte ani pentru căldările nou construite, şi cinci ani pentru cele reparate). După executarea reparafiilor, căldările sunt supuse unei probe de presiune la rece, cu suprapresiune, şi unei probe de presiune la cald, la timbrul căldării. Revizia incidentală se execută de câte ori a intervenit o întrerupere provocată în funcfionarea căldării, o deterioare sau o uzură înainte de timp a unei piese sau a unei instalafii a căldării.. 5. ~ locomotivei [peBH3HH nap0B03a; revision de la locomotive; Lokomotivuntersuchung; locomotive revision; mozdonyvizsgálat]: Revizia locomotivelor, pentru verificarea şi controlul funcfionării, şi pentru determinarea şi executarea anumitor reparafii. După timpul la care se execută reviziile, ele se împart în revizii curente, revizii periodice, revizii tehnice şi revizii incidentale. Revizia curentă se execută la intrarea locomotivei în depou şi în stafiile în cari locomotiva are o stafionare mai lungă. Ea are drept scop descoperirea defectelor cari pot periclita siguranfa circulafiei şi siguranfa de funcfionare a locomotivei; se execută de personalul locomotivei, care, în depou, e ajutat şi de organe auxiliare. Revizia periodică se împarte în revizii mici, medii, mari, şi generale. Reviziile periodice mici, medii şi mari se execută în depouri, iar cele generale, în atelierele principale.— Reviziile periodice mici cuprind lucrări de control şi de mici reparafii la căldarea, motorul, tenderul şi la diferitele instalafii ale locomotivei; ele cuprind şi spălarea căldării. Termenul de executare a reviziilor periodice mici e la intervale de 1j4 şi 3/4 din kilometrajul minim obligatoriu, corespunzător reviziei periodice mari. — Reviziile periodice medii cuprind, în general, aceleaşi lucrări ca şi cele mici, extinse însă la un număr mai mare de piese; ele se execută la intervale de 1j2 din kilometrajul minim obligatoriu între două revizii periodice mari. — Reviziile periodice mari se execută prin ridicarea locomotivei de pe osii (din această cauză, ele se numesc şi revizii cu ridicare); se execută la termenele fixate prin kilometrajul minim obligatoriu pe care trebue să-l parcurgă locomotiva înfre două revizii periodice mari — şi care diferă după tipul şi serviciul pe care-I efectuează aceasta. Reviziile periodice generale se execută la intervalele determinate de expirarea anumitor termene de funcfionare (de ex. termenele de revizie a căldării) şi de gradul de uzură al pieselor. Revizia tehnică se execută în depourile de locomotive, la jumătatea intervalului dintre două spălări consecutive ale căldării. Ea se execută de către echipa locomotivei şi are drept scop eliminarea, pe cât e posibil, a reparafiilor între două spălări. 361 564 Reviziile incidentale sunt neperiodice; se execută în depouri sau în ateliere, după importanfa lor, în urma unui accident sau a degradării înainte de termen a unor piese. î. Revizia vagoanelor [peBH3HH BarOHOB; revision des voitures; Wagenuntersuchung; carriage revision; kocsivizsgálat]: 1. Revizie a vagoanelor de cale ferată, înainte de admiterea lor în circulafie. Revizia consistă în verificarea şi în controlul con-difiunilor impuse de siguranfa circulafiei şi de tole-ranfele de uzură admise. Ea cuprinde examinarea aparatului de rulare, a suspensiunii, a aparatelor de tracfiune şi de ciocnire, şi a instalafiei de frână. Se execută de personalul reviziilor de vagoane (v.) c'in stafiile de formare a trenurilor, din nodurile de circulafie, stafiile de frontieră, etc. — 2. Revizie care se execută periodic, la anumite intervale, la vagoanele de cale ferata, pentru controlul riguros al diferitelor piese şi instalafii şi cu repararea defectelor constatate. Revizia periodică e deci o reparafie care se face obligatoriu, la anumite intervale de timp, după felul şi destinafia vagoanelor. Reviziile periodice se execută în ateliere principale şi cuprind anumite operafiuni obligatorii, incluziv parcursurile de probă, în cazuri excepfio-nale (cereri mari de vagoane) se admite prelungirea termenului de revizie periodică, după un control riguros al pieselor vagonului, fără ridicarea lui de pe osie. La vagoanele de marfă cari se triază prin cocoaşă (v.) se execută, uneori, o revizie suplementară asupra aparatului de rulare, înainte de lansarea vagoanelor peste cocoaşă. 2. Revizie de vagoane [nyHKT flJJH peBH-3HH BarOHOB; service de voitures de chemin de fer; Eisenbahnwagendienst; railway carriage service; kocsivizsgáló szolgálat], C, f.: Unitate feroviară pentru verificarea şi întrefinerea vagoanelor în serviciu, situată în centrele feroviare importante. O revizie de vagoane e înzestrată cu mici instalafii de reparafie curentă şi e deservită de lăcătuşi de revizie, lăcătuşi, electricieni (pentru iluminatul vagoanelor), curăfitori, etc. 3. Revizie, coală de ~ [npoBepKa; tierce; Revisionsbogen; cleanproof; revizió-lv, után-néző-iv]. Arte gr.: Tipar de probă scos la presa de imprimare, înainte de a începe multiplicarea, pentru a verifica dacă greşelile marcate în bunul de tipar au fost îndreptate. 4. Revoluţie [oŐpameHHe; révolution; Umlauf; revolution; körforgás]. Astr,: Mişcarea continuă şi periodică a unui corp care parcurge o curbă închisă, 5. Revoluţie, perioadă de ~ [nepHOA oőpa-iiţeHHH; période de révolution; Umlaufzeif; time of revolution; körforgás-periodus]: Timpul necesar pentru ca un corp mobil care efectuează o mişcare de revolufie să parcurgă odată orbita sa (închisă). 8. Revolver [peBOJlBep; revolver; Revolver; revolver; revolver]. Tehn. mii.: Armă de foc portativă, în general scurta şi uşoară, care poate fi mânuită cu o singură mână şi care se poate încărca cu mai multe cartuşe, astfel încât permite trageri cu repetifie. Spre deosebire de pistol, revolverul are magazie de cartuşe rotativă, în care se pot introduce mai multe cartuşe. ?. Revolver: Sin. Burduş (v.). a. Revolver [nţeTKOflepwaTejib; support du frotteur; Schleifstückhalter; line wiper support; csuszókengyel-tartó]. Transp. t.: Piesă de bronz, fixată ia extremitatea brafelor de contact ale troleu-lui. în ea se montează piesa de aluminiu (frotorul). 9. Revolver, cap-~ penfru sfrung [roJiOBKa-peBOJibBep TCwapHoro CTaHKa; tourelle revolver d'un tour; Revolverkopf einer Drehbank; re-volving head of a lathe; esztergapad-revolverfej]. V. sub Strung-revolver. 10. Revopsire [nepeoKpaniHBaHHe; repeintu-rage; Wiederanstreichen; repainting; újrafestés]. Gen.: Vopsirea din nou a unei suprafefe, cu sau fără îndepărtarea vopselei vethi. Dacă vopseaua veche e degradată parfial sau nu mai acopere decât anumite zone ale suprafefei, revopsirea e uneori numai o completare, sau se execută după o cură}ire sumară a suprafefei care are vopsea degradată. 11. Revulsiv [peByJlbCHBHbiH; révulsif; revuisiv; revulsive, revellent; revulziv]. Gen.: Calitatea unei subsfanfe medicamentoase de a produce o irifafie locală, pentru a înlătura o stare congestivă sau inflamatorie în aceeaşi sau în altă regiune a corpului animal, sau pentru a stimula sistemul nervos. Revulsivele se întrebuinfează pe cale externă sau în injecfii subcutanate, şi se împart în rubefiante, iritante şi caustice. Primele produc numai o roşeafă a pielei (foile de muştar, etc.); iritantele produc băşicufe numeroase (uleiul de croton, unele emplastre, amoniacul, etc.), sau chiar o supurafie (injecfiile subcutanate de cloral hidrát, cele de esenfă de terebentină, etc.); causticele produc o distrugere a fesuturilor (potasa, cauterizafoarele, etc.). Revulsivele sunt fo'osife în Medicina umană şi în cea veterinară, pentru a combate congestii locale, inflamaţii, etc. 12. Reynolds, numărul lui ~ [hhcjio Pen-HOJIbflca; nombre de R.; R. Zahl; R. number; R. szám]: Mărime (R), fără dimensiune, egală cu câtul dintre produsul vitesei de curgere v a unui fluid vâscos care nu se comprimă, printr'o dimensiune lineară caracteristică l a acestei curgeri — şi dintre viscozitatea cinematică v a fluidului: v Ca dimensiune (lungime) caracteristică / a se poate alege o anumită dimensiune lineară a unui corp imersat în fluid, sau a unui vas sau tub care confine fluidul (de ex. diametrul unui tub, dimensiunea maximă a unui corp, normală pe directa de curgere, etc.). Ca vitesă caracteristică v se poate considera, de exemplu, vitesa la infinit în amonte sau în aval, vitesa max:mă a curgerii, etc. Numărul lui Reynolds e definit astfel, încât curgerile a două fluide cari nu se comprimă, 565 printre corpuri sau în jurul unor corpuri geometric asamenea, să prezinte linii de scurg are asemenea, dacă numeral a Reynolds ale acestor curgeri (calculate cu mărimile omoloage ale curgerilor) sunt egale şi dacă forfele exterioare (de ex. forfa greutăfii) sunt neglijabile. în adevăr, ecuafia Navier-Stokes (v.) de mişcare a unui fluid vâscos care are viscozitatea cinematică vf densitatea p, vitesa v, presiunea p — şi asupra căruia se exercită densitatea de volum / a forfelor exterioare e: P ~ = p/ — gradp-fpv A-y + p 4 g^d div v, út 3 unde A e simbolul operatorului laplacian. Dacă fluidul nu se comprimă în cursul mişcării (în acest scop, el nu trebue să fie neapărat incompresibil), rezultă div v=0. Dacă nu se exercită forfe exterioare importante, adică /«? 0, ecuafia Navier-Stokes se reducă la forma: ^EE:~ + ('LJ grad) v = ~ grad p + v Av, at o)t p Pentru ca, la mărirea de k\ ori a tuturor di- mensiunilor lineare şi la mărirea de ori a viscozităfii, vifesa v să crească în fiecare punct într'un acelaşi raport kv (astfel încât liniile de scurgere ale celor două curgari să fie asemenea), trebue ca ecuafia de mai sus să rămână valabilă când se înlocueşte operatorul grad cu operatorul 1 1 T grad, operatorul A cu operatorul A, vitesa v kl i cu kvv şi viscozitatea cinematică v cu £vv. Când se fac aceste înlocuiri, timpul t se înlo- ki cueşte cu y t, membru! al doilea din ecuafie se kv înlocueşte cu k%jki, iar rftembrul al treilea (de k ex. ultimul său termen), cu & —. Pentru ca kl ecuafia să rămână valabilă, trebue să fie satis- kv kvki făcută deci relafia — =&v —^ , adică-7—= 1. Deci, ki ki /cv vi trebue ca numărul “ (numărul lui Reynolds) să rămână invariabil în cele două cazuri. Se observă că mărimea ^//v dă şi raportul dintre forjele inerfiale, din membrul mijlociu, şi forfele datorite viscozităfii, din membrul drept al ecuafiei de mişcare de mai sus. Similitudinea dinamică din cazurile considerate e deci asigurată când raportul dintre cele două feluri de forfe, dat de numărul lui Reynolds, e acelaşi în cele două cazuri. Trecerile unor curgeri cu obstacole geometric asemenea, dela regimul de curgere laminară la regimul de curgere turbu- lentă, se produc, conform acestor consideraţii, la o aceeaşi valoare a numărului lui Reynolds, dsfinit pentru dimensiunile, vitesele şi viscozităfii a fluidelor considerate. în adevăr, formele liniilor de scurgere ale particulelor de fluid, în regimurile laminar şi turbulent, sunt diferite — şi s'a arătat că aceste forme sunt egale la numere Reynolds egale. Forfele inerfiale fiind un element care provoacă turbulenţă, iar forfele provenite din viscozitate fiind un element care menfine caracterul laminar al mişcării (prin legăturile interne date de viscozitate, cari reduc mobilitatea mutuală a particulelor), rezultă că turbulenfa se produce când numărul lui Reynolds al curgerii respective depăşeşte o anumită valoare,, caracteristică acelei curgeri. Valoarea critică a numărului lui Reynolds, care corespunde trecerii dela regimul de curgere laminară la regimul de curgere turbulentă în conductele circulare este de cca 2200, dacă numărul e calculşt cu diametrul d al conductei ca lungime caracteristică l şi cu vitesa medie de curgere prin conductă. Cu precaufiuni speciale se poate majora de câteva ori această valoare, dar aceste curgeri laminare cu număr Reynolds mărit nu mai sunt stabile şi o pertur-bafie oricât de mică provoacă turbulenţă. în experienfele de laborator în cari greutatea fluidului nu prezintă importanfă şi compresibili-tatea nu intră în cons^erafie, de exemplu la gazele cu vitese de curgere relativ mici, similitudinea cu fenomenul real e realizată ia valori egale ale numărului lui Reynolds. Dacă acest număr are însă valori foarte mari, caracteristicele mişcării variază relativ pufin cu numărul lui Reynolds, astfel încât practic poate fi, adesea, suficientă similitudinea realizată şi cu numere Reynolds pufin diferite pentru fenomenul original şi fenomenul model (de ex. la suflerii, adică la tunelurile aerodinamice, penfru vitese mici). Rela}ii analoage survin şi la scurgerea prin conducte rugoase, unde, pentru rugozităfi mari şi pentru valori mari ale numărului lui Reynolds, coeficientul de pierdere de sarcină e practic independent de acest număr. La trecerea dela curgerea origina! ia curgerea model, trebue ca şi termenul - grad p din ecuafiile Navier-Stokes P simplificate să fie înmulfit cu raportul kvkjk]* Raportul p/p se înmulfeşte deci cu raportul kjejkj. Dacă densitatea p a fluidului se transformă în p' când se trece dela original la model, trebue sa fie satisfăcută deci relafia: P* kvky p’ = p . P kt De exemplu, pentru a determina rezistenfa la înaintare a unui solid care are lungimea /, când acesta înaintează cu vitesa v printr'un fluid (aer) care nu se comprimă şi are densitatea p şi viscozitatea cinematică v, se poate măsura rezistenta la înaintare R' a unui model asemenea cu solidul original, cu lungimea într'un fluid cu 566 densitatea p' şi viscozitatea cinematică v', la o vitesă v\ aceasta fiind astfel aleasă, încât ,y//v = ‘i>7'/v'. în acest caz rezultă _ *-*? (&M &)’■ adică rezultă că în expresiunea R~^pAv2 a rezistenfei la înaintare (v.), în care A e secfiunea transversală maximă a corpului care înaintează, coeficientul c}; depinde numai de numărul lui Reynolds. (Pentru ca această concluzie să fie realizată, ar trebui ca şi denivelările din suprafefe, cari dau rugozităfile în original şi în model, să fie transformate proporfional cu dimensiunile lineare ca în toate problemele de similitudine Reynolds.) în cazurile curgerii fluidelor grele şi al curgerii gazelor la vitese mari, comparabile cu vitesa sunetului în acele gaze, la cari intervine compresibilitatea, egalitatea numerelor lui Reynolds în două dispozitive asemenea nu mai asigură similitudinea curgerilor. în primul caz (al fluidelor grele), similitudinea curgerilor e asigurată de egalitatea numerelor lui Froude corespunzătoare, iar în al doilea caz (al fluidelor compresibile, în cari vitesa de curgere are valori comparabile cu aceea a sunetului, sau mai mari), similitudinea é asigurată de egalitatea numerelor lui Mach corespunzătoare (v.). î. Rezemare [oimpaHBe; mode d'appui; Stii-tzen; supporting; támasztás], Tehn.: Modul în care se realizează contactul înfre două corpuri nemis-cibile. Rezemarea dintre două solide se poate considera şi în plan, nu numai în spafiu. Rezemarea în plan se realizează prin reazem simplu, prin articulafie şi prin încastrare. Pentru a obfine o pozifie fixă a unui solid în plan, trebue suprimate toate cele trei grade de libertate ale solidului; aceasta se poate face folosind trei reazeme simple (v.) cu reacfiuni neconcurente. -Rezemarea în spafiu se realizează prin reazeme simple, prin articulafii şi încastrări în spafiu. Pentru obfinerea pozifiei fixe a unui solid în spafiu trebue suprimate toate cele şase grade de libertate ale solidului; aceasta se poate face folosind şase reazeme simple sau combinafii de diferite moduri de legare (de ex. o articulafie şi trei reazeme simple cu reacfiuni neparalele), în aşa fel, încât numărul total de reazeme simple echivalente să nu fie mai mic decât şase. V. şi sub Reazem. 2. ~ cu mobilitate axială [oirapaHHe caKCH-aJlbHbiM CKOJlbJKeHHeM; support â mobilité axiale; StCitzen mitSpiel in axialer Richtung; supporting with lateral play; támasztás axiális irányú játékkal]: Rezemare a unei tije într'o bucea, care permite deplasarea axială a tijei în unul sau în ambele sensuri. Pentru a reduce frecările şi uzurile premature, bucelele se confecfionează din materiale cu duritate superficială mai mică decât cea a materialului tijei (de ex. din bronz). 3. ~ elastică [ynpyroe oirapaHne; support élastique; elastisches Stützen; elastic supporting; rugalmas támasztás]: Rezemarea dintre infrastruc- tura şi suprastructura unui vehicul terestru sau dintre diferitele părfi ale unui sistem tehnic, prin intermediul unei legături elastice. Rezemarea elastică poate fi parfială sau totală. Sin. Suspensiune elastică (v.). 4. ~ în paliere [noAUiHQHHKOBoeonHpaHHe; support de palier; Lagerung; bearing supporting; ágyazás]: Rezemare a unui arbore sau a unui ax al unui sistem tehnic, pe un anumit număr de paliere. Rezemarea în paliere se realizează, în general, prin montarea fiecăruia dintre fusurile arborelui sau ale axului în câte un palier, astfel încât să se asigure o mişcare de rotafie sau de oscilafie a fusurilor, cum şi ghidarea lor, evitând supraîncălzirea în serviciu. Pentru rezemare se pot folosi paliere fixe, semimobile sau mobile, cu axa orizontală, verticală sau înclinată. Din punctul de vedere al direcfiei solicitării, rezemarea poate fi radială, axială sau combinată, iar din punctul de vedere al zonei de contact dintre fus şi palier, rezemarea poate fi de suprafafă, lineară sau punctuală. • După mişcarea relativă dintre zonele de contact ale fusului şi palierului, se deosebesc: rezemare de alunecare, rezemare de basculare şi rezemare de rostogolire. Uneori poate exista şi o deplasare axială între fus şi palier (de ex. jocurile transversale ale osiilor de vehicule de cale ferată). în general, rezemarea în paliere se realizează prin intermediul unui cusinet la palierele de alunecare, sau al unui rulment la palierele de rostogolire. în unele cazuri, rezemarea poate fi şi directă, ca la palierele basculante (de ex. rezemarea dintre cufitul unui cântar şi uluc). La rezemarea în paliere de alunecare cu cusinet, zonele de contact dintre fus şi palier se prelucrează astfel (v. fig.), încât să se obfină fie un contact de / a 01 Rezemare în paliere de alunecare. suprafafă pe cca 1/3 din suprafafa cilindrică a cusi-netului (I), fie un contact de suprafafă pe o făşie cu lăfimea D/4,5, unde D e diametrul fusului (II), fie un contact linear, când suprafafa fusului şi a cusinetului sunt riguros cilindrice circulare (III). La rezemarea pe rulmenfi, suprafafa de contact se prelucrează astfel, încât să asigure imobilizarea inelului interior al rulmentului (la rulmenfi cu inele, demontabili sau nedemonfabili), sau să constitue o cale de rulare pentru corpurile de rostogolire ale rulmenfilor fără inel interior (de ex. la rul-menfii radiali cu ace sau la rulmenfii axial, cu bile). Rezemarea în paliere, la maşini la cari se produc împingeri axiale importante (de ex. la turbine cu reacfiune, la pompe cu rotor), se obfine, fie printr'un şisfem combinat de paliere radiale 567 şi axiale, fie prin paliere mixte radial-axiale sau axial-radiale, după cum solicitarea transversală e mai mare sau mai mică decât cea longitudinală. La rezemarea arborilor verticali, palierul axial (crapodina) serveşte la rezemare şi ghidare, iar palierele radiale servesc, în general, numai la ghidare. î. Rezemare pe cale [oirapaHHe Ha nyTH; support sur voie; Wegstützen; way supporting; uttámasztás]: Rezemarea dintre infrastructura unui vehicul (de ex. aparatul de rulare al unui vehicul de cale ferată, trenurile de rofi ale unui vehicul rutier, carena unei nave, etc.) şi dintre calea de sustentafie, pe care se poate deplasa. î. ~ pefundajie[onHpaHHŞHa(t>yHftaMeHT; support sur fondation; Fundamentstützen; foundation supporting; alapzattámasztás]: Rezemarea dintre o maşină de forfă sau de lucru, stabilă, şi suprafafa amenajată pe care se montează. s. Rezervă [3anac; réserve; Vorrat; reserve; tartalék]. Tehn.: Material sau echipament care se găseşte în depozit, pentru a asigura înlocuirea la nevoie a materialului în funcfiune, sau echiparea instalafiilor noi. — Exemplu: 4. ~ de cablu [sanac* KaHaTa; réserve de câble; Seilreserve; cable reserve; kötéltartalék]: Partea unui cablu de extracfie care rămâne înmagazinată pe aparatele de înfăşurare şi care serveşte la compensarea scurtării cablurilor prin tăierea capetelor dela un nivel inferior, pentru încercări, sau pentru a permite extracţia, în caz de adâncire a pufului. 5. Rezervă [orpaHHHeHHe OKpacKn; réserve; Reserve; reserve; tartalék]. Ind. fexf.: Substanfă sau amestec de substanfe, aplicate, în general, la imprimare, pe anumite por}iuni ale fesăturilor de bumbac, pentru a împiedeca pătrunderea şi fixarea colorantului, obfinându-se astfel desene colorate. După vopsirea în tonuri închise a ţesăturilor, în locurile astfel „rezervate" rămân por-fiuni albe pe fond colorat, cari pot fi apoi colorate în tonuri deschise, printr'o nouă vopsire. Rezervele se aplică sub formă de paste preparate ,cu aglutinanfi şi pot fi, fie cu acfiune mecanică (ceara, etc.), fie cu acfiune chimică (acetatul de sodiu, carbonatul de sodiu, ronga-litul, diferite substanfe oxidante, clorura de sta-niu, acizi organici, sulfatul de amoniu, etc.), fie combinafii între rezerve mecanice şi chimice. Natura chimică a rezervelor depinde de felul colorantului care se aplică. Dacă în pastă se introduce o sare diazotată, care se fixează în prezenfa sărurilor acide, fesă-tura imprimată cu ea se poate vopsi ulterior cu coloranfi apropriafi — şi atunci, prin cuplare, apar desene colorate (rezerve colorate). 8. Rezervă [3anac; réserve; Reserve; reserve; tartalék]. Geo/.; Cantitatea, evaluată în general în tone, a unei substanfe minerale utile (petrol, cărbuni, minereuri, etc.) industrializabile, care se găseşte în subsolul unui anumit perimetru. Se deosebesc următoarele categorii de rezerve: rezerva de categoria A sau vizibilă este cantitatea de sub- stanfă minerală determinată prin lucrările de pregătire pentru abataj, pe patru sau pe cel pufin trei părfi ale unui zăcământ; rezerva de categoria B sau probabilă este cantitatea de substanfă minerală dintr'un zăcământ, din interpretarea datelor lucrărilor de explorare (galerii de mină, pufuri, sondaje); rezerva de categoria C sau geologică este rezerva rezultată din interpretarea datelor de prospecfiune geologică. Rezervele se dau: în tone, pentru minereuri, cărbuni, petrol; în metri cubi, pentru roce comune, gaze naturale. 7. Rezerva de apă în sol [noHBGHHbie 3anacbi BOAbi; réserve d'eau dans le sol; Bodenwasserre-serve; soil water reserve; talajviz-tartalék]. Hidr. a.: Raportul dintre greutatea de apă care se găseşte în sol, şi greutatea soluiui uscat ia 105° (rezerva totală). Pentru culturile agricole, rezerva activă de apă în sol e aceea care depăşeşte 3/2 din higroscopicitatea solului, determinată după Mitscherlich. — Scăderea rezervei de apă în sol la un anumit plafon minim, variabil după cerin-fele culturii şi proprietafile solului în raport cu apa, determină în irigafii momentul aplicării udărilor. 8. Rezervă de revizie a unei centrale electrice. V. Putere în rezervă, în revizie, a unei centrale electrice. 9. ~ disponibilă a unei centrale electrice. V. Putere în rezervă, disponibilă, a unei centrale electrice. io. ~ momentană a unei centrale electrice. V. Putere în rezervă, momentană, a unei centrale electrice. u. ~ turnantă a unei centrale electrice. V. Putere turnantă, în rezervă, a unei centrale electrice. 12. ~ turnantă la vârf, a unei centrale electrice. V. Putere turnantă la vârf, în rezervă, a unei centrale electrice. 13. ~ turnantă la vârful maxim, a unei centrale electrice. V. Putere turnantă la vârful max:m, în rezervă, a unei centrale electrice. 14. ~ turnantă, minimă anuală, a unei centrale electrice. V. Putere turnantă, în rezervă, minimă anuală, a unei centrale electrice. 15. ~ utilizabilă a unei centrale electrice. V. Putere în rezervă, utilizabilă, a unei centrale electrice. 16. Rezervor [pe3epByap; réssrvoir; B^hâlfer, Reservoir; reservoir, tank; tartány, tartály, tartó]. Tehn.; Construcfie pentru depozitarea fluidelor sau a materialelor în granule sau în pulbere, în scopul alimentării continue sau intermitente, cu un anumit debit, a unui sistem tehnic sau fizico-chimic. Rezervoarele pot fi stabile sau deplasabile. Ele au dimensiuni adaptate condifiiinilor de folosinţă şi pot fi construite cu volum fix sau variabil (de ex. rezervorul de gaz). Forma lor şi materialul din care sunt confecţionate diferă după materialul confinut, după condifiunile de exploatare, locul unde sunt montate, etc. — Rezervoarele se construesc di tablă de ofel, de cupru, aluminiu, plumb sau de alte metale, din fontă sau alte metale turnate, din beton, lemn, sticlă, gre- 568 sie, etc. De regulă, rezervoareh sunt protejate contra coroziunii şi eroziun i, prin vopsire (d * ex. cu vopsaa, cu nrvniu de plumb), prin căptuşîre (da ex. cu plumb, la rezervoarele de acid sulfuric; cu sticlă, cu email, cauciuc, etc.), prin bituminare, etc.; unele rezervoare sunt »zolate termic. Razarvoarele se dotaază cu conduct3 de umplere, de evacuare, de preaplin, da spălare, etc. şi, eventual, şi cu alte instalaşi caracteristica exploatării lor (conductă de „respirafie", serpentine de încălzire sau de răcire, etc.). Rezervoare!a stabi'e se montează, în pozifie orizontală sau verticală, la n’velui so ului, subteran (îngropat), semiîngropat, sustentat (de ex. pe console, pe eşafodaje, etc.) sau suspendat; cele deplasabile pot f» portative sau montate pe un vehicul de transport (de ex. c’sterna), sau fac parte din sistemul tehnic deplasabil pe care*l deservesc (de ex.: rezervor da benzină la auto-vehicue; razervor de apă, de păcură, etc. la locomotive). Rezarvoarela pot fi cil:ndrice (cu secfiu-nea circulară, eliptică, ovală, etc.), semidlindrice, parai al apipedice, sferice, etc. El3 pot fi descoperite sau acoper'te, în care caz acoperişul poata fi plan sau în boltă; fundul, de asemenea, poate fi pan, conic, tronconic, în calotă sferica, etc. Acop^rşul se reazemă, f>e numai pe perefii extariori, fie pe parefii exteriori şi pe perefii interiori, fie pa stâlpi inferiori. După modul de amplasare, se deosebesc: rezervor de suprafafă, rezervor supraînălfat (castel de apă), rezervor sem'îngropat şi rezervor îngropat. Razervo3rele sustentate se execută din beton armat sau din of el şi au, în general, secf'unea circula ă. Tipurile o-bişnuite de rezervoare sustentate sunt rapre-zentateîn figură. Tipurile III şi IV sunt caracteristice pentru rezar-voarele construi* te din ofel. Pentru cele de beton armat, cala mai rafionale sunt t’purile I şi II, iar pentru a reduce diametrul centurii da rezemare şi pantru a ejim’na împingerile în centură sé folosesc tipurile VIII şi IX. După mafena'ul întrebuinfat în consfrucfie, se deosebesc: rezervor de lemn, rezervor de piatră (de piatră naturală, de cărămidă, de beton), rezervor de beton armat, de ofel, de sticlă, etc. Rezervor de lemn. Acest tip de rezervor se exacută pentru capacităfi sub 100 m3, d'n doage da lemn şi cercuri matalice. Rezervoarele de lamn se folosasc în instalafii provizorii. Rezervor da piatri. Sa folosesc, fe rezervoare de piatră cu secfuna dreptunghiulară, fie rezervoare cu secfiune circulară. Calculul static aj rezervoarelor de p'atră se tace conform regulilor din statica construcfiilor şi rezistenfă materialelor. încărcările cari se aplică EBE® +lt k Tipuri de rezervoare sustentate. pe perefii exteriori sunt: greutatea proprie P, împ’ngerea S, din bolta acoparişu|u:, împingerea pământului P şi presiunea lichidului H. Calculele se fac în ipoteza cu rezervorul gol şi cu rezervorul pl'n. Penfru a nu avea tens uni de înf;ndere, rezultanta încărcărilor trebue să fie cuprinsă în treimea mijlocie a zidului. Perefii exteriori sunt solicifafi de greutatea proprie G, de greutatea transmisă dela boltă şi de presiunea lichidului. Rezultanta încărcărilor trebue să „cadă" în treimea nvjlocia. Bolta de acoparş e solicitată de greu-tataa proprie şi da pământul de deasupra. A “ Pentru ca în boltă să nu a* pară tens'uni de întindere, cu'ba de presiune a bolfii pentru greutatea proprie şi umplutură trebue să f e cuprinsă în l'mi- tele sâmburelui central (treimea mijlocia). Dacă pe fundul rezervorului sa aplică şi subpresiunea lichidului, şi aceasta trebue să fie echilibrată numai prin greutatea sa, groşi nea fundului se determină din relafia * = /J/r, unde S e grosimea fundului, A (t m2) e subpresiunea lichidului şi y (t/m:i) e greutatea specifică a materialului. Un astfel de fund nu e solicitat de momente încovoiatoare şi poate fi făcut din befon simplu, bine bătut. Dacă fundul sé fa:e mai subfire, o parte din încărcare— şi anume A' — A—*ţd (unde d este grosimea fundului), care provoacă momente înco-voietoare, se dă la armatură, executând rezervorul din beton armat. Fundul rezervoare'or se construeşte în funcfiune de natura terenului: pe stânca compactă, impermeabilă, se execută cel mai subfire fund; pe stâncă permeabilă fundul se face cu grosimea de 20***25 cm, iar pe pietriş, cu grosimea de 35***50 cm. Fundul se exe- •• 4:' • .: Sarcinile cari intervin în calculul unui rezervor de piatră, îngropat. cută din beton simplu, impermeabilizat. Uneori fundul se execută din bolfi răsturnate (v. fig.). Zidurile se fac, fie în consolă, fie inclinate, fie cu boltă, fie combinate. Rezervoarele de piatră se execută cu acoperişul în boltă, tencuite în interior — şi cu un strat da pământ pentru izolare termică» 569 Rezervor de befon armat. Rezervor executat în întregime din batcn armat sau având numai perefii şi acoperişul de beton armat. Se construeşte, da regulă, în locurile unde terenul de func’afie nu prezintă siguranjă suficientă. Forma folosită cel mai mult e cea cilindrică, cu perefi relativ subfiri, solicitaţi numai de tensiuni da întindara, preluate de armatura inela-ă. Grosimea perefilor se stabileşte astfel, încât tensiunile de întindere în beton să nu depăşească anumite limita. Secfiunea de fier din inalala orizontala, cara revine pa unitatea de înşl[ima de parete, sa măreşte odată cu creşterea înăljimii lichidului din rezervor. Afară de aceasta sa montează o armatură verticală* uniform distribuită, care nu variază pe înăifime. în locul unde se face legătura dintre perete şi fund se desvoltă momente încovo-ietoare şi, de acaea, aceasta porfiuna e armata corespunzător. Rezervoarele cilindrice de beton armat se folosesc, în special, la castelele de apă. Rezervoarele paralalepipedice sa fo'osesc acolo unde, finând seamă de condifiunile loccb, suprafafa destinată lor trebue să fie folosită în întregime. Această formă permite o împărfire mai bună în camere şi cofrajele sunt mai simple şi mai ieftine. Armatura folosită e mai puternică, din cauza momentelor încovoietoare cari apar. Aceste rezervoare se pot fisura la coifuri. Pentru adâncimi mari, perafii trebue consolidafi cu nervuri. în general, ele se construesc până la adâncimea de 5 m. Rezervoarele mici, îrgopate în pământ, sunt mai ales sferice sau cilindrice, cu fund plan şi cu acoperiş în boltă. Rezervoarele mici, montate în încăperi speciale, sa fac, da regula, cu fund saparat de sistemul de susfinere. Legătura rigidă cu sistemul de susfinere e permisă când este exclusă orice posibilitate de tasare a fundafiei. La rezervoarele descoperite, cu dimensiuni mari în plan (basine de înnot, etc.),- numai unul dintre capete se f'xează rigid de terenul de fundafie; toate celelalte reazeme se fac mobile, sau sub forma de reazeme pendulare — stâlpi subfiri cu rigiditate mică. La dimensiuni foarte mari trebue să se prevadă roituri da dilatare. Presiunea apei la adâncimea x fiind p = yx, efortul care se des* voltă înfr'un mei cu înălţimea egală cu unitatea, la un rezervor circular, e: Nn = 1 pr = 1 yxr, unde p e presiunea la adâncimea r; y, densitatea lichidu ui; r, raza rezervorului. întregul efort fiind preluat de fierăria, grosimea peretelui sa stabileşte astfel, încât şi betonul să poată lua forfe de întindere, astfel încât să nu se fsureze. Modul de aranjare a fi arări ai la un rezervor circular este arătat în figură. La rezervorul paralelepîpedic, orice făşie este cons'derată ca un cadru închis, solicitat Ia presiunea lichidului din interior, şi se dimensionează ca atare. Dimensionarea se face astfel încât să nu apară fisuri. Fundul rezervorului se dimens;onează finând seamă de pre:iunea lichidului din interior, de sub-presiunea I chiduU, de terenul de fundafie, etc. Pe un teren sănătos e suficient ca el să se facă din beton simplu de 25—40 cm, fiindcă nu apar momente :ncovoietoare. Pe teren elastic, fundul se faca din beion armat (placă sau boltă răsturnată). La toate rezervoarele da b^ton armat se iau măsuri pentru impermeabilizarea betonului. Căptuşeala interioară a rezervorului depinde de lichidul pentru care e construit. Rezervor de beton armat precomprimat. Rezervor de beton armat, de regulă cilindric, cu fundul plan şi cu cupolă, a cărui armatură e supusă la tensiuni inifial a de întindere. Prin pre-tensionarea fierului se elimină complet fisurarea, perefii se pot executa cu mult mai pufin material şi construcfia e foarte economică. La rezervoarele de peste 1000 m3 se economiseşte, la perefi, aproape jumătate din material, fafă de rezervoare^ de beton crmat obişnuite, iar economia generală e de 25”-30% la fier, şi de 20% la beton. De regulă, se pretensionează armatura inelară a perefilor; totuşi, la rezervoarele mari se pretensionează şi armatura verticală. Modul de amplasare aarmaturii în perete e reprezentat în figură. Se folosesc două procedee de aş2zare a armaturii inelare pretensionate: armatura ^se 4 aşază în corpul betonului, fiind ferită de contactul cu betonul, fie printr'o unsoare biiunrnoasă, fie prin tubu'i de hârtie; după ce se termină turnarea, fierul se întinde, cu ajutorul unor dispozitive montate în nişe speciale; armatura se montează în jurul unui miez slab armat, executat anterior, pe care se întinde şi se aplică o tencuială toxretată, pentru a feri armatura de coro-z:une. Se foloseşte, cj precădere, varianta a doua, din următoarele considerente: armarea slabă a miezu ui pernvte folosirea unui beton mai uscat; acesta se poate aşeza ma! bine, Perefe c'e rezervor « , . , . de bet; n arrrat pre- ceea ce măreşte impermeabi- corrprimat. litatea construcfiei; în timpul a) aimatură verti- pretensionării, armatura e vizi- ca,ă pretensionata^ . ..v, 1. « , b) aimatura inelara bila, din care cauza se poate ' pretensionată. întinde uniform; aşezarea şi pre-tensionarea se pot mecaniza. Ca armatură pretens'onată se foloseşte ofel superior, cu diametrul de 3"*5 mm, întinderea Aranjarea fierăriei Ia un rezervor de beton arrr.at. 570 armaturii se realizează, fie cu ajutorul unui cărucior care circulă pe periferia rezervorului (sistem care e economic numai când se construesc rezervoare în serie, fiind o instalafie costisitoare şi grea), Schemă constructivă a unui rezervor de beton precomprimaf cu planşeu. a) perete precomprimaf; b) stâlpi; c) planşeu; d) fundul rezervorului. fie cu ajutorul unor vinciuri hidraulice sau pneumatice, fie manual, mod de întindere foarte simplu şi eficace, şi care nu are nevoie de instalafii speciale, fiind suficiente manşoane de strângere şi o serie de chei dinamometrice. Rezervor metalic. Rezervor executat în întregime din tole de ofel. Forma cea mai simplă e cea cilindrică cu fundul plan, montat pe grinzi metalice sau pe o placă de beton. Grosimea perefilor verticali se ia în funcfiune de presiunea hidrostatică, după formula h r 0 = ^+7—, a at în care 8 (mm) e grosimea peştelui; 8j eo grosime practică, de 2,5--*5 mm, care se adaugă pentru a compensa uzura prin ruginire şi slăbirea datorită niturilor; y e densitatea lichidului; h (m) e înălfimea lichidului; r (m) e raza rezervorului; aat (kg/mm2) e rezistenfă admisibilă la întindere a materialului. Practic, grosimea minimă se ia de 6 mm. La proiectarea unui castel de apă, pentru un volum V, el trebue să aibă o suprafafă cât mai mică, adică un consum de ofel cât mai mic. Rezervoarele cilindrice cu fund plan prezintă mari desavantaje (tolele plane lucrează în condifiuni defavorabile: fiind solicitate la tensiuni mari, necesită sprijiniri speciale; fundul e inaccesibil pentru reparafii şi revizii, etc.) şi sunt înlocuite cu rezervoare cu fund conic sau sferic, care poate fi convex sau concav; la primele, fundul e solicitat numai la compresiune, iar la celelalte, la întindere. Rezemarea lor se face pe o centură de rezemare. La fundurile sferice şi conice, formate din suprafefe de revolufie, se deosebesc două direcfii principale pentru tensiuni: tensiunile după linia meridiană, orientate după generatoarea suprafefei fundului şi raportate la 1 m de cerc paralel (orizontal), şi un efort inelar t, orientat orizontal şi raportat la 1 m de lungime de generatoare. Afară de tipurile cu funduri convexe şi concave, se construesc rezervoare formate dintr'un trunchiu de con cu vârful în jos şi o calotă sferică cu convexitatea în sus. Şi la aceste rezervoare, printr'o alegere judicioasă a dimensiunilor, se pot elimina împingerile îfi centura de susfinere (v. fig.). Rezervor metalic fără împingeri laterale în centură. P0) presiunea pe inelul de centura; K) rezultanta presiunilor provenite din partea conică a fundului; S) rezultanta presiunilor provenite din partea sferică a fundului. Rezervoarele metalice se execută prin nituire sau prin sudare. Nituirea se face prin suprapunere, fără eclise, cu excepfiunea rostului dintre pere- --------------D- tele vertical şi peretele inclinat şi dintre ^ acesta şi calota sferică.? Rezervoarele sudate | sunt mai convenabile decât cele nituite, atât sub raportul consumului de material, cât şi a! mâinii de lucru. Sudura prezintă însă şi desavantaje, fiindcă la locul sudurii metalul e deformat, apar tensiuni suplementare datorite încălzirii neuniforme, iar execufia sudurii e dificilă. — Exemple de rezervoare folosite în sisteme tehnice: î, Rezervor auxiliar [BcnOMOraTeJibHbiH pe-3epByap; réservoir auxiliaire; Hilfsbehălter; auxi-liary tank; segédtartány]: Rezervor de aer în instalafia de frână continuă cu aer comprimat, montat la vehiculele cari au frână activă — şi care primeşte şi înmagazinează aerul comprimat necesar pentru efectuarea frânării. Rezervorul auxiliar e legat, prin intermediul triplei valve, cu conducta principală şi cu cilindrul de frână. Capacitatea lui depinde de mărimea cilindrului de frână şi variază între 25 şi 100 l, ajungând până la 150 l când rezervorul trebue să alimenteze doi cilindri de frână. Rezervoarele se confecţionează, fie din tablă de ofel sudată, fie, uneori, din fontă, prin turnare; ele au formă cilindrică, cu funduri bombate în interior (tip Westinghouse) sau în afară (tip Knorr), şi sunt înzestrate cu buşoane de golire (la partea inferioară) pentru scurgerea apei de condensafie. V. şi sub Frână continuă cu aer comprimat. 2. ~ auxiliar de manevră. V. Rezervor de egalizare. 3. ~ de amortisare, la pompe [HacocHbifí aM0pTH3aiţH0HHblit pe3epByap; réservoir d'a-mortissement pour pompes; Windkessel, Dămp-fungsbehâlter für Pumpen; damping tank for pumps; szivattyú-légüst]: Recipient metalic (de fontă sau de tablă de ofel sudată sau nituită), care se montează, fie numai pe conducta de refulare, fie atât pe conducta de aspirafie, cât şi pe cea de refulare a pompei cu piston. Serveşte la înmagazi-narea aerului sub presiune, spre a arrlortisa oscilafiile provocate în conducte prin neuniformitatea mişcării pistonului, realizându-se astfel o mişcare aproape uniformă a lichidului; oscilafiile imprimate de mişcarea pistonului sunt urmate numai de coloana de lichid din corpul de pompă. Volumul rezervorului e de cet pufin 6*-«8 ori volumul generat de piston, şi cu cât volumul, lui e mai mare, cu atât funcfionarea pompei e mai liniştită. Rezervorul se montează, pe cât posibil, în apropierea corpului de pompă, şi poate fi turnat monobloc cu pompa sau ca piesă separată; la pompele cu dublu efect se construeşte, 'de regulă, un rezervor comun pentru ambele părfi de aspirafie. Rezervoarele de amortisare sunt înzestrate cu feavă de aspirafie, respectiv de refulare şi, de Rezervoare de amortisare la pompe, a) şi b) la aspirafie, la pompă cu dublu efect, respectiv la pompă cu simplu efect; c) şi e) la refulare, pentru presiuni joase, respectiv pentru presiuni înalte; d) la refulare, penfru alimentarea conductei dela două pompe. obiceiu, cu indicator de nivel (cu sticlă), cu manometru (de depresiune, la cele de aspirafie; de presiune, Ia cele de refulare), cu robinet de golire şi robinet de aerisire (v. fig.). La pompele de înaltă presiune (de ex. la pompele de alimentare cu apă a căldărilor de abur), rezervorul de amortisare e înlocuit uneori cu un amortisor cu plutitor (v. Plutitor, amortisor cu ~), care asigură, fafă de rezervorul amortisor, un mers mai uniform al coloanei de lichid. Sin. Cameră de aer, Cameră pneumatică, Recipient de aer, Cazan de^aer, Clopot de aer. V. şi sub Pompă cu piston. UZA. Rezervor de apă, la locomofive [nap0B03-HblH BOAHHOÖ pe3epByap; réservoir â eau de la locomotive; Wasserbehălter der Lokomotive; wa-ter tank of the locomotive; gözmozdony-viztar-tány]: Rezervor închis, montat pe tender sau pe cadrul locomotivei-tender, care serveşte la depozitarea rezervei de apă necesare alimentării căldării locomotivei pe distanfa dintre două stafii de alimentare cu apă. Capacitatea rezervorului variază după tipul şi seria locomotivei şi depinde de consumul de abur al locomotivei, de felul trenului (de ex. la trenurile rapide, cari parcurg disfanfe mari cu opriri scurte, rezervorul e mai mare), etc. Locomotivele cu tender au, în general, un singur rezervor, cu formă aproximativ paralele-pipedică (v. fig.)» (la tenderele cu cadru), sau semicilindrică (la tenderele fără cadru). Rezervorul e construit din table de ofel asamblate prin sudură sau nituite etanş; în interior, perefii sunt consolidafi, în sens longitudinal şi transversal, prin corniere şi prin diafragme de tablă găurite 57 î şi montate la înălfimi diferite, acestea din urmă servind la oprirea formării valurilor, când rezer- Rezervor de apă, la tender. 1) longeron; 2) bloc de înhămare; 3) rezervor de apă; 4) cutie de cărbuni; 5) rezervor de uleiu; 6) cutie de unelte; 7) diafragme de consolidare; 8) plutitorul indicatorului; 9) indicator de nivel; 10) robinet. vorul nu e plin. Rezervorul are un indicator de nivel cu plutitor, două valve (robinete) de închidere cu site (pentru racordul la injectoarele sau la pompele de alimentare cu apă a căldării locomotivei), un robinet de golire rapidă a rezervorului şi 2—4 guri de umplere. Capacitatea rezervorului variază între 8 şi 40 m3. Locomotivele-tender au 2-"5 rezervoare montate pe părfile laterale ale căldării longitudinale, între longeroane şi în spatele marchizei (v. fig.); Rezervoare de apă, la locomotive-tender. 1) rezervor frontal; 2) rezervor central; 3) rezervor lateral; 4) rezervor din spate; 5) conducta de legătură între rezervoare; 6) conducte de absorpfie a pompelor de alimentare; 7) sorb; 8) perefii cutiei de cărbune; 9) longeron. la unele locomotive mici, pentru reducerea greutăfii, longeroanele formează perefii laterali ai rezervoarelor. Rezervoarele comunică între ele prin tuburi montate în partea lor inferioară; de regulă, numai rezervoarele laterale au guri de umplere cu site şi capac. Capacitatea totală a rezervoarelor poate ajunge până la cca 14 m3. Rezervoarele sunt vopsite, atât la exterior, cât şi la interior, pentru a fi protejate contra coroziunii. 2. ~ de capăt [KOHTppe3epByap; réservoir terminal; Endreservoir; terminal reservoir; vég-tartány]: Rezervor de presiune situat la capătul terminal al unei refele de distribufie a apei. Sin. Contrarezervor. 3. ~ de comandă. V. Rezervor de egalteare. 572 1. Rezervor de compensare [ypaB^HTenbHbifi pe3epByap; réservoir de compensation; Ausglei-chungsreservoir; compensation reservoir; kiegyenlítési tartány]: Rezervor care serveşte la compensarea diferenfei de debit dintre alimentarea cu apă dela insfalajiile de captare şi îmbunătăţire, şi consumul de apă în refeaua de distribufie. 2. ~ de distribufie [pacnpeAenHTeJibHbiH pe-3epByap; réservoir de distribution; Verteilurg»-behălter; distribution reservoir; elosztó tartány]. Hidrot.: Rezervor care asigură distribufia apei la presiunea de serviciu. 3. ~ de egalizare [ypaBHHTejibHbiH pe3ep-Byap; réservoir d'églaisation; Ausgleichungsbe-hálter; equalisation tank; kiegyenlítési tartány]: Rezervor de aer, din instalafia de frână cu aer comprimat a unui vehicul motor (locomotivă, automotor, ed.), legat direct cu robinetul mecanicului — şi care serveşte ca rezervor-tampon pentru stabilirea unei reduceri de presiune uniformă în conducta generală (la orice lungime a acesteia), în scopul frânării egale a tutu or vehiculelor active, comandate de|3 robinetul mecanicului. Pentru asigurarea reducerii uniforme de presiune în conducta generală, rezervorul de egalizare e legat de aceasta prin regulatorul de presiune al conductei generale. Sin. Rezervor auxiliar de manevră, Rezervor de comandă. V. şi sub Frână continuă cu aer comprimat. 4. ~ de fontă topita: Sin. Avantcreuzet (v.). 5. ~ de gaz [ra3TOJIbAep; réservoir â gaz; Gasbehâlter, Gasometer; gas holder, gasometer; gáztartány]: Rezervor în care se înmagazinează gazul produs într'un aparat (generator) sau într'o instalafie de produs gaze (gaze combustibile, gaze din industria chimică, etc.), în vederea depozitării, sau alimentării uniforme a unei refele de distribufie. Rezervoarele pot avea volum constant sau variabil. Rezervoarele de gaz cu volum constant sunt recipiente închise, de tablă de ofel sau de alt metal (sudate sau nituite), sau dé beton armat, şi au, în general, formă paralelepipedică sau cilindrică; ele sunt montate orizontal sau vertical şi sunt înzestrate cu conducte de intrare şi de ieşire a gazului (v. şi sub Rezervor de fifeiu şi de produse petroliere). Rezervoarele de gaz cu volum variabil sunt de două tipuri: umede şi uscate. — Rezervorul umed e constituit dintr'un basin cu apă, în care e introdus un clopot metalic, ghidat prin role, într'o carcasă verticală de ghidare. Clopotul metalic poate fi rigid sau telescopic, de obiceiu cu 3***6 virole (v. fig.); pentru etanşare, virolele clopotului telescopic au răsfrângeri şi jghiaburi umplute cu apă. Ca protecfiune contra ínghefului, apa se încălzeşte, iar în unele cazuri rezervoarele sunt protejate printr'o construcfie de zidărie. Capacitatea rezervoarelor u-mede ajunge până la 100 000 m3. Presiunea gazului la ieşire depinde de greutatea clopotului (incluziv a ar- Rezervor de gaz, umed, cu clopot maturii, jghiaburi- telescopic, lor, etc.) şi e,' în general, de 100-200 mm col. apă. — Rezervorul uscat e format dintr’un recipient cilindric vertical, rezemat pe o fundafie, închis la partea superioară printr'un capac în formă de disc metalic cu jghiab periferic pentru etanşare şi cu role de ghidare. Jghiabu! de etanşare e umplut cu gudron, care închide rostul dintre capac şi corpul rezervorului; gudronul care se prelinge e colectat la baza rezervorului şi e pompat din nou în jghiabul de efanşare. Rezervorul are conducte de intrare şi de ieşire a gazului, o scară pliantă (pentru controlul jghiabului de etanşare) şi un acoperiş cu lucarne de ventilaf-e (v. fig.). Rezervoarele uscate se construesc pentru capacităţi până la Rezervor de gaz, uscat, cu volum 400000 m3. Avan- variabil, tajsle fafă de re-, zervoarele umede sunt: greutate de construcfie mai mică; nu e nevoie de instalafie de încălziră şi deci exploatarea e mai uşoară; se obfine gaz uscat; presiunea e constantă. Rezervoarele mari sunt fo!os:te, în general, !a uzinele de gaz şi la stafiunile de distribuire a gazelor, în sistemul de i alîmenfare cu gaze la distanfa a oraşelor şi a întreprinderilor industriale. Rezervorul de gaz folosit în laborator şi în instalafii mici (de ex. în instalafiile de produs acetilena) poate fi, de asemenea, cu volum con-stant sau variabil (v. fig. sub Generator cu carbură în apă) şi se confecfionează din tcblă de ofel, de cupru, din sticlă, etc., după gazul care trebue înmagazinat. Sin. (parfial şi impropriu) Gazometru. î. Rezervor de încărcare [3arpy30HHbiH pe-3epByap; réservoir de charge; Ladebehâlter; load-ing reservoir; rakodó tartány]. Ind.pefr.: Rezervorul în care se pompează fifeiul, înainte de a fi trecut la distilare. Capacitatea lui e de vreo două ori mai mare decât cea a aparatului de d;siilare. Serveşte la o ultimă separare prin decantare a apei şi a altor impurităfi confinute în fifeiu. Sin. Turn de încărcare. 2. ^ de înmagazinare: Sin. Rezervor de compensare (v.). 3. ~ de nisip, pe vehicule [őaK ajih noaa^H neCKa; réservoir de sabie sur véhicules; Sand-behălter auf Fahrzeugen; sand tank on vehicles; jármű-homoktartány]: Recipient metalic în care se înmagazinează nisipul uscat necesar pentru operafiunile de nisipare, pentru mărirea coeficientului de adeziune dintre rofi şi şine. La locomotive, rezervorul se numeşte cutie sau dom de nisip; e montat, de regu ă, pe partea superioară a căldării orizontale şi e legat, printr'o conductă, cu nisiparul. La tramvaie, rezervorul de nisip se numeşte tremie. 4. ~ de păcură, la tender [HecjDTHHOH pé-sepByap TeH^epa; réservoir de mazout du tender; Heizölbehálter beim Tender; fuel oii tank of the tender; szerkocsi-pakuratartány]: Rezervor Rezervor de păcură, Ia tender, Í) gură de vizitare; 2) gură de umplere; 3) serpentină de abur de încălzire; 4) robinet pentru păcură; 5) loc penlru depozitat cărbuni; 6) intrarea aburului de încălzire; 7) ieşirea aburului condensat. închis, construit din tablă de ofel, montat, în general, deasupra rezervorului de apă de pe tenderul locomotivei cu ardere de păcură, şi care serveşte la depozitarea combustibilului lichid necesar alimentării focarului locomotivei. Capacitatea rezervorului se determină astfel încât să se asigure 573 cantitatea de combustibil necesară pentru parcursul locomotivei între două stafiuni de alimentare cu combustibil lichid; în general, are 4—5 m3. Rezervorul e, de obiceiu, paralelepipedic sau în potcoavă; în ultimul caz se amenajează depozitul de cărbuni în spafiul din interiorul potcoavei (v. fig.). Pe placa superioară se găsesc două guri de alimentare cu site, o gură de vizitare, mânerele robinetului de închidere şi un indicator de nivel; în interior, serpentina de pre-încălzire a combustibilului, robinetul de închidere a conductei şi robinetul de golire. 5. ~ de presiune [BOAOHanopHbiÖ ŐaK; réservoir de pression; Druckreservoir; pressure reservoir; nyomástartány]; Rezervor care asigură presiunea de serviciu într'o refea de distribufie a apei. Apa trebue să ajungă cu 2”-3 m deasupra celui mai înalt robinet şi, în general, cu 30-*35 m deasupra nivelului străzilor. Presiunea de serviciu nu trebue să depăşească 6 at (60 m) pentru ca să nu se producă presiuni prea mari în refea. 6. de spălare [npOMbiBOHHblÖ ŐaK; réservoir de lavage; Waschbehălter; washing tank; mosási tartány]. Insi. san.: Rezervor de fontă sau de material ceramic, care serveşte la înmagazi-narea şi evacuarea bruscă (prin cădere) a can- 1 T r J c I J _ J QIQ "X4 Rezervor de spăhre pentru closete. 1) corpul rezervorului; 2) clopot; 3) supapă; 4) inelul c’e sprijinire a garniturii; 5) consolă; 6) braf de acfionare a supapei; 7) locaş pentru fixarea robinetului de alimentare cu plutitor, tităfii de apă necesară pentru spălarea anumitor obiecte din instalafia sanitară (de ex. vasele de closete). El.se suspendă, fie la 1,5—2,3 m deasupra obiectelor de spălat, fie la o înălfime mai mică decât 0,5 m, în care caz are capacitate mai mare. Se compune, de regulă, dintr'un recipient deschis (corpul rezervorului) înzestrat cu: un racord pentru feava de scurgere, un robinet cu plutitor (penfru alimentarea cu apă), dispozitivul cu clopot şi supapă (pentru închiderea şi golirea bruscă prin efect de sifon) sau un sifon simplu (la rezervorul pentru spălare intermitentă) şi urechi de susfinere (v. fig.). Comanda golirii pentru spălare se poate face manual sau automat. 7. ~ de fijeiu şi de produse petroliere [pe-3epByap AJia He(J)TH h HecjDTflHbix npoAyKTOB; réservoir pour pétrole brut et pour produ'ts pé-troliers; Reservoir fur Rohöl und Petroîeumpro-dukte; oii and oii products tank; kőolaj- és olaj-termék-tartény], Exp/. pefr.: Rezervor adaptat pentru înmagazinarea şi conservarea hidrocarburilor gazoase şi lichide sau a amestecurilor lor. 574 Pentru produse petroliere lichide şi pentru fifeiu, rezervoarele sunt confecfionate, în general, numai din ofel (uneori chiar inoxidabil). Rezervoarele pentru fifeiu brut sunt, de regulă, cilindrice, verticale, cu fund plat, aşezat pe o fun-dafie plană completă sau numai pe un inel periferic de fundafie, cu capacul plan la cele cu dimensiuni mici# conic la cele cu dimensiunf mijlocii, respectiv în formă de calotă sferică, turtită şi racordată cu mantaua cilindrică la cele cu capacitate mare. Pentru a evita pierderi prin evaporare şi prin „respirafie" (v.), se folosesc, uneori, fie rezervoare cu capac plutitor direct pe suprafafa lichidului, fie rezervoare sferoide (de forma unei picături care sa reazemă pe o suprafafă pe care nu o udă), fie chiar rezervoare sferice. Rezervoarele sferoide permit menfinerea unei suprapresiuni interioare de 2--3 ats, iar cele sferice, de cca 7*-8 ats, ceea ce face posibilă conservarea în stare lichidă a hidrocarburilor mai grele decât pentanii incluziv (în cazul celor sferoide), respectiv butanii, şi chiar o parte din propan-propilen (în cazul celor sferice). Rezervoarele cilindrice alungite, (/>6--8 m), cu funduri în calotă sferică având acelaşi diametru ca mantaua, aşezate vertical (din motive de economie de teren şi fundafii) sau, mai ales, orizontal (din motive de uşurinfă şi de siguranfă în exploatare) se folosesc, de regulă, numai pentru înmagazinarea gazelor de petrol lichefiate (fracţiunile propan-pentan). Ele se construesc pentru capacităţi cari variază între 5 şi 5-105 I. Rezervoarele metalice sunt echipate cu supape de siguranfă (eventual şi de respirafie), cu dispozitiv de indicare a nivelului (sticlă, plutitor cu contragreutate exterioară, indicând nivelul pe o miră etalonată, sau, mai rar, plutitor cu substanfe radioactive, însofit de un detector electronic extern al nivelului, în deosebi la rezervoarele de înaltă presiune), dispozitive de control sau de vizitare, legături de umplere şi golire, cu organele de închidere corespunzătoare, reazeme şi scări interioare şi exterioare, etc. Ele sunt înconjurate cu un dig de zidărie sau de pământ, cu înăifime şi la distanfă suficientă pentru a alcătui un basin de capacitate superioară celei a rezervorului. Rezervoarele deschise (bătăturile), realizate prin săpături, căptuşite sau nu, sunt pe cale de disparifie, din cauză că au pierderi mari de fracfiuni uşoare. î. Rezervor de trecere [TpaH3HTHbifi pe3ep-Byap; réservoir de passage; Durchgangsreservoir; passage reservoir; átmeneti tartány]: Rezervor de presiune, situat între conducta de aducfie şi refeaua de distribufie a apei. 2. ~ de zi [CJiyíKeŐHbiH pe3epByap; reservoir de service; Tagesbehálter; day tank; napi kiegészítő tartány]: Rezervor metalic de combustibil lichid, interpus, la unele instalafii, între rezervorul principal de depozitare a combustibilului lichid şi injectoarele montate la căldări sau cuptoare, pentru a le asigura alimentarea în timpul serviciului. Capacitatea rezervorului se cal- culează astfel, încât să acopere consumul de combustibil al instalafiei pe un ii mp limitat, de regulă 12 ore. Rezervorul este echipat aproape totdeauna cu serpentină de preîncălzire a combustibilului, cu indicator de nivel, conductă de preaplin, conductă de scurgere a apei şi a ifr»-purităfilor, etc. 3. ~ principal [rjiaBHbifi B03AyniHbifi pe-3epByap; réservoir principal; Hauptbehâlter; main tank; főlégtartány]: Rezervor de aer din instalafia de frână continuă cu aer comprimat, montat pe un vehicul motor (locomotivă, automotor, tram-vaiu, autovehicul), între pompa de aer şi robinetul de manevră al mecanicului, şi care serveşte la înmagazinarea aerului comprimat, necesar, în principal, ia frânare şi, în secundar, la alte servicii (nisipare, comenzi pneumatice, etc.). Rezervorul e metalic, de formă cilindrică şi cu capacitate care variază după felul vehiculului motor (de ex.: la locomotive, e de 400 I pentru pompele simplex şi de 800 1 pentru pompele duplex; la automotoare e de 200***300 I; etc.). Rezervorul principal serveşte şi pentru a refine şi evacua (printr'un robinet de evacuare montat la partea lui inferioară) impurităfile antrenate de aerul dela pompa de aer, şi anume: uleiu, praf şi apă de condensafie. Pentru răcirea aerului, care se încălzeşte prin comprimare, rezervorul se aşază, de regulă, în curent de aer (de ex., la locomotive, între longeroane). 4. ~-1ampon [6yc|)epHbiH pe3epByap; ré-servoir-fampon; Pufferbehálter; buffer tank; kiegyenlítő tartány, szabályozó tartány]: Rezervor de aer montat între stafiunea de compresoare şi conducta principală a unei instalafii de aer comprimat şi care serveşte atât ca regulator de debit şi de presiune a aerului care trece în refea, cât şi ca acumulator de energie pneumatică (aerul din rezervor compensând lipsa de debit a stafiunii de compresoare, în orele încărcării de vârf a refelei). în rezervorul-tampon, aerul comprimat, care are la intrare o temperatură înaltă, se răceşte parfial, iar uleiul şi apa condensată din vaporii confinufi în aer se depun la partea inferioară a rezervorului. De obiceiu, rezervorul-tampon e metalic, de formă cilindrică, cu capace în formă de calotă sferică (v. fig.); tical. 1) intrarea aerului; 2) ie- uneori, de exemplu la insfa- lafii miniere mari, rezervorul densatului; 4) valvă de se construeşte Ca O Cameră siguranfă; 5) deflector, subterană cu suprafafa interioară de beton, tencuită şi asfaltată. în general, rezervorul e echipat cu racorduri cu flanşe pentru con- dudele de intrare, de ieşire şi cele de cuplare la regulator, cu supapă de siguranfă, manometru, robinet de scurgere (a apei şi a uleiului), guri de vizitare, supapă de trecere (pentru izolarea rezervorulu de refea), etc. Volumul rezervorului-tampon Vrt depinde de necesităţile refelei şi de debilul compresorului; el se calculează astfel, încât variaţia presiunii din rezervor să nu depăşească anumite limite admise pentru variafiile de presiune; se foloseşte relafia: 0,25 r2 rt ixp 'r/ în care Qch (ms/h) e debitul compresorului; T± şi T2 sunt temperaturile absolute ale aerului aspirat de compresor, respectiv ale aerului comprimat Care intră în rezervor; i e numărul de decuplări pe oră; Xp (kg/cm2), e diferenfa dintre presiunea maximă şi cea minimă. V. sub Instalafie pneumatică. î. Rezervor terminal: Sin. Rezervorde capăt(v.). 2. Reziduu [0CTâT0K; résidu; Residuum; residuum; reziduum]. 1. Mai.: Dacă z0 este un pol simplu al funcfiunii de variabilă complexă f (z), se numeşte reziduu al funcfiunii f (z) relativ la polul z0, coeficientul termenului în 1 /(z — zo) din desvoltarea în serie Laurent a funcţiunii f (z) în jurul lui z0t 3. Reziduu [OCT3TOK; résidu; Rückstand; residue; üledék, maradék]. 2. Chim.: Restul care rămâne în zona de prelucrare a unui material brut, în urma unui proces tehnologic de purificare, de separare sau de extragere, efectuat asupra acelui material. Exemplu: partea dintr'un produs petrolier brut, care rămâne în vasul de distilare; în instalaţiile de distilare continuă, cu coloană, reziduul se scoate confinuu pe la baza coloanei. Astfel, păcura reprezintă reziduul dela fracţionarea fifeiului. — 3. Chim., Metl.: Proc’us secundar, obfinut în urma unui proces chimic (de ex. gazele, sgura şi praful, rezultate în procesele metalurgice). 4. ~ de calcinare. Chim.: Sin. Reziduu la roşu, Depozit de calcinare, Depozit la roşu (v.). 5. ~ de decantare. Canal.: Sin. Depozit de decantare (v.). 6. ~ de tufun [oca^OK TaöaKa; résidu de tabac; Tabakrückstand; tobacco residue; dohányüledék]. Ind. fut.: Restül de tutun obfinut în filtre, după ce s’a scos leşia brută. Este un material care nu mai e folosit; s'a încercat fără succes să fie întrebuinfat ca îngrăşământ. Mai confine cca 0,2% nicotină. 7. ~ fix [njlOTHblH OCTaTOK; résidu fixe; Ab-dampfrückstand; solid residue; száraz maradék]. Chim.: Fracfiunea de greutate pe care o reprezintă substanfele disolvate în apă. Se determină prin evaporarea a 100 cm3 apă filtrată. Reziduul se usucă la 110° şi se cântăreşte. Proba serveşte la analiza apei potabile şi a apelor industriale. s. ~ industrial furajer [npoMbinuieHHbie $y-paHCHbie OCTaTKH, JKMHX; résidu industriei four-rager; gewerbliches Futtererzeugnis; industrial cattle fodder; takarmány helyetesitő ipari maradék]: Deşeuri din industria alimentară, cari pot fi valorificate în alimentafia animalelor. Se folosesc următoarele reziduuri: din industria morăritului: tărâfele, făina furageră (praful de moară) şi resturile de gráunfe (zoana, gozurile, etc.); — din industria uleiurilor alimentare: turtele, fărâmăturile de turte şi şroturile; — din industria zahărului: tăie-feii de sfeclă (borhotul) şi melasa; — din industria berii: borhotul, colfii de malf şi drojdia; — din industria amidonului, glutenului, glucozei şi spirtului: borhotul de cereale şi de cartofi; — din industria laptelui: laptele smântânit, zerul şi zára; — din industria cărnii: făina de sânge, făina de carne şi de oase, etc.; — din industria peştelui: făina de peşte. Valoarea nutritivă şi compozifia chimică a reziduurilor diferă de cea a materiei prime din care provin, din cauza extragerii parfiale prealabile a substanfelor nutritive. în alimentafia animalelor, reziduurile sunt folosite, fie ca atari (proaspete), fie prelucrate (formă în care se pot conserva şi valorifica mai rafional). Astfel, cele bogate în apă — borhoturile — se usucă sau se murează; reziduurile din industria cărnii suni transformate în făinuri furagere de origine animală. Importanfă deosebită penfru alimentafia animalelor prezintă reziduurile cari au un procent mare de proteină. Astfel, făinurile furagere de origine animală confin 35"*80%; şroturile, 15--50%; laptele smântânit, 25■ -35%; tărâfele şi făina furageră, 8<>*30%; borhotul uscat dela fabricile de amidon, 5”'30%; drojdie 50---60% greutate de substanţe azotate din greutatea substanfei uscate. Confinutul de apă este de 70*v95%, pentru borhoturile proaspete şi murate; 20—30%, pentru melasă; 10—15%, pentru tărâfeşi borhoturi; 5»*13%, pentru şroturi şi pentru făina furageră de origine animală. Unele reziduuri furagere sunt o sursă importantă de săruri minerale (făina de oase, făina de peşte, făina de scoici, etc.) sau de vitamine (drojdia). Reziduurile furagere pot fi folosite în alimentaţia tuturor speciilor şi categoriilor de animale, în amestec cu alte nutrefuri. Cele bogate în substanfe azotate contribue la echilibrarea rafiilor de hrană deficitare în albumină (la vacile de lapte, pasări, etc.); de exemplu, introducerea făinii de animale în rafia pasărilor intensifică ouatul cu 15-30%. 9. ~ la roşu Chim.: Sin. Reziduu de calcinare, Depozit de calcinare, Depozit la roşu (v.). 10. ~ prin evaporare. Chim.: Sin. Reziduu total, Depozit prin evaporare (v.), Depozit total. 11. ~ total. Chim.: Sin. Reziduu prin evaporare, Depozit prin evaporare (v.), Depozit total. 12. Reziduală, saturaţie ~ [ocTaTOHHaq Ha-CbinţeHHoCTb He$TH; saturation résiduelle en pétrole; ölsáttigung; residual oii saturation; olajtelítettség]. Expl. petr.: Raportul dintre volumul efectiv ocupat de hidrocarburile lichide într'un 576 zăcământ şi volumul porilor rocei din regiunea petroliferă a stratului, după o anumtă perioadă de exploatare; în partcular, saturaţia reziduală finală e valoarea acestui raport în momentul încetării exploatării, cara a devenit neeconomică. Câtul ciferenfei dintre saturafia inifială şi cea finală, prin saturafia inifială, se numeşte coeficientul de extracfie realizat, numit, uneori, impropriu, şi coeficient de recuperare. Din cauza valorii mari a saturafiei reziduale finale (în general, 0,8--0,5 din cea imfală), valoarea coef cientului de extracfie variază între 10 şi 20% din confinutul inifial de fifeiu al zăcământului în cazul regimului de gaze din solufie, între 20 şi 40% în cazul regimului de împingere prin detenta gazelor libere, ,şi între 30 şi 80% în cazul regimului de împingere de apă. t. Reziduale, depozite ~ [oTŐpocHbie ocaftc-#eHHH; gisements résiduels; Residuallagerstătten; residua! deposifs; reziduális ülepedés]. Geo/..* Acumulări de substanfe minerale rezultate prin alterarea şi disolvarea parfială a rocelor şi a zăcămintelor metalifere, sub influenfa apelor de infiltrajie. 2. Reziduurilor, teorema ~ [TeopHH ocTaT-KOB; théoréme des résidus; Residuensatz; theo-rem of residues; reziduumtétel]: Teoremă referitoare Ia relafia dintre integrala unei funcfiuni analitice f(z) de-a-lungul unei curbe închise T şi fără puncte duble, în planul variabilei z, şi dintre reziduurile (v.) funcfiunii referitoare la punctele ei singulare situate în interiorul curbei T. Teorema se e-nunfă cum urmează: Fie în planul z un domeniu mărginit de o curbă închisă T, în care funcfiunea de variabilă complexă f(z) e analitică şi ^anu* variabilei z a unei funcfiuni are un număr finit anaW‘ce în domeniul din inferiorul de puncfe singu- unei curbe închise r- jare, poli sau puncfe singulare esenfiale: zv z2l"',Zp (v. fig.) — şi fie R±, R2,'”Rp reziduurile funcfiunii f(z) relative la aceste puncte; în aceste condifiuni, integrala funcfiunii f(z), de-a-lungul curbei închise r, în sens matematic direct, împărfită cu 2 rci, unde i = V — 1 # e egală cu suma reziduurilor funcfiunii f(z) relative la toate punctele singulare situate în interiorul curbei T: Teorema reziduurMor se foloseşte şi penfru a calcula printr'o metodă uniformă numeroase integrale definite. 3. Rezilienfă [y/ţapHafl baskoctí»; résilience; Kerbzăhigkeit; resilience; fajlagos ütő-hajlitó mun- ka]. Réz. mat.: Raportul Kn dintre lucrul mecanic L de rupere la încovoiere prin şoc şi aria A a secfiunii de rupere a unei epruvete (bare) încrestate standardizate, de anumite dimensiuni: Kn — L/A. Rezilienfă se măsoară, de regulă, în kgm/cm2, şi sé datermină cu un eocan-pendul care are o energie potanfială egală cu numărul n de kilogramméin cari figurează în indicele simbolului K al rezilienfei. De exemplu, dacă n = 30 kgm, rezilienfă se notează cu Kn. încercarea se exacită la cio-canul-pendul, conform prescripfillor STAS 1400-50. Epruvatele au dimensiunile de 10X10X55 mm, iar crestătura dela mijloc are adâncimea de 2 mm, ceea ce dă A — 0,8 cm2. Metalele cari au rezilienfă ma e sunt tenace, iar cele cu rezilienfă mică sunt fragil2. Rezlienfa nu intervine în calculele de rezistenfă a materialelor, dar e o mărime caracteristică informativă asupra comportării materialelor ia solicitările prin şoc. Valorile rezilienfei obfinufe în încercări depind de dimensiunile epruvetei şi de condifiunile în cari se efectuează încercarea. Astfel, rezilienfă creşt3 cu dimensiunile epruvetei, în special la metalele tenace. Pentru a se obfine deci valori comparabile, se recomandă să se facă încercări numai pe epruvete standardizate. Rezilienfă variază cu temperatura de încercare. Se observă că, la anumite temperaturi, numite temperaturi critice de fragilitate, ofelurile tenace devin fragile. Valoarea rezijenfei unui material nu variază sensibil cu vitesele cari se pot obfine la c'oca-nele-pendul (3***7 m/s), dar variază simfitor dacă încercarea se face la maşini rotative, acfionate prin motor, cu vitese mari, de 20—100 m/s. 4. Rezilienfă, încercare de V. încercare de rezilienfă. 5. Rezină de petrol [He(J)THHaH CMOJia; résine de pétrole; Erdölharz; petróleum resin; kőolaj-gyanta], lr,d. pefr.: Rezină obfinută prin prelucrarea hidrocarburilor nesaturate din fifeiu, V. Răşină de petrol, Razinol. e. Rezinaj [no/ţCOHKa; résinage, extraction de résine; Harzgawinnung; resin tapping; gyanta-kitermelés]. Gen.: Opera|iune care consistă în provocarea şi colactarea secrefiunii de răşină, la arborii răşinoşî. Se practică mai ales la p!n şi la molid. Provocarea secrefiun*i se face rănind trun-cfrul arborelui prin tăieturi progresive în inelele lemnoase periferice. Răşina se colectează la baza acestor tăieturi, în vase speciale. Există trei procedee clasice de rezinaj: în primele două procedee, inciziile se continuă anual, de jos în sus, depărtându-se de locul de colectare. în cal de al treilaa procadeu, inciziile se fac de sus în jos, iar colectarea se face printr'un canal vertical intermediar. Răş:na secretată se scurge printr'un jghiab de tab.ă (cioc) întrrun vas de tab ă, de a g lă sau de sticlă. Cantitatea media de răşină dată da un arbore de pin, într'un an, este de 900--1300 g. Ea depinde, în mare I măsură, de umiditatea şi de temperatura solului, 577 de vârsta (vârsta optimă e de 70---80 de ani), de coronamentul şi de condifiunile de vieafă ale arborelui. Rezinajul se face în timpul sezonului de vară. Când rezinajul e repetat des şi nesistematic (re-zinaj de moarte), el poate provoca distrugerea arborelui. De aceea, ei e supus unor regulamente şi unor norme speciale, în scopul ocrotirii pădurilor, cum şi al obfinsrii de răşini de bună calitate, cu randament optim. i. Rezinafi [pe3HHaTbi; résinates; Resinate; resinates; rezinátok]. Chim.: Substanfe obfinute prin combinarea metalelor cu acizii rezinici (ot-abie-tinic, a-pimaric, g-pimaric, caurinic, masticolic, irachilolic, isotrachilolic, demarolic, etc.), cari se găsesc în unele răşini. în industrie, unii rezinafi se prspară din colofoniu, care conţine acizi rezinici In mare proporfie. în general, tofi rezinafii metalici sunt insolubili în apă, cu excepfiunea rezinatului de potasiu şi a celui de sodiu. Tratafi cu acizi minerali, se descompun; încălzifi, se topesc şi apoi ard* răspândind un miros de răşină şi lăsând un reziduu de carbonat sau de oxid al metalului respectiv. Rezinatul de potasiu şi rezinatul de sodiu se obfin prin fierberea colofoniului, sub formă de pulbere, cu o solufie de hidroxid de potasiu sau de sodiu. Se prepară, fie sub formă de bulgări sau de pulbere, fie în solufie apoasă, diluată sau concentrată. Sunt solubili în apă, din care, prin tratare cu un acid, pun în libertate acizii rezinici, sub forma de fulgi bruni. Rezinatul de potasiu şi cel de sodiu sunt folosifi la prepararea rezi-nafilor insolubili, cum şi în compozifia unor săpunuri colorate. Rezinafii metalici insolubili se obfin pe două căi: prin precipitare, sau prin topire. Prin precipitare, se obfin: rezinatul de calciu, de bariu, magneziu, aluminiu, argint, mercur, cupru, plumb, fier, cobalt, nichel, mangan, etc., tratând o solufie de rezinat de sodiu cu solufia unei sări metalice. Aceste substanfe se prezintă sub forma de pulbere fină, albă, cenuşie, verzuie, roză, etc.; sunt insolubMe în apă şi în alcool. Produsele cunoscute sub numele de abietinafi, pimarafi sau silvinafi de calciu, de magneziu, de aluminiu, etc. nu sunt sărurile acizilor puri, obfinute din răşini, ci sunt rezinafi preparafi cu colofoniu de calitate mai bună. Rezinatul de aur, folosit la fabricarea materiilor colorante necesare în industria porfelanului, se obfine din clorură de aur şi un balsam de sulf, care se obfine încălzind un amestec de sulf şi esenfă de terebentină. — Prin topire, se obfin: rezinatul de plumb, de mangan, de cobalt, cum şi rezinafi de amestec (de plumb şi mangan, şi, uneori, cu cel de calciu) încălzind, până la topire, colofoniu cu oxizi metalici. Aceste produse sunt folosite mai mult, şi se prezintă sub forma de mase răşinoase; coloarea lor variază dela slab gălbuiu la brun închis; se aseamănă cu colofoniu!, dar sunt mai opace |i mai fragile. Se disolvă numai parfial în alcool, şi incomp'et în eter, în cloroform, uleiu de in sau uleiu de terebentină. Rezinafii obfinufi pe această cale nu au o compozifie constantă, fiind formafi dintr'un amestec de rezinafi cu o cantitate variabilă de răşină. Având caractere externe asemănătoare cu cele ale colofoniului, pot fi con-fundafi cu acesta; se pot deosebi prin încercări de laborator (colofoniul e complet solubil în alcool şi nu S3 constată prezenfa ionilor metalici în cenuşă). Rezinafii, în special cei obfinufi prin topire (de plumb, de mangan, de cobalt şi cei de amestec) se întrebuinfează la sicativarea (v.) uleiurilor şi a vernis-urilor, singuri sau împreună cu oleafi (v.). Rezinafii de aluminiu şi de zinc sunt componenfii unor lacuri; cei de aluminiu, de cadmiu, cobalt, cron, fier şi plumb se întrebuinfează la fabricarea unor materii colorante, folosite în industria ceramică. Unii rezinafi ai metalelor grele se întrebuinfează în industria explozivilor, iar rezinatul de calciu, ca desinfectant. 2. Rezinificare [cM0ji00őpa3oBaHHe; résini-fication; Verharzung; resinification; gyantásodás]. Chim.: Proces de transformare a unei substanfe chimice, sub acfiunea căldurii sau a unui agent chimic, într'o masă asemănătoare răşinilor. s. Rezînol. 1. Ind. petr.: Răşină sintetică, obfinută prin oxidarea şi polimerizarea de hidrocarburi nesaturate din petrol. Rezinolul e folosit, în solufie, ca uleiu sicativ. — 2. Chim.: Amestec, de compozifii variate, de alcooli superiori cari se găsesc, liberi sau combinafi cu acizi, în răşinile naturale. (N. C.). 4. Rezistent [npo^HblH; resistant; widerstands-făhig; resistant; ellenálló]. Gen.: Calitatea unui sistem fizic de a prezenta rezistenfă (v.). 5. Rezistenfă materialelor [conpOTHBJieHHe MaTepHaJIOB; résistance des matériaux; Werk-stoffestigkeit; strength of matarials; szilárdságtan]: Ramură a Mecanbei tehnice, care studiază comportarea mecanică a corpurilor solide deforma-bîle elastic şi plastic, în funcfiune de sarcinile aplicate, din punctul de vedere al aplicaţiilor la dimensionarea elementelor de construcfii şi maşini, sau, când dimensiunile lor sunt cunoscute, pentru a verifica dacă acestea rezistă în bune condifiuni sarcinilor cari li se aplică. Rezistenfă materialelor se bazează pe Mecanica corpurilor rigide, pe teoria elasticităfii şi pe teoria plasticităfii, completate cu rezultate determinate pe cale experimentală. în descrierea comportării mecanice a corpurilor solide se folosesc, ca mărimi specifice generale, tensiunile (v.) normale şi tangenfiale (c şi x), deformafiiie specifice (v.) normale şi tangenfiale, lungirile şi lunecările specifice (s şi f) şi vitesele de deformafie specifică (v. sub Plastice, legile deformafiilor ~), cum şi mărimi specifice proprii Rezistenjei materialelor. — Forfa axială N e componenta pe axa unei bare a rezultantei forfelor exterioare cari se exercită asupra porfiunii de bară dintr'o parte a secfiunii, rezultantă care se obfine prin reducerea, în raport cu un punct al secfiunii, a tuturor forfelor ale căror puncte de aplicafie 37 578 sunt situate de o parte a secfiunii. Se măsoară, de regulă, în kilograme forfă. — Forfa tăietoare T e componenta, în planul secfiunii unei bare, a rezultantei forfelor exterioare, cari se exercită în acea secfiune. Se măsoară, de regulă, în kilograme forfă. — Momentul în-covoietor Mi e componenta din planul secfiunii a sumei momente'or tuturor forfelor cari se exercită de aceeaşi parte a secfiunii, reduse la centrul de greutate al acesteia. Se măsoară, de regulă, în kilograme forfă-centimetri. — Momentul da torsiune Mt e componenta după axa unei bare a sumei momentelor tuturor forfelor cari se exercită de aceeaşi parte a secfiunii, reduse la centrul de greutate al acesteia. Se măsoară, de regulă, in kilograme forfă-centimetri. — Modulul (momentul) de rezistenfă ecuatorial W e raportul dintre momentul de inerfie al secfiunii, în raport cu axa ei neutră, şi distanfa dintre această axă şi punctul cel mai depărtat al secfiunii. Axele din secţiune fiind Oy şi Oz se obfine şi Wy = ly{Zmax, unde Iz şi îy sunt momentele de inerfie în raport cu axa neutră Oz, respectiv Oy. Se măsoară, de regulă, în centimetri la puterea a treia. — Modulul (momentul) de rezistenfă polar Wp e raportul dintre momentul de inerfie polar Ip al unei secfiuni şi raza maximă R a conturului ei fafă de centrul ei de greutate, adică Wp — IpjR. Se măsoară, de regulă, în centimetri la puterea a treia. — Rotirea specifică la încovoiere 0^ (rad/cm) e egală cu variafia la încovoiere a unghiului dintre două secfiuni ale unei bare, la distanfa unitate una de alta. — Torsiunea specifică 0f (rad/cm) e egală cu variafia unghiului dintre două raze ale barei torsionate, situate în două secfiuni la distanfa unitate una de alta. — Deformafiile unghiulare totale Acp, la încovoiere sau la torsiune, sunt determinate ca mai sus, dar pentru două secfiuni oarecari. Elementele de bază ale studiului rezistenfei materialelor sunt standardizate în standardele referitoare la simbolurile în Rezistenfa materialelor, la terminologia în Rezistenfa materialelor, la pro-prietăfile şi încercările mecanice şi tehnologice ale metalelor. Există şi standarde raferitoare la sarcini, elemente de calcul, Rezistenfe admisibile, etc., în special în domeniul construcfii lor. Proprietăfile materialelor folosite în studiul rezistenfei materialelor sunt isotropia (v.), elasticitatea (w) şi plasticitatea (v.). - Corpurile cari se studiază în Rezistenfa materialelor se împart, din punctul de vedere al formei şi al calculelor de rezistenfă, în următoarele trei grupuri: piese cari: au lungime mare în raport cu celelalté două dimensiuni -lineare, şi cari se numesc Bare, grinzi, stâlpi, fire, cabluri, etc.; piese cari'tcftr două dimensiuni linear^ ere ^acelaşi ordin de: ^marimé, a :treia fiind multsmai mică'în raport cu piimgle* >şi dări se numesc!plăcii tuburi, vase, membrane, învelitori, etc.; piese cari au toate dimensiunile lineare de acelaşi ordin de mărime, şi cari se numasc blocuri, tuburi cu perefi groşi, bile, role, etc. Din punctul de vedere geometric, piesele din primul grup se caracterizează prin forma axei longitudinale (dreaptă saű curbă), şi prin forma şi dimensiunile secfiunii normale pe axă; cele din al doilea grup se caracterizează prin forma şi dimensiunile suprafefei mediane, şi prin grosimea — constantă sau variabilă — măsurată perpendicular pe suprafafa mediană. Calculele de rezistenfă a materialelor sunt cele mai simple la primul grup, şi se complică pe măsură ce se trece la grupul al doilea şi apoi la a! treilea. Calculele de rezistentă a materialelor se bazează pe legile Mecanicei corpurilor rigide, pe legea lui Hooke (v. sub Elasticitatea corpurilor isotrope), pe legile teoriei elasticităfii (v. Elasto-mecanică) şi pe ipoteza secfiunii plane (ipoteza lui Bernoulli). Conform ultimei ipoteze, o secfiune plană şi normală pe axa unei bare înainte de deformafie (la plăci — normală pe suprafafa mediană), rămâne plană şi normală pe axă şi după deformafie (la plăci, normală pe suprafafa mediană); astfel, rezultă o anumită repartifiepe secfiune a tensiunilor la întindere (constante în secfiune) şi la încovoiere ^variafie lineară). —; în Rezistenfa materialelor se foloseşte în mare-măsură metoda experimentală, atât pentru a verifica legile şi ipotezele (ipoteza secfiunii plane, etc.), cât şi pentru a găsi solufiile problemelor greu de rezolvat pe cale teoretică. Procedee experimentale proprii Rezistenfei materialelor, sunt: încercările da rezistenfă la solicitări statice şi dinamice, măsurările tensometrice ale deformafiilor, siudiul tensiunilor prin fotoelasticimetrie, rezolvarea problemelor de elasticitate prin analogii (ca analogia cu membrana, folosită în studiul răsucirii, analogia hidrodinamică, etc.) şi cercetarea materialelor cu ajutorul razelor X. în Rezistenfa materialelor se foloseşta principiul lui d'Alembert pentru reducerea problemelor de Dinamică la probleme de Statică, iar în tratarea acestora se foloseşte metoda seefiu- ^ n'lor. De exemplu, F< F , 6 * ^ dacă prin bara din I V I / fig. I şe face o sec- t \ ( T r fiune şi se consideră » partea din dreapta secfiunii, echilibrul a-cesteia e posibil numai dacă se introduc o forfă R şi un cuplu M, cari se obfin prin Reducerea forfelor în secfiune. reducerea sarcinilor şi a reaefiunilor din stânga secfiunii, în raport cu centrul de greutate al secfiunii. Forfa rezultantă R şi cuplul rezultant M dau solicitările (mecanice) ale piesei. Eie se descompun în componente (v. fig. //), şi anume: forfa rezultantă R se .descompune în forfa ax:a!ă sau normală N, r-1 IM 57? perpendiculară pe planul secfiunii (adică după axa OX), şi în forfa tăietoare T, confinută în planul secfiunii; momentul cuplului rezultant M se descompune în momentul de torsiune Mt, dirijat după OX, şi în momentul încovoietor Mi, în planul secfiunii. De asemenea, forfa tăietoare se descompune în forfa tăietoare Tz, perpendiculară pe axa OZ, şi în forfa tăietoare Ty, perpendiculară pe Oy, iar momentul Mi se descompune în componentele după axa Oy (notată My) şi după axa 02 (notată Mg), Fiecare dintre mărimile indicate mai sus, luată separat, produce o solicitare simplă. Există deci următoarele solicitări simple: solicitarea la tracfiune sau la compresiune, produsă prin forfele axiale N; solicitarea la forfecare (tăiere), produsă prin forţele tăietoare T\ solicitarea la încovoiere, produsă prin momentele încovoietoare solicitarea la torsiune, produsă prin momentele de torsiune M Prezenfa simultană a două sau a mai multor solicitări simple constitue o solicitare compusă. întinderea şi compresiunea: într'o bară de secfiune A, din material omogen având modulul de elasticitate E, solicitată la întindere sau la compresiune prin forfa ax ală N, se produce tensiunea normală a = N/A, iar lungirea (alungirea sau scurtarea) corespunzătoare a barei de lungime l e Dacă bara e verticală şi se fine seamă şi de efectul greutăfii proprii, relaţiile de mai sus se înlocuesc cu următoarele: întindere sau la compresiune, se produc tensiunile N . N Şi ^2 (tf+^M)/ EA ~ i p a'*~e;a% Forfecarea: într'o bară de secfiune mică, solicitată de o forfă tăietoare T, se produce o tensiune tangenţială t, care se determină din relafia x — TjA, dacă tensiunea se consideră uniform repartizată în secfiune. Cu această relafie aproximativă se calculează elementele de îmbinare, ca buloanele, niturile, penele, sudurile. încovoierea: în secfiunea unei bare solicitate la încovoiere prin momentul M^, se produc tensiuni normale a, cari se determină din formula, lui Navier M^y şi cari variază linear cu y, fiind nule în axa neutră (^ = 0) şi maxime în fibrele extreme (y = ymax); în această relafie, îz e momentul de inerfie a! secfiunii fafă de axa neutră şi y e depărtarea dintre un punct al secfiunii şi această axă. Aplicând formula lui Navier în fibrele extreme, se obfine relafia uzuală de calcul la încovoiere MiVmax Mi Mi 1 I h W' ^zUmax unde W este mod-Hul de rezistenfă (momentul rezistent) la încovoiere al secfiunii. — Datorită solicitării la încovoiere, bara dreaptă se deformează, iar axa ei ia forma unei curbe numite fibra medie deformată, a cărei ecuafie diferen-fială e d2y^___^ dx^_ ~~El ’ Din integrarea acestei ecuafii se obfin cele două feluri de deformafii ale barei: săgefi y (sau f) şi unghiuri de rotire cp. Pentru determinarea tensiunilor în barele curbe solicitate la încovoiere se admite ipoteza lui Bernoulli (ipoteza secfiunelor plane, v. S.), şi se stabileşte că variafia tensiunilor în secfiune nu mai e lineară, ci iperbolică, valorile maxime fiind în punctele cele mai apropiate de centrul de curbură al barei. Torsiunea: într'o bară dreaptă, de secfiune circulară, solicitată la răsucire prin momentul Mt, se produc tens'uni tangenfiale z cari se determină din relafia i~Mtr lp şi cari variază linear cu distanfa r dela axa de simetrie, valoarea lor maximă (pe contur) fiind Mt Mt rtnax Într'o bară formată din două materiale (secfiune neorpogenă), de secfiuni Ax şi A2 şi cu modulele de elasticitate E± şi E%, cari lucrează solidar la h Iplrm„ Wp- Unghiul de răsucire, pe o lungime l pe care momentul de torsiune Mt e constant, se obfine din relafia Acp = ■ Penfru secfiuni de forme diferite de cea circulară şi de cea inelară, studiul torsiunii se face 37* 580 după teoria generală a lui Saint-Venant şi prin metoda experimentală a analogiei cu membrana. Solicitările compuse sunt considerate sub: Rupere, ipotezele de ~ a materialelor.— Dacă forţa sau cuplul aplicat unei piese cresc foarte lent, începând dela valoarea zero până la valoarea finală, se spune că piesa e solicitată static. Formulele stabilite pentru solicitările simple şi pentru cele compuse sunt aplicabile solicitărilor statice. în grupul solicitărilor statice se pot incadra şi solicitările produse prin forţele inerţiale, la piese în mişcare. — Dacă forfa sau cuplul se aplică brusc, cu vitesă destul de mare, solicitarea se numeşte dinamică. Tensiunile şi deforma-fiije produse la solicitări dinamice, prin şoc, rezultă din cele statice — produse de aceleaşi forţe — prin înmulţire cu un coeficient de impact cp, adică <7 = C7S( + /=/si4- c|> având expresiunea: -v- *-'+v'+î"+v+i, unde v e vitesa de aplicare a sarcinii, g e accelerafia gravitafiei, h e înălfimea echivalentă de cădere, iar ţst e săgeata în cazul solicitării statice. — Pröblemele static nedeterminate, cari se rezolvă în Rezistenfa materialelor, se întâlnesc la toate felurile de solicitări, dar majoritatea lor se referă la sisteme solicitate la încovoiere. După natura problemelor s'au stabilit diferite metode de rezolvare a lor, cum sunt ecuafia celor trei momente (ecuafia lui Clapeyron), teorema lui Castigliano şi ni principiul Iu- ® 1 1 ® 1 © ® i © crului virtual. A A A “A A — Prin ecuafia [ T [ . , _J celor trei mo- » 1 ' 2 ’ 3 * 4 ^ mente, folosi- Grindă coniinuă. tă la grinzi continue (v. fig. ///), se stabilesc relafii de recurenfă între momentele încovoietoare pe trei reazeme consecutive, adică M2 (^2"F^3) "F ^3^3^ A2~0, unde Mlt M2 şi Ms sunt momentele în dreptul reazemelor (1), (2) şi (3), iar l2 şi /3 sunt distanfele dintre aceste reazeme; în această relafie — scrisă sub forma simplificată, considerând că reazemele nu se denivelează — A2 e suma câturilor momentelor suprafefelor de momente de pe deschiderile 12 şi 23, prin distanfele /2, respectiv /3, considerându-se porfiunile de pe deschiderile 12 şi 23 ca două grinzi separate, simplu rezemate la capete. — Prin teorema lui Castigliano, care dă o metodă generală de rezolvare a problemelor static nedeterminate, se stabileşte că o reacfiune static nedeterminată X ia o astfel de valoare, încât energia de deformafie a sistemului elastic e minimă. Mărimea X rezultă deci din relaţia dL dX = 0 (L fiind lucru mecanic), care are forma explicită în cazul barelor solicitate la încovoiere. — Prin aplicarea principiului lucrului virtual se rezolvă probleme static nedeterminate, considerând că fiecare forfă poate produce un lucru mecanic, iar soluţiile ecuaţiilor rezuitate se obţin prin introducerea restricţiilor impuse. Pentru determinarea tensiunilor în plăci se admit legea lui Hooke şi ipoteza lui Bernoulli. în general, se studiază plăci solicitate prin forfe dirijate normal pe suprafafa mediană, sarcinile aplicate plăcilor putând fi concentrate, repartizate pe o linie (indicate în kg/cm) sau repartizate pe o suprafafă (indicate în kg/cm2). Forfele tăietoare, momentele încovoietoare şi momentele de torsiune se indică pentru unitatea de lungime, deci în kg/cm, respectiv în kgcm/cm. — Din punctul de vedere al calculelor de rezistenfă a materialelor, plăcile se împart în plăci groase, cari rezistă la solicitări de încovoiere, şi în plăci subfiri (diafragme sau membrane), cari nu rezistă la încovoiere şi sunt solicitate, în general, la întindere. Plăcile groase se clasifică, după forma suprafefei lor mediane, în plăci plane (circulare, eliptice, dreptunghiulare, pătrate, de forme oarecari) şi în plăci curbe. Plăcile groase plane pot fi solicitate la încovoiere cilindrică (deformarea unei plăci, astfel încât să se poată aşterne pe ea linii drepte paralele), la încovoiere pură în două direcfii, şi la încovoiere şi torsiune. — Plăcile solicitate la încovoierea cilindrică se studiază analog cu grinzile drepte; în locul rigidităfii EI a grinzii se introduce rigiditatea plăcii Ehz D=12(1-i?)' unde h este grosimea plăcii şi p. e coeficientul lui Poisson (coeficientul de contracfiune transversală). Deformafiile w, perpendiculare pe planul xOy al plăcii, sunt date de ecuafia diferenfială ST Q)2W Z D' p fiind raza de curbură. — Plăcile solicitate laîncovo-iere pură în două direcfii perpendi- încovoierea pură pe douS direcţii, culare (v. fig. IV), prin momente încovoietoare uniform repartizate Mx şi My, se calculează folosind următoarele re- 581 lafîi dintre tensiuni şi 6M, fr deformaţii 3y max foi M unde px şi gy sunt razele de curbură, iar w e deformaţia perpendiculară pe planul xOy.— Plăcile solicitate de o presiune p la încovoiere şi torsiune se calculează folosind ecuaţia deformaţiilor ~)f^L ’ o I ö^2öy2 s^4/ Plăcile subfiri au numeroase aplicaţii tehnice la vase, la învelişuri ele clădiri, etc. Un caz particular de astfel de plăci e vasul de revoluţie cu pereţii subţiri, la care se stabileşte următoarea ecuaţie a tensiunilor D al -L + -A Pi ?2 P_ h' unde a± e tensiunea în lungul meridianului, a2 e tensiunea în lungul cercului paralei, pt e raza de curbură în secţiunea meridiană, p2 e raza de curbură în secţiunea circumferenţială, p e presiunea din vas şi h e grosimea peretelui vasului. — Pentru determinarea tensiunilor din tuburile cu pereţi groşi, acestea se consideră solicitate prin forţe radiale în secţiunea transversală a tubului cilindric cu pereţi groşi (v. fig. V), presiunile inferioară şi exterioară de solicitare fiind p.ţ şi pfi. Se produc două tensiuni normale principale, ale cărfcr valori sunt (pi—Pe)RlK r-r: R\pj-R\pe + (iPi~Pe)R\R! r^-R2) ' unde notaţiile sunt indicate în figură. O stare de tensiune analoagă se întâlneşte la discurile în mişcare de rotaţie, solicitate prin forţele centrifuge, ca la turbine. Există diverse forme constructive pentru profilul acestor discuri: fie cu grosime constantă, fie cu grosigne variabilă. Discurile cu grosime variabilă se subţiază spre periferie pentru a micşora efectul forţelor centrifuge; se construesc discuri cu profil care variază linear, hiperbolic, cum şi discuri de egală rezi- stenţă, la cari tensiunile au o valoare constantă (cr — ot) în orice secţiune (v. Disc rotitor de egală rezistenţă). — Pentru verificarea legilor şi ipotezelor din teoria elasticităţii, pentru rezolvarea experimentală a unor probleme greu de tratat pe cale analitică şi pentru determinarea caracteristicelor mecanice ale materialelor, se folosesc numeroase procedee de cercetare experimentală, dintre cari indicăm următoarele: determinarea rezistenţelor de rupere, cu ajutorul maşinilor de încercat, la solicitări statice, la solicitări prin şoc şi la oboseală (v. încercările materialelor); determinarea curbelor caracteristice ale materialelor, cu ajutorul maşinilor de încercat şi al extensometrelor (v.); studiul fotoelasticimetric aî tensiunilor în interiorul materialelor, pe modele transparente, folosind lumină polarizată; studiul torsiunii prin metoda analogiei cu membrana; studiul concentrărilor de tensiuni la torsiune, prin metoda analogiei hidrodinamice; studiul tensiunilor prin metoda roentgenografică; studiul tensiunilor prin măsurări magnetice; verificarea experimentală a diferitelor teoreme şi ipoteze din Rezistenţa materialelor, ca deformaţiile la încovoiere, încovoierea oblică, ipoteza secţiunii plane, verificată pentru contur, teorema celor trei momenté, teorema reciprocităţii deplasărilor, sarcina critica de flambaj, etc. î. Rezistenţă [conpoTHBJieHHe; résistance; Festigkeit, Widerstand; resistance, strength; szilárdság]. Rez. mat.: 1. Proprietatea materialelor solide de a nu ceda sub acţiunile mecanice cari find să le rupă. —■ 2. Termen vechiu, impropriu, pentru Tensiune (v.) sau efort unitar. 2. Rezistentă. 3. Rez. maf.r Sin. Rezistenţă de rupere (v.). 3. Rezistenfă compusă [cjioîKHOe conpoTH-BJieHHe; résistance composée; zusammengesetzte Festigkeit; compound resistance; összetett szilárdság]: Rezistenţă hotărîtoare în cazul ruperii unui material în care se suprapun solicitări simple. Există trei clase de rezistenţe compuse: Rezistenţe compuse numai în cazul tensiunilor normale o: întindere cu încovoiere, sau compresiune cu încovoiere. Tensiunile se compun după relafia - H+M A~W Rezistenţe compuse numai în cazul tensiunilor tangenţiale x: forfecare cu torsiune. Tensiunile se compun, în general, după relaţia X-Zf+x, şi efectul e maxim când Xj şi xt au aceeaşi di-reefie şi acelaşi sens. Rezistenţe compuse în cazul când intervin atât tensiuni normale a, cât şi tensiuni tangenfiale x, una sau două dintre tensiunile din primul grup lucrând simultan cu una sau cu două dintre ten^ siunile din cel de-al doilea grup. Pentru stările plane de tensiuni, formulele de verificare după 582 diferitele ipofeze asupra ruperii materialelor (v. sub Ruperea materialelor) sunt: Ipoteza tensiunii normale maxime: !i±!z+Iu<»,-o,)*+4t7 ipoteza detormafiei maxime: 0,35 (o, + ay)+ 0,65J/(ex-<5y)* + 4tJ So,; ipoteza tensiunii tangenfiale maxime: VK -®,,)2 + 4i^Sos; ipoteza energiei de deformafie, varianta întâi: I/«£ + <>*-2(10.^+ 2(1 +|i)x;S(Ja; ipoteza energiei de deformafie, varianta a doua: Val+a}-axay + ^xiSaa-În cazul particular al arborelui de secfiune circulară, solicitat prin momentul de încovoiere Mi şi prin momentul de torsiune Mt, se pot construj formule de dimensionare analoage celor de încovoiere, de forma unde Wnec e modulul de rezistentă necesar, iar momentul compus Mu e definit, în diferitele ipofeze asupra ruperii, prin relafiile: Ipoteza tensiunii normale maxime: -\Afî+AfJ); ipoteza deformafiei maxime: Mh = 0,35Mt + 0,65 Y M\ + M\7 ipoteza tensiunii tangenfiale maxime: ipoteza energiei de deformafie, varianta a doua: Mit = \/ M‘ + 0,75M'f i. Rezistenfa dinamică [AHBaMHnecKoe conpo-THBJI6HH6; résistance â l'oscillation; dynamische Festigkeit; dynamic strength; dinamikusszilárdság]. V. sub Rezistenfa materialelor. 2. ~ simplă [npoCToe ConpOTHBJieHHe; résistance simple; einfache Festigkeit; simple resis-tance; egyszerű ■ szilárdság]. V. sub Rezistenţa materialelor. s. ~ statică [cTaTHnecKoe conpoTHBJieHHe; résistance statique; statische Festigkeit; static strength; statikus szilárdság]. V. sub Rezistenţa materialelor. 4. Rezistentă admisibilă [flonycKaeMoe na-npíiJKeHHe; résistance admissible;zulássige Span-nung; working stress; megengedhető feszültség]. Rez. mat.: Valoare a tensiunii raportate la dimensiunile iniţiale, care nu trebue depăşită de tensiunea maximă care se produce într'un material solid; ea este o fracţiune drn rezistenţa la rupere sau din limita de curgere. O piesă e cu atât mai judicios calculată din punctul de vedere al rezistentei materialelor, cu cât tensiunile efective cari se produc în ea vor fi mai apropiate de rezistenfa admisibilă (principiul de calcul după metoda rezistenfelor admisibile). Pentru materialele cu proprietăfi plastice, folosite în construcfii, se aplică principiul de calcul după sarcina admisibilă, elaborat de oamenii de ştiinfă sovietici. Acest principiu de dimensionare scoate în evidenfă proprietăfile plastice şi elastice ale materialelor, şi duce la realizarea de economii. Condifiunea de rezistenfă nu se mai exprimă în funcfiune de rezistenfele admisibile, ci prin tensiunea de rupere a secfiunii şi coeficientul de siguranfă. în forma generală, rezistenfa admisibilă se defineşte ca raportul dintre o tensiune critică a materialului şi un coeficient C, adică °a = a coeficientul Cs fiind mai mic decât C's. Pentru solicitări variabile după cicluri simetrice, rezistenfa 583 admisibilă rezultă din împărţirea rezistenfei la oboseală a~± sau cu un coeficient de siguranfă Ca, adică = sau xa=T_1/Ca (v. şi Rezistenfă la oboseală). Pentru solicitări variabile după cicluri asimetrice, rezistenfă admisibilă rezultă din împărfirea rezistenfei la obo-ssală amax sau xmax, cu un coeficient de siguranfă C0, adică aa~°maJCo sau za=xmax^o (v. şi Rezistenfă la oboseală). Coeficienţii de siguranfă Cs, C's, Ca sau C0, cari servesc la alegerea rezisfenfeior admisibile, depind de numeroşi factori. Ei se exprimă printr'o relafie de forma C=-K1K2K^KiK^. în aceasta, K± e factorul datorit materialului şi proceselor tehnologice pe cari le suportă; K2 e factorul datorit naturii sarcinilor aplicate piesei (efectul şocurilor datorile uzurilor sau aplicării dinamice a sarcinilor, etc.); Kz e factorul de dimensiune, care fine seamă de faptul că rezistenfă la oboseală variază cu dimensiunile pisselor (scade cu creşterea diametrului unei piese cilindrice); K4 e factorul care ţine seamă de gradul de prelucrare a suprafefei piesei şi de efectul agenfilor corozivi (cari micşorează rezistenfă la oboseală); K5 e factorul care fine seamă de concentrarea tensiunilor la crestături şi găuri. — Coeficienfii de siguranfă 59 calculează, deci, în felul următor: pentru solicitări statice factorii Ks şi K4 sunt echiunitari, şi deci coeficientul de siguranfă e Cs = K±K2K5', pentru solicitări variabile după cicluri simetrice, coeficientul de siguranfă e Ca = K1K2K^KjîK5i pentru solicitări variabile după cicluri asimetrice, coeficientul de siguranfă se calculează din relafia Co = nmCs + naCa- -unde n„ = ajamax şi max sunt caracteris- iicele ciclului sarcinilor. î. Rezistenfă de rupere [conpoTHBjieHHe pa3pbiBy, BpeMeHHoe conpoTHBjieHHe, npe-jţeJl npOHHOCTH; résistance a la rupture; Bruch--festigkeit; resistance to rupture, ultimate strength, breaking strength; szakitó szilárdság, törési szilárdság]. Rez. mat.: Valoarea maximă pe care o atinge tensiunea dintr'un material solid, raportată la dimensiunile inifiale, înainte de a se produce ruperea lui sub acfiunea unei solicitări simple, adică sub acfiunea unei solicitări la tracfiune, la compresiune, forfecare, încovoiere sau torsiune. Rezistenfă de rupere este una dintre principalele caracteristice mecanice ale unui material solid, folosită în special pentru alegerea valorii rezistenfei admisibile, şi pentru o justă utilizare a materialului. Ea se determină pe epruvete de anumite forme, măsurând forfa maximă aplicală (sau cuplul maxim) şi luând în considerafie dimensiunile inifiale ale secfiunii epruvetei. Rezistenfă de rupere se notează cu indicele v, adăugit simbolului c sau x al tensiunii nor- male, respectiv tangenfiale, adică prin simbolul of, respectiv zr. Când e necesar, se adaugă un al doilea indice, care caracterizează încer- carea prin care s'a determinat rezistenfă de rupere. Se pot defini astfel: rezistenfă de rupere la fracţiune ort — PmaxIAQ\ rezistenfă de rupere la compresiune ofc — Pmax/A0] rezistenfă de rupere la forfecare zrţ — TmaxlA0; rezistenfă de rupere la încovoiere ofi = Mi maJWc', rezistenfă dé rupere la torsiune xrt — Mt maxlWp • în aceste reiaţi^ Pmax e *oría axială maximă, Tmax e forfa tăietoare maximă, Mimax e momentul încovoietor maxim, M4 ______ e momentul de torsiune maxim, l inuZ A0 e aria secfiunii inifiale, iar W0 şi Wp0 sunt momentele de inerfie ecuatorial şi polar, inifiale, Rezistenfă de rupere depinde de materialul încercat, de factori tehnologici (adică de felul operafiunii efectuate asupra materialului, ca laminare, forjare, turnare, tratamente termochimice), de temperatură, de felul solicitării prin care se realizează ruperea (tracfiune, compresiune, forfecare, încovoiere, răsucire), de natura sarcinilor aplicate (sarcini statice, sarcini prin şoc, sarcini variabile periodic), de durala solicitării la rupere, de încrestări (cari produc concentrări de tensiuni), de gradul de netezime a suprafefei materialului, de acfiunea agenfilor corozivi (în special pentru încercările la sarcini variabile) şi de dimensiunile corpului solicitat (adică ale epruvetei, în cazul încercării). Tofi aceşti factori trebue luafi în considerafie la încercarea malerialelor şi la alegerea rezistenfelor admisibile. Aceste consideraţii privesc materialele compacte, neporoase şi nehigroscopice. Rezistenţa la compresiune a unui ciment, de exemplu, se apreciază după rezistenţa la compresiune a cuburilor cu feţele de 50 cm2, confecţionate din mortar 1 : 3, cu nisip normal şi 8 % apă de amestecare. încercarea se face cu presa hidraulică, determinându-se sarcina la care se rupe cubul. Pentru valoarea rezistenţei se ia media a patru determinări, făcute după anumite durate de păstrare a cuburilor de mortar. — Rezistenţa la întindere a unui ciment se apreciază după rezistenţa la întindere a mortarului 1 : 3, făcut cu n^sip normal şi 8 % apăde amestecare. Din mortar se confecţionează corpuri de probă în formă de 8, cu secţiunea minimă de 5 cm2, şi acestea se supun Ia întindere, într'un aparat standardizat. Se determină sarcina la care corpul de probă se rupe, iar ca valoare a rezistenţei se ia media a patru determinări. Determinarea se face după anumite durate de păstrare, stabilite prin standarde. —- Rezistenţa la încovoiere a unui ciment se apreciază după rezistenţa la încovoiere a mortarului 1 : 3, făcut cu nisip normal şi 11 % apă de amestecare. Valoarea rezistenţei e dată de media a trei determinări. La betoane, rezistenţa la compres une se determină pe cuburi cu latura de 10, 20 sau 30 cm, corpul; de probă fiind cu atât mai mare, cu 584 cât agregatul folosit a avut granule mai mari. Valoarea rezistenfei e dată de media rezistenfelor a trei corpuri de probă. în cazul materialelor higroscopice, de exemplu în cazul lemnului, rezistenfa variază cu gradul său de umiditate. La lemn, rezistenfa scade dela o valoare maximă, penfru lemnul anhidru, până la o valoare minimă, pentru lemnul ajuns la punctul de saturafie a fibrei; dela acest punct, rezistenfele rămân practic constante. Scăderea se datoreşts faptului că, într'un anumit interval de umiditate (până la aproximativ 30% umiditate, în cazul lemnului), prin pătrunderea apei sub formă moleculară între micelii, se produc distanţarea acestora şi reducerea coeziunii. — în cazul materialelor textile se foloseşte, de asemenea, rezistenţa la întindere, în i general determinată cu epruvete uscate, adică ţinute minimum 48 de ore la temperatura de 20°, într'o atmosferă cu umiditatea relativă de 65%. Când se folosesc epruvete umede, cari au fost înmuiate timp de o oră în apă distilată la 20°, se obţine rezistenţa la umed, iar când se folosesc epruvete cu nod, din materiale cari servesc la fabricarea de sfori, frânghii, odgoane şi cabluri, se obţine rezistenţa la nod. Se determină şi rezistenţa fa compresiune, mai mică decât rezistenţa la întindere. Pentru a fi posibilă o comparare a rezistenţelor materialelor higroscopice, e necesară deci o recalculare a valorilor rezistenţelor pentru o aceeaşi umiditate. Pentru lemn, umiditatea normală, de referinţă, e fixată, de standardele noastre actuale, la 15%. în practică e nevoie să se recalculeze rezistenţele pentru umiditatea la care se foloseşte materialul. 1. Rezistenţă de fluaj: Sin. Limită de fluaj (v.)« 2. ~ Ia compresiune [conpOTHBJieHHe cnca-THK); résistance a la compression; Druckfestigkeit; esistance to crushing, crushing strength, com- pressive strength; nyomó szilárdság]: 1. Rezistenfa de rupere la compresiune a unui material. — 2. Termen vechiu, impropriu, pentru tensiunea de compresiune. 3. ~ la forfecare [conpOTHBJieHHe cpe3y, conpOTHBJieHHe CAaBHry; résistance au cisaille-ment; Schubfestigkeit, Scherfestigkeit; resistance to shearing, shearing strength; nyiró szilárdság]: 1. Rezistenfa de rupere la forfecare a unui material. — 2. Termen vechiu, impropriu, pent, u tensiunea de forfecare. 4. ~ la încovoiere [conpoTHBJieHHe H3rH6y; résistance â la f!exion; Biegungsfestigkeit; resistance to bending, bending strength; hajlító szilárdság]: 1. Rezistenţa de rupere la încovoiere a unui material. — 2. Termen vechiu, impropriu, pentru tensiunea de încovoiere. 5. ~ la temperaturi înalte [TenJloCTOHKCCTb, HíaponpOHHOCTb; résistance aux températures élevées; Hitzbestándigkeit; resistance at high tem-peratures; szakitó szilárdság magas hőmérsékleteken]: Rezistenfa de rupere, obfinută prin încercarea de durată la temperaturi înalte. E o caracteristică importantă a metalelor cari vor lucra la temperaturi înalte., 6. ~ la temperaturi joase [conpoTHBJieHHe npH HH3KOH TeMiîepaType; résistance aux basses températures; Eruchfestigkeit bei niedrigen Tem-peraturen; resistance at low temperatures; szakitó szilárdság alacsony hőmérsékleteken]: Rezistenfa de rupere, obfinută prin încercarea de durată a materialelor la temperaturi foarte joase. 7. ~ la torsiune [conpoTHBJieHHe Kpyqe-HHfO; résistance â la torsion; Drehfestigkeit, Ver-drehungsfestigkeit; resistance to twisţing, torsionai strength; csavaró szilárdság]: 1. Rezistenfa de rupere la torsiune a unui material. — 2. Termen vechiu, impropriu, pentru tensiunea de torsiune.. — Sin. (parţial) Rezistenţă la răsucire. 8. ~ la tracţiune [conpoTHBJieHHe pacTH-JKeHHK); résistance a la tractión; Zugfestigkeit; tensile strength; huzó szilárdság]: 1. Rezistenţa de rupere la tracţiune a uriui material. — 2. Termen vechiu, impropriu, pentru tensiunea de fracţiune. 9. Rezistenţă la oboseală [npe/ţeJi BbiHO-CJIHBOCTH; limite de fatigue; Dauerfestigkeit; fa-tigue resistance; kifáradási szilárdság]. Rez. maf.t Tensiunea variabilă (alternantă, osciiantă) care produce ruperea unei epruvete după un număr foarte mara de alternanţe, stabilit convenţional (de ex. 106). Fig. I reprezintă variaţia în timp a tensiunii normale a, la o solicitare care variază periodic în timp. Cu notaţiile din figură, se definesc: tensiunea superioară 0 şi ţ e un coeficient care fine seamă de influenfa betonului dintre fisuri asupra deschiderii lor, iar t*i = AjAb. Analog se determină lăf:mea deschiderii fisurilor la încovoiere, la compresiune excentrică, etc. Deschiderea admisibilă a fisurilor e de cca 0,2 mm în toate cazurile, cu excepfiunea construc}iilor supuse acfiunii unui mediu agresiv, sau presiunii unor lichide, când această deschidere se alege în funcfiune de caracterul mediului agresiv şi de valoarea presiunii, însă cel mult 0,2 mm. Capacitatea portantă a unei secfiuni solicitate la compresiune excentrică, care limitează valoarea deschiderii rosturilor în zona întinsă, se determină cu ajutorul relafiei: unde n e coeficientul de supraîncărcare, Nn e forfa din sarcinile normate, m e coeficientul condifiunilor de lucru, o# e rezistenfa normată la întindere din încovo ere, A e aria secfiunii piesei; e0 e excentricitatea forfei în raport cu centrul de greutate al secfiunii, b e înălfimea secfiunii, g e ordonata centrului de greutate al secfiunii, iar / e momentul de inerfie al secfiunii în raport cu axa care trece prin centrul de greutate al secfiunii. 3. ~ la frecare [conpoTHBJieHHe TpeHHK); résistance au frottage; Abreibfestigkeif; rubbing strength; súrlódási ellenál.ás]. 1, Tehn. V. Rezistenfă la uzură. — 2. Ind. fexf.: Numărul de curse efecluate de o placă frecătoare (cu şmirghel pe suprafafă), care este în contact, sub o anumită presiune, cu o pânză de material (de ex. o fesă-I tură), până, când aceasta se perforează. care. 1) epruvetă pentru încercări la despicare; 2) plan de despicare. 591 Rezistenfă Ia frecare a fesăturilor influenfează adeseori, în cea mai mare măsură, durata de purtare a îmbrăcămintei. Ea depinde de factorii următori: finefa firului din fesătură (unei finefe mai mari a firului îi corespunde o rezistenfă la frecare mai mare); desimea şi modul de legare între fire; compozifia (fesăturile cu încrucişeri mai numeroase între fire au o rezistenfă la frecare mai mare); procedeul de apretură aplicat fesăturii (fesăturile scămoşate au o rezistenfă Ia frecare mai mică); lungimea fibrei din care sunt confecfionafe firele fesăturii (fibrelor mai scurte, de bumbac, de lână sau de celofibră le corespunde o rezistenfă la frecare mai mică). î. Rezistenfă la frig: Sin. Frigorezistenfă (v. $.). 2. ~ ta îndoire [conpoTHBjieHeH H3rnőy; résistance au pliage; Biegungsfestigkeit; bend-ing strength, resislance to bending; hajtogatási szilárdság]. 1. Tehn.: Rezistenfă pe care o prezintă un material la aparifia crăpăturilor sau la rupere, când e îndoit cu un unghiu mare şi cu o rază de curbură dată. — 2. Ind. hârt.: Mărime egală cu forfa de îndoire necesară pentru ca unui carton îndoit să i se rupă stratul exterior. 3. ~ la îndoiri repetate [conpoTHBjieHHe KpaTHOMy H3rHŐy; résistance aux pliages répé-tés; Festigkeit bei wiederholten Biegen; strength at repeated bending; ismételt hajtogatási szilárdság]. 1. Tehn.: Rezistenfă pe care o are materialul la aparifia crăpăturilor, când este- îndoit repetat, în două sensuri opuse (la 180°). — 2. Ind. hârt,: Numărul de îndoituri duble la cari se rupe o bandă de hârtie. Sin. Rezistenfă la fălfuire. 4. ~ la lărgire [conpoTHBJiGHHe Ha pac-UlHpeHHe; résistance â I'élargissement; Auf-weitungsfestigkeit; enlarging strength; tágitási szilárdság]. Tehn.: Rezistenfă pe care o are materialul la aparifia crăpăturilor la muchia cea mai apropiată de gaură, când se măreşte diametrul unei găuri cu ajutorul unui dorn conic. 5. ~ la lumină [CBSTOCTOHKOCTb; résistance â Ia lumiére; Lichtwiderstand; resistance to the action of light; fényellená lás]. Tehn.: 1. Proprietatea substanfelor de a nu intra în reacfii foto-chimice sub acfiunea radiafiilor infraroşii, vizibile, sau ultraviolete. — 2. Chim. fiz.: Valoarea reciprocă a susceptibilităţii fotochimice (v.) a unei substanfe, adică a raportului dintre cantitatea de materie transformată şi cantitatea de lumină incidenţă. Susceptibilitatea fotochimică (numită şi sensibilitate fotochimică) depinde de frecvenfă luminii incidente. Sunt chimic active numai radiafiile cari sunt absorbite de substanfă. în cazul sistemelor formate din mai multe specii de molecule, nu toate moleculele iau parte activă la reacfia fotochimică. Moleculele cari absorb lumina şi iau parte la reacfia fotochimică, spre a forma molecule noi, cu alte proprietăfi fizicochimice, se numesc molecule, fotosensibile. Moleculele cari nu absorb lumină dar cari iau totuşi parte Ia reacfia fotochimică, se numesc molecule acceptoare. O altă categorie. o formează moleculele cari, deşi absorb lumina, nu sufer nicio transformare, neluând parte la reacfia fotochimică; prezenfa lor în sistem are ca efect o accelerare sau o frânare a reacfiunii fotochimice a primelor două categorii de molecule. Acestea constitue sensibilizatorii optici sau catalizatorii fotochimici. Pentru a mări sau a micşora rezis-tenfa unei substanfe la acfiunea fotochimică a luminii, trebue introduşi sensibilizatori optici. Raportul dintre echivalentul fotochimic efectiv cp şi echivalentul fotochimic teoretic p, adică mărimea 9/p se numeşte randamentul fotochimic al unei reacfii. Acest raport exprimă numărul de molecule transformate de fiecare cuantă de lumină absorbită. Randamentul fotochimic e cu atât mai mare, cu cât cantitatea de energie radiantă, necesara transformării unei molecuie-gram dintr'o subsianfă fotosenslbilă, e mai mare; el scade deci odată cu creşte-rea rezistenfei unei substanfe la acfiunea fotochimică a luminii. — Factorii cari influenfează rezistenfă la lumină a unei substanfe sunt următorii: Frecvenfă radiafiilor absorbite; temperatura; natura disolvantului (moleculele disolvantului pot acfiona ca filtru de lumină sau pot influenfă reacfia chimică a moleculelor activate, luând o parte din energia chimică absorbită); presiunea oxigenului; cantitatea de vapori de apă; prezenfa sensibilizatorilor optici (vaporii de mercur, sărurile de uraniu, oxidul de zinc şi halogenii). Un interes deosebit prezintă rezistenfă ia lumină a coioranfilor organici, întrebuinfafi în industria textilă, a peliculelor organice, a cauciucului, etc. în cazul coioranfilor, rezistenfă la lumină depinde de suporfii folosifi (fibre vegetale piele, etc.). în practică, rezistenfă la lumină se determină luându-se drept etalon timpul necesar pentru decolorarea anumitor coloranfi, sub o anumtă iluminafie. Aprecierea rezistenfei la lumină e adeseori dificilă, pentrucă timpul de decolorare poate varia în limite largi, iar mersul decolorării depinde de tipul de colorant folosit. Coloranfii azoici au o rezistenfă mică la lumină, timpul de decolorare ajungând, pentru unii, la numai câteva zile; coloranfii de cuvă au o rezistenfă fa lumină care scade continuu; coloranfii cu bază de indigo şi coloranfii de indantren au rezistenfă mare îa lumină. în cazul peliculelor organice, lumina acfionează asupra acestora, degradându-le, Rezistenfă lor la lumină scade când sunt umezite. Pentru ca o peliculă să aibă o rezistenfă mare la lumină, trebue să se evite deci contactul ei cu apa; în special, peliculele cu bază de nitroceluloză trebue protejate contra acfiunii luminii, fiindcă prin descompunerea fotochimică a nitrocelulozei rezultă oxizi de azot, cari contribue la descompunerea mai departe a peliculei. Pentru evitarea distrii- 592 ger ii peliculelor se utilizează plastifianţi şi pigmenţi cari absorb radiaţiile ultraviolete şi leagă oxizii de azot. în cazul cauciucului, lumina transformă cauciucul brut într'un produs cleios, ca urmare a unei depolimerizări oxidative; se produce deci o reacţie fotochimică între cauciuc şi oxigen. Bucăţile de cauciuc expuse luminii şi în contact cu aerai crapă şi devin cleioase, pierzând rezistenţa şi elasticitatea. Razele ultraviolete produc o schimbare în structura cauciucului chiar şi în absenţa oxigenului, cauciucul devenind în mare parte insolubil, ca - urmare a unei polimerizări foarte înaintate. Fenomenele de degradare a cauciucului sunt favorizate de sărurile de fier şi de mangan. Substanţele cari măresc rezistenţa la lumină a cauciucului sunt taninul, formaldehida, argila coloidală, etc. îmbătrânirea cauciucului vulcanizat e datorită tot unei oxi-dări, care se produce sub influenţa căldurii şi a luminii. Pentru evitarea îmbătrânirii, deci pentru mărirea rezistenţei la lumină, se întrebuinţează următorii antioxidanţi: mercaptobenzoimidazolul, difenilparafenilendiamina (Acroflex A), aldoalfanaf-tilamina şi fenilbetanaftilamina, cari se introduc în proporţii de 1,5"-2%. 1. Rezistenţă la pătrunderea apei [BOAOHenpo-HHlţaeMOCTb; resistance â la pénétration de l'eau; Wasserdurchdringungswiderstand; water penetra-iion resistance; vizbehatoíási ellenállás]. Ind. texi.: 1. Durata necesară penfru ca o coloană de apă de o anumită înălţime, care presează asupra unei epruvete constituite dintr'o pânză de material poros, să poată pătrunde prin probă sub forma de picături aderente (adică de picături cari nu cad). — 2. Presiunea maximă sub care apa nu pătrunde printr'o epruvetă constituită dintr'o pânză de material poros. Rezistenţa la pătrunderea apei prezintă importanţă pentru ţesăturile hidrofobizate; ea depinde de desimea fesăturii şi, mai ales, de tratamentul de hidrofobizare aplicat. Rezistenfa la pătrunderea apei e un indice tehnic important pentru fesăturile cari servesc la confecfionarea foilor de cort, a prelatelor, a îmbrăcămintei irripermeabile la apă, etc. 2. ~ la plesnire [conpoTHBJieHHe pacT-peCKHBaHHK); résistance a la crevaison; Berst-fesfigkeit, Zerplatzfestigkeit; resistance to burst-ing; szétrepedési ellenállás]. Ind. text.: Supra-presiunea minimă a aerului, sub care plesneşte o epruvetă cu dimensiuni date, formată din pânză de o anumită grosime şi dintr'un anumit material. Rezistenfa la plesnire prezintă importanfă pentru ţesăturile cari servesc în aviafie, în aerostafie, etc. — şi pentru hârtie. a. ~ la radere [conpoTHBJieHHe Ha crapa-ime; résistance au raclage; Radierbarkeit; resistance to scraping; kitörölési ellenállás]. Ind. hârf.: Numărul de raderi ale scrisului de pe o hârtie, până la care se poate scrie din nou pe hârtie, în aceleaşi condifiuni ca şi prima oară. Rezistenfa la radere prezintă importanţă în special pentru hârtia de desen. 4. ~ la răsfrângere [conpoTHBJieHHe 00pT0-BaHHK); résistance au retroussement; Aufstrei-fungsfestigkeit; tucking up strength; felhajtási szilárdság]. Tehn.: Rezistenţa pe care o are materialul dela capătul unei ţevi metalice, la apariţia crăpăturilor, când este răsfrânt cu 90° spre exterior. 5. ~ la rebordurare. V. Rezistenţa la bor-durare. e. ~ la sfâşiere [pa3pbIBOCTOHKOCTb; résistance â la déchirure; Einreifyfestigkeit; resistance to tearing; tépőszilárdság]. Ind. hârf.: Jumătate din forţa de tracţiune sub care se rupe o bandă de material (de ex. o bandă de hârtie), care are două tăieturi longitudinale la 1/4 şi la :V4 din lăţime, şi e prinsă cu limba mediană într'o falcă şi cu limbile laterale într'o alfa falcă. Pentru hârtie se aleg benzi cu lăţimea de 30 mm. 7. ~ la şoc termic [cTOHKOCTb npn TepMH-HeCKOM yflape; résistance au choc thermique; Widerstand gegen Wărmeschlag; resistance to thermic shock; thermikusütési ellenállás]. Tehn.: 1. Amplitudinea minimă a unei variaţii brusce de temperatură a mediului în care se găseşte o epruvetă, la care se produc fisuri în materialul acesteia. — 2. Câtul dintre amplitudinea unei variaţii brusce de temperatură a mediului în care se găseşte o epruvetă — şi scăderea relativă, corespunzătoare, a rezistenţei mecanice aparente a materialului epruvetei. Rezistenţele la şoc termic depind de forma şi de dimensiunile epruvetei, iar rezistenţa în sensul 2 depinde şi de amplitudinea şocului. La schimbări brusce de temperatură, în special la răcirea corpurilor încălzite prin cufundarea lor sau prin stropirea abundentă cu un lichid rece, se produc tensiuni în material, din cauza con-tracţiunii neuniforme din spre exterior spre interior; acestea pot provoca fisuri permanente, cari scad rezistenţa materialului. Aceste tensiuni sunt maxime în dreptul variaţiilor brusce de secţiune. Materialele metalice elastice sunt mai puţin rezistente la şoc termic, decât cele plastice (de ex. fonta, în comparaţie cu oţelul); de asemenea, materialelé ecruisate rezistă puţin la şocuri termice. Materialele nemetalice cel mai puţin rezistente la şoc termic sunt cele rău conducătoare de căldură, la cari diferenţele brusce de temperatură pot produce fisuri profunde, ajungând până la distrugerea materialului (de ex. sticla ordinară şi sticla călită). Materialele refractare rezistă la şocuri termice, în special dacă sunt bine vitrifiate, au o buna difuzibilitate termică şi un coeficient de dilatafie mic (de ex. cărămizile de silica din cristobalit sau tridimit „B" şi cărămizile aluminoase). în construcfia de maşini şi aparate trebue să se fină seamă de rezistenfa la şoc termic, în special la piesele supuse periodic sau ocazional unor diferenfe mari şi brusce de temperatură. Exemple: unele grătare mobile la căldările de 593 abur; piesele de fontă ale motoarelor, supuse la răciri; cărămizile refractare; sticlele de laborator şi sticlele de lămpi (în special cele pentru lămpile de mină, de siguranfă), etc. î. Rezistenfă la strângere [conpoTHBjieHHe OŐJKaTHK); résistance au serrement; Zusammen-drückenfestigkeit; squeezing strength; összeszori-tási ellenállás]. Tehn.: Rezistenfă pe care o prezintă la aparifia crăpăturilor o feavă metalică, la trecerea ei printr'o gaură conică. 2. ~ la striere [conpoTHBjieHHe Ha pncj)-JieHHe; résistance â la rainure; Rillfestigkeit; re-sistance to grooving; barázdázási ellenállás]. Ind. hârf.: Numărul maxim de striuri cari pot fi făcute pe uniíaíea de lungime, fără ca un carton să se rupă sau să crape. 3. ~ la iurtire [conpoTHBjieHHe cnjiiomn-»-BaHHK); résistance â l'écrasement; Zerdrückungs-festigkeit; crushing strength; összenyomási ellenállás]. Tehn.: Rezistenfă pe care o are materialul unui corp cilindric, fără ivirea de crăpături, la solicitarea axială de reducere a înălfimii sale până la o anumită valoare. 4. ~ la umiditate [BJiaroyCTOHHHBOCTb; résistance a l'humidité; Feuchtigkeitswiderstand; resistance to humidity; nedvességi ellenállás], V. sub Umiditate. 5. ^ la uzură [H3H0C0yCT0HHHB0CTb; résistance a l'usure; Verschleifjwiderstand; resistance to wear, abrasion resistance; kopási ellenállás]. Tehn.: Rezistenfă superficială a unui material, de regulă fafă de solicitări mecanice, şi în special la frecare. Rezistenfă la uzură variază după natura materialului, după felul şi calitatea prelucrării suprafefei, după interpunerea de materiale erozive (nisip, sgură, praf, etc.), vitesa relativă a suprafefelor în contact, calitatea ungerii, temperatură, etc. Uzura se produce în următoarele cazuri frecvente: frecare de rostogolire, cu sau fără ungere; frecare de alunecare, cu sau fără ungere; frecare între un corp solid şi un corp pulverulent (eroziune); frecare între un corp solid şi un corp fluid cu materiale erozive în suspensie (de ex. eroziunea palelor unei turbine acfionate de o vână de apă cu particule de nisip în suspensie); efectul de cavitafie; efectul de coroziune, datorit aburului umed sau uscat, sau unor agenfi chimici. în general, uzura e efectul mai multor cauze, de exemplu frecare mecanică şi oxidare, cavitafie şi coroziune, etc. 6. ~ lemnului şi factorii biologici [conpoTH-BJieHHe jiecoMaiepHajia öHOJiorHqecKHM areH-TaM; résistance du bois et Ies facteurs biologiques; Holzbestándigkeit und die biologischen Faktorén; wood resistance and the biological factors; faellenállás és a biologiai tényezők]: Variafia rezis-tenfei lemnului, sub influenfă bacteriilor, a ciupercilor, a insectelor xilofage şi a parazifilor vegetali prezintă mare importanfă. Se consideră drept stadii de alterare ale lemnului: colorafile anormale, răscoacerea sau încingerea, si putregaiul. — Dintre colorafiile anormale principale fac parte: inima roşie a fagului, roşeafa speciilor răşi- noase sau a foioaselor cu duramen, şi albăstreala. Colorafiile anormale, în stadii inifiale neînsofite de putregaiuri, nu modifică în măsură apreciabilă rezistenfele statice ale lemnului; rezistenfă la încovoiere prin lovire a lemnului afectat de colorafii este însă mai mică. Colorafiile'în faza primară se admit la diverse sortimente de lemn, la cari se cere rezistenfă mecanică şi durabilitate, cu restricfii saucu excluderea solicitărilor dinamice. — Răscoacerea sau încingerea şi putregaiurile se manifesta printr'o schimbare de colorafie şi o schimbare de consistentă a lemnului, care devine mai pufin rezistent, mai pufin dur şi mai rigid. în raport cu faza de desvoltare şi cu specia lemnoasă, răscoacerea produce o modificare mai mult sau mai pufin accentuată a rezisfenfei. La lemnul de fag, scăderea rezistenfei la solicitări dinamice e foarte mare; diminuarea rezistenfei pentru lemnul de carpen nu e apreciabilă. — Putregaiul produce o micşorare din ce în ce mai pronunfată a rezistenfei lemnului. Putregaiul coroziv descompune lignina; cel destructiv descompune celuloza. Lemnul atacat de ciuperci fiind mai higroscopic, rezistenfă lui se micşorează şi indirect, datorită unui confinut mai mare de apă. Sub acfiunea unor ciuperci din depozite, mai răspândite, din familia po!iporaceelor, materialele lemnoase pot înregistra scăderi, în raport cu gradul de distrugere al lemnului, de 3-*-58% pentru rezistenfă la compresiune paralel cu fibrele, de 5—93% pentru rezilienfă, şi de 2*"45% pentru duritatea dinamică, atunci când greutatea lemnului anhidru scade cu 2‘--40%. La lemnul destinat produselor cari trebue să suporte sarcini dinamice, sau prelucrări prin curbare, nu se admit răscoacerea sau putregaiul. Parazifii vegetali (vâscul, mătura vrăjitoarei, cancerele, etc.) pot produce anomalii în structura lemnului, ca devieri de fibre sau compoziţie chimică anormală, cari provoacă o scădere mare a rezistenfei lemnului; din această cauză, astfel de defecte nu sunt admise la materialele destinate să suporte sarcini. Insectele xilofage (insecta matură şi larva sa) produc în lemn galerii numite colum, găuri de insecte. Găurile întrerup continuitatea masei lemnoase şi, în raport cu dimensiunile, pozifia şi frecvenfă lor, micşorează în mod variabil rezistenfă lemnului. La diferitele sortimente de lemn destinate industriei construcţiilor, găurile de insecte se exclud sau se limitează, ca număr şi dimensiuni, în raport cu utilizarea materialului. 7. Rezistenfă. 6. F/z.; Sin. Rezistenfă acustică (v.). 8. ~ acustică [aKKycTHnecKoe conpoTHBjieHHe; résistance acoustique; akustischer Wirk-widerstand; acoustic resistance; akusztikai ellenállás, hangellenállás]. 1: Câtul dintre amplitudinea presiunii sonore şi produsul amplitudinii componentei în fază cu ea a vitesei de vibrafie a particulelor mediului în care se propagă sunetul produs de o suprafaţă radiantă. — 2. Câtul dintre amplitudinea presiunii sonore şi amplitudinea în fază cu ea a particulelor mediului în care se propagă sunetul. 38 594 1. Rezistenţă. 7. Elf.: Sin. Rezistenfă elec-rică (v.). 2. ~ electrică [aJieKTpH^ecKoe conpoTHBJieHHe; résistance électrique; elektrischer Wider-stand; resistor; elektromos ellenállás]. 1. Sin.: Rezistor (v.). 3. ~ electrică [ajieKTpHqecKoe conpoTHBJieHHe; résistance électrique; elektrischer Wider-stand; electric resistance; elektromos ellenállás, villamos ellenállás]. 2: Mărime caracteristică unei conducte electrice lineare compuse din material isotrop, egală cu câtul dintre tensiunea electrică în sens larg (v.) din lungul conductei şi intensitatea curentului de conducfie pe care o stabileşte această tensiune. Rezistenfa electrică R a unui fir care are lungimea /, elementele de arc dl, secfiunile transversale S şi rezistivitatea (v.) p variabilă de-a-lungul conductei, are expresiunea Cl dl *=Vr' în ipoteza că secfiunile sunt destul de mici pentru ca intensitatea curentului să fie uniform repartizată în secfiuni. în cazul conductelor omogene şi de secfiune constantă: Se deosebesc unităfi internaţionale şi unităfi absolute ale rezistenţei electrice. Unităţile internaţionale se* definesc pe baza unor etaloane internaţionale, iar cele absolute, pe baza unor unităţi determinate cu ajutorul forţelor şi al momentelor cari se exercită în câmpurile electrice şi magnetice. Unitatea MKSA internaţională de’ rezistenţă electrică se numeşte ohm (Q) internaţional şi e egală cu rezistenţa electrică, la 0° a unei coloane de mercur de 106,300 cm, care are greutatea 14,4521 g şi deci secţiunea de 1 mm2. Unitatea MKSA absolută de rezistenţă electrică e egală cu rezistenţa unei conducte prin care trece curentul de 1 amper absolut, sub acţiunea unei tensiuni constante de 1 volt absolut, din lungul conductei. Mărimea reciprocă a rezistenţei electrice se numeşte conducfanţă electrică. Când conductorul e masiv şi nu are tensiune electrică imprimată (v.), rezistenţa electrică se defineşte în regim staţionar, dacă se aduce şi se ia curentul prin electrozi perfect conductori, adică echipotenţiali. în acest caz, rezistenţa conductorului masiv dintre doi electrozi perfect conductori, între cari există o diferenţă de potenţial electric e mărimea egală cu câtul dintre această diferenţă de potenţial şi intensitatea curentului de conducfie care trece prin conductor, între cei doi electrozi. Ea se numeşte şi rezistenfa în curent continuu a conductorului. în particular, rezistenfa pământului dintre un conductor pus la pământ şL presupus perfect conductor, şi, masa depărtată a pământului, se numeşte rezistenţă de răspân- j dire (în pământ), iar rezistenţa (finită) dintre două conductoare Izolate se numeşte rezistenfă de izolafie. Când curentul stafionar se aduce şi se ia prin mai mulfi electrozi perfect conductori, se definesc conductanfe electrice parfiale, după principiul folosit pentru ca'pacităfile electrice parţiale (v. sub Capacitate electrică). în curent alternativ periodic, rezistenţa electrică a unui conductor căruia i se aduce şi i se ia curentul prin două extremităţi sau prin doi electrozi perfect conductori e mărimea egală cu câtul dintre căldura medie desvoltată în conductor, raportată la unitatea de timp, şi dintre pătratul valorii efective a intensităţii curentului electric de conducţie care trece prin conductor. Ea e totdeauna mai mare decât rezistenţa corespunzătoare în curent continuu, crescând cu frecvenţa şi cu dimensiunile conductorului, din cauza efectului pelicular (v.), şi se numeşte rezistenţă în curent alternativ sau rezistenţă efectivă. La frecvenţe foarte înalte, ‘se divizează conducta, în fire foarte subfiri, spre a împiedeca sau a limita creşterea rezistenfei electrice. în cazul a două conductoare în contact (de ex. o perie şi colectorul unei maşini electrice) nu se poate preciza distanfa dintre cele două suprafefe, la cari se referă rezistenfa electrică locală, corespunzătoare porfiunii de trecere dela un conductor la celălalt. Şi în acest caz se operează însă cu o rezistenfă electrică, numită rezistenfă electrică de contact, şi egală cu câtul diferenfei de potenfial electric dintre cele două suprafefe conductoare şi intensitatea curentului care trece prin ele în absenfa tensiunilor electrice imprimate şi de contact, locale. 4. ~ electrică critică [KpHTH^ecKoe 3JieKTpH~ HeCKOe conpoTHBJieHHe; résistance électrique critique; kritischer elektrischer Widerstand; criticai electric resistance; kritikus villamos ellenállás]. EL: Valoarea rezistenfei limită care face trecerea dela regimul liber oscilator la regimul liber ape-riodic al unui circuit electric cu inductivitatea L şi capacitatea C: . ^vi- Sin. Rezistenfă critică de amortisment. 5. ~ electrică de antenă de recepfie [3JieK-TpnqecKoe aKTHBHoe conpoTHBJieHHe npne-MOHHOă aHTeHHbi; résistance d'antenne de réception; Empfangsantennenwiderstand; receiving aerial resistance; elektromos vevőantenna-ellenállás]: Rezistenfa inferioară plus rezistenfa de pierderi a generatorului echivalent cu antena de recepfie. Rezistenfa unei antene de recepţie e egală cu rezistenţa ei de radiafie (v.). e. ~ electrică de grilă [ajiéKTpHHecKoe conpoTHBJieHHe ceTKH; résistance électrique de grille; elektrischer Gitterableitwiderstand; electric grid bias resistance; elektromos rács ellenállás]: Rezistor de rezistenfă mare, care se introduce în circuitul grilei de comandă a unui tub electronic [între grilă şi catod, spre a determina o anumită polarizare medie a acestei grile. 595 Rezistenfă de grilă trebue deosebită de rezistenţa internă a spaţiului grilă-catod, numită şi rezistenţă internă de grilă, sau rezistenţă de intrare a tubului. î. Rezistenţă electrică de intrare a unei antene radiante [sjieKTpHnecKoe GonpoTHBJieHHe npn BBofle H3Jiy maloméit aHTeHHbi; résistance électrique d'entrée d'une antenne radiante; elek-trische Strahlungsantenne-Einführungswiderstand; electric radiant aerial lead-in resistance; egy sugárzó antenna bevezető elektromos ellenállása]: Rezistenfă electrică, egală cu raportul dintre componenta activă a tensiunii efective, aplicată la intrarea antenei, şi intensitatea efectivă a curentului care circulă prin acei punct în antenă. Rezistenfă de intrare e egală cu suma dintre rezistenţa de radiafie definită în raport cu acel punct şi rezistenfă de pierderi. Radicalul din suma pătratelor rezistenfei şi reactanfei de intrare a antenei reprezintă impedanfa de intrare a antenei, egală cu raportul dintre valorile efective ale tensiunii aplicate la intrarea antenei şi ale intensităfii curentului care circulă prin acest punct în antenă. 2. ~ electrică de radiafie [paAHaiţHOHHOe 3jieKTpHHecKoe conpoTHBjieHHe; résistance électrique de radiation; elektrischer Strahlungs-widerstand; electric radiation resistance; sugárzási elektromos ellenállás]: Mărime caracteristică unui radiator electromagnetic, care, înmulfită cu pătratul intensităfii curentului dintr'un punct de referinfă specificat al radiatorului, dă puterea radiată de el. De obiceiu, punctul de referinfă e fie punctul de curent maxim, fie intrarea. Valori importante ale rezistenfei de radiafie, definită în raport cu intrarea: Antena în sfert de lungime de undă, verticală, neîncărcată, pusă la pământ are 36,7 2; antena în jumătate de lungime de undă, neîncărcată, radiind departe de sol sau de alte antene, are 73,4 Q. Energia radiată de o antenă — deci şi rezistenfă sa de radiafie — depinde şi de corpurile metalice vecine. Această proprietate e folosită sistematic la antenele cu reflector. 3. ~ electrică de scânteie [3JieKTpHqeCK0e conpoTHBjieHHe HCKpbi; résistance électrique d'é-tincelle; elektrischer Funkenwiderstand; electric spark resistance; elektromos szikraellenállás]: Re-zisfenfă electrică constantă, în care s'ar desvoltă în cursul unei oscilafii electrice care se produce într'o anumită descărcare electrică, o cantilate de căldură egală cu căldura care se desvoltă de fapt în cursul oscilaf iei în acea descărcare. Căldura care se desvoltă într'o rezistenfă electrică constantă R, parcursă de curentul i, are expresiunea Q = i&2. Căldura care se desvoltă într'o descărcare în scânteie are expresiunea Q=ai+b, unde a şi b sunt constante ale descărcării. Prin egalarea celor două expresiuni se deduce pentru rezistenţa de scânteie expresiunea: R^afb/L Rezistenfă de scânteie creşte cu distanfa dintre electrozi şi Cu curbura electrozilor; ea depinde de natura gazului în care se produce descărcarea, fiind foarte mare în hidrogen şi în gazul de iluminat — ca şi de natura electrozilor, scăzând în ordinea Ag, Cu, Al, Mg, Sn, Zn. 4. ~ electrică diferenţială ajibHoe ajieKTpHHecKoe conpoTHBjieHHe; résistance électrique différentielle; differentieller elektrischer Widerstand; differential electric resistance; differenciális villamos ellenállás]: Mărime caracteristică unui conductor sau unei porfiuni de conductor electric, egală cu limita câtului dintre variafia tensiunii electrice din lungul conductorului şi variafia corespunzătoare a intensităfii curentului de conducfie care trece prin conductor, când variafia tinde către zero. Rezistenfă electrică diferenfială prezintă interes pentru conductoarele cari au caracteristică ten-siune-curent nelineară. 5. ~ electrică interioară [BHyTpeHHee 9JieK-TpHqeCKOe conpoTHBjieHHe; résistance électrique intérieure; innerer elektrischer Widerstand; internai electric resistance; belső villamos ellenállás]: Câtul componentei active a diferenfei dintre valorile tensiunii electromotoare şi ale tensiunii la borne, prin valoarea intensităfii curentului de conducfie care trece printr'un generator sau receptor electric. în curent continuu, de exemplu pentru dinamuri, pile sau acumulatoare, întreaga diferenfă dintre tensiunea electromotoare şi tensiunea la borne trebue considerată ca activă. 6. ~ electrică internă a unui tub electronic [BHyTpeHHee COnpOTHBJléHHe SJieKTpOHHOH TpyÖKH; résistance électrique intérieure d'un tube électronique; innerer elektrischer Widerstand einer Elektronenröhre; internai electric resistance of an electronic tube; egy elektroncső belső elektromos ellenállása]: Raportul dintre o variafie elementară a tensiunii anodice (sau de placă) a tubului, şi variafia corespunzătoare a intensităfii curentului de placă, când celelalte condifiuni de funcfionare a tubului (şi în particular tensiunile grilelor) rămân neschimbate: âua Rezistenfă în eurent continuu a tubului (în circuitul anodic) diferă de rezistenfă internă a tubului. Rezistenfă în curent continuu a unui tub electronic corespunde acfiunii de accelerare a electronilor în câmpul electric dintre electrozi şi apoi ciocnirii dintre electroni şi placă şi desvoltării corespunzătoare de căldură; în studiul amplificării tensiunilor alternative, tubul se înlocueşte în circuitul anodic printr'un alternator a cărui rezrstenfă internă e egală cu rezistenfă internă a tubului. Sin. Rezistenfă de placă a tubului electronic, Rezistenfă anodîcă a tubului electronic. 7. ~ electrică mutuală a două antene [B3a-HMHoe 9JieKTpHnecKoe conpoTHBjieHHe #Byx aHTeHH; résistance électrique mutuelle; gegenseitiger elektrischer Widerstand; mutual 38* m electric resistance; két antenna kölcsönös elektromos ellenállása]: Mărime egală cu câtul dintre componenta activă a tensiunii echivalente U2a indusă de antena 1 în antena 2 şi intensitatea Ix a curentului care trece prin antena 1. Tensiunea şi curentul sunt luate în puncte de referinfă specificate ale antenelor: Dacă se operează în mărimi complexe, rezistenţa mutuală a antenelor e partea reală a im-pedanfei complexe mutuale a celor două antene, definită prin câtul _ unde Ix e expresiunea complexă a intensităţii curentului din punctul de referinfă al antenei f, iar U.2 e expresiunea complexă a tensiunii echivalente induse de antena 1 în antena 2, raportată la punctul de referinfă din antena 2. Impedanfa mutuală a antenei permite să se scrie, pentru sistemele de antene, ecuafia _ N _ Ui=%2ikIk, fk unde Ui e tensiunea aplicată antenei i, Ik e curentul care circulă în antena k, iar Zik e impedanfa mutuală dintre antena i şi antena k. Impedanfele mutuale şi rezistenfa mutuală a două antene satisfac relafia de reciprocitate respectiv Rik-Rki. Puterea radiată de un sistem radiant (de ex. de un sistem de antene direcfionale) depinde de valorile efective ale intensităfilor curenfilor din antene şi de rezistenfele lor mutuale. 1. Rezistenfă electrică negativă [oTpaiţaTejib-Hoe 9JieKTpHqecKoe conpoTHBJieHHe; résistance électrique négative; negativer elektrischer Wider-stand; negative electric resistance; negativ elektromos ellenállás]: Rezistenfa elecfrică diferenfială de valoare negativă a unui sistem fizic, pe porfiunea în care caracteristica sa tensiune-curent este descendentă: curentul crescând când tensiunea scade. Un rezistor cu rezistenfă negativă cedează energie circuitului electric în care e legat, şi deci nu poate fi realizat excluziv cu elemente pasive. De obiceiu, se realizează cu montaje cari confin surse de energie şi tuburi electronice montate într'un mod special, sau cu un tub cu descărcare în gaze. Rezistenfele negative au un rol important în teoria oscilatoarelor electrice. Principalele montaje cu tuburi electronice cari prezintă rezistenfe negative sunt tetrodele în conexiune dinatron, pentodele în conexiune fransi-tron, sau circuitele simetrice cu două tuburi. 2. ~ în curent continuu a unui tub electronic [conpoTHBJieHHe nocTOHHHOMy TOKy sjieK-TpoHHOft TpyŐKHj résistance en courant con- ţinu d'un tube électronique; Gle'chstromwider-stand einer Elektrorienröhre; direct current resistance of an electron tube; egy elekironcső ellenállása egyenáramban]: Câtul dintre tensiunea anodică (sau de placă) instantanee a tubului şi intensitatea curentului ei anodic, toate celelalte mărimi, şi, în particular, tensiunile grilelor, fiind menfinute constante. 3. Rezistentă: 8. Sin. Rezistenfă la înaintare (v.). 4. Rezistenfă la înaintare [jioőOBOe conpoTHBJieHHe; résistance au mouvement, résistance en marche; Bewegungswiderstand, Fahrwiderstand, Laufwiderstand; rojling resistance, resistance to mo-tion; menetellenállás]. Tehn.: Componenta forfei care se exercita asupra unui corp solid care se mişcă în raport cu un mediu sau în contact cu acesta, în direcfia şi în sensul contrar vitesei relative a corpului fafă de mediu. Rezistenfa la înaintare depinde de caracteristicele corpului şi ale mediului, de vitesele relative dintre corp şi mediu şi de acceleraţia corpului. Rezistenţa la înaintare poate fi determinată de cauze diferite, legate de natura mediului, de caracterul mişcării şi deforma corpului. Pentru corpurile cari se mişcă în interiorul unui lichid sau al unui gaz, această forţă se datoreşte viscozităfii fluidului respectiv şi depinde de starea suprafefei corpului, cum şi de mărimea şi de forma geometrică a acestuia. La un corp care se deplasează pe suprafafa liberă a unui lichid apare şi o rezistenfă la înaintare, datorită formării valurilor în spatele corpului. La corpurile cari se mişcă într'un mediu gazos, dacă vitesa depăşeşte o anumită limită, apar undele de şoc, însofite, de asemenea, de o rezistenfă la înaintare; mişcarea într'un mediu gazos a unor corpuri cu forme speciale, cum e cazul la aripele de avion şi la palele de elice, determină rezistenfa indusă, afară de rezistenfa datorită viscozităfii şi de rezistenfa de undă. în cazul particular, când corpul care se mişcă este un vehicul, suma rezistenfelor la înaintare se numeşte rezistenfă la mers; în acest caz, rezistentele la înaintare sunt datorite atât contactului dintre vehicul şi cale, cât şi mediului în care se deplasează vehiculul. După starea de agregare a corpurilor între cari se produce rezistenfa la înaintare, se deosebesc: rezistenfa la înaintare între corpuri solide, care este rezistenfa de frecare sau rezistenfa mecanică (stereomecanică); rezistenfa la înaintare între un corp solid şi un corp fluid, care poate fi rezistenfa de profil, rezistenfa de undă, rezistenta în conducte, rezistenfa indusă, rezistenfa locală, rezistenfa reodinamică (aerodinamică sau hidrodinamică), rezistenfa valurilor. 5. ~ aerodinamică [aapoAHHaMHHecKoe conpoTHBJieHHe, conpoTHBJieHHe B03Ayxa; résistance aérodynamique; Luftwiderstand; aero-dynamical resistance; aerodinamikai ellenállás, légellenállás]: Rezistenfa reodinamică (v.) în aer. 6. ~ de frecare [conpoTHBJieHHe TpeHHK); résistance de friction, résistance de frottement; Reibungswiderstand; friction resistance; súrlódási 597 elleriáilás]: Componenta, în direcfia mişcării relative, a rezultantei frecărilor dintre două corpuri solide. Rezistenfă de frecare datorită mişcării relative dintre organele unui sistem tehnic (aparat, maşină de forfă, maşină de prelucrare, vehicul, etc.) se numeşte, de obiceiu, rezistenfă mecanică sau stereomecanică şi cuprinde rezistenfă de frecare a mecanismului organic, a mecanismului de antrenare, a organelor de transmisiune, etc. î. Rezistenfă de profil [npocJJHJibHoe conpoTHBjieHHe; résistance de profil; Profilwiderstand; profile resistance; szelvényellenállás]. V. sub Rezistenfă reodinamică. 2. ~ de undă [BOJiHOBoe conpoTHBjieHHe; résistance d'onde; Weiienwiderstand; wave resis-tance; hullámellenállás]: Rezistenfă la înaintare, care se exercită asupra unei aripe (de avion) în regim supersonic, şi care e datorită fenomenelor de compresiune produse în mişcarea* supersonică. Re-zistenfa de undă, paralelă cu vitesa dé deplasare a aripei şi având sensul contrar mişcării aripei, nu poate fi determinată uşor pentru orice profil de aripă. Dacă se consideră un profil de aripă subfire şi o incidenfă mică, scurgerea supersonică nu e însofită de formarea undelor de şoc, ci numai deformarea de unde simple, în cari variafia entropiei e neglijabilă. Fenomenul astfel simplificat permite să se efectueze un calcul comod al rezultantei presiunilor pe profilul de aripă; această forfă se poate descompune într'o componentă perpendiculară pe vitesă, care e porlanfa, şi într'o componentă paralelă cu vitesa, care e rezistenfă de undă. Se defineşte şi în acest caz un coeficient de rezistenfă Cx, a cărui expresiune depinde de forma profilului. — Pentru cazul cel mai simplu, în care profilul e o placă plană, rezultă: 4 a2 C x~ rrrrrrrr yM* -1 V 00 unde a e incidenfă profilului, iar e numărul lui Mach referitor la condifiunile dela infinit (raportul dintre vitesa curentului de aer şi vitesa sunetului, pentru ambele vitese fiind luate valorile dela infinit). — Pentru alte forme de profilé se obfin expresiuni mai complicate, cari depind de forma geometrică a acestora. Dacă profilul nu e subfire sau dacă incidenfă are valori mai mari, fenomenul se complică, deoarece în locul undelor simple trebue considerate undele de şoc şi de rarefacfie (detentă). 3. ~ hidrodinamică [rHAPoAHHaMHHecKoe conpoTHBjieHHe; résistance hydrodynamique; hydrodynamischer Widerstand; hydrodynamical resistance; hidrodinamikai ellenállás]: Rezistenfă reodinamică (v.). în apă. 4. ~ în conducte [conpoTHBjieHHe TpeHHH B TpyóonpOBOAaX; résistance de friction dans Ies conduites; Reibungswiderstand in Rohrleitun-gen; friction resistance in pipe lines; csővezeték-súrlódási ellenállás]: Rezistenfă reodinamică pe care o întâmpină un fluid la curgerea printr'o conductă, datorită fenomenelor de frecare laminara şi turbulentă, şî care are ca efect o pierdere de presiune (pierdere de sarcină) în lungul conductei, în sensul mişcării. Această pierdere dé presiune se pune, de obiceiu, sub forma unde V e vitesa medie a fluidului în secfiunea conductei, / e lungimea şi d e diametrul acesteia, p e densitatea fluidului şi X e un coeficient fără dimensiuni. Coeficientul X se numeşte coeficient de rezistenfă sau coeficient de pierdere de sarcină; el nu are o valoare constantă, ci depinde, în general, de vitesa de scurgere, într'o formă care e funcfiune de regimul de scurgere (laminar sau turbulent). Această dependentă se exprimă deci Variafia coeficientului de rezisfenfă, în funcfiune de numărul lui Reynolds. X) coeficient de rezisfenfă sau coeficienf de pierdere de sarcină (X- 4 f, t fiind coeficienful de frecare, numit „coeficientul lui Fanning");R) numărul lui Reynolds; Rc) numărul lui Reynolds critic (Rc ~ 2000); Cţ_) curba curgerii laminare (după formula Iui Poiseuille); Cţ) curba curgerii turbulente. prin intermediul numărului lui Reynolds (v. fig. /). Coeficientul de rezistenfă depinde şî de starea perefilor conductei, care-i poate modifica în mod considerabil valoarea. Astfel, pentru scurgerea laminară: X — 64/R, ceea ce arată că, în acest caz, pierderea de presiune variază proporfional cu puterea întâi a vitesei. în regimul de scurgere turbulent, starea perefilor conductei influenfează considerabil valoarea coeficientului de rezistenfă. Din această cauză, e necesar să se distingă conductele cu perefii netezi şi conductele cu perefii rugoşi. în ambele cazuri, determinarea teoretică a coeficientului X prezintă dificultăfi mari; s'a recurs, deci, la cercetări experimentale, ale căror rezultate au fost concretizate în formule de interes practic. Principalul desavantaj al acestor formule consistă în faptul că ele nu sunt valabile decât pentru acel interval de variafie a numărului lui Reynolds, pentru care s'au efectuat experienţele respective. Astfel, pentru 105; ^ 0,3164 #0,25 ' iar pentru 105 L (j J Jeavă profilată 1/2--.1/3 min. 5-10* 0,2- 0,1 alb vajs C=R/qab Profil gros 1/18--1/50 106 0,193- -0,08 î. Rezistenfă stereomecanică: Sin. Rezistenfă de frecare (v.). '2. ~ valurilor [BOJiHOBoe conpoTHBJieHHe; résistance due aux vagues; Wellenwiderstand; wave resistance; hullámellenállás]: Rezistenfă la înaintare, datorită valurilor formate prin deplasarea unui corp care pluteşte la suprafafa liberă a unui lichid. In general, rezistenfa valurilor are expresiunea R=\9&X*. unde p e masa specifică a lichidului, g e acce- 602 {erafia gravitaţiei, iar X e amplitudinea valurilor formate. Această formulă se obtine finându-se seamă de faptul că energia valurilor formate datorită unui consum echivalent de energie corpului care se deplasează. Pentru o navă cu lungimea L, care înaintează cu vitesa V, rezistenfă valurilor formate se poate pune sub forma R=^V*L*ţ, £ fiind un coeficient de rezistenfă, care depinde de numărul lui Froude V2/gL. Dacă adâncimea lichidului e mare, coeficientul de rezistenfă are expresiunea r V2 , i gL’ 'X - 2 izL' ? = a- + b cos y; = a— + b cos —. în care L' = e un coeficient care depinde de condifiunile de echilibru ale maselor în mişcare. La demarare se foloseşte relafia (kg/t), unde V (km/h) e vifesa la sfârşitul demarării, iar*(m)e distanfa de demarare. Rezistenfa de accelerare e maximă în timpul demarării, din cauza rezistenfelor adifionale (frecarea în paliere, mărirea efectului de interacfiune dintre roată şi cale). 7. ~ incidentală. V. Rezistenfă suplementară. 8. ~ în curbă [conpoTHBJieHHe OT KpHBOft- résistance dans les courbes; Krümmungswidej^. stand; resistance in curves; ivellenállás, görbületi elenállás]: Rezistenfă la mers, suplementară, datorită mişcării unui vehicul în curbă. Se manifestă prin alunecarea rofiior vehiculului în direcfie radială şi tangenţială, ceea ce implică o forfă de propulsie suplementară şi deci un consum de energie ^uplementar. Rezistenfa în curbă depinde de raza de curbură a căii, de lungimea drumului parcurs de osie, (de ex. din pozifia 1 la pozifia 2, în curbă) şi de ecarta-mentul căii (v. fig.). La vehiculele de cale ferată, rezistenfa în curbă e datorită şi unei frecări sű-plementare dintre buza bandajelor şi şină; se caută să se micşoreze valoarea acestor frecări prin conicitatea de 1:20, corespunzătoare înclinării şinelor, care se dă suprafefei de rulare a rofiior. Rezistenfa specifică (kg/t) datorită curbelor se exprimă, de obiceiu, sub forma empirică unde A şi B sunt constante experimentale, iar p (m) e raza de curbură. Rezistenfa în curbă depinde de următorii factori: felul şi amplasa- Mersul în curbă al unei osii de cale ferată, s) lungimea drumului parcurs de un punct de pe axa osiei; se) lungimea drumului parcurs de roata exterioară; Sj) lungimea drumului parcurs de roata inferioară; é) ecar-tamentul căii; q) raza• de curbură a căii; f) şi 2) cele două pozifii ale osiei în mers. 604 mentül vehiculului, modul de înscriere în curbă (de ex.: la vehicule de cale ferată, prin boghiuri cu sau fără osii radiale, sau prin biseluri; la autovehicule, prin rofî directoare şi rofi diferenţiale; la cărufe, prin osia directoare din fafă), gradul de uzură al rofilor, vitesa de rulare, starea căii, raza de curbură, lărgimea căii; uneori, umiditatea căii, blocarea rofilor, etc. î. Rezistenfă în rampă [conpoTHBjieHHe nOA*>“ éMa; résistance en rampe; Steigungswiderstand; resistance due to climbings, resistance due to gradients; emelkedési ellenállás]: Rezistenfă la mers, suplementară, datorită faptului că, spre a ridica greutatea vehiculului Ia mersul în rampă, e nevoie de o forfă de tracfiune suplementară. Rezistenfă specifică în rampă (exprimată în kg/t) e egală cu tangenta 'unghiului de inclinafie al rampei, adică kg/t, care, pentru unghiuri de inclinare foarte mici, se înlocueşte prin sinusul unghiului, ceea ce înlesneşte determinarea rampei, deoarece permite măsurarea lungimii parcurse de-a-lungul căii. Rezistenfă specifică Rezistenfă în rampă. (kg/t) datorită decli- vităfii căii (rampei) are expresiunea (v. fig.). r* = G^- = i (kg/i), unde G (t) e greutatea totală a vehiculului, iar i = 100 tg p e înclinarea căii (care, pentru unghiuri de inclinare p mici, se ia i«100 sin p). 2, Rezisfenfă totală la mers [o6uţee conpoTHBjieHHe ABHJK6HHK); résistance totale au mouvement; Gesamt-Bewegungswiderstand; total rolling resistance; teljes mozgási ellenállá#]. V. sub Rezistenfă la mers.— Din punctul de vedere al felului vehiculului, se deosebesc: rezistenfă automotorului, rezistenfă autovehiculului, rezistenfă avionului, rezistenfă locomotivei, rezistenfă navei, rezistenfă trenului, rezistenfă vagoanelor, etc. s. Rezisfenfă automotorului [conpoTHBjieHHe aBTOMOTpHCC; résistance de 1'automotrice; Trieb-wagenwiderstand; resistance of the rail motor car; motorkocsi-ellenállás]. C. f.: Suma rezistenfelor la înaintare pe cari le întâmpină un automotor în mers. E formată din: rezistenfe principale (datorite frecării organelor de transmisiune, frecării fusurilor în paliere, rulării rofilor pe cale, interacţiunii dintre vehicul şi aer) şi din rezistenfe secundare (datorite rampelor, curbelor şi inerfiei maselor accelerate). Rezistenfele principale R (kg) se calculează, în general, din formule empirice, de exemplu de tipul: R-2,5 G, Ct + 0.5 Scv unde Gt (t) e greutatea totală a automotorului, S (m2) e secfiunea transversală maximă, V (km/h) e vitesa de mers, c± e un coeficient care variază cu ecartamentul (ci= 1, pentru ecartamerst normal), iar c2 = 0,45**‘0,85 e un coeficient care depinde de numărul osiilor şi de forma profilului automotorului. Rezistenfele secundare/ în rampă şi în curbă, se determină din aceleaşi relafii ca şi rezistenfele corespunzătoare ale locomotivei (v. Rezistenfă locomotivei). Rezistenfă de accelerare se calculează din relafia 1 4- 7 Ra = 1000 G-------a*\07 a, 6 unde G (t) e greutatea, a (m/s2) e accelerafia automotorului, g e accelerafia gravitaţiei, iar y = 0,05 e un coeficient care depinde de inerfia maselor în mişcare de rotafie. 4. Rezistenfă autovehiculului [conpoTHBJie-HH6 aBTOMauiHHbl; résistance de l'autovéhicule; Kraftfahrzeugswiderstand; autovehicle resistance; gépjármű-ellenállás]: Suma rezistenfelor la înaintare pe cari le întâmpină autovehiculul în mers. E formată din rezistenfe principale şi din rezistenfe secundare. Rezistenfele principale, pentru vehiculul în mers în palier şi în aliniament, sunt datorite următoarelor cauze: frecare a organelor (de transmisiune şi de rulare) în mişcare relativă ale autovehiculului, frecarea dintre rofi şi cale, interacfiunea dintre vehicul şi aer. Rezistenfele secundare (v.) sunt formate din rezistenfele datorite mersului în rampă şi în curbă, şi din rezistenfă de accelerare. Rezistenfă interioară, datorită frecării în organele de transmisiune şi de rulare, adică frecările în schimbătorul de vitese, în legăturile cardanice, în diferenfial şi în palierele rofilor, se determină finând seamă de randamentul mecanic al vehiculului 7]m, care are expresiunea FV ^"^■3,6-75Tu ştiind că Pj = P„-[a+Hl°0-,)]P1(, unde Pu (CP) e puterea la arborele motorului, Pj (CP) şi F (kg) sunt puterea şi forfa la janta rofii, V (km/h) e vitesa de mers a vehiculului, 300 m, iar a doua, pentru p<300 m. Pentru ecartament larg (1524 mm) se foloseşte, în U.R.S.S., formula empirică 700 -G, p (m) fiind raza de curbură. Pentru ecartament îngust se foloseşte una dintre formulele empirice 400 G, 350 G R =- 200 G p —20* c p —10' p —5 după cum ecartamentul e de 1000 mm, respectiv de 750 mm sau de 600 mm. Rezistenfa de accelerare Rw (kg) se determină cu relafia teoretică unde kV e creşterea vitesei de mers V (km/h) în intervalul de timp A t (s), g e accelerafia gra-vitafiei, iar cp e un coeficient care are valorile cp = 1,05 la locomotive cu abur; cj> = 1,1 la locomotive electrice şi la locomotive Diesel. Accelerafia la demarare, care provoacă cea mai mare rezistenfă de accelerare, are, pentru mersul în palier şi în aliniament, următoarele valori: v fiind vitesa de mers exprimată în (m/s): kv/At = 0,04"*0,07 m/s2, la locomotive cu abur; A5 = —; = m m m în cazul unui circuit electric care are în serie rezistenfă R, capacitatea C şi inductivitatea L şi care se găseşte sub acfiunea unei tensiuni electrice la borne u(i): R . . 1 1 du(i) 2S=r: di Dacă, în particular, constrângerea unitate e o funcfiune sinusoidală de timp A(t)—A sin (vi + oc), ecuafia admite o integrală de forma # = Xsin (vi-j-a —cp), care are puisafia v a constrângerii, şi amplitudinea: x= A--------------------■ ţ(ii.-v!)! + 4 8V Amplitudinea X e maximă, când v = o>0, şi devine infinită când amortisarea e nulă (d = 0). Rezonanţa corespunde deci cazului în care puisafia v a constrângerii devine egală cu puisafia proprie to0 a sistemului oscilant. în starea de rezonantă, Ia care se ajunge prin varierea frecvenfei tensiunii, a tensiunii electromotoare, a inductivităfii sau a capacităfii, reactanfa circuitului serie este nulă. în figură este arătată, pentru un circuit electric serie, variafia reactanfei capacitive, a reacfanfei inductive *şi a reactanfei totale în funcfiune de variafia frecvenfei. La frecvenfe inferioare frecvenfei de rezonanfă, circui- * tul este echivalent cu o capacitate, iar curentul este defazat înaintea tensiunii; la frecvenfe superioare frecvenfei de rezonanfă, circuitul este e-chivalent cu o in-ductivitate, iar curentul este defazat în urma tensiunii. ' ... . . Curba de variaţie a reactanfei. La rezonanţa, curentul şi tensiunea sunt în fază, iar factorul de putere este egal cu unitatea. La rezonantă, curentul în circuitul serie are valoarea maximă I^-E/R, unde E este tensiunea 0 / (JÚ - it) -1 Cu electromotoare aplicată sau tensiunea Ia bornele circuitului, iar R e rezistenfă sa ohmică; tensiunile la bornele inductivităfii L şi capacităfii C sunt egale, şi anume: UL<,-i®oL-jî Şi Raportul Uc = 1 1 E_ ju>0C R R a)0CR care arată de câte ori tensiunea la bornele inductivităfii şi a capacităfii este la rezonanfă mai mare decât tensiunea aplicată la bornele circuitului serie, se numeşte factorul de supratensiune al circuitului; el se notează cu Q şi este numit şi Q-ul circuitului. » Reactanfa totală, în funcfiune de frecvenfă, are o variafie corespunzătoare curbei (c) din figură. l Al /!(r0 Variafia curenfilor din cele două ramuri ale circuitului derivafie, în funcfiune de variafia frecvenfei tensiunii aplicate la bornele circuitului (reprezentare polară). E) tensiunea aplicată ia bornele circuitului; /) curentul total din circuit; I [_) curenful din ramura inductivă a circuitului; I c) curentul din ramura capacitivă a circuitului; f) frecvenfa tensiunii E; f0) frecvenfa de rezonanfă. sitate, în fază cu tensiunea aplicată (v. fig.). Circuitul se comportă ca o rezistenfă care are valoarea Z0 — R0~L/CR. Frecvenfa de rezonanfă a circuitului derivafie e: '•-2WÎC f unde L e inductivitatea, iar C, capacitatea circuitului, Rl şi Rq sunt rezistenfele în serie cu bobina, respectiv cu condensatorul. Dacă RL — RC sau Rl=zRc = 0, frecvenfa de rezonanfă e egală cu frecvenfa de rezonanfă a circuitului serie care are aceleaşi mărimi L şi C. ■ f" ~ 2 ÍH.JLC În funcfiune de mărimea Q a circuitului de rezonanfă, impedanfa se poate prezenta sub forma: Z0 = Qu>0L. în figura de mai jos sunt trasate câteva curbe de variafie ale impedanfei Z în funcfiune de frecvenfă, pentru diferite valori ale mărimii Q. a) Variafia mărimii j Z | în funcfiune de frecvenfă, pentru diferite valori ale mărimii Q; b) variafia argumentului cp al impedanfei în funcfiune de frecvenfă. Raportând modulul impedanfei la valoarea lui de rezonanfă, se găseşte expresiunea m__________i____ 21 V-4’ Notând X/R = ţ, rezultă: |Z|_ 1 z» Yi+§2 ' adică se poate considera că £ e tangenta trigonometrică a unui unghiu a, iar | Z \/Z0 e cosinusul acestui unghiu. Curba | Z |/Z0 = f (£) e aceeaşi pentru oricare circuit şi se numeşte curba universală de rezonanfă a impedanfei circuitului în derivafie (v. fig.,p. 615). Argumentul cp al impedanfei variază în funcfiune de mărimea £, după relafia cp=— arc tg£. Rezonanfa parametrică a sistemelor cu un grad de libertate. Starea de rezonanfă a unui sistem cu un singur grad de libertate şi cu un parametru funcfiune periodică de timp. (Rezonanfa definită mai sus nu are sens pentru oscilafiile constrânse ale acestor sisteme). 615 Ecuafia diferenfială a mărimii de stare oscilante, lineare, x a unui astfel de sistem se obfine dîn ecuaţia pentru rezonanfa neparametrică, presupunând că CurbaJ universală de rezonanfă a circuitului în derivafie. !z! impedanfei circuituluTderivafi X, • M • le; —- j vari, Zo/ M zistenfei serie a circuitului derivafie; — I variafia / iafia re-reactanfei echivalente a circuitului derivafie. parametrii ü)0 şi 8 sunt funcţiuni periodice de timp. Punând mărimea 0( 1 -hm cos oii), unde noile mărimi o)0, m şi to sunt constante, ecuaţia diferenţială se poate pune sub forma: (\^ Y d-JC —--t-ci) (1 4-m cos wt)x —A{t) — 2§(t) j- • dr di In acest caz, condifiunea de rezonanfă se formulează postulând ca integrala ecuafiei diferenţiale, care dă oscilafiile forfate, să tindă, pentru lim S(i)->0, către oscilafia proprie nenulă a sistemului neamortisat, adică şi către integrala ecuaţiei diferenţiale: d2x — + tOp(t +m cos o>i)x = 0 . Această condiţiune e îndeplinită şi în cazul rezonanţei neparametrice» Din această condiţiune, şi integrând ecuaţ’a diferenţială iniţială, rezultă că «xistă două tipuri de oscilaţii, şi anume: unele stabile, cari se amortisează, şi altele instabile, cari, odată produse, se amplifică mereu. Acestea din urmă se produc când frecvenţa proprie co0 a sistemului se găseşte în apropiere de un semimul-k -tiplu întreg co0 = — (o; (k = 1 f 2, 3...) al frecvenfei parametrului periodic. Aceasta e deci condifiunea de rezonanţă parametrică. Exemple simple de sisteme cu un parametru periodic sunt: Circuitul oscilant cu o inductivitate *al cărei miez de fier efectuează o mişcare pujsa-torie; circuitul oscilant cu un condensator rotativ; ci-clotronul sau sincrotronu!; în general, orice accelerator de particule, care lucrează în rezonanţă parametrică prin modificarea periodică a câmpurilor electric şi magnetic. Energia necesară pentru rezonanfa parametrică e produsă prin varierea parametrului respectiv. Pe studiul rezonanţei parametrice se bazează construcţia, de MandeÎstamrn şi Pépálexi; a alterna-toarelor parametrice, cari nu au excitafie, şî în cjari se transformă direct în energie electrică energia mecanică consumată pentru variafia periodică, pe cale mecanică, a inductivităfii sau a capacităfii eledrice.'— După cum variafia parametrului este produsă din afară sau din însăşi dispoziţia sistemului, se deosebesc rezonanţă parametrică cu excitafie extérioara, respectiv rezonanfă parametrică autoexcîtată. — Exemplul cel mai cunoscut pentru prima formă de rezonanfă parametrică îl constitue scrânciobul (leagănul), la care se măreşte amplitudinea prin varierea pozifiei centrului de greutate al ansamblului. Rezonanfa parametrică autoexcitata, numită şi oscilafie autoexcitată, se poate produce printr'o dispozifie a sistemului în aşa fel, încât să sé producă, fie o variafie periodică a caracteristicei de răspuns a sistemului, fie o variafie a constrângerii neperiodicé la care este supus sistemul. Un exemplu e cazul fenomenului de fluturare, cunoscut în aerodinamică, şi datorită căruia, dela o anumită vitesă a aerului, suprafafa sau suprafefele portante cari alcătuesc sistemul oscilant sunt supuse unor oscilafii cu amplitudini cari cresc progresiv. Energia necesară e luată dela aerul în deplasare. Un al doilea exemplu e producerea vibraţiilor în instrumentele muzicale cu coarde, cari se bazează pe faptul că frecarea uscată scade cu vitesa. Din cauza arcuşului va exista, deci, un spor de forfă aplicată într'un singur sens şi în fază cu vibrafia proprie a coardei. Rezonanfa parametrică se deosebeşte de rezonanfa în oscilafii forfate prin faptul că, în primul caz, nu există o frecvenfă de rezonanfă la care să se producă acest fenomen penfru orice valoare a constrângerii perturbatoare, ci există o limită a constrângerii care serveşte, prin deplasare, drept sursă de energie, dincolo de care începe rezonanfa. în oscilafiile forfate există deci puncte de rezonanfă, pe când în rezonanfa parametrică există zone de rezonanfă. Rezonanfa sistemelor nelineare cu un grad de libertate: Rezonanfă particulară, care se produce în sistemei3 fizice de caracteristică nelineară. în sistemele nelineare cu disipafie redusă de energie şi, în deosebi, în sistemele cuasilineare cu un singur grad de libertate, mărimea oscilantă x satisface ecuafia diferenfială: — + ct)2 x + f(t) = fi f( x, dx/dt, pt, t), ar în care f(i) e o funcfiune continuă şi periodică de frecvenţă p, iar f (x, dx:/di |i, i)eo funcfiune analitică de x şi dx/dt cum şi de parametrul jjl, îptr'un domeniu dat, şi periodică şi de frecvenfă p în raport cu i. Ele se comportă, la rezonanfă obişnuită ţ — p, ca şi sistemele pseudoarmonice. în schimb, dacă ţ2^\/n2, n fiind un număr întreg supraunitar, sistemele admit mişcări periodice cu frecvenfă apropiată de pjn, ale căror ampli- 616 tudini pot avea valori foarte mari. Se spune, după Mandelstamm şi Papalşxircă sistemul prezintă rezonanfă subarmonice. în general, în cazul sistemelor pu caracteristică nelineară, ce nu se poate defini precis o frecvenţă de rezonanţă. în aceste cazuri există un domeniu în care sistemul are amplitudini foarte mari. Pentru o anumită amplitudine există o frecvenţă de rezonanţă, respectiv sistemul tinde .să-şi mărească amplitudinea. Mărindu-se însă amplitudinea, frecvenţa de rezonanţă se schimbă şi rezonanfa are loc pentru o altă valoare a frecvenfei constrângerii perturbatorii. Sensul de deplasare a frecvenţei de rezonanţă în funcţiune de amplitudine depinde de forma caracteristi-cei. Dacă, de exemplu, reacţiunea sistemului elastic creşte mai mult decât proporţional cu defor-maţia, frecvenţa de rezonanţă creşte cu amplitudinea (v. fig.). Dacă, din contra, reacţiunea sistemului e-lastic creşte mai puţin decât proporţional cu deformaţia, frecvenţa de rezonanţă scade cu amplitudinea (v.fig.). în cazul limită, în care reacţiunea e pro- CJ Variafia cu pulsafia co, a factorului de amplificare pentru sisteme nelineare cu un grad de libertate, fără amortisare, reactiunea sistemului elastic crescând mai mult decât proporfional cu deformaţia. ©o) pulsafia proprie a sistemului pentru amplitudini foarte mici. CJq CjJ Variafia cu pulsafia co, a factorului de amplificare pentru sisteme nelineare cu un grad de libertate, fără amortisare, reacfiu-nea sistemului elastic crescând mai pufin decât proporfional cu deformafia. co0) pulsafia proprie a sistemului pentru amplitudini foarte mici. porţională cu deformaţia, se regăseşte cazul oscilaţiilor forţate cu caracteristică lineară, când frecvenţa de rezonanţă nu depinde de amplitudine. Rezonanţa neparametrică a solidelor elastice: Rezonanţă care se produce în barele, în plăcile şi în blocurile elastice sub acfiunea forţelor şi a momentelor periodice exterioare. Rezonanfa barelor în vibrafii longitudinale, pentru barele cu secfiune constantă, de modul de elasticitate E şi densitate 5 = Ţ/g, se obfine punând expresiunea deplasării longitudinale a unei secfiuni sub forma unei serii Fourier: Icos — » = 1,3,5-.. 1 unde şi Bi depind de (, d d' .-V mat . iiza cos-y-+ 5-sin ■ a t\ W' condifiunile inifiale, iar T Considerând expresiunile din parenteze drept coordonate generalizate, se pot utiliza ecuafile lui Lagrange: A'il „ tfPAE 4; g<=Q»- ' iar modurile de vibrafie sunt date de ^ . 2kx . v = L sin-------sin a 2 ny Kg r-, . xx . — +D sin — sm a a a Forma liniei nodale, respectiv cea pentru care ^ = 0, e desenată punctat în figură. —Rezonanfa plăcilor circulare subfiri poate fi studiată, de exemplu, prin -metoda Rayleigh-Ritz. (V. sub Oscilafiei, frecvenfele proprii ale U 0 Moduri de vibrafie în rezonanfă, la plăci păfrafe subfiri (liniile înfrerupfe reprezinfă liniile nodale ale vibrafiilor). ). Se ia, pentru deplasarea v, normală pe placă, a unui punct oarecare, la distanfa r de centru, desvoltarea: V — Vq cos p t, unde tc r 3 7zr v0 = a± cos — + cos “V" H-------------• 2 a 2 a a fiind raza plăcii. Energia potenfială maximă e: y = — Y max 2 iar energia cinetică maximă e: T„ aximă e: vl2n 618 Egalând cele două energii şi luând valoarea minimă a pulsaţiei» se obţine: Frecvenţa minimă de rezonanţă, care se deduce de aici luând numai primul termen din expresiunea lui e: f- P_2,415, JgS írt 2 Ka y oj o o © n-l, s-Z Soluţia exactă e: 2 Ka V co Ca moduri de vibraţie în rezonanţă pot surveni combinaţii între cercuri nodale î şi n-o^s-2 n--o;s--3 diametri nodali n. Figura reprezintă câteva dintre aceste moduri de vibraţie. Liniile nodale (x; = 0) sunt reprezentate prin linii întrerupte. Moduri de vibraţie în rezonanfă la plăci Rezonanta olă- c*rculare subfiri (liniile întrerupte re-i prezintă liniile nodale ale vibrafiilor), ctlor groasa poate ' fi studiată, ch asemenea, prin metoda Rayleigh-Ritz. în cazul plăcilor dreptunghiulare, energia potenţială e: n~i: S*1 e V +(U) +í1őw unde: tfv Q)X2 Q)y2 D = - Eh3 12(1-fi2) ji fiind constanta lui Poisson, iar h, grosimea plăcii. Energia cinetică e: T = 2^ J* ijv'2 dxdy. Luând, în cazul plăcii simplu rezemate pe contur, pentru V o desvoltare de forma . m k x . n x y K= L 2j 4mnsm ~Y~Sin~~b~’ m~\ n— 1 se obţine V=^-D 8 2 g 4 Ecuaţia diferenţială a vibraţiei e: y h /m2 de unde U = Cicos pt + C2s\npt, (m2 n2\2 \7^) ~c şi unde e frecvenfa de rezonanfă. Figura alăturată reprezintă [câteva forme ale modurilor de vibraf ie în rezonanfă, când a = b. în cazul plăcilor groase circulare, solufia exactă se obfine utilizând funcfiuni Bessel (funcfiuni cilindrice). Solufia aproximativă penfru Moduri de «vibraţie în rezonanfă ia piaci pătrate groase. frecvenfa minimă de rezonanfă se poate obfine utilizând metoda Rayleigh-Ritz. în cazul plăcii încastrate pe contur, energia potenfială e C/tfv, .1 ö«V F=rcD) (ö^+7 07j r dr, iar energia cinetică: r=— v’2r dr. Luând unde - cos pt, ia diferenfială devine: fr/dv1 d9„v p^h n r d r = 0. Dacă din desvoltarea lui va se ia numai primul termen, frecvenţa de rezonanfă minimă e: f 2Jza2 y Rezonanfa la plăci circulare solicitate de forfe perturbatoare constante ca mărime, însă în deplasare pe conturul plăcii, e cazul rezonanţei rotoarelor de turbine termice. (Repartiţia presiunilor pe rotorul turbinei nu e uniformă, iar acesta fiind în rotaţie, există, în adevăr, cazul enunţat.) Utilizând metoda Rayleigh-Ritz se poate lua, penfru o vibraţie simetrică fafă de centru: V = v0 cos pt. în expresiunea energiei va trebui să se fină seamă şi de energia corespunzătoare lucrului mecanic produs de forfele centrifuge. Această energie e: (Vi) - v i'max a k t2 (a2 h y d r, unde a şi b sunt raza interioară, respectiv raza exterioară a rotorului. 619 Energia potenţială maximă de deformafie e: Energia cinetică maximă e Tmax = ^{ahv*r d, S J iy 0 Din ecuafia Vmax +(V1)max. = TmM se obfine: „ ^max^~ P1 —---------------------- n*f fa — J hv*râr *Jb Pentru a găsi frecvenfă minimă, trebue luat v0, astfel încât expresiunea lui p2 să fie minimă. Pentru a satisface condifiunile pe contur, se ia, pentru v0, v0-a± (r~b)2+a2 (r-b)3 + a3 (r-£)4 + ■••• Coeficienfii alt a2— se iau astfel, încât expresiunea lui p2 să fie minimă. Aceste condifiuni conduc la un sistem de ecuafii lineare în iar condifiunea de compatibilitate a sistemului e tocmai ecuafia frecvenfei căutate. Pentru cazul în care liniile nodale sunt diametri, va trebui să se ia v de forma v=vq sin n 0 cos pt şi să se procedeze în continuare în acelaşi mod. în cazul în care rotorul nu se roteşte (Vi)max ~ ® şi dacă acesta are grosime constantă, rezultă: 2_ a Dgt 1 a* ph unde a e dat în tabloul de mai jos pentru un număr n de diametri nodali şi s de cercuri nodale. n = 0 n = 1 n — 2 n — 3 s = 0 14,1 0 29,0 156 s = 1 438 ! 422 1210 2840 Dacă rotorul e foarte flexibil, = iar p^—Xw2, unde w e vitesa unghiulară şi X, o constantă dată în tabloul de mai jos. o II s n ~ 1 n—2 n = 3 s ~ 0 0 1 2,35 4,05 s = 1 3,3 5,95 8,95 12,3 Frecvenfă de rezonanfă wj2 iz se poate găsi din p2 = ^ + p2. Rezonanfa va apărea, deci, în primul sând, când vitesa de deplasare relativă a forfei perturbatoare coincide cu vitesa de propagare în acelaşi sens a deformafiilor elastice, vitesă ‘ calculată finând seamă şi de efectul forfei centrifuge. i. Rezonanfă optică [oiithhsckhh pe30HaHC; résonance optique; opiische Resonanz; optical resonance; optikai rezonancia]. V. sub Fotolumi-nescenfă. 2. Rezonantă, curbă de ~ [KpHBan pe30-HaHCa; courbe de résonance; Resonanzkurve; resonance curve; rezonanciagörbe]. Fiz.: Curba, raportată la un sistem de coordonate rectilinii în plan, ale cărei abscise sunt frecvenfele constrângerii aplicate şi ale cărei ordonate sunt, fie valorile efective ale amplitudinilor mărimilor lineare oscilante, fie valorile medii ale puterilor schimbate între părfile sistemului fizic oscilant, fie intensităfile radiafiei acelui sistem. Abscisele maximelor curbelor determină frecvenfele de rezonanfă, în cazul rezonanfei ne-parametrice. Maximele sunt cu atât mai accentuate, cu cât amortisarea sistemului e mai slabă. 3. Rezonanţi, debitare în Sin. Debitare radială. V. Radială, debitare 4. frecvenfă de ~ [pe30HaHCHan *iac-TOTa; fréquence de résonance; Resonanzfrequenz; resonance frequency, resonant frequency; rezonanciafrekvencia]: Frecvenfă pe care o au os-cilafiile unui sistem oscilant, când acesta se găseşte în rezonanfă. în cazul oscilafiilor neparametrice ale sistemelor fizice cari au caracteristică lineară, frecvenfă de rezonanfă e una dintre frecvenfele sale proprii, şi trebue să fie egală cu frecvenfă constrângerii exterioare, perturbatoare. După cum sistemul oscilant are unu, două, mai multe sau o infinitate de grade de libertate, el va avea una, două, mai multe sau o infinitate de frecvente de rezonanfă. în cazul oscilafiilor parametrice ale sistemelor fizice cari au caracteristică lineară, frecvenfă de rezonanfă nu trebue să coincidă cu frecvenfă constrângerii. 5. Rezonanţă, lemn de~.V. Lemn de rezonanfă. 6. Rezonanţă, linie de ~ [pe30HâHCHaH jih-hhh; raie de résonance; Resonanzlinie; resonance line; rezonancia vonal]. Fiz.: Linia spectrală emisă de un atom care trece din prima stare energetică excitată, în starea energetică normală. Dacă V e potenfialul de rezonanfă, exprimat în V, şi X e lungimea de undă a liniei de rezonanfa, O exprimată în A: , 1234 o y A' 7. potenfial de ~ [pe30HaHCHbiH noTeH-iţHaJi; potentiel de résonance; Resonanzspan-nung; resonance potential; rezonanciapotenciál]: Câtul dintre energia necesară trecerii unui atome din starea energetică normală în prima stare energetică excitată, şi sarcina electronului. 8. Rezonanţei, teoria ^ [TScpHH p630HâHCa; théorie de la résonance; Resonanztheorie; resonance theory; rezonanciaelmélet]. Chim.; Teorie privitoare la structura şi proprietăfile compuşilor chimici bazată excluziv pe mecanica cuantică, şi formulată pentru a se explica structura şi proprietăfile compuşilor pentru cari nu s'a găsit o expresiune satisfăcătoare în formulele elecfronice obişnuite, cum sunt, de exemplu, compuşii cari confin duble legături conjugate. 620 Conform teoriei rezonanfei, în molecule există un fenomen mecanic cuantic special — „rezonanfa structurilor" —, care consistă în „suprapunerea" diferitelor forme structurale, considerându-se că acestea au o existenfă obiectivă. „Rezonanfa" acestor structuri stabilizează molecula, determină cele mai importante proprietăfi ale ei şi însăşi existenfă ei. După această teorie, în calculul de mecanică cuantică referitor Ia o moleculă trebue să se fină seamă de toate schemele de valenfă posibile ale acesteia, funcfiunea de undă fiind formată dintr'o serie de termeni cărora le corespunde câte o schemă de valenfe. Molecula benzenului, de exemplu, va fi calculată printr'o funcfiune de undă confinând cinci termeni, fiecăruia corespunzându-i o anumită repartifie a spinilor electronici între atomi, pentru care numai electronii unei perechi determinate de atomi au spinii antiparaleli. Aceşti cinci termeni sunt re-prezentafi de următoarele scheme de valenţă: c\ I vc C c c I c c c I c 1 I C I c C C C% \ Teoria rezonanţei se aseamănă foarte mult cu cea a „mesomeriei", care nu e bazată pe calcule de mecanică cuantică, ci consideră, ca structură chimică a unei molecule, structura medie obfinută prin suprapunerea tuturor structurilor „ne-perturbate" posibile ale moleculei. Aceste structuri „neperturbate" reprezintă formulele chimice posibile ale moleculei şi se confundă cu structurile în rezonanfă, iar efectul mesomer, cu starea de rezonanfă. Ştiinfa marxistă, care concepe studiul structurii şi al activităfii moleculare pe baza principiilor materialiste ale lui A. M. Butlerov (v. Structură chimică), respinge teoriile rezonanfei şi mesomeriei, ca teorii mecaniciste-idealiste, rupte de realitate, cari reprezintă structura moleculară prin stări fictive, ireale, bazate pe calcule cuantice aproximative. $ 1. Rezonator [pe30HaT0p; résonateur; Reso- nator; resonator; rezonátor]. Fiz.: Aparat sau sistem fizic susceptibil de a intra în oscilafii prin rezonanfă cu un oscilator. 2. ~ acustic [aKKycTHqecKHH pe30HaTop; résonateur acoustique; akustischer Resonator; acoustic resonator; akusztikai rezonátor]: Sistem solid care prezintă o curbă de rezonanfă cu un maxim pronunfat, astfel încât, fiind lovit de unde sonore, intră practic în vibrafie numai când frecvenfă sunetului coincide cu frecvenfă sa proprie, indicând astfel frecvenţa sunetului. Rezonatoarele lui Helmholtz sunt sfere sau cilindri metalici, cu două prelungiri cilindrice opuse: una mai lungă, prin care intră undele sonore, şî alta strâmtă, care se fine în dreptul urechii sau al dispozitivului înregistrator. 3. ~ Hertz [pe30HaT0p Tepiţa; résonateur H.; H. Resonator; H.'s resonator; H. rezonátor]: Rezonator electric format dintr'o vergea conductoare având cca 0,45 din lungimea de undă a radiafiei electromagnetice de recepfionat, recurbată în formă de cerc, cu un mic eclator între extremi-tăfi, între cari sar scântei sub acfiunea undelor electromagnetice recepfionate. A fost folosit de Hertz în experienfele sale de laborator. 4. ~ Oudin [pe30HaT0p YAHHa; résonateur O.; O. Resonator; O.'s resonator; O. rezonátor]: Aparat de producere a efluviilor electrice, constituit dintr'un autotransformator în formă de solenoid, excitat în rezonanfă de un circuit oscilant de înaltă frecvenfă, prin intermediul unor prize variabile. 5. Rezorcilic, acid ~ [peâopuHJiOBan khc-JIOTa; acide résorcylique; Resorcylsăure; resor-cylic acid; rezorcilsav]. Chim.: Acid dioxibenzoic. Se cunosc doi acizi rezorcilici, după poziţia celor doi oxidrili: COOH HC I HO—C \ CH II O— OH '■V H Acid a-rezorcilic HC" I HC, COOH I ^C\ C—OH II CH C I OH Acid |3-rezorcilic Acidul a-rezorcilic, cu p. t. = 292°; se prepară din acidul 3,5-disulfobenzoic, prin topire alcalină. Este folosit ca materie primă la fabricarea de materii colorante azoice şi oxazinice. Nu dă reacfie cu clorură ferică. Acidul p-rezorcilic, cu p. t. 213°; se prepară prin încălzirea rezorcinei cu carbonat de amoniu. Cu clorură ferică dă o colorafie roşie. 6. Rezorcină [pe30piţHH; résorcine; Resorcin; resorcin; rezorcin]. Chim.: Isomerul meta- al difenolbenzenului. Este o substanţă cu p. t. 111 °, p. f. 227, d. 1,283, solubilă în apă, în alcool şi în eter. Se prepară prin topirea alcalină a acidului metabenzendisulfonic. Se întrebuinfează ca revelator fotografic, ca materie primă în sinteze de coloranfi, de substanfe farmaceutice, etc. 7. Rezultantă aerodinamică necKan paBHOAeftCTBy ionján; résultante aéro-dynamique, résultante des forces aérodynamiques; resultierende Luftkraft, Luftkraftresultierende; resultant air force, resultant of the air forces; aerodinamikai eredőerő]. Av.: Forfa rezultantă care se exercită asupra aripei unui avion, în ipoteza că aerul e un fluid perfect, adică lipsit de visco- OH I HC^ XCH I II HC C—OH V = H [aapoflHHaMH- 621 zitate. Această forfă se descompune, în general, într'o componentă perpendiculară pe vitesa de înaintare a avionului, şi într'o componentă paralelă cu această vitesă. — Componenta perpendiculară pe vitesa de înaintare se numeşfe portanfă sau forfă de sustentafie şi are expresiunea: P = 9Vof Tdy, B unde p e masa specifică, V0 e vitesa de înaintare, T e circulafia, iar ây e un element de lungime, măsurat în direcfia anvergurii aripei (v. Kutta-Jucovschi, teorema lui ~). Integrala se extinde pe întreaga anvergură a aripei, între extremităfile A şi B ale acesteia. — Componenta paralelă cu vitesa se numeşte rezistenţa indusă şi e dată de expresiunea: Ri = p a wVăy, *>B unde w e vitesa indusă de pânza de vârtejuri libere cari se formează în spatele aripei şi cărora ]i se datoreşte rezistenţa indusă, iar celelalte simboluri au aceleaşi semnificaţii ca mai sus. Pentru determinarea forţei reale care acţionează asupra unei aripe de avion trebue să se adauge şi rezistenţa la înaintare, datorită efectului visco-zităţii, care se poate stabili numai experimental. în regimul de sbor supersonic, formulele precedente nu sunt valabile. în acest regim, portanţa se calculează direct, prin integrarea presiunilor, iar rezistenţa indusă nu mai intervine, datorită naturii fenomenului de mişcare. î. Rezultanta dintre un vector şi un cuplu din planul său [paBHOAeftcTByiomafl MejK#y Ben-TOpOM B napOH H3 CBOeH nJIOCKOCTH; résultante d'un vecteur avec un couple de son plan; Re-sultante eines Vektors und eines Paars aus seiner Ebene; resultant of a vector with a couple from its plan; egy vektor és egy síkjában lévő vektorpár eredője]. Mec.: Vector paralel cu vectorul dat, distanţa dintre ei fiind dată prin egalitatea dintre momentul cuplului dat şi momentul vectorului rezultant în raport cu un punct de pe vectorul dat. 2. ~ unui sistem de vectori [paBHOAeHCTBy-K)mafl CHCTeMa B6KT0P0B; résultante d'un systéme de vécteurs; Resultante eines Vektorensystems; resultant of a vector system; egy vektorrendszer eredője]: Vector egal cu suma vectorială (v.) a tuturor vectorilor sistemului. s. ~ unui sistem de forfe [paBHOAéHCTBy-iouţafl CHCTeMa CHJl; résultante d'un systéme de forces; Resultante eines Kraftsystems; resultant of a system of forces; egy erőrendszer eredője]: Forfă egală cu suma vectorială (v.) a tuturor forţelor sistemului. 4. Rezultantă, mişcare ~ [pe3yjibTHpytomee ABHJKeHHe; mouvement résultant; zusammenge-setzte Bewegung; resultant motion; eredőmozgás]. Mec.: 1. în cazul a n translaţii: Translaţia pe o traiectorie, astfel încât, în fiecare moment, vitesa pe traiectorie e rezultanta vectorială a viteselor celor n translafii componente. — 2. în cazul a n Votaţii: Rotafie de vitesă unghiulară (o, în jurul unei axe, determinată de vectorul ă), rezultantă a vectorilor ai celor n rotafii. în cazul particular a două rotafii de vitese unghiulare egale şi de sensuri contrare, în jurul a două axe paralele şi la distanfa unitate una de alta (cuplu de rotafii), mişcarea rezultantă e translafia cu vitesa v— 1, perpendiculară pe planul axelor de rotafie. — 3. în cazul unei translafii şi al unei rotafii, când vitesa de translaţie are aceeaşi direcţie ca vectorul vitesei unghiulare, axa acestui vector e axă centrală. Dacă vitesa de translaţie e cuprinsă într'un plan perpendicular pe vectorul vitesei unghiulare, mişcarea rezultantă e o rotaţie in jurul unui centru instantaneu de rotaţie. 5. Rezultantei, suportul ~ [ocHOBa paBHO-AeHCTBHfl; support de la résultante; Resultanten-stütze; resultant support; eredő-támaszvonal]. Mec.: Dreaptă pe care e situat vectorul rezultant (v.) al unui sistem de vectori. Dacă Xi% sunt proiecţiile pe axe ale unuia dintre vectorii Viar xit y-t sunt coordonatele punctului său de aplicaţie, ecuaţia suportului e «EiwEXi 6. Rh Chim.: Simbol literal pentru rodiu. 7. rH, exponent ~ [nOKa3aTeJIb rH; expo-sant rH; rH Exponent; rH exponent; rH kitevő]. Chim. fiz.: Logaritmul cu semn schimbat al presiunii, în atmosfere, a hidrogenului care exprimă puterea oxireducătoarea unui mediu. Cu cât mediul e mai puternic reducător, cu atât rH-u| e mai mic. 8. Rhagoletis cerasi L.: Insectă din ordinul dipterelor, familia tripetidelor, de 4---6 mm lungime, neagră-brună, cu capul şi cu picioarele galbene-roşietice, şi cu aripe cari au trei dungi late, brune închise. Larvele muştei, albe-gălbui, de 6-*7 mm lungime, se hrănesc cu pulpa de cireşe şi de vişine. Fructele atacate putrezesc. Hibernarea se face în stadiul de nimfă, în cocon, în straturile dela suprafaţa solului. Adulţii apar primăvara, în timpul înfloririi pomilor, şi încep depunerea ouălor, când fructele sunt în pârgă. Femela depune câte 1---2 ouă într'un fruct (în total 400). Larvele ieş'te se desvoltă în pulpa fructelor; apoi se retrag în sol, pentru hibernare şi transformare în nimfă. Are o singură generaţie pe an. Rhagoletis cerasi produce pagube mari la cireşi şi la vişini; se combate prin stropiri sau prăfuiri cu preparate DDT în timpul sborului în masă al muştei, prin strângerea sistematică a fructelor căzute, prin săparea terenului din jurul pomilor, toamna, pentru distrugerea larvelor, etc. Sin. Musca cireşelor. 9. Rheospălător [peoMoiiKa,peojiaBep; rhéo-laveur; Rheolavor; rheowasher; rheomosó]. Ind. c.c.: Jghiab inclinat, folosit la spălarea cărbunilor, şi care are, ia partea inferioară, din loc în loc, orificii de evacuare, în dreptul cărora se montează aparate Rheo de evacuare a materialului greu (deşeuri sau material care se va supune respă- 622 larii). în unele tipuri de rheospălătoare, sortarea materialului brut se realizează prin antrenare de un curent de apă paralel cu fundul jghiabului, ceea ce produce o aluvionare (o depunere în straturi) după greutatea specifică. Separarea e ajutată de frecarea bucăfilor de şist de fundul jghiabului. în aparatele de evacuare a produselor grele sunt folosifi şi curenfi de apă ascendenfi. în alte tipuri se foloseşte un alt principiu, care a fost aplicat pentru prima oară în practica spălării în rheospălătoare, şi care s'a generalizat apoi la toate procedeele de spălare cu jghiaburi, şi anume respălarea unei părfi din produsele grele şi intermediare, în acelaşi jghiab. Operafiunea de sortare comportă două faze: separarea şistului de cărbune (concentrare) şi evacuarea produselor finite. Ambele faze se pot produce în acelaşi jghiab; de regulă, ele se produc însă în jghiaburi diferite. Concentrarea se produce în jghiaburi cu înclinări şi secfiuni variabile, un bulgăre din cărbunele brut fiind supus atât acfiunii curentului de apă, paralel cu înclinarea jghiabului, cât şi acfiunii componentei forfei de gravitafie, paralele cu panta jghiabului, şi forfei de frecare de fundul jghiabului. Pentru bucăfi sferice, cu diametrii dt şi d2, cu greutăfile specifice 8t şi d2, cu coeficienfii de frecare cu fundul jghiabului [Ai şi p2, şi pentru o înclinare a a jghiabului, coeficientul de simptoticitate este dat de formula: M-2 — f g ^ d2 Ői—1 {ii*-tga Acest coéficient se ameliorează, în practică, prin faptul că bucăfile de şist sunt plate (deci pot fi greu antrenate de apă), iar cele de cărbune se apropie deforma cubică (decisunt uşor de antrenat şi de rostogolit în apă). Jghiaburile rheospălătoare-lor au partea anterioară mult înclinată; în această parte, vifesa apei, mult mărită, dispersează bucăfile de cărbune brut în apă, pentru ca fiecare să cadă liber, separându-se cărbunii de şist. în ansamblu, sortarea se produce în două faze: separarea şistului de cărbuni prin căderea liberă (fază preliminară, de foarte scurtă durată, numai când apa ajunge în contact cu materialul care se supune spă.ării), şi aluvionarea (care se produce în tot lungul jghiabului şi care e caracteristică întregului proces). Jghiaburile se confecţionează din tablă cu grosimea de 3-**4 mm şi sunt căptuşite cu faianfă. Procedeul de sortare cu ajutorul rheospălăto-rului este simplu, economic, poate trata debite mari, însă nu poate da produse finite pure. Sin. Aparat Rheo. î. Rheospălător penfru material grosolan [peo-MOHKa flJia KpynHosepHHCToro MaTepna-na; rhéofaveur pour matériel grossier; Rheolavor für Grobmaterial; rheowasherfor coarse material; rheo-mosó darabos anyag részére]: Rheospălător folosit la tratarea cărbunilor alcătuifi din bucăfi cu dimensiuni transversalede6---135 mm. în general, instalafia are două jghiaburi înclinate: jghiabul (A), alimentat cu material brut (jghiab de spălare), cu două aparate de evacuare, şi jghiabul (B), alimentat cu material greu, insuficient spălat de primul jghiab (jghiab de respălare), cu două sau trei aparate de evacuare. La capetele jghia-burilor, materialele antrenate de apă se amestecă, în-tr'unjghiabco-mun, alcătuind Rheospălător pentru material grosolan, cărbunele spă- jghiab de spălare, cu două aparate de lat. Materialul evacuate (Ai) şi (v42); B) jghiab de respă-brut alimen- lare cu două aparate de evacuare (Bj) şi tează jghiabul (Ba); E) elevator; 1) alimentare; 2) eva-(A), se aluvio- cuarea cărbunelui spălat; 3) evacuarea nează până la şistului, aparatul de e- vacuare (A2), unde cade un amestec de şist-mixte-cărbune, care e ridicat de un elevator până la jghiabul (B), penfru respălare. Materialul care a trecuf peste aparatul (Ai) continuă să aluvionezeşi ajunge în dreptul aparatului (A2), în care cade un amestec de şist-mixte-cărbune, care e ridicat de un elevator şi e readus la respălare tot în jghiabul (A), în jghiabul (B), aparatul (BJ evacuează şist iar aparatul (B2), un amestec şist-mixte, care e spălat din nou, fot în jghiabul (B). Secfiunea jghiaburilor e uşor trapezoidală; pentru lăfimi peste 600 mm sa instalează un perete median (penfru uniformizarea vitesei apei). Jghiaburile se construesc din tablă cu grosimea de 3-*'4 mm şi sunt căptuşite cu plăci de ceramică, înclinarea variază în lungul fiecărui jghiab [dela 10-"12° penfru prima parte a jghiabului (A), până la 1 ■•■2°, la capăt, respectiv dela 12*** 14°, la 3--*4° pentru jghiabul (B)]. Debitul unui jghiab se calculează pentru 1,1—2 t/h şi centimetru lă-fime de jghiab. Un aparat de evacuare se compune dintr'o culie de fontă, care comunică la partea superioară cu jghiabul, de care se leagă printr'o flanşă, iar în partea inferioară se racordează la cutia de alimentare a unui elavator cu nivel plin. Reglarea evacuării se face atât cu registrul (3), care micşorează sau măreşte spafiul de trecere a deşeului, cât şi cu sectorul circular de tablă perforată (1), care oscilează în timpul funcfionării (cu amplitudine şi frecvenfă a oscilafiilor variabile) — cât şi Aparat de evacuare al unui rheospălător. A) jghiab; I) sector circular de tablă perforată, oscilant; 2) intrarea apei; 3) registru plan. 623 prin varierea debitului curentului de apă care se injectează prin feava (2). Se construesc şi aparate fără injecfie de apă. Manevrarea registrului se poate face, fie manual, observând nivelul apei din jghiab (dacă nivelul creşte, înseamnă că în jghiab s'a adunat mult şist şi registrul trebue deschis, şi invers), fie automat, montând la jghiaburi autodeşistoare mecanice, acfionate de curenfii cari se produc în circuitele ce se închid prin apă, când nivelul acesteia creşte. Materialul spălat, care trece dincolo de capătul comun al jghiaburilor, e dirijat peste un ciur fix, pentru desecarea prealabilă; apoi, peste un ciur vibrant de reclasare, pe care cărbunii sunt stropifi cu apă curată, pentru a se îndepărta pelicula de argilă pe care au luat-o din apa de spălare şi pentru a se desăvârşi desecarea. Cărbunii mărunfi, obfinufi în urma degradărilor din cauza rostogolirii în jghiaburi, sunt antrenafi de apă şi conduşi în cisternele de respălare a bateriei pentru cărbuni mărunfi. Când jghiabul (B) are două aparate, se obfin două produse: şist şi cărbune. Dacă se adaugă încă un aparat la capătul jghiabului (B), prin acesta se pot elimina şi mixtele. î. Rheospălator penfru material mărunt [peo-şaoHKa AJifl MeJiK03epHHCT0r0 MaTepnajia; rhé-olaveur pour materiei fin; Rheolavor für Feinmaterial; rheowasher for fine material; rheomosó finom anyag részére]: Rheospălator folosit la tratarea materialelor alcătuite din bucăfi cu dimensiuni transversale de 0,5—6 mm şi chiar până la 10 mm (fără precla-sarea materialului brut la 0,5 mm). Aparatul se alimentează cu material din clasa de 0—6 (10) mm şi cu material din clasa de 0—0,5 mm, care se evacuează la ciururile de desecare. Spălarea se face în jghiaburi lungi de cca 70 m, cu inclinare variabilă în lungul jghiabului (12—2°) şi cu aparate de evacuare aşezate la distanfe de câte un metru. / Aparat de evacuare cu curent ascendent, i) secfiuni prin aparat; II) schema aparatului; A) jghiab; 1) piesă de fontă pentrudirijarea curentului de apă; 2) disc rotitor cu deschideri pentru reglare; 3) ajutaj de evacuare, cu căptuşeală de porfelan; 4) conductă penfru intrarea curentului ascendent de apă. în partea de sus au pereţii inclinafi în V. Se pot spăla 1,2—2 t/h de fiecare centimetru lăfime de jghiab. Jghiaburile mai late decât 300 m*n au un perete median longitudinal, penfru uniformizarea vitesei apei. Aparatele de evacuare sunt construite dintr'o cutie de fontă, prismatică în partea superioară (terminată cu o flanşă penfru legătura cu fundul jghiabului), şi piramidală Ia partea inferioară, unde orificiul de evacuare poate fi închis cu un disc mobil cu mai multe găuri cu diametri diferifi. Perefii găurilor se căptuşesc cu porfelan. Aparatele se construesc cu curent vertical ascendent de apă, sau cu cădere liberă. Curentul vertical de apă reglează automat evacuarea: când cantitatea de şist în jghiab creşte, nivelul apei se ridică, presiunea pe aparat creşte, curentul de apă îşi face drum în jos şi evacuează şistul; în caz contrar, curentul de apă Irece în jghiab şi împiedecă antrenarea la evacuare a particulelor uşoare. Şistul curat e eliminat numai de aparate cu curent de apă. * La aparatele cu cădere liberă, evacuarea e practic constantă şi deci nu se pot elimina produse finite; reglarea orificiului de evacuare a şistului se face, fie manual, de către mecanic (prin rotirea discului inferior), fie automat (ca la rheospălătoarele pentru material grosolan). în general, jghiaburile se aşază în două sau în trei baterii paralele, fiecare în cascadă. Materialul brut se alimentează la capătul primului jghiab al bateriei (Bt) sau în cisterna (Â), este ridicat de un elevator (£), la spălare, în bateria (BJ, Jghiaburile sunt de tablă căptuşită cu faianfă, şi se aşază, două câte două, în cascadă. Ele au secfiunea dreptunghiulară în partea de jos, iar Schema circulaţiei într'o instalaţie de rheospălăfoare pentru material mărunt. >4) cisternă de alimentare; Bi) baterie de spălare; B2) baterie de respălare; Cj cisterna de respălare; E) elevator; T) transportor intermediar; Í) alimentare; 2) cărbune foarte curat; 3) şist; 4) mixte spălate; 5) cărbune spălat. unde se obfin cărbuni spălafi pentru cocs, mixte cari se conduc în cisterna de respălare (C) şi şist. Elevatorul (E) alimentează, pentru respălare, bateria (Ba), care separă cărbunii spălafi, mixte şi şist. Se pot trasa şi alta scheme de spălare. Cărbunii spălafi şi mixtele spălate sunt conduşi, pentru desecare, pe ciururi pe cari sunt stropifi cu apă curată. Cărbunii cu dimensiuni sub 0,5 mm se respală în jghiaburi pentru şlam. 2. ~ pentru şlam [pe0M0HKa rjih injiaMa; rhéolaveur pour schlamms; Rheolavor für Schlămme; rheowasher for slimes; rheomosó iszap részére]: Rheospăiător folosit la spălarea materialului alcătuit din particule cu dimensiuni sub 0,5 mm, în jghiaburi analoage cu cele pentru clasa 0,5—6 (10) mm, 624 dar cu inclinare mai mică, şi cari au aparate de evacuare conice, cu vârf lung (până la 1 m), cu căptuşeală lucioasă pe dinăuntru (pentru reducerea frecării). Sunt necesare numai două jghiaburi. Cu astfel de aparate se tratează bine numai materialul din clasa 0,2-”0,5 mm. Pentru şlam se preferă prepararea prin flotafie. î. Rhetian [peTHaHOBbiö cjioh; rhétien; Rhát; Rhaetian; rhetian]. Geo/.: Subdiviziune stratigrafică considerată de unii autori la partea superioară a Triasicului, iar de alfii, la partea inferioară a Jurasicului. Are Avicula contorta ca fosilă conducătoare. 2. Rhizoctonia. Bof.: Ciupercă microscopică din grupul Micelia sterilia (în care intră toate ciupercile din clasa ascomicetelor şi basidiomicetelor, la cari până acum nu s'au găsit în natură fructificaţii). Se înmulţesc numai vegetativ, prin miceliu şi sclerofi. Ciupercile din grupul Micelia sterilia, incluziv Rhizoctonia, parazitează un număr mare de plante de cultură, producând putrezirea lor. Unele dintre speciile de Rhizoctonia iau parte şi la formarea micorîzelor, cari trăiesc în rădăcinile de Calluna, sau în rădăcinile orhideelor (Vanda, Listera, Catleya). Din cauza sterilităţii, genul Rhizoctonia formează un grup căruia nu i s'a putut stabili încă pozifia în sistematica ciupercilor, astfel că unele specii sunt considerate ca fiind forma sterilă a genului Leptosphaeria, dintre ascomicete, iar altele sunt considerate ca forma sterilă a genului Hypochnus, dintre basi-diomicete. Două specii de Rhizoctonia sunt mai importante, prin pagubele pe cari le produc plantelor din răsadniţe şi din sere, şi plantelor mature din câmp: Rhizoctonia solani Kühn., care atacă tuberculele de cartofi, şi Rhizoctonia violacea Tul, care atacă pătlăgelele roşii, ardeii, pătlăgelele vinete, cartofii, sfecla, morcovii, lăptucile, tutunul, trifoiul, lucerna, sparanghelul, etc. Această din urmă specie produce, pe organele infectate, o pâslă roşie-violacee, printre fireie căreia se desvoltă numeroşi sclerofi mici, negri. Sclerofii rezistă mai mulfi ani, la frig şi la uscăciune, transmifând boala dela un an la altul. Plantele atacate de Rhizoctonia nu se mai desvoltă, se îngălbenesc şi în cele din urmă se usucă. Rădăcinile şi tuberculele infectate se moaie şi putrezesc. Combaterea ciupercilor din genul Rhizoctonia se face numai preventiv, prin următoarele mijloace: aplicarea de igienă culturală; evitarea, timp de mai mulfi ani, a terenurilor infectate; folosirea de sămânfă sănătoasă şi distrugerea burueniior din vecinătatea culturilor. Dacă boala a apărut în câmp, se izolează vetrele de infec-tiune, înconjurându-le cu un şanf adânc de 30*--40 cm, î'n care se presară var, pentru a se împiedeca răspândirea ciupercii şi la plantele vecine. 3. Rhizopus. Bot.: Ciupercă microscopică din familia mucoraceelor, ordinul zigomicetelor, clasa ficomicetelor. Trăieşte de obiceiu saprofit, pe diferite substraturi organice, ca alimente, resturi de plante, insecte moarte, în sol, în aer, etc* Unele specii pot trăi şi parazit, provocând putrezirea seminfelor în germinafie sau a diferitelor părfi de plante (de ex. inflorescenfa de ricin). Alte specii — dar foarte pufine — pot provoca boale chiar la animalele vii. Formează o pâslă deasă, cenuşie-negricioasă, alcătuită dintr'un miceliu foarte bogat ramificat, şi din organele de fructificafie — sporangiofori cu sporangii. Mi-celiul ciupercii e de două feluri: unul e format din filamente bogat ramificate şi se găseşte cufundat în substrat; cel de al doilea e aerian şi e alcătuit din filamente cari se întind pe suprafafa substratului, ca nişte stoloni. Pe stoloni se formează, din loc în loc, rizoizi; din dreptul rizoizilor se ridică sporangioforii, în grupuri de câte doi, trei sau patru. Sporangioforii, bruni, sunt simpli şi umflafi la capăt într'o veziculă numită columelă, în jurul căreia se desvoltă sporangele. în interiorul sporangilor se, formează sporii, cari au mărimi şi forme diferite, ornamentaţi sau netezi, incolori sau coloraţi în albăstruiu-negricios. Afară de înmulţirea prin spori, Rhizopus are şi o înmulţire sexuată prin zigospori, cari rezultă din fuziunea a doi gamefangi (organe sexuale) de mărimi diferite, cari se desvoltă pe acelaşi filament micelian. Ca organe de rezistenţă, Rhizopus formează clamidospori incolori, de diferite forme şi mărimi. Specia cea mai comună e Rhizopus nigricans Ehernb., care se desvoltă pe cele mai variate substraturi. Pentru a-l obţine, e suficient să se lase, într'o cameră, o bucată de pâine umezită, pentru ca, după 3**’4 zile, aceasta să se acopere cu o pâslă deasă, negricioasă. 4. Rhodii [po/ţHT; rhodite; Rhodit, Rhodium-gold; rhodite; rhodit]. Mineral.: Aliaj natural de aur şi rodiu. E un mineral rar. 5. Rhomnaceae. Bof.: Familie de arbuşti cu runze simple, alterne, cu flori mici, hermafrodite, poligame sau dioice, radiat simetrice, şi cu fruct drupaceu, cu 2“-4 sâmburi, uneori o capsulă dehiscentă. 6. Rhynchifes bacchus L. V. Gărgăriţa fructelor. 7. ~ Schneid.: Familie de insecte, numite popular gărgăriţe, adeseori cu corpul cu aspect metalic şi acoperit cu pubescenţă fină, cu rostrul lung şi subţire, cu elitre pătratice. Unele dintre aceste gărgărife atacă mugurii, frunzele, florile şi fructele diferifilor arbori şi arbuşti. în fauna din fara noastră se întâlnesc mai multe specii de gărgărife, dintre cari cele mai dăunătoare sunt următoarele: — Rhynchites bacchus L. (v. Gărgărifa fructelor), Rhynchitss auratus Scop.: gândac de coloare verde-aurie, cu reflex roşcat, dorsal cu pubescenfă albă. El atacă vişinul, cireşul, mai rar prunul, caisul şi piersecul. Iernează ca adult în sol. Apare primăvara, în timpul umflării mugurilor. Dela început atacă mugurii, cari se usucă; apoi trece pe flori, pe frunze şi pe fructele abia formate. Femela depune cca 150 de ouă în interiorul fructelor tinere (câte un ou 625 în fiecare fruct), din care ies larvele cari distrug Inferiorul semtnfei. Ajunsă la maturitate, larva părăseşte fructul şi pătrunde în sol, unde se transformă în nimfă, şi apoi în adult. Sin. Gărgăriţa aurie. — Rynchites pauxillus Germ. Gărgăriţă de coloare albastră închisă sau verzuie, cu ciocul negru. Produce pagube mari la măr şi Ia păr, iar uneori la prun, la cireş şi la vişin. ler-narea are loc în sol, în stadiul de adult. Gândacii apar primăvara, devreme, şi înţeapă mugurii fo-liari şi florali, distrugând interiorul florilor, din care cauză acestea se usucă şi cad. Spre sfârşitul înfloririi mărului, începe depunerea ouălor. O femelă depune până la 100 de ouă, de regulă câte un ou în pefiolul frunzelor sau în nervura principală a limbului. După 7---9 zile ies larvele, cari distrug pefiolul sau parenchimul frunzelor, din care cauză acestea se vestejesc şi cad. Transformarea în nimfă, apoi în adult, are loc în pământ, !a o adâncime de 6---14 cm. — Rhyn-chites cupreus L. Gărgăriţă de coloare metalică, bronzată pe spate, cu elitre cu pubescenţă scurtă, cu vârful rostrului şi cu farsele negre. Produce pagube, mai ales la sâmburoase, la cireşi, pruni, etc., la cari distruge mugurii, florile, frunzele şi fructele. Iernează ca adult. Primăvara apare prin luna Aprilie. După o perioadă de hrănire începe ponta. Ouăle sunt depuse câte 1--3 în pulpa fructelor, femela făcând în acelaşi timp şi câte o incizie în codiţă. După 5--10 zile ies larvele, cari se hrănesc cu pulpa. După căderea fructelor, larvele migrează în sol, unde are ioc transformarea în nimfe şi în adulţi. Adulţii apar toamna, se hrănesc câtva timp cu frunze, apoi se retrag pe sub frunzare, etc., pentru hibernare. Sin. Gărgăriţa prunelor. Contra acestor specii de gărgăriţe se aplică următoarele mijloace de combatere: mijloace chimice, prin prăfuiri sau stropiri cu D D T, efectuate Ia umflarea mugurilor sau imediat după căderea florilor, cum şi prin prăfuirea solului şi a bazei tulpinelor, înainte de ieşirea adulţilor dela iernat; mijloace mecanice, prin scuturarea gândacilor, primăvara, pe prelate, şi distrugerea lor, cum şi prin strângerea şi distrugerea fructelor căzute (operaţiuni cari se repetă la intervale de 6--9 zile); mijloace profilactice, prin săparea, toamna sau primăvara, a terenului de sub pomi, pentru distrugerea larvelor şi a nimfelor. 1. Rhynchonella. Paleonf.: Brahiopod articulat, cu o cochilie care are coaste, valve bombate şi linie cardinală curbă. Au trăit din Mesozoic până astăzi: Rhynchonella decorata (Bathonian); R. coralina (Maim); R. multiformis (Hauterivian); R. vespertilio (din creta emscheriană); R. psittacea (actuală), etc. 2. Ribo-. Chim.: Prefix care indică prezenţa ribozei într'un compus. 3. Riboflavină [pHŐO(t)JiaBHH; riboflavine; Riboflavin; riboflavin; riboflavin]. V. sub Vitamina B2, şi Flavine. Sin. Lactoflavină. 4. Ribonucleic, acid ~ [pHŐOHy KJie h ho Ban KHCJiOTa; acide ribo-nucléique; Ribo-Nucleinsăure; ribonucleic acid; ribonsav]. Chim. biol.: Acid nucleic (polinucleotid), cu structură macromole-culară, care constitue gruparea prostetică a nu-cleoproteidelor din plasma celulară a tuturor animalelor şi vegetalelor. Conţine ca hidrát de carbon d-riboză, iar ca bază: guanină, adenină, citozină şi uracil. Prin hidroliză totală cu acizi minerali, acidul ribonucleic dă: d-riboză, acid ortofosforic, două baze pirimidinice (uracilul şi citozina) şi două baze purinice (adenina şi guanina). Prin hidroliză blândă, acidul ribonucleic dă patru acizi: acidul adenilic, acidul gua-nilic, acidul citidilic şi acidul uridilic. Acizii ribonucleici şi acizii timonucleici (v„) prezintă mare importanţă în mecanismele chimiei biologice celulare. Sin. Acid zimonucleic. 5. Riboză [pH003a; ribose; Ribose; ribose; riboza]. Chim.: Cb^OHţCHOHjgCHO. Pentoză cu p. t. 86---870; component al acizilor nucleici din celulele vii, unde se găseşte legată de acid fosforic şi de unii derivaţi, din clasa purinelor. Se obţine din acizii nucleici, prin hidroliză cu acizi diluaţi. E cunoscută numai forma dextrogiră (d-riboza). 6. Riccatir ecuaţia diferenfială V. Ecuaţie diferenfială Riccati. 7. Richardson, efectul V. Efect Richardson, s. Richardson, penetrometrul ~ [neHeTpo- MeTp Pnxapfl30Ha; pénétrométre de R.; Pene-trometer nach R.; R. ’s penetrometer; R. penetro-méter]. Ind. petr. V. sub Penetrafie, Penetrometru. 9. Richthofenia. Paleont.: Gen de brahiopod, cu desvoltare morfologică bizară, datorită faptului că trăia fixat pe fundurile pufin adânci ale mărilor calde din Permian. Valva ventrală ia o desvoltare mare, conică, iar valva dorsală, liberă, e redusă la un căpăcel concav. 10. Ricoţare [OTCKaKHBâHHe; ricochage; Ab-prallung; rebound; visszaverődés, visszapattanás]: Schimbarea direcfiei traiectoriei unui mobil, în urma ciocnirii acestuia cu un corp de masă mare. 11. Ricoşef[pHKOnieT; ricochet; Abpraller, Quer-schlager; ricochet; visszapattant]. B/s.: în trageri, proiectil care, după ce a ciocnit un obiect sub un anumit unghiu de incidenfă,. îşi schimbă di* recfia de mişcare. Ricoşetul e posibil la unghiuri mici de incidenfă, şi la obiective cu suprafefe tari (de exemplu cupolele sau turelele blindate, etc.), în cari proiectilul nu are timp să pătrundă înainte de ricoşare şi explozie. 12. Ricină [pHIţHH; ricine; Rizinus; ricin; ricin]. Chim.: Toxină vegetală proteică având caracter de albumină, care se găseşte în seminfele de ricin (v.); e o otravă care, introdusă parenteral, acfionează asupra organismului, aglutinând globulele sângelui. 13. Ricinină [pHIţHHHH; ricinine; Rizinin; ricini n e; ricinin]. Chim.: N-metil-oxo-2-ciano-3-me-toxi-4-piridină. Derivat al dihidropiridinei cu p.t. 201°. E optic inactivă, practic neutră, cu gust amar; e alcaloidul izolat din seminfele plantei 626 Ricinus communis L., fiind unul dintre pufrnii alcajoizi cari se găsesc în plantă neînsofifi de alfii. Toxicitatea mare a seminfelor de ricin se datoreşte numai OCH în parte ricininei. Prin tratare cu | alcalii, ricinina elimină alcool C metilic şi trece în oxiderivâtul HC __CN respectiv, acidul ricininic. |) | î. Ricininic, acid ~ [pHijH-HOJieBafl KHCJIOTa; acide ricini- ^ nique; Rizininsăure; ricininic acid; ricininsav]. Chim. V. sub Ricinină. 2. Ricinoleic, acid ~ [pHiţHHOJÎeHHOBaa KHCJIOTa; acide ricinoléique; Rizinusölsaure, Ri-zinolsăure; ricinoleic acid; ricinólsav]. Chim.: CHg—(CH2)5—CHOH—CH2—CH=CH—(CH2)7—cooh. Oxiacid superior, nesaturat, care se obfine prin saponificarea uleiului de ricin. Este singurul oxiacid care se obfine din grăsimile naturale. 3. Ricinus [KJiemeBHHa; ricin; Rizinus; castor oii plánt; ricinus]. Bot.: Gen de plante anuale, din familia Euforbiaceelor, cu flori monoice. Cuprinde o singură specie, Ricinus communis — ricinul — cu numeroase varietăfi. E originar din Africa; se cultivă în (ara noastră pentru seminfe, din cari se extrage uleiul de ricin, folosit în medicină şi în industrie. 4. Ridger [oKyqHHK; (petit)buttoir; Hâufel-mechanismus; ridger; ridger]. Agr.: Dispozitiv pentru construit mici diguri, folosit la pregătirea terenului pentru irigafie. Se folosesc, fie ridgere de lemn, fie ridgere de tablă de ofel. Ridgerul de lemn (v. fig.) se compune în principal din două scânduri laterale, inclinate una fafă de cealaltă, cari pot fi întărite cu şine metalice, pentru a le feri de uzură rapidă şi a le permite să Ridger. a) construcfie de lemn; b) construcfie metalică cu aripe, pentru taluze;c) construcfie perfecţionată, cu adâncime reglabilă în timpul lucrului. * pătrundă mai uşor în sol. în pozifie de transport, dispozitivul rulează pe două rofi fixate pe o osie, I cari, în pozifie de lucru, sunt scoase sau sunt ridicate pe deasupra cadrului de scânduri. Dispozitivul, tras prin intermediul lanfurilor de tracţiune, cu deschiderea mare înainte, pe terenul arat şi grăpat, adună solul dela suprafafă şi lasă, după trecerea sa, un mic dig cu lăfimea la bază de cca 0,50 m (secfiunea transversală a digului depinde de ridger) şi cu înălfimea de 0,15--0,25m. Ridgerul de tablă de ofel, asemănător cu cél de lemn, are dimensiuni mai mici şi e folosit pe soluri mai grele, fiindcă pătrunde uşor în sol. Ridgerele pot fi trase de 2***3 animale de muncă; muncitorul «şezând pe scaunul de pe ridger, măreşte prin aceasta şi aderenfa ridgeruiui la sol. La nevoie, se adaugă şi greutăfi suplementare. Figura c reprezintă un ridger mai puternic şi perfecfionat, cu adâncime reglabilă chiar în timpul lucrului, care este remorcat de un tractor agricol obişnuit. — Ridgerele mai pot fi folosite la executarea digurilor de zăpadă, necesare unei mai bune refineri a acesteia pe terenurile agricole, asigurând astfel o mărire a recoltelor. Ridgerul cu tracfiune animală se deplasează cu cca 2,5 km/h, iar cel cu tracfiune mecanică, cu cca 7 km/h. s. Ridicare [noflHHTHe; action de lever; He-bung; rising: emelés], 1: Constrângerea unui corp de a efectua o mişcare ascensională printr'un mediu cu densitate mai mică decât a lui. Ridicare [c'bGMKa; lévé, lever; Aufnahme, Vermefjung; survey; felvétel, félmérés]. 2 Topog., Fotogrm.: Totalitatea operafiunilor de proiectare, semnalizare, reperare şi măsurare a unei porfiuni din scoarfa terestră, cum şi reprezentarea ei prin planuri şi hărfi topografice sau prin coordonate. 7. ~ aeriană [aapocijeMKa; lever aérien; Luftbildaufnahme; air survey, air photograph survey; légi képfelvétel]: Ridicare a unei porfiuni din scoarfa terestră, folosind tehnica fotografiei aeriene, pentru măsurători şi reprezentări expeditive. 8.' ~ aerofotogrammetrică [aspocjDOTorpaM-M6TpHHGCKaH C^eMKa; lever aérophotogrammé-trique; iuftphotogrammetrîsche Aufnahme; aero-photogrammetric survey; lég-fotogrammetriai felvétel]: Ridicarea unei porfiuni mici sau mari din scoarfa terestră, folosind tehnica aerofotogram-metriei, pentru măsurători şi reprezentări cartografice de mare precizie. 9. ~ allimetrică [BbiCOTHan c^beMKa; lever altimétrique; Nivellieraufnahme; levelling survey; szintézési felvétel]: Ridicare a unei porfiuni din scoarfa terestră, în principal pentru redarea cât mai exactă a elementelor de relief din zona considerată. io. ^ batimetrică. V. Ridicare tehnico-nautică. n. ~ cadastrală [Ka/ţaCTpoBaH c^eMKa; lever cadastral; Katasteraufnahme; cadastral survey; kataszteri felvétel]: Ridicare a unei porfiuni din scoarfa terestră, în principal pentru redarea cât mai exactă şi mai completă a limitelor de cultură (agricolă, forestieră, etc.), a limitelor zonelor de folosinfă (zone arabile, zone clădite, suprafafa căilor de comunicafie, a apelor, a carierelor de piatră, a viilor, a livezilor, etc.), cum şi a altor elemente legate de teren. î. Ridicare costieră [őeperOBan GTbeMKa; lever de cóte; Küstenaufnahme; coast survey; parti felvétel]: Ridicare a fâşiei de teren care limitează suprafafa unei ape (lac, mare, ocean) şi care face legătura între o ridicare topografică (privind uscatul) şi o ridicare carîonautică (privind marea şi oceanul). 2. ~ cu busola [óyccoJibHaa (TbeMKa; lever â la boussole; Bussolenaufnahme; topographic com-pass survey; delejtűs felvétel]: Ridicare a unei porţiuni de teren cu ajutorul busolei topografice, prin determinarea orientărilor magnetice, s. ~ cu planşeta [MeH3yaJIbHaH CTbeMKa; evera laplanchette; Mefjtischaufnahmejplanetable survey; mérőasztali felvétel]: Ridicare a unei porţiuni de teren cu ajutorul planşetei topografice, prin determinarea grafică a unghiurilor şi a orientărilor topografice; e folosită în măsurătorile topografice la scări mici (1/25 000--1 /100 000). E o ridicare grafică, 4. ~ cu tahimetrul. V. Ridicare tahimetrică. 5. ~ cu teodolitul [TeoflOJiHTHan crbeMKa; lever au théodolite; Theodolitenaufnahme; theo-dolite survey; teodolit-felvétel]: Ridicare a unei porfiuni de teren cu ajutorul teodolitului, prin măsurarea exactă a unghiurilor şi a orientărilor topografice. E folosită în măsurătorile geodezice şi topografice de precizie. 6. ~ forestieră [jieCHSH C'beMKa; lever forestier; Forstaufnahme, Forstvermessung; forest survey; erdészeti felvétel, erdészeti felmérés]: Ridicare a unei porfiuni din scoarfa terestră acoperită cu pădure sau cu plantafii forestiere, în care scop se folosesc instrumente de măsura şi metode adecvate. 7. ~ fotoaeriană [aapocjDOTOCTbeMKa; lever aérien; Luftbildaufnahme; air survey, légi fény-kép-felvétel]: Ridicare a unei porfiutfPdin scoarfa terestră, prin fotografiere aeriană, cu ajutorul unor aparate fotoaeriene, în vederea efectuării de măsurători şi a executării de hărfi topografice expeditive sau spre a obfine fotografii din avion. 8. ~ fotografică [(fjOTorpaijDHHecKafl crteM-Ka; lever photographique; photographische Auf-nahme; photographic survey; fénykép-felvétel]: Operafiunea de înregistrare, în una sau în mai multe fotografii (clişee fotografice), a unui obiect, în vederea studierii după fotografii a obiectului respectiv. * 9. ~ fotogrammetrică [(JjOTorpaMMeTpHHec-K3H C'beMKa; lever photogrammétrique; photo-grammetrische Aufnahme; photogrammetric survey; fotogrammetriai felvétel]: Totalitatea operaţiunilor de proiectare, semnalizare, înregistrare fotografică şi măsurare a unei porfiuni din scoarfa terestră (sau a unui corp oarecare, ca: arbore, casă, monument, cristal, bară metalică, etc.), folosind tehnica şi aparatura fotogrammetrie!, pentru a măsura conturul corpului, a-i determina dimensiunile şi pozifia în spafiu (fafă de un sistem 627 de axe de referinfă) şi a-l reprezenta grafic prrrv secfiuni, profilé, etc., iar scoarfa terestră, prin planuri şi hărfi topografice de mare precizie. 10. ~ geodezică [reofle3HHecKaH crbeMKa; lever géodesique; geodătische Aufnahme; geo-detîc survey; geodéziai felvétel]: Ridicare a unei porfiuni mari de teren, bazată pe triangulafie geodezică superioară (v.). 11. ~ geofotogrammetrică [re0(|)0T0rpaMMe-TpHHeCKaa C'beMKa; lever géophotoCjrammé-* trique; Erdbildaufnahme, terrestrische Aufnahme; terrestrial photogrammetric survey; geofoto-grammetriai felvétel]: Ridicare a unei porfiuni de teren cu ajutorul camerelor fotogrammetrice terestre, în vederea întocmirii de planuri şi hărfi topografice ale regiunilor foarte accidentate sau ale zonelor de coastă maritimă abruptă. Foloseşte tehnica geofotogrammetriei. 12. ~ grafică. V. Ridicare cu planşeta. îs. ^ minieră [MapKiileH/ţepcKaH (py#HHH-Hafl) C'beMKa; lever de mine; Grubenaufnahme; mine survey; bányászati felvétel]: Ridicare topografică a traseului şi a spafiului unei mine în care se efectuează o exploatare minieră, folosindu-se în acest scop tehnica şi aparatura topografiei miniere* i4. ~ orografică [oporpa^HqecKaa C'beMKa; lever orographique; orographische Aufnahme, Aufnahme der Gelăndeformen, Aufnahme von Gebirgsschichten; orographic survey; hegyrajzi felvétel]: Ridicare a unei porfiuni din scoarfa terestră, privind în deosebi formele de relief, accidentele de teren, variafia pantelor, etc., cari sunt reprezentate prin curbe de nivel, haşuri şi tente cartografice. îs. ~planimetrică[nJiaHHMeTpHHeeKafl c'beM* Ka; lever planimétrique; planimetrische Aufnahme, Aufnahme des Grundri^es; planimetric survey; planimetrikus felvétel]: Ridicare a unei porfiuni din scoarfa terestră privind în deosebi elementele planimetrice, şi anume: suprafafa proiectată orizontal a clădirilor, a şoselelor, a grădinilor, a căilor ferate, a canalelor, a traseelor râurilor, a lacurilor şi bălfilor, a terenurilor agricole, a zonelor plantate sau de păduri, a parcurilor, scuarurilor şi terenurilor de sport, efc. 16. ~ stereofotogrammetrică [CTepeO(|)OTO-rpaMMeTpHHecKan C'beMKa; lever stéréophoto-grammétrique; stereophotogrammetrische Aufnahme; stereophotogrammetric survey; sztereofoto-grammetriai felvétel]: Ridicare fotogrammetrică (v.) în care se aplică principiile şi tehnica stereofoto-grammetriei (v.). 17. ~ tahimetrică [TaxHMeTpHHecicafl C'beMKa; lever tachéométrique; tachymetrische Aufnahme; tacheometric survey; tachiméteres felvétel]: Ridicare a unei porfiuni din scoarfa terestră cu ajutorul tahimetrului (v.), prin măsurarea exactă a unghiurilor şi a orientărilor topografice, şi prin măsurarea indirectă a distanfelor, pe cale optică, prin metoda sladimetriei (v.)« E folosită în măsurătorile topografice şi cadastrale de precizie. îs. ^ tehnică [HHJKeHepHan C'beMKa; lever technique;technische Aufnahme; technical survey, 40* 628 éngineering survey; műszaki felvétel]: Ridicare topografică pentru proiectarea unor lucrări inginereşti, ca proiectare de baraje, de poduri, de canale, de căi ferate, autostrade sau funiculare, diguri, drenaje, irigaţii, exploatări forestiere, ame-najeri piscicole, etc. î. Ridicare tehnico-mi li tară [BoeHHO-HHJKeHep-Han CTbeMKa; lever technique militaire; technische Milităraufnahme; tehnical military survey; hadifelmérés, hadi felvétel]: Ridicarea topografică proiectată şi execută pentru a servi tehnicei militare (Construcfii de fortificafii, proiectări de căi tactice sau strategice, operafiuni militare, etc.). 2. ~ tehnico-nautică [MOpcKOHHJKeHepHBH C'beMKa; lever technique nautique; technische nautische Aufnahme; technical nautical survey; tengerészeti felvétel]: Ridicare a mărilor şi a oceanelor, care serveşte la întocmirea hărfilor nautice. Sin. (rar) Ridicare batimetrică. s. ~ terestră [c'beMKa 3éMH0r0 ynacTKa; lever terrestre; terrestrische Aufnahme; terresfrial survey; földi felvétel]: Ridicare topografică sau geofotogrammetrică a unei porfiuni din scoarfa terestră, în vederea întocmirii de planuri şi hărfi topografice, prin care e reprezentată cartografic acea porfiune de teren. 4. ~ topografică [Tonorpat^HHecKan C'beMKa; lever topographique; topographische Aufnahme; topographic survey; topográfiái felvétel]: Ridicare a unei porfiuni din scoarfa terestră, pentru determinarea prin coordonate a pozifiei în spafiu şi relative, a punctelor caracteristice ale suprafefei învelişului geoidului, cum şi a elementelor fizice cari caracterizează scoarfa terestră. O astfel de ridicare e caracterizată prin realizarea de planuri şi de hărfi topografice, cari redau grafic sau cartografic porfiunea terestră ridicată. 5. ~ trigonometrică [TpHrOHOMSTpHHecKan C'beMKa; lever trigonométrique; trigonometrische Aufnahme; trigonometrie survey; trigonométriai felvétel]: Ridicare a unei porfiuni din scoarfa terestră, exactă, de precizie, efectuată cu teodoîitul sau cu tahimetrul, şi sprijinită pe o refea de triangulafie de precizie. E o ridicare desvoltată pecafe analitică. o. Ridicare geologică [reoJiorHHecKan C'beMKa; relévement géologique; geologische Aufnahme; geological survey; geologîai felvétel]. Geo/,.* Indicarea pe plan (topografic) a tuturor datelor geologice rezultate din cercetările făcute în teren. 7. Ridicător [aKCTpaKTOp; ex-tracteur; Heraus-heber; withdra-wer; kiemelő]. Mefl.: Unealtă de formare, constituită dintr'o vergea metalică cu sau fără mâner la o extremitate şi care are cealaltă extremitate fasonată astfel, încât V C_zD a u U d e Ridicătoare, a) şi b) ascufite; c) cu şurub; d) cu cârlig; e) cu cheie. să se poată înfige în modelul de lemn sau să se asambleze cu o placă de extragere fixată pe model. După forma extremităţii active, unealta se numeşte ridicător ascufit, ridicător cu şurub, cu cârlig, cu cheie (v. fig.). Serveşte la scuturarea modelului, la formare, şi la extragerea lui din formă. Sin. Extractor. 8. Ridicător hidraulic: Srn. Vinciu hidraulic (v.). 9. Ridiche [peflbKa; radis; Radieschen; radish; retek]. Bot.: Raphanus sativus Linn. Plantă erbacee din familia cruciferelor. Are rădăcina cărnoasă şi umflata, tulpina dre^tă, ramificată, anguloasă, acoperită cu peri rigizi; frunzele, inferioare sunt lirate, aproapé glabre, iar cele superioare, oblong-lanceolate, aproape întregi; florile, albe sau liliachii, cu vinişoare violete; fructele, silicve ovale; seminfele, roşietice. E cultivată ca plantă alimentară, pentru rădăcinile sale, cari confin, în medie: 92% apă, 1,3% substanfe azotoase, 0,1% substanfe grase, 4,8% substanfe neazotoase, 1 % celuloză, 0,8% cenuşă. E cultivată, de asemenea pentru seminfe, din cari se obfine un uleiu (40---43%) similar uleiului de rapifă. Prin culturi ştiinfifice s'au obfinut numeroase varietăfi, ca: R. niger (ridichea neagră), cu rădăcini mari, cu coaja de coloare neagră; Radiola D. C. (ridichea de o lună), cu rădăcini rmci, cărnoase, rotunde sau ovoidale, cu coaja albă, roşie, violetă sau neagră, care e semănată de primăvara timpuriu, până toamna târziu, fiind recoltată la 4---5 săptămâni după semănare. Ridichea de vară se seamănă în lunile Aprilie, Mai şi Iunie, iar ridichea de iarnă, cu varietăfile albă de China, neagră de China, etc., se seamănă, la noi, la sfârşitul lunii Iunie. în condifiuni bune, seminfele de ridiche îşi păstrează 4—5 ani puterea germinativă. 10. Riemann, suprafaţă ~.V. Suprafafă Riemann. 11. Riemanniană, integrală V. Integrală de-finiiă simplă riemanniană. 12. Riesenfeld, fluometru V. Fluometru Riesenfeld. 13. Riflat, cilindru ~ [pHcjpjieHHbm nHJiHHflp; cylindre cannelé; geriffelte Wa’ze; fiuted roll; recézett henger]. Ind. a/im. V. sub Riflu, şi sub Valf. 14. Riflu: Sin. Şanf de riflură. V. sub Riflură. 15. Rifluire [pH(|)JieHHe; cannelage, striage; Riffeln; groovlng; recézés], Tehn.: Executarea şanfu-rilor (riflurilor) pe suprafafa activă a cilindrilor riflafi de valf de moară, prin rindelare, cu ajutorul maşinii de rifluit. Unealta folosită e un cufit profilat care e, de regulă, un cufit cu placă de metal dur. Aşchierea se obfine prin atac continuu al uneltei, în timpul cursei utile. Şanfurile de riflură se execută succesiv, în câte o singură trecere, cilindrul de prelucrat primind, înainte de începutul cursei utile, un avans circular comandat de un mecanism cu clichet; mărimea avansului, care intră de un număr întreg de ori în lungimea circumferenfei secfiunii drepte a cilindrului, e reglată de un cap divizor. Mişcarea principală alternativă poate fi efectuată de piesă sau de unealtă, piesa prelucrată având concomitent o mişcare de rotafie, astfel încât şanful e elicoida. Rifluirea e precedată de o polizare a cilindrului * 629 în vederea înlăturării urmelor părfii tocite a rifluni de pe suprafafa lui activă. Sin. Striere* î. Rifluit, maşină de ~ [cTâHOK flJiH PH(|>-JieHHH; machine a canneler, canneleuse, strieuse; Riffelmaschine; grooving machine; recéző gép]. Mş.-unelte: Maşină de rindelat (v.) orizontală, specială, care serveşte la rifluirea cilindrilor de valfuri de moară. Se construeşte, de regulă, ca maşină cu masă alunecătoare, sau ca maşină cu port-unealtă alunecătoare; la ambele tipuri de maşină, cilindrul de rifluit mai are —- odată cu mişcarea principală alternativă — o mişcare de rotafie, comandată cu ajutorul unei glisiere inclinate, fixată pe batiu, astfel încât riflul executat e elicoidal. Numai una dintre curse e cursă utilă. Piesa de prelucrat se fixează între o păpuşă fixă şi o păpuşă mobiiă, montate pe masa maşinii. Maşina e antrenată, în general, dela o transmisiune. Mecanismul principal, care comandă mişcarea alternativă, e un inversor cu curele. Mecanismul de avans circular, care acţionează la trecerea din cursa moartă în cursa utilă, e un mecanism cu roată cu clichet, iar mărimea avansului circular, care intră de un număr întreg de ori în circum-ferenţa secţiunii drepte a cilindrului, e reglată de un cap divizor coaxial cu cilindrul (v. fig.). Majoritatea maşinilor de rifluit au şi un ^ ^ polizor pentru înlăturarea, înainte de începerea operaţiunii de rifluire, a părţilor tocite ale riflurii de pe suprafaţa activă a cilindrilor; polizorul e fixat pe un cărucior care alunecă pe o coloană cu ghidaje, iar pentru polizare, cilindrul primeşte mişcarea de rotaţie dela o roată-iobă de curea (v. şi sub Rifluire). Sin. Maşină de striat. 2. Riflură [pHtfwifl; cannelure; Riffelung; grooving; rece]. Ind. alim.: Sistemul de şanfuri în elice cu pas mare, practicate prin rindelare pe suprafafa activă a cilindrilor de valfuri, folosite în morărit. Elementele caracteristice ale şanfurilor riflurii sunt (v. fig.): fafa de lucru sau pieptul (a); fafa liberă, dosul sau spatele (b); tăişul sau muchia (c); fafeta (d); unghiul pieptului cu raza care trece prin tăiş (a); unghiul spatelui cu raza (|3); unghiul de ascufire, dintre piept şi spate (y); inclinafia lor fafă de generatoarea cilindrului (/), în procente; sensul de înfăşurare al Schema maşinii de rifluit cu masă alunecătoare (maşină de rabotat cu avans circular al piesei, comandat mecanic). I) masă alunecătoare; 2) cilindru; 3) port-unealtă fixă; 4) mecanism de comandă a avansului circular al piesei. Caracteristicele riflurilor. a) pieptul riflului; b) spatele riflu-lui; c) tăişul; d) fafetă; o) urma axei c il indi ului riflat; a) unghiul pieptului cu raza; fj) unghiul spatelui cu raza; y) unghiul de ascufire. elicei; numărul de rifluri pe centimetrul de periferie a cilindrului. Elementele riflurii variază cu materialul care trebue măcinat şi determină calitatea măcinăturii. De exemplu, numărul de şanfuri de riflură pe centimetru variază între 4 şi 12, şi creşte cu finefa măcinăturii; pentru a obfine griş din grâu, se ia a = 20---30o şi fi = 50”*60o, iar pentru a obfine făină din secară, unghiurile caracteristice cresc până la a = 30-*-45° şi ji = 65v750. Sin. Crestătură, Striu. V. şi sub Va|f pentru moară. j. Rigel [3Be3Aa Pnrejib; Rigel; Rigel; Rigel; Rigai]. Asir.: Stea de mărimea întâi, din conste-lafia Orion. E o stea dublă, alcătuită dintr'o componentă albă, strălucitoare, şi o componentă albăstruie, mai mică. 4. Rigid [HieCTKHH; rigide; starr; rigid; merev]. Mec.: Calitatea unui corp solid de a nu se deforma când se exercită asupra lui forfe exterioare. 5. Rigid: Sin. Corp rigid. ft. Rigiditate [HteCTKOCTb; rigidité; Starrheit; rigidity; merevség]. 1. Mec»: Proprietatea corpurilor solide de a nu se deforma sub acfiunea forfelor cari se exercită asupra lor. Niciun corp solid folosit în Mecanica teoretică nu prezintă rigiditate în acest sens. Datorită rigidităţii, forfele aplicate corpurilor rigide sunt vectori alunecători. 7. Rigiditate [HCecTKOCTb; rigidité; Starrheit; rigidity; merevség]. 2. Rez. mat.: Mărime invers proporfională cu deformafiiie corpurilor solide, în condifiuni de solicitare date. Rigiditatea unei bare sau plăci e proporţională cu produsul unuia dintre modulele de elasticitate (E sau G) printr'un element geometric al secţiunii care creşte cu puterea a doua sau a patra a dimensiunilor ei lineare (aria ei A sau momentul ei de inerţie I), factorul de proporţionalitate putând conţine constanta lui Poisson, sau alţi coeficienţi. — Exemple: Rigiditatea la tracţiune sau la compresiune e mărimea EA] rigiditatea la forfecare (lunecare) e mărimea a GA, unde & e un coeficient care fine seamă de repartifia neuniformă a tensiunilor tangenfiale pe secfiune; rigiditatea la încovoiere e mărimea EI', rigiditatea la torsiune e mărimea GIp (în cazul altor secfiuni decât cea circulară, lp se înlocueşte cu o mărime echivalentă); rigiditatea la încovoiere a plăcilor e mărimea Eh3 unde h e grosimea plăcii. s. ~ Ia capătul unei bare fmecTKOCTb Ha KOHlţe ŐpyCKa; rigidité au bout d'une barre; Starrheit am Ende eines Stabes; rigidity at the end of a bar; merevség egy rúd végén]. Stat.: Valoarea momentului încovoietor care trebue aplicat la capătul unei bare, pentru a-l roti cu un unghiu egal cu unitatea. Depinde de mărimile E, I, / şi de modul cum e legată bara la capătul opus. Expresiunea sa generală e / Mj —4Ea.j~AEp —AE&i, unde p — al/l, E e modulul de elasticitate al materialului, / e momentul de inerfie al secfiunii, 630 l é lungimea barei şi a e un coeficient care fine seamă dé modul de prindere al capătului B al barei. Mărimea p se numeşte coeficient de rigiditate. B A 3 a) deformafia barei încastrate la un capăt; b) deformafia barei articulate la un capăt. Deoarece pentru încastrare x—1 şi pentru articulafie a = 3/4, rezultă respectiv Rigiditatea la capătul unei bare e o mărime care se foloseşte în metoda aproximaţiilor succesive de rezolvare a cadrelor prin metoda deformatiilor. î. Rigiditate acustică [aKKycTHHecKan Ty-roCTb; rigid!téacoustique;akustische Steife; acous-tic rigîdity; hangmerevség]. Fiz.: Mărime care, împărţită cu pulsafia, formează parfea din reactanfa acustică a unui mediu, care e datorită elasticităţi sale. 2. Rigiditate dielectrică [flH3JieKTpHHecKafl npoHHOCTb; rigidité diélecfrique; elektrische Durchschlagsfestigkeit; dîelectric strength, ruptur-ing strength, disruptive strength; dielektromos átütési szilárdság]. El.: Limita inferioară a infensităfii unui câmp electric uniform, la care se produce, în condifiuni specificate, străpungerea unui dielec-tric. — Rigiditatea dielectrică a gazelor depinde de distanfa dintre electrozi şi de curbura acestora. Ea creşte în general cu presiunea, exceptând presiunile foarte joase (vid înaintat). Pentru distanfe între electrozi cari depăşesc o anumită limită (în aer, peste 1 cm), rigiditatea dielectrică devine independentă de distanfa dintre electrozi. Pentru distanfe mici, ea creşte pe măsură ce distanfa se micşorează, putând deveni de câteva sute de ori mai mare decât penfru distanfe mari. Penfru durate suficient de mari de aplicare a tensiunii, rigiditatea dielectrică a gazelor e independentă de durata de aplicare, în curent alternativ, rigiditatea dielectrică a gazelor depinde de valoarea maximă a tensiunii. Gazele nu au pierderi dielectrice; deci, rigiditatea dielectrică a gazelor nu depinde de frecvenfă. Pentru durate foarte scurte de aplicare (unde de şoc), rigiditatea creşte, dacă vitesa de creştere a tensiunii e mai mare decât cea de ioni-zare a gazului. Pentru aer, de exemplu, la încercările-cu unde de şoc se obfine o rigiditate dielec-trică de 2*"3 ori mai mare decât la încercările în curent alternativ de frecvenfă industrială. — Aspectul străpungerii dielectricului gazos depinde de rezistenfa interioară a sursei de alimentare. Pentru rezistenfe inferioare mari, apar efluvii între electrozi. Pentru rezistenfe interioare mici se stabileşte un arc electric între electrozi. Dacă se dispune un condensator în paralel cu o sursă având o rezis- tentă interioară mare, apar scântei. Dacă neuni-formitateacâmpului e accentuată, pot apărea efluvii numai în porfiunea în care câmpul depăşeşte valoarea critică, fără ca acestea să unească cei doi electrozi, analog cu efectul corona. Străpungerea dielectricilor gazoşi se datoreşte unei ionizări cumulative (de ex. ionizare prin ciocnire sub acţiunea câmpului electric). La o presiune dată, micşorând distanfa dintre electrozi, parcursul mediu liber al ionilor se micşorează, şi rigiditatea dielectrică creşte. Rigiditatea dielectrică a gazelor e folosită în tehnica măsurării tensiunilor înalte, de ordinul kilovolfilor şi al megavolfilor, cu eclatoru! cu sfere (v. Eclator de măsură). Rigiditatea dielectrică a aerului e de aproximativ 30 kV cm-1. Rigiditatea dielectrică a lichidelor depinde foarte mult de puritatea lor. Penfru s-ubstanfe foarte pure, ea e practic independentă de distanfa dintre electrozi şi de temperatura lichidului. Im-purităfile cu conductibilitate electrică mai mare decât cea a dielectricului lichid considerat, sau cu constanta dielectrică mai mare, capabile să se deplaseze în lichid sub acfiunea câmpului electric, micşorează mult rigiditatea. în special, urmele de umiditate şi scamele de celuloză provenite dela izolafia de bumbac a înfăşurărilor electrice cari se găsesc în uleiul de transformator se orientează în câmp, formând filamente a-proape neîntrerupte între electrozii aparatelor de încercare a uleiurilor la rigiditate dielectrică. Prezenfa apei face ca rigiditatea dielectrică a unui lichid să crească cu temperatura. Prin metode speciaje de purificare şi uscare se ating în mod obişnuit rigidităţi de 100 kV cm-1 la uleiurile de transformator. Rigiditatea dielectrică a uleiurilor creşte repede cu presiunea. Se supun probei de încercare la rigiditate dielectrică uleiurile penfru transformatoare, pentru disjonctoare, automaie de pornire, reostate, etc. Rigiditatea dielectrică a lichidelor se determină cu ajutorul unui aparat care se compune în principal din următoarele părfi: un vas de stÎQlă sau de porfejan de cca 300 cm3, care confine proba de uleiu şi în care se găsesc doi electrozi de cupru, Pen/ru măsurarea de formă şi dimensiuni E) "iţ1^1.dl,)1'Vnt™”pter; stabilite; O rezistenfă va- la) întreruptor automat; R) re-riabilă penlru . reglarea zistenfa variabilă; T) trans-tensiunii, şi un transforma- formator de înaltă tensiune; i -i * ii'-' i * * V) voltmetru; V,) vas de sti- tor de înalta tensiune; in ' , , . , ., i * i.w . • cla sau de porfelan. circuitul de înalta tensiu- r ne, o rezistenfă fixă de aproximativ 30 k Q. Transformatorul trebue să dea, la excitafie completă, cel pufin 30 kV în circuitul de înaltă 4* 631 ienkiune. Puterea aparentă va fi de cel pufin 250) VA. Se folosesc, fie aparate cu distanfă fixă! între cei doi electrozi şi tensiune de vajobre efectivă variabilă, fie aparate cu distanfă variabilă între electrozi şi tensiune de valoare efectivă constantă. Se urmăreşte obfinerea unui arc permanent între cei doi electrozi, descărcările fulgurante nefiind luate în considerafie. După ce s'a obfinut aceasta, curentul se întrerupe automat. în momentul producerii arcului, când tensiunea nu mai creşte, se citeşte tensiunea indicată de un voltmetru. Se fac 5--6 determinări pentru aceeaşi probă, la intervale de câte 10 minute; se face media aritmetică a tensiunilor şi se înmulfeşte cu un factor specific distanfei dintre cei doi electrozi, pentru a se obfine intensitatea maximă a câmpului electric dintre electrozi. — Rigiditatea dielecfrică a solidelor depinde de grosimea dielectricului, de temperatură, de vitesa de creştere a tensiunii aplicate, de neuniformi-iatea câmpului electric, etc. La dielectricii cari au pierderi în câmpul electric alternativ, rigiditatea dielectrică scade când frecvenfă creşte. La tofi dielectricii ea scade când temperatura creşte. Rigiditatea dielecfricilor solizi depinde de va Joarea efectivă a tensiunii. Normele precizează condifiunile de încercare, stabilind valorile acestor parametri (încercarea la rigiditate dielectrică a cinui strat care are grosimea de 1 cm, etc.). Străpungerea dielectricilor solizi perfect omogeni şi isotropi ar trebui să se producă pentru intensităfi ale câmpului electric aplicat, de ordinul a 150 MV/cm, cum rezultă din date teoretice. Tofi dielectricii cunoscufi sunt străpunşi pentru va-iori sub 1 MV/cm. Această diferenfă provine din existenfă unor puncte slabe în masa dielectricului, cari cedează sub acfiunea câmpului electric aplicat, neuniform şi el, producându-se o separare de sarcini elementare. Separarea acestora accentuează neuni-formitatea câmpului, astfel încât apar noi puncte slabe, cari cedează sub acfiunea noii forme a câmpului electric şi fenomenul se desvoltă până la străpungerea completă a izolantului (străpungere electrică). „ Mecanismul" străpungerii depinde şi de faptul că dielectricul solid prezintă neomogeneităfi chimice sau fizice. Izolanfii industriali prezintă, în general, eterogeneităfi chimice. Datorită impurităţilor cu conductibilitate electrică superioară celei a dielectricului în care sunt incorporate, apar, în anumite puncte, desvoltări puternice de căldură, prin cari se ridică temperatura izolantului, scăzându-se astfel rezistenfă acestuia; intensitatea curentului electric creşte, temperatura creşte şi mai mult, se produce o sfare termică labilă şi, dacă izolantul nu se poate răci suficient, el se distruge prin ridicarea exagerată a temperaturii (străpungere termică). Asifel se explică curbele de „vieafă" cari dau tensiunea de străpungere în funcfiune de durata aplicării ei; Dacă răcirea izolantului se face numai prin ^ect?0zh, rigiditatea dielecfrică a izolantului scade câmpc^eşt#;oSîmea lui. Peste anumite limite, mărirea grosimii izolantului nu mai modifică decât valoarea Inifială a tensiunii în curba de vieafă, nu şi ordonatele asimptotei. Tensiunea de străpungere între electrozi plani nu creşte, ca la gaze şi lichide, proporfional cu distanfa dintre electrozi, ci mai încet.—Tensiunea de străpungere depinde de durata de aplicare, străpungerea putându-se produce şi după câteva orei De aceea, pentru unele materiale (de ex. pentru materialele folosite la cabluri), se trasează cürbá de vieafă. Rigiditatea dielectrică Ef depinde, pentru cele mai multe solide isotrope, aproximativ exponenfial de temperatura dielectricului: Er=Acb , unde T e temperatura absolută, iar A şi b sunt constante. Rigiditatea dielectrică a sticlei variază diferit pentru temperatura ambiantă şi pentru temperaturi înalte: pentru temperaturi joase (1 /T =0,0015), variafia ei cu temperatura e pracY\c nulă; pentru temperaturi înalte (1/7" = 0,0012), sticla se comportă ca şi ceilalfi dielecfrici solizi. Corpurile poroase se abat dela aceasta lege, datorită higroscopicităfîi lor. Alte materiale, în special cele cristaline, prezintă neomogeneităfi fizice. La acestea, tensiunea de străpungere e sensibil independentă de grosimea izolantului şi de temperatură. Neomoge-neitatea fizică e datorită dislocării unora dintre ioni din pozifia lor normală, printr'o agitafie termică intensă, sau e datorită neomogeneităfii structurii sau orientării cristalelor componente, sau unor neomogeneităfi de suprafafă (fisuri ultra-microscopice). Aceste dislocări de ioni cresc pe măsură ce intensitatea câmpului electric aplicat creşte şi, pentru o anumită valoare, se declanşează ioni-zarea prin ciocnire şi deci străpungerea izolantului, î. Rigiditate relativă: Termen impropriu folosit pentru coeficient de repartifie (v. Repartifie, coeficient de ~). 2. Rigidizare [npHflaqa wecTKOCTH, KpsnJie-HHe; raidissement; Versteifung; stiffening; merevi-tés]. Tehn.: Mărirea momentului de inerfie ecuatorial al unei piese, în raport cu o axă perpendiculară pe planul de flambaj, penfru a preveni flambajul, respectiv clocajul în cazul plăcilor subfiri. Rigidizarea se efectuează prin următoarele mijloace: introducerea de legături suplementare (de ex. prin gu-seuri, la grinzile cu zăbrele); realizarea unor nervuri monobloc cu piesa, la piese cu perefi subfiri, turnate; aplicarea prin nituire sau sudare a unor rigidizatoare (v.), la piesele de tablă metalică sau de placaj, subfiri; ondularea sau imprimarea prin laminare la rece a unui relief, la plăcile de tablă metalică, subfiri; etc. imprimarea unui relief prin laminare la rece, la tablele metalice, are un efect de mărire a momentului de inerfie şi un efect de mărire a rezistenfei, datorit ecruisării materialului. Tablele metalice rigidizate pot fi lipite sau sudate, curbate, transformate în fevi, etc. s. ~ a tablelor [KpenJieHHe J1HCTOB; raidissement des tóles; Versteifung von Blechen; sheef iron stiffening; bádogmerevités]. V. sub Rigidizare 6£2 i. Rigidizare, punct de ~ [T04Ka aaTBép-#ehhh; pornt de rigidisation; Starrpunkt; point of rigidization; merevitési pont]. Ind pefr.: Temperatura la care un bitum se întăreşte într'o măsură specificată şi devine rigid, pjerzându-şi plasticitatea şi, deci, calitatea de liant. Se determină prin încercări de laborator, cu ajutorul unui penetrometru special, echipat cu un ac de încercare cu diametrul de 0,5 mm, şi la care se adaugă greutăţi suplementare, astfel încât greutatea totală a aparatului să fie de 450 g. Determinarea punctului de rigidizare se face în felul următor: Se aşterne pe o placă metalică (de 30X15 mm) un strat de bitum, gros de 2 mm, după care se introduce placa într'un vas Dewar, în care temperatura este coborîtă treptat. Pentru măsurarea temperaturii, se fixează în masa de bitum un cuplu termoelectric, iegat la un galvanometru, pe care se pot citi direct temperaturile probei de bitum. în timpul coborîrii temperaturii, acul penetrometrului e lăsat să pătrundă în masa de bitum la intervale de timp egale, şi se citeşte adâncimea de pătrundere şi temperatura probei de bitum. Temperatura la care acul penetrometrului pătrunde în masa de bitum cu 0,1 mm, după o apăsare de 60 de secunde, reprezintă punctul de rigidizare al bitumului încercat. Punctul de rigidizare dă indicaţii asupra comportării unui bitum la temperaturi joase. Sin. Punct de întărire. 2. Rigidizator [no^nopHa; raidisseur; Verstar-kungssteg; stifíener; merevítő rúd], Av.: Bară profilată, de lemn sau de metal, asamblată cu o piesă de tablă metalică sau de placaj, pentru a-i mări momentul de inerţie transversal şi a preveni clocajul sau flambajul acesteia prin solicitări ia compresiune sau la încovoiere. 3. Riglă [pnrejlh, őaJlKa; chapeau; Aufsatz, Holm; cap; fejgerenda, kapocsgerenda]. Cs.: Element orizontal sau inclinat al unui cadru, rezemat pe stâlpi. Termenul e folosit mai ales la construcţiile de beton armat. 4. Riglă [peana; regie; Lineal; rule; vonalzó léc]. 2. Gen.: Piesă în formă de prismă dreaptă, care are lungime mare în raport cu dimensiunile secţiunii transversale. Forma secţiunii poate fi pătrată, dreptunghiulară sau profilată. Sin. (parţial) Lineal (v.). Exemple: 5. ~ [ŐpycOK, peÖKa; chevron; Sfollen; spar; léc]. Ind. lemn.: Piesă semifabricată din lemn (piesă de cherestea), cu secfiune pătrată sau dreptunghiulară, cu grosimea de dulap (minimum 28 mm pentru lemn de foioase, respectiv 38 mm pentru lemn de răşinoase, şi maximum 98 mm) şi cu lăfimea egală cu cel mult dublul grosimii şi de maximum 98 mm. Riglele se obfin prin tăierea (debitarea) dulapilor sau a scândurilor groase. Sin. Cuşac. 6. ~ [jlHHeHKa; racloir; Abstreichlineal; rule; fölöző]. Mefl.: Unealtă de lemn sau metalică, cu forma unei rigle, folosită la îndepărtarea excesului de amestec de formare îndesat în cutia de formare sau în cutia de miezuri, şi fa netezirea suprafefei acestuia* Sin. Răzuitoare. 7. ~ de desen [JlHHeHKa, peHcuiH-Ha; regie â dessiner; Reifjschiene; drawing rule; rajzvonalzó]. Tehn.: Instrument cu forma unei rigle, folosit pentru trasarea liniilor drepte, la executarea desenelor. Se cpnfecfionează din lemn, din metal sau din mase plastice, de exemplu din celuloid. Poate fi simplă sau gradată. s. ~ de măsurare [MepHan peöKa; regie d'arpenteur, tatte de mesure; Mefylatte; me-asuring rod; mérőléc, mérővonalzó]. Tehn.: Riglă gradată, pentru măsurat distanfele. Se confecţionează, de regulă, cu secfiune dregtunghiularăr din ofel (v. fig.) sau din lemn. 9. ~ de verificare [noBepoHHaa JMHeÖKa; régle de vérification; Nachprüfungslineal; check-ing rule; ellenőrzési vonalzó], Metl.: Instrument cu forma unei rigle, pentru verificarea rectili-nearităiii şi a planeităfii pieselor. Se confecfionează* a b Riglă de măsurare. Í) faţa fronfaiâ; 2) fafa de măsurare; 3) muchia de măsurare; 4) faja gradată; 5) gradaţia riglei; 6) spatele riglei. J J A £3 ■A □ O O -E Rigle de verificare, a) rigle de verificare cu muchie; b) rigle de verificare cu fafă plană. de regulă, din ofel sau din fontă cenuşie. Partea activă (cu care se face verificarea) poate fi o-muchie sau o fafă plană (v. fig.). io. ~ gradata [JlHHeHKa; régle graduée; Lineal mit Mafjeinteilung; graduated rule; beosztásom vonalzó]. Tehn.: Instrument de desen sau de măsurare, cu forma unei rigle, având pe una dintre fefe (fafa gradată) o gradafie în unităfi de lungime (de ex.: centimetri, milimetri, foii). 633 folosit la măsurarea distanţelor pe desene, pe piese, etc. Unele rigle pot avea fetele cu gradaţii diferite. î. Riglă de calcul [cnéTHaa JlHHeHKa; régle a calcul; Rechenschieber; slide rule, slide scale; logarléc]. Tehn.: Instrument pentru efectuarea rapidă şi cu o preciziepractic suficientă, prin simplă citire, a unor operafiuni aritmetice şi trigonometrice, cum sunt înmulfirea, împărţirea, ridicarea la putere, extragerea de rădăcină, calculul procentelor, determinarea liniilor trigonometrice, etc., dar nu adunarea şi scăderea. Rigla de calcul obişnuită se compune dintr'o riglă fixă şi dintr'o rigleta (rigla mobilă), ambele cu scări jogaritmice, şi dintr'un cursor. Unele rigle speciale au două riglete şi două cursoare. Rigla fixă are secţiunea transversală în formă de trapez cu un şanţ în baza mică, în care se montează şi poate culisa rigleta, care are secfiune dreptunghiulară, cu două nervuri longitudinale de ghidare (v. fig.). Cursorul, care se ghidează pe garitmii numerelor sau ai funcţiunilor transcendente cari intervin în calcul, şi cari pe riglă sunt indicate prin numerele sau funcfiunile ai căror logaritmi îi reprezintă; când se operează cu multiplii sau cu submultiplii numerelor 1 *** 10, se ţine seamă de caracteristica numărului. De asemenea, operaţiunile de ridicare la putere sau de extragere de rădăcini se înlocuesc ca operaţiuni de adunare şi scădere a unor segmente citite pe cele două axe, ştiind ca log an = n log a, unde a e logaritmul numărului sau al funcţiunii transcendente, iar n e exponentul, fiecare dintre aceste mărimi fiind citite pe una dintre cele două axe ale riglei. Rigla obişnuită are pe faţa superioară patru scări (v. fig.), dintre cari două (A şi D) se găsesc pe rigla fixă şi celelalte două (B şi C), pe rigletă. Scările A şi B sunt împărţite în câte două părţi egale, pe fiecare dintre ele fiind trasate segmente proporţionale cu valorile logaritmilor Riglă de calcul. 1) riglă fixă; 2) rigletă; 2’) vedere din spate a rigletei; 3) cursor; A) şi D) scările riglei fixe; B) şi C) scările rigletei; S) scara sinusurilor; T) scara tangentelor; L) scara logaritmilor; M) scară metrică. şanţuri practicate pe feţele laterale ale riglei fixe, se compune, în general, dintr'o ramă metalică cu o placă de sticlă sau dintr'o masă plastică transparentă, pe care sunt trasate 1---3 fire reticulare, normale pe scările riglei; uneori, cursorul poate fi o placă metalică, de regulă cu patru limbi cu repere. — Unele rigle de calcul sunt rotunde şi au gradaţiile trasate pe două cercuri concentrice; acestea sunt folosite mai rar. Rigla de calcul e confecţionată, în general, din lemn de esenţă tare (uneori din carton presat, metal, etc.) şi poate fi de diferite mărimi (12;5; 25; 50 şi 100 cm) şi tipuri, după felul operaţiunilor la cari este folosită. Rigla de calcul se bazează pe principiul geo-metrizării calculului cu logaritmi, prin marcarea, pe două axe paralele, a unor segmente proporţionale cu logaritmii numerelor 1—10 sau cu logaritmii unor funcţiuni transcendente, ceea ce permite înlocuirea operaţiunilor de înmulţire, respectiv de împărţire, cu adunarea, respectiv scăderea de segmente citite pe cele două axe, deoarece log ab — log a-f-log b şi log alb — log ^ — log b, unde a şi b sunt segmentele caf\ reprezintă lo- numerelor 1 10 (log 1=0 e originea scării şr log 10=1 e sfârşitul fiecărei jumătăţi a scării); numărul de diviziuni marcate se alege în funcţiune de lungimea riglei. Pe scările C şi D sunt trasate segmente proporţionale cu valorile logaritmilor numerelor 1 10, astfel încât un segment care pe scara C sau D reprezintă logaritmul unui număr, pe scara A sau B reprezintă logaritmul pătratului acestui număr. La unele rigle se mai găsesc, pe faţa superioară a riglei fixe, două scări, K şi L. Scara K, numită scara cuburilor, e o treime din scara C sau D. Scara L, numită scara logaritmilor, permite citirea directă a mantiselor logaritmilor - decimali ai numerelor reale; la unele rigle, scara L se găseşte pe rigletă (în general, scara din mijloc de pe spatele rigletei, v.fig.). Pe spatele rigletei se găsesc două scări: Scara S (în partea superioară), ale cărei diviziuni corespund valorilor 2 + lgsinjc— pentru valorile lui x cuprinse între 34' şi 90° (sin 34'= 0,01 şi Ig sin 34' s —2; sin 90° = 1 şil g sin90° = 0), notaţiile reprezentând valorile argumentului x; scara T (în partea inferioară), ale cărei diviziuni corespund valorilor 1 + Ig tg x, pentru valorile argumentului 634 x cuprinse între 5° 44' şi 45° (fg 5° 44'^0,1 şi Ig tg 5° 44' s-1; tg 45° = 1, şi |g tg 45° = 0). Rezultatele se citesc, pentru scara S, pe scara A. iar pentru scara T, pe scara D a riglei fixe. Cursorul uşurează aprecierea fracfiunilor de diviziuni şi dă posibilitatea să se efectueze calcule cu scări situate mai departe una de alta. Cursorul cu trei fire reticulare are firele extreme trasate la distanfa (măsurată pe scara >4) Ig tc/4 de firul din mijloc; cu ajutorul firelor extreme se pot calcula rapid diametrul sau aria cercului (A = tcî/2/4 sau d = y4A/tz). Exemple de calcul cu rigla: Pentru efectuarea produsului 25,5X5 = 127,5 se trece originea sau punctul final al rigletei în dreptul diviziunii de pe scara D, care indică unul dintre factorii produsului (de ex. 25,5), iar firul reticular al cursorului se aduce pe rigletă în dreptul diviziunii care indică al doilea factor (de ex. 5 pe scara C), produsul citindu-se în dreptul acestuia, pe scara O (127,5); pentru efectuarea împărfirii 127,5:25,5 = 5, se trece deasupra valorii deîm-părfitului (127,5), luată pe scara D, valoarea îm-părfitoruiui (25,5) de pe scara C a rigletei şi se citeşte rezultatul (5) pe scara D, în dreptul originii sau al punctului final al rigletei; ridicarea Ia pătrat se efectuează prin aşezarea firului de marcare a cursorului pe numărul (de pe scara D) care urmează să fie ridicat la pătrat şi se citeşte rezultatul direct pe scara A; rădăcinile pătrate ale valorilor scării A se găsesc pe scara D, radicalii cu număr par de cifre înainte de virgulă trebuind să fie aleşi pe scara parţială din dreapta, iar ceilalfi, pe scara parţială din stânga. Pentru determinarea virgulei zecimale, se ţine seamă de următoarele reguli: dacă produsul se obţine prin mutarea rigletei spre stânga, numărul de cifre ale acestuia e egal cu suma cifrelor numerelor înmulţite («+«), iar dacă produsul se obţine prin mutarea rigletei spre dreapta, numărul de cifre ale acestuia e egal cu suma cifrelor înmulţite, mai puţin unu (m + n— 1); în cazul când câtul se obţine prin mutarea rigletei spre stânga, numărul de cifre dinainte de virgulă ale acestuia e egal cu diferenfa dintre suma cifrelor deîmpărfitului şi împăr-ţitorului (m — n), iar in cazul când câtul se obţine prin mutarea rigletei spre dreapta, numărul de cifre dinainte de virgulă ale acestuia e egal cu aceeaşi diferenţă, la care se adaugă o unitate: — 1). — Alte puteri se calculează cu aju- torul unor scări speciale (de ex. scara K, pentru cuburi) sau cu ajutorul scării logaritmice (scara L).— Penfru obţinerea valorii tg 21° 50' = ctg 68° 10' = 0,401, se trece diviziunea de pe scara 7 (de pe spatele rigletei), care indică valoarea unghiulară {21° 50'), în dreptul liniei de marcare (de regulă, o crestătură pe spatele riglei fixe) şi se citeşte rezultatul pe scara C, în dreptul originii scării O; penfru unghiuri mai mari decât 45° se foloseşte formula: tg a= 1 /tg (90° — a) = 1 /ctg ot. — Determinarea valorilor funcţiunilor trigonometrice sin a şi cos a e analoagă cu aceea a tangentei. Sin. Rigla iogaritmică. Sin. (parţial) Riglă trigonometrica. i. Riglă de sinusuri [cHHycHaHJiHHeiÎKa; régle inclinée; Sinusţirteal; sine bar; szinuszvonalzó]: Instrument de măsură pentru măsurarea indirectă a unghiurilor şi a conicită-filor pieselor, şi pentru aşezarea pieselor sub un anumit unghiu, în cursul prelucrării. Rigla de sinusuri (v. fig.) se compune dintr'o placă dreptunghiulară, de oţel, străbătută de găuri, dintre cari unele filetate şi altele netede w ^ w (pentrufixareapie* Riglă de sinusuri, selor); ea are două /) placă (măsufă);'2) cilindru; 3) plă-goluri prismatice la cufă de sprijin laterală; 4) plăcuţă părfile Sale fron- de sprijin frontală, tale, pentru fixarea cu şuruburi a doi cilindri de ofel călit, paraleli, cu acelaşi diametru. Suprafaţa superioară a plăcii (pe care se aşază piesa) se prelucrează pa- ^ l ralel cu planul axelor celor doi cilindri, distanţa dintre axele celor ^-^iocfTl \h * A aoi cilindri fund de \ 4 100 mm sau de 200 mm. Dacă Se introduc sub. Măsurarea unghiurilor cu rigla cilindri două blocuri de j.e sinusuri. P^nparalele, CU f) suprafafa de referinfă; 2) rigla înălţimi diferite H şi h, de Sinusuri; 3) cilindru; 4) bloc Suprafaţa superioara a cale planparalele; a) un-riglei formeaza, CU pla- ghiul de măsurat; L) distanfa Ca plană pe care se dintre axele cilindrilor; H) şi h) aşaza calele, un unghiu lungimile blocurilor de cale (ot), determinat prin si- planparalele. nusul său, a cărui valoare se obţine din relaţia: H-h in care L este distanfa dintre axele cilindrilor. Precizia de măsurare a unghiurilor până la 45° e de 3--12". Sin. Riglă sinus, Riglă de sinus. 2. Riglă de tangente [TaHreHCHan JinHeima; regie de tangentes; Tan- Măsurarea unghiurilor cu gentenlineal; tangent bar; - ri9la. tangente, tangensvonalzó]: lns.ru- \] ment de măsură asemă- planparaleiă; 4) calibruf- nător cu rigla de sinusuri disc*‘ f). ?! d) ,dx‘.an?efrLf• ti . r. calibrului-dlsc; L)| lungi- Şl care se foloseşte, fie mea ca,ei paralele, la măsurarea indirectă a unghiurilor şi a conicităfilor pieselor prin tangenta acestora, fie la aşezarea pieselor sub un anumit unghiu, în cursul prelucrării. Se compune (v. fig.) 635 dintr'o placă cu feje planparalele, pe a cărei suprafafă superioară se aşază piesa, şi care se sprijine pe două cal ibre-disc cu diametri diferiţi D şi d, distanfate de o cală planparalelă cu lungimea fixă L. Unghiul măsurat (a) e determinat de tangenta sa, a cărei valoare e dată de relafia: a __ D — d 9T“ D+d+2L' Precizia de măsurare a unghiurilor până la 45° %este de 6---10". Sin. Riglă tangens. * i. Riglă logaritmică [JiorapHcjMHHecKaH jih-HeÖKa; régle logarithmique; logarithmischer Schie-ber; logarithmical slide rule; logarléc]: S n. Riglă de calcul (v.). 2. ~ trigonometrică [TpuroHOMeTpHHeCKan JlHHeitKa; régletrigonométrique; trigonometrischer Schieber; trigonometrica! slide rule; trigonometriai léc]: Riglă de calcul folosită şi la operafiuni trigonometrice. V. sub Riglă de calcul. 3. Rigletă [MHpa; régle d’arpenteur; Me^latte, Mefystange; measuring staff; mérőléc]. Topog.: Riglă de lemn cu lungimea de 2--*5 m, cu grosimea de 2-*'4 cm şi cu secfiune pătrată, circulară sau ovală, care are la capete armaturi metalice. Rigla e vopsită în roşu şi în alb, pe diviziuni de decimetri şi jumătăfi de metru, cu vopsea de uleiu. Serveşte la măsurarea lungimilor aliniamentelor. 4 Rigletă: Sin. Riglă mobilă. V. sub Riglă de calcul. 5. Rigolă [KaHaBKa, KlOBeT; rigole, caniveau; Rinne; trench, ditch; csurgó, folyóka]. Cs.: 1. Şanf mic, pavat sau nepavat, destinat să colecteze apele superficiale de pe o suprafafă mică de teren şi să le conducă la un şanf de colectare mai mare sau Ia un punct de acumulare, pentru a împiedeca stagnarea apelor sau erodarea pământului prin formarea de şiroaie cu debite şi vitese mari. — 2. Amenajare specială, făcută la marginea străzilor, pentru a colecta apele superficiale de pe trotoare şi de pe parfea carosabilă şi a le conduce la gurile de canalizare. E formată, fie dintr'un şir de pavele, aşezate între bordura trotoarului şi marginea părfii carosabile, la un nivel mai jos decât aceasta, fie din piese speciale de beton, cari au pe una dintre fefe un jghiab longitudinal şi cari se aşază cap la cap, între bordură şi pavajul părfii carosabile. Ultimul sistem se foloseşte, în special, la străzile cu îmbrăcăminte de asfalt. Panta longitudinală a rigolei e, de regulă, diferită de cea a căii, şi trebue să fie destul de mare, pentru a asigura scurgerea rapidă a debitului maxim de apă. Ea trebue să fie cu atât mai mare, cu cât rigola e mai rugoasă. 6. Rigolă [KQHaBKa; rigole; Abzugskanal, Ge-rinne; feeder, drain; folyóka]. 3. Hidrot.: Canal cu dimensiuni mici, într'o refea de irigafie, care transportă apă pe suprafefele de irigat. După condifiunile reliefului şi după natura solului, rigolele au diferite funcfiuni şi dimensiuni. Se deosebesc: 7. ~ auxiliară [BcnoMoraTejibHafl KaHaBKa; rigole auxiliaire; Hilfsgraben, Hilfskanâl; auxiliary feeder; segéd folyóka]: Rigolă folosită, pentru o mai uşoară conducere a apei în rigolele de udare, când apa din rigolele de alimentare are debit prea mare sau când terenul prezintă un relief complex. O astfel de rigolă serveşte 5---7 rigole de udare. Rigolele auxiliare pot fi înlocuite cu conducte metalice sau cu jghiaburi de lemn cu orificii în dreptul rigolelor de udare. 8. ~ de alimentare [nHTaTejibHaH KaHaBKa; rigole d'alimentation; Speisegraben, Speisekanal, Zubringer; feeder; öntözési folyóka]: Rigolă care face parte din refeaua provizorie de irigafie şi care transportă apa, din canalele provizorii de irigafie, în rigolele auxiliare sau în rigolele de udare. De regulă rigolele de alimentare au lăfimea la fund de 25---30 cm, lăfimea la suprafafă de 80 cm şi panta, între 3 ___________ '2 __________ şi 7°/o°* VW"'—~ în cazul solurilor grele, de- 1 * bitul este între .. 0,15 şi 1,50 l/s, ---------------------------------- iar în cazul celor uşoare, »Jn- î) canal provizoriu; 2) rigolă de ali-tre 0,50 şi 2 l/s. menlare; 3) rigolă auxiliară; 4) rigolă Lungimea rigo- de udare, lei poate fi de 70--130 m. O rigolă de alimentare poate alimenta 100—150 de rigole de udare. Rigolele de alimentare se fac cu plugul obişnuit sau cu plugul de vié, în două sau în patru parcursuri. Sin. Şanf de trecere. 9. ~ de udare [oponiaiomaH KaHaBKa; rigole â arroser; Sprengungsgraben, Sprengungs-kanal; watering feeder; öntözési folyóka]: Rigolă care serveşte la transportul şi la conducerea apei în sol, la rădăcina plantelor, prin infiItrafie laterală şi prin capilaritate laterală şi verticală. Pot fi: închise inundabile, în cazul terenurilor cu pante mici /<0,002, adâncimea rigolei fiind, în acest caz, de 15--20 cm, iar infiltrafia producându-se după umplerea completă a rigolei; închise neinundabile, utilizate în cazul pantelor cuprinse între 0,002 şi 0,004o/oo, adâncimea rigolei fiind de 12*->15cm/ infiltrafia producându-se odată cu deplasarea apei în rigolă, iar alimentarea încetând înainte ca apa să ajungă la capătul rigolei; deschise, utilizate în cazul pantelor cuprinse între 0,003%0 şi 0,005%<^ şi mai mari, adâncimea lor fiind de 10-12 cm şi infiltrafia producându-se prin circulafia continuă apei. Distanfa dintre rigolei^ de udare se ia de 50---70 cm; ea depinde de permeabilitatea şi de proprietafile de capilaritate ale solului, iar lungimea lor depinde de infiltrafia apei şi de panta terenului, fiind cuprinsă între 30 şi 150 m. Rigola auxiliară şi rigola de udare se leagă prin conducte cu diametrul de 3---5 cm. Rigolele de udare se execută înainte de fie-î care udare, iar pentru ierburi şi cereale, odată 636 cu semănatul (cu ajutorul unui dispozitiv specia!, ataşat la semănătoare). î. Rigolă Sazilly [KâHaBKa Ca3HJiH; rigole S. S. Rinne; S. ditch; S. folyóka]. Cs..* Tip de dren colector, format dintr'un şant mic, umplut cu piatră spartă, care are fundul şi perefii laterali căptuşifi cu piatră sau cu cărămizi şi e acoperit cu brazde aşezate cu iarba spre interior, la limita de separafie dintre două straturi de pământ cu permeabilităfi diferite (stratul inferior având o permeabilitate foarte mică), pentru a colecta apele de infiltrafie şi a se evita crearea unei zone de năruire, datorita acfiunii înghefului şi desghefului. 2. Rincops [TKaKiţHâ HaBOH; ensouple de derriére; Kettenbaum; warp beam; láncfonal-cső]. Ind. text.: Ţeava obfinută la maşina cu ineluşe, încărcată cu fir de urzeală, de mărime intermediară între pincops şi warcops. 3. Rindea [pyőaHOK; rabot; Hobel, Handhobel; bench plane; gyalú]. Ind. lemn.: Unealtă de prelucrare manuală a lemnului prin aşchiere, compusă dintr'un corp de conducere de lemn sau de metal, dintr'unul sau din mai multe cufite de lamă de ofel, cari au o singură muchie ascufită, şi din penele de fixare. Rindeaua serveşte la degroşarea pieselor debitate brut, la îndreptarea şi netezirea fefelor plane, la fasonarea riglelor şi a altor piese. Pentru lucru, rindeaua e purtată cu ambele mâini pe suprafafa de prelucrat, într'o mişcare de translafie, fiind apăsată numai în cursa utilă (înainte); cufitul apăsat pe piesă îndepărtează dela suprafafa ei aşchii lungi şi subfiri, numite talaşi (v. fig. A). Uneori rindeaua e fixă şi se deplasează piesa. contrafier; e) cufit cu cioc; f) cufit oblic; I) corpul rindelei; 2) corn; 3) talpă; 4) umăr; 5) cufit; 6) pană; 7) deschiderea pentru ia laş; 8) fafa rindelei; 9) ulucul penei; 10) gura rindelei; 11) scobitura penei; 12) contrafier. Corpul de conducere, numit şi patul rindelei sau corpul ei, poate fi: plat; paralelepipedic; în formă de prismă, la care două fefe laterale sunt curbate sau la care fafa de ghidare, netedă (numită talpă), e adaptată formei piesei de prelucrat. De regulă, corpul are în partea din mijloc o scobitură pătrunsă, cu sau fără ambii perefi laterali (numită deschidere pentru talaş sau lumina), în care se fixează cufitul, astfel încât acesta să aibă o anumită inclinare (unghiu de tăiere) fafă de piesa de prelucrat. Deschiderea pentru talaş se termină în talpă cu un orificiu dreptunghiular (numit gura rindelei), cu sau 3 fără perefi la marginea tălpii (v. fig. 8). Pen- ^ tru uşurarea mânuirii, corpul poate avea un corn (nas) la partea C anterioară şi un mâner ^ sau un umăr la partea posterioară. Unele rindele (de eX. Cele pen- Guri de rindea, tru fălfuit) au O sanie dreaptă, obişnuită (cu perefi detaşabilă pentru re- |aterali); b) şi c) dreaptă, des-glarea lăţimii falfului, chisă lateral într'o parte, respec-şi O „patină CU care ţn ambele părfi; d) oblică, se reglează adânci- deschisălateral în ambele părfi. mea lui. Cufitul e confecfionat, fie dintr'o lamă de ofel semidur, fie dintr'o lamă de ofel carbon obişnuit, la care e sudată partea cu tăiş de ofel de scule semidur; cufitele sunt călite şi revenite. Cufitul e ascufit numai pe o singură parte, unghiul de ascufire fiind de 20<**30°. Unghiul de tăiere diferă după felul prelucrării, după specia de lemn prelucrat, după direcfia de prelucrare, etc. De exemplu: pentru rindelarea în direcfia fibrelor, unghiul de tăiere e de 45°; pentru rindelarea contra fibrelor, unghiul e de 48*'*50°, la rindeaua-cioplitor; pentru rindelarea perpendicular pe fibre (în cap), unghiul e de 30*"40°, Tăişul cufitului depăşeşte talpa cu o distanfă egală cu grosimea talaşilor. Pentru a împiedeca ruperea neregulată a talaşilor şi pentru a se realiza gradul de netezime cerut, la unele rindele cufitul e dublat de un contrafier (clapă), care îndoaie foaia de talaş şi îi rupe fibrele, pentru ca lemnul să nu fie smuls de cufit, iar suprafafa să devină netedă. Alte rindele au în fafa cufitului unul sau două cufite trasoare, cu tăişul în lungul corpului, cari taie talaşii pe margine, astfel încât scobitura făcută de cufitul principal are margini netede. Rindelele cu cufit simplu, adică nedublat cu contrafier şi fără cufite trasoare, se folosesc, de regulă, la lucrări de degroşare şi de netezire brută, şi se numesc rindele simple, spre deosebire de rindelele cu cufit şi contrafier, cari se folosesc la operafiuni de netezire fină, şi se numesc rindele duble. După pozifia tăişului cufitului fafă de axa longitudinală a corpului rindelei, se deosebesc rindele drepte, la cari tăişul e perpendicular pe această axă, şi rindele oblice, la cari tăişul e drept, şi inclinat fafă de axa corpului. Rindelele oblice se folosesc pentru netezirea lemnului perpendicular pe fibre. După forma tăişului cufitului şi a tălpii rindelelor, acestea se clasifică în rindele cu talpa plană, în rindele curbe, rindele profilate, rindele universale, rindele speciale. 637 După operafiuni lé în cari sunt folosite, se deosebesc: rindea-cioplitor; rindea-gealău sau gealău (v.); rindea de făfuit; rindea de fălfuit; rindea de lămbuit; rindea de şănfuît; rindele pentru lucrări speciale (de ex. rindea de dinfat, rindea răzuitoare, etc.). (v. fig. C). — C 3 /? fibre sé foloseşte rindeaua dublă oblică (v. şi sub Rindea). Lungimea rindelei e de 240—250 mm, iar lăfimea, de 45---50 mm, Sin. Dublă, Rindea cu contrafier. 3. ~ simplă [OAHHapHbiM pyőaHOK; rabot simple; einfacher Hobel; simple plane; egyszerű Rindele. a) rindea-cioplitor; b) rindea-cioplitor pentru dogari; c) rindea făfuitoare; d) gealău; e) rindea-masă; f) şi g) rindele curbe, convexă, respectiv concavă; h) rindea de adâncime; i) rindea de fălfuit, pentru falf drept; /') rindea pentru falf ascufit (cu sănii pentru limitat lăfimea şi adâncimea falfului); ic) rindea de fălfuit, cu sănii penfru limitarea lăfimi şi adâncimii şi cu cufit trasor; I) rindea-gură de broască pentru piese încheiate; m) şi n) rindea-gură de broască simplă, respectiv cu talpă, pentru perefii ulucelor; o) rindea pentru profilé; p) şi r) rindea rotundă (pentru uluce rotunde), respectiv scobită (pentru bastoane rotunde); s) rindea răzuitoare. După felul cufituiui care efectuează operafiunea principală de aşchiere, se deosebesc: 1. Rindea cu contrafier. V. Rindea dublă. 2. ~ dublă [/ţBOHHOH pyőaHOK; rabot â double fer, rabot écontrefer; Doppeihobel; double plane; kétkéses gyalúl: Rindea la care cufitul are tăişul foarte pufin curbat la coifuri şi e dublat cu un contrafier, aşezat la 0,5-**1 mm dela muchia lui tăietoare; contrafierul are rolul de a îndoi şi a mărunfi talaşul prin ruperea fibrelor, pentru ca lemnul să nu fie smuls şi suprafafa lui să devină netedă, iar talaşul să fie îndepărtat uşor. Rindeaua dublă e folosită la netezirea fină a pieselor de lemn. Pentru netezirea lemnului transversal pe gyalú]: Rindea cu un singur cufit simplu. V. şi sub Rindea. — După pozifia tăişului cufituiui fafă de axa longitudinală a corpului, se deosebesc: 4. Rindea dreaptă [pyőaHOK c npaMbiM Jies-BHeM HO>Ka; rabot droit; gerader Hobel; straight plane; egyenes gyalú]: Rindea cu muchia tăietoare a cufituiui (simplu sau dublu) perpendiculară pe axa longitudinală a corpului. V. şi sub Rindea. s. ~ oblică [pyőaHOK c kochm Jie3BHeM HOHCa; rabot incliné; schráger Hobel; inclined plane; ferde gyalú]: Rindea cu muchia tăietoare a cufituiui (simplu sau dublu) înclinată fafă de axa longitudinală a corpului. V. şi sub Rindea.— 638 După forma tăişului cufituiui şi după forma tălpii, se deosebesc: i. Rindea cu talpă curbă: Sin. Rindea curbă (v.). s. ~ cu talpă plană [(|)yraHOK; rabot a semelle plane; Hobel mit ebener Sohle; plane with plane sole; siktalpas gyalú]: Rindea la care tăişul e o linie dreaptă sau o linie frântă, iar talpa e compusă din fefe plane. Poate fi o rindea dreaptă sau oblică, simplă sau dublă, cu sau fără cufite trasoare, şi e numită după operafiunea în care e folosită. Rindele cu talpa plană sunt, de exemplu, rindeaua-cioplitor, gealău!, rindeaua de făfuit, unele rindele de fălfuit, etc. 3. ~ curbă [ropőaq; rabot a semelle courbe; Hobel mit in der Lăngsachse gekrümmter Sohle; plane with curved sole; görbetalpas gyalú]: Rindea la care talpa e o suprafafă curbă, generată prin rotirea unei drepte sau a unei linii curbe în jurul unui punct situat în planul longitudinal al corpului rindelei. — Rindeaua curbă poate fi concavă sau convexă: 4. ~ concavă [pyőaHOK c BorHyTOH no-flOniBOÜ; rabot cintré en creux; Stemmhobel, Streifhobel; concave plane; szegző gyalú]: Rindea curbă care are talpa concavă, şi la care corpul rindelei e uneori curbat şi lateral, spre a se adapta mai bine formei piesei prelucrate. Poate avea cufit simplu sau cu contrafier. Serveşte la rindelarea pieselor de lemn cu suprafefe curbe la partea lor exterioară, de exemplu în dogărie. 5. ~ convexă [ropőan, pyőaHOK c Bbiny-KJIOH noflOUlBOH; rabot cintré convexe, rabot cintré bombé; Schiffshobel, Gárbhobel; compass plane; horgas gyalú, homoritó gyalú]: Rindea curbă care are talpa convexă şi tăişul cufituiui curbat corespunzător piesei de rindelat. Poate avea cufit simplu sau cu contrafier. Serveşte la netezirea pieselor de lemn în partea interioară a curburii lor, de exemplu la prelucrarea interiorului butoaielor. 6. ~ plană: Sin. Rindea cu talpă plană (v.). 7. ~ profilată [raJiTeJibHHK, c|)acoHHbiH py-ŐaHOK; rabot â moulures; Kehlhobel, Fassonhobel, Profilhobel; moulding plane; hornyoló gyalú, idomító gyalú, alakitó gyalú]: Rindea la care tăişul cufituiui e o linie strâmbă, compusă din segmente curbe şi drepte, corespunzătoare profilului piesei care trebue obfinută prin rindelare, iar talpa e o suprafafă generată printr'o mişcare de trans-lafie rectilinie a profilului. Serveşte la fasonarea pieselor după diferite profile, de exemplu la executarea falf urilor curbe, la fasonarea bastoa-nelor, etc. Sin. Rindea pentru ciubucuri. — Exemple de rindele profilate: a. ~ scobită [nojiyuiTaiiHK, py'baHOKflflfl Bbi-KpyJKeK; rabot â boudin; Rundstabhobel; round plane; gömbölyítő gyalú, rúdfagyalú, pálcagyalú]: Rindea profilată care serveşte la fasonarea şi la netezirea pieselor rotunde, de exemplu, a bas-toanelor rotunde. Are talpa şi cufitul concave. Sin. Rindea penfru bastoane. 9. ~ penfru bastoane. V. Rindea scobită. w. ~ penfru ciubucuri. V. Rindea profilată* ii. ~ penfru profilé: Sin. Rindea profilată (v.)„ t2. ~ rotundă [ropőan; rabot rond; Hohlkehl-hobel; round plane; völgyelő gyalú, párkány-gyalú]: Rindea pentru format şi netezit uluce rotunde. Talpa şi cufitul sunt rotunjite după secfiunea ulucului. i3. ~ universală [yHHBepcaJibHbiH pyőaHOK; rabot universel; Universalhobel, Verstellbarerhobel; universal plane; univerzális gyalú, egyetemes gyalú]: Rindea metalică, cu talpa flexibilă şi cu. cufitul cu inclinare reglabilă. Rindeaua are dispozitive cu şurub, pentru fixarea tălpii în diferite pozifii, astfel încât poate fi folosită ca rindea convexă sau concavă, pentru suprafefe cu diferite raze de curbură (v. fig.). roate avea cufit simplu /K. 11 2 3 Rindea universală (cu talpă flexibilă). Í) talpa metalică în pozifia pentru prelucrat fefe convexe; V) talpa în pozifia pentru prelucrat piese concave; 2) cufit cu contrafier; 3) corp; 4) dispozitiv de reglare a formei tălpii. sau dublu. Unele rindele au două sau trei cufite şi una sau două sănii de conducere. — Exemple de rindele clasificate după operaţiunile în cari sunt folosite: i4. Rindea-cioplitor [mepxeöejib; riflard; Rau-hobel; rougher plane; nagyoló gyalú, eresztő gyalú]: Rindea cu talpă plană, la care corpul e lung de cca 250 mm şi lat de cca 50 mm şi la care cufitul are lăfimea de numai 25—35 mm şi tăişul convex; unghiul de tăiere e de maximum 45°. Talaşii sunt groşi, iar suprafafa prelucrată e aspră şi ondulată. Serveşte la îndepărtarea neregulari-tăfilor şi la degroşarea pieselor brute. Sin. Cioplitor. îs. ~ de adâncime [flOpOJKHHK, HinyHTry-ŐeJlb; guimbarde; Grundhobel; router plane, old woman's tooth; fenékgyalű, alapgyalú]: Rindea specială, folosită la netezirea bazei ulucelor, mai ales ale celor în formă de coadă de rândunică, unde nu se poate lucra cu un alt fel de rindea. Cufitul e îndoit în unghiu drept şi e montat, cu pană sau fără pană (în ultimul caz printr'un etrier cu şurub), într'un corp cu două mânere laterale (v. planşa, fig. k). 16. ~ de dinfat. V. Rindea dinfată. 17. ~ de fălfuit [(|)aJlbijryóeJib;feuilleret; Falz-hobel; fillister; vájó gyalú, horonygyalú]: Rindea' folosită pentru executarea falf uri lor pe marginea stinghiilor; e constituită din următoarele părfi: un corp principal, cu scobitura pentru talaş deschisă (liberă) în partea din dreapta; o sanie de conducere» care reglează lăfimea falf ului; o patină care limi- 639 teaza adâncimea de pătrundere; un cuţit de rindelat şî un cufit trasor, După profilul care trebue executat, se deosebesc: rindele pentru fa If drept, rindele pentru falf ascufit (coadă de rândunică), rindele pentru falf rotund şi rindele pentru falf laţ (numite şi rindele de plătuit sau platuitoare). 1. Rindea de făfuit. V. Rindea fafuitoare. 2. ~ de plătuit [<|)ajibiţry6ej]b c niHpOKHM Htejie3KOM; guillaume â plate-bande; Plaftbank-hobel; side fillister; sikgyalú, lemezelő gyalú]. V. sub Rindea de fălfuit. s. ~ de şănfuit [innyHTryőeJib; bouvet; Nut-hobel; grooving plane; rovatékgyalú, horonygyalú]: Rindea plană, folosită pentru executarea ulucelor, cu ajutorul unui cufit îngust, montat în dreptul unei şine metalice de conducere fixate pe talpă, întreruptă în dreptul lui, şî care pătrunde în uluc împreună cu cufitul. Pentru a permite executarea şanţurilor de diferite adâncimi şi la diferite distanfe de marginea piesei, rindelele de şănfuit au două corpuri de conducere reglabile. 4. ~ dinfată [íjHHryőeJlb; rabot a dents; Zahn-hobel; toothing plane; fogas gyalú]: Rindea cu talpa plană netedă, folosită la dinfarea (înăsprirea) suprafefelor de încleire, caracterizată prin cufitul cu muchia tăişului dinfată mărunt, montat cu un unghiu de tăiere de 80*-*90°. Sin. Rindea de dinfat. 5. ~ fafuitoare [cJ)yraHOK; rabot plat, varlope; Schlichthobel; smoothing plane; simitó gyalú]: Rindea plană, cu cufitul cu tăişul drept în partea centrală şi cu marginile pufin curbate (pentru a nu lăsa urme pe piesa care se netezeşte), la care lăfimea cufitului e de 45---51 mm, iar lăfimea corpului e de 62**-68 mm. E folosită la netezirea pieselor prelucrate anterior cu rindeaua-cioplitor (v.). Sin. Rindea de făfuit, Făfuitor. e. ~-gealău: Sin. Gealău (v.). 7. ~ -gură de broască [3eH3y6ejib, pyőaHOK TopijOBbifi; guillaume; Gesimshobel, Simshobel; rabbet-plane; párkánygyalú]: Rindea plană îngustă, cu cufitul de lăfimea tălpii, şi cu deschiderea pentru talaş numai pe o porfiune din înălfimea corpului şi fără perefi laterali, astfel încât evacuarea aşchiilor se face lateral. Poate avea un cufit cu gură dreaptă sau oblică, simplu sau cu contrafier. Serveşte la executarea şi netezirea oricărei adâncituri în lemn, de exemplu a falfurilor. Unele rindele au cufit trasor. Altele, numite gură de broască eu talpă, au talpa constituită dintr'o placă metalică mai lată decât corpul şi sunt folosite la netezirea perefilor laterali ai ulucelor; pentru lucru se fin răsturnate pe o parte. Pentru prelucrat piese încheiate, se folosesc rindele-gură de broască la cari tăişul cufitului e pe muchia inferioară a fefei frontale a corpului. Sin. Gură de broască. 8. ~ masă [(JjyraHOK, CTOJiapHbiH pyőaHOK; colombe; Fügebank, Stoljbank; jointer, whisk, bench plane; eresztékgyalú]: Rindea la care mişcarea de lucru e efectuată de piesa prelucrată, unealta fiind fixă. Are corpul lung de 1—2 m sau chiar mai mult. Se fixează pe două sau pe patru picioare, cu corpul inclinat şi cu talpa în sus, astfel încât piesa (de ex. doaga) să se împingă în cufit. Talaşul cade direct pe pardoseală-E folosită de dogari pentru îndreptarea şi netezirea doagelor pe muchii. 9. ~ pentru lucrări speciale [pyőaHOK cneiţHaJlbHbix paőOT; rabot special; Hobel für Sonderzwecke; single purpose plane; különleges gyalú]: Rindea la care corpul sau cufitul au o formă deosebită de cea a majorităfii rindelelor, astfel încât poate fi folosită pentru lucrări speciale, în tâmplărie sau în dogărie, în rotărie, etc. Sin» Rindea specială. — Exemplu: 10. ~ răzuitoare [cKOÖeJIb; racloir; Schab-hobel; scraper plane; hántoló gyalú]: Rindea de lemn sau metalică, cu corpul cu talpă scurtă şî cu două mânere laterale, la care cufitul e montat cu unghiul mare de tăiere, astfel încât răzueşte lemnul. E folosită în special în atelierele de rotărie şi dogărie, ja netezirea şi răzuirea pieselor plane, curbe sau profilate. 11. ~ specială. V. Rindea pentru lucrări speciale 12. Rindea penfru lemn: Sin. Rindea (v.). ia. Rindea penfru metal [pyőaHOK fljin Me-TaJIJia; rabot pour métaux; Hobel für Metalle; plane for metals; fémgyalú]. Metl.: Unealtă de construcfie asemănătoare celei a rindelei pentru lemn (v. Rindea), folosită pentru rindelarea pieselor de metal sau de aliaje moi, de exemplu în turnătoria de litere. Are corpul metalic; cufitul ei,, cu un unghiu de ascufire de 60***75°, e montat cu un unghiu de tăiere mare. u. Rindea, clapă de ~ : Sin. Contrafier de rindea. V. Rindea, contrafier de îs. contrafier de ~ [jneJiesKa pyőaHKa; contrefer, fer de dessus; Deckel, Kappe; top-plane-iron, break iron; gyalúvas], V. sub Rindea şi sub Rindea dublă. 16. corp de Sin. Pat de rindea. V. Rindea, pat de i?. cufit de ~ [H03K pyőaHKa; fer de rabot; Hobelmesser, Hobeleisen; plane iron; gya-lúkés]. V. sub Rindea. îs. cuţit dublu de ~ [flBOÖHOH hojk py- őaHKa; fer double de rabot; Doppeleisen; double iron, backiron; gyalú-kettöskés]: Cufit de rindea, împreună cu contrafierul. V. şi sub Rindea. 19. cufif trasor de ~ [KaJieBKa; grain d'orge; Vorschneider; pointed tool; elöljáróvas]. V. sub Rindea. 20. fier de Sin. Cufit de rindea. V. Rindea, cujit de 21. pat de ~ [KOJiOAKa pyőaHKa; fut de rabot; Hobelkasten; stock, plane-stock, plane wood; gyalúágy]. V. sub Rindea. 22. tragere la Sin. Rindelare (v.). 23. Rindelare [CTporaHHe; corroyage, rabotage; Hobeln, Aushobeln; planing; gyalulás]. Ind. lemn.: 1. Operafiune manuală sau mecanizată de prelucrare prin aşchiere a lemnului, efectuată cu ajutorul unui cufit în mişcare relativă de translafie rectilinie sau curbilinie fafă de piesă, pentru a obfine, din piese brute (prelucrate cu toporul, cu barda, ferestrăul, etc.), piese cu fefe plane sau profilate, netede, regujate şi cu muchii drepte g 640 fi paralele. — 2. Operaţiune mecanizată de prelucrare prin aşchiere a lemnului, analoagă frezării fi efectuată cu ajutorul unor cufite plane rotitoare, j antrenate de un arbore port-cufite, rotitor, pentru a obfine, din piese brute, piese cu fefe plane sau profilate, netede, regulate, cu muchii drepte şi paralele. După forma aşchiei, se deosebesc: rindelare prin detaşarea de aşchii (talaş) cu grosime constantă, efectuată fie prin mişcarea alternativă a cufituiui (de ex. la rindelarea manuală)* fie prin mişcarea lui de rotafie înfr'un plan paralel cu suprafafa de prelucrat (la maşinile de rindelat cu disc port-cufite), fie prin avansul piesei de lemn în fafa unui cufit fix (de ex. la maşina de rindelat cu cufit fix); rindelare prin detaşarea de aşchii cu grosime variabilă, realizată cu ajutorul cufitelor rotitoare ale maşinilor de rindeîat (cu arbore port-cuţit şi care e o operafiune analoagă frezării). După felul maşinii-unelte sau al uneltei, se deosebesc: rindelare manuală, care se efectuează cu ajutorul rindelei (v.); rindelare mecanică, efectuată la maşini de rindelat (v.). După felul operafiunii, se deosebesc: îndreptare, care consistă în netezirea suprafefelor brute ale pieselor de lemn, în general cu formarea a două fefe plane perpendiculare; rindelare la grosime, care consistă în degroşarea pieselor, în vederea obfinerii unei anumite grosimi şi a paralelismului fefelor; rindelare pe două fefe, care realizează simultan două fefe plane şi paralele; rindelare pe trei fefe, care consistă în îndreptarea şi, uneori, şi în profilarea suprafefei fefei de bază şi a celor două fefe laterale; rindelare pe patru fefe, care consistă în îndreptarea şi, mai adeseori, şi în profilarea uneia sau a mai multor fefe laterale ale piesei care se prelucrează. După calitatea suprafefei prelucrate, se deosebesc: rindelare brută (de degroşare sau din gros), care consistă în operafiunea de îndreptare sau de degroşare a cherestelei, piesele rămânând supradimensionate pentru prelucrările ulterioare prin aşchiere; rindelare fină, realizată prin prelucrare îngrijită, piesele rămânând supradimensionate numai pentru şlefuire sau răzuire. Calitatea suprafefei prelucrate mecanic la maşinile de rindelat cu arbore port-cufite rotitoare paralele se poate caracteriza cu ajutorul uneiadin-tre următoarele valori (v. fig.): pasul tăieturii, p (distanfa dintre două creste ale suprafefei vălurite a piesei); numărul ,3 Rindelare ta maşina cu cuţite rotitoare paralele. î) fusul arborelui; 2) arbore rotitor port-cufite (cap de freză); 3) cufit plan, rotitor; p) pasul tăieturii; b) înălfimea valurilor tăieturii; s) traiectoria muchiei cufituiui. de lovituri de cufit pe 1 mm de avans al piesei, m\ înălfimea valurilor tăieturii, h. u Rindelare [CTporaHHe; corroyage; Hobeln; planing; gyalulás]. Ind. lemn,: 3. Grup de operafiuni de îndreptare (planare) a lefelor laterale ale unei piese semifabricate din lemn, în vederea obfinerii unei rigle sau a unui alt element cu secfiune dreptunghiulară, sau profilată, cu muchiile drepte şi paralele, în cursul procesului tehnologic de prelucrare a lemnului în produse finite. Rindelarea se efectuează manual, cu ajutorul rindelelor (v.), sau mecanic, la maşinile de rindelat (v.). Prin rindelare se poate obfine şi planarea suprafefelor rezultate din asamblare la unele subansambluri, după montare. Rindelarea mecanică se poate efectua, în func-jiune de maşinile folosite, după următoarele procedee: îndrepfşrea a două fefe alăturate, astfel încât să formeze un unghiu drept, la maşina de îndreptat (v.), şi rindelarea la grosime a celorlalte două fefe, la maşina de rindelat la grosime (v. Rindelat, maşină de ~ la grosime), pentru obfinerea paralelismului cu primele şi a distanfei precise dela acestea; îndreptarea unei fefe la maşina de îndreptat şi rindelarea celorlalte fefe la maşina de rindelat pe trei fefe sau la maşina de rindelat pe patru fefe; rindelarea în două reprize la maşina de rindelat pe două fefe; rin-î delarea directa a celor patru fefe, printr'o sin- ii gură trecere la maşina de rindelat pe patru feţe. j Rindelarea fefelor profilate se efectuează cu ajutorul cufitelor de profilat montate pe arbori port-cufite corespunzători. în procesele tehnologice de prelucrare a lemnului, rindelarea urmează, în general, după croirea cherestelei în rigle (adică după tăierea longitudinală şi transversală); uneori, se efectuează în prealabil o rindelare parfială a scândurilor pe una sau pe două fefe, urmată de trasare, de tăierea longitudinală şi transversală (croire) şi apoi de rindelarea celorlalte fefe. 2. Rindelare [CTporaHHe; rabotage; Hobeln; planing; gyalulás]. 4, Tehn., Metl.: Operafiune de prefucrare prin aşchiere a unui material, de regulă metalic, cu ajutorul unei maşini-unelte de rindelat, la care mişcarea principală relativă dintre piesă şi unealtă e o mişcare alternativă de translafie. Aşchierea se obfine prin atac continuu al uneltei, care e un cufit (v. Cufit 2), în timpul cursei utile. La maşinile mici, numai una dintre curse e, în general, cursă utilă şi ea e urmată de o cursă moartă, cu vitesă, de regulă mărită. La maşinile mari, în general, ambele curse sunt curse utile. Rindelarea mai comportă următoarele mişcări relative între unealtă şi piesă: mişcarea de pătrundere, care determină grosimea aşchiei şi care se efectuează într'o direcfie perpendiculară pe suprafafa prelucrată; mişcarea de avans, perpendiculară pe mişcarea principală şi tangentă la fafa prelucrată. Uneori, pentru prelucrarea fefelor curbe, mişcarea de avans, efectuată de piesă, poate fi o mişcare de rotafie. Dacă unealta (cufitul) de rindelat (v. fig.) are axa sa longitudinală perpendiculară sau aproape 1 641 perpendiculară pe direcfia mişcării principale* care e, de regulă, orizontală, operafiunea se numeşte rabotare (v.), iar dacă unealta are axa a 6 Rindelare. a) rabotare; b) mortezare; 1) suprafafă de aşchiat; 2) suprafaţă de tăiere; Í) suprafafă aşchiată; 4) plan de tăiere; 5) plan de bază; 6) avans orizontal, longitudinal; 7) avans orizontal; transversal; 8) avans vertical; 9) direcfia mişcării principale. sa jongHudinală paralelă sau pufin înclinată fafă de direcfia mişcării principale, care e, de regulă, verticală, operafiunea se numeşte mortezare (v.). ta rabotare, unealta e solicitată la încovoiere; la mortezare, unealta e solicitată la compresiune. După gradul de netezime care trebue obfinut prin prelucrare, se deosebesc rindelare de degroşare {care se efectuează cu cufite de degroşare) şi rindelare de finisare (care se efectuează cu cufite de finisare şi cu avansuri mai mici cjecat cele folosite ta degroşare). t. Rindelarea cilindrilor de moară: Sin. Rifluire (v.). 2. Rindelat, maşină de~[cTporaJibHbiH CTaHOK; machine â raboter, raboteuse; Hobelmaschine, Metalhobelmaschine; planing machine, planer; gyalúgép]. 1. Mş.-unelte, Metl.: Maşină-unealtă de prelucrare a materialelor, în general metalice, care foloseşte o unealtă de aşchiere prin atac continuu în timpul cursei utile, şi la care mişcarea principală relativă dintre piesă şi unealtă e o mişcare alternativă de translafie, iar direcfia avansului e perpendiculară pe direcfia mişcării principale. Maşina e folosită la fasonarea şi netezirea suprafefelor plane sau profilate ale pieselor. Construcfia maşinii depinde de dimensiunile pieselor de prelucrat şi de forma lor. , Maşina este compusă, în general, din batiu, masa de kicry, masa porf-pfesă, dispozitivul" port-unealtă, mecanismul de antrenare, mecanismul organic (mecanismul pentru mişcarea principa-lă şi cea de avans), ghidaje, dispozitive m:ş- Mişcările maşinii de rindelat. a) piesa fixă, unealta efectuează carea principală şi mişcarea de avans; b) piesa efectuează mişcarea principală, unealta efectuează mişcarea de avans; c) unealta^efectuează mişcarea principală, piesa efectuează mişcarea de avans; j) mişcarea principală; 2) mişcarea de avans. de comandă, dispozitive şi instalafii auxiliare. Mişcările principală şi de avans pot fi efec-lyate, fie de piesa fixată pe masa de lucru, fie de unealta fixată pe dispozitivul port-unealta (v. fig.). După deplasările efectuate de port-unealtă sau de port-piesă, se deosebesc maşini de rindelat cu port-unealtă alunecătoare, maşini de rindelat cu masă alunecătoare şi maşini de rindelat speciale, la cari fie port-piesa, fie port-unealta, au şi alte mişcări, diferite de mişcarea rectilinie de translafie. Maşini de rindelat cu port-unealtă alunecătoare sunt maişinle de rabotat cu port-unealtă alunecătoare (v. sub Rabotat, maşină de ~) şi maşinile de mortezat (v. Mortezat, maşină de ~); maşini de rindelat cu masă alunecătoare sunt maşinile de rabotat cu masă alunecătoare (v, sub Rabotat, maşină de ~); maşini speciale sunt maşinile de rabotat prin copiere, maşinile de rabotat prin reproducere, maşinile de rifluit (striat) cilindri, maşinile de rindelat rofi dinfate. După pozifia relativă a axei uneltei fafă de direcfia mişcării principale, maşinile de rindelat se clasifică în maşini de rabotat, la cari unealta are axa perpendiculară sau aproape perpendiculară pe direcfia mişcării principale, şi maşini de mortezat, la cari unealta are axa paralelă sau aproape paralelă cu direcfia mişcării principale (v. şi sub Rindelare). Maşinile de rabotat au, de regulă,, mişcarea principală orizontală; maşinile de mortezat au, dş regulă, mişcarea principală verticală. Antrenarea maşinii de rindelat se poate face manual (la maşinile mici) sau mecanizat; mecanismul organic al maşinii poate fi stereomecanic, hidromecanic, etc. Maşinile cu mecanisme hidromecanice prezintă următoarele avantaje: uşurinfă de deservire, funcfionare liniştită, amortisarea şocurilor datorite aparifiei forfelor inerfiale la punctele de inversare a sensului mişcării principale. 3. maşină de ~ canale de pană. V. Rabotat, maşină de ~ canale de pană. > 4. Rindelat, maşină de ~ [cTporaJlbHbiö CTaHOK; raboteuse; Hobelmaschine; planing machine; gyalugép]. 2. Ind. lemn.: Maşină-unealtă de aşchiere, folosită în industria de prelucrare a lemnului, penfru rindelarea mecanizată a pieselor de lemn, pentru a obfine suprafefe plane sau profilate, cu muchii drepte şi paralele. Maşinile de rindelat trebue să efectueze operafiunile cari se pot efectua cu rindeaua; majoritatea maşinilor nu folosesc însă mişcarea de lucru care caracterizează rindelarea manuală, adică mişcarea de translafie a cufitului, ci o mişcare de rotafie a unor cufite drepte, rotitoare (v. şi sub Rindelare 2). Maşinile de rindelat pot fi stabile sau mobile, în ultimul qaz maşina putând fi portativă (de ex. maşina de rindelat parchete) sau transportabilă. După operafiunea de prelucrare în care suni folosite, maşinile de rindelat se clasifică în maşini de îndreptat (v. Maşina de îndreptat, sub Maşini din industria lemnului), maşini de rindélat la grosime, maşini de rindelat pe două fefe, maşini de rindelat pe trei sau pe patru fefe, etc. Construcţia lor diferă dűpa modul de lucru al cufitelor; se déosebesc maşini de rindelat cu cufite fixe, maşini de rindelat cu cufite în mişcare 642 alternativă de translafie şi maşini de rindelat cu ^cufite rotitoare (v. fig.). După modul de lucru al cufitelor, se deosebesc: brîcarea lăzilor. — Un alt tip de maşină de rindelat, cu cufit fix, e maşina de ^răzuit (v. Răzuit, maşină de ~). i Scheme de maşini de rindelat lemnul. «) şi b) maşini de îndreptat, cu alimentare manuala; c) maşina de Mdr?ptat, cu alimentare mecanizata (cu şenila), d) maşină de rindelat la grosinm; e) şi f) maşini de rindelat pe două fefe, cu alimentare cu cilindri, respectiv cu şenilă; g) maşină de rindel t pe muchie; h) şi i) maşini de ri idelat pe patru fefe, cu alimentare cu cilindri, respectiv cu şenilă; k) maşină c'e rindelat pe patru fefe, cu cufite de răzuit; f) maşină de rindelat sau maşină de răzuit, cu cufit fix; m) maşină de răzuit, cu alimentare cu cilindri. î. Rindelat, maşină de cu cufit fix [cTpo-raJlbHblH CTaHOK C HenOflBHJKHblM hojkom; raboteuse â couteau fixe; Holzhobelmaschine mit festliegendem Hobeleisen; planing machine with fixed knife; fixkésű gyalúgép]: Maşină de rindelat lemnul, la care mişcarea de lucru e o mişcare relativă de translafie între unealta fixă şi piesa care efectuează atât mişcarea principală, cât şi mişcarea de avans. Maşina are un batiu cu o masă orizontală, pe care e fixat oblic cufitul, cu muchia tăietoare în sus şi depăşind nivelul mesei cu grosimea aşchiei; pe batiu sunt fixate palierele unui arbore rotitor purtând un ci-lindruîmbrăcat cu cauciuc, care antrenează piesa de lemn în mişcarea de avans şi o a-pasă pe cufit (v. fig.). Maşina e folosită pentru rindelarea scândurilor scurte, de exemplu la fa- Maşină de rindelat, cu cufit fix. 1) masă de lucru; 2) cilindru de avans; 3) caseta cu cufitul fix; 4) roată de antrenare; 5) roată de mână, penfru reglarea înălţimii mesei de lucru. 2. Rindelat, maşină de cu cufit în mişcare de translafie [CTporajibHbiE CTaHOK e pesiţOM noCTynaTejibHoro ^BHîKeHHH; raboteuse avec couteau a mouvement rectiligne; Hobelmaschipe , mit geradelinigbewegtem Hobeleisen; planing machine with straight line motion of the knife; gyalúgép haladó mozgású késsel]: Maşină de rindelat lemnul, la care mişcarea principală de lucru e o mişcare alternativă rectilinie a cufituiui, iar piesa efectuează mişcarea de avans transversal. Maşina nu e folos'tă penfru îndreptarea sau netezirea pieselor, ci numai pentru producerea de talaş utilizabil, de exemplu pentru lână de lemn (v. Maşină de fabricat lână de lemn, sub Maşini din industria lemnului). 3. Rindelat, maşină de cu cufite rotitoare [cTporajibHbfH CTaHOK c BpamatomHMH «0“ JK3MH; raboteuse avec couteaux a mouvement rotatif; Hobelmaschine mit rotierenden Messern; planing machine with rotatcry motion of the knives; forgókéses gyalúgép]: Maşină de rindelat, la cere unealta are o mişcare de rotafie. Se deosebesc maşini de rindelat cu disc port-cufite rotitor, la cari mişcarea de lucru e continuă şi analoagă mişcării de rindelare manuală în cursa utilă — şi maşini de rindelat cu arbore port-cufit, la cari aşchierea se efectuează prin acfiuriea succesivă a mai multor tăişuri, ca în operafiunea de frezare. 4. ~r maşină de cu disc port-cufite rotitor [cTporajibHbiH CTaHOK c BpauţaTeJib-HblMH H05K3MH, flHCKOBblH CTporajlbHbiă é43 CTaHOK; varlopeuse; Scheibenhobelmaschine; revolving disc planing machine; késtartótárcsás gyalúgép]: Maşină de rindelat lemnul, cu cufite rotitoare, la care acestea sunt fixate în fantele radiale ale unüi disc plan, care se roteşte împreună cu arborele său ori-2ontal. Discul poate avea diametrul de : 0,30-”3,00 m. Piesele se reazemă pe masa maşinii şi sunt apăsate şi conduse spre disc, 3' fie cu mâna, fie cu cilindri depresiune, sau cu cărucioare speciale (v. fig.)* Se COn- Maşina de rindelat, cu disc rotitor, struesc şi maşini I) batiu; 2) disc rotitor port-cutite; CU disc orizontal. 3) masă de lucru; 4) ghjdaj pentru . . i. piesa de prelucrat; 5) roată liberă şi maşini cu ŰISC roată de curea pentru antrenare, conic penfru prelucrarea pe o singură fafă, şi maşini cu două discuri verticale, la car' piesele sunt rindelate în acelaşi timp pe două fefe. î. Rindelat, maşină de cu arbore port-cufite rotitor [cTporajibHbiH CTaHOK c BpanţiTe,ib-HbiM pe3iţeaep}KaTejibHbiivi BaJiOM; raboteuse â arbre porte-outils rotatif; Hobelmaschine mit rotierender Messerweile; planing machine with revolving cutter block; gyalúgép forgó késtartó tengellyel]: Maşină de rindelat lemnul, cu cufite rotitoare, la care acestea sunt fixate simetric pe un arbore rotitor, în plane secante la acesta şi cu muchiile tăietoare paralele. Mişcarea principală de tăiere e constituită de rofafia arborelui port-cufite; mişcarea de avans e efectuată de piesă, care înaintează în direcfie perpendiculară pe axa arborelui port-cufite, fiind antrenată de un sistem de antrenare cu cilindri sau cu şenile. Se construesc maşini cu unu sau cu mai mufi arbori port-cufite, cari pot fi orizontali sau verticali. % Exemple de maşini de rindelat, cu arbore port-cufite rotitor: 2. maşină de ~ Ia grosime [peftcMyeo-BblH CTaHOK; raboteuse; Dicktenhobelmaschine; over planer; vastagsági gyalúgép]: Maşină de rindelat, cu arbore port-cuf;te rotitor şi cu cufite p!ane, care serveşte la prelucrarea pieselor de lemn pe o singură fafă, pentru obfinerea uner anumite grosimi a piesei; se rindelează la grosime, de regulă, fafa opusă fefei prelucrate anterior la maş'na de îndreptat (v.), pentru a-i asigura planeitatea şi netezimea, cum şi paralelismul fefelor piesei. Aşchierea se obfine prin atacul succesiv a 2---12 cufite plane, cu muchia tăietoare dreaptă, montate simetric pe un arbore rotitor în plane secante la acesta şi cu muchiile tăietoare paralele. Mişcarea principală de tăiere e constituită de rotafia arborelui port-cufite; mişcarea de avans e efectuată de piesă, care înaintează în direcfie perpendiculară pe axa arborelui port-cufite, fiind antrenată de doua perechi de cilindri, dispuşi simetric fafă de aceasta. apăsare (de presiune); 4) cilindru ce avans, posterior; 5) cilindru de avans, anterior; 6) bară de siguranfă, cu ghiare; 7) capotă de protecfiune; 8) piesă prelucrată. Maşina-unealtă cuprinde: batiul, mecanismul de antrenare, mecanismul organic, ghidaje, dispozitive de comandă şi instalafii auxiliare (v. fig.). I Batiul se compune dintr'un soclu ^cu perefii late- Maşină sovietică de rindelat la grosime, tip CP 6-2. 1) batiu; 2) arbore port-cufite, rotitor; 3) axul cilindrului de avans superior; 4) masa maşinii; 5) mecanismul pentru~>e-clarea avansului, în fjncfiun3 de dimensiunile piesei; 6) motor de antrenare; 7) suportul articulat al motorului; 8) roată de mână pentru reglarea mesei în înăifime; 9) mecanismul cu rofi conic j şi^cu şuruburi pentru ridicarea^mesei; 10) bară de sigura fă cu ghiare. 41 644 rali înălfafi, pentru a sprijini palierele arborelui port-cufite; între perefii laterali e montată masa de lucru. Mecanismul organic cuprinde arborele port-cufite şi mecanismul de înaintare. Mecanismul de înaintare e compus din două perechi de, cilindri; cilindrii superiori sunt antrenafi prin angrenaje, iar cilindrii inferiori, tangenfi la fafa superioară a mesei reglabile, se rotesc liber. Cilindrul superior posterior e canelat şi e constituit, uneori, din mai multe elemente cilindrice independentei şi apăsate pe piesă prin resorturi, ceea ce face posibilă antrenarea pieselor de grosimi diferite; ceilalfi cilindri de antrenare sunt netezi. Masa maşinii-unelte se poate deplasa pe verticală;! distanfa dintre arborele port-cufite şi masă deter-i mină grosimea piesei prelucrate. între fiecare! dintre cilindrii superiori şi arborele port-cufite se găseşte câte o bară de presiune, care împiedecă vibrafia pieselor în timpul rindelării şi mărunfeşte; talaşul (v. fig.). Maşina are dispozitive de pro-| tecfiune: capota pentru acoperirea arborelui port-! cufite şi pentru evacuarea talaşului; bara de siguranfă, care împiedecă aruncarea înapoi a pieselor;! capota mecanismului de antrenare. Antrenarea se poate face direct prin motor individual, sau, dela transmisiune. Caracteristicele principale ale maşinii de rin-j delat Ia grosime sunt: lungimea şi lăfimea mesei,! diametrul arborelui port-cufite, numărul şi dimensiunile cufitelor, vitesa de rotafie a arborelui port-cufite, vitesele de înaintare ale pieselor dimensiunile maxime şi cele minime ale pieselor rlndelate, puterea necesară. Sin. Rindea mecanică, Maşină de grosime, Raboteză. î. Rindelat, maşină de ~ parchetul. V. Maşină de rindelat parchetul, sub Maşini de construcfie. 2. maşină de ~ pe două fefe [^ByCTO-pOHHblft pefÎCMyeOBblH CTaHOK; raboteuse â deux faces; zweiseitige Hobelmaschine; two sides planing machine; kétoldalú gyalúgép]: Maşină de rindelat, cu doi arbori port-cufite rotitori, orizontali, care prelucrează simultan două fefe, opuse ale pieselor de lemn, netezindu-Ie şi dând şi grosimea voită, adică efectuează simultan operaţiunile executate de maşina de îndreptat şi de maşina de rindelat la grosime. Cei doi arbori port-cufite, antrenafi, de regulă, prin motoare separate, lucrează succesiv asupra piesei. Arborele inferior e rezemat în paliere solidare cu masa de lucru, deplasabilă în înăifime; arborele superior e rezemat în paliere fixe. Maşina e echipată cu cilindri de antrenare, aspiratoare de talaş, etc. Uneori maşina e folosită la executarea ciubucăriilor, după ce cufitele plane ale arborelui superior au fost înlocuite cu cufite profilate (v. fig.). 3. maşină de ~ pe patru fefe [HeTbipex-CTOpHHHŐ peüCMjTCOBblH CTaHOK; raboteuse â quatres faces; vierseitige Hobelmaschine; four sides planing machine; négyoldalú gyalúgép]: Maşină de rindelat cu patru sau cu mai mulfi arbori port-cufite rotitori, care serveşte la prelucrarea simultană pe patru fefe a pieselor de lemn, la planarea şi netezirea sau, uneori, la profilarea uneia sau a mai multor fefe ale pieselor. Schemajcinematică a maşinii sovietice de rindelat pe două fe{e, tip S2R 12. I) batiu; 2)'masa de lucru deplasabilă pe direcfia verticală; 3) şi 4) arbore port-cufite inferior, respectiv superior; 5) cilindrii ipecanismului de alimentare; 6) mecanism de comandă a deplasării mesei în direcfia verticală; 7) mecanism de acfionare a cilindrilor de alimentare (cu reductor de turafie, angrenaj cu rofi elicoidale, transmisiune cu lanf); 8) lanf de transmisiune. Maşinile au doi sau trei arbori verticali şi doi sau mai mulfi arbori orizontali, depjasabili în [Maşină d® rindelat pe patru fefe (4 X) cu patru arbori. ! I) şi 2) arbori port-cufite, orizontali; 3) arbori port-cufite, verticali; 4) fărâmător de aşchii şi pâlnie de absorbire a aşchiilor fărâmate; 5) cilindri de antrenare orizontali; 6) excentrice de reglare a înălfimii cilindrilor inferiori de antrenare; 7) manete de reglare şi de blocare a înălfimii mesei de lucru; 8) dispozitiv reglabil de apăsare pe cufitul inferior; 9) comanda mecanismului de deplasare a arborilor verticali. direcfiile orizontală, respectiv verticală (v. fig. / şi II). De regulă, arborii port-cufite orizontali, pentru cufite plane, sunt montafi în casete, pentru uşu- 645 rşrea schimbării cufitelor. Uneori, maşinile au ■7— în casete montate în masa de lucru, între doi arbori orizontali — unu sau mai multe cufite de maschine; edge moulder; eresztékes gyalugép]: Maşină de rindelat lemnul, cu arbore port-cufite rotitor, care serveşte la prelucrarea muchiilor Schema cinematică a maşinii sovietice de rindelat pe patru fefe, tip SK 15, Í) masă de lucru; 2) şi 3) arbore port-cufite superior, respectiv inferior; 4) şi 5) arbori port-cufite, verticali; 6) cilindrii mecanismului de alimentare; 7) şenila mecanismului de alimentare, sub masa de lucru; 8) motor de acfionare a dispozitivului de alimentare; 9) rec'uefor de turafie; 10) lanf de transmisiune; 11) electromotor de acfionare, cuplat direct cu arborele port-cufite, răzuit, oblice fată de axa longitudinală a maşinii. Maşina efectuează într'o singură trecere operaţiuni cari ar fi efectuate la o maşină de îndreptat, la o maşină de rindelat la grosime şi la una sau Ia două maşini de frezat. î. Rindelat, maşină de ~ pe muchie [kpomko-CTporaJlbHbiö CTaHOK; bouveteuse; Leimfuge- scândurilor, în vederea încleirii. Prin rindelare se obfin, fie muchii drepte, formând suprafefe plane, fie profilé dinfate, pentru mărirea suprafefei de încleire. Maşina are unu sau doi arbori port-cufite orizontali, cari efectuează mişcarea de tăiere. Mişcarea de avans e efectuată de piesă şi e comandată de mecanismul de avans, care poate avea o şenilă şi două rânduri de cilindri verticali de apăsare, sau trei şenile verticale; la ambele sisteme, şenilele şi piesele de ghidare sunt dispuse astfel, încât să asigure două direcfii opuse de înaintare a materialului, piesa fiind rindelată pe o parte Ia cursa de ducere, şi, pe cealaltă parte, la cursa de întoarcere (v. fig.). Maşina se foloseşte şi pentru îndreptarea muchiilor făşiilor înguste de furnir, cari urmează să fie lipite la maşinile de înnădit furnire (v.). 2. maşină de ~ profilé [KaJieB04H0-CTp0-raJlbHHH CTaHOK; mouluriere; Kehlmaschine; moulding machine; idom-gyalúgép]: Maşină de rindelat, cu arbore port-cufite rotitor, alcătuită asemenea maşinilor de rindelat la grosime, şi la care arborele port-cufite are canale în coadă de rândunică, pentru fixarea unor cufite cu tăişul profilat. Maşina serveşte la rindelarea pieselor cu o fafă profilată. — Un alt tip de maşină are doi arbori port-cufite paraleli, aşezafi la diferite înălfimi, cari prelucrează piesa succesiv, în aceeaşi trecere prin maşină. Maşina poate prelucra profilé cu adâncime mai mare decât maşinile cu un singur 646 arbore. — Unele maşini au şabloane şi ghidaje pentru prelucrarea pieselor cu f aţe curbate sau neparalele. — Pentru prelucrat fefe profilate pe trei fefe ale piesei, se construesc maşini cu trei arbori port-cufite, iar pentru prelucrat fefe profilate pe patru fefe, maşini cu 4*»6 cufite, alcătuite asemenea maşinilor de rindelat pe patru fefe. î. Rindelat, maşină penfru îndreptat şi ~ la grosime [pHXTOBaJibHO-^yroBaJibHbiö CTaHOK; raboteuse et dégauchisseuse; Abricht- und Dickten-hobelmaschine; over planing and under planing machine; egyengető és vastagoló gyalugép]: Maşină de rindelat universală, cu arbore port-cufite rotitor, la care se pot efectua, succesiv, opera-fiunile de îndreptare şi rindeiare ia grosime. Maşina e alcătuită asemenea maşinii de rindelat la grosime; ea are un singur arbore port-cufite şi două mese de lucru paralele, suprapuse, masa superioară servind la operafiunea de îndreptare, iar cea inferioară, pentru rindelarea la grosime. Tăbliile (plăcile) mesei superioare pot fi îndepărtate în timpul rindelării la grosime, pentru a înlesni deservirea maşinii-unelte. Maşina e folosită în ateliere mici. 2. Rindelei, gura ~ [oTBepcrae pyŐaHKa; lumiere du rabot; Spannloch des Hobels; mouth of the plane; gyalúszáj]. V. sub Rindea. s. lemnul, ^ Sin. Corp de rindea. V. sub Rindea. 4. Ring. Drum. V. Inel. s. Rinmann, verdele lui ~ [KOŐaJibTOBan 3eJieHb; vert de R.; R. Grün; R.'s green; R. zöld]. Chim.: Substanfă verde, alcătută dintr'o solufie solidă de oxid de cobalt şi oxid de zinc. Serveşte, în Chimia analitică, drept mijloc de recunoaştere a z;ncului. Operafiunea de recunoaştere consistă în calcinarea precipitatului cercetat, stropit în prealabil cu o solufie care contine o sare de cobalt. Aparifia colorii caracteristice — verdele lui Rinmann — denotă prezenfa zincului. Serveşte şi drept colorant în ceramică. 6. Rloli! [pHOJîHT; rhyolite; Rhyolith; rhyolite; riolit]. Pefr.: Rocă eruptivă microlitică sau sticloasă, consolidată la suprafafă, cu compozifia chimică a-semănătoare celei a granitului. După compozifie, se împart în riolite hipera!caline, când confin feld-spafi şi unul sau mai multe minerale ferosodice — şi în riolite alcaline, cu feldspafi alcalini şi plagioclazi. Ele pot confine şi alte minerale, ca mică, amfi-boli sau piroxeni. Când confin sferoüte de dimensiuni mari (până la 25 cm), se numesc pirome- ride. Uneori prezintă cavităţi numite litofize, în cari pot cristaliza minerale pneumatolitice (granat, topaz, cuarf, etc.). Sin. Liparit. 7. Riparea căii [nepeABHJKKa nyTH; ripage de Ia voie; seitliche Verschiebung des Gleises, Auseinanderziehen der Gleisen; opening out of the line; vágányirányitás, vágányeltolás]. C. f.: Lucrare de întrefinere a unei linii de cale ferată, care consistă în deplasarea căii pe anumite porfiuni, în sens transversal pe axa ei, pentru a se obfine porfiuni cu aliniamente regulate, sau o curbă regulată. Cuprinde următoarele operaţiuni principale: îndepărtarea balastului dala capetele traverselor din direcţia spre care se face deplasarea iiniei; deplasarea transversala a liniei; completarea balastului la capetele traverselor şi profilarea lui. Deplasarea liniei se face cu ajutorul unor manele speciale cu vârf ascuţit şi îmbrăcate într'o cămaşă de oţel, sau prin cricuri (în stadiu de experimentare). Manelele se aşază lângă şinele ambelor fire ale căii, în partea opusă sensului deplasării, vertical, pentru a nu se ridica linia de pe balast în timpul lucrului. Deplasarea se face prin împingerea în manele, cu smucituri scurte şi brusce. Deplasarea liniei până la 6 cm se face într'o singură repriză, prin una sau mai multe smucituri. Deplasarea cu mai mult decât 6 cm se face în mai multe reprize, veri-ficându-se, după fiecare repriză, poziţia căii în plan. Pentru a se uşura lucrul, trebue să se ia următoarele măsuri la ripările mai mari decât 6 cm: să se slăbească şuruburile dela joante; să se rectifice rosturile de dilatafie, mărindu-le dacă riparea se face către interiorul curbei, şi micşorându-le dacă riparea se face către exterior. După ripare, se execută rectificarea definitivă a rosturilor şi st.ângerea şuruburilor dela* joante. Verificarea riparii se face luând ca bază unul dintre firele de cale, care e adus în poziţia reglementară. Celălalt fir de cale se corectează, dacă nu e perfect drept în aliniament sau nu are o formă regulată în curbe, prin tragerea liniei la tipar. în aliniament se alege, ca fir de bază, firuî de cale care are cele mai puţine defecte; în curbe se ia, ca fir de bază, firul exterior de cale. 8. Riparea podului [nepeAFHîKKa MOCTa; ripega du pont; Brückenbahnverschiebung; bridge flcor displacement; hidpálya-eltolás]. Pod.: Operaţiunea de deplasare a tablierelor unui pod metalic, transversal faţă de axa longitudinală Schelă de ripare (secfiune transversală), f) schelă; 2) pilă de pod; 3) traverse de lemne rofunde, alăturate; 4) cale de rulare. 647 a podului, pe o platformă specială, amenajată lângă pod, pentru a le educe în pozifia defini-■fivă şi a îe aşeza pe reazeme, — sau pentru a le scoate de pe reazeme şi a le aduce pe platforma de lângă pod, de unde sunt îndepărtate şi înlocuile cu altele noi. Riparea se foloseşte, •de regulă, în următoarele cazuri: la podurile în exploatare, penlru a nu se întrerupe circulafia; la podurile liniilor duble, cu tabliere separate, «and montarea acestora se face pe aceleaşi schele; în combinafie cu lansarea paralelă cu axa podului, când tablierul e adus întâi pe platforma zate în dreptul pilelor sau între acestea (ultimul sistem prezentând dasavantajul că reclamă schele de ripare mai lungi). Calea de ripare e formată dintr'un pachet de şine aşezate pe schele de ripare, dintr'un pachet de şe reazeme; îndepărtarea rulourilor şi a pachetelor superioare de şine; coborîrea tablierului pe colaje montate sub antretoaze; mutarea pieselor sub antretoaze şi ridicarea tablierului pentru îndepărtarea şinelor din dreptul aparatelor de reazem; montarea aparatelor de reazem; cobo-rî^ea tablierului pe aparatele de reazem. Deplasarea tablierului se face cu ajutorul troliilor de mână sau al palanelor, cari pot fi montate pe tăblie (v. fig.), pe schele de ripare sau pe pile. în cursul deplasării trebue să se verifice mereu pozifia rulourilor şi direcfia axei tablierului, pentru a se evita devierea lui sau deplasarea lui în lungul podului. în acest scop se trasează repere pe şinele pachetelor căii de rulare. î. Ripeag. Pisc.: Carmace pentru pescuitul sturionilor din mare, formate dintr'un singur rând de cârlige atârnate în jos. Penlru ca acesie cârlige să poată pluti şi să balanseze în apă, se leagă câte o plută mare de frânghia principală (hriptină), cu ajutorul unei frânghiufe lungi de 1 m („silea"), din distanfă în distanfă. La un perimet (25 de cârlige), în timpul verii se leagă patru plute şi iarna numai trei plute, astfel încât şirul de cârlige să stea mai adânc, unde se găseşte peştele (morunul, nisetrul şi păstruga). După mărime şi greutate, cârligele „ripeag" sunt de trei feluri: de 56 kg la o mie de bucăfi, de 48 kg la o mie, şi, cele mai mici, de 33 kg la o mie ds bucăfi. (Termen regional).; Sin. Scaiu, Halan, Cârlig de Astrahan. 2. Rippert, metoda ~ [cnocoő PnnepTa; méthode R.; R. Verfahren; R.'s method; R. módszer]. Chim.: Metodă volumetrică iodometrică pentru dozarea bioxidului de sulf liber din solufii. Prin-c'piul metodei consisiă :n reacfia care se produce între acesta şi iod: S02 + J2 + 2 H20 = 2 HJ-fH2S04. Operafiunea consistă în adăugirea unei solufii de iod de normalitate cunoscută şi în titrarea iedului nereaefionat, cu tiosulfat de sodiu, în prezenfa amidonului ca indicator. Metoda serveşte indirect şi la dozarea aldehidéi acetice în băuturi. în acest caz se cdaugă probei de cercetat bisulfit de potasiu titrat, — şi se retitrează, ca mai sus, bisulfitul de potasiu nereaefionat cu aldehida. 3. Rips [pene; reps; Rips; repps; ripsz]. Ind. text.: Ţesătură cu legătură derivată din legătura de pânză şi caracterizată prin dungi longitudinale sau transversale, produse pe suprafafa fesăturii. Ripsul cu dungi transversale se obfine prin introducerea a două sau a mai multor fire de bătătură în acelaşi rost (v.fig.). 4. Riscul consumatorului [pHCB nOTpeŐHTejiH; risque du consommateur; Konsumentenrîsiko; con-sumer's risk; fogyasztó kockázata]: Probabilitatea de a se accepta un Iot necorespunzător prescripţiilor impuse, pe baza rezultatelor satisfăcătoare, obfinute în cazul verificării prin mostre. 5. ~ producătorului [pHCK H3F0T0BHTeJin; risque du producteur; Produzentenrisiko; produ-cer's risk; termelő kockázata]: Probabilitatea ca un lot corespunzător prescripfiilor impuse să nu fie acceptat, în urma rezultatului nesatisfăcător obfinut la verificarea prin mostre, e. Risling de Rin [copT BHHorpa#a„ PeÖHCKHH pHCJlHHr"; riesling de Rhin; Rheinriesling; Rhine riesling: Rajnarizling]. Agr.; Varietate de struguri penfru vin, cu ciorchine cilindrice, rareori aripate, cu bobife îndesate galbene-verzui şi de formă sferică, purtând mici puncte negre, caracteristice. Randamentul în must e de cca 80%. E o varietate autofertilă, care se coace către sfârşitul lunii Septemvrie. Cere tăiere -lungă, dar se poate tcia şi scurt, la 3--’4 ochiuri. Rezistă bine la mană şi la oidium. Producfia, mică, e de cca 300 dl/ha. Vinul produs e dintre cele de calitate aleasă, mai ales după învechire. 7. Riss, glaciafia ~ [flpyc Phc rJiaiţnaiţHH; glaciation de R.; R. Eiszeit; R.fs glaciation; R. jégkorszak]. Geo/.; A treia epocă glaciară din Cuaternarul inferior (Pleistocen), ale cărei urme au fost identificate, pentru întâia oară, în Alpii bavarezi. 8. Rissoa. Paleont.: Gen de gasteropod, cu spira scurtă, costată şi cu îndoitura terminală slab sau deloc pronunfată. Diferitele specii se întâlnesc din Jurasic până astăzi. 9. Risftc, gogoşi de ~ [/jyŐHJibHbiHO peiuoK; noix de galîe; Gallapfel, Gallé; gali, gallnut, nuf-gall, oak gali; gubacs]. Agr., Chim.: Galîe tur-cicae. Excrescenfele, cu aspect viermănos, cari se găsesc pe ramurile tinere ale unor specii de stejar (Guercus lusitanica, etc.). Gogoşije de ristic se formează în urma înfepăturilor insectei Cynipsr. în timpul depunerii ouălor. Confin până la 70% tanin. Se întrebuinfează sub formă de tinctură (tinctura gallarum), în medicină, pentru badijonări, iar în industria chimică, pentru a extrage taninuL 10. Rif [3arHŐ0qHbíö na3; filet â rayer; Ritz-linie; creasing reel; karcolt vonal]. Arte gr.: Crestătură lineară, practicată pe o coală de carton,, spre a se putea îndoi cu uşurinfă, fără să plesnească. n. Rifm [pHTM; rythme; Rhythmus; rhythme; ritmus], 1 Arh.: Repetarea periodică a intervalelor unei succesiuni de elemente arhitectonice sau. decorative. Alegerea caracterelor ritmului e determinată de caracterul şi de importanfa clădirii,, a străzii sau a ansamblului căruia i se aplică, şî de raportul dintre acestea şi restul oraşului. Dacă succesiunea de elemente arhitectonice sau* decorative are o singură perioadă, ritmul obfinut se numeşte simplu, iar dacă succesiunea respectivă are două perioade alternative, ritmul se numeşte compus. Se întâlnesc şi exemple de ritm accelerator (ale cărui intervale se micşorează),, prin care arhitectul intenfionează să marcheze % y4 ti % ti % % ti ti ti Ya % "ti ti ti % % 'ti ti ti ti % % % ti ti % 'ti % ti % ti. ti % % ti, 'fa ti % ti % ti ti % ti ti ti, 'ti ti % % 649 vecinătatea unui element important al compoziţiei sau al ansamblului. Ritmul apare atât în arhitectura unei singure clădiri, cât şi, mai ales, în desfăşurarea longitudinală a unei străzi, în care caz e realizat, fie prin accente arhitectonice, fie chiar prin elemente ale sistematizării (retrageri, curfi de onoare, piefe, etc.). u Rifm. 2. Ind. text.: V. sub Tact. . 2. Rifm de laminare [pHTM npOKaTKH; rythme de laminage; Walztempo, Stückfolgezeit; roliing rhythme; hengerlési időszak]. Metl.: Durata dintre începerea (sau terminarea) unui ciclu de laminare şi începerea (respectiv terminarea) ciclului următor. Ciclul de laminare cuprinde seria de operafiuni ale procesului, deia intrarea materialului (de ex. a lingoului) în primul calibru până la ieşirea lui din ultimul calibru. Operafiunile parfiale ale unui ciclu pot fi efectuate, fie la un laminor cu o singură cajă, fie la un tren cu mai multe caje, de mai mulfi muncitori, la locuri de muncă deosebite; aceasta face posibilă efectuarea simultană a mai multor operafiuni din ciclu. în ultimul caz, un ciclu de laminare poate începe înainte de terminarea ciclului precedent, adică laminarea se face cu suprapunerea ciclurilor. Ritmul de laminare tf are valoarea: = + pentru procesele fără suprapunerea ciclurilor şi íf = íc — ís, pentru procesele cu suprapunerea ciclurilor, unde tc e durata ciclului, t^ e intervalul dintre sfârşitul unui ciclu şi începutul celui următor, şi t$ e durata perioadei în care se lucrează cu suprapunerea ciclurilor (v. fig.). Sin. Cadenfă de laminare. Timpul în minute Diagrame de laminare. a) la laminare fără suprapunere; b) la laminare cu suprapunere; fr) ritm (timp) de laminare; tc) durata ciclului de laminare; tj) durata intervalului dintre sfârşitul unui ciclu şi începutul celui următor; t5) durata perioadei de suprapunere a ciclurilor. s. Ritter, procedeul ^-Kellner [cnocoö Ph-Tepa-Kejraepa; procédé R. K.; R. K. Verfahren; R. K. process; R. K. eljárás]. Ind. chim. sp.: Procedeu pentru obfinerea celulozei din lemn, cu ajutorul leşiei bisulfitice. Fierberea lemnului se face prin încălzire directă cu abur, timp de 8-**15 ore, la 140-*-150° şi la o presiune de 5"*6 at. V. şi sub Celuloză. 4. Rifz,principiuldecombinafie al lui~[npHH-IţHII COeAHHeHHH Pfina; principe de combinai- son de R.; Kombinationsprinzip von R.; R/s combin nation principie; R. kombinációelve]: Frecvenfa unei linii spectrale poate fi exprimată ca diferenfa a doi termeni spectrali (v.): v=r1-r2. Dacă v e dat în numere de undă pe centimetru, adică în cm-1, deci v=1/X, unde X e dat în centimetri, expresiunea unui termen spectral, în funcfiune de energia E a nivelului energetic pe care-l reprezintă, e , c fiind vitesa de propagare a luminii în vid, şi hf constanta lui PJanck. 5. Rivano! [pHBaHOJi; rivanol; Rivanol; rivanol; rivanol]. Chim.: NHo H | *" H h5c*>o—N:' ^ch I li I I HCV . C—NH—CH2—CH(OH)—COOH V' N H H Lactatul de 2-etoxi-6,9-diaminoacridină. Pulbere galbenă, inodoră, pufin solubilă în apă rece şr solubilă în apă caldă. Are o acfiune chemotera-peutică asupra infecfiunilor „cocice", fiind folosit, în medicină, ca antiseptic. 6. Riz [LţapanHHa; égratignure; Ritz; scratch; karcolás]. Tehn.: 1. Sgârietură sau şanf superficial de mică adâncime, produs prin uzura datorită, de regulă, ungerii insuficiente sau pătrunderiT de particule erozive între suprafefe cari au în serviciu contact cu alunecare (de ex. oglinda unui sertar). Rizurile trebue îndepărtate (prin strunjire, răzuire, etc.), pentru a evita pierderi prin scăpări de fluid (la cilindri şi sertare). — 2. Sgârietură efectuată cu un vârf ascufit, de exemplu cu vârful unui instrument de trasat (paralel, sgâ-rieciu, etc.). 7. Rizacă. 1. Pisc.: Dispozitiv folosit de pescarii dela mare, pentru tăierea odgoanelor de carr sunt ancorate şirele de carmace, operafiune care se efectuează, de regulă, în cazurile de forfă majoră, când şirele de cârlige trebue salvate. Rizaca se compune dintr'un cerc de ofel, gros, care are la partea inferioară o verigă de care se leagă ca ancoră o piatră, iar la parfea superioară, o altă verigă, de care se leagă frânghia cu ajutorul căreia se cufundă în apă. De cadrul de ofel sunt fixate transversal: la partea inferioară, un cufit lat, bine ascufit numai pe o parte şi aşezat cu lama oblică, având tăişul orizontal în partea de sus, iar la partea superioară, o traversă de ofel, care e pufin curbată şi ieşită înafară spre Rizacă. partea opusă tăişului dela cufit. Cercul de ofel, care formează cadrul dispozitivului, are la o parte, între cufit şi traversă, o deschidere (în- 650 trerupere) care se poate strânge cu un lănfişor, după ce s'a trecut prin el odgonul. La folosirea dispozitivului, pescarul prinde dela suprafafa apei odgonul pe care vrea să*l taie, îl introduce între cufit şi traversă şi lasă rizaca să alunece pe el în jos, până la fund; când ajunge aici, el întinde bine odgonul şi smuceşte puternic frânghia de care e suspendat dispozitivul; cufitul taie odgonul, şi şirele de carmace desprinse se ridică singure la suprafafa apei. (Termen regional). — 2. Unealtă de forma unui cufit cu lama în formă de coasă, prinsă într'o coadă lungă de 2"*3 m, care serveşte la tăierea sub apă a trestiei uscate. Uneori, cufitul are două lame de tăiere, îndreptate în sensuri opuse. în acest fel, cufitul poate tăia succesiv în două direcfii, mărind pnn aceasta capacitatea de lucru. Tăierea trestiei cu rizaca se face numai din barcă, deci în locuri cu adâncimi mari de apă, inaccesibile cu piciorul. (Termen regiona’). î. Riiare [oiţapanaTb, pn^jieHHe; égratig-ner, grîppage; Kratzen, Ritzen; scratching; karcolás, berágás]. Tehn.: Defectare în funcfionarea unei maşini, consistând în producerea de rizuri (v. Riz 1) pe suprafefele de contact dintre două organe de maşină, cari alunecă în serviciu unul pe altul. 2, Rizaf [dh(|) iGHbiH; égratigné, grippé; ge-kratzt, festgefressen; scratched up; karcolt, berágott]. Tehn.: Proprietatea unei suprafefe de ghidare cu alunecare (de ex. oglinda sertarului sau a unei piese care are o astfel de suprafafă (de ex. cilindrul unei maşini cu piston), de a prezenta şanfuri superficiale sau sgârieturi, provocate de regulă de o ungere insuficientă sau de pătrunderea de particule erozive între suprafefele de alunecare asociate în serviciu. 3. Riioizi [pH30HAt>i; rhizoides; Rhizoiden; rhizoids; rihzoidek]. Bot.: Organe de fixare şi de absorpfie a hranei din substrat, ale unora dintre plantele inferioare, din grupul algelor, ci ciupercilor, muşchilor şi ferigelor. La unele a!ge, rizoizii îndeplinesc mai mult funcfiunea de fixare decât pe cea de absorpfie; la cele mai multe, însă, ei au atât rolul de fixare, cât şi pe cel de absorpfie. Rizoizii se întâlnesc numai la plantele saprofite; cele parazite au, pentru fixare, eprescrii, iar pentru absorpfie, — haustorii. în genera1, rizoizii au forma unor răcacini firoase. Uneori, ei sunt formafi din filamente smple 2 (rad/s) sunt vitesele unghiulare ale roţilor dinţate cari constitue angrenajul, nL şi nt (rot/min) suntturaţiile, Dpi şi (mm) sunt diame-trii cercurilor primitive, zt şi z2 sur,f numerele de dinţi, m (mm) e modulul, A (mm) e distanţa dintre centre, a (mm) şi b (mm) sunt înălţimile capului şi piciorului dintelui, X e coeficientul de lungime al dintelui, care depinde de precizia de prelucrare şi de montare a angrenajului, şi care pentru condifiuni normale se ia X = (8-■ -10) m. în relafiile de mai sus, s'a considerat a — m şi b—\,2 m, care e cazul obişnuit la dinfii cu profilul în evolventă. Roata dinfată cilindrică cu dinfi inclinafi (v. fig.) are dinţii cu profilul longitudinal drept, dar inclinat cu un unghiu p în raport cu axa rofii, la dreapta sau la stânga. Datorită înclinării dinfilor, intrarea şi ieşirea liniilor de contact din câmpul de angrenare se face treptat, realizându-se o încărcare şi o descărcare treptată a dinfilor; angrenajele cu rofi dinfate cilindrice cu dinfi inclinati funcfionează deci mai liniştit decât cele cu dinţi drepfî. De asemenea, gradul de acoperire e mai mare decât |a angrenajele cilindrice cu dinţi drepţi, forţa tangenfiaiă fiind repartizată pe mai multe perechi de dinfi, cari angrenează deodată. La roata dinfată cilindrică cu dinfi inclinafi se deosebesc profilul aparent al dintelui, rezultat din secfionarea dintelui cu un plan perpendicular pe axa rofii, şi profilul normal al dintelui, rezultat din secfionarea dintelui cu un plan normal pe axa sa longitudinală. Acestor două profile le corespund pasul aparent pa, respectiv modulul aparent ma, pasul normal pn (mai scurt, pasul din- 658 tării), respectiv modului normai mn (mai scurt, modulul dinfării), unghiul de angrenare aparent aa, respectiv unghiui de angrenare normal %, etc. Planul perpendicular pe axa rofii intersectează r -Pn Elementele caracteristice ale tofii dinfate cilindrice, cu dinfi inclinefi. pa) pas aparent; pn) pas normal; (3) înclinarea elicei; aa) unghiu de angrenare aparent; ctn) unghiu de angrenare normal; Dpa) diametru primitiv aparent; Rp-) rază primitivă ideală. cilindrul primitiv al rofii după cercul primitiv aparent, de diametru Dpa, iar planul perpendicular pe axa longitudinală a dintelui îl intersectează după elipsa primitivă. Arcul de elipsă care corespunde dinfilor cari angrenează deodată poate fi înlocuit cu un arc de cerc, şi anume al cercului primitiv ideal, de rază Rpit căruia îi corespunde numărul ideal de dinfi z^ necesar pentru determinarea profilului dinfilor în secfiune normală pe dinle. Pasul elicei din care fac parte dinfii este pe— nDpJtg p. Cele două rofi ale unui angrenaj cilindric cu dinfi inclinafi au dinfii cu inclinafii egale şi de sensuri contrare. în calculul cinematic al rofilor dinfate cilindrice cu dinfi inclinafi, cu dinfare exterioară respectiv interioară, se folosesc următoarele relafii: P<*2 _ P*2 p„ = pacosp, mn = ma cosp, tgaM = ig aacosf n - DP -m»2 t’a maZ cos p cos p' Dea = Dpa±2a = mÂ2 ± 2) ; Dia=Dpa + 2b = ma{z + 2A); Rpi~ A-- ypa Rpa COS2 p n H-Upa2~ D, Rofile dinfate cilindrice cu dinfi curbi se folosesc rar, iar cele cu dinfare compusă (în V sau în W), pentru transmisiunea de puteri mari şi eliminarea componentei axiale a forfei tangenfiale cuprinse în planul perpendicular pe dinte. î. Roată dinfată hipoidă-cilindrică [rnnOH/ţOiţH-jiHH/ţpH4ecKoe 3yőnaToe Kojieco; roue (dentée) hyperboloYque-cylindrique; zylindrisches Hyper-boloidenrad; cylindric skew wheel, cylindric hyper-bol:cal wheel; hengeres hiperbolikus kerék]: Roată dinfată de formă hiperboloidă-cilindrică, constituind un element ai unui angrenaj cu axele rofilor necoplanare (adică neparalele şi neconcurente). Angrenajul hipoid-cilindric e format din zonele corespunzătoare diametrilor minimi (gâturilor) a doi hiperboloizi de revoluţie cu o pânza (v. fig.). pd± Z 2 Generarea angrenajului hipoid-cilindiic. AA) generatoare comună; Oi) şl O2) centrele rofilor (punctele de încrucişare); O1O2) linia de încrucişare (perpendiculara comună); 8) unghiul de încrucişare; A) distanfa dintre centra. tangenfi după o dreaptă AA (dreapta de contact), care reprezintă generatoarea acestor suprafefe riglate. Când zonele acestor hiperboloizi devin suprafefe primitive ale rofilor .unui angrenaj, contactul dintre dinfi e o dreaptă, dinfii fiind inclinafi fafă de axa hiperboloidului. Angrenajele formate din rofi dinfate hipoide-cilindrice se folosesc pentru transmisiunea puterii între arbori ale căror axe sunt necoplanare şi ale căror proiecfii pe un plan normal pe perpendiculara lor comună (linia de încrucişare) formează un unghiu de încrucişare. Execufia acestor angrenaje e foarte dificilă, dar ele prezintă avantajul că sunt silenfioase în serviciu şi robuste. Sunt folosite în cazuri rare; de exemplu, la unele maşini din industria textilă. De multe ori, aceste angrenaje se înlocuesc cu angrenaje formate din rofi dinfate cilindrice elicoidale, prin înlocuirea suprafefelor primitive hiperboloidale cu suprafefe cilindrice. în acest caz, contactul dinfilor nu se mai face după o dreaptă, ci într'un punct (practic, pe o mică suprafaţă), fapt care limitează turafia şi puterea transmisă. La rofile cilindrice elicoidale cari formează un angrenaj, suma sau diferenfa unghiurilor de înclinaţie şi p2 aîe dinţilor fafă de axele roţilor trebue să fie egală cu valoarea unghiului de încrucişare (v. fig.). Dacă valoarea unghiului de încrucişare e dată de diferenţa unghiurilor de inclinafie ale dinţilor (8 = gj — ga), angrenajul e numit angrenaj 659 cu melc (numit şi cu şurub fără fine); roata numită melc sau şurub fără fine are, în general, Pozifia rofiior dinfate la angrenajul cilindric elicoidal, 3) angrenaj cilindric elicoidal; b) angrenaj cu melc; |3i) şi p2) înclinarea elicei; 6) unghiul de încrucişare. diametrul mult mai mic decât cealaltă roată, numită roată meicatâ (v. sub Roată dinfată meicafă). Spre deosebire de angrenajele cilindrice cu dinfi inclinafi, la cari dinfii au aceeaşi inclinare fafă de axa rofii, dar sensuri opuse, la angrenajele cilindrice elicoidale înclinările sunt diferite şi au acelaşi sens. La rof'le dinfate cari constitue angrenaje cilindrice elicoidale, contactul dintre o pereche de dinfi se face într'un punct, care, în timpul angrenării, se deplasează pe flancurile dinfilor în contact; deci, aceste angrenaje nu pot transmite puteri mari, şi se uzează repede. Roata dinfată elicoidală, considerată singură, are aceleaşi elemente geometrice ca şi roata dinfată cilindrică cu dinfi inclinafi; deci, se folosesc aceleaşi relafii. Considerând însă roata ca element a! unui angrenaj elicoidal (v. fig.), prin iar distanfa dintre axe este: A ^Pa\ Dpa* + Z2 T , z3 ]. A= —2— în cazul particular în care Pi = P2» fost® relafiile se reduc la [cele ale angrenajului cilindric cu dinfi inclinafi. 1. Roată dinfată conică [KOHHHecKoe 3y6na-Toe Kojieco; roue dentée conique; konisches Zahnrad; spur bevel wheel; kúposkerék, kúpkerék]: Roată dinfată care are o suprafafă laterală de formă tronconică, cu dinfare în general exterioară constituind un element al unui angrenaj ale cărui rofi au axe concurente. Unghiul 5 dintre axe corespunde d;siar,fei dintre centre, dela angrenajele cilindrice, şi poate fi mai mic, egal sau mai mare decât 90° (v. fig.)# Elementele geometrice caracteristice ale rofiior dinfate cilindrice elicoidale (în figură sunt reprezentafi dinfii cremalierelor corespunzătoare). Pai) ?* Pa2) Pas aparent; pn) pas normal; J3() şi j32) înclinarea elicei; 8) unghiu de încrucişare; aat) şi aa2) unghiu de angrenare aparent; an) unghiu de angrenare normal. faptul că înclinările dinfilor sunt diferite Ia cele două rofi, există două profilé aparente, două păsuri aparente, două cercuri primitive aparente, etc. şi un singur profil normal, un singur pas normal, etc. Raportul de transmisiune este ■ _ü)i _ni _ 2 r > x/: V DPa, cos I DPa, COS ft d e Angrenaje conice, a), b) şi c) angrenaje conice normale; d) angrenaj conic cu roată plană; e) angrenaj conic interior. dat de suma semiunghiurilor conurilor primitive şi d2; când 52 = 90°, conul primitív al rotii 2 se transformă într'o suprafafă plană, roata fiind numită roată plană (v. sub Roafă dinfată plană), iar angrenajul se numeşte angrenaj conic cu roată plană; când 02>90°, conul primitiv al rofiî 2 e un con interior, iar angrenajul se numeşte angrenaj conic interior, prin analogie cu angrenajul cilindric inferior. La roata conică se pot deosebi mai multe cercuri primitive, rezultate din întretăierea conului primitiv cu plane normale pe axa acestuia, situate la distanfe diferite de vârful conului; din această cauză, profilul dintelui, deci şi pasul şi modulul, vor varia în funcfiune de distanta dela vârful conului. Două cercuri primitive corespondente ale unui angrenaj, conic sunt situate în plane difarite; deci şi cele două curbe ale flancurilor în contact sunt situate în plane diferite, din care cauză mecanismul angrenării nu poate fi studiat în plan. Suprafafa sferică având centrul în vârful comun (S) al conurilor, şi care cuprinde cele două cercuri primitive (cu centrul în C4 şi cu raza C^, respectiv cu centrul în C2 şi cu raza C2P2) ia intersec- 42 660 fiunile sale cu planele acestor cercuri, nu e des-făşurabilă în plan; de aceea, ea a fost înlocuită cu două suprafefe conice (conurile suplementare cu vârfurile în 0lf respectiv în 02) cari au Angrenajul conic de înlocuire. S) unghiul dintre axe; 8*) şi 82) semiunghiul conului primitiv; PSPi) şi PSP2) con primitiv; P) punct primitiv; Oi) şi 02) centru; POjPj) şi PO2Pâ) con suplementar exterior; R'pj) ?> R'p9) rază primitivă a rofii dinfate de înlocuire, ca bază cercurile primitive considerate şi au generatoarele tangente la sferă (v. fig.). Profilul dinfilor de pe suprafafa sferei se proiectează pe suprafefele conurilor suplementare cari, prin desfăşurarea pe un plan, dau profilul angrenajului de înlocuire al angrenajului conic. Angrenajul de înlocuire are acelaşi pas, respectiv acelaşi modul ca şî angrenajul conic şi, deoarece razele primitive ale angrenajului de înlocuire sunt R R. P1" ■pi R, ■p 2 numerele de dinfi corespunzătoare vor fi: 2Rp-2 Roata dinfată conică poate avea dinfi drepfi, inclinafi sau curbi (v. fig.). ! 1 ! -cp- a ~cp~ & Rofi dinfate conice, a) cu dinji drepfi; b) cu dinfi inclinafi; c) cu dinfi curbi. Roata dinfată conică cu dinfi drepfi (v. fig. /) are profilul longitudinal al dintelui în direcfia generatoarei conului primitiv. Deoarece mărimea modulului variază pe lăfimea rofii, se consideră în calcule, de regulă, modulul me corespunzător cercului primitiv de diametru maxim. Relafiile cinematice şi geometrice ale rofilor dinfate cari constitue un angrenaj conic sunt: i=«>i =«i=5 Ot) o Wn R °JL ' D sin Pi sin tg Si = - cos § + - D. V Ppt = meZl’ De±^Dpt + 2 me cos 5i i at-a2- me ; bl = b3 = (1 +c)me; h1 = h2-a1 + b1 D<2 = DPz + 2me cos< fg 1,21 mm şi h~ 1,950me pentru me -<1,21 mm, Angrenaje cu rofi dinfate conice. /) cu dinfi drepfi; li) cu dinfi inclinafi; III) cu dinfi în arc de cerc; 5) unghiul dintre axe; 8i) şi 62) semiunghiul conului primitiv; 8ei) şi 8e2) semiunghiul conului exterior; 6^) şi bjj semiunghiul conului interior; b2) unghiul înălfimii piciorului dintelui; aA) şi a2) înălfimea capului dintelui; b^ şi bg) înălfimea piciorului dintelui; f?ne) lungimea generatoarei conului primitiv; Rpj) şi Rp2) raza cercului primitiv; Rei) şi Re§) raza exterioară; Aj) şi A^) înălfimea conului exterior; /) lăfimea coroanei; $m) unghiul de inclinare al dintelui; r) raza cercului de fangenfă a direcfiilor dinfilor; e) excentricitatea; rs) raza de curbura a profilului longitudinal al dintelui. I ungere bună a dinfilor, rezultând şi o uzură uni- I formă şi un mers silenţios chiar la turafii înalte 662 şi puteri mari. De aceea, aceste angrenaje se folosesc din ce în ce mai mult, cu toate că execuţia lor e dificilă. Generarea angrenajului hipoid-conic. AA) generatoare comună; 0A) şi 02) centrele rofiior (punctele de încrucişare); OjO2) linia de încrucişare; 5) unghiul de încrucişare; A) distanfa dintre centre. Roţile dinţate hipoid-conice se pot executa cu dinfi înclinaţi, sau cu dinţi curbi (în arc de cerc, în evolventă alungită sau în epiciclbidă alungită). Uneori, pentru uşurarea execufiei, zonele hipoid-conice se înlocuesc cu trunchiuri de con; în acest caz, contactul dintre flancurile dinfilor se face într'un singur punct, care, în timpul angrenării, se deplasează de-a-lungul flancului, ca şi la rofile dinfate cilindrice elicoidale, ceea ce limitează puterea transmisă şi coboară randamentul angrenajului. — Exemple de rofi dinfate, cu dinfare specială: 1. Roată dinfată cilindrică, elicoidală [bhhto-Boe iţHJiHHflpuHecKoe ayBnaToe Koneco; roue dentée hélicoídale; Schneckenrad; worm wheel; csavarkerék]. V. sub Roată dinfată hipoidă-ci-lindrică. 2. ~ dinfată conică, cu dinfare în eloidă [aJiOHAHoe 3yőnaToe kohhhgckog Kojieco; roue dentée en elloide; Elloidzahnrad; elloid toothed wheel; elloid fogaskerék]. V. sub Roată dinfată conică. 3. ~ dinfată conică, cu dinfare în paloidă [najiOHAHoe syő^aioe KOHHnecKoe Kojieco; roue dentée en pallóidé; Palloidzahnrad; pallóid toothed wheel; pallóid fogaskerék]. V. sub Roată dinţată conică. 4. ~ dinţată D [3y6qaToe Kojieco D; roue dentée avec denture ă déplacement; Zahnrad mit V-Verzahnung; toothed wheel with displace-ment toothing; V fogazású kerék]: Roată dinţată ia care linia medie a profilului cremalierei corespunzătoare e deplasată faţă de poziţia normală cu o cantitate §, pentru a evita intersecfiunea (interferenţa) dinţării şi pentru a se îmbunătăţi angrenarea, când numărul de dinţi e mic. Această mărime S, numită factor de deplasare, se exprimă sub forma d = xm, unde x e coeficientul de deplasare şi m e modulul dinţării. 5. ~ dinţată limită [orp; HfiHeHHOe syöqa-TOe Kojieco; roue dentée â nombre iimite de dents; Zahnrad mit dem begrenzten Zahnzahl; toothed wheel with limit number of teeth; ha- tárolffogú fogaskerék]: Roată dinfată |a care numărul de dinfi e numărul limită (v. sub Dinţării, numărul de dinţi limită al ~). 6. ~ dinfată melcată [HepBHHHan mecTepHfl; roue a vis sans fin; Schneckenrad; worm wheel; csigakerék]: Roată dinfată elicoidală, care angrenează cu melcul într'un angrenaj melc-roată melcată, unghiul dintre axe fiind un unghiu drept. Roata melcată are coroana strun jită astfel, încât înconjură melcul pe o porfiune a circumfe-renfei acestuia (v. fig.), iar înclinarea elicei dinfilor e egală cu cea a spirei (spirelor) melcului. De cele mai multe ori, roata melcată constitue elementul condus în angrenajul melc-roată melcată. Principalele dimensiuni geometrice ale rofii melcate sunt: diametrul primitivD^g, diametrul ex- Roată dinfată melcată. Dp^ diametrul primitiv melcului; D;^ diametrul teri.or al melcului; D( ’ei) India- terior D. diametrul de <=2, strunjire D, lăfimea rofii L şi raza şanţului circular r. Există relaţiile: metrul exterior al melcului; Dp2j diametrul primitiv al rofii melcate; De^ diametrul exterior al rofii melcate; D/gj diametrul interior al rofii melcate; D) diametrul de strunjire al rofii melcate; r) raza şanfului rofii melcate; c) jocul la fund; L) lăfimea rofii melcate. Dp^mzz; D, =(z2+ 2)m\ D = Dp +2e, Pi r = tf,.+c. unde e=1,5mcos0; L <0,75 D. 7. ~ dinfată plană [nnocKoe mecTepHH; roue dentée plane; ebenes Zahnrad; plane toothed wheel; sik fogaskerék]: Roată dinfată co- nică, cu semiunghiul conului primitiv egal cu un unghiu drept (v. Roată dinfată conică). în angrenajul conic, roata plană ! (v. fig.) corespunde cremalierei din angrenajul cilindric. Analog cu cremaliera de referinţă, roata plană determină, Roată dinfată plană, cu dinfi drepfi. la un angrenaj conic, profilul transversal şi pe cel longitudinal ai dinţilor. 8. Roafă dinţată eliptică [9JiJiHnTH4eCKoe SyÖ^aTOe Kojieco; roue dentée eiliptique; eliip-tisches Zahnrad; eliipticai gear wheel; elliptikus fogaskerék]: Roată dinţată de formă eliptică, cu dinţare exterioară, care se roteşte în jurul unu? focar şi care constitue un element al unui angrenaj eliptic. Angrenajul cu roţi dinţate eliptice e totdeauna compus din două rofi eliptice identice (v. fig.), rotindu-se fiecare în jurul unui focar, distanţa dintre aceste focare fiind egală cu lungimea 2 a a axei mari a elipselor. Aceste angrenaje se folosesc pentru realizarea unei mişcări periodice 663 neuniforme de rotafie la roata condusă, roata conducătoare având o mişcare de rotafie uniformă, în timpul unei rotafii, raportul de transmisiune Angrenaj cu rofi dinfate eliptice. variază între două limite. La roata dinfată eliptică se deosebesc: elipsa primitivă, elipsa exterioară, etc. î. Roată dinfată eliptică, multiplă [MHOrOKpaT-Hoe sJLJrariTHHecKoe syő^aioe Kojieco; roue dentée elliptique multiple; vielfaches elliptisches Zahnrad; multiple elliptical gear wheel; többszörös elliptikus fogaskerék]: Roată dinfată cu dinfare exterioară, având conturul compus din doi sau din mai mulfi .lobi de formă eliptică, şi care constitue un element al unui angrenaj eliptic multiplu. Angrenajele eliptice multiple se folosesc pentru realizarea unei mişcări de rotafie cu două sau cu mai multe perioade în decursul unei rotafii a rofii conduse, roata conducătoare având o mişcare de rotafie uniformă. După numărul de perioade N-' \ I / Angrenaje cu rofi dinfate eliptice, multiple. care trebue obfinut la roata condusă, se folosesc rofi dinfate etiptice cu doi lobi, cu trei lobi, etc. (v. fig.). 2. ~ dinfată intermediară [npoMemyToqHoe 3yőzJ3.T0e Kojieco; roue dentée intermédiaire; zwischenliegendes Zahnrad; intermediate foothed wheel; közbenső fogaskerék]. V. sub Roată intermediară. 3. Roată de ruiare [KaTOK; roue de roulement; Rollrad; rolling wheel; gördülő kerék]: Roată care serveşte la susfinerea şi la rularea pe o cale a unui sistem tehnic, prin rotirea ei în jurul unui ax al sistemului şi prin interacţiunea dintre roată şi cale (v. şi sub Rulare). Sistemul tehnic poate fi un vehicul, o maşină de transportat şi ridicat, etc. — Exemple de rofi de rulare : 4. Roată de vehicul [Koneco ajih Tpanc-nopTHOrO cpeACTBa; roue de véhicule; Fahr-zeugrad; vehicle wheel; járműkerék]: Roată de rulare, care serveşte ia susfinerea şi la rularea unui vehicul pe cale, prin rotirea ei în jurul axului său. Roata poate fi montată singură pe ax (de ex. roată de bicicletă, de motocicletă, etc.) sau în perechi (de ex. rofi de vagon, de locomotivă), sau pot fi montate mai multe rofi pe acelaşi ax (de ex. rofile unei osii de autovehicul cu rofi jumelate). Rofile dispuse în perechi, împreună cu osia pe care sunt montate, formează osia montată a vehiculului; uneori, acest ansamblu se numeşte tren de rofi, în special la avioane sau la autovehicule. După mişcarea relativă a rofii fafă de osie, se deosebesc: roată fixă, care e calată pe osie; roată liberă, care se poate roti în ambele sensuri în jurul osiei; roată semiliberă, care se poate roti într'un singur sens, în jurul osiei. pupa serviciul pe care-l îndeplineşte osia sau axul pe care e montată roata, se deosebesc: roată conducătoare, roată directoare, roată motoare, roată purtătoare. După material şi construcfie, rofile pot fi de lemn, metalice, etc.; ele se execută prin turnare, prin sudare, asamblare cu nituri, cu buloane, etc.; construcfia rofii depinde de falul vehiculului, roata putând fi monobloc sau din două sau mai multe piese asamblate. — După serviciul pe care-l îndeplineşte osia sau axul pe care sunt montate rofile de vehicul, se deosebesc: 5. ~ conducătoare [ee,n;yiiţee Koneco; roue avant; führendes Rad; leading wheel; vezető kerék]: Roată montată pe osia conducătoare (v.) a unui vehicul, care rulează pe o cale de ghidare şi care-l conduce pe cale în timpul mersului. 8. ~ directoare [KOJieco HanpaBJiflK)m,ee; roue directrice; Lenkrad; steering wheel; vezető kerék, kormányzó kerék]: Roată montată pe axul, respectiv pe osia directoare (v.) a unui vehicul, şi care comandă singură, respectiv împreună cu cealaltă roată montată pe osie, direcfia de mers a vehiculului. în general, sunt directoare rofile montate pe axul sau pe osia din fafă a vehiculelor (de ex, bicicleta, cărufa, majoritatea autovehiculelor, etc.); la unele vehicule pot fi directoare atât rofile osiei din fafă, cât şi ale celei din spate (de ex., I la unele autovehicule cu dublă tracfiune). La vehiculele rutiere, rofile directoare sunt asamblate cu fusul prin intermediul unui palier. La vehiculele de cale ferată, roţile directoare sunt caiafe pe osie şi se numesc rofi conducătoare (v.). 7. ~ motoare [BeAymee Kojieco, paőo^ee Kojieco; roue motrice; Tr’ebrad, Antriebsrad; driving wheel; hajtó kerék]: Roată care primeşte cuplul motor dela motorul de antrenare şi propulsează vehiculul. Roata motoare poate fi montată :iber (de ex. la unele motociclete), semiliber (de ex. la uneie biciclete) sau fix pe un arbore sau pe o osie mofoare. Acfionarea poate fi efectuată, fie printr'un mecanism motor (de ex. la locomotivele cu abur cu piston, etc.), fie direct prin antrenarea individuală a osiei (de ex. la locomotiva electrică, cu antrenare individuală, la vagon motor, etc.), fie indirect, printr'o transmisiune (de ex. la bicicletă, la automobil, automotor, etc.). 664 1. Roafă purtătoare [Kojieco noAepiKHBa-K)lU,ee; roue porteuse; Tragrad; carrying wheel, truck wheel; tartó kerék]: Roată montată pe o osie purtătoare şi care serveşte la susţinerea şi rularea unui vehicul, fără a fi acţionată de un cuplu motor. — După felul contsrucfiei, se deosebesc: 2. ~ cu bandaj [őaHflaJKHOe Kojieco; roue ă bandage; Reifenrad; wheel with separate tyre, wheel with separate ti re; abroncsos kerék]: Roată de vehicul, care are montată pe obadă o piesă numită bandaj (v.j, care calcă pe cale. Rotile cu bandaj se compun din centru, bandaj şi, de regulă, inelul de fixare. Diferă prin construcţie, material şi dimensiuni, după vehiculul la care sunt montate. 3. ~ monobloc [iţeJIbHOJlHTHOe KOJieco; roue pleine d'une seule piéce; Vollrad; solid wheel; tömör kerék]: Roată de vehicul, fără bandaj, Ia care obada are o formă adecvată, pentru a constitui suprafaţa de rulare pe cale. La vehicule de cale ferată, roata monobloc, care e de obiceiu o roată-disc, cuprinde butucul, obada şi discul, turnate din fontă sau laminate din oţel dintr'o singură bucată. Numai rareori se folosesc roţi monobloc cu pereţi dubli. — Exemple de roţi de vehicul: 4. Roafă de automotor [nojieco zum aBTOMO- Tpacca; roue d'automotrice; Triebwagenrad; ra»I motor car wheel; motorkocsi-kerék]: Fiecare dintre roţile osiilor montate ale aulomotorului. După serviciul pe care-l îndeplineşte osia, roţile sunt motoare şi libere. Din punctul de vedere constructiv, se deosebesc: roţi elastice şi roţi rigide. Roţile elastice pot avea bandaj elastic sau rigid; roţile rigide sunt, în general, roţi cu bandaje. Roţile cu bandaj elastic au un bandaj pneumatic, cu profilúi adaptat rulării pe şină şi menţinut pe jantă printr'un cerc amovibil. în interiorul bandajului pneumatic se găseşte o coroană rigidă, care constitue un dispozitiv de siguranţă pentru a reduce efectul panelor de cauciuc, în timpul mersului, limitând turtirea pneumaticului. Presiunea în serviciu a unui pneumatic e, de obiceiu, de 7‘"9 kg/cm2, iar sarcina admisă pe pneumatice de 1200--1400 kg. Rulajul mediu al pneumaticului e de 35 000---40 000 km. Anvelopa e prinsă într'o jantă specială, care-l apără şi-i fixează marginile. Roţile elastice cu bandaj rigid se pot conslrui de exemplu ca rofi cari au intercalate, între centru şi bandajul rigid, un inel de cauciuc strâns # între două discuri metalice laterale, între obadă şi butuc fiind montate, de ambele părţi ale discului centrului, câte un inel de cauciuc, astfel încât ansamblul de trei inele elastice şi cele două inele laterale de tablă asigură legătura elastică radială şi laterală (v. fig, II), sau ca roţi la cari e interpus, între centru şi bandajul rigid de rulare, un inel sau un bandaj pneumatic de cauciuc, care asigură atât legătura elastică radială, cât şi cea laterală înfre roată şi bandajul de rulare (v. fig. I). Roţile cu bandaj sunt roţi de oţel cu centrul forjat şi laminat, înzestrate, fie cu un bandaj subfire, în care caz între obadă şi bandaj se aplică un inel de cauciuc masiv, fie cu un bandaj normal, asemănător celor dela vagoanele de cale ferată. Roţi eiasfice de automotor cu bandaj rigid. /) cu pneumatic intermediar; li) cu două dispozitive de lege-turie lastice (schemă); I) osie rotitoare; 2) osie cotită, fixă; 3) pneumatic intermediar, pentru legătură elastică radială şi laterală; 4) centru de roata; 5) bandaj rigid; 6) palier de rostogolire; 7) inel de cauciuc pentru legătură elasHcă radială; 8) inele de cauciuc pentru legătura elastică radială; 9) discuri metalice. 5. Roată de autovehicul [kojisco rjih aBTO-M0ÓHJ1H; roue d'autovéhicule; Autowagenrad; autovehicle wheel; automobilkerék, gápkocsi-kerék]: Roată care serveşte la susfinerea şi rularea unui autovehicul pe cale. Roata e constituită dintr'un corp (cu sau fără butuc), o jantă şi un bandaj elastic. Corpul poate fi monobloc cu butucul sau asamblat cu acesta prin şuruburi. Janta poate fi monobloc cu corpul (de ex. la rofile turnate) sau fixată de corp prin nituri, prin sudură, etc. şi poate avea diferite profilé (jantă buclată, semiplată, plată, canelată cu ureche, canelată deschisă, etc.) având, de obiceiu, un inel amovibil de fixare a bandajului (v. sub Jantă). Bandajul elastic poate fi pneumatic (pneu) compus din cameră de aer şi anvelopă (v. Anvelopă şi Dimensiunile anvelopei) sau masiv (v. şi sub Bandaj). Din punctul de vedere constructiv, se deosebesc roţi pline şi roţi cu spiţe. Ele trebue să îndeplinească următoarele condiţiuni: să fie bune conducătoare de căldură, ajulând la răcirea bandajelor, cari se încălzesc datorită frecării pe cale; să fie elastice; să fie u^or demontabile, etc. Rofile cu frână trebue să permită accesul aerului 665 fa toba frânei (roţile-disc, de exemplu, se perforează aproape de periferia discului). O roafă plină poate fi roată-disc turnată, fie din oţel, fie din aliaje de metale uşoare de mare rezistentă, sau roată-disc presată din tablă de ofel. Roata-disc turnată din oţel e folosită numai la autovehicule grele. Roata-disc turnată din aliaje 11 de metale uşoare are, de regulă, în apropierea jantei, goluri cari formează spiţe foarte scurte, pentru a asigura răcirea. Roata-disc de tablă de oţel se confecţionează prin presare şi poate fi cu discul plin sau, uneori, cu găuri în apropierea jantei, constituind o formă intermediară între roata cu disc plin şi cea cu spiţe de oţel (v. fig. sub Disc de roată).— Roţile cu spiţe se clasifică în roţi cu spiţe rigide şi roti cu spiţe de sârmă de oţel, cele cu spiţe rigide putând fi cu spiţe de lemn sau de oţel. La roţile cu spiţe de lemn, acestea sunt asamblate cu butucul prin două flanşe strânse’prin şuruburi, iar la periferie, spiţele poartă o obadă masivă de lemn, pe care e montată o jantă metalica (în general, la cald şi cu fixare prin şuruburi cu cap îngropat); uneori, legătura dintre spiţe şi obadă se face cu ajutorul unor piese metalice presate. Roţile cu spiţe rigide de oţel au formă asemănătoare cu forma roţilor cu spiţe de lemn; ele sunt confecţionate prin presare, din două discuri cari sunt apoi sudate între ele; uneori se introduc piese de lemn în golurile dintre discuri, pentru a mări rezistenţa. La roţile cu spiţe de sârmă de oţel, legătura dintre jantă şi butuc e făcută prin 2---3 sisteme de spiţe încrucişate, neradiale. Spiţele au la o extremitate un cap lăţit, iar la cealaltă extremitate — fie la jantă, fie la butuc — sunt nituite (după tensionare), sau filetate pentru a fi fixate cu ajutorul unor piese cu filet interior, ceea ce permite centrarea lor. . î. Roată de avion [Kojieco caMOJieTa; roue d'avion; Flugzeugrad; airplane wheel; repülőgép-kerék]: Roată care serveşte la susţinerea şi rularea avionului pe sol, în timpul deplasării pe sol, la aterisare şi la decolare. Roata de avion e o roată liberă, constituită dintr'un butuc — în general turnat din aliaje uşoare de înaltă rezistenţă, de Roafă de autovehicul, cu bandaj pneumatic. Í) butuc; 2) disc; 3) jantă; 4) anvelopă; 5) cameră; 6) tamburul frânei; 7) fuzetă; 8) fusul füzetei; 9) pivotul füzetei; 10) osie; fi) rulment exterior; 12) rulment interior; |3) unghiul de inclinare a rofii. exemplu din aliaj de magneziu — şi dintr'uti? bandaj pneumatic. Butucul poate fi monobloc sau din două piese asamblate cu buloane paralele cu axa, care le traversează. Periferia pe care se sprijine taloanele anvelopei are o canelură la butucul monobloc, şi e plată la butucul din două piese (v. fig.). —Roţile trenului de aterisaj sunt montate independent pe braţele Rofi de avion, aterisorului, braţele a) cu butuc monobloc; b) cu butuc acestuia putând purta din două piese asamblate cu O singură roată, sau buloane; Í) anvelopă; 2) butuc, două roţi jumelate. Roţile aterisorului au, în-general, frâne. La unele avioane, bechia (v.) e constituită dintr'o roată de coadă, cu axul montat într'un' suport pivotant. 2. Roată de car [Kojieco n0B03KH; roue de* chariot; Wagenrad; waggon wheel; kocsikerék], V. sub Carului, roţile 3. Roafă de coadă [KOCTbiJibHoe Kojieco, XBOCTOBOe KOJieco; roue de queue; Schwanzrsd, j Spornrad; tail wheel; farokkerék]. V. sub Roata i de avion. | 4. Roată de locomotivă [nap0B03H0e Kojieco; i roue ds locomotive; Lokomotivrad; locomotive I wheel; mozdonykerék]: Fiecare dintre roţile osiei j montate ale locomotivei. Roţile de locolnotivă sunt j roţi rigide cu bandaj, şi sunt alcătuite din urmă-! toarele părţi: centrul de roată (numit şi stea), | bandajul şi inelul de fixare. Centrul de roafă se i confecţionează din oţel turnat; el are spiţe sau? j e în formă de disc. Roţile sunt calate (prin pre-| sare) pe osie. Apăsarea exercitată penfru calare j e de 40*‘*60 t pentru fiecari 100 mm de diametru | al osiei. Roţile trebue să fie perfect paralele între j ele şi perpendiculare pe axa osiei, să aibă dia-| metrii cercurilor de rulare egali şi să fie montate-! la distanţa corespunzătoare ecartamentului căii. i După dispoziţia în carul locomotivei, se deose-| besc roţi alergătoare (v.), roţi cuplate (v.) şi roţr | purtătoare (v.), iar după serviciul pe care-l Îndeplineşte osia, se deosebesc roţi motoare (v.),. roţi cuplare (v.) şi roţi libere (v.). Roţile motoare şi cele cuplare sunt roţi cu spiţe sau cu discuri, cu bandaje, şi cu contragreutate. La roţile motoare şi la cele cuplare, butucul e-prelungit radial cu un braţ care formează mani vela şi în care se introduce, prin presare, butonul de manivelă (buton motor, respectiv bufon cuplar); în zona butucului, spiţele sunt legate prin nervuri de întărire (v. fig. /). în partea opusă' butonului şi puţin decalată faţă de prelungirea' manivelei e situată contragreutatea (v.). Roţile cuplare au contragreutate mai mică decât cele motoare. La centrul de roată cu spiţe, acestea au„ 666 în general, secfiune eliptică, spiţele cu secfiune dreptunghiulară ne mai fiind folosite. La centrul de roată în formă de disc, obada e goală în interior, şi e legată de butucul rofii prin intermediul a două discuri groase (15---30 mm), cari au deschideri mari (v. fig. II). Această roată prezintă avantajele că e mei uşoară, datorită micşorării diametrului butucului osiei şi al manivelei (îa rofile cuplate); e mai rezistentă; permite realizarea contragreutăţi fără plumb (la rofile cuplate) şi nu are crăpături de retragere (frecvente la rofile cu spife), asigurându-se totodată o apăsare mai uniformă a bandajului pe obadă. La montar rea rofilor, pozifia butoanelor în roată se alege astfel, încât decalarea dintre razele de manivelă să fie următoarea: la locomotivele cu doi cilindri, 90°; Ia locomotivele cu trei cilindri, 120 , la 4) buton de manivelă; 5) contrama-locomotivele cu nivelă. 'patru cilindri, cu expansiune simp'ă, 180°, la mecanismele alăturate (sau cu 90° între perechea de mecanisme din dreapta fafă de cea din stânga); la locomotivele cu patru cilindri compound, manivelele cilindrilor de înaltă presiune, respectiv ale cilindrilor de joasă presiune, sunt deca!ate între ele cu 90°, mecanismele de joasă presiune fiind decalate cu 180° fafă de cele de înaltă presiune. Rofile cuplate (mofoare şi cuplare) sunt, în general, frânate, iar rofile libere (alergătoare şi purtătoare) sunt, în general, nefrânate. La rofile frânate, frânarea poate fi unilaterală (pe o singură parte a rofii) sau bilaterală (pe ambele părfi); ea se efectuează prin sabofi cari se aplică pe suprafafa de rulare. Rofile libere sunt rofi cu spife sau cu discuri, cu bandaje, având diametrul mult mai mic decât al rofilor cuplate. La locomotivele Diesel cu transmisiune mecanică şi hidraulică şi la locomotivele electrice cu antrenare colectivă a osiilor, construcfia rofilor e, în general, aceeaşi ca la locomotivele cu abur. La locomotivele Diesel-electrice şi la locomotivele electrice cu antrenare individuală a osiilor, con- strucfia rofilor e, în principiu, aceeaşi ca la locomotivele cu abur, dar depinde şi de o serie de condifiuni impuse de sistemul de suspensiune a motoarelor de tracfiune (v. sub Suspensiunea motoarelor de tracfiune). — După dispozif ia în carul locomotivei, se deosebesc: 1. Roată alergătoare [Kojieco 6ery HK0B0e; roue libre; vorderes Laufrad; front free wheel; futó kerék]: Roată liberă, monfată pe osia sau pe osiile din fafă ale locomotivei. E, în general, o roată cu spife şi cu bandaj, nefrânată, şi care serveşte la rularea şi la conducerea locomotivei pe cale; uneori, roata alergătoare poate avea centrul de roată în formă de disc, 2. ~ cuplată [Kojieco cnapeHHoe; roue accou-plée; gekuppeltes Rad; coupled wheel; kapcsolt kerék]: Roată de locomotivă, montată rigid pe o osie cuplată şi care e legată prin bielă, fie direct de motorul de antrenare, fie printr'o altă roată cuplată (roată motoare sau cuplară), fie printr'un arbore infermediar, osie falsă, sistem triunghiular de biele, etc. (la locomotive’ electrice cu antrenare colectivă). Rofile cuplate sunt rofi frânate. Numărul lor variază după tipul locomotivei, după mărimea greutăfii aderente care trebue realizată» după sarcina repartizată pe osie, etc. 3. ~ purtătoare [Kojieco noflA^pJKHBaiomee; roue porteuse arriére; hinteres Laufrad; back free wheel; tartó kerék]: Roată liberă, montată pe osia sau pe osiile dinapoi ale locomotivei, după rofile cuplate. Rofile purtătoare sunt nefrânate şi servesc la rulare şi la susfinerea locomotivei. Osiile montate cu rofi purtătoare sunt, în general, una sau două, în funcfiune de tipul locomotivei. — După serviciul pe care-l îndeplineşte osia pe ! care e montată roata de locomotivă, se deosebesc: 4. ~ cuplară [ciţenHoe KOJieco; roue accou-plée; Kuppelrad; coupled wheel; kapcsolt kerék]: Roată de locomotivă, montată rigid pe o osie cuplară (v.), şi care e legată, prin biele, fie cu roata mofoare, fie cu o aită roată cuplară. Serveşte la rulare şi îa susfinerea locomotivei, cum şi la mărirea forfei de tracfiune din adeziune, prin mărirea greutăfii aderente a locomotivei. Numărul lor variază după tipul şi după sarcina repartizată pe osie a locomotivei. 5. ~ liberă [nojieco co cboőoahom xo#om; roue libre; Laufrad; free wheel; futó kerék]: Roată de locomofivă, monfafă rigid pe o osie liberă şi care serveşte numai la rulare şi la susfinerea locomotivei, ea nefiind supusă acfionării vreunui mecanism motor. Rofile libere sunt rofi alergăfoare şi rofi purtătoare. g. ~ motoare [Bejţymee KOJieco; roue motrice; Freirad; driving wheel; hajtó kerék]: Roafă de locomotivă, montată rigid pe o osie motoare şi care, pe lângă rulare şi susfinerea locomotivei, serveşte şi la propulsare, primind cuplul motor dela motorul de antrenare. Rofile sunt montate pe osii drepte (în cazul cilindrilor exteriori) sau pe osii cotite (în cazul cilindrilor inferiori). Locomotivele cu abur, cu piston, se construesc în general cu una sau două perechi de rofi motoare; aceste rofi sunt frânate. 667 1. Roată de fractor [TpaKTopHOS Kojieco; roue de tracteur; Traktorrad; tractor wheel; traktorkerék]: Fiecare dinire rofile aparatului de rulare al unui tractor. Construcfia rofiior diferă după tipul tractorului. La tractoarele pe rofi, pentru agricultură, rofile din spate sunt, în general, rofi motoare, iar cele din fafă sunt rofi directoare. Rofile motoare sunt rofi cu spife (construite din benzi de ofel cu secfiune dreptunghiulară, dispuse în două plane); la acestea obada e un cerc de tablă de ofel, cu marginile răsfrânte spre interior; pe obadă sunt fixate sape, crampoane sau pinteni, pentru mărirea aderenfei la sol, iar butucul e constituit, de obiceiu, dintr'o bucea cu două discuri, de care suni fixate spifele. Pentru a asigura continuitatea contactului cu solul, pintenii sunt dispuşi pe obadă în două rânduri intercalate şi, în general, inclinate fafă de axa rofii. Pentru deplasarea pe căi pietruite sau asfaltate, rofile motoare se îmbracă'peste pinteni (de obiceiu numai pe rândul exterior) cu un bandaj de bandă de otel, fixat cu şuruburi. Rofile motoare se calează pe semiosii cu pană, cu caneluri (arbore canelat) sau cu bride. Rofile directoare suni rofi libere pe osie, de construcfie asemănătoare celor motoare, având însă obada fără pinteni; uneori, obada rofii are o creastă mediană. La tractoarele pe rofi, universale, rofile metalice pot fi înlocuite cu roti cu bandaj elastic (masiv sau pneumatic). La tractoarele pe şenilă se deosebesc rofi motoare (stele motoare) şi rofi directoare. Roata motoare e o roată fixată pe semiosie şi e constituită din butuc, obadă şi spife; obada ei are periferia profilată cu dinfi cari angrenează cu elementele şenilei şi transmit cuplul motor. Roata directoare e o roată liberă pe ax, cu butuc, spiţe şi obadă, cu o creastă mediană, sau e dubă şi netedă; ae serveşte la ghidarea şenilei, în parfea dinainte a tractorului, şi la întinderea ei, palierele axului fiind mobile. 2. Roată de vagon [earoHHoe Kojieco; roue de wagon; Eisenbahnwagenrad; railway carriage wheel; vasutikocsi-kerék]: Fiecare dintre rofile osiei montate dela vagonul de cale ferată. în general, roţile sunt legate rigid de osie; rareori (de ex. la unele vagoane de cale îngustă), numai una dintre roţi e legată rigid de osie, iar cealaltă e semiarticuîată cu aceasta. Din punctul de vedere al construcţiei, se deosebesc roţi rigide şi roţi elastice. Roţile rigide pot fi monobloc sau cu bandaje; roţile elastice sunt roţi cu bandaje de cauciuc, asemănătoare celor folosite la automotoare (v, sub Roată de automotor). Roţile monobloc, cu disc s:mplu sau, rareori, cu disc cu pereţi dubli, pot fi de oţel sau uneori de fonta (roţi Griffin), ultimele nefiind folosite la căile ferate române. Roţile monobloc de oţel, confecţionate prin forjare, laminare şi presare, sunt supuse apoi unui tratamenttermic, pentru sorbitizarea suprafeţei de rulare; roţile uzate pot fi strunjite din nou până la o anumită limită de uzură, după care roata se înlocueşte sau se prelucrează astfel, încât să i se poată aplica un bandaj metalic. Rofile monobloc de fontă se confecfionează prin turnare în forme cu cochilie metalică, pentru degrafitizarea suprafefei de rulare, astfel încât aceasta devine foarte dură şi rezistentă la uzură; ele nu pot fi strunjite din nou sau reparate, cele defecte sau uzate fiind înlocuite. Rulajul mediu al rofiior de fontă e de 60000--70000 km. Rofile cu bandaj sunt constituite dintr'un centru de roată, bandaj şi inel de fixare. Centrul de roată poare fi cu spife de ofel turnat, cu disc de fontă, cu disc de ofel laminat sau, rareori, cu disc de lemn, de foi de tablă subfire de hârtie, presate între Roată de^vagon, monobloc, de ofel. 1) butuc; 2) disc; 3). obadă. două discuri de tablă (astăzi nefolosite, din cauza efectelor de frânare cari produc carbonizarea discului). Suprafafa^de rulare a roţilor cu sau fără bandaje are o conicitate de 1 /20-*-1 /10, pentru menfinerea rofii, în timpul mersului, în planul cercului de rulare şi pentru micşorarea alunecării rofii pe cale, la înscrierea în curbe (v. şi sub Bandaj). Avantajele rofiior fără bandaj, fafă de cele cu bandaj, sunt: greutate mai mică, chel-tueii de montare mai mici, înlăturarea pericolului de slăbire a bandajelor. Desavan-tajul |or e rulajul mai mic. Rofile vagonetelor (adică ale vagoanelor de cale îngustă industrială sau minieră) sunt fie calate, fie semiarticulate fie montate combinat cruciş pe osie (rofile semiarticulate sunt dispuse, una pe o parte a unei osii, iar cealaltă, pe cealaltă parte a celeilalte osii). Construcfia rofiior e asemănătoare celei dela vagoanele de cale normală (rofi Roată de vagonét, cu spife curbe. Rofi de vagonét, cu disc, pentru palier de rostogolire, a) secfiune printr'o roată cu gaura bu'ucului oarbă spre exterior; b) roată cu capace la embele capete, pentru rul-menfi, montată pe osie. cu spiţe sau cu disc); unele rofi cu spiţe (v. fig.) au spiţele uşor curbate (pentru a li se da o oa- 668 recare elasticitate), iar roţib cu disc au în disc patru până la şase găuri rotunde sau trei găuri alungite (pentru micşorarea greutăfii şi pentru anularea tensiunilor interne din turnare). Rofile semiarticulate au paliere de alunecare sau de rostogolire; la rotile cu paliere de rostogolire, gaura butucului are dispuse capace prinse în şuruburi la ambele capete, sau numai la un singur capăt, celălalt capăt (din spre exterior) fiind orb (v. fig.). î. Roată de vagonét [BaroHeTHoe Kojieco; roue de wagonnet; Rad für kleiner Wagen; wheel for small wagon; csillekerék]. V. sub Roată de vagon. 2. Roaiă [KOJieco; roue; Rad; wheel; kerék]: 2. Maşină de forfă cu mişcare de rotafie, care nu are spafiu închis între statorul şi rotorul ei, şi care transformă energia stereomecanică în ensrgie hidraulică sau eoliană, sau invers. în primul caz, roata se numeşte maşină de forfă generatoare (de ex. roată de irigafie, roată cu cupe), iar în al doilea caz, maşină de forţă motoare sau motor (de ex. roată hidraulică, roată eoliană). Exemple: ». Roafă de vânt: Sin. Roată eoliană. V. Eoliană, roată 4. Roată eoliană. V. Eoliană, roată 5. Roafă hidraulică [bo^hho© KOJieco; roue hydraulique; Wasserrad; water wheel, hydraulic wheel; vizikerék]: 1. Roată care transformă energia hidraulică în ensrgie stereomecanică. Lucrul mecanic e efectuat prin învârtirea rotorului sub acţiunea apei, fie prin greutate, când apa parcurge o anumită diferenţă de nivel, fie prin apăsarea curentului de apă (presiunea dinamică) pe palete, fie prmtr'o acţiune combinată din acestea două. La roţile hidraulice, curentul de apă acţionează rotorul în acelaşi timp în unul sau în două puncte, spre deosebire de turbină, la care curentul de apă ieşit din stator acţionează rotorul simultan pa întreaga lui periferie. în general, rojile hidraulice sunt folosite pentru puteri până la cca 30 CP, pentru căderi de apă până la 12 m, şi când nu se cere o turaţie constantă; datorită pierderilor de energie prin frecare şi şoc, randamentul roţii e cuprins între 0,3 şi 0,85. Roata hidraulică e constituită din rotor şi din aparatul de conducere. — Rotorul e un corp cilindric, în general cu axa orizontală, limitat în părţile frontale prin câte o coroană, îar între acestea sunt dispuse palete sau cupe; rotoarele cari depăşesc lungimea de 1,7 m mai au o coroană la mijloc. Rotorul e înzestrat cu un număr de braţe (situate, în general, în dreptul coroanelor), prin intermediul cărora se asamblează cu butucul calat pe arborele motor.— Aparatul de conducere poate fi un canal de aducţie care are la extremitate un ajutaj, o culisă sau un deversor. După principiul de funcţionare, se deosebesc roţi hidraulice cu cupe sau cu elice, cari sunt acţionate numai de greutatea apei, şi roţi hidraulice cu palete, cari sunt acţionate de greutatea apei şi de presiunea dinamică. După felul admisiunii apei, se deosebesc roţr hidraulice cu admisiune superioară, cu admisiune mijlocie (cu culisă) şi cu admisiune inferioară (cu deversor). Avantajele roţii hidraulice sunt: construcţie simplă şi ieftină, şi insensibilitate faţă de corpurile străine din apă (de ex. faţă de ghiaţă). Desavantajele consistă în greutatea şi în volumul mare pe unitatea de putere, în reglarea dificilă şi imprecisă a vitesei şi în turaţia joasă (1 ■ *■ 10 rot/min.), datorită căreia sunt necesare, în general/ transmisiuni cu angrenaje cu raport mare demultiplicare. o. Roată hidraulică [rH^paBJiHnecKoe Kojieco; roue hydraulique; Wasserrad; water wheel; vizr-kerékj: 2. Maşină de forţă în care curentul de apă părăseşte paletele rotorului pe la muchia de intrare, spre deosebire de turbine, la cari muchia de ieşire diferă de muchia de intrare şi în cari apa trece într'un sens unic printre palete. în acest sens, turbina Pelton se numeşte şi roată Pelton. Exemple de roţi hidraulice motoare (accepţiunea 1): 7. ~ hidraulică cu admisiune inferioară [hh^k-HeőoiiHoe BOAflHoe Kojieco, y/ţapHoe boahhob KOJieco; roue hydraulique en dessous; Stofjrad, un-terschlăchtiges Wasserrad; undershot water wheel; alulcsapott vizikerék]: Roată hidraulică la care admisiunea curentului, de apă se face în partea inferioară a rotorului (v. fig.). E folosită la înălţimi de cădere de0,4---3,5 m şi când nivelul apei în aval e supus unor fluctuaţii mari. Aparatul de conducere, numit deversor (v.), se compune dintr'o placă Roată hidraulică cu admisiune inferioară. Í) corp; 2) braf; 3) paletă; 4) celulă; 5) deversor; 6) tabla de conducere; 7) dispozitiv de reglare a deversorului; 8) nivel amonte; 9) nivel aval; D) diametru exterior al roţii; H) înălţimea de cădere; a) adâncimea radială a celulei. metalică sau de lemn, de obiceiu înclinată, peste care apa curge liber. Pe placă e fixată o tablă de conducere, care are forma traiectoriei vinei de apă. Deversorul poate fi reglat, de exemplu, cu un dispozitiv cu angrenaj cu roată dinţată şi cremalieră. De obiceiu, se alege vitesa periferică «=1,4-1,7m/sf iar diametrul rotii D = (3-4)tf, unde H e înălţimea de cădere. Paleta se construeşte ca arc de cerc sau ca evolventă, astfel încât, la periferia interioară, paleta se apropie de tangenta la corpul roţii. Sin. Roată cu deversor. 8. ~ hidraulică cu admisiune mijlocie [cpe/ţHe-óOHHOe BOAflHOe KOJiecO; roue hydraulique de cőté; mittelschlăchtiges Wasserrad; middle shot 669 water wheel; középencsapottvizikerék, kuliszásvizi-kerék]: Roată hidraulică la care admisiunea curentului de apă se face în partea mijlocie sau inferioară a Roafă hidraulică cu admisiune mijlocie. 1) corp; 2) braf; 3) palefă; 4) celulă; 5) culisa superioară; 6) cufisă inferioară; 7) vană; 8) nivel amonfe; 9) nivel aval; :D) diamefrul exferior al rofii; a) adâncimea radială a celulei; aj) adâncimea de scufundare a rofii; x0) inferstifiu între roafă şi culisă; H) înălfimea de cădere. rotorului, printr'un distribuitor numii culisă (v. fig.), şi care e folosită la înălţimi de cădere de 1,5"-5 m ş\ când nivelul amonte e variabil. Culisa e compartimentată în înălţime (2"-4 compartimente) şi asigură o intrare fără şoc a apei în roată; canalul de aducere are aceeaşi lăţime ca şi culisa, pentru evitarea contracţiunii curentului de apă. Unghiul traiectoriei absolute a apei la intrarea în sroată, adică unghiul dintre vitesa absolută şi vitesa periferică, e a — 27°. La debitele mari de apă •se pot amenaja două sau mai multe culise. Debitul apei poate fi variat prin închiderea unora dintre compartimente. Interstifiul dintre roată şi culisă se alege xo<20mm; randamentul acestei roţi e 7] = 0,75--*0,85. Paleta se construeşte ca evolventă cercului de bază (dat de nivelul din aval) până în dreptul acestui cerc, iar dela acest punct, paleta are o schimbare de direcţie pronunţată spre tangenta la cercul interior, pentru a evita umplerea completă a spafiului dintre palete. Arborele roţii se calculează la torsiune şi sé verifică Ia încovoierea datorită greutăţii roţii şi împingerii verticale a apei pe deschiderea dintre cele două paliere orizontale. Diametrul roţii (în m) se defermină din relaţia: D = H + 3,5, unde H (m) e înălţimea de cădere. Lăţimea roţii se defermină din relaţia: b— Q/s a u, •unde a — (0,4-“0,5) (D/HY 3 e adâncimea celulei, /*=1,6*”2,2 (m/s) e vitesa periferică, s = 1 /3*■ -2/3 e coeficientul de umplere al celulelor. Adâncimea de cufundare a rofii sub nivelul aval e a1 — Q/bc2, unde c2 e vitesa apei la ieşirea din celula. Numărul de brafe ale rotorului e i = D + (2"-3), iar pasul paletelor pe circumferenţă e t — (0,5---0,7) a. Sin. Roată cu culisă. î. Roată hidraulică cu admisiune superioară [BepxHeőoÖHoe B0AHH0e Kojieco; roue hydrau-lique a admission supérieure; Kropfrad, ober-schlăchtiges Wasserrad; superior admission water wheel; felülcsapott vizikerék]: Roată hidraulică la care admisiunea curentului de apă se face în punctul cel mai înalt al circumferenţei rotorului sau puţin mai sus (la rofile rapide), şi care e folosită pentru înălfimi de cădere de 3--12 m (v. fig.). Rotorul are paletele sprijinite, la partea Roată hidraulică cu admisiune superioară. 1) roată; 2) canal de aducfie cu ajutaj; 3) paletă; 4) celulă; 5) nivel amonfe; 6) nivel aval; D) diamefrul exferior al rofii; a) adâncimea radială a celulei; H) înălfimea de cădere; ho) nivelul apei în canalul de aducfie; s0) lăfimea ajutajului; x0) inier-stifiul dintre roată şl canalul de aducfie; xi) jdisfanfa dintre roafă şi nivelul aval; fr ) traiectoria relativă a vinei de apă; fa ) traiectoria absolută a vinei de apă. interioară, pe o manta cilindrică de tablă, astfel încât spaţiul dinire două palete, coroanele marginale şi manta formează o celulă; pentru a permite ieşirea aerului, la intrarea apei în celule, acestea au o lăţime mai mare decât lăfimea ajutajului de conducere. Paleta e astfel construită, încât curba ei are la intrare o rază mai mare decât curba teoretică a vinei de apă (adică decât curba traiectoriei vinei de apă datorită vitesei relative a acesteia), pentru a evita o ieşire prematură a apei; paleta se termină radial, pentru a uşura fixarea ei, printr'un fier cornier, pe cilindrul de bază. Aparatul de conducere e constituit dintr'un canal cu un ajutaj de secfiune dreptunghiulară. Apa parcurge circa jumătate din circumferenfa rofii, astfel încât începe să se scurgă din celulă, când se apropie de bieful aval, iar când celula ajunge în punctul inferior, nu mai confine deloc apă. Vitesa periferică a rofii e, de obiceiu, #=1f5"*2 m/s, iar randamentul Y] = 0,6--0,85. Uneori, roata are un înveliş cilindric pe faţa aval, la o distanţă mică de roată, astfel încât apa nu poate părăsi celulele decât când ajung la nivelul biefului aval. 670 rotii (în m) se de- Diametrul exterior al rofii (în m) se determină aproximativ din relafia c| D = H-( 1,1-A+0f2)f 2 g în care H (m) e înălfimea de cădere (diferenfa dintre amonte şi aval), iar ch = ~\J 2 gb0/(] + §) (m/s) e vitesa de intrare a apei (h0 fiind diferenfa dintre nivelul amonte şi axa ajutajului, şi £ = 0,10***0,1 5, coeficientul de pierderi); se admite unde u e vitesa periferică a rotorului, iar n e turafia acestuia. ■— Lăfimea termină din relafia: s au în care Q = *0 ch (m3/s) e debitul apei (s0 fiind lăfimea vinei de âpă şi b0 ,us’ 2> °b^ce°e.c): 3) cruce: broasca e prinsă de o grindă orizontală, numită perinoc sau pernă, care se reazemă pe două grinzi oblice, numite andrele sau undrele. A doua extremitate a grln-deiu!ui e solidară cu roata cu măsele (v.). — Exemple de rofi hidraulice generatoare în accepfiunea 1: 2. Roafă cu cupe [nepnaKOBoe Kojieco, KOJieco C KOBinaMH; roue â augets; Zellenrad; bucket wheel; kupás kerék, cellás kerék]: Maşină de forfă generatoare, constituită dintr'o roafă cu axa orizontală, care are cupe montate pe una dintre fefele frontale ale coroanei ei şi care e antrenată mecanic prin arborele pe care e calată. Roata cu cupe e folosită Ia ridicarea lichidelor dintr'un rezervor la un nivel superior (de ex., în fabricafia hârtiei, la ridicarea pastei de hârtie din cutia de amestecare, până la colectorul de distribuire la maşina de fabricat hârtie). 3. ~ de irigafie [HppuraiţHOHHOe KOJieco; roue a godets pivotants; Rad mit drehbar aufge-hangten Eimern; wheel with swinging suspended buckets; öntözési kerék]: Maşină de forfă ge- neratoare, cu cupe, care serveşte la ridicarea apei, dela un nivel dat, Ia un nivel superior, în vederea irigafiei. Roata e, de regulă, de lemn, cu axa orizontală şi cu cupe dispuse lateral, către periferia ei (v. fig.). E acfionată de un mecanism format din două rofi dinfate conice, cu axele perpendiculare; roata condusă a mecanismului e calată pe arborele rofii cu cupe, iar roata motoare, orizontală, e antrenată prin TnyiirYv/ymY>rfi7!ri!iY//WiwyYl>/rrnYr,7r/7?' Roată de irigaţie. 1) arbore motor; 2) obadă; 3) 4) jghiab. tracfiune animală. Cupele se încarcă Ia partea inferioară a rofii şi se golesc automat într'un jghiab legat cu canalul principal de irigafie. Dacă sursa de alimentare e un curs de apă cu debit mare, roata de irigafie e echipată atât cu cupe, cât şi cu palete cari servesc la antrenarea ei. de udat: Sin. Roată de irigafie (v.). — După felul deosebesc: legăturii dintre arbore şi roată, se 5. Roafă alunecătoare [nepeflBHJKHoe Kojieco, CKOJlb3Hin,ee K0J13C0; roue glissante; Gleit-rad; sPpping wheel; csúszó kerék]: Roată deplasabilă axial pe arborele sau pe axul pe care e montată, fiind asamblată cu acesta prin una sau mai multe pene longitudinale. e. ~ baladoare [nepeflBHJKHoe Kojieco; roue baladeuse; Schiebered; sliding wheel; toló kerék]: Roată deplasabilă axial pe arborele sau pe axul pe care e montată, fiind asamblată prin caneluri cu acesta. 7. ~ calată [Heno^BHHíHoe Kojieco; roue fixe, roue calée; festes Rad, festgekeiltes Rad; tight wheel; rögzített kerék, beékelt kerék]: Roată solidarizată cu axul sau cu arborele ei, de exemplu prin caneluri, pană, filet şi piulifă de siguranfăr presare, sudare, etc. 8. ~ fixă: Sin. Roată calată. 9. ~ liberă [CB00:>AH0e KOJieco; roue foile; ioses Rad; loose whee!; szabad kerék, laza kerék]: Roată care se poate roti liber în ambele sensuri pe axul sau pe arborele pe care e montată. io. ~ semilibera [k?JI3CO CO CBOŐOAHOM XO-#OM; roue libre (â verrouillage commandé); Frei-laufrad; free wheel; félszabad kerék]: Roată care se poate roti liber numai ntr'un s ngur sens, în jurul osiei pe care e montată. împiedecarea miş- 671 Roafă semilibera. 1) arbore canelaf; 2) disc cu dispozitivul de blocare, alcăfuirdin bile (4) şi oprifcr elastic (5); 3) coroana exterioară a rofii. o turafie nnl adică carii în sens opus se obfine printr'un dispozitiv de blocare (împănare) de exemp!u cu bile. Figura reprezintă o , roată semiliberă, constituită dintr'o coroană exterioară liberă şi un disc interior calat pe arbore, ai cărei dispozitiv de blocare funcfionează în următoarele condifiuni: dacă arborele are turafia na şi se roteşte în sensul indicat prin săgeată, roata (coroana rofii) se poate mişca liber în sensul indicat de săgeată, dar se blochează şi tinde să antreneze arborele când se roteşte în sens invers cu KI>W«‘ dacă arborele are turafia -se roteşte în sens opus celui indicat prin săgeată, roata (coroana rofii) se blochează, dar se poate mişca liber în sens invers (sensul indicat pnn săgeată) numai când |wf|>|na\‘> dacă coroana rofii are turafia nr şi se roteşte în sensul indicat* prin săgeată, arborele se poate roti liber în sensul indicat de săgeată, dar se blochează şi tinde să antreneze roata când se roteşte în sens invers cu o turafie \na\>\nr\; dacă coroana rofii are turaţia — nr, adică se roteşte în sens opus celui indicat prin săgeată, arborele se blochează, dar se poate mişca în sens invers numai când \na\>\nr\. î. Roată. 3. Nav. a. V. Looping. 2. Roata cârmei [pyJieBoe Kojieco; roue de-gouvernail; Steuerrad; steering wheel; kormánykerék]. Nav. m.: Roată instalată în camera timoneriei, în general în pozifie verticală, cu ajutorul căreia timonierul comandă mecanismul de manevră al cârmei. s. ~ cu clichet [xpanoBoe Kojieco; roue â'rochei, roue a déclic; Sperrad; rátehet wheel; kilincses kerék]. Tehn.; Roată cu dinfare specială, cu un flanc de alunecare şi un flanc de împiedecare, care e cuplată cu un clichet (v.). Roata cu clichet e folosită, fie penfru obfinerea unei mişcări de rotafie Roafă cu ellehet. cu pauze, într'un singur sens, fie penfru zăvorîrea sistemului tehnic la care e aplicată (de ex. la maşinile de ridicat), (v. fig.). 4. ~ cu clichet de fricfiune [xpanoBoe cfjpHK-lţH0BH0e KOJieco; roue â cliquet de friction; Sperrad mit Reibungsklinke; ratched wheel with triction pawl; surlókilincses kerék]: Roată cu obadă, cu o canelură pe periferie, în care intră capătul de secfiune circulară sau trapezoidală al unui clichet de fricfiune (v.), şi care e folosită pentru frânarea sistemului tehnic la care e aplicată. Pentru a se putea produce frânarea, trebue ca forfa de frecare dintre clichet şi obadă să fie mai mare decât forfa dela periferie care angrenează roata. Se foloseşte, de exemplu, la maşinile de ridicat, pentru a opri căderea sar-cinii, când motorul de acfionare a dispozitivului de ridicat e oprit. 5. ~ cu culisă: Sin. Roată cu admisiune mijlocie (v.). 6. ~ cu deversor: Sin. Roafă hidraulică cu admisiune inferioară (v.). 7. ~ cu măsele [jţepeBHHHoe syőqaToe Kojieco; roue dentée; Zahnrad; tooth wheel; fogas kerék]: Roată dinfată, de lemn, care transmite cuplul motor del3 grindeiu la pietrele morii, prin intermediul prisne-lului (cu care e angrenată) şi al fusului (v. fig.). Roata are un grup de măsele sau dinfi (de obiceiu 44), raportafi pe una dintre fefele frontale ale o-bezii, cari angrenează cu şi-torii sau şiştorii (de obiceiu, şapte bucăfi) prinşt în târcoalele prisnelului. 8. ~ cu palete: Sin. Sbat (v.). 9. ~ cu sbaturi: Sin. Sbat (v.). io. ~ cu tipe [HMnpHMHpyiomee Kojieco, roue detypes;Typenrad; type wheel; befűskerék]. Telc.: Disc de ofel călit, având gravate pe margine, în relief, caractere tipografice; este folosit în aparatele telegrafice imprimătoare pe bandă. u. ~ de contact [KGHTaKTHoe Kojieco; roue de contact de pantographe; Sfromabnehmerrolle; pantograph contact wheel; áramszedő kerék]. Elf.: Piesa de contact a anumitor pantografe cu frecare de rostogolire, constituită dintr'o roafă cu şanf, de bronz turnat sau presat, care se rostogoleşte pe firul de cale. Are un dispozitiv de ungere la axul de rotafie, montat pe leagănul pantografului (v. şi sub Pantograf şi sub Priză de curent). 12. ~ de mână [MaxoBHqoK, pyHHOé Kojieco; roue â main, volant; Handrad; hand wheel; kézikerék]: Roată fixată pe un ax de comandă, cu ajutorul căreia se impnmă axului o mişcare de rotafie, de osciiafie sau de înşurubare. Exemplu: roata pentru comanda mişcărilor saniei unei maşini-unelte. Sin. Roată de manevră. 13. ~ de manevră. V. Roafă de mână. Roafă cu măsele, f) roafă cu măsele; 2) prisnel; 3) cruce; 4) polifa prisnelului. 672 i Roată de punctat [nyHKTHpHOe KOJieco; roue ; a pointiller; Punktierrad; dotting wheel; pontozó j kerék]: Unealtă care serveşte la trasarea liniilor j pe hârtie sau pe materiale textile, sub formă de linie marcată prin puncte. E constituită dintr'un ; disc mic, cu dinţi la periferie, al căruî'ax de rotaţie e rezemat în două paliere ale unui suport, în formă de furcă, dela extremitatea unui mâner. Se mânueşte cu o singură mână, prin apăsare şi ^rostogolire pe material. j 2. ~ de rezervă [3anacHoe KOJieco; roue : de rechange; Ersatzrad; spare wheel; tartalék- ! kerék]. Auto.: Roată de autovehicul (automobil, motocicletă, etc.) în stare de funcţionare, echi- ; pată cu bandaj pneumatic (cameră şi anvelopă) sau masiv, ş; care este, în generdl, transportată în permanenţă de autovehicul, în scopul înlocuirii rapide a unei roţi defectate în timpul mer- j sului. s. ~ dinamomefrică [KOJieco /ţHHaMOMeTpH-HecKOe; roue dynamométrique; dynamometrisches Rad; dynamometrical wheel; dinamometrikus i kerék], Tehn.: Dinamometru (v.) care serveşte la măsurarea forţei de tracţiune sau a forţei de J frecare desvoltate la roţile autovehiculelor. Roata | dinamometrică e constituită dintr'o roată de au- ; tomobil, care are montat în interior un dispozitiv de măsură a forţelor, compus din doua transmiţătoare mecanice (cu resort), electrice (cu oscilograf cu rezistenţă) sau hidraulice, şi un aparat de înregistrare a forţei şi a vitesei vehiculului, montat pe caroseria lui. înregistrarea se face în funcţiune de drumul parcurs, sau în funcţiune de timp. Transmiţătoarele mecanice cu resort sunt înzestrate cu dispozitive de amortisare a oscilaţiilor resortului (v. fig.). Roţile dina-mometrice se construesc, fie pentru un singur tip de roată, fie universale; la acestea se pot adapta butuci, discuri şi anvelope corespunzătoare diferitelor tipuri de roţi. Roata dinamome-trîcă a fost concepută şi construită de I. V. Ivanov, In 1936, în U.R.S.S. 4. ~ intermediară [npOMettíyTOHHOe KOJieco; roue intermédiaire; Zwischenrad; intermediary wheel; közbensőkerék, közbetétkerék]: Roată dintr'un lanţ de roţi, care transmite puterea dela o roată conducătoare sau dela o altă roată intermediară, la o roată condusă sau la altă roată intermediară. Roata intermediară poate fi roată dinţată, roată •de curea, roată de fricţiune, etc. Roată dinamometrică. î) jantă; 2) bandaj; 3) transmiţător resort; 4) amortisor. 5. ~ Koepe. V. Koepe, roată 6. ^ olarului. V. Olarului, roata 7. ~ primitivă [npHMHTHBHOe KOJieco; roue primitive; ursprüngliches Rad; primitive wheel; primitiv kerék]: Roată imaginară limită, către care tinde o roată dinţată, când numărul de dinţi creşte la infinit, iar înălţimea dinţilor tinde către zero. La limită se obţin roţi de fricţiune. Sin. Cilindru primitiv. 8. Roată Barlow [Kojieco BapJiOBa; roue B.; B Rad; B.'s wheel; B. kerék]. Fiz.: Roată conductoare dinţată, căreia i se aduce curentul electric prin ax şi i se ia printr'un vas cu mercur în care intră dinţii, şi care se roteşte într'un câmp magnetic perpendicular pe planul ei, când circuitui e închis, sau în care se introduce o tensiune electromotoare, când e rotită într'un câmp magnetic perpendicular pe planul ei. Roata Barlow fără dinţi se numeşte disc Faraday. 9. Roafă, centru de ~ [kO-JieCHblH ijeHTp; centre de roue; Radstern; wheel center; kerékváz]. C. f.: Piesa pe care se aplică bandajul de rulare al roţii cu bandaj a unui vehicul de cale ferată. Centrul de roată e compus din butuc, obadă şi elementele de legătură dintre acestea. Centrele se confecţionează prin forjare şi laminare, din oţel, sau prin turnare, din oţel sau din fontă. După elementele de legătură dintre butuc şi obadă, se deosebesc: centre cu disc şi centre cu spiţe. Centrul de roată cu spiţe se numeşte, uneori, stea de roată (v. fig.). io. stea de Sin. Centru de roată cu spiţe. V. sub Roată, centru de it. Robagii. V. sub Muncitori de port. i2. Robanc: Sin. Gealău (v.). îs. Roberval, balanţă^. V. sub Balanţă. n. Robinet [npaH, BeHTHJib, 3aABH>Ktca; robinet; Ventil, Schieber, Klappe; valve, cock, slide, clack; szelep, csap, tolózár]. Tehn.: Armatură pentru conducte sau pentru recipiente, care serveşte la întreruperea, restabilirea sau varierea curentului de fluid, prin modificarea secţiunii sau a lungimii unei conducte. Robinetul e o valvă (v.), şi anume un întreruptor (v.) de închidere-deschidere care permite circulaţia fluidului în ambele sensuri, spre deosebire de reţinător (v.), care permite circulaţia fluidului într'un singur sens. Robinetul se compune din următoarele părţi: un corp cu elemente de legare la conductele deservite, unul sau mai multe organe de închidere-des-chidere, mecanismul de acţionare a acestora, garnituri de etanşare, etc. Condiţiunile principale cari se impun robinetelor sunt: rezistenţă de trecere mică (variaţii de secţiune sau de direcţie cât mai mici în corpul robinetului); siguranţă în serviciu (etanşare bună, acţionare uşoară, asigura- Cenfru de roată cu spiţe, de locomotivă, I) butuc; 2) obadă; 3) spiţe; 4) contragreutate; 5) locaşul butonului de manivelă. 673 Robinete acţionate din exterior. Robinet cu sertar, cu manevrare hidraulică, dela distanfa. Í) corpul robinetului; 2) sertar; 3) capac-piesă de legătură; 4) tijă; 5) cilindru hidraulic; 6) piston, Manevrarea din exteriora unui robinet, man al§ şi prin electromotor. Í) roafă de manevră; 2) electromotor; 3) reductor de turafie cu angrenaj cilindric 4) tijă filetată; 5) capacul robinetului. Robinet manevrat dela distanfa, prin mecanism cu rofi dinfate. Robinet manevrat din exferior, dela distantă prin roată de lanf. Robinet manevrat din exterior, dela distanfa, prin solenoid. 1) corpul robinetului; 2) supapă; 3) tijă; 4) miez; 5) bobină (solanoid); 6) capac metalic. 674 rea organului de închidere^desclridere îrr pozijia de serviciu, etc.); accesul uşor, pentru curăfire sau înlocuire, la organele mobile şi !a piesele cari se uzează; malerial de construcfie corespunzător (chemorezistent la robinetele peniru acizi, termorezistent la robinetele de abur de înaltă presiune, etc.); dimensiuni cât mai micif Aceste condifiuni nu pot fi îndeplinite totdeauna simultan. Materialul folosit (care poate fi acelaşi sau diferit pentru corp şi organul de închidere-deschi-dere) depinde de natura, de presiunea, temperatura, etc., ale fluidului, şi poate fi, de exemplu, fontă, ofel, cupru seu alte metale neferoase şi aliajele lor, sticlă, gresie, porfelan, lemn, mase plastice, etc.; uneori se folosesc robinete cu corpul placat sau cu alte organe placate (de ex. robinet de fontă, placat cu plumb, pentru acid sulfuric). Robinetele se clasifică după modul de acfionare; după mişcarea şi felul organului de închidere-deschidere; după serviciul îndeplinit; după natura, presiunea şi temperatura fluidului; după caracteris-ticele constructive (meferialul, forma axei corpului, forma corpului, diametrul secfiunii de trecere, elementele de legătură cu conducta, numărul organelor de închidere-deschidere, etc,). După modul de acfionare, se deosebesc robinete manevrate din exterior, manual sau mecanizat, şi robinete automate (acfionate, în generai, printr'un releu). Robinetele manevrate din exterior pot fi acfionate direct prin roată de mână, pârghie, etc., sau indirect (dela distanfa) prin roată cu lanf, prin mecanisme stereomecanice, servomotor electric, hidraulic sau pneumatic, solenoid, etc. (v. planşa); la robinetele cu dimensiuni mari şi pentru presiuni înalfe, manevrarea organului de închidere se poate face, de exemplu, prin mecanism cu şurub-melc, hidraulic sau pneumatic, prin servomotor, etc. Robinetele automate sunt acfionate direct de* energia fluidului din conductă sau dintr'un recipient deservit de robinet, sau de variafia temperaturii sau a presiunii fluidului. După mişcarea şi felul organului de închidere-deschidere, numit obturator, se deosebesc robinete cu deschidere prin ridicare şi robinete cu deschidere prin alunecare (v. fig.). La ambele categorii, obturatorul poate avea, fie o mişcare de translafie,/fie o mişcare de totafie; rareori Mişcarea organului de închidere-deschidere (obturator) al robinetelor (schemă), a) şi b) organ cu mişcare de ridicare prin translafie; e) şid) organ cu mişcare de ridicare prin rotafie; 1) su-papă-disc; 2) sertar sau vană; 3) cep ccnic; A) clapă. s^ foloseşte, ca obturator, o bilă care efectuează închiderea printr'o mişcare de rostogolire..După felul őbtQrátő'ruíűi, robinetele cu deschidere prin ridicare pot fi: robinete cu supapă (care poate fi ciupercă, disc, con, etc.), robinete cu ac şi robinete cu bila, la cari obturatorul are o mişcare de translafie; robinete cu clapă, la cari organul de închidere are o mişcare de rotafie. Robinetele cu deschidere prin alunecare pot fi: robinete cu cep, la cari obturatorul are o mişcare de rotafie; robinete cu sertar (vană) şi robinete cu grătar, la cari obturatorul are o mişcare de translafie. După serviciul pe care-l îndeplinesc, se deosebesc: robinete de închidere, cari se montează pe o conductă şi cari servesc la íntreruperé circulafiei şi, uneori, la reglarea debitului fluidului din conductă; robinete de asigurare; folosite pentru închiderea automată a unei conducte de alimentare, la o scădere bruscă a presiuni; robinete de dirijare pe două sau pe mai multe căi; a curentului de flu'd dintr'o conductă, în una sau în mai multe ram.ficafii ale acesteia; robinete speciale, cari au construcfia şi dimensiunile adecvate pentru anumite condifiuni de folosire, de exemplu, pentru comandă, reglare, control, pe maşini de transport, în instatafii, etc. După natura, presiunea şi temperatura fluidului, se deosebesc: robinet de apă (caldă sau rece), robinet de abur (de joasă sau de înaltă presiune, saturat sau supraîncălzit), robinet de aer, robinet de gaz, etc. — După mişcarea efectuată de obturator, se deosebesc: 1. Robmeî cu deschidere prin alunecare [Kpan c OTKpbiTHeM nyieM CKOJibHceHEm; robinet â ouverture par glissement; Ventil mit öffnen durch Gleiten; sliding valve; tolózár, tolattyús csap]: Robinet la care modificarea secfiunii de trecere se efectuează prin alunecarea" organului de închidere-deschidere de-a-lungul suprafefei de lucru a scaunului robinetului, fie printr'o mişcare de translafie, fie printr'o mişcare de rotafie. Exemple de robinete cu deschidere prin alunecare: 2. ~ cu cep [npoŐKOBbifi KpaH; robinet â boisseau; Hahn, Reiberhahn; cock, faucet; csap]: Robinet cu deschidere prin alunecare, la care obturatorul, care e un cep, întrerupe circulafia fluidului, printr'o mişcare de rotafie. Cepul e tronconic şi perforat, orificiul de trecere având, în general, secfiunea egală cu secfiunea nominală a robinetului. Secfiunea de trecere poate fi circulară, trapezoidală, eliptică, -etc. închiderea robinetului, respectiv deschiderea, se face prin rotirea cepului, de obiceiu cu 90°. Robinetele cu cep sunt construite fără piese speciale de etanşare (pentru presiuni joase, în general până la 10 kg/cm2) sau cu presgarnitură sau cu capace de etanşare (pentru presiuni înalte). Robinetele pentru presiuni înalte au dispozitive de ungere a cepului. Pozifia cepului în locaş e reglată şi asigurată prin piulife, resorturi sau şuruburi de regfare. Manevrarea cepului se face cu fluture (de ex. la robinete mici de gaz) care e monobloc cu cepul, cu tijă de ma- 675 nevrăi cu roată de mână, cu mâner, etc. (v. fig.). Sin. (parfial) Cana. Robinet cu cep, cu ungere, pentru presiuni înalte, I) corp (cu flanşe de legătură); 2) capac; 3) membrană; 4) cep; 5) dispozitiv de regiara a pozifiei cepului; 6) şurub de reglare, î. Robinet cu sertar [sanepHan 3aABH5KKa; soupape gl'ssanie, soupape a tiroir; Schieberventil; sl ide valve, sirding valve; tolattyús csap]: Robinet cu deschidere prin alunecare, la care întreruperea circulafiei fluidului se facé printr'ó'mişcare de translafie a unui sertar (vană), după o direcfie perpendiculară pe axa curentului de fluid. După forma corpului, se deosebesc robinete cu corp plat, cu corp oval şi cu corp rotund (v. fig.), cari, la acelaşi diametru nominal, diferă prin lungimea Forma corpului robinetului cu sertar, a) corp plat; b) corp oval; c) corp rotund. de construcfie. Din punctul de vedere al formei obturatorului, se deosebesc: robinete cu sertâr-pană (cu fefele de etanşare inclinate), care poate fi monobloc (rigid) sau articulat; robinete cu sertar paralel (cu fefele de etanşare paralele), care poate fi monobloc sau format din mai multe piese; robinete cu sertar cu o singură fafă de etanşare şi cu ghidaj cilindric (folosit rar). Atât corpul, cât şi sertarul, pot avea inele de etanşare raportate (prin presare sau prin înşurubare) pe zonele de contact. Sertarul e acfionat, fie printr'o tijă filetată, şi manevrată din exterior, cu o roată de manevră sau mecanizat, fie printr'o tijă nefileiată, şi ma- Robinete cu cep. a) robinet ffiră presgarnitură (manevrat prin cheie); b) robinet pentru lămpi de gaz (manevrat prin tije); c) robinet eu resort, pentru presiuni mici; d) robinet pentru furtun (manevrat prin fluture); e) robinet cu presgarnitură pentru presiuni medii; f) robinet cu resort, cu racorduri cu filete exterioare, pentru aer comprimat şî presiuni medii. 676 rievrată, din exterior, cu o pârghie. Din punctul de vedere constructiv, robinetele pot fi: cu tijă cu filet în interiorul corpului, neascendentă, şi cu roată neascendentă; cu tijă cu filet în exteriorul corpului, ascendentă, şi cu roată neascendenta; cu tijă cu filet în exteriorul corpului, ascendentă, şi cu roată ascendentă (v. planşa). La robinetele cu sertar parale*, articulat, aşezarea şi apăsarea sertarului pe fefe le de contact se fac cu dispozitive cari pot fi pană, resorf, pârghii articulate, etc. Robinetele cu sertar sunt, de okiceiu, robinete drepte; ele pot avea mufe filetate sau flanşe ca organe de legătură la conductă. Avantajele acestui tip de robinet sunt suprafafa mare de trecere şi rezistenfa de trecere mică. Desavantajele consistă în construcfia costisitoare, în prelucrarea şi înfrefinerea dificila, în uzura mare la manevrarea sub presiune, în forfa de manevrare mare, necesară, şi în durata de manevrare, mare. Sin. (impropriu) Vană, î. Robinet cu vană: Sin. Robinet cu sertar (v.). 2. Robinet cu deschidere prin ridicare [KpaH c OTKpbiTHGM nyTeM noAHtfTHH; robinet â ou-verture par soulevement; Hubventil mit Dffnen durch Heben; valve with opening by lifting; emelkedés által nyitó szelep]: Robinet la care modificarea secfiunii de trecere se efectuează prin ridicarea organului de închidere-deschidere de pe scaunul lui. Ridicarea poate fi efectuată prin mişcare de translafie, prin mişcare elicoidală, sau prin mişcarea de rotafie a organului de închidere-deschidere, sub comanda mecanismului de acfionare. Exemple: 3. ~ cu ac [Hrojib^aTbiíi KJianaH; robinet â pointeau; Nadelventil, Stiftventil; needle valve; tüalakú szelep]: Robinet cu deschidere prin ridicare, efectuată printr'o mişcare elicoidală, la care întreruperea circulafiei fluidului se face prin aşezarea pe scaun a unui obturator, constituit dintr'o bară cilindrică ascufită la cap,şi care e monobloc cu tija robinetului, numită ac. Tija poate avea filetul în interiorul sau în exteriorul robinetului şi e etanşaă, la ieşirea din corp, cu o prestgar-nitură. Scaunul poate fi monobloc cu corpul sau raportat. Din punctul de vedere constructiv, robinetul poate fi drept sau de coif, cu mufe filetate (v. fig.), sau cu flanşe. Robinetul cu ac se foloseşte atât pentru reglarea fină a debitului, cât şi pentru presiuni şi temperaturi înalte. 4. ~ cu clapă [KJianaHHbifi KpaH, CTBop-qaTbifi KJianaH; robinet a clapet; Klappenventil; clspck vâlve; csappantyús szelep]: Robinet cu deschidere prin ridicare, la care obturatorul tare Robinet cu ac, cu tijă cu filet în interiorul corpului, cu legare prin mufe filetate. Robinet cu clape cu axa concurentă şi perpendiculară pe axa robinetului, cu flanşa. e o clapă, execută o mişcare de rotafie în jurul unei axe perpendiculare pe axa scaunului. Scaunul e coaxial cu robinetul. Robinetul cu clapă se construeşte, în general, ca robinet drept. Robinetul cu clapă, folosit de obiceiu, are axa de rotafie a obturatorului perpendiculară pe axa robinetului şi concurentă cu ea (v. fig. a). Clapa e manevrată _/ din exterior printr'o pârghie, ’ manual, mecanizat sau automat. Clapa nu are iftele de etanşare; la închidere se aşază oblic fafă de corpul robinetului. închiderea nu e perfect etanşă. Se foloseşte, de exemplu, la conducte de retur în instalafii de încălzire centrală cu apă, la cari întreruperea complelă a circulafiei e asigurată prin robinete cu sertar, montate pa conducta de pornire. Rarecri, clapa este acfionata printr'un dispozifiv cu tijă filetată, ghidată şi prin-ir'un sistem de pârghii, manevrat cu roată de mână (v. fig. b). Axa de rotafie a clapei e perpendiculară şi neconcurenfă cu axa scaunului; cursa tijei e mare. Sistemul prezintă avantajul că deschide complet secfiunea de trecere şi deci are o mică rezistenfă de curgere. în general, clapa şi scaunul au inele de etanşare raportate, asigurând o închidere etanşă. Sin. Robinet cufluture, Sin. (impropriu) Clapă. 5. ~ cu fluture. V. Robinet cu clapa. 6. ~ cu supapă 5 [b e H TH JI b; robinet d’arret, a coupape; Âbsperrventil; stop valve, shut off valve; zárószelep] Robinet a cărui deschidere se face prin ridicarea organului de închide-re-deschidere (care este o supapă) efectuată printr'o mişcare de translafie, şi la care întreruperea circuja-fiei fluidului se face prin aşezarea supapei pe un scaun inelar. De obiceiu, supapa e acfio-nată prin intermediul unei tije (ghidate sau neghidate) cu filet în interiorul sau în exteriorul robinetului, şi care e etanşată, la ieşirea în exterior, cu o presgarnitură. Supapa poate avea suprafafa de etanşare plană (în forma de disc sau de Rcbinet cu clapă acfionată prin tijă filetată şi mecanism cu pârghii. 1) corp; 2) capac; 3) tijă filetată la exterior; 4) tijă tubulară, filetată în interior; 5) piesă de ghidare; 6) mecanism cu pârghie; 7) clapă. Robinefe cu ssrtar. 677 a) robinet cu sertar-pană monobloc, cu tijă cu filet în inteHorul corpului; b) robinet cu sertar-pană articulat, cu tijă cu fiIai în exteriorul corpului, ascendentă, cu roată neascendentă; cj robinef cu sertar paralel articulat, cu piesă de presare în formă de pană; d} robinef cu sertar paralel monobloc, cu tijă cu filet în exteriorul corpului; e) robinet cu sertar paralel articulat, cu presare prin împănare; f) robinef cu sertar cu o singură fafă de etanşare şi ghidaj cilindric; f) corp; 2) capac; 3) sertar; 4) tijă; 5) presgarnitură; 6) inel de efanşare. 678 inel), conică sau sferică (ciupercă), şi e asamblată semiarticulat cu tija. Uneori, supapa are un inel de etanşare raportat (la robinete de înaltă presiune, robinete pentru fluide corozive, etc.); alteori, etanşarea se face printr'o garnitură elastică (plumb, cauciuc, fibră, etc.). Rareori, supapa are trei sau mai multe nervuri de ghidare. Scaunul, care poate fi monobloc cu corpul sau raportat, are suprafafa de contact de forma corespunzătoare supapei. După caracteristicele constructive, robinetul cu supapă poate fi drept sau de coif, cu mufe filetate sau cu flanşe. La robinetele drepte, direcfia de ridicare a supapei poate fi perpendiculară pe axa robinetului (robinet cu supapă, normal) sau înclinată fafă de aceasta (robinet cu supapă înclinată), în ultimul caz rezistenfă de curgere fiind mai mică (v. fig.). La robinetele de coif, direcfia de ridicare poate fi paralelă cu axa conductei de intrare în robinef sau înclinată fafă de aceasta. Robinetjcu supapă, cifdescărcare prin supapă ds ocolire, f) corp; 2) capac; 3) supapă; 4) corpul robinetului de ocolire; 5) supapă de ocolire. La presiuni rjoase, fluidul apasă pe partea de jos a supapei, când robinetul e închis, pentru a descărca presgarnitura; pentru a se putea înlocui garnitura acesteia şi când robinetul e deschis, tija şi capacul au garnituri de etanşare. Penfru Obturator de robinet, cu supapă cu deschidere prealabilă. I) scaunul supapei principale; 2) supapă principală; 3) supapă auxiliară, pentru descărcare prin deschidere prealabilă; 4) tijă. apăsări pe supapă mai mari decât 4000 kg, sensul de curgere e inversat; la deschidere, supapa e descărcată cu ajutorul unui robinet de ocolire cu supapă (v.fig.), sau cu ajutorul unei supape auxiliare, cu deschidere prealabilă (v. fig,). Avantajele robinetelor cu supapă: se ajustează exact; se rodează uşor; au sensibilitate mică fafă de temperaturi ridicate; nu gripează. î. Robinef cu deschidere prin rostogolire [inapOBblfi KpaH; robinet a boulet; Kugel-ventil; spherical valve, ball valve, bullet valve, globe valve, ball clack; golyós szelep]: Robinet la care secfiu-nea de trecere e obturată de o bilă, prin rostogolire. Sistemul e folosit rareori, de exemplu la robinetul de asigurare (v.) cu bilă, la care obturatorul e antrenat în mişcare, dacă vitesa aburului depăşeşte o anumită limită, şî la care sensibilitatea robinetului e reglată printr’un Roblnetde asigurare, cu etrier de variere a secfiunii a‘ de trecere (v. fig.). - e°?! 2J„capac' J ’ ' 3 4) etrier; 5) şurub de re- După serviciul pe care-l g|ar3 B SSCfeunii^de tre-îndeplinesc, se deosebesc: cere. 2. Robinef de~asigurara [3anopHbiîi asapafi-HfaiH KJlanaH; robinet â termetűre automatique, robinef â rupture de tuyaux; Selbstschluţfventil, Rohrbruchventil; seif stopper valve, pipe break valve; biztonsági szelep]: Robinet de închidere automată a conductei de alimentare, când în 3 b c d - e Variafia coeficientului de rezistenfă la curgere, la diferite construcfii de robinefe drepte, cu supapă, a) robinet o'rlşnuit; b) şl c) robinefe cu ghidarea vinei de abur; d) robinef cu scaun inclinat; e) robinef cu scaun inclinafj^cu scurgere liberă; coeficient de rezistenfă. 679 conducta alimentată se produce o scădere bruscă, accidentală, a presiunii (de ex. prin ruperea conductei). Se foloseşte, în general, în instalafiile de abur, pe conductele de racordare a generatoarelor de abur, pe conducta principală de distribuire, sau, uneori, în instalafiile de apă, Acţionarea obturatorului se face, fie prin vitesa sporită a aburului în orificiul de trecere, fie prin scăderea presiunii din conducta alimentată. Obturatorul poate fi o bilă, care închide prin rostogolire (v. Robinet de închidere prin rostogolire) o supapă (v. fig. /) sau o clapă (v. fig. II). în Robinet de dirijare (cu trei cai), cu supapă. Robinet de asigurare cu su-spapă auxiliară, pentru abur. I) corp; 2) supapă auxiliară acţionată manual; 3) supapă acţionată automat; 4) cilindru cu piston penfru comandă automată. Robinet de asigurare cu clapă, pentru apă. 1) corp; 2) clapă; 2') clapa în pozifie de închidere; 3) membrană (sezisor); 4) resort de acfionare automată a membranei; 5) şurub de reglare; 6) feavă de legătură la conducta asigurată. la stabilirea legăturii între diferite căi ale acelei ramificafii sau, uneori, la întreruperea legăturii cu conducta de alimentare (v. fig. I). Robinetul de dirijare poate avea obturatorul constituit dintr'un cep conic sau cilindric, dintr'un sertar plan rotitor, dintr'o supapă, etc. Robinetele de dirijare cu supapă sunt construite cu Irei căi şi sunt folosite, în general, numai la dirijarea fluidului între două căi (v. fig. II), întreruperea circulafiei fluidului pe conducta de alimentare fiind efectuată de un robinet independent. Robinefelecucep şi cele cu sertar plan pot fi construite cu trei sau cu mai multe căi, de exemplu robinetul de manevră al mecanicului (v.), cu şapte căi. 2. Robinet de închidere [sanopHbiü KpaH; robinet d'arret; Absperrventil; stop valve, shut-off valve, check valve; zárószelep]: Robinet care se montează pe o conductă de apă, de gaz, de încălzire centrală, etc., şi care serveşte, în principal, la întreruperea circulafiei fluidului printr'o conductă. Uneori e folosit şi pentru reglarea debitului de fluid. Robinetul de închidere poate fi drept sau de coif; el poate avea ca obturator o supapă, un ac, un cep, un cilindru, o membrană, etc. Exemple: 3. ~ de lavoar [KpaH AJifl yMbiBaJibHHKa; | robinet de lavoir; Waschbeckenventil; washing basin j valve; mosdószelep]. V. sub Robinet de serviciu. _ 4, ~ de serviciu [Ae>KypHblft KpaH; robinet | de service; Diensiventil; service valve; szolgálati | szelep, kifolyató szelep]: Robinet care se mon-! tează îa extremitatea unei conducte (de apă, de general, robinetele de asigurare au două obturatoare, primul fiind automat, iar al doilea fiind manevrat manual, din exterior, după ce s'a efectuat închiderea automată. î. Robinet de diridre [pacnpeAejiHTeJibHbiH KpaH, nepéKJimaiomHH BeHTHJib; robinet é plusieurs voies; Wechselventil; many-way valve; váltó szelep]: Robinet care serveşte la dirijarea / Diferite pozifii ale cepului, Ia un-Lrobinet de dirijare,? .^cujrei căi. unui curent de fluid dintr'o conductă, în una^sau în maijnulte căi ale unei ramificafii de conducte, Robinete de serviciu, a) robinet de simplu serviciu, cu supapă; b) robinet de lavoar; c) robinet de spălător, cu cep, cu braf oscilant; d) robinet de simplu serviciu, cu cep. gaz, etc.) şi serveşte la alimentarea cu fluid, într'un punct de consum (de ex. iavoar, hidrant, 680 etc.). Robinetu] de serviciu e, în general, un robinet cu supapă sau cu cep. Robinetul se numeşte robinet de simplu serviciu, când are la ieşire un ajutaj de scurgere, fără organ de legătură la altă conductă, şi robinet de dublu serviciu, când are pe ajutajul de ieşire un filet exterior pentru un racord cu piuliţă olandeză, prin care poate fi legată la ajutaj o conductă amovibilă (de ex. un furtun de cauciuc). î. Robinet de dubiu serviciu [jjbohhoh fle-/KypHbiH KpaH; robinet â double service; Doppel-dienstventil; double service valve; kettős szolgálati szelep]. V. sub Robinet de serviciu. 2. ~ de simplu serviciu [opoGToS fteJKypiîbîH KpaH; robinet; Auslaufventil; draining valve, bib valve; kifolyató szelep]. V. sub Robinet de serviciu. 3. ~ de trecere [ftByxxOAOBblH KpaH; robinet droit, robinet â deux voies; Durchgangsven-til; straight-way valve, through-way valve, two-way valve; átbocsátó szelep]: Robinet de închidere, de obiceiu cu supapă sau cu cep, care se intercalează pe o conductă şi serveşte la reglarea şi la întreruperea debitului de fluid. Racordarea la conductă se poate face prin mufe, flanşe, prelungiri nefiletate (de ex. pentru feavă de plumb), de acelaşi fel sau diferite la cele două capele. Uneori, robinetul de trecere are un robinet de descărcare a conductei izolate, 4. Robinef special [cneiţHaJibHbiS KpaH; robinet pour usage special; Sonderzweckventil; single purpose valve; különlegesszelep]: Robinet de construcfie şi dimensiuni adecvate condifiu-nilor de folosire sau de montare în anumite instalafii fixe, pe maşini de transport, etc. Exemple de robinete speciale, folosite la vehicule de cale ferată; 5. ~ de alarmă [KJianaH CHraaJia TpeBOrn; robinet d'urgence, robinet du signal d'alarme; Notbremshahn; emergency brake valve; vészfékszelep]: Robinet de închidere, montat pe conducta frânei de alarmă dela vagoanele de cale ferată, echipate cu frână continuă automată. V. fig. sub Frână de alarmă. 6. ~ de izolare [pas'beflHHHTeJibHbiH KpaH; robinet d'isolement d'air; Luftabsperrhahn; air isolating cock; elszigetelő csap]: 1. Robinet montat pe conducta dintre robinetul de manevră al mecanicului, penfru frână indirectă (v.) şi rezervorul principal al instalafiei de frână continuă automată şi care serveşte la izolarea întregii instalafii de produs aer comprimat la unele locomotive, în cazurile speciale când ele nu comandă frânarea trenului (de ex. locomotiva rotaşă, dela trenurile cari circulă cu dublă tracfiune). în caz de pericol, frânarea rapidă se poate efectua şi de pe locomotiva rotaşă, prin punerea mânerului robinetului mecanicului în pozifia „frânare rapidă". La unele sisteme de robinete ale mecanicului, robinetul de izolare este inclus în acesta; izolarea rezervorului principal se obfine prin punerea mânerului robinetului într'o anumită pozifie. — 2. Robinet montat pe conducta generală de frână a unui vehicul de cale ferată şi care serveşte la izolarea instalafiei de frână a vehiculului respectiv de conducta generală a trenului. 7. ~ de luat abur pentru încălzire [KpaH /jjih nOflaqH napa OTOIlJieHHfl; robinet du chauf-fage â vapeur; Dampfheizvenfil; steam heating valve; gőzfűtési szelep]: Armatură a căldării de locomotivă, care serveşte la prelevarea, din căldarea de abur, a cantităfii de abur necesară pentru încălzirea trenului şi la reducerea presiunii aburului până la presiunea de regim de încălzire (3,5—430. E un robinet cu supapă, manevrat din ghereta locomotivei, în general printr'o roată de mână; presiunea aburului e redusă prin laminare şi Robinet de luat abur pentru încălzire, cu supapă de siguranfă. Í) corp; 2) supapă; 3) tijă; 4) roată de manevră; 5) corpul supapei de siguranfă; 6) scaunul supapei; 7) supapă de siguranfă; 8) tijă cu resort; 9) caseta supapei; 10) feavă de evacuare; i 1) şurub de reglare; 12) capacul fevii de evacuare, limitată de o supapă de siguranfă asamblată cu robinetul propriu zis (v. fig.). Aburul cu presiune redusă e dirijat spre capul sau spre tenderul locomotivei, printr'un robinet cu trei căi. 8. ~ de manevră al mecanicului [TcpM03H0H KpaH MaiHHHECTa; robinet (de frein) du mé-canicien; Führerbremsvenfil, Führerventil; engi-neer's brake valve; fékezöszelep, mozdonyvezetői fékezöszelep]: Robinet de aer comprimat din instalafia de frână a unui vehicul motor (locomotivă, automotor, vagon de tramvaiu, automobil, etc.), montat în cabina mecanicului, respectiv într'o pozifie accesibilă conducătorului vehiculului, şi care serveşte la comanda de frânare şi defrânare a vehiculului sau a trenului de vehicule. E un robinet cu mai multe căi (cel pufin trei), de construcfie diferită, după sistemul de frână folosit. Locomotivele au, în general, două robinefe de manevră: un robinet de manevră pentru frână directă şi unul pentru frână indirectă. 681 1. Robinet de manevră al mecanicului, pentru frână directă [T0pM03H0H KpaH MauiHHHcra Henocpe/ţcTBeHHoro T0pM05KeHHH; robinet du mécanicien pour frein direct; Führerbremsventil fürdienichtselbsttatige Bremse, Führerbremshahn derZusatzbremse;engineer'svalvefor direct brake; potfékezö^szelep, kiegészitöfék-szelep]: Robinetde manevră, montat între rezervorul principal şi conducta genera!ă a frânei direde, prin care se comandă frânarea suple-mentară a locomotivei şi a tenderului, independent de restul trenului; uneori, la sistemul de frână confi-nuă, automată, directă, el comandă frânarea suplementară directă a întregului tren. E un robinet cu cep sau cu sertar rotitor, cu trei căi, şi care are în general trei pozifii: pozifia de frâhare, pozifia de izolare şi pozifia de slăbire a frânei (v. fig.). în pozifia de frânare se stabileşte o legătură directă între rezervorul principal şi cilindrul de frână, fără intermediul faiplei valve. în pozifia de izolare, robinetul întrerupe comunicafiile dintre conducte, astfel încât în cilindrii de frână se menfine situafia de frânare sau de defrânare, stabilită in prealabil. în pozifia de slăbire a frânei, care ©sie şi pozifia de mers, robinetul descarcă conducta principală, golind cilindrul de frână al locomotivei şi al tenderului, trimifând aerul comprimat în atmosferă. 2. ~ de manevră al mecanicului, pentru frână indirectă [T0pM03H0H KpaH MauiHHHCTa KOCBenoro TOpMOtfieHHiî; robinet (de frein) du mécanicien; Führerbremsventil; engineer's brake valve; fékezöszelep, mozdonyvezetői fékezösze-lep]: Robinet de manevră montat între rezervorul principal şi conducta generală de frână automată a unui vehicul motor şi care serveşte la comanda frânării sau a defrânării vehiculului sau a trenului de vehicule. Se construeşte ca robinet cu mai multe căi, numărul lor depinzând de sistemul de frână la care e folosit. Organul lui de închidere-deschidere e un sertar cilindric rotitor, care e apăsat pe oglindă printr'un resort sau prin presiunea aerului comprimat din conductă. Robinetul are şi un dispozitiv de descărcare egalizator, care e constituit dintr'o ca- meră cu un piston egalizator; camera e în legătură cu conducta generală, cu rezervorul de egalizare, cu robinetul propriu zis şi cu atmosfera, tija pistonului fiind organul de închidere-deschidere a evacuării aerului din conducta ge-nerajă. Acest dispozitiv serveşte, în frânările ordinare, la evacuarea gradată a aerului, efectuând astfel frânarea progresivă ca intensitate a întregului tren (independent de lungimeaconductei generale). Robinetele de manevră se construesc cu 4---8 pozifii. Exemple de robinetede manevră ale mecanicului: Robinetul tip Westinghouse pentru locomotive, cu cinci pozifii (v. fig. A şi B), şi anume: pozifia, Robinet de manevră al mecanicului, pentru frână directă. I) pozifia de destrângere a frânelor; II) pozifia de izolare; III) poziţia de frânare; Ea) ieşirea aerului comprimat în atmosferă; I^J intrare^ aerului din rezervorul principal; Ec) ieşirea aerului spre cilindrul de frână. Schema de montare a robinetului de manevra ai mecanicului, tip Westinghouse. J) robinetul mecanicului, cu descărcare egalizatoare; 2) regulator de presiune a conductei generale; 3) rezervor de manevră; 4) robinet de izolare; 5) manometru dublu (rezervor de manevră şi rezervor principal); 1%) dela rezervcrul principal; Ec) la conducta generală. pentru alimentarea rezervoarelor auxiliare ale trenului şi destrângerea frânelor; pozifia II, de mers, la care presiunea din conducta generală este men-finută constantă la 5 at; pozifia III, neutră, în care toate legăturile dintre conducte sunt închise, astfel că aerul din rezervorul principal nu poate intra în conducta generală, iar aerul din conductă nu poate fi descărcat în atmosferă; pozifia IV, de frânere de serviciu (de frânare ordinară), la care se obfine o strângere moderată a frânelor pentru opririle reglementare obişnuite sau penfru micşorarea vitesei trenului, prin scăderea gradată de presiune în conducta generală; pozifia V, de frânare rapidă, prin evacuarea rapidă a aerului din conducta generală, în atmosferă. Robinetul tip Knorr penfru locomotive, cu şase pozifii (v. fig. D), şi anume: pozifia I, de alimentare şi destrângere a frânelor; pozifia II, demers, la care presiunea în conducta generală e menfine la 5 at; pozifia III, mijlocie, de izolare, pentru mersul cu dublă tracfiune (înlocueşte robinetul de izolare dela instalafia tip Westinghouse); po- 682 zifia IV, neutră; pozifia V, de frânare de serviciu; pozifia VI, de frânare rapidă. Robinetul tip Kazanfev penfru locomotive, cu opt pozifii (v. fig. C), şi anume: pozifia I, de alimentare şi slăbirea frânelor; pozifia II, de mers; pozifiile lll-VIII, de frânări corespunzătoare la diferite presiuni ale aerului din conducta generală (4,6"‘3,4 at), astfel că se poate realiza în mod foarte uşor gradarea frânării, fără trecerea robinetului mecanicului prin pozifiile neutră sau de alimentare. Gradarea se realizează cu ajutorul a două membrane cari sunt influenfate de presiunea aerului şi dintre cari membrana mare împarte robinetul în două părfi: partea de sus comandă partea de jos care, la rândul ei, comandă frânarea. Izolarea robinetului mecanicului se realizează printr'un robinet de izolare (v. fig. E). Robinetul mai este înzestrat cu un semnalizator care indică gradul de slăbire a frânei, constituind astfel un control al frânării, pentru mecanic. Robinetul mecanicului, penfru automotoare, are şapte pozifii, şi anume: pozifia I, de alimentare şi slăbirea frânelor; pozi- Schema de montare a robinetului tip Kazanfev. 1) robinet Kazanfev; 2) robinet de izolare; 3) mano- principal; Ec) la conducta generală. fia II, de mers; pozifia metru dublu; 4) robinet III, de slăbire directă a combinat; /) pozifia în-frânei, când se frânează chis; //) pozifia deschis; numai automotorul, fără a III) pozifÍ3 de frânare rase influenfă frâna vagoa- pidă; ir) dela rezervor^ nelor-remorcă; pozifia IV, neutră; pozifia V, de frânare directă; pozifia VI, da frânare de serviciu; pozifia VII, de frânare rapidă. Acest robinet este o construcfie combinată din robinetul de frână directă şi cel de frână indirectă. î. Robinet de scurgere [cnycKHOH KpaH; robinet de cylindre; Zylin-derventi!; cylinder valve; hengercsap]: Robinef cu cep sau cu supapă, montat la partea inferioară a cilindrilor motoarelor cu abur, care serveşte la evacuarea apei de condensafie sau a apei antrenate de abur, din cilindru şi din cutia de distribufie. Locomotivele cu abur au, de regulă, trei robinete de scurgere Ia fiecare cilindru (v. fig.). a. ~ oscilant: Sin. Sertar oscilant (v.). Robinet de scurgere la cilindru cu supapă. 1) cilindru; 2) piston; 3) robinef; 4) tijă de comandă, cu came. 5. ~ pentru schimbarea de regim marfâ-per-soane. V. Schimbător de regim marfă-persoane, 4. ~ pentru stropit [KpaH noJiHBOHHbiH; robinet d'aspersion, robinet d'arrosage; Spritz-hahn; spraying cock, watering cock, drencher; locsoló csap]: Armatură montată în marchiza locomotivei, care serveşte la alimentarea cu apă Robinet pentru stropii, la locomotive cu abur, 1) corp; 2) supapă; 3) tijă cu filet în inferiorul corpuiui; 4) scaun; 5) corpul refinătorului, cu două ramuri; 6) bilă; 7) feavă de alimentare. a dispozitivelor de stropit cărbunii în tender, fraisilul din camera de fum şi cenuşar. E constituită dintr'un corp cu trei organe de închidere (de regulă supape), cari sunt acfionate manual, independent, şi dintr'un refinăfor cu două ramuri, pentru alimentare din conducta de refulare a injectorului, la care organele de refinere sunt bile de ofel inoxidabil sau de bronz (v. fig.). 5. ~ semnal de alarma: Sin. Robinef de alarmă (v.). — Exemple de robinete speciale, folosite în diferite sisteme tehnice: 6. Robinet cu membrană [MeMŐpaHHbiö KJia-IiaH; robinet â membrane; Membranven.fi!; membrane valve; membránszelep]’. Robinet cu deschidere prin ridicare, la care organul de închi-dere-deschidare e constituit dintr'o membrană elastică (de ex. de cauciuc) şi care întrerupe circulafia fluidului prin aşezarea acesteia pe o coamă a corpului (v. fig.). Acfionarea membranei se face prin tijă cu filet în interiorul corpului, legată de membrană printr'o piesă intermediară. Membrana are marginea fixată înfre flanşele corpului şi ale capacului, şi izolează toate părfile mobile ale robinetului. Datorită membranei, nu mai e necesară o cutie de etanşare la Robinete de manevră, pentru frână. Robinetul mecanicului, tip Westinghouse, cu cinci pozifii, cu descărcare egalizatoare. 1) corp; 2) serfar rotitor; 3) ax; 4) capac cu ghidare pentru ax; 5) mâner; 6) cameră de egalizare; 7) piston egalizator; 8) supapă de descărcare (monobloc cu tija pistonului); Fe) la rezervorul de manevră; lr) dela rezervorul principal; Ec) la conducta generală; Ea) în atmosferă. Orific/i în cglinda sertarului şi în ccrpul robinetului pentru legătura: H) dela rezervorul principal; V) la conducta generală; W) cu atmosfera; C) la regulatorul de presiune; M) dela regulatorul de presiune; L) cu camera egalizatoare superioară şi cu rezervorul de manevră; D) de trecere spre rezervorul de manevră şi camera de egalizare; K) de trecere dela rezervorul principal spre camera egalizatoare prin (L). -4V" ii Rcbinetul mecanicului, tip Kazanfev, cu opt pozifii. Í) corp; 2) supapă de comandă a rezervorului principal; 3) supapă de comandă a conductei generale; 4) mâner; 5) resort de echilibrare; 6) membrană mică; 7) membrană mare; lr) dela rezervorul principal; Ec) la conducta generală; l-VIII) poziţiile de manevră. Robinetul mecanicului, tip Konrr, cu şase pozifii, cu descărcare egalizatoare, î) corp; 2) serfar rotitor; 3) ax; 4) capac cu ghidarea pentru ax; 5) mâner; .6) robinet de izolare; 7) regulator de presiune al conductei generale; Emj la manometrul rezervorului principal; /r) dela rezervorul principal; Ec) la conducta generală; Ea) în atmosferă; Em^ la manometrul conductei generale; En)spre aparatul de nisip. Orificii în oglinda sertarului şi în corpul robinetului pentru legătură: W) cu atmosfera; O) dela conducta generală; E) cela rezervcrul de manevră; P) la injectorul de nisip; C) la regulatorul de presiune; F) dela rezervorul principal; V) la conducta generală. 684 ieşirea tijei din capacul robinetului. Robinetul cu membrană e folosit pentru acizi şi alcalii. Corpul robinetului e, în general, placat cu material anticoro-ziv; datorită etanşeităţii membranei, părfile mobile pot ti construite din materiale obişnuite. i. Robinet cu dublu reglaj[KpaH CUBQHHblM pe-ryjinp 3BSHHPM ; robinet â double réglage; Doppel-regelungsventii ; double regulating valve; kettős szabályozó szelep]: Robinet drept sau de coif, folosit în instaiafiile de încălzire centrală cu Robinet cu membrană, placat cu material anticoroziv. 1) corp de fonta; 2) placaj de material anticoroziv; 3) capac; 4) membrană elastică; 5) piesă intermediară; 5') piesa infermediară în pozifia de deschidere; 6) tijă filetată. apă caldă sau cu abur de joasă presiune, la reglarea preliminară a instalafiei, prin varierea rezistenfei de curgere în circuitul fiecărui corp de încălzire, şi la reglarea sau întreruperea emisiunii de căldură a corpului de încălzire. Reglarea preliminară se face prin limitarea secfiunii de trecere a robinetului la o secfiune mai mică decât secfiunea corespunzătoare diametrului nominal al robinetului. Reglarea radiafiei de căldură a radiatorului se poate face prin manevrarea organului de închidere-deschidere a robinetului, în instaiafiile cu apă caldă sau cu abur se folosesc robinete cu supapă, cu tijă cu filet în interior (v. fig.). 2. />> de concesiune [HBOJifliţHOHHbipi KpaH; robinet de concession; Verleihungshahn; con-cession valve; elosztócsap]: Robinet aşezat pe branşamentul de apă, manevrabil din stradă, şi care serveşte la întreruperea comunicafiei dintre refeaua de distribufe publică şi instalafia consumatorului. s. ~ de probare [npOŐHblH KpaH; robinet d'essai; Prüfhahn; test cock; próbacsap]: Robinet Robinet drept, de încălzire centrală cu abur, cu dublu reglaj. 1) corp; 2) piesă cu sertar cilindric pentru prereglare; 3) tijă filetată, cu supapă; 4) presgarnitură; 5) capac; ó) piulifă olandeză; 7) racord penfru legare la radiator. cu cep, care se montează la rezervoare, la recipiente sub presiune sau Ia căldări de abur, pentru controlul nivelului de lichid. La rezervoare de !ich:d se montează, în general, două robinefe, penfru controlul nivelulji maxim şi al celui minim. La căldările de abur se montează, uneori, trei ro-binele de control, pentru a dubla indicatorul de- nivel cu sticlă de nivel; robinetul superior trebue să comunice totdeauna cu spafiul de abur; cel mijlociu comunică, de obiceiu (dar nu obligatoriu), cu spafiul de apă, iar ultimul robinet, situat la nivelul minim de apă, trebue să comunice cu spafiul de apă. 4. ^ de refinere; Sin. Refinăior (v.). 5. ~ de siguranfă: Sin. Valvă de siguranfă (v.) 8. ~ fără presgarnitură [őeecajibHHKOBbiH KpaH; robinet sans presse-étoupe; Hahn ohne Stopfbüchse; cock without stuffing box; tömsze-lence nélküli szelep]: Robinet la care etanşarea tijei de acfionare a organului de închidere - deschidere se face printr'un dispozitiv special, diferit 03 presgarnitură, de exemplu: o membrană care izolează corpul străbătut de fluid, de restul robinetului (v. Robinet cu membrană). — Alt robinet, folosit în instaiafiile de vid înaintat, e robinetul cu supapă, Ia care efanşa- rea tijei se face, de Detaliu la robinetul fără presgarnitură. examplu, printr'un t) corpu| robinefului. 2) supapă. tub mstalic ondu- 3) tij8 fileta*ă; 4) tub metalic on-lat, de tombac, de du|af (armonjcă). 5) capaci argentan, bronz * cu beriliu, ofel inoxidabil, etc., care e lipii cu o extremitate de supapă şi cu cealaltă de un capac care închide corpul robinetului (v. fig.), 7. ~ penfru butelii de gaz [KpaH rjih ra-305aJin0H0B; robinet de Ia bouteille â gaz; Gasflaschenventil; valve for gas container; gázpalack-szelep]: Robinet cu supapă sau cu ac, folosii la butelii de gaz comprimat sau lichefiat, în general, se folosesc robinefe de coif, standardizate; ele se asamblează cu butelia printr'un cep conic, filetat la exterior. — Exemple: Robinetul penfru butelii de oxigen se construeşte din bronz presat, de înaltă rez'stenfă; e un robinet cu supapă, cu tijă cu filet în interiorul robinetului (v. fig. /), sau un robinef cu ac, cu etanşare p:in membrană şi cu tijă cu filei în exteriorul robinetului (v. fig. II). Robinetul e manevrat cu o roată de mână. Racordul pentru reductorul de presiune se face printr'un cep cu filet de gaz de 3/4". 685 Robinetul penfru butelii de ecetilenă (v. fig. III) se construeşts din o}e| carbon moale; e un robinet cu supapă, cu tija cu filet în interiorul robinatului. Robinetul e manevrat cu o cheie frontală pătrată. I Robinete penfru butelii de oxigen. I) cu supapă, cu tijă cu filet în interiorul corpului; II) cu ac, cu tijă cu filet în exteriorul corpului, cu etanşare prin membrana; Í) corp; 2) filet conic penfru butelie; 3) filet pentru racordarea reductorului; 4) tijă filetată cu supapă; 4') ac; 5) garnitură de etanşare; 5') membrană de etanşare; 6) şi 6') tijă nefiletată, respectiv filetate, cu roată c’e mână; 7) piesă intermediară. Racordul péntru reductorul de presiune se face printr'un cep cu o fafă de etanşare plană, cu ajutorul unui etrier de racord. UI Robinet pentru butelii de acetilenă. Í) corp; 2) filet conic pentru butelie; 3) cep pentru racordarea prin etrier a reduc-iorului de presiune; 4) tijă cu filet în interiorul corpului, manevrată pi in cheie; 5) supapă montată în tija fileiată; 6) presgarnitură; 7) sită. ÎT corp; 2) filet conic pentru butelie; 3) filet pentru racordarea reductorului; 4) supapă montată în tija nefiletată; 5) tijă nefiletată; 6) membrană; 7) tijă filetate, manevrată prin rcată de mână. Robinetul pentru butelii de gaz petrolier lichefiat e, de regulă, un robinet cu supapă cu tijă filetată în exteriorul robinetului şi cu etanşare prin membrană. Racordul cu robinetul se face printr'un cep cu filet stânga (v. fig. IV). 1. Robinet penfru evacuarea nomolului din căldarea de abur: Sin. Dispozitiv de purjare. V. Pur-jare, dispozitiv de 2. ~ penfru rezervor, cu plutitor [KJianaH C nOIIJiaBKOM; robinet flotteur, soupape â flotieur; Schwimmerventil; float valve; uszószelep]: Robinet automat de colţ, cu supapă acţionată, prin plutitor, I 3 Robinete cu supapă acfionată prin plutitor, pentru rezervoare de spălare. /) pentru spălare comandată; II) pentru spălare automată intermitentă; a) pozifia deschis; b) pozifia închis; î) corp; 2) tijă nefiletată acfionată de plutitor; 3) supapă; 4) braful (pârghia) plutitorului; 5) plutitor; 6) şurub limitor. de nivelul apei din rezervorul deservii. Se con» strueşte ca robinet cu închidere la atingerea nivelului, pentru rezervoarele obişnuile (v. fig. I), sau ca robinet cu deschidere la atingerea nivelului, pentru spălarea intermitentă (v. fig. II). s. Robinet reducfor: Sin. Valvă reductoare, Reductor (v.). 4. Roburit [pOőypHT; roburite; Roburit; robu-rite; roburit]. Exp/.: Exploziv folosit în mine, format dintr'un amestec de 86% azotat de amoniu şi 14% clorodinitrobenzen. Prezintă avantajul că se poate prepara pe loc, din componenfi cari, separat, sunt inofensivi. în cantitate mică, arde lent în $er; pentru producerea exploziei este necesară o amorsare puternică. 5. Rocă [ropHan nopofla; roche; Gestein; rock; közét], Pefr.: Mineral sau asociafie de minerale, de compozifie aproximativ uniformă, cari constitue scoarfa Pământului. în accepfiunea generală a termenului rocă, apa, petrolul, aerul, gazele naturale, sunt roce. în sens restrâns, se numeşte rocă numai o asociafie de minerale cari constitue partea solidă a scoarfei Pământului. După originea lor, rocele se împart în roce eruptive, roce sedimentare şi roce metamorfice. 686 Rocele eruptive s'au format prin consolidarea, prin răcire, a unor magme fluide, adică a unor soluri topite de silicafi, bogate în gaze, provenind din interiorul Pământului. ín ascensiunea ei spre suprafafa Pământului, magma poate trece prin două faze, de intruziune şi de extruziune, cari corespund unor condifiuni fizice de consolidare cu totul diferite. Faza de intruziune e faza de străbatere a magmei prin scoarfa Pământului. Rocele consolidate în interiorul scoarfei se numesc roce intruzive, roce de adâncime sau roce abisale. Rocele consolidate în crăpăturile sau în golurile dinscoarfă, mai aproape de suprafafa Pământului, se numesc roce filoniene sau hipoabisale. Faza de extruziune e faza de efuziune a magmei la suprafafă. Rocele consolidate in aceste condifiuni se numesc roce efuzive sau de suprafafă (curgerile de lavă şi tufurile vulcanice). Structura intimă a rocelor eruptive, şi chiar compozifia lor mineralogică, depind de condifiunile fizice (temperatură, presiune, etc.)în cari magma s'a consolidat în fiecare dintre cele două faze. Se deosebesc trei tipuri principale de structură a rocelor eruptive: structură policristalină, hipo-cristalină şi sticloasă. Structura policristalină e structura pe care o are o rocă constituită în întregime din minerale cristalizate, ceea ce se întâmplă când magma s'a răcii încet, şi Ia adâncime (de ex. granitul, dioritul, etc.). Siructura hiprocristalină e structura pe care o are o rocă constituită din cristale, în general mici, prinse printr'o pastă microcristalină sau sticloasă. Aceas- tă structură se întâlneşte la rocete eruptive consolidate la suprafafă, sau fa cele filoniene; deci indică o răcire repede. Structura sticloasă e structura pe care o are o rocă consolidată dintr'o magmă care s'a răcit foarte repede, şi în care silicafii au rămas disolvafi unii în alfii, fără a se separa în minerale definite, deci sunt în stare de solufii solide (de ex. obsidianul). După constitufia chimică generală, mai precis după procentul de bioxid de siliciu, rocele eruptive se împart în roce acide (în sens mineralogic, nu chimic) cu mai mult decât 55% Si02 şi în roce bazice, cu mai pufin decât 55% Si02. Un factor important, care contribue la variafia roce'or eruptive, e diferenfierea magmatică. în ascensiunea (or spre suprafafă, masele mari de magmă intruzivă se diferenţiază sub acfiunea gravitafiei, adică se separă în zone de constitufie chimică şi de densităfi diferite. Unele produse de diferenfiere magmatică persistă mai mult în starea fluidă şi, după consolidarea masei magmatice, ele,sunt injectate în crăpăturile acesteia, sau în crăpăturile rocelor înconjurătoare, dând filoanele. Procesele filoniene pot fi acide sau bazice şir în acest caz, rocele S3 numesc şi Jamprofire. în compozifia mineralogică şi în structura rocelor eruptive se întâlnesc mai multe tipuri principale, în jurul cărora pot fi grupate celelalte roce, mai mult sau mai pufin asâmănătoare (v. tabloul). — Rocele sedimentare sau stratificate sunt constituite dintr'un material provenit din desagregarea mecanică sau din descompunerea sau alterarea altor roce preexistente. Unele dintre ele provin Diviziunea rocelor eruptive Caracter | Roce Roce Roce efuxive mineralogic intruzive filoniene vechi noi <î) Ortoclaz Granit Pegmatit Pcrfir Liparit Cuarf granitic cuarfifer Obsidian io "cL Aplit Pechstein Riolit o ■$ Porfir 00 <0 o »2 !e granitic >*0 (0 MD C c Jj ‘Z3 3 e w o Ortoclaz Pegmatit Porfir Trahit (D "5 Feldspat sodic Sienit sienitic ortoclazic Fonolit e* fără cuarf Minetă Keratofir Piatră ponce 1-0 qT <5 U Monzonit 2 f Feldspafi Diorif Pegmatit Dacit _c plagioclazi cuarfifer dioritic Porfirit Andezit "c* Diorit Kersantit U <-> IE c (1) — CL ~o Ö Augit cu Pegmatit Diabaz Bazalt O 3 N "5 a) ^ olivin şi Gabbro gabbroic Melafir feldspatic 10 C JQ ^ I 8 plagioclazi -a o c ~ ^ u m C <0 O T5 Augit- Bazalt J2 ■'. s. Rockon, prismă ~ [npH3Ma Pontona; prisme de R.; R. Prisma; R.'s prism; R. prizma]. Opt.: Dispozifiv polarizor, format din două prisme de cuarf sau de spat de Islanda, cu axele optice perpendiculare şi alipite de-a-lungul fefei ipotenuze. Lumina care cade normal pe fafa de intrare a prime i prisme (care are axa optică perpendiculară pe această fafă) ö parcurge de-a-lungul axei optice, iar pe a doua prismă (care are axa optică paralelă cu muchiile) o parcurge într'o direcfie perpendiculară pe axa optică, suferind astfel dubla refracfie. Raza ordinară,care trece nedeviafă,e acromatică. Raza extraordinară poate fi oprită cu un ecran, la oarecare distanfă cb prismă. 4. Rociu. V. Ciorpac. 5. Rockwell, duritate V. Duritate Rockwell. 6. Rococo [pOKOKO; rococo; Rokoko; rococo; rokokó]. Arh.: V. sub Stiluri arhitectonice. 7. Rodamina B [po#aMHH „B"; rhodamine B; Rhodamin B; rhodamine B; B. rodamin]. Vops.: H C O (C^hN-C* \/ NC-N(CaH6)3 I II II HV%'CH I C n HC^ XC—COOH i j j, — HC CH H Colorant bazic pentru lână şi mătase, din grupul ftaleinei. Se prezintă în ace verzi, cu reflexe Prisma Rochon. PI) raza incidenţă; SS) razele emergente, în cazul unei prisme de spat; CC) razele emergente, în cazul unei prisme de cuarf; <—>) axa optică în planul figurii; x) axa optică perpendiculară pe planul figurii. H cr metalice, carî se disolvă dând o colorafie roşie-albăstruie şi fluorescenfă portocalie. Se prepară din m-diefilaminofenol şi anhidridă ftalică. Sin, Briliianfroza B. Se găseşte în comerf sub formă de săruri ale acizilor clorhidric şi acetic. 8. Rodamina S [pOAaMHH „S"; rhodamine S; Rhcdamin S; rhodamine S; S. rodamin]. Vops..* H H — + C O C (CHs)aN—of '^C'' XC/ N(CH3)2 I II II I HCV c c ch ci V V V H l\ H ____ ch2— ch2—cooh Colorant din grupul difenilmetanului. Se prepară din dimetilaminofenol şi anhidridă succinica. Vopseşte lâna şi bumbacul în rqşu-albăsfruiu, Sin. Succineină. 9. Rodaj: Sin. Rodare (vr Rodare 2). 10. Rodan. V. Sucală. a. Rodanat [cojib (acjmpr po^aHHCTOBOA-pO^HOH KHCJIOTbl); rhodanate; Rhcd^nat; rho-danste; rodanat]. Chim.: Nume generic, dat sărurilor sau esterilor acidului rodanic, Sin. Sulfo-cianură, Sulfocianat, Tiocianat, 12. Rodanic, acid ~ [poAaHHCTOBOftopoAHan KHCJIOTa, THOIţHaHOBafl KHCJIOTa; acide rhoda-nique; Rhodansăure; rhodanic acid; rodánsav]. Chim.: Acid cu formula: NEEC — SH, Sin. Acid sul-focianic, Acid fiocianic. 13. Rodanfă [KpiOK c Koy-iiieM fíJiH KaHaTa; cosse; Kausch; thimble; kötélsziv, homorgyürű], Nav. m,.* Inel de lemn sau de metal, cu un jghiab periferic în care se strânge sbirul de parâmă. Serveşte pentru a evita roa-derea parâmelor de cânepă, sau îndoirea în bucle prea scurte a celor de metal, când se leagă prin matisare un inel sau un cârlig, de exemplu la extremitatea şarturilor (v. fig.). 14. Rodare [npHTHpKa, Lappén; regrinding; tükrösités], 1. Tehn.: Operafiune de supernetezire prin abraziune a suprafefelor pieselor metalice, ceramice, etc,, cu excep-fiunea maselor plastice (folosind pulbere sau pastă abrazivă), care se realizează fie prin deplasarea relativă a două piese cari urmează să fie asociate (împerechlate) în serviciu, fie prin deplasarea cu apăsare a uneltei de rodat (abrazor) pe piesa de prelucrat; deplasarea relativă se face astfel încât granulele abrazive să nu repete traiectoriile parcurse anterior. Rodarea, care de obiceiu e precedată de alte operafiuni de netezire sau supernetezire (de ex. rectificare, alezare, etc.), se efectuează manual, semimecanizaf, sau mecanizat, Rcdanfe. rodanfă; b) rodanfă cu cârlig. AOBOflKa; rodage; * éŐ9 (a piese cu suprafefe piane, de revolufie sau cu forme speciale. Se deosebesc: rodare mutuală, care se realizează prin deplasarea relativă dintre două piese, şi rodare cu unelte de rodat (lapping), care se realizează prin apăsarea uneltei pe piesa de prelucrat; în ambele cazuri, materialul abraziv se interpune între zonele de contact dintre piese, respectiv dintre unealtă şi piesă. Rodarea se efectuează, fie pentru obfinerea unei precizii foarte mari în ce priveşte macrogeometria suprafefei prelucrate (adică forma geometrică şi dimensiunile ei) sau microgeometria acesteia (calitatea suprafeţei), fie pentru realizarea unei foarte bune etan-şeri între suprafefele de contact a două piese asociate (împerechiate) în serviciu şi cari alunecă una peste alta. Materialul uneltei de rodat se alege, în general, cu o duritate mai mică decât aceea a piesei care se prelucrează, pentru ca granulele abrazive să se înglobeze în materialul uneltei, constituind muchii tăietoare multiple. La rodarea manuală, părfile de lucru ale uneltelor de rodat (de ex.: plăci de rodat; pile de rodat; mandrine de rodat pentru alezaje mici; mandrine de rodat extensibile, pentru alezaje mari; clupe de rodat netede, pentru arbori; mandrine de rodat cu filet, pentru filete interioare; clupe de rodat pentru filete exterioare, etc.) sunt executate, de obiceiu, din fontă moale, din ofel moale, cupru, alamă, antimoniu, plumb, etc. La rectificarea semimecani-zată sau mecanizată, uneltele (discuri de rodat şi manşoane de rodat) sunt executate, în general, din fontă moale şi, uneori, din aliaj de litere de tipografie sau din mase plastice pe bază de răşini de fenoli. Ca material abraziv se întrebuinfează, de regulă: corindon (safir, rubin), şmir-ghel (emeri), electrocorund (corindon sintetic), carborundum (carbură de siliciu), carbură de bor, diamant, piatră ponce, miniu de fier, oxid de crom, pământ de infuzorii, etc. Materialul abraziv se întrebuinţează, fie sub formă de paste abrazive, preparate din prafuri sau din pulberi abrazive şi un liant (de ex. parafină, stearină, etc.), fie sub formă de amestec de praf sau pulbere cu un lichid de ungere (de ex. petrol, benzină, toluen, uleiu de maşini, apă, etc.). Dimensiunile granulelor sunt de 28*,*152 p. pentru prafurile abrazive, şi de 5”*28 |A pentru pulberile abrazive fine (microprafuri). Depunerea materialului abraziv pe suprafafa de lucru a uneltelor de rodat — operafiune numită încărcare — se face, în general, cu ajutorul unor unelte adecvate, cum sunt rola de încărcat (v. fig.) plăcile şi discurile de rodat. Pentru subfierea pastelor abrazive, la încărcarea uneltiri rodat £0|~ penfru încărcat plăci şi discuri e Onta, se olo- rocjatf cu material abraziv, sesc, in general, petrolul sau gazolina; pentru uneltele de rodat de alamă sau de cupru se folosesc oleina (acid oleic tehnic) sau terebentina; penfru uneltele de rodat de ofel se folosesc uleiul de maşini sau oleina. — După modul de efectuare a operafiunii de rodare, se deosebesc: rodare manuală, rodare semi-mecanizată şi rodare mecanizată. î. Rodare manuală [py4Han npHTHpKa; ro-dage manuel; Lappén von Hand; manual regrind-ing; kézi tükrösités]: Operafiune de rodare a suprafefelor metalice, la care mişcarea de alunecare între suprafafa de lucru a uneltei de rodat şi a piesei care se prelucrează (de ex.: suprafafa de lucru a unei clupe de rodat şi a calibrului-tampon prelucrat, suprafafa de lucru a unei pile de rodat şi a unei oglinzi de sertar plan), sau între suprafefele de contact a două piese asociate în serviciu, cari alunecă una peste alfa în timpul serviciului, se efectuează manual. Se execută, de obiceiu, la rodarea plană sau la rodarea rotundă a suprafefelor interioare sau exterioare. La rodarea plană, uneltele de rodat folosite în mod obişnuit sunt: placa de rodat (v.), pila de rodat (v.), etc. După forma şi mărimea piesei, rodarea se face, fie prin alunecarea suprafefei de prelucrat a piesei pe suprafafa de lucru a uneltei de rodat, fie invers. Dacă rodarea se efectuează între suprafefele de alunecare a două piese asociate în serviciu (de ex. sertarul plan şi oglinda sa, la o valvă de distribufie dela insta-lafia de frână cu aer comprimat a unui vehicul), fiecare dintre piese are rolul uneltei de rodat fafă de cealaltă. La rodarea rotundă, uneltele de rodat folosite de obiceiu sunt mandrinele de rodat fixe sau reglabile (extensibile), pentru rodarea interioară, şi clupele cu manşoane sau cu inele extensibile, pentru rodarea exterioară. 2. ~ mecanizată [MexaHH3HpOBaHHaH npH-THpKa; rodage mécanisé; mechanisiertes Lappén; mechanized regrinding: gépi tükrösités]: Operafiune de rodare, efectuată în întregime cu aju- Traiectoria unui punct al piesei rodate la o maşină de redat cu două discuri, O) şi Oj) proiecfia pe planul discului a axei discului inferior, respectiv a axei discului superior; C) traiectoria (asemănătoare cu cicloida) punctului O2 de pe piesa care se rodează, torul unei maşini de rodat. Uneltele de rodat efectuează, în general, fie o mişcare de rotafie 44 690 (de ex. discurile de rodai, la maşinile de rodat plan), fie o mişcare de rotafie combinată cu o mişcare rectilinie alternativă (de ex. manşoanele de rodat, la maşinile de rodat rotund interior, verticale). Piesele cari se prelucrează sunt, fie antrenate într'o mişcare complexă fafă de uneltele de rodat (de ex. la prelucrarea rolelor, la maşinile de rodat verticale, cu două discuri de rodat), fie fixate pe masa imobilă a unei maşini de rodat (de ex. la rodarea alezajului unui cilindru, la maşina de rodat interior, verticală). Uneltele de rodat folosite curent la rodarea mecanizată sunt: discurile de rodat, la rodarea plană şi rotundă exterioară; mandrinele cu manşoanele de rodat, la rodarea rotundă exterioară şi inferioară (v. fig. sub Rodare semimecanizată); etc. Rodarea mecanizată se foloseşte, în general, la rodarea plană (de ex. la rodarea pieselor plan-para-lele) şi la rodarea rotundă exterioară sau interioară. î. Rodare semimecanizată [n0JiyMexaHH3H-pOBaHHaH IjpHTHpKa; rodage demi-mécanisé; halbmechanisiertes Lappén; halfmechanized re-grinding; félgépesitett tükrösités]: Operafiune de rodare a suprafefelor metalice la care, de regulă, unealta de rodat este fixată în dispozitivul de prindere al unei maşini-unelte obişnuite (de ex. strung, maşină de găurit) sau speciale (de ex. maşină de rodat), iar piesa care se prelucrează este deplasată cu mâna pe suprafafa de lucru a uneltei de rodat; uneori, piesa e antrenată mecanizat de maşina-unealtă şi unealta e purtată manual pe suprafafa de prelucrat. Se execută, în general, la rodarea rotundă exterioară sau inferioară a anumitor piese metalice, cum şi la rodarea mutuală a suprafefelor rotunde cilindrice (de ex. pistoanele unei pompe de combustibil în locaşurile lor) sau conice (de ex. cepurile robinetelor în locaşurile lor). Uneltele curente pentru rodarea semimecanizată sunt manşoane de rodat montate pe un mandrin care se fixează în dispozitivul a) unealtă penfru rodare Interioară (secfiune longitudinala); b) secfiune /—/; c) unealtă pentru rocare exterioară; d) secfiune II—II; 1) mandrin prelungit cu ac conic; V) mandrin prelungit cu bucea cu gaură conică; 2) con Morse de fixare în maşina-unealtă; 3) piesă de distanfare; 4) bucea penfru rodare interioară; 4') buce3 penfru rodare exterioară; 5) piulifă de reglare. de prindere al maşinii-unelte (v. fig.). în general, unealta de rodat este antrenată într'o mişcare de rotafie într'un singur sens, sau într'o mişcare de rotafie oscilatorie, iar piesa este deplasată cu mâna, alternativ în cele două sensuri, pe suprafafa de lucru a uneltei de rodat. — După calitatea şi precizia în dimensiuni a sipra-fefelor rodcte, se deosebesc: rodarea preliminară şi rodarea finală. 2. Rodare finală [OTAeJioqHan npHTHpKa; rodage final; Endlăppen; final regrinding; befejező tükrösités]: Operafiune de prelucrare, prin care se detaşează restul din adausul de material lăsat pentru rodare, rămas după rodarea preliminară. Ea asigură microgeométria prescrisă a suprafefei care se prelucrează, adică îmbunăfafeşte calitatea suprafefei. In cazul rodării, în ce priveşte microgeometria, se poate ajunge la o înăifime a asperităţilor de 0,76'"0,254 jj. 3. ~ preliminară [npeflBapHTejifeHaa npHTHpKa; rodage préliminaire; Preliminarlăppen; preliminary regrinding; előzetes tükrösités]: Ope-rafiune de prelucrare pentru scoaterea celei mai mari părfi din adausul de material lăsat pentru rodare, care se efectuează, în special, când acest adaus este mai mare. Rodarea preliminară asigură macrogeometria prescrisă a suprafefei care se prelucrează, adică precizia formei geometrice şi a dimensiunilor ei. în cazul suprafefelor cilindrice, se poate obfine prin rodare preliminară o precizie de prelucrare, în ce priveşte macrogeo-mefria, de 1"-3 jjl la diametru. Se folosesc materiale abrazive pentru rodat cari au dimensiuni mai mari ale granulelor abrazive. — După modul cum se produce procesul rodarii înfre suprafafa de prelucrat a piesei şi suprafafa de lucru a uneltei de rodat, sau înfre suprafefele de lucru a două piese asociate în serviciu şi cari alunecă în serviciu una peste cealaltă, se deosebesc rodare cu unelte de rodat şi rodare mutuală sau reciprocă. 4. Rodare cu unelte de rodat [npHTHpna c fipHTHpOHHMM HHCTpyMeHTOM; rodage a outils de rodage; Lappén mit Lăppwerkzeugen; regrinding with regrinding tools; tükrösités tükrösitő szerszámokkal]: Operafiune de rodat efectuată msnual, semimecanizat sau mecanizat, cu ajutorul uneltelor de rodat. Rodarea cu unelte de rodat se numeşte şi lapping (v.). 5. ~ mutuală [B33HMHaH npHTHpKa; rodage réciproque; gegenseitiges Lappén; reciprocal regrinding; kölcsönös tükrösités]: Operafiune de supernetezire, cu ajutorul unui material abraziv, a suprafeţelor de contact a două piese asociate în serviciu, în scopul obfinerii unei etanşeităfi optime. Se efectuează manual, semimecanizat sau mecanizat, prin alunecarea una peste alta a celor două suprafefe prelucrate, cu o schimbare continuă a zonelor de contact. Materialele abrazive şi lichidele de ungere alese depind de materialul pieselor cari se rodează. Pentru o buna calitate a rodării este necesar ca materialul abraziv şi lichidul de ungere să fie întinse cât mai uniform pe suprafefele cari se prelucrează, iar deplasarea pieselor să se facă în direcfii di- ferite; de asemenea, alunecarea pieselor una peste cealaltă, în timpul rodării, trebue să se facă cu o uşoară apăsare. Pentru obfinerea unei rodări optime în timp minim se execută, de obiceiu, o rodare preliminară, folosind materiale abrazive aspre sau semifine, şi apoi o rodare finală, cu prafuri abrazive din ce în ce mai fine. Sin. Rodare reciprocă. — După modul cum materialul abraziv intervine în procesul rodării, se deosebesc: rodare cu material abraziv, prin pătrundere; rodare cu material abraziv în stare liberă; rodare cu material abraziv, prin acfiune mecanochimică. 1. Rodare cu materia! abraziv în stare liberă [npHTHpKa aőpa3HBHbiM MaTepnaJioM b cbo-óOflHOM COCTOHHHH; rodage avec materiei abraşii â l'état libre; Lappén mit Schleifmaterial in freiem Zustand; regrinding with abrasive material in free state; tükrösités szabad állapotban lévő csiszoló anyaggal]: Rodarea suprafefelor uncr piese, în general cu duritate mare (de ex. ofel şi fontă foarte dure), cu ajutorul unui material abraziv cu duritate mică, material care, în timpul prelucrării, nu pătrunde nici în materialul uneltei de rodat, nici în materialul» piesei care se rodează. în acest caz, procesul rodării consistă în netezirea suprafefei piesei, în principal prin deformarea plastică a asperităfilor de pe suprafafă, având ca rezultat o turtire a lor, şi numai într'o mică măsură prin aşchierea treptată a acestora. Uneltele de rodat se confecţionează, de regulă, din ofel călit; uneori, suprafafa lor de lucru se cromează, pentru obfinerea unui strat superficial cu duritate foarte mare. Materialele abrazive folosite de obiceiu sunt: miniül de fier, oxidul de crom, varul de Viena, etc. Ca lichide de ungere se folosesc, m general: petrol, benzină, toluen, uleiu de maşini, etc., la rodarea pieselor de ofel şi de fontă; toluen amestecat cu acid stearic sau cu untdelemn, la rodarea pieselor de aluminiu cu ajutorul pământului de infuzorii; amestec de uleiu de maşini şi de seu animal, la rodarea pieselor de aliaje de cupru; apă, la sticlă. 2. /x/ cu material abraziv, prin acfiune mecanochimică [npHTHpKa a6pa3HBHbiM Maie-pnajioM nyTeM MexaHoxHMHnecKoro AeficT-bhh; rodage avec matériel abrasif par action mécano-chimique; Lappén mit Schleifmaterial durch mechanische-chemische Einwirkung; regrinding with abrasive material by mechano-chemical action; tükrösités csiszoló anyaggal, vegyi-mechanikai hatás által]: Rodare la care, în acelaşi timp cu procesul mecanic de aşchiere a unui strat de metal de pe suprcfifa piesei care se prelucrează, se produce şi un proces chimic de oxidare a acestuia. Cu acest procedeu se poate obfine o suprafafă cu un grad foarte înalt de netezime, lucie şi fără rizuri după efectuarea rodării. în timpul procesului de rodare, sub acfiunea oxigenului din aer şi a unora dintre materialele de compo-zifie a pastei, suprafafa care se prelucrează se acopere cu o peliculă de oxid, care se îndepărtează prin deplasarea uneltei de rodat. Supra- 69 i 4) piesă de prelucrat. fafa oxidându-se din nou,> unealta de rodat îndepărtează din nou pelicula de oxid de pe vârfurile asperităfilor suprefafei care se rodează (v. fig.) şi acest procedeu se repetă până la îndepărtarea completă a asperităfilor, adică până la obfinerea unei suprafefe netede, cu aspect de oglindă. Pastele abrazive folosite la rodarea mecanochimică procesul rodării cu paste sunt, în general, com- abrazive, prin acfiune me-puse din: oxid de crom, canochimică. stearină, grăsimi şi acid Í) unealtă de rodat; 2) pastă oleic. Ele se aplică în abrazivă; 3) peliculă da oxid; strat subfire pe suprafafa de lucru a uneltei de rodat, care se umezeşte în prealabil cu petrol lampant. Stearina care intră în compozifia pastei abrazive se disolvă în petrolul lampant şi astfel pasta se întinde într'un strat subfire şi uniform pe toată suprafafa de lucru a uneltei de rodat. s. ~ cu material abraziv prin pătrundere [npHTHpKa aőpa3HBHbiM MaTepaajiOM nyTeM npOHHKHOBeHHfl; rodage avec matériel abrasif par pénétration; Lappén mit Schleifmaterial durch Eindringen; regrinding with abrasive material by penetration; tükrösités benyomodás által]: Rodarea unei suprafefe metalice cu ajutorul unui material abraziv care pătrunde, în timpul lucrului, în stratul superficial de pe suprafafa de lucru a uneltei de rodat. încărcarea uneltei cu material abraziv se face, fie în timpul efectuării operafiunii de rodare, fie înainte de începerea acesteia. în primul caz, prin alunecarea sub apăsare a suprafefei piesei peste suprafafa uneltei de rodat, granulele abrazive pătrund în stratul superficial al uneltei de rodat, care este executată dintr'un material cu o duritate mai mică decât aceea a piesei care se rodea- ţjnea|f^ pentru redarea inferioară a ză. Uneltele de rodat se confecţionează, de regulă, din fontă, ofel moale, bronz, cupru; cele cu duritate foarte mică uzându-se foarte repede, sa folosesc unelte de rodat extensibile (v. fig. a). Materialele abrazive folosite curent sunt: electrocorundul, şmirghelul, car-bura de siliciu, sticla pisată. Lichidele de ungere şi de subfiere sunt, de obiceiu, petrolul, gazolina, uleiul de maşini, etc., folosite separat sau în amestec. Este procedeul de prelucrare aplicat cel mai des la rodarea manuală, ssmi-mecanizată sau mecanizată, a diferitelor piese metalice (de ex. instrumente de măsură, verificatoare, etc.). pieselor scurte, extensibilă. I) piesă; 2) tijă port-ur.ealtă; 3) unealtă extensibilă; 4) segmenfi metalici de= plasabili radial. 44* 69Í La procedeul cu încarcare cu material abraziv a uneltei de rodat înainte de începerea operaţiunii de rodare, acedsta.se efectuează cu unelte auxiliare. Presarea granulelor abrazive în straiul superficial al unei unelte de rodat cilindrice se efectuează cu ajutorul unei plăci cu o suprafafă plană şi netedă, pe care se aşterne un strat subfire de material abraziv (sub formă de pastă abrazivă sau sub formă de pulbere abrazivă, amestecată cu un lichid de ungere); încărcarea se efectuează prin rostogolirea sub apăsare, de mai multe ori, a uneltei, cu ajutorul unei bare paralelepipedice (v. fig. b). Excesul de material abraziv de pe suprafafa uneltei de rodat sé spală cu petrol. încărcarea unei unelte de rodat cu formă de inel (v. fig. c) se face acoperind suprafafa găurii cu un strat subfire de material abraziv şi apoi rostogolind sub apăsare inelul, pe suprafafa curată a unei plăci plane, cu ajutorul unei bare cilindrice de ofel cu duritate mare. Pentru încărcarea plăcilor 12 încărcare cu material abraziv, b) a unei unelte de rodat cilindrice; c) a unui ine! de rodat; Í) placă plană; 2) unealtă de rodat cilindrică; 3) inel de rodat; 4) bară paralelepipedică de ofel; 5) bară cilindrică de ofel. sau a discurilor de rodat, materialul abraziv se presează cu o rolă pentru încărcat (v. fig. sub Rodare). Uneltele de rodat penfru rodarea preliminară se confecfionează, în general, din cupru, antimoniu sau alte materiale cu duritate mică, deoarece acestea refin mai bine granulele abrazive mari. Pentru rodarea finală, uneltele abrazive se fac, în mod obişnuit, din fontă perlitică, deoarece aceasta refiné uşor granulele abrazive foarte fine. Materialele abrazive folosite Ia procedeul cu încărcarea înainte de începerea ope-rafiunii sunt, în general, electrocorundul, carbura de siliciu, carbura de bcr, şmirghelul, pulberea de diamant. Lichidele de ungere şi de subfiere folosite sunt: petrolul, gazolina, uleiul de maşini, etc. (separat sau în amestec). Procedeul se foloseşte, de regulă, la rodarea suprafefelor de lucru ale instrumentelor de măsură (de ex. ca-libre-potcoavă), a pieselor călite (de ex. unelte aşchietoare), etc. Operafiunea de rodare se poate efectua manual, cu ajutorul uncr unelte de rodat (de ex. pile de rodat, inele extensibile de rodat, etc ), sau semimecanizat, cu ajutorul unor maşini de rodat, cari se compun, în principal, din discuri de rodat, antrenate în mişcarea de rotafie de un electromotor. Pe suprafafa frontală a discului, care a fost încărcată în prealabil cu material abraziv, se deplasează, cu o uşoară apăsare, piesa care se prelucrează. Deplasarea piesei este rectilinie alternativă, în direcfia razei discului de rodat; prin aceasta se asigură o rodare uniformă a suprafefei care se rodează şi, totodată, o uzură uniformă a discului de rodat. — După forma suprafefelor cari se rodează, se deosebesc: rodare plană, rodare rotundă şi rodare a suprafefelor cu forme speciale. î. Rodare a suprafefelor cu forme speciale [npHTHpKa noBepXHOCTeS co cneiţaaJibHbiMH (JîOpMaMH; rodage de surfaces â formes speciales; Lappén von Flăchen mit Spezialformen; regrinding of surfaces with special forms; különleges alakú felületek tükrösitése]: Operafiune de rodare a unor piese metalice având suprafefe cu forme speciale (de ex. flancurile rofilor dinfate cilindrice). Se efectuează, de regulă, la maşini de rodat construite «anume pentru fiecare tip de piesă cu formă specială (de ex. maşini de rodat rofi dinfate, maşini de rodat arbori cotifi, etc.). 2. ~ plană [nJlOCKan npHTHpKa; rodage plan; Flachlappen; plane regrinding; sik tükrösités]: Operafiune de rodare a suprafefelor metalice plane (de ex. suprafafa de lucru a unei pile de rodat, suprafefele de măsură plan-parale!e ale calelor plan-paralele), cum şi operafiune de rodare mutuală a suprafefelor de alunecare a două piese conjugate în serviciu (de ex. supra-fefele de alunecare ale unui sertar plan şi a oglinzii sale, la tripla valvă dela frâna continuă automată a unui vehicul de cale ferată). Se efectuează manual, semimecanizat sau mecanizat. Când se rodează două fefe plan-paralele ale unui corp, rodarea se numeşte rodare plan-paralelă (v.). s. ~ plan-paralelă [nJiocKO-napajuiejibHan npHTHpKa; rodage planparalléle; Planparallel-lappen; plane parallel regrinding; sik-párhuzamos tükrösités]: Operafiune de rodare a fefelor de lucru ale unui corp cu fefe plan-paralele (de ex. calibru-potcoavă, cală plan-paralelă). Se efectuează manual, prin rodare succesivă a celor două fefe de prelucrat, cu controlul continuu al paralelismului fefelor, sau mecanizat, la maşirn de rodat cu două discuri. 4. ~ rotundă [KpyrOBan npHTHpKa; rodage rond; Rundlăppen; round regrinding; körtükrősi-tés]: Operafiune de rodare a suprafefei rotunde (cilindrică sau conică) a unei piese, sau operafiune de rodare mutuală a suprafefelor de alunecare a două piese asociate în serviciu, având forme rotunde cilindrice (de ex. suprafafa laterală a cepului unui cilindru-tampon, suprafefele de contact ale pistoanelor şi ale cilindrilor lor la porrpa de combustibil a motoarelor cu autoaprindere), conice (de ex. suprafafa alezajului unui 693 con metric sau Morse pentru unelte aşchietoare, suprafefele de contact ale cepului conic şi ale locaşului, la un robinet) sau sferice (de ex. suprafeţele bilelor pentru rulmenfi). Se efectuează manual, semimecanizat sau mecanizat. Rodarea suprafefelor cilindrice sau conice poate fi exterioară sau interioară. Rodarea cilindrică exterioară se efectuează, fie prin rodarea piesei între două discuri de rodat orizontale, fie cu ajutorul unui manşon de rodat fixat pe un mandrin care-i imprimă o mişcare de rotafie şi o mişcare de avans, în general, rectilinie alternativă. Rodarea cilindrică interioară se efectuează cu ajutorul unui mandrin, care antrenează manşonul de rodat în alezajul care se prelucrează, imprimându-i mişcări asemănătoare celor dela rodarea rotundă exterioară. î. Rodare [npapaŐDTKa, OŐKaTKa; rodage; Einlaufen; running in; bejáratás], 2. Tehn.: Operafiune prin care anumite sisteme tehnice (de ex. motoare cu ardere internă, turbine, cutii de vitase), asamblate parfial sau integral, sunt supuse la diferite regimuri de funcfionare, pentru obfinerea jocurilor funcfionale necesare între suprafefele de alunecare sau de contact ale pieselor asociate în serviciu. Sin. Rodaj. — Exemplu: 2. ~ a motorului cu ardere internă, cu piston [oŐKaTKa nopumeBoro flBHraTejia BHyrp-eHHero cropaHHH; rodage du moteur â combustion intérieure avac piston; Einlaufen des Ver-brennungsmotors mit Kőiben; running in of the internai combustion engine with piston; dugattyús belsőégésű motor bejáratása]: Operafiune prin care un motor cu ardere iniernă, cu piston, asamblat parfial sau integral, e pus în stare de funcfionare pentru obfinerea jocurilor funcfionale între suprafefele de alunecare sau de contact ale pieselor asociate în servidu, în timpul mersului acestuia, de exemplu între fusuri şi palierele respective, între manetoane şi palierele bielelor corespunzătoare, între supapele şi scaunele de. supapă, etc. Rodarea se efectuează, de regulă, în trei faze: rodare la rece, când motorul este antrenat de o sursă de energie externă (de ex. motor electric); rodare la cald, când motorul care se rodează e supus la diferite regimuri de funcfionare în sarcină parfială; rodare în prima perioadă de funcfionare în serviciu sau în exploatare. Pentru efectuarea rodării la rece, motorul e fixat, de regulă, pe un banc de probă, şi e alimentat cu apa de răcire şi cu uleiul de ungere necesare funcfionării normale; în timpul acestei perioade de rodare, bujiile nu sunt montate, iar aprinderea şi pompa- de combustibil nu funcfionează. După înlăturarea eventualelor defecte se începe rodarea la cald, la anumite regimuri de funcfionare, sub sarcini crescânde, cu durata de 10---90 de minute pentru fiecare regim. în cursul ambelor perioade de rodare se verifică temperatura părfilor motorului din apropierea suprafefelor de frecare ale pieselor asociate în serviciu, Rgdarea motorului continuă, în mod curent şi un anumit timp, în prima perioada după punerea în serviciu sau în exploatare normală a acestuia. Astfel, dacă motorul se montează pe un vehicul, rodarea continuă şi în timpul cât acesta rulează un anumit număr de kilometri. în acest timp, atât turafia motorului, cât şi sarcina de încărcare sunt limitate la anumite valori, sub valorile nominale, pentru a se evita încălzirea anormală a suprafefelor în frecare, care ar putea provoca gripa-rea lor. Uneori se foloseşte o diafragmă montată pe conducta de admisiune, pentru reducerea canHtăfii de amestec carburant aspirat. în timpul rodajului se asigură ungerea în condifiuni speciale (alegerea calităfii uleiului, schimbarea uleiului după un număr determinat de kilometri, curăfirea carterului de uleiu, etc,). Rodarea îngrijită asigură o vieafa mai lungă a motorului. t. Rodarsan: Sin. Neosalvarsan (v.). 4. Rodat, maşină de ~ [nparHpoqHbiH CTaHOK; machine de rodage; Lăppmaschine; regrinding machine; tükrösitő gép]. Mş.-unelte: Maşină-unealtă pentru prelucrarea prin rodare (v. Rodare 1) a suprafefelor metalice. în general, se construeşte pentru efectuarea operafiunilor de rodare cu ajutorul uneltelor de rodat (v. sub Rodare cu unelte de rodat) sau, uneori, pentru operafiunile de rodare mufuaiă (v.). E compusă, în general, din următoarele părfi şi mecanisme: batiu sau suport, în care se montează unul sau doi arbori cu dispozitive de prindere a uneltelor de rodat şi, uneori, a pieselor cari se prelucrează; mecanisme cari imprimă arborilor port-unealtă sau port-piesă mişcările necesare efectuării operafiunii de rodare; schimbător de vitesă (de ex. cutie de vitese, con etajat, variator); mecanisme de transmisiune (mecanice, hidromecanice sau electrice); unelte de rodat (de ex. discuri de rodat, mandrine cu manşoane de rodat); electromotoare de antrenare; dispozitive de comandă; diferite instalafii (de ex. instalafia de ungere, instalafia de iluminat, etc.). — După forma suprafefelor cari se rodează, se deosebesc maşini de rodat plan, maşini de rodat rotund, maşini de rodat universale şi maşini de rodat speciale. 5. Rodat, maşină de ~ plan [CTaHOK flJiH npHTHpKH nJiocKHX n0BepxH0CTeö; machine plane de rodage; Flachlappmaschine; plane regrinding machine; síktükrösitő gép]: Maşină de rodat la care unealta este o placă plană sau o pereche de plăci plane de rodat. Se foloseşte la rodarea plană (v.), la rodşrea plan-paralelă (v.) şi la rodarea rotundă exterioară simultană a diferitelor piese metalice. După pozifia arborelui port-unealtă, se deosebesc: maşini de rodat plan, verticale, şi maşini de rodat plan, orizontale. 6. maşină de ~ plan, verticală [nJiocKQ-npHTHpOHHblH CTaHOK C BepTHKaJIbHbIMH Ba-JiâMH; machine plane verticale de rodage; ver-tikale Flachlappmaschine; vertical plane regrinding machine; függőleges síktükrösitő gép]: Maşină-ynealfă de rodat plan, cu unu| sşu gu dpyă ^iş^urj 694 de rodat, cari sunt fixate pe arbori verticali. Maşina de rodat plan cu un singur disc de rodat e de construcfie simplă şi é constituită, în principal, dintr'un batiu şi un suport pe care se montează arbore!3 cu discul de rodat. Antrenarea arborelui prin electromotor se face, în mod obişnuit, prin transmisiune cu curele şi cu şurub-melc; uneori, comanda motorului se face cu mecanism cu pedală. Discul de rodat, încărcat cu material abraziv, efectuează o mişcare de rotafie, iar piesa este purtată direct cu mâna, sau indirect, cu ajutorul unei pârghii (v. fig. I), pe suprafafa discului. —^ Maşina de rodat plan, verticală, cu două discuri de rodat, numită şi maşină-de lapping, este folosită, de obiceiu, pentru rodarea simul- poate fi deplasată în direcţie verticală. Piesele de prelucrat sunt aşezate în golurile unor benzi-suport de ofel, cari au o mişcare alternativă longitudinală, comandată printr'un schimbător de vitese cu rofi dinfate, un mecanism cu manivelă şi un cilindru; nrşcarea alternativă transversală — cu vitesa mai mica decât prima — e comandată de două şuruburi cu filet cu sensuri diferite la cele două extremităfi şi cari antrenează piulife rotunde, cari servesc drept role de ghidare a benzilor-suport. î. Rodat, maşină de~ plan, orizontală [ropn-30HTaJIbHbIH nJIOCKO-npHTHpOHHblÖ CTaHOK; machine plane horizontale de rodage; horizontala Flachlăppmaschîne; horizontal plane regrinding I) maşină cu un singur disc de rodat; //) maşină cu două discuri de rodat antrenate separat de câte un electromotor; I) batiu; 2) disc de rodat inferior; 3) platou-suport penfru piesele de rodat; 3') pârghie-suporf penfru piesa de rodat; 4) disc de rodat superior; 5) motor de antrenare a discului de rodat superior; 6) motor pentru acfionarea mecanismului de ridicare a discului de antrenare superior; 7) motor de antrenare a discului de rodat superior; 8) arbore de antrenare a discului de rodat inferior în mişcare de roiafie; 9) arbore cotit penfru antrenarea platoului-suporf; 10) transmisiune prin curele; 11) angrenaje cu rofi cilindrice; 11') angrena] cu rofi elicoidale; 12) piesă care se prelucrează. tană a mai multor piese cu suprafefe plane sau rotunde (v. fig. II). Construcfia şi modul de funcfionare al acestei maşini-unelte sunt descrise la maşina de lapping (v. Lapping, maşină de ~). Pentru rodarea plcn-paralelă se folosesc şi maşini la cari dispoz tivul suporf al pieselor de prelucrat efectuează o mişcare de translafie alternativă, purtând p:eseie între două plăci de rodaf, dreptunghiulare. Placa superioară este asamblată, printr'o articulafie, cu un braf fixat pe batiul maşinii, în care e sprijinită elastic printr'un resort, iar placa inferioară de rodat, aşezată pe batiu, machine; vízszintes sík tükrösitő gép]: Maşină de rodat plan, construită, de regulă, cu un singur disc de rodat, care este fixat pe un arbore orizontal. Are, în general, aceleaşi părfi componente şi aceleşi mod de funcfionare şi de utilizare ca maşina de rodat plan, verticală, cu un singur disc de rodat (v. sub Rodat, maşina de ~ plan, verticală). 2. Rodaf, maşină de ~ rotund [KpyrjionpH-THp'H ibiH CTaHOK; machine de rodage rond; Rundlăppmaschiine; round regrinding machine; körtükrösito gép]: Maşină de rodat, la care unealta 695 e un corp de revolufie, cu suprafafa acfivă la interior sau la exterior. Se foloseşte Ia rodarea individuală a suprafefelor metalice rotunde, cilindrice sau conice. Se construeşte, fie pentru rodarea suprafefelor rotunde interioare, fie penfru rodarea suprafefelor rotunde interioare şi exterioare, E compusă, în general, din următoarele părfi şi mecanisme principale: batiu, arbore principal port-unealtă sau port-piesă, schimbător de vitesă, organ de antrenare a arborelui principal, dispozitiv de comandă. La maşinile pentru rodarea semimecanizată, unealta de rodat e fixată pe arborele principal, care-i imprimă o mişcare de rotafie, iar piesa care se rodează e deplasată cu mâna, în direcfii diferite, pe suprafafa de lucru a uneltei de rodat, sau invers. După pozifia arboreiui principal, maşinile de rodat rotund sunt orizontale sau verticale. î. Rodat, maşină de ~ rotund interior, verticala [BepTHKaJIbHblM KpyrJIO-npHTHpOHHblH CTaHOK £JIH BHyTpeHHHX nOBepXHOCTeö; machine verticale de rodage rond a l'intérieur; vertikale Innenrundlăppmaschine; vertical inner round regrinding machine; függőleges belső kör-tükrösitő gép]: Maşină-unealtă pentru rodarea rotundă a suprafefelor metalice cilindrice, cu arborele principal vertical. Se foloseşte, de regulă, la rodarea pieselor cari, datorită formei lor, nu pot fi prelucrate Ia maşini de rodat orizontale. La maşinile de construcfie perfecţionată (v. fig.), concomitent cu mişcarea de rotafie, arborele principal efectuează, prin acfionare hidraulică, şi o mişcare rectilinie alternativă în direcfie verticală. Către sfârşitul operafiunii de rodare, cu ajutorul unui cuplaj de fricfiune special, arborele principal e-fectuează mişcarea de avans axial numai înfr'un singur sens. Fixarea mandrinului port-unealtă în arborele principal, şi a piesei care se prelucrează, în dispozitivul de fixare, se face cu un dispozitiv de prindere oscilant, care asigură coaxialitafea acestora in timpul lucru|ui? Schema cinematică a maşinii de rodat rotund interior, verticală, cu acfiortare hidraulică pentru mişcarea rectilinie alternativă a arborelui principal, f) batiu; 2) masă de lucru; 3) arbore principal; 4) cilindru pentru mişcarea rectilinie alternativă a arborelui principal; 5) motor da antrenare a arborelui principal; 6) pompă da uleiu; 7) excentric de comanda a mecanismului hidraulic. 2. maşina de ~ rofund, inferior şi exterior, orizontală [ropH30HTaJibHbia Kpyrjio-npHTh-poq IblH CTaHOK flJIH BHyTpeHHHX H BHeiIIHHX nOBepxtîOCTeH; machine horizontale de rodage rond a l'intérieur et a l'extérieur; horizon-ta'e Innen-und Auţienrundlăppmaschine; horizon-tal inner and oufer round regrinding machine; vízszintes belső és külső körtükrösitő gép]: Maşină-unealtă cu arborele principal orizontal, pentru rodarea rotundă interioară şi exterioară a suprafefelor cilindrice. Arborele principal, în care se fa) P—-rriT |h ~f~ —-Hb—h r j 1 Maşină de rodat rotund, interior şi exterior, orizontală. Í) arbore de antrenare; 2) curele de transmisiune; 3) arbore principal; 4) bare de ghidare a dispozitivului de prindere a piesei; 5) traversa ghidată a dispozitivului de prindere a mandrinului de rodat, sau de rezemare a piesei care se prelucrează. fixează mandrinul cu manşonul de rodat,efectuează, concomitent cu mişcarea de rotafie, şi o mişcare redilinie alternativă. Fixarea piesei pe masa ma-şinii-unelte se face cu ajutorul unui dispozitiv de prindere, montat pe două bare de ghidare paralele cu arborele principal (v. fig.). s. Roda!, maşină de ~ universală [yHHBep-caJibHbiH npHTHpoHHbiö CTaHOK; machine uni-verselle de rodage; Universal-Lăppmaschine; universal regrinding machine; univerzális tükrősitő gép]: Maşină-unealtă pentru efectuarea operaţiunilor de rodare: plană, plan-paralelă, rotundă exterioară şi rotundă interioară a suprafefelor metalice. E construită cu două discuri de rodat,pentru rodarea plană, şi cu un arbore principal orizontal, cu dispozitiv de ghidare a mandrinului de rodat, pentru rodarea cilindrică interioară şi exterioară. Cu ajutorul unui electromotor se imprimă mişcarea de rotafie şi mişcarea rectilinie alternativă a arborelui principal Orizontal. Mişcarea de rptafie a arborelui principal 696 orizontal e transmisă arborelui principal vertical prin şurub-melc şi roată melcată. Construcfia Maşină de rodat universală. 1) batiu; 2) şi 3) disc de rodat inferior, respectiv superior, penfru rodare plană; 4) arbore principal, pentru rodat rotund, interior şi exterior; 5) şi 6) bare de ghidare şi trcversa dt sprijin (sau de prindere) pentru rodat rotund interior şi exterior. maşinii face posibilă adaptarea mai multor dispozitive de rodat speciale (de ex. dispozitivul pentru rodarea fefelor plan-paralele). 1. Rodaf, maşină de ~ specială [cneiţnaJîH-SHpOBaHHbiH npHTHpOHHblH CTaHOK; machine spéciale de rodage; Sonderlăppmaschine; special regrinding machine; specializált iükrösiíő gép]: Maşină-unealtă pentru rodarea unor piese cu forme speciale. Construcfia ei diferă după felul piesei care se rodează (de ex. maşină de rodat pentru rofi dinfate, maşină de rodat pentru arbori cotifi, etc.). — Exemple: 2. maşină de ~ bile de rulmenfi [CTaHOK AJIH npHTHţiKH map^KOB; machine de rodage pour biiles de roulement; Lăppmaschine für Lager-kugel; regrinding machine for bearing balls; gördülőcsapágygolyó-iükrösitő gép], Mş.-une/fe: Maşină de rodaf specială, pentru rodarea preliminară sau penfru rodarea finală a bilelor de rulmenfi prelucrate în prealabil la maşina de pilit bile. Se compune, în principal, din următoarele părfi: un batiu; un arbore rotitor (antrenat de un electromotor printr'un mecanism cu reductor şi angrenaj conic), care poartă un disc de rodat, de fontă, cu canale circulare concenfrice pe fafa superioară; o bară verticală fixă, care susfine un disc de rodat, de fontă, montat paralel cu discul rotitor, deasupra acestuia; mecanisme de variere a distanfei dintre cele două discuri; instalafii anexe (gură de alimentare, instalaf'e pentru lichidul de spălare, cutie de răcire a bilelor prelucrate). Bilele, introduse prin gura de alimentare şi distribuite pe canalele discului rotitor, sunt rodate între cele două discuri şi apoi sunt sortate pe dimensiuni, fie penfru rodarea finală, fie pentru montarea în rulmenfi (v. fig.). — La prelucrarea bilelor cu diametrul mai mare decât 30 mm, rodarea preliminară e înlocuită printr'o prelucrare prin abraziune, efectuată la o maşină de construcfie asemănătoare, la care unul dintre discuri e ccnfecfionat din material abraziv. Sin. (impropriu) Maşină de rectificat bile de rulmenfi. 3. maşină de ~ caneluri [CTaHOK flJlH npHTPpKH na30B; machine de rodage pour rainures; Nutenlâppmaschine; groove regrinding machine; horony-tükrösitő gép]: Maşină de rodat specială, penfru rodarea canelurilor profilate, drepte, de pe suprafafa pieselor. E constituită din două ansambluri fixate pe aceiaşi postament; primul ansamblu e compus dintr'un batiu cu masă de lucru şi consolă cu ghidaje orizontale pentru căruciorul port-unealtă, iar al < doilea, dintr'un batiu, un reductor de turafie cu melc, care acfionează un disc cu manivelă cu braf reglabil, şi un motor de antrenare. O bielă imprimă căruciorului port-uneaîtă o mişcare alternativă, rectilinie. Masa maşinii e rezemată elastic pe resorturi elicoidale şi e ghidată, în deplasările ei în direcfiile verticală şi orizontală, de un sistem de role (v.fig.). Unealta, constiîuită dintr'o bară de fonta perlitică cu acelaşi profil ca şi canelura care se prelucrează, e fixată în căruciorul port-unealtă şi poate fi deplasată în direcfie verticală. 4. ~r maşină de ~ cufite de strung [npn-THpOHHblH CTaHOK flJIH CTaHOqHblX P23LIOB; machine de rodage pour outils de tour; Lăppmaschine fjr Drehstăhle; regrinding machine for lathe fools; esztergakés-tükrösitő gép]: Maşină de rodat specială, pentru rodarea fefelor (de aşezare şi de degajare) cari formează muchia Maşină de rodaf cufite de strung. Í) motor; 2) reductor cu melc; 3) disc de rodat, de fontă» 4) cărucior port-piesă de rodat; 5) mecanism de apăsare a cufitului pe cisc; 6) disc cu excentric; 7) bielă; 8) placă rotitoare cu dispozitiv de prindere a piesei de prelucrat. tăietoare a cufitelor de strung. Are următoarele părfi: un subansamblu constituit dintr'un disc de rodat de fontă, cu diametrul de 260 mm, cu şrbQre|e |ui antrenat dş un motor, printr'un Maşini de rodat, speciale. $97 Maşină de rodai biie de rulmenţi, fabricată în fara noastră. I) batiu; 2) coloană; 3) traversa; 4) axul discului rotitor; 5) disc de fontă rotitor, cu canale; 6) roată dinfată conică; 7) axul distu'ui deplasabil pe verticală; 8) disc de foită deplasabil axial; 9) mecanism da variere a poziţiei discului (8); Î0)gură^de alimentare cu biie; 11) conductă de lichid de spălare; 12) motor de antrenare a discului. .—> r4UiU LjJ I m t 1—flöi, fii !|U 1 * 1 Maşină de rodat caneluri. a) ansamblu; b) secfiune transversală prin ansamblul principal; I) batiu* cu masa de lucru; 2) masă de lucru rezemată elastic pe batiu; 3) piesa care se rodează; 4) consolă cu gSidajele căruciorului port-unealtă; 5) cărucior port-unealtă; 6) unealtă de rodat; 7) motor de antrenare; 8) reductor de turafie; 9) mecanism cu bielă şi manivelă, pentru mişcarea alternativă a căruciorului port-unealtă, 698 reductor cu melc; un subansamblu constituit dintr'un căruc’or port-unealtă cu o sanie montată pe o placă rotitoare şi care poartă un dispozitiv de prindere (fixare) a piesei de rocfet, şi un dispozitiv de apăsare cu resort; un subansamblu de antrenare a căruciorului în mişcarea alternativă, un mecanism cu bielă (v. fig.)* î. Rodat, maşină de ~ rofi dinfate cilindrice [CTaHOK flJIH npHTHpKH SyÓ^aTblX IţffJIHHAPH-necKHX KOJiec; machine de rodage pour roues dentées cylindriques; Lăppmaschine für zylindri-sche Zahnrăder; regrinding machine for cylindrical tooth wheels; homlokfogaskerék-fükrösitő gép]: Maşină-unealtă pentru supernetezirea prin rodare a rofilor dinfate cilindrice. Construcfia maşinii e diferită, după procedeul de rodare folosit. Maşina de rodat folosită în mod curent la rodarea rofilor dinfate cilindrice cu dinfi drepfi are ca organ de lucru un dispozitiv de rodat, compus din trei rofi dinţate de fontă perlitică (cu duritatea 180-220 Hb), dintre cari douăjau axele inclinate (cu cca 10°) fafă de axa rofii dinfate care se rodează, iar a treia roată dinfată are axa paralelă cu axa acesteia (v. fig.). Roata dinfată care se prelucrează, şi care angrenează cu cele trei rofi de fontă, este antrenată în mişcare de rotafie (cu / turafia d 3150-180 rot/min) de un electromotor şi, concomitent, efectuează şi o mişcare rectilinie alternativă în direcfia axei ei (50—80 curse/min). Datorită pastei abrazive introduse între dinfii celor patru roti, cum şi in» dinarii axelor celor doua rofi de fontă, se obfine o rodare uniformă pe toată suprafafa dinfilor rofii care Dispozitive-suport se prelucrează. Schema dispozitivului de rodat al maşinii de rodat rofi cilindrice cu dinfi drepfi. 1) roată dinfată care se rodează; 2) şi 3) roată dinfată de fontă cu dinfi inclinafi, respectiv cu dinfi drepfi, cari efectuează rodarea. al dinfilor rofii dinfate care se prelucrează, însă în sens invers. Cel3 două rofi dinfate inferioare ale dispozitivului au şi ele dinfii inclinafi; unghiul de inclinare al acestora e egal cu unghiul de inclinare al dinfilor rofii care se rodează, majorat cu unghiul de inclinare al axelor (de regulă 10°). Apăsarea necesară, între rofile dinfate de fontă şi roata dinfată^care se rodează, se obfine cu ajutorul unor dispozitive hidraulice reglabile, montate pe axele rofilor dinfate de fontă. 2. Rodaf, dispozitiv de ~ [npnTHpoHHoe yCTpOHCTBD, npHTHp; dispositif de rodage; Vorrichtung zum Lappén; apparatus for regrinding; tükrösitő készülék]. Tehn.: Dispozitiv cu ajutorul căruia se pot roda una sau mai multe piese metalice cu dimensiuni mici. Astfel, pentru rodarea manuală a unor piese cilindrice mici se poate folosi un dispozitiv de rodat, construit din două plăci de sticlă, între cari se aşază liber un platou-suport de lemn, cu fante inclinate la, 45° fafă de direcfia mişcării de lucru recfi.inii-alternative; în aceste fante se introduc piesele cari se rodează. Pentru rodarea mecanizată pe maşini de recti-ficat plan sau pe maşini de rectificat rotund se folosesc, ca dispozitive, platouri-suport sau brafe, cu formă adecvată piesei (v. fig.)» cari susfin piesele în timpul rodării. s. Rodat, unealtă de ~ [npHTHp; outil de rodage; Lăpp-Werkzeug; regrinding tool; tükrösitő szerszám]. Tehn.: Unealtă care se încarcă cu material abraziv şi care e folosită în operafiunile de rodare manuale, semimecanizate sau mecanizate. Are forme diferite, adaptate formei piesei care se prelucrează. Se folosesc, de exemplu: mandrine de rodat simple, pentru alezaje mici; mandrine] de rodat extensibile, pentru alezaje mari; clupe de rodat netede, pentru arbori; clupe de rodat cu filet, pentru filete exterioare; mandrine de rodaf cu filet, pentru filete exterioare; etc. (v. şi sub Rodare 1). Sin. Rodor. — Exempla: 4. ~r disc de ^ [npHTHpO IHblH Kpyr; disque de rodage;Lappschei= be; regrinding sheave; tükrösitő tárcsa]: Disc, de regulă de fontă şi, de rodat, uneori, de cupru, de plumb sau pentru rodare mecanizată cu un singur disc I) pentru rodarea fefelor frontale, plane; II) penfru rodarea fefelor laterale, La rodarea rofilor cilindrice; f) piesă de rodat pe fefele fro file; 2) grup de piese de redat staniu, pentru ro- dinfate cilindrice rotund pe manta; 3) dispozitiv-suport pentru prinderea pieselor. darea manuală, cu dinfi inclinafi, semimecanizată dispozitivul de rodat are roata dinfată supe- I sau mecanizată a suprafefelor metalice plane sau Moară cu dinfii inclinafi cu un unghiu egal cu cel | cilindrice. Suprafafa de lucru a discului, care sş 699 tncarcă ou pastă abraziva, trebue să fie foarte netedă şî cu un grad înalt de planeitate. La unele discuri de rodat, de dimensiuni mari, se execută, pe suprafafa de lucru, Ia distanfe egale, ca-neluri mici, cari se întretaie Ia 90° (v. fig.). 1. Rodat, placă de ~ [npHTHpoHHan nJiHTa; pla-que de rodage; Lăpp-Platte; regrinding plate; tükrösitő lemez]: Placă de formă drept* ... unghiulară sau pătrată, în ge- ^snctru epi«e cuTuprt neral de fontă, pentru rodarea fef- rtiari de rodaf manuală a suprafeţelor mefa- 0 forma canalului, lice plane. Suprafafa de lucru .______ [fcO prin rodarea acesteia pe su- pi|a de rodaf. prafăfa de lutru a,unei plăci de rodat (v.fig.). Sin. Prismă de rodat. s. platou de Sin. Placă de rodat (v. Rodat, placă de ~). i. prisma de V. Pilă de rodat. e. Rodenîicîd [oTpaBa #jih rpbi3yHOB; mort aux rats; Rattenvertilgungsmittel; rat destroyer; rágcsáló-ölőszer]: Substanfă chimică toxică, sau cultură bacteriană, folosită în combaterea rozătoarelor (şoareci, şobolani, hârciogi, popândăi, etc.). Se deosebesc: rodenficide de ingestie: ceapa de mare (Scilla maritima), stricnina, a fa-naftiltiourea (Crâsîd), antîcoagulantele (cu bază de cumarînă), sulfatul de taliu, carbonatul de bariu, fosfura de zinc, fosforul alb, arsenitul şi arseniatul de calciu şi sodiu, culturi bacteriene paratifice (Daniei, Merejcovschi, Löfler), etc. şi rodenticide asfixiante: anhidrida sulfuroasă, cioropicrina, acidul cianhidric. Rodenticideb se administrează prin momeli alimentare otrăvite, solide sau lichide, prin prăfuire d:rectă şi prin gazare. Un rodenticid trebue să aibă efect letal pentru cât mai multe specii de rozătoare şi să nu fie toxic pentru om şi alte animale, în dozele administrate pentru rozătoare. e. Rodie [rpaHaT; grenade; Granatapfsl; po-megranate; gránátalma]. Bof.: Fructul comestibil al plantei Punica granatum (rodiu), din familia Punicaceelor. Are forma şi mărimea unui măr, seminfe numeroase, înconjurate de un înveliş cărnos, roşietic, slab transparent, care constitue partea comestibilă. 7. Rodiu [pOAHH; rhodium; Rhodium; rhodi-um; ródium]. Chim.: Rh; nr. at. 45, gr. at. 102,9. Metal alb-argintiu din familia platinei, cu gr. sp. 12,1 şi p. t. 1970°. Se cunosc următorii isotopi ai rodiului: rodiul 100, care se desintegrează prin captură K, cu emisiune de radiafie y» cu timpul de înjumătăfire de 19,4 ore, obfinut din reacfiile nucleare *4 Ru (d, n) Rh, sau din paladiul 100, prin captură K; rodiul 101, care se desintegrează prin captură K sau cu emisiune de electroni, cu timpul de înjumătăfire de 4,3 zile, obfinut din reacfiile nucleare: ^ Ru (d, n) 1°5 Rh, sau din paladiul 101, prin captură K; rodiul 102, care se desintegrează cu emisiune de electroni sau cu emisiune de pozitroni, cu timpul de înjumătăfire de 210 zile, obfinut din reacfiile nucleare: 144 Ru (d, n) '°1 Rh, ’jJjRh (n,2 n)14! Rh; rodiul 103, stabil, care se găseşte în proporfie de 100% în rodiul naturel; rodiul 104, care se desintegrează cu emisiune de electroni şi de radiafie f» cu timpul de înjumătăfire de 44 secunde, obfinut din reacfiile nucleare Ru (p,n) ^Rh,1^ Rh (n^J^Rh; rodiul 105, care se desintegrează cu emisiune de electroni şi de radiafie cu timpul de înjumătăfire de 36,5 ore, obfinut din reacfia nucleară Ru (d, n) Rh; rodiul 106, care se desintegrează cu emisiune de electroni şi de radiafie ţ, cu timpul de înjumătăfire de 30 secunde, obfinut prin fisurarea uraniului sau a plutoniului; rodiul 107, care se desintegrează cu emisiune de electroni, cu timpul de înjumătăfire de 24 minute, obfinut prin fisurarea, uraniului; cum şi isomeri metastabili ai isotopilor rodiu 103 şi rodiu 104. în stare pură, rodiul nu e atacat de acizi şi nici de apa regală. Se cunosc următorii compuşi mai importanfi în cari rodiul e tri- şi, uneori, tetrava'ent: — oxi-zii de rodiu: Rh2Of RhO, Rh^O^ şi RhO-2, cel mai important fi nd sescvioxidul Rh,03, pulbere ce-nuşie-neagră, obfinută prin încălzirea metalului la roşu-aib; hidroxidul de rodiu: Rh(OH)3, de coloare galbena, insolubil în apă, dar solubil în acizi; fiuorurile de rodiu, RhF3 şi RhF4; dorurile de rodiu: RhCl3, sare de coloare roşie închisă, insolubilă în apă şi în acizi, obfinută prin încălzirea rodiului într'un curent de clor, RhCI3,4 HoO, de coloare roşie-brună, uşor solubilă în apă; RhCl şi RhCI2. Ciorura RhCI3 produce cloruri duble cu clorurile metalelor alcaline, cu formula generală MesRhCI6 -n H20; sulfatul de rodiu, r “i i 1 1 I j i i L J -~r-zr\ 700 Rh8(S04)3 * 12 H^O, obfinut .prin tratarea hidroxi-dului cu acid sulfuric diluat, şi care, cu sulfafii alcalini, formează alauni; diferifi compuşi corn-plecşi, cari confin rodiul, fie • în anion, de exemplu Me^RhCle), fie în cation, de exemplu [Rh(NH3)6l X3. î. Rodocrozii [p0A0Kp03HT; rhodocrosite; Rhodocrosit; rhodocrosite; rodokrozit]. Mineral.: MnC03. Se prezintă în romboedri mici, în mase compacte şi în agregate sferice; are coloare roză, duritatea 4; gr. sp. 3,5. E un mineral de gangă. Se găseşte mai ales în filoane aurifere şi asociat cu silicat de mangan în şisturile cristaline. 2. Rodonif [po/ţOHHT; rhodonite; Rhodonit; rhodonite; rodonif]. Mineral.: MnSiOa. Cristalizează în sistemul triclinic. Se prezintă în mase compacte grăunfoase, roze; are duritatea 6 şi gr. sp. 3,4-“3,7. E un mineral sedimentar, alternând în bancuri silicioase, în şisturi argiloase. Metamorfic, se găseşte în şisturi cristaline manganifere, în corneene de contact, în ganga filoanelor hidrotermale ex-truzive. s. Rodor: Sin. Unealtă de rodat. V. Rodat, unealtă de 4. Roentgen [peHTreH; roentgen; Röntgen; roentgen; röntgen]. Fiz.: Unitate de doză de raze X, egală cu energia razelor X cari, iradiind 1 cm3 de aer la temperatura de 0° şi la presiunea de 760 mm coloană de mercur, produc o astfel de conductivitate, încât sarcina electrică măsurată la curentul de saturafie să reprezinte o unitate electrostatică absolută CGS de sarcină electrică. 5. Roentgenfotogramnielrie [peHTreHOcjpo-TOrpaMMeTpHB; photogrammétrie aux rayons X; Rönígsn-Phofogrammetrie; Roentgenphotogram-metry; röntgen-fotogrammetria]. Fotgrm.: Ramură a stereofotogrammetriei, care serveşte la cercetarea obiectelor pătrunse în corpurile vii, şi !a determinarea pozifiei lor, cu ajutorul stereogramelor luate în serie şi la intervale de timp determinate, a căror înregistrare se face prin raze Roentgen. 6. Roenfgenterapie; Sin. Radioterapie (v.). 7. Rogojină [porOJKKa; nafte de jonc; Binsen-matte; mat of rush; gyékény]. Ind. far.: împletitură de papură, fo'osită, de obiceiu, ca învelitoare deasupra duşumelelor de casă sau ca acoperitoare la cărufe, etc. 8. Rogojină de chefali. Pisc.: Unealtă de pescuit primitivă, formată din mai multe rogojini de papură, cu marg'nile îndoite în sus şi cusute una de alfa, penfru a se obfine un şir lung de cca 100 m. Cu rogojina se pescusşte chefalul, în mare, în deosebi în nopfile întunecoase, când bancurile de peşti se apropie de litoral şi se prind cu mai multă uşurinţă. Pescuitul se face prin înconjurarea bancurilor de chefali şi prin sperierea acestora, astfel încât ei să sară deasupra rogojinii şi să rămână prinşi, datorită obstacolului pe care-l constitue marginile ei laterale. (Termen regional). 9. Rogoz [0C0Ka; laîche; Segge; sedge; sás]. Bot: Plantele din genul Carex; toate speciile de Cyperacee şî Juncacee, răspândite în bălfile, în mlaştinile, în luncile cu apă stătătoare şi în pădurile rărite, din stepă până la munte. Sunt plante cu o valoare economică mică. 10, Roibă [Kpan; garance; Krapp, Fărberrote; madder; festő búzér]. Bof.: Rubia tinctorum Linn. Plantă erbacee perenă, din familia rubiaceelor, originară din Caucaz şi Asia mică, unde creşte necultivată. în trecut, a fost cultivată, pe scară mare, în Europa şi în America, pentru substanfa colorantă pe care o confine rădăcina; azi se mai cultivă pe scara mică în Libia, în Olanda şi în alte câteva fări. Rădăcina de roibă e cilindrică, noduroasă, ramificată, striată longitudinal; când e uscat, lemnul ei e galben deschis sau galben-roşietic. Confine în principal alizarină, sub forma unui glucozid (acidul ruberitic) care, sub şcfiunea unei enzime (rubiaza sau eritro^ima) din rşdăcină, sau a unui acid, se scindează' în substanfa colorantă şi în glucoză. Rădăcina confine şi alte principii colorante (pure sau sub formă de glu-cozizi), ca: purpurina, pseudopurpurina, xanto-purpurna, rubiadina, etc. în total, confine cca 6% coloranfi. Roiba a fost unul dintre cele mai importante materiale penfru vopsitorie, până la fabricarea pe cale sintetică a alizarinei (v.); e folosită încă la fabricarea unor lacuri mai rezistente decât cele cu alizarină sintetică. Are, de asemenea, proprietăfi aperitive şi antirahitice. Sin. Garanfă. ti. Roinifă. Ind. far.: Coşnifă mică, cu care se prinde un roiu şi se pune în stup. 12 Roinifă. Bot.: Sin. Melisă (v.). 13. Roiu de albine [pofi; essaim; Schwarm; swarm; méhraj]. Gen..* Partea din colonia unui stup de albine, care a părăsit colonia, împreună cu o matcă (de regulă, în lunile Mai şi Iunie), pentru a forma o colonie nouă, lăsând proviziile existenJe în vechiul stup. Roiul se aşază pe un arbore, de pe care se ridică după câteva ore, pentru a-şi căuta un nou locaş, dacă nu e luat, între timp şi introdus într'o roinifă. Ro'rea poate fi oprită prin distrugerea celulelor de matcă, prin ventilarea mai puternică şi mărirea capacităţii stupului, prin adăugirea de noi rame cu faguri goi. Ea poate fi provocată şi artificial, punând rama cu fagurele pe care se găseşte o matcă tânără — sau chiar o matcă căpăcită — şi puiet de lucrătoare, într'un stup gol, în care se mai introduc, în acelaşi timp, două, trei rame cu albine, şi două rame cu faguri artificiali sau naturali. Stupul nou e aşezat în locul celui vechiu, care se transportă în altă parte a stupinei. Operafiunea se face în timpul zilei, când lipsesc albinele călătoare, bătrâne, cari vor forma majoritatea roiului artificial obfinut. 14. Rolă [pOJlHK; rouleau; Rolle; roll; görgő]. Tehn.: Organ de maşină sau element compo- nent al unei unelte, având forma de corp de revolufie cu raport mic între înăifime şi diametru (An general cu diametrul mic), şi care, pentru lucru, fői ie rofeşfe ín juruí axei saíe de símefrie. ^ola poate servi la rularea unui sistem tehnic pe o cale (de ex. rolele din rulmenfi), la trans'or-marea sau la transmiterea unei mişcări într'un sistem tehnic (de ex. rola tachefilor cu rolă), la stabilirea contactului electric cu un fir de cale (de ex. rola de trolîey), etc. — Sin. (parfial) Roată fără spife (de ex. rolă de cablu, rolă de lanf). Sin. (parfial) Rulou. — Exemple: î. ~ de conducere a şenilei [BeflymHH pOJlHK ryceHHiţa; galet guide de la chenille; Leitrolle der Raupe; guide pulley of the Caterpillar; láncvezető-görgő]: Rolă cu canelură, montată pe şenila unui tractor cu şenile, şi care serveşte la împiedecarea oscilafiilor laterale şi la lăsarea părfii superioare a şenilei, când întinderea şenilei scade sub valoarea prescrisă. Rolele de conducere — de cele mai multe ori două pentru fiecare şenilă — se montează pe un arbore presat într'un suport fixat pe cadrul tractorului. Şenila se deplasează pe bordura rolelor, ea fiind condusă prin nervurile plăcilor de şenilă, cari se deplasează în canelura formată de cele două borduri. V. şi sub Şenilă. 2. ~ de contact: Sin. Rolă de trolley (v.). s. ~ de încărcat [Harpy30HHbiö pOJlHK; rou-leau de chargement; Ladungsrolle; charging roller; adagoló görgő]. Tehn.: Unealtă auxiliară în operafiunea de rodare, care serveşte la ,, încărcarea" manuală a uneltelor de rodaf (adică la depunerea materialului abraziv, sub forma de pastă sau de pulbere, pe suprafafa de lucru a lor), constituita dintr'o rolă cilindrică cu diametru mic, fixată pe un arbore rezemat în furca unui mâner. Pentru efectuarea operafiunii, rola e rostogolită cu apăsare pe suprafafa care trebue încărcată (v. fig. sub Rodare). 4. ~ de îndreptat: Sin. Rolă de reprofilare (v.). 5. ~ de lăcărit [mJiaMOBbiö poJiHK; poulie de curage; Schlammrolle; sand sheave; iszapgörgő]. Expl. petr.: Roată de cablu fixată de geamblac, peste care se trece cablul (sârma) de lăcărit. Diametrul rolei de lăcărit este de 42 de ori diametrul cablului. e. ~ de lanf. V. Lanf, rolă de 7. ~ de piuă [BaJlflJlbHbiH pOJlHK; roulette de tirage; Abzugsweile; draw oíf roll; levezető görgő]. Ind. text.: Cilindru de lemn, montat deasupra cilindrului rotitor al piuei cu cilindri (v. sub Piuă). înfre rolă şi cilindrul rotitor circulă fesătura pentru piuare, într'o singură bandă sau în mai multe benzi deodată. Un sistem de pârghii şi de greutăfi serveşte la reglarea presiunii rolei asupra fesăturii. Rola e antrenată direct prin curea, sau e liberă şi antrenată de cilindrul rotitor, care e antrenat prin intermediul fesăturii prelucrate. Sin. (impropriu) Ruletă de piuă. 8. ~ de rectificat discuri abrazive: Sin. Rolă de reprofilare (v.). 9. ~ de reprofilare [poJiHK Ana nepenpo-(J)HJIHfpOBaHHe; rouleau du dispositif â redresser Ies meules; Rolle der Schieifscheibenabrichfvor- richtung; rol! of the truing device for grinding wheels; átalakítási görgő]. Tehn.: Unealta care serveşte la reprofilarea (v.) discurilor abrazive, constituită dintr'o rolă de ofel dur necălit cu zimfuri şi cu crestături cu pas neuniform pe manta, care are profilul identic cu negativul profilului pietrei care trebue reprofilată— şi deci identic cu profilúi Rolă pentru reprofilat pietre abrazive. Í) rolă de ofel cu crestături şi zimfuri; 2) vârf de maşină-uneallă; 3) cufit pentru reprofilarea rolei; 4) piatră abrazjvă de reprofilat. (pozitiv) al piesei care e prelucrată cu discul abraziv. Pentru lucru, rola e calată pe un ax cu găuri de centrare, pentru prinderea axului între vârfuri (v. fig.). Pentru reprofilarea cu rolă, axul rolei se prinde între vârfurile maşinii de rectificat în cari se fixează, la rectificare, piesa; se aduce apoi piatra abrazivă în contact cu rola de reprofilat; se apasă rola spre abraziv şi se roteşte încet, cu mâna, axul acestuia. Prin aceasta se dataşează granulele dela periferia discului abraziv, fără a se produce rectificarea rolei. După uzura, rola de reprofilat trebue ea însăşi reprofilată cu ajutorul unui cufit fasonat. io. ~ de susfinere [noflAepjKHBatonjHÖ poJiHK; galet de souténement; Stützrolle; support pulley; tartógörgő]: Rolă din căruciorul de rulare al unui tractor cu şenile. Serveşte la conducerea inferioară a şenilei şi la susfinerea cadrului tractorului şi deci a greutăfii lui. Fiecare cărucior are două perechi de role de susfinere şi fiecare şenilă are câte două cărucioare. Rolele au o canelură în care rulează nervura şenilei, fiind condusă de cele două borduri. Ele sunt montate pe su-porfi de ofel legafi între ei articulat şi printr'o legătură elastică (resort elicoidal). Rolele preiau şocurile provenite din neregularităfile terenului şi le transmit amort:sate cadrului tractorului. în pozifie de echilibru a tractorului sau la mers pe teren neted, rolele căruciorului sunt în repaus relativ; la mersul în rampă, rolele se ridică şi comprimă resortul, iar la mersul în pantă ele coboară şi întind resortul. Rolele de susfinere cer o construcfie şi o íntrefinere foarte îngrijită, fiindcă lucrează în condifiuni foarte defavorabile, în con- 702 tact cu praf, cu noroiu şi cu apă, şi fiindcă sunt expuse unor şocuri continue din cauza neregu-larităţilor terenului. V. şi sub Şenilă. î. Rolă de frolley [pojiHK TOKonpaeMHHKa; roulette de troliey; Stromabnehmerolie; trolley wheel; áramszedő görgő]. Elf.: Piesa de contact a barei de frolley cu rolă, constituită dintr'o roată mică cu şanf, de bronz turnat sau presat, care se rostogoleşte pe firul de cale. Are un dispozitiv de ungere la axul de rotafie, fixat în furca extremităţii libere a capului de trolley (v.). Sin. (impropriu) Ruletă de trolley. 2. ~ de zugrav [pojiHKH; rouleau pour ?a peinfure des sppartements; Zimmermalereirolle; room painting roll; festőgörgő]. Cs.: Unealtă formată dintr'un rulou de lemn pe care e lipită o fâşie de cauciuc, cu un desen (model) tăiat în ea. Se foloseşte pentru ca, ungând cauciucul cu vopsea, să se imprime modelul de zugrăveală pe suprafafa unui perete, făcând ca rola să se rostogolească cu apăsare pe acesta. Rolele perfecfionate au doi sau trei cilindri, dintre cari unul poartă desenul respectiv, iar ceilalfi servescla ungerea ruloului; al'e tipuri de role au şi un rezervor din care vopseaua trece pe ruloul cu desen. 3. ~ zimfuită: Sin. Moletă (v.). 4. Rolă, piuă cu ~ [pOJIHKOB8H BHJlHJIbHafl ManiHna; fouleuse cyiindrique; Zylinderwalke; cy-lindrical fulling machine; hengeres kalló]. Ind. fexf.: Sin. Piuă cu cilindri. V. sub Piuă. 5. Role, cale cu Sin. Cale cu rulouri (v.). 6. Role, cap cu ~ penfru carotieră [irrapo-inenHaH roJiOBKa kojiohkoboto AOJioTa; tete â rouleaux pour carotiere; Roller-Kernbohrkopf; roller head for core drill; bélcsc-fej]. Mine: Organ în formă de cap cu role, făcând parte din caroiiera mecanică, folosit penfru scos probele de teren din rocele tari şi permiţând o avansare mai bună, prin fărâmiţarea rocei prin focare. 7. Rollgang: Sin. Cale cu ru’ouri (v.). 8. Rom [pOM; rhum; Rum; rum; rúm]. Ind. alim.: Băutură alcoolică, obfinută, fie prin distilarea sucului de trestie de zahăr sau, mai frecvent, din melasa, sau siropul obfinut la fabricarea zahărului din această plantă, supus fermentaţiei în condifiuni speciale, fie pe cale artificială. Uneori, pentru a obfine o aromă mai intensă, se adaugă în timpul distilării, respectiv al preparării artificiale, pîante şi substanţe aromate. Se cunosc, după originea plantei folosite pentru distilare, numeroase tipuri de rom (Jamaica, Martinica, Guadelupa, Demerara, etc.). Produsul natural, proaspăt distilat, e incolor; însă, prin învechire în vase de lemn închise, se colorează în gălbuiu (mai mult sau mai puţin intens). Conţine, de regulă, 70"-77% alcool; unsori conţine şi numai 50-”65% alcool. Romul ertificial se prepară din alcool etilic, în concentraţie voită, şi esenţă de rom, colorând amestecul cu ajutorul extractului de catechu sau de quercus, cu caramel, etc. Romul e întrebuinţat în farmacie, în patiserie, în alimentaţie, etc. 9. esenţă de ~ [poMOBan 3CceRiţHfl; essence de rhum; Rumessenz; rum essence; rum- eszencia]: Amestec de diferiţi esteri (butiric, acetic, formic), disolvaţi în alcool etilic. Esenţa de rom se colorează, de obiceiu, cu caramel. Se cunosc numeroase tipuri de esenţă de rom, compuse în diferite proporţii din ester formic, butiric, acetic, tinctură de cinamon, tinctură de vanilie, alcool, etc. D'n esenţă de rom şi alcool etilic diluat (50"-65%) se prepară romul artificial (v.), 10. Romagnol Lnopo^a KpynHoro poraToro CKOTa POMaHbOJl; romagnole; Romagnole; ro-magnole; romagnole]. Zoot.: Varietate de taurine din rasa sură de stepă. Indivizii amelioraţi sunt bine desvoltaţi, au pieptul larg şi picioarele solide. Tipuriie de munte sunt mai scunde, mai bine legate, iar cele de câmpie sunt mai delicate şi mai precoce; au coloarea pcrumbacă sau albă deschisa, cenuşie. Sunt vite foarte bune penfru muncă şi pentru alimentaţie. 11. Romanifă. Bof.: Sin. Muşeţel (v.). 12. Romb [pOMÓ; losange; Rhombus; iozenge; rombusz], Geom.: Patrulater cu laturile egale. Diagonalele lui sunt perpendiculare una pe alta. 13. Rombic, sistemul ~ [poMŐHHecKan CHCTe-Ma; systéme rhombique; rhombisches System; rhom-bic system, orthorombic system, orthosymmetric system; rombuszos rendszer]. V. sub Sistem cristalin. 14. Rombică, antenă ~ [pOMÖRHSCKaa ae-TeHHa; antenne en losange; Rhombusantenne; rhombic aerial; rombusz-antenna]. Radio: Antenă de emis:une formată din patru conductoare, din unul sau două fire dispuse astfel, încât să formeze romb, firele terminându-se pe impedanţa caracteristică a liniei formate, astfel încât sunt parcurse de unde progresive. Când antena e în V, ea are numai două fire. Antena rombică se caracterizează printr'o pronunţată directivitate în spaţiu; se foloseşte, deci, în legăturile pe unde scurte la mare distanţă, în special la traficul radiotelefonic. Spre deosebire de antenele obişnuite, cu unde staţionare, cari lucrează bine numai pe o frecvenţă sau cel mult pe câteva frecvenţe (fundamentale şi armonice), antenele rombice lucrează satisfăcător pe o gamă largă de frecvenţe. Ele au un mare câştig de putere. îs. Romboedric, sisfemul ~ [p0MŐ03£pHqec-Kaa CHCT6M3; systéme rhomboédrique; rhom-boedrisches System; rhombohedric system; rom-boedrikus rendszer]: Sin. Sistemul trigonal. V. sub Sisfem cristalin. 16. Rondea. V. Rondelă. 17. Rondelă [mafíöa; rondel le; Scheibe; washer; tárcsa]. 1. Tehn.: Piesă de metal, de lemn, de mase plastice, etc., în formă de placă rotundă perforată sau neperforată şi cu grosime mică în raport cu diametrul (spre deosebire de şaibă, care poate avea un contur de formă oarecare). Uneori feţele rondelei sunt profilate. — Exemple: 18. ~ [flepeBHHHaH uiaHŐa; ronde le; Holz-scheibe; thin section of a wooden log; fjtárcsa]. 2. Ind. lemn.: Piesă rotundă de lemn, groasă de 3*--4 cm, obţinută prin două secţiuni transversale, paralela, în trunchiul unui arbore. Rondelele se scot cu prilejul efectuării analizei de arbore (v.). 703 1. Rondeiă [MOHeTHblH KpytfíOK; fián; Rondella, Münzplatte; planchet, blankf coin plate; éremlemez], 3. Metl.: Semifabricat constituit dintr'un disc de meta1, folosit pentru confecţionarea, prin batere, a monetelor sau a medaliilor. Discurile se confecţionează prin stanfare, din benzi sau din tablă, fie în atelierele monetăriilor, pentru metale nobile sau speciale (de ex. aur, argint, tombac, uneori aluminiu, etc.), fie în industriile de specialitate, penfru alte metale (de ex. nichel, zinc, etc.). 2. ~ de articulafie [inapHHpHan maöőa; rondelle d'articulation; Gelenkscheibe; articula-tion washer; csuklótárcra]: Piesă^, de ofel cu o fafă plană şi cu o scobitură transversală pe cealaltă fafă, montată sub piulifă suspensorului de arc şi prin care se transmite sarcina dela cadrul Extremitatea arcului de suspensiune. a) cu piacă de articulaţie; b) fără placă de srticulajie; I) arc; 2) suspensor de arc; 3) rondeiă de articulafie; 4) placă de articulafie, cu nervură; 5) nervură pe foaia de arc. locomotivei la arcurile de suspensiune (v. fig.). Se reazemă pe prima foaie a arcului, fie direct (când aceasta are un umăr de sprijin transversal, la extremitate), fie prin intermediul unei plăci de articulafie (cu umăr de sprijin). elastică [npytfîHHEafl rnaHÖa; rondelle Scheibs washer; elastische Unter-rugalmas tárcsa]: élastique; elastische lagscheibe; elastical Rondeiă de material elastic (de ex. de tablă de ofel), în formă de disc curbat, astfel încât să devină o parte de cilindru (v. fig.). La strângerea piulifei pe şurub, ea se aplati-sează, asigurând piu-lifa contra deşurubării. E folosită în mecanica de precizie, în construcfia de aparate electrice, etc. 4. ~ izolantă [H30JiHpyK>maH niaöőa, npo-KJiaAKa; rondelle isolante; isolierende Unterlag-scheibe; insuîating washer; szigetelő tárcsa]: Disc sau coroană de material izolant, care serveşte la menfinerea distanfei dintre piese cari trebue izolate electric înfre ele. Rondele, a) ror.delă simplă; elastică. b) rondeiă 5. ~ simpla [npocTan maöőa; rondelle simple; einfache Scheibe, Unîerlagscheibe; washer; egyszerű tárcsa]: Şaibă (v.) în formă de disc. 6. Rondou [BHpaHC, iiOBOpOT; virage; Dre-hen; turning, putting about; fordulás]. Nav. m.: Manevră de schimbare a direcfiei unei nave, cu un număr mare de grade, până la 360° (rondou complet). Rondoul se efectuează, de exemplu: în navigafia fluvială, pentru acostarea cu pupa în sensul de curgere a fluviului; în navigafia maritimă, la determinarea deviafiei compasului, în care caz se fac, de regulă, două rondouri complete, unul într'un bord şi altul în celălalt bord. ?. Rongaiii. Chim.: HC—CH2—S02Na • 2 H20. Formaldehid-sulfoxilat de sodiu. Se obfine prin reducerea compusului bisulfitic al formaldehidéi, cu ajutorul pulberii de zinc, după formula H H I I H—C—O—S-OK’a-f-Zn -> H—C—O—S—ONa~}-ZnO. I II I OH O OH Rongalitul e întrebuinfat, în metoda P. F. Rin-mşin, la prepararea produsului Novarsenol, care este un amestec de compuşi mono- şi disubsti-tuifi ai saivarsanului cu rongalit. (N. C.). 8. Ronjanf [rpaBHpytom.ee cpefldBO, Bbi-TpaBHTejIb; rongeant; Afzmiftel; etching agent; maró közeg]. Ind. text.: Reactiv întrebuinfat la imprimarea fesăturilor prin meioda de ronjare (v.). După felul cum se execută această operafiune, ron-janfii acfionează prin reducere sau prin oxidare, primii fiind folosifi ma mult. Cel mai important dintre ronjanfii reductori e formaldehid-sulfoxilatul de sodiu sau rongalitul (v.), care e stabil la temperatura ordinară, dar e foarte reductor la temperatura de vaporizare. E întrebuinfat la ronjarea coioranfilor azoici şi a rodaminelor. Ca ronjanf reductor se întrebuinfează şi clorură stanoasă, C!25n- 2 HaO, însă numai penfru ronjarea colorată, deoarece Iasă totdeauna fondul pufin găibuiu. Dintre ronjanfii oxidanfi, cei mai importanţi sunt: cloratul de sodiu şi cloratul de aluminiu, întrebuinfafi uneori la ronjarea coioranfilor bazici, a coioranfilor acizi cromatabili, a indigoului, a coioranfilor de sülf; nitrafii şi bicromatul, între-buinfafi la ronjarea indigoului; hipoclorifii pentru ronjarea colorilor de alizarină. 9. Ronjare [BbiTpaBKa; rongeage; Atzen; etching; marás]. Ind. text.: Procedeu de imprimare a desenelor pe fesături, care consistă în a imprima pe fesătura vopsită anumifi reactivi, numifi ronjanfi, susceptibili de a distruge coloarea în locurile în cari sunt aplicafi. Ronjarea poate fi albă sau colorată, în acest din urmă caz, se adaugă pastei de ronjare un colorant rezistent la această acfiune, care se fixează pe fesătură. Ronjarea se'face, după caz, prin reducere sau prin oxidare, reactivul întrebuinfat trebuind să transforme colorantul tn produse cari pot fi eliminate uşor prin spălare. 10. Ronţăire: Sin. Grinotare (v.). 11. Ronjăif, maşină de Sin. Maşină de grî-notat. V. Grinotat, maşină de 4 1. Roofs, suflantă V. Suílanta ftoofs. 2. Rosalina. Paleont.: Foraminifer poros poli-felam, din grupul globigarinidelor. Are lojele ín forma unei mici cutii rotunde, plata şi bicarenate, prezentând o înrulare în trochoidă. Ansamblul are aspectul unei roze; secfiunile sunt tipice şi uşor de recunoscut în preparatele microscopice. E un gen foarte răspândit în Cretacicul superior. Sin. Globotruncarea. 3. Roşeafa [KpacHaa rHHJib, KpacHHHa; pour-riture du coeur; Rotfáule; red rőt; vörös korhadás]. Ind. lemn.: Defect al lemnului, care consistă în alterarea lui, cauzată de anumite ciuperci (Trametes Polyporis), însofită de scăderea rezistenfei masei lemnoase. Lemnul atacat e colorat în roşu, cu atât mai închis, cu cât alterarea e mai înaintată; odată cu înaintarea alterării, coloarea devine brună închisă, iar masa lemnului devine fărâmicioasă. 4. Roşeafa [KpaCHOTa; rougeot; Rőtéin; red-dishness; vörösödés]: Boală a vifei de vie, de natură fiziologică, şi care se manifestă printr'o coloare roşie-violacee a frunzelor şi, uneori, şi a lăstarilor tineri. Colorarea e produsă de o materie colorantă (antocian) care se acumulează în vacuo-lele din celulele vii. Boala apare, în general, în momentul maturării strugurilor şi durează până la sfârşitul perioadei de vegefafie. Frunzele se înroşesc dela margine spre centru. Uneori, roşeafa se poate localiza numai pe marginea frunzelor. Frunzele bolnave devin subfiri, lucioase, cu un uşor aspect pergamentos, şi sunt fărâmicioase când se îndoiesc. în cazuri grave, ele se usucă, începând fot dela margine spre centru, sub formă de pete neregulate, necrotice. Pe suprafafa acestor pete se pot desvoltă, uneori, ciuperci saprofite. Cauzele cari produc roşeafa frunzelor vifei de vie sunt diferite, în general, boala e favorizată de o predispozifie a plantei, de o stare da debilitate a ei. Una dintre cauzele principale ale aparifiei roşefii sunt condifiunile climatice, între cari temperatura şi umiditatea. Alternanfa frigului şi a căldurii, înghefurile uşoare, vântul uscat şi rece, ploile reci, scăderea temperaturii în timpul nopfilor de vară, pot produce îmbolnăvirea frunzelor de vifă. O altă cauză e constitufia solului. Solurile compacte şi umede sau solurile nisipoase şi uscate favorizează uneori manifestarea roşefii; de asemenea, solurile joase, inundabile. Un rol important în îmbolnăvire îl au şi rănirile, provocate fie de grindină, fie de insecte, de viermi sau de diferite animale. Strugurii roşii par să fie mai sensibili la ro-şeafă, decât strugurii albi. Roşeafa poate fi confundată cu alte boala, produse de cauze cu totul diferite, de exemplu cu înroşirea produsă de atacul păianjenului roşu. Tratamentele, recomandate pentru combaterea roşefii diferă după cond:fiunile în cari apare boala. Mijloacele principale consistă în îmbunătăfirea stării fiziologice a plantelor, prin plantarea lor în terenuri potrivite, drenarea solului penfru a se evita excesul de umiditate, aplicarea de măsuri culturale potrivite, aplicarea de îngrăşăminte bo- gaié în potaşiu, evitarea rănirii plantelor şi evitarea supraproducţiei, pentru a nu debilita vifele. 5. Rosellinia. Biol.: Gen de ciuperci parazite pe plante, din familia sferiaceelor, ordinul Sphae-riales, clasa Ascomycetes. Spec*a cea mai importantă e Rosellinia necatrix (R. Hertig) Berlese, care atacă vifa de vie, pomii fructiferi, pomii de pădure şi unşle plante ierboase, producând putrezirea rădăcinilor lor. Mai grav e atacul pe vifa de vie. La exterior, plantele atacate nu prezintă simptome deosebite, cel pufin în primul an de atac. Mai târziu, plantele îmbolnăvite se opresc în desvoltare, frunzele se îngălbenesc, devin an de an mai mici şi mai pufine, iar în decurs de câjiva ani plantele se usucă. Pe rădăcini, boala e foarte caracteristică. Acestea se înnegresc, devin spongioase, scoarfa putrezeşte şi se desprinde uşor de pe lemn. Pe suprafafa scoarfei se desvoltă miceliul parazitului, sub forma unei pânze de păianjen, formând insule neregulate, legate între ele prin cordoane subfiri, numite rizomorfe, albicioase la început, apoi brune-negri-cioase. Acestea se desvoltă, fie la suprafafa scoarfei, fie între scoarfă şi lemn. Rizomorfele cari se găsesc sub scoarfă formează o refea deasă, care împânzeşte toată rădăcina şi baza tulpinei vifei de vie sau a pomului atacat. Ele pătrund, prin razele medulare, în interiorul lemnului, pe care-l descompun, dându-i un aspect buretos. Cordoanele cari se desvoltă la suprafafa scoarfei se prelungesc şi în pământ, întin-zându-se în diferite direcfii, sugând apa şi hrana de care au nevoie. Uneori, pe miceliul şi cordoanele cari se găsesc sub scoarfă se pot des-volta şi sclerofii, mici (cu diametrul de 1 mm) şi negri, pe suprafafa cărora se formează organele de fructificafie ale ciupercii, conidioforii cu conidii. Forma conidiană se numeşte Graphium necator (Hartig) Trav., care se găseşte rar în natură. Putregaiul alb, produs de ciuperca Rosellinia necatrix, poate fi confundat cu putregaiul produs de ciuperca Armillaria mellea Vahl., din clasa Basidiomycetelor, de care se deosebeşte numai microscopic. Filamentele brune din rizomorfele de Rosellinia prezintă din loc în loc umflături piriforme, pe când cele de Armillaria prezintă mici cârlige, caracteristice miceliului de Basidio-mycete. Vifele sau pomii atacafi de Rosellinia necatrix nu pier dintr'odată, ci procesul de uscare se desfăşură mai încet decât la alte boale. Uscarea totală a plantelor bolnave se poate produce în 5‘-*6 ani. în plantafiile tinere şi, în deosebi, în pepiniere sau în şcoaleîe de vifă uscarea plantelor se produce mult mai repede; de aceea, în multe cazuri e de preferit să-se renunfe la pepinierele în cari s'a constatat aparifia boalei, iar controlul pepinierelor trebue făcut foarte amănurif’t, pentru depistarea boalei şi împiedecarea răspândirii ei prin materialul săditor bolnav, provenit din pepinierele infectate. Boala fiind favorizată de terenurile compacte, umede, şi de pomii întrefinufi 705 defectuos, pentru a se evita infectarea plantelor, se recomandă o atenţiune deosebită în lucrările de cultură, în deosebi drenarea apei prin şanţuri, şi igienă culturală, prin scoaterea din pământ şi arderea puietiior bolnavi, pentru a pune plantele în condiţiunile de creştere cele mai prielnice. Se cunosc şi alte specii de Rosellinia, de mai putină importantă practică, şi cari produc boala la plante. 1. Roshar [poc-xap, KOHCKHH BO-JIOC; crin; Roijhaar; horse hair; lószőr]. Ind. text.: Ţesătură specială pentru furnituri, lată de 20-"50 cm, care se face din urzeală de bumbac şi bătătură din mănunchiuri de păr de cal, tuns de pe coadă. De regulă, bătătura se trage prin rost, în mănunchiuri a căror lungime depinde de lungimea părului de cal, iar nu sub formă de fir continuu, din care cauză (©sătura e îngustă. Pentru a economisi părul de cal, se pot introduce în rost fie mănunchiuri din amestec de păr de coadă de cal cu păr de coadă de bou, fie păr artficial monofilament, care imită părul de cai şi care se prepară prin procedeul viscozei. Se întrebuinfează, din ce în ce mai mult, roshar la care bătătura se compune dintr'un fir continuu din fire de păr de cal, aşezate unul în prelungirea altuia şi înfăşurate cu un fir de bumbac, care e urmat de 4--6 fire de lână de cardă. Pe lângă economie la materia primă, acest sistem uşurează lucrul, datorită continuităţii firelor de bătătură. Rosharul e suficient de elastic şi îşi păstrează forma; el serveşte ca întăritură pentru pardesiuri, paltoane şi haine bărbăteşti. 2. Rosmarin [poSMapHH; rosmarn; Rosmarin; rosemary; rozmarin]. Bot.: Rosmarinus officinalis Linn,, din familia labiateîor. E un mic arbust, continuu verde, care creşte atât necultivat, în regiunile mediteraneene, cât şi cultivat, în numeroase ţări din Europa. Are tulpina înaltă de 0,50v**2 m, cu ramuri drepte, frunze sesile, lineare, cu marginea răsucită şi cu numeroase glande cu uleiu, flori albastre, mai rar albe, dispuse în ver-ticile la subsuoara frunzelor. E o plantă cu miros plăcut, întrebuinţată în farmacie şi în industria cosmetică, pentru uleiurile esenţiale pe cari le conţine, iar în medicină, pentru proprietăţile sto-mahice şi stimulente ale ramurilor fiorifere. 3. Rosmarinus. Bof.: Gen de plante din familia labiateîor, care cuprinde o singură specie: Rosmarinus officinalis Linn. (v. Rosmarin). 4. Rossby, diagrama lui ~. V. Diagrama Rossby. 5. Rost [CTblK, 3asop; joint, pas; Fuge, Fache; joint, shed; hézag]. Gen.: Spaţiul liber, strâmt, dintre două sisteme de fire sau dintre două solide, în partea în care acestea sunt apropiate pe o anumită porţiune a lor. Rosturi de deformafie în plan vertical. 1) rest. 6. ~ [hiob, CTHK; joint; Fuge; joint; hézag]. Cs.: Interstiţiul dintre două părfi sau dintre două elemente de construcfie şi care, după caz, se închide sau nu, cu material de umplutură. La construcfiile masive sau cu lungimi "'mari, de beton armat şi nearmat, de exemplu la planşee şi la ziduri de sprijin, rostul e vertical, are OfS-^cm şi se dispune la di-stanfe conform normelor constructive, pentru a obfine elemente separate, cari să se poată deforma sau să se poată mişca independent. După scopul principal, rostul poate fi, fie rost de tasare, care permite tasarea independentă a elementelor alăturate şi, deci, evită fisurarea betonului şi poate fi lăsat permanent neumplut sau e umplut după perioada probabila de tasare, fie rost de dilatafie, care permite dilatarea betonului supus variaţiilor de temperatură şi evită sporuri de tensiuni şi, deci, e-ventuale fisurări; permite şi retragerea betonului; uneori, rostul de dilataţie serveşte şi ca rost de tasare. La construcţiile hidrotehnice de beton armat şi nearmat, rosturile de dilatafie, respectiv cele de tasare, se etanşează, după t scop, cu material elastic (mastic de bitum, asfalt, câlfi, tablă, cauciuc, etc.). Rosturile de tasare şi de dilatafie sunt rosturi de deformaţie. . Acestea se fac la di-' stanţa de maximum 40 m la construcţii de beton armat, iar la construcţiile mixte,, până la 60 m. La * construcţiile solicitate prin variafii mari de Ros) cu |nl| şi cu sfă| , dub|| temperatura, rosturile se fac şi mai apropiate, la IS-'^Om; lăţimea rosturilor se face de I^^Cm, umplându-se apoi cu o garnitură de plută, sau de carton asfaltat. în Aşezarea rosturilor în plan orizontal. I T 45 7G6 icm Rost cu reazem de alunecare, a) carton asfaltat; b) placă metalică, construcţiile civile şi industrale se foloseşte rostul cu grinzi şi cu stâlp dubli, care se opreşte pe fundafie. Când grinzile se execută pe stâlpi de cărămidă, rostul se face cu reazem de alunecare, cu ajutorul unei plăci metalice. La planşee-le-c uperci, rosturile de deformafie se fac cu stâlpi dubli. Când se presupune că tasările vor fi diferite, datorită terenului de fundafie, rostul se continuă şi prin blocul de fundafie, şi fundafia apare formată din doua blocuri distincte. în acest caz, rostul este rost de tasare. La construcfiile masive sau cu lung-mi mari, de zidărie de piatră sau de cărămidă, se foloseşte rostul de tasare, care se dispune vertical şi la distanfe prescrise, în acelaşi scop ca la construcfiile de beton. La construcţie netencuite, de zidărie de piatră, se obfin între pietre rosturi exterioare, car: se rectifică cu mortar de ciment, pentru a obfine efecte estetice (rostuire). După modul de zidire şi de fasonare a pietrei se obfine zidărie în asize orizontale, în opus incertum sau cu rosturi alternante. La zidăria de cărămidă aparentă (netencuită), rostuirea se face în rânduri orzontale. La construcţiile tencu'te se execută, uneori, pentru efect estetic, rosturi aparente, cari imită rosturile exterioare naturale dintre pietre. Rosturile constitue un mijloc p'astic cu ajutorul căruia se poate sugera scara unei clădiri. De regulă, în lucrările de fafadă cari imită piatra se execută rosturi false în tencuială. Scara acestor rosturi trebue să fie caracteristică materialului pe care-I imită. în studiul unei fafade cu mai multe registre (v.) e important să se proporfioneze just diferenfierea de rostuire dela un registru la altul. La construcfiile metalice lungi, supuse variafii-lor de temperatură, se dispun vertical şi la distanfe confcrm normelor, rosturi de dilatafie cari au deschiderea corespunzătoare alungiriimaxime a pieselor şi evită defor-mafia lor axială (cazul şinelor de cale ferată). i. Rost [3eB (ocho-Bbi); fou!e; Fache; shed; kalaptomp]. Ind. text.: Spafiul dintre firele de urzeală ridicate de ife, şi d'ntre firele de urzeală rămase jos, prin care se trece suveica cu firul de bătătură, pentru formarea fesăturii (v. fig.). Rostul se formează la întoarcerea vatalei spre ife şi se închide când vatala condensează bătătura. Pentru formarea rostului e nevoie de ife, organe de mişcare cari ridică sau coboară o I) Fcrmarea rost lui la o ţesătură simplă; II) secfiune transversală î fsakra; r) înelfimea rost lui; s) suveică; u) fir de urzeală; b) fir de bătătură. p^rte din firele de urzeală. Ifele sunt acfionate de pedale orizontale sau verticale cu excentrice exterioare, de peda’e orizontale sau verticale cu excentrice interioare, de tobe cu excentrice, excentrice cu cartoane şî mecanisme raliere; la războaiele Jaquard (pentru desene complicate), formarea rostului se face cu cjutorul coclefilor acfionafi de mecanismele Jaquard. Metoda stahanovistă sovietică, inifiată de inginerii V. P. Ilicev şi P. V. Vlasov, pentru montarea urzelii cu ajutorul şablonului (v.), creează norme tehnolog’ce precise pentru determinarea înălfimii şi a adâncimii rostului, cum şi a altor date raportate la dimensiunile suveicii. Se deosebesc: rost curat (rost cu firele de deasupra inclinate uniform, indiferent de ifa care le acfionează) şi rost neegal (rost la care unghiul de inclinare al firelor trecute printr'o ifă e diferit de cel al firelor trecute prin aită ifă); rost inferior (rost la care unghiul pentru trecerea suveicii se formează prin coborîrea unei părfi din fire), rost superior (rost format prin ridicarea unei părfi din firele urzelii) şi rost mixt (rost la care o parte din fire se ridică, iar restul coboară, folosindu-se, în acest scop, traversa de spate oscilantă, care execută o mişcare de aplecare, când vatala se întoarce spre ife); rost deschis (întrebuinfat la urzeli rare din fire netede, fesături uşoare şi mijlocii, şi pentru războaie cu turafie înaltă, v. fig.) şi rost închis (întrebuinfat la urzeli dese, din fire ^ aspre, fesături grele şi mijlocii, la războaie cu turafie medie). înăifimea rostului depinde de mărimea suveicii, de distanfa dela linia ! de parcurgere a suveicii până la ultima ifă (ifa de Secjiun fafă), de distanfa dela ultimul fir de bătătură condensat până la ultima ifă, de natura şi de finefa firelor, de lăfimea fesăturii şi de turafia războiului. înălfimea rostului se poate lua de B---5 cm la războaiele de mătase; de 9-"10 cm la războaiele de bumbac; de 12-**15 cm la războaiele de covoare. î. ~ de deformafie [#ecj30pMaiţH0HHbiHiH0B; joint de déformation; Formănderungsfuge; de-formation joint; alakváltozási hézag], V. sub Rost. 3. ~ de descărcare [pasrpysoHHbiH hiob; joint de déchargement; Entlastungsfuge; discharg-ing jo;nt; mentesítő hézag]. Hidrot.: Rost orizontal, amenajat la partea inferioară a unui baraj de beton în arc, pentru a permite producerea defo mafiilor, fără ca acestea să producă solicitarea fundaţiei. 4. ~ de dilatafie, la joanfa şinelor [CTbiKO-BOÖ 3a30p; jeu de di atation au joint; Warme-spielraum der Schienen, Wármelücke; gap a.'lowed for expansion of rails, space allowed for expan-sion cf rails; dilatációs sinhézag]. C. Spafiul ' * á prin fesătură vatală. a) rost deschis; d) rost închis; b) fir de bătătură; u) fir de urzeală; v) vatală. Şl 101 lasaf liber între capetele a două şine vecine ale aceluiaşi fir de cale ferată, pentru a permite dilatafia lor fără deformarea şinei. V. fig. sub Joanta < şinelor. î. Rosf de execufie. V. Rost de lucru. 2. ~ de lucru [pado^Hft ihob; joint de tra-Vail; Arbeitsfuge; working joint; munkahézag]: Locul, dintr'o construcfie oarecare, comod din punctul de vedere al execufiei şi al proiectării, pentru întreruperea lucrărilor pe o anumiiă durată de timp. La reluarea lucrărilor, la construcfiile monolit de beton armat, trebue luate măsuri ca legătura dintre construcfia executată şi betonúi nou turnat să fie cât mai intimă. Se iau măsuri ca locul în care se continuă lucrarea să nu fie neted; la reînceperea lucrărilor, el se curăfă şi se spală cu îngrijire, pentru ca legătura dintre betonul nou şi cel vechiu să fie foarte bună. s. ~ de şine inductiv [HHAyKTHBHaH peJib-COBafl CBfl3b; connexion inductiva de rails; Dros-şelschienenstofj; inductive rail connection; indukiiv sinhézag]. C. f.: Bobine folosite în circuitul de cale de curent alternativ, spre a permite trecerea curentului prin rosturile cari sunt izolate pentru curentul continuu de tracfiune. 4. ~ de şine izolant [H3QJiHpyK>mHH CTbi-KOBOH 3a30p; joint de rails isolant; Schienen-isolierstofj; insulating rail joint; szigetelő sinhézag]. C. f.: Rost de şine, care izolează cele două capete ale şinelor vecine. 5. ~ de sudură [cBapHOH UIOB; joint de sotidure; Schweiţjsto^; weiding joint; hegesztési hézag]. Mef/.: Rostul lăsat liber între piesele cari trebue sudate, pentru a fi umplut cu material de adaus topit. Rosturile pol fi în formă de I, de V, sémi V, X, K, U, sémi U, dublu U sau dublu sémi U (v. fig.). Distanfa dintre fefele sau dintre muchiile □□ da fa O a o<3 '3 'P ‘0 'P \ ■ \ i-------\ fT~3 CZZ3 Rosturi de sudură, a) în I; b) în V; c) în U; d) în X; e) în dublu U; f) în sémi V; g) în sémi U; h) în K; i) în dublu sémi U; Í) deschiderea rostului; a) unghiul rostului. rostului se numeşte deschiderea lui. Unghiul die-dru dintre fefele rostului, respectiv dintre planele tangente la fefele curbe ale rosturilor cu fefe curbe, se numeşte unghiul rostului (v. fig.). Rostul în l^se foloseşte la piese subfiri (de ex. pentru tablă de ofel cu grosimea până la 3--4 mm sau pentru tablă de aluminiu cu grosimea până la 8 mm, la sudarea manuală), cari nu sunt pregătite în prealabil, la sudarea în capete şi în cornier. Celelalte rosturi se folosesc la piese mai groase, după o pregătire prealabilă a lor; de exemplu: rostul în V şi în U, la sudarea în capete, în cornier şi, uneori, la sudarea pe muchie; ros- tul în X şi în dublu U, la sudarea în capete; rostul în sémi V, semi U, K şi dublu sémi U, la sudarea în capete, în cornier sau în T. (V. şi sub Sudură). n. ~ de tasare. V. sub Rost. 7. ~ de temperatură. V. sub Rost. s. ~ dinfat [3yŐ4aTbiH uiob; joint denté; verzahnte Fuge; toothed joint; fogas hézag]. Hidrot.: Rost vertical, amenajat în corpul unui baraj de beton în arc, şi executat cu proeminenfe dreptunghiulare sau trapezoida!e, cari servesc la fixarea unor maşini sau aparate. 9. ~ inclinat [KOCOft UIOB; joint incliné; Schrăgfuge; inclined joint; ferde hézag]. Hidroi.; Rost longitudinal, de lungime limitată, amenajat în corpul unui baraj de beton, după direcfia liniilor isostatice, pentru a se evita producerea fisurilor ulterioare. 10. ~ izolant [H30JlfliţH0HHaH CBfl3b; joint isolant; Isolationsverbindung; insulating joint; szigetelő hézag]. Elf.: Piesă izolantă, montată la anumite distanfe, pe parcursul unui cablu sau al unei conducte subterane, pentru întreruperea legăturii lor galvanice. La cabluri se întrerupe cămaşa de plumb, iar la conducte, peretele metalic. 11. ~ la îmbrăcăminte de beton [uiob őeTOH-HOrO nOKpbITHfl; joint au revetement en béton; Fuge bei der Betonverkieidungen; joint at the concrete revetment; betonburkolási hézag]. Bei.; Rostui gol sau umplut cu un material elast c, care permite deformarea liberă a planşelor alăturate dela îmbrăcămintea de beton a unei şosele. Se deosebesc rosturi de presiune (rosturi longitudinale), cari separă planşele complet, fără nicio legătură între ele, în lungul şoselei, şi rosturi de dilatafie (rosturi transversale). Ambele rosturi se execută pe toată grosimea îmbrăcămintei. 12. ~ la pavaje de piatră [3a30p AOpOtfiHoro noKpblTHfl; joint dans Ies pavages en pierre; Fuge in Steinplastern; joint in stone pavements; kővezetthézag]. Drum.: Rostul dintre pavele, care se umple cu mastic de bitum sau cu nisip, pentru a asigura o suprafafă cât mai netedă pentru circulafie. La pavajele de pavele normale, rosturile se fac de cel mult 10 mm, iar la calupuri, de 5 mm. Bitumarea se face după ce s'a dat în circulafie o lună, curăfind rosturile prin suflaj pe o adâncime de cel pufin 3 cm. 13. Rosfogol [py^ocnyCK; couloir incliné; Rol-loch; chute, shoot, sliding-hole; kerekszelvényű guritó]. Mine: Lucrare minieră, verticală sau înclinată, de secfiune mică, care serveşte la coborîrea, prin greutate proprie, dela orizontul de exploatare la orizontul de transport, a materialului abatat în fronturile de abataj. Mărimea secfiunii depinde de mărimea bulgărilor (cel pufin de trei ori dimensiunea maximă a unui bolovan, ca să se evite formarea bolfilor sau înţepenirea); înclinarea lui depinde de înclinarea zăcământului, de taluzul natural al materialului de transport, şi de umiditatea lui, de modul cum sunt susfinufi perefii. Rostogoalele se construesc în zăcământ, sau în roca înconjurătoare, cu secfiunea transversală 45* m dreptunghiulară sau circulară, sau se poate amenaja un compartiment de suitoare drept rostogol, în roce tari, rostogolul are secfiune circulară. în rambleu se lasă rostogoale circulare, susfinute cu bolovani, cu piatră cioplită, betonite. în rocă de tărie medie, rostogolul se susfine cu cadre de lemn în desiş sau în câmp, căptuşite în interior cu dulapi (secfiune dreptunghiulară); roş-togoalele se mai pot susfine cu zidărie căptuşită cu tablă sau cu tuburi de tablă (secfiune circulară). Rostogolul e, în general, o lucrare minieră provizorie, care deserveşte un câmp redus (panou, cameră) şi se părăseşte odată cu epuizarea acestuia; are caracter de lucrare de pregătire (săpare înainte de începerea exploatării), sau de exploatare, când se amenajează în rambleu, pe măsura înaintării (exploatare de jos în sus), sau în minerei) (metoda cu înmagazinare). în timpul transportului, rostogoalele trebue menfinute totdeauna pline, pentru ca bucăfile mari să nu deterioreze, în cădere, susfinerea, sau să nu se sfarme (mai ales în cazul cărbunelui). Desfundarea rostogoalelor înfundate (operaţiune periculoasă) se face din compartimentul de circulafie pentru personal (dacă există), sau cu răngi (fără ca minerul să intre în rostogol); în cazuri excepfionale se introduce în rostogol o prăjină cu cartuş de exploziv în vârf, care se amorsează electric (numai la minereuri). Partea de sus a rostogolului trebue să fie închisă de un grătar (din bare sau din şine vechi, puse în lung sau în cruce), care refine bulgării prea mari şi protejează personalul contra accidentelor. La partea de sus a rostogoalelor se amenajează dispozitive simple de golire a vagonetelor. Partea de jos (gura rostogolului) are o închidere pentru reţinerea materialului şi pentru dozarea încărcăturii vagonetelor cari se încarcă din rostogol. Dispozitivele de închidere pot fi simple jghiaburi de lemn, cu un oblon transversal de scânduri, care poate fi manipulat direct cu mâna sau cu ajutorul pârghiilor (penfru material mărunt), sau jghiaburi metalice, fixate pe rame incasfrate în rocă, cu închidere semiautomată, cu obloane de închidere, fie drepte, fie în formă de sector de cerc (penfru material de mărime mijlocie), cu bare curbate sau cu lanfuri (material în formă de bolovani), închiderea rapidă a gurilor de rostogol e obligatorie în locurile în cari se concentrează producfia unui front lung sau a unui panou. în dreptul gurii rostogolului, galeria trebue lărgită, penfru ca, în timpul încărcării, vagonetele pline şi cele goale să poată fi manevrate în bune condifiuni.. î. Rostogolire [cKaTbiBaHHe, pyjinpoBaHHe; roulement; rollende Bewegung, Roilen; rolling; gördülés]. Gen.: Mişcarea unui corp în contact cu un alt corp mobil sau fix, punctele de contact între ce!e două corpuri schimbându-se continuu, dar vitesa relativă vf în aceste puncte fiind mereu nulă. Rostogolirea nu este însofită de alunecare în cazul când curbele descrise de punctul de contact pe fiecare corp au lungimi egale în timpuri egale. Când rostogolirea se face în rapori cu uh corp fix, punctul de contact e centrul instantaneu al unei mişcări de rotafie în jurul unei axe situate în planul tangent comun ambelor suprafefe şi care trece prin punctul de contact. Curba descrisă de centrul instantaneu pe corpul fix este baza, iar pe corpul mobil, rostogolitoarea (v.). Mişcarea de rotafie în jurul centrului instantaneu e compusă dintr'o mişcare de rotafie în jurul centrului de greutate cu o vitesă unghiulară ăj şi o translafie de vitesă u, astfel încât vr al centrului instantaneu să fie nul: vr = u~roi, unde r e distanfa centrului de greutate dela punctul de contact I. Vitesele tuturor punctelor P ale corpului vor fi perpendiculare pe PI şi proporfionale cu PI. Când axa prin punctul de contact, în jurul căreia se face rotafia, e oarecare, mişcarea instantanee se descompune în două mişcări: una în jurul normalei comune (mişcare de pivotare), şi alta în jurul tangentei comune (mişcare de rostogolire). Când cele două corpuri sunt în contact într'un şir de puncte, penfru a avea mişcare de rostogolire trebue ca în fiecare punct să existe o mişcare de rostogolire, şi deci axa instantanee să treacă prin toate punctele de contact; corpurile trebue să fie deci în contact numai de-a-lun-gul unei drepte. Aceasta se produce şi când rostogolirea e însofită de alunecare. Numai corpurile mărginite de suprafefe riglate se pot rostogoli în acest fel unele peste altele; aceste supra-fe(e trebue să fie şi desfăşurabile, iar liniile de sfricfiune pe cari se rostogolesc sunt egal inclinate, în cele două suprafefe, pe generatoarele corespunzătoare. Aceste condifiuni sunt îndeplinite la tofi cilindrii şi la conurile cu acelaşi unghiu de vârf. 2. Rostogolire, corp de ~ în rulmenfi [TeJio CKâThlBaHHH B nQAHIHIIHHKax; corps de roule-ment dans Ies paliers â roulements; Rollkörper in Wălzlager; rolling body in roller bearings; gördülő test gördülőcsapágyakban]. V. sub Rulment. 3. frecare de V. Frecare de rostogolire. 4. ~r palier de V. Palier de rostogolire. 5. Rosfogolifoare [TOHKa KaTaHHfl; roulette; bewegliche Rollkurve, bewegliche Rollbahn; rou-lefte; legördülési görbe]. Mec.: Locul geometric al pozifiilor centrului instantaneu de rotafie, într'un sistem de referinfă legat de corpul mobil, într'o mişcare plană, şi care determină mişcarea tuturor punctelor corpului mobil. în timpul mişcării, rostogolitoarea şi baza sunt în contact în centrul instantaneu — şi au deci un element de curbă di comun. Mişcarea e reprezentată prin rostogolirea fără alunecare a rostogo-liforii pe bază, centrul instantaneu deplasându-se atât pe rostogolitoare, cât şi pe bază, cu o vitesă v — âsjdt. Centrul instantaneu se deplasează atât în sistemul mobil, cât şi în cel fix, cu vitesa unghiulară w = dcp/dt, unde dq> e amplitudinea rota-fiei. După cum centrele jde curbură ale bazei şi 709 álé rostogolitorii sunt de ambele părfi sau de aceeaşi parte a tangentei lor în centrul instantaneu de rotafie, există relafia: ®-l+i v p~p'' în care p şi ?' sunt, respectiv, raza de curbură a rostogolitorii şi a bazei. Când ele sunt egale, există repaus instantaneu. î. Rosfogolifer [onpoKHAbiBaTejib; ouvrier rouleur de lingots; Arbeiter welcher rollt Gufjblö-cke; ingot rolling workman; gördítő]. Meii.: Lucrător care întoarce materialul (lingouri, blocuri prelaminate, brame, etc.) pe toate fefele, pe vatra unui cuptor metalurgic (pentru a obfine o temperatură uniformă în toafă secţiunea materialului) şi-l aduce la uşa de scoatere din cuptor. Unealta folosită de el e ranga. 2. Rosfraf[pocTpaJi;pocTpajibHaH KOJiDHHa; rostral; rostrumförmig; rostral; rosztrumformájú], Arh.: Calitatea unui obiect de a avea forma unei nave antice. Coloana rostrală e o coloană ornată cu vârfuri de nave sculptate în piatră. Astfel de coloane erau ridicate, în antichitate, de Romani, în cinstea unor victorii navale. s. Rostrum. Pa/eoni..* Partea terminală a scheletului unui belemnit. Are formă conică, structură fibroasă şi radiară. E, în general, singura parte care se păstrează, prin fosilizare, din cochilia belemnifilor. 4. Rosfuire [33AeJiKa iiibob; jointing; Fugen-vergufy; jointing; hezagolás]. Cs.: Operafiunea de umplere a rosturilor dintre cărămizile sau dintre blocurile de piatră ale unei zidării, dintre pavelele unui pavaj, etc., cu material etanş, pentru a împiedeca pătrunderea apelor de ploaie sau de infiltrafie. Zidăriile se rostuesc cu mortar de ciment, şi, uneori, la lucrări speciale, cu mastic bituminos. Pavajele se rostuesc cu mastic bitu-minos. înainte de rostuire, rosturile zidăriilor se curăfă cu o scoabă şi se spală *cu apă, după care se introduce mortarul de ciment, care se netezeşte cu un fier de formă specială (fier de rostuit). Prin rostuire, rosturile pot fi prelucrate pline, adâncite, ieşite, sau profilate. La pavaje, rosturile sunt curăfite de nisip şi de apă prin suflare de aer comprimat, după care se toarnă mortarul de bitum. 5. Rostuire. Ind. text.: Sin. Fifuire (v.), 6. Rosfuirea dinfilor de ferestrău: Sin. Cea-prăzuire. V. sub Ceapraz 2. 7. Roşu [KpaCHbifí; rouge; rőt; red; vörös]: 1. Fiz.: Calitatea sensafiei de lumină, produse de o radiafie electromagnetică având o lungime de undă cuprinsă între cca 6300 A şi limita spectrului vizibil din spre lungimile mari de undă (roşu monocromatic), sau de un amestec de radiaţii de astfel de lungimi de undă. —2. Chim.: Materie colorantă carecolorează un material în roşu. Exemple de materii colorante roşii: s. Roşu azofor [KpaCHblH HHTpoaMHH; rouge de nitrosamine; Nitrosaminrot; azophor red, para-nitraniline red; nitrozaminvörös]: Derivat diazoîc al p-nitroanilinei, întrebuinţat drept component diazotat în procedeul vopsirii prin developare. Fiind stabil un timp mai îndelungat, poate fi conservat mult timp. Sin. Roşu de nitrozamină. 9. ~ bengal [őeHraJibCKan po3a, őeHraJi KpaCHblH; rose-bengale; Bengalrosig; Bengal red, Bengal rose; bengálvörös]: Derivat al fiuores-ceinei, care confine iod şi clor în moleculă. E întrebuinfat ca sensibilizator în fotografie şi la vopsirea foifelor de staniol. 10. ~ de acridină B [aKpKAHHOBblH Kpac-Hblfî B; rouge d'acridine B; B. Akridinrot; B. acri-dine red; akridinvörös]: Materie colorantă, obţinută prin oxidarea moderată a pironinei G (clo-rura de tetrametildiaminoxanten). Roşul de acridină se prezintă sub formă de pulbere brună, solubilă în apă şi în alcool, cu o colorafie roşie şi fluorescenţi gălbuie. E folosit la vopsirea bumbacului şi a inului, cu mordant de tanin şi de stibiu. 11. ~ de Adrianopol. V. Roşu de alizarină. 12. ~ de alizarină [a/jp^anonojibCKaH Kpac-Hafl, nyHiţOBan; rouge d'Andrinople; Türkisch-rot, Merinorot; Turkey red, Adrianople red; törökvörös]. Ind. text.: Lacul de aluminiu al aliza-rinei; e un colorant organic de mordanfi pentru bumbac. Colorarea cu acest colorant se efectuează introducând bumbacul într'o baie de acid sulfocianic şi tanat de sodiu, uscându-i şi supu-nându-l unui tratament cu vapori de apă. Apoi se tratează cu acetat de aluminiu, se usucă şi se frece într'o baie cu alizarină şi sulforicinat alcalin. La urmă se spală cu săpun şi apoi cu apă. Coloarea obfinută e rezistentă la lumină şi la acizi. Vopsirea cu roşu de alizarină e mai economică decât cea obţinută cu alţi coloranfi similari. Sin. Roşu turcesc, Roşu de Adrianopol, Roşu de India. 13. ~ de anilină: Sin. Fuchsină (v.). u. ~ de antimoniu [cypbMHHan Kpacnan KpaCKa; rouge d'antimorne, vermilion d'anti-moine; Antimonzinnoberrot; antimony red, anti-mony vermiiion; antimonvörös]: Oxisulfură de stibiu (Sb6S6Os), care se obfine tratând, la cald, fie o solufie de friclorură de stibiu cu hiposulfit de calciu sau de sodiu, fie prăjind stibina (trisulfură de stibiu), în curent de aer şi de vapori de apă. Se prezintă sub forma unei pulberi foarte fine, de coloare roşie, inalterabilă în aer şi la lumină. E insolubil în apă; solubil în alcalii, în sulfuri alcaline şi în acid clorhidric concentrat şi cald; în solufii diluate de acid clorhidric dă un precipitat alb. E folosit la prepararea colorilor de uleiu şi de apă, la imprimarea ţesăturilor de bumbac, cum şi în pictură. 15. ~ de antracen [aHTpaKpaCHbiH; rouge d'anthracéne; Anthrazenrot; anthracene red; antra-cénvörös]: Numire improprie pentru sarea de sodiu a acidului nifro-benzidin-diazo-salicilic-a-naftolsulfonic, substanţă colorantă sintetică. Se prezintă sub formă de pulbere brună-roşietică, 710 solubilă în apă sau în acid sulfuric concentrat, cu o colorafie roşie. Vopseşte lâna în roşu, în baie acidă şi cu mordant de crom. 1. Roşu de Berlin [npyccKan KpaCHafl; rouge de Berlin; Berlinerrot; Berlin red; Berlinvörös]: Produs colorant, obfinut prin amestecarea sescvi-oxîdului de fier, Fe203, cu carbonat de calciu, sulfat de calciu hidratat şi sulfat de bariu; uneori se adaugă şi cantităfi mici de substanfe colorante organice, sintetice. După proporfiile în cari intră în amestec aceşti componenfi, se obfn produse de coloare roşie, cu nuanfe variate. E folosit, ca substituent al miniului de fier, în vopsitorie. Sin. Roşu de Prusia, Roşu de Venefia, Roşu de Paris. 2. ~ de China [KHTaHCKHH KpaCHbiH; rouge de Chine; Chinarot; China red; Kinavörös]: Produs colorant care se găseşte în coaja de chinină. Se obfine prin scindarea, în prezenfa unor alcalii, sau prin acfiunea aerului, a unui glucozid solubil în apă (acidul chinotan!c). Sin. Roşu de cincona. 3. ~ de chinolină [xhhojihhobhh KpacHbifi; rouge de quinoline; ChinoÜnrct; qu'noline red; chinolinvörös]: C26H19N2CI. Derivat al chinolinei (v.), care se prezintă sub formă de cristale roşii-brune, cu reflexe metalice. E solubil în alcool, dând o soluţie de coloare roşie, cu fiuorescenfă gălbuie. E folosit în industria fotografică, pentru sensibilizarea clişeelor. 4. ~ de crom [xpoMOBan KpacHan; rouge de chrome; Chromrot; chrome red, derby red; krómvörös]: PbCr04- Pb(OH)2. Se obfine tratând cromatul neutru de plumb cu alcalii, sau amestecând solufiile de acetat de plumb, de hidroxid alcalin şi de cromat de potasiu sau de sodiu. Se obfin produse de colori cari variază dela roşu-cinabru la roşu-miniu, datorite atât tehnologiei folosite, cât şi mărimii cristalelor cari formează pulberea. E folosit, în principal, în vopsitorie, pentru tapete, perefi, vehicule, etc. Sin. Roşu de Viena, Cinabru de crom. 5. ~ de Congo [KoHro KpacHbiă, KOHropoT; rouge Congo; Congorot; Congo red; kongó-vörös]: Materie colorantă roşie, substantivă, obfinută din benzidină şi acid naftionic. Vopseşte direct bumbacul şi lâna. Cu acizi tari se colorează în albastru (e un indicator pentru acizii minerali în prezenfa acizilor organici). NH2 Hi H H slab alcalină. — Se cunosc şi: Roşu de diamin 3 B, 4 B, 5 B, 6 B, 10 B, etc. (N.C.). Sin. Roşu direct. 7. ~ de fenol [4)eHOJipOT; rouge de phénöl; Phenolrot; phenol red; fenolvörös]. Ctim.: Fe-nolsulfoftaleină. Pulbere roşie, solubilă în apă şi în alcool, pufin solubilă în eter, în acetonă şi în cloroform. Sarea monosodică C6H4OH /S, cristalizează cu două mole- C6H4 = 0 cule de apă şi e solubilă în S03H apă, dând o solufie de coloare roşie. E folosită în Medicină, în diagnosticarea unor afecfiuni renale. ^ 8. ~ de fier [}Kejie3HbiH KpacHbifi; rouge de fer; Eisenrot; iron red; vasvörös]: Oxid de fier fin pulverizat, provenit ca deşeu dela prelucrarea piritelor sau deja prepararea oxidului de alumin:u d'n bauxite. Se foloseşte ca pigment colorant şi ca abraziv. Are o mare putere de acoperire. Sin. Caput mortuum, Roşu de polizare, Colcotar. o. ~ de garanfă: Sin. Roşu de alizarină (v.). io. ~ de metil [MeTHJl KpaCHbJH; rouge de méthyle; Methylrot; methyl red; metilvörös]: Substanfă colorantă, fo- N(CH3)2 losită ca indicator în Chi- | mia analitică, şi a cărei C zonă de viraj la 18° e HC^ ^CH cuprinsă între pH = 4,4 j || (roşu) şi pH = 6,2 (galben). HCV ,CH ii. ~ de naftalină COOH I C CH II I HC CH H C = C HC* NC/ N = N — cf ^C—' I îl I P—• HVCV/H H H H I so3h Roşu de Congo, [Ha4)TajiHH KpacHbiii; rouge de naphthaline; N = N—~C Naphthalinrot; naphthaline red; naftalínvörös]: Colorant sintetic din grupul azinelor, care se obfine prin încălzirea clorhidratuîui de a-amino-azo-naftalină cu clorhidratul de a-nafti!amină sau prin topirea clorhidratului de a-naftilendiamină şi de a-naftilamină cu aminoazonaftalină. E o pulbere brună, greu solubilă în apă, uşor solubilă în alcool, dând o solufie cu o puternică fiuorescenfă roşie. E întrebuinfat la vopsitul mătase', care se colorează în roşu fluorescent, în baie de săpun. Sin. Roşu de Magdala, Roşu de Sudan. 12. ~ de nifrozamină: Sin. Roşu azofor (v.). 13. ~ de paranitranilină [napaHHTpoaHHJiHH KpaCHbifi; rouge de paranitraniline; Paranitrani- NH2 H H I H c—c c c V m m V/ Vm C C—N = N—C C CH I II I HC C CH V XC^ H SO,H 6. ~ de diamin B: Sarea sodică a acidului ortotolidin-diazo-dinaftil-amino-sulfonic. E un colorant azoic sintetic, derivat al benzidinei. Se prezintă sub formă de pulbere roşie-brună, solubilă în apă. Aparfine clasei coioranfilor direcfi. E folos t pentru vopsirea bumbacului, în baie neutră sau l'nrot, Pararot; paranitraniline red, para red; pa-ranitranilinvörös]: Paramtranilin-azo-g-naftol. E un colorant sintetic din clasa coioranfilor azoici. Se formează direct, în special pe fibre de bumbac. E folosit la vopsirea acestora sau a fesăturilor, cari sunt tratate, la început, cu o solufie 711 alcalină de g-naftol, căreia i se adaugă-, uneori, cantităfi mici de acid p-naftol-sulfonic (pentru a se obfine colori variate); apoi se usucă şi se tratează cu o solufie de diazo-paranitranilină. Roşul de nitrozamină (v.) e sarea sodică a diazoparanitranilinei. Sin. Roşu para. 1. Roşu de polizare: Sin. Roşu de fier (v.). 2. ~ de Prusia: Sin. Roşu de Berlin (v.). s. ~ da ruteniu [pyreHHeBbiö KpacHbiw; rouge de ruthenium; Rutheniumrot; ruthenium red; ruthéniumvörös]: Solufie amoniacală a tri-clorurii de ruteniu, foarte diluată, folosită la analize microscopice, pentru a deosebi fibrele vegetale brute de cele înălbiie. 4. ~ de Venefia: Sin. Ocru (v.). 5. ~ de Viena: Sin. Roşu de crom (v.). 6. ~ direct: Sin. Roşu de diamin (v.). 7. ~ indantren: Grup de coloranfi sintetici de cadă, din clasa coioranfilor de indantren (v.), derivafi din antrachincnă. Mai importanfi sunt: roşu de indantren G şi R, cari se obfin prin acfiunea diclorantrachinonei asupra aminoantra-chinonei, şi roşu de indantren BN extra, care se obfine prin acfiunea acidului monoclorantrachi-noncarbonic asupra betanaftilaminei. Sunt între-buinfafi la vopsirul bumbacul şi al altor fibre vegetcle, după ce au fost reduşi cu hidroxid de sodiu. (N.C.). 8. ~ indian [hh^hh zkslh Kpacnan, OKHCb HCeJie3î; rouge des îndes; Indischrot; Indian red; indiánvörös]: Pigment colorant de pământ, constituit din oxid de fier, Fe203. 9. ~ indigo: Sin. Indirubină (v.). 10. ~ neutral [HeHTpa^ibpoT; rouge neutre extra; Toluylenrot; neutral red, toluylene red; toluilenvörös]: H H C . N C CH, Hc/ XCX NC \/ I I II I (CH3).2N^ Xc^ NN/ XNH2'HCI H H H Colorant fenazinic, obfinut din dimetil-p-fenilen-diamină şi toluilen-diamină. Colorează lâna taninata în roşu-albăstruiu. Sin. Roşu toluilen. 11. ~ oxamin [0K3aMHH0BbiH KpacHbiH; rouge oxamine; Oxaminrot; oxamine red; oxaminvörös]: Serea sodică a acidului benzidin-diazosalicilico-amido-naftolsulfonic. E o materie colorantă d n grupul coioranfilor azoici. Se prezintă sub formă de pulbere brună, care se disolvă în apă, dând o solufie roşie. Se prepară şi roşu oxamin MT (sarea acidului ortotolidin-diazo - rezorcin - metatoluilen - oxamino-azorezorcinic) care, ca şi roşul oxamin, se întrebuinfează la vopsitul bumbacului, şi, uneori, al lânii. 12. ~ pera: Sin. Roşu de paranitranilină (v.). îs. ~ solid [npoHHbifi KpacHbiii, a33Hpacn- TeJIb; rouge solide; Echtrot; fast red; tartósvörös]: Nume dat unei serii numeroase de materii colo- rante organice sintetice, aparfinând, în general clasei coioranfilor azoici. Tipul acestei serii, roşul solid A sau O (numit şi rubidină, cerazină, recepnă, etc.) e sarea de sodiu a acidului naftionico-azo-p-naftol. Se prezintă sub formă de pulbere roşie-brună, pufin solubilă în apă rece, mai mult în apă fierbinte, dând o solufie da coloare roşie-închisă. Vopseşte lâna în roşu (în baie acidă); e folosit şi pentru mătase. Roşul solid C (numit şi azorubin A sau S, azofuchsină acidă, rubin azoic acid R) e sarea de sodiu a acidului naftionico-azo-a-naftolsulfonic. Se prezintă sub formă de pulbere brună, solubilă în apă, dând o solufie de coloare roşie-fuchsină. Roşul solid E sau S e un isomer al produsului precedent, derivat din p-naftol. Roşul solid BT, AV şi VR; roşul solid BB, R, GE sau 3 NT, etc. se formează direct pe fibre, prin unirea anilidei p-oxinaftonice cu diferifi compuşi folosifi la prepararea roşului solid. Toate aceste produse au aceleaşi întrebuinţări ca tipul acestei serii. Sin. Roşu stabil. 14. ~ toluilen: Sin. Roşu neutral (v.). 15. ~ turcesc: Sin. Roşu de alizarină (v.). 16. Roşu, încălzire la - : Sin. (parfial) Recoacere (v.). (Termen de atelier). 17. Rota, fluometru V. Rotametru. is. Rotalia. Paleonf.: Gen de foraminifer, cu scheletul format din camere dispuse spiral, cu perefii despărfitori forrr.afi din două foife cari mărginesc între ele un canal ramificat. Cupr nde diferite specii, cari au trăit din Silurian până astăzi. 19. RofalJf. Cs.: Element de construcfie, de stic ă, care poate intra în compunerea unui perete sau a unui planşeu etanş, pentru a permite iluminarea unei încăperi. Rotalitele pentru plan-şeele circulabile trebue să fie mai rez'stente şi sunt, de regulă, mai mici şi mai groase decât cele pentru perefi. Se montează în panouri, cu o refea de ofel beton între ele, turnându-se beton în rosturi. Panourile nu trebue să aibă d:mensiuni prea mari, pentru ca să nu crape din cauza variaţiilor de temperatură. (N. C.). 20. Rotametru [pOTaMeip; rotametre; Rota-messer; rotameter, flowrotor; rotaméter], Tehn.: Instrument pentru măsurarea debitelor de fluide, bazat pe variafia secfiunii de trecere a fluidului de măsurat, la p erdere constantă de presiune. Rotametrul se compune, în principal, din două părfi: un tub tronconic, calibrat, aşezat vertical, cu beza mică în jos, intercalat în conducta parcursă de fluid, şi un semiplutitor (cu densitate mai mare decât cea a fluidului), care se mijcă pe direcf:a axei tubului conic, liberând în jurul său o secfiune inelară de trecere, direct proporfională cu înălfimea la care se găseşte. Fluidul, în trecerea sa prin rotametru, antrenează şi fine semi-plutitorul în suspensiune liberă, la o înăifime variabilă, direct proporfională cu debitul. Semip uti-torul e în echilibru numai la înălfimea la care greu- 712 M O l'Z ît JX "GT /,) Rotam*tru; B) cito-meiru; î) tub metalic; 2) indicator; 3) tub de sticlă gradat. tatea sa, mai pufin greutatea fluidului deslo-cuit, e egală cu forfa ascendentă, provenita din diferenfa dintre presiu-n;le pe cari fluidul în mişcare le exercită pe suprafafa inferioară a semiplutitorului. Debitul se citeşte direct pe o gradafie trasată pe tubul conic, când e transparent, sau pe o piesă specială de transparenfă şi poate fi înregistrat pe o diagramă, cu ajutorul unei transmisiuni electromagnetice. Erorile de măsură pot proveni din necalibrarea co-nicitefii tubului, din inexactitatea gradafiilor, dintr'o aşezare a tubului conic care nu e riguros verticală, din neefectuarea corecfiei de presiune, de temperatură şi de densitate a fluidului sau din variafii prea dese ale debitului (pulsafii). Printr'o execufie îngrijită, o montare corectă şi o folosire corespunzătoare, erorile se pot reduce la 1*-2% din debitul nominal. Rotametrele pot fi folosite ia măsurarea debitelor tuturor fluidelor, în specia! a celor corozive, murdare, sau vâscoase, penfru debite mici şi mari (între 8 şi 50 m3/minuî). î. Rotar [KOJieCHHK; charron; Stellmacher, Rademacher, Wagner; cartwright, wheeler, whe-eîwrighf; kerekes, bognár], Ind. far.: Meseriaş care practică rotăria (v. Rotărie 1). De regulă, rotarul foloseşte unelte simple şi execută lucrările manual. Uneltele folosite cel mai muli sunt: butucul (be-dreag, scaun de cioplit), barda, raşpelul, dălfile penfru lemn (de ex. ghinul), maiul, cufitul pentru strunjit (custura, gripca), strungul penfru butuci de roată, scaunul de înspifat (cuşnifa, cornifa), în care se aşază roata, la montarea spiţelor şi a obezilor, burghiele pentru lemn (de ex. spifelni-cul, lingura, sfredelul, etc.), tesla, ferestrău!, rindeaua, cufitoaia, etc. 2. Rotar [KpyTHJlbnţHK; tourneur; Raddreher; wheelman, wheel-driver; kerékforditó]. Arte gr.: Muncitorul care introduce şi scoate formele din presa de imprimare. El spală, unge şi îngrijeşte presa. La presele primitive, rotarul e muncitorul care învârteşte volanul pentru acfionarea presei. 3. R Of a re [Bpam,eHHe; tournage; Drehen; turn-ing; forgatás]. Ind. st. c.: Acfiunsa de fasonare a produselor ceramice prin învârtirea în jurul unui ax, asemănător rof;i olarului. 4. Rotărie [peMeeJIO KOJieCHHKa; charronnage; Stellmacherarbeit; cartrighf's work, wheelwright's work; kerékmesterség]. 1. Ind. far.: Meseria persoanelor cari execută operafiunile necesare pentru confecfionarea rofiior de lemn ale cărufelor, ale camioanelor, etc. 5. Rotărie [MacTepcnan KOjiecHHKa; atelier de charronnage; Stellmacherei, Wagenbauanstait; wheel-carfwrighting workshop, carriage manu-facture; kerékműhely]. 2. Ind. far.; Atelierul de in-dustrîe fărănească în care se confecfionează rofi de lemn, pentru cărufe şi alte vehicule cu tracfiune animală. De regulă, lucrările se execută manual. 6. Rotărie [iţex noJiyCKaTOB; atelier de roues; Raderwerkstatt; wheel workshop; kerékműhely]. 3. C. f.: Atelierul în care se confecfionează, se revizuesc şi se repară osiile montate. La atelierul de locomotive (cu abur sau electrice), se execută în rotărie următoarele operafiuni: măsurarea osiilor, strunjirea şi reînnoirea bandajelor, rectificarea fusurilor şi a bufonilor de manivelă (motori şi cuplări), montarea cutiilor de grăsime, cum şi depresarea şi presarea rofiior pe osii, a bandajelor pe jantă, a bufonilor de manivelă, etc. Utilajul atelierului de rotărie se compune din: strunguri automate (cu înălfimea vârfurilor de 1200"*1600 mm), strunguri carusel, maşini de rectificat plan şi rotund, bancul pentru măsurat osiile montate, maşina de scos inelul de fixare, maşina de presat inelul de fixare, feresiraie penlru tăierea transversală a bandajelor, cuptoare (cu păcură sau electrice) pentru încălzirea bandajelor, prese de rofi, utilaj de transport (cărucioare, vagonete, poduri rulante, macarale cu lanf sau pivo-fante), instrumente de măsură şi de control, etc. La atelierele de vagoane de cale ferată, rotăria are utilajul şi instalafiile asemănătoare rotăriei atelierelor de locomotive, cu deosebirea că strungurile pentru osiile montate şi maşinile de rectificat fusurile au înălfimea vârfurilor de maximum 600 mm. 7. Rofary, cap hidraulic ~ [noBOpoTHafî THApaBJlHHeCKaH rOJlOBKa; tete d'injection ro-tary; Rotaryspülkopf; rofaryswivel; rotary-mosófej]. Expl. pefr.: Piesă care face legătura între împingerea pompei (furtun) şi garnitura de săpare dela puf, permifând în acelaşi timp rotafia. Se compune dintr'o parte fixă şi una mobilă, care se roteşte prin intermediul unui rulment special de presiune. s. cleşte ~ [kjiioh rjih o6ca/ţHbix Tpyő; tennailles rofary; Rotaryzange; rofary fongs; rotary-szoritó]: Cleşte folosite pentru definitivarea înşurubării sau pentru pornirea deşurubării garniturii de foraj de!a puf.’ 9. ~r furtun ~ [rHÖKHÖ pyKaB /ym npoKa-HHBaHHH rjlHHHCTOro paCTBOpa; fuyau flexibie rofary; Rotaryschlauch; rofary hőse; rotary-fömlő]: Tub de cauciuc cu armatură, care face legătura flexibilă între capul hidraulic şi împingerea pompelor (încărcătorul). io. granic ~ [JieőeflKa %jin BpanţaTejib-Horo őypeHHfl; treuil de sondage rotary; Rotary-Hebewerk; rotary draw works; rotary-emelőmű]: Mecanism de manevră, format dintr'un sistem de arbori cu rofi dinfate pentru transmisiune, cari pot fi acfionafi în parte prin cuplaje, obfinându-se astfel mai multe vitese de manevră. 713 t. Rotary, lan} V. Lanf Rotary. 2. săpare ~ [BpanţaTejibHoe őypemie; forage rotary; Rotarybohren; rotary drilling; rotary fúrás], V. sub Săparea sondelor. 3. Rofafie [Bpam,eHHe; rotation; Rotation; rota-tion; forgás, rotáció], 1. Mec.: Mişcarea unui sistem de puncte materiale nedeformabile (în special a unui solid rigid) astfel, încât punctele situate pe o anumită dreaptă fixă A să rămână în repaus. Dreapta A se numeşte axa de rotafie a sistemului de puncte materiale. Traiectoria oricărui punct e un cerc având planul perpendicular pe dreapta A şi centrul pe A. Vitesa unui punct P, situat la distanfa r de axa A, e egală cu n*>, unde o> e vitesa unghiulară (v.) a rotafiei (aceeaşi pentru toate punctele), adică o mărime a cărei valoare e egală cu unghiul descris în unitatea de timp de perpendiculara PP' pe A. Notând cu 7 vectorul de pozifie al punctului P fafă de un punct O — situat pe A —, şi cu to, vectorul de mărime o> având suportul A şi sensul asociat după regula burghiului drept sensului de rotafie, există relafia vectorială v = w Xf pentru vitesa v a punctului P. Dacă vectorul viiesei unghiulare ă> e variabil cu timpul, axa de rotafie se numeşte axă instantanee de rotafie. V. şi sub Mişcare, 4. Rofafie [BpameHHe; rotation; Drehung; ro-fstion; forgás, rotáció]. 2. Geom. d.: Metodă a Geometriei descriptive, de aducere a corpurilor din spafiu în pozifii particulare fafă de planele de proiecfie, spre a putea rezolva cu mai multă uşurinţă unele probleme, şi, în special, problemele metrice. Metoda consistă în rotirea unui corp în jurul unei axe, cu un unghiu convenabil, până când ajunge într'o pozifie particulară, şi în găsirea noilor sate proiecfii. De obiceiu, axa de rotafie e proiectantă sau paralelă cu unui dintre planele de proiecfie. Printr'o singură rotafie în jurul unei axe proiectante pe unul dintre planele de proiecfie, o dreaptă oarecare poate fi adusa paralelă cu celălalt plan de proiecfie şi un plan oarecare poate fi făcut proiectant pe celălalt plan de proiecfie. în rotafia în jurul unei axe verticale, proiecfia orizontală a unui punct descrie în epură un arc de cerc cu centrul în urma orizontală a axei, iar proiecfia verticală se deplasează pe o paralelă la linia de pământ. 5. Rofafie [ceBOOÖopOT; rotation; Rotation; rotation; rotáció], 3. Agr.: Succesiunea în timp, pe aceeaşi solă, a plantelor cari se cultivă într'un asolament. De exemplu, într'un asolament rafio-nal de zece ani, plantele se rânduesc pe aceeaşi solă în timp de zece ani, conform planului de kotafie, care se întocmeşte finând seamă de cerinţele lor fafă de planta premergătoare, de fertilitatea solului şi de starea lui de cultură. 6. Rofafie [npoMemyTOK Mem/ţy pyőKaMH; rotation; Umtriebszeit; rotation; forgószám]. 4. S/7v.; Numărul de ani după care se revine periodic cu tăieri de exploatare pe o aceeaşi suprafafă (parcela- cupon). Se foloseşte mai ales pentru codru grădinărit. 7. Rofafie, compunerea unghiurilor de ~ [cy-MHpoBaHne yrJiOB BpameHun; composition des angles de rotation; Zusammensetzung der Dreh-winkel; composition of angles of rotation; forgásszögek összetétele]. Mec.: Unghiul de rotafie a unui solid rigid în jurul unei axe e o mărime care are o valoare absolută (egală cu valoarea unghiului, în radiani), o direcfie (şi anume direcfia axei de rotafie) şi un sens (sensul care se asociază pe direcfie, după regula burghiului drept, sensului în care se efectuează rotafia). Cu toate acestea, unghiul de rotafie nu e un vector, fiindcă efectul a două rotafii succesive nu se obfine din ele după regula paralelogramului şi nici nu e independent de ordinea în care se efectuează cele două rotafii, cum ar trebui să fie, dacă rotafia ar fi un vector. în adevăr, dacă se roteşte, de şxemplu, o sferă întâi cu unghiul n/2 în jurul unei axe Alf şi apoi cu unghiul k/2 în jurul unei axe A2, perpendiculară pe prima, punctul P ajunge întâi în P± şi apoi în P12, iar dacă se efectuează întâi rotafia în jurul axei A2 şi apoi rotafia în jurul axei Alf punctul P ajunge întâi în P2 şi apoi în P21, care diferă de Pn. Dacă unghiurile de rotafie tind însă căire zero, ele se adună după regula paralelogramului, şi adunarea lor e comutativă, fiindcă arcele PP± şi P2 Pili ca şi arcelePP2 şi P±P^> devin respectiv egale între ele, adică punctele Pi2 şi P21 ajung să coincidă, şi reprezentarea lor prin coardele respective arată că adunarea se face după regula paralelogramului. Faptul că unghiurile de rotafie cari tind către zero se adună după regula paralelogramului, adică sunt mărimi vectoriale, prezintă importanfă în compunerea viteselor unghiulare, cari se definesc prin limita câtuiui unghiurilor de rotafie prin timpurile corespunzătoare, când acestea tind către zero, şi cari se adună deci după aceeaşi regulă, adică sunt mărimi vectoriale. 8. Rofafionai [BHXpeBOH; rotafîonnel; wirbelig; rotational; örvényes]: Calitates unui câmp de vectori de a avea un rotor diferit de zero (de ex. calitatea mişcării unui fluid de a prezenta vârtejuri). V. şi Mişcare rotafională; v. şi sub Rotor. 9. Rofafiv [BpamaTeJlbHbiH; rotatif; rotierend; rotative; forgó]. Tehn.: 1. Calitatea unei părfi a unui sistem tehnic de a fi susceptibil să efectueze o mişcare de rotafie, proprie sau constrânsă. — 2. Calitatea unui sistem tehnic de a avea părţi rotative importante, în sensul de sub 1.— io. motor ~ [poTaTHBHbiH jţBHraTejib; moteur â cylindres rotatifs; Umlaufmotor, Motor mit umlaufenden Zylindern; rotary motor; forgómotor]. Av., Mş.: Motor policilindric de avion, la care arborele cotit e fix, iar cilindrii au, împreună cu carterul, o mişcare de rofafie în jurul axei de simetrie a arborelui. Motorul se construeşte pentru rotafia în acelaşi sens cu rotafia elicei, sau cu rotafia în sens invers sensului de rotafie al eii- r7T4 Motor invers rotativ (schemă). I) arbore cotit, fix; 2) carter cu cilindri, rotitor; 3) transmisiune cu angrenaje cu rofi conice; 4) arborele elicei. cei, când e numit motor invers rotativ (v. fig.). Motorul rotativ nu mai e folosit. 1. Rotativ, mofor invers ~ [oöpaTHbiH pOTâTHBHblH ABHra-Tejlb;moteur birotatif; gegeniăufiger Umlauf-motor, Gegenlaufmo-tor; birotary motor; forgómotor]. V. sub Rotativ, motor 2. Rof-brun [6y-panrHHJib Btraorpa-/ţa; rot brun; Braun-fáule; brown rot; barna korhadás]. Agr.: Unul dintre aspectele pe cari le prezintă atacul de mană (Plasmopora viticola Berk. et Curt. Beri et De Toni) pe boabele de struguri. Aspectul depinde de faza de desvoltare a boabelor, în momentul atacului. El apare când boabele au atins diametrul de 5---6 mm şi până când strugurii dau în pârga. Infecfiunea boabelor în această fază se face prin peduncul şi pernifele dela bază. Filamentele miceliene ale ciupercii, pătrunse în interiorul bobului, provoacă brunificarea şi uscarea fesuturilor; bobul atacat se sbârceşte şi, uneori, se desprinde de pe codifă şi cade. — Combaterea se face prin stropiri cu zeamă bor-deleză. Sin. Putregaiul brun al strugurilor, Brown-rot. s. ~-gris [cepan rHHJib BHHorpa^a; rot gris; Graufáule; greyrot; szürke korhadás]: Unul dintre aspectele sub cari se prezintă atacul de mană pe boabele de struguri. Rot-gri-sul apare dela înflorire şi până aproape de darea în pârgă a strugurilor, spre deosebire de rot-brun, la care atacul se produce mai târziu, pe boabele mai mari. Ciorchinele atacate de rot-gris au boabele brune-cenuşii, sbârcite şi acoperite cu o pâslă albicioasă-cenuşie, alcătuită din fructificafiile ciupercii: conidiofori cu conidii. Boabele de struguri bolnave se usucă şi se desprind cu uşurinfă de ciorchine. Coloarea acestor bobife variază, după soiul de vifă, dela cenuşiu-roşcat până la roşu-violaceu închis. Infecfiunea boabelor se face prin stomatele din epidermă. Combaterea se face prin stropiri cu zeamă bordeleză. Sin, Putregaiul cenuşiu al strugurilor, Grey-rot. 4. Roihliegende [cjioh „poTJrareH/ţe"; étage permien de grés rouges; Rotliegendes; rothlie-gende; rothliegend réteg]. Geo/.: Serie de strate, corespunzătoare Permianului inferior şi mediu (Autunian şi Saxonian), desvoltată în Europa de Vest sub formă de conglomerate, de gresii şi şisturi argiloase, în general de coloare roşie, verde sau violetă. Această serie nu cuprinde fosile marine tipice; e considerată ca reprezentând un facies continental lagunar. 5. Rofi independente [He3aBHCHMbie KOJie-ca; roues indépendantes; einzeln aufgehangte Râder; independent* wheels; független kerekek]: Rofi ale unui vehicul, legate astfel de infrastructura acestuia, încât pot avea mişcări oscilatorii independente fafă de ale celorlalte rofi ale vehiculului. Roata independentă se montează pe o osie individuală, pe un suport sau pe jumătatea unei osii articulate (v. Osie de autovehicul). 6. Roţi, lanf de ~ [iţeiib KOJiec; chaîne de roues; Răderkette; wheel chain; fogaslanc]: Ansamblu de rofi, dispuse într'o a-numită ordine pe unui sau pe mai mulfi a'bori, şi cari sunt sau pot fi cuplate înt.e ele (de ex. prin angrenare). După felul rofiior, se deosebesc: lanf de rofi dinfa- Lanf de roti de fricfiune. te, lanf de rofi de a?)' arborii rofiior de (v fin \ fricîiune'‘ râ) razele tricjiune ^V. îig.;, rofiior de fricfiune. etc. Un caz particular al lanfului de rofi este trenul de rofi dinfate (v.). Rofi, treu de ~ d;nfate). 7. mecanism cu ~ dinfate [MexaHH3M e 3y6naTbIMH KOJiecaMH; mécsnisme a roues den-tées; Zahnrădertrieb; toothed wheel mechanîsm; fogaskerekű gépezet], V, sub Mecanism cu rofi dinfate. 8. tren de ~ dinfate [iţerib 3yőnaTbix KOJiec; train de roues dentées; Zahnráderreihe; train of toothed wheels; fogaskerék-sor]. Tehn.: Ansamblu de rofi dinfate dispuse pe trei sau pe mai mulfi arbori, dintre cari arborii intermediari trebue să aibă câte o roată dinfată con- Tren de rofi dinfate. #l)i #2). £3) Şi #4) axe; f\), »*) "şi n) raza cercului primitiv al rofiior dinfate conducătoare; R2), R§) şi R4) raza cercului primitiv al rofiior dinfate conduse. ducătoare şi o roată dinfată condusă (v. fig.), pentru transmiterea şi transformarea mişcării de rotafie între doi arbori. Raportul de transmisiune al unui tren de rofi dinfate este egal cu produsul raporturilor de 715 transmisiune ale angrenajelor succesive constituite din câte o roată dinfată conducătoare şi o roată dinfată condusă de pe doi arbori învecinafi şi are ca valoare raportul dintre turafiile arborilor extremi: ..............n2 n3 n± 1 — l j ■ l.y ' lo" 'I.. — — * * * “ — n n2 nz n„ nn nn Dacă rlt r2r",r sunt razele rofilor dinfate conducătoare şi R2r-,Rn razele rofilor dinfate conduse, indicele 1, l-n indicând arborele pe care sunt tixate rofile, raportul de transmisiune 'este: Ro Ro Rn R„ — 2. Ansamblu constituit de un arbore cu mai multe rofi dinfate, cari pot fi calate sau bala-doare pe arbore (v. fig.). Rofile dinfate bala- Tren c'e rofi dinfate. a) tren cu rofi dinfate baladoare; b) tren cu rofi dinfate fixe, doare de pe un arbore trebue să aibă rofi dinţate calate corespondente pe un alt arbore cu cari ele să poată angrena şi, invers, rofile calate să aibă rofi baladoare corespondente. î. Rotile [nepeflOK nJiyra; avant-train de charrue; Rollen, Pflugkarre; fore-carriage of a plough, gallows loose wheel carriage; eketaliga]. Ind. far.: Avantrenul plugului cu tracfiune animală având două rofi (uneori, numirea numai a rofilor). 2. Rotin. Pisc.: Camera mare sau oborul propriu zis dela cotefele de pescuit în iazuri şi în bălfi — spre deosebire de camera de prindere, care e mai mică şi în care peştele rămâne închis ca într'o capcană. (Termen regional). 3. Rotire [BpaiiţeHRe; rotation; Umdrehung; rotation; fordulás]. Gen.: Efectuarea unei mişcări de rotafie. 4. ~ specifică [yfleJibHoe BpanţeHHe; rotation spécifique; spezifische Umdrehung; specific rotation; fajlagos elfordulás]. Rez. mat.: Unghiul cu care se rotesc între ele două secfiuni ale unei bare, distanfate cu unitatea de lungime, în aplicării unui cuplu încovoietor. Rotirea specifică e inversul razei de curbură a fibrei medii deformate şi se defineşte prin relafia: 6-p-£7' în care M e momentul încovoietor, E e modulul de elasticitate longitudinală şi / e momentul de inerfie al secfiunii. Se măsoară în rad/cm. 5. Rotirea clişeului [onpoKHAbiBaHHe KJiHine, déversement; Kantung;tilting; megfordítás]. Fofgrm..* Ac[iunea de orientare a clişeului în planul său, efectuată prin operafiunea de rotire a acestuia în jurul punctului principal. 6. ~ relativă [oTHOCHTejibHbiH oőopoT, OTHOCHTeJlbHOe BpaiU,eHHe; déversement relatif; relative Kantung; relative tilting; relativ megfordítás]. Fofgrm.: Diferenfa unghiulară rezultată d n acfiunea de rotire a celor două clişee ale unui cuplu de fotograme, constituind o stereogramă, fafă de un acelaşi plan de referinfă. Sin. De-versment relativ. 7. Rotirea bandajului pe jantă [CABHr 6aH-%ama; déplacement du bandage sur la jante; Verdrehung des Radreifens, Wandern des Rad-reifens; creeping of the tyre; abroncs elmozdulása a kerékvázon]. C, f.: Deplasarea relativa a bandajului fafă de janta (obada) rofii unui vehicul de cale ferată, datorită slăbirii contactului dintre suprafefe. Bandajul slăbit nu cade de pe roată, datorită inelului de fixare, care-l menfine. Rotirea bandajului fafă de janta rofii se constată prin deplasarea relativă a crestăturilor de control, practicate (la montare) atât pe bandaj, cât şi pe jantă. 8. Rotitor [BpanţaiOiiţHH; tournant; drehend, drehbar; turning, revolving, rota(to)ry; forduló]. Gen., Tehn.: Calitatea unei părfi a unui sistem tehnic de a efectua o mişcare de rotafie proprie sau constrânsă. Sin. învârtitor. 9. scaun V. Scaun rotitor. io. Rotlerină [KaiviajibCKHH noponioK; rot-tlérine; Rottlerin; rottlerine; rotlerin]. Chim.: C33H30O9. Substanfă derivată din floroglucină, extrasă din pulberea roşie de Kamala, care se obfine din fructele plantelor Rottlera tinctoria şi Mallotus philippinensis Müll., fami ia euforbia-ceelor. Rotlerină se prezintă sub formă de cristale roşii, cu p. t. 203-"204°, E folosită în medicină ca tenifug şi purgativ. Sin. Malotoxină. u. Rofoheliografie [poTorejiHorpa<})Hfl, no-JiyT0HH0e GBeToneqaTaHHe; rotohéliographie; Rotationstiefdruck; rotary heliography; rotációs mélynyomás]. Arte gr: Variantă a calcografiei, care reproduce şi multiplică originalele în semitonuri, cu clişee de cupru curbe (cilindri de cupru sau plăci de cupru aşezate pe un cilindru port-clişeu), obfinute pe cale fotochimică, şi la care împărfirea în elemente active a suprafefei clişeului se face prin intermediul unei site fina (80---200 linii/cm), în loc de grăunfi de asfalt, ca la helio-grafie. De asemenea, ştergerea cernelii de pe suprafefele neutre ale clişeului se face cu ajutorul unei lame de ofel (raclets), tangentă cu clişeul. Această variantă este foarte mult folosită, ocupând locul al treilea în industria grafică, după tipografie şi offset. V. şi Calcografie. 716 i. Rotor [POTOP, pOTaiţHOHHblfi; rotationnel; Rotation; rotational curl; rotor, rotáció], C/c. v.: 1. Componenta rotorului vectorului câmp A al unui câmp de vectori, corespunzătoare unui anumit plan, e limita câtului dintre circulaţia vectorului câmp de-a-lungul conturului CA al unei suprafefe AS din acel plan şi aria ei, când dimensiunile ei scad în toate direcfiile, astfel încât aria să tindă către zero: icAd$ rotAS/4 = lim ----—----- AS=0 AS Componentele rotorului sunt asociate deci cu câte două sensuri ale direcfiei care deferm'nă planul la care se referă, şi rotorul e un tensor anfisimetric de ordinul al doilea. în spafiul cu trei dimensiuni, fiecărui plan i se asociază în mod univoc o normală pe el, iar dacă se alege ps normală un «ens pozitiv, asociat după regula burghiului dr apt unui sens de circulafie ales pozitiv în plan, se asociază planului şi una dintre cele două orientări normale pe el. Considerând componentele rotorului corespunzătoare diferitelor plane drept componente scalare după normalele lor pozitive, acestea sunt, în cazul a trei dimensiuni, componentele unui vector după acele normale, şi rotorul poate fi considerat ca vector. Expresiunea lui în coordonate cartesiene friortogonale x, y, z, de versori t, j, k, e: ro, +r(^-iM+* Wjíi) \ ?y fc* / V Ö* d* / \ Ö* öv / Dacă Ai sunt componentele covariante ale vectorului câmp înfr'un sistem de coordonate curbilinii xL, x~, x3, ••• şi dxk sunt diferenfialele coordonatelor, componentele covariante ale tenso-rului antisimetric de ordinul ai doilea al rotorului vectorului câmp A sunt - Mk 0/1,- roit A — —- — r • Rotorul vectorului câmp A, într'un spafiu cu trei dimensiuni, poate fi definit şi drept limita câtu'ui dintre integrala de înveliş efectuată asupra produsului vectorial dintre scalarul câmp şi vectorul arie dS al elementului de suprafafă îndreptat după normala iui exterioară, şi dintre volumul A-u al învelişului, pentru învelişuri ale căror dimensiuni scad în toate direcfiile, astfel încât volumul din interiorul lor să tindă către zero: lAdS rot A = lim Aî'=U ăv Sin. Curl, Rotaficnal, Turbion, Vârtej. — 2. Rotorul unu[ tsnsor câmp de ordinul al doilea antisimetric A e tensorul comp'.et antisimetric şi de ordinul al treilea, ale cărui componente covariante în coordonate oarecari sunt egale cu suma derivatelor covariante necorespunzătoare ale componentelor covariante Alk ale lui A: *= ®Akî DAik D Ah lAik *>Au hAkl r° lkl ~ Dxi Dxl Dxk~ i>xl Fe04-Hâv 2 H2 + 02-> H202, 2Fe0 + H202->F202(0H)2. în majoritatea cazurilor, procesul este însă de natură electrochimică. în aer există totdeauna bioxid de carbon, bioxid de sutf, etc. sau săruri minerale, sub formă de praf. Acestea, disolvate în apă, constitue solufii electrolitice. Din cauza neomogeneităfii metalelor tehnice, cari sunt constituite, fie din cristale pure, despărfite prin metale străine, fie din solufii solide, sau din cauza diferite tor neregularităfi ale suprafefei, se formează pile electrice locale. Prin stratul subfire al solufiei de electrolit, accesul oxigenului, ca depolarizator, e uşurat mult — şi procesul de coroziune e foarte intens. în aerul atmosferic perfect uscat, la temperatura ordinară, fierul nu rugineşte. La suprafafa sa se formează o peliculă subfire (de 15--*25 A) de oxizi, care opreşte accesul gazului la suprafafa metalului. Din această cauză, fierul care se găseşte un timp oarecare în aer uscat şi e supus apoi acfiunii atmosferei obişnuite, rugineşte mai greu decât cel cu suprafafa proaspăt curăfită. Ruginirea poate fi prevenită prin acoperirea fierului cu pelicule metalice, cu pelicule organice sau anorganice. V. sub Coroziune şi sub Protecfia metalelor. 2. Rugos: Sin. Aspru (v.). 3. Rugozitate [inepoxOBaTO CTb; rugosité; Rau-heit; ruggedness; érdesség]. Gen.; Starea suprafefei unui corp solid, în care are denivelări foarte mici în raport cu dimensiunile ei, şi aie căror amplitudini sunt dejardinul de mărime al dimensiunilor lineare, plane, ale denivelărilor. Rugozitatea suprafefei unei conducte sau a unui corp care se mişcă într'un fluid prezintă importanfă din punctul de vedere al influenţei ei asupra forfelor de frecare. Dacă neregularităfile unei astfel de suprafefe sunt mici, ele nu au o acfiune directă* asupra fenomenului de curgere şi suprafafa poate fi numită „netedă" din punctul de vedere hidrodinamic. Din contra, când neregularităfile suprafefei exercită o influenfă bine determinată asupra intensităfii agitafiei turbulente a fluidului, suprafafa este „rugoasă". O suprafafă rugoasă poate fi considerată ca fiind constituită din numeroase protuberanfe elementare, cu o înăifime e care poate să fie (de multe ori) foarte mică, de exemplu de ordinul unei fracfiuni de milimetru. Pentru o conductă, această înăifime se raportează la raza r a conductei şi raportul s = e/r se numeşte rugozitate relativă. Suprafefele rugoase pot fi caracterizate prin protuberanfe de aceeaşi înăifime şi de forme diferite, prin grupuri de protuberanfe geometric asemenea şi cu 1 , dimensiuni diferite, sau prin protuberanfe identice cari se găsesc la intervale diferite; afară de suprafefele cu rugozităfi propriu zise, mai intervin şi suprafefe cu ondulafii (v. fig.). Primele experienfe, cari au fost executate pentru stabilirea influ—- . enfei rugozităfii asupra scurgerilor prin conducte, au fost făcute în conducte cu rugozi- Suprafefe rugoase. Í) suprafafă cu protuberanfe cu aceeaşi înăifime şi cu forme diferite; 2) şi 3) tâte 'creăfă "ariifi- suPra,ete cu protuberanfe geometric cial, astfel încât să =Seme"ea si cu dimensiuni diferite; se poată defini 2) p 4) 5uPrafete cu protuberante anumite tipuri de ‘*nflcei "ri se,9Îsesc la infervale diferite; 5) suprafafă ondulată; e) înălfimea protuberanfelor; S) grosimea de bază a peretelui. rugozitate. Disfincfia dintre suprafefele netede şi suprafefele rugoase apare clar dacă se introduce nofiunea de film laminar. în vecinătatea peretelui conductei, prezenfa peretelui solid împiedecă mişcările transversale ale particulelor de fluid, cari caracterizează curgerea turbulentă. Se creează astfel un strat subfire de fluid, filmul laminar, în care curgerea are caracter laminar, în timp ce în restul fluidului curgerea este turbulentă. — La suprafefele netede din punctul de vedere hidrodinamic, înălfimea e a neregularităfi-lor nu depăşeşte grosimea 5 a filmului laminar şi curgerea turbulentă nu este influenfată de aceste neregularităfi, până la cari nu ajunge 46* 724 direct. — La suprafefele rugoase, protuberantele depăşesc grosimea filmului, pătrund în zona turbulentă şi măresc 1 caracterul neregu-Jat al scurgerii (v. 4 fig.). La valori mici ale numerelor Reynolds R grosimea { —jj&S.— filmului laminar estedestuldemare pentru a acoperi, în cele mai multe pozjfja protuberantelor suprafefei fafă cazuri, neregulari- de filmu| Jaminar. taţi|e suprafefei. pere+e cu suprafafă netedă; 2) pe- Dacă numărul Rey- reţe cu suprafafa rugoasă; 8) grosimea noIds creşte, groşi- fi|mu|,jt laminar; e) înălfimea medie mea filmului lami- g protuberantelor, nar s-ade şi, începând dela un anumit moment, neregularităfile depăşesc filmul şi influenfează direct curgerea. Astfel, o suprafafă inifial netedă poate deveni rugoasă. Pentru conducte, raportul dintre grosimea filmului laminar § şi raza r a conductei are expresiunea: 8 a 4 Vă r,~R X ' unde X e coeficientul de pierdere de sarcină, R e numărul lui Reynolds, iar a e o constantă adimensională. Limita de aplicabilitate a formulelor pentru conducte netede corespunde valorii a = 11,5, ceea ce duce la următoarea relafie între înălfimea rugozităfilor şi grosimea stratului laminar: î 163 a rx Când rugozitatea creşte foarte mult, iar numărul lui Reynolds are valori mari, coeficientul de pierdere de sarcină nu mai depinde de acest număr (v. Rezistenfa în conducte). în acest caz se poate pune e 390 b>RX ' ceea ce corespunde la e/ő >6. în aceste formule, pentru X se ia, în general, expresiunea -0,237 X = 0,0032+ 0,221 R 1. Rugozitate, coeficient de V. Coeficient de rugozitate. 2. Rujalină: Sin. Nalbă de grădină (v.). 3. Rujar. V. sub Muncitor de port. 4. Rulaj [oőopoT BarOHa; roulage; Laufzeit; hauling time; vasúti kocsiforduló]. Transp,: Timpul dintre două încărcări succesive ale unui vagon de marfă, de cale ferată. Rulajul cuprinde: timpul de când vagonul a fost adus la încărcare până la începerea încărcării; timpul de încărcare (la stafia de încărcare); timpul transportului până la stafia de destinafie (în tren); timpul de descărcare (în stafia de descărcare); timpul în care a fost dirijat şi transportat fără încărcătură, pentru o nouă încărcare, şi timpul care a trecut până când vagonul a fost pus din nou la încărcare. Rulajul e un indice tehnico-economic de exploatare a parcului de vagoane şi se calculează, fie pentru totalitatea vagoanelor unei refele sau a unei regionale de căi ferate, fie pentru o anumită categorie de vagoane. îmbunătăfirea activităfii personalului feroviar şi disciplina beneficiarilor transporturilor micşorează rulajul şi creează o rezervă permanentă pentru majoritatea încărcăturilor pe căile ferate. 5. Rulare, corp de ~ în rulmenfi: Sin. Corp de rostogolire în rulmenfi. V. sub Rulment. 6. Rulant [KaTfliiţHecfl, n0^BH?KH0fi; roulant; rollend; rolling; gördülő], Tehn.: Calitatea unui sistem tehnic de a fi construit penfru a se mişca sau pentru a se deplasa pe o cale, prin intermediul unor organe de rostogolire. 7. material V. Material rulant. 8. r^/ ţ pod V. Pod rulant. 9. Rulantă, scară V. Escalator. 10. Rulare. 1. Tehn.: Sin. Rostogolire (v.). 11. Rulare [KaTaHHe OTicaTKa; roulement; Rol-len; rolfing; gördülés], 2. Tehn.: Deplasarea unui sistem tehnic (vehicul, pod rulant, etc.) prin rostogolirea şi, eventual, alunecarea rofiior sau a rolelor pe o cale fixă, numită cale de rulare. Pentru ca rularea să fie posibilă, e necesar să se exercite o forfă de propulsie (forfă de tracfiune), fie la periferia rofiior, în cazul rofiior motoare (datorită cuplului motor), fie pe axa rofiior, în cazul rofiior purtătoare; în plus, trebue să fie îndeplinite condifiunile de adeziune între calea de rulare şi suprafafa de rulare a sistemului care se deplasează, şi să fie învinse rezistenfele de mers. Rularea unei rofi poate fi considerată ca o mişcare plană paralelă, rezultată din mişcarea de rotafie în jurul centrului geometric al rofii acestui centru, eventual combinată cu mişcarea de alunecare a punctului de contact al rofii cu calea. Roata care rulează liber pe cale, adică fără alunecare, are centrul instantaneu de rotafie în punctul de contact cu calea (v. fig. II); roata care rulează cu alunecare are centrul instantaneu de rotafie situat pe verticala care trece prin pozifia inifială a centrului geometric al rofii (v. fig. III şi IV). în raport cu centrul instantaneu de rotafie, centrul geometric al rofii descrie, în fiecare moment, arce de cerc (cu raze egale) a căror înfăşurăfoare este o dreaptă paralelă cu calea de rulare, care reprezintă locul geometric al centrului geometric al rofii în mişcarea de rulare considerată. — / Vitesele cari intervin în rularea rofii pe cale. Vc) vifesa de înaintare a centrului (C) al rofii; Vp) vifesa lineară, corespunzătoare vitesei unghiulare © a rofii; Va) vifesa de alunecare a punctului (A). 725 Vitesele cari intervin în rularea rofii pe cale . sunt: vitesa de înaintare a centrului rofii Vc şi vitesa lineară a punctelor periferice A de contact între roată şi cale, corespunzătoare vitesei unghiulare ü) a rofii (v. fig. /). Vitesa de alunecare a punctului A de contact este egală, deci, cu Va = Vc-uR. Raportul dintre vitesa de înaintare a centrului rofii şi vitesa lineară a punctului de contact dintre roată şi cale determină felul rulării. — Dacă cele două vitese Vc şi Vj — ^R sunt egale, rezultă VA = 0, şi rularea se reduce Ia rostogolire pură, adică roata se rostogoleşte fără alunecare între roată şi cale, iar punctul A de contact dintre roată şi cale coincide cu centrul instantaneu de rotafie O al rofii; în acest caz, frecarea F din punctul A de contact este o frecare de repaus (v. fig. II). Vitesa de alunecare a punctului A fiind nulă, numărul de rotafii complete nlt efectuate de roata de rază R, în timpul în care se parcurge drumul /, e: n^ljlizR. — Dacă vitesa centrului IU se transformă în alunecare, adică roata patinează ca sania (mers-sanie). — Dacă vitesa centrului rofii (vitesa de înaintare) e mai mică decât vitesa lineară a punctelor periferice A, corespunzătoare vitesei unghiulare tu a rofii (^<0)^), apare, afară de rostogolirea rofii, şi alunecarea ei în sens contrar sensului mişcării centrului rofii; centrul instantaneu de rotafie O e situat deasupra punctului de contact A dintre roată şi cale (v. fig. IV). Frecarea dintre roată şi cale e o frecare de alunecare, orientată în sensul înaintării, şi astfel numărul de rotafii complete ale rofii, în timpul în care se parcurge drumul /, va fi dat de l no= - 0-ife)' 2 kR unde (S e coeficientul de patinare de rostogolire, în procente, determinat din relafia: taR-Vr 100 = p (%). to# N -tufáit °H52 r° Rularea unei rofi pe cale. II) rostogolire pură V=ooR; III), rulare cu patinare de alunecare (mers-sanie); /V) rulare cu patinare de rostogolire; A) punctul de contact dintre periferia rofii şi cale; C) centrul rofii; C') centrul rofii după intervalul de fimp dtj Fa) frecare de alunecare dintre roată şi cale; Fj) frecare de repaus dintre roată şi cale; O) centrul instantaneu de rotafie; V) vitesa de înaintare a rofii; Vdf) drumul parcurs de centrul rofii; coRdf) drumul parcurs în mişcarea de rotafie de către un punct al periferiei rofii. rofii (vitesa de înaintare) e mai mare decât vitesa lineară a punctului periferic A, corespunzătoare . viiesei unghiulare a rofii (Vc>iuR), apare, afară de rostogolirea rofii, şi alunecarea ei în sensul de mişcare a centrului rofii; centrul instantaneu de rotafie O e situat dedesubtul punctului de contact A (v. fig. III). Frecarea dintre roată şi cale e o frecare de alunecare, orientată în sens contrar celui de înaintare, şi, astfel, numărul de rotafii complete n2 ale rofii, în timpul în care se parcurge drumul /, va fi dat de: '0-â) n —------------, 2 2-a R unde a e coeficientul de pafinare de alunecare, în procente determinai din ralafia: V,-U)R «(%) =—rr---------100 * c Valoarea n2 este mai mică decât n± (rostogolire fără alunecare). Când mişcarea de rostogolire încetează (o> = 0 şi «=100%), rularea Valoarea nz e mai mare decât valoarea ^ — 1/2 nR (rostogolire pură). Când mişcarea de înaintare încetează (Vc — 0 şi p = 100%), rularea devine o rotafie pe loc, adică mişcarea e o patinare completă, adeziunea fiind la limită, din cauză că forfa de tracfiune dela periferia rofii depăşeşte valoarea frecării de repaus. în realitate, contactul dintre roată şi calea de rulare nu se face într'un singur punct, ci pe o porfiune de suprafafă cilindrică, din cauză că, sub efectul greutăfii pe roafă şi al mişcării eif se produce o deformafie a suprafefei rofii şi a căii de rulare (v. fig. V). Centrul instantaneu de rotafie se deplasează din punctul teoretic de contact A, în punctul B, situat la distanfa K, unde K e coeficientul de frecare de rostogolire. Centrul instantaneu de rotafie ne mai fiind situat pe verticala greutăfii care se transmite căii prin roată, se produce un cuplu rezistent K‘G, care se opune învârtirii rofii. Contactul dintre roată şi cale. 726 Pentru a se produce rularea rofii, \e să fie satisfăcută relafia (v. fig. VI): r>c,l în care F = este frecarea de adeziune şi Gr este greutatea pe roatăi incluziv greu-tatea ei proprie. Rezistenţa For,ele, la con)actul dln. care se opune ru ani depinde )re roata , cale. de valoarea coeficientului a; aceasta variază după condifiunile de elasticitate şi de plasticitate ale celor două corpuri în contact. La rularea osiilor de cale ferată (ofel pe ofel), rezistenfa la rulare se exprimă prin relafia: (kg)> în care 5 (cm) e săgeata corzii suprafefei de pătrundere în calea de rulare a rofii, iar R (cm) e raza rofii. Valoarea coeficientului K este de aproximativ 0,05 cm; valoarea lui 5 depinde de calităfile materialului şi el poate fi considerat aproximativ constant; deci V2d = K*^0,6. Rezistenfa specifică la rulare ,se exprimă, deci, prin relafia: rr-M (kg/t), ea fiind proporţională cu coeficientul K', care este o caracteristică de material, şi invers proporfională cu diametrul rofii. Valoarea rezistenfei scade şi, deci, condifiunile de rulare se apropie de condifiunile rostogolirii pure, când cresc diametrul rofii sau duritatea suprafefei de rulare a şinelor. Realizarea condifiunilor de rulare apropiate de o rostogolire pură e influenfată şi de următoarele elementé: oscilafiile laterale ale osiei, cari provoacă variafia diametrului cercurilor de rulare ale rofiior; oscilafiile verticale ale cadrului vehiculelor, cari provoacă o variafie a repartifiei sarcinii pe osii; trecerea prin curbe; loviturile la joantele şinelor; trecerea peste schimbătoarele de cale; etc. La autovehicule, la cari bandajele de cauciuc sunt pline sau confin aer comprimat (pneuri), contactul dintre roată şi cale provoacă o apla-tisare a.bandajului. — La autovehiculele cu pneuri, aria suprafefei de contact se exprimă prin relafia: mHHCH II0AII1HI1HHK KaHSHHfl; roulement rigide; nichteinstellbarer Wálzlager, starrer Wălzlager; rigid roller bearing; merev csapágy]: Rulment radial, axial, axial-radial sau radial-axial, la care cele două inele permit în serviciu numai mişcarea relativă de rotaţie între arbore şi carcasa palierului (de ex. rulment radial cu bile pe un singur rând, rulment radial cu role cilindrice pe un singur rând, rulment axial cu bile pe un singur rând, etc.). s. ~ oscilant [caMOycTaHaBJiHBaiomHecfl IIOAIIIHIIHHK KaHGHHfl; roulement pendulaire; sel-bsteinsíellbarer .Wălzlager, Pendelwălzlager; oscil-lating roller bearing; önbeálló gördülőcsapágy]: Rulment radial, radial-axial sau axial, la care cele două inele permit în serviciu, pe lângă mişcarea relativă de rotaţie, şi o mişcare de oscilaţie între arbore şi carcasa palierului (de ex.: rulment radial, oscilant, cu bile pe două rânduri; rulment radial, oscilant, cu role-butoiaş simetrice, pe două rânduri, rulment axial oscilant cu role butoiaş, etc.). Penfru a asigura posibilitatea de mişcare oscilantă la rulmenţii radiali sau radiali-axiaii, calea de rulare a inelului exterior e sferică; la rulmenţii axiali, inelul se sprijine în palier direct, cu o faţă sferică, sau indirect, printr'o pastilă cu o faţă sferică. Rulmenfii oscilanfi se folosesc la paliere pentru arbori lungi sau pentru ansambluri la carie necesară o libertate de mişcare de oscilafie în serviciu sau la montare; ei permit acomodarea, adică orientarea inelului interior, după direcfia instantanee a axei fusului, dacă axa arborelui se deformează sau se deplasează. 9. ~ rigid: Sin. Rulment neoscilant (v.). io. ~ sferic: Sin. Rulment oscilant (v.). n. Rulou [/ţepeBHHHaH niTopa, pyjioH; rou-leau, volet roulant; Rolladen, Rollvorhang; roller blind, Venetian shutter; redőny, roló], Cs., Arh.: Oblon de lemn, format din lamele de lemn profilate, paralele, legate între ele cu lame flexibile de ofel, astfel încât să se poată înfăşură pe un ax orizontal, aşezat într'un spafiu amenajat deasupra tocului unei ferestre sau al unei uşi, şi care poate fi rotit într'un sens sau în altul, pentru deschidere şi închidere. Acfionarea axului se face printr'o bandă textilă rezistentă, de care se trage şi care se înfăşură, alternativ, fie Rulmenfi radiaii: /), 2) şi 3) cu bile pe un singur rând, obişnuii (00000), respectiv cu degajare pentru introducerea bilelor (70000), respectiv cu canal pentru siguranfă (50000); 4), 5) şi 6J cu role cilindrice pe un singur rând, cu un singur guler (umăr) la inelul interior (42000), respectiv cu inel de sprijin la inelul interior (72000), respectiv fără guler la inelul interior (32000); 7) cu bile pe două rânduri; 8) cu role cilindrice înfăşurate, [De un singur rând (5000); 9) cu ace pe un singur rând (74000); 10) oscilant, cu role butoiaş pe două rânduri (3000); 11) oscilant cu bile pe două rânduri (1000); 12) oscilant, cu bile pe două rânduri, cu gaură conică şi bucea de fixare (11000); Í3) şi 14) oscilant, cu role butoiaş pe dcuă rânduri, cu gaură conică şi bucea de fixare (13000), respectiv cu gaură conică şi bucea de fixare cu filet de extracţie. Rulmenfi radiaii axiali: 15) cu bile pe un singur rând (rulment magneto), demontabil (6000); 16) cu bile pe un singur rândr cu cale de rulare adâncă ((3 = 26°), nedemontabil (46000); 17) şi 18) cu role conice pe un singur rând, demontabil, cu conicitate mică (7000), respectiv cu conicitate marc- (27000); 19) cu bile pe două rânduri,' cu căi de rulare adâncă, cu două inele interioare (85000). Rulmenfi axiali radia!i; 20) cu bile pe un singur rând, cu cale de rulare adâncă ({3 = 40°), neoscilant (66000); 21) oscilant, cu role butoiaş pe un singur rând. Rulmenfi axiali: 22) cu biie pe un singur rând (8000); 23) cu bile pe un singur rând, fără colivie, cu carcasă de protecfiune; 24) cu bile pe două rânduri, cu rondelă de sprijin; 25) şi 27) oscilant cu bile pe un singur rând, fără pastilă de sprijin respectiv, cu pastilă de sprijin; 26) cu bile pe un singur rând dublu, pentru sarcini în ambele sensuri (38000); 28) şi 29) cu bile pe un singur rând dublu, pentru sarcini în abele sensuri cu pastile da sprijin, respectiv fără pastile de sprijin. Cifrele din parenteze indică simbolizarea după STAS 1678-50. 733 pe o roată fixată la unu! dintre capetele axului orizontal, fie pe un ax metalic, echipat cu un resort şi fixat în perete. în mişcarea de ridicare sau de coborîre, lamelele sunt ghidate de un cadru făcut din ofel profilat în U, care asigură şi rigiditatea oblonului, când acesta e coborît. Partea inferioară a acestui cadru se poate inclina, fiind Jegată prin articulafii de partea superioară, fixă, pentru a permite aerisirea şi iluminarea parfială a interiorului, când ruloul e coborît. în pozifia coborîtă, lamelele ruloului pot fi apropiate unele de altele, sau lăsate cu spafii între ele, datorită faptului că lamele de ofel, cari leagă câte două lame de lemn, se pot mişca într'un şanf care !g traversează pe acestea din urmă, şi sunt fixate de acestea printr'un cuiu, iar găurile lamelelor de ofel sunt alungite. 1. Rulou [KpyrJIflK, KapaHAam; rondin; Rest-rolle, Reststămme; core; maradékszár]. Ind. lemn.: Piesă de lemn, cilindrică, rezultată din partea centrală a buştenilor, după derulare la maşina de derulat (v.), având lungimea egală cu lungimea buşteanului şi diametrul variabil, în funcfiune de mărimea pieselor de strângere ale păpuşilor dela maşina de derulat şi în funcfiune de calitatea materialului lemnos în zona centrală. Rulourile constitue un deşeu al producfiei de placaje, reprezentând 8*”22% din materia primă prelucrată. Se recuperează, în parte, prin derularea suplemen-tară a rulourilor secfionate, la maşini de derulat cu dimensiuni mici, sau prin debitarea la ferestrău, în şipcî penfru amba'aje, sau în calupuri pentru pavaje de lemn. 2. Rulou [pojlHK; rouleau; Rolle; roll; görgő]. Tehn.: Organ de maşină sau element de construcţie, care are forma de corp de revolufie (în general, forma de cilindru circular drept), de regulă cu înălfimea mai mare decât diametrul, şi care, pentru lucru, se roteşte în jurul axei sale de simetrie. Ruloul poate servi, de exemplu, la rularea unui sistem tehnic pe o cale, la transmiterea sau transformarea unei mişcări într'un sistem tehnic, la stabilirea contactului electric cu un fir de cale, la transmiterea unei solicitări, la susfinerea sau transportul unor piese, etc. — Exemple: s. ~ de transportor cu rulouri [poJIHK pojlb-raHra; rouleau de train de rouleaux; Rolle eines Rollgangs; roll of a live roller bed; görgőspálya görgője]: Organ al unui transportor cu rulouri (cale cu rulouri), constituit dintr'un corp de revolufie care se roteşte în paliere fixe. De regulă, rulourile sunt metalice, dimensiunile şi construcfia lor diferind după destinaţia transportorului, care poate fi folosit în fabricaţie şi manu-tenfiune, în industria grea sau în cea uşoară. Ruloul e compus dintr'un corp şi un ax cu două fusuri; axul poate fi monobloc cu corpul, sau separat de acesta şi constituit dintr'o singură piesă sau din două semiaxe. Materialul şi construcţia rulourilor diferă după greutatea pieselor transportate şi după solicitările dinamice ia cari sunt supuse. Rulourile metalice pot fi: rulouri de oţel forjat, de obiceiu masive (pentru solicitări foarte mari, de ex. primele rulouri instalate lângă foarfeci mari de laminate); rulouri cu corpul de oţel turnat, masive sau cave (cu goluri), monobloc sau solidarizate cu axul (pentru solicitări mari, de ex. ia transportoarele pentru laminoare finisoare mari, sau pentru mese ridicătoare); rulouri cu corpul de fontă, solidarizate cu axul (pentru solicitări mai mici, de ex. la evacuare la laminoare de tablă fină); rulouri din tuburi, solidarizate cu axul (pentru solicitări mici, de ex. pentru căi de transport). Palierele axului pot fi paliere de alunecare* sau paliere de rostogolire (cu role cilindrice, cu role conice sau cu rulouri elastice). Forma corpulu depinde de materialul transportat şi e, de obiceiu cilindrică (la majoritatea transportoarelor) sau bitron-conică (la transportoarele pentru laminoare de ţevi) După modul de antrenare, rulourile pot fi libere (neantrenate), sau antrenate individual, în perech sau în grup. Antrenarea individuală se face direct, prin electrorrotor, sau indirect, prin cuplaj cu fricţiune, prin manşon de cuplare, sau prin angrenaj interior sau exterior. Antrenarea în perechi sau în grup se poate face prin angrenaje conice sau cilindrice, folosind roţi dinţate cilindrice libere. Sin. Rulou de cale cu rulouri. 4. ~ de compresor: Sin. Tobă de compresor. V. sub Cilindru compresor. 5. ~ de contact [(J)pHKH,HOHHbiă őapaőaH, POJIHKOBMH KOHTâKT naHTorpac[)a; rouleau de contact de pantographe; Stromabnehmerrolle; pan-tograph contact roller; áramszedő-görgő]: Piesă de contact a anumitor pantografe cu frecare de rostogolire, constituită dintr'un cilindru masiv de cupru, care se rostogoleşte pe firul de cale. Are dispozitive de ungere la axul de rotaţie, montat pe leagănul pantografului. V. şi sub Pantograf şi sub Priză de curent. 6. ~ de laminor: Sin. (impropriu) Cilindru de laminor. V. Laminor, cilindru de 7. ~ de reazem. V. sub Reazem cu rulouri circulare, Reazem cu rulouri pendulare. 8. Rulouri, uscătorie cu V. Uscătorie cu rulouri. 9. Rulură [oTJiyn, KpyrOBafl TpeiiţHHa; rou- lure, fente circulaire; Mondrifj, Kreisrifj; circular crevice; körrepedés]. Silv.: Crăpătură în formă de segment de cerc, de-a-lungul unui inel anual, pe o fracţiune sau pe întreaga lungime a acestuia. Rulura se produce, de regulă, în partea centrală a trunchiurilor de arbori, către baza acestora, şi e cauzată de diferenţele dintre proprietăţile tehnologice ale lemnului din inelele Secfiune printr-un trun-anuale şi de diferenţele de chiu cu rulură. umiditate a lemnului din ace- rulur§; 2) crăpături de stea, produse în timpul vieţii inimă, arborelui. 10. Runtb [pyMŐ; manche â air; Ventilator; air feeder, wind sleeve; szellőző nyüás]. Nav. m.: Gură de aerisirea magaziilor, la şlepuri, situată pe punte, 734 1. Rumbafron[pyMŐaTpOH;rhumbatron; Rhum-batron; rhumbatron; rumbafron]. E/f.: Circuit electric închis, constituit dintr'un sistem de cilindri conductori, care e folosit în dispozitivele pentru obfinerea curenfilor de foarte înaltă frecvenfă, cărora le corespund unde decimetrice sau centi-metrice, prin modularea vitesei electronilor. 2. Rumegare [meBaHHe; rumination; Wieder-kăuen; rurrvnation; kérödzés], Biol.: Proces de remasticare a nutrefurilor ingerate. Rumegarea constitue o particularitate a fiziologiei digestiei animalelor din subordinul rumegătoarelor. Nutreful ingerat, după ce a fost masticat rapid şi sumar şi umezit cu salivă, ajunge în primele două compartimente gastrice (rumen şi refea). Aici se îmbibă cu apă şi e supus acţiunii fermentative a unei bogate flore microbiene care, lizând parfial învelişul de celuloză al celulelor din componenta nutrefurilor, favorizează o mai bună digerare a acestora. Rumegarea începe după circa o jumătate de oră dela terminarea ingerării tainului. în acest scop, în urma unei serii de mişcări combinate ale rumenului, diafragmei şi esofagului, nutrefurile sunt regurgitate sub formă de boluri de rumegare. După rumegare, adică după remasticare, ele sunt înghiţite din nou, trecând de data aceasta prin gutiera esofagină direct în foios, iar de aici, în chiag (stomacul propriu zis al acestor enimale). Rumegarea durează circa o oră. în decurs de 24 de ore, animalul poate avea 6---8 perioade de rumegare. Durata rumegării e influenfată de condifiunile de întrefinere a animalelor şi de felul nutrefurilor ingerate. Cu cât acestea sunt mai fibroase, cu atât rumegarea lor e de mai [ungă durată. Rumsgarea se efectuează în bune condifiuni dacă animalele sunt lăsate în linişte după hrănire. Lipsa rumegării e unul dintre simptomele caracteristice îmbolnăvirilor digestive ale rumegătoarelor. Datorită acestei caracteristice a fiziologiei digestiei lor, rumegătoarele digeră şi, deci, valorifică mai bine decât toate celelalte animale nutrefurile bogate în celuloză (fân, paie, coceni). 3. Rumegătoare [JKBa^Hbie WHBOTHbie; ru-minants; Wiederkăuer; ruminants; kérődzők]. Biol.: Animale mamifere cari aparfin subordinului sole-nodontelor, ord:nul bicopitatelor, subclasa mamiferelor superioare (Monodelphia). Subordinul rumegătoarelor cuprinde mai multe familii, dintre cari cea mai importantă e familia bovideelor sau a cavicornelor, adică a animalelor cu coarnele crescute pe cepi osoşi şi goale pe dinăuntru. Din această familie fac parte trei subfamilii: bovinele, ovinele, antilopinele. Bovinele, cunoscute şi sub numele de vite cornute mari, au un s:ngur gen, cu mai multe specii sălbatice şi domestice, dintre cari cea mai mare importanfă o are specia boului (Bos taurus) şi specia bivolului (Bos bubalus). Subfamilia ovine- lor sau a vitelor cornute mici cuprinde mai multe genuri, dintre cari cele mai importante sunt genul Ovis şi genul Capra, din cari fac parte oile, respectiv caprele. Toate rumegătoarele sunt erbivore. E’e se caracterizează prin dentifie selenodontă (cu rugo-zităfi de smalf în formă de semilună) şi prin faptul că rumegă. Stomacul lor e compartimentat, având patru compartimente gastrice, şi anume: rumen,, refea, foios şi chiag. Aceste caracteristice ana-tomo-fiziologice ale aparatului digestiv sunt determinate de specificul aiimentafiei şi de condifiunile de vieafă ale animalelor d’n acest subordin (v. şi sub Rumegare). 4. Rumeguş de lemn [oilHJIKli; sciure de bois; Săgemehl, Săgespăne; sawdust; fürészpor]. Ind lemn.: Deşeuri (rămăşife) de lemn, în formă de aşchii mărunte (tărâfe), provenite din tăierea lemnelor cu ferestrăul de mână sau cu ferestrăul mecanic. Dimensiunile aşchiilor depind de pozifia planului de tăiere în raport cu mersul fibrelor şi al inelelor anuale, de esenfa şi umiditatea lemnului, de gradul de tocire al dinfilor feres-trăului, de vitesa de tăiere, etc. Cantitatea de rumeguş rezultată din debitarea buştenilor în cherestea reprezintă 12• ■ ■ 15% din volumul lemnului brut prelucrat. Rumeguşul poate fi valorificat brut sau prelucrat. Neprelucrat (eventual numai uscat), rumeguşul poate fi folosii: drept combustibil în focare industriale (cu trepte) sau casnice, sau în gazo-gene; ca absorbant sau ca material filtrant pentru filtrarea unor uleiuri sau a altor lichide industriale; penfru curăţit, uscat şi lustruit (piese metalice,, blănuri, piei, pardoseli, etc.); ca izolant termic în instalaţii industriale, agricole, silvice (pepiniere)* etc.; ca ambalaj pentru sticlărie, porţelanuri, produse metalice; pentru umplerea unor obiecte de sport, jucării, etc.; penfru stingerea incendiilor de uleiu; pentru micşorarea alunecării pe podele unse* pe ghiaţă,'etc.; penfru aşternut în grajduri, etc. Prelucrat mecanic, rumeguşul poate fi folosit: drept combustibil, prin brichetarea cu sau fără1 lianţi; îa fabricarea făinii de lemn, întrebuinţată în industria de mase plastice, linoleum, explozivi,, pietre de şlefuit, etc.; la fabricarea unor produse speciale, ca tencueli speciale, mulaje, dale, cărămizi poroase, forme de turnat, amestecuri pentru epurarea gazelor, etc. — Prelucrat chimic* rumeguşul poate fi transformat: în celuloză (folosită ca umplutură, fibrele obţinute fiind prea scurte), în produse de hidroliză (zaharuri, alcooli* drojdii nutritive, etc.), în produse de distilare (cărbune de lemn, alcool metilic, acetonă, acid acetic, gudroane), în brichete (fabricate prin semicarbonizare). Rumeguşul mai poate fi folosit la extragerea de răşini şi materii tanante. Dintre utilizările menţionate, brichetarea cu sau fără liant e acee£ care poate absorbi cantităţi mai mari din disponibilul fabricilor de cherestea. 5. Rumeguşului, brichetarea ~ de lemn [6pH-KeTHpoBaHHe #péBecHbix onHJiOK; briquettage 735 de la sciure de bois; Ságemehlbrikettierung; saw dúst briquetting; fürészporbrikettálás], Ind. lemn.: Aglomerarea rumeguşului de lemn în forme geometrice regulate, cu sau fără liant, Prin brichetare se reduce volumul rumeguşului la 1 /4-■ ■ 1 /5 din cel iniţial, se măresc puterea calorifică şi posibilitatea de ardere în sobe obişnuite, şi se creează posibilităţi economice de depozitare şi de transport. Se foloseşte, de regulă, brichetarea la presiune înaltă, fără liant, brichetarea la presiune mijlocie, cu sau fără liant, şi brichetarea prin semicarbonizare la presiune mijlocie, fără liant. S'au făcut şi încercări reuşite de brichetare cu ajutorul unor proteine vegetale. chine; körszegélyező]. Ind. text.: Maşină de tricotat circulară, pentru manşete. V. Tricotat, maşină de 5. Rupăfor: Sin. Desfăcător (v.). 6. Rupelian [pynejiHaHOBbifí cjioh; rupélien; Rupelien; Rupelian; rupelián]. Geo/..* Etajul mediu al Oligocenului, caracterizat, în general, prin prezenfa următoarelor fosile: Avicula stampiensis* Leda deshayesiana, Astarte Kickxi, Cytherea splendida, Pleurotoma intorta, Fusus elongatusfc Aporrhais speciosa, etc. 7. Rupere [pa3pbiB; rupture; Bruch; breaking törés], 1. Gen.: Formarea unei solufii de continuitate, într'un mediu solicitat, care prezenta continuitate macroscopică. Presă de brichetat rumeguş, tip I. E. Egorov (schemă). 1) arbore motor; 2) volan; 3) capul de cruce al pistonului plonjor; 4) angrenaj c'e acfionare a manivelei pistonuluit plonjor; 5) angrenaj de antrenare a alimentatorului; 6) transpcrtorj pentru brichete; 7) roată de reglare a presiunii în. cilindrul presei; 8) cilindrul presei. - Brichetarea se efectuează cu prese de diferite construcfii. Presa sovietică de brichetat tip I. E. Egorov lucrează cu presiunea de 1000 kg/cm2 şi produce orar 1250 kg brichete fără liant, de cca 160X70X30 mm, cu greutatea specifică de 1—1,2 g/cm3 (v. fig.). Presarea se face unilateral, prin piston plonjor (plunger), cu contrapresiune dată de coloana de brichete. Corpul presei e răcit cu apă, pentru a micşora încălzirea din cauza frecării brichetei de interiorul cilindrului. în fara noastră se brichetează rumeguşul de esenfe răşinoase, fără liant, cu ajutorul unor in-stalafii cu piston de tipul Ganz-Ratibor şi Brno-Kralovopolska, corpul cilindrului de presă fiind încălzit cu vapori, pentru a uşura brichetarea la presiune mijlocie. i. Rumen [pyőeix; rumen, panse; Pansen; rumen, paunch; bendő]. Zoo/.: Primul şi cel mai mare compartiment gastric al animalelor din subordinul rumegătoarelor. El are rolul de rezervor al nutrefurilor ingerate, şi de organ de pregătire a acestora în vederea rumegării. s. Rumenit [pyMeHHT; rouménite; Rumănit; roumainite; rumenit]. Mineral.: Varietate de ozo-cherit, provenind din districtul Buzău. g. Runc: Loc în care s'a tăiat pădurea, spre a deveni loc de păşune, în special pentru oi. Sin. Izlaz. 4. Rundrender [pyHflpeHtfep; machine circu-laire â tricoter; Rundrânder; circular knitting ma- 8. ~ [oŐpblBaHHe OTpOCTKOB; cassemenf; Abbrechen; hand breaking; letörés]. Agr,: Operafiune chirurgicală în verde, care consistă în ruperea cu mâna a unor lăstari în creştere, în scopul opririi acesteia. Se aplică în cazuri dejn-târziere a ciupitului şi se completează ulterior cu operafiuni de tăieri în verde. 9. Ruperea materialelor [pa3pbiB MaTepna-JIOB; rupture des matériaux; Brechen der Materia-lien; breaking of the materials; törés, szakítás], Rez. mat.: Fenomenul de distrugere a continuităfii unui material solid sub acfiunea forfelor exterioare, când acestea depăşesc forfele de coeziune inter-moleculare. După natura sarcinilor cari le produc, se deosebesc: ruperi la solicitări statice (aplicate progresiv), ruperi la solicitări prin şoc şi ruperi prin oboseală (produse de sarcini variabile). Ruperea Ia solicitări statice se poate prezenta ca rupere prin smulgere şi ca rupere prin alunecare. La materialele casante neferoase, solicitate la întindere, ruperea se produce prin smulgere în secfiune normală; dacă sunt solicitate la răsucire, ruperea se produce prin smulgere la 45° fafă de axa barei. La materialele cu proprietăfi plastice, solicitate la întindere, se produc simultan cele două forme de rupere; dacă sunt solicitate la răsucire, ruperea se produce prin lunecare în secfiuni normale pe axa barei. în generals 736 la ruperea metalelor în încercările statice, secţiunea de rupere prezintă un aspect grăunţos. — La ruperea prin şoc, secfiunea obfinută are aspect asemănător celui obfinut prin încercările statice. — La# ruperea prin oboseală, secţiunea de rupere are un aspect cu totul deosebit: 0 parte a secfiunii e lucioasă, ca urmare a frecării celor două porfiuni ale piesei în zona fisurată înainte de rupere, iar restul secfiunii e grăunfos, în zona corespunzătoare ruperii brusce. Ruperea pr oricare dintre aceste mărimi le determină în mod univoc pe celelalte. — La stare plană şi la stare spaţială .a tensiunilor nu mai există însă această relafie ^univocă între elementele ar, sf, Lr, ir. De aceea, criteriul aparifiei ruperii sau al curgerii plastice a tost exprimat pe rând în funcfiune de fiecare dintre cele patru elemente indicate mai sus. Astfe! s'au obfinut cele patru teorii clasice asupra ruperii şi anumite teorii în cari se combină între ele criteriile exprimate cu ajutorul acestor elemente. (V. şi Plasticitate, ipotezele limitei de ~). După teoria tensiunii normale maxime (ipoteza 1 de rupere), ruperea materialului depinde de tensiunea normală principală maximă (de întindere sau de compresiune). Condifiunea ca ruperea materialului să nu se producă într'un punct în care tensiunile normale principale sunt aig cr2, o3, e cri sau | o81 s* | arc j. Experienfele 'arată că această ipoteză nu e realizată în toate cazurile de rupere. în Curba caracteristică, limita de elasticitate; R) ruperea. cazul răsucirii, de exemplu, rezultă din această ipoteză că ruperea s'ar produce h o valoare a tensiunii tangenfiale x = respectiv T = |afC|, ceea ce nu se confirmă prin încercări. După teoria deformafiei maxime sau a tensiunii reduse maxime (ipoteza II de rupere), se compară fie deformafiiie reale cari apar în material ia o solicitare complexă, cu cele datorite .întinderii simple, fie tensiunile reduse cu cele de întindere simplă (ceea ce este acelaşi lucru). Ruperea e condifionată de egalitatea, în momentul ruperii, dintre lungirea specifică maximă şi lungirea specifică corespunzătoare limitei de rupere la întindere sau la compresiune simplă. Condifiunile ca materialul să nu se rupă sunt: Direcfii principale şi tensiuni principale. ÎL E a2 + a3 E a3 + *fC E ^ E < E sau, după cealaltă formulare: red ^ ®rt ’ ^'ăred ^ J Qrc * Aplicată solicitării de forfecare pură, ipoteza II de rupere duce la relafia xr = 0,77ar. Când compresiunii într'o singură direcfie i se suprapune o compresiune într'o direcfie transversală, rezistenţa materialului ar trebui să crească dacă e realizată această ipoteză, ceea ce nu se confirmă experimental. După teoria tensiunii tangenfiale maxime (ipoteza 111 de rupere), ruperea se produce când tensiuneatangenfiaiă maximă atinge valoarea tensiunii tangenfiale care se constată (pe o secfiune la 45° fafă de axa barei) la limita de rupere a pieselor supuse la întindere simplă. Condifiunea ca ruperea să nu se producă e: 2 ’ _01-C8 îmax —--— Aplicată solicitării de forfecare pură, ipoteza III duce la relafia: ’zr — aj2. Această teorie a fost desvoltată de Mohr, sub formă grafică, în special pentru materialele cari au rezistenţe de rupere diferite la întindere şi compresiune (v. şi sub Plasticitate, ipotezele limitei de ~). Teoria dă rezultate satisfăcătoare în cazul ruperii materialelor cu proprietăţi plastice pronunţate; ea se aplică în mod curent la dimensionarea pieselor de maşini. După teoria energiei de deformaţie (ipoteza IV de rupere), lucrul mecanic specific necesar pentru ruperea materialului nu depinde de com- 7 37 plexitatea solicitării care provoacă ruptura; condifiunea de rupere se obfine, deci, egalând lucrul mecanic de deformafie specific, corespunzător solicitării complexe, cu lucrul mecanic specific necesar pentru ruperea la întindere-compresiune simplă. Luând direcfiile tensiunilor principale ca axe de referinfă, condifiunea ca ruperea să nu se producă e: +o* + o*—2n+ Oj0, când predomină tensiunile de întindere şi cy1 + a2 + c3<0, când predomină tensiunile de compresiune. în primul caz, condifiunea de rupere e cea exprimată mai sus; în cel de al doilea caz, din lucrul mecan:c total se scade lucrul mecanic pentru varierea volumului şi se obfine lucrul mecanic specific pentru modifcarea formei. în starea limită critică, lucrul mecanic pentru modificarea formei dintr'o solicitare compusă e egal cu lucrul mecanic pentru modifcarea formei din întindere-compresiune axială; deci, condifiunea ca ruperea să nu se producă e: (c,-a2)2 + (ct2-a3)2 + (vcrilic)şi dintr'un puf de amortisare la bază şi, eventual, cu o secfiune stran- gulată frontală, ca la căderi. — Consolele sunt ruperi de pantă rareori utilizate, cari asigură trecerea apei peste zona de discontinuitate a canalului, cu ajutorul unui jghiab de consolă. în punctul de cădere a apei se dispun consolidări locale. Ruperile de pantă se execută din lemn sau din nuie’e, laconstrucfiile provizorii, şi din beton sau din zidărie de piatră, la construcfiile definitive. Puful de amortisare are rolul ca saltul hidraulic care se creează în mod normal în avalul oricărei căderi de apă să devină înnecat, adică să fie acoperit de nivelul apei din aval, spre a ev[ta fenomenele de eroz>une. î. Rupere, cameră de ~ de pantă [KaMepa H3-MeHeHHH yKJlOHa; chambre de changement de pente; Gefállbruchkammer; break of fall chamber; eséstörési kamra]. Canal.: Instalafie montată pe refeaua de canajzare, în punctele în cari se întâlnesc conducte la niveluri diferite, când panta străzii e mai mare decât panta canalului, sau când panta canalului depăşeşte limita prescrisă. Există trei t:puri de camere de rupere de pantă: cu conductă de fontă în cămin, care se montează în cazul conductelor cu diametru mic (<20 cm); şi care se curăfă uşor, însă prezintă desavantajul că spafiul de lucru în cămin e mic; cu conductă exterioară căminului, pentru tuburile cu diametrul de 25'-40 cm; cu trepte sau în pantă, folosite la canalele cu diametrul mai mare decât 40 cm, şi pentru căderi sub 0,80 m. Sin. Cameră de rupere de presiune. 2. cameră de ~ de presiune. V. Rupere, de ~ de pantă. s. ~ de presiune [pa3pbiB Hanopa; brise-charge; Druckunterbrechung; pressure reducing; nyomástörés]. Hidr. a.: Micşorarea presiunii interioare într'o conductă de aducfie, prin introducerea unei camere de rupere de presiune pe traseul conductei. 4. ~ de sincronism: Sin. Desprinderea maşinii sincrone (v.). 5. Ruperea coloanei de aspirafie [paapbiB Bca-CbiBaiomeH KojiOHHhi; pa3pwB CTOJiöa Bcacbi-BaeMOH jkh^kocth; rupture de la colonne d'as-p!ration; Abrei^en der Saugsăule; breaking down of the suction column; szivóoszlop-törés]: Căderea apei înapoi, în coloana de aspirafie, datorită pătrunderii aerului în interior, din cauza înălfimiide aspirafie prea mari sau a fenomenului de cavitafie. 6. Ruperea emulsiilor. V. Emulsiilor, ruperea 7. Ruperea, dispozitiv penfru ~ aşchiilor: Sin. Fărâmător de aşchii (v.). 8. Rupsac [BTyjiKa Kaóejin; manchre de cor-dage, douil!e de corde; Seilhülse; rope socket; kötélhüvely]. Exp/. petr.: Piesă de legătură între cablu şi instrumentul de foraj sau de prodücfie, introdusă în sondă. 9. Ruptor [npepbiBaTerb, BbiKJiioqaTeJib; rupteur; Ausschalter; circu t breaker; kikapcsoló]. Elf.: Aparat electric de întrerupere, comandat la distan}ă, al cărui element mobil, sau al cărui ele?* ment mobil de contact, are o singură pozifie de repaus, corespunzătoare închiderii circuitului elec* trie. Prin acfiunea unei comenzii din afară, ruptorul deschide un circuit electric de putere şi-l menfine deschis numai cât timp se exercită această comandă, La încetarea comenzii din afară, elemen- / Ruptor. a) contactor; 6) ruptor; E) electromagnet de acfionare; C) contacte principale; Ca) camera de stingere a arcului; S) suport, te!e sale mobile revin în pozifia de repaus, care corespunde circuitului închis (v. fig. / ). Ruptoarele se folosesc cel mai frecvent în circuitele de pornire şi de variere a turaf ei motoarelor electrice mari (tracfiune electrică, laminoare, maşini de ridicat) cum şi la circuitele de pro-teefiune bazate pe întreruperea curentului principal. Constructiv şi funcfional, ruptorul e asemănător contactorului (v.); se deosebeşte de el numai prin faptul că pozifia de repaus a contactorului corespunde circuitului deschis (v. fig.). Atât ruptorul, cât şi contactorul, au câte o singură pozifie de repaus, şi nu două, ca întreruptoarele propriu zise. Acfionarea ruptoarelor se face mecanic, pneumatic, sau cu éleetromagnefi. Acfionarea mecanică, cu arbori cu came(v.fig.//), " se foloseşte la ruptoarele de putere relativ mică, deoarece vitesa de separare a contactelor lor e mică. Acfionarea pneumatică real;zează vitese mari de întrerupere şi e folosită, în special, în tracţiunea electrică, în circuitele de protecfiune. în industrie sé foloseşte cel mai des acfionarea cu electromagv nefi (v. fig. I b). Ruptoare acfionate cu came. 47* 740 După numărul de căi de curent întrerupte, rup-torul poate fi monopo’ar sau multipolar. Circu'ful asupra căruia acţionează ruptoarele poate fi de curent continuu sau alternativ. Tensiunea acestui circuit nu depăşeşte, de regulă, 440 V în curent continuu, şi 500 V în curent alternativ, aparatele fiind, în majoritatea cazurilor, dimensionate numai pentru aceste tensiuni. Intensităţile nominale ale curenţilor pentru cari se construesc sunt cuprinse între 6 şi 600 A. Ele sunt standardizate la 6, 10, 16, 25***600 A. La intensităfi mari se folosesc dispozitive speciale pentru stingerea arcului. Normal, ruptoarele sunt proiectate ca să poată întrerupe curenfii cuprinşi între de 3 şi de 10 ori curentul nominal, dar nu penfru a întrerupe curenţi de scurt-circuit. întreruperea se face în aer şi numai excepţional în uleiu, deoarece u!eiul e alterat prea repede, prin numărul mare de. întreruperi de curenfi intenşi. Aspectul constructiv depinde de frecventa manevrărilor, care poate varia între limite foarte largi (dela câteva deconectări pe zi, până la câteva mii de deconectări pe oră). Contactele circuitului principal sunt solicitate deci foarte mult, trebuind să prezinte o mare rezistenfă la uzură mecanică. Ele se construesc, cel mai adesea, din cupru tare, sub formă de contacte de presiune de tip deget, astfel încât la închidere să Ruptor tetrapolar, pentru un motor cu • opt cilindri. /) ciocănel, izolat de corpul metalic al carcasei ruptorului; 2) contracio-cănel legat Ia masă (care reprezintă borna pozitive); 3) came; 4) borna negativă, pentru legarea ruptorulu în circuitul primar, de joasă tensiune; 5) clemă pentru prinderea capacului. realizeze o mişcare de rotafie combinată cu alunecare (v. fig. III). Electrmoagnetul de acfionare e totdeauna mo-nopolar, bobina sa fiind legată în derivafie la tensiunea de alimentare a circuitului principal, sau fiind alimentată de o sursă independentă. Se întâlnesc adeseori ruptoare cari au circuitul principal de curent alternativ şi electromagnetul de acfionare de curent continuu. Un ruptor e caracterizat prin numărul de poli, prin felul curentului şi al tensiunii, prin curentul nominal în circuitul principal, prin felul acfionării, felul curentului şi al tensiunii de lucru a electromagnetului (în caz de acfionare electrică) şi prin numărul de conectări pe oră. î. Rupfor de linie [BbiKJiiOHaTejib jihhhö, rjiaBHblH BblKJIiOqaTejlh; rupteur de ligne; Haupt-schalter; line breaker; vonal-kikapcsoló]: Disjonc-tor, contactor sau grup de contactoare în serie, care deconectează dela linie motoarele electrice ale unui vehicul motor de tracfiune, în caz de suprasarcină sau de scurt-circuit. 2. ~ penfru sisteme de aprindere [npepbi-BaTeJIb; rupteur; Unterbrecher; contact breaker; szakitó]. Auto.: Ruptor folosit în circuitul primar, de curent continuu, de joasă tensiune (6-24 V), al motoarelor cu e-lectroaprindere, care, sub acfiunea unei came, întrerupe brusc acesf^j circuit, pentru a se obfine înaltă tensiune în circuitul secundar de aprindere al motorului. Ruptorul (v. fig.) e, în general, di-polar sau fetrapo-lar; el are un element mobil (î)» numit ciocănel, care efectuează câteva mii de întreruperi pe minut, şi un element fix (2), reglabil, numit contraciocănel (uneori nicovală). Contactul dintre aceste elemente se rea-li^eză prin nişte proeminenfe, confecfionate din platin-iridiu, wolfram, etc. 3. Ruptură neagră [qepHblă H3JI0M; cassure noire; Schwarzbruch; black fracture; fekete törés]. Metl.: Defect de structură însofit de fragilitate, caracteristic ofeluriior supraeutectoidice cu mare confinut în carbon (ofeluri de scule, dure), care e provocat prin descompunerea cementitei în ferită şi în carbon (grafii) de temperare. Granulele mari, rotunjite şi numeroase, ale carbonului de temperare, răspândite în masa de ferită, dau rupturii pieselor forjate sau laminate o coloare închisă, neagră-catifelată. în unele locuri ale secfiunii, de regulă pe o făşie îngustă, la margini, se observă o coloare deschisă, datorită feritei. Ruptura neagră se produce dacă deformarea la cald a acestor ofeluri se face în domeniul de temperatură cuprins între cca 900° şi temperatura de recristalizare (v.), după răcirea foarte lentă dela o temperatură înaltă, sau după menfinerea prea îndelungată la recoacere, în domeniul respecHv de temperatură. înlăturarea pericolului rupturii negre la acest fel de ofeluri se face prin aliere cu pufin crom. 4. Ruptură prealabilă [npeABapHTejibHoe OqHCTKa 3aÖ0H; dégagement préalabie; Ein-bruch; preliminary clearing; előzetes törés]. Mine: Excavafie realizată cu explozivi, într'un front de lucru (înaintări de galerii, planuri inclinate, suitori, etc.), pentru â se crea mai multe suprafefe libere. După forma lor, se deosebesc următoarele felun 741 de rupturi prealabile: cu sâmbure conic; cu sâmbure-pană; cu sâmbure triunghiular (suleană). î. Ruptură şistoasă [cJiaHueBbiH H3JI0M; rupture schisteuse; schiefriger Bruch; schistous breaking; palás törés], Metl.: Defect al ofelurilor de construcfie, caracterizat prin aspectul de structură stratificată al suprafefei de ruptură. Ruptura şistoasă este însofită de înrăutăfirea proprietăfilor mecanice ale ofelului, în special de scăderea gâtuirii relative şi a rezilienfei. Tabloul de mai jos cuprinde câteva proprietăfi ale unui ofel Cr-Ni-Mo, în funcfiune de aspectul suprafefei de ruptură. Ruptura şistoasă se datoreşte, probabil, în bună parte, porozităfii ofelului, care se produce drept consecinfa a degajerii gazelor în ofelul lichid în timpul solidificării, şi prezenfei în ofel a incluziunilor nemetalice. La forjare şi laminare, porii formafi de gaze sunt alungifi şi dau ofelului o stratificare care creează în ruptură aspectul şistos; incluziunile nemetalice se lungesc şi ele, la prelucrarea la cald, accentuând stratificarea. Practic, s'a stabilit că ruptura şistoasă este influenfată de compozifia chimică a otelului; elementul de adaus care dă cea mai mare ten-dinfă spre stratificare, deci spre ruptura şistoasă, este cromul, care măreşte greutatea specifică a ofelului lichid, ceea ce îngreu:ază îndepărtarea gazelor şi a incluziunilor nemetalice. 2. Ruptură, placă de ~ [pa3pbiBHan njiHTa; plaque a rupture; Bruchplatte; breaking plate; szakitási lemez]. Mş.: Dispozitiv de siguranfă, folosit la compresoarele instalafiilor frigorifere, care e constituit din două plăci (de cupru), câte una la conductele de refulare şi de aspirajie. Placa dela conducta de refulare trebue să se rupă la presiunea maximă admisibilă, iar cea dela conducta de aspirafie, la jumătate din această valoare. s. Ruscus. Bot.: Gen de arbuşti din familia liliaceelor, cu rizom, şi tulpină cu 1 ••■4—6 frunze late; flori mici, foarte scurt pediculate, lăfite sub formă de frunze; fructul e o bacă cu 1—2 seminfe. Grupează două specii: Rucus hypo-glossum şi Rucus aculeatus. 4. Ruscufă [îKejiTOEţBeT; adonis de printemps; Adonisröschen; pheasant's eye, Adonis; tavaszi rozsácska]. Horf.; Adonis vernalis; familia ranuncu-laceelor. Plantă vivace, care creşte până la 30 cm înălfme şi înfloreşte prin Aprilie—Mai. Se cultivă pentru frumuseţea florilor sale galbene, lucioase, în asociafie cu alte plante, în platbande, etc. Se seamănă prin Mai, Iunie sau Octomvrie. Se poate înmulfi şi prin divizarea tufelor. s. Russuia. Bot.: Gen de ciupercă cu pălărie, din familia agaricaceefor, clasa basidiomicetelor. Creşte pe pământ, rareori pe trunchiurile putrede, prin pădurile de stejar, de brad şi de fag, începând din August şi până toamna târziu. Russula e o ciupercă foarte cărnoasă, de talie mijlocie, cu pălărie convexă la început, apoi plană şi pufin afundată la centru, cu diametrul de 8-"15 cm, de coloare roşie închisă, violacee, neagră sau galbenă-măslinie. La uscăciune, pelifa pălăriei crapă, jupuindu-se cu uşurinfă; pe timp umed, ea devine lipicioasă. Pe partea inferioară a pălăriei, himeniul e alcătuit din lamele gălbui până la gălbui închise, egale, rotunjite, groase şi nu prea dese, uneori bifurcate; ele ajung până la picior, acoperindu-l în parte. Piciorul ciupercii e gros, înalt de 6---14 cm, neted, alb sau roz deschis. Se cunosc cca 100 de specii de Russula, dintre cari unele sunt comestibile, iar altele, veninoase. Cele comestibile au carnea dulce, gustoasă şi fără miros, cele mai frecvente fiind speciile Russula integra Fr., Russula alutaceae Fr. şi Russula Xerampelina Fr. Aceste trei specii au pălăria roşie-violacee şi piciorul alb-roz, carnea dulce şi gust agreabil. Russuia cyanoxantha Fr., cu pălăria de coloare violetă închisă, Russuia virescens Fr. cu pălăria albă, punctată cu verde, Russula lepida Fr. cu pălăria roşie-violacee, Russu a ochroleuca Fr., verde-măslinie sau gălbuie, şi Russuia nigricans, de coloare fumurie sau neagră sunt, de asemenea, bune de consumat. Russuia emetica Fr, sau pâinişoara piperată, cu pălăria de forma unui disc roşu-cafeniu, roşu-gălbuiu sau roz, cu diametrul de 5— 10 cm şi cu marginile uşor brăzdate, e una dintre speciile cele mai periculoase; creşte prin crânguri şi păduri umede, atât vara, cât şi toamna; are un gust piperat foarte pronunfat, care dispare prin fierbere. Ingerată, produce turburări gastro-intes-tinale şi vărsături. în anumite fări nordice, această ciupercă e consumata la fel cu pâinişoarele comestibile, probabil fiindcă acolo Russula emetica e lipsită de substanfele veninoase. în general, fiind foarte variate ca formă şi coloare, pâinişoarele sunt greu de identificat, putând fi recunoscute numai de un bun cunoscător. Sin. Pâinişoare, Burefi-roşii, Burefi de spini. e. Rustic [pycTHKa; rustique; rustikal; rustic; rusztika]. Árh.: Caracter nefinisat, brut, grosolan, al unei arhitecturi. Acest caracter se dă adeseori unor elemente de arhitectură din parcuri şi grădini. Zidurile sau alte elemente sunt executate din pietre brute, naturale sau imitând piatra brută. Ordinul de inspiraţie clasică, ale cărui coloane, al cărui antablament sau ale cărui alte elemente sunt ornamentate cu bozaje foarte puternice şi vermiculate, se numeşte ordin rustic. 7. Rută [MapinpyT; itinéraire; Reiseweg; itine-rary; útirány]. Transp.: Drumul care trebue parcurs pe căile de comunicafie, pentru a se ajunge dela o localitate la alta. E determinat de succe- Aspectul rupturii Rezistenfă la rupere ar (kg/mm2) Gâtuirea relativă tjj % | Rezilienfa } ak j (kgm/cm2) Aspect normal neşisfos 66 48 9,3 Aspect şistos 64 23 6,4 Aspect pronunfat şistos 63 5 4,2 742 siunea porfiuniJor de traseu dintre localităţile intermediare, situate între localitatea de plecare şi cea de sosire. 1. Rută, diagramă de ~ [rpac|>HK MapuipyTa; diagrammé météorologique de la route aérienne; meteorologisches Flugstreckediagramm; meteoro-logical diagram of path; útirány-diagramm]. Nav. a.: Bandă de hârtie pe care e trasat profilul geografic al unei rute de sbor, şi e înscrisă prevederea asupra situafiei meteorologice pe rută, în timpul sborului respectiv. Se înmânează pilofilor, înainte de decolare. 2. Rutaceae. Bof.: Familie de plante erbacee sau lemnoase, cu miros pătrunzător, perene, cu frunze alterne, mai rar opuse, simple sau compuse; de regulă, nestipelate, mai mult sau mai pufin glandu'os punctate, cu flori hermafrodite sau poligame. Fructul e o capsulă dehisce ntă. a. Ruteniu [pyTeHHfí; ruthenium; Ruthenium; ruthenium; ruténium]. Chim.: Ru; nr. at 44; gr. at. 101,7; gr. sp. 12,26; p. t. > 1950°. Element alb-cenuşiu din familia metalelor platinice (Pt, Os, |r, Ru, Ro, Pd), cu cari se găseşte împreună în aliaje de fier sau de cupru, în olivin şi în piroxeni. E foarte dur şi casant. E foarte rezistent Ia acizi, nefiind disolvat nici de apa regală. Se cunosc următorii isotopi ai ruteniului: ruteniul 95, care se desintegrează cu emisiune de pozitroni şi de radiafie Ţ sau captură K, cu un timp de înjumătătire de 1,65 ore, obfmut prin reacfile nucleare Mo92 (a, n) Ru65, Ru96 (n, 2 n) Ru95; ruteniul 96, isotop stabil, care se găseşte în proporfie de 5,68% în ruteniul natural; ruteniul 97, care se desintegrează prin captură K, cu un timp de înjumătătire de 2,8 zile, obfinut prin reacţiile nucleare Mo94(a, n) Ru97, Ru96 (d, p) Ru97, Ru96 (n, y) Ru97; isotopii stabili: ruteniul 98, care se găseşte în proporfie de 2,22% în ruteniul natural; ruteniul 99, care se găseşte în proporfie de 12,81%; ruteniul 100, care se găseşte în proporfie de 12,70%; ruteniul 101, care se găseşte în proporfie de 16,98%, şi ruteniul 102, care se găseşte în proporfie de 31,34%; ruteniuI103, care se desintegrează cu emisiune de electroni şi de radiaţie Yf cu un timp de înjumătăfire de 42 de zile; isotopul stabil ruteniul 104, care se găseşte în proporfie de 18,27% în ruteniul natural; ruteniul 105, care se desintegrează cu emisiune de electroni şi de radiafie y# cu un timp de înjumătăfire de 4,5 ore, obfinut prin reacţiile nucleare Ru104 (n, y) Ru105, Ru104 (d, p) Ru105 şi prin bombardarea uraniului cu neutroni; ruteniul 106, care se desintegrează cu emisiune de electroni, cu un t;mp de înjumătătire de un an, obfinut prin bombardarea uraniului cu neutroni; ruteniul 107, care se desintegrează cu emisiune de electroni, cu un timp de înjumătăfire de 4 minute, obfinut prin bombardarea uraniului cu neutroni. La cald, cu oxigenul, ’dă bioxid de ruteniu, RuOs, care are coloare albastră-neagră. Prin topire cu hidroxid şi clorat de potasiu, dă rute-natul de potasiu, K2Ru04, care, oxidat cu clor, dă perrutenatul de potasiu, KRu04, săruri îrvcari ruteniul este hexavalent şi heptavalent. Oxidat mai puternic cu clor, rutenatul de potasiu trece în oxid de ruteniu, Ru04, care cristalizează în ace galbene, cu p. t. -25° şi p. f. 101° sub 183mmHg; acesta este instabil la lumină, trecând în Ru02, şi este un oxidant foarte puternic, aprin-zând alcoolul şi liberând clorul din HCI concentrat. Halogenurile ruteniului formează uşor complecşi. Pulberea de ruteniu metalică e folosită drept catalizator de hidrogenare şi dehidroge-nare, în unele sinteze organice. 4. Rutil [pyTHJl; rutile; Rutil; rutile; rutil]. MineraL: Ti02. Cristalizează în sistemul pătratic. Are coloare roşie-brună sau neagră, duritatea 6; gr. sp. 4,2”-4,3. Se găseşte în pegmatitele rocelor eruptive bazice, în zăcăminte alpine, în şisturi argiloase, în aluviuni. Se întrebuinfează ca materie primă pentru produse electroceramice cu constantă dielectrică foarte înaltă. 5. Rydberg, constanta lui ~ [nocTOHHHaa PflflÖepra; constante de R.; R. Konstante; R.'s constant; R. állandója]: Constanta din formula lui Balmer, care dă frecvenfa liniilor unei serii spectrale (v. Balmer, formula lui ~). Teoria spec-trelor atomice dă, pentru constantele lui Rydberg de diferitelor elemente, expresiunea 2 TZ2qî m 1 hsc ’ 1 + M în care q0 e sarcina eleclronului, m e masa lui, M e masa nucleului atomului la care se raportă R, b e constanta lui Planck, şi c, vitesa luminii, S^s; E, o, q í, S Chim.: Simbol literal pentru elementul Sulf. *,5 1. Simbol literal pentru arie. Conform noilor standarde, el e înlocuit, în această accepfiune, cu simbolul A. — 2. F/z.: Simbol literal pentru entropie. — 3. EL: Simbol literal penfru reluctanfa. — 4. Tehn»; Simbol literal pentru puterea aparentă. s. S 1. Gen.: Simbol literal pentru secundă, de folosit numai după valori numerice. — 2. Chim.: Simbol literal pentru cuvântul „simetric", folosit în numirea isomerilor. 4. s Mat.: Simbol literal pentru elementul de linie (lungimea elementului de arc). 5* S (E? E) Mat.: 1. Simbol literal pentru însumare. — 2. Simbol literal pentru suprafaţă. e. o. Fiz.: Simbol literal pentru tensiunile normale. 7. S normal [S-0Őpa3HbiH nOJieT; S normal; normal S; normai S; normális S]. Av.: Evolufie normală de sbor a unui avion, în coborîre, în urcare sau orizontal, care consistă în viraje alternative pe dreapta şi pe stânga, mai mici sau cel mult egale cu 180°. în coborîre, el e folosit, de regulă, la luarea prizei de teren, pentru scurtarea pantei de aterisare; în urcare sau în sborul orizontal, el poate fi folosit pentru lungirea traiectului şi, implicit, a duratei de sbor până la urcarea deasupra unui punct determinat. %* Saafica, fază de cutare ~ [3aaJiHKOBan (|)a3a CKJiaflblBaHHH; plissement saalique; saa-Irsche Faltungsphase; saalic folding; szaalikus gyürödési fázis]. Geo/.: Fază de cutare, localizată între Permianul inferior şi Permianul superior. E cunoscută şi sub numele de fază appalachiană. V. Sabadilla [caöaAHJin; cévadille; Sabadilla; sabadilla; szabadilla]. Bot., Chim.: Gen de plante din familia liliaceelor, cari cresc în America centrala şi septentrională. Au stamine mai lungi decât periantul şi fructe sub formă de capsule cari conţin 1—6 seminfe. Seminfele sunt alungit-lanceo-late, ascufite, arcuite, colfuroase, inodore, cu gust amar persistent; pulberea lor provoacă strănutul. Seminfele sunt otrăvitoare, datorită diferiţilor alcaloizi (1 •••5%) pe cari îi confin, ca: vera-trma (C32H49OöN); veratrrdina (veratrina amorfă) C37H53OHN; sabadilina (C34H53O8N); sabadina (C20H5iO8N); sabadinina (C^H^OsN). Aceştia sunt combinaţi, uneori, cu acizii: sabadinic, tiglinic (me-Tilcfotonic) şi ver^tric. Seminfele acestor plante mai conţin un uleiu gras, verde-brun, şi un uleiu volatil. Sunt intrebuinfate Ia prepararea veratrinei şi, uneori, m Farmacie, la prepararea unor tincturi, extracte şi pomezi, pentru uz extern. Atât seminfele, cât şi une e principii active pe cari le confin, sunt folosite şi la prepararea unor insecticide, cum şi a unor produse pentru uz veterinar. Sin. Popaz. 10. Sabadilina [caöaAHJiHH; sabadilline; Sabadi-llin; sabadilline; szabadillin]. Chim.: C^HssOşN. Alcaloid extras din planta Sabadilla. Sabadilina se obfine sub formă de răşină; e solubilă în alcool şi în cloroform, insolubilă în eter. 11. Sabadina[eada/ţHH; sabadine; Sabadin; saba-dine; szabadin]. Ch/m.: C29H5108N. Alcaloid extras din planta Sabadilla. Sabadina se obfine sub formă de cristale aciforme, solubile în apă, cu p. t. 238—240°. 12. Sabadinina [caőa^HHHH; sabadinine; Saba-dinin; sabadinine; szabadinin]. Chim.: C27H4fî08N. Alcaloid extras din planta Sabadilla. Sabadinina se obfine sub formă de cristale aciculare, foarte fine, uşor solubile în alcool şi în cloroform, mai greu solubile în eter. 13. Sabeco,metal~.:Aliaj de cupru,; collec-teur de boues; Schlammfang; műd tank; iszapfogó]. Mş. ferm.: Colector montat în părfile inferioare ale cilindrilor („tamburilor") căldării de abur, în care se adună nomolul din apa de alimentare a căldării. Evacuarea nomolului depus în sacul de nomol se efectuează prin purjare. 11. Saca [B0#0B03HaH 6onKa; tonneau (de porteur d'eau); Wasserfafj; water cask, water barrel; vizhordó]: Recipient (de regulă, un butoiu de lemn) montat pe un cadru de cărujă cu două sau cu patru rofi, penfru transportul apei în locu^ rile în cari nu există refea de alimentare cu apă. 12. Săcărâmbif. V. Nagyagit. 13. Sacâz. V. Colofoniu. 14. Saccharomyces. Bot.: Gen de ciuperci din clasa ascomicetelor (v.), ale cărui Specii se prezintă sub formă de şiraguri de celule. Se înmul-fesc prin înmugurire, iar în condifiuni defavorabile, prin spori interni (ascospori). Trăiesc în medii lichide sau sol'de bogate în substanfe zaharoase, ca glucoza, zahărul de trestie, lactoza, majtoza, etc.; dacă ciupercile vegetează în aceste medii, se înmulfesc mai lent, iar mediile se transformă în produse diferite, ca alcool etilic, anhidridă carbonică, etc. Acest gen de ciuperci cuprinde Saccharomyces cerevisiae şi Saccharomyces my-coderma, fermenfi folosifi în industria fermenta- 748 tivă (v. şi Drojdie de bere). Saccharomyces cerevisiae se prezintă sub formă de celule rofunde, ovoide, sub formă de pară, uneori alungite, cu diametrul de 2—10 p,. Se găsesc izolate sau aglomerate, pe pelifa fructelor dulci şi coapte, unde sunt transportate de vânt sau de insecte. Se înmulfesc, de regulă, prin înmugurire, dar, când condifiunile devin defavorabile, se transformă în spori, cari sunt mai rezistenfi şi cari, însămân-fafi într'un lichid zaharat, dau naştere unor celule noi. Pentru a se hrăni, au nevoie de zaharuri, de substanfe organice azotoase şi de substanfe minerale fosfatate. Secretă diastaze cari produc fermentafii; acfionează, în general, în prezenfa oxigenului, dar exercită acfiunea lor fermentativă şi în medii lipsite de aer. Lumina solară sau temperaturile înalte, de peste 50*"60°, le distrug; rezistă, însă, la temperaturi foarte joase, până Ia —250°, dacă variafia de temperatură e lentă. Sunt folosifi ca fermenfi în industria berii, a pâinii, în patiserie, cum şi în medicină. Pentru a obfine o acfiune constantă a lor, se prepară culturi selecfionate, în condifiuni favorabile de desvoltare. Se prepară, de asemenea, sub formă de pulbere uscată (sub vid, Ia maximum 40°), care are coloarea gălbuie, gust amăruiu şi miros aromat, şi se păstrează în vase bine închise, ferite de aer şi de lumină. î. Săcel, conglomerat de ~ [KOHrJiOMepaT Cs^ejl; conglomérat de S.; S. Konglomerat; S. conglomerat; S. konglomerát]. Geo/.; Conglomerat eocen, alcătuit din blocuri rulate, puternic cimentate, de graniţe, de şisturi cristaline şi de calcare jurasice, care apare la Săcel. 2. Sacheţi [napycHan BepeBKa; rubans de firlage; Beschlagzeising; gaskets; vitorlatüző-kötél]. Nav. m.: Bucăfi de frânghie (saulă), cari servesc la prinderea velelor de vergi, pentru a micşora suprafafa lor, şi la legarea tenzilor. 3. Sacrificiu de exploatare [HecBoeBpeMeH-Han SKCiuiyaTaiţHH jieca; sacrifice d'exploita-tion; Ausbeutungsopfer; working sacrifice; kitermelési áldozat]. Silv.: Exploatare a unui arboret, când vârsta acestuia e mai mare sau mai mică decât vârsta exploatabilităfii lui. în practica ame-najamentului se admit, în general, sacrificii de exploatare în minus de 10-'-15 ani. Sacrificiile de exploatare în plus sunt limitate mai pufin strict, ele putând fi admise până Ia vârsta la care se produce o scădere bruscă a creşterii medii, însofită de o depreciere a lemnului. 4. Sacul năvodului: Sin. Matifă (v.). 5. Sădilă. Ind. far.: Săculef de formă conică, confecfionat din pânză de cânepă, în care ciobanii pun caşul ca să se scurgă zerul, sau pentru a-l transporta. Sin. Sedtlă, Sidilă. e. Sadină [30Ji0T060p0#HHK; grenille; Reis-wurzel; witch root; rőzsegyökér]. Bot.: Andro-pogon Gryllus Linn., (Chrysopogon Gryllus Trin.). Plantă ierboasă din familia gramineelor, cu frunze lineare, acoperite cu peri lungi şi albi. Are spi-cufele uniforme, violete sau gălbui; fructul e o cariopsă foarte îngustă. Creşte pe dealuri aride, prin poieni, margini de pădure, fânefe uscate, E o plantă caracteristică şi abundentă în câmpiile noastre. Rădăcina ei, fibroasă, lungă şi tare, e recoltată la 3-'*4 ani, între Octomvrie şi Martie. Fibrele sunt folosite la confecfionarea periilor. 7. Sădire : Sin. Plantare (v.). s. Sădit. V. Plantat. 9. Sădit, maşină de V. Plantat, maşină de 10. Safian [ca(|)bflH; maroquin; Saffian; saifian; szafián]. Ind. piei.: Piele de oaie, de vifei sau, uneori, de capră, tăbăcită numai cu scumpie, neunsă, vopsită în colori variate, dar nu în negru. Safianul este pielea cea mai fină pentru articolele de marochinărie şi de galanterie. Pentru obfinerea safianului, pieile sunt înmuiate, ştercuite şi coleite. După depilare, ele sunt introduse într'un postcenuşar de umflare, în care rămân 8-*-14 zile. Pieile cenuşerite sunt cărnuite şi ştufuite, făfuite de mână şi apoi spălate. După spălare, ele sunt sămăluite, spălate, curăţite pe partea cărnoasă, făfuite a două oară şi spălate din nou. Tăbăcirea poate fi făcută după metoda turcească, franceză sau italiană. în prima metodă, pieile sunt vălcuite întâi într'un terciu vechiu de scumpie şi apoi sunt întinse pe boc, cu fierul de întins, cusute pe margini astfel, încât să formeze un sac, lăsându-se numai o mică deschizătură în dreptul unui picior, prin care sacul e umplut cu o solufie concentrată de scumpie şi e legat cu sfoară, după care e supus unei presiuni destul de mari, pentru ca solufia tanantă să poată difuza prin piele. în metoda franceză, pieile sunt tăbăcite în basine, Ia început în solufii mai vechi şi diluate, apoi în soluţii din ce în ce mai concentrate şi mai proaspete. în metoda italiană, ele sunt pre-tăbăcite în două, trei basine cari confin solufii diluate de scumpie şi apoi sunt vălcuite, timp de 48 de ore, într'un terciu făcut din apă caldă şi pulbere de scumpie. După tăbăcire, pieile sunt spălate, întinse şi uscate. Pieile uscate sunt înmuiate în apă caldă şi spălate cu apă. Vopsirea se face înmuind de mai multe ori, în solufia de colorant, pieile lipite două câte două, cu partea cărnoasă în interior. Pieile nu sunt mordansate, deoarece taninul de scumpie are rolul de mordant. Numai coloranfii extraşi din lemnele colorate sunt precipitaţi pe piele sub forma de lacuri insolubile, cu ajutorul sărurilor de staniu. După vopsire, pieile sunt clătite cu apă rece, sunt întinse cu fierul de întins la masă, unse eventual cu uleiu de in (numai cele vopsite în nuanfe închise) şi uscate. Pieile uscate sunt umezite uşor, fălfuite în stare umedă, umezite apoi complet şi întinse la masă, pentru a căpăta forma definitivă. După uscare, ele sunt unse pe partea din spre carne cu o emulsiune de albuş de ou şi colorant, şi apoi sunt uscate, umezite şi lustruite cu maşina. Pieile lustruite sunt umezite din nou şi sunt şagrinate. 11. Safir [can<|)Hp; saphir; Sapphir; sapphire; szafir]. Mineral.: Varietate de corindon colorat în albastru, datorită unor urme de oxid de fier şi de titan. E o piatră prefioasă. 749 1. Safran [nepo pyjiH; safran; Schegg; rud-dercheek; hajóéi]. Sin. Pană 5. V. sub Cârmă. 2. Safranilină [ca(|)paHHJiHH; safraniline; Sa-franilin; safraniline; szafranilin]. Chim.: Clorhidra-tul ffaleinei dietil-meta-amidofenolului (al tetra-eiilrodaminei); colorant organic sintetic, din grupul ftaleinelor. Se prezintă sub formă de cristale verzi, sau sub formă de pulbere roşie-violacee, solubilă în apă, dând o colorafie roşie cu fluo-rescenfă galbenă, cum şi în acid sulfuric concentrat, dând o colorafie galbenă-brună, cu fluorescenfă verde. E folosită pentru a vopsi mătasea, lâna, bumbacul, pasta de hârtie şi lemnul, în roşu mai mult sau mai pufin violaceu. s. Safranine [ca$paHHH; safranines; Safranine; safranines; szafranin]. Chim.: Materii colorante din grupul fenazinei. Sunt diaminoderivafi ai sărurilor de fenil-fenazoniu. Sărurile monoacide sunt roşii, cele biacide sunt albastre, iar cele triacide sunt verzi. Cea mai simplă safranină e fenosafranina: H H HC^ SC* XC/ \h I I U I c c c c + ^ \rf V./ \r^ \MU1 HoN C N C NH2 2 H I H C6H5 Prin substituirea a doi atomi de hidrogen, la una dintre grupările aminice ale fenosafraninei, cu doi radicali metil, se obtine fuchsia, o materie colorantă mult întrebuinţată la vopsirea lânii şi a bumbacului. Derivatul monofenilat al fenosafraninei la o grupare aminică, mauveina, e prima materie colorantă obfinută sintetic (1856), şi anume prin oxidarea anilinei. Colorantul numit safranină, care e pufin între-buinfat, are formula: H,VSV'VVCH- I I II I C/ H N I c6h5 c H NH* 4. Safrol [cacjjpojl; safrol; Safrol; safrol; sza-frol]. Chim.: Eter fenolic, cu o catenă laterală ciclică, cu p.t. 11°, p. f. 233°, insolubil în apă, solubil în alcool şi în eter. Se obfine prin distilarea uleiurilor eterice extrase din plante exotice, de exemplu din Cananga odorata, Illicium religiosum, etc. Prin oxidare cu perman-ganat de potasiu, trece în acid piperonilic. Prin tratare cu alcalii se isomerizea-ză, frecând în isosafrol. E folosit în parfumerie, ca materie primă în sinteze organice, etc. Sin. Shikimol O—CHa ! I C O HC/ V/ I! I HC CH Nc// I h2c-c=ch2 H 5. Săgeată [CTpeJia; fleche, prolongement; Leittrieb, Leitzweig; leading branch, leading shoot; vezérág]. Agr.: Ultima prelungire a axei coroanei unui arbore. 6. Săgeată [6oM-yTJierapb; bout-dehors de clinfoc, fleche; Auljenklüver-Baum; flying j b boom; külső orrárbóc-sudár]. Nav. m.: Extremitatea din fafă a bompresului (v. fig. sub Arboradă). 7. Săgeată [CTpeJia; fleche; Durchgang; sag; nyil]. Mat., Tehn.: Distanfa maximă dintre coarda care uneşte extremităfile unui arc de curbă şi punctele curbei. Curba poate fi „axa" unei căi de comunicafii, axa unei grinzi, a unui fir, etc. 8. ~ [nOAbeM CBOAa; fleche de voute; Bo-genhöhe einer Wölbung; rising of a vauit; boltozatnyil]. Arh.: Distanfa dintre linia naşterilor şi cheia unei bolfi, măsurată pe verticală. 9. ~ bombamentului [nOfl'beM npo(|)HJiH AOporH; fleche du bombement; Wölbungspfeil; curvature arrow; domborlatnyil]. Drum.: Distanfa dintre dreapta care uneşte marginile platformei sau ale părfii carosabile a unui profil de şosea şi punctul de întretăiere a profilului şoselei cu axa lui. Săgeata bombamentului depinde de lăţimea căii şi de felul îmbrăcămintei. De cele mai multe ori e cuprinsă între 1/40 şi 1/200 din lăţimea căii. Valorile mai mari corespund îmbră-cămintelor mai aspre. 10. ~ elastică [ynpyrHH npornö; fleche; Biegung; sag; legnagyobb lehajlás]. Rez. mat.: Deplasarea pe verticală a punctelor unei grinzi orizontale, când grinda se încarcă cu un sistem oarecare de sarcini. Săgeata elastică v se determină integrând de două ori ecuafia fibrei medii deformate a grinzii d3y_ d*2 El * unde x şi y sunt abscisa şi ordonata punctelor grinzii, E e modulul de elasticitate, Mi e momentul încovoietor, iar I e momentul de inerfie al grinzii. Săgeata elastică poate fi determinată cu ajutorul teoremei lui Castigliano, ca derivata parţială a lucrului mecanic de deformafie L în raport cu o forfă exterioară independentă, presupusă aplicată în punctul respectiv, în direcfia săgefii: Vi=wr\-HT- w;=)~Erdx- mxi fiind coeficientul de influenfă. n. ~ remanentă [ocTaTOHHbiiî npornő; fleche rémanente; remanenter Biegungspfeil; remanent (amount of) sag; remanens legnagyobb lehajlás]. Rez. mat.: Săgeată pe care o păstrează o grindă care s'a deformat plastic, după ce au fost îndepărtate sarcinile de pe ea. Sin. Săgeată rămasă. i2. ~ unui fir [npoBec, CTpejia npoBeca npo-BOfla; fleche du fii; Durchhang des Aders; sag of a conductor; kötélbelogás]. Mec.: Distanfa, măsurată pe verticală, dintre coarda care uneşte pune- 7S0 tele de suspensiune ale unui fir greu (cablu, etc.) şi punctul cel mai de jos al firului considerat. Curba pe care o formează un fir greu, fixat la capete, când sarcina e uniform repartizată pe unitatea de lungime a curbei, e un lănfişor. în cazurile săgefilor mici se poate face aproximafia că sarcina e uniform repartizata pe unitatea de lungime măsurată pe orizontală; în acest caz, curba pe care o reprezintă firul e o parabolă, şi săgeata se determină din relafia: f = pl2/H, unde p e greutatea pe metrul linear de orizontală, l e deschiderea (distanfa pe orizontală dintre punctele de suspensiune), iar H e forfa de întindere (tracfiunea) din fir. Mai general, prin săgeata într'un punct P al unui fir suspendat la ambele capete şi supus unui câmp de forfe uniform se înfelege segmentul de dreaptă, paralel cu direcfia câmpului, cuprins între punctul P şi dreapta care uneşte punctele de suspensiune. Firul omogen, perfect flexibil şi inextensibil» ia tn echilibru forma unui lănfişor şi ecua|ia curbei lui e: (1) y=K{ch¥a~x)' unde h0=T0/G0 e raportul dintre tracfiunea T0 în fir, considerată în punctul în care tangenta la curbă e perpendiculară pe direcfia câmpului, iar Go e forfa care se exercită asupra unităfii de lungime de fir. Notând cu a0 = T0/s tensiunea de întindere din fir şi cu *( = GQ/s forfa care se exercită asupra unităfii de volum, ecuafia (1) se poate scrie sub formai lui, care eaproximată astfel printr'o parabolă, devine: 1 x2 1 *ţx2 (5) iar formulele pentru săgeata maximă devin: y 2 K ~ 2 °o firului şi sSgeafa (6) (7) f = —1 . 8o0 Dacă punctele de suspensiune ale firului sunt denivelate (v. fig. II), expresiunea săgefii, cu notaţiile drn figură, devine: (8). f=*>(chC-l-ch?l)-±(c-X), "w T \ «o *0' * iar cea a săgefii maxime, notând hja — \g cj#: (9) /.u=Ş’(ch -t9*(c-^g sh(tg^)) sau, în funcfiune de u0, b, j şi a—.b+.c:. (10) jarg sh (ig ip) — arg ch *|-|-^ ~ ^7^"] unde yh 2o^ + ch iLl /t-t —--------+1 b = 2aoy 4c0 « sh2^r 2a0 Aproximând, şi în acest caz, forma de echilibru a firului, cu o parabolă, formulele devin: / = —— (c2-*3)—~{c~x\ 2 G0 a °0 x , Îm~~ 1 Se deosebesc două cazuri: când dreapta care uneşte punctele de suspensiune e perpendiculară pe direcfia câmpului—■ şi când direcfia ei 6 oarecare. în primul caz, cu notafiile din fig. /, săgeata / a firului într'un -(c‘- +fg4> (y tgţ-e) . Cond fiunea de săgeată minimă în A-i şi relafia a~b-ţ-c dau: c = ~ + xMt Cu aproximafia făcută, săgeata maximă se găseşte x deci, şi în acest caz, la mijlocul deschiderii a din- c Săgeata unui fir. tre punctele de /) punctele de suspensiune (Ai şi A2) la acelaşi nivel; II) punctele de suspen- suspensiune. punct P oarecare siune (Aj şi A2) denivelate; a) deschidere; f) săgeata firului într'un punct P; Calculul săgefi- la distanfa x de îm) săgeata maximă. lor prezintă ma- origine, e: (?) (4) ximă ( = ţ (ch ch^-ch^ )■ °oi iâr săgeata maximă (săgeata în sens restrâns) e: -fi 2a0 Dacă raportul x/h0 e mic, desvoltând funcfiunea şc ch — în serie de puteri şi întrerupând desvoltarea la primii doi termeni, ecuafia (1) a curbei firu- re importanfă la determinarea caracteristicelor liniilor electrice aeriene şi ale firelor de trolley. Conductele întinse cu o tracfiune prea mică au săgeată mare, au nevoie de stâlpi de susfinere înalfi şi vibrează cu uşurinţă sub acfiunea vânturilor puternice, ceea ce e deosebit de periculos în cazul deschiderilor mari şi al conductelor de aluminiu, putând produce şi scurt-circuite între faze. Conductele întinse prea tare prezintă pericolul de rupere, Penfru a calcula săgeata care trebue dată firului 751 la montarea liniei, trebue să se fină seamă de factorii cari influenfează mărimea ei: temperatura firului, sarcina pe metrul linear pe care trebue să o suporte, şi tracfiunea cu care e întins. Calculul se bazează pe faptul că, pentru o anumită stare, definită prin temperatura ft, tensiunea a0 şi sarcina lineară ţ, lung mea firului în funcfiune de deschiderea a şi de parametrii indicafi mai sus are expresiunea (11) i — a-\------ 24 o % Calculul săgefilor trebue astfel condus, încât în cele mai grele condifiuni să nu fie depăşită rezistenfa la tracf une admisibilă a materialului firului. Există două situafii în cari tensiunea de întindere în fir poate fi mare: la sarcină normală Y şi temperatură joasă bmin şi la temperatură normală $med, însă la sarcină sporită Yi# datorită unei solicitări accidentale. Se operează cu o valoare critică acr a deschiderii, care are expresiunea: (12) V 24a(^w^ ftmin) unde a este coeficientul de dilatafie lineară. Dacă aacr, tensiunea maximă în fir se stabileşte la temperatură normală şi la sarcină sporită. Săgefile pot atinge valori maxime în două situafii: fie în cazul sarcinii normale şi la temperaturile cele mai înalte, fie la temperaturi normale şi la sarcină sporită. Se defineşte ca temperatură critică mărimea: (13) med + 0at Se de- o med utnax termină apoi temperatura critică &cr, cu formula (13), cunoscând pe o0fned. Dacă ^max^^cr' cea ma' mare valoare a săgefii max maxime e: (15) Dacă ft„. m (16) fftir £ M 8a»med r>&rr, cu formula: a’tî-E _a2fE ®Omed a ^med ^ <*max 1Omax 24 se determină tensiunea o0max în fir, pentru temperatura maximă şi sarcina normală, iar cea mai mare valoare a săgefii maxime se determină cu formula: a2 y2 (17) /m~8 ) raportul dintre săgeata maximă şi deschiderea a (de ex. cp^' ft) temperatura; c) rezistenfa ia tracfiune; y) greutatea pe unitatea de lungime. translafie), (v. fig. III). — Se trasează, pe aceeaşi diagramă, familia de isobare (hiperbole echilatere, cari rezultă din ecuafia (18), considerând a y parametru). Determinarea săgefii maxime se face în modul următor: Se construeşte punctul A0, determinat de o0 = a0max şi ft = *min dacă aacf y± e sarcina sporită. Săgeata în punctul A0 e dată ds Îma=9a0X‘*• Dacă a>acr (cazul din figură), se deplasează punctul Aq de-a-lungul isotermei până în punctul B0, definit de produsul corespun^ 752 zăfor deschiderii a şi sarcinii y, datorită greutăfii proprii. — Se deplasează punctul de-a-|ungu| isobarei a y până în punctul C0 în care ajunge la întretăierea cu isotermă ^ = Săgeata la temperatura $max şi sarcină normală e: /.- = ?r Xrf. Cq C° Comparând valorile ÎmAq Îmc » se deduce cea mai mare dintre săgefile fM. Săgeata firelor de trolley variind cu temperatura, se foloseşte un sistem de reglaj, mai ales în regiunile cu diferenfe mari de temperatură înfre vară şi iarnă. La refelele de tracfiune electrică, întinderea firului trebue să fie astfel reglată, încât tracfiunea din fir să nu depăşească 1***2 kg/mm2; aceasta se obfine prin strângerea firelor primăvara şi slăbirea lor toamna. î. Săgeată, aripă în ~ [cTpejiooőpa3Hoe KpblJio; aile en fléche; pfeilförmiger Flügel, Flügel in Pfeilform; back-swept wing; nyiiformájú szán]. Av.: Aripă de aeronavă, la care axa aripei formează un unghiu cu o direcfie perpendiculară pe secfiunea ei mediană (v. fig. I). Aripa în săgeată are săgeată pozitivă, când axa aripei e înclinată spre înapoi fafă de sensul de sbor, sau săgeată negativă sau inversată, în cazul con-trar.îngenera!, construcfii e actuale de avioa* ne folosesc a-ripe cu săgeată pozitivă. Săgeata indicată prin unghiul de i"Climr-e*|8 (V' Aripa tn S§9ea,s' Tig. H) intluen- ^ cu S^geats pozitiva; II) cu săgeată nega- fează caracte- ţjv~; ^ direcfia şi sensul de sbor; V0) vi- risticele aero- jesa cje componenta Vo sin 8 dinamice ale a vjfese,* sbor( paralelă cu axa aripei; aripei, atat la Vn) compone„taVN cos 5 a vitesei de Vitese mici, cat sbor| normală pe axa aripei; 8) unghiul de şi la Vitese mari /„clinare al axei aripei. de sbor. La sborul cu vitese mici, săgeata provoacă desprinderea prematură a stratului limită, cauzând astfel o scădere a portanfei, fafă de aripele obişnuite, cu axa dreaptă; de asemenea, portanfa maximă e mai mică. La aripa cu săgeată pozitivă, fenomenul de desprindere prematură se datoreşte atât scurgerii stratului limită din partea centrală către extremităfile aripei, formei în săgeată a aripei, cât şi descreşterii viteselor induse dela centru spre extremităfi (datorită formei în săgeată a aripei), astfel încât incidenfă efectivă e mai mare spre extremităfi. — Fenomene analoage se produc la aripele în săgeată inversată. Aceste desprinderi marginale sunt periculoase, deoarece influenfează defavorabil eficacitatea aripioarelor şi manevrabilitatea transversală a cvionului. Pentru evitarea lor se instalează dispozitive de hiper-sustentafie, dar eficacitatea acestora scade când săgeata creşte; cele mai bune rezultate s'au obfinut cu un volet de intrados combinat cu un volet la bordul de atac. Desprinderile marginale provoacă un moment de tangaj la cabrare, daca incidenfă e mare, dificultate care se evită cu ajutorul fantelor la bordul de atac. Datorită formei sale, la aripa în săgeată se pot produce şi momente de ruliu, când curentul de aer atacă oblic (în derivă) aripa. Stabilitatea laterala a unei astfel de aripe se realizează destul de greu. La sborul cu vitese mari, portanfa aripei în săgeată e, de asemenea, mai mică decât aceea a aripei cu axa dreaptă, cât timp nu se atinge valoarea vitesei critice, care, practic, corespunde numărului lui Mach M0 £ 0,8 (M0 fiind raportul dintre vitesa aripei şi vitesa sunetului corespunzătoare presiunii şi densităfii dintr'un punct de vitesă nulă a aerului). După depăşireavitesei critice, aripa în săgeată are o portanfă mai mare, deoarece, datorită formei ei, se evită aparifia viteselor supersonice locale şi, prin urmare, aparifia undelor de şoc; începând din momentul depăşirii vitesei critice, focarul se deplasează înapoi (spre spate), ceea ce este favorabil, spre diferenţă de aripele cu axa dreaptă, la cari focarul se deplasează înainte. La vitese supersonice de sbor, dacă săgeata e suficient de mare, astfel încât Af0, albi, ca o pensulă. Genurile mai importante pe cari le cuprinde sunt: Salix şi Populus. 12. Salicilacefol: Sin. Salacetol (v.). 13. Salicilacetonă: Sin. Salacetol (v.). 14. Salicilanilidă [cajimjHJiaHHJraA; salicylani-lide; Salizylanilidef salycilanilide; sza|icilan!lida]. Chim.: OH I Q H /A ° /x u HC C-C-NH-C €H I II I II HC CH HC CH V NV H H Produs obfinut prin acfiunea acidului salicilic asupra anilinei, în prezenfa unui deshidratant. Se prezintă sub formă de ace cu p. t. 134°, solubile în apă. Se întrebuinfează ca antipiretic. Sin. Salifebrină. îs. Salicilat [caJiHiţHJiaT, cojib canHiţHJiOBoH K'iCJlOTbi; salicylate; Salizylat; salicylate; szalicilét]. Chim.: Sare sau ester "al acidului salicilic. Salicilafii sunt înfrebuinfafi mai ales în medicină. Salicilatul de sodiu se prezintă în ace, sau în stare de pulbere cristalină, e incolor, are gust sărat şi dulceag totodată, e solubil în apă, în alcool, în glicerină; se întrebuinfează contra reumatismului articular acut, contra gutei, în litiaza biliară şi ca antiseptic în hepatitele in-, feefioase, în gripă şi contra encefalitei letargice (administrarea lui în mod repetat sau în doze mari provoacă turburări gastrice). Salicilatul de bismut e o pulbere albă, amorfă;, care se între-* 753 buinfează ca anfîdiareîc şi antiseptic intestinal, Salicilatu! de litiu se prezintă sub formă de ace incolore, cu gust dulceag şi înţepător şi se întrebuinţează ccntra pietrei renale şi contra reumatismelor cronice. Salicilafu| de magneziu e o pulbere albă, întrebuinţată ca şi saiicilatu! de bismut. Salicilatu de mercur, se prezintă sub două forme salicilat bazic şi salicilat neutru, se întrebuinţează ca antisifilitic. Dintre saliclatii organici (esteri ai acidului sali-cilic), se întrebuinţează mai mult următorii: sa'.i-cilatul de metil, lichid incolor, cu miros specific pătrunzător care se foloseşte ca antireumatismal, pe cale externă, şi în parfumerie; salicilatul de amil (esterul amil-salicilic), lichid incolor, cu miros agreabil, solubil în alcool şi în eter şi întrebuinfat contra reumatismului; salicilatul de antipirină (salipirina), (v.); salicilatul de eserină (salicilatul de fisostigmină), care se prezintă sub formă de cristale incolore, solubile în apă şi în alcool, întrebuinfat în afecfiunile oculare; salicilatul de gliceril (esterul mono-salicilic al glicerinei), pulbere albă cristalină, pu}in solubilă în apă, întrebuinţată contra reumatismului salicilatul de hexa-metilentetramin, pulbere cristalină, solubiiă în apă, întrebuinţată ca antiseptic al căilor urinare şi ca disolvant al acidului uric; salicilatul de (ă-naftol pulbere albă, insolubilă în apă, foarte solubilă în cloroform, întrebuinţată ca antiseptic intestinal şi al căilor urinare, şi ca antireumatismal; salicilaf ul de metilacetil, sau salacetolul (v.); salicilatul de paraminofenol acetilat sau salofenul (v.); salicilatul de paracrezol, crezalolul sau paracre-zaloluî, care se prezintă sub formă de cristale incolore, insolubile în apă şi e întrebuinţat ca antiseptic; salicilatul de fenol sau salolul (v.), etc. t. Salicilare [ciJiHiţHJmpoBaHHe; salicylation; Salizylierung; salicylation; szalicilizálás]. 1. Chim.: Esteri.icarea unui alcool sau a unui fenol cu acidul salicilic. — 2. Ind. alim.: Operafunea care se efectuează în unele industrii alimentare, la prepararea conservelor şi care consistă în adăugirea de acid salicilic sau de saiicilati pentru a împiedeca fermentarea. în unele fări, acest procedeu e interzis, acidul salicilic fiind nociv în doze mai mari. Salicilic, acid ~ [caJiHiţHJiOBaH KHCJIOTa; acide salicyl'que; Salizylsăure; salicylic acid; sza-licilsav]. Chim.: Acid ortooxibenzoic. Se prezintă sub formă de cristale acicu- COOH lare incolore, cu p. t. 156°, | şi cari sublimează fără des- ,C compunere. E solubil în apă şi poate fi antrenat cu vapori de apă. Se găseşte liber în florile de muşeţel şi în si- HC C-OH I II HC CH ■v minichie, iar sub formă de |_j esteri, în unele uleiuri eterice. Vinul confine 0,5"*?,5 g acid salicilic la litru. Esenţa de Wlntergrün, extrasă din Gaulteria pro-eumberis, confine salicilat de metil. Sub formă de combinaţii, acidul salicilic se găseşte şi în bacilul tuberculozei. Industrial, se prepară mai ales prin metoda Kolbe, din fsnol şi bioxid de carbon sub presiune. Prin oxidare cu acid cromic, acidul salicilic trece în acid formic şi bioxid de carbon. Prin oxidare cu permanganat de potasiu se obfin bioxid de carbon şi apă. Aspergillus niger transformă acidul salicilic în acid oxalic. Acidul salicilic are o pronunfată activitate fiziologică. El coagulează albuminele şi distruge protoplasma. Este slab toxic, totuşi, mai tox:c decât fenolul şi acidul benzoic. în cantităţi mici excita nervii motori. Doza letală produce moartea prin leziuni cardiace şi paralizia centrilor respiratorii. Are o acfiune analgezică în reumatismul articular, unde e folosit sub formă de sare de sodiu. Ca medicamenta mai sunt fo|osifi derivaţi ai săi, ca aspirina (v.), diplosalul (v.), etc. Alfi derivaji, ca sa olul (v.), sunt fo.osiţi ca desinfectanţi. Acidul sa.icilic mai e folosit ca materie primă pentru obfinerea de produse folosite în parfumerie, în industria coloranfilor, a răşinilor sintetice, în tăbă-cărie, fotografie, metalografie, etc. în comerf, acidul salicilic folosit la conservarea alimentelor e numit, uneori, impropriu, salicilat. s. Saiicina [caJiHiţHH; salicine; Salizin; salicyne; szalicin]. Chim.: p-d-glucozida alcoolului salicilic. Se prezintă sub for- j-j mă de cristale albe, q cu p. t. 201°, cu gust S \ amar, solubile in apa j ^ 6 ii s caldă şi în alcool. (_|C. C-CHaOH Emulsina o hidrolizea-ză în glucoză şi sali-genină; hidrolizarea cu acid clorhidric provoacă rezinificarea saligeni-nei în saliretină. Prin oxidare cu acid azotic diluat dă helicina. Se găseşte în coaja de salcie. E întrebuinţată în medicină ca febrifug. Sin. Salicosid. 4. Salicosid. V. Salicină. s. Salifebrină. V. Saliciianiiidă. 5. Saîigenină [caJinreHHH; saligénine; Salige-n’n; saligenin; szaligenin]. Chim.: HO.C6H4.CH2OH. Alcoolfenol cu p. t. 86°, obfinut prin hidrol>za salicinei (v.) cu ajutorul enzimelor, cum şi prin reducerea aldehidei salicilice. Se disolvă în apă caldă, în alcool, în eter. Acizii o rezinifică în saliretină. E întrebuinţată în medicină ca antitermic. Sin. Saligenol, Alcool o'rtooxibenzilic, Alcool salicilic. 7. Saligenol. V. Saîigenină. s. Salină [cojihhoh py^HHK, coJiflHafi norib; saline; Saline, Salzbergwerk; rock salt mine, salt pif; sóbánya]. Mine. 1: Exploatare de sare gemă, în care se foloseşte metoda prin disolvare, cu lucrări miniere subterane (basine paralelepi-pedice, cilindrice sau conice) sau cu sondaje.— 2. Mina de sare din care se extrage sarea gemJj sub formă solidă (blocuri sau măruntă) şi sub formă lichidă (saramură concentrată), Zăcănrnte'e de sare gemă se exploatează prin metode cu camere şi'stâlpi, pentru extragerea sării sub formă de blocuri şi măruntă, şi prin 759 mefode prin disolvare, pentru producerea de sare în solufie (saramură). Metodele de exploatare cu camere şi stâlpi se folosesc în două variante mai importante: varianta cu camere având profil trapezoidal şi abataj descendent (in trepte drepte) — şi varianta cu camere cu profil dreptunghiular şi abataj ascendent (în trepte răsturnate). Metoda da exploatare cu camere şi stâlpi, varianta cu camere cu profil trapezoidal şi abataj descendent, a fost introdusă pentru prima dată la minele de sare din Maramureş, în anul 1777, şi s'a generalizat apoi în întreaga fară, înlocuind metoda prin excavafii în formă de con, de butelie sau de clopot (ocne de sare). Consistă în , Secţiunea /•/ 5 r = ^r:r; 1 < rt Vedere schematice, în plan crizonfal şi în secfiune verticală, a luturilor ce deschidere şi a camerelor de exploatare la o mină de sare la care s'a aplicat metoda cu camere trapezoidale şi abataj descendent. 1) puf de aeraj; 2) puf de extracfie; 3) galerii de trasare a camerelor de exploatare; 4) stâlpi de susfinere; 5) rampa pufului; 6) sol; 7) marnă argiloasă; 8) sare; 9) acoperişul zăcământului de sare; ....) limita camerelor de exploatare. deschiderea zăcământului cu două lucrări principale: un puf vertical de extracfie şi unul de aeraj/'sau o galerie de coastă (pentru extracfie) H-------- 36 'hOm ----------^ Fazele prin cari trece exploatarea unei camere cu profil trapezoidal. a) trasarea (faza I); b) lărgirea (faza II) c) exploctarea (faza III). şi un puf vertical de aeraj, legate înfre ele cu galeriile de trasare a camerelor de exploatare (v. fig. /). Galeriile de trasare a camerelor de exploatare au forma dreptunghiulară cu tavanul plan (secfiunea: 4,50 X 2,50 sau 10 X 2,50) şi se execută în două faze, cu haveze şi explozivi (v. fig. II). După terminarea lucrărilor de trasare şi lărgire urmează faza de exploatare, care consistă în abatajul sării din talpa galeriilor de trasare, cu haveze şi explozivi, în felii orizontale cu grosimea de 2 m (v. fig. III). în ultimul timp, cele două faze de trasare şi lărgire au fost contopite într'o singură fază. îna?nte de începerea operafiunii de abataj al unei feli i (trepte), se execută la perefii camerei de exploatare, cu haveze,făgaşe verticale adânci de 2 m, în scopul de a atenua şocurile produse de exploziile gurilor de mină, în perefi. Urmează pregătirea canalului de transport, care poate fi plasat în lungul minei din perefii camerei (în faza de exploatare, în care camera are perefii încă inclinafi), sau în mijlocul camerei (când deschiderea e suficient de mare: peste 20 m). in interiorul canalului se aşază două linii ferate, pentru transportul sării abatate, cu vagonete cu capacitatea de cca 1 m3. — Abatajul unei trepte (felii) consistă în tăierea cu ha-vezele a unor făgaşe orizontale, late de cca 2 m la baza treptei, după care, cu găuri verticale, plasate pe două rânduri, la distanfe de 0,75"*1 mr -^36- ■ltQm ~ a \'-5 8 7 f i * \ 7 Ő Schema abatajului cu două trepte orizontale într'o cameră cu profil trapezoidal. a) secfiune transversală; b) vedere în plan; I) cameră de exploatare; 2) canal central; 3) tăietura la perete; 4) haveză care taie făgaşe orizontale; 5) vagonete goale; 6) vagonete pline; 7) treapta I; 8) treapta II. 760 respectiv 1,50*-*2 m dela marginea treptei, şi adânci de 1 m, respectiv de 1,70 m, se împuşcă blocul de sare care are trei fefe libere. Blocurile prea mari, rezultate din explozia găurilor de mină, se rup cu ciocanul şi cu penele sau cu explozivi. Sarea rezultată se încarcă manual în vagonele, cari se împing de muncitori (vagonetari) până la puful de extracfie (pe dis+anfe de câteva zeci sau sute de metri). Metoda de exploatare cu camere şi stâlpi, varianta cu camere cu profil dreptunghiular şi cu abafaj ascendent, este o metodă de exploatare folosită când nu interesează forma în care se obfine sarea rezultată din operafiunea de abataj. Deschiderea zăcământului se face cu două pufuri verticale (unul de extracfie şi altul de aeraj) sau cu o galerie de coastă (servind pentru extracfie) şi un puf vertical (pentru aeraj), legate între ele cu galerii de transport, circulafie şi aeraj, şi galerii de trasare a camerelor de exploatare (v. fig. /V). Galeriile de transport, aeraj, etc. se execută cu haveze şi cu explozivi; ele au forma dreptunghiulară, cu secfiunea de IV 4,5 X 2,5 m. Galeriile de trasare a camerelor de exploatare se lărgesc pe o lăfime de cca 20 m şi o lungime de cca 100 m, prin lucrări de pre-abataj (v. fig. V). Lărgirea se efectuează prin SeCtMXl t ,,--r~2Dm— -i f -i írj - -fi- Schema lucrărilor de preabafa] (lărgire) b camerele de exploatare cu profil dreptunghiular şi abataj ascendenî. 1) galerie dj transport; 2) galerie de trasare; 3) gilerie de aeraj. făşii late de 2 m, lungi cât lungimea camerei (maximum 100 m) şi groase (înalte) dela 2,5 m. După tăierea cu havsza â făgaşului dela baza făşiei, se procedează la puşcarea sării cu găuri de mină, iar apoi, la evacuarea ei. Urmează, în conîinuare, extragerea sării din celelalte făşii, în Vedere schematică în plan orizontal şi în secfiune verticală, la o mină de sare la care exploatarea se face cu metoda cu camere cu profil dreptynghi.ilar şi cu abataj ascendent. I) puf de aeraj; 2) puf de extracfie; 3) zăcământ de sare; 4) galerie principală ds transport; 5) galerie dă aeraj; 6) pilier de siguranfă; 7) rampa pufului cu şaleria de ocol; - --) limjtele carcerelor de exploatare, 761 acelaşi feí ca mai sus, până când galeria de trasare a fost lăfifă la 20 m, pe întreagalungime a. camere'» Când această operafiune a fost terminată, se execută, la una dintre extremităfile camerei, prin puşcari succesive, o excavafie p? o lungime de 5-**10m, o lăfime cât a camerei şi o înălfime de 1,2 m (cât înălfimea camerei). Această operafiune, numită depilare, se execută de mineri specialişti, cari stau pe grămada de sare rezultată din exploziile anterioare sau pe scări, respectiv pe schele de lemn, şi, cu perforatoare rotative electrice, dau cjăuri cari apoi se puşcă. Deoarece, prin ruperea din zăcământ, sarea se înfoaie, mărindu*şi volumul cu 30*"50u/o, este necesar ca, în timpui cât durează operatiunaa de depilare, să se extragă excesul de sare, pentru a nu se bloca intrarea în cameră şi pentru ca muncitorii să aibă spafiul necesar de circulafia şi dî manevră a uneltelor de abataj, asigurându-se, în acelaşi timp, aarajul frontului de lucru. — După terminarea depilării, urmează abatajul sării din cameră, prin puşcarea acesteia în trei tavane succesive Y7 Secţiunea E~M de cădere a bucăţilor de sare din tavan), blo-cându-se intrările, în acest scop, cu uşi de lemn. Metoda de exploatare cu camere şi stâlpi, varianta cu abataj ascendent, prezintă următoarele avantaje fafă de varianta cu abataj descendent, când operafiunile cari alcătuesc procesul tehnologic de exploatare sunt executate în bune condifiuni: Are un coeficient de exploatare (raportul dintre sarea extrasă şi cea lăsată în zăcământ) mai mare; permite realizarea unor productivităţi mult mai mari la abataj; face posibilă mecanizarea încărcării şi a transportului sării; permite să se facă, în camerele de exploatare, depozite de sare de rezervă; preful de cost ai unei tone da sare este mai m’c. — Metoda de exploatare prin disolvare se foloseşte în două variante: Varianta bazată pe prin-c;piul disolvării statice şi varianta bazată pe principiul disolvării cinetice cu găuri de sondă. Din prima categorie fac parte variantele de disolvare în basine paralelep:ped'ce şi în basine conice. în metoda de exploatare cu disolvare în bas'ne paralelepipedice, zăcământul de sare se deschide Secţiunea 1-1 //- h-------------j-ţ----------------^ ^— r"\ Im \ ; 6.5-7 m Schema abatajului ascendent într'o cameră cu profil dreptunghiular. 1) galeria de transport; 2) grămada de sare; 3) galerie de aeraj; 4) scară; 5) direcfia de înaintare; a) primul tavan; b) al doilea tavan; c) al treilea tavan. (v. fig. VI): primul tavan, de 0,8Q*"1 m; al doilea tavan, de cca 2 m şi ai treilea tavan, de cca 6,5*"7 m. Primul tavan se puşcă pe întreaga sa lăfime (20 m), în direcţia celeilalte extrem'tăfi a camerei. Sarea rezultată cade ps talpa camerei şi, prin înfoiera, capătă o grosime de '1 ,20—1,50 m (faţă de înălţimea golului excavat, de 3"-3,5 m). Aşezaţi pe sarea abatată, muncitorii ataca apoi cel de-al doilea tavan, într'o singură treaptă (2 m grosime). Pentru ca sarea rezultată din explozia găurilor de mină să nu blocheze camera, se extrage o parte din ea (30—50 %), prin extremitatea neexploatată a camerei. Cel de-al treilea tavan se exploatează ultimul, în trei trepte răsturnate, de cca 2 m grosime. Decalarea fronturilor cefor trei trepte se ia de 2 m. — Abatajul sa face cu explozivi, găurile de mina fiind perforate de mineri, de pe grămada de sare rezultată din puşcarea celorlalte doua tavane (/ şi II), cum se reprezintă în fig. VI. Sarea din acest tavan se evacuează parţial (numai excesul din înfoiere, de30*"50%), restul rămânând înmagazinat temporar în^cameră, — sau se evacuează total, după cerinţele planului de producfie. După evacuarea sării, camerele rămân goale (nu se rambleiaza); pantru siguranfă, accesul în inferiorul lor este interzis (din cauza posibilităţii cu două puţuri verticale (unul de extracţie şi altul de aeraj) sau cu o galerie de coastă (servind pentru extracfie) şi un puţ vertical (servind pentru aeraj) şi o seria de galerii la fiecare orizont pentru extracţie (transport şi aeraj). Pe verticală, zăcământul este împărţit în etaje de 20 m. Din galeria principală de extracţie (transport), (1), dela primul orizont, care leagă puţul de extracţie cu cel de aeraj, se execută un sistem de galerii secundare (2), cu secţiunea de 2,5X4 m }\ cu lungimi de 18 m (v. fig. VII), distanţate W "fc 1—2 1 * ; —I 3s J 2a c-VJ *: 4——— 60 m ——> Schema lucrărilor de deschidere şi pregătire a buhelor ds disolvare de formă paralelepipedică, J) galerie principală (da transport); 2) g 31 e r i i secundare; 2 a) galerii S2cundare inferioare; 3), 3 a) şi 5), 5 a) galerii de trasare a basnelor; 4) pufuri verticale. între ele, din axă în axă, cu 40 m. Aceste galerii se execută cu haveze şi cu explozivi. Extremi- 762 tăfile galeriilor (2) se unesc cu extremităfile inferioare (2 a), prin pufuri vertica!e (4), având secţiunea de 2X3 m sau de 2X4 m şi adâncimea de 10m, continuate cu găuri de 40 mm, executate cu perforatoare, pe o adâncime de 7,5 m; aceste găuri suni Jărg'te prin d;so|vare cu apă, până la diamefrul de 40 cm. Din pufurile (4) se execută, la distanfa de 10 m, pe verticală, galerii de trasare a basinelor de disolvare (3) şi (5), paralele înfre ele, cu secfiunea de 2X4 m şi cu lungimea de 80 m. Din talpa galeriilor (3) se perforează, d n distanfe de 0,75 m, găuri cu diametrul da 40 mm, până în tavanul galeriilor inferioare (5). După terminarea acestor găuri, se montează conducta de apă şi cea de scurgere a saramurii (v. fig. VIII). Penfru etanşeitatea conductei de evacuare a saramurii, se astupă gaura m 1 Fazele procesului tehnologic de producţie a saramurii în basinele paraJelepipedice. a) faza I (deschidere); b) faza II (pregătire); c) faza III (exploatare); Í) conductă de apă; 2) dop de beton; 3) conductă de saramură. care leagă fundul basinelor de disolvare cu galeriile inferioare (2 a), cu dopuri de beton bine încastrate în sare. Pentru obfinerea saramurii se ump'u cu apă galeria de bază (5) şi găurile verticale cari leagă această galerie cu galeria superioară (2); apa este lăsată un anumit timp, până se saturează cu clorură de sodiu după care se evacuează prin conducta dela fundul basinulu’. Prin repetarea operaţiunii de umplere şi de golire, găurile verticale se unesc între ele, realizându-se doi perefi de disolvare paraleli, cu lungimea de 80 m şi cu înălf mea de 10 m. Basinele se umplu cu apă şi se golesc de saramură, până când ating dmensiunile limită: lungimea 100 m, lăfimea 20 m şi înălfimea 10 m. Umplerile şi golirile trebue efectuate sub conducerea unor persoane competente, specializate în astfel de operafiuni, cari să urmărească, cu toată aienfiunea, fenomenul de disolvare, pe întreaga durată de exploatare a basinelor. în cazul unei dirijsri necorespunzatoare a apei dulci, d sol-varea perefilor se face neregulat (mai pufin în adâncime şi mai mult la partea superioară), putând ataca şi stâlpii de susfinere dintre basine, periclitând astfel siguranfa basinelor şi buna funcţionare a procesului de producfie a saramurii. Metoda de exploatare cu basine conace este o metodă învechită, cu numeroase desavantaje fafă de metoda descrisă mai sus (coeficient de exploatare a zăcământului, sub 25%; disolvare mai intensă la partea supsrioară a basinului, care are forma con’că foarte lăfită, ceea ce constitue un pericol de prăbuşire a tavanului ş'f deci, a terenurilor dela suprafafă; cantităfi importante de apă necesare la umplerea basinelor, mai a!es în stadiul final de funcfionare a acestora; depunerea de impurităfi pe partea basinului, ceea ce împiedecă disolvarea sării, etc.), din care cauză nu se mai recomandă folosirea e;. Metodele bazate pe principiul disolvării cinetice cu găuri de sondă consistă în disolvarea sării cu ajutorul unor găuri de sondă forate în terenurile acoperitoare şi în zăcământul de sare pe o anumită adâncime, iar uneori până în patul (culcuşul) acestuia. Găurile de sondă se forează cu instalafii speciale (sondeze, pentru adâncimi mai mic1, şi cu trolii de foraj, penfru adâncimi mai mari), cu diametri de 10---50 cm, tubafe pe anumite porţiuni în rocele străbătute (penfru susfinerea perefilor şi închiderea apelor). Adâncimea găurilor se stabileşte în funcfiune de situafia geologică a zăcământului şi de metoda de d solvare aleasă. în aceste găuri se introduce apă dulce care provine, fie din stratele subterane străbătute, fie dela suprafafă. Apa introdusă circulă cu o anumită vitesă, în porfiunea din sare a găurilor de sondă, în sens descendent sau ascendent, fiind extrasa sub formă de saramură cu o anumită concentrafie, cu pompe de diverse tipuri (centrifuge, cu tije şi supape, cu aer comprimat (air-|ift) sau prin jocul presiunii apei dulci şi a saramurii. Cu timpul, în interiorul zăcământului de sare se formează excavaţii de disolvare, având forma conică mai mult sau mai pufin regulată sau, în cazul unei disolvări dirijate cu curent de apă combinat (ascendent şi descendent), se obfin goluri de formă ci indrică. Exca-vafiile de disolvare pot atinge, fa tavan, dimensiuni de 100---150 m şi chiar mai mari, şi înălţimi de câteva zeci de metri (până la 100 m şi mai mult). — La metodele de disolvare dirijată, deschiderile la tavan ale excavafiilor de disolvare se stabilesc în funcfiune de rezistenfă sării la solicitări mecanice, nedepăşindu-se deschiderea limită dedusă prin calcul şi verificată practic, pentru a nu se produce prăbuşirea tavanului. După atingerea deschiderii limită, basinele co-n;ce sunt părăsite, iar la cele cu formă cilindrică, disolvarea continuă vertical pe înălfimea proiectată, după care şi acestea sunt părăsite. înainte de părăsire, basinele se umplu cu apă sau se rambleiază cu noroiu argilos, cu deşeuri dela uzinele chimice, etc., după care se deschid altele, la anumite distanfe, în interiorul câmpului de exploatare respectiv. Pentru exploatarea raională a unui zăcământ cu grosime mare, exca-vafiile de disolvare se proiectează în etaje succesive, amplasate unele sub altele, fiind separate între ele, în acelaşi etaj, cu stâlpi de susfinere, 763 iar pe verticala, cu planşeuri de siguranfă (v, fig. XV). — După modul cum decurgă procesul de d'soî-vare a sării şi de evacuare a saramurii óbfinute, se deosebesc următoarele cinci metode de exploatare prin disolvare: Metoda de explorare veche, cu disolvare prin circuit ascendent da apă. Această metodă da exploatare consistă în forareaunai găuri de sondă vitesă în interiorul excavaf'ei de disolvare şi iese la suprafafă prin coloana (2), sub formă de sara- Schema procedeului vechiu de disolvare cu circuit ascendent de apa. Í) coloana de injecfie a apei dulci; 2) coloana de tubaj pentru închiderea apelor şi protecfia găurii de sondă (serveşte şi la evacuarea saramurii); 3) excavafia de disolvare; 4) depozit de impurităţi; 5) zăcământ de sare; 6) intrarea apei; 7) ieşirea saramurii; 8) acoperişul zăcământului de sare; 9) culcuşul zăcământului de sare. cu diametrul de 8--12", până la acoperişul zăcământului de sare, sau până la o anumită adâncime în interiorul acestuia (v. fig. IX); gaura sa tubează apoi cu o coloană de închidere a straielor de apă străbătute. O a doua gaură de sondă, cu diametrul pufin mai mic (6-**8"), este forată în prelungirea celei dintâi, până la culcuşul zăcământului de sare — dacă acesta are o grosime de câteva zeci de metri (v. fig. IX a) — sau pe o adâncime corespunzătoare înălfimii excavafiei de disolvare, la un zăcământ cu grosime mare (v. fig. IX b). în această gaură netu-bată se introduce o coloană prin care sa injectează apă dulce, cu o anumită presiune. Saramura formată în excavafa de disolvare se ridică la suprafafă prin spafiul dintre cele două coloane, datorită presiunii de injecfie a apei dulci. Excavafia de disolvare are o formă conică lăfită; pe perefi şi la fundul ei se depun impurităţile, dacă sarea nu este curată, ceea ce împiedecă procesul de disolvare. Metoda are un coeficient de exploatare redus, prezintă pericol de prăbuşire a tavanului excavafie:, fiindcă aceasta se desvoltă mai mult în lăfime decât în înăifime, şi produce saramură insuficient concentrată. Metoda de exploatare veche, prin disolvare cu circuit descendent de apă, e o metodă care se deosebeşte de cea precedentă prin faptul că foloseşte un circuit descendent de apă, în locul unui circuit ascendent (v. fig. X). Apa dulce este introdusă, cu o anumită presiune, prin spafiul inelar dintre coloana de tubaj (Í) şi coloana de evacuare a saramurii (2). Ea circulă cu o anumită Schema procedeului vechiu de disolvare cu circuit descendent de apă. 1) coloana de tubaj (protecfiune) serveşte şi la injectarea apei; 2) conducta da extracţia a saramurii; 3) excavafia de disolvare; 4) zăcământ de sare; 5) intrarea apei; 6) ieşirea saramurii. mură de concentrafie mai mică sau mai mare, Excavafia de disolvare are o formă conică XI lăfită, iar pe fundul ei se depun impurităţile solide rezultate din procesul de disolvare. Când deasupra zăcământului de sare există un strat acvifer, se poate folosi pentru disolvarea sării apa din acest strat, după schema indicată în fig. XI. Excavafia de disolvare are o formă neregulată, care se apropie la urmă tot de forma conică. Metoda prezintă aceleaşi inconveniente ca şi metoda cu circuit ascendent de apă. Metoda de exploatare veche, prin disolvare cu circuit mixt de apă, e o metodă care se aseamănă cu cele precedente, în ce priveşte forarea şi tubarea găurilor de XZTT •fi1 r i r SE TXT, xrx: Schema metodei vechi de exploatare prin disoîvare cu circuit descendent de apă, folosind apa dintr'un strat acvifer superior, iar pentru evacuarea saramurii, sondă (V, fig. XH). In f) coloană "de'tubsj pentru în- chiderea apelor de suprafafă; 2) coloana de evacuare a saramurii; 3) conducta de injectare a aerului comprimat pentru a ir-1 i/t; 4) excavafie de disolvare; 5) zăcământ d3 sare; 6) stratul acvifer ; 7) strat impermeabil de marnă calcarcasă; 8) intrarea aerului; 9) ieşirea saramurii. interiorul coloanei de protecfiune contra prăbuşirii perefilor (1) se introduce o coloană de 75 mm, prin care se extrage saramura, datorită jocului de presiuni dintre apa dulce şi saramură. La început, apa dulce se injectează în interiorul găurii de sondă, prin 764 cojoana (2), până când se creează o mică ex-cavafie la baza acestuia. Saramura care se for--mează se ridică la suprafafă prin spafiul dintre coloanele (î) şi (2), datorită pre-s'unii apei de in-jecfie. După un interval de timp de cca 6 săptămâni, se inversează sensul circuitului de apă, care rămâne apoi acelaşi pe toată durata de exploatare a. sondei respective. Excavafia care se formează prin disolvarea sării are o formă conică lă- fită. Metoda pre- Schema metodei vechi de exploatare zinta inconvenien- prin disolvare cu circuit mixt de apă. tele metodelor de 1) coloană de tubaj (protecfiune); disolvare prece- 2) coloană de injecfie a apei dulci; dente. 3) excavafia de disolvare; 4) zăco- Metoda de ex- mânt de sare; 5) coloană de închi-ploatare perfecfio- cJere a aPelor freatice; 6) intrarea nată prin disolvare aPei! 7) ieşi ea saramurii, cu circuit mixt de apă şi cu evacuarea saramurii cu air-lift e o metodă care foloseşte, pentru feza de amorsare (pre-exploatare) a sondei, un circuit ascendent de apă, iar pentru faza de exploatare, un circuit descendent de apă (v. fig. XIII). Gaura de sondă se forează cu diametrul inifial de 10-"15" şi se tubează cu o coloană (1), închizându-se toa*e stratele acvifere superioare situate deasupra zăcământului de sare. Urmează forarea, în continuare, a unei găuri de sondă cu diametrul de 6”*10”, care se tubează cu o coloană (2) pentru închiderea straielor acvifere de adâncime. Restul găurii, în rocele acoperitoare şi în*zăcămâniul de sare, rămâne netubat. în interiorul coloanei (2) se introduce coloana ds exploatare (3), în care se găseşte coloana (4), de evacuare a saramurii, şi coloana (5), de injectare a aerului comprimat, ambele formând instalafia de air-lift. — Operaţiunea de disolvare se face în felii orizontale sjccesive, în formă de discuri circulare, având fiecare o grosime de cca 3 m şi cari ajung până la diametrul final de cca 90 m. în faza de amorsare (preexploatare), apa se introduce în gaura de sondă prin coloana (4), sub forma de circuit ascendent, pentru a se crea prima exca-vafie de disolvare sub forma unui disc (a) cu înălfimea de 1,5 m şi cu diametrul de cca 90 m. Saramura formată se evacuează prin spafiul inelar dintre coloanele (4) şi (3). în acest scop, coloana (3) se coboară până aproape de fundul găurii de sondă, între sabofii celor două coloane (4) şi (3) păstrându-se o diferenfa de 1,5 m (cât înălfimea primului disc de disolvare). Saramura se evacuează prin pres:unea apei de injecfie. — După terminarea fazei de amorsare urmează faza ! de exploatare, în care circuitul de apă -se inversează, devenind descendent. în acest caz, apa se Schema procedeului perfecfionat cu circuit mixt de apă şi cu evacuarea saramurii prin air-lift. Í) şi 2) coloane de tuba] (de protecfiune); 3) coloană de exploatare „casing"; 4) coloană de extracfis a saramurii; 5) şi 6) coloane de injectarea aerului comprimat; 7) mano-metre; 8) intrarea aerului comprimat; 9) intrarea apei; W) ieşirea saramurii; 11) acoperişul zăcământului de sare; 12) culcuşul zăcământului de sare; a), b) ••• g) discuţi de disolvare. introduce prin spafiul inelar dintre coloanele (3) şi (4), iar saramura care se produce se evacuează prin coloana (4), cu instalafia de air-lift. Pentru disolvarea dirijată a sării şi forarea de discuri circulare, coloana (3) se ridică din pozifia ocupată în faz3 de amorsare, cu 3 m (cât este grosimea discurilor respective). între coloana (3) şi peretele găurii de sondă (care este netubat) se introduce, prin conducta (b), aer comprimat, la o presiune pufin mai înaltă decât aceea a apei de injectare. în acest mod apa va ataca şi va disolva în sens orizontal un perete de sare înalt de 3 m, până când discul va atinge diametrul final proiectat (cca 90 m). — Datorită aerului comprimat, apa nu poate pătrunde, în spafiul dintre coloana (3) şi gaura de sondă, mai sus de sabotul coloanei (3). După terminarea disoh varii unui disc, coloana (3) se ridică cu încă 3 m şi urmează disolvarea discului imediat superior, aşa cum s'a arătat mai sus. —- Prin d:solvări succesive se creează un gol cilindric, cu perefii laterali dinfafi, cum se reprezintă în fig. XIII, având înălfimea corespunzătoare celei proiectate. Pentru lés afenuarea rieregularităfiîor la perefi, înafimea de ridicare a coloanei (3), adică grosimea discurilor de disolvare, trebue să fie mai mică, sau ridicarea să se facă în mod continuu, finându-se seamă, în acest caz, de vitesa de disolvare a sării. Metoda de exploatare perfecfionată, prin disolvare cu circuit mixt de apă şi cu evacuarea saramurii prin presiunea apei de' injecfie, este o variantă a metodei precedente, bazată pe aceleaşi principii în ce priveşte forarea şi tu-barea găurii de sondă, cum şi procesul de disolvare a sării, atât în faza de amorsare (preex-ploatare), cât şi în faza de exploatare (v, fig. X/V).— Deosebirile fafă de metoda precedentă sunt următoarele: discurile de disolvare au înălfimi mult mai mici; ele rezultă din ridicarea tot discontinuă a coloanei de exploatare (3), însă la intervale de timp mai scurte (Je ex. zilnic), corespunzătoare vitesei de disolvare a serii; spafiul dintre coloana de exploatare (3) şi gaura netub ata în sare se umple cu un lichid insolubil în apă şi cu o densitate mai mică decât a apei (de ex. păcură, motorină, ele.); extragerea saramurii se face prin jocul de presiuni între apa de injecfie şi saramură, adică în acelaşi fe. ca la metoda veche de exploatare prin disolvare cu circuit mixt de apă (v. fig. XII); excavafia de disolvare are tot o formă cilindrică, însă, datorită grosimilor mult mai mici ale discurilor de disolvare, perefii sunt mai regulafi (nedinfafi) decât la metoda precedentă; diametrul excavafiei de disolvare este de 40—50 m (fafă de cca 90 m); înălfimea este de 60**-100 m, iar tavanul e uşor boltit, pentru a avea o rezistenfă mai mare. Metoda de exploatare perfecfionată, prin disolvare cu circuit mixt de apă, sub forma celor două variante descrise mai sus (cu evacuarea saramurii concentrate prin air-Iift sau prin presiunea apei de Schema metodei de exploatare perfecţionată, prin disolvare cu circuit mixt de ape şi cu evacuarea saramurii prin presiunea apei de injecţie, f) coloană de tubaj (c!e protecţiune); 2) partea netubată a găurii de sondă; 3) cc-loana de exploatare (casing); 4) coloana de evacuare a saramurii (tubing); 5) mc-nometre; 6) intrarea apei; 7) intrarea păcurii sau a motorinei; 8) ieşirea saramurii; 9) zăcământ de s:re; Í0) acoperişul zăcământului de sare; If) păcură sau motorină. injecfie), reprezintă, in momentul de fafă, metoda cea mai avansată din punctele de vedere tehnic şi economic. — Metodele bazate pe principiul di-solvării statice prezintă avantajele că procesul de disolvare poate fi controlat direct şi că tehnica disolvării sării este relativ simplă; ele prezintă desavantajeie că metodele au nevoie de lucrări miniere de pregătire, în general costisitoare şi de lungă durată; disolvarea sării este relativ în- XV Schema de exploatare a unui câmp de sonde cu două orizonturi şi cu excavaţii cilindrice. Í) coloană de tubaj (de protecţiune); 2) coloană de exploatare (casin:); 3) coloană de evacuare a saramurii (tubing); 4) intrarea păcurii sau a motorinei; 5) intrarea apei; 6) ieşirea saramurii; a) orizont în exploatare; b) orizont exploatat şi rambleiat cu saramură, deşeuri dela fabricile de produse sodice, etc; c) roce acoperitoare; d) zăcământ de sare. ceată şi se face printr'un proces complex de natură fizică, îji care numai fenomenele de difuziune şi convecfie a moleculelor de clorură de sodiu în masa solventului (apa) au un rol mai important; la variantele de disolvare în excavafii în formă conică, coeficientul de exploatare a zăcământului este mai mic decât la variantele de disolvare în excavafii paralelepipedice sau cilindrice; producfia de saramură e intermitentă şi de o concentraţie mai mică decât cea de saturafie. Metodele bazate pe principiul disolvării cinetice prezintă avantajele că au nevoie de lucrări de pregătire de durată mai scurtă şi mult mai ieftine; procesul de disolvare, în care fenomenele de difuziune şi convecfie a moleculelor de clorură de sodiu în masa solventului (apa) au, de asemenea, un rol important, este mult activat de circulafia apei; prin alegerea unei anumite vitese de circulafie a apei se pot obfine, în faza de exploatare a sondei, solufii saturate; la variantele de disolvare în excavafii de formă cilindrică, coeficientul de exploatare a zăcământului este mai mare decât la variantele de disolvare în excavafii conice; în faza de exploatare a sondei, producfia de saramură concentrată este continuă. Ele prezintă desavantajeie că procesul de disolvare nu poate fi controlat d»rect — şi că tehnica 766 disolvării e mai complicata şi are nevoie de un per- j sona! instruit. !. Salinaffol [caJiHHacJîTOJi; salinaphtoi; Sali-naphthol; salinaphthoi; szalinafto!]. Chim., Farm.; HO ! O H H HC^ NC-C-0-C^ NC/ ^CH I il IUI HC CH HC C CH V V Xc^ H H H Esterul salicilic al p-naftolului. Se întrebuinfează în medicină, ca antiseptic şi contra reumatismelor. Sin. Naftosalol, Naftoisaloi, Betol. 2. Salinifafe [CoJieHHOCTb; salinité; Salzgehalt; salinity; sótartalom]. Chim.: 1. Fracfiunea din greutatea totală pe care o reprezintă greutatea sărurilor confinute într'o solufie. Termenul e folosit adeseori pentru confinutul în clorură de sodiu.— 2. Suma fracfiunilor de echivaîenfi ai sărurilor confinute într'o solufie. Exemple: Suma fracţiunilor de echivaîenfi ai elementelor cari a!că-tuesc salinitatea primară, cea secundară, respectiv terţiară a unei ape subterane constitue salinitatea acestei ape şi anume: pentru salinitatea primară, fracfiunea din confinutul de ioni S04 , Cl~ şi N07 combinată cu metale alcaline; pentru salinitatea secundară, fracfiunea din confinutul de ioni S07 CP şi NOJ" combinată cu metale alea lino-pământoase; penfru salinitatea terfiară, fracfiunea din confinutul de ioni SOJ~, Cl~şi NOJ" combinată cu Fe+++, Fe++, A|+++ sau liberă. — Confinutul specific de săruri al fife'uîui brut, datorit, în marea majoritate a cazurilor, sărurilor disoivate în apa care impurifică fifeiul, şi numai exepfional sărurilor cristaline (clorurii de sodiu) în suspensie în fifeiu, se numeşte salinitatea fifeîuîui. Ea se dozează prin spălări succesive la cald şi se exprimă, în tehnică, în kg de NaCI la vagonul (10 000 kg) de fifeiu. O saiiniiate crescută a fifeiului provoacă coroziuni în instalafiile c'e prelucrare, pentru care fapt acestea sunt desalinate înainte de a fi introduse în instalafii. — Confinutul de săruri halogenate cristalizate sau în solufie în apa interstifială a unei roce coledoare, exprimat, de regulă, în unităfi echivalente de NaCI, la unitatea de vclum de spafiu poros din rocă, se numeşte salinitatea rocei. 3. Salinifafe [CoJieHHOCTb; salinité; Salzhaltig-keit; salinity; sótartalom]. Agr,: Gradul de sără-turare pe care poate să-l prezinte un sol sărat. 4. Salinizare [HaKomieHHe MHHepaJibHbix COJieÖ B nOHBe; accumulation de sels minéraux dans le sol; Anhăufung von Mineralsalzen im Boden; accumulation of mineral salts in the soil; ásványsó felhalmózodása]: Acumularea de săruri minerale solubile în apă, în orizonturile superioare şi în cele adânci ale unui sol. Salinizarea se numeşte mijlocie, când sodiul reprezintă 6***10% din suma bazelor absorbite — şi intensa, când sodiul reprezintă mai mult decât 10% din suma bazelor absorbite. 5. Sallpifină [caJiHtmpHH; saiipyrine; Salipyrin; saîipyrine; szalipyrin]. Chim., Farm.: Salicila? de antipirină. Are p. t. 92°, e puţin solubilă în apă» solubila în eter. Se obfine din acid salicilic şi antipirină. E folosită în medicină, ca analgezic. 0. Saiiiefină [eaJmpeTHH; salirétine; Saliretine; saliretin, saliretin resin; szal'retin]. Chim.: Răşină sintetică, obfinută prin acfiunea acizilor diluafi asupra saligeninei (v.). Se foloseşte în industria lacurilor. 7. Salifru [KajiHHHaH eejlHTpa; nitrate de potasse, salpetre; Kalisalpeter, Nitrokalit; potas-sium nitrate, nitre, saltpetre, nitrate of potash; kálisalétrom, kaliumnitrát]. Mineral.: KNOs. Salpetru de potasiu. Se prezintă sub formă de eflores-cenţe, foarte rare în natură, din cauză că e foarte solubil în apă. s. Saltx. Bot.: Gen de plante din familia salica-ceelor. Are flori caracteristice, cu 1-«2 glan-dule şi, de obiceiu, cu două stamine. Cuprinde numeroase specii; Salix babylonica L. (salcia plângătoare), S. alba L. (răchita), S. purpurea (salcia roşie), S. viminalis Wild, S. fragilis L.f etc, 9. Salmastră, apă V. Apă salmastră. 10. Salmiac [HauiaTbipb, xjiopHCTbiăaMOHHH; sel ammoniac, salmiac; Salmiak, Chlorammonium, Ammoniumchlorid; salmiac, sal-ammoniac; szal-miáksó, ammoniumklorid]. Mineral.: Clorură de amoniu. Cristalizează în sistemul cubic, prezen-tându-se în mase fibroase, în cruste, sau cu aspect fă'nos. Se găseşte în natură, ca eflorescente, sau ca produs de sublimare pe unele lave vulcanice (Vezuviu). V. şi Amoniu, clorură de ~. Sin. Tipirig. 11. Salmonicultufă [pa3BefleHHe jiocoreâ; salmonicuîture; Salmonidenzucht; salmon breeding; szalmon:dentenyésztés]. Pisc.; Ramură a Pisciculturii, care se ocupă cu creşterea speciilor de peşti din familia salmonidelor. în fara noastră se cresc speciils: Salmo Trutta forio L. (păstrăvul comun sau de munte), Salmo Trutta irideus Gilb. (păstrăvul curcubeu), fâniânelul, etc. Salmonicultura se practică sub trei forme : intensivă, semiintensivă şi extensivă. — Cea intensivă se practică, fie prin creşterea peştelui dela icre, prin fecundafie artificială, până la desvol-tarea lui completă, fie pornind dela vârsta de 4*”6 luni, până !a desvoltare completă, fie pornind dela vârsta de un an, până la desvoltarea completă. Pentru creşterea păstrăvului dela icre e nevoie da o crescătorie sistematică, de folosirea unei ape curgătoare cu un debit suficient (preferabil un izvor), cum şi de un număr de basine special amenajate, aparate de incubare, aparate de alevinaj (troace, puiernife), un laborator, etc. — Salmonicultura semiintensivă exclude posibilitatea reproducerii peştelui prin fecundafie artificială, cu incubarea ouălor şi alevinajul în laborator, consistând numai în popularea cu puiefi (primăvara sau toamna), obţinuţi din alte crescătorii, din iazuri, etc. — Salmonicultura extensivă é meloda cea mai rudimentară de creştere a păstrăvului; foloseşte un singur basin, eleşteu sau iaz, fără hrănire artificială. Spre deosebire de eleşteele de crapi, cu suprafefe întinse, cele de păstrăvi se fac lungi şi înguste. Apa folosită pentru păstrăvul indigen trebue să fie de cel pufin 4° iarna, şi de 14—16°, vara; trebue să confină 6—7 cm3 oxigen la litru; să fie pură; să confină săruri minerale în proporfii normale; să fie decantată şi filtrată; să aibă un debit suficient. Apa de izvor, oxigenată, la nevoie, prin amenajarea unor cascade, convine în laborator, la incubare, iar cea de pârău e foarte bună în basine, la alevinaj. t. Salofen [caJTO(J)eH; salophéne; Salophen; salophene; salophenum], Chim.: OH I Q H .A ° HC c-c-o-cr CH o I II I II II HC CH HC C —NH —C —CH3 V V H H Esterul acetil-p-aminofenol al acidului salicilic. E o pulbere cristalină, albă, fără miros, slab amăruie, foarte pufin solubilă în apă, solubilă în alcool, eter, cloroform. Se foloseşte în medicină, ca antipiretic şi antinevralgic. Sin. Acetilparaminosalol. 2. Salol [caJiOJi; salol; Sa joi; salol; szalol], Chim.: OH H C ° C /X !l ✓ \ HC C -C-O-C CH I ii I il hc ch hc, ch c V H H Ester fenilsalicilic; p. t. 42°. E foarte pufin solubil în apă, solubil în alcool şi în eter. Sa prepară încălzind salicilatul de sodiu cu fenolat de sodiu, în prezenfa oxiclorurii de fosfor. Se prezintă sub forma unei pulberi albe cristaline, cu gust şi miros slab aromat. Este întrebuinfat în medicină, ca antiseptic şi antipirefc. 3. Salopetă [cneiţoflejKAa; salopette, véte-ment de protection; Arbeitsanzug; overall; munkaruha], V. sub îmbrăcăminte de protecfiune (S.). 4. SaEpefraj [cejlHTpOBaHHe; salpetrage; Sal-peterbildung; saltpetre forming; salétromképzö-dés]. Cs.; Formarea de eflorescenfe de azotafi, pe suprafafa exterioară a unor zidării de piatră, a construcfiilor de beton sau a fefelor tencualilor, datorită desagregării materialelor acestora de către apele de ploaie încărcate cu acid azotic. Salpetrajul se întâlneşte, de regulă, la construcfiile din centrele industriale, deoarece atmosfera acestora e foarte bogată în acid azotic. Apele de ploaie încărcate cu acid azotic pătrund în zidărie sau în tencuială şi transformă carbonatul de calciu din tencuială sau din pietrele de calcar în azotat de calciu, solubil, pe care-l aduc |a suprafafă, în zone nebătute de ploaie, unde» prin evaporarea apei, se depune sub forma unor depozite cristaline. V. şi sub Eflorescenfe. 5. Salpetru [cejiHTpa; salpetre; Salpeter; saltpetre, nitre; salétrom]. Chim.: Nume mai vechiu al azotafilor naturali de sodiu, de potasiu şi celor de calciu şi de amoniu fabricafi sintetic. După locul principalelor zăcăminte, azotatul de sodiu se mai numeşte şi salpetru de Chile; azotatul de potasiu, salpetru de India; iar azotatul de amoniu, salpetru da Leuna (confine şi sulfat de amoniu). Azotatul de calciu fabricat prima oară în Norvegia se numeşte şi salpetru de Norge. Salpetrul de Chile este folosit mai ales ca mijloc de conservare a cărnii; salpetrul de India, la prepararea prafului de puşcă, a unor explozivi şi ca mijloc da conservare a cărnii; salpetrul de Leuna şi salpetrul Norge sunt folosifi, în special, ca îngrăşământ agricol. Salpetrul de Chile şi cel de India sunt cunoscute şi sub numele de silitră. 6. Salsola. Bot.: Gen de plante erbacee, din familia chenopodiaceelor, răspândite prin regiunile temperate şi subtropicale. La noi creşte, prin locuri nisipoase şi sărate, Salsola Káli L. (iarbă sărată, săricică). 7. Salsolină [caJicOJiHH; salsoline; Salsolin; salsoline; szalszolin]. Chim.; Clorhidrat de 1-metil- H H2 C C HO —C^ XCH2 -C C N-H V V / \ H CH3_ H HCI + H2O 6-oxi-7-metoxitetrahidroiso-chino!ină, cu gr. mol, 247,72 şi p. t. 197-202°. Alcaloid extras din planta Salsola Richteri, din familia chenopodia- ceelor, care creşte în Asia Centrală şi confine cca 0,30% alcaloizi. După anotimp, salsolina e dextrogiră sau racemică. Se extrage cu alcool, din planta mărunt divizată şi tratată cu o solufie de acid acetic (2%). Prin purificare se obfine alca-loidul pur; aceasta se prezintă sub forma de pulbere cristalină, albă, slab gălbuie, solubilă în apă (1 : 14). Se întrebuinfează ca medicament simptomatic, pe cale bucală sau ca injecfii subcutanee, pentru a cobcrî tensiunea arterială (fără a slăbi activitatea cardiacă), penfru a ameliora starea generala, somnul şi puterea de muncă şi pentru a scădea excitabilitatea sistemului nervos. s. Salt hidraulic [rHAPaBJiHnecKHH npbiîKOK; saut hydraulique; hydraulischer Sprung; hydraulic jump; hidraulikus ugrás]. Hidr.: Fenomenul de cirgere la trecerea unei ape dela regimul de curgere torenfială la regimul de curgere lentă. Aspectele principale sub cari se prezintă saltul hidraul:c sunt saltul perfect şi saltul val. Saltul e numit salt perfect, când înălfimea saltului (a) e relativ mare: a = b2 — h±, unde h± şi b2 sunt adâncimile conjugate, caracteristice începutului şi sfârşitului saltului; se poate considera că saltul ?6& perfect se formează când h2 e cu 30--‘40% mai mare decât adâncimea critică hc (v. fig. /). -Saltul e numit salt val, când are forma unor va-Ţ Z5 —e*»l hc k Salt hidraulic. I) salt perfect; II) salt val. Iuri cari sa amortisează la o distanfă anumită; acest fef de salt se produce când adâncimea h2 e mai mică decât în cazul precedent (v. fig. II). Ecuafia fundamentală a saltului hidraulic e : Q2 O2 ------hji«)1 =------h),2iü2t g<*> 1 g®2 tn care ü)1 şi ct>2 sunt ariile secfiunilor înainte şi după salt, Q e debitul, g e accelerafia gravitaţiei, iar y± şi y2 sunt adâncimile centrelor c'e greutate ale suprafefelor coj şi ü>2. Expresiunea O2 —^—hTto = f (b) goi se nurreşte funcfiunea saltului. Din prima relafie rezultă că ea are aceeaşi valoare în cele doue secfiuni conjugate cOi şi o>2. Din punctul de vedere hidraulic şi energetic, saltul hidraulic poate fi considerat ca un fenomen în care se pierde energie hidraulică (util în unele cazuri, de exemplu după deversarea peste ur. baraj). Evaluarea pierderilor de energie în salt se face cu ajutorul formulei: unde hv este pierderea de energie corespunzătoare unităfii de greutate, ht şi h2 sunt adâncimile conjugate, v± şi v2 sunt vitesele medii în secfiunile conjugate. 1. Sai|ă. V. Vulcan noroios. 2. Săltare [npnnoAHHMaHHe; soulévement; Heben; lifting; emelés], 1. Sin. Mişcare de săltare (v.). —• 2. Ridicarea (urmată de coborîrea) alternativă a unui corp, cu ajutorul unei unelte, în vederea deplasării lui (seltarea unui bloc de piatră cu ajutorul unei răngi, etc.). 3. Saitătoare. Pisc.: Sac de plasă, lung şi adânc de câfiva metri, care se prinde la gardurile pe unde încearcă să treacă crapul sărind, pentru a se pescui acest crap. (Termen regional). 4. Saltea de apă [BOAflHan noAyiiiKa; mate-las d'eau amortisseur; Wasserpolster; water cus- hion; vízpárna]. Hidrof.: Mic rezervor de apa, creat printr'un contrabaraj la piciorul barajului principal, şi care are rolul de a amortisa lovitura pânzei de apă şi căderea materialelor grele antrenate de torent, spre a evita astfel subminarea bazei barajului. 5. ~ de fascine [(JjauiHHblH tîO(|)HK; mafe-las de fascinage; Matratze aus Faschinen; fascine mattress; rözsezsák]. Hidrof.: Dispozitiv constructiv, alcătuit din două refele de fascine subfiri (o refea inferioară şi una superioară) legate între ele, dintr'o umplutură de nuiele între refele şi din celule umplute cu piatră. E folosită în construcfiile hidrotehnice, pentru protejarea fundurilor, a malurilor, a fundafiilor, etc., unde e nevoie să se acopere, în scurt timp, o suprafafă mare. Refelele saltelelor se fac din fascine cu diametru mic, aşezate cruciş şi legate cu frânghii gudronate, cu grosimea de cel pufin 1 cm. Ochiurile refelei se fac de O^O—I.OQ m2. După ce s’a legat refeaua inferioară, se teagă cu aceleaşi frânghii refeaua a doua — ş.i apoi se strânge puternic umplutura de nuiele dintre ele. între refele se pun cruciş 2"-4 straturi de nuiele, cu vârfurile spre interior. Pentru menfinerea pietrei care se pune deasupra, se bat în saltea făruşi cu lungimea cu 30 cm mai mare decât grosimea saltelei, în direcfiile fascinelor subfiri ale refelei superioare. Ţăruşii se bat astfel, încât abia să se înfigă în refeaua de jos, fără să o perforeze. Pe capetele făruşilor se face o împletitură de nuiele formând celule de umpluturi (cîeionaje), cari se umplu cu piatră. Piatra se repartizează uniform pe întreaga suprafafă. Saltea de fascine. Se folosesc saltele subfiri, cu*umplutura de nuiele de 0,45 m şi stratul de piatră de 0,10”-0,16 m şi altele groase, cu umplutura de nuiele de 0,60, şi piatra de 0,13-"0,23 m,de orice lungime, lăfimea atingând 100 m. 769 Saltelele de fascine se leagă, fie pe eşafodaje cu panta de cel pufin 1/10, de unde se face lan-sarea, fie direct pe apă; în acest caz, primele ■elemente se leagă pe buşteni. Saltelele cu di-«mensiuni mari se execută direct pe apă; pe măsura execuţiei, fie că se încarcă şi se cufundă, fie că se transportă prin plutire la locul punerii lor în operă. î. Saltea de piatră [3a6yTKa; maţonnerie de remplissage; Hintermauerung; backing; hátfalazat]. 1. Tril.: Umplutură de zidărie de piatră uscată, aşezată deasupra bolfii unui tunel, între îmbrăcămintea tunelului şi peretele excavafiei, pentru a uşura colectarea şi îndepărtarea apelor de infiltraţie din spatele zidăriei îmbrăcămintei. V. şi sub Tunel. 2. Saltea de piatră [KaMeHbiâ MaTpaiţ; couche élastique de pierre; elastische Steinschicht; elastic stone layer; rugalmas kőréteg]. 2. G. mii.: Strat de piatră care se pune, la lucrările de fortificafii, în fafa zidurilor de front sau deasupra cazematelor şi adăposturilor, pentru a provoca explozia proiectilelor înainte ca acestea să fi pătruns până la zidul lucrării respective. s. Sáliul cilindrilor de laminor: Sin. Jocul cilindrilor de laminor (v.). 4. Salvare, navă de V. Navă de salvare, sub Navă specială. 5. Salvării, coşul ~ [cnacaTejibHaa, KopoőKa; corbeille de sauvetage; Rettungskorb; rescue basket; mentőkosár]. Transpinstalafie de protecfiune, situată în zona frontală a unui vagon-motor de tramvaiu, care serveşte la înlăturarea anumitor obstacole întâlnite pe cale (pe şină sau între şine). Coşul salvării, care are forma unui uluc, cu axa perpendiculară pe axa vagonului, e articulat de cadrul vagonului cu una dintre marginile sale longitudinale; cealaltă margine longitudinală e prinsă în cleme. Când vagonul întâlneşte un obstacol (animale, oameni, etc.), clemele se desfac — datorită şocului — şi coşul basculează astfel, încât prinde corpul de care s'a izbit. e. Salvarsan [caJlbBapcaH; salvarsan; Salvarsan; salvarsan; szalvarzán]. Chim.: OH 1 OH 1 Â.u c CH HC ( ÍÍ 1 CH HC C i C ! As i -As p, p'-dioxi- m, m'-diamino-arsenobenzen. Se prepară prin reducerea acidului p-oxi-m-nitrofenil-arsinic cu hidrosulfit de sodiu. Clorhidratul său a fost mult timp folosit ca antisifilitic. Atât baza liberă, cât şi clorhidratul au însă o mare sensibilitate la oxidare, dând arsin-oxizi, foarte toxici; de aceea, astăzi se foloseşte un compus al salvarsa-nului cu rongalita (sulfoxilatul formaldehidéi), numit neosalvarsan (v.), care e mult mai stabil. 7. Salvie: Sin. Jaleş (v.). s. Sama [noMeT %na. AyÓJieHHe; confit; Kot-beize; dung bath; ürülékpác]. Ind. piei.: Produs întrebuinfat în operafiunea de sămăluire (v.), care, în general, confine substanfe enzimatice (pan-creatină, tripsină, etc.). Se întrebuinfează, fie produse naturale (excremente de pasări sau dé câini), fie produse de sinteză. t. Sămăluire [flyÓJieHHe; tannage; Beizen; oozing; csávázás, étetés]. Ind. piei.: Proces enzi-matic la care sunt supuse pieile gelatină decal-cificate, în cazul când trebue ca pieile finite să aibă un anumit grad de moliciune şi de mlădiere. Sămăluirea se execută, în principal, pentru a se obfine o relaxare a refelei proteice, o peptizare a fibrelor şi a fasciculelor de fibre şi, în acelaşi timp, o afânare caracteristică a pielei, care nu poate fi obfinută prin simpla neutralizare, în timpul dacalcificării, a solufiilor alcaline rămase în gelatina cenuşerită. în acelaşi timp se produce pepti-zarea resturilor de fesut subcutan neîndepărtate prin şeruirea mecanică, modificarea fibroblastelor, saponificarea trigliceridelor nesaponificâte în timpul procesului de cenuşar, emulsionarea parfială a grăsimilor de tipul colesterinei, distrugerea membranei protectoare a celulelor cu grăsime şi desfacerea săpunului de calciu care se formează în procesul de cenuşar. în sămăluire se folosesc proteinazele pancrea-tice (tripsină) şi, mai rar, proteinazele de origine vegetală, obfinute din mucegaiuri şi din bacterii. Samaleie folosite sunt constituite dintr'un amestec de glande pancreatice măcinate sau de enzime proteolitice vegetale, din sulfat de amoniu şi, ca suport poros, din rumeguş de lemn. Confinutul procentual variază între limite foarte largi (50”*90% sulfat de amoniu şi 10***30% rumeguş de lemn), după caracteristicele tehnice cerute pieilor finite. în acest amestec, sulfatul de amoniu are, afară de rolul de decalcifiant şi de substrat al enzimei, şi pe aceia de a forma, împreună cu amoniacul degajat la decalcifîcare, un sisfem tampon care menfine valoarea optimă a pH-ului de activitate a enzimei. Pe lângă enzime proteolitice, samaleie confin şi mici cantităfi de enzime cari acfionează asupra grăsimilor (lipaze). Prin sămăluire fibrele elastice îşi modifică pro-prietăfile, de exemplu pierd proprietatea de a fi colorate, astfel încât, după ce pielea a fost sămăluită, fibrele elastice nu mai pot fi identificate la microscop. îndepărtarea fibrelor elastice nu e necesară şi aspectul caracteristic al fefei pieilor corect sămăluite poate fi obfinut şi fără un atac enzimatic vizibil asupra fibrelor elastice. Efectul esenfial al procesului de sămăluire consistă însă în modificarea fibrelor de colagen, cari par să fie foarte rezistente la acfiunea enzimelor, dar devin sensibile fafă de această acfiune, îndată ce se produce o izolare a lanfurilor polipeptidice. în practică, această izolare a lanfurilor polipeptidice se produce în cursul proceselor anterioare sămăluirii, astfel încât fibrele de coiagen ale 49 770 pieilor gelafină supuse sămăluirii sunt sensibile la acfiunea enzimelor proteolitice. Samaluirea se realizează în butoaie rotative sau în haspele acoperite, astfel încât temperatura să rămână constantă şi, numai rar (în cazul pieilor foarte grele), în basine. Pentru a feri pieile de efectul defavorab:l al unei acfiuni mecanice intense, turafia butoiului nu trebue să depăşească 5 rot/min, iar aceea a paletelor has-pelului, 20 rot/min. Factorii cari influenfează intensitatea atacului enzimatic sunt urmăiorii: concentrafia enzimelor şi structura substratului, temperatura, pH-ul şi confinütul în săruri neutre al samalei, cum şi durata operafiunii. Concentrafia enzimelor şi durata depind de moliciunea şi de mlădierea pe cari trebue să le aibă pieile tăbăcite, de felul pieilor şi de tratamentul anterior al acestora. Temperatura optimă e de 36—38°, iar pH-ul optim e 8,1 —8,3. Sărurile neutre pot restrânge sau pot favoriza activitatea enzimatică. Timpul de sămăluire este un factor foarte important, deoarece o sămăluire insuficientă educe după sine defecte tot atât de mari ca şi o supra-sămăluire. î. Sămânfă [ceMH, 3epno; semence; Samen; seed; mag]. 1. Bof.: Organ al plantelor cu fieri (antofite, fanerogame, spermatofite), care provine din transformarea unui ovul fecundat. Se compune din tegument sau coaja seminfei, şi din miez, care e format din embrion şi din substanţele nutritive necesare lui. Tegumentul seminfei provine din transformarea învelişurilor ovulu'ui. Embrionul se formează din oosfera fecundată. La multe seminfe, subsianfeîe de rezervă a'cătuesc endo-spermu1, fesut nutritiv provenit din celula secundară a sacului embrionar. La unele seminfe, de exemplu la fasole, la mazăre, etc., substanfe'e de rezervă se depun în frunzişoare modificate, numite cotiledoane. Substanfele de rezervă sunt formate din hi-drafi de carbon (mai ales amidon), din uleiuri şi din substanfe proteice. —- La cereale (grâu, orz, ovăs) predomină amidonul, la plantele uleioase (dovleac, etc.) uleiul, iar la leguminoase (fasole, mazăre, linte), seminfele confin multe substanfe proteice. — 2. Agr.: Seminfele propriu zise, cât şi fructele cari nu se deschid (indehiscente) şi cari confin în inferior seminfele. — Din punctul de vedere morfologic, „seminfele" de grâu, de orz, ovăs, porumb, cânepă, floarea-soarelui, sfeclă, etc. sünt fructe uscate indehiscente, şi nu seminfe propriu zise. Sămânfă se găseşte în inferiorul acestor fructe, iar învelişul exterior e format d>n peretele ovarului, nu din învelişurile ovulului. învelişul (coaja) acestor „seminfe" provine din ovar; învelişul se numeşte pericarp şi nu tegument, ca la ss-minfele propriu zise. 2. Sămânfă viermilor de mătase [hhhko meji-KOnpfl/ţa, rpeHa; graine de ver a soie, oeuf de ver â soie; Seidenraupenei, Seidenwurmei; slkworm egg; selyemhernyó mag]: Ouăle depuse de fluturele de mătase Bombyx mori. Lungimea medie a unui ou e de 1 mm, iar 2000 de ouă cântăresc cca 1g. După vreo cinci zile dela data depunerii, ouăle seci, scorţoase, nefecundate, rămân galbene, iar cele fecundate îşi schimbă coloarea din galben în cenuşiu, în albastru-violet, verde sau portocaliu. Separarea ouălor seci şi nefecundate, de cele fecundate, se face introducându-le în apă; cele fecundate au densitatea 1,08 şi se cufundă, pe când celelalte sunt mai uşoare şi plutesc. După depunerea ouălor de către fluturi, ele se Iasă nemişcate timp de 20 de zile, la temperatura de 25°, într'un spafiu aerat. Această operafiune se numeşte pseudocoacere. în lunile Octom-vrie şi Noemvrie, ouăle îş; pierd mult din sensibilitate şi pot fi mişcate, fără niciun neajuns. în această perioadă e!e sunt spălate; apoi iernează trei luni într'o almosferă rece (până la —30°). După iernare, embrionul capătă aptitudinea de desvoltare. în Martie, ouăle sunt conservate în camere la 6° şi într'o atmosferă a cărei umiditate relativă e de 75%. Temperatura influenfează respiraţia, cum şi celelalte manifestări ale seminfei viermilor de mătase. în timpul verii, sămânfă are nevoie de căldură. Supusă Ia o temperatură sub 1 5°, ea se îngălbeneşte şi se usucă. Se recomandă conservarea ei la cca 20°. Toamna e conservată la 0° sau chiar la mai pufin. Temperatura de incubafie e de 12°. Incubafia seminţei viermilor de mătase poate fi naturală, sau dirijată; în ultimul caz sămânţa e adusă, pe la 15 Aprilie, când duzii înmuguresc, într'o cameră în care temperatura e ridicată treptat, zilnic cu câte un grad, dela 12° Ia. 21°. Incubaţia dirijată dă viermi în serii regulate, viguroşi şi uniformi. Sămânţa produce viermi de mătase după o incubaţie totală de vreo două săptămâni. La varietăţile polivoltine (viermi cari dau două-sau mai multe generaţii pe an), diapauza, ad că starea de repaus şi de insensibilitate pe care o manifestă sămânfă pentru iernare, există numai la ouăle din ultima genetafte a anului, s. Sămânfoase [3epHomio;r, ceMfl^KOBbiH ILJIO/ţ; fruits a pépins; Kernobste, Kernfrüchte; po-maceous fruits; magos gyümölcs]: Fructe cu seminfe (pomacee): mere, pere, gutui, moşmoane, etc. 4. Samar [biiok; dispositif de transport des briques sur le dos; Ziegel-Trânsportvorrichtung auf dem Rücken; brick transport conveyance on the back; téglahovc'ozó]. Cs.: Panou de lemn, care are pe una dintre fefe, la partea inferioară, o mică platformă perpendiculară pe ea, iar pe cealaltă fafă, două chingi de piele, de împletitură textilă rezistentă sau de frânqhie, pentru a putea fi purtat în spate ca o ranifă, şi care serveşte-uneori Ia transportul pe şantier, în general al cărămizilor, din depozit, pe schele. s. Samară. Bot.: Tip de fruct cu pertcarpul uscat,, indehiscent, lăfit ca o aripă subfire în jurul seminfelor, sau numai într'o parte a acestora, ceea ce* uşurează transportul prin vânt şi dispersarea seminfelor Ia distanfe mari. Samara se găseşte la> arfar, Ia ulm, etc. 771 1. Samariu [catviapHÖ; samarium; Samarium; $amarium; szamâriu'n]. Chim.: Sm., nr. at, 62; gr, atş 150,43; gr. sp. 7,7; p. t. 1300°. Element care face parte din familia pământurilor rare, grupul ceriului. E cenuşiu deschis. Se găseşte în mo-nazif, în gadolinit, samarskit, etc. Dă combinafii în cari e diva'ent (cari sunt instabile, fiind uşor oxidabile) şi trivalent. Se cunosc următorii isotopi ai samariului: samariul 144, isotop stabil care se găseşte în proporfie de 3,16% în samariul natural; samariul 147, isotop stabil care se găseşte în proporfie de 15,07% în samariul natural; samariul 148, isotop stabil care se găseşte în proporfie de 11,27%; samariu! 149, isotop stabi! care se găseşte în proporfie de 13,84%; samariul 150, isotop stabil care se găseşte în proporfie de 7,47%; samariul 151, ca^e se desintegrează cu emisiune de particule g, cu timpul de înjumătăfire de 20 de ani, obfinut prin reacfia nucleară Sm150 (n, f) Sm151 şi prin bombardarea uraniului cu neutroni; samariul 152, care se găseşte în samarul natural în proporfie de 26,63%, isotop radioactiv natural, care se desintegrează cu emisiune de particule a, cu timpul de înjumătăfire de 1012 ani; samariul 153, care se desintegrează cu emisiune de particule p şi de radiafie y, cu timpul de înjumătăfire de 47 de ore, obfinut prin reacfiile nucleare NdA50 (a, n) Sm153, Sm152 (n, y) Sm153, Sm154 (n, 2 n) Sm153, Sm152 (d, p) Sm153; samariul 154, isotop stabil, care se găseşte în proporfie de 22,53% în samariul natural; samariul 155, care se desintegrează cu emisiune de particule 0 şi de radiafie y, cu timpul de înjumătăfire de 25 min, obfinut prin reacfiile nucleare Nd152 (*, n) Sm155, Sm154 (n, y) Sm155, Sm154 (d, p) Sm155 şi prin bombardarea uraniului cu neutroni; samariul 156, care se desintegrează cu enrvsiune de particule g, cu timpul de înjumătăfire de 10 ore, obfinut prin bombardarea uraniului cu neutroni. 2. Samarskit [caMapKCHT; samarskite; Samarskit; samarskite; szamarszkit]. Mineral.: Niobo-tantalat natural de uraniu, toriu, zirconiu, ytriu, ceriu, fier şi potasiu, de coloare negricioasă, cu duritatea 5»*6 şi gr. sp. 5,7. s. Sâmbovin [KapKac, o6paCTHHiţa; mico-coulier; Zürgelbaum; nettle-tree; ostorfa]. Bot.: Celtis australis L. Arbore din familia ulmaceelor, cu înălfimea până la 10 m. Are lemnul suplu, tenace, asemănător celui de frasin. E întrebuinfat în cărufărie, pentru mânere de unelte, pentru furci, cepuri, bastoane, scaune, etc. Rădăcina şi scoarfa confin o substanfă colorantă. Are seminfe oleaginoase. Frunzele sunt un furaj excelent. Sin. Sâm-bovină. 4. Sâmbure. Metl.: Sin. Inimă, Miez (v.). 5. Sâmbure central [flflpo; noyau; Kern; core (of the section); mag]. Rez. mat.: Partea din secţiunea unei bare solicitate la compresiune (sau la întindere) excentrică, în care poate fi aplicată forfa axială .astfel încât, în întreaga secfiune, tensiunile normale produse (o) să fie de acelaşi semn. Studiul sâmburelui central interesează în construcfiile de materiale cari rezistă Ja compresiune, dar la cari trebue evitate solicitările la întindere. în cazul unei secfiuni dreptunghiulare, sâmburele central e un romb cu diagonalele h/3 şi bl3 (v. fig.); în cazul unei secfiuni circulare cu diametrul d, sâmburele central e un cerc cu diametrul d/A. 6. Sâmbure de efanşare: Sin. Nucleu de etanşare. 7. Sâmburoase [KOCTOHKOBwe nJIOflbl; fruits a noyaux, drupes; Steinfrüchte, Steinobst; stonefruits; csontos gyümölcs]; 1. Fructe cu sâmburi (drupe). Exemplu: prune'e, cai- Sâmbureje cen seie, piersiceie, cireşele, vişinele. íra| ja ö secjju° s, Sâmburoase [AepeBbHCK0C- nedrePtunghiu-TOHKOBblMH nJiofl3M4; arbres â |arâ> fruits â noyaux; Steinobstbăume; stone-fruit trees; csontos gyümölcsfa]: 2. Pomi ale căror fructe confn sâmburi. 9. Samforizare [caM^opuaaiţHH; samforisa-tion; Samforisierung; sar.fjrizing; szamforizálás]. Ind. text.: Operafiune care se efectuează în apre-tura bumbacului pentru fixarea dimensiunilor la fesături, adică pentru a împiedeca contacfiunea materialului după confecfionare (prin contra:fiunea firelor de urzeală) când fesăturile sunt supuse fierberii, spălării, vopsiri, vaporizării, sau când sunt expuse ploilor, etc. Samforizarea consistă în umec-tarea cu apă a fesăturilor, urmată de vaporizare şi de uscare, cu aplicarea concomitentă a unor întinderi combinate cu comprimări (v. şi sub Sam-forizat, maşină de ~). Firele de urzeală cari — în timpul feserii — au suferit deplasări şi jţj tensiuni mai mari decât firele de bătătură f. , (v. fig.), capătă prin D'sP°z't‘a '» sam'orizare o formă şi *> sect,u"e P™ *•- o pozifie apropiate de sS,urŞ: "> s*c| I°ng',udmală acelea pe cari le prî- f"^1) flr del„baU,urSi miseră şi firele de bălă- ^ lr e urzea a- tură, prin fesere; astfel dimensiunile fesăturilor nu mai variază ulterior sub acfiunea apei şi a aburului. 10. Samforizaf, maşină de ~ [ivratnHHa flJiH caM(|)DpH3auiHfl; machine de samforisation; Sam-forisierungsmaschine; sanforizing machine; szám-forizáló gép]. Ind. text.: Maşină care serveşte la samforizarea (v.) fesăturilor de bumbac. E constituită, în principal, din următoarele părfi (v. fig. /): O rampă (1), pentru fesătura (2), depusă în falduri; un grup de bare conducătoare (3); o pereche de cilindri întinzători (4); un sistem de umezire, constituit din pulverizatoare cu apă (5); o cameră de vaporizare (6), cu cilindri rotitori (7), pentru conducerea fesăturii; un dispozitiv (8) de întindere a fesăturii tratate prin vaporizare (v.); un d:spo-zitiv (9), în care atât fesătura (2), cât şi pâslă de acoperire (10) sunt supuse unei întinderi max me, urmată de o comprimare; un uscător cu cilindru (11); un mecanism pendular (12), care depune fesătura, în falduri, pe rampa (Î3). în maşină, fesătura e în- 49* 772 tinsă, umezită, supusă operafiunii de vaporizare a apei de umezire, întinsă din nou de dispozi- Instalafie de samforizare. 1) schema instalafiei; II) detaliul dispozitivului de fixare; Í) rampă de alimentare; 2) material de prelucrat; 3) bare conducătoare; 4) pereche de ciiindri întinză-tori; 5) stropitoare cu apă; 6) cameră de vaporizare; 7) cilindri rotitori de conducere; 8) dispozitiv de întindere; 9) dispozitiv de fixare; 10) pâslă de acoperire; 11) cilindru uscăfor; 12) mecanism pendular de depunere în falduri; 13) rampă de primire a materialului prelucrat. tivele (8) şi (9)f supusă comprimării (în dispozitivul 9) şi apoi uscată între cilindrul de uscare (11) şi pâslă de acoperire (10). Gradul de întindere şi de comprimare în dispozitivul (9) depind de felul fesăturii samforizate (v. fig. II). î. Samovar [sepHOBan nypKa; balance a céré-ales, balance hectolitrique; Getreidewaage, Ge-treideprober; grain balance; gabonamérleg]. Agr.: Balanfă specială, folosită pentru determinarea greutăfii hectolitrice a cerealelor şi care, în locul unuia dintre platane, are un recipient de 0,251 sau 1 I. a. Sampan [caMlîaH; sampang; Sampan; sam-pan; számpán], Nav. m. V. sub îmbarcafie de interes local. s. Sandarac [caHJţapaK; sandaraque; Sandarak; sandarac; szandarak], Chim.: Răşină naturală, extrasă din Callitris quadrivalvia Vent., conifer răşinos care creşte în Nordul Africei şi în Australia. E folosită în industria lacurilor şi a vopselelor, la prepararea unor chituri pentru sticlă şi porfelan, în Farmacie, etc. 4. Sandomsreă. Agr.: Sandomir Triticum vulgare albo-rubrum, Kcke. Grâu originar din Uniunea sovietică şi din R.P. Polonă, cu spicul roşu-deschis, cu bobul mic, oval, alb-gălbuîu (bob bălan), cu paiul rezistent la cădere, de regulă fără ariste. Se cunosc specii de primăvară şi de toamnă. 5. Sandow [pe3HHOBbiH aMopTH3aTop; san-dow, cable en caoutchouc; Gummiseil; sandow, rubber cord; gumiszij]: Cablu elastic, confecfionat din fire de cauciuc paralele, îmbrăcate într'o fesătură din fire de in sau de bumbac, E folosit pentru legături elastice solicitate la întindere, şi poate înlocui, în anumite cazuri, resorturile, Astfel, sandow-ul se foloseşte la lansarea de pe sol a planoarelor (în care caz are o lungime de 60'-100m şi cuprinde 500*«*800 fire de cauciuc de 10—20 mm diametru), la aparate de gimnastică, (a legarea elastică a rofiior avionului cu axele lor sau cu fuzelajul (în ambele cazuri, el se numeşte amortisor), etc. o. Sânge [KpoBb; sang; Bluf; blood; vér]. Biol.: Lichid roşu care curge în sistemul circulator al animalelor şi care reprezintă câteva procente din greutatea corpului lor. Sângele e un fesut lichid, format din celule (globule) roşii (hematii), cari îi dau coloarea caracteristică, şi din globule albe (leucocite), cum şi din formafiuni mici, numite plachete (plăcufe), toate înnotând în plasmă, care e un lichid transparent, gălbuiu. — Scos din vase fără precaufiuni speciale, sângele se coagulează, în urma unui proces enzimatic prin care proteina solubilă (fibrinogenul) se transformă într'o masă gelatinoasă de fibrină, care înglobează celulele sangvine, chiagul păstrând astfel coloarea roşie. In cursul coagulării, chiagul îşi micşorează volumul şi elimină un lichid transparent, alb-galbuiu, numit ser sangvin, alcătuit din plasmă fără fibrină. Sângele normal de om confine 5 000 000 de globule roşii, 6 000—8 000 de globule albe şi 150 000***300 000 de plachete pe 1 mm3. Densitatea sângelui normal e de cca 1,052***1,059, iar viscozitatea e de vreo 4*»5 ori mai mare decât aceea a apei; reacfia fafă de turnesol corespunde unei solufii de cca 2*~3 g sodă la litrul de apă; la temperatura de 38°, pH-ul său e 7,357. Din punctul de vedere chimic, 1 000 g sânge de om confin cca 801 g apă şi 199 g substanfă solidă, şi anume: cca 500 g plasmă, în cari se găsesc 451 g apă, 39 g substanfe proteice (22 g albumină, 15 g globuline, 2 g fibrinogen), 6 g substanfe organice diverse (uree, glucoza, etc.), 4 g substanfe minerale, din cari 2,9 g clorură de sodiu; cca 500 g globule, cari confin 350 g apă, 130 g oxihemoglobine, 16,5 g substanfe organice şi 3,5 g substanfe minerale. Materia colorantă roşie, care dă coloarea sângelui, e oxihemoglobina; ea impregnează globulele roşii (hematiile), adică celulele specializate pentru transportul oxigenului dela plămân în interiorul ţesuturilor (v. şi Hem, Hemină, Hemoglobină). Cantitatea de pigment din sângele normal este de 15,8g la 100 cm3 sânge, la bărbat, şi 13,8 g, la femeie. — La anumite nevertebrate, roiul hemoglobinei îl îndeplinesc alfi pigmenfi, mai mult sau mai pufin asemănători, având drept ion activ cuprul: hemocianinele. Prin fixarea oxigenului, din incolore, ele devin albastre. Afară de rolul de vehicul al oxigenului, sângele are şi rolul de sisfem de convecfie a căldurii şi deci rolul de egalizator al temperaturii. El transportă şi bioxidul de carbon disolvat în plasmă, dela fesuturi la nivelul plămânilor, unde se elimină cum şi substanfele alimentare necesare funcfiunii fesuturilor, substanfele de excrefie, urea, amoniacul, etc. Prin elementele figurate, globulele albe şi anticorpii pe cari îi confine, sângele îndeplineşte şi un rol în apărarea organismului. 7. Sânge de nouă frafi tapaKOHOBa Kposb; sang-dragon; Drachenblut; dragon's blood; sâr-kányvér-gyanta]. Chim.: Răşină naturală de coloare roşie, care se extrage din fructele palmierului Calamus Draco, originar din Sumatra, Borneo şi insulele Sunda, Alte varietăţi ale acestei răşini se extrag din plantele: Dracaena cinnabari, 773 Pterocarpus draco şi Dracaena draco. A fost ifolosifa, în medicină, contra diareei şi la prepararea emplasfrelor. Este folosită, în prezent, la fabricarea lacurilor şi ca reactiv pentru deosebirea benzenului de benzină, fiind solubilă numai în primul. Confine un colorant roşu, dracorhodina, care este anhidru (oxi-7-metoxi-5-metiI-6-fenil-2*benzopiranol). Sin. Sanguis draconis. i. Sângelui, valorificarea ~ de abator [peaJiH-aaiţHH KpOBb OT 60ÍÍHH; mise en valeur du sang des abattoirs; Schlachthausblutverwertung; slaugh-terhouse blood realization; vágohidivér-érté-kelés]. Ind. alim.t Folosirea sângelui animalelor sacrificate la abator, bazată, în special, pe confinutul acestuia în materii proteice* valoroase atât din punctul de vedere alimentar, cât şi din punctul de vedere al proprietăfilor lor coloidaie, plastice, etc. Principalele industrii în cari se foloseşte sângele ca materie primă sunt: industria alimentară, în care se întrebuinfează făina de sânge pentru hrana animalelor, iar aibumina la fabricarea mezelurilor, la panificaţie, la limpezirea vinurilor, în patiserie, etc.; industria materiilor plastice, în care se întrebuinfează făina de sânge şi albumina la fabricarea pieptenilor, a nasturilor, a cleiurilor de placaje; industria fotografică, în care se întrebuinţează albumina la fabricarea plăcilor şi a filmelor fotografice; industria pielăriei, care o întrebuinfează la tăbăcire; industria agricolă, care o întrebuinfează ca îngrăşământ, etc. De asemenea, sângele e folosit şi în industria farmaceutică, pentru prepararea de seruri (v.) şi de medicamente terapeutice. Sângele animalelor e compus (v. Sânge) din plasmă sangvină şi din elemente figurate. Plasma sangvină e formată din 90—93% apă şi 7—10% proteine (albumină, globulină şi fibrinogen), glu-coză, grăsimi, acid lactic, diverşi fermenfi (enzime), săruri minerale, etc.; elementele figurate sunt eritrocitele, leucocitele şi trombocitele sau plăcufele sangvine. Procedeul de recoltare a sângelui variază după utilizarea care urmează să se dea sângelui. în scopuri farmaceutice, sângele se recoltează dela animalele vii, supuse îngrăşării, fie prin crestarea cozii (Ia porcine) şi scurgere în vase sterile, fie cu ajutorul unui ac găurit, care se introduce cu capătul ascufit în vena de sub falca animalului (la bovine), scurgerea făcându-se, de asemenea, în vase sterile. în alte scopuri, recoltarea se face după sacrificarea animalului, obfinându-se sângele, după metoda folosită, fie în stare lichidă, fie coagulat. Cantitatea de sânge obfinută dela un animal depinde, în primul rând, de rasa şi de greutatea animalului viu: cabalinele confin cca 9,8%, ovinele 8,1%, bovinele 7,7% şi porcinele 4,6% sânge. Cantitatea de sânge care se poate recolta depinde de metoda folosită (după sacrificare, o cantitate! apreciabilă rămâne coagulată în animal; din aceasta numai o parte poate f recuperată, restul rămânând în carne). Se folosesc atât metode rudimentare de colectare, cât şi metode perfecţionate. în metodele rudimentare, sângele se recoltează, fie într'o tavă metalică de cca 15—20 I, aşezată sub gâtul vitei, după ce s'a făcut asomarea şi înainte de jugulare, sângele fiind apoi scurs în bidoane individuale, în cari se pune, dacă e nevoie, un anticoagulant, fie în butoaie comune, unde e scurs cu ajutorul unor şan{uri de pe podeaua abatorului. în metodele moderne, recoltarea sângelui se face cu ajutorul Cufit tubular pentru recoltarea sângelui, a) vârf găurit; b) conductă pentru scurgerea sângelui; c) mâner. unui cufit tubular (v. fig.) format dintr'o feavă metalică, terminată la un capăt cu un vârf care are tăiş pe ambele muchii; la capătul celălalt, ea are un furtun care conduce sângele în vase de colectare închise ermetic. Mecanic, sângele necoagulat se obfine îndepărtând fibrina şi trecând sângele printr'o morişcă specială de bătut, formată în principal din două discuri aşezate fafă în fafă, unul fix, iar celălalt rotativ, cari au pe fefele inferioare un sistem de ieşituri cari intră unele printre celelalte (v. fig.); fibrino-genul din sânge frece în fibrină, care rămâne pe o sită, la baza mo-riştii. — Prin metode chimice, sângele necoagulat se obfine împiedecându-se trecerea fibrinogenului în fibrină, cu ajutorul unor substanfe anti-coagulante: cifrat de sodiu, fibrizol (amestec de fosfafi), acid citric, sare de bucătărie, Morişcă pentru defibrinat sângele. a) disc fix; b) disc mobil; c) intrarea sângelui; d) roată de transmisiune. sulfat de magneziu, fluorură de sodiu, acid oxalic, etc.» folosite după calitatea de sânge care se doreşte să se obfină. — Prin metode biochimice, sângele ne-coagulat se obfine folosindu-se anumite substanfe, ca hirudina, cari, injectate animalului înainte de sacrificare, fac ca sângele acestuia să nu se coaguleze timp de 24 de ore. Separarea plasmei sangvine (albuminei) de elementele figurate se face cu ajutorul centrifugelor speciale (cu cca 10 000 rot/min), plasma având gr. sp. 1,027—1,034, iar elementele figurate, gr. sp. 1,08. Atât sângele ca atare, cât şi plasma (albumina) separată, sunt supuse alterării, datorită microorganismelor, cari descompun proteinele în mediu apos, dând produşi toxici foarte periculoşi pentru organism. Pentru a se putea păstra, sângele şi plasma se conservă prin metode chimice sau fizice. Drept conservanfi chimici pentru sânge se folosesc substanfe cari distrug microorganismele, de exemplu, un amestec de sare de bucătărie, 774 de fotfafi şi acid clorhidric, sau o solufie de amoniac. Aceste substanfe produc însă hemoliza sângelui — şi, deci, nu pot fi folosite când se urmăreşte separarea ulterioară a albumine». — Ca metode fizice de conservare se folosesc atât păstrarea la temperaturi joase (în camere frigori-fere), cât şi aceea la temperaturi înalte (100°), procedeu care e folosit rar, daoarece duce la coagularea ireversibilă a albuminai. Cel mai bun procedeu de conservare a sângelui sau a albu-minei consistă în deshidratare, deoarece microorganismele nu pot activa în mediu uscat. Procedeele de uscare se împart în procedee de uscare în aer liber, procedee de uscare în vid şi procedee de uscare prin pulverizare. Uscarea în aer liber se face, fie pe tăvi, fie în uscătorii-tunel, cari pot fi cu tiraj natural sau cu tiraj forfat. Un procedeu modern de uscare a sângelui sau a albuminei în aer liber e procedeul rapid cu tobe rotative (v. fig.), prin următorul procedeu: sângale e adus în jghiabul (c), de unde e luat cSŞ' 1 1 o I [ * 1 Instalaţie pentru uscat sângele, cu tobă. a) tobă principală; b) tobă secundară; c) jghiab de tablă; d) cufit de răzuire; e) bandă rulantă; f) moară cu elice, pe suprafafa tobei (b), care se roteşte şi care e răcită la interior cu apa; de aici, sângele trece pe toba (a), care e încălzită la inferior cu abur, ceea ce face ca apa din stratul de sânge să se evapore repede; apoi pojghifa de sânge uscat e răzuită de cufitul (d) şi e transportată de banda rulantă (e) la o moară cu elice, care o macină foarte fin, obfinându-se făină de sânge. — Procedeele de uscare în vid urmăresc uscarea la temperaturi joase, pentru a se putea obfine produse în cari albumina să fie coagulată reversibil (să poată fi disolvată din nou în apă). Se folosesc atât aparate de uscare a sângelui în masă, cât şi aparate cu tobă. Primele sunt constituite din vase cilindrice verticale, în cari se introduce o cantitate de sânge (cca 4 000 kg), care se încălzeşte indirect, printr'o serpentină cu apă caldă, aerul şi vaporii de apă evacuându-se, cu ajutorul unei pompe, pe la partea superioară. în tot timpul uscării, masa de sânge e agitată cu ajutorul unor palete centrale. Desavantajul sistemului consistă în faptul că se obfin . granule mari de sânge, cari trebue măcinate apoi în mori speciale. Aparatele de uscat sângele în vid, cu tobă, sunt asemănătoare cu cele cari funcfionează în aer liber, deosebirea consistând în faptul că tot sistemul e închis într'o carcasă de fontă, în care se face vid. Există aparate cu o singură tobă (v. fig.), în cari sângele e luat direct de foba pe care se şi usucă, sau cu două tobe, în cari sângele e luat b b p întâi de o tobă rece (ca la aparatele în aer liber) şi e trecut apoi pe toba caldă. Evacuarea sângelui uscat din aparatele cu tobe în vidsé face prin sisteme speciale, pentru a nu se deregla vidul. — Uscarea prin pulverizare e folosită pentru uscarea rapidă şi omogenă a sângelui sau a Aparat de uscare în vid cu o singură tobă. albuminei. A- a) tobă; b) cu|it de răzuire; c) cărucior paratele în Cari pentru evacuarea sângelui; d) intrarea Se efectuează sângelui; e) ieşirea aerului şi a aburului, această uscare pot fi construite atât pentru funcfonarea în aer liber (obfinându-se făină de calitate ” inferioară, deoarece albumina e coagulată ireversibil), cât şi pentru funcfionarea în vid. Există două tipuri principale: Aparate cu disc, constituite în principal dintr'un disc orizontal perforat, prin care se pulverizează sângele. în fafa discului se trimite aer încălzit, care usucă repede particulele de sânge. Acestea cad la baza aparatului, de unde sunt evacuate cu ajutorul unui şurub-melc ds evacuare. — Aparate cu injectoare, constituite dintr'o cameră în care sângele e pulverizat cu Instalafie de uscare a sângelui prin pulverizare cu injectoare în aer. 1) filtru pentru aer; 2) ventilator; 3) reductor; 4) electromotor; 5) conductă de aer; 6) preîncălzitor; 7) conductă pentru aer cald; 8) distribuitor de aer cald; 9) turn de uscare; 10) postament; 11) pulverizatoare; 12) răzuitoare; I3)descăr-carea din turn; 14) şurub elicoidal; 15) filtru; 16) tobă; 17) exhaustor; 18) tiraj. ajutorul unor injectoare cu aer (v. fig.). Aerul intră în cameră, pe la partea superioară, după ce a fost încălzit în prealabil într'un calorifer. Făina de sânge cade la baza camerei, de unde e raclată cu ajutorul unor cufite şi e evacuaţi 775 prin şuruburi-melc. Aerul care iese d;n instalafie -e trecut prin filtre speciale, cari refin praful de sânge, antrenat. Instalafiile cu injectoare în vid sunt asemănătoare, însă au pompe de evacuare a aerului şi a vaporilor de apă. Nu sunt folosite decât foarte rar, deoarece au un debit şi un randament foarte mic. 1. Sanguis draconis: Sin. Sânge de nouă frafi (v.). 2. Sânger [kp?3HJI, KpaCHblH flepaH; cornou-iller sanguin; roter Hartriegel; red dogwood; ve-resgyürű-som, madársom]. Bot.: Cornus sanguinea L. Ai bust din familia cornaceelor, comun în păduri şi în tufişuri, la câmpie şi pe dealuri. Are lemn foarte dur, folosit penlru mânere şi diverse obiecte strunjite. Ramurile subfiri se folosesc la împletituri. Fructul confine un uleiu bun pentru ars în lămpi. Sin. Lemn pucios. s. Sanidină [caHHAHH; sanidine; Sanidin; sani-dine; szanidin]. Mineral.: Feldspat din grupul ortozei. 4. Sanidinif [caHH/ţHHHT; sanidinite; Sanidinit; sanidinite; szanidinit]. Pefr.: I.Grup de roce eruptive alcaline sienitice, formate în cea mai mare parte din sanidină, care apare ca incluziuni şi segregafii în lave trahitice sau ca proiecţii vulcanice izolate, având structuri tipice de roce eruptive intruzive, în general miarolitice, confinând minerale rare, cari denotă o intensă acfiune pneumatolitică. — 2. Grup de prciecfii vulcanice de şisturi argiloase pirometamorfozate prin aport pneumatoütic sodic d:n lave alcaline, cu formare de sanidine sodice, silicafi aluminoşi şi minerale pneumatolitice cu CI, S03, C02, etc. 5. Sanie [caHH; traîneau; Schlitten; sleigh; szán]: Vehicul terestru care se deplasează prin alunecarea unor tălpi pe cale; are, în general, tracfiune animală, iar uneori, tracfiune mecanică, asigurată de un vehicul motor sau de o elice antrenată de un motor. Serveşte Ia transportul pe zăpadă sau pe ghiafă. e. Sanie [caJia3KH, cynopT; chariot; Schlitten; slide; szán]. Mş.-unelte: Organ al unor maşini-unelte, având forma unei plăc care poate aluneca în lungul unor ghidaje de alunecare (plane, prismatice sau în coadă de rândunică) sau de rostogolire şi care asigură una dintre mişcările secundare (mişcarea de avans, mişcarea de pătrundere sau de potrivire) ale uneltei de prelucrat, solidară cu ea. Deplasarea saniei maşinilor-unelte se poate face manual, mecanizat sau automat. — Exemple: 7. ~ a capului-revolver [npoflOJibHbie ca-' Jia3KH peBOjibBepHoro CTamca, noj]3yH peBOJib-BepHOH rojiOBHH; chariot a revolver; Revolver-schlitten, Revolversupport, Lăngsschlitten des Re-volverdrehbanks; turret slide; revolverfej-szán]: Sanie port-unealtă a strungului-revolver, pe care este montat capul-revolver şi care se deplasează în lungul ghidajelor batiului sau ale unei sănii (intermediare), fixate în pozifia necesară pe batiu, asigurând avansul longitudinal al uneltelor fixate Un locaşurile capului-revolver (v. fig. p. 776). s. ~ a frezei-melc [KapeTKa c]3Pe3ePH0r0 cynopTa; chariot de fraise héiicoídale; Schne- ckenfraserschlitten; wormhob slide; csigamarógép-szán]: Sanie a maşinii de frezat rofi dinfat3 prin rulare, pe care e montată freza-melc, şi care se deplasează în lungul ghidajelor varticale de pe montantul maşinii, asigurând avansul vertical al frezei (v. fig.). Sania frezei melc, 1) sania frezei melc; 2) placă turnantă (pentru aşezarea frezei, mâlc sub unghiul corespunzător înclinării cinfilor rofii de prelucrat); 3) freza-melc; 4) roata dinfată (de prelucrat); 5) masa rotativă port-piesă; 6) şurubul conductor al saniei frezei-melc; 7) ghidajele de pe coloana batiului. 9. ~ de strung [caJiasKH TOKapHoro CTaHKa; chariot de tour; Drehbankschlitten, Drehbank-support; lathe saddle, lathe carriage; esztergapadszán]: Fiecare dintre săniile căruciorului unui strung, în general, căruciorul unui strung se compune din mai multe sănii, şi anume (v. fig): Căruciorul strungului cu săniile, Í) sanie longitudinală; 2) sanie transversală; 3) sania port-unealtă; 4) piacâ turnantă; 5) port-unealtă; 6) roată pentru acfionarea manuală a avansului longitudinal; 7) manivelă penfru acfionarea manuală a avansului transversal; 8) manivelă pentru acfionarea manuală a saniei port-unealtă; 9) ghidajele batiului. io. Sanie longitudinală: Sanie care se deplasează pe ghidajele prismatice sau plane ale bar 776 fiului strungului şi care asigură mişcarea de avans longitudinal al uneltei. La strungurile normale, sania longitudinală e acfionată, fie manual, fie mecanizat, prin intermediul axului avansurilor (la strunjire) sau al şurubului conducător (la filetare) (v. 1 fig. sub Sanie de strung). Sin. Sanie principală. î. Sanie transversală: Sanie a strungului normal, care se deplasează pe ghidajele în coadă de rândunică de pe sania longitudinală, dispuse perpendicular pe ghidajele batiului, dând uneltei mişcarea de avans transversal. Sania poate fi acfionată manual, sau mecanizat (v. 2 fig. sub Sanie de strung), prin intermediul axului avansurilor. 2. Sanie port-cufit: Sanie pe care e fixat cufitul de aşchiere. La strungul normal, sania port-cufit poate fi deplasată manual în lungul ghidajelor în coadă de rândunică de pe placa turnantă, montată pe sania transversală. Prin de- plasarea sanie» port-cufit se asigură potrivirea îra plan orizontal a cufitului fafă de piesă şi strunjirea» manuală a suprafefelor conice scurte (v. 3 fig. sub sanie de strung). 3. ~ port-unealtă [pe3iţOBbiecajia3Kn;chariot porte-outil; Werkzeugschlitten, Schieber; tool box, tool post; szerszámtartó-szán]. Mş.-unelte: Sanie a unei maşini-unelte pe care se fixează una sau mai multe unelte. ín general, această sanie este montată pe un cărucior. V. şi sub Strung; Rabotat,. maşină de Frezat, maşină de ~. 4. Sanie de lansare [cnycKOBbie cajia3KH; berceau de lancement; Stappellaufschlitten; (laun-ching) cradle; vizrebocsátási szán]. Nav. m.: Ansamblu de grinzi pe cari se sprijine o navă în timpul lansării. în lansarea longitudinală se folosesc* de regulă, două sănii aşezate longitudinal, paralel, cu axa navei, având între ele o distanfă egal© Sania capului-revolver. 1) sania intermediară fixă; 2) sania capului-revolver; 3) tamburul cu opritoare pentru limitarea cursei capului-revolver^ la fiecare operafiune; 4) mecanismul penfru decuplarea automată a avansului; 5) mecanismul pentru rotirea automată a capului-revolver la sfârşitul cursei de retragere; 6) inel pentru strângerea capului-revolver pe suprafafa sa de reazem; 7) manivelă cu patru brafe pentru deplasarea saniei capului-revolver; 8) ghidajele batiului; 9) ghidajele saniei in~ ... termediare. ni cu cca 1 /3 din lăfimea navei. Ele alunecă, în timpul lansării, pe calea de lansare, alunecarea fiind uşurată de prezenfa unui strat lubrifiant. Lăfimea săniilor nu trebue să fie mai mică decât 1 /20 din lăfimea navei, iar presiunea dată de navă pe suprafafa saniei trebue să fie de 9"*25 t/m'2. în porfiunea centrală, nava se sprijine direct pe sănii, iar spre extrem’tăfi, datorită formelor fine dela proră şi dela pupă, prin intermediul unor proptele verticale uşor inclinate, legate între ele în Lansarea unei nave, • I) cocă; ia) pupă; fb) proră; 2) cală; 3) cale de lansare (glisiere); 4) sănii; 4a) tălpi (savate); 5) cabluri; 6) chilă. sens longitudinal. Lateral, fiecare sanie de lansare e ghidată spre exterior de o grindă de stejar (de cca 20 X 20 cm) fixată pe fundament, numită uluc de lansare. La începutul saniei, jocul dintre sanie şi uluc e de cca 25 mm, iar la capătul fundamentului de sub apă, el atinge 100 mm. Pentru a lega ambele sănii şi pentru a evita ca în timpul lansării ele să se apropie sau să se depărteze una de alta, se aşază între ele tiranfi de lemn transversali şi legături metalice. Ungerea suprafefei de frecare se face cu un amestec de seu de vacă, săpun şi uleiu de cânepă. în sistemul de lansare transversal, săniile sunt înlocuite cu două platforme în bordurile navei, legate între elé. Platformele se sprijine pe sănii aşezate transversal pe navă, asemănătoare cu cele dela lansarea longitudinală. î. Sanie de vinciu [caJia3Ka Jieóe^KH; traî-neau du treuil; Windenschlitten; winch sleigh, winch sledge; emelőszán]. V. sub Vinciu-sanie. 2. Sanie principală: Sin. Sanie longitudinală (v. sub Sanie de strung). ». Sanie, mers ~ [CKOjmeHHe, óyKCOBaHHe KOJiec; patinage de glissement; Gleiten, Gleit-bewegung; sliding slipping; megesuszás. csuszó-mozgás]. Tehn.: Deplasarea unei rofi de vehicul pe o cale numai prin alunecare, când mişcarea de rostogolire încetează, roata patinând ca sania. Mersul sanie apare în special la pornirea şi la frânarea vehiculelor, din cauza depăşirii limitei de aderenfă, provocată de desfacerea incompletă a frânelor la pornire, respectiv de frânarea exag- gerata şi de condifiuni nefavorabile de aderenfă, Mersul cu alunecare intervine deci când există relaf ia (v.fig.):F1^F2, adică frecarea F1= Ppl produsă de apăsarea sabofiior e mai mare decât frecarea de alunecare F2 = Gjia dintre roată şi cale. Mersul cu alunecare al rofilor provoacă UZU- Forfele cari intervin la frânarea* ra suprafefelor de ru- unei rot^ lare şi a căii de rulare şi are nevoie de un consum de energie suple-mentar pentru tracfiune. Fenomenul este dăunător, în special în tracfiunea trenurilor, fiindcă efectul de frânare pe rofile cari a'unecă e mai mic decât-pe rofile cari se rostogolesc şi se produc suprafefe plane pe bandaje, cari uşurează alunecarea. Apăsarea de frânare (apăsarea sabofiior) la care-rofile încep să meargă sanie depinde de greutatea pe osie, de starea suprafefelor în contacf (murdare, umede, cu pete de uleiu), de calitatea materialelor în contact (bandaje de rofi, sabofi) şi de vitesa de mers. Coeficientul de frecare dintre sabofi şi bandaje variind cu vitesa de mers,, valoarea lui maximă e atinsă înainte de oprirea rofilor; astfel se produce mersul sanie al rofilor la frânare înainte ds oprire. Coeficientul de frecare dintre bandajele de ofel şi sabofii de fontă are valoarea de cca 0,07 la vitesa de 1-00 km/h, de-cca 0,12 la vitesa de 25 km/h şi cca 0,19 la 5 km/h. 4. Sân Mihai, sfrate de ~ [cjioh CbiH-MHXaHr couches de S. M.; Schichten von Puszta Szent Mihály; S. M. strata; P. Sz. M. rétegek]. Geo/..* Argile roşii, gresii şi conglomerate albicioase, cu 2-*3 intercalafii subfiri de cărbune la partea superioară, reprezentând faciesul salmastru al Aquitanianului din Nord-Vestul Transilvaniei. 5. Sannoissian [caHHya3KHH apyc ojinro-iţeHa; sannoissien; Sannoissien; Sannoissian; szan-noszián]. Geo/.; Etajul inferior al Oligocenului (Lat-torfian), de facies salmastru limnic (termen folosit mai ales de geologii francezi). e. Sanocrizină [caH0KpH3HH; sanocrysine; Sa-nocrysin; sanocrysin; szanokrizin]. Chim., Farm.: (S2Os)2 AuNas + 2 H20. Hiposulfit de aur şi sodiu, care se prezintă în cristale aciculare, incolore, cu gust dulceag; e solubilă în apă, insolubilă în alcool şi în eter. Este pufin folosită în tratamentul tuberculozei, al reumatismului cronic, al sifilisului. Sin. Alocrizină. 7. Sanfal [caHAaJi; santal; Sandei; sandal; szantálfa]: Varietate de arbori din familia santa-laceelor, care creşte în Extremul Orient si cuprinde numeroase specii. Lemnul de santal, brun-roşietic, fără miros, care provine dintr'o varietate de arbori din regiunile tropicale asiatice şi oceanice, se folosea pentru colorarea anumitor lacuri; din cel de santa! alb, mai dens şi mirositor, care provine dintr'o varietate de arbori din India, se extrage, prin distilare, o esenfă întrebuinţată îa medicină şi în parfumerie. 778 1. Santalol [caHTaJiOJi; santalol; Santalol; san-1alol; szántától]. Chim., Farm.: H C HjC^ I S'C(CH3)CHs-CH2-CH = C(CH3) • ch2oh I CHjl HC—l—C-CH, \y H n santalol H ’ C\ Wc' I C-(CH3)-CH2-CH2-CH = C(CHs)CH2OH II CHJ hc-4-^c-ch3 c h2 p santalol Alcool extras din esenfa de lemn de sántái, ín care se găseşte în proporfie de 90%, sub două forme optic active a şi [i. E întrebuinfat în medicină, ca antiseptic şi calmant, şi în parfumerie. 2. Santină [aho TpiOMa; fond de cale; Bilge; bilge; hajóalj, hajófenék]. Nav. m.: Spafiul din fundul navei, cuprins între varange şi bordaj, şi care se întinde, lateral, până la înălfimea genunchiului. în santină se strâng apele de condensare, cele de infiltrafie, etc.; de aici, ele sunt eliminate prin pompare. s. Şanionic, ecid ~ [caHTOHHHOBaa khc-JlOTa; ac?d 3 santonique; Santonsaüre; santonic acid; szantonsav]. Chim.: C15H20O4. Acid cu p. t. 171°, cu p. f. 285° Ia pres:unea de 15 mm coloană da mercur, obfinut prin isomerizarea acidului santoninic care se prepară, sub formă de săruri, prin acfiunea akaliilor asupra santoninei. 4. Santonină [caHTOHHH; santonine; Santonin; santonin; szantonin]. Chim., Farm.: H CH, H-C C C-H r \l I HaC c\ WS> o=c----------oy nh ^ Compus cu schelet sescviterpenic din clasa eu-dalinei, izolat din seminfele de limbricarifă (Semen contra sau Flores Cinae) ale unei specii de pelin (Artemisia c:na din Siria, Turchestan). E întrebuin-fată în medicnă pentru combaterea viermilor intestinali. în doze mari e toxică, s. Sânziana. V. Drăgaică. e. Sapă [MOTbTa, cana; houe; Hacke, Haue; hoe; kapa]. Agr., Mine: tlnealtă constituită dintr'o foaie de ofel, plană sau cirbată, numită lamă, care are Ia o margine o teacă în care se fixează o coadă de lemn (de frasin, de ulm, carpen, salcâm, fag, etc.). Coada şi planul tangent la marginea tăietoare formează un unghiu de 55*-85 . Lama e subfiată rpre rr arginea opusă tecii şi, de regulă, această margine e ascufită; uneori, deasupra tecii, sapa are o proeminenfă care serveşte Ia izbit. Sapa e folosită în agricultură, la săpat şi Ia prăşit, adică la tăiat, sfărâmat, deplasat pământul; în minerit, la deplasarea prin tragere a substanfei utile abatate, sau a rambleului sau a cărbunelui abatat (în exploatările subterane), spre locul de încărcare (de ex. în vagonete) sau de evacuare în rostogoluri. Uneori, sapa se foloseşte Ia depilare (de ex. la abatarea argilelor, în exploatările la zi). Sape pentru agricultură. a) pentru preşit în soluri uşoare şi mijlocii; b) pentru prăşit în soluri mijlocii S3u semigrele (în speciai pentru vie); £) pentru saluri semigrele sau grele (regiune de deal); d) pentru săpat în teren pietros; e) pentru lucrări de grădinărie; f) pentru cărămidăris. 779 •etc. Fórma sapei diferă după scopul în care este -folcsi.ă, conturul ei putând fi triunghiular, oval, Sapă pentru minerit. irapezoidai, constituit din linii drepte sau curbe <(v. fig.), etc. Sapa e confecţionată monobloc (dintr'o singură bucată), prin forjare. î. Sapă. Ind. far.: Fiecare cPntre cei patru căpriori dela coifurile unei case ţărăneşti. 2. Sapă [coluhhk JiacJuTa; b£che de crosse lafettensporn;trai|spade; lövegtalp-sarkantyú]. Art.: Dispozitiv care se găseşte la partea dinapoi a falce-lelor a'etului unei guri de foc, care se înfigeîn pământ |a tragere, datorită reculului afetului. Serveşte la fixarea şi, deci, la asigurarea stabilităfii gurii de foc. contactului său cu roca de sfărâmat, excluziv o apăsare normală pe suprafafa de sfărâmat; prin acfiune mixtă (folosită Ia roce de naturi diferite.) Sin. Sapă de foraj. — După felul construcfiei şi după rocele la cari sunt folosita, se deosebesc: 4. ~ ascufită [nHK006pa3H0e A^flOTO; trépan â pointe; Spitzmei^el; diamond bit; hegyes véső-fúró]: Sapă a cărei construcfie este asemănătoare celei a sapsi coadă de peşte, de care se deosebeşte prin forma tăişurilor (v. fig.). E folosită, de regulă, la frezarea dopurilor de ciment în coloane şi, mai rar, ca mijoc improvizat, ia amorsarea găurilor deviate. Sin. Sapă lance. 5. ~ coadă de peşte [aojioto „pblŐHÖ XBOCT"; trépan en queue de poisson; Fischschwanzmeifjel; fish-tail bit; halfarkú vésőfuró]: Sapă de sondă destinată săpării rotative Sapa ascuî‘ta“ hidraulice în terenuri de mică rezistenfă, cu acfiune de aşchiare pură (v. sub Sapă de sondă). în rocele nisipoase, neaderente, e folosită sapa coadă de peşte groasă sau cu spălare „depărtată" (v. fig.). în rocsle marnoase-argiloase, cu tendinfa de a adera la sapă sau de a lăsa miezuri nespălate, e folosită sapa coadă de peşte subfire sau cu spălare „apropiată" (v.fig.), la care partsa masivă a corpului asigură, prin solicitări datorite forfei centrifuge, spargerea eventualelor miezuri, şi la care conducerea canalelor de injectarea fluidului de sapă (v.), până Sapă coadă de peşte cu spălare „apropiată". t) cep. filetat; 2) lamă; 3) canal de spălare. Sapă coadă de peşte cu spălare „depărtată", cu lamă nearmată. Í) cep filetat; 2) lamă; 3) canal de spălare. Profile de sape coadă de peşte. I) pentru tăiat, în terenuri moi (a=7G°); II) pentru tăiat şi despicat, în terenuri de tărje mijlocie (a = 75°); II!) pentru despicat în roce tari (a=85°); a) ur ghiu de tăiere. s. Sapă de sondă [őypoBoe aojioto, 3eM. JIHHOti Őyp; trépan de forage; Bohrmeifyel; drilling bit; vésőfuró]. Expl. petr.: Unealtă de săpare a sondelor (v.), folosită pentru desagregarea mecanică a rocelor şi pentru realizarea găurii de sondă (v.) — cu excepfiunea metodelor de săpare cu explozivi. în procesul de săpare, sapa constitue extremitatea inferioară a garniturii de săpare (dar nu în procesele de instrumentaţii sau de carotaj). Sapa poate desagrega roca: prin aşchiere, când tăişul exercită o apăsare normală pe suprafafa de sfărâmat şi efectuează şi o mi;care de trans-lafie (într'o direcfie paralelă cu această suprafafă); prin despicare-strivire, când tăişul exercită, în timpui aproape de tăişuri, asigură o mai bună degajare a acestora. Pentru mărirea rezistenfei la abraziune, unghiurile de tăiere ale sapei se aleg în raport cu tăria rocelor (v. fig.), iar tăişurile sunt armate prin sudură (cu arcul electric, sau oxiacetilenică) cu metale dure, cu carburi metalice. e. ~ cu discuri [jţHCKOBOe flOJiOTO; trépan a disques; Tellermeil^el, Diskusmeifjel; disk bit; tányéros vésőfuró]: Sapă cu rr.od de lucru asemănător celui al sapei coadă de peşte, cu deosebirea că, pentru mărirea lungimii totale de tăiş util, piesele tăietoare sunt în formă de disc, care, prin rotire, prezintă o porfiune activă schim- 780 bătoare. Cu tot sporul de cca 300% al lungimii utile a tăişului, această sapă nu se mai foloseşte decât foarte rar, din cauza fragi[ităfii relative şi a dificultăţii instrumentaţiilor după discurile rămase, eventual, la puf. t. Sapă cu role [inapoineqHoe aojioto; fré-pan â roifjeaux; Rollenmei^el; roller bit, cone bit; görgős vésőfuró]: Sapă cu acfiune principală de sfărâmare, mai ales prin strivire-percusiune, şi, în secundar, prin aşchiere şi care are corpul echipat cu trei sau cu patru prelungiri, cari suportă nişte role dinfate, corpul fiind străbătut de un canal pentru fluidul de sapă (v.), care se ramifică pentru fiecare rolă. Rolele sunt aşezate pe paliere cu bile şi role, pe bulonul fixat pe fiecare prelungire. Ele se construesc într'o mare diversitate de tipuri: cu role conice (v. fig. a) al căror vârf se găseşte pe axa geometrică a garniturii (şi cari au numai o acfiune de sfrivire-percusiune); cu conuri cu vârful decalat pufin fafă de pozifia axei garniturii (v. fig. b), cari lucrează şi prin aşchiere; Sapă cu trei role.* a) cu corpul dintr'o singură buc3tă şi cu role cu vârful pe axa geometrică a Jgarnifurii; b) cu corpul din bucăfi şi cu role cu vârfuri decalate fafă de axa geometrică a garniturii; î) corp; 2) placa de circulafie (spălare); 3) braf sudat; 4), 5) şi 6) role; 7) rulment; 8) dop sudat. cu trunchiuri de con al căror vârf e situat departe de axa garniturii (cari aujD acfiune diferită de-a-lungul tăişului fiecărui dinte: la mijlocul fiecărui tăiş, numai acfiune de strivire-percusiune; la extremităfile acestuia şi acfiune de aşchiere, crescătoare cu distanfa dela elementul tăietor la mijlocul tăişului). După natura rocei de sfărâmat, rolele se construesc cu difsrite dimensiuni de dinfi: în cazul rocelor tari, când cantitatea de rocă sfărâmată la contactul fiecărui dinte e mică, dinfii se fac mici, ceea ce asigură şi o lungime mai mare a tăişului şi, deci, o durată în serviciu mai mare a sapei; la roce mai moi, dinfii se fac rari şi adeseori rolele se dispun astfel, încât dinfii uneia să pătrundă în şanfurile dintre dinfii celei vecine, pentru îndepărtarea materialului argilos aderent. Folosită inifial numai pentru rocele tari, utilizarea sapei cu role a fost generalizată în tehnica sovietică pentru lucrul în diverse roce. 2. ~ cu trei bacuri. V. Sapă cu trei lame, 3. ~ cu trei fălci. V. Sapă cu trei lame. 4. ~ cu trei lame [TpexjionacTHoe aojioto^ trépan â trois lames; Dreiklingenmeiijel; three blade bit; három lemezes vésőfuró]: Sapă de sondă, folosită la săparea prin aşchiere a rocelor de tărie mijlocie, sapa fiind constituită dintr'un corp cilindric de ofel turnat, care are un filet conic (la partea superioară) pentru înşurubare Ia prăjina grea sau la prăjina de foraj, iar la partea inferioară are trei lame sudate sau turnate monobloc cu corpul, dispuse simetric, la 120°. Pentru conducerea fluidului de sapă la talpa sondei, sunt prevăzute trei canale în corpul sapei; bacurile au, de asemenea, câte un canal care iese în exterior deasupra tăişu'ui. Această sapă realizează un profil regulat al găurii săpate. E folosită în roce de tărie mijlocie, însă mai rar decât sapa coadă de peşte, din cauza dificultăfii de uzinare. Sin. Sapă cu trei fălci, Sapă -cu trei bacuri. 5. ~ de deviere. V, Pană de deviere. «. ~ elicoidală. V. Pană de deviere. 7. ~ excentrică [3KCiţeHTpKHHoe aojioto? trépan excentrique; Exzentermeil^el; excentric bit; excenteres vésőfuró].* Sapă cu lungimile şi înclinările tăişurilor neegale (v, fig.), folosită la săparea din nou a găurilor deviate sau pentru lărgirea găurilor existente. Din punctul de vedere al formei, poate fi construită ca sapa coadă de peşte (v.) sau ca sapa ascufită (v.). Sapă cu trei lame~ 1) cap; 2) lamă; 3) canal. mmma. Sapă excentrică. Í) lamă; 2) canal de spălare. Sapă-lingură. a) simplă; b) cu role; 1) lamă; 2) rolă. 8. ~ -lingură [jl0HCK006pa3H0e HOJIOTO; tré~ pan-cuiller; Löffelmeifjel; spoon bit; kanalas vésőfuró]: Sapă a cărei construcfie este asemănătoare aceleia a sapei coadă de peşte, însă cu Iama curbată (v. fig.), astfel încât, prin ridicarea şi coborîrea ei alternativă în talpă, ea lucrează ca o sapă percutantă, creând o ramificaţie a găurii de sondă, în deosebi când talpa acesteia e ocupată de un dop de ciment. Devierea e dată 781 «atât de tăişul ei (ajutat, la unele tipuri, de alunecarea sapei pe perete, prin rostogolirea pe două role), cât şi de vâna de noroiu care iese pe fa|a concavă a sapei (v. fig.)- Unele tipuri de sapă-lingură, cu vârful ascuţit în ogivă, pot fi acfionate util, succesiv, prin rotafie şi percusiune. 1. Sapă pilot [AOJIOTO-nHilOT; trépan-pilot; Pilot-Bohrmeifjel; pilot reamer bit; pilot-vésőfuró]: Sapă echipată cu lame sau role a căror zonă de acfiune e limitată la o coroană circulară coaxială cu gaura de sondă. în zona centrală, în care sapa nu are acfiune de desagregare, ea are un corp cilindric care pătrunde în gaura de sondă înaintea elementelor lucrătoare (lame sau roie) şi care, prin intrarea într'o porfiune de gaură de sondă cu diametru mic corespunzător, săpată în prealabil, exercită o acfiune de conducere (pilot), constrângând elementele lucrătoare ale sapei să acfioneze coaxial cu gaura de diametru mic. Sapa pilot lărgeşte o gaură de sondă preexistentă. O variantă relativ pufîn folosită o constitue sapa lărgitoare excentrică, cu premergător, Ia care elementul conducător, de lungime relativ mare, are lame tăietoare, astfel încât, de o parte, sapa nu mai are nevoie de preexistenfa unei găuri de conducere, iar de altă parte, prin aşezarea excentrică a elementelor lărgitoare fafă de cele premergătoare, se realizează o gaură de diametru mai mare decât cel al gabaritului real al sapei (respectiv coloanei prin care este introdusă) cu 15-20%. 2. ~ Zublin [/ţOJiOTO 3y6JîHHa; trépan Z.; Z. Meiíjel; Z. bit; Z. vésőfuró]: Sapa cu un singur element de rostogolire, aproximativ sferic. Deşi rostogolitor şi lucrând în principiu prin sfărâmare-percusiune, din cauza distanfei mari dela elementele de tăiş la axa de rotafia, majoritatea dinfilor lucrează prin aşchiere. Cu tot avantajul lungimii totale mari a tăişului, e pufin folosită, din cauza complicafiei constructive. 3. ~ Zublin diferenfială [AKC^epeHlîHajîB-Hoe flOJIOTO 3yŐJlKHa; trépan différentiel Z.; Z. Differentialmeifjel; differential Z. bit; Z. differenciális vésőfuró]: Sapă cu ejemente tăietoare în formă de inele aşezate după un tor, cu acfiune asemănătoare celei a sapei cu discuri şt cu aceleaşi avantaje specifice. Elementul de tăiş efectuează mişcări de rotafie în jurul axei inelului tăietor, în jurul axei de simetrie a torului pe care sunt aşezate inelele şi în jurul axei garniturii de sapă. Este încă pufin răspândită, din cauza dificultăţilor de construcfie, cari nu sunt totdeauna justificate de avantaje. 4. Sapă rotativă [BpamafOiiţancH MOTbira; beche rotative; rotierender Spaten; rotary spade; forgó ásó]. Agr.: Maşină de lucru agricolă, compusă dintr'un cadru susfinut pe rofi, pe care sunt fixate nişte axe cu discuri stelate, ai căror dinfi se imprimă în sol când maşina înaintează, şi distruge crusta care se formează îa suprafafa lui înainte de răsăritul plantelor, uşurând încolfirea şi stimulând creşterea plantelor tinere (a cerealelor de toamnă, a ierburilor, etc.). De exemplu, sapa rotativă de fabricafie sovietică, tip MV-21, (v. fig.), e constituită dintr'un cadru susfinut pe Sapă rotativă MV 21. I) cadru; 2) platformă de lemn; 3) pârghie de ridicare a discurilor sfelaie; 4) scaun; 5) rofi din spate; 6) rootă conducătoare; 7) djsc stelat; 8) semiaxa rofii din spate. trei rofi, pe care sunt fixate două axe cu discuri stelate (în gsneral, 12 discuri pe ax), având diametrul exterior de 540 mm. Datorită sistemului de aşezare şi construcfiei discurilor, această sapă, care lucrează cu tracfiune animală, poate efectua 150 de înţepături pe metrul pătrat de teren, la o adânc me până Ia 9 cm. Lăfimea de lucru a sapei e de 2,1 m. Sapa prelucrează 0,8 ha/h. — Se construeşte şi ca agregat compus din trei sape, echipat cu un dispozitiv de cuplare, pentru tracfiunea mecanică. 5. SăpăSfgă [MOTbira, cana; serfouette, bi-nette, sarcloir; Jafhacke; gardener's hoe, weeding hook; gyomláló kapa]. Agr.: Unealtă dé grădină-rie de formă asemănătoare cu sapa, formată dintr'o lamă mai mică decât lama sapei şi având o coadă de lemn. Poate fi simplă sau dublă, în care caz are, într'o parte, o lamă, iar în partea cealaltă, unu sau doi coifi. E folosită la lucrarea suprafefei pământului în grădină, etc. e. Sapamine. Chim.: Amide ale unor acizi graşi, cari confin şî o grupare aminică terfiară, folosite în industria textilă ca materii auxiliare, în scopul ameliorării rezistenfei colorilor la apă. Un exemplu e sapamina C.H.: C»HS f _ - . i>.H.nt CH3-(CH,)7^CHs=CH-(CH2)7-C-NH-(CH2);-N |x C» Hs J 7. Sapan [KapeHrc; élingue; (Seil) ^Schlinge ! sling; hurok]. Nav. m.; Bucată de parâmă cu lungimea de cca 15 m, ale cărei capete sunt mati-si*e în prelungire, formând o singură bucată. Serveşte la îmbarcarea mărfurilor în nave. 8. Săpare [Konanne, Bbiefea; excavation; Graben; excavation; kapálás]. I.JTehn.: Lucrare de dislocare a pământului prin tăiere cu ujielte tăietoare, excluziv plugul. Lucrările de săpare descoperite, adică Sa suprafafa pământului, se folosesc ia lucrările de agricultură, îa cele de tera-samente (v. Terasamente, lucrări de ~), sau în 782 exploatarea petrolului (v. Săparea sondelor); cele subterane se folosesc la lucrări de tunele, lucrări miniere, etc., iar cele sub apa, cari se execută cu ajutorul chesoanelor sau cu maşini cum sunt dragele, se folosesc pentru fundafii sau pentru dragare. î. Săpare [npoxo/ţfca; creusement; Graben; digging; ósás, fúrás]. 2. Mine: Totalitatea operaţiunilor manuale şi mecanizate prin cari se dislocă rocele pentru a fi evacuate. Excavajiile necesare sunt: pufuri, planuri inclinate, galeri*, camere, suitori, găuri de mină, sondaje, tunele, etc., şi ser-: vesc la explorarea, [a deschiderea sau exploatarea unui zăcământ, la aerisire, evacuarea apelor, transport, etc. Există patru grupuri de factori cari condiţionează săparea. Proprietafile fzice ale rocelor în cari se sapă lucrarea constitue primul grup: tăria (roce eruptive, compacte, dure, roce sedimentare bine cimentate sau roce plast'ce compacte — argi’e şi marne), datorită căreia lucrările miniere pot rezista un timp mai îndelungat fără susfinere şi friabil'taîea (roce curgătoare sau cu multă apă) sunt elemente importante. Aceste proprietăfi ale rocelor determină procedeul de săpare. Procedeele obişnuita se folosesc în^ rocele stabile şi omogene cu debit mic de apă. în aceste roce, săparea se face în condifiuni „uşoare" şi se folosesc explozivi (în rocele tari) sau ciocanul de abalaj, maşina de havat (în rocele moi). —- Procedeele specale se folcsesc în rocele nestabile sau în roce tari, dar cu viituri mari de apă. Săparea se face în condifiuni „grele". Când lucrarea minieră traversează două sau mai multe roce, metoda de săpare se alege cum impun proprietăfi le fizice ale fiecărei roce întâ'n'te. Suprafafa secfiunii transversale a lucrării min;ere care se sapă, constitue al doilea factor. Pentru fronturile de săpare cu suprafafa mai mică de 15 m2 săpa ea lucrării se face cu front continuu. Pentru o arie a secfiunii transversale mai mare decât 15 m2, frontul se împarte în două sau în mai multe trepte, fiecare treaptă fiind de sine stătătoare, lucrările fiind independente, iar treptele legate între ele numai din punctul de vedere al organizării lucrului. Aria secfiunii transversale a lucrării e determinată de gabaritul utilajului de transport, de spaf'ul necesar circulafiei muncitori.or, de cantitatea de aer care va trece prin lucrare în scop de aeraj. Pozif'a lucrării miniere fafă de orizontală constitue al treilea factor. Direcfia în care înaintează lucrările subterane coincide cu axa lor longitudinală. După unghiul pe care-l formează această axă cu orizontala, se deosebesc lucrări verticale (pufur», suitori), inclinate (planuri inclinate, pufuri inclinate) şi orizontale (galerii, camere pentru maş'ni). La săparea lucrărilor orizontale, scurgerea apelor în timpul săpării se face direct, uşurată de panta de 4*-*5%o se dă lucrării în acest scop. La săparea lucrărilor verticale şi inclinate, evacuarea ape'or are nevoie de utilaj special. Destinafia lucrărilor miniere constitue al patru- lea factor. Metoda utipzată la săpare depinde de-folosinfa ce se va da lucrării care se sapă (galerie, abataj cu front lung, etc.). Operafiunile cari se efectuează Ia săparea lucrărilor miniere se împart cum urmează: Operafiuni principale, cari se execută chiar în frontul de lucru şi cari se înscriu, succedându-se, fn ciclu; acestea sunt: perforarea frontului, puşcarea găurilor, evacuarea fumului rezultat dela puşcare* încărcarea materalului rezultat dsla ruperea rocei şi susfinerea golu ui creat în urma ruperii. Operafiuni secundare cari asigură condifiunile de realizare a operafiunilor principale şi le desăvârşesc, dar cari, fiind paralele cu operafu-nile principale, nu apar separat în ciclu; acestea sunt: iluminatul locului de muncă, evacuarea apelor, transportul rocei rupte din front şi aerisirea permanentă. Operafiunile principale pot varia în funcfiune de proprieiăfile fizice ale rocelor; la rocele moi sau afânafe, perforarea şi puşcarea sunt înlocuite cu tăierea directă a rocei din front. Operafiunile de săpare se pot realiza manual sau mecanizat. Uneltele şi utilajele folosite la săparea lucrărilor miniere sunt: la săparea manuală: târnăcopul cu 1 sau 2 vârfuri; lopata, casmaua, etc.; la săparea mecanizală: perforatoare şi ciocane electrice sau pneumatice, haveze, combine, sordize, etc. în metcdîle avansate sovietice de săpare a lucrărilor miniere se realizează mecanizarea completă a principalelor operafiuni. 2. Săparea pufului. V. Puf de mină. a. Săparea sondelor [őypeHHe CKBaHCHH; fo-rage des sondes; Herstellung der Bohrlöcher; well drilling; olajkúl-furás], Expl. pefr.: 1. Ansamblul? operafiunilor cari se execută pentru realizarea de sonde. Aceste operafiuni sunt: amplasarea şi montarea instalafiilor de săpare, săparea propriu zisă (v. Săparea sondelor 2), cercetarea profilului sondei prin carotaj mecanic, electric sau radioactiv, tubarea (v.), cimentarea pentru izolarea ştratelor şi consolidarea găurii de sondă şi, pentru punerea în producfie, perforarea coloanelor şi executarea probelor de producfie. — 2. Ansamblul operafiunilor de sfărâmare a rocelor din talpa găurii de sondă, cari au drept scop adencirea acesteia. După natura rocelor de sfărâmat, adâncimea de lucru, modul de lucru al dispozitivului care realizează sfărâmarea şi modul de eliminare a detritusu'ui, se deosebesc: Săparea percutantă. La această săpare instrumentul de sfărâmare are o acfune de sdrobire prin cădere succesivă cu tăişul sau cu tăişurile pe talpa sondei, în poz fii cari se variază printr'o rotafie lentă. După modul de eliminare a detri-tusului, se deosebesc metode de săpare uscată (fără aport extern de apă), la cari fărâmăturile, puse în suspensie numai de cantităf'le mici de apă cari afluează prin porfiunea netubată a găurii de sondă, sunt extrase intermitent, după fiecare extragere a sapei, prin lăcărit (v.), — cum şi metode de săpare hidraulică, Ia cari sfărâmăturij© 783 simt antrenata în suspensie de un curent de apă, de noroiu sau de fluid special de sapă, pompat, în general, prin prăjinile de sapă şi evacuat la suprafafă prin spafiul inelar dintre acestea şi pereţii găurii de sondă sau coloana tubată în prealabil. Metodele de săpare percutantă sunt în parte părăsite, fiind limitate la sondele de mică adâncime din regiuni izolate, în cari trebue să şe străbată roce cu duritate mare. Avantajul acestor metode cons stă în faptul că tocirea tăişului instrumentului de sfărâmare încetineşte procesul de săpare relativ mai pufin decât în cazul metodelor de săpare rotativă, putându-se folosi şi sape fără materiale extradure (carburi de wolfram). — Săpare rotativă. La această săpare instrumentul de sfărâmare are o mişcare relativ rapidă de rotafie în jurul axei găurii de sondă şi o acfiune de aşchiere (în cazul sapelor şi al carotierelor cu lame), de aşchiere şi despicare (în cazul sapelor şi al carotierelor cu role), prin rostogolirea unei role conice dinfate pe fafa laterală, de contact cu terenul, sau de despicare şi strivire (în cazul unor sape cu role conice). La metodele de săpare rotativă, eliminarea detritusului se realizează printr'un curent continuu de fluid de sepă. După modul de transmitere la sapă a energiei pentru rotafia acesteia, se deosebesc: săpare cu masă rotativă, care imprimă rotafia efectivă a prăjinilor de sapă,* şi săpare cu motor de fund (turbobur şi electrobur) care, daşi supune prăjinile unui cuplu, prin faptul că nu le imprimă o mişcare efectivă de rotafie (decât în cazul excepfional al pericolului prinderii garniturii ş:, chiar în ace:t caz, numai cu o vitesă mult mai mică), nu mâi supun prăjinile la încovoierile alternate cari rezultă din devierea găurii ds sondă, le reduc succesiv oboseala şi elimină fracfiunea din cuplul aplicat prăjinilor, datorită frecării acestora pe perefii unei găuri de sondă, care, pe lungimi de câteva mii de metri şi în cazul sondelor cu perefi neregulafi şi cu curbură şi răsucire sensib:lă, depăşesc cuplul util cerut de sapă. La forajul cu electroburul (v. fig.), prăjinile de sapă sunt, în general, supimate şi înlocuite cu cablul de susfinere şi de alimentare, iar cuplul de reacjiune necesar lucrului sapei este realizat de organe spetiale ale motorului, cari se fixează în perefii găurii de sondă, prin expansiune comandată chiar de curentul de acfionare.a motorului. în acest caz, eliminarea detri-fusului din sondă se face discontinuu, prin lăcărire, după extragerea motorului. Sin. Săpare rotary. Săpare cu explozivi. La aceasta efectul de sfărâmare este dai de impactul unei vine de gaze explozive cari lovesc fundul găurii de sondă cu vitese de ordinul a 8 COO m/s. Prin caracterul discontinuu al exploziilor, aplicabilitatea lor e limitată la rocele foarte dure, la cari carotierele cu diamante se uzează chiar la o avansare cu o vitesă de adâncire a găurii de sondă atât de mică, încât fracf'unea d:n costul săpării (proporfional cu timpul), atinge valori absolute cari fac prohibitivă din punctul de vedere economic săparea cu sape sau cu carotiere. t. Săpare rapidă [cKopoCTHOe öypeHHe; fo-rage rapide; Schnel.bohren; fast drilling; gyors-furâs]. Exp/. pefr.: Metodă sovietică de săpare a sondelor, care consistă în alegerea valorilor optime pentru indicii de regim tehnologic. Principalii indici sunt: vitesa de rctafie a sapei, apăsarea sapei pe talpă şi vitesa de fâşnire a noroiului prin orificiile sapei, respectiv de circulafie prin gaura de sondă, a fluidului de sapă. Prin aceasta şi prin folosirea utilajului corespunzător: dispozitive de rotafia sapei (masă rotativă), a turbinei de fund sau electromotorului de fund, a pompelor de debit mare pentru nororu, a celui mai adecvat tip de sapă, prin amenajarea orificiilor pentru spălarea cât mai completă tălpii sondei şi înseşi sapei, mecanizarea operafiunilor de manevră a sapei, etc., se obfin sporuri considerabile ale vite-selor de săpare şi mari economii. 2. ~ laterala în strate cu hidrocarburi [6o-K0B0e ÖypeHHe b yrjieBOAopoAHwx miacTax; fcrage lateral dans des couches â hydrocarbures; Seitenbohren in kohlenwasserstoffhaltigen Schich-ten; lateral drilling in hydrocarbon strata; oldal-fúrás szénhidrogénes rétegekbe]: Săpare direcţională, Ia care unghiul de inclinafie e de cca 90°, şi care se execută spre a mări canalele de acces spre sondă, pentru ca să i se mărească raza de drenare. Echipamentul folosit se compune dintr'o cămaşă exterioară de deviere, în interiorul cereia pot pătrunde prăjinile de sapă. La baza acestui dispozitiv se găseşte o anccră de deviere la prăjin5, şi, în apropiere de stratul de săpat lateral, un dispozitiv superior de legătură şi de adaptare, care este legat de o cămaşă compusă din piese articulate, care serveşte şi drept conductă de circulafie a fifeiului. Pentru ca aceste cămăşi articulate să se dirijeze spre strat în direcfia dorită pentru găurile laterale, este aşezată deasupra ancorei de deviere o pană de deviere. Cămăş’le interioare articutate, legate prin dispozitivul de adaptare la prăjini, sunt^ legate cu sapa printr'un ax de rotafie flexibil. în plus, există un aparat limitator de torsiune. Cămaşa exterioară are diamefrul exterior de 150 mm, astfel încât săparea laterală nu poate fi executată decât la sonde la cari coloana de închidere are diamefrul interior de cel pufin 175 mm. s. ~ sub presiune joasa [őypeHHe no# M3JIBIM flaBJieHHeM; foragesous pression réduite; Bohrung der Erdölschichten unter reduzisrten Druck; reduced pressure drilling; olajréteg-furás alacsony nyomás alatt]: Metodă c'e săpare a sondelor prin strete cu presiune de zăcământ atât de joasă, încât prezintă pericolul infiltrări» fluidului de sapă în strat, al blocării stratului prin hidratarea şi umflarea materialului marnos-argilos şi prin efectul Jamin (v.), sav prin saturarea cu un fluid mort, a cărui eliminare ulterioară e foarte dificilă. Ea se realizează prin reducerea greutăfii specifice a fluidului de sapă, prin înlocuirea cu fifeiu sau cu fuid special cu produse petroliere şi, dacă aceasta nu e suficient, prin gazeificarea parfială a fluidului. Pentru aceasta, 784 se injectează, ín fluidul de sapa lichid» gaze comprimate (uneori aer comprimat). Amestecul de gaze şi de noroiu având o greutate specifică mai mică (0,3*-0,4), presiunea pe care o exercită asupra stratului e mult mai mică. în acest caz e necesară folosirea unei instalafii speciale de suprafaţă care cuprinde şi instalafii de săpare sub presiune. Aceste metode de săpare sub presiune joasă sunt pe cale să fie înlocuite prin utilizarea fluidelor de sapă cu greutate specifică mică sau chiar normală, însă cu filţrafie nulă (noroaie negre). î. Săparea tuneielor. V. sub Tunel. 2. Săpat: Sin. Praşilă (v.). | s. Săpătură [BbieMKa, 3eMJiHHbie paőoTbi. 36MJIéK0naHHe; terrassement; Erdarbeit; earth--work, ground work; földmunka], V. sub Terasa-menfe, lucrări de 4. ^ cu platforme laterale. V. sub Terasamente, Jucrări de 5. ~ deschisă [BbieMKa OTKpbITHM cno-coőom; déblai ouvert; offene Abgrabung; open excavation; nyilt bevágás]. Drum., C. f.: Debleu executat cu taluze cu pante cât mai mari, ^pentru a se evita înzăpezirile unei tranşee. Înclinarea taluzelor trebue să fie de cel pufin 1/5, iar racordarea cu taluzul normai se face treptat, pe distanfe de I0--15 m. Se foloseşte în regiunile bântuite de viscole puternice, deoarece în săpăturile deschise depunerile de zăpadă sunt foarte mici. e. ~ în pene [KJiHH000pa3H0e KonaHHe; ferrassement en coin; Keilerdarbeit; quoin earth--work; ék-földmunka]. V. sub Terasamente. , 1. ~-şanf [KaHaBOKonaHHe; déblai-tranchée; ^Aushöhlung-Graben; trench-excavation; sánc-bevágás]. Cs.: Săpătură cu taluze cât mai inclinate fafă de orizontală, după natura terenului, executată pentru crearea unui drum, pentru accesul excavatoarelor la locul de executare a săpăturii, pentru a permite instalarea unei linii de lucru, etc 8. Sapie: Ind. far.: Ciubăr în care tăbăcaruj îşi pune pieile la înmuiat. (Termen regional). 9. Sapină: Sin. Tapină (v.). 10. Sapoiii [ŐOJIbinaH MOTbira; hoyau; Karst; prong-hoe; irtókapa]. Agr.: Sapă mare, cu care se scot rădăcinile din pământ. 11. Saponificare [OMbiJieHHe; saponification; Seifenbildung, Verseifung; saponification; élszap-panositás]. Ind. chim.: Reacfie chimică prin care anumifi compuşi organici sunt hidrolizafi cu aju-iorul unui alcaliu. Exemple: R - COCR ’ -f NaOH -* R — COONa *f R'OH, Ester Sare de Alcool sodiu a acidului R - CN + NaOH + HsO -> R -COONa + NH3. Nifril Sare de Amoniac sodiu a acidului Pentru saponificarea grăsimilor, v. sub Săpun. Sin. Hidroliză alcalină. t2. Saponificare, cifră de Sin. Indice de saponificare (v.). îs. Saponine [oanoHHH; saponînes; Saponine; sapónins; szaponinek]. Chim.: Clasă de glicozide, foarte răspândită în regnul vegetal. Se deosebesc două tipuri de saponine: saponine acide, cari fac parte din clasa triferpenilor pentaciclici şi saponine neutre, cari confin un schelet ciclopentanic— fenantrenic. Se extrag din săpunărifă (Saponaria officinalis L), ale cărei rădăcini se folosesc, sub numele de ciuin, la spălatul materialelor textile; din sămânfa de castan porcesc (Aesculus Hippocasta-num L.); din coaja de panama (Quillaja Saponaria Molina), etc. Din degefelul roşu (Digitalis purpurea) s'au izolat trei saponine: digitonina, gitonina şi tigonina. Saponinele au o puternică acfiune fiziologică; produc hemoiiză şi sunt otrăvuri specifice pentru peşti. Au proprietatea importantă de a scădea tensiunea superficială a apei, solufiile lor spumegând puternic la agitare şi formând emulsii stabile cu uleiurile şi cu grăsimile. Din această cauză se folosesc în industrie ca emulgatori în aparatele de stins incendii, ca agenfi de spălare în prafurile cari nu confin săpun (shampoon, praf de dinfi), etc. i4. Saprocol [canpoKOJi; saprocole; Saprokoll; saprocoll; szaprokol]. Petr.: Sapropelul transformat într'un gel solid, sub acfiunea timpului şi a presiunii. îs. Saprolegnia. Bot.: Gen de ciupercă microscopică din familia saprolegniaceelor, ordinul oomicetelor, clasa ficomicetelor. Ciupercile din acest gen trăiesc în apă, fie saprofit (pe resturi de animale sau de plante acvatice), fie parazit (pe animala vii de apă, ca peştii, broaştele# etc., sau pe plante de apă, de ex. pe alge). Corpul lor e constituit din numeroase filamente mult ramificate, drepte sau curbate, uşor subfiate spre capăt. Sporangii sunt terminali, cu formă măciu-cata sau fuziformă, şi se deschid, la maturitate, printr un pm,.japjcat.--^rm-'-eepe--tes- zoospori bîffa-gelafr. Formează şi clamidospori sau spori de rezisTenja, cu mărimi şi forme variate. Organele de înmulfire sexuată, anteridiile şi oogonele, sé desvoltă la capătul sau pe traiectul ramurilor scurte sau lungi, şi au forme şi dimensiuni variate, după specii. Speciile cele mai cunoscute ale genului Saprolegnia sunt: Saprolegnja diclina Humphrey, care trăieşte prin râurile şi pâraiele mici; Saprolegnia anisospora de Bary, care se găseşte frecvent prin băltoace şi şanfuri; Saprolegnia ferax (Gruith.) Thuret., care creşte, de asemenea, în ape mici curgătoare; Saprolegnia parasitica Coker, care parazitează peştii din lacuri, din râuri şi chiar din acvarii, provocând moartea lor, uneori prin adevărate epidemii, cari distrug peştii (somonii, lostrifele, etc.) şi ouăle lor, provocând pierderi economice, importante. ie. Saprolegniaeee. Boi.: Familie de ciuperci microscopice din ordinul oomicetelor, clasa fico-micetelor. Cuprinde genuri de ciuperci, în majoritate saprofite, cari trăiesc în ape şi în sol, pe 785 resturi de plante, pe insecte şi pe animale moarte; mai rar, ele sunt parazite, provocând îmbolnăvirea câtorva plante interioare, cum sunt algele (Apha-nomyces phycephilus De By) şi chiar a unor plante superioare, cum e sfecla de zahăr (Aphanomyces (aevis De By), cum şi îmbolnăvirea peştilor de apă dulce, ca: somonii, lostrifele, păstrăvii, crapii, etc. (Saprolegnia parasitica Coker). Corpul (miceliul) acestor ciuperci e constituit, în general, din filamente lungi, neseptate, mult ramificate. Se înmulfesc asexuat, prin zoosporangi cari confin numeroşi zoospori bicijiafi, şi sexuat, prin anteridii şi oogone, cari confin mai multe oosfere. Saprolegniaceele cuprind cca 100 de specii, cari aparfin genurilor mai importante: Achlya, Saprolegnia, Leptolegnia, Aphanomyces, Dictyu-chus, etc. Dintre acestea, importanfă practică au Saprolegnia parasitica Coker, care trăieşte pe peşti, şi Aphanomyces laevis De By, care atacă rădăcinile da sfeclă de zahăr şi de sfeclă furajeră, producând putrezirea lor. î. Sapropel [canponejib, HJiHa A«e ctohhhx BOA; sapropele, boue putride; Sapropel, Faul-schlamm; sapropelite; szerves iszap]. Pefr.: Rocă pelitică neconsolidată, formată dintr'un amestec de substanfe organice în transformare, cu substanfe minerale, şi depusă în mare sau în lacurile dulci sau sărata (de ex. în lacul Techirghiol sau pe fundul Mării Neg e). Sin. Mâl putred. 2. Sapropelií [canporieJiHT; sapropéJite; Sapro-pelit; sapropelife; szapropelit]. Pefr.: Rocă constituită dintr'un sediment de elemente fine, sili-cioase, argiloase, marnoase sau calcaroase, cu un confinut variabil de sapropel în diferitele sale stadii de transformare. s. Săpun [MbiJio; savon; Seife; soap; szappan]. Chim., Tehn.: Sare metalică a unui acid organic, în general alifatic, cu mai mult decât opt afomi de carbon în moleculă. Se deosebesc două categorii de săpunuri: săpunuri solubile în apă (de ex. cele de sodiu şi cele de potasiu) şi săpunuri insolubile în apă, dar solubile în uleiuri (de ex. cele de calciu, de aluminiu, etc.). Săpunurile din prima categorie se întrebuinfează în practica spălării, iar cele din a doua categorie, în diverse industrii. Sub numirea de săpunuri se cuprind şi unele săruri organice nemetalice, cari servesc în industria textilă ca agenfi de înmuiere şi de spălare. Săpunul menajer din comerf este un amestec de săruri de sodiu (mai rar de potasiu) ale unor acizi graşi (acizi graşi propriu zişi din grăsimi, acizi naftenici, acizi rezinici, acizi graşi sintetici, acizi sulfonici ai naftalinei sau ai unor hidrocarburi din petrol, etc.) cu unele substanfe rămase din procesul de fabricafie (de ex. hidroxid de sodiu, clorură de sodiu, glicerina, etc.) sau adăugite în vederea îmbunătăţirii calităfii (glice-rină, zahăr, alcool, parfumuri, coloranfi, etc.), ori adăugite în vederea economisirii de acizi graşi (de ex. talc, bentonită, caolin, silicat de sodiu, etc.). Săpunul menajer trebue să aibă o bună putere de spălare şi să formeze o spumă abundentă în prezenfa apei. Săpunurile de sodiu ale acizilor saturafi sunt tari; cele ale acizilor nesaturafi sunt moi. De asemenea, toate săpunurile de potasiu sunt moi. Solufiile apoase ale săpunurilor de sodiu sau de potasiu pot fi precipitate prin adăugirea unui electrolit, de exemplu a clorurii de sodiu, fenomen care se foloseşte în industria săpunului de spălat, la separarea acestuia din solufie. Săpunurile de sodiu şi cele de potasiu, fiind combinafii ale acizilor slabi cu o bază tare, sunt hidrolizate partal în apă, solufia lor fiind slab alcalină. Prin proprie-tăfile lor capilar-active, săpunurile se orientează, în solufii, cu grupările carbonilice, hidrofilé, îndreptate spre interiorul lichidului şi cu catenele hidrocarbonate, hidrofobe, spre exterior. Prin aceasta, săpunurile scad tensiunea superficială a apei şi produc spumă. Pe aceeaşi proprietate se bazează şi emulsionarea grăsimilor de către solufiile de săpun. Proprietăfile coloidaleale săpunurilor condiţionează spălarea cu săpun. Impurităfile lichide şi cele solide de pe suprafafa supusă spălării sunt muiate uşor, din cauza tensiunii superficiale mici asolufiei de săpun; apoi, cele lichide sunt emulsio-nate, iar cele solide sunt peptizate. Alcalmitatea so-lufiei are un rol secundar în procesul de spălare. Săpunurile de spălare se prepară industrial, atât din acizi organici superiori, sintetici sau naturali, cât şi din grăsimi, prin saponificare cu solufii de hidroxid de sodiu sau de potasiu. Reacfiile cari se produc sunt următoarele: R - COOH + NaOH ->R — COONa + H20 (în cazul acizilor liberi); respectiv ChL-COOR' R'COONa CH2-OH I I CH-COOR" + 3 NaOH R"COONa + CH-OH I I CH2-COOR'" RmCOONa CH2-OH (în cazul grăsimilor). Calităfile săpunului obfinut depind de acidul gras şi de grăsimea întrebuinfată, de alcaliile şi de procedeul folosit pentru saponificare. După compoziţie, după aspect sau după scopul în care se folosesc, săpunurile se împart în următoarele categorii: săpunuri tari comune; săpunuri moi; săpunuri de toaletă; săpunuri praf; săpunuri industriale şi săpunuri medicinale. Ca grăsimi saponificabile se folosesc mai ales seul de vacă, grăsimea de porc, grăsimea de cal, uleiul de peşte, uleiul de palmier (palma), uleiul de -cocos, uleiul de palmist (sâmbure de palmier), untul de cacao, uleiul de floarea-soarelui, uleiul de rapifă, uleiul de porumb, uleiul de bumbac, uleiul de ricin, etc., ca şi produsele de hidro-genare ale unora dintre uleiurile de mai sus. Acizii organici folosifi mai des sunt: acizii obfinufi prin deglicerinizarea diferitelor grăsimi şi cari sunt amestecuri variate ale acizilor stearic, oleic, linolic, linolenic, ricinoleic, palmitic, lauric, capronic, etc. Fabricarea săpunurilor din grăsimi deglice-rinizate se face pentru a recupera mai economic glicerina. Alfi acizi folosifi sunt: colofoniul (amestec de acizi abietici, pimarici, etc.), acizii naftenici I din petrol, acizii sintetici obfinufi prin oxidarea 50 786 parafinei, etc. Alcaliile folosite penfru saponificare sunt hidroxidul de sodiu, hidroxidul de potasiu, car-bonatul de sodiu şi, mai pufin, ca intermediar, hidroxidul de calciu. Afară de aceste materii prime, se mai folosesc materiale auxiliare şi de umplutură, cum sunt clorură de sodiu, dorura de potasiu, silicatul de sodiu, talcul, caolinul colordal şi bentonita. După procedeul de saponificare, săpunurile pot fi împărate cum urmează: Săpunuri obfinute prin saponificarea prin fierbere şi precipitare (săpunuri precipitate pe leşie şi săpunuri precipitate pe călcâiu sau şlefuite), şi săpunuri obfinute prin saponificare în cleiu (la rece, la semicald sau la fierbere). Alegerea procedeului de saponificare se face finând seamă de sortul de săpun care urmează să fie fabricat, de materia primă şi de criterii de economie. Saponificarea prin fierbere şi precipitare pe leşie consistă în fierberea grăsimii cu o solufie de hidroxid alcalin având o concentrafie de circa 31%, şi în separarea săpunului format, prin adăugirea unui electrolit (în general, clorură de sodiu). Săpunul separat la suprafafa lichidului se numeşte săpun de miez, iar operafiunea de separare se numeşte precipitare pe leşie. Săpunul de miez obfinut poate fi reprecipitat (şlefuit), operafiune care consistă în redisolvarea la cald şi precipitarea selectivă în două straturi, obfinută prin adăugirea unei cantităfi bine determinate de sare. Stratul superior, separat, se numeşte săpun de miez şlefuit, iar cel inferior, călcâiu. Operafiunea se numeşte precipitare pe călcâiu sau şlefuire. Săpunul de miez şlefuit e superior săpunului de miez precipitat. Saponificarea în cleiu consistă în'amestecarea infimă a grăsimii cu alcalii foarte concentrate, la rece, la semicald sau la fierbere, până la completa transformare în săpun. Masei totale (cleiului) i se adaugă umplutura necesară; apoi, ea se răceşte în forme, ob-finându-se săpunul de cleiu, care confine atât glicerina, cât şi toate impurităfile din materiile prime. De aceea se folosesc numai grăsimi şi alcalii foarte curate. Operafiunea de saponificare se poate face atât în instalafii discontinue, cât şi în instalafii continue. Instalafiile discontinue se compun, în general, din vase mari. Căldare pentru făcut săpun, cu cilindrice, CU fund CO- a) vas df £ intrarea niC, încălzite CU foc apei; c)infrarea aburului; d)con-direct sau indirect, sau duete perforate la capăt; e) strat cu abur, şi echipate cu de $Spun; f> s,ra» aP°s-conductă şi sifon de scurgere. în cazul sapo-nificarii în cleiu, vasele sunt echipate şi cu agi- tatoare mecanice. Penfru saponificarea cu carbonat de sodiu se folosesc căldări închise, încălzite indirect, cu abur, penfru a se putea ajunge la temperatura de 150° şi la presiuni până la 10 at. Pentru a evita pierderile de timp şi de căldură, se tinde ca în instalafiile moderne de saponificare să se folosească sistemele continue. Unele dintre f) rezervor penfru depozitarea uleiului; 2) rezervor penfru depozitarea hidroxidului de sodiu; 3) amestecăfor; 4) serpen» tine de reacfie; 5) cameră de îndepărtare a apei şi a glicerinéi; 6) condensator pentru glicerina; 7) rezervor penfru glicerina; 8) frompă penfru vid, cu apă; 9) rezervor pentru apă; 10) pompă; 11) răcifor penfru săpun; 12) ieşirea săpunului; 13) intrarea apei de răcire; 14) ieşirea ape» de răcire; 15) pompă penfru apă; 16) încălziior pentru apă de adaus; 17) intrarea apei la trompa de vid; 18) ieşirea aerului; 19) pompe pentru uleiu şi hidroxid de sodiu. acestea utilizează procedee cu presiune şi cu temperatură înaltă, penfru obfinerea unui timp scurt de saponificare. Schema unui astfel de procedeu e reprezentată în fig. II. Alte procedee continue folosesc temperaturi înalte (300°) şi presiuni normale sau joase* obfi-nând un săpun anhidru topit. De asemenea, se folosesc procedee la temperatura obişnuită şi la presiunea normală, în cari saponificarea şi separarea săpunului se fac cu ajutorul supercentri-fugelor. Procedeul e foarte economic. După saponificare, pentru a scurta timpul de răcire, săpunul e trecut în aparate de răcire. Acestea sunt, în general, forme metalice paralele-pipedice, în jurul cărora circulă apă rece. Figura III reprezintă un astfel de aparat perfeefionat (o presă) de răcire, compus dintr'o serie de cadre alternativ de fier şi de lemn, aşezate de-a-lungul unui ax, între două plăci presate hidraulic. în cadrele de lemn se aduce cu pompa săpunul cald, iar prin* cele de fier circulă apa rece. După 787 răcire, cadrele de lemn sunt desfăcute, scofându-se săpunul sub forma de plăci. Tăierea plăcilor Presă de răcire, sistem lacobi. a) cazan încălzit cu abur; b) roată pentru strângerea ramelor; c) rame de metal şi de lemn, alternate; d) conductă pentru introducerea săpunului cald; e) conducte pentru apa de răcire. se face, fie în bare paralelepipedice, în cazul săpunului de rufe, de baie sau de mâini, fie în tăiefei, în cazul celui de toaletă. Tăierea în bare Maşină de mare capacitate pentru tăiat săpunul în tăiefei. a) mecanism de avans; b) cufit; c) tijă de reglare; d) excentric; e) bandă rulantă; f) săpun în calupuri; g) săpun tăiefei. se face în maşini manuale sau automate, cu ajutorul unor cadre de sârmă. Tăierea în tăiefei se face automat, în maşini de felul celei reprezentate în fig. /V, numite raboteze. Săpunul tăiat e trecut Uscătorie continuă pentru săpun de toaletă, a) intrarea tăiefeilor de săpun umezi; b) ieşirea tăiefei lor de săpun uscafi; c) ieşirea aerului umed; d) benzi rulante. la uscat în dulapuri cu aer cald, sau în uscătorii continue. Fig, V reprezintă un model practic de uscătorie continuă cu bandă, pentru tăiefei. în fabricile cu producfie mare, săpunul de toaletă e răcit şi uscat cu ajutorul unor instalafii compuse dintr'un răcifor cu cilindri răcifi din Cilindru răcitor. Í) intrarea săpunului cald; 2) cilindru cald; 3) cilindru răcit; 4) cufite răzuitoare. interior, a cărui schemă şi al cărui mod de funcfionare sunt reprezentate în fig. V/, urmat de uscă- torul continuu cu bandă, descris mai sus. Săpunul de rufe şi de mâini, tăiat în bucăfi şi uscat, e gata de folosit. Tăiefeii pentru săpun de toal )tă, uscaji, sunt trecufi în ma-laxoare, apoi în cilindri speciali, unde săpunul e amestecat intim cu esenfe mirositoare, cu coloranti, cu talc, etc. Amestecul omogeneizat e trecut apoi într'o maşină numită pi-loteză, în care, prin presiune, e transformat în bare. Acestea sunt apoi tăiate în bucăfi stanfate, pentru a se obfine bucăţile de săpun de toaletă. Probele analitice la cari sunt supuse săpunurile comerciale sunt: determinarea conţinutului în apă, a alcalinităfii libere, a confinutului în clorură de sodiu, a conţinutului în substanfe saponificabile, a conţinutului în acizi graşi, a conţinutului în substanfe organice nesaponificate şi în grăsimi nssaponificate, a confinutului în umplutură. î. Săpun cabinei [MbiJiO flJiH őpHTbfl; savon pour la barbe; Kabinettseife, Rasierseife; shaving soap, beard soap; borotváló szappan]. V. sub Săpun de ras. 2. ~ cu solvenfi [MbiJiO C paCTBOpHTG-JIHMH; savon dégraissant; Seife mit Fettlösungs-mittel; ungreasing soap; zsiroldószeres szappan]: Săpun de miez, săpun moale sau săpun lichid, căruia i s'au adăugit 10-"40% solvent (benzină, tetralină, hexalină, decalină, etc.). Solventul frebue să nu fie toxic, să nu micşoreze constanta capilară a soluţiei de săpun, să nu fie prea volatil, să nu aibă acfiune corozivă asupra metalelor, etc. E întrebuinţat la spălatul mâinilor murdare de uleiuri, de praf de cărbune, la spălatul rufelor, al maşinilor, în industria textilă, etc. s. ~ de aluminiu [aJiiOMHHHeBoe mbijio; savon â ['alumínium; Aluminiumseife; alumínium soap; aluminiumszappan]: Sare de aluminiu a unui acid gras. Se prepară prin tratarea săpunului de sodiu cu o sare anorganică de aluminiu, solubilă în apă. E insolubil în apă. E întrebuinfat la prepararea unsorilorconsistente insolubile în apă, drept catalizator, ca impermeabilizant, etc. Steara-tul de aluminiu e folosit şi ca adaus la uleiurile de uns, pentru mărirea indicelui de viscozitate. 4. ~ de bază [0CH0BH0e MbiJiO; savon de base; Grundseife; ground soap; alapszappan]: Săpun de sodiu fabricat din materii grase rafinate, de preferinfă dintr'un amestec^ de seu, untură şi uleiu, cu un adaus de unt de cocos sau de palmier. E întrebuinfat la fabricarea săpunului de toaletă. 5. ~ de calciu [KaJibiţHeBoe MbiJiO, H3B6C TKOBOe MbiJiO; savon calcaire; Kalkseife; lime soap 50* 788 mészszappan]: Sare de calciu a acizilor graşi. Se prepară prin acfiunea directă a hidroxidului de calciu asupra acizilor graşi, sau prin tratarea săpunului de sodiu cu o sare anorganică de calciu, solubilă în apă. E întrebuinţat în multe scopuri industriale şi, în special, la fabricarea unsorilor consistente insolubile în apă. 1. Săpun de cleiu [KJieeBOe MbiJlO; savon de colle; Leimseife; glue soap; enyvszappan]: Săpun obfinut prin saponificare în cleiu, la rece, la cald sau la fierbere. V. şi sub Săpun. 2. ~ de curăfit metale [neM30B0e MbiJlO #JIH MeTajiJlOB; savon ponce; Metallputzseife; pumice soap; fémtisztitó szappan]: Săpun umplut cu nisip, cu piatră ponce, etc. sau cu solvenfi. V. şi Săpun umplut pentru curăfit mâinile. 3. ~ de fiere [MbiJio c npHMecbfo JKejiqH; savon de fiel; Gallenseife; gali soap; epeszap-pan]: Săpun obfinut prin saponificarea, la rece sau la semicald, a unui amestec de materii grase cu mult unt de cocos sau de palmier şi cu un adaus de 8—10% fiere de bou. Are o mare putere de spumare şi de udare a fibrelor. E întrebuinfat ca săpun pentru scos petele de pe fesături, de pe covoare, etc. 4. ~ de glicerina [npo3paHHoe mhjio; savon de glycérine, savon transparent; Glyzerinseife, Transparentseife; glycerin soap, transparent soap; glicerinszappan]: Săpun de toaletă, transparent, obfinut prin saponificare la semicald şi confinând diferite substanfe de umplutură, ca alcool, glicerina, etc., cari produc o stare de supra-răcire, împiedecând cristalizarea. Confine, în general, 40% acizi graşi. După natura substanfelor adăugite pentru obfinerea transparenfeî, săpunurile de glicerină se împart cum urmează: săpunuri de alcool, cu sau fără glicerină; săpunuri cu pufin alcool, fără glicerină şi cu substituirea parţială a alcoolului prin electrolifi; săpunuri fără alcool şi fără glicerină, cu substituirea completă a alcoolului prin electrolifi; săpunuri fără alcool, fără uleiu de ricin, cu glicerină şi cu colofoniu. Sin. Săpun transparent. 5. ~ de leşie [mejîO^HOe mhjio; savon c'e .ménage; Laugenseife; lye soap; lúgszappan]: Săpun preparat ca un săpun de miez, în gospodării, prin saponificarea materiilor grase sau a jumărilor de seu sau de untură, cu leşie obfinută prin fierberea sau chiar numai prin tratarea la rece, a cenuşilor rezultate din arderea lemnelor, a cocenilor, a cojilor de floarea-soa-relui, etc. Cenuşile fiind bogate în săruri de sodiu şi de potasiu, săpunul de leşie e, de fapt, un săpun de sodiu şi de potasiu. Dacă e bine saponificat şi spălat de excesul de alcalii, spumează şi curăfă foarte bine. V. şi sub Săpun. e. ~ de magneziu [MarcraeBOe MbiJio; savon de magnésie; Magnesiumseife; magnesium soap; magnéziumszappan]: Sare de magneziu a acizilor graşi. Se prepară prin saponificare directă sau prin tratarea săpunului de sodiu cu o sare solubilă de magneziu. E întrebuinfat în scopuri industriale. 7. ~ de mâini [mhjio #jih pyK; savon pour laver Ies mains; Saife zum Hăndewaschen; soap for hand washing; kézmosási szappan]: Săpun constituit dintr'un amestec de săruri de sodiu ale acizilor graşi provenifi din grăsimi animale, vegetale şi colofoniu, slab parfumat şi necolorat artificial. Trebue să îndeplinească următoarele condifiuni fizicochimice: să confină cel pufin 60% substanfe saponificabile, să nu confină grăsimi nesaponificate, să confină cel mult 0,5% substanfe organice nesaponificabile, să aibă o alca-linitate liberă de maximum 0,2%, să confină cel mult 0,3% clorură de sodiu, şi 33% apă, titrul acizilor graşi să fie de cel pufin 38. Se prezintă în bucăfi paralelepipedice, E folosit la spălarea mâinilor. Pentru preparare, v. sub Săpun. Sin. Săpun semitoaletă. s. ~ de Marsilia [MapceJibCKoe mhjio; savon de Marseille; Marseillerseife; Marseilles soap; Marseiile-szappan]: Săpun obfinut prin saponificarea uleiului de măsline, în anumite condifiuni, cu hidroxid de sodiu. Alcalinitatea lui liberă nu trebue să depăşească 0,1 % hidroxid de sodiu. Trebue să fie perfect solubil în apă şi să aibă un punct de turbureală de 23-<30°. E întrebuinfat, în special, ca săpun de mâini şi la prelucrarea firelor de mătase naturală. 9. ~ de miez [n/ţpoBOe MbiJlO; savon de coeur; Kernseife; grain soap; szinszappan]. V. sub Săpun. 10. ~ de neutralizare [coanCTOK, JKHpOBaH CMecb; pâte de neutralisation; Seifenstock; soap-stock; szappancsapadák]: Produs rezultat prin neutralizarea cu solufii alcaline a acizilor graşi liberi din materiile grase animale şi vegetale supuse rafinării. E un amestec (în cea mai mare parte o emulsiune) de cca 45% apă, cu cca 10% substanfe mucilaginoase, pigmenfi, substanfe nesaponificabile, hidroxid de sodiu şi cca 45% săpun, acizi graş>, şi uleiu „neutral". Nu e recomandabil să fie întrebuinfat ca atare Ia fabricarea săpunurilor, fiindcă substanfele mucilaginoase şi celelalte produse de descompunere dau săpunului un miros foarte neplăcut. Prin tratare cu un acid mineral şi prin fierbere se separă produsul uleios, care se comercializează sub numirea de acizi graşi de neutralizare. Sin. Soapstock, Săpun de rafinare. 11. ~ de potasiu [KaJlHÍtHOe mhjio; savon a base de potasse; Kaliseife; potash soap; káliszappan]: Săpun preparat prin saponificarea materiilor grase cu hidroxid sau cu carbonat de potasiu, sau obfinut prin saponificare cu hidroxid sau carbonat de sodiu şi tratat, după fierbere, cu o solufie de clorură sau de acetat de potasiu, în acest din urmă caz, o parte din săpun rămâne ca săpun de sodiu. Săpunurile de potasiu sunt săpunuri moi. V. şi sub Săpun. 12. ~ de rafinare. V. Săpun de neutralizare. îs. ~ de ras [MbiJio flJiH öpHThH; savon pour la barbe; Rasierseife; shaving soap, beard soap; borotváló szappan]: Săpun preparat din grăsimi bogate în stearină sau dintr'un amestec dé stea- 789 rină şi unf de cocos sau de palmier, saponificat cu un amestec de hidroxid de sodiu şi de potasiu. E recomandabil să confină până la 10% glicerina. Confinutul în substanfe efectiv saponificabile e de 80j--81 %; alcalinitatea liberă, cel mult 0,1%, exprimată în hidroxid de sodiu. Trebue să dea o spumă deasă şi persistentă şi să moaie părul. Se prezintă, în comerf, sub formă de bu-căfi cilindrice sau paralelepipedice (săpun cabinet). Săpunul de formă cilindrică e preparat prin aceleaşi operafiuni ca şi săpunul de toaletă. V. şi sub Săpun. î. Săpun de rufe [x03HHCTBeHH0e MbiJiO; savon pour lavoir; Wáscheseife; laundry soap; ruha-szappan]: Săpun constituit dintr'un amestec de săruri de sodiu ale acizilor graşi provenifi din materii grase animale, vegetale şi ale acizilor naftenici, cu sau fără adaus de umplutură. în fara noastră s'au standardizat două calităfi, având următoarele caracteristice: Calitatea întâi confine 60% ±2% substanfe saponificabile, maximum 0,2% alcalinitate liberă, maximum 0,4% clorură de sodiu, maximum 33% apă, minimum 38° C titru al acizilor graşi, 0% umplutură şi 0% grăsimi ne-saponificabile; calitatea a doua confine, în aceeaşi ordine, următoarele procente: 45% ±2%; 0,2%; 0,7%; 33%; 32° C; 23% şi 0%. Se prezintă în calupuri paralelepipedice. E folosit la spălarea rufelor. Pentru preparare, v. sub Săpun. 2. ~de sodiu [HaTpOBOe MbiJiO; savon â base de soude; Sodaseife; soda soap; szodaszappan]: Săpun preparat prin saponificarea materiilor grase, cu hidroxid sau cu carbonat de sodiu. Săpunul de sodiu al acizilor graşi saturafi e tare; acela al acizilor graşi nesaturafi e moale. Săpunurile de sodiu sunt solubile în apă. V. şi sub Săpun. s. ~ de textile [TeKCTHJibHoe MbiJio; savon pour textiles; Textilseife; textile soap; textilszappan]: Sare de sodiu sau de potasiu a acizilor graşi saturafi sau a celor nesaturafi cu o singură dublă legătură (cifra de iod 80; în cazuri speciale, cifra de iod 18). Confinutul în substanfe saponificabile şi forma sub care se prezintă (praf, tăiefei, pastă, blocuri, etc.) variază după scopul în care e întrebuinfat: spălatul lânii, al bumbacului, al mătasei naturale, al celei artificiale, etc., înainte sau după colorare, pentru avivare, apre-tare, etc. Trebue să fie uşor şi complet solubil încapă rece, să aibă un punct de turbureală scăzut, să fie neutru, să nu confină substanfe nesaponificate sau nesaponificabile, etc. Sin. (impropriu) Săpun textil. 4. ~ de toaletă [TyaJieTHoe MbiJiO; savon de toilette; ^Toilettenseife; toilet soap; mosdó-szappanj: Săpun obfinut prin prelucrarea mecanica a săpunurilor uscate, parfumate, colorate sau necolorate, compuse din sărurile de sodiu ale acizilor graş, provenifi din grăsimi animale sau vegetale şi colofoniu. Săpunul de toaletă standardizat in fara noastră are următoarele caracteristice fizicochimice: minimum 79% substanfe saponificabile, maximum 0,5% substanfe organice nesaponificabile, maximum 0,07% alcalinitate liberă, maximum 0,3% clorură de sodiu, maximum 12% apă, minimum 38° C titru al acizilor, şi trebue să nu confină grăsimi nesaponificabile. Se prezintă sub diferite forme (ovoidale, sferice, etc.) şi e folosit la spălarea fefei. Pentru preparare, v. sub Săpun. 5. ~ de zinc [iţHHKOBOe MbiJiO; savon de zinc; Zinkseife; zinc soap; cinkszappan]: Sare de zinc a acizilor graşi. Se prepară prin saponificare directă sau prin tratarea săpunului de sodiu cu o sare anorganică de zinc solubilă. E insolubil în apă. Săpunurile de zinc sunt întrebuinţate în cosmetică, la fabricarea unsorilor consistente speciale, drept catalizator, etc. c. ~ lichid [JKHflKOe MblJIO; savon liquide; flüssige Seife; liquid soap; folyékony szappan]: Săpun obfinut prin diluarea cu apă a săpunului pastă, până la un confinut de 6-”20% substanfe saponificabile. Se adaugă şi produse cari împiedecă gelatinîzarea săpunului la temperatura ordinară: alcool, glicerină, zahăr, carbonat de potasiu, clorură de potasiu, săruri de amoniu, etc. E întrebuinfat în medicină, la spălarea mâinilor în trenuri, în birouri, etc. 7. ~ marmorat [MpaMopHoe MbiJiO; savon marbré; marmorierte Seife; marbled soap; márványozott szappan]: S?pun fiert ca săpunul de miez, adăugindu-i o cantitate mai mică de clorură de sodiu, astfel încât nu se produce o separare netă între cleiu şi miez, produsul prezentându-se, după răcire, cu aspect marmorat. Dacă materiile grase folosite sunt neutre, săpunul rezultat confine toată glicerina şi impurităfiie din ele. Prezenfa glicerinéi e necesară atât pentru stabilizarea fafă de electrolifi, cât şi pentru scăderea temperaturii de solidificare. 8. ~ medicinal [MeAHiţHHCKOe mhjio; savon médicinal, savon médicamental; medizinische Seife, Arzneiseife; medical soap; gyogyszappan]:^ Săpun de mâini sau de toaletă, căruia i s'a adăugit o substanfă desinfecfantă sau germicidă. Poate fi fabricat în bucăfi, în pastă, în praf, sau lichid. Confine, în general, şi 2—5% lanolină, pentru menajarea pielei şi mărirea rezistenfei la râncezire. Exemple de săpunuri medicinale: — Săpun for-molat: confine cca 10% formol, uneori şi naftoli şi fenoli; e un antiseptic energic, un desinfectant în chirurgie şi desodorizant în albitorie. — Săpun salicilat: confine cca 10% acid salicilic; e folosit, fie ca desinfectant uşor, fie împotriva acneei vulgare, fie contra reumatismului articular; sub formă de pulbere şi amestecat cu talc, e folosit contra transpirafiei. — Săpun de camfor: confine 2• • • 10% camfor; e folosit contra degerături or şi ca desinfectant. — Săpun cu nicotină: confine cca 5% nicotină şi cca 5% sulf precipitat; e folosit contra scabiei şi a afecfiunilor verminoase. — Săpun cu fenoli sau cu crezoli:, confine cantităfi variate de fenol sau de crezoli, cele mai cunoscute fiind li solul (v.) şi creolina (v.). — Săpun cu sulf: confine 3 - - -10 % floare de sulf sau sulf coloidal, sau diferite combinafii de sulf, ca, de exemplu ihtiol. 790 — Alte săpunuri pot confine: oxid de zinc, acid boric, iod, ioduri, clorură mercurică, argint coloi-dal, tanin, etc. Săpunurile medicinale sunt folosite ca antiseptice, contra acneei, a psoriasis-ului, etc. î. Săpun moale [MflrKoe mhjio; savon mou; Schmierseife; brown soap, soft soap; kenőszappan, káíiszappan]: Săpun de potasiu sau săpun de sodiu al acizilor graşi nesaturafi. V. şi sub Săpun. 2. ~ monopol [MOHonojibHOe mhjio; savon monopolé; Monopolseife; monopoly soap; monopolszappan]: Săpun preparat prin tratarea Ia cald a uleiului de ricin cu cca 30% acid sulfuric de 96% şi prin tratare ulterioră cu solufie de hidroxid de sodiu cca 31%, până când se prinde totul într'o masă. Spre deosebire de uleiul pentru roşu turcesc, care are neutralizate cu hidroxid de sodiu numai grupările — O — S03H, săpunul monopol are neutralizate toate grupările sulfonice şi car-boxilice ale acizilor graşi ca atari, sau ale polimerilor lor, astfel încât întruneşte atât calitafile uleiului pentru roşu turcesc, cât şi pe cele ale săpunului. E întrebuinfat în vopsitorie, ca emulgator, la înmuiere, operafiune premergătoare vopsirii, cum şi la vopsirea lânii cu coloranfi de cadă. s. ~ naftenic [Ha(|)T6H0B0e mhjio; savon naphthénique; Napthenseife; naphthenic soap; naf-ténszappan]: Săpun rezultat prin saponificarea acizilor naftenici din petrol. în aceste săpunuri, acizii naftenici au rolul acizilor graşi din grăsimile animale şi vegetale întrebuinfate la prepararea săpunurilor obişnuite. Săpunurile naftenice alcaline se obfin în solufie prin spălarea produselor petroliere (petrol lampant, motorină, u!eiuri minerale) cu solufii alcaline (hidrát de sodiu sau de potasiu). Din solufie sunt obfinute prin precipitare cu elec-trolifi (de ex. cu sare de bucătărie) sau prin concentrare. în general, sunt moi (săpunuri de uns), cu miros caracteristic, neplăcut, proprietate care a restrâns utilizarea lor. în anumite scopuri, cum sunt spălarea lânii şi a mătasei în timpul fabrica-fiei, prepararea unor desinfecfanfi şi insecticizi, ele sunt preferite săpunurilor obfinute din grăsimi. Prin saponificarea acizilor naftenici rafinafi (decolorafi şi desodorizafi) cu carbonat de sodiu, se obfin săpunuri moi de o calitate destul de bună şi cari pot înlocui, în majoritatea cazurilor, săpunurile moi fabricate pe bază de uleiuri vegetale. Se cunosc săpunuri naftenice de calciu, de aluminiu şi de meta'e grele, ca plumb, cupru, etc., cari au diverse întrebuinţări în industrie, 4. — pastă [ivHJibHaH nacTa; savon en pâte; SeKe in Teigform; pasty soap; pépszappan]: Săpun obfinut prin saponificarea cu hidroxid de potasiu a acizilor graşi, în special nesaturafi (numai când se cere în mod special un confinut de glicerină se saponifică materiile grase neutre) .Trebue să fie transparent şi să aibă consistenfa de pastă moale, care este uneori grăunfoasă. Are un confinut normal de cca 45% substanfe saponificabile; acest confinut poate fi redus Ia 38%, în scopuri tehnice, sau pentru economie. E întrebuinfat ca săpun de rufe, ca săpun textil, penfru zugrăvit, etc. 5. ~ pentru albit [mhjio ajih OTŐeJiKH; savon â blanchir en poudre; Bleichmiftel enthalten-des Seifenpulver; bleaching soap powder; fehérítő szappan]: Praf de săpun bine uscat, preparat din acizi graşi cu cifră de iod mică, mai ales din unt de cocos sau de palmier şi din seu, cu adaus de perborat de sodiu, persulfat de sodiu sau altă sare, care poate pune în libertate oxigen activ, în prezenfa apei. Se mai adaugă sticlă solubilă, ca stabilizator. Urmele de metale grele şi de clorură de sodiu produc descompunerea perox;zilor înainte de întrebuiofare; deci prezenfa lor trebue evitată. E folosit Ia spălatul fesăturiior albe. 6. ~ pentru apa de mare [KOKOCGBoe mhjio; savon de coco; Meerwasserseife; marine soap, coconul oii soap; tengeriviz-szappan]: Săpun de sodiu preparat din unt de cocos sau de sâmbure de palmier, cu adaus de uleiuri sulfonate. Spumează şi e solubil în apa de maré E folosit în special pe vapoare, pentru spălat. 7. ~ plutitor [njiaeaiomee mhjio; savon flot-tant; Schwimmseife; floating soap; úszószappan]: Săpun obfinut prin incorporarea în săpunul de miez, înainte de răcire, a unor substanfe cari desvoltă gaze, mărind astfel volumul săpunului şi micşorându-i greutatea specifică, sau prin incorporarea de aer sau de gaze inerle în masa săpunului de miez, înainte de răcire. Pluteşte pe suprafafa apei. Este înfrebuinfat ca săpun de toaletă, de spălat rufe, etc. 8. ~ praf [cTHpajibHHH nopoinoK, MbiJib-HHÜ nopoiHOK;* savon en poudre; SeifenpulVer; powder soap; szappanpor]: Amestec de praf de săpun, sodă calcinată, sticlă solubilă, fosfat trisodic, substanfe cari desvoltă oxigen activ, etc. Trebue să nu confină glicerină. Confinutul în substanfe saponificabile poate fi între 5 şi 45%, după disponibilul de materii grase şi după întrebuinţare (spălatul mâinilor, al rufelor, al fesăturiior, etc.). 9. ~ transparent [npo3pa*moe mhjio; savon transparent; Transparentseife; transparent soap; átlátszó szappan, glicerinszappan]: Săpun textil. Sín. Săpun de textile (v.). V. şi Săpun de g'.icerină. 10. ~ umplut, penfru curăfit mâinile [neMSOBOe MHJIO; savon ponce; Handereinigungsseife; pumice soap; kéztisztító szappan]: Săpun umplut cu nisip, cu piatră ponce, bentonită, etc., sau cu sol-venfi, pentru a-: ridica puterea de curăfire. E folosit pentru curăfirea mâin:Ior de uleiuri, de funingine, etc., în ateliere. E folosit şi penfru curăfirea suprafefei metalelor. 11. ~ verde [3eJieH0e mhjio; savon vert; grüne Seife; green soap; zöld szappan]: Săpun de sodiu fabricat prin saponificarea uleiului obfinut prin extracfie cu solvenfi din turtele de măsline presate. Este un săpun inferior, puternic colorat în verde, folosit în scopuri industriale. 12. praf de ~ [MbiJibHHH nopoinoK; poudre de savon; gepulverte Seife; soap powder; szappanpor]: Pulbere obfinută prin măcinarea făie-feilor de săpun de bază, uscat până la un con- 791 ţinut de 78—80% substanfe saponificabile. E întrebuinţat, în special, la fabricarea pastei de dinfi spumoase şi în scopuri industriale. Penfru a putea fi păstrat mai mult timp, i se adaugă carbonat de sodiu calcinat. t. Sipun invers [aKTHBHoe KaTH0H0B0e mh-JIO; savon cation actif; aktive Kationseife; active caiion soap; aktiv kationszappan]. Ind. text.: Sare + cuafernară de amoniu (de ex. [Cl6H33NC5H5]Br), folosită ca agent auxiliar textil sau ca detergent. Săpunurile inverse sunt desinfectanfi de mare eficacitate. O caracteristică a acestor săruri e faptul că sunt active prin cationul lor, nu prin anion, ca alte preparate analoage, folosite în industria textilă. Sin. Materie cation-activă. 2. Săp&isiarlfăz Sin. Odogaciu (v,). s. Sărăcilă. V. sub Vânt, tipuri de 4. Saramură [paccoji; saumure; Salzlauge; brine, pickle; sóoldaf, sólúg]. Chim.: Solufie a unei sări în apă, în general solufie de clorură de sodiu. în tehnică, saramura se numeşte şi solă. După provenienţă, saramurile se împart în saramuri naturale şi saramuri artificiale. Saramura naturală se obfine, în diferite concentrafii, din zăcăminte de sare, din mări, din lacuri, etc.; cea artificială se prepară disolvând în apă clorură de sodiu (respectiv de calciu, de magneziu, etc.). Saramurile naturale de clorură de sodiu apar, uneori, la suprafafa pământului, în straturi mai adânci, fie spontan, fie prin pufuri sau sonde. Când aceste saramuri nu au o concentrafie suficientă pentru a fi folosite la obfinerea sării solide, ele sunt concentrate prin diferite procedee. Sarea obfinută prin evaporarea saramurii naturale are volum mai mare, e mai solubilă decât sarea din mină şi, în unele tari, e preferită în alimentaţie, înainte de a fi concentrate, aceste saramuri sunt purificate cu ajutorul unor cantităfi mici de var, de albumină, de sânge, etc., pentru a îndepărta compuşii fierului, carbonafii alcalino-pământoşi, gipsul, compuşii organici, etc. Concentrarea saramurii se face fie în vase deschise (cu suprafafă mare), încălzite cu foc direct sau cu vapori de apă, fie în vase închise, în vid, fie, în fările calde, folosind căldura solară. Apele-mamă, obfinute după cristalizarea clorurii de sodiu, confin cantităfi mari de clorură de sodiu, de magneziu şi de calciu, cum şi cantităfi mai mici de bromuri şi ioduri de potasiu, etc., după natura zăcământului. Aceste ape-mamă sunt folosite la prepararea sărurilor de baie sau a unor ape medicinale. Clorură de sodiu se obfine din zăcăminte, sub formă de saramură, folosind procedeul „umed". Atât solufiile subterane, naturale, formate prin spălarea depozitelor de sare gemă de către apele subterane, cât şi solufiile obfinute prin procedeul „umed", cu ajutorul unui curent de apă trimis în interiorul zăcământului, sunt extrase, în general, prin sonde. Dacă se găsesc la mici adâncimi, sunt extrase din pufuri sau din izvoare. Figura reprezintă o secfiune schematică printr'o sondă pentru extragerea saramurii. în sondă, care e fixată cu 0 coloană de tuburi cu diametrul de 150—200 mm, se introduce un tub cu diametrul mai mic (75—100 mm); prin acest tub, respectiv prin spafiul dintre tuburi, se trimite apă în zăcământ, cu ajutorul unei pompe t centrifuge, la presiune înaltă (20-25 at). Saramura formată urcă prin tubul interior, respectiv prin tubul exterior, iar apoi e pompată în rezervoare de decantare. Ea confine, în general, cantităfi mari de impurităfi, cari depăşesc uneori cantităfile de sare gemă; astfel, dacă sarea se găseşte într'un strat de gips sau de anhidrit, saramura confine, în pro-porfii mari, sulfat de calciu, acesta fiind mai solubil în solufiile de clorură de sodiu decât în apă. Saramurile sunt folosite în industria chimică, în tehnica frigului, în industria săpunurilor, a grăsimilor şî a uleiurilor sulfonate, în tăbăcărie (v.), în industria alimentară |a prepararea şi conservarea unor legume şi zarzavaturi, etc. în industria chimică, saramura é întrebuinfată, în principal, la fabricarea, prin procedeul electrolitic, a clorului şi a hidroxidului de sodiu, cum şi a hipocloritului, a cloratului şi a percloratuiui de sodiu, iar prin metoda amoniacală, a carbo-natului de sodiu (sodă). Saramura întrebuinfată la fabricarea clorului şi a hidroxidului de sodiu confine între cca 150 şi 300 g/l clorură de sodiu. Saramura, diluată prin electroliză, e recuperată şi concentrată, in* prealabil, saramura folosită e purificată, pentru eliminarea compuşilor de calciu, de magneziu, fier, aluminiu. Saramura întrebuinfată la fabricarea carbonatului de sodiu prin metoda amoniacală confine 305—310 g/I clorură de sodiu, purificată în prealabil de sărurile de calciu, de^ magneziu, de fier, etc. în tehnica frigului, saramura e întrebuinfată ca agent frigorifer în anumite instalafii frigoriqene (v. sub Frigului, producerea^) pentru „transmiterea frigului", dela locul de producere la locul de utilizare. Cu solufii de clorură de sodiu (de cca 31%) se obfin temperaturi până la —15°; cu solufii de clorură de calciu (de cca 35%) se obfin temperaturi până Ia —20°; cu solufii de clorură de magneziu (de cca 53%) se obfin temperaturi până la cca — 30°. Pentru a micşora corozivi-tatea clorurii de sodiu, ea se amestecă, înainte 1 de disolvare, cu sulfat de sodiu cristalizat 5% Secfiune printr’o sondă penfru exploatarea sării prin disolvare. I) intrarea apei; 2) ieşirea soluţiei sărate; 3) sare gemă; 4) solufie sărată; 5) apă. 792 (sau cu sulfat de sodiu calcinat 2,5%) sau cu carbonat de sodiu. — Saramura e folosită, de asemenea, în instalafiile de răcire indirectă, cu aer, în care saramura răcită în tuburile de răcire, e pusă în contact direct cu aerul, folosind refrigerente cu pulverizare de saramură, sau cu ploaie de saramură, sau cu discuri, în cascadă, etc. — E folosită, de asemenea, la anumite răcitoare de aer; saramura răcită circulă în interiorul unor fevi, peste cari trece aerul, care e refulat apoi în camera care trebue răcită. î. Saramurare [npoTpaBJiHBaHHe; rouissage, corrodage; Beizen, Saatbeizen; dusfing, pickling, saucing; vetőmag-csávázás]. Agr.: Tratarea cu fungicide a seminfelor de cereale, înainte de se-mănare, pentru a preveni diferite boli* criptoga-mice (mălură, tăciune, etc.). 2. Saramurare, aparat de^[annapaT ajih npo-TpaBJIHBaHHG; machine â corroder Ies semences; Beizapparat; grain saucing machine; csávázó készülék], Agr.; Aparat folosit pentru desinfectarea seminfelor de ciuperci vătămătoare, cu ajutorul unui fungicid. Aparatele sunt construite, fie penfru saramurări uscate, cu pulberi, fie, mai ales, penfru saramurare prin procedeul cufundării seminfelor în lichidul fungicid. Se construesc aparate cu funcfionare intermitentă şi aparate cu funcfionare continuă. 3. Saramurarea pieilor crude [Ty3JiyK0BaHHe KOHîCbipbe; saumurage des cuirs verts; Einsalzen der Rohhâute; salting of hides; nyersbőrök be-sózása], Ind. piei.: Introducerea, pentru un anumit timp, în saramură, a pieilor crude de vite cornute mari şi de porci, urmată, în general, de sărare, pentru conservarea lor. Saramura folosită trebue să confină clorură de sodiu, să fie lipsită de săruri de calciu, de magneziu, de fier, etc., cari contribue la formarea defectelor pielei. Prezenfa sulfatului de calciu (peste 1***2%) duce la formarea „petelor de sare"; sărurile de fier contribue la formarea „petelor de ruginăM, a „roşirii"; substanfele organice contribue la formarea unui mediu favorabil desvoltării microorganismelor, etc. Saramurarea prezintă numer • la dspaşirca sar- o forfa P, pentru a determina cinii crifice. valoarea P, la care începe deformarea de instabilitate, se presupune că bara s'a deformat — şi se scrie ecuafia diferenfială referitoare la încovoiere, în cazul micilor deplasări dela forma de echilibru cu axa rectilinie. în cazul micilor deplasări, această ecuafie e lineară; ea se integrează şi se stabilesc constantele de integrare din condifiunile la limită. Se obfin, astfel, ecuafii în cari intră constantele arbitrare de integrare, forfa P, dimensiunile şi modul de prindere la capete. Valoarea forfei critice P se obfîne din relafia dintre forfă şi dimensiunile barei, la care ecuafia încovoierii poate avea mai multe solufii cari satisfac aceleaşi condifiuni la limită. Dintre acestea, se alege forfa cea mai mică. Metoda energiei potenfiale conduce, de asemenea, la determinarea sarcinii critice. Se presupune că bara s'a deformat şi se scrie expre- siunea variafiei corespunzătoare a energiei potenfiale AW a sistemului. Energia potenfială ATT e compusă din energia potenfială de încovoiere kWp şi din pierderea de energie At, produsă prin coborîrea sarcinii P. în cazul unei bare: \w =4 ^EIy"zâx~^r CV»Ax, f- «'o 2 J0 cu notafiile obişnuite în rezistenfă materialelor. Sarcina critică se determină din ecuafia ATF = 0. Dacă se cunoaşte forma curbei după care se deformează bara, din fecuafia A1F = 0 se obfine valoarea exactă Pcr. Dacă forma acestei curbe nu e cunoscută, se foloseşte o metodă de apro- ximafie. Pe baza datelor experimentale, sau prin analiza problemelor analoage, se operează cu o formă adecvată a curbei, ecuafia ei trebuind să satisfacă condifiunile la limită şi să confină unul sau mai mulfi parametri y — f (x, ait an). Se scriu apoi ecuafiile pentru mărimile Wp şi Ax, se introduc în ecuafia SW — 0 şi se determină P. Parametrii aLl a2'’-an se aleg astfel, încât Pcr să aibă valoarea minimă. Comparafia între solufiile exacte şi cele de aproximafie a arătat că, la alegere adecvată a formei curbei, acest procedeu dă rezultate bune. Metoda dinamică de determinare a sarcinii critice se bazează pe analiza oscilafiilor sistemului în jurul pozifiei sale de echilibru. Se scrie, de exemplu, ecuafia diferenfială a oscilafiilor barei considerate, se integrează şi se calculează perioada de oscilafie proprie T, care depinde de valoarea forfei de compresiune P. Valoarea P, la care T creşte indefinit, e valoarea critică Pcr. Sensul fizic al acestui procedeu e următorul: odată cu creşterea forfei P, sistemul oscilează din ce în ce mai încet. Pentru P — Pcr, sistemul care s'a abătut dela forma sa inifială nu mai revine la această formă, ci rămâne deformat. Acest procedeu e complicat din punctul de vedere matematic. 2. ~ critică de flambaj [KpHTHHSCKan Har-py3Ka npn npOAOJibHOM H3rn6e; charge cri-tique de flambage; kritische Knicklast; criticai buckling load; kritikus kihajlási terhelés]. Rez. maf.: Sarcina minimă sub care o bară supusă la compresiune axială se găseşte la limita de stabilitate la care apare flambajul (v.); la această sarcină, axa barei supuse la compresiune axială admite una sau mai multe forme curbe, corespunzătoare echilibrului barei. V. şi sub Sarcină critică. s. ~ echivalentă. V. Echivalent. 4. ~ pe osie [zţaBJieHHe Ha ocb, ocesoe /ţaBJieHHe; pression sur l'essieu; Achsdruck; axle pressure; tengelynyomás]. Transp.: Partea din greutatea totală suspendată a unui vehicul, care revine unei osii, când se face descompunerea acestei greutáfi în componente aplicate osiilor, finând seamă de pozifia lor fafă de centrul de greutate al vehiculului. V. şi sub Repartifia greutăfii pe osii, şi sub Suspendată, greutate totală 5. ~ pe roată [flaBjieHHe Ha Kojieco; pression sur la roue; Raddruck; wheel pressure; keréknyomás]. Transp.: Partea din sarcina pe osie care revine unei rofi, când se face descompunerea acestei sarcini în componente aplicate rofilor osiei, finând seamă de pozifia rofilor fafă de punctul de aplicafie al sarcinii pe osie, considerată ca sarcină concentrată. 6. ~ utilă [nOJie3Hafl Harpy3Ka; charge utile; Nutzlast; effective weight, paying weight, real load; hasznos teher]. Tehn.: Sarcina pe care o poate transporta un vehicul, în condifiunile pentru cari a fost construit. 7. ~ virtuală [B03M0}KHafl Harpy3Ka; charge virtuelle; virtuelie Belastung; virtual load; virtuális tarhelés]: Sarcină (forfă, moment static) egală cu x 796 unitatea, care se presupune că se exercită asupra unui sistem de grinzi, de bare, cadre, în punctele şi în direcfiile voite, pentru a determina deplasările, reacfiunile sau forfele interioara, cari interesează; deplasările, forfele interioare, reacfiunile şi lucrul mecanic corespunzător se numesc, de asemenea, virtuale. Cu ajutorul sarcinilor virtuale se rezolvă, de obiceiu, problemele de sisteme static nedeterminate. î. Sarcină [narpy3Ka; charge; Belastung; load; terhelés]: 3. Av.: Greutatea unui plutitor, raportată la unitatea unei mărimi caracteristice plutitorului. Exemple de sarcini în această accepfiune: sarcina alară (v.) sarcina energetică (v.). 2. ~ alară [Harpy3Ka Ha KpbIJibH; charge alaire; Belasturg der Flugelflach; wing area load; szárnyfelületi terhelés]: Raportul dintre greutatea totală a avionului şi aria suprafefei portante a aripei. Sarcina alară, care se exprimă, de obiceiu, în kg/m2, a fost sporită odată cu des-voltarea construcfiilor aeronautice, atingând valori de cca 300 kg/m2, la avioanele moderne. Acest progres a permis să se construiască avioane cu greutate totală mare şi cu arie relativ mică a suprafefei portante. Posibilitatea sporirii sarcinii alare se datoreşte creşterii vitesei de sbof a avioanelor şi perfecfionării dispozitivelor de hiper-sustentafie. în adevăr, portanfa unui avion e, de o parte, direct proporfională cu suprafafa aripei, iar de altă parte, cu pătratul vitesei de sbor (dacă se face abstracfiune de variafia coeficientului de portantă cu numărul lui Reynolds). Astfel, mărirea vitesei permite micşorarea suprafefei portante, dar provoacă sporirea vitesei de decolare şi de aterisare, cum şi mărirea distanfelor de decolare şi de aterisare. De aceea se folosesc dispozitive de hipersustentafie perfecţionate, sau se majorează vitesele admisibile la decolare şi aterisare; în cazuri extreme, se recurge la decolarea asistată, cu ajutorul rachetelor cari măresc vitesa avionului în timpul decolării, iar pentru aterisare se folosesc, de asemenea, dispozitive de frânare specia Ie. Aceste ultime procedee sunt aplicate, în special, pe vasele port-avioane, unde spafiile disponibile sunt mici. Din punctul de vedere constructiv, sporirea sarcinii alare a fost posibilă datorită perfecfionării construcfiei aripelor de avion şî ameliorării cali-tăfii materialelor întrebuinfate. «. ~ energetică [aHepreTHHecKaH Harpy3Ka; charge énergétique; energetische Belastung; energetica! load; energetikai terhelés]: Mărime egală cu raportul dintre greutatea unui vehicul şi puterea nominală a motorului sau a motoarelor sale. Se măsoară, de obiceiu, în kg/CP. Constitue o caracteristică importantă, de exemplu pentru determinarea performantelor la un avion. 4. Sarcină [flaBJieHne, BbicOTa Hanopa;charge de fluide; Druckhöhe einer Flüssigkeit; head of a fluid, height of a fluid; folyadékok nyomómagassága]: 4. Hic'r.: înălfimea de fluid, care corespunde presiunii dintr'un punct al fluidului în repaus sau în mişcare, punct a cărui sarcină se consideră. 5. ~ a pompei [BbiCOTâ nOA^eMa; charge de la pompe; Förderhöhe; head of elevation, lifting height; emelőmagasság, száJitómagasság]: înălfimea geodezică pe care se deplasează lichidul refulat de o pompă, mai puţin diferenfa absolută dintre presiunile statice Ia aspirafie şi refulare, cum şi pierderile în pompă şi pe conducte. Sin. înălfime netă de ridicare. V, şi sub înălfime mano-metrică de ridicare. e. ~ piezometrică [nbe30MeTpHqecK0e a^b-JieHHe; charge piézométrique; piăzometrische Belastung; piezometric load; piezometrikus magasság]: Raportul dintre presiunea p înfr'un punct al unui lichid, în repaus sau în mişcare, şi greutatea specifică ţ corespunzătoare. Deoarece acest raport are dimensiunea unei lungimi, se numeşte şi înălfime piezometrică. El este egal cu înălfimea la care se ridică fluidul într'un tub piezometric racordat în locul din fluid a cărui înălfime piezometrică s3 consideră, tubul piezometric fiind racordat astfel, încât nivelul din tub să nu fie influenfat de presiunea dinamică locală a fluidului. Din punctul de vedere energetic, sarcina piezo-metrică p/y reprezintă energia specifică de presiune, adică energia de presiune raportată la unitatea de greutate a lichidului. 7. ~ totala [BbicoTa Hanopa boau, Hanop BOAbi; charge d'eau; Druckhöhe; head of water, height of water; összes nyomómagasság]: Diferenfa de nivel dintre suprafafa liberă a rezervorului amonte, din care se alimentează o conductă sau un cana!, şi dintre nivelul la gura de vărsare a conductei sau a canalului în ava!. Debitul şi dimensiun:Ie conductei sau ale canalului, cum şi puterea maşinii hidraulice care e alimentată de căderea de apă respectivă, se determină în funcfiune de sarcina totală. 8. Sarcină [narpy3Ka; charge; Belastung, Last; load; terhelés], 5. Tehn.: Puterea care se ia dela un sistem tehnic sau dela anumite elemente ale lui. Exemple: Sarcina unei maşini de forfă, sarcina unei centrale electrice sau a unei părfi a unui sistem energetic, etc. în curent alternativ se pot considera sarcina (puterea) activă, cea reactivă sau aparentă. Uneori se consideră puterea activă, cu specificarea factorului de putere şi a naturii defazajului. în curenfi poîifazafi, sarcinile se numesc echilibrate, respectiv desechilibrate, după cum sunt egal sau inegal repartizate pe fazele sistemului polifazat. Când se ia dela un sistem tehnic (maşină, aparat, instrument, mijloc de transmisiune, instalafie, etc.) puterea nominală pentru care e construi^ sistemul, se spune că sistemul este în sarcină nominală, în plină sarcină sau în sarcină normală; când puterea care se ia e mai mică, respectiv mai mare decât puterea nominală, se spune că sistemul este în subsarcină (în gol, când sarcina luată e nulă), respectiv în suprasarcină. Variafia în timp a sarcinii unui sistem tehnic se reprezintă în diagrame lineare, prin curbe de sarcină. 9. ~ echilibrată [ypaBHOBeuieHHaH Harpy3-Ka; charge équiiibrée; symmetrische Belastung; m balanced load; kiegyensúlyozott terhelés]: Sarcină activă, reactivă, respectiv aparentă, repartizată egal pe fazele unui sistem electric polifazat. î. Sarcină nominală [HOMHHaJlbHâH Harpy3Ka; charge nominale; Nennlast; nominal load; névleges terhelés]: Puterea pentru care e construit un sistem tehnic (maşină, aparat, instrument, mijloc de transmisiune, instalafie, etc.). Puterea electro-metrică pe care o poate transmite o linie electrică aeriană sau un cablu electric subteran, în condifiunile nominale de încălzire, de pierderi şi căderi de tensiune, de exemplu, se numeşte puterea nominală a liniei. — Se consideră, fie puterea activă cu specificarea factorului de putere în curent alternativ, fie puterea aparentă. 2. ~ normală: Sin. Sarcină nominală (v.). 3. Sarcină [Harpy3Ka; charge; Last; load; terhelés]. 6. Tehn.: în tehnica de curent continuu, intensitatea curentului electric cerut dela un sistem tehnic care cedează putere sub tensiune la borne constantă, dată. 4. Sarcină [Harpy3Ka; charge; Last; load; terhelés], 7. Tehn.: în tehnica de curenfi slabi, impedanfa echivalentă a sistemului tehnic care ia putere dela sistemul tehnic a cărui sarcină se consideră. s. Sarcină electrică [ajieKTpanecKHÖ 3apHflî charge électrique; elektrische Ladung; electric charge; elektromos töltés, villamos töltés]. El.: Mărime scalară de stare microscopică a particulelor elementare ale corpurilor, a cărei valoare reprezintă factorul care depinde numai de starea particulei în expresiunea forfei electrice care se exercită asupra particulei într'un câmp electric. Produsul sarcinii electrice q, prin intensitatea microscopică locală e a câmpului electric, e egal cu forfa Fe de natură electrică pe care câmpul o exercită asupra particulei: Fe = ql. Sarcina electrică e o mărime de stare care poate avea valori pozitive sau negative. Sarcna care are numele excesului de sarcină care încarcă particulele unei vergele de sticlă,frecată cu o bucată de mătase, se consideră pozitivă, iar sarcina care are numele excesului de sarcină care încarcă particulele mătasei din acest experiment se consideră negativă; sensul forfei Fe care se exercită în câmpul electric asupra unei particule elementare care are sarcină pozitivă e considerat ca sens în care e dirijată intensitatea microscopică locală é a câmpului electric. în câmpul electric se exercită, deci, asupra particulelor cu sarcină pozitivă, o forfă omoparalelă cu intensitatea microscopică F* , locală a câmpului elec- $ trie, iar asupra parti- ^ culelor cu sarcină ne- . * gativă, O forfă antipa- Forfele cari se exercită într’un ru inipnciia+pfl câmp electric asupra particulelor ralela cu imensitatea corpurl,or ţncSrca)a cg sarcin| microscopica locala a electrice, câmpului (v. fig.). Sarcina electrică a unei particule elementare a unui corp, încărcată, e o mărime de stare care nu e capabilă de variafie: toate particulele pozitive au sarcina electrică *<*=+1*602-10~19 C, numită cuantă electrică elementară poziiivă — şi toate particulele negative au sarcina electrică ?on=“V=-1'602’ 10~19 C' numită cuantă electrică elementară negativă. Par-ticulele elementare de materie cari au o cuantă electrică elementară pozitivă sunt protonul (v.), pozitronul (v.), mesonul p. pozitiv şi mesonul rc pozitiv (v. sub Particulă elementară de materie), iar particulele elementare cari au o cuantă electrică negativă sunt electronul (v.), mesonul pt negativ şi mesonul rc negativ (v. sub Particulă elementară de materie). Sarcinile electrice ale neutronului (v.), mesonului rc neutru (v.) şi neu-trinului (v.) sunt nule, ca şi sarcina electrică a fotonului (particula elementară a câmpului electromagnetic). în teoria electronilor se presupune că relafia dintre forfa de natură electrică, sarcina electrică şi intensitatea microscopică locală a câmpului electric: Fe — qe e valabilă oricât de mici ar fi dimensiunile domeniului în care se găseşte sarcina, deşi principial relafia nu e verificabilă prin experienfă pentru fracfiuni ale particulelor elementare. Dacă două particule elementare cu sarcini de nume contrare sunt constrânse să rămână în interiorul unui atom sau al unei molecule, se spune că ele formează un dublet sau un dipol electric. Produsul dintre cuanta electrică elementară şi vectorul cu originea în particula cu sarcină negativă şi cu extremitatea în particula cu sarcină pozitivă se numeşte momentul electric al dipolului, iar sarcinile particulelor se numesc, în acest caz, sarcini electrice de dipol (v.). Suma algebrică a sarcinilor elsctrice ale particulelor elementare de materie ale unui corp sau ale unei porfiuni macroscopice dintr'un corp se numeşte sarcina electrică liberă (v.) a corpului; ea este egală cu suma dintre sarcina lui adevărată (v.) şi sarcina lui de polarizafie (v.). Suma sarcinilor electrice cari trec prin bornele unei pile electrice primare sau secundare, când aceasta se descarcă, se numeşte, în particular (şi nu tocmai corect), sarcina electrică a pilei. Sarcina care trece printr'o secfiune a unui circuit electric, când acesta e parcurs de un curent electric de conducfie, stabilit de un câmp electric indus prin inducfie electromagnetică, se numeşte sarcină electrică indusă în acel circuit. Sarcina electrică de volum, pozitivă sau negativă, a purtătorilor de sarcină liberi (ioni şi electroni) cari se găsesc într'un spafiu de descărcare electrică, respectiv sarcina de volum negativă a electronilor din spafiul dintre electrozii tuburilor electronice, prezintă importanfă în studiul descărcărilor electrice, respectiv în determinarea curenfilor cari trec prin tuburL Ea se numeşte sarcină electrică spafială. — în cazul tuburilor electronice cu doi electrozi, de exemplu, eleg- 798 ironii sunt emişi de catodul incandescent, cu o repartifie maxwelliană a viteselor lor în funcfiune de temperatura catodului. La tensiune a anodului cel pufin egală cu tensiunea catodului — şi dacă sarcina spafială a electronilor nu ar scădea potenfialul electric din spafiul dintre cei doi electrozi, fafă de cazul că sarcina spafială ar fi nulă, tofi electronii emişi de catod ar ajunge la anod — şi ar trece prin tub curentul de saturafie. Pe electronii cu sarcină negativă din spafiul dintre cei doi electrozi se termină însă, conform legii fluxului electric, linii de câmp electric cari pleacă atât de pe anod, cât şi de pe catod, ambii electrozi fiind deci încărcafi cu sarcină pozitivă. Dacă tensiunea anodului fafă de catod nu e prea înaltă, există deci în spafiul cu sarcină spafială un minim de potenfial — şi câmpul electric dintre catod şi acest minim frânează electronii emişi de catod, astfel încât numai electronii emişi cu o vitesă suficientă pentru a trece peste acest minim ajung la anod. Curentul prin tub creşte deci odată cu tensiunea dintre cei doi electrozi şi atinge valoarea de saturafie, dată de numărul de electroni emişi de catod în unitatea de timp, numai când tensiunea anodului depăşeşte o anumită valoare, numită tensiune de saturafie, la care minimul de potenfial ajunge pe catod sau dispare dintre catod şi anod; curentul e diferit de zero şi pentru tensiuni anodice negative, dar destul de joase, fiindcă o parte din electronii emişi cu vitese mai mari trec şi în aceste condifiuni peste minimul de potenfial. Se obfine astfel cunoscuta caracteristică a tuburilor cu doi electrozi (v. sub Tub electronic). Corpurile cari au sarcină electrică au şi alte proprietăfi, afară de aceea de a se exercita asupra lor forfe când se găsesc într'un câmp electric. Când, dintr'un câmp electromagnetic, se produce o particulă elementară care are o cuantă electrică elementară de un anumit nume, se produce, odată cu ea, şi o particulă care are o cuantă electrică elementară de nume contrar; când particulele se transformă în câmp electromagnetic, se transformă, de asemenea, deodată, câte două particule cu sarcini egale şi de nume contrare; astfel, sarcinile electrice satisfac o lege de conservare. Corpurile încărcate cu sarcină electrică produc un câmp electric, — conform legii fluxului electric (v.). Când un corp (de ex. o particulă elementară de materie) încărcat cu sarcina q e în mişcare şi are vitesa v, el constitue un curent electric a cărui intensitate e qv — şi se exercită asupra lui o forfă, dacă corpul se găseşte într'un câmp magnetic. Dacă un curent electric circulă de-a-lungul unei curbe închise, produsul intensităfii sale prin vectorul arie al curbei închise reprezintă un moment magnetic (v.). Dacă o particulă elementară a corpurilor, cu sarcină electrică, are deci o mişcare orbitală, îi corespunde un anumit moment magnetic, iar masei sale în mişcare îi corespunde un anumit moment cinetic (v.), adică un anumit moment al impulsului, şî câtul dintre cele două momente rezultă egal cu o anumită valoare. Dacă particula elementară se roteşte ca un giro-scop (mişcare de „spin") în jurul unei axei proprii, câtul considerat rezultă că este egal cu dublul valorii din cazul mişcării orbitale, cum arată expe-rienfaşi cum rezultă, în cazul electronului, din teoria cuantică relativistă a acestei particule elementare. Momentul magnetic e omoparalel, respectiv antiparalel cu momentul cinetic, după cum particula are sarcină pozitivă, respectiv negativă. Expe-rienfa arată că toate particulele elementare au moment cinetic (spin) şi moment magnetic. Expe-rienfa mai arată că, afară de particulele elementare cari au sarcină electrică, şi neutronul, care are sarcină electrică nulă, are totuşi moment magnetic, şi anume un moment magnetic antiparalel cu momentul cinetic (ca şi când momentul magnetic ar corespunde mişcării de spin al unui corp încărcat cu sarcină electrică negativă). î. Sarcină electrică adevărată [hcthhbih 9JieK-TpHqecKHH 3apf?A; charge électrique réellé; wirkliche elektrische Ladung; real electric charge; valoságos elektromos töltés]: Mărime scalară de stare macroscopică a corpurilor, a cărei valoare reprezintă factorul care depinde numai de starea corpurilor, în expresiunea acelei părfi din forfa care se exercită asupra acestora în câmpul electric, care depinde numai de starea locală. Produsul sarcinii electrice adevărate Q a unui mic corp^ prin vectorul câmp electric (macroscopic) local E, e egal cu acea parte Fq din forfa Fe pe care o exercită câmpul electric asupra corpului, care depinde, afară de starea corpului, numai de valoarea locală a vectorului câmp electric macroscopic: Fq — QE. în câmpul electric se exercită, în general, asupra unui mic corp, şi o forfă Fp, care depinde, afară de starea corpului, şi de repartifia vectorului câmp electric în jurul locului în care se găseşte corpul. Această parte a forfei electrice, care poate depinde, în cazurile cele mai ^generale, şi de orientarea micului corp în câmp, e condifio-nată de momentul electric p al corpului, conform relafiei: Fp = {p grad) £, iar forfa exercitată de câmp asupra corpului e h=*Q+h- Sarcina electrică adevărată e o mărime de stare care poate avea valori pozitive sau negative. Sarcina adevărată care încarcă o vergea de sticlă frecată cu o bucată de mătase e considerată pozitivă, iar sarcina adevărată care încarcă mătasea e considerată negativă, şi sensul forfei Fq care se exercită asupra unui mic corp încărcat cu sarcină adevărată pozitivă e considerat ca sens al vectorului câmp electric (macroscopic) local E. Sarcina electrică adevărată a unui corp e suma algebrică a sarcinilor adevărate ale părfiior lui. Sarcina electrică adevărată a unui corp sau a unei părfi a unui corp e o mărime care se obfine 799 cum urmează, în funcfiune de sarcinile electrice ale particulelor elementare din acea parte a corpului: Se consideră sarcina electrică a fiecărui atom, respectiv a fiecărei molecule, când corpul are o constitufie moleculară, adică excesul său de sarcină electrică de un nume fafă de sarcina de nume contrar; se consideră şi sarcina electrică a particulelor elementare libere, adică a particulelor cari nu sunt legate în interiorul atomilor, respectiv al moleculelor (de ex. sarcina electronilor liberi); suma algebrică a sarcinilor locale ale particulelor elementare libere şi ale atomilor, respectiv ale moleculelor, e sarcina electrică adevărată locală. — Se observă că în sarcina adevărată nu intervine sarcina electrică de polarizafie (v.), adică nu intervine excesul local al sarcinilor electrice de dipol ale perechilor de particule elementare legate în interiorul atomilor, respectiv în interiorul moleculelor, cari au sarcini electrice egale şi de nume contrare, şi cari dau momentul electric. în teoria electronilor, sarcina electrică adevărată e numită de unii autori şi sarcină electrică liberă (mai precis, sarcină electrică a particulelor libere), considerând că nu există legături între particulele cari o determină. în teoria macroscopică a fenomenelor electrice, termenul sarcină liberă (v.) are însă un sens diferit de acesta. Sarcinile electrice adevărate cari ocupă, într'un corp, domenii de dimensiuni neglijabile în raport cu distanfele dintre domenii, se numesc sarcini punctuale. O sarcină electrică adevărată punctuală e egală cu un coulomb dacă, plasând în vid partea corpului care e încărcată cu ea, la distanfa de 1 m de o parte mică a unui corp încărcată cu o sarcină punctuală egală cu ea, cele două părfi ale corpurilor se resping cu forfa da 9*10“9 newtoni. Unitatea electrostatică absolută de sarcină e de 3*109 ori maî mică decât un coulomb. Sarcina electrică adevărată care e astfel repartizată în corpuri, încât admite densitate de volum, adică admite în fiecare punct o limită fînîfă şi bine determinată a câtului dintre ea şi volumul pe care-l ocupă, când acesta tinde către zero, se numeşte sarcină electrică adevărată, de volum. în cazul particular al sarcinii de volum care aparfine excluziv unor ioni liberi sau electroni liberi, aceasta se numeşte sarcină spafială. Sarcina adevărată care admite densitate de suprafafă se numeşte sarcină adevărată de suprafafă; ea admite deci o limită finită şi bine determinată a câtului dintre valoarea ei şi aria stratului în care e concentrată, când această arie tinde către zero. Sarcina adevărată care admite densitate de linie se numeşte sarcină lineară; ea ’admite deci o limită finită şi bine determinată a câtului dintre valoarea ei şi lungimea tubului în car & e concentrată, când această lungime tinde către zero. Sarcinile adevărate ale celor două armaturi ale unui condensator electric izolat din punctul de vedere fizic sunt egale şi de nume contrare. în acest caz, sarcina electrică a armaturii din spre care se contează tensiunea electrică a conden- satorului spre cealaltă armatură, se numeşte sarcina electrică adevărată a condensatorului. Pământul, de exemplu, formează o mare armatură a unui condensator electric, încărcată cu 5,7-105 cou-lombi, cealaltă armatură a acestui condensator fiind formată de alte corpuri. i. Sarcină electrică de dipol [jţHnoJibHbifi 3JieK-TpHneCKHH 3apflA; charge électrique de dipólé; elektrische Dipolladung; dipole electric charge; elektromos dipóltöltés]: Fiecare dintre cele două mărimi scalare qd şi — qd, de stare a unui corp care are moment electric p, cari se obfin cum urmează: au valori absolute egale cu câtul valorii absolute p a momentului printr'o lungime foarte mică / (\qd\=p/l) Şi sunt presupuse localizate la distanfa / una de alta, pe axa electrică locală a corpului, mărimea pozitivă fiind situată în sensul momentului p fafă de cea negativă. Dacă părfile corpurilor ar avea, în locul momentului lor electric, numai sarcinile de dipol corespunzătoare, s'ar exercita asupra lor, într'un câmp electric dat, aceleaşi forfe şi momente ca şi când ar avea numai moment electric, —şi ele ar produce acelaşi câmp electric ca şi corpul care are moment electric, dacă sarcinile electrice dipolare ar fi înlocuite prin sarcini adevărate. Prezenfa sarcinilor de dipol e deci echivalentă cu prezenfa momentelor electrice corespunzătoare. Macroscopic, sarcinile de dipol sunt determinate numai până la factorul de proporfionalitate 1//, care rămâne nedeterminat. Cercetarea microscopică face să dispară această nedeterminare: Sarcinile electrice dipolare sunt sarcinile perechilor de particule elementare încărcate cu sarcini electrice de nume contrare, cari sunt legate în interiorul atomilor, respectiv în interiorul moleculelor corpurilor, iar mărimea l e vectorul de pozifie al particulei elementare pozitive fafă de particula elementară negativă a perechii. Sin. Sarcină electrică dipolară. 2. ~ electrică de polarizafie [nojiHpH3au;H-OHHblö SJieKTpHHeCKHÍ! 3apHfl; charge électrique de polarisation; elektrische Polarisations-ladung; electric polarization charge; elektromos polarizáló töltés]: Mărime scalară de stare macroscopică a corpurilor, egală cu excesul local de sarcină electrică de dipol (v.), de un nume, fafă de sarcina electrică de dipol, de nume contrar. Sarcina electrică de polarizafie a unui corp sau a unei părfi a unui corp e o mărime care se Abţine cum urmează, în funcfiune de sarcinile electrice ale particulelor elementare din acea parte a corpului: Se consideră numai sarcinile electrice ale acelora dintre particulele legate în interiorul atomilor, respectiv în interiorul moleculelor corpului, cari intervin acolo în perechi de particule cu cuante electrice elementare de nume contrare; excesul local al acestor sarcini, de un nume, fafă de sarcinile respective de nume contrar, e sarcina electrică locală de polarizafie, éoö Sarcina electrică de polarizafie qpS din interiorul unei suprafefe închise S e egală şi de semn contrar cu fluxul polarizafiei electrice P prin acea suprafafă Qps- unde âS e elementul de arie al suprafefei S, adică e independentă de lungimea /, introdusă pentru a defini macroscopic sarcinile de dipol (v.). Cu ajutorul teoremei lui Gauss şi Ostrogradski se deduce din această relafie că densitatea locală a sarcinii electrice de polarizafie pp, care e o mărime macroscopică, e egală şi de semn contrar cu divergenfa locală a polarizafiei electrice: p£=~di vP. î. Sarcină electrică echivalentă [aKHBaJiGHTHbiH 9JieKTpHqecKHH 3ap*?A; charge électrique équi-valente; elektrische Aquivalentladung; equivalent electric charge; ekivalens elektromos töltés]: Sarcina electrică de cca 96500 coulombi, care trebue să treacă printr'un electrolit, pentru ca să se depună un echivalent gram de substanfă din electrolit. 2. ~ electrică liberă [CBOÓOflHblH 3JieKTpn-HecKHÖ 3apH/ţ; charge électrique libre; freie elektrische Ladung; free electric charge; szabad elektromos töltés]: Mărime scalară de stare macroscopică a corpurilor, egală cu suma dintre sarcina lor electrică adevărată şi sarcina lor electrică de polarizafie. Sarcina electrică liberă a unui corp sau a unei părfi a unui corp e o mărime egală cu excesul de sarcină electrică de un nume fafă de sarcina electrică de nume contrar a particulelor elementare ale corpului, respectiv ale părfii considerate a corpului. Sarcina electrică liberă din inferiorul unei suprafefe închise e proporfională cu fluxul intensităfii (macroscopice) a câmpului electric prin acea suprafafă. Adjectivul „liber" indică deci libertatea, pentru corpul care are sarcină liberă, de a produce, prin suprafefele cári îl închid, un flux al intensităfii câmpului electric. (Corpurile cu o anumită sarcină electrică adevărată produc un flux proporfional cu ea al inducfiei electrice, nu al intensităfii câmpului electric). 3. ~ electrică specifică [y^eJibHMÖ 3JiCKTpH-HeCKHH 3apH#; charge électrique spécifique; spe-zifische elektrische Ladung; specific electric charge; fajlagos elektromos töltés]: Câtul q/m dintre sarcina electrică q a unei particule încărcate şi masa ei m. Pentru electron şi pozitron \q\/m = 1,759*108 C/g; pentru profon, q/m = 9,578*IO4 C/g. 4. Sarcină magnetică: Sin. Sarcină magnetică da dipol (v.). 5. ~ magnetică de dipol [flHnojibHbijâ Mar-HHTHblÎî 3apfl/ţ; charge magnétique de dipólé; magnetische Dipolladung; magnetic dipole charge; mágneses dipóltöltés]. Elm.: Fiecare dintre cele două mărimi scalare macroscopice fictive qmdşi— qmdf de stare a unui corp care are moment magnat tic m, cari se obfin cum urmează: au valori absolute egale cu câtul valorii absolute m a momentului magnetic printr'o lungime foarte mică / (jq^l = m/l) şi sunt presupuse localizate la distanfa / una de alta, pe axa magnetică locală a corpului, mărimea pozitivă fiind situată în sensul momentului m fafă de cea negativă. Dacă forfa Fm, care s'ar exercita în câmpul magnetic asupra unui_ corp care ar avea sarcina de dipol qmd, ar fi Fm = qmiH, unde H e vec-torul câmp magnetic local, şi dacă diferitele părfi ale unui corp ar avea, în locul momentului lor magnetic, numai sarcinile magnetice de dipol corespunzătoare, s'ar exercita asupra lor, într'un câmp magnetic dat, aceleaşi forfe şi momente ca şi când ar avea numai moment magnetic; el ar produce acelaşi câmp magnetic ca şi corpul care are moment magnetic, dacă sarcina magnetică dipolară ar produce câmp magnetic după o lege analoagă celei valabile pentru producerea câmpului electric în cazul sarcinilor electrice. Prezenfa sarcinilor magnetice de dipol ar fi deci echivalentă cu prezenfa momentelor magnetice. Macroscopic, sarcinile magnetice de dipol sunt determinate numai până la factorul de propor-fionalitate 1//, care rămâne arbitrar. Cercetarea microscopică arată că nu se poate pune în evidentă sarcina magnetică de dipol, ci se pot pune în evidenfă curenfi electrici microscopici echivaîenfi cu momentul magnetic, că adică sarcina magnetică de dipol e o mărime fictivă, însăşi relafia FtB = analoagă cu relafia Fd = qâE din câmpul electric şi folosită pentru a stabili o echivalenfă între sarcinile magnetice de dipol şi momentele magnetice, e fictivă. în adevăr, niciun corp nu poate fi adus prin niciun mijloc într'o stare în care sa se exercite asupra lui o forjă rezultantă într'un câmp magnetic omogen: nu există sarcină magnetică adevărată. e. ~ magnetică de polarizafie [noJiflpnsa-iţHOHHbiii MarHHTHbiH 3apH/ţ; charge magnétique de polarisation; magnetische Polarisa-tionsladung,' magnetic polarization charge; mágneses polarizáló töltés]: Mărime scalară fictivă, de stare macroscopică a corpurilor, egală cu excesul local de sarcină magnetică de dipol, de un nume, fafă de sarcina magnetică de dipol, de nume contrar. Sarcina magnetică de polarizafie qmp$ din inferiorul unei suprafefe închise S e egală şi de semn contrar cu fluxul polarizafiei magnetice M prin acea suprafafă: ____ unde âS e elementul de arie al suprafefei S. Cu ajutorul teoremei Iui Gauss şi Ostrogradski se deduce că densitatea locală a sarcinii magnetice de polarizafie pmpt care e o mărime ma- 801 croscopîcă, e egală şi de semn- contrar cu diver-genfa locală a polarizatei magnetice M: Pmfi= ~div M. î. Sarcină magnetica liberă [CBOŐDflHblH Mar-HHTHblH 3HP^A; charge magnétique libre; freie magnetische Ladung;free magnetic charge; szabad mágneses töltés]: Mărime scalară fictivă de stare macroscopică a corpurilor, egală cu sarcina lor magnetică de polarizafie (fiindcă nu există sarcină magnetică adevărată). Sarcina magnetică liberă din interiorul unei suprafefe închise e proporfională cu fluxul intensităfii câmpului magnetic prin acea suprafafă. Adjectivul „liber" indică deci libertatea, pentru corpul care are sarcină magnetică liberă, de a produce, prin suprafefele cari îl închid, un flux al intensităfii câmpului magnetic (deşi fluxul inducfiei magnetice e nul prin toate suprafefele închise). 2. Sarcină, caracteristică în ~ [BHemHHfl xa-paKTepaCTHKa; caractéristique en charge; Belas-ţungslinie; load characterstic; terhelési jelleggörbe]. Elf.: Legătura dintre tensiunea la bornele unui generator electric şi intensitatea curentului debitat de el, la curent de excitafie şi la turafie constantă (şi, în curent alternativ, la defazaj constant). V. şi Caracteristicele maş’nilor electrice. s. Sarcozină [capK03HH; sarcosine; Sarkosin; sarcosîne; szárkozin]. Chim.: CH3-NH-CH2-COOH. N-metil-glicoco|. Aminoacid. Sarcozina se găseşte în muşchi, fiind un produs de degradare al creatinei. 4. Sardonix [cap/ţoHHKC, noJiccnaTbiít naji-Iţe^OH; sardoine; Sardonyx; sardonyx; szárdonix]. Mineral.: Varietate de calcedonie, caracterizată prin prezenfa unor benzi simple, regulate şi concentrice. 5. Sare [coJib, noBapeHHaa coJib; sel; Salz; salt; só]. 1. Gen..* Clorură de sodiu, care se foloseşte industrial sau drept condiment. Sin. Sare de bucătărie. V. şi Sodiu, clorură de — 2. Chim.: Substanfă chimică ale cărei moîecule sunt compuse în întregime din ioni, şi anume astfel, încât cel pufin o parte din cationii moleculei nu sunt ioni de hidrogen şi cel pufin o parte din anionii moleculei nu sunt ioni de hidroxil. Sărurile pot fi obfinute în felurile următoare: prin reacfia dintre un acid şi o bază: HCI + NaOH->NaCi + H20; prin reacfia dintre un acid şi o sare: H2SO* + 2 NaCI -> Na2S04 + 2 HCI; prin reacfia dintre o bază şi o sare: CuS04 + 2 NaOH -> Na2S04 + Cu (OH)2 prin disolvarea unui metal într'un acid: 2HCI + Zn-*ZnCI2+2H; prin reacfia dintre două săruri: CaCI2 + Na2C03 -» 2 NaCI + CaCOg. Când o sare provine dintr'un acid prin înlocuirea cu atomii unui metal a tuturor atomilor de hidrogen activi, rezultă o sare neutră, de exemplu sulfatul de sodiu; dacă unii atomi de hidrogen nu sunt înlocuifi cu atomii metalului respectv, rezultă o sare acidă, de exemplu sulfatul acid de sodiu. Datorită hidrolizei, solufiile sărurilor provenite din acizi tari şi baze s’abe au reacfie ac:dă, iar cel 3 proven:te din acizi slabi şi baze tari au reacfie bazică. în natură, atât în regnul minera', cât şi în cel vegetal şi cel animal, se găsesc mari cantităfi de săruri ale diverselor metale, provenite în urma unor procese geochimice complexe. Aceste săruri au un rol important ca factori indispensabili în fenomenele biologice; ele constitue materii prime şi auxiliare pentru industrii importante. în procesele biologice, sărurile de sodiu, de calciu, fier, magneziu, zinc, cupru, cobalt, etc., introduse în organism odată cu hrana, iau parte la reacfii biochimice de bază, fie datorită proprietăţilor lor catalitice specifice, ajutând la sinteza diverselor proteine şi fesuturi, fie prin calitatea lor de electrolifi cari condifionează mediul reacfiilor, permeabilitatea membranelor celulare, etc. în industria metalurgică se folosesc diverse săruri pentru obfinerea unor metale. Din sulfura de cupru confinută în calcopirită se obfine cuprul; din clorură de sodiu se obfine sodiul, etc. în tratamentul metalelor se folosesc săruri de tratamente termochimice, săruri de curăfire, săruri de protecfiune, etc. Industria chimică se bazează, în mare parte, pe folosirea diferitelor săruri, ca: sulfura de fier (prepararea acidului sulfuric); clorură de sodiu (prepararea acidului clorhidric, a hidroxidului de sodiu, a carbonatului de sodiu, a sulfatului de sodiu, a clorului, a clorafilor, a clorurilor, etc.); carbonatul de calciu (prepararea carbonatului de sodiu, a bioxidului de carbon, etc.). Se folosesc săruri în industria chimică organică, în industria farmaceutică, în industria alimentară pentru conservarea alimentelor (clorură de sodiu, nitrafi de sodiu şi de potasiu, salicilat de sodiu, etc.); în industria pielăriei (bicromafi, clorură de sodiu, sulfură de sodiu, etc.); în industria sticlei (sulfat de sodiu, carbonat de sodiu, etc.); în industria lemnului (săruri fungicide, ignifuge, etc.); în industria săpunu ui (carbonat, sulfat şi silicat de sodiu şi de potasiu, etc.); etc. e ~ Berthollef: Sin. Clorat de potasiu. V. sub Potasiu. 7. ~ cuaternară de amoniu [coJib neTBep-THqH0r0 âMMOHH6B0r0 OCHOBaHHfl; sel quater-naire d'ammoniaque; quaternăres Ammon:umsalz; quaternary ammonium salt; negyedkori ammo-niumsó]: Compus chimic (cu formula generală) [R^RaRaNj'X, provenit prin alchilarea unei amine cu ajutorul unui derivat halogenat. « Aminele primare şi cele secundare sunt transformate în săruri cuaternare de amoniu în prezenfa hidroxidului de sodiu, care se combină cu excesul de halogén: R1NH2+3R2X-f-2 NaOH-»(f?iN.3 R2)+X"-f2 NaX+2 H£0; R1f?2NH+2R8X-f-NaCH->(R1R2N.2Rs)+X"+NaX+H20. Aminele terfiare adifionează derivatul halogenat: 3 RN*f RNR±)+X“. Aminele aromatice secundare şi cele terfiare nu pot fi alchilate, fiind baze slabe. 51 802 Sărurile cuaternare de amoniu, confinând patru radicali diferifi, se prezintă sub forma a doi antipozi optic activi. Prin tratare cu oxid umed de argint sau cu hidroxid de potasiu în alcool, sărurile cuaternare de amoniu trec în baze cuaternare de amoniu: [R1R2R8N]*X* + KOH -> [R1R2RaN]+OH"+KX. Sărurile cuaternare de amoniu şi bazele respective sunt folosite în Chimia organică drept intermediari în sinteze. î. Sare cuaternară de arsoniu [cOJlb qeTBep-THqHoro apcoHHeBoro oCHOBaHHfl; sel quater-naire d'arsonium; Arsoniumquaternărsalz; arsonium quaternary salt; negyedkori arszoniumsój: Compus organic al arsenului, cu formula generală [R1R2R3R4As]+X-, în care R reprezintă un radical alchilic, iar X, un halogén. Se prepară prin reacfia unei halogenuri asupra unei arsine primare, secundare sau terţiare. Sărurile cuaternare de arsoniu sunt combi-nafii relativ stabile; prin tratare cu oxid de argint umed, ele trec în baze cuaternare de arsoniu [R1R2R3R4As]+OH“, cari au caracterul de baze tari. 2. ~ de diazoniu [COJlb flHa30C0eflHHeHHH R.N2.X;seldediazonium; Diazoniumsalz; diazonium salt; diazoniumsó]: Compus organic cu formula generală [R — N*=N]X", în care R e un radical arilic, iar X, anionul unui acid tare. Sărurile de diazoniu se obfin prin acfiunea acidului azotos asupra unei amine aromatice primare, în prezenfa unui acid mineral puternic: RNH2 + ONOH + HCI -*[RN=N]CI + 2 HaO. Această reacfie, care se numeşte diazotare, prezintă mare importanfă în chimia combinaţiilor aromatice, în special în cea a materiilor colorante. Sărurile de diazoniu fiind stabile numai la temperatură joasă, diazotarea se face totdeauna între 0° şi +5°. Ea se face, în general, prin adăugirea lentă, la această temperatură, a unei solufii de nitrit de sodiu apos într'o solufie de sare de amină uşor acidulată. Sarea de dia- zoniu formată rămâne disolvată în apă şi, *n general, e prelucrată mai departe. Sărurile de diazoniu anhidre sunt explozibile. Fiind foarte reactive, sărurile de diazoniu sunt folosite în multe sinteze, dintre cari unele sunt următoarele: sinteze de fenoli [R - N=N]X + HOH -> R - OH + N2 + HX; reducerea grupării diazo, cu ajutorul unui alcool [R-N=N]X+R'CH2OH -> RH+N2+HX+R'--CHO; obfinerea de derivafi halogenafi [R-NEEN]X + HX->RX + N2 + HX; obfinerea de nitrili [R - N=N]X + CuCN -> RCN + N2 + CuX ; reacfii de cuplare (v. Reacfie de cuplare), etc. Sărurile de diazoniu constitue compuşi intermediari în multe sinteze de medicamente, de coloranfi, etc. s. ~ cuaternară de fosfoniu [COJlb neTBep-THHH0r0 $0C(i)0HHer0 OCHOBaHHH; se! quater- naire de phosphonium; Phosphoniumquaternâr-salz; phosphonium quaternary salt; negyedkori foszfoniumsó]: Compus organ>c al fosforu’ui, cu formuîa generală [R1R2R3R4P]+X", în care R e un radical alchilic, iar X, un halogén. Sărurile cuaternare de fosfoniu se obfin prin tratarea unei fos-fine cu o halogenură de alchil. Prin tratarea cu oxid umed de argint, ele trec în baze cuaternare de fosfoniu [R1R2R3R4P]+OH*. 4. ~ de oxoniu [OKCOHtîeBaa COJlb; sel d'oxonium; Oxoniumsalz; oxonium salt; oxonium-só]: Combinafie chimică cu formula generală R2OAc, în care R e un radical alchilic, iar Ac, un acid tare. Sărurile de oxoniu rezultă prin re-acfia dintre un eter şi un acid mineral tare. Sunt substanfe cristalizate. Exemple: (CH3)2OHCI cu p. t. —96°; (C2H5)20H2S04 cu p. t.—65°. Sunt uşor hidrolizate de apă. Se disociază la încălzire. Nu prezintă mare importanfă practică. 5. ~ de sulfoniu [cyji$OHHeBafl COJlb; sel de sulfonium; Sulfoniumsalz; sulfonium salt; szul-foniumsó]: Compus organic al sulfului, cu formula generală [R^RgS^X", în care R e un radical alchilic, iar X, un halogén. Se obfine din tioeteri şi halogenoparafine. Au proprietăfi asemănătoare cu cele ale sărurilor de amoniu. Sunt mai stabile decât sărurile de oxoniu (v.). Prin tratare cu oxid de argint, trec în baze de sulfoniu cu formula generală [R1R2R3S]+OH". Sărurile de sulfoniu nu prezintă mare importanfă practică. s. ~ amară Sin. Sulfat de magnez-u. V. Magneziu, sulfat de 7. ~ de anilină [aHHJiHHOBan COJlb; sel d'aniline; Anilinsalz; aniline salt; anilinsó]: Numirea industrială a clorhidratului de anilină. Se prepară prin tratarea anilinei cu acid clorhidric concentrat. Se foloseşte mai ales în industria coloranfilor. 8. ~de bucătărie [noBapeiraaH COJlb; sel de cuisine, sel commun; Kochsalz, Chlornatrium; krtchen salt, common salt, sodium chloride; konyhasó]: Clorură de sodiu, folosită drept condiment. V. Sare 1. 9. ~ de lămâie [BHHiian KHCJIOTa; acide tartrique; Weinsăure; tartaric acid; bórsav]: Termen impropriu pentru acidul tartric folosit drept condiment. 10. ~ de măcriş [uţajieBan COJlb; sel d'oseille; Kleesalz; potassium oxalate, salt of sörrel; heresó, sóskasó]: Nume comun al combinafiei moleculare dintre o moleculă de acid oxa’ic şi o moleculă de oxalat acid de potasiu, având formula KHC204>H2C204-2 H20. E folosită ca decolorant, în industria textilă. 11. ~ de Seidiifz: Sin. Sulfat de magneziu. V. Magneziu, sulfat de 12. ~ Engel [COJlb EHreJiiî; sel d'E.; E. Salz; E.'s salt; E. só]: MgKH(C03)2 4 H20. Carbonat dublu de potasiu şi magneziu. ta. ~ gemă [KaMeHHan COJlb; sel gemme; Steinsalz; mineral salt, rock salt; kősó, nátrium-klorid]: Clorură de sodiu naturală, cristalizată, 803 sub formă de bucăfi. Sín. Halit. V. Sodiu, clorură de 1. Sare Glauber: Sin. Mirabilit. V. Sodiu, sulfat de 2. ~ huscă: Sare de bucătărie, obfinută prin evaporare. (Termen regional). s. ~ mixtă [cMeuiaHHan cojib; sel mixte; gemischtes Salz; mixed salt; vegyes só]: Amestec de 40*45% sulfat de magneziu şi 55"-60% clorură de sodiu, obfinut în industria salicolă bazată pe evaporarea apei de mare. — Sărurile mixte se depun, în timpul nopfilor red de toamnă, din solufiile concentrate natural în aer deschis. Diluate şi răcite, aceste săruri sufer o transformare, obfinându-se sulfat de sodiu şi ciorură de magneziu, după ecuafia: MgS04 + 2 NaCI -> Na2S04 + MgCl2. Sulfatul de sodiu cristalizează şi poate fi uşor separat şi uscat pentru a fi folosit în special în industria sticlăriei. Solufia de clorură de magneziu e concentrată, şi e tratată la cald cu carbonat de sodiu, obfinându-se clorură de sodiu şi carbonat de magneziu, conform ecuafiei: MgCI2 + Na2COa -> 2 NaCI + MgCOâ. Solufia de clorură de sodiu este evaporată pentru obfinerea sării, iar carbonatul de magneziu se calcinează, fiind transformat în oxid de magneziu: MgC03 -> MgO + C02. 4. ~ pink [nHHK3aJlbiţ; bichlorure d'etain ammoniacal; Pinksalz; pink salt; pinksó]: (NH4)3SnCI6. Clorură dublă de staniu şi amon u. É folosită în vopstorie, la prepararea mordanfiior. 5. ~ potasică 40% [tcaJiHeBafl coJib 40%; sel potassique 40%; vierzigprozentiges Kalisalz; forty per cent potash salt; 40% kálisó]: îngrăşământ agricol potasic, preparat din săruri naturale de potasiu. E un amestec de clorură de polasiu, sulfat de potasiu şi alte săruri. Confine cca 40% K20. o. ~ Seignette [cemeTOBaH coJib; sel de S.; S. Salz; S.'s salt; S. só]: NaK(C4H4Oe). 4 H20. Tartrat dublu de sodiu şi de potasiu. Sin. Sare Rochelle. 7. ~ vegetală: Sin. Tartrat de potasiu neutru (v. sub Tartrat de potasiu). s. ~ volatilă [neKapHbiH nopomoK; poudre a lever; Backpulver, Riechsalz; baking powder; sütőpor]: Bicarbonat de amoniu folosit în patiserie. Sin. Praf de copt. 9. Sarică. Ind. far.: îmbrăcăminte ţărănească având forma de mantie lungă fără mâneci, de lână groasă, mifoasă pe partea din afară. Se poartă pe umeri. 10. Săricică [nepeKaTH-noJie; salsole, soude; Saizkraut; salsola; sós fű]. Bot.: Salsola Káli L. Plantă erbacee, cărnoasă, suculentă, din familia chenopodiaceelor, cu tulpina foarte ramificată, păroasă sau glabră, cu frunzele cărnoase, sesile, lineare, spinoase, cu fructul învelit de periantul capsuliform, cu cinci aripe întinse, ca o stea. Creşte pe malul apelor marine, nisipoase şi sărate. Unele părfi ale plantei sunt bogate în săruri de sodiu şi în oxalafi. Se cultivă, în principal, pentru cenuşă, din care se obfine (la p'anta uscată) cca 40% carbonat de sodiu. Unele specii ss întrebuinţează în medicină, ca antihemoiitic, diuretic şi purgativ. Sin. Iarbă sărată. ii. Săritură [ce/ţejma; coude en sursautage; überbogen, überspringbogen; jump over elbow; átívelés]. Tehn., Inst. san.: Formă de îndoire a fevilor de ofel, folosită în instalafii sanitare, de calorifer, etc., penfru a ocoli o altă feavă situată în acelaşi plan cu aceasta şi înclinată sau per- 2 Săritură. /) feavă îndoită Tn săritură; II) fiting în săritură; Í) şi f') feavă respectiv fiting curb; 2) feava ocolită. pendiculară pe ea (v. fig.)* Penfru acest fel de ocolire se folosesc rareori fitinguri de formă corespunzătoare. Sin. Scoabă, îndoitură în scoabă. 12. Săritura faliei [BbicOTa cőpoca; rejet de la faille; Sprunghöhe; throw of the fault; hasadási magasság]. GeoI.: Distanfa care separă siratele denivelate din cele două flancuri ale faliei, egală cu deplasarea lor relativă. Se deosebesc săritura normală a faliei, măsurată pe perpendiculara care uneşte suprafefele respective din cele două compartimente, şi săritura aparentă, măsurată pe planul de falie. 13. Sarkinif [capKHHHT; sarkln:te; Sarkinit; sar-kinite; szárkinit]. Mineral.: Mn2 [0HlAs04]. Arse-niat de mangan, natural. Sin. Poliarsenit. 14. Sârmă. 1. Nav.: Sin. Parâmă mefalică. V. sub Parâmă. 15. Sârmă [npOBOJIOKa; fii métallique; Draht; wire; huzal, drót, sodrony]. 2. Tehn.: Fir de metal plastic, având secfiunea transversală practic constantă pe toată lungimea lui şi dimensiunile lineare maxime ale ei mai mici decât 16 mm. Sârma se foloseşte foarte mult, datorită posi-bilităfii de a fi obfinută cu un grad înalt de precizie, prin procese tehnologice în bună parte automatizate, cari implică pierderi neînsemnate de material şi costuri mici de producfie (de ex. prin laminare, urmată de trefilare). Ea poate fi transformată, cu maşini automata, în diferite obiecte de uz industrial sau de consum. Sârma se fabrică, fie dintr'un singur metal, de exemplu din ofel de diferite calităfi, din cupru, aluminiu, bronz, alamă, tombac, staniu, zinc, plumb, magneziu, argint, aur, platină, wolfram, etc., fie din două sau mai multe metale sau aliaje, în straturi unite pe cale mecanică. După scopul în care e folosită, se deosebesc: sârmă electrică izolată sau neizolată (v. Conductă electrică), sârmă pentru fesături metalice (de ex. site de moară, pânze de filtru, etc.), sârmă pentru împletituri (de ex. cabluri, garduri, etc.), pentru unelte (de ex. burghie, pile, poansoane, etc.), penfru 51* â04 materiale folosite în construcfii (de ex. şuruburi, nituri, cuie), pentru obiecte de Isrg consum (de ex. ace, agrafe, etc.), pentru filamente de becuri electrice, pentru lucrări de artă (filigrane, bijuterii, etc.), etc. — După forma secfiunii transversale, se deosebesc: sârmă rotundă şi sârmă profilată, care poate fi, de exemplu, sârmă plată, pătrată, ovală, semirotunda, etc. După diametrul sârmei rotunde, aceasta se clasifică în modul următor: sârmă foarte groasă (cu diametru! de 16—6 mm), sârmă groasă (cu diametrul de 6—3 mm), sârmă mijlocie (cu diametrul de 3---1,8 mm), sârmă subfire (cu diametrul de 1,8—0,5 mm), sârmă fină (cu diametrul mai mic decât 0,5 mm).— După aspectul suprafefei, se deosebesc: sârmă mată, sârmă albă, sârmă lucioasă, sârmă neagră (sau oxidată). — După natura stratului de acoperire a suprafefei, sârma poate fi: sârmă lăcuită, sârmă emailată, sârmă gresată, aiămită, arămită, zincată, cositorită, plumbuită, fosfatată, cromată, argintată, aurită, etc. — După forma de prezentare, se deosebesc: sârmă în colaci, sârmă în bobine, sârmă în vergele. — După modul de fabricafie, se deosebesc: sârmă laminată la cald, sârmă laminată la rece, sârmă trefilată (trasă), sârmă din bandă, sârmă presată, sârmă galvano-plastică. — După tratamentul termic la care e supusă după o fază (intermediară sau finală) de deformare plastică a procesului de producfie, se deosebesc: sârmă netratată, sârmă recoaptă, sârmă patentată, sârmă cementată, sârmă călită, etc. — După gradul de duritate al materialului, în urma procesului de fabricafie sau în urma tratamentului termic, se deosebesc: sârmă tare, sârmă semitare, sârmă moale, sârmă foarte moale, sârmă critic ecruisată (v.). — După procedeul de fabricafie, se deosebesc: î. Sârmă din bandă [miocKan npOBOJiOKa; fii de bandes; Streifendraht; strip wire; lemez-huzal]: Sârmă fabricată prin debitarea în benzi a discurilor de tablă, urmată de laminare la rece sau de trefilare, pentru obfinerea profilului şi a dimensiunilor necesare. Se prelucrează în benzi table de metal foarte plastic (de ex. de cupru, de zinc, argentan, etc.), cu grosimea mai mică decâi 10 mm, cari sunt transformate în dîscuri rotunde şi apoi sunt debitate în spirale de bandă cu secfiunea dreptunghiulară, cu ajutorul unor foarfeci circulare, cu avans automat al discului. 2. ~ galvanoplastică [raJibBaHomiacTHHec-Kafl npOBOJiOKa; fii galvanoplastique; galvano-plastischer Draht; galvanoplastic wire; galvanoplasz-tikus huzal]: Sârmă de cupru fabricată prin galvano-plastie, folosită în electrotehnică în scopuri speciale. Instalafia în care se fabrică această sârmă e compusă dintr'o baie în care sunt cufundafi ca-tozi cilindrici verticali, cari se rotesc şi au vitesa periferică de 140—200 m/min. Catozii au pe manta caneluri în U, paralele cu axa de rotafie. în materiaful depus pe cilindri se formează, la depunere, suprafefe cari permit separarea acestuia în bare de sârmă, după desprinderea de pe catod. Baia e formată dintr'o solufîe de sulfat de cupru cu 11 ■••12% acid sulfuric şi e menfinută la temperatura de 70°, densitatea de curent la catod fiind de 1000—2000 A/dm2. Procedeul e folosit rareori. s. ~ laminată la cald [ropHHeKaTairaaH npo-BOJIOKa; fii laminé â chaud; Walzdraht; hot rolled wire; hengerelt huzal]: Sârmă obfinută prin laminarea la cald a faglelor, în general pe linii semi-continue sau pe linii deschise da lanvnor, urmată de înfăşurarea în colaci cu ajutorul unor vârtelnife (acfionate cu electromotoare). Laminarea se efectuează prin mai multa treceri, calibrele uzuale intermediare fiind rombice şi eliptice (v. fig.). Schema callbrârli la laminarea sârmei rotunde. Procedeul de laminare la cald e procedeul folosit cel mai mult pentru fabricarea sârmei de ofel, de cupru, etc. La ofel se folosesc, de obiceiu, ca material semifabricat fagle de 50X50 mm2*” 130X130 mm2, iar la cupru, bare turnate cu secfiunea de 80X80 mm2. Sârma laminată la cald e, în general, sârmă rotundă cu diametrii de 16—5 mm, fabricafia prin laminare sub 5 mm dând rebuturi şi cost de fabricafie prea mari. Sârma laminată la cald e folosită în fabricafia obiectelor de uz industrial sau de larg consum, sau ca semifabricat pentru laminare la rece, 4. ~ laminată ia rece [xOJlOflHOKaTaHHan npOBOJiOKa; fii laminé â froid; kaltgewalzter Draht; cold rolled wire; hidegen hengerelt huzal]: Sârmă profilată, fabricată prin laminarea la rece, din sârmă rotundă laminată la cald sau trefilată. Laminarea se efectuează prin mai multe treceri printre cilindrii laminorului, cu una sau cu mai multe recoaceri intermediare, pentru a înlătura ecruisarea provocată de deformarea la rece. Procedeul se foloseşte, de exemplu, pentru sârme de ofel carbon (cu confinut mic sau mare de carbon) obişnuit, pentru sârme plate cu secţiunea maximă de 12 X4 mm şi secfiunea minimă de 0,3X0,16 mm (cu toleranfe de 0,01 mm, pentru sârmele cu lăţime mai mică decât 5 mm, respectiv de 0,15 mm, pentru cele cu lăfimea peste 5 mm). Sârmele de ofel laminat la rece se folosesc, de exemplu, pentru confecfionat pânze de traforaj, resorturi, schelete de umbrele, ca sârme de legat cărfî, etc. 5. ~ presată [npeccOBaHHafl npOBOJiOKa; fii préssé; geprefjter Draht; pressed wire; préselt huzal]: Sârmă fabricată din metale moi, de exemplu din plumb, din cupru, etc., prin extrudarea materialului printr'o matriţă, efectuată cu ajutorul unui piston acfionat de o presă hidraulică. o. ~ trasă. V. Sârmă trefilată. 805 1. Sârmă trefilată [THHyraH npoBOJiOKa; fii tréflié, fii étiré, fii tiré; gezogener Draht; drawn wire; huzott huzal]: 1. Sârmă rotundă sau profilată, obfinută prin trefilarea, în general la rece, a sârmei laminate. Sârma trefilată e ecruisată prin deformarea plastică suferită la trecerea prin filiere, şi are rezistenfa la rupere mai mare şi alun-girea şi gâtuirea mai mici decât sârma laminată. De cele mai multe ori, sârma e supusă unui tratament termic adecvat, fie în cursul procesului tehnologic de trefilare, fie la terminarea Iui, pentru înlăturarea stării de ecruisare, sau pentru obfinerea unor anumite caracteristice tehnologice şi de rezistentă. (V. şi sub Trefilare). Sin. Sârmă trasă. — 2. Sârmă de ofel trefilată (v. sub Sârmă de ofel). — 3. Sârmă de ofel nealiat, cu confinut mic de carbon, cu secfiunea rotundă, obfinută prin trefilare la rece. (V. şi sub Sârmă de ofel).— Exemple de sârmă numită după caracteristice de rezistenjă, sau după tratamentul termic ia care a fost supusă: 2. Sârmă călită, de ofel austenitic [3anaJieH-Han npoBOJiOKa H3 aycieHHTHofi CTajiH; fii trempé d'acier austénitique; gehârteter Draht aus austenitischem Stahl; hardened wire of austenitic steel; edzett ausztenitikus acélhuzal]: Sârmă de ofel bogat aliat, de exemplu de ofeluri cu mangán (de ex. cu 1% C şi 12% Mn) sau de ofeluri inoxidabile (de ex. cu 0,1% C, 18% Cr, 8% Ni), călită în apă dela o temperatură de 1100-** 1150°, pentru obfinerea structurii austenitice, singura structură care permite deformarea plastică prin trefilare a acestor materiale, fără ecruisare prea pronunfată. s. ~ călită, de ofel carbon [3amJieHHaH npOBOJiOKa H3 yrjiepoAHCToă CTajiH; fii trempé d'acier au carbone; gehârteter Kohlenstoffstahl-draht; hardened carbon steel wire; edzett szén-acél-huzal]: Sârmă trefilată, de ofel carbon, călită prin încălzire imediat deasupra liniei GOS din diagrama fier-carbon (v.), pentru ofelurile hi-poeutectoide, sau deasupra liniei SK, pentru cele hipereutectoide, şi răcită brusc în apă, în solufii apoase, uleiu sau aer; în microstructură are grăunfi fini de cementită într'o masă marten-sitică. Prin revenire se obfin materiale cu structuri mai stabile, şi mai tenace, folosite pentru linii de telecomunicafii şi de semnalizare, pentru perii de sârmă, etc. Operafiunea se face în instalafii cu funcfionare continuă, prin trecerea simultană a mai multor fire de sârmă (cari se desfăşură de pe vârtelnîfe) printr'un cuptor cu mufle, prin baia de răcire, ştergător, baia de revenire, ungător, ştergător şi uscător, urmată de înfăşurarea în bobine S3u în colaci. în ultimul timp se aplică tratamentul final de călire isotermică, prin care se obfine sârmă de mare tenacitate şi rezistenfă la oboseală. 4. ~ cementată [iţeMCHTOBaHHaH np0B0-JiOKa; fii d'acier cémenté; zementierter Draht; cemented wire; cementált huzal]. V. sub Sârmă de cupru. 5. ~ critic ecruisată [HaKJienaHHan np0B0-JIOKa B KpHTHqeCKOM COCTOflHHH; fii métallique écroui a l'état critique; in kritischem Zustande kaltgereckter Draht; in criticai state cold racked wire; kritikus állapotban hidegenvont huzal]: Sârmă de ofel cu confinut mic de carbon, care a suferit, prin trefilare, o reducere mică a secfiunii (3***10%). Prin recoacerea ei la temperatura de 650'"850° se produce o creştere considerabilă a grăunfilor, ceea ce provoacă o fragilitate pronunfată a sârmei. Pentru a se evita fragilizarea, recoacerea sârmelor critic ecruisate se face prin încălzire la temperaturi mai înalte, imediat deasupra punctului Â3 (950--10000), urmată de răcire în aer liber. o. ~ patentată [naTeHTHpoBaHHan npo-BOJlOKa; fii patenté; patentierfer Draht; patented wire; patentirozott huzal]: Sârmă de ofel cu 0,3“*0,8%C, care a fost supusă unui tratament termic de patentare (v.), pentru transformarea austenitei în sorbită, structura sorbitică fiind foarte favorabilă din punctul de vedere al caracteristi-celor mecanice şi al capacităţii de deformare a materialului. După conţinutul în elemente de adaus şi după caracteristicele tehnologice şi de rezistenţă urmărite, patentarea se aplică o singură dată sau de mai multe ori, în cursul trefilării. Elementele de adaus din ofel au influenfă asupra stabilităfii austenitei: manganul măreşte stabilitatea austenitei şi favorizează dispersarea elementelor structurale (e folosit, de ex., la sârmă de resorturi); cromul şi cuprul măresc mult stabilitatea, astfel că ofelul devine impropriu pentru patentare; aluminiul, chiar în cantităfi foarte mici, micşorează stabilitatea, dând o structură foarte neomogenă. Alegerea potrivită a materialului şi a dimensiunilor intermediare de trefilare, la cari se efectuează patentarea, pentru obfinerea condiţiunilor optime de producfie şi de cost, cum şi a caracteristicelor mecanice şi tehnologice impuse pentru produsul final, se face pe baza unor nomograme cari dau reducerea de secfiune înainte de patentare, în funcfiune de confinutul în carbon (de ex. reducerea totală de secfiune înainte de patentare nu tre- Variafia caracteristicelor de rezistentă ale sârmei de ofel cu 0,70% C, prin trefilare cu două patentări intermediare, a) rezistenfă de rupere la tracţiune; b) alungire; trecerile prin filieră sunt marcate 1, V, 2' 3\ Í", 2", 3"; patentările după trecerea I (secfiune 5,2 0) şi după trecerea 3' (secfiune 3,1 0). bue să depăşească 80% penfru sârmă cu 0,75% C, şi^92% pentru sârmă cu 0,40% C). De exemplu, 806 o sârmă da cablu cu diametrul de 1,75 mm, cu rezistenfă de rupere la tracfiune de 165kg/mmă, alungirea 3%, şi care rezistă la 12 îndoiri repetate şi la 25 de răsuciri în două sensuri opuse, se realizează din sârmă laminată de 6 mm din ofel cu 0,70% C, cu două patentări intermediare şi prin şapte treceri prin filieră (v. fig.). — La patentare, rebuturile se produc datorită temperaturii prea înalte sau prea joase a cuptorului, duratei prea mari de încălzire, atmosferei oxidante din cuptor, întreruperii în funcfionarea instalafiei de antrenare a sârmei, etc. Sârma patentată e folosită, de exemplu, ca sârmă pentru cabluri, pentru coarde de pian, resorturi, linii de semnalizare sau de telecomunicafii, etc. î. Sârmă recoaptă [0T0>KH{eHHafl npOBOJiOKa; fii recuit; ausgaglühter Draht; annealed wire; ki-izzitott huzal]: Sârmă de ofel care a fost supusă unui tratament termic de recoacere de recristalizare (v.), pentru murirea capacităfii de deformare la rece, în vederea trefilării (recoacere preliminară a sârmei laminate sau recoacere intermediară), sau unei recoaceri de înmuiere, pentru a obfine caracteristicele mecanice şi tehnologice impuse pentru produsul final. Sârma recoaptă poate fi naagră (oxidată), când recoacerea se produce în contact cu aerul atmosferic, sau mată (neoxidată) când, în timpul recoacerii, con-iactul cu aerul e împiedecat prin umplerea oalei de recoacere cu aşchii de ofel, cu cărbune de lemn sau cu un gaz neutru sau reductor (azot industrial, gaz de gazogen lipsit de C02, hidrogen, etc.). Recoacerea sârmei se face, fie în cuptoare cu încărcare intermitentă (de ex. în cuptoare cu vatră, în cari sârma e introdusă în oale acoperite, în cuptoare-clopot încălzite cu gaz sau electric, etc.), fie în proces continuu, în cuptoare cu muflă, în băi de sare topită, etc., prin cari sârma e trecută cu ajutorul unei instalafii de antrenare şi înfăşurare. La recoacere, rebuturile pot fi provocate: prin decarburarea stratului superficial prin oxidare (formarea unui strat prea gros de oxid de fier); prin supraîncălzire, la sârmele cu confinut mare de carbon (din cauza temperaturii prea înalte sau a duratei prea mari de recoacere, structura cu cementită globulară se transformă din nou în per|»tă lamelară, care are capacitate mică de deformare la rece). Sârma recoaptă se întrebuinfează ca sârmă pentru legat (ambalaj), la fabricarea de cuie spintecate, de nituri, de resorturi cari vor fi călite şi revenite, burghie, inele elastice, împletituri, ace de cusut şi de tricotat, armatură pentru sticlă armată, inele de siguranfă, etc. — Exemple de sârmă cu largă întrebuinfare, din diferite materiale: 2. Sârmă de alamă [jiaTyHHan npOBOJiOKa; fii de la'ton; Messingdraht; brass wire; sárgarézhuzal]: Sârmă cu secfiunea rotundă sau profilată, fabricată prin trefilare, din bare de alamă, de compozifle care diferă după scopul în care e utilizată. — După duritate, sârma de alamă se clasifică în sârmă moale (recoaptă), sârmă jumătate tare, şi sârmă tare. Sârma de alamă cu secfiune rotundă, pătrată sau hexagonală, cu diametrul (respectiv diametrul cercului înscris) de 0,1 ***10 mm, şi din care se fabrică şuruburi, nituri, cuie, Jinte de tapiferie, fesături de sârmă, lanfuri, perii, etc., e standardizată. Greutatea specifică medie a acestei sârme e de8,5kg/dm3; aliajul uzual confine 63% ±1,5 Cu, 35-38% Zn şi cel mult 0,6% (Pb + Fe + Sn +Al), sau (pentru sârmele cu diametrul de 5—10 mm), 59±2% Cu, 36—42% Zn şi maximum 1% (Fe-f Mn + Sn-fPb). Sârma de alamă pentru lipit şi sudat, cu diamefrul de 1—3 mm, se fabrică în colaci sau în bobine, iar cea cu diametrul de 2—8 mm, în vergele cu lungimea de 1000 mm. Sârma de alamă cu siliciu e întrebuinfată la lipirea şi la sudarea alamei, a bronzului, cuprului, offelului sau a fontei, iar cea de alamă cu staniu (fiind mai dură), în special la încărcarea prin sudură a cusinefilor de bronz. s. ~ de cupru [MejţHaH npOBOJiOKa; fii de cuivre; Kupferdraht; copper wire; vörösréz-huzal]: Sârmă de cupru sau dintr'un aliaj al cuprului cu confinut mare de cupru, obfinută prin laminare urmată de trefilare, din bare turnate (având, în genaral, secfiunea de 80 X80 mm). Pentru sârmă de calitate superioară, barele sunt rabotate înainte de laminare. De cele mai multe ori semifabricatul laminate recopt înainte de trefilare. Sârma de cupru se utilizează pentru fabricarea conductelor electrice, sau a obiectelor de uz industrial (nituri, fesături, etc.), ca metal de aport în sudură, etc. Sârma de cupru devine plastică (sârmă moaie) prin încălzire în absenfa aerului, urmata de răcire bruscă în apă (recoacere). — După tratamentul termic la care e supusă după trefilare, sârma de cupru se clasifică în sârmă moale (recoaptă), sârmă jumătate tare şi sârmă tare (netratată). Sârma penfru conducte electrice se fabrică din cupru electrolitic; sârma penfru scopuri speciale în electrotehnică se fabrică, uneori, din material obfinut prin galvanoplastie (v. Sârmă galvano-plastică). Sârma pentru prelucrare în metalotehnică (de ex. pentru fabricare de nituri, de cuie, fesături, etc.) se fabrică din cupru rafinat pe cale termică (cu confinut de 98,5—99% Cu). Sârma pentru sudură se fabrică din bare de cupru cu un adaus desoxidant (de ex. sârma cu adaus de fosfor sau de siliciu, întrebuinfată în sudura oxia-cetilenică a cuprului) sau cu adaus desoxdant şi un adaus care-i coboară punctul de topire, penfru a evita formarea porozităfilor (de ex. sârma Canzler, cu 1% Ag şi 0,2% P). Sârma de cupru se foloseşte adeseori acoperită cu un stratde protecfiune (de staniu, de zinc, cadmiu, etc.) sau de înfrumusefare (argint, aur, etc.). Sârma de cupru folosită la fabricarea conductelor electrice izolate cu cauciuc se acopere cu cositor (prin degresare şi decapare, urmate de cositorire prin imersiune în baie de cositor topit sau pe 807 cale galvanică), cu zinc sau, rareori, cu cadmiu, penfru profecfiunea confra coroziunii prin sulful confinut în cauciuc. — La trefilarea sârmei subţiri şi fine (cu diametrul până la 0,04 mm), din sârmă cu diametrul de 1,2 mm, se foloseşte protejarea prin metcda cementării, care consistă în acoperirea sârmei cu cositor, pe cale electrolitică, urmată de încălzirea (prin trecere printr'un cuptor cu mufle) la 1200°, ceea ce provoacă alierea cositorului cu cuprul. Stratul de aliaj (bronz) format constitue un lubrifiant, uşurând trefilarea. Sârma acoperită prin cementare şi trefilată are aspact frumos; uneori, e folosită în locul sârmei aurite. — Pentru broderii, trese, étc. se foloseşte sârma argintată sau aurită prin depunere galvanică pe un semifabricat obfinut prin trefilare, care e trefilat ulterior la dimensiunea finală. Uneori, pentru economisirea aurului, sârma de cupru e placată, în prealabil, cu alamă sau cu tombac. î. Sârmă de cupru cu adaus desoxidant [Me^Hafl npoBOJiOKa c pacKHCJiHTejibHOi! npHMecbio; fii de cuivre contenant des additions désoxydantes; Kupferdrahtmit desoxydierenden Zusătzen; copper wire with desoxidizing additions; vörösréz-huzal dezoxidáló adalékkal]. V. sub Sârmă de cupru. 2. ~ de ofel [CTaJibHBH npoBOJiOKa; fii de fer, fii d'acier; Stahldraht, Eisendraht; steel wire; acélhuzal]: Sârmă de ofel, laminată la cald sau Ia rece, sau trefilată. Sârma laminată la cald e fabricată prin laminarea prin mai multe treceri a faglelor pe linii deschise sau semicontinue de laminare, urmată de înfăşurarea sârmei în colaci, pe vârtelniţe antrenate de electromotoare (v. şi sub Sârmă). Se laminează sârme cu secţiunea în general circulară, cu diametrul de 16—5 mm; |a dimensiuni sub 5 mm, rebuturile şi costul de fabricaţie devin foarte mari. Sârma e standardizată în privinţa calităţii materialului, a dimensiunilor şi a abaterilor dela acestea, a aspectulu5, a unor caracteristice mecanice şi tehnologice, a greutăţii minime a colacilor; pentru sârme speciale sunt prescrise şi alte condiţiuni speciale (structură, probe mecanice şi tehnologice). Materialul şi compoziţia lui diferă după scopul în care e utilizată sârma. După metoda de elaborare a oţelului, se deosebesc: sârmă Martin (folosită, de ex., pentru trefilarea sârmei subţiri), sârmă Thomas (folosită, de ex., pentru fabricarea cuielor obişnuite), sârmă Bessemer, sârmă de oţel electric, etc. Oţelul folosit în fabricarea sârmei poate fi: oţel carbon obişnuit, oţel carbon de calitate sau oţel aliat, şi anume cu un confinut de carbon mic (0,07--0,16% C), mijlociu (0,18**'0,35% C) sau mare. La ofelul aliat, de exemplu, adausul de cupru în ofelul cu 0,15”*0,50% C ridică rezistenfa la coroziune; man-ganul (0,8-”2,0%) şi siliciul (1,0—2,5%), în ofelul cu 0,3"-0,6% C (sârmă pentru arcuri) măresc elasticitatea (forfa de arcuire); un confinut mare de mangan (până la 12%), la ofelul cu 0,9% C dă tenacitate mare şi rezistenfă mare la uzură (sârmă pentru s:te şi vibratoare); un adaus de 4% siliciu măreşte rezistivitatea (sârmă pentru rezistenfe electrice); adausul câtorva miimi de crom la ofelul cu conţinut mare în carbon măreşte călibilitatea în adâncime. Defectele sârmei laminate Ia cald sunt defecte de calibrare (ovalizare, bavuri, profilé diforme), de suprafafă (suprapuneri, coji, aşchii, dungi, sgârieturi, decarburare superficială, exces de arsură de fier) şi de material (retasuri, sufluri, incluziuni nemetalice, necorespunzătoare compozifiei chimice). Sârma laminată la rece e fabricată, de cele mai multe ori, din sârmă rotundă trefilată (v. sub Sârmă laminată la rece). Sârma trefilată e fabricată prin trefilarea (v.) la rece a sârmei laminate la cald. Are un înalt grad de netezime a suprafeţei ş', deci, numai rareori (de ex. sârma pentru burghie) mai e prelucrată prin abraziune. Se trefilează sârma rotundă sau profilată, cu profilul corespunzător scopului în care e utilizată; de exemplu: sârmă rotundă pentru fabricat cu'e, nituri, şuruburi, resorturi, diferite materiale de construcfie, burghie, cabluri de ofel, rezistenfe electrice, împletituri, fesături, coclefi şi pentru linii de telecomunicafii sau semnalizare, etc.; şi sârmă profilată pentru fabricat cuie, cuie spintecate, resorturi, inele de siguranfă, materiale de construcfii, rezistenfe electrice, împletituri, piulife, cabluri de ofel, etc. Sârma mai subfire (cu diametrul mai mic decât 4,5 mm) se trefilează, în general, din sârmă laminată cu diametrul de 5 mm, iar cea groasă, din sârmă laminată de grosime uzuală superioară grosimii ei nominale, înainte de trefilare, sârma e decapată (prin procedee mecanice, chimice, electrochimice sau mixte, în proces continuu sau intermitent), spălată, neutralizată, acoperită cu un strat protector (prin imersiune în băi cu lapte de var sau cu borax, prin fosfatare, uneori prin arămire, etc.) şi uscată; stratul protector constitue şi un lubrifiant care uşurează trefilarea. în cursul trefilării şi, uneori, după ultima trecere prin filieră, sârma e supusă unui tratament de recoacere, pentru înlăturarea efectelor ecruisării (v. şi sub Sârmă critic ecruisată). Prin trefilare cresc rezistenţa la tracţiune, duritatea, solubilitatea în acizi şi câmpul coercitiv, însă scad rezistenţa la rupere prin îndoiri sau răsuciri repetate, greutatea specifică şi permeabilitatea magnetică. în anumite scopuri, sârma de oţel e supusă tratamentului termic de călire, la terminarea procesului de trefilare, sau înainte de ultimele treceri prin filieră. 3. ~ de oţel laminată la cald [cTaJibHan ropflqeKaTaHHaa npoBOJiOKa; fii d'acier laminé, fii métallique laminé; Walzdraht, Stahlwalzdraht; rolled wire; melegen hengerelt acélhuzal], V. sub Sârmă de oţel. 4. ~ de oţel trefilată [THHyraH CTaJibHan npOBOJlOBa; fii d'acier étiré; gezogener Stahldraht; drawn steel wire; huzott acélhuzal]. V. sub Sârmă de ofel. 5. ~ de ofel zincafă [cTaJibHaa oijHHKOBaH-HaH npOBOJiOKa; fii zingué; verzinkter Draht; galvanized wire; horganyozott huzal], V. sub Sârmă zincată electrolitic şi sub Sârmă zincată la cald. — 808 Exemple de sârmă numită după scopul în care e folosită: î. Sârmă cupru-arginf penfru sudură [Me#H0-cepeőpaHHafl CBapoqHaa npOBOJiOKa; fii cuivre-argent pour scuder; Kupfer-Silberschweifcdraht; copper-silver welding wire; réz-ezüst hegesztő huzal]: Sârmă de cupru electrolitic cu adaus de 1 % argint, laminată, în vergele (diametrul 4—8 mm şi lungimea, 1000 mm), care se întrebuinfează la sudarea semifabricatelor de cupru, şi, în specia!, a plăc lor pentru focarele de locomot vă. Arg ntul coboară punctul de top:re al materialului, făcându-l mai fluid, ev'tând astfel formarea de pori în cusătura de sudură. 2. ^ de adaus: Sin. Sârmă de sudură (v.). s. ~ de ofel pentru sudură [cTaJlbHan CBa-pOHHan npOBOJiOKa; fii d'acier pour soudure; Stahlschweifydraht; steel welding wire; hegesztőacélhuzal]: Sârmă naînvejtă, cu dia-netrul de 1—8 mm, în colaci sau în vergele, obfinută pr’n laminare şi trefilare, din ofel carbon sau din ofel aliat cu crom şi nichel (compoziţia uzuală: 0,12% C, 0,2-0,7 Mn, 18-20% Cr, 8-10% Ni). E întrebuinfată la îmbinarea sau la încărcarea prin sudură, cu flacără sau cu arcul electric, a p eselor de ofel carbon, respectiv de ofel inoxidabil. V. şi sub Electrod de melal. 4. ~ de parchet [cTeJibHaa CTpyîKKa; paille de fer; Parkettslahlspăne, Stahlwolle; floor wire scraper; parkettadrót]: Sârmă de ofel profilată, cu muchii ascufite, constituită din aşchiile lungi detaşate dela suprafafa unor plăci (la maşini de rindelat speciale) sau dela suprafafa mantalei unor discuri (la strunguri speciale), urmată de aglomerarea lor sau de împletirea în pături sau în gheme. E folos'tă la răzuirea parchetelor. 5. ~ de sudură [cBapoHHan npOBOJiOKa; fii â souder, baguette â souder, fii d'apport, ba-guetfe d'apport; Schwei^draht, Zusatzdraht; welding wire; hegesziőhuzal]: Sârma în colaci sau în vergele drepte, întrebuinfată ca melal de aport în sudura prin topire cu ,gaz (de ex. în sudura oxiacet lenică) sau în sudura electr'că prin procedeele Benardos sau Zerener. Sârma folosită trebue să a*bă compozifia metalului de bază care se sudează, şi poate fi, de exemplu, sârmă de ofel penfru sudură (v.), sârmă cupru-argint penfru sudură (v.), ele. 6. ~ laminată, călită, penfru arcuri de mobilă [KaTaHHan h 3aKajieHHaa npymHHHan npoBo-JlOKa flJiH MeőeJIH; fii a ressorts pour meubles; Mőbelfederdraht; furniture spr'ng wire; hengerelt edzett huzal butorrugó részére]: Sârmă laminată, în general de ofel Thomas, cu confinut mic de carbon (0,15—0,2%), cu diáméiul de 5,3—6,5mm, care e călită imediat după ieşirea din laminor, fie p in cufundarea co'acului în apă, fie prin trecerea sârmei, înainte de înfăşurarea în colac, printr'un curent de apă, şi apoi e trefilată în 2—4 treceri, la dimensiunea finală. Prin călire, rezisfenfă la rupere a sârmei laminate creşte cu 35—40 kg/mm2 şi atinge 60—70 kg/mm2, iar după treflare are o rezistenfă mai mare decât 100 kg/mm2. Această sârmă are atât arcuirea necesară, cât şi plasticitate suficientă pentru a permite formarea nodului la extremităfile arcului. — Exemple de sârmă numită după natura stratului de acoperire: 7. Sârmă emailată [sMajiHpoBaHHbiâ npoBOji; fii métallique émaillé; emaillierter Draht; enamelled wire; zománchuzal]: Sârmă de cupru sau de aluminiu, acoperită cu o peliculă izolantă de lac email organic, folosită pentru maşnile şi aparatele electrice de curenfi tari şi pentru aparatajul de curenfi slab’, la confecfionarea înfăşurărilor şi pentru legături. Lacurile email folosite cel mai mult sunt: lacurile ema>l pe bază de uleiuri sicafive, al căror component principal e un amestec de uleiu de tung şi uleiu de in; lacurile email glip-talice, cari au la bază o răşină glipta’ică, de obiceiu modificată cu acizi graşi ai ule ului de in; lacurile email vinilice, cari au la bază răş ni vinilice, în special polivni!acefal (şi cari sunt cunoscute sub difer te numiri, ca vinilflex, formex, etc.); lacurile email pe bază de răşini ureo-form-aldehidice (cunoscute sub diverse numiri, ca plas-topal, etc.); lacurile email siliconice, cari au la bază derivafi silico-organici. Uneori se foloseşte sârmă emailată cu două straturi de lacuri diferite (de ex. lac de ule u şi lac gl>ptalic), la care pelicula are o elasticitate mai mare (suportând, fără a crăpa, înfăşurarea pe un dorn cu diametrul egal cu de trei ori diametrul sârmei). Acoperirea firului metal'c cu lac se face în insta-lafii de emailare orizontale sau verticale, pentru emailarea unui singur fir, sau a mai multor fire de sârmă, s;multan. — Instaiafiile sovietice „Gigant" permit emailarea simultană a 30—40 de fire cu diametrul de 0,6—2,02 mm, de pe mai multe mosoare. Instaîafiase compune din următoarele agregate principale: dispozitivul de alimentare, baia de lac cu dispozitivul de acoperire uniformă a sârme:, cuptorul de emailat, mecanisme de antrenare şi înfăşurare (v. fig.). Firul metalic se derulează de pe dispozitivul de desfăşurare al maşinii, frece prin dispozitivul de lăcuire, unde se acopere cu o peliculă subfire de lac, şi apoi intră în cuptor, unde pelicula se usucă. Ciclul de lăcuire şi uscare a pel'culei se repetă de 2—6 ori, în funcfiune de natura lacu'ui ema l şi de grosimea peliculei care se urmăreşte să se obfină. Gros'mea peliculei de lac depinde de lacul folosit şi de diametrul nom'nal al sârmei emailate. Astfel, pentru sârma emailată cu lac pe bază de uleiuri sicat:ve, grosimea pel culei de email variază dela 0,007 mm pentru sârmele cu diametrul nominal sub 0,1 mm, până la 0,04 mm pentru sârmele cu diametrul nom nai peste 1,00 mm. în cazul folosirii lacurilor de calitate superioară, cum sunt cele vinii ce şi siliconice, gros mea peliculei de email e mai mică (în general, sub 0,02 mm). Se produc trei tipuri de sârmă emailată: sârmă emailată normală pentru industr a de maşini electrice; sârmă emailată normală pentru industria de curenfi slabi; sârmă emailată specială, termosta- 809 bilă. Caracteristicele tehnologice ale celor trei tipuri de sârmă emailată sunt determinate de lacul email folosit la fabricarea lor. Primele două cu diametrul de 0,05 mm, de ex., e până la de şapte ori mai mic decât în cazul izolafiei cu fire textile). Schema unei instalafii sovietice pentru emailarea simultană a mai multor fire de sârmă de dimensiuni mijlocii, în proces de lucru cu trecere în sens unic. I) vedere laterală; II) vederea agregatului de emailare şi uscare, din direcfia A; III) vederea agregatului de mos:rare (bobinare), din direcfia B; 1) sârmă de cupru neizolată (în colaci); 2) şi 3) role de ghidare inferioare şi superioare; 4) role intermediare; 5) tuburi de ventilafia prin aspirafie; 6) baie de lac; 7) cuptor cu trecere a materialului (cu înfăşurare din bandă de crom nichel) pentru uscarea sârmei emailate; 8) carcasa cuptoarelor; 9) platforma de deservire a rolelor superioare; Í0) sârma emailată uscată; 11) batiul agregatului de recepfie; 12) rofi de întindere; 13) electromotor; 14) reductor de turafie; 15) angrenaj reductor; 16) lanf ds transmisiune; 17) bobine de recepfie a sârmei gata; 18) iluminarea locului de lucru. tipuri de sârmă emailată sunt izolate cu lacuri email pe bază de uleiuri stative, răşini gliptalice şi răşini vini ce Pentru fabricarea sârmei email speciale, fermostabtlă, se folosesc emailurile sili-con'ce, cele pe bază de răşini ureo-formaldehidice şi cele gl:ptal:ce. Se foloseşte sârmă emailată cu diamefrul nominal de 0,05--1,56 mm. Sârma emailată mai sutrfre decât 0,05 mm şi cea mai groasă decât \56 mm, ca şi sârma emailată profilată, se fabrică numai în cazuri speciale. Sârma emailată se foloseşte la bobinarea fără înveliş de fire textile, când valoarea tensiunii electrice dintre două spire vecine nu e mare. Tensiunea de străpungere a izolafiei depinde de natura lacului şi de diametrul sârmei; ea variază, de exemplu, dela 250 V pentru sârmă cu diametrul de 0,05 mm, până la 1250 V pentru sârmă cu diametrul de 1,56 mm la izolarea cu un singur lac, şi poate atirgs valori mult mai mari, de exemplu 4500 V, la izolare cu două lacuri diferite (lac de uleiu şi lac g|ipta!:c). Avantajele fafă de sârma cu izolafie textilă sunt: pelicula izolantă subfire permite obfinerea de maşini e!edrice de putere mai mare la aceleaşi dimensiuni ale crestăturii (conductibilitatea termică mai mare permite o densitate mai mare a curentului); preful de cost e mult mai mic (pentru sârma î. Sârmă zincată [oiţHHKOBaHHaH npOBOJiOKa; fii zingué; verzinkter Draht; galvanized wire; horganyozott huzal]: Sârmă de ofel trefilată, protejată cu un strat de zinc, aplicat, fie prin depunere electrochimică (sârmă zincată electrolitic), fie prin imersiune la cald (sârmă zincată la cald). Zincul depus e format din mai multe straiuri de aliaje de f er şi zinc, rezultate din difuziunea zincului în fier, iar stratul exterior, din zinc curat. Stratul de zinc, de exemplu pentru o sârmă cu diametrul de 2,4 mm, poate fi foarte subfire (30—50 g/m2), subfire (80---150 g/m2), gros (225--300 g/m2) sau foarte gros (până la 800 g/m2). Penfru o aceeaşi calitate a stratului de zinc, rezistenfa sârmei zincate la atacul cgenfilor atmosferici depinde de grosimea stratului. Astfel, datorită apei de condensare, se formează la suprafafa stratului de zinc carbonat bazic de zinc sau hidroxid de zinc (rugină albă), provocând o pierdere din grosimea stratului de zinc. în regiunile interurbane, după o perioadă de dsmarare, în care pierderile sunt pufin mai mici, acsstea pot ajunge la 7*"10g/m2 pe an şi formează astfel o indicafie pentru vieafa sârmei zincate. Sârma zincată e folosită la linii detelecomunicafii, Ia legăturile de manevrare a semafoarelor, la fabricarea de împletituri şi fesături de sârmă pentru anumite cabluri, la fabricarea sârmei ghimpate, etc. 810 După procedeul de zincare, se deosebesc: î. Sârmă zincată electrolitic [npOBOJlOKa oiţHH-KOBaHHan 9jieKTpojiHTHHecKHm nyTeM; fii électrolytique zingué; electrolytisch verzlnkter Draht; electrolytic galvanized wire; elektrolitikus horganyozott huzal]: Sârmă de ofel zincată, obfinută prin trecerea în proces de lucru continuu a unuia sau a mai multor fire de sârmă prin băi de degresare, de decapare şi de galvanizare, urmată de înfăşurarea în colaci sau în bobine. Fafă de zincarea la cald, galvanizarea prezintă următoarele avantaje: stratul de zinc e curat, lipsit de metale străine, dând o protecfiune mai bună contra coroziunii; stratul de zinc e uniform şi permite să se realizeze grosimi uniforme de miimi de milimetru; rezistenfa şi flexibilitatea stratului de zinc sunt mai mari; sârma nu-şi schimbă caracte-risticele mecanice şi tehnologice; consumul specific de zinc e mai mic; forfa de aderenţă a stratului de zinc, care e pur mecanică, e mult mai mare (33,6 kg/cm2) decât la zincarea la cald, la care aderenfa (16,8 kg/cm2) e datorită alierii dintre zinc şi stratul superficial de fier al sârmei; insta-lafiile de galvanizare pot fi uşor reglate pentru grosimea dorită a stratului de zinc; siguranfă în exploatare. 2. ~ zincată la cald [ropaqeoiţHHKOBaHHaH npOBOJlOKa; fii zingué â chaud; warm verzinkter Eisendraht; warm galvanized wire; melegen horganyozott huzal]: Sârmă de ofel zincată prin imersiune la cald, în proces de lucru continuu, şi prin trecerea sârmei care se desfăşură din colac, prin băi de decapare, de spălare, de flux desoxi-dant şi de zinc topit (la temperaturi de435-*470°), printr'un dispozitiv de ştergere (cu asbest sau cu strat de cărbuni sau de pietriş şi nisip) care determină -şi uniformizează grosimea stratului de zinc, urmată de înfăşurarea în bobine sau în colaci. în multe instalafii moderne, sârma e totodată, recoaptă prin trecerea printr'un cuptor de recoacere sau prin-tr'o baie de plumb topit.— în U.R.S.S., băile de zincare sunt constituite, de obiceiu, din cuve cu gaz de protecfiune a suprafefei băii contra oxi-dării, cu turbionarea zincului şi cu vână de apă îndreptată asupra firului, la ieşirea din baie, care dă stratului de zinc un aspect metalic strălucitor. Grosimea stratului de zinc (caracterizată prin cantitatea de zinc depusă pe suprafafa sârmei, în g/m2) şi structura lui depind de compozifia chimică şi de caracteristicele fizice şi mecanice ale sârmei de zincat (aspect, diametru, stare de tensionare, etc.), de calitatea decapării, de durata de trecere prin baia de zinc, de temperatura acesteia şi de modul de tratare a sârmei după ieşirea din baia de zinc. Zincarea la cald provoacă o înrăutăfire a caracteristicelor mecanice şi tehnologice ale sârmei, s. Sârmă arsă: Sin. Sârmă recoaptă (v.). 4. ~ Canzler [npoBOJiOK KamţJiepa; fii C.; C. Draht; C. wire; C. huzal]. V. sub Sârmă de cupru. s. ~ în vergele [npyTKOBoe 3Kejie3o; fii métallique en baguettes; Drahtstăben; fii rods; gömbvas]: Sârmă îndreptată şi tăiată la lungime, pe maşini automate cu dispozitive de îndreptat, cu role şi cu matrife de tăiat. Se taie în vergele sârma pentru fabricarea de şuruburi, de nituri, etc., sârma pentru unelte, sârma pentru sudură, etc. Sârma în vergele destinată fabricării de unelte a căror suprafafă nu trebue să prezinte zone de decarburare (de ex. burghie de găurit, tarozi, etc.) sau defecte de suprafafă, cari ar micşora rezistenfa la oboseală (axe, resorturi pentru supape, etc.), e polisată şi lustruită pe maşini automate, cu o toleranfă de 0,01 mm la diametru. e. ~ plată [njiocKan npOBOJlOKa; fii plat; Flachdraht; fiat wire; lapos huzal]: Sârmă profilată, cu secfiunea dreptunghiulară. Termenul e utilizat mai mult pentru sârma de cupru folosită pentru înfăşurările de maşini şi de aparate electrice. 7. Sârmă de întindere laterală [rpoc 6o-KOBOFO HaTflrBBaHHfl; rappel latéra!; Spanndraht für seitliche Festlegung; steady span; oldalirányban rögzítő feszitő huzal]. Elf.: Fir sau cablu de ofel, folosit în curbele liniilor de tracfiune, spre a menfine firul de cale în pozifie corectă. 8. Sârmă de plantat [npOBOJlOKa rur mna-Jiepa; corde pour planter; Pflanzschnur; planting cord, garden line; ültető zsinór]. Agr.: Cablu de sârmă, în general cu lungimea de 55 m, cu diviziuni corespunzătoare distanfei necesare în pepinieră, între puiefi (de obiceiu, 40 cm), marcate cu semne vizibile de sârmă neagră, şi care serveşte la plantatul materialului săditor în pepinieră. o. Sârmă ghimpată [KOJiKmn npOBOJlOKa; fii de fer barbelé; Stacheldraht; barbed wire; tuskés huzal, tűskés drót], Tehn.: Fir dublu, fabricat prin torsadarea (răsucirea împreună) a două fire de sârmă de ofel moale, neagră sau zincată, pe unul dintre aceste fire fiind fixate, la distanfe egale, noduri cu ghimpi metalici. Nodul cu ghimpi e constituit din două bucăfi de sârmă cu vârfurile ascufite prin tăiere oblică, înfăşurate strâns în jurul firului, astfel încât vârfurile să fie îndreptate, aproximativ, în sensuri opuse (v. fig.). Un Sârmă ghimpată, î) fir de sârmă de ofel moale; 2) ghimpe; 3) nod de ghimpi. metru de sârmă ghimpată cântăreşte cca 100 g. Sârma ghimpată se înfăşură pe bobine de lemn cu greutatea netă de cca 25 kg. La maşinile de fabricat sârmă ghimpată se înfăşură întâi ghimpii pe unul dintre fire, în timp ce acesta avansează cu distanfa dintre două noduri* de gh'mpi; apoi se răsuceşte cel de al doilea fir şi se înfăşură sârma pe bobine. Bobina — care e prinsă într'un cadru rotitor sprijinit în maşină pe două paliere — efectuează o mişcare de rotafie în jurul axei sale de simetrie, pentru înfăşurare, şi o mişcare de rotafie în jurul axei longitudinale a cadrului, penfru răsucirea sârmei. Viteseîe unghiulare ale bobinei se micşorează pe măsura încărcării ei, astfel încât vitesa lineară la 811 periferia părfii înfăşurate să rămână constantă. Maşina poate confecfiona cca 150 kg/h sârmă, î. Sârmă, cablu de Sin. Cablu metalic (v.). a. Sârmă, calibru pentru ~ [npoBOJiOHHbiö KaJIHÓp; calibre â fils métalliques; Drahtlehre; wire gauge; drótkaliber, huzal-idomszer]. Tehn.: Calibru pentru controlul diametrului firelor desârmă, care poate fi constituit dintr'o lamă de ofel cu perforaţii de diametri diferiţi, dintr'o lamă cu o fantă triunghiulară, sau d;ntr'o lamă sau un disc de tablă, cari au, la periferie, crestături dreptunghiulare de lăţimi diferite şi cu fundul lărgit (v. fig.). i a m Calibre pentu sârmă. I) calibru cu perforafii; II) calibru cu fantă; III) calibru drept cu crestături; IV) calibru circular dublu, cu crestături. La aceste piese, diamefrul găurilor, diferitele distanţe dintre lefurile fantelor, respectiv lăfimea crestăturii, indică o dimensiune fixă. Calibrele cu crestături se folosescşi la controlul grosimii tablelor. s. împletitură de V. împletitură de sârmă. 4. Sarmafian [capMaT, capMaTOBbiH fipye; sarmatien; sarmatische Stufe; Sarmafian; szarmát lépcső]. Geo/.; Ultimul etaj al Miocenului din partea de Sud-Est a Europei unde, în acest timp, după Tortonian, a urmat o regresiune a mării, care s'a retras din marginea de Nord a Alpilor şi a Carpafilor şi din basinul intraalpin al Vienei, rămânând spre Est o mare internă salmastră, care se întindea peste Marea Neagră şi peste Marea Caspică de astăzi, până la Iacul Arai (Marea sar-matică). în Sarmaţian s'a produs o îndulcire progresivă a apelor; depoz tele formate au o grosime de mai multe sute de metri, fiind constituite din argile, nisipuri, calcare cu scoici, gresii ooli-fice, etc.; eîe formează etajul Sarmaţian, care încheie seria nrvocenă şi, cu aceasta, şi seria marină a depozitelor neogene din Sud-Estul Europei. Depozitele pliocene, cari urmează în această regiune, sunt depozite lacustre de apă din ce în ce mai îndulcită, cu cât sunt mai noi. Fauna depozitelor sarmatice e o faună marină, puţin variată ca forme. Se întâlnesc mai ales mo-lusce marine, adaptate la condiţiunile de vieaţă din apele sălcii. Formele cele mai des întâlnite în Sarmaţianul din ţara noastră sunt: Mactra po-dolica, Mactra variabilis, Donax lucida. Tapes gregaria, Solen subfragilis, Cardium protractum, Cardium fittoni, Cerithium pictum, Cerithium disjunctum, Cerithium rubiginosum, Trochus podoli-ens, etc. Cele mai multe zăcăminte de gaz metan din Transilvania sunt legate de depozitele sarmatice. 5. Sarf [BaHTbi, neJieHa; hauban; Want, Wanf-tau; shroud; csarnak, árbocoldalköfélzet]. Nav. m. V. sub Manevră fixă. e. Săruri penfru tratamente termochimice [cojih AJIH TepMOXHMHHeCKHX OŐpaŐOTOK; sels pour traitements thermochimiques; Salze für thermo-chemische Behandlungen; salts for thermo-che-mical treatments; sók thermokémiai eljárások részére]. Metl.: Săruri întrebuinţate, de cele mai multe ori în amestec cu alte substanţe, în tratamentele termochimice de durcisare superficială (de ex. cementare, carbonitrurare, alitare, calorizare, cro-mare, etc.) a anumitor oţeluri carbon sau oţeluri aliate cu crom, nichel sau molibden uneori şi a fontelor. în tratamentele termochimice, unele elemente sau corpuri disociate din săruri (fiind încălzite împreună cu aliajul la temperatura de 830•••850°) difuzează în aliaj, reacţionează cu el şi formează un strat superficial de compuşi metalici (carburi, nitruri, etc.)» realizându-se apo', printr'o răcire bruscă, durcisarea superficială a pieselor de ofel. Elementele din săruri cari, prin difuziunea lor în aliaje, modifică proprietăţile acestora, sunt carbonul, azotul, cromul, aluminiul, siliciul. Cele mai folosite sunt sărurile cari la temperaturi de peste 800° se disociază desvoltând bioxid de carbon, care în contact cu cărbunele din amestecul de săruri, dă naştere oxidului de carbon, care difuzează şi separă carbon cu formare de carburt şi bioxid de carbon. Carbonul este eliberat de asemenea şi în cazul folosirii de cianuri, când se formează şi azot, hidrocarburi, etc. Carbonaţii folosiţi ca săruri în tratamente termochimice sunt carbonatul de bariu, carbonatul de sodiu şi carbonatul de potasiu. Amestecurile de carbonaţi şi alte substanţe folosite formează grupul amestecurilor solide pentru tratamente termochimice. Astfel de amestecuri carburante solide, nu-numife amestecuri de cementare, sunt, de exemplu, următoarele: carbonat de bariu 40 părţi, cărbune de lemn 60 părţi; cocs de petrol 50 părţi, lignit superior 45 părţi; carbonat de calciu 5 părţi, carbonat de bariu 15 părfi; etc. Cianurile folosite ca săruri în tratamente termochimice sunt: cianura de sodiu, cianura de calciu, ferocianura de potasiu. Amestecurile de cianuri cu alte substanţe formează grupul amestecurilor lichide pentru tratamente termochimice; ele au punctul de topire de obiceiu sub SOO^^SO0* Sărurile cianice conţinând carbon şi azot produc, prin descompunere, fie cementarea, fie 812 nitrurarea ofelului, şi anume: cianizarea la temperatură joasă (500—700°), când predomină difuziunea azotului, produs prin disociere, începând cu temperatura de 500° şi, prin difuziunea în ofel, produce nitrurarea acestuia; cianizarea la temperatură înaltă (800*"850°), când predomină acfiunea de disociere a carbonului care, difuzând în ofel, produce cementarea acestuia. Astfel de amestecuri sunt, de exemplu: feroc'anură de potasiu în praf 2 părfi, bicromat de potasiu 1 parte, dextrină (pentru obfinerea unei mase vâscoase); cianură de potasiu 5 părfi, borat de sodiu 2 părfi, azotat de potasiu 2 părfi, acetat de plumb 1 parte; cărbune animal 20 părfi, corn sau copită sdrobită de vite 6 părfi, azotat de potasiu 8 părfi, clorură de sodiu 40 părfi, cleiu 5 părfi; ccpită sau corn de vită, în granule, 16 părfi, chinchină (scoarfă de arbore de chinchină) 8 părfi, ferocianură de potasiu 4 părfi, azotat de potasiu 2 părfi, clorură de sodiu 2 părfi, săpun verde 30 părfi; etc. Cu amestecurile cu cianuri se realizează cel mai complet tratament termochimic, aplicat la durcisarea pieselor de ofel de calitate. Clorurile folosite ca săruri în tratamente termo-chimice sunt: clorură de crom, clorură de aluminiu, clorură de siliciu, etc. Aceste săruri se descompun şi elementele lor, difuzând în ofel, produc, afară de durcisarea acestuia, şi ameliorarea altor proprietăfi. De exemplu: clorură de crom face ofelul inoxidabil; clorură de aluminiu, obfinută din reacfia clorurii de amoniu cu aluminiu în pulbere, calorizează ofelul, făcându-l inoxidabil şi refractar; etc. întrebuinţarea sărurilor în tratamentele termo-chimice ale ofelurilor e limitată de costul lor ridicat şi de dificultatea procesului tehnologic; ele sunt folosite numai când piesele de oţel trebue să aibă şi alte proprietăţi speciale, afară de duritate. î. Săruri de curăfire: Sin. Flux (v. S.). 2. ~ de protecfiune: Sin. Flux (v. S.). s. Sas [B03AymHaH KaMepa; sas; Schleu-seneinsatz; jock of a slu'ce; zsilipbetét]. 1. Fund.: Tub de ofel de formă cilindrică, fixat la partea superioară a unui cheson închis, pentru executarea fundaţiilor cu aer pneumatic, şi destinat să facă legătura între camera de lucru şi ecluza chesonului, pentru a permite trecerea lucrătorilor şi a materialelor din ecluză în camera de lucru, şi invers. E echipat cu o scară metalică interioară şi poate fi închis la cele două capete cu capace etanşe. V. şi sub Cheson şi sub Fundaţii cu chesoane închise. 4. Sas [niJiK)3HaH KaMepa; sas; Kammer; lock chamber; zsilipkamra], 2. Cs.: Compartimentul principal al unei ec'uze, cuprins între capul anterior şi capul posterior al ecluze*. V. şi sub Ecluză cu sas. 5. Sas [(JJOpKaMepa; sas; Vorraum, Vorkammer; antechamber; előkamra]. 3. Tehn. mii,: încăpere situată la intrarea în adăposturi şi în lucrări de fortificaţie, destinată să fie un tampon, pentru a permite trecerea, din atmosfera viciată cu gaze toxce de afară, în atmosfera din interior, liberă de gaze toxice. în sas se fac desechiparea şi desinfectarea oamenilor cari vin de afară; prin el se face şi evacuarea aerului încărcat cu bioxid de carbon din interior. e. Sâsâiac. Ind. far.: Pătul pentru porumb, de formă circulară, construit din nuiele împletite. (Termen regional). 7. Sassolin [caccoJlHH; sassoline; Sassolin; sas-solin; szassolin]. Mineral.: B(OH)3. Acid boric natural, cristalizat în foiţe triclinice albe. Se întâlneşte ca produs de sublimare în fumarolele vulcanilor, sau ca depuneri de izvoare termale. 8. Satelit [cnyTHHK (njiaHeTbi), caTejuiHT; satellite; Satellit; satellite; bolygó]. Astr.: 1. Corp ceresc obscur, care însoţeşte o planetă în mişcarea ei de revoluţie în jurul Soarelui, mai mic decât planeta şi având o mişcare în jurul ei asemănătoare cu mişcarea acesteia în jurul Soarelui. — 2. Corp ceresc care însoţeşte un alt corp ceresc. Exemplu: satelitul obscur al lui Sirius. 9. Satelit [caTejuiHT; satellite; Leitrad; guide wheel; bolygó, bolygókerék]. Mş..* Roată dinfată a unui mecanism planetar (v.), care angrenează cu una sau cu două rofi dinfate centrale ale mecanismului şi care se roteşte liber pe fusul corespunzător al unui port-satelit, sau se roteşte împreună cu fusul într'un locaş practicat în port-satelit (v. fig. / şi II). Astfel, satelitul formează cupluri cinematice de rostogolire cu rofile centrale, cari sunt axate pe axa centrală (AA) a mecanismului, şi un cuplu cinematic de rotafie cu port-satelitul (b), care, la rândul lui, formează un cuplu cinematic de rotafie cu un palier (/) axat pe a-ceeaşiaxă centrală; la mecanismul planetar cu angrenare interioară (v. fig. /), satelitul (s) formează un cuplu de rostogolire cu roata planetară (p), şi un ciiplu de rostogolire cu coroana dinfată (c), iar la mecanismul planetar cu angrenare exterioară (v. fig. II), satelitul (s) formează un cuplu de rostogolire cu roata planetară (p). Deci, satelitul poate avea o mişcare de rotafie în jurul axei fusului port-satelitului (b) şi o nrrşcsre relativă de revo'uţie faţă de roata planetară (p) a mecanismului, ceea ce permite^transformarea unei miş- / /) satelitul unui mecanism planetar cu angrenare interioară; II) satel tul unui mecanism planetar cu angrenare exterioară; s) satelit; b) port-satelit; p) rcată planetară; c) corcană dinţată; I) palier; A-A) axa centrală. sia cârî de rotafie în alte mişcări de rotafie, cu raporturi de transmisiune diferite, după condifiunile impuse celorlalte elemente cinematice (rofi centrale, port-satelit, etc.) ale mecanismului planetar. Datorită transformărilor variate de mişcare pe cari le asigură satelitul, mecanismele planetare se folosesc la multe maşini sau aparate, de exemplu la reductoare, la diferenfiale de vehicule, etc. La unele mecanisme planetare, port-satelitul e înzestrat cu doi sau cu mai mulfi sa-telifi, în care caz are forma unui butuc cu brafe sau a unei casete (cu sau fără butuc stelat). Satelitul poate fi o roată dinfată cilindrică (de ex. la reductoare) sau conică (de ex. la diferenfiale de automobil), cu dinfi drepfi, inclinafi, etc. ghiulară a port-satelitului), iar <&p şi coc sunt vitesele unghiulare ale rofii planetare (p) şi ale coroanei dinfate (c). La mecanismul cu angrenare interioară se poate folosi numai relafia (1), pe când la cel cu angrenare exterioară se foloseşte şi relafia * „"'P""* rc W/ lt>$ ’ *SC ... - ' Determinarea grafică a viteselor unghiulare. III) mecanismul planetar cu angrenare interioară, cu poligonul viteselor tangenfiale; IV) mecanismul planetar tn angrenare exterioară; V şi V/) poligoanele viteselor unghiulare, per.tru cele două mecanisme planetare; s) satelit; b) port-satelit; p) roată planetară; c) coroana dinfată; V0), Vp) şi Vc) vitesele tangenfiale ale port-satelitului, rofii planetare şi coroanei dinfate; cos), 005), cop), toc) vitesele nghiulare ale satelitului, port-satelitului, rofii planetare şi coroanei dinfate; <9S)> Vfc)» 9p)* c-“6 r, unde ips e raportul dintre raza satelitului (rs) şi raza rofii planetare (rp), isc e raportul dintre raza coroanei dinfate (rc) şi raza satelitului (rs), cos şi a>& sunt vitesele unghiulare ale mişcărilor de rotafie şi de revolufie ale satelitului («^ fiind vitesa un- rP unde Vs, Vp şi Vc sunt vitesele tangenfiale şi VS’ Vb1 Vp Vc sun* unghiurile, indicate în fig. III şi IV; ştiind că (5) Vb = {Vp-Vc)l2Vrc = rp + 2rs, din relafiile (4) se obfin expresiunile viteselor unghiulare ale mişcărilor satelitului mp~mcrJrp _mp + mcrJrp 1 - rJrp ' î+rjrp cari se pot deduce şi din relafiile (1) şi (3), şi cari sun) aplicabile chiar în cazuri particulare (de ex. u>p = 0, t»c = 0, etc). La un mecanism cu angrenare exterioară, la care toate elementele cinematice sunt în mişcare (v. fig. V şi VI), rezultă (6) de unde se obfine relafia dintre vitesele unghiulare ale mişcărilor satelitului unui mecanism dife-renfial (iupj^O). (8) ^s = (J)b (1 + rp/rs) - <*p rp/rS' care se poate deduce şi din relafia (1), şi care, pentru mecanismul statoplanetar (op = 0), devine (9) «>s = ü>6 0+rplrs). î. Satelit dublu [jţBOHHOâ caTejiJiHT; satellite double; doppeltes Leitrad; double guide wheel; ketlős bolygókerék]: Satelit cu dinfare, razele cercurilor primitive ale celor două dinfări fiind diferite. Satelitul dublu, care poate fi alcătuit prin solidarizare a două rofi dinfate sau poate fi confecţionat monobloc, se foloseşte atât la mecanisme planetare cu angrenare interioară, cât şi la mecanisme planetare complexe. éi4 Mişcările satelitului dublu se determină grafic, cu ajutorul poligonului viteselor unghiulare, sau analitic, din relafiile dintre raporturile de transmisiune. — Pentru determinarea mişcărilor satelitului mecanismelor planetare cu angrenare interioară prin metoda analitică, se folosesc relafiile (v. fig. /). Determinarea grafică a vifeselor unghiulare la mecanismul planetar cu satelit dublu. I) mecanismul planetar cu satelit dublu, cu angrenare interioară, cu poligonul viteselor tangenfiale; II) poligonul viteselor unghiulare; s) satelit dublu cu razele rs* respectiv rs"; b) port-satelit; p) roată planetară; e) coroană dinfată; V5), Vp) şi Vc) vitesele tangenfiale ale port-safelifului, rofii planetare şi coroanei dinfate; cos), coc), co^), cop) vitesele unghiulare ale satelitului, port-satelitului, rofii planetare şi coroanei dinfate; q>s), p) unghiurile formate de razele vecloare respective, cu direcfia O-O'. to ?i (2) unde *pc’ -UK ab ’p ips e raportul dintre raza mică a satelitului r's şi raza rofii planetare r^, isc raportul dintre raza coroanei dinfate rc şi raza mare a satelitului r"s, iar ci>&, (sip şi a>c, vitesele unghiulare ale port-satelitului (care e vitesa unghiulară în mişcarea de revolufie a satelitului), ale rofii planetare şi ale coroanei dinfate. Pentru determinarea mişcărilor satelitului prin metoda grafică, la un mecanism planetar la care toate elementele cinematice sunt în mişcare, se construesc poligoanele vifeselor liniare şi unghiulare (v. fig. I şi II), din cari rezulfă a>s=-tgqp,= - Vh+V. vh (3) VP Vc «V=tg Vp=-zr, “*„=-<9 Y C ! c p*‘ s ‘ s se obfin din relafiile (3) expresiunile viteselor unghiulare ala mişcărilor satelitului: r r r' (5) 1 — ®* + ®rr 1+- cari se pot deduce şi din relafiile (1) şi (2), şi cari sunt aplicabile chiar în cazuri particulare (de ex. (típ — 0, coc = 0, etc.). 1. Satin [caTeH, TKaab aTJiacHoro nepe-[IJieTeHHH; satin; atlasbindiges Gewebe; satin; szatinj. Ind. fext.: Ţesătură de fibre de bumbac % % m m % % #1 m ij % i w fi M % i p m B % H V/A /'A Satin (atlaz) cu raportul de 5/5. sau de fibre artificiale, deasă, lucioasă pe o parte şi mată pe cealaltă, care se întrebuinfează, în special pentru halate, şorfuri, căptuşeli de haine, etc. 2. Satinare [caTHHHpoBâHHG; satinagé; Sati-nieren, Glătten; glazing, glossing; szatinirozás simítás]. Ind. text.: Procedeu mecanic care se aplică produselor textile satin, serj şi poplin, pentru a li se da un luciu deosebit. Se execută la un calandru cu cilindri riflafi, având între 8 şi 20 striuri (rifluri) pe milimetru. Cilindrii sunt încălzifi la lOO-^HO0. s. Saturare [HacbimeHHe, caTypHpoBaime; saturation; Sattigung; saturation; telítés]. Fiz., Chim., Tehn.: Aducerea unui sistem fizicochimic sau tehnic în stare de saturafie (v.) într'o anumită mărime caracteristică a sa, fafă de o altă 815 mărime care se variază, mărimile sistemului cari nu depind de acestea două fiind menţinute constante. — Saturarea unei solufii în raport cu o anumită substanfă, de exemplu, e operafiunea de aducere a concentrafiei solufiei în acea substanfă la valoarea ei maximă care se poate realiza în condifiunile date. Saturarea solufiei se poate obfine, fie prin disolvarea unei noi cantităfi de substanfă în solufie, fie (când concentrafia de saturafie creşte cu temperatura) prin scăderea temperaturii solufiei. — Saturarea vaporilor unei anumite substanfe, cari se găsesc într'un spafiu închis, se poaté obfine fie prin vaporizarea unei noi cantităţi de substanfă, fie prin răcirea incintei respective. î. Saturarea îmbrăcăminfelor rutiere [Hacw-meHHe AOpOHCHOro nOKpbiTHH; saturation des revetements routiers; Săttigu4ng der Strafjenver-kleidungen; saturation of the road coverings; utburkolat-telités]. Drum.: Aşternerea unei cantităfi suplementare de criblură pe suprafata unei îmbrăcăminte rutiere asfaltice, pentru a absorbi excesul de bitum sau de gudron, ieşit la suprafafă. 2. Saturat [HacbimeHHbiS, caTypHpoBaHHbiii; saturé; gesáttigt; saturated; telitett]. Chim.: Calitatea unui corp chimic de a nu forma compuşi de adifie. Saturafia e datorită lipsei de valenfe libere. Formula unui compus chimic saturat nu confine legături multiple. Compuşii chimici saturafi sunt mult mai stabili decât cei nesaturafi Ei nu se polimerizează între ei şi sunt oxidafi numai în condifiuni energice. Exemple de compuşi saturafi sunt hidrocarburile parafinice şi déri vaf ii lor funcfionali. Se numesc saturafi şi radicalii cari nu confin legături multiple, şi ciclurile din formulele moleculelor mai mari, cari nu confin duble legături. V. şi Nesaturat. s. Saturafie [HacbmţeHHOCTb; saturation; Satti-gung; saturation; telítés]. Fiz., Chim., Tehn.: Starea limită a unui sistem fizicochimic sau tehnic, în care o mărime caracteristică sistemului, care a crescut odată cu varierea într'un anumit sens a unei a doua mărimi, nu mai creşte la o nouă variafie de acest sens a celei de a doua mărimi. Se spune că sistemul fizicochimic e saturat în prima mărime, în raport cu cea de a doua mărime ca variabilă, celelalte mărimi independente, caracteristice sistemului, fiind menfinute constante. O solufie, într'un mediu de solufie dat, de exemplu, se numeşte saturată în raport cu una dintre substanfele disolvate, dacă concentrafia acestei substanfe nu mai creşte când se adaugă la solufie o nouă cantitate din această substanfă; concentrafia considerată e, deci, în acest caz, mărimea în care e saturată solufia, cantitatea de substanfă adăugită e variabila, iar celelalte mărimi de stare independente ale solufiei (temperatura, etc.) sunt presupuse constante. — Vaporii dintr'un anumit spafiu închis sunt saturafi (în presiune), când presiunea lor nu mai creşte la introducerea în spafiu a unei noi cantităfi de vapori (fiindcă vaporii introduşi se condensează); în acest caz, cantitatea de substanfă introdusă în volum e variabila, iar toate mărimile de stare cari nu depind de presiune şi de cantitatea de vapori introdusă în volum (temperatura, etc.) sunt presupuse constante. — Un material feromagnefic e saturat în polarizafie magnetică M, dacă aceasta nu mai creşte, oricare ar fi creşterea intensităfii H a câmpului magnetic (mărimea variabilă, fafă de care se consideră saturafia în polarizafie magnetică, numită saturafie magnetică). Chiar în stare de saturafie, inducfia magnetică B, care depinde numai de mărimile H şi M, conform relafiei B = p0H-\-4k M, mai creşte însă cu H, dar excluziv în_urma creşterii mărimii H, fiindcă mă-r'mea M rămâne constantă; variafia inducfiei magnetice în stare saturată în M provine însă excluziv din faptul_că inducfia magnetică nu e independentă de H şi de M. — O şosea se numeşte saturată din punctul de vedere ai circulafiei, când numărul de tone-kilometri de transport efectuat cu anumite tipuri de vehicule, raportat la unitatea de timp şi la unitatea de lungime de şosea, nu mai poate creşte la creşterea cererii de trafic (din cauză că lăfimea şoselei nu permite decât circularea în para'el a unui anumit număr de vehicule, iar vehiculele în serie nu pot depăşi vitesa celui mai încet dintre ele). 4. ~ a torenfilor [HacbiiiţeHHe ropHOro n0T0Ka; saturation des torrents; Săttigung der Wildbăche; saturation of the torrents; vadpatak-tehtés]. Hidr.: Starea de încărcare cu materiale a apei unui torent, în care orice nouă adăugire de materiale ar avea drept consecinfă depunerea noilor materiale pe fundul albiei. Volumul de materiale târît de unitatea de volum de apă are expresiunea: în care y e greutatea specifică a apei, v e vitesa medie a torentului, calculată cu formula lui Chézy: v = c'^Ri-, co e vitesa limită de târîre a apei pentru materialul de o anumită dimensiune, d e greutatea specifică a materialului adus de torent, iar Rj e raza hidraulică. Valorile coeficientului iq pot fi mai mari decât unitatea; de exemplu, un torent cu vitesa medie de 12,7 m/s poate căra materiale având o vitesă limită de târîre de 4 m/s, în cantitate considerabilă (de 1,55 ori mai mare decât volumul de apă), fără a se produce o depozitare a acestora. s. ~ a tubului electronic [HacbiiţeHHe 3JieK-TPOHHOH JiaMllbi; saturation des tubes électro-niques; Elektronenrohrensăttigung; thermionic valve saturation, thermionic tube saturation; elek-troncső-telités]. Fiz.: Regim de funcfionare a tubului electronic în care curentul anodic e egal cu curentul de emisiune al catodului. Intensitatea curentului care se stabileşte între catodul şi anodul unui tub electronic cu doi e|ec- •616 trozi creşte odată cu tensiunea aplicată între anod şi catod (v. şi sub Sarcină electrică adevărată). Pentru o anumită valoare a tensiunii anodice, numită tensiune de saturafie, intensitatea lui devine egală cu intensitatea curentului de emisiune a catodului şi se numeşta intensitate de saturafie a tubului. Intensitatea curentului de emisiune al catodului are expresiunea dată de formula lui Richardson (v. sub Efect Richardson). Conform acestei formule, ar trebui ca intensitatea curentului de saturafie să fie independentă de tensiunea anodică. Datorită efectului Schottky (v. Schoitky, efect ~), curentul de saturafie este totuşi uşor crescător cu tensiunea anodică. Saturafia se produce şi în tuburile cu mai mulfi electrozi; curentul de saturafie se poate repartiza în acest caz între catod şi unul sau mai mulfi dintre ceilalji electrozi. 1. Saturafie a unei şosele [ripeAPJi rpy30-HanpfltffeHHOCTb floporn; saturation d'une route; Săttigung einer Straie; saturation of a road; úttelités]. Drum.: Limita capacităfii maxime de circrlafie, la care poate ajunge o şosea (sau o stradă), prin creşterea necontenită a traficului. încercarea de a depăşi această limită produce strangularea crcu-lafiei, deoarece toate vehiculele în serie trebie să circule cu vitesa vehiculului celui mai încet. în parte, saturafia se poate remedia prin adoptarea unei circulafii cu sens unic şi prin interzicerea accesului vehiculelor cu vitesă mică. V. şi sub Saturafie. 2. ~ magnetică [MarHHTHoe Hac bime HHe; saturation magnétique; magnetische Săttigung; magnetic saturation; mágneses telítés]. E/m.: Stare a materialelor feromagnetice, în care polari-zafia magnetică M nu mai creşte când creşte intensitatea câmpului magnetic H din interiorul lor. în stare saturată, momentele magnetice ale parliculelor de material sunt orientate în direcfia intensităfii câmpului magnetic. Starea de saturafie se caracterizează, de obi-ceii, prin mărimea 4 k M^, în care M^ e polari-zafia corespunzătoare saturafiei. Această mărime intervine aditiv în expresiunea B = \í0H + 4kMco a inducf ei magnetice corespunzătoare şi reprezinţi termenul adit v al inducfiei care rămâne constant la saturafie. El se numeşte uneori şi inducfia magnetică de saturafie #5 = 4tc H. Pentru fier, nichel şi cobalt sub punctul Curie, Bs are valorile 2,16 Wb/m2, 0,6 Wb/ma şi 1,77 Wb/m2. Alierea fierului cu metalele neferomagnetice nvcforează inducfia de saturafie şi măreşte intensitatea câmpului magnetic la care se saturează materialul metalic. Alierea cu nichel micşorează, de asemenea, inducfia magnetică de saturaf;e, dar alierea cu 34,5% cobalt, care corespunde compusului Fe2Co, o măreşte la cca 2,368 Wb/m2. s. Saturafie, coeficient de ~ [K03$4muHeHT HaCbimeHHfî; coefficient de saturation; Săttigungs-faktor; saturation coefficient; telítési tényező]. Expi. petr.: Coeficient egal cu raportul dintre volumul efectiv ocupat de o anumită fază fluidă (gaze, fifeiu sau apă) şi volumul total de pori dintr'un anumit volum al unei roce. — Sumacoef-cienfiior de saturafie ai unei roce în diferite flu;de e egală cu unitatea. — Coeficientul de saturafie în fifeiu e unul dintre factorii cari determină valoarea industrială a unui zăcământ de fifeiu. 4. Saturaţie, curent electric de ~ [aneKTpH-HeCKHÖ tok HaCbimeHHíi; courant électrique de saturcition; elektrischer Săttigungsstrom; electric saturction current; villamos teliiési áram], Elf. în cazul unui curent electric care consistă în mişcarea de ioni sau de electroni şi căruia îi stă la dispozifie numai un anumit număr de ioni şi de electroni formafi în unitatea de timp, se înfelege prin curent de ssturafie intensitatea de curent corespunzătoare trecerii la electrozi a tuluror ionilor şi electronilor disponibili, astfel încât unei noi urcări a tensiunii dintre electrozi nu-i mai corespunde o creştere a intensităfii curentului. Metalele solide nu prezintă intensitate de saturafie a curentului de conducfie care trece prin ele, fiindcă acest curent consistă în ele în circulafia de electroni liberi, a căror vitesă creşte cu tensiunea electrică aplicată. La aceste metale, fie că frecarea nu creşte cu vitesa electronilor, fie că, dacă aceasta creşte şi deci vitesa lor nu poate depăşi o anumită valoare, topirea şi vaporizarea metalului nu permit să se pună în evidenfă saturafia. Mediile cari sunt conductoare mediocre, în cari curentul electric consistă în mişcarea ionilor şi a electronilor formafi prin ionizare, prezintă intensitate de saturafie a curentului. Astfel de medii sunt fjuidele organice şi gazele ionizate de ionizatori exferni cu acfiune constantă, cât timp se produc în ele descărcări neîntrefinute. Odată cu ionizarea prin ciocnire şi trecerea la descărcarea autontrefinută, intensitatea curentului de descărcare din gaze depăşeşte valoarea ei de salurafie şi creşte din nou. Curenfii cari consistă în trecerea prin vid a unor electroni (uneori ioni) emişi de electrozi iradiafi cu lumină (electroni fotoelectrici), de electrozi iradiafi radioactiv sau de electroz*' încălzifi (electroni termionici), au, de asemenea, o intensitate de saturafie, fiindcă numărul de electroni (ioni) emişi de aceşti electrozi în unitatea de timp e dat, şi depinde numai de radiafia incidenţă, de temperatură, respectiv de substanfa radioactivă. La electronii termionici, intensitatea de saturafie a curentului poate fi depăşită prin aplicarea unei tensiuni foarte înalte, suficientă pentru a învinge forfa imagine de natură electrică (v. Schottky, efect ~). Ea prezintă interes în tuburile electronice. V' şi sub Tub electionic. 5. Saturaţie, grad de ~ [cienepb HaCbi-meHHOCTH; degré de saturation; Săttigungsgrad; saturation degree; telítési fok]. Chim. fiz.: Raportul dintre valoarea actuală a mărimii în care e saturabil un sistem fizicochimic sau tehnic, şi valoarea de saturafie a acelei mărimi. Gradul de saturafie e subunitar înainte de saturafie şi e echi-unitar la saturafie. V. şi Saturafie, coeficient de 817 1. Saturaţie, interval de ~ [HHTepsaJi Hacbi-HJGHHH; intaivalle de saturation; Sattigungsab-ştand; saturation interval; telítési térköz]. Chim. fiz.: Intervalul care corespunde, la presiune de saturafie dată, diferenfei v2 — vt dintre volumele specifice ale vaporilor saturafi şi lichidului, în diagrama isotermei de stare. Valori apropiate se pot obfine cu ajutorul ecuafiei de stare a lui van der Waals: {p+~)(v-b)=RT. tinde a şi b sunt constante ale substanfei considerate. în această diagramă, presiunea de saturafie, corespunzătoare unei anumite temperaturi, rezultă din isotermă respectivă trasând o orizontală (isobară) AB, astfel încât ariile cuprinse între isotermă teoretică ACDB şî dreapta AB, şi situate sub, respectiv deasupra lui AB, să fie egale (porfiunea în S a isotermei dintre A şi B se reduce îa un punct K pentru isotermă critica). Dacă un gaz se comprimă iso-term dedesubtul presiunii sale critice, în punctul B (p$, v±), corespunzător saturafiei, presiunea lui nu mai creşte şi începe condensafia, pentru ca, Ia atingerea punctului A (ps, v2), întregul volum disponibil să fie ocupat de lichid şi presiunea să înceapă să crească apoi din nou la o nouă micşorare a volumului ocupat de substanfă. 2. Saturaţie, presiune de ~ [ynpyrocTb Ha-cbimeHHoro napa, AaeJiemie HacbiiiţeHHH; pression de saturation; Săttîgungsdruck; saturation pressure; telitési nyomás]. Chim. fiz.: Presiunea maximă pe care o pot avea vaporii ţinui corp, la care densitatea vaporilor e maximă la temperatura considerată, respectiv când temperatura e minimă la densitate de vapori dată. Ea se stabileşte când, la temperatura considerată, respectiv la densitatea considerată, vaporii sunt în contact şi în echilibru cu faza lichidă, respectiv solidă care are compozifia lor chimică; ea depinde de o singură variabilă de stare (în general,temperatura). Presiunea de saturafie ps se exprimă în funcfiune de temperatura absolută T, cu ajutorul formulei lui Clapeyron-Clausius, referitoare la căldura de vaporizafie X: , X = r (v9-vt) (în care şi v2 sunt volumele specifice ale lichidului şi vaporilor) şi folosind formule empirice pentru căldura de vaporizafie. Se foloseşte, de exemplu, formula X = (X0+aT-.r») în care A0, ól şi s sunt constante, iar pc e presiunea critică (v.). Folosind constanta de gaz moleculară R', e valabilă relafia: (--"j-*?('-£)■ Introducând în ecuafia lui Clapeyron-Clausius şi integrând, se obfine Ps~ T Se poate arăta că a = Q, unde Cp şi Ct sunt căldurile specifice moleculare ale vaporilor şi lichidului la presiune constantă; constanta s e adeseori neglijabilă, iar constanta de integrare se exprimă prin formula i = i' + lni£', în funcfiune de constanta chimică i'a substanfei; pentru gazele monoatomice, un calcul cuantic dă expresiunea i=-3,703 + 1,5M, unde M e greutatea moleculară a gazului. Se foloseşte şi următoarea formulă: în care A, B şi C sunt constanta caracteristice substanfei. Când curbura medie a suprafefei lichidului e mar® şi Rt, R2 sunt razele de curbură principale, conside--rate pozitive pentru suprafeţele convexe, diferenfa dintre pres'unea de saturafie observată pso şi cea valabilă ps deasupra suprafefei plane a lichidului unde 5 şi tţ sunt densităjile vaporilor şi lichidului. Presiunea de saturafie a vaporilor deasupra lichidului subrăcif e mai mare decât presiunea lor de saturafie deasupra lichidului solidificat, la aceeaşi temperatură, aceste două presiuni devenind egale în punctul triplu al substanfei. s. Saturaţie, tensiune electrică de ~ [Han-pHJKCHHe HacbimeHHH; tension de saturation; Săttigungsspanntmg; saturation voltáge; villamos telitési-feszültség]. El.: Tensiunea electrică minimă dintre electrozi, pentru care curentul electric dintre aceştia ajunge Ia intensitatea lui de saturafie. în cazul unei diode cu catodul şi anodul formafi din plane paralele infinite, curba potenfialului electric dintre aceşti doi electrozi e tangentă în origine la axa absciselor, când anodul e pus la tensiunea de saturafie fafă de catod (v. fig.). 4. Saturator [caTypaTop; safurateur; Săttigsr; saturator; telitő berendezés]. Tehn.: Aparat folosit pentru concentrarea unei solufii până îa satu rafie, prin disolvarea unui solid sau a iinui:gaz. Jnfervalul de saturafie A'AKBB' In diagrama isotermică. Repartiţia potenţialului electric în spafiul dintre electrozii diodei, pentru diferite valori ale potenfialului anodic. a) curba potenţialului eiectric corespunzătoare potenfialului anodic de saturaţie Us. 52 818 Safuratorul de var pentru epurarea apei, de exemplu, e format dintr'un rezervor conic în care apa e adusă la fund într'o suspensie de lapte de var şi decantează, ridicându-se către partea superioară; saturatorul de amoniac şi bioxid de carbon se foloseşte 1a fabricarea sodei după procedeul Solvay. Saturatoarele cu gaz seamănă cu coloanele de rectificare sau cu turnuriie cu materiale de umplere. î. Saturn [caTypH; Saturne; Saturn; Saturn; Saturnus]. Asfr.: Planetă mare a sistemului solar (a doua în ordinea mărimii). Apare de pe Pământ ca o stea de mărimea întâi. Planeta se roteşte în jurul Soarelui la o depărtare mijlocie de 9,54 ori mai mare decât cea dintre Pământ şi Soare. Volumul ei este de 312 ori mai mare decât volumul Pământului, iar masa ei este de 95,2 ori mai mare decât masa Pământului. Densitatea sa medie este de 0,66, deci aproape de opt ori mai mică decât densitatea Pământului, planeta fiind, probabil, în parte, în stare gezoasă, sub care se găseşte un strat de ghiafă, în care e confinut un nucleu dens, solid. Are diametrul ecuatorial de 118 000 km şi diametrul polar de 102 250 km. Are o durată de revoluţie de 29,46 ani pământeşti. Durata de rotafie în jurul axei polilor e de 10 h 14 min. Discul planetei apare brăzdat de făşii paralele cu planul ecuatorial. Planeta are în jurul ei un inel cu diametrul de cca 269 000 km şi lăfimea de cca 12 000 km, însofit de două aife inele concentrice, interoare, inclinate cu 27° fafă de planul orbitei planetei. Saturn are nouă satelifi: Mimas, Enceladus, Tethys, Dione, Rhea, Titan, Hyparion, Capefus şi Phoebe. 2. Saturnism: Sin. Infoxicafie cu plumb (v. Plumb, infoxicafie cu ~). s. Saulă [Tpoc; filin; Leine; hawser, warp, tow rope; vékony kötél]. Nav. m.: Parâmă cu diametrul de circa un centimetru, folosită la bord penfru sondă, penfru bandulă şi penfru diferite legături — mai ales pentru fixarea obiectelor la bord, unde nu se cer parâme groase. 4. Saussurif [cacciopHT; saussurite, jade de Saussure; Saussurif; saussurite; saussurif]. Mineral.: Agregat de epidot, de zoizif, însoţit uneori de albit, grenat sau de scapolit, de cuarf şi de cal-cif, de coloare verde-cenuşie, cu densitatea până la 3,38, care intră în compozifia anumitor varie-tăfi de gabbrouri. E un produs de alterare al feldspafilor plagioclazi, în special al labradorului, bifownitului şi anortitu!ui. 5. Saussurifizare [cacaopHTHpoBamie; saus-suritisation; Saussur'fisierung; saussuritisation; saus-suritizálás]. Mineral.: Alterafie datorită fenomenelor aufomefamorfice sau dinamomefamorfice, caracteristică pentru unele gabbrouri, prin care plagioclazii se transformă într'un amestec de zoi-zit, epidot, albit, actinot, granat, etc., luând un aspect compact, fără luciu şi fără c'ivaje. 6. Savană [caBaHHa; savane; Savane; savan-nah; szavana]. Topog.: Câmpie, în regiunile tropicale, acoperită cu ierburi, presărată din loc în loc cu tufe sau cu arbori. 7. Savart [caBapT; savart; Savart; savart; savart]-Acusf.: Unitate îogaritmică de măsură pentru intervalele muzicale. Valoarea în savarfi a unui interval e egilă cu de o mie de ori logaritmul zecimal al valorii intervalului. De exemplu, o octavă echivalează cu 1000 logJ0 2 = 301,03 savarfi. Practic^ intervalul de un savarf e cel mai mic interval perceptibil penfru auz. ft. Savura [BaJiyHbi, őaJiJiaCT; detritus; Roh-spjitt; detritus; nyers zúzalék]. Drum.: Material pietros, folosit ca malerial de agregare la construirea macadamului ordinar, şi care e obfinut prin sortarea pietrei sparte rezultate din conca-sarea rocelor. E format din granule cu dimensiunile până la 8 mm (când provine din roce dure), sau din granule cu dimensiunile până la 20 mm (când provine din roce moi), şi din făină de piatră. 9. Saxâfragină. Exp/.: Exploziv constituit dintr'un amestec de 76% azotat de bariu, 22% cărbune şi 2% salpetru. (N. C.). 10. Saxonian [caKCOHHHaHOBbiH cjioh; saxo-nien; Oberrothliegende; Saxonian; szaxonián]. Geo/.; Partea mijlocie a Permianului de tip epi-continental (german), caracterizată prin gresii şi conglomerate transgresive, care marchează limita tectonică şi paleogecgrafică dintre Paleozoic şi Mesozoic. 11. Saybolt,coloare ~ [ljbgt CeHŐojiHTa; cou-leur S.; S. Farbe; S.'s colour; S. szin]. Ind. pefr.? Coloarea unei benzine, determinată cu colori-metrul Saybolt (v.). E exprimată prin înălfimea în toli a coloanei de benzină cere are, prin transparenţă, o coloare egală cu aceea a unui etalon de coloare galbenă-verzuie. 12. col ori metru ~ [ko-jiopHMeTp CeiiőojiHTa; co-lorimétre de S.; S. Kolorime-ter; S.'s colorimeter; S. kolo-riméter]: Colorimefru folosit pentru aprecierea colorii benzinelor prin comparaţie cu un etalon constituit din două discuri de sticlă suprapuse, colorate în galben-verzuiu. Instrumentul se compune din doua tuburi cilindrice de sticlă (A) şi (B) cu lungimea de câte 50 cm şi o oglindă (O) care reflectă în tuburi lumina zilei sau a unei lămpi cu lumină asemănătoare. Tubul (A) e gol şi are la baza (C) cele două discuri com- <^_j ; paratoare colorate (E). în (B) -4-, se introduce benzina care se scurge prin robinetul (R) până când, observând prin sistemul optic (S), cele două colori de comparaf aparega- Co|orime)ru| Saybolf. le. In ecest moment, înălţimea în foii a benzinei în tubul (B) reprezintă coloarea Saybolt a benzinei. © Jl ; B Í f 0 819 1. Saybolt, secundă ~ [cenyHAa CeöőojiHTa; seconde S.; S. Sekunde; S'. second; S. másodperc], V. Saybolt, viscozitate 2, SayboItfviscozimefru~[BHCK03HMeTp CeS-ŐOJlHTa; viscos métre S.; S. Viskosimeter: S.'s vis-cosimeter; S. viszkoziméter]. Ind. chim.: Instrument de măsură a viscozitafii unui lichid, prin măsurarea timpului de scurgere a unui anumit volum de lichid (50 cm3) printr'un orificiu standard. în principiu, se compune dintr'un recipient metalic cilindric, având la bază un orificiu închis cu un dop de plută. Recipientul e finut la temperatură constantă, într'o baie de uleiu. Se umple complet recipientul cu lichidul de cercetat. Prin deschiderea bruscă a orificiului, lichidul curge într'un balon cotat, de 50 cm3. Se măsoară timpul de scurgere a acestei cantităfi, în secunde; valoarea găsită constitue viscozitatea Saybolt (v.) a lichidului. Există două tipuri de viscozimetre Saybolt: Saybolt Universal, pentru uleiuri obişnuite, şi Saybolt Furol, pentru uleiuri foarte vâscoase. El ese deosebesc numai prin diametrul orificiului, care e mai mare la viscozimetrul Saybolt Furol. Viscozimetrul Saybolt e folosit mai ales în industria petrolieră din afara Europei. V. şi Saybolt, viscozitate s. ~r viscozitate ~ [bhskoctb CefiőojiHTa; viscosité S.: Záhigkeit nach S.; S. viscosity; S. viszkozitás]: Timpul, în secunde, în care se scurg 50 cm3 de lichid din viscozimetrul Saybolt (v.). Viscozitatea Saybolt nu reprezintă un raport între vitesa de scurgere a apei şi cea a lichidului de cercetat, ca viscozitatea Engler, ci o mărime convenfională comparativă, valabilă numai penfru viscozimetrul Saybolt. Tablou! care urmează cuprinde corelafia dintre viscozifăfile Saybolt şi Engler. Peste 9 grade Engler, valorile sunt proporfionale, conform ecuaţiei 5 = 34,2 E sau log. S= 1,5340-flog E. 4. Sb. Chim.: Simbol literal pentru elementul antimoniu (stibiu). 5. Sbalf. Ind. far.: Parte componentă a unui joagăr (v. fig. sub Joagăr). (Termen regional). e. Sbânf. Ind. făr.: Parte componentă a unui joagăr (v. fig. sub Joagăr). (Termen regional). 7. Sbaf: Sin. Paletă de roată de navă (v.). 8. Sbafuri, roafă cu ~ [rpeŐHoe Kojieco, JionaCTHOe KOJieco; roue a aubes; Schaufe!rad; blade-wheel; lapátkerék]. Nav. fi.: Roată cu palete, fo'osită ca propulsor al unei nave (v. sub Paletă de roată de navă). Rofile cu sbaturi se montează fie lateral, (câte două) fafă de corpul navei, calate pe un arbore orizontal care are axa perpendiculară pe axa longitudinală a navei, fie la pupă (câte una), calate pe un arbore orizontal care are axa în prelungirea axei longitudinale a navei. Rofile cu sbaturi, laterale, se folosesc, în general, la propulsia navelor cu pescaj mic (cari navighează pe ape interioare); rofile cu sbaturi la pupă se folosesc mai rar, în special la propulsia navelor în navigafia fluvială, la tropice. 9. Sbor [nojieT, JieTaHHe; voi; Flug; flight; repülés]. Av.: Deplasarea în atmosferă a unui corp care se menfine în aer datorită sustentafiei, corpul fiind, fie mai uşor decât aerul (de ex. un balon, un dirijabil, etc.), fie mai greu decât aerul, şi reclamă, deci, un consum de energie din inferior (la pasăn, avioane, etc.) sau din exterior (la smeu, la planor, frunze, fulgi, etc.). în primul caz, sustentafia se datoreşte diferenţei dintre greutatea volumului de aer deslocuit şi greutatea corpului; în cel de-al doilea caz, sustentafia se obfine prin faptul că, pe suprafefele portante ale corpului în mişcare, mediul exercită forfe de sustentafie cari echilibrează greutatea. — Uneori, se numeşte sbor şi mişcarea în atmosfera rarefiată sau în vid (de ex. s'ar spune sborul unei rachete în spafiul interplanetar). în sborul unui sistem tehnic, de exemplu af unei aeronave, trebue să se obfină o forfă de sustentafie (portanfă) şi o forfă de propulsie, ca şi posibilitatea de dirijare. La aerostate, adică la vehiculele aeriene mai uşoare decât aerul, sustentafia se obf ne independent de vitesa lor, iar Ia aerodine, adică la vehiculele 'aeriene mai grele decât aerul, sustentafia rezultă din „echilibrul" aerodinamic. Pentru propulsie se folosesc grupuri motopropulsoare (agregate motor-elice) sau reactoare. Dirijarea se realizează prin adaptarea unor cârme de direcfie şi da profunzime. Asupra oricărei aeronave în sbor acfionează următoarele forfe: greutatea G, care trece prin centrul de greutate al aeronavei; portanfa (forfa de sustentafie sau de susfinere) P, care e componenta forfei aerodinamice, perpendiculară pe vitesa aeronavei; rezistenfă la înaintare Rx, care e componenta orizontală a forfei aerodinamice, paralelă şi de sens contrar cu vitesa aeronavei (direcfia de înaintare); tracfiunea T, care e produsă de grupul motopropulsor sau prin reacfiune, şi are valoare nulă pentru aerostatele libere şi pentru planoare, cum şi penfru orice alte aeronave cari nu au un sistem propriu de propulsie; forfele inerfiale (forfa centrifugă), când variază valoarea absolută a accelerafiei sau când traiectoria e curbă. Pentru ca o aeronavă să sboare în condifiuni de echilibru dinamic stabil, trebue ca forfa rezultantă şi cuplul rezultant cari acfionează asupra ei să fie nule. în sbor orizontal rectiliniu şi uniform, acest echilibru e exprimat prin ecuafiile P = Gşi Rx — T. La aerodine, portanfa e produsă de acfiunea dinam că a aerului asupra unor suprafefe fixe (de ex., la avioane şi planoare) sau mobile (în general, rotitoare, de ex. la elicoptere), iar rezis- Viscczitafe Saybolt Viscozitate Engler Viscozitate Saybolt Viscozitate Engler 36,1 1,2 204,0 6,0 65,0 2,0 239,0 7,0 100,5 3,0 273,0 8,0 135,0 „ 4,0 308,0 9,0 169,5 5,0 820 fenta Ia înaintare e datorită deplasării aeronavei, provocată de for}a de tracfiune; la sborui fără motor, tracfiunea e dată de componenta după tangenta la traiectorie a greutăfii aeronavei, când aeronava coboară. La aerostate, portanfa e datorită diferenfei dintre greutatea specifică a aerului şi greutatea specifică medie a aerostatului; rezis-tenfa la înaintare a aerostatelor nepropulsate e nulă, deoarece tracfiunea e nulă, aeronava de-plasându-se pe o traiectorie aproape verticală. Când aceste forfe au un moment rezultant, aeronava efectuează o mişcare de rotafie în jurul centrului de greutate, ceea ce face sborui imposibil. Pentru anularea acestui moment, când se efectuează centrajul (fixarea pozifiei centrului de greutate) trebue satisfăcută condifiunea de stabilitate (v. sub Stabilitate). Centrajul se efectuează prin repartifia corectă a greutăfilor cari determină pozifia fixă a centrului de greutate, prin repartifia suprafefelor cari determină pozifia variabilă a punctului de aplicafie al rezistenfei aerului, şi prin dispunerea adecvată a arborelui de propulsie al motorului respectiv a arborilor motoarelor aeronavelor cu motopropulsie, care determină pozifia punctului de aplicafie al tracfiunii. Mişcarea centrului de greutate pe traiectorie şi mişcările aeronavei în jurul acestui centru determină evolufiile aeronavei în sbor. Din punctul de vedere al echilibrului dinamic în sbor, evolufiile pot fi: normale, cu echilibru dinamic stabil; acrobatice, cu echilibru dinamic instabil; neper-mise, cu echilibru dinamic indiferent (de ex. vrila plată), fiindcă acestea pot deveni periculoase. Sborui norma! cuprinde următoarele evoluţii cu echilibru stabil: deco'area, sborui orizontal, sborui în urcare, sborui în coborîre, virajul şi aterisarea sau amerisarea. Toate celelalte evoluţii sunt acrobatice sau nepermise, de exemplu picajul şi angajarea, resursa, lumânarea (şandela), sfrede-lele şi vârtejurile, bucla lui Nesterov sau locping the loop, alunecările pe aripă, vrila plată, sborui pe muchie, etc. (v. şi Evolufia avionului). Sborui mecanic cuprinde: pilotajul aeronavei, care consistă în conducerea evolufiilor aeronavei în condifiuni de siguranfă din punctul de vedere aerodinamic; navigafia aeriană, care consistă în orientarea sigură a aeronavei pe drumul voit, între două puncte (v. Pilotaj; v. şi Navigafie 2). Sborurile aeronavelor se clasifică după următoarele criterii: sistemul de propulsie (motopropulsie, reacfiune, etc.); felul evolufiilor (de ex. sbor orizontal, sbor în urcare, în coborîre, acrobatic); distanfa străbătută, dela aerodromul de plecare (în zona de aerodrom, sau în afara acestei zone); scopul urmărit (şcoală, antrenament, încercări tehnice, transport de călători, mărfuri, poştă, sport, etc.); condifiunile meteorologice şi de vizibilitate (la vedere, fără vizibilitate); regimul juridic (sbor intern, sbor internajional); etc. î. Sbor acrobatic [(|)HrypHbîH nojieT, BbicniHH nHJlOTaîK; voi acrobatique; Kunstflug; trick flight, acrobat c flight; műrepülés]: Sbor în care o aeronavă efectuează evoluţii cari comportă, fie o schimbare bruscă a pozifiei, fie o pozifie anormală, cum şi o variafie anormală sau bruscă a vitesei. Sborui acrobatic, care se practică în şcoli de pilotaj, e util fiindcă serveşte la obişnuirea pilo-fiîor cu readucerea aeronavei în condifiuni normale de sbor, când ea s'ar angaja incidental în pozifii sau în regimuri de sbor anormale. 2. ~ cu motor [MOTCpHbiH nojieT; voi avec moteur; Motorflug; power flight, engine flight; motoros repülés]. Nav. a.: Sborul unei aeronave cu sistem propriu de propulsie (de ex.: aerodină sau dirijabil), obfinut prin forfa de tracfiune realizată cu un grup motopropulsor sau cu un reactor. Sbor cu motor pot fi atât susfinerea şi deplasarea aeronavei în spafiul atmosferic, cât şi desprinderea ei de pe sol. s. ~ de aerodrom [nojieT Ha# aapotfpo-MOM; voi dans les limites de l'aérodrome; Flug in dan Flugpiatzgrenzen; flight in the aerodrome boundaries; repülőtéri repülés]: Sbor care se execută în limitele zonei aerodromului. în această zonă se execută, în general, sboruri de şcoală sau de antrenament, cum şi sboruri pentru încercările tehnice ale aeronavelor. Sborurile de aerodrom reclamă condifiuni meteorologice locale favorabile, însă nu sunt condifionate de existenfa la bord a instrumentelor de navigafie aeriană. 4. ~ de noapte [hohhoh nojieT; voi de nuit; Nachtflug; night flight; éjtszakai repülés]: Sborul unei aeronave în intervalul dela apusul până la răsăritul Soarelui, când aeronavele în sbor sau obiectele neiluminate nu sunt vizibile distinct dela o anumită distanfa impusă (de ex. 5 km). Sborui de noapte se practică, în generai, pe parcursuri intercontinentale sau transoceanice, sau în misiuni cu caracter special. Acest sbor implică măsuri speciale de securitate pentru decolare, sbor, aterisare intenfionată sau forfată, etc., ca, de exemplu: balizarea luminoasă a aerodromurilor şi a căilor aeriene respective, iluminarea instrumentelor de bord, iluminarea aerodromurilor, cum şi repere pentru iluminat pe sol (faruri, fuzee sau paraşute luminoase). Sborui de noapte e considerat sbor fără vizibilitate, deoarece se efectuează instrumental; totuşi, în nopfile senine şi cu lună plină, vizibilitatea e foarte, bună, ceea ce asigură pilotajul şi navigafia aeriană în bune condifiuni. s. ^ de performanfă [TpeHHpoBOHHbiH nojieT; voi de performance; Leistungsflug; perfor-mance flight; gyakorló repülés]. Nav. a.: Sbor de înălfime, durată, distanfă sau vitesă, e efectuat, în gsneral, cu planoare de performanfă. e. ~ de şcoală [y^eÓHblH nOJieT; voi d'école; Schulflug; school flight; iskolarepülés]: Sbor care are ca scop formarea sau antrenarea personalului navigant. La pilotajul cu motor se deosebesc următoarele sboruri de şcoală: sbor în dublă comandă, cu doi pilofi la bord (dintre cari unul e cel în pregătire), în care se execută ture de pistă în jurul aerodromului; sbor în simplă comandă, cu un pilot la bord (cel în pregătire), în care se execută ture de pistă în zona sau în afara zonei aero- 821 dromului; sbor de lucru aerian în dublă sau în simplă comandă, în zona aerodromului sau în afara ei, în care se execută alta evolufii decât cele ale turului de pistă. — La pilotajul fără motor se deosebesc următoarele sboruri de şcoală: salturi de sbor, planoarele fiind lansate cu sandow-ul sau cu automosorul; sboruri de performanfă. 1. Sbor fară motor [őesMOTopHbiH noJieT; voi sans moteur; motorloser Flug; flight without engine; motornélkűii repülés]. Nav. a.: Sbor al unei aeronave, cu sau fără sistem propriu de propulsie, obfinut prin acfiunea dinamică a curenfilor de aer.La aeronavele fără sistem propriu de propulsie (de ex. aerostate sau planoare), susfinerea şi deplasarea în atmosferă reprezintă sborul fara molor al acestuia; la aeronavele cu sistem propriu de propulsie, sborul fără motor, adică cu motorul oprit intenţionat sau forfat, se foloseşte, în general, la coborîre. 2. ~ fără vizibilitate [cjienoH noJieT; voi sans visibilité, pilotage sans visibilité, P. S. V.; Blindflug, Blindfliegen; blind flight; vakrepülés, műszerrepülés]: Sbor în care pilotajul şi navigafia sunt efectuate fără ca linia orizontului şi reperele de pe sol să fie vizibile dela bordul aeronavei. în sborul fără vizibilitate, pilotajul şi orientarea aeronavei pot fi efectuate numai după indicafiile instrumentelor de bord; de aceea, la navigajia fără vizibilitate se folosesc, în general, sisteme şi procedee radio-electrice (v. Navigafie radioelectrică). — Pentru pilotaj, adică pentru menfinerea echilibrului de sbor al aeronavei, sunt necesare următoarele instrumente de bord: giroorizontul (orizontul artificial), indicatorul de pantă şi de viraj, girodirecfionalul (indicatorul de cap), vitesometrul, aitimetrul şî variometrul. — în navigafia aeriană, pentru orientarea aeronavei sunt necesare instrumente de bord ca radiocompasul, compasul de aviafie (busola magnetică), girodirecfionalul, aitimetrul şi ascultătoarele (căştile), cari recepfionează semnalele emise de radiofarurile pentru dirijarea sborurilor. a. ~ în afara zonei aerodromului [MapuipyT-HblH nOJieT; voi sur campagne; überlandflug; cross country flight; helyközi repülés, vándorrepülés]: Sbor între două puncte situate în afara zonei aerodromului sau în interiorul acestei zone, dacă distanfa dintre punctele considerate depăşeşte o anumită valoare minimă (cca 30 km). Se foloseşte un buletin meteorologic pentru ora la care se efectuează. 4. ~ în palier: Sin. Sbor orizontal (v.). 5. ~ instrumental [HHCTpyMSHTajibHbiH noJieT; voi instrumental; Instrumentalflug; instrumental flight; műszerrepülés]: Sbor care se execută când „minima atmosfBrică" pentru sborul la vedere nu e îndeplinită (v. sub Sbor la vedere); e condijionat de existenfă, la bordul aeronavei, a unor instrumente de sbor speciale, a unei stafiuni de radio, de emisiune-recepfie, cum şi a unui echipaj cu pregătire corespunzătoare. Pentru evitarea ciocnirilor, sborurile instrumentale sunt dirijate de anumite stafiuni de pe sol. Uneori, se foloseşte sborul instrumental fictiv (de ex. la sborul de şcoală), în care pilotul e obligat să piloteze fără vizibilitate, deşi condifiunile de sbor la vedere sunt satisfăcute. o. ~ în urcare [noA'béM, noJieT c HaöopoM BbiCOTbi; voi ascendant, montée; Steigflug; rising fiight; emelkedőrepülés]: Sbor normal, pe o trai actorie în general rectilinie şi înclinată cu un unghiu pozitiv fafă de linia orizontului (pantă de urcare). Dacă aeronava are o mişcare uniformă, condţiunile de echilibru dinam'c sunt exprimate prin relafiile: G cos 8 — P, T — Rx-f- G sin 0, unde P e portanfa, Rx e rezistenfă la înaintare, G e greutatea aeronavei, T e forfa de tracfiune a sistemului de propulsie, iar 0 e unghiul de pantă. . Din aceste condifiuni de echi- \ libru (prima fiind ecuafia de \ j sustentafie, iar a doua, ecu- afia de propulsie), rezultă că portanfa necesară e mai mică % \ l\ în urcare decât în sborul \p\ orizontal; ea descreşte pe măsură ce unghiul 0 creşte, 0 şi devine nulă pentru 0 = 90°, Compunerea forţelor cari adică pentru urcarea pe ver- se exercită asupra unei ticala a unui avion. Tracfiu- aeronave în urcare. nea necesară trebue să fie mai mare în urcare decât în sborul orizontal, deoarece trebue să compenseze şi componenta după traiectorie G sin 0 a greutăfii aeronavei. Vitesa necesară sborului în urcare (Kq) e exprimată prin relafia Vr0 = V’Veros 0, unde V e vitesa necesară sborului orizontal. Din această relafie rezultă că vitesa necesară sborului în urcare {Vq) creşte când unghiul de pantă creşte» dar e sensibil egală cu V pentru unghiuri de urcare 0 mici (Kg ~ V). Puterea necesară sborului în urcare, Nq = T’q Vq e mai mare decât puterea necesară sborului orizontal, ea crescând direct proporfional cu tracţiunea necesară şi fiind influenţată de vitesa necesară (Kq). Rezultă că, pentru a urca, motorul sau motoarele aeronavei trebue să aibă un excedent de putere Nq — N fafă de puterea necesară sborului orizontal. — Deoarece puterea disponibilă a unui motor scade cu înclţimea (scădere care diferă, după cum motoarele sunt cu piston şi elice, supraalimentate sau supracomprimate, sau se folosesc reactoare); se micşorează totodată şi excedentul de putere; când acesta a devenit nul, aeronava nu mai poate urca, şi plafonează. Unghiu! de pantă 0, pentru sborul în urcare, e dat de sine = (Ne-N)y^. unde p e densitatea aerului, S, e suprafafa de sustentafie; şi G, e greutateaavionului. Din această relafie rezuită că panta de urcare 0, pentru o greutate şi o incidenţă determinată, e proporfională cu excedentul de putere şi cu rădăcina pătrată a suprafefei; ea variază invers proporţional cu puterea 0,75 a greutăfii. 822 Vitesa ascensională Va, care e componenta verticală a vitese» în urcare Vq, are expresiunea: Vu = Vq sin 0. La sboru! în urcare, interesează vitesa ascensională maximă (Vamax), la care aeronava poate avea şi incidenfă respectivă, pentru ca să se poată ajunge, cu un motor determinat, în timpul cel mai scurt, Ia o înălfime dată sau Ia un plafon. 1. Sbor la vedere [nojieT c opneTHpoBKOH no 3eMHbIM npe^MeTaM; voi â visibilité; Sichtflug; visibilify flight; láíórepülés]: Sbor în care pilotarea sau orientarea în spafiu a unei aeronave se efectuează raportându-se la linia orizontului sau la reperele vizibile de pe sol. Sborui la vedere e permis numai dacă sunt îndeplinite anumite condifiuni minime de vizibilitate şi meteorologice, numite „minime atmosferice de sbor". Pentru fiecare aerodrom sau cale aeriană sunt indicate minime de sbor la vedere, stabilite în funcfiune de plafonul inferior al nebulozităţi (de ex., cel pufin 300 m), de vizibilitatea orizontală la sol (de ex., cel pufin 3000 m) şi de înălfimea obstacolelor (naturale sau artificiale) fafă de nivelul general al solului. Condifiunile minime în cari sborui la vedere e interzis sunt stabilite prin regulamente şi instrucfiuni de sbor; în astfel de cazuri, aeronavele sunt autorizate să sboare numai instrumenta^ 2. ~ orizontal [nojieT no ropH30HTaJra, nojieT no npflMOÖ; voi horizonfal, voi au mérne niveau, voi en palier; Waagerechtflug, Horizon-talflug; level flight, horizontal flight, flight on even keel; vízszintes repülés]: Sbor normal pe traiectorie orizontală, rectilinie sau, uneori, curbă; în ultimul caz, evolufia se numeşte viraj (v.). Condifiunile de echilibru dinamic stabil în sbor orizontal, uniform şi rectiliniu, sunt: (1) T = RX = CX^ SV* Şi (2) G = P = C2^ SV>, unde T e tracfiunea; Rx, rezistenfa la înaintare; G, greutatea; P, portanfa; Cx şi Cz, coeficienţi unitari de rezistenfă la înaintare şi de portanfă; p, densitatea aerului; S, suprafafa de sustentafie, şi V, vitesa aeronavei. Din relafia de mai sus, care reprezintă ecuafia de sustentafie, respectiv cea de propulsie, şi din polara aeronavei, se pot deduce vitesa, tracfiunea şi puterea necesare în sborui orizontal. Vitesa necesară în sborui orizontal e exprimată prin relafia “ K*vB;VP' de unde rezultă că vitesa variază invers proporfional cu rădăcina pătrată a incidenfei (a unghiului de atac) şi direct proporfional cu rădăcina pătrată a sarcinii unitare (sarcina împărfită cu suprafafa de sustentafie). Tracfiunea necesară sborului orizontal e exprimată prin relafia: Cx (4) r=G-^; w ea e cu atât mai mare, cu cât greutatea avionului şi coeficientul unitar de rezistenfă la înaintare sunt mai mari şi cu cât coeficientul unitar de portanfă e mai mic. Valoarea coeficientului CjCx, numit finefă, e reprezentată în polara avionului, pentru fiecare valoare a unghiului de incidenfă. Tracfiunea necesară e minimă pentru valoarea minimă a acestui coeficient, adică la incidenfă optimă. Valoarea puterii necesare în sborui orizontal se deduce din relafiile (3) şi (4) şi e n,tv,gSşv,cC^^ş. Puterea necesară sborului orizontal variază cu incidenfă, şi trece printr'o valoare minimă pentru un unghiu de incidenfă determinat, care se numeşte incidenfă economică; de asemenea, puterea variază proporfional cu vitesa necesară sborului orizontal şi depinde de sarcina unitară. în relafiile de mai sus, p e dat prin valoarea lui la sol. Pentru sborui orizontal la înălfimea h rezultă relafia: Vh= KjVpo/p^i ‘n care V ^ e vitesa la înălfimea h, V0 e vitesa la sol, p0 e densitatea aerului la sol şi ph e densitatea aerului la înălfimea h. s. ~ pe spate [nojieT Ha cnHHe; voi sur le dos; Rückenflug; fjying on back; hátonrepülés]: Sbor acrobatic executat cu o aeronavă înlr'o poziţie inversată cu 180° (în jurul unei axe orizontale) fafă de pozifia normală de sbor. Sborui pe spate poate constitui, fie o fază scurtă de trecere, care face parte din ansamblul anumitor evolufii acrobatice, fie o fază caracteristică, în evolufii normale de sbor. în evolufii neacrobatice, sborui pe spate nu solicită suplemenfar aeronava, dar e mai periculos, deoarece, pentru o aceeaşi putere, vitesa şi tracţiunea necesară sunt mai mari, iar portanfa (denumită negativă) e mai mică decât în sborui normal. La unele aeronave, celulele sunt special construite pentru sborui pe spate, cu profilé cari dau portanfe negative mărite şi cu un reglaj corespunzător al aripei. De asemenea, funcfionarea carburafiei şi a răcirii (la motoarele răcite cu lichid) impun adaptări speciale motoarelor folosite pentru sborui pe spate. 4. ~ planat [nJiaHHpyK)in,HH nojieT, napn-IlţHH nOJieT; voi pláné; Gieitflug; gliding flight; siklórepülés]: Sbor pe o pantă în coborîre, cu pierdere uniformă de înălfime. La aeronave cu sistem propriu de propulsie, sborui planat sa execută cu motorul în regim redus sau cu motorul oprit, iar la planoare, când nu sunt sus-finute de curenfi ascendenfi. 5. ~ plutit [njiaBaiomHH nojieT; voi flottant; schwimmender Flug; floating flight; lebegő repülés]: Sbor fără motor, cu menfinere sau luare de înălfime, sustentafia necesară fiind asigurată, fie prin acfiunea dinamică a curenfilor atmosferici 823 -ascendenfi asupra aripelor (la aerodine), fie prin -forfa ascensională datorită diferenfei dintre greutatea specifică a aerului şi greutatea specifică medie a aeronavei (la aerostate). 1. Sbor radiodirijat [B03AyiiiHafl pa^HOHaBH-raiţHfl; voi radiodirigé; funkgerichteter Flug; radio directed flight; rádióvezérlésű repülés]. Nav. a.: Sbor instrumental, în care navigafia aeriană sau mişcarea pe sol şi în aer a unei aeronave e dirijată cu aparate radiogoniometrice de bord sau terestre, sau prin radiolocafie. — Radio-goniometria terestră se efectuează de către staţiunea radiogonioterestră, iar radiogoniometria de bord se efectuează de aeronavă, cu aparatele pe cari le are la bord (radiocompas sau radiolocator) şi care goniometreaza emisiunile cari se transmit de radiofarurile de orientare (pe căi aeriene), de radiofarurile de aerodrom (pentru apropierea sau depărtarea de aerodromul respectiv) şi de radio balize (pentru aterisare instrumentală, în condifiuni minime de plafon şi de vizibilitate). — Radiolo-cafia poate fi, de asemenea, de bord sau terestră. Sborul radiodirijat cuprinde: radiodirijarea pe drumul de urmat (v. Navigafie radioelectrică), sborul de apropiere, sborul de depărtare de aerodrom, coborîrea radiodirijată (v. Spargerea de plafon) şi aterisajul instrumental. 2. ~ rectiliniu în coborîre [nJiaHHpyiomHÖ enyeK; descente planée recti ligne; gerader Gleit-flug; straight glide; egyenes siklórepülés]: Sbor normal, a cărui traiectorie, practic rectilinie, formează un unghiu negativ cu linia orizontului (pantă în coborîre). Coborîrea se poate face, fie cu motorul în regim redus, fie fără motor, atât pentru continuarea evolufiilor de sbor Ia o înălţime mai mică, cât şi în vederea aterisării, respectiv a amerisării. Dacă aeronava are o mişcare uniformă, condifiunile de echilibru dinamic sunt exprimate prin relafiile: (1) P = G cos 0 (2) T = RX — G sin 0, unde P e portanfa, Rx e rezistenfă Ia înaintare, G e greutatea aeronavei, T e forfa de tracfiune a sistemului de propulsie, iar 0 e unghiul de pantă. în aceste relafii (prima fiind ecuăfia de sustentafie şi a doua ecuafia de pro-.pulsie), tracfiunea T e mai mică decât tracfiunea necesară sborului orizontal, sau poate fi nulă (la coborîrea cu motorul în regim redus, tracfiunea e neglijabilă, iar la coborîrea cu motorul oprit, •ea e nulă, ca şi în cazul planoarelor); la sborul planat pentru aterisare sau ameri-sare, tracfiunea T are o valoare practic nulă. Când T = 0, panta minimă (0min.) obţine din relafia Rx Cx (3) '9li„=7=c ' Rezultă că unghiul de pantă e cu atât mai mic şi că avionul coboară în sbor planat o distanfă cu atât mai mare, cu cât raportul CJCZ (coeficientul de planare) este mai mic şi, deci, finefa aripei e mai mare. Unghiul 0 poate fi micşorat prin dispozitive de hipersustentafie. Vitesa necesară sborului în coborîre e dată de relafia: (4) Vq -Vi 2 G cos 0 c7s Compunerea forfelor cari se exercită asupra unei aeronave în coborîre. Din această relafie rezultă că vitesa necesară la sborul în coborîre e proporfională cu rădăcina pătrată a sarcinii unitare G/S a avionului şi că are o valoare maximă pentru minimul unghiului 0, care corespunde unui CJCx max’m; capacitatea maximă de planare e obfinută, deci, pentru aerodine (avioane şi planoare) cu greutatea şi rezistenfă cât mai mici, suprafafa portantă cât mai mare, şi la vitesele minime. Vitesa verticală V^, de coborîre, e exprimată prin relafia Vv = Vq sin 0 şi rezultă că ea e proporfională cu vitesa proprie a aeronavei pe panta de coborîre şi că e cu atât mai mică, cu cât unghiul de pantă e mai mic. La aerostate şi la elicoptere, când T = 0, coborîrea se face pe verticală. în cazul baloanelor libere nedirijabile, coborîrea se obfine numai prin evacuarea parfială sau totală, din balon, a gazului care determină producerea portanfei. s. ~ remorcat [npHiţeiiHbm noJieT; voi remor-qué; Schleppflug; fow flight; vontató repülés]: Sbor în care una sau mai multe aeronave ,cari sboară fără motor, sunt remorcate, prn intermediul unor cabluri detaşabile, de o aeronavă care sboară cu motor. în practica planorismului, sborul remorcat e folosit pentru lansarea planorului, pentru transporturi aeriene, etc. La transporturi aeriene se pot folosi mai multe planoare remorcate de un avion remorcher, cari formează un tren aerian. 4. ~ utilitar [noJie3HbiH noJieT; voi utilitaire; utilitaristischer Flug; utility flight; hasznosított repülés]: Sbor care are un scop lucrativ, de folos obştesc, dar care nu e executat pentru transporturi aeriene publice. — Sborurile utilitare se pot face în serviciul agriculturii, pentru lansarea de seminfe, îngrăşăminte, substanfe toxice (pentru combaterea parazifilor agricoli), etc.; în serviciul silviculturii, pentru lansarea de substanfe toxice (pentru combaterea parazifilor silvici), pentru combaterea incendiilor, etc.; în serviciul sanitar, pentru transportul de ránifi, de bolnavi, medici, medicamente; pentru desinfectare, de exemplu pentru desano-felizarea bălfilor, prin lansarea de substanfe toxice pentru combaterea fânfarilor, etc.; în scopuri ştiinfifice, de exemplu pentru explorări, cercetări ştiinfifice, ridicări fotogrammetrice, etc. 5. Sborul pasărilor [c nTHnero nojieTa; voi des oiseaux; Vogelflug; bird flight; madárrepülés]: Plutirea în aer a pasărilor, prin bătaia aripelor, prin care se realizează o mişcare relativă între aer şi aripe, care e, alternativ, ascendentă (la bătaia în jos) şi descendentă (Ia bătaia în sus). 824 Se pare că viiesa de bătaie de jos în sus e considerabil mai mare decât vitesa de sus în jos. De asemenea, în timpul bătăilor, curbura aripelor e variabilă, mai accentuată la bătaia în jos (ceea ce contribue la sporirea portanfei) şi mai mică la bătaia în sus. Astfel se realizează, în jurul aripelor, un curent oscilant, care e însofit da aparifia unei portanfe şi a unei rezistenfe 1a înaintare, cari suni de asemenea variabile. — încercările de a construi aparate sburătoare bazate pe acest principiu (cu aripe batante) nu au condus la rezultate interesante din punctul de vedere tehnic, din cauza complicaţilor mecanice şi datorită faptului că aparatele cu aripe fixe au un randament superior. î. Sburăior [<4)0p-őpaMCejib; petit perroquet; Unterbramsegel; fore-top gallant sail; alsó sudár-vitorla]. V. sub Velă. 2. Sburăfură [/ţyjio; bouche du canon; Mün-dung; muzzle; csöszáj]. Art.: Extremitatea dinainte a fevii unei guri de foc. s. Sc Chim.: Simbol literal penfru elementul Scandiu. 4. Scădere [BbiHHTaHKe; soustractîon; Sub-traktion; subtraction; levonás], Mat.: 1. Operafiune între două numere reale a şi b, care se notează a — b, şi al cărei rezultat e un număr real c — a — b. care, adunat cu numărul b, are ca sumă numărul a. — 2. Operafiune între două numere complexe A~ a'a"i şi B-b'~\-b"i (a', a", b1 şi b" fiind numere reale, iar i fiind numărul definit de ecuafia i2+1=0), care se notează A~B şi al cărei rezultat e numărul complex C = c' 4- c"i, unde c' — a' — b! şi c" = a" — b". 5. ~ vecforială [eeKTopHoe BbiHHTaHHe; soustraction vectorielle; vektorielle Subtraktion; vectorial subtraction; vektorlevonás]: Operafiune între doi vectori ă şi b, care se notează ă— b, şi al cărei rezultat e un vector c, care, adunat vectorial cu vectorul b, are ca sumă vectorială vectorul <*. ■— Analog se defineşte scăderea tensoriîor de diferite ordine, 6. Scafă. Ind. tar.: 1. Strachină mare de lemn (termen regional). — 2. Ceuş de lemn sau de metal, cu care se scot din saci produsele în stare de pulbere sau de granule (făina, orezul, etc.). 7. Scafă [BHKpyjKKa; gorge; Kehle, Hohl-kehje; gorge; hajlat, aláfektetett hajlat], 3. Arh., Cs.: Suprafafă cilindrică concavă, realizată din tencuială, pentru racordarea plane'or perefilor cu planul tavanu'ui,—sau ansamblu de mulurajii aşezat în unghiul format de planul unui perete cu planul tavanului. Uneori, mulurafia se compune dintr'o cornişă mică, în spatele căreia se amenajează goluri în cari se montează corpuri de iluminat. Cornişa se fasonează cu şablonul şi e întărită de un schelet metalic pe care se fixează pânză de rabif. a. Scafandrier [B0£0Jia3; scaphandrier; Tau-cher; diver; búvár]: Muncitor calificat pentru a executa coborîri şi lucrări sub apă, cu ajutorul scafandrului (v.)« Coborîrea scafandrierului echipat cu costum fără armură rigidă trebue să se facă în trepte, pentru acomodarea organismului la presiunea mărită. Ridicarea se face, de asemenea, în trepte; în cazul unei ridicări rapide (provocată de pericole submarine, etc.), scafandrierul este introdus, după ridicare, într'o cameră cu presiune, în care se face o decompresiune gradată. Lucrările pe cari le efectuează scafandrierii sunt: ranfluarea navelor înnecate; astuparea găurilor din corpul navelor eşuate pe stânci; distrugerea* stâncilor submarine; construirea şi repararea digurilor şi a picioarelor de pod; tăierea şi distrugerea epavelor, etc. — Sin. (incorect) Scafandru. 9. Scafandrier, aparate de ~ [Bo/ţojiasrioe o6opyAOBaHHe; appareils de scaphandrier; Tau-chergerăt; diving apparatus; búvárberendezés]: Aparate cari servesc la coborîrea scafandrierilor sub apă, în vederea executării anumitor lucrări. Aparatele de scafandrier sunt: casca-clopot, care completează costumul de scafandrier şi la care plusul de aer pompat de pompa pneumatică dela* sol e evacuat pe dedesubtul căştii; aparate cu butelii de aer comprimat; aparate cu absorpfie ai bioxidului de carbon şi cu desvoltare de oxigen; clopote cufundătoare (v.); etc. 10. Scafandru [BOjţoJia3HbiH koctiom, CKa-(|)aH#p; scaphandre; Taucheranzug; divir.g suit, diving dress; búváröltözet]: 1. Costum închis ermetic, care permite coborîrea sub apă a scafandrierului care-l îmbracă, pentru a executa anumite-lucrări. E constituit din: un combinezon de* pânză cauciucată, care îmbracă pe scafandrier până la gât; o cască de metal, care ara o fereastră de sticlă, penfru a permite vederea, şi care se reazemă pe umerii scafandrierului; inele de strângere etanşă, cari realizează legătura dintre cască şi combinezon; o centură, care împiedeci umflarea combinezonului în dreptul mijlocului, când se pompează aer; ghete cu o greutate adiţională de plumb (cca 10 kg); două greutăji adi-fionale (fiecare de cca 20 kg), legate de combinezon în dreptul pieptului, respectiv al spatelui scafandrierului. Aerul e trimis în casca scafandrului printr'un tub de cauciuc, de o pompă de aer cu antrenare manuală, aşezctă la suprafafă. Excesul de aer, cum şi aerul respirat de scafandrier, sunt evacuate direct în apă, printr'o supapă montată' în peretele lateral al căştii, manevrată de scafandrier cu capul. Pentru a se ridica din apă, scafandrierul nu mai apasă cu capul supapa, presiunea din costum începe să crească şi produce o creştere a deplasamentului şi, deci, a forfei ascensionale. Scafandrul obişnuit permite cufundarea în apă până la adâncimi maxime de 45--50 m. Scafan-drele pentru adâncimi mai mari decât 50 m au o armură metal:că rezistenfă la presiune, care realizează pentru scafandrier un mediu interior cu o presiune diferită de cea corespunzătoare adâncimii la care coboară. Aceste scafandre dau o bună vizibilitate, însă nu permit decât depla— 825 sări rrrici şi efectuări de operafiuni limitate (de ex. nu permit umbletul pe fund S3u intrarea în epave de navă). S>n. Costum de scafandrier. — 2. Termen mpropriu pentru scafandrier (v.). î. Scaf opode.Paleont., Zoo/.: Clasă de molusce, cu corpul cu simetrie bilaterală şi învelit într'o manta de formă tubulară, care secretă o cochilie protectoare unică şi de aceeaşi formă tubulară. Scafopodele nu au branhii; ele respiră prin suprafafa părfii anterioare a corpului. Trăiesc pe fundurile oceanelor actuale, la adâncimi între 70 şi 3000 m. Au dat pufine forme fosile, fără a fi caracteristice, din Silurian până astăzi. 2. Scaiu [nepTOnoJîOX, o cot; chardon; Distel; thistle; bogancs]. Bot.: Cirsium lanceolatum. Plantă erbacee din famiiia compozeelor, cu tulpina robustă, anguloasă. Are frunzele dacurente, lung lanceolat-acuminate, acoperite pe fafa superioară de spini foarte mici, culcafi; frunzele au lobii lanceolafi, terminafi cu un spin puternic. Florile sunt roşii, mai rar albe, dispuse în capitule solitare, ovale sau lunguefe, tubulate şi terminate cu un spin lung, galben. Fructul e o achenă castanie, cu papus format din peri lungi, plumoşi, unifi în inel la bază. Creşte prin locuri necultivate, prin dărâmături, pe marginea drumurilor, Siri. Crăpuşnic; Ghimpe; Scaiete. 3. Scaiul vânat [paBHHHHbiH CHHérojiOBHHK; chardon Roland, querdonnet, barbe de chévre; Feld-Mannstreu; dane weed; mezö-iringó]. Bot!: Eryngium campestre L.; familia umbeliferelor. Plantă vivace, care creşte până la 60 cm înăifime, înflorind prin Iulie, August. Are tulpina aspră, puţin ramificată la vârf. Se cultivă în pământuri calca-roase, în capitule, înmulfindu-se prin seminfe direct pe brazde; se repică, iar primăvara următoare se plantează Ja locul definitiv. Sin. Spinul-dracului, Spinul-vântului. 4. Scalar [cKaJiap; scalaire; Skaiar; scalar; szka-láris]. Mat.: Mărime la care fiecare dintre va'orile pe cari le poate lua e complet determinată prin unitatea de măsură şi printr'un singur număr real, care arată câte unităfi de măsură cuprinde. Exemple de scalari sunt lungimea, unghiul, aria, volumul, timpul, masa, densnt; bolyh]. Ind. text.: Material fibros scurt, constituit din particule rezultate prin mărunf;rea unui material textil sau a unui material folosit în industria textilă, sau din fibre scurte (până la cca 6 mm). La prepararea din sdrenfe a lânii regenerate sau a bumbacului regenerat rezultă un procent important de scamă, care frece la deşeuri, ne mai putând fi prelucrată în produse textile. Foile de celuloză alcalinizată, cari servesc la fabricarea fibrelor artificiale viscoză, de exemplu,, se mărunfesc în maşini cu cufite elicoidaie, până când se obfine o scamă, pentru a prezenta o suprafafă mare de contact cu reactivul cu care se tratează ulterior. Scama depusă pe instaiafiile şi utilajul din sălile de fabricafie poate cauza incendii, fiind uşor inflamabilă. Scama pluteşte în aerul din sălile de filaturi; fesătorii, etc. Ea poate fi inhalată odată cu respirafia, ceea ce dăunează sănătăţii. De aceea, prin legea de protecfiune a muncii, uzinele textile sunt obligate să facă instalafii speciale, pentru absorbirea scamelor şi aerisire. — Când scama e produsă penfru a fi folosită în= industrie, în medicină, etc., termenul se foloseşte numai la singular; când se consideră destrămă-turile de pânză cari se aşază pe stofe, termenul este folosit la plural (scame), singularul servind, în acest caz, numai pentru indicarea unei singure fibre. 8. Scammonium, Bot., Farm.: Sucul uscat al plantei Convolvulus scammonia L., sau extractul alcoolic preparat din rădăcina acestei plante. E o răşină naturală incoloră, care devine brună; e folosită ca purgativ drastic. — Sin. Resina scammoniae. 9. Scămoşare [BopcoBaHHe, Hanec; égratig-nage, lainage; Aufranken, Aufrauhen, Rauhen; teaseling; bolyhozás]. 1. Ind. text.: Operafiune de extragere a capetelor de fibre la suprafafa ţesăturilor, efectuată în general mecanizat, prin smulgere cu elemente sgârietoare. Scămoşarea se foloseşte pentru obfinerea de articole cu efect de* pluş, adică de materiale moi, mai frumoase, cub 826 desenui acoperit şi mai călduroase, deoarece includ aer mai mult. Ţesăturile scămoşate se fac din fire de grosime mijlocie, cu torsiune mică, confecfionate din materie primă de calitate relativ slabă. Calitatea operafiunii de scămoşare e influenfată de calitatea operafiunilor de urzire şi de fesere, de felul apretului, de omogeneita-tea materiei prime, de proporfia de fibre lungi, mijlocii şi scurte în fire, de raportul dintre substanfele de umplere (de ex. amidon, caolin, talc, etc.) şi substanfele liante (de ex. făină, cleiu, etc.) din apret, de gradul de încleire a urzelii, etc. Prin scămoşare, fesăturile se îngustează cu 4—8%. Ţesăturile de lână, piuate sau nepiuate, se umezesc la scămoşare, pentru a se mări suplefa fibrelor şi a li se reduce asprimea. Ţesăturile de bumbac se scămoşează mai uşor şi nu au nevoie de umezire. Scămoşarea se face pe una sau pe ambele iafe ale fesăturii. în primul caz, acjiunea elementelor sgârietoare se exercită aproape excluziv asupra firelor da bătătură; de aceea, fesătură respecfivă se face cu flotări de bătătură pe partea care se scămoşează. Ţesăturile cu noduri de fire şi cu alte defecte sunt expuse la găurire în timpul scămoşării. La fesături cu rezistenfă mică, e preferabil să se facă mai multe treceri prin maşină, cu scămoşsri moderate, iar nu treceri pufine, cu scămoşeri intense. Din punctul de vedere al orientării fibrelor extrase, operafiunea poate fi scămoşare-catifea, prin care fibrele sunt ridicate perpendicular pe suprafafa fesăiurii, sau scămoşare netezită, prin care fibrele sunt culcate pe suprafafa fesăturii şi orientate înfr'o anumită direcfie. Exemple de produse textile uzuale, obfinute prin scămoşare: finetul şi barchetul de bumbac; moltonul de bumbac, care se deosebeşte de finet prin grosimea şi compacitatea Iui mai mari (obfinute printr'o piuare prealabilă); păturile de lână; flanelele; unele stofe înnobilate printr'o uşoară scămoşare, urmată de tundere; etc. O scămoşare specială este scămoşarea ploca-delor în industria fărănească, operafiune prin care capetele fibrelor se extrag pe una dintre părfile fesăturii, până când se realizează un strat de fibre lungi, de 10--20 cm, cari nu se tund. Spre deosebire de scămoşarea obişnuită, care e urmată de tundere, pentru uniformizarea grosimii stratului de fibre cu capetele smulse, plocadele nu se fund după scămoşare. Sin, Lânosire. 1. Scămoşare catifea [öapxaTHoe BOpcoBaHHe; lainage velouté; samt artiges Rauhen; velvety tea-selir.g; bársonybolyhozás]. V. sub Scămoşare 1. 2. ~ netezită [crjianceimoe BopcoBaHHe; lainage lissé; Strichrauhen; smoothed teaseling; szálirányitó bolyhozás]. V. sub Scămoşare 1. s. Scămoşare [BOpcHTb; cardage de semelles; Sohlenaufrauherei; sole roughing; talp-felborzolás]. 2. Ind. piei.; Operafiune de înăsprire a porfiuni-1or din suprafafa pieselor de piele cari se asam- blează prin lipire (de ex. cu solufie de celuloid), la confecţionarea încălfămintsi lipite. în general, înainte de aplicarea solufiei de celuloid, piesele de piele scămoşate se curăfă cu o perie aspră. Scămoşarea tălpii de piele se efectuează îa maşina de scămoşat, la care capul de scămoşat, cu elementele active în formă de ace de ofel, ridică fibrele de pe parfea cărnoasă a tălpii, pe o lăfime de cca 14 mm dela perifaria piesei ştan-fate, păstrând nescămoşată o margine de 2 mm. — Scămoşarea fefelor de piele se efectuează Ia maşini de scămoşat cu arbore flexibil, care antrenează o unealtă consfituifă dintr'o piesă în formă de butoiaş, cu dinfare de raşpel pe manta, sau dintr'o perie de sârmă. 4. Scămoşat, maşină de ~ [BopcoBajibHaa MaiHHHa; laineuse, machine a lainer; Rauhma-schine; raising machine, teaseling machine; bolyhozógép]. Ind. text.: Maşină-unealtă care serveşte Ia scămoşarea fesăturiior pe una sau pe ambele fefe, cu ajutorul unor unelte cu vârfuri ascufite şi elastice, dese, cari sgârie fafa fesăturii. Uneltele folosite sunt fructe de scaiefi sau garnituri sgârietoare cu ace, asemănătoare garniturilor pe-riefoare ale cardelor. După felul elementelor sgârietoare folosite, se deosebesc maş ni de scămoşat cu scaiefi, cari pot fi fixafi în rame sau aşezafi mobil pe axe, pentru a se putea roti, şi maşini de scămoşat cu garnitură de ace metalice, de aluminiu sau de ofel (ultimele ruginind, se folosesc mai mult pentru fesături de bumbac, cari nu se umezesc înainte de scămoşare). Maşinile pot avea circulafia materialului în bandă continuă sau în bandă cu capete. Maşina de scămoşat cu rame cu scaiefi funcţionează cu circulafia continuă a fesăturii şi are următoarele părfi (v. fig. I): o tobă rotitoare, cu diametrul de cca 1 m, pe care se fixează aproximativ 16 rame purtătoare de scaiefi (v. fig. /V); mai mulfi dlindri conducători şi bare întinzăfoare, pe suprafafa cărora fesătură circulă întinsă în lungime şi în lăfime; un dispozifiv de stropire cu apă (fevi perforate); un cilindru de periere. Ţesătura ajunge în contact cu toba pe una sau pe mai multe zone de lucru, şi circulă în sensul opus sensului de rotire al tobei. Durata scămoşerii depinde de gradul de piuare al fesăturii, de finefa şi de torsiunea firelor din fesătură, de compoziţia fesăturii (modul de legare între fire), etc. Scămoşarea se începe cu scaiefi uzafi şi cu presiune redusă între fesătură şi tobă; apoi continuă cu presiune mai mare. Maşina de scămoşat cu două tobe (maşina dublă) prezintă avantajul că funcfionează cu mai multe zone de lucru, e condusă de un singur om, economiseşte spafiul, şi dă posibilitatea de a regla mai bine scămoşarea. Ramele cu scaiefi uzafi pot fi înlocuite fără oprirea maşinii. Penfru ca acfiunea să fie mai intensă, maşina se reglează astfel, încât cele două tobe să se rotească în sensuri corttrare (v. fig. II). 827 Maşina de scămoşat cu scaiefi rotitori (v.fig.111) «efectuează o scămoşare de tip catifea mai uniformă şi se foloseşte mai mult pentru flanele de manta garnituri de ace de ofel sau de aluminiu; fiecare cilindru cu ace e urmat de un cilindru perietor, Câfiva cilindri curăfifori scot scama din I)~şi II) maşină cu rame cu scaiefi simplă, respectiv dublă, cu bandă continuă de material; III) maşină cu scaiefi rotativi, cu bandă de material cu două capete; 1) tobă cu rame; I') tobă cu axuri cu scaiefi; 2) cilindru conducător; 3) bară întinzătoare; 4) cilindru perietor cu pânză de cardă 5) vârtelnifă; 6) covată pentru materialul prelucrat; 7) ladă colectoare pentru scamă; 8) ax cu scaiefi învârtitori. bumbac. E compusă din următoarele părfi: o tobă rotitoare, care are pe periferie un sistem de axe metalice cu scaiefi rotitori, inclinate fafă de axa Organe de lucru ale maşinilor de scămoşat. ÎV) ramă cu scaiefi pentru maşina cu rame; V) şi VI) axuri cu scaiefi rotitori; VII) fragmente de element al tcbei maşinii cu scaiefi rotitori. tobei (v. fig. V---V//); un cilindru întinzător; mai mulfi cilindri conducători; un cilindru perietor îmbrăcat cu garnitură de ace metal’ce; o vârtelnifă care loveşte fesătura, care cade într'o covată; o ladă colectoare care refine scama. Ţesătura ajunge în contact cu mantaua în două zone de lucru. Reglarea intensităfii procesului de scămoşare se face schimbând pozifia cilindrilor conducători. Maşina de scămoşat cu garnituri cu ace e asemănătoare cu carda; ea cuprinde o tobă în jurul căreia sunt dispuşi mai mulfi cilindri cari au pe garnitura cu ace. — Toba şi fesătura se rotesc în sens opus sensului de rotafie al cilindrilor cu ace. Cu aceste maşini se scămoşează, de regulă barchetul, pichetul penfru cămăşi de turism, flanelele de lână, unele stofe de haine bărbăteşti, etc. î. Scămoşat, maşină de ~ cu garnituri cu ace [BopcoBaJibHaa MaimmacHrojibnaTOH jieHTOH; laineuse a garnitures a aiguilles; Kratzenrauhma-schine; teaseling machine with needle clothings; kárttűs bolyhozógép]. V. sub Scămoşat, maşină de ~ 2. maşină de ~ cu rame cu scaiefi [BOp-coBajibHan ManiHHa c Heno^BHHtHo 3aKpen-JieHHblMH iHHlHKaMH; laineuse â cadres â char-dons; Stabrauhmaschine; frame teaseling machine; rúdmacsonyás bolyhozó gép]. V. sub Scămoşat, maşină de 3. maşină de ~ cu scaiefi rotitori [BOp- coBajjbBan Máimmá c Bpamaiom,HMHCH hihih- KaMH; laineuse â chardons roulanfs; Rollkarden-rauhmaschine; teasel raising machine; forgóma-csonyás bolyhozó gép]. V. Sub Scămoşat, maşină de 4. Scămoşat, maşină de ~ pielea [KOîKOBOp-COBaJlbHaH ManiHHa; machine a carder Ies se-melles; Sohlenaufrauhmaschine; sole roughing machine; börfelborzoló gép]. Ind. piei.: Maşină-unealtă. care serveşte la înăsprirea (scămoşarea) suprafefei pieselor de piele cari trebue asamblate prin lipire, la confecfionarea încălfămintei lipite. Maşina pentru scămoşarea tălpii e constituită, în principal, dintr'un batiu care poartă un cap de scămoşat rotitor, format dintr'o piesă în_ care sunt fixate ace da ofel, şi dintr'un dispozitiv de prindere şi de avans al piesei de talpă ştanfată în prealabil; maşina e echipată cu un sistem de aspirare a prafului de talpă şi a fibrelor detaşate la scămoşare. Maşina pentru scămoşat fefele de piele e constituită, în general, dintr'un arbore orizontal, 828 rezamat în două paliere, antrenat prin roata de curea sau prin motor electric, şi care antrenează unealta printr'un arbore flexibil; unealta e fie o piesă de ofel în formă de butoiaş, cu dinfare de rampei pe manta, fie o perie de sârmă. î. Scămoşire: 1. Sin. Scămoşare (v.). — 2. Scămoşare care se produce prin uzură. a. Scandiu [cKaH/ţHH; scandium; Skandium; scandium; skandium]. Chim.: Sc; nr. at. 21; gr. at. 45,10; gr. sp. 3,1; p. t. cca 1400°; p. f. cca 2400°. Element din coloana a treia a sistemului periodic, care se găseşte în natură sub formă de oxid (Sc2Oa) în thorveitit, wiikit, yterbit, ortit şi în unele minereuri de staniu. Se cunosc următorii isotopi ai scandiuiui: scan-diul 41, care se desintegrează cu emis une de pozitroni, cu timpul de înjumătăfire de 0,87 s, obfinut prin reacfia nucleară Ca40 (d, n) Sc41; scandiul 43, care se desintegrează cu emisiune de pozitroni şi de radiafie y, cu timpul de înjumătăfire de cca 4 h, obfinut prin reacfiile nucleare Ca40 (a, p) Sc43; Ca42 (d, n) Sc43, Ca43 (p, n) Sc43; scandiul 44, care se desintegrează cu emisiune de pozitroni şi de radiafie ţ, cu timpul de înjumătăfire de cca 4 h, obfinut prin reacfiile nucleare K41 (*,n)SC4î, Ca43 (d, n) Sc4î, Ca44(p,n) Sc44, Sc45 (n, 2 n) Sc44, Ti46 (d, a) Sc44; scandiul 45, care e isotopul neradioacfiv al scandiuiui, formând scandiul din natură; scandiul 46, care se desintegrează eu emisiune de electroni şi de radiafie y» cu timpul de înjumătăfire de 85 de zile, obfinuf prin reacfiile nucleare Ca43 (â, p) Sc46, Sc45 (d,p) Sc46, Sc43 (n,*r) Sc46, Ti48 (d,a) Sc46, Ti46 (n,p) Sc46; scandiul 47, care se desin-fegrează cu emisiune de electroni, cu timpul de înjumătăfire de 3,4 zile, obfinut prin reacfiile nucleare Ca44 (x, p) Sc47, Ca46 (d, n) Sc47, Ca46 (p, y) Sc47, Ti47 (n,p) Sc47; scandiul 48, care se desintegrează cu emisiune de electroni şi de radiafie y, cu timpul de înjumătăfire de 44 h, obfinut prin reacfiile nucleare Ca43(p, n) Sc48, Ca48 (d, 2 n) Sc48, Ti48 (n,p) Sc48, Ti50 (d,») Sc43, V51 (n,a) Sc48; scandiul 49, care se desintegrează cu emisiune de electroni, cu timpul de înjumătăfire de 57 nrn, obfinut prin reacfiile nucleare Ca48 (d, n) Sc49, Ti49 (n, p) Sc49, Ti50 (y,P) Sc49, Ca46 (or,n) Sc49. Se cunosc pufni compuşi ai scandiuiui. Sărurile scandiuiui se hidrolizează uşor şi au fendinfa de a forma săruri duble, cum sunt, de exemplu, sulfatul dublu de scandiu şi de potasiu [3 K2S04, Sc2(S04)s], carbonatul dublu de scandiu şi de sodiu [4NaaCO. , Sc2(C03)3 ■ 6 H20], etc. Nici scandiul, nici sărurile sale nu au înfrebuinfări tehnice. s. Scândură [flOCKa; planche; Breft; board, piánk; deszka]. Ind. lemn.: Piesă de lemn ecari-safă, cu secfiune dreptunghiulară, care are grosimea mică în raport cu lăfimeâ (cel mult jumătate din lăfime) şi fefele netezite brut (de ex. scândurile galuite pe 1—4 fafe) sau profilate (de ex. scândurile fălfuite), folosită la lucrări de construcfie şi de tâmplărie. Sunt standardizate scânduri cu grosimi de 1,2«**2,5 cm, cu lafimile de 8—33 cm şi lungimile de 1—6 m. Piesele de lemn cu grosimi cuprinse între 0,5 şi 1,1 cm, obfinute prin tăierea în lung a unor piese mai groase, la maşini de spintecat (gater, ferestrău cu panglică sau circular), se numesc scânduri cu tăiere fină sau cherestea spintecată. 4. Scânteie [KCKpa; éfincelle; Funke; spark; szikra]. Gen.: Particulă soHdă incandescentă. 5. ~ electrică [3JieKTpHH3CKaH HCKpa; étin-celle électrique; elektrischer Funke; electric spark; villamos szikra]. Elm.: Porfiunea luminoasă a canalului unei descărcări electrice disruptive printr'un dielecfric, caracterizată prin sgomot datorit expansiunii rapide a gazeior calde din canal şi revenirii gazelor după stingerea scânteii. Scânteile electrice se produc prin străpungerea dielectricului dintre electrozi între cari se aplică o tensiune suficientă, fie prin descărcarea unor condensatoare, fie prir> racordarea electrozilor la secundarul unui transformator de înalta tensiune, fie prin întreruperea legăturii conductoare dintre contactele unor circuite cari confin inductivitafi mari; în natură, scânteia electrică se produce în trăsnet. Scânteia electrică urmează, în general, unei descărcări premergătoare de altă natură, care poate fi neînfrefinufă (de ex., descărcarea în egretă, mai ales la distanfă mare între electrozi) sau înfrefinută (de ex. descărcarea luminescentă), dacă tensiunea aplicată depăşeşte, într'un moment dat, valoarea corespunzătoare acelor descărcări.. Scânteia electrică are, în general, aceeaşi caracteristică descendentă tensiune-curent. ca şi arcul electric; ea se stabileşte când sursa nu are capacitatea de a menfine intensitatea mare a curentului, necesară pentru descărcarea permanentă pe care o reprezintă arcul electric. Scânteia reprezintă, practic, un scurt-circuit al electrozilor între cari se stabileşte. Tensiunea dintre electrozi scade brusc, iar curentul creşte. După ce sarcinile electrice ale sistemului s'au neutralizat în parte, curentul şi, odată cu el, numărul de purtători de sarcină, deci şi ionizarea şi temperatura din canal, scad, până când tensiunea dintre electrozi nu mai e suficientă spre a menfine un câmp destul de intens în canal, şi descărcarea sa stinge. Scânteile nu se amorsează instantaneu după aplicarea tensiunii între electrozi, ci cu o întârziere care e cu atât mai mare, cu cât tensiunea depăşeşte cu mai pufin valoarea limită la care nu se produce amorsarea şi cu cât numărul inifial de purtători de sarcini e mai mic. Cu cât tensiunea aplicată e mai înaltă şi vitesa de creştere a acestei tensiuni e mai mare, cu atât amorsarea se produce cu o întârziere mai mică. întârzierea creşte cd3fă cu neomogeneitatea câmpului; ea e minimă între electrozi sferici. Prin iradiere cu lumină ultravioletă şi curăfirea electrozilor cu hârtie de carborundum proaspăt, se poate reduce întârzierea amorsării până la valori foarte micf (3-10~9s), ceea ce corespunde la 1 m parcurs de undele electromagnetice. în aceste condifiuni 829 £)Ot lua parte activă la mecanismul de amorsare «numai electronii, cari au o inerfie foarte mică. Din cauza întârzierii atât de mici Ia amorsare, ecla-torul sferic poate fi folosit pentru măsurări de ien5iune şi curent în circuitele de înaltă tensiune (v. Eclator de măsură) şi, prin montarea în circuite speciale, şi a pantei tensiunii şi curentului. Rezistenfă electrică R a unei scântei electrice ^ste R = k-r—, L (m) fiind lungimea scânteii, Q(C) X fiind sarcina vehiculată, k fiind un factor cuprins între 0,08-10"3 şi 0,20.10~3, şi care poate fi considerat constant, iar ^4, secfiunea canalului. Tensiunea şi curentul prin scânteie pot varia între limite largi. — Tensiunea Vd sub care se produce scânteia depinde de forma şi de dimensiunile electrozilor, de distanfa dintre ei, de presiunea, temperatura şi natura mediului prin care se produce descărcarea, ca şi de vitesa de varia-jie a tensiunii; ea depinde prea pufin de natura electrozilor. Când scade presiunea gazului, tensiunea Vă scade, trecând printr’un minim, după care creşte din nou, pe măsură ce presiunea gazului tint'e către zero. Scânteile electrice de întrerupere apar Ia deschiderea contactelor străbătute de curent, fiindcă densitatea de curent din ultimele punfi metalice în contact devine atât de mare, încât punfile se topesc şi se vaporizează, creând o atmosferă de vepori metalici fierbinfi, în care se pot amorsa scântei sau arcuri electrice. Există limite ale tensiunii şi curentului, sub cari contactele se pot deschide fără a se produce scântei; acestea depind de materialul contactelor şi sunt cele mai mari la cărbune şi la grafit. Pentru stingerea sau slăbirea scânteilor ia contacte, s'au imaginat circuite auxiliare confinând, în principiu, un condensator care, la desfacerea contactelor, se încarcă, abătând curentul necesar ionizării, din spafiu! dintre contacte. Scânteile electrice pot apărea $i ja închiderea unui circuit alimentat de o sursă a cărei tensiune depăşeşte limitele indicate mai sus fiindcă, înainte de a se închide contactele circuitului, câmpul electric devine atât de intens, încât dielecfricul gazos sau lichid dintre ele e străpuns. Scânteile cari apar sub perii, Ia colectorul maşinilor electrice de curent continuu şi alternativ, sunt datorite comutaţiei, adică faptului că, în cursul trecerii periei de pe o lamă de colector pe alta, se scurt-circuitează bobina legată între cele două lame şi că, după părăsirea lamei de colector, curentul frece prin bobină în sens contrar decât înainte de scurt-circuitare. Densitatea de curent, sub porfiunea de perie care părăseşte lama, creşte spre sfârşitul comutafiei, creşterea fiind provocată de tensiunea de inducfie proprie şi de deformarea câmpului magnetic al maşinii prin reacfiunea magnetică (v.) a indusului ei, dacă periile rămân în zona geometric neutră a maşinii. Există o valoare critică atensiunîi induse în spirele în comutafie, care, dacă e depăşită, mai rămâne în circuit un rest de energie electromagnetică, provocând scântei la mu- chia periei care părăseşte o lamă de colector şi foarte rar la muchia atacată de lamelele de colector. Aceste scântei nu pot fi eliminate complet prin mijloace economice; între anumite limite, ele permit, însă, o funcfionare normală a maşinii. Ele pot fi datorite şi unor cauze mecanice (defectele colectorului şi ale părfiior rotative sau ale periilor şi port-periilor, de ex. pozifii excentrice, mişcări nepermise în mers, etc.). — Neuni-formităfile suprafefelor de contact pot produce scântei pe toată suprafafa de contact dintre perie şi colector. î. Scânteie electrică echivalentă [3KBHBaJieHT-Han 3JieKTpHHecKafl HCKpa; éfincelle électrique équivaiente; elektrische Funkenschlagweite; electric equivalent spark; szikraátütési távolság]: Lungimea pe care se produce o descurcare electrică însoţită de o scânteie, într'un eclator legat în derivaţie, la tensiunea electrică de măsurat (scânteia electrică echivalentă a tensiunii electrice respective). 2. Scânteiere [ MHraHHe, cuhhtfijijiííixhíj, ÖJieCK; scintillement; Flimmern; flicker; csillámlás, villogás]. Fiz.: 1. Iluminarea, un timp foarte scurt şi pe întinderi atât de mici, încât pot fi considerate punctuale, a unui ecran fosforescent, când acesta e bombardat cu particule accelerate (de ex. cu particule a). Sin. Scintilafie. — 2. Sensafie luminoasă care devine sensibilă când perioada de variafie a intensităfii luminoase e mai mare decât cca 1/30s. Ea e cu atât mai pronunfată, cu cât strălucirea (v.) e mai mare. în proiecfia cinematografică, unde iluminarea ecranului e de ordinul a 100 sau 150 lucşi şi unde imaginile se succed în număr de 24 pe secundă, scânteierea ar fi vizibilă; pentru a o reduce, se foloseşte obturarea obiectivului pe o durată foarte scurtă, atât în timpul deplasării filmului prin fafa obiectivului, cât şi în timpul proiectării imaginii. Astfel numărul de imagini e de 48 pe secundă. în televiziune (v.), unde se transmit 25 de imagini pe secundă, se foloseşte sistemul de baleiaj întrepătruns pentru a se obfine aceeaşi impresie vizuală ca în cazul transmiterii unui număr dublu de imag’ni. s. Scânteietor: Sin. Eclator (v.). 4. Scânteiufe. V. Brumărele. 5. Scăpare [yTe^Ka; fuite; Leck, Undichtig-keit; leak, leakage; tömitetlereség]. Tehn.: Trecerea în atmosferă a unui fluid care se găseşte sub o presiune superioară presiunii atmosferice, datorită neetanşeităfii. ,8. Scăpare [yTe^Ka, noTepu ra3a ot HenjiOT-HOCTH CoeAHHASHH^; fuite de gaz; Gasver-lust; gas leakage; gázveszteség]. Mş. ferm.: Trecerea fluidului sub presiune din camera de compresiune a unui motor, în carterul acestuia, datorită lipsei de etanşeitate a segmenfiîor pistonului, provocată fie de uzură, fie de griparea segmenfiîor în canalele pistonului, fie de vicii de montare. Scăpările dau pierderi de presiune a fluidului (gaze de ardere sau abur) din camera de compresiune. în general, înlăturarea scăpărilor 830^ se poate realiza numai prin repararea motorului, fie că se înlocuesc segmenfii gripafi, fie că se alezează din nou cilindrul şi se introduc pistoane cu segnnenfi corespunzători. î. Scăpare [yTeqKa; fuite; Entrinnen; leakage; átbocsátás]. Expl. pefr.: Pierderea de fluid util, datorită unui defect de etanşeitate al unei instalafii de extracfie, de depozitare sau de transport. Scăpările coloanelor şi ale instalafiilor de erupfie captate sunt deosebit de periculoase, deoarece, din cauza presiunilor mari, fluidele scapă cu vitese cari ating vifesa sunetului. La aceste vitese, materialul solid în suspensie, adeseori abraziv, are o mare putere de eroziune şi provoacă avarii foarte greu de lichidat, dacă nu se iau din timp măsurile corespunzătoare, iar debitul scăpării creşte în timp, după o funcfiune aproximativ exponenfială, putându-se ajunge la erupfie liberă. 2. Scăpare magnetică: Sin. Dispersiune magnetică (v.). s. Scăpare pe pantă [cKaTbmaHHe no/ţ yKJiOH; emballement sur pente; auf Gefălledurchgehen; on falling gradient racing; lejtőn megszalladás]. 1. Tehn.: Angajarea unui vehicul terestru (automobil, sanie, vehicul de cale ferată) sau a unui tren de vehicule, la mersul pe o pantă într'o vitesă care nu mai permite oprirea după comandă. Scăparea pe pantă poate fi provocată de defectarea instalafiei de frână, de un procent de frânare insuficient, de manipularea defectuoasă a frânei, accelerafie prea mare la demarare, condifiuni de aderenfă nefavorabile, acfiunea vântului în cazul vagoanelor fugite din stafii, etc. — 2. C. f.: Angajarea într'o vitesă de mers care nu permite oprirea comandată, a unui vagon sau a unui grup de vagoane cari s'au rupt dintr'un tren care merge în rampă. 4. Scăparea sondei de sub control [bbixoa CKBaîKHHbl H3 no# KOIITpOJIH; échappement de la sonde de sous contrőle; Entkommen der Bohrung aus der Kontrolié; escaping of the well from control; olajkút ellenőrzés alul szabadulása]. Expl. pefr.: Accident care consistă în erupfia liberă a unei sonde, în condifiuni în cari debitul ei nu mai poate fi controlat cu ajutorul instalafiei normale, care există la sondă. Se datoreşte, fie unui defect de etanşeitate al unei instalafii de producfie, fie variafiei necontrolate a greutăfii specifice a fluidului de săpare. E un accident foarte grav. 5. Scaphifes. Paleonf.: Gen de amonit, cu cochilia strânsă în primul tur, apoi desfăcută drept în al doilea tur şi arcuită curb în ultimul. Cuprinde specii caracteristice pentru Cretacicul mediu şi pentru cel superior. 6. Scapolif [cKanojiHT, BepHejiHT; scapolite, wernérite; Skapolith, Wernerit; scapolite, werne-rite; szkapolit]. Mineral.: Amestec isomorf de marialit (v.) şi meionit (v.). Se formează în fenomene de metamorfism pneumatoLtic. Sin. Wernerit. 7. Scară [jieCTHBiţa; échelle; Leiter; ladder; létra] 1. Gen.: Obiect format din două bare apropiate, paralele sau aproape paralele (laturi sau montanfi), sau din două cabluri apropiate, solidarizate între ele prin fuscei paraleli echidistanfi (trepte), folosit pentru urcarea sau coborîrea la un alt nivel. Sin. Scară simplă. — 2. Obiect format din două sau din mai multe scări simple (în sensul da sub Scară 1), de exemplu scară dublă, scară culisantă, etc., folosit pentru urcarea sau coborîrea la un alt nivel. 8. ~ culisantă [Bbl/ţBHJKHaH JieCTHHIţa 't échelle coulissante; Schieberjeiter; sliding ladder; tolólétra]: Scară formată din două sau din mai multe elemente (constituite din scări simple), cari culisează într'o aceeaşi direcfie, pentru a se atinge diferite niveluri, la executarea de lucrări pe stâlpi, clădiri, etc. Scara culisantă poate fi portativă sau transportabilă; cea portativă are un mecanism cu scripete penfru lungirea ei, iar cea transportabilă are mecanisme de lungire şi de orientare. Scara culisantă transportabilă se montează pi un vehicul (cărucior, autovehicul, etc.)* Sin. Scară telescopică, Scară retractabilă. 9. ~ de incendiu [nO/KapHan JiecTHHiţa; échelle de sauvetage; Feuerleiter; fire escape; tűzlétra]: Scară deplasabilă, pentru accesul la etajele şi la acoperişul clădirilor incendiate (v. fig.). C Scări de incerdiu, a) scară de perete; b) scară de acoperiş; c) scară de fereastră; d) scară de balcon; e) scară culisantă. Scara de incendiu poate fi: portativă simplă, şi anume scară de zid, scară de fereastră (cu ghiara de prindere) şi scară de acoperiş (cu colfi de fixare); portativă cul:santă; transportabilă culisantă (remorcată sau autopropulsată). 831 j. ~ de pisică [niTOpM Tpan; échelle de tangón; Jakobsleiter; rope ladder; kötéllétra, kötél hágcsó]: Scară cu marginile de saulă împletită, şi cu treptele de lemn, suspendată la extremitatea tangonului, pentru coborîrea în bărci. 2. ~ dublă [CTpeMflHKa; écheile double; Baumleiter; double ladder; kettős létra]: Scară portativă compusă din două scări simple, articulate între ele la partea superioară. ş. ~ flexibilă [rHŐKan JieCTHHlţa; échelle flexible; biegsame Leiter; flexible ladder; hajié- scara, se numeşte casa scării; lin:a care trece prin mijlocul scării (axa rampei) se numeşte linia de păşire. Fafa orizontală pe care se aplică talpa piciorului se numeşte treaptă, iar fafă verticală dintre două trepte, contratreaptă. Distanfa pe verticală între două trepte e înălfimea treptei (sau confratreapta), dimensiunea mai mică a fefei orizontale e lăfirrea treplei (sau treapta), iar dimensiunea mai mare a acesteia e lungimea treptei şi e egală cu lăfimea rampei (ssu a scării). Pentru ca urcarea pe scările în curba Elementele treptelor, a) contra treaptă; b) treaptă. Scară cu trei rampe. Elementele componente ale scărilor fixe sunt: perefii, pardoseala, rampele, odihnele sau po-destele, treptele, balustrada şi mâna curentă. Locul înconjurat de perefi, în care e amplasată să se faca în bune condifiuni, treptele trebue balansate (v. Balansarea treptelor). Scări flexibile. a) cu trepte rotunde; b) cu trepte late; î) latură; 2) treaptă.'3) legătură la treaptă; 4) legătură dintre trepte; 5) armatură. kony létra]: Scară (v. fig.) Ia care laturi lé şi treptele, sau numai laturile, sunt de material flexibil (cablu, funie rezisientă, etc.). 4. Scară, 3. Bef,: Sin. Etrier (v.). 5. Scară JieCTHHiţa; échelle; Leiter; stair; lépcső]. 4. Cs.: Element de construcfie pentru comunicafia între etaje, sau pentru comunicafia înfre o clădire şi exteriorul ei. După amplasare, se deosebesc scări exterioare şi scări interioare; după destinaţie, scări monumentala, scări principale şi de serviciu; după forma axei lor, scări drepte, scări poligonale, circulare şi elicoidcle; după material, scări de lemn, scări de piatră, metalice şi de beton armat; după modul de folosire, scări fixe, scări mobile (de ex. portaiive, rabatabile) şi rulante (escalatoare). Scară de piatră aşezată pe bolfi. Scările trebue să creeze o comunicafie normală şi sigură înfre planele deservite (etaje). 832 Pentru comoditatea comunicaţiei sunt necesare următoarele condifiuni: înălfimea a (contratreapta) şi lăfimea b (treapta) a unei trepte trebue să fie într'o anumită relafie (în general, 2 rt + £ = 53**’62 cm; pentru scările de onoare, 2a + h = 53 cm, iar pentru scările de serviciu, 2a-bb = 62 cm). Lăfimea minimă a treptei nu trebue să fie mai mică decât 27 cm, iar înălfimea maximă, 18 cm; la scările de onoare, înălfimea treptelor e de 9**‘11 cm; la scările principale, de 13--14 cm, iar la scările de serviciu, de 15 --18 cm. — Lungimea treptei (lăfi-mea rampei) se face de cel pufin 2,1 m la scările monumentale; 1,8 m la scările principale, şi 0,75 m la scările de serviciu. Scările din clădirile publice au lăfimea de 2,1 ”*3,5 m. Numărul de trepte dintre două odihne nu trebue să fie mai mare decât 15. Scară de piatră cu vang metalic, La proiectare trebue să S3 aibă în vedere următoarele elemente: scara trebue să fie în conformitate cu normele referitoare la serviciul pe care trebue să-l îndeplinească şi la capacitatea de trecere pe ea; la început şi la sfârşit, scara trebue să aibă câte o odihnă; distanfa pe verticală dintre două rampe suprapuse trebue să fie de cel pufin 2 m; pe toată scara, lăfimea rampelor şi a odihnelor trebue să fie aceeaşi; scara trebue să fie bine iluminată şi ventilată. ^ Scările de piatră se fac, In general, din gresie, din granit, gneis, bazalt, sienit, calcar, marmură, beton. Treptele se încastrează în Elementele unei scări în elice. Scară în elice. zidărie, de ambele părfi sau de o parte, sau se sprijine pe vanguri metalice, pe bolfi şi arce. Scările metalice se fac din fontă, ofel, etc. Vangul se execută cu reborduri, de cari se fixează treptele, cu buloane, Unele scări metalice se execută în elice. Scările de lemn sunt admise numai la construcfiile de lemn, din motive de securitate în timpul incendiilor.Ele sunt alcătuite din vanguri şi din trepte da lemn, vangurile prinzându-se de pardoseală şi de podeşte. Scările de beton armat sunt, fie monolit (turnate pe loc), fie prefabricate. Scările turnate pe loc se fac fie cu două vanguri, pe cari se reazemă o placă cu trepte, fie fără vanguri. Armatura se pune atât în lungul rampei, cât şi în lungul treptelor. Scările prefabricate se execută fie cu vanguri — cari sunt fot grinzi de beton armat — pe cari se reazemă treptele, fie fără vanguri — cu treptele încastrate în perete, fie din rampe întregi prefabricate, fixate de două podeşte învecinate. Balustradele se execută pe înălfimi de 1 •••0,90 m şi se fixează fie de vang, fie de trepte. Se construesc, în general, metalice, din beton, sau din lemn. Mâna curentă e executată din lemn şi se fixează, fie de balustradă, fie de perete. Scară rulanîă. a) trepte mobile; b) camera maşinilor. Scările în elice servesc la comunicaţia interioară, între două încăperi suprapuse, sau între un etaj şi curte. Se execută în jocurile în cari se pune problema economisirii spafiului. De obiceiu, sunt metalice, cu lăfimea sub 0,95 m. Se construesc din fontă, turnându-se trepte separate, sau din ofel, de formă triunghiulară. Fiecare treaptă are un manşon cu înălfimea egală cu înălfimea treptei, care se trece pe un stâlp. în exterior are două manşoane de diametru mai mic, cari servesc la prinderea treptelor între ele. Vangul sau capetele exterioare ale treptelor formează o elice. Scările rulante se folosesc în locurile cu circulafie foarte mare (metropolitane, magazine şi clădiri publice mari, (etc.). Au vitesa de 0,5 m/s şi capacitatea de 4000***8000 persoane/h. î. Scară de salvare [cnacaTejibnan JiecTHHiţa; échelle de sauvetage; Rettungsleiter; fire-escape; menföléfra]: Scară penfru salvarea oamenilor în caz de pericol. Astfel de scări se montează la imobile, penfru a fi folosite în caz de incendiu, la cheuri în porturi, ia ecluze, etc. 2. ~ rulantă. V. Escalator şi sub Scară 4. Scara de beton armat, î) armatura de rezistenfă a plăcii scării; 2) armatură de repartiţie; 3) scărari; 4) bare de mor.taj. 833 1, Scară simplă: Sin. Scară 1 (v.). 2. Scară [Macuiiaő, înnaJia; échelle; Mafjstab; scale; mérték lépték, mértékarány skála]. 5. Gén.: Mulfime ordonată de elemente discrete, folosită pentru a determina, cu ajutorul ei, conform unei regulj, valorile numerice ale unei anumite mărimi reprezentate într'un desen, într'o hartă, diagramă, etc. Se numeşte scară numerică o scară ale cărei elemente sunt numere, regula de determinare a valorilor la cari se referă scara fiind o regulă aritmetică; se numeşte scară grafică o scară ale cărei elemente sunt diviziuni ale unei linii, în dreptul cărora sunt marcate valorile numerice corespunzătoare. s. ~ de desen. V. Scară 5. 4. ~ de pantă [Macnrraö CKJiOHa; échelle de pente; Neigungsmafjstab; slope scale; lejtésmérték]: Scară grafică constituită de proiecfia unei drepte, şi a unui şir de puncte de pe ea, cari au cofe rotunde (adică exprimate în numere întregi). Scara de pantă a unei linii de cea mai mare pantă a unui plan se numeşte scara de pantă a planului. în epură, ea e reprezentată printr'o linie dublă gradată. 5. ~ de pescaj [MâpKa yrJiyŐJieHHfl; mar-ques de tirant d'eau; Tiefgangsmarken; draught marks; merülési jel]: Scară grafică având cifre săpate şi piturate (vopsite) pe etrava şi pe etam-boul navelor de comerf, indicând pescajul acestora (în metri şi în picioare engleze). s. ~ de proiecfie [MaciiiTa6 npoemţHH; échells de projection; Projektionsma^stab, Ab-bildungsmafjstab; projection scale; vetítési lépték]: Scară numerică sau grafică, adoptată îa reprezentarea în desen, în proiecfie orizontală, verticală sau înclinată, a dimensiunilor caracteristice ale unui obiect. 7. ~ grafică [rpa^mqecKHH (aaHeHHbifi) Macnrraő; échelle graphique; graphischer Ma^stab; graphical scale; grafikus lépték]: Figură formată dintr'o linie dreaptă sau curbă, gradată după o anumită regulă, între două puncte ale liniei, numite limitele scării, pentru a determina, într'un desen sau într'o diagramă, valorile anumitor mărimi pe cari le reprezintă diferitele lungimi din figură. Scările grafice se reprezintă în marginea unui desen, a unei hărfi, etc. Ele sufer aceleaşi contracfiuni sau dilataţii ca şi harta sau desenul; măsurarea nu este, deci, influenfată de eventuale deformaţii ale hârtiei întregi. Prin scara grafică a unei funcfiuni f(m), într'un interval ct"'b, în care funcfiunea e uniformă, se înfelegs ansamblul diviziunilor de pe dreapta sau curba-suport a scării, cari au abscisele xlt x2 • • • xn, determinate de relafiile ^c1 = M(m1); x2~M\{m2)', * 1 •; xn ~ unde M este o lungime con- stantă, convenabil aleasă, numită modulul scării grafice; diviziunile astfel obfinute şi notate cu valorile m±, m2, •••, mn ale variabilei m sunt cotele scării grafice. Lungimea scării grafice este L — M[ţ{b) — \{ay], unde a şi b sunt limitele scării. Scara grafică se gradează dându-se varia- bilei m creşteri eşalonate h, egale cu un număr rotund de unităfi de un anumit ordin zecimal, din şirul numerelor 1, ?, 5, 10, Intervalul minim dintre două gradafii succesivele numeşfe interva’ul grafic minim. După numărul scărilor trasate pe o aceeaşi linie, se deosebesc scări grafice unice, cari poartă o singură serie de diviziuni pe suport, şi scări grafice duble, obfinute trasând de fiecare parte a suportului câte o serie de diviziuni cu aceleaşi limite, dar pentru scări diferite. *0 05 w lb in îoţo o tos 20030QWQ50Q 000 mo mm mo Scară dublă. După felul funcfiunii f(m), se deosebesc scări grafice proporfionale sau lineare, la cari i(m)=Amt abscisele x fiind deci proporfionale cu valorile m, gradafia lor fiind deci uniformă, şi scări grafice funcfionale, cari au gradafie neuniformă. 8. ~ grafică cu confrascară [JlHHeÖHbifí MacniTaó c ocHOBamieM Macurraőa; échelle graphique â contre-échelle; graphischer Mafystab mit Gegenmafjstab; g'aphical scale with counter-scale; grafikus lépték ellenmértékléccel]: Scară grafică regulată, având numai anumite gradafii, W 0 10 20 30 40 50 60 70 80 30 W 10 0 W 20 30 40 50 60 70 & 90 W ţţ 8 10 % 30 iO 50 60 70 80 89 M Scări cu cortrascars. subgradafiile apreciindu-se cu ajutorul unei contra-scări (talon); aceasta e constituită dintr'un segment egal cu intervalul dintre două gradaţii succesive, divizat în subgradafii şi aşezat la stânga originii scării (v. fig.). Se foloseşte, în special, la hărfi, la planuri directoare, etc. 9. ~ grafică cu refea [nonepeqHbiH JiHHeii-HblH MacilITaŐ; échelle graphique â réseau; graphischer Netzmafystab; graphica! net scale; grafikus hálozatlépték]: Scară grafică având o contrascară pe care se trasează o refea (v. fig.) 1 ^ ^ 5 ^ o wo zoo 300 m aniiinuf -....... m - ------— Scară cu refea. care permite citirea directă a fracfiunilor (de obiceiu, a zecimilor) de subgradafii. Sin. Scară grafică transversală, 53 834 1. Scară grafică derivată [npOH3BOAHbiS jih-HeítHbiH MacniTaő; échelle graphique derivée; abgéleitetei; Mafjstab; derived sca!e; derivált lépték]: Scară funcfională care se deduce dintr'o altă scară funcfională f(m), cunoscută, numită scară-etalon, prin înlocuirea variabilei m cu o anumită funcfiune de aceeaşi variabilă. Exemplu ;y = f[ log sin x e o scară derivată dintr'o scară logaritmică sau e o scară transformată dintr'o scară sinusoidală. e. ~ numerică [hHCJIOBOH MacniTaő; échelle numérique; numerischer Mafjstab; numerical scale; számlépték]: Raportul constant dintre valoarea numerică a lungimii unui segment oarecare dintr'un desen, diagramă, etc. şi valoarea numerică a mărimii reprezentate de ace! segment. Când mărimea reprezentată e lungimea (de ex. într'o hartă), scara numerică se notează, fie sub forma unei fracfiuni 1 ]n, al cărei numitor indică gradul de reducere (scară de reducere sau de micşorare), fie sub forma unei fracfiuni nl 1, al cărei numărător indică gradul de mărire (scară de mărire). Dacă mărimea reprezentată nu este lungimea, scara numerică se indică arătând numărul de unităfi reprezentate de o unitate de lungime; de exemplu, sub forma: 1 cm =100 kg, 1 cm = 50 kg/cm2, 1 cm = 5 CP. O scară numerică al cărei numitor nu este un< număr rotund se numeşte scară diversă. Exemple sunt scările 1/21; 1/2360. Nu se recomandă folosirea acestor scări. Scara numerică al cărei numitor e un multiplu întreg al numărului zece se numeşte scară decimală. Exemple: 1/10; 1/20; 1/50; 1/100; 1/50000. Acestea sunt scările folosite cel mai des în desen şi în cartografie. Scara numerică a unei fotografii, a unui clişeu,> a unei fotograme, se numeşte scară a fotografiei, a clişeului, respectiv a fotogramei; scara numerică* la care sunt reprezentate, pe un grafic, Înălfimile profilului longitudinal sau transversal al terenuluir se numeşte scara înălfimilor (în general, scara> înălfimilor se ia mai mare decât scara lungimilor, adică decât scara numerică la care sunt reprezentate pe grafic lungimile profilului longitudinal sau transversal al terenului); scara numerică a* unui stereomodel (v.) se numeşte scara stereomodelului sau scara modelului optic; scările numerice folosite în construcfia planurilor cadastrale, respectiv a hărfilor, se numesc scări cadastrale, respectiv cartografice; scara numerică adoptată la redresoarele automate pentru întocmirea fotoplanelor se numeşte scară de redresare; scara numerică a modelului optic obfinut în resti-tutoarele automate, la întocmirea planului restituit sau a hărfii restituite a uriei regiuni ferestre, se numeşte scară de restitufie. 7. Scară [UIKaJia; échelle; Skala; scale; lépték, skála].6. Gen.: Mulfime ordonată de elemente cari reprezintă valori discrete ale unei mărimi repera-bile, şi care serveşte la reperarea, cu o anumită aproximafie, a valorilor acestei mărimi. 8. ~ de duritate mineralogică. V. Duritate* scară de ~ mineralogică. s. ~ temperaturilor. V. Temperaturilor, scara 835 1. Scară-colfar pentru căfarat [KorTH #jih BJl63âHHH Ha CTOJlóbi; échelle d'ascension des appuis; Steigevorrich-tung; climbers; mászólétra]: Dispozitiv care se ataşază de piciorul muncitorului, pentru căfărareasape stâlpi (v. fig.). Se folosesc doua scări, simetrice, câte una pentru fiecare picior. 2. Scara cupelor [qépnaKOBaa paMâ; élind e Eimerleiter; bucket chain; vedervezető]: Sin. Elindă (v.). 3. Scară de ecluze: Sin. Ecluze în trepte (v.). 4. Scară de etiaj [pefina H3MepeHHH ypOBHH BOflbl; échelle d'étiage; Wasserpegel; water (depth) gauge; magasság-mértékléc].Hi:roi.: Miră ale cărei diviziuni servesc la măsurarea înălţimii nivelului apelor deasupra etiajului. Se fixează în puncte caracteristice, la maluri, de-a-lungu| fluviilor, pentru determinarea variaţiei în timp a nivelului apelor. Sin. Scară fluvială. 5. Scară de fum [AbiM0H3MepnTejib; échelle de fumée; Rauchskale; smoke scale; füstskála]. Tehn.: Figură compusă din şase pătrate cu diferite grade de acoperire a suprafeţei lor printr'o refea rectangulară de linii negre de grosimi diferite, folosită pentru aprecierea arderii în focare, prin examinarea compacităfii fumului format (v. fig.). Scară de fum. Scara de fum se fine la o distanfă de cel pufin 15 m de observator, şi nuanfa de cenuşiu a fumului se compară cu nuanfele de cenuşiu în care apar pătratele scării. 8. Scară ds măsură [H3MepHTejibHaa uma-Jia, uiKaJia; échelle de mesure; Messungsma^stab; maasuring scale; mértékskála]: Partea unui instrument de măsură, separată sau făcând corp comun cu el, pe care e reprezentată o scară grafică folosită pentru citirea valorii mărimii măsurate, cu ajutorul unui ac care se mişcă în dreptul ei, sau al unui spot luminos care cade pe ea. Scara grafică trasată pe scara de măsură reprezintă legătura dintre rotirea a (eventual deplasarea rectilinie x), şi mărimea măsurată m, adică funcfiunea oc = f(m); ea se gradează direct în un20 mm), pietriş (diametrul 20i,*2 mm) şi nisip grosier (diametrul 2--0,2 mm), Pietrele se întâlnesc în solurile formate pe roce lari, pe grohotişuri, pe conuri de dejecfie, pe aluviunile din regiunile muntoase şi deluroase, -etc. Ele se întâlnesc şi în stratele superioare ale solurilor, dar numărul lor creşte spre partea de jos a profilului, pe măsura apropierii d*e roca pe care s'a format solul. Pietrişul colfuros se întâlneşte frecvent în solurile formate pe roce-mame al căror material c>u a fost transportat sau care a fost foarte pufin transportat. Pietrişul rotunjit (prundişul) se întâlneşte pe solurile formate pe roce-mame cari au fost transportate la oarecare distanfa de locul de ■formare. Nisipul grosier se găseşte aproape în toate solurile. E frecvent pe grindurile aluviunilor, pe solurile din vecinătatea teraselor, în aluviunile depuse de ape, etc. Nisipul micşorează coeziunea şi adeziunea solurilor argiloase grele, le face mai permeabile penfru apă şi penfru aer şi mai uşor de străbătut de rădăcinile plantelor cultivate. Nisipul are o mică putere de absorpfie şi de refinere a apei şi de absorpfie a bazelor din sol. — Pietrişul afâ- îl compun, pietrişul liberează treptat în masa solului noi substanfe minerale. Prundişul e mai rezistent la desagregare şi mai sărac în baze decât fracţiunile mecanice colfuroase de aceeaşi origine petrografică. în cantitate mică, pietrele afânează solul într'o măsură oarecare. în cantitate mare, ele împiedecă desvoltarea rădăcinilor. — Pietrele şi pietrişul au efecte favorabile în solurile argiloase compacte, dacă nu depăşesc împreună 10***15%. Prezenţa lor în partea superioară a solului îngreunează efectuarea lucrărilor, deoarece uzează repede piesele active ale uneltelor. Solurile în cari elementele de schelet se găsesc în cantitate mare îşi pierd repede apa, sufer de secetă şi sunt sărace în substanţe nutritive, fiindcă nu au complex absorbant. Pe solurile cu mult schelet, cari au o pânză de apă freatică nu prea adâncă, uşor curgătoare, şi cari sunt constituite din fracfiuni mecanice variate din punctul de vedere mineralogic şi au suficient material fin, se desvoltă foarte bine aninul, plopul, salcia, frasinul şi ulmul. 2. Schemă [cxeMa; schema; Schema; scheme; vázlat, jelrajz, séma]. 1. Tehn.: Ansamblul regulilor folosite la trasarea unei figuri schematice (v. Schemă 2). — 2. Figură care reprezintă simplificat trăsături esenţiale ale unui obiect, ale unei dispoziţii sau structuri, ale unui fenomen sau proces. Sin. Figură schematică. Trăsăturile esenţiale cuprinse într'o schemă se pun în evidenţă făcând abstracţiune de particularităţi, de exemplu de forma precisă a unui obiect sau a unei instalaţii, de mijloacele de realizare a unei operaţiuni, etc. Simplificarea caracteristică unei 846 scheme se obfine, adeseori, folosind simboluri grafice pentru părfile sau operafiunile reprezentate; ea se face pentru a permite o privire generală. Schema se deosebeşte de diagramă prin faptul că în diagramă se reprezintă relafiile dintre mărimi (de ex. relafia dinire presiunea şi temperatura unui gaz cu densitate constantă), pe când în schemă se reprezintă însuşi obiectul, dispozifia, structura, fenomenul sau procesul real, în trăsături esenfiale (de ex. schema distribufiei unui motor cu abur, cu piston). Schema se deosebeşte de schifă prin faptul că nu reprezintă un desen fugar ca aceasta. Ea se deosebeşte de semn şi de simbol prin faptul că reprezintă o reunire de elemente de acest fel. O schemă poate reprezenta reîafii cunoscute, iar simplificarea — incompatibilă cu o reprezentare exactă — serveşte, în acest caz, spre a permite se-zisarea acestor relafii dintr'o privire generală (de ex. schema legăturilor electrice dintr'o centrală electrică, schema de montaj a unei maşini, schema unui proces iehnolog:c); ea poate reprezenta, însă, înfr'un fel provizoriu, şi o structură încă incomplet cunoscută (de ex. schema stereochimică a unei molecule) sau mersul general al unui fenomen sau al unui proces încă incomplet analizat. în sensul larg al termenului, atât formulele matematice, cât şi figurile geometrice sunt scheme. în tehnică se folosesc scheme cinematice, scheme de asamblare, scheme de circuite, scheme de conexiuni electrice, scheme de instalafii, scheme de procese tehnologice, scheme de servicii auxiliare, etc. î. Schemă cinematică [KHHeM aTK HeCKâH cxeMa; schéma cinématique; kinematisches Schema; kinematic scheme; kinematikus séma]: Schemă Schema cinematică a cuiiei căruciorului dela strungul DIP-20 M. f) axul avansurilor; 2-3-4-5-6-7-3-9-10-11) lan|ul cinematic comun; 12-13-14-15-16) Iar ful cinematic al avansului longitudinal; 17-18-19) lanful cinemalic al avansului transversal; 20) şi 22) rofi pentru acţionare manuală a avansurilor longitudinal şi transversal; 7) roata baladoare solidarizată cu roata (6), necesară penfru schimbarea sensului de mers; 21) roată fixă, necesară penfru acfionarea avansului longitudinal; 23) şurubul conducător necesar pentru tăierea fi latelor; 24) manivelă de acfionare a saniei port-unealtă; 25—26) cuplu cinematic de acfionaie a saniei port-unealfă; a) sanie longitudinală (principală); b) sanie transversală; c) sanie port- unealtă; d) ghidajele strungului. folosită pentru a reprezenta, în trăsături esenfiale, îanful cinematic al unei maşini, a! unui vehicul, mecanism, etc. Schema cinematică din fig. I, a cutiei căruciorului dela strungul D1P 20 M, reprezintă: axul avansurilor (1), pe care culisează roata baladoare (2)r care transmite mişcarea arborelui (8), prin intermediul trenului de rofi (4—5)ftrenul balador (6—7)r care transmite mişcarea angrenajului melc (9— 10), prin intermediul arborelui (8), într'un sens sau în altul, după cum se găsesc în angrenare rofile (5, 6) sau (4, 7); roata baladoare (11), care provoacă mişcarea de avans longiiudinal sau transversal (mişcare de pătrundere), după cum angrenează cu rofile (12) sau (17); cremaliera (16) a saniei longitudinale, angrenată psrmanent cu roata dinfată (15) care primeşte mişcarea, prin intermediul rofii (14), fie mecanizat, prin trenul fix (12—13), fie manual, prin roata fixă (21); arborele (19) de comandă a avansului transversal, care poate fi acfionat mecanizat prin angrenajul (17—18) sau manual, prin roata-manivelă (22). Schema cinematică din fig. II, a comenzilor direcfiei şi profundorului unui avion, reprezintă: palonierul (1), acfionat cu piciorul, care modifica pozifia relativă a direcfiei (3) fafă de derivă, prin intermediul cablurilor (2), pentru a se obfine diri- Schema cinematică a comenzilor direcfiei şi profundorului unui aviDn. I) palonier; 2) cablu; 3) direcfie; 4) manşă; 5) tijă; 6) pr-fundor, jarea, la dreapta sau la stânga, a avionului; manşa (4), acfionată manual, care modifică pozifia relativă a profundorului (6) fafă de stabilizator, pentru a se obfine coborîrea (pozifia ain figură) sau urcarea avionului. Schema mecanismului mctor şi de distribufie lâ o locomc-fivă cu abur. 1) bară de ccmanda a distribufiei (bara schimbăfoiului de mers; 2) bielă cuplară; 3) bi la motoare; 4) bară de comandă a culisei; 5) culisă; 6) bară de comandă a sertarului; 7) bara1 de avans a sertarului; 8) tija sertarului; 9) bară de articulafie. Schema cinematică din fig. III, a mecanismului motor şi a mecanismului de distribufie sistem Heusinger-Walschaert a unei locomotive cu abur, reprezintă: sistemul de comandă şi de distribufie 847 a aburului în cilindri, cum şi sistemul de antrenare a osiilor locomotivei. Figura /V reprezintă schema cinematică a unei transmisiuni cu curea şi repartizarea tracfiunilor; ea reprezintă, de fapt, o reunire între o schemă şi o diagramă. Transmisiunea cu curea transmite lucrul mecanic, dela arborele (Oj) la arborele (02). Arborele (02) este solicitat [de Schema repartizării tracţiunilor într'o transmisiune ru cuiea. cuplul rezistent Mq, care poate fi învins numai dacă forfa de tracfiune T± creşte astfel în raport cu forfa 7"0, încât să existe relafia de echilibru: (Tt-Tt)rt=MQ. Forfa periferică la roata antrenată e egală cu diferenfa celor două forfe de întindere din curea P=Tt-TQ. Cuplul motor la roata de antrenare este A/P=(r1-r0)r1. Suma celor doua forfe de tracfiune H ~T0JtT1 solicită arborii de antrenare. î. Schemă de asamblare [MOHTaîKHafl cxeMa; schéma d'assemblage; Montageschema; assembling scheme; szerelésiséma]: Schemă folosită pentru a reprezenta, în trăsături esenţiale, modul de asamblare a unui sistem tehnic (maşină, aparat, dispozitiv, etc.). în aceste scheme se folosesc simboluri pentru piese, (de ex. dreptunghiuri, cercuri etc., în dreptul sau în interiorul cărora se scrie numele piesei sau se trece numărul indicaliv al acesteia, cum şi numărul de bucăfi necesare), eventual şi pentru operafiunile efectuate la asamblare (de ex. ajustarea, găurirea, vopsirea, etc.). Fig. V reprezintă schema „bloc" de asamblare a unei pompe centrifuge, în care piesele componente sunt simbolizate prin „blocuri" (dreptunghiuri), la stânga cărora e notat numărul indicativ a! piesei, iar la dreapta, numărul de bucăfi necesare; din schemă rezultă că această pompă se asamblează din şapte subansambluri (marcate cu „m"), fiecare subansamblu fiînd montat separat, din piesele sale componente (executate în prealabil). De asemenea sunt indicate pe schemă şi unele operafiuni necesare asamblării (de ex. presarea, mandrinarea, montarea inelului de fixare, etc.) cari comportă o serie de 'operafiunî^de ajustare şi de finisare efectuate în timpul asamblării (de ex. darea diferitelor găuri, răzuirea sau netezirea suprafefelor cari vin în contact, filetarea unor găuri, îndoirea şi potrivirea diferitelor conducte de legătură, executarea canalelor de ungere în cusinefi, etc.). 2. ~ de circuite [cxeMa npOBOflOB; schema de circuits; Kreisschema; circuit scheme; áramkör jelrajz]: Schemă folosită pentru a reprezenta, în trăsături esenfiale, un circuit energetic, eventual în aparatele de comandă şi de control, sau un circuit cu instrumente de măsură. Se deosebesc: schsme de circuite de fluide, scheme de circuite de pui beri, etc. Schema circuitului de gaze, din fig. V/, al unei locomotive, reprezintă: focarul (I), în care se produc gazele de ardere, cari trec prin fasciculul ignitubular (2), pentru încălzirea apei din căldarea (3); camera de fum (4), din care gazele Schema circuitului de gaze al unei locomotive. 1) cutie de foc; 2) fascicul i jnitubular; 3) căldare; 4) cameră c'e fum; 5) coş; 6) cap de emisiune. sunt evacuate în atmosferă prin coşul (5), evacuarea gazelor fiind activată prin capul de emisiune (7), Schema instalafiei conductelor de aducfie a aburului, din fig. Vil, ale unei centrale termice cu turbine cu abur, reprezintă: sala căldărilor de abur (Í), din care aburul viu ajunge la turbinele (2) prin conducta (3); separatorul de apă (4), din care apa de condensafie este evacuată prin oala de condensafie (5); reductorul de presiune (8)# care permite derivarea aburului de încălzire prrţ Schema circuitului de condiţionare a aeruiui. Í) cameră de preparare; 2) intrarea aerului de recirculajie; 3) intrarea aerului proaspăt; 4) preîncălzitor; 5) dispozitiv de umidificare; 6) corducte de apă; 7) separator de picături; 8) baterie de reîncălzire; 9) ventilator. răcitorul (9); derivafiile de abur (10 şi 11) către turbopompe auxil'are de uleiu, respectiv către pompele de alimentare cu apă (12 şi 13). Schema circuitului de condifionare a aerului» din fig. VIU, reprezintă: camera de preparare (Í) Schema de aâambfare â unei portlpe cenfrrfuejg. v i A) schemă „blpc" de asambSaro;i\B) sectiune^longitudinală;"X) vedere laterală, D) denumirea piesei (pompă montată); I) numărul indicativ al piesei; N) numărul bucăfilor la presare; b) montarea inelului de f'xare; c) mandrinare; m) subansamblu; m4) arbore; m5) corpul montat; m6l m12) capac montat; m^) potrivirea conductei; m24) palier montat; m26) cusinet montat; I) arbore; 2) rotor; 3) pană; 4), 15), 23) şi 35) piuliţă; 5) corp; 6), Í2), 28), 37) capac; 7) inel de etanşare; 8) şi 36) şurub; 9) bucea de etanşare; ÎO) presgarnitură; 11) şi 29) inel; 13) bucea; 14) cuiu; 16), 20), 34) şi 39) bulon; 18) raeord; 19) conductă de presiune; 21) distribuitor; 22) pana distribuitorului; 24) corpul palierului; 25) cusinetul inferior; 26) cusinet superior; 27) capacul palierului; 30) cuiu spintecat; 31) şi 38) dop; 32) inel de fixare; 33) şurub de fixare; 40) garnitură; 4Í) şl 42) rondeia. 848 849 a aerului, în care intra aerul de circulafie (2) şi aerul proaspăt (3); dispozitivul de umid floare (5) cu două rânduri de ajutaje, care pulverizează apa de răcire (care intră prin conducta 6, şi apoi e colectată şi evacuată), şi răceşte aerul încălzit în preîncălzitorul (4); ventilatorul (9), în care intră aerul umidificat, după ce a trecut prin separatorul de picături (7) şi prin bateria de reîncălzire (8), şi care trimite aerul condifionat, în încăperile unde este folosit; conducta de derivafe, prin care aerul din începere poate fi adus direct ia bateria de reîncălzire (8). Schema circuitului pneumatic de telecomandă, din fig. IX, a unui automotor cu două motoare şi cu patru osii, reprezintă: motorul de antrenare (I), al cărui regim de mers se ofcfne prin comanda pârghiei de accelerare (2), acfionată de servomotorul (5); ambreiajul (3), care permite schim- VII Schema Instalafiei conductelor de aducfie a aburului la o centrală termica cu turbine cu abur. 1) sala căldărilor cu abur; 2) sala turbinelor; 3) conductă de abur viu; 4) separator de apă; 5) oală de condensafie; 6) vană pentru abur viu; 7) racord la rcbinetul de închidere rapidă a iurbinei; 8) robinet de reducere a presiunii; 9) răcitor per,tru aburul de încălzire; 10) conductă de abur la turbopcmpa auxiliară, de tleiu; 11) ccnductă de abur viu pentru pompa de alimentare a căldării; 12) şi 13) pompele de alimentare a căldării; 14) robinet de aerare. §4 Ő50 barea viteselor m timp ce - motorul funcfionează, este acfionat de servomotorul (6); schimbătorul de vitese (4), la care trecerea dela o vitesă la alta IX w» jstej, Schema canalizării- în dispozifie perpendiculară, indirectăi din fig. X, a unui oraş traversat de un curs de apă, reprezintă: canalele de serviciu (I) 12 Jigw/ Schema circuitului pneurricfic c'e telecomandă al unui automotor. Í) motor; 2) pârghia de accelerare; 3) ambreiaj; 4) schirrbător de vitesă; 5), 6) şi 7) servomotoare pneumatice; 8) şi 9) valve auxiliare; /0) valvă de reglare a combustibilului; 11) valvă de conexiune a motoarelor; 12) valvă pentru schimbarea viteselor; 13) rezervor principal de aer; 14) rezervor auxiliar; Í5) conducte de aer comprimat. se obfine prin intermediul unor servomotoare (7) comandate de valva (12); valvele auxiliare (8) şi (9), Schema canalizării unui oraş traversat de un curs de ape. J) canal de serviciu; 2) colector secundâr; 3) colector principal; 4) colector unic; 5) stafie de pompare; 6) instalafie de epurare; 7) cânal deversor; a) clădiri cu 4 etaje; b) clădiri cu 2 etaje; c) întreprinderi industriale; d) clădiri individuale; e) limite de canalizare; f) conducte de presiune. cari permit schimbarea rapidă a vitaselor (deoarece conductele de legătură cu servomotorul sünt scurte, şi, deci, pierderile prin frecare sunt mici) şi pentru a căror acfionare se foloseşte Vezér vör ul auxiliar (14). cari colectează apele de pe străzi şi de pe su-prafefele aferente şi le conduc în colectoarele secundare (2), dispuse la un nivel mai jos decâty primele; colectoarele principale (3), paralele cu malurile cursului de apă, cari afluează într'un colector unic (4), de unde sunt pompata, în stafia de pompare (5), spre instalafia de epurare (Ő). Schema unei refele de apă, din lig. XI, reprezintă: conducta~principală de apă (1), pe care XI -cb—-** -i 2 3 4 — Schema unei refele de apă. 1) conducta principală; 2) robinet de trecere; 3) contor; 4) refinător; 5) conducta secundară; 6) conducta izolată; 7) conducta de distribufie. sunt montate două robinete de trecere (2), un contor (3) şi un refinător (4), etc., prin care apa trece spre punctele da consum; conducta ^e^-cundară (5), derivată din. conducta principală, pe care este montat un robinet de trecere şi care serveşte la alimentarea cu apă, când conducta &54 principală este întreruptă; conducta izolată calo-rifug (6)f care se montează în exterior, şi prin care apa trece spre conductele de distribufie (7), pe care sunt montate robinete de trecere şi de serviciu. --------- î. Schemă de instalafie [cxeMa ycTaHOBKH; schéma d'installation; Ânlageschema; planscheme; berendezés-jel- ^ rajz]: Schema folosită pentru a reprezenta, în trăsături esenfi-ale, instalafii industriale, sau a^ menajeri tehnice. Se deosebesc: sch eme de instalafii de maşini, scheme de amenajeri hidrotehnice şi miniere, scheme de instalafii ter-m o t e h n i c e, scheme de uzine şi de fabrici. Schema de instalafie a unui grup motor eo-lian-generator electric, din fig. Schema de instalafie a unui grup motor eolian-generator electric. 1) motor eolian; 2) elice; 3) regulator de turafie; 4) turn; 5) generator; 6) colector; 7) conducte electrice; 8) tablou de distribufie; 9) baterie de acumulatoare; 10) bare de distribufie. o pompa verticală cu piston (4), care refulează apa în camera pneumatică de refulare (5), montată în conducta de evacuare (6). Schema de instalafie a unui grup de două turbogeneratoare, din fig. X/V, reprezintă: caldaréá X/V _____** XII, reprezintă motorul eolian (Í), montat pe un turn (4), astfel încât poate avea o mişcare de pivotare în jurul XIII unei axe verticale; r l i generatorul (5), al * cărui curent e cules Ia colectorul (6), şi care e antrenat de arborele elicei (2); tabloul de distribufie (8), cu barele de distribufie (10), la care generatorul e legat prin conductele (7). Schema de instalafie a unei pompe hidraulice cu .cameră pneumatică, din fig. XIII, reprezintă: conducta de aspirafie (î), care are la partea inferioară un refinător (2), care împiedecă scurgerea apei din conductă, când pompa este în repaus; o cameră pneumatică de aspirafie (3), cu robinet (pentru evacuarea aerului, la umplerea cu apă a camerei de aspirafie); Schema de instalafie a unei pompe hidraulice cu cameră pneumatică. Í) conductă de aspirafie; 2) refinător; 3) camera pneumatică de aspi-rafie; 4) pompă; 5) C3meră pneumatică de refulare; 6) conductă de evacuare. Schema de instalafie a unui grup de două turbogenferatoare. 1) căldare de abur; 2) conducta de abur viu; 3) turbină cu condensafie; 4) generator electric; 5) turbină cu contrapresiune; 6) generator electric; 7) condensator; 8) conducta de abur de prelevare; 9) şl 11) consumator; 10) conducta de abur de contrapresiune; 12) şi 14) pompă; ÎS) rezervor de acumulare. de abur (t), care serveşte la alimentarea conductei de abur viu (2); turbina cu condensafie (3), cuplată cu generatorul electric (4), care este înzestrată cu un condensator (7); turbina cu contrapresiune (5), cuplată cu generatorul electric (6), care alimentează conducta de abur de contrapresiune (10); conducta de abur de prelevare (8), alimentată de turbinele (3) şi (5), la care esté legat consumatorul (9); pompa (Í2), care trimite condensatul în rezervorul dé acumulare (f3), şi pompă (14), care trimite apa în căldarea (î). Schema de instalafie a unei turbine cu gaz, din fig. XV, reprezintă: turbina (1), cu camera de combustie (2), în care combustibilul intră prin conducta (3), şi aerul, prin conducta (4); recuperatorul de căldură (5), pentru preîncălzirea aerului comburant, cu ajutorul gazelor de ardere evacuate din turbină; compresorul (7), antrenat de arborele turbinei (8), trimite aerul comprimat spre ca- mera de combustie, prin recuperator. ; ; Schema amenajerii hidraulice, din fig. XV/, pentru o cădere mică de apă, reprezintă: albia amonte (ţ) Schema de instalafie a unei turbine cu gaz.: î) turbină; 2) cameră de combustie; 3) conductă de combustibil; 4) conductă de aer; 5) recuperator de căldură; 6) conductă de aer comprimat; 7) compresor; 8) arborele principal; 9) pompă de combustibil; 10) intrarea combustibilului. _ 54* 852 a cursului de apă, din care’se derivă apa prín canalul de aducfie (2); turbina (3), care funcfionează la înălfimea netă de cădere (H); canalul de evacuare (4), prin care apa ajunge în albia aval (5) a cursului de apă. a se putea utiliza întreaga energie hidraulica disponibilă; turbina (6), care funcfionează la înălfimea netă de cădere (H); canalul de evacuare (7), prin care apa ajunge în albia aval (8) a cursului de apă. I) albia amonfe; 2) canal c'e aducfie; 3) turbina; 4) canal de evacu:re; 5). albie aval; H^) înălfime brută; hp) pierderi de înălfime; H) înălfime netă. Schema amenajerii hidraulice, din fig. XV//, reprezintă: albia amonte (1) a cursului de apa, din I) albia amonte a cursului de apa; 2) canal de aducfie; 3) castel de apă; 4) conductă forfată; 5) sala turbinelor; 6) turbină; 7) canal de evacuaie; 8) albia aval; H£,) înălfimea brută de cădere; H) înălfimea netă de cădere. care se derivă apa prin canalul de aducfie (2); castelul de apă (3), care cuprinde un basin pentru limpezirea apei, un deversor psste care trece apa în exces (dirijată direct spre albia cursului de apă) şi o cameră de admisie a apei în con- Schema unei amenejeri hidraulice, î) cursul de apă; 2) rezervor c’e apă; 3) baraj; 4) grătar; 5) stâvilar; 6) canal de aducfie; 7) deversor; 8) sala turbinelor; 9) stăvilar de mers în gol; 10) canal da evacuare. ducta forfată (4); sala turbinelor (5), situată 'n punctul cel mai de jos al căderii de apă (pentru Schema amenajerii hidrotehnice, din fig. XVIII, pentru captarea energiei hidraulice, reprezintă: rezervorul de apă (2), obfinut pe albia amonte a cursului de apă (Í), prin barajul (3); grătarul (4), care împ’edecâ Irecerea, spre turbins, a oorpurilor sfrăine în suspensie; stavilarul (5), prin care se reglează debitul deapă din canalul de aducfie (6); deversorul (7), peste care frece excesul de apă; stavilarul de mers în gol (9), care serveşte la evacuarea apei, când turbina nu lucrează în sarcină; sala turbinelor (8), în care se montează turbinele cutoate XIX accesoriile; canalul de evacuare (10), prin care apa revine în albia cursului de apă. Schema amenajerii unei mine în vederea ga-zeificării subterane a cărbunilor, din fig. XIX, reprezintă: un canal (Î),săpatprin galeria (2), al cărui fund este culcuşul stratului, iar acoperişul, însuşi stratul de cărbuni; găurile de sondă (3), prin care se introduce aer sub presiune, ş4^pu-furile oarbe (4), prin cari se culege gazul; un paravan de izolare (5), cu care se izolează canalul de restul minei, în timpul g3zeif carii. Schema de instalafie a unui gazogen, din fig. XX, penfru obfinerea gazului rece din combustibili bituminoşi, reprezintă: gazogenul (1), de unde gazul este trimis la coloana de răcire (2); filtru! (4), necesar pentru separarea gudroanelor din gaz; scrubberul compartimentat (5), din care gazul iese la temperatura dorită, urmând să fie eliberat de picăturile de apă în captatorul (8), înainte de util'zare; conducta (10), prin care aerul comburant, preîncălzit în scrubberul (5), este adus la gazogen. Schema unei instalafii frigorigene, cu ejectoare, din fig. XX/, reprezintă: evaporatorul (1), în care se produce evaporarea apei (datorită depresiunii) Schema amenajerii unei mine penfru gazeificarea subterană a cărbunilor. 1) canal de gazeificare; 2) galerie de mină; 3) gaură de sondă; 4) puf orb; 5) paravan de izolare. Schema instalafiei căldărilor de abur a unei cenfrale termoelectrice de putere mijlocie (cca 4000 kW). 1) căldare de abur; 2) conducfă principală de abur (33 afa); 3) conducfă de aducfie a aburului la turbină; 4) turbina (4000 kW şi 29 ata); 5) generafor electric; 6), 7) şi 9) conductele cir-cuitale de încălzire a preîrcălzifoarelor (15); 8) conducta aburului de prelevare; 10) conducta aburului de emisiune; 11) conducte de retur dela preîncălzitoare; 12) cond nsator; 13), 17), 21), 26), 27), 46), 49) şi 57) pompe; 14) conducte pentru condensat; 15), 23), 24) şi 52) preîncălziloare; 16) rezervor de drenaj; í8)/22), 29), 31), 37), 45) şi 53) robinete; 19) rez*rvor da alimentare; 20) conductă pentru apa de alimentare a călcărilor (amestec condensst-apă de adaus); 25) degazor; 28) turbină de antrenare a pompei (27); 30) economisi; 32) şi 36) redu foaie de presiune; 33) conducta c e m die presiune (12 ata); 34) separator; 35) şi 38) conducte de racordare; 39) conducfă de joasă presiune (5 ata); 40) derivafie la preîncâlziturul (23); 41) derivafie la rezervoarele de alimentare; 42) derivafie la boiUre; 43) conductă de încălzire a preîncălzitorului (24); 44) conductă de apă rece;47) boiler; 48) conductă de apă caldă; 50) conducta circuitului de răcire al scf imbâtorilui de căldură (52); 51) şi 54) conducte ale circuitului de epurare a apei; 55) conductă de înf-arcere cin reţeaua de abur a serviciilor auxiliare; 56) circuitul de răcire al condensatorului (12). 854 care v'ne din condensatorul (5), ceea ce provoacă scăderea temperaturii mediu-lui ambiant; XX 7) >\> ut> > > > a > 7 > n hrrrm-rf. S/ A ■t 7 Ur wvsw/jwf/rw. Schema instalaţiei unui gazogen pentru obţinerea gazului rece din combustibili bituminoşi. 1) gazogen; 2) coloana de răcire; 3) colector de gaz; 4) elec-trofiltru; 5) scrubber compartimentat; 6) suflor de aer; 7) sLflor de gaz; 8) captator de condensat; 9) captator de gaz (spre consumator); 10) conductă de aer cald. condifionatorul (2), în care circulă apa răcită în evaporator şi care serveşte la condifionarca atmosferei din alte încăperi; ejectorul (4), care provoacă o depresiune în evaporator şi amorsează vapori reci din acesta, datorită presiunii a-burului alimentat de căldarea de abur (8); condensatorul (5), din care condensatorul este trimis spre evaporator şi, parfial, spre căldarea de abur. Schema instalafiei căldărilor de abur ale unei centrale termoelectrice de putere mijlocie, din fig. XX//, reprezintă: căldările de abur(l), defa cari aburul (supraîncălzit) trece în conducia principală (2); turbina (4), care este alimentată prin derivaţia (3), şi antrenează generatorul electric (5); condensatorul (12), în care se condensează aburul de emisiune al turbinei (4) şi din care condensatul trece, prin preîncălzitoarele (15) şi rezervorul de drenaj (16), la rezervoarele de alimentare (19); degazorul (25), în care vine apa din rezervoare'e de alimentare (alimentate cu apă de adaus şi condensat) şi din care apa esie trimisă, prin pompele (26), la căldările de apă; conducta de medie presiune (33), (cca 12 ata), care este alimentată cu abur prin reductoare de presiune (32), din conducta principală (2), şi care deserveşte diferite refele de abur pentru serviciu auxiliar; conducta de joasă presiune (39), (cca 5 ata), care este alimentată cu abur (prin reductoare) din conductele principale (2) şi de medie presiune (33), sau cu abur de prelevare dela turbine, şi care deserveşte diferite preîncălzitoare; conducta de Schema unei instalaţiifrigorigene cu ejectoare. Í) evaporator; 2) condiţionator; 3) pompă de recirculaţie; 4) ejector; 5) condensator; 6) valvă de reglare; 7) pompa de alimentare; 8) căldare de abur. apă caîdă (48), legată cu boilerele (47), care este necesară pentru încălzirea clădirilor centrale. Schema de funcfionare a al:mentării căldării de apă a unei instalafii de încălzire centrală, din fig. XX///, reprezintă: conducta de retur (1), prin care apa se întoarce din instalafie şi trece printr'un separator de noroiu (2), şi pe care sunt instalate un termometru (3) şi un manometru (4); pompele de circulafie (5), cari refulează apa în conducta de întoarcere (6); conducta în derivafie (7), pe XX// Schema de funcţionare a alimentării căldării cu apă. I) conducta de retur; 2) separator de noroiu; 3) termometru; 4) manometru; 5) pompă de circulaţie; 6) conducta de întoarcere; 7) conductă în derivaţie; 8) robinef de trecere; 9) aerisire; 10) spre cazan. care sunt montate robinete de trecere (8) şi care serveşte la golirea instalafiei. Schema de instalafie a unui atelier de fasonat fevi, din fig. XX/V, reprezintă instaiafiile de prelucrare a fevilor brute în fevi fasonate, pentru conducte, cum şi mersul operaţiunilor de pre-XXIII Schema unui atelier de fasonat ţevi. Í) depozit da ţevi brute; 2) s’andul de trasaj; 3) maşinale fileta^ 4) maşină de îndoit, manuală; 5) maşină de îndoit hidraulică; 6) maşină de îndoit, electrică; 7) şi 8) bancuri de lucru; 9) maşină de îndreptat; 10) stand de sudură şi şablo-nare; 11) grup de sudură oxiacetilenică; 12) grup de sudură electrică; 13) magazie de piese fasonate. lucrare. Ţevile brute sunt aduse, din depozitul (1), la standul de trasaj (2) (unde sunt tăiate la dimensiunile cerute), de unde sunt repartizate, fie la maşina de filetat (3), fie la maşina de îndoit (6), 855 fie direct la maşina de îndreptat (9); fevile filetate trec la maşinile de îndoit (4), (5) şi (6); fevi le îndoite sunt trimise, o parte, direct la magazia de piese fasonate, iar altă parte, la bancurile de lucru (7) şi (8), după ce au fost îndreptate la maşina (9); fevile filetate, cele îndoite la maşina (6) şi cele îndreptate la maşina (9) sunt aduse la standul de sudare şi şablonare, de unde sunt trimise 1a magazia de piese fasonate. î. Schemă de proces tehnologic [cxeMaTexHO-3ioríraecKoro npouecca; schéma de processus technoîogique; Schema von technologischen Vor-gang; scheme of technological process; technológiái folyamat! jelrajz]: Schemă folosită pentru a reprezenta simplificat fazele unui proces tehnologic care se referă la fabricafie, la extracfie, construcfie, etc. în aceste scheme se folosesc simboluri grafice, adeseori standardizate, pentru locurile de lucru sau pentru maşinile-unelte, în dreptul sau în interiorul cărora se notează carac-teristicele corespunzătoare operafiunilor cari se efectuează în circuitul procesului tehnologic. Exemplu: Schema procesului tehnologic de curăfire completă a cerealelor, din fig. XXV, reprezintă ope- XXV tilatoare, trioare, sortatoare, maşini de periat, spălătoare, etc.; operafiuni de preparare, pentru cari sunt necesare umidificatoare, preparatoare, vent tilatoare, cicloane, amestecătoare, etc.; operafiuni de curăfire finală, pentru cari sunt necesare deco-jitoare, filtre, ventilatoare, etc. 2. ~ de serv/cii auxiliare [cxeMa cnoMora-TejibH0r0 o6opy,zpBaHHH; schéma de services auxiliaires; Hilfsbetriebsschema; auxiliary service scheme; segédüzemi jelrajz]: Schemă folosită pentru a reprezenta, în trăsături esenfiale, instalaţiile sau serviciile auxiliare ale unor maşini, aparate, centrale, edificii, etc., cari îndeplinesc un serviciu secundar. în general, în aceste scheme, punctele de alimentare, de trecere sau de deservire, circuitele, etc. sunt indicate prin anumite simboluri grafice. Schemele pot reprezenta circuite de alimentare, de iluminare, încălzire, instalafii de răcire, ungere; sisteme de frânare; etc. Schema de alimentare cu combustibil a motorului cu autoaprindere IAR, din fig. XXV/, reprezintă: pompa de alimentare (4), care aspiră combustibilul din rezervorul (Í), prin feaya (2) şi fijtrul precurăfitor (3); pompa de injecfie (8), care comprimă combustibilul trimis de pompa de aîimen- A B CD Schema procesului tehnologic de curăfire completă a cerealelor. A) curăţire preliminară, umeziré şi uscare; B) curăfire cu spălare; C) preparare; D) curăfire finală; a) intrarea cerealelor; b) ieşirea spre măcinare; 1) cântar automat; 2) aspirator; 3) filtru; 4) ventilator; 5) siloz; 6) amestecător; 7) melc; 8) aparat de umidificare; 9) aparat de uscare; Í0) exhaustor; 11) ciclon; 12) cântar automat; 13) aspirator; 14) filtru; 15) ventilator; 16) separator magnetic; 17), 18), 19) şi 2Í) trior; 20) cilindru de sortare; 22) maşină de periat; 23) spălător; 24) aparat de umidificare; 25) preparator; 26) ventilator; 27) ciclon; 28) aparat de umidificare; 29) amestecătcr; 30) şi 3Í) decojitoare; 32) filtru; 33) ventilator; 34) recipient cu clape. rafiunile necesare pentru curăfirea preliminară, induziv umezirea şi uscarea, pentru cari sunt necesare aspiratoare, filtre, ventilatoare, distribuitoare, amestecăfoare, umidificatoare (aparate de umidificat), uscătoare, exhaustoare, cicloane, etc.; operafiuni de curăfire intermediară prin spălare, pentru cari sunt necesare aspiratoare, filtre, ven- tare (4) prin filtrul principal (6) (pentru curăfirea fină), şi îl trimite sub presiune la injectoare; in-jectoarele (10), cari introduc în cilindri combustibilul pulverizat, şi cari sunt alimentate de pompa de injecfie prin fevile de alimentare (9), excesul de combustibil din filtrul principal şi din injectoare e trimis din nou, prin fevile (11. şi 12}, în rezer- 856 vorul (1), «ar excesul din pompa de injecfie, prin feava (Í3)f ín filtrul (6). XXV/ Schema de alimentare cu combustibil a motorului * cu aufcaprindete IAR. 1) rezervor de combustibil; 2) feavă de alimentare; 3) filtru precurHitor; 4) pompa de alimentare; 5) fesvă de legătură dela pcmpa de alimentare la filtru principal; 6) filtru principal; 7) jeavă de a'imentare a pompei de in] cf e; 8) pompă de injecfie; 9) feavă de alimentar ^ a injecfcrulii; 10) injector; 11) feavă de înapciere dela filtrul principal; 12) feavă de înapoiere defa injectoare; Í3) feavă ce înapoiere dela pompa de injecfie. Schema de funcfionare a unei instalafii de apă caldă cu încălzire indirectă şi distribufie superioară (folosită mai ales la edificii cu mare suprafafă de construcfie), din fig. XXVII-A, reprezintă: un boiler (fierbător) (Í), din care apa este trimisă, prin Schema de funcfi'nare a unei instalafii de apă caldă. A) cu distribufie superioară; B) cu distribifie infsrioară; 1) bciler; 2) co oaj; 3) ccnducta de distribufie; 4) vas de aerisire; 5) şi 6) instalafii sanitare; 7) conducta de retur. coloanele verticale (2), spre conducta de distribufie (3); vasul de aerisire (4), montat în partea cea mai de sus a instalafiei (pe o derivafie a conductei 2), necesar pentru evitarea formării sacilor de aer; instalafii sanitare (5) şi (6), (cuvetă, baie, etc.), la cari apa vine, prin cădere prin fevi ramificate, din conducta (3); conducta de retur (7), prin care apa este readusă în circuitul boilerului. La instalafia de apă caldă cu încălzire indirectă şi cu distribufie inferioară (v. fig. XXV///-B), schema este asemănătoare, cu excepfia conductei de distribufie, care se montează sub ultimul planşeu al încăperilor cu instalafii sanitare deservite. Schema de iluminat a unui vagon de cale ferată, din fig. XXVIII, reprezintă: Generatorul de curent continuu (2) cu tensiunea la borne de 24---3Ó V, antrenat de osia vagonului (1); bateria de acumulatoare (3) pentru alimentarea refelei de iluminat în timpul staţionării vagonului; întreruptorul principal (4), care cuplează XXVIII refeaua, la generator sau la baterie, respectiv o decuplează; dispozitivul cu regulator electromagnetic (5) pentru reg'area tensiunii lămpilor şi a dinamului, pentru introducerea în circuit a dinamului, când tensiunea !ui a-tinge tensiunea bateriei, respectiva lămpilor, şi penfru decuplarea’ui, când tensiunea scade, cuplând în locul său bateria de a-cumulatoare în circuitul lămpilor, pentru protejarea bateriei de supraîncărcare şi pentru comutarea polilor generatorului de curent, la schimbarea sensului de mers al vagonului; refeaua de lărrpi (6). Schema instalafiei de încălzire mixtă a unui automotor (căldare independentă de apă caldă şi de apă de răcire a n otorulu;)( din fig. XX/X, reprezintă: căldarea verticală (2), tufculară, de apă ca dă, în legătură cu instalafa de rădre cu apă a motorului Diesel (i)<* ccnducts de circulafie a apei calde, legată la un capăt cu căldarea de apă caldă, iar la celălalt capăt, cu circiitul de răcire cu apă a! motorului; radiatoarele (8), montate în vagcn; aeroterrrele de încălzire (6), montate în vagon, fiecare aerotermă având un ventilator acfionat de un e’ectrorr.otor legat la o baterie de acumulatoare; insta’afia de regi ere autcmată (10) a temperaturii, constituită din termostate; pompa de activare a cir- Sch'ma iluminatului unui vagon, f) osie ce vagon; 2) generator electric; 3) baterie de acumulatoare; 4) întreruptor principal; 5) dispozitiv cj regulator electromagnetic; 6) refea de lămpi. culafiei apei (3), antrenată de un electromotor; vasul de expansiune (5), montat pe conductă. 1) motor Diesel; 2) căldare de apă caldă; 3) pompă de circulafie; 4) rezervor de apă; 5) vas de expansiune; 6) aero-termă; 7) vană de distribufie a apei calde; 8) radiatoare; 9) conducta de ci-cuUfie; 10) instalaf/e de reglare. Schema alimentării cu uleiu a unei turbine cu contrapresiune, cuplată cu un genarator electric, din fig. XXX, reprezintă: rezervorul de uleiu (1), care are o capacitate de 4---Ó ori mai mare decât debitul pe minut al pompei (2), şi pentru a da uleiului, în timpul circulafiei, posibilitatea sa depună impurităfile; pompa principală de uleiu (2), Schema alimentării cu uleiu a unei t_rbine cu contrapresiune, cuplată cu un generator electric. 1) rezervr ru! de uleiu; 2) pcmpa c e uleiu; 3) di tribuitcr; 4) răcitor de uleiu; 5) rrecarismul de reglar ; 6) p:mpB auxiliară; 7) palierul de alunecare şi palierul de presiune a turbinei; 8) palierul ccmun al turbin* i şi ge eratorufui; 9) palierul excitatricei; 10) conducta de uleiu a mecanismului regulatorului şi al pompei de uleiu. care refulează uleiul (la o presiune de 4—6 ats), spre mecanismul de reglare (5) şi, prin răcitorul de uleiu (care are roiul de a menf ne uleiul la temperatura de 4C---600), în sisterrul de ungere al turbinei şi al accesoriilor (pcmpă de uleiu, me-can:sm de reglare, etc.); distribuitorul de uleiu (3), instalat înaintea răcitorului (4), care serveşte la distribuirea uleiului în sistemul de ungere, la presiunea de 0,3--0,5 ats; pompa auxiliară de uleiu (6), folosită la xxx, pornirea turbinei î"— sau când presiu- jl I” nea uleiului sca- «—>«—» de, care absoarbe uleiu din rezervorul (Í) şi îl trimite în spafiul dinaintea distribuitorului, pentru a obfine presiunea necesară la regulator. Schema instalafiei de răcire a unui motor de avion, din fig. XXX/, reprezintă: motorul (I), la care apa care iese din camerele de apă ale acestuia frece, prin conductele (2), în radiatorul (3), iar o parte este derivată în circuitul de compensare (4); rezervorul de compensare (5), plin, până la cca 2/3 din înăifime, cu lich d de răcire, care asigură o presiune suficient de înaltă a lichidului, înaintea pompei (8), pentru a se evita cavitafia în pompă (spafiul liber din rezervorul de compensare permite creşterea volumului apei calde, fără a se mări excesiv presiunea dinaintea pompei, iar apa din acest rezervor compensează reducerea volumului apei reci, evitând astfel formarea de goluri înaintea pompei): separatorul (6), cu mişcare în vârtej a curentului de apă, care asigură o creştere de presiune în conducta de întoarcere (7), la pompa de apă (8). Schema de ungere a motorului cu autoaprindere IAR, din fig. XXXII, reprezintă: baia de uleiu (1), Schema instalafiei de răcire a unui motor c'e avion. 1) motor; 2) conductă de apă caldă; 3) radiator; 4) conducta circuitului de compensare; 5) rezervor de compensare; 6) separator; 7) conductă de întoarcere; 8) pompă de apă. Schema de ungere a motorului cu ?utoaprindere IAR. 1) baie de uleiu; 2) pompă de ubiu; 3) sorb; 4) conductă <-e uleiu; 5) filtru; 6) conductă de distribufie; 7) palier fix (cu rulmenfi); 8) palier de biel'; 9) filtru; 10) valvă de suprapresiune; 11) iran metru; 12) conductă de întoarcere; 13) gură de umplere. care are o capacitate de cca 15 I, pentru a asigura ungerea, prin presiune şi barfcotaj, a organelor motorului, cum şi rr.enfinerea uleiului la o temperatură admisibilă; pompa de uleiu (2), cu 858 Angrenaje, care absoarbe uleiul prin sorbul (3) fi îl refulează, la presiunea de 2,5 ats, spre filtrul (5); conducta de distribufie (6), prin care uleiul ajunge la palierele (7 şi 8) şi din care se ramifică conductele de ungere ale mecanismului de distribufie, ale culbutoarelor, etc. Schema instalafiei de frână pneumatică, a automobilului Ziss, din fig. XXXIII, reprezintă: pedala (1), care acfionează (prin mecanismul 2) robinetul de frână (3), pentru comanda admisiéi aerului la XXXIII Schema instalafiei de frână pneumatica a automobilului Ziss. Í) pedală de frână; 2) mecanism de acfionare; 3) robinet de frână; 4) conducte de frână; 5) şi 6) camere de frânare;. 7) compresor; 8) filtru; 9) rezervor de aer; 10) manometru. camerele de frânare (5) şi (6), alimentate din rezervorul (9); compresorul (7) cu doi cilindri şi cu •răcire cu aer, montat deasupra culasei motorului şi antrenat prin curea de transmisiune, care com-i primă aerul la o presiune de 8-"9 at; rezervorul (9), în care intră aerul din compresor, după ce; trece prin filtrul decantor (8), necesar.pentru sepa-j rarea umidităţii şi a particulelor de uleiu din aerul : comprimat. j î. Schemă electrică de conexiuni [cxeMa 3JieK-TpHHecKHX coezţHHeHHH; schema de connexionsj éjectriques; elektrisches Schaltbild; scheme of electric connexions, diagram of electric connexions;: villamos kapcsolási vázlat]: Reprezentare simplifi-; cată, cu ajutorul simbolurilor grafice, a elementelor componente şi legăturilor electrice cari există între diferitele elemente ale unui sistem tehnic. Penfru a ordona schema, legăturile se reprezintă, în general, prin linii paralele, în două direcţii perpendiculare una pe alta, iar grosimea liniilor se alege în raport cu importanfa circuitelor sau după intensitatea curenfilor cari străbat legăturile, în general, legăturile se consideră lipsite de rezistenfă electrică, de inductivitate şi capacitate, ele unind puncte cu acelaşi potenfial. Pozifia elementelor şi dimensiunile lor relative se aleg în funcfiune de importanfa lor şi se ordonează într'o succesiune funcfională. în schema-bloc, elementele principale ale unei instalafii sunt reprezentate prin blocuri (dreptunghiuri), Cu specificarea numirii lor şi a legăturilor funcfionale dintre elementele principale, fără referire la principiul de funcfionare a fiecărei părfi de nstalafie. Reprezentarea e folosită, în special, în telecomunicafii sau pentru ansambluri de maşinF, aparate sau dispozitive electrice grupate într'o instalafie. Legăturile dintre blocuri reprezintă numii o indicafie a legăturilor funcfionale (v. frg. /).’ I Schema unei instalafii de radiorecepfie cu trei etaje detectoare. Í) amplificator de înaltă frecvenfă; 2) primul oscilator şi primul detector; 3) primul amplificator de frecvenfă intermediara; 4) al doilea oscilator şi al doilea detector; 5) al doilea amplificator de frecvenfă intermediară; 6) al treilea detector; 7) amplificator de joasă frecvenfă. Schemele electrice de principiu reprezintă, cu ajutorul simbolurilor grafice; legăturile electrice esenjiale pentru înjelegerea funcfionării unui sis-U Sclema de principiu a unui întreruptor în uleiu cu releu ________ .1 de supracurent. a) schemă de principiu cuprinzând şi detalii mecanic^; b) schemă de principiu simplificată. ; tem electric. Dimensiunile elementelor-simboluri şi pozifia lor relativă nu corespund, în general, celor M. R 5 T 3 Ú C Schema de principiu a unui întreruptor în uleiu cu releu de supracurent. a) legăturile corespondente indicate prin aceleaşi cifre; b) modul de legare a aparatelor fiind standardizat, nu e indicat în schemă; c) schemă monofilară. din sistemul reprezentat. Schematizarea poate realiza diferite grade de simplificare. în general, 859 foate elementele componente sunt reprezentate cu detaliile, necesare înfelegerrî funcfionării lor (v. fig. II a). Pentru a da schemei mai multă claritate, se elimină, în primul rând, legăturile mecanice (v. fig. II b); chiar şi legăturile electrice pot fi eliminate, fie că se indică — prin cifre arabe — numai capetele lor (v. fig. III a), fie că, dacă modul de legare al aparatelor este standardizat, aceste legături nu se mai reprezintă deloc (v.fig. III b). Folosirea schemelor monofilare măreşte şi mai mult claritatea schemelor (v. fig. III c). Prezenfa comutatoarelor în schemele de principiu impune o reprezentare a legăturilor cari se Schema unei instalafii de curent continuu cu trei qonc'uc-toare, cubat erie de acumulatoare în care sunt indicate pcsi-bilităfile de divizare a'tensiunii. realizeazăjipeniru diferite pozifii ale comutatorului. Dacă,, schema e simplă şi numărul poziţiilor comutatoarélör este mic, aceasta se reprezintă chiar pe schemă (v. fig. IV); când, prin schimbarea pozifiei comutatorului, se modifică simultanVnulte F • : Schema unui controler pen legături, aceasta se reprezintă, fie ca în figura V, caracteristică pentru controlere, fie ca în figura VI, caracteristică pentru comutatoare de undă, fie că se recurge la scheme-desfăşurate. în schemele de cablaj sau de montaj sunt reprezentate, în pozifia lor relativă, elementele unui sistem şi toate legăturile dintre elemente, cu specificarea caracteristicelor lor tehnice. în schemele desfăşurate, cari se folosesc în principal penfru instalafiile de automatizare, sunt reprezentate, în ordinea succesiunii lor în timp, numai circuitele cari intervin în diferitele etape a!e unei comenzi. Schema de principiu redusă la un minim de elemente, prin transformări ale schemei de bază, elementele schemei de bază ne mai fiind identificabile, se numeşte schemă echivalentă. Schema în care elementele polifazate sunt reprezentate prin simboluri monopolare se numeşte schemă monofilară. Schema monofilară a unei instalafii electrice, în care sunt reprezentate refelele şi instalafiile de conectare, cu arătarea exactă a pozifiei în care se găsesc, pentru a fi folosită în exploatare, în camerele de comandă, la supravegherea instalaţilor electrice deservite, se numeşte schemă oarbă. Elementele principale ale instalafiei sunt reprezentate prin simboluri, figurându-se şi legăturile dintre ele. Lămpi de semnalizare (colorate) şi releuri indică, în fiecare moment, pozifia închisă sau deschisă a tuturor separatoarelor şi întrerup-toarelor instalafiei. Schema se montează pe pupitrul de comandă sau pe un tablou, în fafa pupitrului. Uneori, schema se reprezintă luminos, părfile sub tensiune ale refelelor reprezentate fiind luminate de lămpi comandate de pozifia întreruptoa-relor, direct sau prin releuri. Schemele luminoase se folosesc în special pentru refele. Ele se montează pe o bază formată dintr'o placă transparentă ;(a cărei tranşparenfă se păstrează numai în locurile cari corespund conductelor, celelalte locuri fiind opacizate printr'un tratament adecvat), în spatele plăcii se găsesc lămpile cari se conec- Coborîre Urcare Frîng ru motor serie de macara. tează şi deconectează dela reţeaua lor de alimentare în funcfiune de pozifia întreruptoarelor, separa- 860 toarelor, etc. Pe schema oarbă se aduc şi butoanele I cablu fix, întins pe piloane, la o înăifime conve-de comandă ale diferitelor părfi ale instalafiei. | nabila deasupra solului, pe care se deplasează un î. Schemă de conversiune [cxeMa npeoöpa-30BBHHÍ1, cxeMa repexoAa ot oahoim xo3hc-TBa KAPyrOMy; schéma de conversion; Umwand-lungsschema; conversion scheme; átalakulási vázlat]. Si/v.: Schemă folosită în amenajamentele de conversiune a crângului în codru, şi în care e analizată perspectiva producfiei şi e precizat feîul tăierilor (de regenerare şi de cultură) pe suprafefe periodice şi pe perioade. în schemă se indica, de asemenea, unităfile de amenajare cari compun fiecare suprafafă periodică, cum şi întinderea fiecăreia aintre aceste suprafefe. 2. Schematic [cxeMaTíWCKBÖ; schématique; schematisch; schematic, diagrammatic; sematikus]. Gen.: Calitatea unui mod de reprezentare de a re-fine numai trăsături esenfiale ale unui obiect, ale unei dispozifii sau structuri, ale unui fenomen sau proces. 3. Schematizare [cxeMâT^3Hp}BâTb; schéma-tisation; Schematisierung; schematising; sémati-száiás]. Gen..* 1. Calitatea de a fi schema a ceva. Exemplu: Planşa dintre pp. 622 şi 623 ale volumului I din Lexiconul Tehnic Român schematizează fabricarea chib iturilor. — 2. Operaf unea da reprezentare schematică, adică da reprezentare prin refinerea trăsăturilor sala esenf ale, a unui obiect, a unei dispozifii sau structuri, a unui fenomen sau proces. 4. Schider [cKHjj/ţep; sk’dder; Skidder; skid-der; skidder]. Ind. lemn.: Construcfie asemănătoare unui troliu mecanic cu cabluri, înzestrat cu una sau cu mai multe tobe, pe cari se înfăşură cablurile de manevră ale instalafiei. E fo'os't, în exploatările forest:ere, pentru scoaterea trun:hiuri|or de arbori din parchetul de exp oa-tare. Instalafia se compune, în general, dintr'un cărucior special, cu cârlig penfru legarea sarcinilor. La sosirea căruciorului deasupra locului în care se găseşte sarcina, se coboară .cârligul şi se leagă sarcina; acesta se ridică spre cablul purtător — şi apoi căruciorul e tras către stafiunea de trolii din deal— sau e lăsat să coboare spre depoz'tul intermediar din vale. 5. Schif. V. Skif. 6. Schiff, baze ~ [oCHOBaHHH HlH$c|)a; bases S.; S. Basen; S.'s bases; S. lugok]. Chim.: Clasă de compuşi organici obfinufi din reacfia dintre o aldehidă şi o amină primară: H H R-C=0 + H2N-R' -> R —C = N —Rf + H20 Aldehidă, Amină Bază Sch.ff, primară, Bazele Schiff sunt stabile numai dacă provin din aldehide şi amine aromatice. în acest caz se numesc şi anili. Cele provenite din compuşi alifa-tici se polimerizează, dând trimeri ciclici. Bazale Schiff au unele reacfii as3mănătoare cu cele ale aldehidelor şi ale cetonelor. Prin reducere, dau amine secundare; adifionează aedul c'anhidrif» bisulfitul de sodiu şi compuşii organo-magnezieni. Prin încălzire cu acizi diluafi sunt hidrolizata în aldehida şi amina respectivă. Sin. Azometine. 7. reacfia ~ [peaKUHfl UlHcfxjDa; réaction de S.; S. Reaktion; S.'s réaction; S.reakc'ó]: Reacfie analitică, specifică pentru recunoaşterea aldehidelor. O soluf'e diluata de rozanilină, decolorată cu bioxid de sulf, se colorează intens în roşu în prezenfa aldehidelor. Cu formaldehidă se colorează în violet. 8. Schin b [CMeHfl; poşte, équipe; Schicht i shift; műszak, váltás]: Totalitatea lucrătorilor; 6Ó1 Cari se găsesc în acelaşi timp la lucru, într'o perioada de lucru. î. Schimb [cMeHa; journée; Schicht; shift; műszak]: T>mpul de lucru, în decurs de 24 de ore, al unui ansamblu de lucrători, în sensul de sub Schimb 1. 2. Schimb de baze [oÓMeH meJionefí; échange des bases; Basenaustausch; base exchange; báziscsere, báziskicserélödés]. Agr.: Reacfia de înlocuire a cationilor din complexul absorptiv al unui sol, cu caiionii d?n solufiile cu cari e imbibat acel sol, datorită faptului că diferiţii cationi nu sunt refinufi cu forfe egale la suprafafa micelelor din sol; valoarea forfelor de refinere descreşte, pentru cationii obişnuifi din sol, în ordinea: calciu, magneziu, potasiu, sodiu. Schimbul de ca-tioni are un rol important în modificarea fertilităţii unui sol. s. Schimb de căldură [TenjiocŐMeH; échange de chaleur; Wărmeaustausch; interchange of heat; hőcsere]. Fiz., Tehn.: Transferul de căldură dela un sistem fizic la un altul, distinct de primul. Exemplu: schimbul de căldură dintr'un recuperator, dela fluidul cald la fluidul rece. Sin. Schimb caloric. V. şi sub Transfer de căldură. 4. Schimbare a planului de proiecfie [nepe-MeHa DJíOCKOCTeö npoenţHH; changement du plan de projection; Transformation der Proj&k-tionsebene; transformation of a plane of projection; vetítési sik változása]. Mat.: Metodă a Geometriai descriptive, prin care se aduc corpurile din spafiu în pozifii particulare fafă de planele de proiecfie, spre a putea rezolva cu mai multă uşurinfă unele probleme (în special problemele metrice). Metoda consistă în schimbarea unuia dintre planele de proiecfie (fie a celui orizontal, fie a celui vertical) şi în găsirea noilor proiecfii ale corpului. Printr'o singură schimbare, o dreaptă oarecare poate deveni paralelă cu noul plan de proiecfie, iar un plan oarecare poate deveni plan proiectant. în schimbarea planului orizontal de proiecfie se păstrează proiecţiile verticale şi depărtările punctelor. O dreaptă oarecare poate deveni orizontală, iar o frontală poate deveni verticală. Un plan oarecare poate deveni vertical, iar un plan de capăt poate deveni orizontal. în schimbarea planului vertical de proiecfie se păstrează proiecfiile orizontale şl cotele punctelor. O dreaptă oarecare poate deveni frontală, iar o orizontală poate deveni dreaptă de capăt. Un plan oarecare poate deveni plan de capăt, iar un plan vertical poate deveni plan frontal. 5. Schimbarea vifeselor [nepeKJitoneHHe cko-poCTH; changement de vitesse; Geschwindig-ke:tswechsel; speed change; sebességváltás]. Tehn.: Manevră prin care se schimbă demulti-plicarea turafiei unui motor, penfru ca puterea cedată de motor să fie suficientă ca vehiculul să învingă rezistenţele la mers, la o vitesă de rulare corespunzătoare unei turafii a motorului mai mare decât cea minimă admisibilă. în general, la creşterea vitese» de rulare, schimbarea vitesei $e efectuează când motorul are o turafie apro- piată de cea nominală, iar la descreşterea vitesei de rulare se efectuează când motorul are o turafie apropiată de cea minimă admisibilă. V. şi sub Schimbător de vitesă la vehicule. 6. Schimbările de volum ale betonului [H3M6-HeBHe obeŐMa 6eT0na; changement de volume du béton; Volumănderung des Betons; volume changing of concrete; betcn-térfogatváltosás[. V. sub Retragerea betonului şi sub Umflarea betonului. 7. Schimbător. Ind. far.: Sin. Iapă, Tălpîfă, Tălpigă, Potnog, Pedală de războiu de fesut (v.). s. Schimbător [oÓMfHHHTPJib; échange ur; Austauscher; exchargar; kicserélő]. 1. Tehn.: Sisfem tehnic care permite să se transfere anumite particule, sau căldură, între două medii. 9. Schimbător de căldură [TenjiooŐMeHHHK; échangeur de chaleur; Wărmeaustauscher; heat exchanger; hőkicserélő]. Termőt.: Aparat folosit pentru transferul de că dură între două medii, în procese de încălzire, topire, sublimare, fierbere, vaporizare, condensare, răcire, solidificâre. El poate lua parte activă la anumite procese (distilare, rectificare, etc.) sau poate fi introdus în circuitul lor din motive de economie termică. Transferul de clldură se realizează liber sau fcrfat, dela mediul cu temperatură mai înaltă (mediul mai caid), la cel cu temperatură mai joasă (mediul mai rece); circulafia celor două medii poate fi în echicurent, în confracurent, in curent încrucişat, etc., după cum vitesele lor de circulafie sunt omoparalele, antiparalele, ortogonale, etc. Din punctul de vedere ai scopului în care sunt folosite, se disting următoarele tipuri de schimbă-ioare: cuptoare, căldări, evaporatoare, condensatoare, răcitoare, acumulatoare, uscătoare, recuperatoare, preîncălzitoare, economizoare, boi ere, scrubere, cristalizatoare, distilatoare, rectificatoare, răcitoare. Mediul cu temperatură mai înaltă poate fi gazos, lichid sau solid; se folosesc, în general, gazele uzate (gazele de ardere evacuate), aburul, apa, uleiul, amestecuri de lichide, solu|«i, etc. — Aburul folosit poate fi abur viu (din căldări de abur), abur de prelevare (dela motoare cu prelevare de abur), abur de contrapresiune (dela motoare cu contrapresiune), abur de condensafie (la motoarele de abur cu condensator) sau abur supraîncălzit (din supraîncălzitorul căldării de abur). Avantajele aburului sunt: cedează cantităfi mari de căldură, prin condensafie; reclamă suprafefe mici de schimb de căldură, datorită coeficientului mare de transfer de căldură prin convecjie; nu degradează etanşerila, deoarece temperatura de condensafie e constantă. Desavantajele aburului sunt: presiunea necesară e prea înaltă, când temperatura aburului trebue să fie înaltă (în general, se foloseşte abur de 60---1500, pentru care corespunde presiunea de 2--12 ata); construcfia schimbătoarelor de căldură cu perefi şi flanşe groase, — penfru temperaturi înalte ale aburului — e costisitoare. Apa caldă e folosită ca mediu cu temperatură mai înaltă, de exemplu în instalafiile de încălzire centrală, folosindu-se pentru încălzirea apei U2 căldări cu focar sau încălzitoare cu circulafie de abur; apă caldă e refulată (cu pompe) în radiatoare, prin cari cedează căldură mediului de încălzit, şi apoi revine în căldare, respectiv în încălzitor. Avantajele apei calde în instaiafiile dé încă Iz iré centrală sunt: poate fi transportata la distanfe mari, cu pierderi mici de temperatară (cca_ 1 °/kml în conducte calorifugate). Apa sub presiune până la 220 at, uleiuri minerale, difenil, diféniíoxid, danterm (amestec de difenil şi difenil-oxid), metalé topite, etc. se folosesc ca medii cu temperatură mai înaltă pentru încălziri până la 250--300®. Gazele uzate, adică gazele de ardere evacuate din focarul unei căldări de abur sau dintr'un motor cu ardere internă, sunt fojosife în recuperatoare, preîncălzitoare, ecoriorriizoare, etc. Desavantajeie gazelor uzate sunt: construcfia schimbătoarelor de căldură e voluminoasă, deoarece coeficientul de transmisiune a căldurii e mic; reglajul instalafiei e complicat; provoacă uzuri mari ale suprafefelor de încălzire (datorită cenuşii); reclamă curăfiri dese ale instalafiei. După felul în care se modifică temperatura sau starea de agregare a mediului care intereséaza, se deosebesc: încălzitoare, la cari temperatura acestuia sufere o creştere, el schimbându-şi uneori starea de agregare (prin lichefiere sau vaporizare), cum sunt boilerele, preîncălzitoarele, de aer şi de apă (economizoarele), evaporatoaréle, recuperatoarele, regeneratoarele, etc.; răcitoare, la cari temperatura mediului care interesează sufere o scădere, schimbându-şi eventual starea de agregare (prin condensare sau solidificare), cum sunt radiatoarele, condensatoarele, aparatele frigorifice, etc. După principiul de funcfionare, schimbătoarele sunt: cu acfiune pnn suprafafă, la cári mediile între cari se transferă căldura sunt separate prin perefi, transferul de căldură efectuându-se in-; direct, continuu sau intermitent, prin suprafefe de încălzire; cu acfiune prin amestec, la cari transferul de căldură se realizează direct, prin contactul dintre cele două medii. Schimbătorul de căldură cu transfer direct poate fi cu mediul mai recé lichid (de ex. scruberele curăfitoare de gaze cu ajutorul duşurilor de apă): "sau gazos (de ex. turnurile de răcire), mediul mai cald putând fi în orice stare de agregare. — Schimbătorul de căldură cu transfer indirect şi continuu are un perete termoconductor, care separă mediile între cari se transferă căldură şi prin care trece fluxul de căldură, cele două medii circulând concomitent în aparat (v. şi Recuperator continuu). Schimbătorul de căldură cu transfer indirect şi intermitent are perefi acumulatori, cari înmagazinează căldura dela mediul mai cald şi o distribue celui mai rece, cele două medii circulând succesiv în aparat- (v. şi Recuperator intermitent sau Regenerator). Schimbătoarele de căldură cu transfer indirect se clasifică şi după forma suprafefei de încălzire, şi anume: schimbătoare cu suprafefe plane de jncălzire (de ex. unele preîncălzitoare de aer), cari funcfionează numai- cu o mică. diferenfă de presiune între cele două medii; schimbătoare cu suprafefe cilindrice de încălzire (de ex. eva-poratoaré tubulare sau condensatoare cu serpentine), cari pot funcfiona la presiuni mari şi cu fevi dé diámétri mici. Elementele de construcfie ale. schimbătoarelor de.căldură cu suprafefe cifîn-drice süht: tobe, fevi, plăci tubulare, serpenfine şi elemente de compensare a dilatării (folosité numai când diferenfa de temperatură dintré cele două medii e mare). La schimbătoarele de căldură cu transfer indirect trebue să se realizeze coeficienfi de transfer k cât mai mări şi suprafefe de încălzire cât mai mici, ceea ce se poate obfine prin alegerea unor vitese de curgere adecvate ale mediului cu temperatură mai înaltă; deoarece rezistenfele la curgere cresc odată cu vitesa, aceasta se alege, însă, finând seamă şi de costul de fabricafie şi întrefinere. La schimbătoarele de căldură cu transfer indirect, prin perefi cu suprafefe plane, coeficientul de transfer (de trecere) k are expresiunea: ' r în care: a1 şi or2 sunt coeficienfii de convecfie (determinafi de efectul de convecfie a mediilor fluide cari circulă pe ambele fefe ale peretelui, indicii 1 şi 2 fiind luaţi în sensul fluxului de căldură), X e coeficientul de conducfie prin perete, iar 8 e grosimea peretelui; la schimbătoarele de căldură cu transfer prin perefi cu suprafefe cilindrice, se foloseşte aceeaşi expresiune, dacă grosimea peretelui nu e mai mare decât 2,5 mm (cazul obişnuit în practică). în cazul curgerii forfate a celor două medii, coeficienfii a± şi oc2 depind de vitesa lor de circulafie (care trebue să fie, în géneral, de 0,5*"3 m/s, la fluide, şi de 5--12 m/s, la gaze), de viscozitatea cinematică u, de difuzibilitatea termică a şi de conductibilitatea termică X, raportate toâte ta mediul respectiv. Aşadar, ocA şi a2 sunt funcfiuni 9 de numerele Reynolds(ite) şi Prandtl (Pr), iar în cazul mişcării libere, funcfiuni de numărul Grashoff (Gr), adică, în general, | = 9 (Re, Pr, Gr). De- exemplu, în cazul schimbătoarelor tubulare cu regim de curgere turbulent (Re > 10 000) şe foloseşte relafia a = 0,023 j Re°'a Pr0,4 (kcal/mV), dhidr în care dhidr (m) e diamefrul hidraulic al secfiunii transversale a fluidului. Se deosebesc schimbătoare de căldură orizontale, verticale şi inclinate, după pozifia axei lor geometrice principale. Ele pot avea suprafefe de încălzire cilindrice (tobe, fevi, serpentine, etc.) sau plane (plăci), materialul de conslrucfie fiind ofelul, fonta, metalele neferoase, materialele refractare, etc. B&3 ţ... Penfru aprecierea schimbătoarelor în^uncfiline şi la proiectare se folosesc următoarele mărimi: Coeficientul de inmagazinare: Raportul dintre căldura Q2 (kcal/h) înmagazinată de mediul mai rece şi căldura Qc cedată de mediul mai cald. Aceasta din urmă se compune din Q2 plus pierderile Q3 prin izola|ia schimbătorului în favoarea ambianfei. Aşadar: r =_____9*_. : p Q*+Q. în practică i\p = 0,94—0,99, valorile mai mari corespunzând schimbătoarelor de capacitate mare şi bine izolate. Coeficientul de utilizare al suprafefei de încălzire: Raportul Tfy dintre suprafafa de încălzire Sa, care participă activ la schimbul de căldură şi suprafafa totală de încălzire, S: în practică, = 0,75"* 1,0, valorile mici corespunzând schimbătoarelor rău proiectate, cari prezintă zone inactive (mediile sunt stafionare), adică la care o parte a suprafefei de încălzire nu participă la schimbul de căldură. Valoarea acestui Coeficient se determină pe modele mici, asemenea cu execufia în mare a schimbătorului care se proiectează. Randamentul: Raportul y) dintre cantitatea de Căldură Q2 înmagazinată de mediul mai rece şi căldura Qt care ar putea fi cedată de mediul mai cald, dacă la ieşjrea din aparat ar avea cea mai mică temperatură posibilă, adică ,=9 Yj = Dacă se consideră că cea mai mică temperatură posibilă, la ieşire, este 0°, atunci Q± este ental-pra mediului mai cald la intrarea în schimbător, adică: Q± — DJlt undeDt (kg/h) e debitul mediului mai cald, iar l± (kcal/kg) e entalpia. Căldura Qt se repartizează după cum urmează: ; ; Qi=Q.+Q.+9*. V în care Q2 e căldura înmagazinată de mediul mai rece, Q3 e căldura pierdută prin izojafia schimbatórülu?, Q4“ e căldura pe care mediul rnai cald ar mai putea-o ceda, dacă s'ar răci dela temperatura reală cu care iese din aparat, până la o temperatură minimă şi posibilă. î. Schimbător de căldură, fără modificarea stării de agregare [TeiuiooÖMeHHHK 6e3 H3Me-HeţmnarpepaTHOrO coctohhhh; échangeur de chaleur sans modification de l'état d'agrégation; Wărmeaustauscher ohne Anderung des Aggre-gatzustands; heat exchanger.without modification of the physical condition; hőkicserélő halmaz* állapot változás nélkül]: Schimbător de căldură la care cele două medii între cari se transferă căldura îşi păstrează starea de agregare. Acesté schimbătoare pot fi tubulare sau cu plăci (suprafefe plane). Cantitatea de căldură Q (kcal/h) transferată orar dela un mediu la celălalt se determină cu relafia: Q = Gnt mixt; e) în curenf compus; f^) şi t“) temperaturile mediului mái cald; t'^ şi f"j temperaturile mediului " î • mai-rece; stanţă) şi căderea de temperatură, ale mediului mai cald; Gr, cr şi Atr (kg/h), sunt debitul orar, căldura specifică (în jgeneraJ, la presiune con-r stanţă), şi creşterea de temperatură, ale mediului Diagrama variafiei temperaturii la curenfii ornoparaleli. S) suprafafa de încălzire;, s) suprafafa de încălzire corespunzătoare variafiei At; Wi) şi W^) echivalenţii în apă aj mé?. diilor mai cald,:respectiv mai rece; şi f2]L temperatura mediilor mai cald, respectiv rnai re<^. , 864 mai rece; iQ^ = 0f944*-0f99 e coeficientul de inma-gazinare a căldurii. Astfel, suprafafa de încălzire (m2) se exprimă prin relafia S-Qf(kit), în care k (kcal/°m2h) e coeficientul de transfer al căldurii, iar ăt e diferenfa medie dintre temperaturile celor două medii. Coeficientul de transfer al căldurii kse determină, pentru fiecare fel de schimbător, în funcfiune de coeficienfii de convencfie ai şi a2» cari se determină folosind relafia experimentală a/X = cp (Re, Pr, Gr), corespunzătoare tipului de schimbător. Diferenfa medie de temperatură Ai se determină în funcfiune de orientarea celor doi curenfi de fluid, cari pot fi omoparaleli, antiparaleli, încrucişat», etc. (v. fig. /). Mai des intervin următoarele circula} i: Curenfi omoparaleli: La schimbătoarele cu curenfi omoparaleli, cele două medii intră pe la acelaşi capăt al aparatului, deci mediul mai cald are temperatura max:mă t\, iar mediul mai rece are temperajura minimă t'2. Aceste două temperaturi au diferenfa maximă în pozifia S = 0 (v. fig. /1). Pe măsură ce mediile înaintează în aparat, adică suprafafa de încălzire S, udată de ele, creşte, t\ scade până la (îa ieşire), iar t[ creşte până ia t\t iar^dierenfa Ai = i! —12 scade după legea Ai=Ai 1 ~uks armax 1 1 1 1 unde Au = — + ke coeficientul de transfer între medii; s e suprafafa de încălzire udată de medii până în punctul unde diferenfa de temperatură este Ai. Astfel, mersul temperaturilor depinde de echivalenfii în apă ai mediilor W± şi W2» echivalentul în apă fiind cantitatea de căldură GiCj necesară ridicării temperaturii unei cantităfi G de fluid cu 1° (sau cantitatea Ga âe apă care, înmagazinând căldura îşi ridică temperatura cu 1°). Figurile de mai sus corespund valorilor Wt = W2t Wt > W2, W± < W2. Ţinând seamă că Ai variază, la calculul suprafefei de încălzire a schimbătorului se foloseşte diferenfa medie de temperaturi Atm, după formula lui Grashof. Dacă ^ 1,5 pentru de- terminarea lui S se foloseşte diferenfa între mediile aritmetice ale temperaturilor celor două M medii fluide. Penfru aceleaşi valori Atmax şi la curenfi omoparaleli Atm este mic şi deci aparatele în curenfi omoparaleli, pentru aceeaşi capacitate de transfer, au suprafafă de încălzire mare şi sunt voluminoase. De aceea ele nu se folosesc decât când sunt impuse de procesul tehnologic. Curenfi antiparaleli: La schimbătoarele cu curenfi antiparaleli, la capătul unde intră mediul mai cald, se găsesc în opozifie temperatura cea mai mare a acestui mediu şi cea mai mare a mediului mai rece (t[ — t“2), care nu este maximă decât în cazul Wt < W2 (v. fig. III). Legea de variafie a diferenţei At este aceeaşi ca în cazul curenfilor omo- 1 1 paraleli, cu deosebire că u — . Diferenfa W1 W 2 medie Atm este mare la aceşti curenfi, deci suprafafa de încălzire a aparatelor respect;ve e mica; din această cauză circulafia în curenfi antiparaleli se întrebuinfează ori de, câte ori procesul tehnologic nu impune curenfii omoparaleli. Curenfi încrucişafi: La schimbătoarele cu curenfi încrucişaţi, curenfii se încrucişează pe anumite porfiuni din parcurs, cum e cazul la multe tipuri de cazane, la care această circulafie depinde de pozifia fevilor fierbstoare fafă de direcţia gazelor cari se ridică din focar. în practică, se consideră că încrucişarea se face sub 90°, chiar dacă constructiv aceasta nu este posibil să se realizeze. î. Schimbător de căldură cu placi [njiacTHH-HâTblH TenJlOOŐMeHHHK; échangeur de tempéra-ture â plaques; plattenförrriger Wármeaustauscher; lammeliar heat exchanger; lemezes hőkicserélő]: Schimbător a cărui suprafafă de încălzire con istă din plăci plane, mediile între cari se transferă căldură circulând în celulele formate de aceste plăci. în general, aceste schimbătoare au o carcasă metalică, în interiorul căreia sunt asamblate plăcile. Se folosesc când ambele medii sunt gaze. Figura reprezintă un astfel de schimbător cu plăci. Prin construcfie se urmăreşte realizarea de Coeficienţi dé convecfie egali pe ambele fefe ale aceleaşi plăci. Aceasta depinde de vitesele de curgere ale celor două fluide; din valorile viteselor, potr’vite pentru acest scop, se obfine lăfimea plăcilor, finând seamă că distanfa constructivă, dintre ele, este 15"*20 mm. Diagrama variafiei temperaturii la curenfi antiparaleli. S) suprafaţa de încălzire; s) suprafafa da încălzire până la punctul cu diferenfa de temperafiră At; Wj) şi W2) echivalenfii în apă a mediilor mai cald, respectiv mai rece; f4) şi tg) temperatura mediilor mai cald, respectiv mai rece, Ö65T Ca schimbăioare cu pÎăcî se consfruesc pre-încălzitoarele, răcifoarele, etc, Aceste aparate sunt Preîncălzitor de aer, cu plăci. I) carcasă; 2) plăci plane; 3) guri de curăfire; 4) şi 5) intrarea şi ieşirea gazelor; 6) şi 7) intrarea şi ieşirea aerului. folosite numai pentru presiuni mici, deoarece nu asigură o etanşeitate suficientă şi sunt greu de curăfit. î. Schimbător de căldură tubular [TpyőnaTbiH T6IUI00ŐM6HHHK; échangeur de temperature tubu-laire; röhrenförmiger Wărmeaustauscher; tubular heat exchanger; csöves hőkicserélő]: Schimbător de căldură cu un fascicul de fevi (tubular) în / care circulă unul dintre mediile între cari se transferă căldură, în general, aceste schimbătoare au o carcasă metalică, în interiorul căreia e dispus fasciculul de fevi (v. fig. I), asamblat în două plăci perforate. Fig. II reprezintă un schimbător tubu!ar cilindric, Ia care secţiunea intertubulară e de cca 2,5’”3 ori mai mică decât secfiunea liberă a fevi!or fas-cicului. Dacă între fevi circulă mediul mai ca!d (de ex, gaze de ardere), vitesa de curgere a acestuia e mai mică decât cea a mediului mai rece şi coeficientul de ccnvecfîe pe fata exlerioară a fevilor e mai mic decât cel de pe fafa interioară a lor, dacă debitele celor două fluide sunt Dispunerea fevilor în schimbătorul de căldură tubular. a) poligonală; b) circi Iară; s) distanfa între fevi; D') diametrul cercului circumscris al fasciculului de fevi; D) diametrul interior a! aparatului. ^ 4 ,1 2 5- egale. Pentru egalarea Ia valoarea maximă a viteselor de curgere ale celor două fluide, se introduc şicane (v. |f } ? fig. II) în spafiul intertubular, dacă fluidul de aici este gaz, sau se folosesc schimbătoare secfionale. Uneori, este necesar ca mediul mai cald, dacă poartă impurităţi, să circule în interiorul ţevilor, cari se pot curăji cu uşurinfă. Fig. III reprezintă un schimbător tubular secfio-nal, folosit pentru medii lichide, la care diferenţa dintre vitesele de curgere ale celor două lichide e mai mică şî coeficienfii de transmisiune a căldurii sunt mai mari decât la schimbătoarele tubulare fără şicane. Uneori, pentru in-stalafii termice mici se folosesc schimbătoare unitubula-re (v. fig. IV), adică feavă în feavă. Aceste tipuri de schimbătoare sunt mai costisitoare, deoarece reclamă mai multe elemente de construcţie (plăci Schimbător de căldură tubular, cilin» dric, I) carcasă; 2) fevi; 3) c?pac; 4) placa perforată; 5) suport; 6) şi 7) intrarea, respectiv ieşirea mediului mai cald; 8) şi 9) inJrarea, respectiv ieşirea mediului mai rece. Schimbător de căldură secfional. Í) carcasă; 2) fevi; 3) compensator (lentilă); 4) placă perforată; 5) piesă da legătură; 6) şl 7) i trarea şi ieşirea mediului mai cald; 8) şi 9) intrarea şi ieşirea meciului mai rece. perforate, flanşe, coturi, compensatoare, etc.), şi au consum mare de energie, furnizată de pompele de circulafie, din cauza creşterii rezistenfelor reodinamice (ca urmare a drumului lung parcurs de fluid). 55 866 Ca schimbătoare tubulare se construesc preîn-călzitoarele de aer, fierbătoarele (boilere), răcitoa- /V 17 Schimbător de căldură unitubular. 1) feavă^exterioară; 2) feavă interioară; 3) curbă de legătură de 180°; 4) legătură înfre fevile exterioare; 5) şi 6) intrsrea şi ieşirea mediului mai cald; 7) şi 8) intrarea şi ieşirea mediului mai rece. rele, economizoarele, etc. Aceste aparate funcfionează fără amestecarea celor două medii şi asigură o bună etanşeitate, la orice presiune. î. Schimbător de căldură, cu modificarea stării de agregare a unuia dintre medii [TenJiooÖMeH-hhk c H3MeHeHHeM arperaTHo coctoahhh OBHOÖ cpe^bl; échangeur de chaleur avec modification de Tétat d'agrégation de l'un des milieux; Wármeaustauscher mit Anderung des Aggregatzustands eines Mediums; heatexchanger with modification of the physical condition of one of the mediums; hőkicserélő egy közeg halmaz-állapptának változásával]: Schimbător de că!dură la care, în cursul transferului de căldură, se modifică starea de agregare a unuia dintre mediile între cari se transfară căldură, celălalt mediu menfinân-du-şi starea de agregare inifială. La schimbătoarele de căldură la cari se modifică starea de agregare a mediului mai cald, cantitatea de căldură Q (kcal h) transferată orar dela un mediu la celălalt se defermină cu relafia Q = GC Vc~'c) Vp = GrCrtof t în care Gr (kcal/h), CY, Atf sunt debitul orar, căldura specifică şi creşterea de temperatură a mediului mai rece; Gc (kg/h) e debitul orar al mediului mai cald (consumul de abur în aparat); l'c (kcal/kg) e entalpia aburului la intrarea în aparat; 7“ (kcal/kg) e entalpia aburului condensat, la ieşirea din aparat, iar fip este coeficientul de inmagazinare a căldurii. La schimbătoarele de căldură, în ceri se modifică starea de agregare a mediului mai rece (de ex. fierberea unui lichid, la schimbătoarele cu vaporizare, prin căldura cedală de apa fierbinte), cantitatea de căldură (kcal/h) transferată orar dela un mediu la celălalt, se determină cu relafia Q=Gcc,4ic>=Gf (/;-/;), în care Gc,cc şi Atc sunt debitul orar (kg/h), căldura specif că (kcal/kgh°) şi căderea de temperatură, ale mediului mai cald; Gr (kg/h) e debitul orar de abur produs; Ir (kcal/h) e entalpia me- diului maí rece (lichidului) la intrarea tn aparat, şi /"(kg/h) e entalpia aburului la ieşirea din aparat; y)p este coeficientul de inmagazinare a căldurii în aparat. Ca schimbătoare de căldură de acest tip se construesc condensatoare (de ex. de abur), vapo-rizatoare, etc. 2. ~ de căldură fubular, cu modificarea stării de agregare [TpyőnaTbiH TenJiooÖMemuK c H3MeHeHHH arperaTHoro coctohhhh; échangeur tubulaire de température avec modification de l'état d'agrégation; Wármeaustauscher mit Anderung des Aggregatzustands; heat exchanger wilh modification of the physical condition; csöves hőkicserélő halmazállapot-változással]: Schimbător de căldură constituit dintr'un fascicul tubular, montat într'o carcasă, la care mediul mai rece circulă în fevi, iar mediul mai cald circulă în spafiul intertubular şi îşi modifică starea de agregare. La aceste schimbătoare, coeficientul de transfer de căldură are valori de 2 000—4 000 kcal/m2h°, datorită coeficienţilor mari de convecfie dela abur (în timpul condensării în spafiul intertubular) la fevi, şi dela fevi la lichid (care circulă cu Sisteme constructive ale schimbătorului de căldură fubular, pentru asigurarea compensării alungirilor. a) cu plăci perforate fixe; b) cu fevi curbate; c) cu cute în carcasă; d) cu o placă tubulară mobilă şi presgarnitură; e) cu f=vi în U şi o singură placă perforată; /) cu placă perforată şi cameră de legătură mobile; 1) feavă curbă; 2) cută; 3) placă tubulară mobilă; 4) feavă U; 5) cameră de legătură. vitesa de 1—3 m/s). Peniru a evita defectele de etanşeitate, datorită cărora se produc scurgeri ale condensaluiui (dacă presiunea aburului care ui se condensează e maí "înalta decât presiunea lichidului supus încălzirii) sau murdărirea condensatului (dacă presiunea aburului e mai joasă decât presiunea lichidului supus încălzirii), construcfia schimbătorului trebue să asigure compensarea alungirilor provocate de variafiile de temperatură (v. fig.). Dintre diferitele sisteme constructive, indicate în figura alăturată, se preferă t:puri!e c, e şi f, cari prezintă următoarele avantaje: la schimbătorul de căldură de tipul c, carcasa are o cută care compensează variabile de lungime a!e fasciculului tubular, în ansamblul lui (însă nu poate compensa deplasările individuale a!e fevilor); la schimbătorul de căldură de tipul e lipseşte p’aca perforată posterioară, tuburile fiind în formă de U, ceea ce asigură o compensare sat:sfăcă-toare pentru variafiile de lungime ale fevilor (dar fevile sunt greu de curăfit şi de înlocuit); la schimbătorul de căldură de tipul f, placa peiforată posterioară e mobila împreună cu o cameră de legătură, ceea ce permite alungirile individuale ale fevilor şi întrefinerea comodă a acestora. Ca schimbătoare de căldură tubulare se construesc preîncălzitoarele, fierbătoarele (boilere), condensatoarele, etc., cari pot fi verticale sau orizontale, pr'mele prezentând avantajul de a ocupa un spafiu mic. Reglarea aparatului se obfine prin strangularea intrării mediului mai ca!d, prin reducerea suprafefei de schimb active, etc. î. Schimbător de căldură, cu stropire [Teruio-OÓMeHHHK C 06pbI3rHBaHHeM; échangeur de température avec arrosage; Abspritz-Warmeaustau-scher; heat exchanger with spraying; hőkicseréő permetezéssel]: Schimbător de căldură constituit din serpentine tubulare, în interiorul cărora circulă mediul mai cald, şi cari în exterior sunt stropite cu lichidul care constitue mediul mai rece (în general, apă). De pe serpentine, apa se scurge în cascadă (în pânze de epă) într'un rezervor, de unde e pompată în instalafia de răcire şi apoi, din nou, în serpentina. Acest schimbător se caracterizează prin simplicitatea constructivă, dar prezintă desavantajul de a fi voluminos. Ca schimbătoare de căldură de acest tip se construesc multe condensatoare. 2. ~ de căldură, în spirală [cnnpajibHbiS TenJIOCŐMeHHPK; échangeur de température en spirale; spiralförmiger Wármeaustauscher; spiral Schimbător de călr’ură, în spirală. I) celulă spirală; 2) capac; 3) perete separator; 4) distanfier. heat exchanger; spirális hőkcserélő]: Schimbător de căldură constituit din două fâşii de tablă, înfăşurate în spirală, cele două fluide circulând prin celulele formate între st’prafefele în ?pirală. La cele două capete, aparatul e închis cu dotă plăci (v. fig.). Aceste schimbătoare prezintă avantajul de a avea o rezistenfă hidraulică mai mică şi sunt pufin voluminoase, dar nu asigură o etanşeitate suficientă. Ca schimbătoare de căldură de acest tip se construesc preîncălzitoarele, condensatoarele (de ex. la turbine), etc. s. ~ de căldură prin suprafafă [nOBepXHOC-THblfi TeriJiOOÖMfr hhhk; échangeur de température par la surface; Oberflăchen-Wărmeaustauscher; surface heat exchanger; felületi hőkicserélő]: Schimbătortu-bular, orizontal sau vertical, la care meciu! mai cald circulă în spafiul intertu-bular, iar mediul mai rece (în general refrigerent) circulă în fevi. Are coeficient mare de transmitere a căldurii, deoarece se pot obfine vitese mari de curgere a mediu’ui mai rece (de ex. apă), (v. fig.). Se construesc ca condensatori pentru turbine (cei orizontali), pentru instalafii frigorifice (de o-biceiu, cei verticali), etc. iar mediul mai rece circula în spafiul intertu-bular şi îşi modifică starea termică. Mişcarea mediului mai ca'd poate fi iiberă sau forfată. Aparatel e de acest tip sunt folosite pentru încălzirea la distanfă, cu abur de joasă presiune, mediul mai rece fiind apa care se vaporizează, iar mediJ mai cald, apă fierbinte, (care. circulă în interiorul fevilor, eventual cu micarşe forfată). 55* Condensator vertical, cu acfiune prin suprafafă. 1) carcasă cilindrică; 2) fevj; 3) rezervor de apă. 868 Penfru producfie mică de căldură se folösásc, în general, aparate tubulare orizontale. i. Schimbător de căldură, cu modificarea stării de agregare a ambelor medii [TenJlOOŐMeHHHK c H3M6HeHHeM arperaTHoro coctohhhh nam-AOH cpsjţbi; échangeur de chaleur avec modification de l'éfat d'agrégation des deux milieux; Wârmeaustauscher mit Anderung des Aggregat-zustandes beider Medien; heat exchanger with modification of the physical condition of both mediums; hőkicserélő mindkét közeg halmasállapo-támok változásával]: Schimbător de căldură la care ambele medii, mai cald şi mai rece, îşi modifică starea de agregare, prin transfer de căldură. In general, mediul mai cald se răceşte până la condensare, iar cel mai rece se încălzeşte până la vaporizare. Schimbătoarele de acest tip se construesc ca evaporafoare, cari se folosesc pentru compensarea pierderilor de condesat şi cari lucrează la presiuni destul de joase (de ex. cu vid), sau ca transformatoare de abur, cari se folosesc pentru reducerea pierderilor condensatului şi cari lucrează la presiuni mai înalte. Funcfonarea unui astfel de schimbător, care e necesar, în special, când consumatorul nu restitue condensatul (sau îl restitue în cantităfi mici), se bazează pe con-desarea aburului primar (adică a aburului dela căldare) în separat, condensatul fiind J trimis în circuitul de apă de Vaporizator. alimentare al căldării, şi pe 0 carcasă; 2) placă per-incilzirea pânS I. ..pori,-re a mediului mai rece, prin <})i!,icll,M,giarij,c,|. transferul de căldura cela a- fjciu de scu-gere; 6) ori-burul primar; acest abur se- ficju de intrare a solu-cundar se trimite la consu- fiei; 7) orificiu de inflamator. în aparat, circulafia re 3 aburului primar; 8) poate fi liberă sau forfată. °rificlu de ]e/lre* cc"‘ Figura reprezintă unvapo- densatuiu.; ») or.fich.de r , .r ieşire a aburului secun- rizator la care aburul pnmar dar; (0) orifkiu de eva. intra prin orificiul (7) şi par- cuare a solujiei concen-curge spafiul intertubular, iar trafe. condensatul obfinut iese prin orificiul (8); lichidul care se vaporizează (de ex. apă) întră prin orificiul (6), străbate fasciculul tubular (4) şi se vaporizează, devenind abur secundar şi ieşind prin orificiul (9), de unde e trimis spre consumator. Cantitatea de căldură transferată dela mediul care se condenserză la mediul care se vaporizează se determină cu relafia: Q = GC ('c-/c) rip = Gr (/,-/;■) în care Gq şi Gf (kg/h) sunt debitul orar aj medii/lui mai cald, respectiv aí mediuíuí maí rece, Iq e entalpia aburului primar (mediul mai cald) la intrarea în aparat, Ic e entalpia condensatului, IŢ e enfaipia mediului mai rece la intrarea în aparat (de ex. apa), Ir e entalpia aburului secundar, iar e coeficientul de inmagazinare a căldurii în aparat. 2. Schimbător de căldură, cu acumulare j/re-nJiooőMeHHHK c HaKonJieHHeM Tenjion cpea^i; échangeur de chaleur â accumulation; Wârmeaustauscher mit Aufspeicherung; heat exchanger with accumulation; hőkicserélő tárolással]: Schimbător în care căldura se transferă discontinuu între două medii cari sunt separate printr'un perete fix şi care serveşte la acumularea unor cantităfi mari de lichid încălzit (de ex. apă caldă). Acest schimbător (numit şi boiler) e constituit dintr'un recipient de mare capacitate; care e înzestrat cu un radiator (dispus, în general, la parfea inferioară a recipientului), cu serpentine (v. fig. I) sau cu fevi în formă de U (v. fig. //), în cari circulă abur sau apă fierbinte. $ Boiler-acumulator orizontal. Í) carcasă; 2) serpentină; 3) şi 4) intrarea şi ieşirea mediului mai cald; 5) şi 6) intrarea şi ieşirea mediului mai rece. Schimbătorul-acumujator de căldură se calculează astfel, încât, pentru o capacitate a recipientului necesară unui consum mare într'un interval scurt de timp (cca 30--40'), suprafafa de încălzire a radiatorului să corespundă necesităfii de încălzire a lichidului din recipient într'un timp mult mai lung (4-**6 ere). în acest schimbător, consumul de căldură variază în timp, şi anume se micşorează pe măsură ce se încălzeşte apa din aparat; la schimbătorul cu abur, el se determină cu relafia: dQ = Grcrdl = Gc (J’c—l") dt, iar la schimbătorul cu apă fierbinte se foloseşta relafia: dQ = Grcrdt = G<.cc A tc dx, în care: Gc (kg/h) e debitul orar de abur sau de apă fierbinte, Gr (kg/h) e debitul orar al mediului mai rece; c( şi cf sunt căldurile specifice ale apei la temperaturile respective, l'c şi l"c sunt entaipiile aburului -şi condensatului, iar t şi t reprezintă temperatura şi timpu|. Deosebirea dintre schimbătorul cu abur şi cel cu apă fierbinte consistă în faptul că la primul variază numai temperatura apei încălzite, pe când la cel de al doilea variază atât temperatura apei încălzite, cât şi cea a apei fierBinfi. Acest schimbător serveşte la înmagazi-narea unei anumite cantităfi de apă caldă, pentru a putea satisface consumuri periodice mari. în acest scop, boilerele se folosesc la instalafii cu apă caldă în întreprinderi industriale sau în imobile de locuit. î. Schimbător de căldură, cu nervuri [peőpHCTbiH Tenjio-OŐMPHHHK; échangeur dechaleur a ner-vures; Rippen-Wărme-austauscher; ribbed heat exchanger; bordás hőkicserél o]: Schimbător de căldură în care căldura se transferă, dela mediul mai cald la cel mai rece, prin intermediul unui perete cu nervuri. Aceste nervuri sunt dispuse pe fafa peretelui în contact cu gazele sau cu vaporii cari nu se condensează, şi la cari coeficientul de transmisiune a căldurii e af= 10 100 kcal/m2h°, adică mai mic decât cel corespunzător fefei în contact cu lichidele sau cu vaporii de condensare, care e ac = 103-*104 kcal/m2h°. Pentru mărirea cantităfii de căldură, transferată orar înfre cele două medii, respectiv a coeficientului total de transfer de căldură, se poate mări, fie vitesa de circulafie (ceea ce nu e todeauna recomandabil, din cauza consumului mare de energie), fie suprafafa peretelui despărfitor în contact cu gazele sau cu vaporii cari nu se condensează; în schimbătorul de căldură cu nervuri se aplică cea de a doua solufie, prin folosirea nervurilor la exteriorul fevilor fasciculului tubular, perefii acestor fevi reprezentând suprafafa de separafie. în general, la schimbătoarele cu nervuri, mediul mai cald e un fluid care circulă într'o feavă sau în fevile unui fascicul tubular, iar mediul mai rece e un gaz care circulă în jurul fevii, res- 869 pectiv prin spafiul intertubular. Deoarece suprafafa exterioară a fevilor fasciculul tubular e înzestrată cu nervuri (v. fig. /), raportul dintre această suprafafă Sr şi I suprafafa interioară a fevilor Sc are, în general, valoa-ea 4--10, ceea ce permite să se obfină relafia: *rSr^aCSC-Transferul de căldură scade Teavă cu nervuri. Când există fisuri între fevi şi 0 feavă; 2) nervură, nervuri sau când se depun piatră, nomol sau alte impurităţi pe perefii fevilor (interiori şi exteriori). Calorifer cu nervuri. Í) fascicul tubular; 2) nervuri; 3) placă perforată; 4) admi-siunea aburului; 5) ieşirea condensatului; 6) curent de aer. Ca schimbătoare cu nervuri se construesc preîncălzitoare de aer, economizoare, condensatoare (de ex. pe tenderele locomotivelor, pentru condensarea aburului evacuat din cilindrii motorului de abur), radiatoare (de ex. la calorifere cu apă fierbinte sau cu abur, la cari aceste medii calde circulă în inferiorul fevilor). 2. Schimbător de căldură, cu reacfiune [TenjiQ-OŐMeHHHK C peaKiţHeH; échangeur de chaleur a réaction; Reaktions-Wărmeaustauscher; reac-fion heat exchanger; reakciós hökicserélö]: Schimbător de căldură în care căldura se transferă discontinuu între două medii, dintre cari mediul mai rece sufere anumite modificări chimice, prin încălzire. Durata încălzirii sau a menfinerii la o anumită temperatură a mediului mai rece depinde de procesul tehnologic care se efectuează, de exemplu vulcanizarea cauciucului, albirea sau fierberea materialelor textile, convertirea mela-sei, etc. # în general, acest schimbător e constituit dintr'o cadă metalică sau de lemn, care are, la o anumită distanfă de fund, un grătar pe care se depune materialul de încălzit, cada tiind umplută cu un lichid. Pentru încălzire, se instalează înfre grătar şi fund o serpentină cu orificii, prin care iese aburul care se condensează şi încălzeşte lichidul, iar aceasta încălzeşte materialul dapus pe grătar. Dacă procesul tehnologic reclamă încălzirea materialului sub 100°, cada poate fi deschisă, afară de cazul că se degajă vapori toxici, când cada se închide cu un capac legat la inistalafia de ven- 1) carcasă; 2) element de calo» rifer în U; 3) gură de spălare; 4) gură de vizitare; 5) inel de fontă penfru fundafie; 6) şi 7) intrarea, respectiv ieşirea mediului mai cald. 870 tilafie; dacă temperafura de încălzire a materialului e mai înaltă de^cât 100°, cada se închide etanş Aparat de reacfi' ne, cu agitatoare, f) carcasa; 2) grătar; 3) serpentina;4) agitator. cu urr capac — şi se numeşte autoclavă. Uneori, materialele pot fi încă'zite direct cu abur în autoclavă (fără intermed'ul lichidu'ui), în care csz coeficientul de transfer de căldură e mai mare. Aparat de reacjiune, rotativ. I) autcclavă rota!ivă; 2) barj^ofor; 3) admisiunea aburului; 4) evacuarea condensatului. în unele cazuri, pentru reducerea consumului de abur şi a duratei de încălzire, se construesc schimbătoare verticale cu agitatoare (v. fig. /), sau schimbătoare rotative (v. fig. II). î. Schimbător de căldură cu vaporizare [Te-üJIOOŐMeHHHKCHCnapeHHeM; échangeur decha-leur â vsporisation; Verdămpfungswărrneaustau-scher; vaporization heat exchanger; hőkicserélö gözölögtetéssel]: Schimbător de căldură constituit dintr'un fascicul tubular, montat într'o carcasă (v. fjg.), la care mediul mşi cald circulă în favi, iar mediul mai rece circulă în spafiul intertubular şi îşi modifică starea termică, vaporizându-se. Eveporator orizontal, 1) carcasă; 2) fascicul tubular; 3) intrarea aburului; 4) Ieşirea , condensatului. 2. Schimbător de căldură, cu recuperare: Sin. Recuperator continuu (v.). s. Schimbător de căldură, cu regenerare: Sin. Recuperator intermitent, Regenerator. 4. Schimbător de ioni [HOHOoÖpasoBaTejib; changeur de ions; lonenwechsler; changar of ions; ioni változó]. Chim : Combinafie chimică naturală sau sintetică, având proprietatea de a face schimb da ioni cu o solufie de electrolit cu care este în contact, şi în care nu este solubila. După activitate, se deosebesc: Schimbători de cationi, cari fac schimb de cationi cu electrolitul, şi schimbători de anioni, cari fac schimb de anioii cu acesta. După constitufie, schimbătorii de ioni pot fi anorganici şi organici. Schimbători de c*tioni, naturali, anorganici, sunt, de exemplu, anumifi aluminosiiicafi, cunoscufi sub numele generic de zeol'fi, ca: bentonite, monimori-llonite, nisipuri verzi, etc., şi cari au fost izolafi din sol, unde au un rol biologic important, prin schimburile de ioni dintre sol şi rădăcinile plantelor, Schimbători de anioni, naturali, organici, sunt, de exemplu, acizii humi.ci din sol, cu acelaşi rol. Schimbul de ioni, la schimbătorii naturali, diferă, după cum este schimb de cationi sau de anioni. Fiindcă schimbul de cationi nu se face totdeauna în sensul schimbului de cationi între două săruri în solufie, se admite că aici nu se produce un prcces pur chimic, ci unul chimic, legat de fenomene fizice, în care au un rol principal diametrul ionilor, distanfele intermolacu'are din refelele cristaline, etc. Aceasta explică influenfă pe care o au, asupra vitesei şi asupra sensului reacfiilor, gradul de finefă a! granulelor de schimbător, porozitatea Iui, gradul de hidratare al ionilor, temperatura şi concentrafia electrolitului, unele adausuri, etc» 871 Pentru o aceeaşi concentraţie, există serii lio-trope, cari prezintă adsorp[ie preferenţială a schimbătorilor pentru diferifi cationi: L+ < Na+ < K+ < N H4+ < Rb+ < Cs+ < H+ Mg++ < Ca++ < Sr++ < Ba++ Zn++ > Cu++ > Ni++ > Co++ > Fe”. Cationii cu mai multe valenfe sunt mai uşor adsorbifi. în aceeaşi serie, adsorpfia e invers proporfională cu greutatea atomică, putând exista însă şi inversiuni, kg?te de concentrafia so!ufiei,de adausul de alcool, de temperatură, etc. Aceasta se explică prin gradul de hidratare a! cationilor, care face să varieze diametrul lor, infiuenfându-le pătrunderea în masa schimbătorului. — La alumino-silicaf', capacitatea de schimb depinde de raportul Al203/Si02. La aceştia se admite că atracfiunea cafionilor e datorită înlocuirii, în refeaua cristalină, a unor cationi Si++++ cu cationi Al+++ de acelaşi diametru, prin aceasta rămânând disponibila o sarcină electrică. Un schimbător fin divizat, având o suprafafă mai mare, prezintă mai mulfi poli de atracfiune accesibili. Pentru schimbul din interiorul masei schimbătorului e necesar ca diametru! cationilor electrolitului să fie nri3i mic decât diametrul ionilor schimbătorului. Astfel, Ca++ se fixează în inferiorul montmoriilonifu'ui, în timp ce Na+ se fixează numai la suprafafă. Se consideră necesar ca icnii să fie hidratafi, gradul de hidratare fiind direct proporfional cu vitesa de schimb. La schimbătorii de anioni, fenomenul este diferit. El a fost mai pufin studiat şi se confundă adeseori cu o adsorpfie de acizi. Pentru lână, mătase, cazeină, proteine, cari sunt schimbători de anioni, există scara liotropă: SCN->r>l08->Br>N08->CI->C2H406->CHtC0C->S04- Dată fiind importanţa practică a schimbătorilor de ioni, au fost sintetizafi şi introduşi în industrie o serie de schimbători de ioni cari prezintă avantaje fafă da cei naturali, fiind mult măi rezistenfi dm punctul de vedere mecanic, având o capacitate şi vitesă de schimb mai mare, lucrând la orice pH, rezistând la diferenfe mari de temperatură, etc. Astfel sunt permutifii (v.), schimbători de cationi folosifi la epurarea apei, şi diversele răşini sintetice, cari sunt răşini de tipul bachelitei, conţinând grupări active ca —OH, —COOH, —SOâH (la schimbătorii de cationi) şi —NH2, —NRH, —N = H (la schimbătorii de anioni). La schimbătorii de cationi sintetici de tipul răşinilor, cauza schimbului e disocierea grupurilor acide ale acestora. O condifiune necesară este ca răşina să fie higroscopică şi insolubilă atât sub formă acidă, cât şi sub formă de sare. — După unii cercetători, la răşinile sintetice schimbătoare de anioni, schimbul ar consista într'un proces de adsorpfie; după alfii, într'un proces de schmib propriu zis. — Răşinile sintetice schimbătoare de ioni pot fi folosite, fie după procedeu! dinamic, trecând solufia de e'ectrolit printr’un strat înalt de răşină, aşezat într'un turn vertical, fie după procedeu! static, adăugind răşina la electrolit într'un vas, sub agitare. Primul procedeu e foîosit mai mult în industrie. Prin schimbul de ioni se clarifică numeroase reacfii obscure, cum sunt unele anomalii de colorafie la textile, inactivitatea în cromatografié a Al203 foarte pur, etc. S'a dovedit rolul mare al schimbătorilor în acfiunea detergenţilor, în care se produce transformarea: Jesuf-murdărie-i-săpun= săpuri-fesut + săpun-murdărie. Schimbătorii de ioni au numeroase aplicafii în chimie: Permutifii (v.) sunt folosifi la epurarea apelor industriale. Răşinile (a căror fabricafie se face după scopul urmărit) servesc la următoarele operafiuni: obfinerea apei potabile din apă de mare; recuperarea de metale din apa de mare şi din ape reziduale; recuperarea unor produse valoroase, cum sunt fenolii, acizii, hidrazina, chinina, etc., din solufii industriale diluate; concentrarea de solufii diluate de electrolifi; separări de amestecuri complexe; separări de isotopi; purificări de substanfe farmaceutice; catalizatori pentru esterificări, hidrolize, preparare de acizi graşi; analize; în medicină; în agrotehnică, etc. t. Schimbător [oőmbhhhk, nepeBOAî échangeur, changement; Wechsel; change gear; váltó]. 2. Tehn.: Sistem tehnic care permite să se modifice valoarea mărimilor caracteristice unui a!t sistem tehnic (vitesă, greutate), direcfia de mers a unui vehicul, etc. 2 Schimbător de cale [cTpejiOHHHH nepsBOA; changement de voie; Weiche, Wechsel; points, switch; vágénykitárő, kitérő] C. f.: Instalafie de legare între ele a două sau a mai multor linii de cale ferată şi care serveşte la trecerea unui vehicul de pe o linie pe alta. Schimbătorul de cale asigură continuitatea liniilor cari se leagă între ele, şi permite trecerea fără obstacol a buzelor de bandaje a roţilor de vehicul (a căror extremitate coboară sub nivelul coroanei şinelor) prin punctul de întretăiere a două fire de cale. întretăierea la acelaşi nivel a două linii de cale ferată se numeşte traversare (v.); un caz special de traversare este traversarea-joncfiune (v.), care permite atât trecerea la nivel a unei linii peste altă linie, cât şi comunicafia între liniile cari se întretaie. Trecerea între două linii alăturate (în general, paralele), prin două schimbătoare de cale montate astfel, încât linia de legătură să fie aşezată în intervalul dintre inimile da încrucişare, se numeşte diagonală. Dacă legătura dintre două linii alăturate se face în ambele sensuri, prin patru schimbătoare de cale şi două linii de legătură întretăiate (traversare), ea se numeşte bretelă. Când schimbătoarele de cale leagă între, ele un mănunchiu de linii paralele, ele constitue drumul acelor sau calea acelor. Elementele cari constitue un schimbător de cale sunt: macazul, şinele intermediare (linia de legătură sau de racordare), inima de încrucişare şi aparatul de manevră (v. fig.). Macazul (v.) serveşte, în pozifii le diferite cari se pot da prin manevrare, la îndrumarea rofiior de vehicul pe o 872 linie sau pe alia. El e format din: ace (părfile mobile ale macazului) şi cari pot fi cu pivofi sau elastic3; contra-ace (şine cu profilul parfial modificat), de cari se lipesc acele; alunecătoare (suporfi metalici, cu fafa superioară nete- Schimbător de cale (aparatul de mar.evre). I) felinarul macazului; 2) suport; 3) contragreutate; 4) manivela; 5) bare de tracţiune, Schimbător de cale (clementele constitutive). !) placă longitudinală; 2) călcâile acelor; 3) aî'jrecsfor; 4) ac; 5) confr:ac; 6) şine intermediare; 7) contraşine; 8) vârful inimii; 9) placa-sup:rt a inimii; 10) aripele inimii; 11) aparat de manevră. zită), pe cari alunecă acele; călcâiele acelor (piese de prindere a â-celor din spre inima de încrucişare); plăcile longitudinale pe cari se fixează âceie, contra-acele şi călcâiele acelor. Şinele intermediare (şine de profil normal, având lungimi fixate după t'pul schimbătorului de cale) realizează legătura dintre inimă şi macaz, Inima de încrucişare (v.) realizează întretăierea a două şine. Ea e formată din următoarele părt*: vârful inimii (piesă de formă triunghiulară, situată la punctul de infersecf e a şinelor; aripele sau labele de iepure (şine cotite în dreptul vârfului inimi5); placa-suport a inimii (piesa de fixare a vârfului inimii şi a arpelor); contraşine (şine cu profil normal sau special, fixate în dreptul inimii, de şinele curente), pentru ghidarea rofilor de vehicule. Aparatul de manevră, montat la vârful macazului, serveşte la manevrarea acelor macazului prin intermediul barei de conexiune a acelor, cu ajutorul barei de tracfiune (v. fig.). Manevrarea poate fi manuală sau mecan:zată, iar comanda poate fi locală sau centralizată, ea fiind asigurată, de obiceiu, prin dispozitive speciale. După numărul liniilor cari se ramifică şi după destinafie, schimbătoarele de cale se împart în schimbătoare de cale simple, duble şi combinate.— Prin schimbătorul de cale simplu, o linie se ramifică în două direcfii, pentru un singur ecarta-ment, cu o singură deviafie. Deviafia poate fi, după pozifia liniilor în plan orizontal, dreaptă sau curbă, simetrică sau neşimetrică, la dreapta sau la stânga, penfru deviafie curbă în exterior sau în interior. Schimbătorul de cale combinate folosit la liniile combinate din trei fire de şine, pentru două căi cu ecartamente diferite (o cale cu ecartament normal, combinată cu una cu ecartament larg, sau o cale cu ecartament normal, combinată cu una • - / - Schimbător de cale combinat. /) firuî comun pe dreapta şi ecartamentul îngust cu deviafie la dreapta; 2) firul comun pe stânga şi ecartamentul îngust cu deviafie la stânga; 3) firul comun pe dreapta şi ecarta-menful îngust cu deviafie la stânga; 4) firul comun pe stânga şi ecartamentul îngust cu deviafie la dreapta. îngustă). El poate fi cu firul comun pe dreapta sau pe stânga şi cu deviafiile pentru ambele ecartamente la dreapta sau la stânga. Prin sclrmbăforul de cale dublu, o linie se ramifică în trei direcfii (adică din linia directă se mai ramifică două linii). E{ se construeşte prin montarea elementelor a două schimbătoare de cale simple pe aceeaşi porfiune de linie. Schimbătorul de cale dublu poate fi simefric (două linii ramificate în direcfii diferite sunt simetrice fafă Schimbător de cale dublu. Í) dublu, simetric; 2) dublu, nes'metric, de axa liniei directe sau principale), nes’metric (o linie care deviază este deplasată în lungul axei liniei principale, la o distanfă anumită fafă de cealaltă linie deviată) şi dublu nesimetric (cele două linii ramificate sunt îndreptate în aceeaşi parte a l:niei principale). Schimbătoarele de cale duble simetrice au un singur macaz de construcţie specială, la care acele sunt situate câte o pereche în lungul fiecărui contact; schimbătoarele de cale nesimetiice au două macazuri, analoage cu cele dela schimbătoarele de cale simple. — Uneori, schimbătoarele de cale duble se numesc şi schimbătoare de cale triple, fiindcă permi* circulafia în trei direcfii. După pozifia în plan orizontal a liniilor cari se ramifică, schimbătoarele de cale pot fi: pentru deviafie dreaptă sau curbă, simetrică sau nesimetrică, la dreapta sau la stânga.. La schimbătorul de cale pentru deviafie dreaptă, linia directă (linia principală, linia de bază) păs- 873 trează direcfia sa inifială în aliniament, iar Unia abătută (linia jaferală) deviază într'o parte, prin şinele intermediare (linie de racordare), sub un anumit unghiu de încrucişare. Schimbătorul de cale se numeşte cu deviaţia sau cu abaterea la dreapta, dacă linia e abătută la dreapta, şi cu deviafia sau cu abatarea la stâng3, dacă linia e abătută la stânga, privind dela vârful acului spre inima de încrucişare, El se numeşte simetric sau cu deviafie simetrică, dacă linia directă deviază într'o parte şi linia abătulă în cealaltă parte, având cele două unghiuri de deviafie egale, şi asimetric sau cu deviafie nes'metrică, dacă cela două linii deviază una la dreapta şi alta la stânga, cu unghiuri de deviafie neegaie. Schimbătorul de cale ia care atât linia directă, cât şi linia abătută, sunt în curbă, se numeşte schimbător pentru deviafie curbă, El poate fi penfru deviafie curbă în interior (unilaterală, concavă), când ambele linii sunt deviate în aceeaşi parte (la dreapta, sau Ia stânga) şi pentru deviafie curbă în exterior (convexă), când liniile sunt deviate în părfi diferite fafă de axa orizontală care trece prin vârful unghiului de deviafie. Schimbătorul de ca!e pentru deviafie curbă mai poate fi simetric (când unghiurile de deviafie ale celor două linii sunt egale) sau nes'metric (când unghiurile de deviafie ale celor două linii nu sunt egale). Un schimbător de cale e caracterizat prin tipul profilului de şină folosit în cale, prin pozifia sa în plan şi prin tangenta unghiului inimii de încrucişare. Exemplu: schimbător de cale tip 40, 1/8, la dreapta. Sin. Ramificafie. î. Schimbător de curea [0TB0AKa jjjih peMHfl; passe-courroie; Riemenausrücker; belt shifter; szij-kikapcsoló]: Dispozitiv care se compune, în gene ral, dinfro furcă culisantă şi din două rofi de curea conjugate, montate într'un mecanism de transmisiune. Una dintre rofile conjugate fiind caiafă pe arbore şi celaltă (roata nebună) fiind liberă (v. fig.), prin deplasarea manuală sau mecanizată a furcii se efectuează pornirea sau oprirea sistemului tehnic antrenat de mecanismul de transmisiune, după cum cureaua acestuia se găseşte pe roata fixă sau pe cea liberă. 2. Schimbător de greufafa [nepeKJiîOHaTeJib rpy3a, ps>KíiMHbiH nepeKJifoqaTejib; change-ment de charge; Lastwechsel; change of load; raksúlyváltó]. C. f.: Schimbător montat la instalafia de frână continuă automată a unui vagon de marfă de cale ferată, prin care se poate varia forfa de frânare (şi, deci, apăsarea sabofiior pe rofi), în raport cu greutatea vagonului. Schimbătorul de greutate modifică raportul de multiplicare al timoneriei, care transmite forfa de frânare dela cilindrul de frână la sabofi; astfel, la aceeaşi forfă de frânare, se pot obfine, la pistonul cilindrului de frână, două apăsări diferite ale sabo* L- Schimbător de curea, î) furcă; 2) roată caiafă pe arbore; 3) roată îiberă A) curea de transmisiune. fijor pe rofi, corespunzătoare vagonului gol -sau încărcat. Necesitatea schimbătorului de greutate apare numai la vagoanele de marfă, deoarece la acestea, în general, raportul dintre greutatea încărcăturii şi greutatea proprie a vagonului e egal cu 2 (la vagoanele de călători, acest raport este de cca 0,2). Modificând greutăţile frânate după greutatea reală a vagonului, se utilizează întreaga greutate a vagonului la acoperirea procentului de frânare. Schimbătorul de greutate poate fi cu mecanism cu bare şi pârghii (stereomecanic), cu cilindru de frână suplementar, cu variator de presiune în cilindrul de frână, etc. Schimbătorul de greutate stereomecanic, folosit la frâna Hildebrand-Knorr, pentru trenuri de marfă, modifică raportul de transmisiune al timoneriei frânei în raport cu greutatea vagonului (gol sau încărcat), prin acfiunea a două bare de tracjiune, articulate la capete cu pârghiile orizontale de egalizare ale timoneriei şi ale căror lungimi de acfionare sunt modificate prin cuplarea sau decuplarea barelor de tracfiune (v. fig.). Punerea schimbătorului Schema de funcfionare a schimbătorului de greutate. I) frânarea vagonului gol; li) frânarea vagonului încărcat; Í) regulator automat al timoneriei; 2) pârghie orizontală de egalizare; 3) bară de tracfiune pentru frânarea vagonului gol; 4) bară de tracfiune pentru frânarea vagonului încărcat; 5) resort de compensare; 6) cilindru de frână; 7) manivelă de acfionare; 8) ghiara schimbătorului; 9) opritor. în un3 dintre cele două pozifii se face manual, cu manivelele montate pe părfile laterale ale vagonului (v. fig.). Pentru buna funcfionare a schimbătorului de greutate, timoneria e înzestrată cu un dispozitiv automat de ajustare (regulator automat de timonerie, cu dublu efect) a cursei pistonului din cilindrul de frână, după uzura bandajelor, a barelor de frână şi a sabofiior. Schimbătorul de greutate cu cilindru suplementar 874 modifică raportul de multiplicare al timoneriei, prin cuplarea sau decuplarea unui cilindru suple-mentar de frână Ia timonerie (v. fig.). Când va- de frână. — Se foloseşte, în special, la vagoanele de marfă grele, la cari greutatea încărcării e foarte mare în raport cu tara vagonului. — î) bară de legătură la frâna de mână; 2) cilindru da frână; 3) resorf de compensare; 4) bară de tracfiune pentru frânarea vagonului încărcat; 5) bară de tracfiune penfru frânarea vagonului 50I; 6) sistem de pârghii de legătură; 7) manivela de acfionare; 8) regulator automat al timoneriei; 9) pârghie orizontală de egalizare; 10) ghiara schimbătorului. #gonul e gol, [frânarea vehicu’ului se face prin | Schimbătorul de greuiate cu variator de presiune acjiunea unui singur cilindru de frână, iar când 1 variază presiunea din cilindrul de frână în raporf vagonul e încărcat, se măreşte apăsarea- sabo | cu greutatea vagonului. — Sin. Schimbător gol-în- Schimbător de greutate cu cilindru suplementar. f) robinet de izolare; 2) frână de alarmă; 3) bară de legătură fa frâna de mâna; 4) conductă generală de frână; 5) regulator automat al timoneriei; 6) rezervor auxiliar; 7) manivelă de acfionare; 8) pârghie orizontală de egalizare suplementară; 9) bară de tracfiune pentru frânarea vagonului gol; 10) bară de tracfiune penfru frânarea vagonului încărcat; 11) cilindru de frână suplementar; Í2) valvă da descărcare; 13) valvă de distribufie; 14) robinet de izolare la valva de distribufie; 15) separator de praf; 16) cilindru de frână; 17) pârghie orizontală de egalizare; 18) rezervor de realimentare; 19) semiacuplare flexibila. filor prin introducerea acfiunii cilindrului de frână suplementar, forfa de frânare a vagonului fiind realizată de acfiunea comună a celor doi cilindri cărcat, Comufator de greutate. La vagoanele de marfă speciale, dastinate transporturilor rapide, şi cari se ataşează şi la trenu- 875 rile de călători, ss montează un schimbător de greutate şi un schimbător marfă-persoane. în acest fel, frânarea se poate varia după cum vagonul e gol sau încărcat şi după cum circulă în Schimbător de greutate şi schimbător marfă-persoane pentru vagoane de transporturi rapide. Í) manivelă pentru schimbătorul marfă-persoane; 2) manivelă pentru schimbătorul de greutate; 3) bară de legătură; 4) cilindru de frâne; 5) pârghie orizontala de egalizare; 6) bară de tracfiune; 7) valvă de distribufie. trenuri de călători sau în trenuri de marfă. Vagonul e înzestrat cu două perechi de manivele, corespunzătoare celor patru regimuri de func-jionare şi independente între ele. — (v. fig.). î. Schimbător de mers [peBepcHBHan nepe-fta^a; changement de marche, renverssment de marche; Umsteuerung; reversal; kormánymű, menetirány-váltó], C Dispozitiv de comandă a dlstribuf'ei unei locomotive cu abur. Schimbătorul de mers e montat în cabina mecanicului; el e legat, prin bara de comandă, de distribufia exterioară a locomotivei (la culisă, respectiv la sistemul de bare care înlocueşte culisa); prin el, mecanicul conducător al locomotivei poate in- Schimbator de mers cu şurub conducător. 1) manivelă de acţioncre; 2) şurub conducător; 3) piulifă alunecătoare; 4) bară de comandă a distribufiei. versa sensul de mers al locomotivei şi poate varia admisiunea aburului în cilindru. Schimbă- toârels de mers pot fi acfionate manual sau mecanizat, printr'un servomotor pneumatic. Schimbătoarele de mers acfionate manual au un şurub conducător şi o piulifă alunecătoare (tipul obişnuit), (v. fig.) sau o pârghie şi un sector dinfat (tip folosit la locomotive de putere mică (v. fig.)î la unele locomotive sunt combinate ambele sisteme de schimbătoare de mers. Schimbătoarele de mers cu servomotor pneumatic sunt acfionate prin variafia presiunii aerului asupra pistonului servomotorului. Gradele de admisiune ale aburului sunt indicate pe o rigletă fixată de şurubul conducător, respectiv de sectorul dinfat. 2. Schimbător de regim marfă-persoane [rpy30-naccatfcupcKHH peJKHMHbiH nepeKJiK>4aTeJib; robinet de changement de régime train de mar-chandises-train de voyageurs; Umstellbahn Güter-zugbetrieb-Personenzugbetrieb; cut-out cock freight train service-passenger train service; sze-mélyvonat-tehervonat ótváitó-csap]. C. f.: Schimbător montat la instalafia de frână a unui vehicul de cale ferată, pentru a permite frânarea vehiculului în două regimuri de frânare (marfă şi Schimbător de mers cu pârghie şi sector dinfat. 1) pârghia; 2) sector dinfat; 3) bară de comandă a distribufiei. 10 15 i i i Cr r2 1 u i ■—r BSSS K Kc2 i > t i c2 k .. i 20 25 30 35 UQ 45 50 Diagrama variafiei presiunii în cilindrul de frână, p) presiunea în cilindrii de frână; f) timpul de variafie a presiunii; ft) timpul în care se atinge presiunea maximă în regim de frenare „persoane"; t2) timpul în care se atinge presiunea maximă în regim de frânare „marfă"; Cj) curba de creştere a presiunii în regim „persoane"; C*3) curba de descreştere a presiunii în regim „persoane"; Cg) curba de creştere a presiunii în regim „marfă"; C’g) curba de descreştere a presiunii în regim „marfă". persoane). Prin acfiunea schimbătorului de regim marfă-persoane, curba presiunilpr în cilindrul de frână variază în mod diferit. în regimul de frânare „persoane", presiunea din cilindrul de frână atinge valoarea maximă după 6*-7 s (la frânare), iar scăderea presiunii (la slăbirea frânelor) se face rapid; în regimul de frânare „marfă", presiunea în cilindrul de frână creşte progresiv şi atinge valoarea maximă în 28-■■60 s, iar scăderea presiunii se face lent (v. fig.). Prin acest.sisfem de S76 -funcfionare a frânei se evită, la trenuri Is de marfă (lungi şi cu vagoane nelegate strâns între ele), smuciturile şi pericolul da rupere. Se deosebesc următoarele schimbătoare de regim marfă-persoane: Schimbător de regim m3rfă-persoane pentru triple valve ordinare, format dintr'un robinef cu con cu doua treceri, montat pe conducta care leagă tripla valvă ordinară de cilindrul de frână culat la greutatea unui vagon gol, şi presiunea corespunzătoare se atinge în cilindrul de frânare, după 5 s. La pozifia marfă, coeficientul de frânare maxim e de 75%, calculat Ia greutatea totala a unui vagon (gol sau încărcat), şi presiunea corespunzătoare se atinge, în cilindrul de frână, în 35 s. Schimbătorul de regim marfă-persoane-rapid funcfionează cuplat cu regulatorul de presiune Schimbător de regim „marfă-persoane" cu rcbinet cu două treceri. /) pozifie persoane; II) pozifie marfă; 1) robinet cu con cu doua treceri; 2) la cilindru de frână; 3) dela tripla valvă. Schimbător de regim marfă-persoane pentru valve de distribufie, cu acfiune rapidă. /) pozifia marfă; II) pozifia persoane; A) trecerea aerului în pozifia marfa; f) dela valva de distribufie (tripla valvă); 2) la rezervorul auxiliar; 3) la cilindrul de frână; 4) robinef de schimbare; 5) supapă da aer; 6) piston diferenfial; 7) cameră de egalizare; 8) cameră suplementară; 9) canal de evacuare; 10) în atmosferă. (v. fig.), Se montează la locomotivele cari remorchează alternativ trenuri de marfă şi de persoane. Schimbător de regim marfă-persoane, pentru triple valve cu acjiune rapidă ş? pentru valve de distribufie (distribuitor), format dintr'un robinet cu con şi un dispozitiv cu supapă şi cu piston diferenfial, montat pe conducta de legătură, la „cilindrul de frână (v, fig.). î. Schimbător de regim marfă-persoane-rapid [CKOpOCTH blfîrpy 30 - naccamn pCKHÖ peJKHM-HblH nepeKJimaTeJIb; robinet de changement de régime train de m3rchandises-train de voyageurs-frain rapide; Umstellhahn Güterzugbetrieb-Per-sonenzugbefrieb-SchnelIsterzugbetrieb; cut-out cock freight train service-passenger train service-fast train service; gyorsvonat-személyvonat-teher-vonat átváltócsap]. C. fSchimbător montat la instalafia de frână a unui vehicul de cale ferată, înzestrat cu valvă de distribufie penfru trenuri de foarte mare vitesă, penfru a permite frânarea vehiculului în trei regimuri de frânare (marfă, persoane, rapid). La pozifia rapid a schimbăto-. rului, presiunea aerului în cilindrul de frână creşte foarte repede, obfinârdu-se un coeficient de frânare de 130% în 5 s. La pozifia persoane, -coeficientul de frânare maxim e de 75%, cal- centrifug, care reglează coeficientul da frânare în raport cu vitesa de circulafie. 2. Schimbător gol-încărcat: Sin. Schimbător de greutate (v.). s. Schimbător de vitesă la maşini-unelte [ko-pDÖKa CKOpoCTeö CTaHKa; bcîie de vitesse âux machine-outils; Wechselgetriebe bei Werkzeug-maschinen; change speed gear at machine tools; szerszámgép-sebességváltó]. Mş.-unelfe: Schimbător de vitesă care face parte din mecanismul organic al unei maşini-unelte (fie din mecanismul ei principal, fie din mecanismul de înaintare), Schimbătorul de vitesă e legat direct sau indirect cu mecanismul de antrenare şi cu organele cari transmit mişcarea Ia piesa de prelucrat sau la unealta de lucru; el serveşte la realizarea unei transmisiuni cu raport variabil de transmisiune a turafiei. Prin varierea raportului de transmisiune se realizează micşorarea sau mărirea turafiei transmise de mecanismul de antrenare, la diferite valori necesare penfru mişcarea principală (v.), respectiv pentru mişcările secundare (v.), pentru o utilizare economică a maşinii-unelte în diferite condifiuni de lucru. Pentru o utilizare economică a maşinii-unelte, caracterizată prin factorii de încărcare şi de utilizare, cum şi prin randament m (v. Randamentuí:fotaf aí maşinii-unelte), frebue ca, în toate condifiunile de lucru, să se utilizeze o putere utilă cât mai apropiată de cea maximă admisibilă. La o maşină-unealtă, randamentul total creşte odată cu sarcina (puterea utilă), la început repede, apoi din ce în ce mai încet, până când atinge un maxim, după care începe să scadă (Ia sporirea sarcinii peste limita admisibilă), în special datorită aparifiei deformafilor elementelor lanfului cinematic. La maşinile-unelte de aşchiere, puterea utilă e proporjională cu produsul dintre apăsarea da aşchiere respectivă (apăsarea principală de aşchiere, pentru puterea utilă necesară efectuării mişcării de aşchiere şi apăsarea de avans pentru puterea utilă necesară efectuării mişcării de avans) şi vitesa relativă dintre piesa prelucrată şi unealtă (vitesa mişcării principale, sau vitesa mişcării de avans), iar apăsările de aşchiere depind de diverşi factori, în special de materialul prelucrat şi de secfiunea aşchiei ridicate. Schimbătorul de vitesă se foloseşte tocmai pentru realizarea viteselor necesare la mişcarea principală şi cele de înaintare, pentru o utilizare optimă a maşinii-unelte în condifiunile diverse de lucru la cari e supusă (prelucrare de piese din materiale diferite, la forme diferite şi dimensiuni diferite, cu anumite toleranfe dimensionale şi anumite netezimi ale suprafefelor, etc.). Din acest punct devedare, schimbătorul trebue să posede cât mai multe trepte de vitesă, atât pentru mişcarea principală, cât şi pentru mişcările secundare, cazul optim fiind cel al variafiei continue a viteselor. La maşinile-unelte de deformare plastică, puterea utilă e proporfională cu produsul dintre apăsarea de deformare (care depinde de materialul deformat, da complexitatea formei piesei, Turafíiíe unui schimbător de vitesă al unei maşini-unelte se aleg în numărul necesar, după una dintre seriile geometrice da numere standardizate, După alegerea tipului constructiv de schimbător se stabilesc, cu ajutorul diagramei structurale (numită uneori şi refea structurală) şi al diagramei turafiilor (numită uneori şi reféaua tura-fiilor), raporturile de transmisiune necesare ale angrenajelor schimbătorului de vitesă şi apoi caracteristicele rofilor dinfate cari compun angrenajele, Diagrama structurală (v. fig. B) redă grafic relafiile dintre elementele schimbătorului de vitesă. Ea se referă la un anumit tip constructiv de schirrbăior de vitesă (de ex. cel din f'ig. A, cu trenuri de rofi dinfate baladoare, având 3X2 trepte de vitesă). Diagrama structurală e deci valabilă pentru toate schimbătoarele da acelaşi tip constructiv, fără a finea seamă de valorile raporturilor de transmisiune. Verticalele I, II, III, situate la distanfe egale, dar arbitrare, reprezintă cei trei arbori ai schimbătorului: orizontalele nIllet e9a' distanfate (distanfă arbitrară), se iau în număr egal cu numărul treptelor (viteselor) schimbătorului (şase, în exemplul dat). Fiecare punct de pe o verticală reprezintă o furafie a arborelui corespunzător, iar distanfa dintre două orizontale vecine reprezintă saltul dintre trepte, egal cu rafia a progresiei geometrice alese. Punctul nti, de pe verticala /, reprezintă turafia arborelui / şi se alege arbitrar, iar diagrama structurală se trasează simetric fafă de el. Segmentul de dreaptă care uneşte două puncte după două verticale alăturate, indică rofile cari sunt angrenate la un moment dat înfre ele. Pentru un acelaşi tip constructiv de schimbător de vitesă se pot figura mai multe diagrame structurale rr l i j A-, V faj ; : ^ j ■ f— T' 1 1 V r Cutie de vitese, cu trenuri de rofi dinfate Diagramele structurale ele cutiei de vitese reprezentate în figura A (cu rapor-baladoare, cu 3X2=6 trepte de vitesă. fu| de fra-smisiune qp, reprezentat la scară logaritmica). I) arbore de antrenare; II) arbore secundar; Bfl) varianta 1-a; B^) varianta 2-a; /), II) şi HI) drepte simbolizând arborii III) arbore principal; I), 2), 3), 9) şl 10 roti cuf|ej de vjtese; 1/4), 2/5) şi 3/6) rofi dinfate cari se angrenează între arborii (I) dinfate calate pe arbore; 4), 5), 6), 7) şl . . g,J0* „ crjnjate carj se angrenează între arborii (II) şi (III); 8) rofi dinfate baladoare pe arbore; í Í) car- ' " 1 ' * / v..n,.f ) turafii ale arborilor (I), (II) şi (III). casăj 12) roată de curea; 13) dispozitiv de 'r' "i 1116 prindere. de dimensiunile piesei, etc.) şi vitesa de deformare (a uneltei care execută deformarea, considerată pe direcfia sa de daplasare). (două, în exemplul dat), după felul în care se alege gama raporturilor da transmisiune dintre diferitele perechi de arbori. * Diagrama turafíilor (v. fig. C) redă grafic reía-fiile dintre elementele unui anumit schimbător de vitesă, conţinând şi valorile raporturilor da transmisiune, cum şi valorile tMrafiilor; spre daosebire da diagrama structurală, care e simetrică, diagrama tu-rafiUor eşte asimetrică, iqr distantele dintre orizontale sunt, de asemenea, egalecuq?, luat la scară logaritmică. Fiecărei diagrame structurale îi corespunde o diagramă a turaţiilor. Segmentul de dreaptă care uneşte două puncte d 3 pe două verticale vecine (verticale simbolizând arborii schimbătorului), indică rojile cari se găsesc în angrenare, Iar cotangenta unghiurilor obtuze de înclinaţie a acestor segmente fafă de verticală {aira2a>>a6) reprezintă logaritmul raportului de transmisiune al acestui angrenaj (de ex., în cazul angrenării rofiior 3/6, cofg a3=log —; deci ra- T portul de transmisiune este î3 = 1 /qp2). Dacă schimbătorul are mai mult decât doi arbori, logaritmul raportului da transmisiune între doi arbori cari nu sunt vecini e dat de cotangenta unghiului obtuz format de verticală cu ssgmentul de dreaptă care uneşte cele două puncte considerate de pe aceşti arbori (de ex. a'6). Numărătorul raportului care exprimă cotangenta se ia totdeauna egal cu unitatea. De exemplu, dacă sunt angrenate rofile (3/6) şi (&/Í0) (v. fig. A şi C), raportul total de transmisiune între axul I şi axul III este dat de c0 Diagramele furafiilor cufiei de vitese, reprezentate în figura A (cu raportul de transmisiune q>, reprezentat la scara logaiifmică). Ca) variantă corespunzătoare diagramei structurale (a); C^) variantă corespunzătoare diagramei structurale (b); »), ii) şi III) drepte simbolizând arborii cufiei de vitese; 1/4), 2/5) şi 3/6) rofi dinfate cari se angrenează* între arborii (I) şi (II); 7/9) şi 8/JO) rc}i dinfate cari se angrenează între arborii (II) şi (III); njJ, nj^), •~n/jj6) turafii ale arborilor (/), (II) şi (III). în fig. raporturile de transmisiune dintre rofile 1/4 şi 7/9 sunt considerate egale cu unifafea. cotg a'6 lg?5_ 1 - • - *■ deci reportul de transmisiune total e l'6 = 1/cp5. în diagrama turafiilor, segmentele da dreaptă paralele între ele indică raporturi de transmisiune egale; un segment orizontal indică un raport de transmisiune egal cu unitatea (i=1), unul inclinat în sus, un raport de multiplicare (/>1), şi unul inclinat în jos, un raport de demulfiplicare (/< 1). Schimbătorul de vitesă pentru maşini-unelte poate fi executat ca ansamblu separat de maşina-unealtă respectivă, sau făcând parte din ansamblul acesteia. Ca ansamblu separat, el se utilizează, în general, la maşinile-unelte mici şi mijlocii, transmifând acestora mişcarea de rotafie prin curele (în general trapezcidale); ele permit mo-darnizarea maşlnilor-unelte de tip mai vechiu, cu con etajat. Majoritatea maşinilor-unelfe éduale sünt construite cu schimbătorul da vifesa ca parte componentă a ansamblului maşinii. „ rr. După modul de realizare a schimbărilor de vitesă, se deosebesc schimbătoare de vitesă în trepte (discontinue) şi schimbătoare de vitesă continua sau varia-toare (v.). Schimbătoarele de vitesă în trepte permit schimbarea raportului de transmisiune între limite foarte largi şi pot transmite puteri mari. Schimbarea raportului de transmisiune nu se face decât în trepte, faj __j y*1' | > J7> \[% 1/9 n., 1 ! iar schimbarea viteselor în mers e dificilă (penfru aceasta se utilizează ambreiaje sau schimbătoare de vitesă speciale, cu rofi planetare). La unele maşini-unelte, cum sunt maşinile de rectificat de mare precizie, trepidafiilé prcduse de rotirea roţilor dinfate angrenate, pot cauza neregularităfi ale suprafefelor prelucrate. Schimbătorul de vitesă în trepte poate fi de următoarele tipuri: con etcjat, când schimbarea viteselor se realizează prin trecerea succesivă a unei curele de transmisiune pe diferitele etaje ale două conuri etajate, cari compun schimbătorul; con etajat cu demultiplicator, când conul etajat este legat de un demultiplicator de turafie care permite dublarea numărului de vitese obfinute cu conul etajat; cutie de vitese, cârd schimbarea viteselor se realizează prin angrenarea anumitor perechi de rofi dinfate dintre rofile cari compun cutia de vitese. Cutiile de vitese pot fi cu rofi dinfate schimbabile, cu trenuri de rofi dinfate ba'adoare, cu manşoane dinfate (manşoane da crabotaj), cu ambreiaje, cu roată dinfată basculantă, cu pană alunecătoare, în meandre şl combinate (cu trenuri de rofi dinţate baladoare şl cu manşoane dinfate, cu rofi dinfate schimbabile şi cu trenuri de rofi dinfate baladoare, etc.). Con etajat: Schimbător de vitesă în trepte având două conuri cu 2-”4 (rareori 5) trepte (etaje), dintre cari unul e montat pe arborele transmisiunii intermediare şi celălalt pe arborele principal al maşinii-unelte (v. fig. D). Numărul freptelor de vitesă obfinute e egal cu numărul etajelor conului; schimbarea viteselor se face prin trecerea succesivă a curelei de transmisiune pe diferitele etaje ale celor două conuri. Raportul maxim între turafiile limită realizate e de 1/5. La unele maşini-unelte, vitesele se pot schimba aţâţ m penfru mecanismul principal, cât şi penfru mecanismul da înainfare, prin câte un con etajaf; la altele, numai mecanismul principal comportă con etajat, iar mecanismul de îna:ntare e legat prin curea de trans- Con eirjat. /) arborele transmisiunii intermediare (arborele de antrenare); II) arborele maşinii-unelte (arborele principal); J) con etajat al arborelui transmisiunii intermediare; 2) con etajat al arborelui maşinii unelte; 3) disoozitiv de prindere (platou cu fălci, universal, etc.); 4) şi 7) rofi de transmisiune fixe; 5), 6) şi 8) rofi de transmisiune libere; 9) şi 10) curele de transmisiune pentru mişcarea într'un sens, pentru două túra-fii ale arborelui (J); II) curea c'e transmisiune pentru mişcarea în sens invers. misiune cu mecanismul principal şi are un demultiplicator sau o cutie de vitese. Conurile etcjate sunt utilizate, de obiceiu, la acfionarea maşinilor-unelte mici şi mijlocii (cu puteri până la 3--4 CP, rareori 6 CP) şi funcfionează cu un randament mic, din cauza curelelor de transmisiune (fiecare curea cauzează o pierdere de energie de 2"‘5% din energia transmisă). De asemenea, manevrarea curelelor e greoaie şi cu pierderi de timp. Con efajaf cu demultiplicator: Schimbător de vitesă în trepte, a-vând două conuri etajate şi un demultiplicator prin care se obfine un număr de vitese egal cu dublul numărului etajelorco-nului. Fig. E reprezintă un astfel de schimbător, la care conul etajat (/) este montat fix pe arborele transmisiunii intermediare (/), iar conul etajat (2) e moniat liber pe arborele princpal al maşinii-unelte (II), cu care poate fi făcut solidar printr'o tijă de fixare (8), Con etajat cu demultiplicator. J) arborele transmisiunii intermediare (arborele de antrenare); II) arborele maşinii-unelte (arborela principal); III) axul excentric al demultiplicatorului (arborele secundar); 1) con etajat al arborelui transmisiunii intermediare; 2) cm efajaf al arborelui maşinii-jnel-te; 3) dispozitiv de prindere; 4) roată dinfată solidară cu conul etajat; 5) şi 6) rofi dinfate ale demultiplicatorului; 7) roată dinfată solidară cu arborele principal; 8) tije de solidarizare a conului etajat cu arborele principal, prin intermediul rofii din-fate (7); 9) manivelă de acfionare a demultiplicatorului; 10) cuplaj defricfi-une dublu, al transmisiunii intermediare. 6' introdusă in roafa dinfafă (7) solidară cu arborele maşinii-unelte. Demultiplicatorul are două . rofi dinfate (5) şi (6), solidarizate cu un manşon care se roteşte pe axul excentric (III). Prin rot:rea axului excentric cu o manetă (9), rofile dinfate(5) ş« (6) pot fi angrenate sau desangrenate cu rofile dinfate (4) şi (7). Primele patru vitese (mersul fără demultiplicator, numit şi mersul liber) se realizează prin solidarizarea conului etajat (2) cu arborele (il) prin tija de fixare (8). Urmă-. toare!e patru vitese, realizate prin demultiplicarea primelor patru (mersul cu demultiplicator) se obfin lăsându-se conul etajat (2) liber pe arborele (II) şi cuplând rofile dinfaţe (5) şi (6) ale demultiplicatorului cu rofile (4) şi (7) prin intermediul manivelei (9); în acest caz, lanful cinematic e format din treapta respectivă a conului (2), roata dinfată (4), rofile demultiplicatorului (5) şi (6), roata dinfată (7) şi arborele principal al maşinii-unelte (II). Cu aceste schimbătoare se obfin 6, 8 sau 10 trepte de vitesă (după cum conul etajat are 3, 4 sau 5 trepte). Cutie de vitese, cu rofi dinfate schimfcabile: Cutie de vitese la care schimbarea viteselor se face prin înlocuirea uneia sau a două perechi de rofi dinfate constituind angrenaje, cu altele, având raport de transmisiune diferit. Fig. F reprezintă o astfel de cutie de vitese, cu o pereche de rofi dinfate schimbabile, (2) şi (3). Aceste schimbătoare se folosesc numai la maşini-unelte cari efectuează un număr restrâns de operafiuni, la prelucrarea unor serii mari de piese, deci când e nevoie de un număr mic de vitese. Cutie de vitese cu trenuri de rofi dinfate baladoare: Cutie de vitese la care schimbarea viteselor se face prin deplasarea unuia sau a mai multor trenuri de rofi dinfate baladoare, pentru angrenarea cu diferite rofi dinfate fixe pe arborii cufiei de vitese (v. fig. A). Cutiile de vitese cu trenuri de rofi dinfate baladoare au o funcfionare sigură, cu pierderi prin frecări mici; de aceea sunt utilizate în mod curent la maşinile-unelte mici şi mijlocii. La maşinile-unelte mari şi cu raport mare de' transmisiune, deplasarea trenurilor de rofi dinfate baladoare e greoaie; de aceea sunt preferite cutiile de vitesă cu manşoane dinfate, la cari uşurinfa manevrării nu depinde de mărimea rofilor dinfate. Cutie de vitese cu manşoane dinfate: Cutie de vitese .la care schimbarea viteselor se face prin deplasarea unuia sau a mai multor manşoane, J M [4. M X •5 L— X X ^ ’ v2 iCutie de vitese, cu rofi^ dinfate schimbabile. Í) arbore de antrenare; II) arbore secundar; III) arbore principal; Í) roată de curea; 2) şi 3) rofi dinfate schimbabile; 4) şi 5) rofi dinfate calate pe arbore; 6) carcasă; 7) dispczitiv de prindere. mo- cu dinfi pe una sau pe ambefe fefe fronfale, cari pot angrena cu dinfii de pe fefele frontale ale 2 -3 * 5 i t, Ur mi 6 P, 7 IU 31 KtjH i ' // 8 >} g i}K 71 rv Cutie de vitese, cu manşoane dinfaie. /) arbore de antrenare; II) arbore secundar; ///) arbore principali 1) roată de curea; 2), 3), 4), 5), 10), 11) şi 12) rofi dinfafe calate pe arbore; 6), 7), 8), 9) şi 13) rofi dinfate libere pe arbore şi soüdarizabile cu e! prin manşoane dinţate; 14) carcasă; m,), ms) şi mg) manşoane dinfafe; P i,) P2) şi P3) pârghii de cuplare. diferitelor rofi dinfate libere pe arbore, pentru a solidariza indirect aceste rofi cu arborele (v.fig. G). Cutie de vitese cu ambreiaje: Cutie de vitese la care schimbarea viteselor se face prin cuplarea unuia sau 2 3 a mai multor ambreiaje (în general, duble), astfel încât se solidarizează indirect cu arborele diferite rofi dinfate libere pe acesta (v.fig.H). Cutiile de vitese cu ambreiaje permit schimbarea viteselor în timpul mersului maşinii-unelte, rofile fiind angrenate în permanentă. Cutie de vitese cu roafă dinfată basculantă: Cutie de vitese la care schimbarea viteselor se face prin deplasarea, de-a-Iun-gul arborelui de antrenare, a unei rofi dinfate baladoare (cu pană de alunecare), care, prin intermediul unei rofi dinfate basculante, mobilă odată cu ea, poate să angreneze succesiv cu o serie de pe arBoreîe secundar, dacă acesta se rofeşfe liber în palierele din furca de angrenare. Cutia de vitese cu roată dinfată basculantă se foloseşte, în general, Ia mişcările de înaintare şi la filetare. Sin. Cutie de vitese Norton. Cutie de vitese cu pană alunecătoare: Cutie de vitese la care schimbarea viteselor se face prin deplasarea unei pene alunecătoare în interiorul unui arbore cav, pe care sunt montate rofi dinfate libere, angrenate permanent cu rofi calate pe un alt arbore, astfel încât prin blocarea uneia dintra rofile libere se obfine o anumită vitesă a arborelui principal al acestei cutii (v. fig. J). Se foloseşte, în general, la mişcările de înaintare şi ia tiietare. V n 8 o Cutie de vitese, cu ambreiaje. I) arbore de antrenare; II) arbore secundar; !//) arbore principal; f) roată de curea; 2), 3), 6) şi 7) rofi dinfate calate pe arbore; 4), 5), 8) şi 9) rofi dinfate libe e pe arbcre; 10) carcasă; II) dispozitiv de prindere; aj) şi a2) ambreiaje duble. P JLr Cutie de vitese, cu roată dinfată basculantă. 1) arbore de antrenare; I!) arbore principal; 1) roată de curea; 2) roată rofi dinfate calate basculaniă; 3) roctă dinfaiă baladoare; pe arborele princi- 4)> 5)'. 7) ?i 8) rot' dinfaîe caiete 1 I , . ... pe arbore; 9) furcă de enqrenare; pal al acestei cutii H î0) carcasă. de vitese (v. fig. /). Roata basculantă poate fi liberă pe arborele secundar al cutiei de vitese sau poate fi calată J 4 5 Cutie c’e vitese cu pana alunecătoare. I) arbore de antrenare; ÍÍ) arbore principal tubular; Í) roata de antrenare; 2), 3), 4), 5) şi 6) roată dinfată calată pe arbore; 7), 8), 9), 10) şi 11) roată dinfată liberă pe arbors; 12) pană alunecătoare; 13) carcasă. Cutie de vitese în meandre. I) aibore de antrenare; II) a bore secundar; III) ar-boreprincipal; 1) roata dinfată calată pe arbore; 2) şi 3), 4) şi 5) şi 6) şi 7) gru- -puri de rofi ciofate libere pe arbore; 8) roată dinfată baladoare 9) roată dmfată basculantă; ÎO) furcă de angrenare; 11) roatăde curea; 12) carcasă. Cutie de vitese în meandre: Cutie de vitese la care schimbarea vifeselor se face prin intermediul unei rofi dinfata basculante, care se angrenează cu una dintre rofile libere ale unui arbore secundar, antrenată în mişcare de o roată calată pe arborele de antrenare. Antrenarea rofiior dinfate ale arborelui secundar, cari sunt solidare două câte două, fiecare grup de două rofi fiind liber pe arbore, se realizaază prin mişcarea rofii calate pe arborele de antrenare cu care e angrenată una dintre aceste roti (v. fig. K); pentru a se obfine mai multe trepte de vitesă, se montează pe arborele de antrenare astfel de grupuri da câte două rofi solidare, cari sunt în angrenare permanentă cu grupurile de rofi de pe arborele secundar. Figura reprezintă o cutie de vitese în meandre (cu patru vitese), Ia care roata dinfată de antrenare (1) e calată pe arborele de antrenare 881 (I), iar grupurile de rofi solidare (4-5), (6-7) şi (2-3) sunt libere pe arborele respectiv. Cutiile de vitese în meandre se folosesc, în general, la mişcările de înaintare ale maşinilor-unelte. Cutie de vitese, combinată: Cutie de vitese realizată prin combinarea a două sau a mai mullor tipuri de cutii de vitese cu diferite moduri de schimbare a viteselor. in felul acesta, o parte din vitese se schimbă într'un anumitmod Cufie de vitese combinată (cu tren de ro{i dinfate baladoare şi cu manşon dinfai). I) arbore de antrenare; Jf) arbore secundar; III) arbore principal; 1), 2), 3) (de ex. prin tre- ţren Jg r0|j baladoare; 4), 5) şi nuri de rofi dinfate baladoare), iaraltă parteînalt mod (de ex. prin manşoane dinfate). Exemple de cutii de vitese combinate: cutie de vitese cu trenuri de rofi dinfate baladoare şi cu manşoane dinfate (v. fig. L); cutie de vitese 6) rofi dinfate calate pe un manşon liber pe arbore; 7), 8), 9) şi 10) rofi dinfate ale demultiplicatorului de furafie; 11) roată de curea; 12) dispozitiv de prindere; c) manşon cu cinfi care solidarizează cu arborele (III), fie roata dinfată (î0), fie ansamblul rofilor dinfate (4, 5, 6). înzestrat cu motor cu ardere internă (automobil, tractor, automotor, etc.). Schimbătorul de vitesă permite demultiplicarea turafiei arborelui motorului, respectiv restabilirea puterii optime a motorului, în diferite condifiuni de rulare a vehiculului, ceea ce asigură cuplul necesar la rofile propulsoare (rofi motoare) ale acestuia, pentru a învinge rezistsnfele la mers (v.). Deoarece rezistenfele la mers (v.) variază în timpul rulării vehiculului pe cale, de exemplu la demarare sau la urcarea unei rarrpe, transmisiunea rigidă — adică într'un raport de demultiplicare constant — a cuplului dela arborele motort lui ia rofile propulsoare ar provoca o continuă variafie a puterii desvoltate de motorul véhiculului. în aceste condifiuni, dacă rezistenfele la mers cresc, pantru ca vitesa da rulare (respectiv turafia motorului) să rămână constantă, e necesar ca motorul să desvo!te o putare mai mare, astfel încât să fie satisfăcută condifiunea (1) PM - Pr/7?' CMn M ~ 716,2 ' rezistenfelor la mers, Cutie de vitese combinată (cu rofi dinfate schimbabile şi cu tren de rofi dinfate baladoare). I) arbore de antrenare; II) şi III) arbori secundari;'/V) arbore principal; 1) şi 2) rofi dinfate schimbabile; 3), 4) şi 5) íren de rofi dinfate baladoare; 6), 7), 8), 9) şi 10) rofi dinfaie calate pe arbore; 11) roată de curea; 12) dispozitiv de prindere; 13) carcasă. cu rofi dinfate schimbabile şi cu trenuri de rofi dinfate baladoare (v. fig. M), î. Schimbător de vitesă, la vehicule [KopoÖKa CKopocieH TpaHcnopTHoro cpe^cTBa; boîte de vitesse des véhicules; Fahrzeugwechselgetriebe; vehicls change speed gear; jármű-sebességválló], Tehn.: Schimbător de vitesă montat în sistemul de transmisiunea! unui vehicul terestru (v. fig. I) unde PM e puterea la arborele motorului, PR e puterea necesară (corespunzătoare rezistsnfelor la mers) şi Y] e randamentul transmisiunii (care cuprinde toate organele aferente, dela arborele motorului până la janta rofii). Dacă rezistenfele la mers cresc atât de mult, încât puterea necesară devine mai mare decât puterea pe care o poate desvoltă motorul, adică dacă (2) scade turafia motorului, respectiv vitesa de rulare, în acest ultim caz, puterea necesară PR (CP) descreşte odată cu vitesa de rulare, iar puterea motorului PM (CP) descreşte, de asemenea, odată cu turafia, cum rezultă din relafiile <3> n-wo " <41 <>«- unde R (kg) e suma CM(kgm) e cuplul 1^ arborele motorului, V (km/h) e vitesa de mers a vehiculului şi n (rot/min) e turafia motorului. în consecinfă, egalitatea (1) ar putea fi restabilită la o furafie mai joasă a motorului, dar, dacă această turafie e sub limita inferioară de funcfionare a motorului, vehiculul nu mai poate fi antrenat, deoarece motorul se calează. Din curbele de utilizare (v. fig. II) se constată, de asemenea, că motorul are un punct de utilizare maximă, pentru o anumită valoare a rezistenfelor la mers (punctul de întretăiere dintre curba puterii la janta rofii Pj şi curba de utilizare corespunzătoare rezistenfelor Ia mers respective), care reprezintă vitesa de mers maximă pe care o poate imprima vehiculului. Astfel, dacă punctul inifial de utilizare e A şi, ulterior, rezistenfele la mers cresc (de ex. punctul A de pe curba de utilizare T4 se mufă în A', pe curba de utilizare r5), puierea necesară devine mai mare decât puterea motorului şi condifiunea (1) nu mai poate fi satisfăcută decât pentru punctul de utilizare B (pe curba 56 8â2 de utilizare r5)f deci ía o turafie mai joasa a motorului, respectiv la o vitesa de mers mai mică. schimbătorului de vitesă, ke e raportul de demui-tiplicare al altor mecanisme ale transmisiunii Şasiul unui autovehicul. I) şasiu; 2) osia din fală (trenul din fafă); 3)3sistemul articulat al direcfiei; 4) mofor; 5) ambreiaj; 6) pedală de ambreiaj. 7) schimbător de vitesă (cutie de vitese); 8) csrterul arborelui de transmisiune; 9) carterul diferenţialului; 10) trompa diferenţialului; 11) arbore planetar; 12) tambur de frână. Schimbătorul de vitesă permite să se schimbe raportul de demultiplicâre dintre turafia arborelui Curbele de utilizare. Py^) curba puterii Ia arborele motorului; Pj) curba puterii la jantă; P) puterea (CP); IV-Ts) curbele de utilizare, cari corespund deciivifătilor respective: /j =—2%,.i2= 0; /3=2%, '4=4% şi /5=6%; nm) turafia motorului (rot/min); Vr) vifesa de rulare (km/h); A), A') şi B) puncte de utilizare. motorului şi turafia arborelui de transmisiune (v. fig. /), astfel încât cup!ul la janta rofii propulsoare Cj să fie mai mare la vitese de mers mici, ştiind că (5) = k kefcePj cu valorile k^nptnm, ke = nt!np şi kd = nr/nt, unde k e raportul de demultiplicâre variabil al (dacă ke-\, rezultă np = nt), kd e raportul de demultiplicâre constant al diferenţialului, iar nm, Up, nt şi nr sunt, respectiv, turafia arborelui motorului, a arborelui principal al schimbătorului de vitesă, a arborelui de transmisiune şi a arborelui rofii propulsoare. Prin micşorarea raportului de demulti-plicare k al schimbătorului de vitesă (adică făcând să crească demultiplicarea), când intervine inegalitatea (2) şi turafia rofii propulsoare scade, se restabileşte turafia convenabilă a motorului, pentru ca acesta să poatâ desvoltă o putere PM care să fie egală cu puterea necesară PRl adică să fie satisfăcută condifiunea (1). Din curbele de utilizare se observă că, prin micşorarea raportu!u> de demulfip icare k, se deplasează curba puterii la jantă Pj spre regiunea curbelor de utilizare corespunzătoare unor rezistenfe la mers mai mari (spre stânga figurii) ceea ce se obfine prin micşorarea scării turaţiilor n în raportul k (v. fig. III). Astfel se stabilesc alte puncte de utilizare (deoarece curba Pj deplasată va intersecta alte curbe de utilizare), adică motorul va putea antrena vehiculul chiar când rezistenfele la mers cresc mult, prin micşorarea succesivă a raportului de demultiplicâre k; micşorarea raportului k nu modifică, însă, vitesa de mers, care descreşte odată cu creşterea rezistenfelor la mers, ci asigură o putere mai mare a motorului, la o anumită v'tesă de rulare. Totuşi, practic, raportul de demultiplicâre k nu depăşeşte o valoare km{nt la care vehiculul rulează încă cu o vitesă convş- âS3 fiabila, îar penfru rapörtuí kmtn, motorul poate satisface condifiunea (1) numai dacă rezistenfele Curbele puterii la jantă, pentru diferite valori ale raportului de demultiplicare (k). Pyi.• *P/*4) curbele puterii la jantă, pentru patru valori k, respectiv pentru „vitesele" (trepte de vitesă) întâi până la a patra; Ti •••Tis) curbele de utilizare, cari corespund declivităfilor it~0, /*2=2,5%, i8=5%, 14=7,5%,....... şi î13=30%. Tr) curba rezistenfei de rulare; nr--n4) scările turafiei motorului penfru cele patru „vifase". la mers nu provoacă reducerea turafiei n sub jimita inferioară de funcfionare a acestuia. La demarare, de asemenea, trebue micşorat raportul de demultiplicare k al schimbătorului de vitesa, deoarece trebue învinsă şi rezistenfă datorită forfelor inerfiale. în general, pornirea vehiculului se efectuează cu cel mai mic raport de demultiplicare şi apoi acest raport se măreşte succesiv, până când vehiculul ajunge la regimul de rulare corespunzător celorlalte rezistenfe la mers. Schimbătorul de vitesă permite atât modificarea raportului de demultiplicare k dintre turafia arborelui motorului şi turafia arborelui de transmisiune, cât şi inversarea sensului de mers al vehiculului şi funcfionarea motorului în timp ce vehiculul e în repaus. Limitele între cari variază raportul de demultiplicare k deprnd de puterea nominală a motorului şi de greutatea vehiculului (mai exact, de raportul dintre putere şi greutate, exprimată, în general, în CP/kg), de condifiunile de rulare pe cale, da scopul în care e folosit vehiculul, etc.; astfel, aceste limite diferă, după cum vehiculul e automobil (turism, autobus, ca-mion), tractor, automotor, etc. Din pundul de vedere al felului de modificare a raportului de demultiplicare k, schimbătoarele de vitesă pentru autovehicule pot fi: schimbătoare continue sau variatoare (v.)f cu varierea continuă a raportului k, şi schimbătoare discon- tinue sau cutii de vitese, %cu varierea discontinuă („în trepte") a raportului k. î. Schimbător de vitesă continuu, la vehicule: Sin. Variator la vehicule (v.). 2. Schimbător de vitesă discontinuu, la vehicule [cTyaeHHiTaH KopoÖKa CKopocTen; boîte discontinue de vitesse des autovéhicules; unste-tiges Kraftfahrzeugenwechselgetriebe; discontinu-ous aufovehicle change speed gear; nemfolyfonos jármű-sebességváltó]: Schimbător de vitesă, la care raportul de demultiplicare k poate avea mai multe (de obiceiu, trei până la cinci) valori, plus o valoare corespunzătoare inversării sensului de mers al vehiculului pe care e montat. Valorile raportului de demultiplicare k > 1 reprezintă treptele de vitesă cari se stabilesc în progresie geometrică, în progresie aritmetică, etc. în acest scop se consideră turafiile limită superioară şi inferioară ale motorului, la cari urmează să se treacă dela o treaptă de vitesă la alta Diagrama vitese'or de rulare, în funcfiune de turafia mofcrului. Cz) Şi Cj) curbele pentru „vitesa" (treapta de vitesă) cu cea mai mică derrţultipljcare, respectiv pentru o „vitesă" oarecare; Vr) vitesa de rulare (i-m/h); nm) turafia motorului (rot/minj; Vzs şi Vz_qrS) vitese limită superioară; Vzi) şi Vz_qj) vizese limită inferioară; n2S) şi nz_qjS) f ^ rafii le motorului, corespunzătoare viteselor limită superioară; nz; şi nz.qj(*) turafiile motorului corespunzătoare viteselor limită inferioară; nzi) turafia motorului după schimbarea vitesei (la creşterea vitesei de rulare). (v. fig. /), când rezistenfele la mers (pe cari le întâmpină vehiculul) variază. Astfel, pentru treapta de vitesă cu cea mai mică demultiplicare (v. fig. I), vitesa de rulare maximă Vzs se determină din relafia (1) z-1,s Za. n,i iar pentru o treaptă de vitesă oarecare se obfine vitesa de rulare limită superioară (2) y s-g.s n W-H,s n 56* m pentru 0=1,2,—z, sau* V—<7-1 n, . (3) v>-q,s=vzsr~\f~=vzs.k, V-.0 nz-v,s unde Vzs şi Vti sunt vitesele de rulare limita superioară şi inferioară în treapta de vifesa cu cea mai mică demu!t;plicare (priza directă), cărora ie corespund turajiile nzs şi nz{ ala motorú ui de antrenare al vehiculului; V^ s e vitesa lim'tă superioară în treapta de vifesa următoare, Ia care se face trecerea (când vifesa de mers e în creşfere) în treapta cu cea mai mică demult'pli-care; nzt e iurafia moforului după efectuarea trecerii; cum şi »,_,+!,, ?' i,*. au semnificajii anaioage pentru o Ireaptă di vitesă oaecare (z-—q); z e numărul total de trepte de v tas3 („vifsse") ale schi nbafo'uîui. Tn ce priveşt3 vitesa limiiă inferioara, într'o treapta de vitesă oarecare, aceasta se determină din formula "z—q,t notând V0j-= Vit valoare care reprezintă vitesa minimă de rulare, în treapta de vitesă cu cea mai mare demulfiplicare. Daci, pentru fiecare treapta de vitesă, caracterizată printr'o anumită valoare a raportului de demultiplicâre, vitesa de mers variază între o limită maximă şi o limită minimă, şi anume: (5) Vz__qtS0; vitesa a treia (j = 3), pentru k — \— 1/&0)î vitesa a patra sau priza directa (j = 4), pentru &=1. La alte schimbătoare de v’tese, cum sunt schimbătorul centrifug sau schimbătorul plaretar, treptele ce vitesă se găsesc înt/un raport variabil. în general, schimbătorul discontinuu („în trepte") folos't la autoveh’ci le se numeşte „cutie de v tese". Acest schimbător trebue să aibă un număr suficient de „vitese" ş> să permită trecerea rapidă dela o vitesă la alta, pentru a asigura demararea şi rularea vehiculului în difer'te condif un: c’e rrers, fără şocur şi fără oscilafii perturbatorii ale viiesei de mers. Astfel, se construesc cutii de vitese cu 3”*4 vitese pentru automobile de turism, şi cu 4"-5 vitese pentru autobuse, autocamioane, tractoare, automotoare. La unele autovehicule, cutiile de vitese au şi o treaptă de multiplicare numită supervitesă, cu un raport de multiplicare 1,7---l ,6 între turafia arborelui motorului şi turafia arborelui de transmisiune. Această supervitesă se foloseşte la mersul în palier, când vehiculul are o încărcătură mică, pentru a solicita mai pufin motorul şi a reduce consumul de combustibil. La alte vehicule, în special la autoturisme mici, cuta de viiese e înzest ată cu un dispozitiv de „mers liber", care permite ca vehiculul să se decupleze de motor, când vitesa de me^s efectivă a vehiculului depăşeşte vitesa de mers corespunzătoare turafiei motorului. Pentru mersul înapoi al vehiculului, cutiile de vitese pot avea o singură treaptă de demultiplicare (de obiceiu cu cel mai mic raport de demultiplicare), sau un inversor (de ex. la automotoare), care permite mişcarea vehiculului în ambele sensuri, cu aceleaşi trepte de demultiplicare. Din punctul de vedere a! tipului de vehicule pe care se montează, se deosebesc: cutie de vitese pentru automobile (autoturisme, autobuse, autocamioane), cutie de vitese pentru tractoare (cu rofi sau cu şenile), cuiie de vitese pentru automotoare. Aceste cutii de vitese se clasifică în rre-canice, hidromacanice, electrice, etc., după felul energiei folosite pentru demultiplicarea turajiei motorului autovehiculului. Sin. Schimbător în trepte, Cut*e de vitese. 1. Schimbător de vitesă centrifug [iţSHTpo-deJKHaa KODOŐKa CKOpOCTeÖ; boîte de vitesse Kreiss; Kreiss Wechselgetriebe; Kreiss's change speed gear; centrifuga is sebességváltó]: Schimbător de vitesă pentru vehicule, cu acfa ne mecanică, la care schimbarea viteselor se obfine automat, prin forfa centrifugi a unor mase în mişcare de rotafie, ,ceea ce asigu'ă angrenarea anumitor rofi dinfate, pentru a rea iza raportul de demu t;pl care necesar. Masele ín m’şcare de rotafie s\ nt, în general, elementele mob'le ale unui ambreiaj, cari se cuplează sau se decuplează la o anumită turajie 2. ~ de vitesă electromagnetic [aneKTpoivrr-HHTHRfl K >po5na CKi poc efi; boîte de vitesse électromagnét’que; elektromagnetisches Wechselgetriebe; electromagnetic change speed gear; elektromágneses sebességváltó]: Schimbător de v’tesă pentru vehicule, la care schimbarea vite-selor se obţine prin acfiunea unor electrcmagnefi asupra anumitor elemente rrobile ale acestuia, ceea ce as'gu ă, prin irrob'lizarea elementelor respective, rapo tul de demult plicare necesar. 3. ~ de vitesă hidre mecenic [ruflp îv;e>arH-tTPCK KopoÖKa CKopouTeft; toîte de vitesse hyd omécanique; hyd-omechanisches Wechselgetriebe; hydromechan c change speed gear; hidromechan:kus sebess4gvá tó]: Sch'mbător de vitesă pent u vehicule, la care schimbarea v tese or se obfine prin acfiune hidraulică, astfel încât să $e realizeze raportul de demultiplicare 886 necesar, folosind eventual şi mecanisme stereo-mecanice (de ex. mecanisme planetare). Schimbătoarele de vitesă hidromecanice pot fi: hidrodinamice, cele mai mult folosite, la cari se foloseşte energia cinetică a unui lichid; hidrostatice, la cari se foloseşte energia potenfială a unui lichid. în general se folosesc schimbătoare de vitesă hidrodinamice cari au, în principal, cel pufin un agregat pompă-turbină. Acest agregat (v. fig. I) realizează o dublă transformare de energie, deoarece energia stereomecanică deja arborele pompei (Í) e transformată în energie hidraulică a unui lichid în mişcare, şi apoi această energie este transformată din nou în energe stereomecanică, ia arborele turbinei (2). La schimbătoarele de vitesă hidrodinamice se folosesc ambreiaje hidraulice şi transformatoare hidraulice, separat sau combinate. Ambreiajul hidraulic (v. fig. II), închis într'o carcasă, e constituit din două rotoare cu palete radiale, şi fără palete conducătoare (fără stator); rotoarele au un număr diferit de palete (pentru a evita efecte de rezonanfă), unu] dintre rotoare funcţionând ca rotorul unei pompe, iar celălalt ca rotorul unei turbine. Cup'ul la arborele pompei e trans- , mis la arborele turbinei, -datorită forfei centrifuge care se exercită asupra lichidului la ieşirea din paletele pompei. Acest ambreiaj se poate rofi în ambele sensuri, deoarece rolul rotoarelor se inversează. Cuplul la arborele turbinei (Af2) © egal cu cuplul la arborele pompei (Mj), şi randamentul depinde de alunecarea: Schema principială a unui agregat pompă-turbină. 1) pompă; 2) turbină; Mi) cuplul la arborele pompei; M2) cuplul la arborele turbinei. (D = —----- = 1 —n2/nv n± unde n± şi n2 sunt turaţiile celor doi arbori. Randamentul ambreiajului hidraulic (v. fig. II) e: Ms n? 2)V = ~ 2 'rti deoarece A/2 = A/lf 9-! şi deci: M, (2')tq(%)= 100—d(%) adica randamentul (yj) e cu atât mai mare, cu cât alunecarea a e mai mică (alunecarea mare provoacă încălzirea lichidului, ceea ce trebue evitat). Turafia arborelui turbinei creşte cu cantitatea de lichid din circuitul pompă-turbină Ambreiaj hidraulic. 1) arborele pompei; 2) arborele turbhei; 3) rotorul pompei; 4) rotorul turbinei; 5) carcasl); Mj) şi M?) cuplurile la arborii respectivi. Transformatorul hidraulic (v. fig. IV) confine, afară de cele două rotoare (al pompei şi al tur- Curbe caracteristice ale afnbreiajului hidraulic, t]) randamentul ambreiajului hidraulic (%); n:>) turafia arborelui turbinei, în % din turafia nomiuală; turafia arborelui pompei; Mj), M2), Ni), No) cuplurile, respectiv puterile la cei doi arbori. binei), şi un stator, astfel încât cuplurile la arborii rofoarelor (M1 şi M2) nu mai sunt egale, adică (3) — unde Mz e cup'ul de reacfiune, paletele con-# ducătoare ale statorului Transformator hidraulic, î) arborele pompei; 2) arborele turbinei; 3) rotorul pompei; 4) rotorul turbinei; 5) stator; 6) carcasă; Mj) şi M2) cuplurile la arborii respectivi. Curbe caracteristice ale trans-formaforu ui hidraulic, rj) randamentul transformatorului hidraulic; n2) turafia arborelui turbinei, în % din turefia nominală; ni) turafia arborelui pompei; Mj), M?), Nj), N?) cuplurile, respectiv puterile la cei dci arbori. fiind solidarizate cu carcasa. Acest transformator hidraulic, care are palete curbate, nu se poate roti îng ambele sensuri, rolul rotoarelor neputând fi inversat. Randamentul transformatorului hidraulic (v. fig. V) e Mo «9 şi variază aproximativ după o parabolă. 887 Relafiile dintre putere, randament, turafie şi diametru sunt; Puterea N = nz D5, momentul M1 = K1n2iD5, randamentul M9n9 D fiind diametrul transformatorului. Figura VI reprezintă curba de funcfionare K — f şt.ind că (5) = = Í Mi VKt O5 Deoarece cuplul sau puterea transmisă sunt proporfionale cu diametrul la puterea a cincia, rezultă din relafia (5) că se pot trans- k yţ mite cupluri şi puteri mari cu rotoare cu diametrul relativ mic. Transformatorul hidraulic permite accelerarea motorului până la turafia maximă, iar la o m turafie înaltă şi g J4 Js ^ constantă a motorului, rotorul Curba de funcfionare turbinei transfor- K=(Ki D»)-'/*. maiorului poate fi accelerat; astfel se reduce consumul specific de combustibil, care e mai mare la turafiile joase aîe motorului. La mersul lor în gol, ambreiajele şi transformatoarele hidraulice nu sunt decuplate prin evacuarea lichidului de circulafie; pierderea de putere la mersul lor în gol, cu turafie joasă, e numai 2--*3% din puterea nominală. Evacuarea uleiului nu e posibilă şi din cauza timpului scurt disponibil pentru trecerea dela o vitesă în alta. Unele transformatoare hidraulice se construesc cu palete reglabile (variatoare), schimbarea direcfiei paletelor — în timpul funcfionării — permifând realizarea a diferite raporturi de transformare a cuplurilor, cu randamente optime. Randamentul maxim al ambreiajelor hidraulice variază între 95 şi 98%; transformatoarele hidraulice cu palete fixe au un randament de 80—85%, realizând un raport de transformare a cuplului motor de 2,1 ■*■2,4% ori mai mare. Ambreiajele hidraulice sunt, de obiceiu, combinate cu un schimbător de vitesă stereomecanic (cu 2---3 trepte de vitese), pentru a ofcfine mai multe trepte de vitese. Transformatoarele hidraulice cu palete reglabile realizează raporturi de transformare a cuplului motor (de 1 : 1--1 :5) şi cu ele se poate obfine variafia continuă a raportului de demultiplicare. La ambreiajele şi transformatoarele hidraulice se foloseşte ca lichid de circulafie apă (|a schimbătoare de putere mare), uleiu mineral, motorină; uleiurile trebue să aibă f uiditate mare şi constantă între anumite limite de temperatură, să nu producă spumă prin barbotare, să nu corodeze piesele de metal ale ambreiajuluî, şi să aibă punctul de fierbere la o temperatură înaltă. Schimbătoarele de vitesă în trepte, cu rofi dinfate, combinate cu un ambreiaj hidraulic, trebue decuplate în mers pentru schimbarea treptelor de vitese. Schimbarea viteselor făcându-se în timp foarte scurt, descărcarea şi încărcarea cu uleiu nu se pot face în intervalul de timp disponibil; din acest motiv, de obiceiu, ambreiajul hidraulic se dublează cu un ambreiaj cu fricfiune, sau se combină cu un schimbător de vitesă planetar (la care „vitesele" pot fi schimbate în p ină sarcină, fără decuplarea ambreiajului hidraulic, aplicând ia fiecare grup de rofi planetare câte un ambreiaj cu fricfiune). 2. Schimbător de vitesă hidraulic: Sin. Schimbător de vitesă hidromecanic (v.). 2. ~ de vitesa mecanic [CTyneHnaTafl Mex^HHqecKan KopoÖKa CKopocTen; boîte de vitesse mécanique discontinue; diskontinuierliches Wechselgetriebe; interrupted change speed gear; lépcsős sebességváltó]; Schimbător de vitesă la care schimbarea viteselor se obfine prin acfiune mecanică, turafia arborelui de antrenare fiind transmisă arborelui principal, prin inferrrediul a două sau a mai multe perechi de rofi cu angrenare exterioară, ceea ce permite să se realizeze raportul de demultiplicare necesar. Schimbătorul de vitesă mecanic e format, în gene'a1, din următoarele psrfi principale (v. fig. I şi II sub Schimbător de vitesă la autovehicule, cu tren balador): carcasa (cutia) schimbătorului, în care mişcarea arborelui de antrenare (arbore primar) e transmisă — prin intermediul unui sistem de rofi dinfate, sau direct — Ia arborele principal al schimbătorului şi apoi (în general, printr'o avticulaf’e cardanică) la arborele de transmisiune al vehiculului; trenul fix de rofi dinfate calate pe un arbore intermediar al schimbătorului (arbore secundar), acest arbore primind mişcarea dela arborele de antrenare, prin angrenarea p*rma-nentă a două rofi intermediare, caiafe pe arborii respectivi; trenuri baladoare de rofi dinfate, cari se pot deplasa pe arborele pincipal, pentru a realiza diferite angrenări cu rofile trenului fix sau cu roata dinfată a arborelui auxiliar; eventual, manşoane crabotate (cu ghiare frontale), baladoare, cari sunt deplasate de o furcă pe arborele principal, realizând (prin ghiarele fontale), fie solidarizarea unui pinion liber al arborelui principal cu acest arbore, fie cuplarea directă a arborelui de antrenare cu arborele principal (p iza directă); arborele auxiliar, cu o roată dinfată, care e angrenată permanent cu o roată a trenului fix, şi care serveşte pentru a obfine mersu' înapoi, prin inversarea sensului de rofafie al arborelui prin-cipa’; eventual, un inversor de mers; furcile alegătorului de vitese, fixate pe barele alegatorului, cari sunt montate în capacul cutiei de vitese; zăvorul alegătorului, care imobilizează tija alegătorului când nu e acfionată; maneta (pârghia) de comandă a schimbătorului de vitesă; etc. 888 La angrenarea rofiior trenurilor baladoare cu cele ale trenului fix se obfin diferite trepte de vitese, după raportul numărului de dinfi ai rofiior angrenate, deoarece turafia arborelui secundar e transformată în altă turafie a arborelui principal, datorită angrenării realizate; turafia arborelui de antrenare e transformată, în prealabil, în turafia arborelui secundar, prin rofile intermediare ale acestor arbori, angrenate permanent. Deplasarea roţilor dinfafe se face cu ajutorul furcilor alegătorului, montate pe barele de comandă din capacul cutiei schimbătorului şi manevrate de maneta sc hmbătorului de vitesă. Rofile dinfate şi arborii sch'mbăforului, confecfionate din ofeluri aliate de cementafie (de ex, 13 CN 35, 20 MoC 12, etc.), au profilul în desfăşurătoare şi unghiu! de presiune de 20°, pentru a obfine dinfi cu baza mai rezistenfă; rofile schimbătorului de vitesă au dinfi drepfi sau inclinafi pentru a asigura un mers fără sgomot, fiind supernetezifi în ambele cazuri, după tratamentul termic. Sin. Cutie de vitese mecan:că. — 1. Schimbător de vitesă planetar [iuiaHerap-Haa K0p0ŐKa CKopocTeö; boîfe de vitesse Wilson; Wilson Wechselgetriebe; Wilson's change speed gear; bolygókerekes sebességváltó]: Schimbător de vitesă pentru vehicule, cu acfiune mecanică, la care schimbarea vifeselor se obfine prin intermediul unor mecanisme planetare, ceea ce asigură, prin imobilizarea anumitor rofi dinfafe ale acestor mecanisme, realizarea raportului de demultiplicâre necesar. Imobilizarea rofiior mecanismelor se obfine, în general, prin frâne cu bandă. 2. ~ de vitesă stereomecanic: Sin. Schimbător de vitesă mecanic (v.). s. Schimbător de vitesă la automotoare [ko-poŐKa CKopocTeö aBTOMOTpHca; boîte de vitesse des automotrices; Triebwagen-Wechselge-triebe; rail motor car change speed gear; vasúti motorkocsi-sebességváltó]. C. /./ Schimbător de vitesă montat în transmisiunea unui automotor de cale ferată antrenat de un motor Diesel. Schimbătoarele de vitesă folosite la automotoare sunt schimbătoare mecan’ce sau hidraulice, după felul energiei de acfionare. Schimbătoarele mecanice au patru sau cinci trepte de vitesă. Ele se construesc, fie cu trenuri de rofi dinfate, cari se găsesc permanent în priză, fie cu rofi baladoare. — La schimbătoarele de vitesă cu trenuri de rofi dinfate, fiecare tren de rofi e format dintr'o roată dinfată caiafă pe arborele de transmisiune, şi dintr'o roată liberă, montată pe arborele sau. Rofile libere pot fi sopdarizate pe arbore, fie printr'un manşon crabotat, fie printr'un ambreiaj individual. La schimbătoarele cu manşoane crabotate, înainte de a pune rofile dinfate în priză, ele se sincronizează, adică se aduc Ia aceeaşi turafie. Manşoanele crabotate sunt acfionate mecanic sau pneumatic. La schimbătoarele cu ambreiaje individuale, acfionarea ambreiajului se face pneumatic sau hidraulic. Unele tipuri de schimbătoare de vitesă cu rofile permanent în priză se construesc cu rofi cu dinfi epicicloidali, La aceste schimbătoare, ele- mentul care fixează treapta de vitesă se imobilizează, fie printr'un ambreiaj electromagnetic, fie printr'un s’stem de frână mecanică cu bare, Schimbătoarele de vitesă cu rofi baladoare sunt, în general, de tipul folosit la automobile. Acţionarea lor se face mecanic sau pneumatic. Ele sa folosesc, în special, la automotoare de m că putare. Schimbătoarele de vitesă stereomecanice se caracterizează printr'un randament mare (aproximativ 98% în priză directă, şi 93-*94% în treptele de vitesă); ele au un volum şi o greutate mică, cer afenfiune mare la schimbarea vifeselor, utilizarea fiind limitată de ambreiajele cu fricfiune cari nu se construesc, în general, pentru puteri mai mari decât 350 CP. La schimbarea treptelor de vitesă se întrerupe transmisiunea puterii dela arborele motorului la osia motoare; din această cauză, curba de variafie a vitesei are un mers în dinfi de Transmisiune mecanică la automotoare. Schimbătoarele hidraulice folosite la automotoare pot fi cu ambreiaj hidraulic, transformator hidraulicsau pot fi combinate, în general, schimbătorul de vitesă hidraulic e combinat, adică e format dintr'un cuplaj şi un transformator hidraulic. Transformatorul hidraulic serveşte la demarare şi la mersul în rampă, iar ambreiaju! hidraulic, la mersul în palier şi la mersul cu mare vitesă. Ele sunt folosite, în general, pentru automotoare de 150***450 CP; se caracterizează printr'un mers liniştit, fără şocuri, însă au un randament mai mic decât schimbătoarele de vitesă stereomecanice. V. şi sub Transmisiune hidraulică Ia automotoare. Exemple de schimbătoare de vitesă penfru automotoare: 4. ~ de vifesa sisfem „Mylius" [KOpoÖKa CKopoCTen CHCTeMbi „MtfJiHyc"; boîte de vitesse systeme M.; M. Systam Wechselgetriebe; M. system change spesd gear; M. sebességváltó]: Schimbător de vitesă cu acfiune mecanică, cu manşoane crabotate şi cu conuri sincronizate (v. şi Schimbător devitesă mecanic). Se caracterizează prin dimensiuni mici în raport cu puterea transmisă, prin manevrare simultană a ambreiajului şi a treptelor de vitesă ale schimbătorului, prin alegerea anticipată a treptelor de vitesă şi prin angajarea cu uşurinfă şi rapidă în priză a treptei de vitesă alese (v. fig.). Cutia schimbătorului de vitesă e formată din frei părfi: cutia inferioară, în care sunt montafi arborii, cu rofi dinfate; cutia superioară, care confine barele alegătoare (v, S.) cu furcile de vitesă, şi ca- ferestrău (v. fig.). V. şi sub rama în ferestrău). n) turafia motorului; nj turafia maximă a motorului; n?) turafia de cuplare a motorului; V) vitesa de mers; Va) vitesa de mers la treapta de vitesă a; V^) vitesa de mers la treapta de vitesă &. Schimbător de vitesă sistem Mylius, pentru automotoare, cu patru trepte de vitesă. $ S£=.:- i^r—-nsr—- i % Barele alegătoare f) arborele motorului, cu volan; 2) ambreiaj; 3) resort de amortisare pe bara de comandi a ambreiajului; 4) cilindru de acfionare a ambreiajului; 5) conductă de aer comprimat; 9) maneta da comandă a ambreiajului (la postul de comandă); 7) maneta de comandă a viteselor (Ia postul de comandă); 8) mecanism de acfionare (rotire) a arborelui de comandă; 9) arbo-e de comandă pentru a:fijnarea barelor alegătoare ;Î0) resort antagonist al arboralui de comî îdă; 11) degetul arborelui de comanda; 12) şi 13) camele arborelui de comandă; 14) camei î barei alegătoa-e; 15) bară alegătoare de vitesa; 16) arbora de transmisiune; 17) arbore intermedia'; 18) rofi dinfate fixa; 19) rofi dinfate mobile, cu conuri de sincronizare; /), li), III), şi IV) trepte de vitesă; a) pozifia de sincronizare; b) pozifia scos din vitesă; c) pozifia introdus In vitesă (decuplat ambreiaj); d) pozifia cuplat (ambreiaj). 890 pacul schimbătorului, în care e montat arborele de comandă pentru acfionarea barelor alegatoare. Arborii cu rofi dinfate (doi, la schimbătoarele în patru trepte, şi trei, la cele cu cinci trepte de vitesă) sunt montaf: în cuiia inferioară şi sunt rezemaţi pe rulmenfi cu rulouri; ei au rof dinfate fixe şi rofi dinfate mobile (libere), înzestrate cu conuri de sincronizare (v. S.) spre ambreiaj şi cu dinfare de crabotaj (v. S.) spre partea opusă. Barele alegătoare sunt montate în parfea superioară a cutiei de vitese; pe partea superioară, barele au câte două came de comandă, iar pe partea inferioară, câte o furcă de vitesă, angrenată în roata liberă cu dinfare de crabotaj şi cu con de sincronizare pentru treapta de vifesă respectivă. Arborele de comandă pentru acfionarea barelor alegătoare e montat în capacul cut'ei de vitese, fiind format dintr'un arbore cu un deget situat în dreptul camelor barelor alegătoare şi dintr'un resorf elicoidal cu acfiune antagonistă. Cilindrul de acfionare cu aer comprimat, montat pe cutie, serveşte la decuplarea ambreiajului, la scoaterea din vitesă şi la sincronizarea mişcării rofii dinfafe libere corespunzătoare treptei de v tesă cu rotafia arborelui pe care se rigidizează prin dinfarea de crabotaj. Comanda schimbării vifeselor se efectuează printr'un mecanism cu cabluri sau prin acfionare cu aer comprimat. La schimbarea viteselor, prin manevrarea manetei de comandă a vifeselor, arborele de comandă e rotit, iar degetul arborelui intră în golurile dintre camele alegătorului de vitese, în dreptul vitesei comandate, operafiunea fiind numită alegerea vitesei. Concomitent, vitesa angrenată e adusă, de bara ei alegătoare, la pozifia de mers în gol. Se sincronizează şi se introduce apoi în priză treapta de vitesă aleasă, în momentul în care maneta ambreiajului de’a masa de comandă a mecanicului frece dela pozifia „decuplat" la pozifia „cuplat". Schimbătorul de vitesă „Mylius" are rofile dinfate de transmisiune permanent angrenate, Treptele de vitese se formează prin fixarea rofiior pe arbori, datorită introducerii în priză a dinfărilor de crabotaj, rofile fiind sincronizate în prea!abi| cu mişcarea arbore ui pe care se fixează. Ambreia-jul motorului are comandă comună cu schimbătorul de vitesă, fiind permanent deschis în timpul schimbării viteselor, şi cuplând imediat după intrarea în pr:ză a treptei de vitesă alese. Schimbătorul se construeşte în două sisteme: cu patru trepte de vitesă şi cu cinci trepte de vitesă. Schimbătorul cu patru trepte se construeşte cu doi arbori de transmisiune cu angrenaje, cu rofile cufundate parfial în baie de uleiu. Raporturile de transmisiune sunt 1:5, 1:2,8, 1:1,7 şi 1:1. Pentru mersul în ambele sensuri, schimbătoarele cu patru vifesa sunt combinate cu un inversor de mers, montat pe osia motoare a automotorului. Inversorul de mers é format din: carcasa inversorului; p;n’o-nul de atac; coroanele dinfate, angrenate permanent cu pinionul de atac, montate pe cusinefii distanfieri, de bronz, cari se rotesc liber pe osie; manşonul crabotat, care se deplasează pe cane-lurile din corpul osisi, angrenând cu dinfarea cercului interior al celor două coroane dinfate; furca de comanda a manşonului crabotat, şi servomotorul cu doi cilindri pentru acfionarea furcii. Pentru mersul într'un sens se „dă" aer comprimat la servomotorul de comandă al furcii, care cuplează manşonul crabotaf cu una dintre rofi, stabilind astfel legătura între transmisiune şi osie. — Schimbătorul cu cinci trepte se construeşte cu trei arbori de transmisiune cu angrenaje. Raporturile de transformare sunt: 1:5, 1:3,2, 1:2,2, 1:4 şi 1:1. Inversorul de mers e montat în cutia infarioară. Se foloseşte la automotoarele pe patru osii, şi este moniaî pe boghiuri. Schimbătorul de vitesă acfionează ambele osii mofoare ale boghiului.. Ambreiaju! cu lamele uscate e montat pe corpul cutiei schimbătorului de vitesă, pe arborele principal (spre deosebire de schimbătorul cu patru viteşe, la care e montat pe motor), fiind acfionat cu aer comprimat. Aerul comprmat, intrând într'un cilindru care are o membrană de cauciuc drept piston, apasă asupra acesteia, deschizând ambreiajul. Ungerea schimbătorului se face cu o pompă de uleiu, care aspiră uleiul din fundul cutiei, prin- -tr'un filtru brut, trimifându-l printr'un filtru fin (demontabil, pentru curăfire), la locurile de ungere. Schimbătorul cu cinci trepte de demultiplicâre are două ieşiri pentru transmisiunea la os ile motoare ale boghiului, pe cari se montează mecanismul de transmisiune, numit atacul osiei. Schimbarea la vitesa respectivă se realizează prin: debreiere comandată de cilindrul cu aer comprimat; punerea în pozifia medie a arborelui de comandă, prin acfiunea cilindru'ui de aer şi rotirea lui, penfru ca degetul să pătrundă în spafiul dintre cele două came de pe bara alegătoare de vitesă a treptei de vitesă respective; cuplarea între ele a conurilor de sincronizare, prin deplasarea arborelui de comandă şi a barei alegătoare a treptei de vitesă respective; calarea pe arbore a rofiior dinfate ale trepfei de vitesă respective, prin cuplarea rofiior dinfate cu dinfare de crabotaj, provocată de deplasarea arborelui de comandă şi a barei alegătoare cu furca de vitesă pentru treapta respectivă, sub influenfa resortului antagonist de pe arborele de comandă şi a încetării acfiunii cilindrului de aer (evacuarea aerului); ambreierea la motor prin acfiunea resorturilor am-breiaju ui, după încetarea acfiunii cilindrului de comandă. i. Schimb'for de vifesă sistem Maybach [ko- poöffa CKOpocTeö chct?mm „M^fiőrX"; boîte de -vitesse systéme M.; M. System Wechselgetriebe; M. system change rpeed gear; M. sebességváltó]: Schimbător de vitesa cu acfiune meca-n că şi cu comandă hidraulică. Schimbătorul e format din următoarele părfi: cutia schimbătorului de vitesă, constituită din arborele cu rofi dinfate, libere, cu ambreiaje individuale, acfionate hidraulic; arborele cu rofi din- fate fixe. Partea inferioară a cutiei constitue carterul cu baia de uleiu; partea superioară cuprinde cei doi arbori cu angrenaje; capacul constitue o parte separată. Schimbarea viteselor se realizează prin fixarea rofii dinfate libere, corespunzătoare treptei de vitesă respective, pe arbore, cu ajutorul ambreiajului. Ambre:ajul este acfionat hidraulic; adm siu-nea uleiului sub presiune se face printr'un sertar cilindric, care se deplasează în cavitatea din arborele rofilor dinfate. Comanda schimbării de vitesă se face hidraulic, dela masa de comandă a automotorului, prin ambreierea, respectiv prin debreierea succesivă a rofilor corespunzătoare de vitesa. Schimbătorul e folosit la automotoare mari, cu patru osii pe boghiuri, cu puteri de 300'"400 CP şî de mare vitesă. Inversorul de mers e montat pe schimbătorul de vitesă, sau separat. î. Schimbător de vifesă cu rofi planetare [ko-poŐKa nepe/ţa^ c iuianeTap mmh mecTepH-flMtf; boîte de vitesse â roues planétaires; Plane-tenradwechse'gstriebe; planet wheel change spsed gear; boiygókerekes sebességváltó]: Schimbător de vitesă cu rofi planetare, funcfionând după principiul schimbătorului de vitesă similar dela autovehicule. Are construcfia similară cu a schimbă-toare'or de vitesă dela autovehicule, cu deosebirea C5, din cauza puterii mari transmise, e de o construcfie mai robustă. Are patru trepte de vitesă pentru ambele sensuri de mers, cu trei grupuri de rofi planetare. Comanda schimbătorului de vitesă se face pneumatic, dela masa de comandă, strângând, cu ajutorul unor servomotoare acfionate cu aer, frânele, cari blochează succesiv coroanele sistemelor planetare (v. descrierea Schimbătorului de vitesă planetar, sub Schimbător de vitesă la autovehicule). 2. ~ de vitesa sistem Ganz [KopoÖKa nepe-MeHbi nepeflan cHCTeMbi Taem boîte de v’tesse systéme G.; G. System Wechselgetnebe; G. system change speed gear; G. sebességváltó]: Schimbător de v'tesă cu acfiune mecanică, cu rofile dinfate de tran misiune permanent angrenate între ele, cu ambreiaje individuale acfionate de servomotoare cu aer comprimat. Schimbătorul de vitesă Ganz e format din cutia de vitese, din arborii cu roti dinfate, d:n furcile de comandă şi din servomotoarele furcilor de comanda. Cutia schimbătorului de vitesă e formată din două părfi: cutia inferioară, care cuprinde arborii cu rofi dinfate şi ambreiajele, ş« cutia superioară, pe ca e sunt montate servomotoarele de acfionare a furcilor de comandă. Arborii, cu refi dinfate (doi arbori) sunt montafi în cutia inferioară şi sunt rezemafi pe rulmenfi; fiecare arbore are un număr de rofi dinfate fixe şi un număr de rofi dinfate libere, înzestrate cu ambreiaje cu lamele de ofel, pentru a le putea sol:dariza cu arborii pe cari sunt montate rofile, putând realiza astfel lanful cinematic al treptei de vitesă respective. Rofile dinfate barbotează în baie de uleiu. Furcile de comandă sunt montate în cutia superioară; ele sunt acfionate de servomotoare, servind la închiderea şi la deschiderea ambreiaje’or rofilor dinfate libere. Servomotoarele sunt motoare pneumatice cu piston, comandate de'a masa de comandă a automotorului; ele acfionează ambreiajele prin furcile de comandă. Schimbarea la treapta de vitesă respectivă se realizează prn următoarele operafiuni: debreierea comandată de un servomotor pneumatic; cuplarea ambreiajelor rofilor dinfate, constituind astfel linia cinematică a treptei de vitesă respective; ambreierea Ia motor prin acfiunea servomotorului pneumatic al ambreiajului princ’pal al transmisiunii, prin evacuarea aerului din cilindrul servomotorului şi prin destinderea aerului antagonist din cilindrul servomotorului şi a resorturilor ambreiajului principal a! transmisiunii. Comanda acestui schimbător de vitesă se face pneumatic, prin acfionarea cu aer comprimat a servomotorului treptei de vitesă respective. La rândul Iui, servomotorul, prin introducerea aerului comprimat în cilindru, comprimă resortul antagonist din cilindru şi provoacă strângerea lamelelor ambreiajului, prin intermediul furcii de comandă, şi fixarea rofii libere corespunzătoare treptei de vitesă respective; evacuarea aerului comprimat din cilindrul servomotorului provoacă desfacerea lamelelor ambreiajului, prin destinderea resortului antagon:st, făcând liberă pe arbore roata dinfată a treptei de vitesă respective. La automotoarele Ia cari distanfa dela postul de comandă până la schimbătorul de vitesă e mică (automotoare pe două osii), comanda se face numai pneumatic. La automotoarele pe patru osii, cari circulă în grupuri cuplate de mai multe unităfi comandate dela un singur post, comanda se face electropneumat:c, pentru a asigura o comandă rapidă la distanfă, dela postul de comandă Schimbător de vitesă sistam Ganz, cu patrj trepte c'e vitesă. Í) arbo-e intermediar; 2) rofi dir fate fixe pe arbore; 3) rofi dinfate mobiU echipHe cu ambreiaje de fixare pe arbore; 4) ambreiaje cu larrel ’ de fixare pe arbore; 5) arb're principal de transmisiune; I, II, Hl, ÍV) trepte de vitesă. până Ia supapele pneumatice de accelerare, cari, acfionate printr'o valvă electromagnetică, deschid accesul aerului comprmat în servomotoare, sau descarcă servomotoarele de aerul comprimat. Schimbătoarele de vitesă Ganz se construesc pentru patru (v. fig. /) şi pentru cinci trepte, de m vitesă (v. fig. II). Cele cu patru trepte se folosesc pentru automotoare cu dou^osii şi cu o putere instalată pâna la 150 CP, iar ceîe cu cinci trepte se folosesc pentru automotoare cu boghiuri şi cu puterea instalată de 150---350 CP (la o turafie de 1500 rot/min). Mersul în ambele sensuri a! automotoarelor cu două osii şi cu schimbătoarele în patru trepte de vitesă se realizează cu inversorul de mers mon- Schimbătorul se construeşte penfru automotoare cu două osii, până la puteri cb 150 CP, cu o ieşire a arborelui de transmisiune d n cutie, şi pentru automotoare cu patru osii pe boghiuri până la puterea de 150---350 CP, cu două ieşiri ale arborelui de transmisiune din cut:e (pentru cele două osii ale boghiului). La schimbătoarele de vitesă pentru automotoare de 150---350 CP şi pe boghiuri, ambreiajele la vitesa întâi şi a doua Schimbător de vitesa sistem Ganz, cu cinci trepte de vitesă. Í) arbore motor; 2) ambreiaj cu lamele; 3) servomotor de acfionare a ambreiajului; 4) roata de acfionare a inversorului de mers (mers înainte}; 5) rofi baladoare ale inversorului de mers; 6) roată de acfionare a inversorului de mers (mers înapoi); 7) roafă intermediară a inversorului de mers; 8) ambreiaje cu lamele pentru fixarea rcfilor dinfate pe arbcri; 9) rofi ^infate mobile pe arborele lor; 10) rofi dinfate fixe; 11) arbore intermediar; 12) arbore detransmisiuneprincipal; 13) roată intermediară; 14) osia motoare, tat pe osia motoare a automotorului şi acfionat de un servomotor pneumatic. La automotoarele pe boghiuri şi cu schimbătoare în cinci trepte de vitesă, inversorul de mers e montat într'o carcasă comună cu ambreiajul principal, fixată pe caiferul motorului Diesel de antrenare. Acfionarea osiilor se face prin atacul d 3 osie. i. Schimbător de vitesă TAG [KOpOBKa CKO-p0CT?H LţAr; boîte de vitesse TAG; TAG System Wechselg itriebe; TAG system change speed gear; TAG sebességvá| ó]: Schimbător de vitesă cu acfiune mecanică şi cu ambreiaje individuale, acfionat direct cu aer comprimat la fiecare treaptă de vitesă. Schimbătorul de v'tesă e format din următoarele părfi: cutia sch:mbătorului, constituită din două părfi, a-borii cu rofi dinfate, cu ambreiaje individuale, acfionate direct cu aer comprimat. Rofile dinfate, cu ambreiaje individuae pentru fiecare treaptă de vitesă, sunt libere pe arbori ş: sunt permanent angrenate între e!e. Fixarea lor pe arborii respectivi, pentru transmiterea mişcării, se face prin ambreiaje acţionate pneumatic printr'un disc de presare a lamelelor, pentru treapta de vitesă respectivă. Rea izarea siniei cinematice pentru f;ecare treaptă de vitesă se obfine prin acfiunea simultană a câtor două ambreiaje individuale de fixare a rofiior pe arborii de transmisiune. sunt montate în exteriorul cutiei, din cauza solicitării mari a lamelor acestor două ambreiaje, ele acfionând uscate; ambreiajele dela vitesa a treia şi a patra sunt interioare şi înnecate în u eiul din cutia schimbătorului, ambele având un singur cilindru şi piston cu aer comprimat, care acţionează alternativ cele două vitese. La schimbătoarele de vitesă pentru automotoare de 150 CP şi pe două osii, toate ambreiajele sunt montate în interiorul cutiei schimbătoru'ui. Schimbarea vitesei se realizează prin cuplarea a câtor două ambreiaje individuale ale rof lor dinfafe, formând astfel linia cinematică corespunzătoare treptai de vitesă respective. La schimbătoarele de vitesă mari (ISO-'^O CP), inversorul de rr ers e montat în cutia schimbătorului; legătura dintre arborele de transmis:une şi cele două rofi dinfate se face printr'un manşon de crabotaj, comandat de o furcă acţionată de un servomotor cu aer compri t at, pentru ambe|e sensu i de mers, iar iegătu'a la osiile motoare se face prin atacuri de osii. La sch:mbătoarele de vitesă mici ( 50 CP), inversorul de mers e combinat cu atacul de osie şi e montat direct pe osia moloare a automotorului. 2. Schimbător de vitesă la autovehicule [Kopo-ŐKa CKOp >CTefi aBT\>!ViaillHH; boite de vitesse des autovéhicules; Kraftfahrzeugwechs ?lgetrie be; autovehicle change speed gear; gépkocsi-sebes- ségvalfo]: Schimbător de vitesa montat tn sistemul de transmisiune al unui autovehicul, care poflte fi autoturism, autocamion, tractor, etc. în general, la automobile se folosesc schimbătoare de vitesă mecanice, hidraulice, electromagnetice, planetare, centrifuge. Aceste schimbătoare de vitesă se construesc cu 3'"5 vitese, dintre cari una e, în general, priză directă (adică cu raportul de demultiplicare egal cu unitatea); uneori, se construesc schimbătoare şi cu una sau cu mai multe supervitese, cărora le corespund raporturi de demultiplicare supraunitare. — Exemple de schimbătoare de vitesă pentru autovehicule: î. Schimbător de vitesă centrifug [neHTpoőejfí-Han KopoÖKa CKOpocTeft; boîte de vitesse Kreis; Kreis Wechselgetriebe; Kreis's change speed gear; Kreis sebességváltó]: Schimbător de vitesă la care trecerea dela o vitesă la alta se realizează automat, prin forfa centrifugă a unor mase în mişcare de rotafie. Schimbătorul cuprinde, afară de arborele de antrenare şi arborele principal, cupbje cu acfiune centrifugă şi rofi dinfate în angrenare permanentă, dintre cari unele sunt semilibere (echipate cu dispozitiv de mers liber). Trecerea succesivă dala o viiesă la alta se obfine prin intermediul cuplajelor centrifuge, cari sunt astfel prereglate, încât să se cupleze sau să se decupleze la o anumită turafie a arborilor cu cari sunt solidarizate. Fig. / reprezintă un schimbător de vitese centrifug, cu trei vitese (trei trepte de vitesă), la care se deosebesc următoarele organe: arborele de / (2); 4) coroană de cuplaj, solidarizată cu arborele (î4); 5) sabot de cuplaj, legat elastic cu arborele (15); 6) sabot de cuplaj, legat elastic cu arborele (16); 7), 8), 11) şi 12) roti dinfate, calate pe arborii respectivi; 9) şi 10) rofi semi-iibeie; 13) arbore secundar; 14) şi 15) arbori tubuiari; 16) arbore principal. antrenare (1), solidarizat cu coroana de cuplaj (2), pe care sunt legafi elastic sabofii de cuplaj (3); arborele secundar (13), pe care sunt montate roata şemijiberă (10) şi rofile calate (îl) şi (12); m arborele tubular (14), solidarizat cu coroana de cuplaj (4) şi pe cara e calată roata dinfată (7); arborele tubular (15), solidarizat cu sabofii de cuplaj (5) şi pe care e calată roata dinfată (8); arborele principal (16), solidarizat cu sabofii de cuplaj (6) şi pe care e montată roata semilibera (9). — La vitesa întâi, când turafia arborelui de antrenare (Í) depăşeşte o anumită valoare minimă (de ex. 600 rot/min), se strânge automat cuplajul (3—4) şi turafia arborelui princpal va fi n' - w' - *9'12 » " p — n 16 ” ,• nm • wi 10 unde i7,io — r10/r7 e raportul dintre razele rofiîor dinfate (10) şi (7), i3,,9 = r9/r12= 1 e raportul dintre razele rofilor dinfate (9) şi (12), iar nm-nx e turafia arborelui de antrenare. Transmiterea mişcării de!a arborele (14) la arborele (16) e posibilă datorită dispozitivelor de mers liber ale rofilor (10) şi (9) (v. fig. II şi III), deoarece roata (10) Rofile semilibere ale schimbătorului de vitesă centrifug. II) rcata semilibera (Í0), montală pe arborele secundar (íB) şi ancrenată permanent cu roata dinfată (7); III) roata semi-liberă (9), montată pe arborele principal (Í6) şi angrenată permanent cu roata dinfată (12); 7) şi 12) rofi dinfate, calate pe arborii respectivi (Í3) şi (Î4); b) bilă; t) tampon. inijiază mişcarea arborelui (13), respectiv roata (9) inifiază mişcarea arborelui (16). Turafiile arborilor (14) şi (15) sunt »'l4 = «»» Ş' «'l5 = 7±11»V' *7'10 unde z’8,u — rn/rs e raportul dintre razele rofilor dinfate (11) şi (8); sabofii (5) şi (6) sunt astfel prereglafi, încât forfele centrifuge cari se exercită asupra lor la turafiile respective n’i5 şi n’p, să fie insuficiente pentru strângerea cuplajelor (5—2) şi (6—2). — La vitesa a doua, când turafia arborelui (15) depăşeşte o anumită valoare prescrisă n“i5, se strânge cuplajul (5—2) şi turafia arborelui de antrenare se reduce la valoarea nm = n“i5, care corespunde rezistenfelor la mers ale vehiculului (astfel, la trecerea dela vitesa întâi la a doua, vehiculul nu sufere şocuri). Turafia arborelui principal va fi: - *9M2 j hm care e posibilă datorită dispozitivului de mers m liber al rofii (9), deoarece roafa (9) inifiază mişcarea arborelui (16). Cuplajul (3—4) continuă să fie strâns, dar roata (Í0) se roteşte liber pe arborele (13), turafia ní0 a rofii fiind mai mică decât turafia niz a arborelui (v. fig. II), adică 1 ^ 1 nio = l—nm < ”1 »=■—»»' 7,10 *8<11 ştiind că 27mo > i8,lt; sabofii (6) sunt astfel pre- reglafi, încât cuplajul (6—2) să nu se strângă nici la turafia n16“ a arborelui principal (16). — La vitesa a treia (priza directă), când turafia arborelui (16) depăşeşte o anumită valoare prescrisă w16'"f se strânge cuplajul (6—2) şi turafia arborelui principal va fi ftp" = riiQn, = nm, care e turafia arborelui de antrenare şi care corespunde rezistenfelor la mers ale vehiculului. Cuplajul (5 — 2) continuă să fie strâns, dar roata (10) se roteşte liber pe arborele (16), deoarece turafia n10 a rofii e mai mică decât turafia n1Q a arborelui (v. fig. III), adică ştiind că roafa (10) e antrenată prin intermediul angrenajelor (8—11) şi (12—9) şi că i8-ii>^*i2= 1 .* cuplajul (3—4) e de asemenea strâns, dar rosta (10) se roteşte liber pe arborele (13), ca şi la vitesa a doua. ÍY Diagrama viteselor de rulare, în funcfiune de turafia motorului. C,), C2) şi Ca) curbele pentru „vifesa" (treapta de demulfi-pligare) întâi, respectiv a doua şi a freia (priza directă); Vj.) vilesa de rulare a vehiculului (km/h); rip) turafia arborelui principal al schimbătorului da vitesă (rot/min); nm) turafia motorului (rot/min); >4') punctul corespunzător vitesei minime de rulare în „vitesa" întâia; A") şi A'") punctele corespunzătoare trecerii în „vitesa" a doua, respectiv a treia, la creşterea v.fesei Ia rulare; Ao") şi A)'") punctele corespunzătoare trecerii în „vitesa" întâi, respectiv a doua, la descreşterea vitesei de rulare; B’), B") şi B'") punctele corespunzătoare vifeselor maxime de rulare în „vitesele" respective. Când turafia arborelui de antrenare scade, cuplajele se desfac în ordine inversă, dar la turafii rip şi nlb<.nú±5, ceéá cé se asigură prin prereglarea corespunzătoare a sabofilor (6) şi (5). Această întârziere de trecere la vitese inferioare e necesară pentru a evita un joc neîncetat de schimb de vitese, la turafiile limită. Fig. /V reprezintă diagrama viteselor de rulare (Vy) ale vehiculului, în funcfiune de turafia arborelui de antrenare (adică nm, de turafia motorului), pentru i7,io = 3 şi i8lll=3/2, vitesa maximă de rulare în priză directă fiind Vn — 90 km/h la nm — nn — 3000 rot/min. Sin. Schimbător de vitesă automat, Schimbător de vitesă Kreis. î. Schimbător de vitesă electromagnetic [3JieK-TpoMarHHTHan KopoóKa CK0p0CTefi;boîte de vitesse électromagnétique; elektromagnetisches Wechselgetriebe; electromagnetic change speed gear; elekromágneses sebességváltó]: Schimbător de vitesă la care arborele principal primeşte mişcarea dela arborele de antrenare, prin intermediul unor mecanisme planetare, fiecare dintre acestea având un element central (de ex. roata dinfată planetară sau coroana dinfată) care se găseşte sub acfiunea unor electromagnefi. Acest schimbător de vitesă cuprinde, afară de arborele de antrenare şi de arborele principal, un număr de mecanisme planetare cu angrenare interioară, electromagnefi cari se pot roti liber (fiind calafi pe arborele principal) şi electromagnefi solidarizafi cu carcasa schimbătorului. Numărul de trepte de vitesă depinde de numărul de mecanisme planetare — şi schimbarea vitesei se obfine când un electro-magnet atrage unul dintre elementele centrale ale mecanismelor, astfel încât acest element este imobilizat sau se roteşte la turafia unuia dintre arbori, ceea ce permite stabilirea raportului de demultiplicâre corespunzător vitesei Ia care se frece. La schimbătorul de vitesă electromagnetic din fig. I, care are patru vitese de mers înainte (dintre cari una e o supervitesă) şi un inversor de mers, se deosebesc următoarele organe: arborele de antrenare (1), care comunică mişcarea electromagnetului (10), al cărui corp e monobloc cu roata dinfată planetară (2) şi cu coroana dinfată (14); coroana dinfată (7), care, împreună cu roata planetară (2) şi cu satelitul dublu (3), formează un mecanism planetar şi care e echipată cu două armaturi, dispuse în dreptul electromagnefilor (10) şi (11); arborele principal (9), pe care e calat electrcmagnetul (13), al cărui corp e monobloc cu coroana dinfată (8); roata dinfată planetară (6), care, împreună cu coroana dinfată (8) şi cu satelitul (5), formează al doilea mecanism planetar, şi care e echipată cu două armaturi, dispuse în dreptul electromagnefilor (12) şi (13); manşonul port-sate!it (4), comun celor două mecanisme planetare, care se poate roti liber în jurul arborelui (9); port-satelitul (16), care, înrpreună cu coroana dinfată (Í4) şi cu satelitul (15), formează mecanismul planetar al inversorului de mers, satelitul fiind în angrenare permanentă cu arborele de antre- fiare; electromagnefii (11) şi (12), solidariza}! cu carcasa schimbătorului (20). Pentru a determina Schimbător de vitesă electromagnetic, cu patru vitese şi cu inversor de mers. Í) arbore principal; 2) roată dinfată planetară (liberă pe arborele principal), care e monobloc cu coroana dinfată (14) şi electromagnetul (’0); 3), 5) şi 15) satelifi; 4) manşon port-satelit (liber pe arboreis principal); 6) roată dinfată planetară (liberă pe arborele principal); 7) coroană dinfată (liberă pe arborele principal); 8) coroană dinfată (calată pe aiborele principal), care e monobloc cu electromagnetul (13); 9) arbore principal; 11) şi 12) elecfromag-nefi solidarizafi cu carcasa (20); 16) port-satelit (liber pe arborele de antrenare); 17) opritor; 18) borne electrice; 19) pârghie de comandă; 20) carcasa schimbătorului. raportul de demultiplicare în fiecare vitesă a schimbătorului, se fine seamă de raporturile de transmisiune ale celor două mecanisme planetare (v. fig. II şi III), cari sunt: U Mecanisme planetare ale schimbătorului de vitesă electromagnetic. II) mecanismul planetar 2—3—7; 'II) mecanismul planetar-6 — 5 — 8; r?) şi r^) razele cercurilor primitive ala rofilor dinfate planetar (2) şi (6); r'3) şi rm?) razele mică şi mare ale cercu'ilor primitive ale sat lituJui dublu (3); r5) raza cercului primitiv al satelitului simplu (5); r7) şi rf) razele cercurilor primitive ale coroanelor dinfate (7) şi (8). (D »s~»4 r, B"), B"') şi B) punctele corespunzătoare viteselor maxime de lulare în „vitesele" respective. cu port-satelitul (15), prin ambreiajele (21) si (22), şi, deci, rezultă deoarece nt = n15 = nm şi »7 = »1B = nm. şi /97 - 2/3, vifesa de rulare maximă în priză directă fiind Vn = 90 km/h, la turafia nominală a motorului rin — 3000 rot/min. 1. Schimbător de vitesă planetar [nJiaHeTap-Haa KopoŐKa CKOpoCTeö; boîte de vitesse Wilson; Wilson Wechselgetriebe; Wilson’s change speed gear; Wilson sebességváltó]: Schimbător de vitesă, la care arborele principal primeşte mişcarea, dela arborele de antrenare, prin intermediul unor mecanisme planetare, ele căror coroane pot fi blocate prin frâne cu bandă. Acest schimbător de vitesă cuprinde, afară de arborele de antrenare şi de arborele principal, un cuplaj conic şi mai multe mecanisme planetare cu angrenare interioară, ale căror coroane sunt înzestrate cu frâne cu bandă; cuplajul conic e alcătuit dintr'o coroană şi un con, iar fiecare mecanism planetar e alcătuit dintr'o roată dinfată planetară, doi satelifi cu un port-satelit şi o coroană dinfată. Numărul viteselor schimbătorului (treptele de vitesă) depinde de număru I mecanismelor planetare; schimbarea vitesei se obfne prin frânarea coroanei cuplajului sau a coroanei unu a dintre mecanismele planetare, ceea ce permite stabilirea raportului de demultiplicâre corespunzător vitesei la care se trece. La schimbătorul de vitesă planetar din fig. I, care are patru vifese de mers înainte şi o vitesă de mers—înapoi, se deosebesc următoarele crgane: un arbore de antrenare (1), pe care sunt calate un con de cuplaj (2) şi două rofi dinfafe planetare (5) şi (6) şi în jurul căruia se poate roti liber o altă roată planetară (4); o coroană de cuplaj (3), solidarizată cu roata planetară liberă (4) şi care se poate cupla cu conul (2) sau poate fi imobilizată printr'o frână cu bandă (nu e reprezentată -n desen) patru perechi de satelifi (8), (9), (10), şi (11), cari au mişcare de 57** 900 rotafie în jurul axelor lor şi o mişcare de revoluţie în jurul rofiior planetare respective; patru coroane dinfate (12), (13), (14) şi (15), dintre cari numai Schimbător de vitesă planetar, cu patru vitese. 1) aibore de antrenare; 2) şi 3) con şi coroană de cuplaj; 4), 5), 6) şi 7) rofi dinfate pianetare, rofiie (5) şi (6) fiind calate pe arborele principal; 8), 9), 10) şi 11) satelifi; 12), 13), 14) şi 15) coroane dinfate (ultimele trei fiind imobilizabile, prin frâne cu bandă, nefigurafe); 16), 17), 18) şi 19) port-satelifi; 20) arbore principal. ultimele trei pot fi imobilizate prin câte o frână cu bandă (nu e reprezentată în desen); un port-satelit (16), solidarizat cu coroana (13), un port-satelit (17), solidarizat cu coroanele (12) şi (14), doi port-satelifi (18) şi (19), solidarizafi cu arborele (20); un arbore principal (20), în jurul căruia se roteşte liber o roată dinfată planetară (7). Pentru a determina raportul de demultiplicâre în fiecare vitesă a schimbătorului, se fine seamă de legăturile rigide dintre elementele cinematice ale schimbătorului şi de expresiunea generală a raportului de transmisiune i a oricăruia dintre mecanismele planetare ale acestuia, adică (1) = ne~nb rP Expresiunea se poate pune sub forma _»p + »ci (2) n„- 1 + . . unde rip, nc şi nb sunt turafiile rofii dinfate planetare, a coroanei dinfate şi a port-satelitului, iar Tp şi rc sunt razele rofii dinfate planetare şi a coroanei. Cu notafiile pentru elementele cinematice ale schimbătorului (v. fig. /), turafiile rofiior planetare (rip) sunt n4, n5, n6 şi n7, turafiile coroanelor dinfate (nc) sunt n12, n13, şi n15, turafiile port-satelifilor (nb) sunt nu, n17, n18 şi niQ, turafia arborelui de antrenare e nm — n± iar turafia arborelui principal e np — nm. — La vitesa întâi se frânează coroana (14) şi, cum nc — nu = 0, rezultă din expresiunea (2) O) --nk sau, deoarece din condifiunile de solidarizare a elementelor cinematice se obfine n6 = nmş\ nJ8 = Up, turafia arborelui principal (20) va fi n„, <4> np=TTT" unde i' = ri4/r6 e raportul de transmisiune dintre coroana (14) şi roata planetară (6). — La vitesa a doua se frânează coroana (í J) şî, cum nc = n]3 = 0, rezultă din expresiunea (2) (5) n r n,+nuil 17-1+i« 5' n\«— 1+i- sau, deoarece din condifiunile de solidarizare a elementelor cinematice se obfine n5 = n6 — nm, nn = ni4 ni8 = npl furaf'a arborelui principal (20) va fi (6) \+i' w ‘ 1+i" unde i" — rJ3/r5 e raportul de transmisiune dintre coroana (13) şi roata planetară (5), — La vifesa a treia se frânează coroana (3) şi, cum n3 = n4 = 0, rezultă din expresiunea (2) (7) nu>-Y+i"' H]1~~ n6Jtn]4i w5 + ni3i" i + i" Şi "î8 = - 1 sau, deoarece din condifiunile de solidarizare a elementelor cinematice se obfine n5 = n6 = nm, ni7 = ni4~ni2> ni6 = nl3 ni8 ~np> turafia arbore- lui principal (20) va fi nm / I' nf,=T+P \ (8) 1 + —). I / 1+/'" unde i1" = 2/r4 e raportul de transmisiune dintre coroana (12) şi roata planetară (4). — La vitesa a patra (priza directă) se cuplează conul (2) cu coroana (3) şi, cum n2=zn3, rezultă din expresiunea (2) n4 + n12i'" n5 + nţ3i" n1A = —. . .... , »i7 = - (9) 1 +i" Şl «f8 = - Íí7^ 1+i" n6 + n14i' TfT,— sau, deoarece din condifiunile de solidarizare a elementelor cinematice se objine n6 — n5 — n4 — nm, n}i = ni4 = n12, n\s~ni3 nn~np» turaf,a arbore- lui principal (20) va fi (10) np = nm ştiind că (9') n„ = nu = nn = nm,^ ceea ce rezultă din primele două relafii (9). — La mersul înapoi se frânează coroana (15) şi, cum n15 = 0, rezultă din expresiunea (2) n7 sau, deoarece n7= —n12 = —nm (v. relafia 9') şi «I9 = w turafia arborelui principal (20) va fi np-~\+? unde e raportul de transmisiune dintre coroana (15) şi roata planetară (7). 901 Fig, II reprezintă diagrama viteselor de rulare în funcfiune de turafia motorului, pentru Diagrama’Viteselor de rulare în funcfiune de turafia motorului. Q)i C2), Cg) şi Q) curbele pentru „vitesa“(treapta de vitesă) întâi, respectiv a doua, a treia şi a patra (priza directă); Vr) vitesa de rulare a vehiculului (km/h); np) turafia arborelui principal al schimbătorului de vitesă (rot/min); nm) turafia motorului (rot/min); A') punctul corespunzător vitesei minime de rulare în „vitesa" întâi; A"), A'") şi A) punctele corespunzătoare trecerii în „vitesa" a doua, respectiv a treia şi a patra, la creşterea vitesei de rulare; A^'), A'q) şi A0) punctele corespunzătoare trecerii în „vitesa" întâia, respectiv a doua şi a treia, la descreşterea vitesei de rulare; B'), B"), B"‘) Şj B) punctele corespunzătoare viteselor maxime de rulare în „vitesele" respective. i1 = i,, = i," = 3f vitesa de rulare maximă (în priză directă) fiind Vn = 90 km/h la turafia motorulu,-wn= 300 rot/min. Sin. Schimbător de vitesă Wilson. - î. Schimbător de vitesă suplementar [flonoji-HHT6JlHâfl KopoÖKa CKOpocteH; boîte de vitesse supplémentairé; ergánzendes Getriebewechsel; suppjementary change speed gear; kiegészítő sebességváltó]: Schimbător de vitesă folosit ca al doilea schimbător, la unele vehicule cari trebue să ruleze pe terenuri cu rezistenfă mare la înaintare. Acest schimbător de vitesă are două trepte, adică două „vitese", prima cu raportul de demultiplicare 1, iar a doua cu raportul de demultiplicare de cca 2,2. în mersul pe căi normale, schimbătorul de vitesă suplementar e finut în vitesa întâi, nefiind utilizat de conducătorul autovehiculului. Acest schimbător se montează numai la autovehicule cu destinafii speciale. 2. Schimbător de vitesă ia locomotive Diesel [KopoÖKa CKopocTeö TenJiOBOsa; boîte de vitesse des locomotives Diesel; Diesellokomotive-Wechsel-getriebe; Diesel locomotive change speed gear; Dieselmozdony-sebességváltó]. C. f.: Schimbător de vitesă montat în transmisiunea unei locomotive antrenate de un motor Diesel. Schimbătoarele de vitesă folosite sunt mecanice sau hidraulice, după felul energiei de acfionare. Schimbătoarele de vitesă fmecanice au patru sau cinci trepte de vtesă. Ele se construesc în dispozifia cu doi sau cu trei arbori de transmisiune, în general, «Hpurile de schimbătoare mecanice folosite la locomotivele Diesel sunt identice cu cele dela automotoare. Ele se folosesc la locomotive Diesel de putere mică (aproximativ 150--350 CP; v. şi sub Transmisiune mecanică la locomotive Diesel). Schimbătoarele de vitesă hidraulice pot fi cu ambreiaj hidraulic, cu transformator hidraulic, sau pot fi combinate. — Schimbătoarele cu transformator hidraulic servesc, în general, la demarare şi la mersul în rampă, putând realiza un cuplu motor mare, la vitesa redusă a locomotivei. Schimbătoarele de vitesă cu ambreiaj hidraulic servesc la mersul în palier, fiindcă pot realiza uşor vitese mari de mers ale locomotivei. Schimbătoarele de vitesă hidraulice se folosesc, în general, la locomotive de putere medie, de 500--1 000 CP (v. şi sub Transmisiune hidraulică la locomotive Diesel). s. Schimbător de vitesă penfru tractoare [TpaK-TopHaa Kopoőna CKopocTeö; boîte de vitesse pour tracteurs; Wechselgetriebe für Traktorén; change speed gear for tractors; traktor-sebességváltó]: Schimbător de vitesă montat în transmisiunea unui tractor care are ca sursă de energie un motor cu ardere internă, pentru învingerea rezistenfei la tracfiune şi formând o transmisiune elastică între motor şi osiile motoare. Schimbătoarele de vitesă folosite la tractoare sunt, în marea lor majoritate, schimbătoare mecanice cu 4"’5 trepte de vitesă, atât la tractoarele cu rofi, cât şi la cele pe şenilă. Schimbătorul de vitesă cu acfiune mecanică, pentru tractoare, e asemănător cu schimbătorul de vitesă cu acfiune mecanică dela autovehicule, fiind însă de construcfie mai robustă, necesară pentru învingerea solicitărilor mai puternice ale tractorului; el e aproape totdeauna combinat, într'o singură carcasă, cu diferenfialul tractorului, având şi o roată ds transmisiune pentru curea, prin care pot fi acfionate diferite maşini agricole (batoze). La unele tractoare grele, utilizate la lucrări de terasamente, se folosesc şi schimbătoare de vitesă hidraulice, formate din transformator hidraulic şi cu angrenaje. 4. Schip. V. Skip. 5. Schijă [3CKH3, HaőpOCOK; croquis; Skizze; sketch; vázlat, vázlatrajz]. Gen.: 1. Desen pentru uz intern, executat fugitiv şi reprezentând deci numai aproximativ obiectul desenat. — 2. Prima concepfie, încă nefinisată, a unei lucrări. «. Schifă cadastrală de plantare [Ka/ţaCTpo-BblH KpOKH; croquis cadastral de signaux trigo-nométriques; Signalisierungsskizze; triangulation draught; jelzési vázlatrajz]. Geod.: Schifă la scara 1:10 000, rareori 1:20 000, pe care se construeşte cadrul secfiunilor, intravilanul, şi toate punctele de triangulafie, incluziv cele de ordinul al cincilea, la care se adaugă refeaua drumurilor. 7. Schiţă topografică [Tonorpa(J)HHecKHfí 3CKH3; esquisse topographique; topographische Skizze; topographical sketch; topográfiai vázlat-rajz], Topog.; Desen executat-expeditiv, fie după 902 o hartă existentă, fie după natură, care urmăreşte să reiea detalii19 topografice ale unei porfiuni de teren. Sinr Crochiu. 1. Schifian. V. Werfenian. 2. chizasfer. Paleont.: Gen de echinid cu fastul cordiform, neregulat, cu petalele inegal desvoltate. Specii fosile de schizaster se întâlnesc în Terfiar. Trăieşte şi în prezent, în mări. s. Schizodont [ckh3üaoht; schizodonte; Schizodontschlofy; schizodont; schizodont]. Zoo/.: Tip de fâfână de lamelibranhiat, având numai dinfi cardinali, puf ini şi rari. Pe valva stângă se găseşte un singur dinte triunghiular, desparfind două fosele; pa valva dreaptă sunt doi dinfi lamalari, limitând o foseta mares Acest tip nu există decât la câteva genuri, printre cari cel mai important este Trigonia. V. Tâfâna. 4. Schizclit [CKH30J1KT; schizolite; Schizolith; schizoiite; schizolit]. Petr.: Rocă plutonică, respectiv rocă filoniană diferenfiată, acidă (apiit) sau bazică (lamprofir). Se înrudeşte, din punctul de vedere chimic, cu roca corespunzătoare din adâncime, şi apa e atât în masivul eruptiv din care a rezultat, cât şi în rocele din jurul masivului. 5. Schioenbachia. Paleont.: Gen de amonit, cu cochilia mai mult sau mai pufin orr.bilicată, cu marginea externă lată şi dungată cu o creastă puternică şi netă, iar pe laturi purtând coaste arcuite îna;nla, deseori nodu’oase. Cuprinde specii foarte caracteristice pentru etajele Cretacicului. 6. Schlumberger, dispozitiv ~ [npHcnoco-ÖJieHHe ÜJjiyMóeprep; disposiiif S.; S. Mefen-ordnung; S. ' s device; S. készülék]. Mine: Dispozitiv folosit în prospecfiunea eledrică a solului, pentru determinarea rezistivităfii aparente. Se măsoară diferenfa de potenfial dintre electrozi impolarizabiii, legafi la bornele unui generator de curent cont'nuu, introduşi în pământ, cum şi intensitatea 7 a curenfului electric care trece prin pământ. Razistivitatea aparentă este dată de formula: în care K este o constantă dependentă de di-mensiunle dispozitivului. ?. Schoop, procedeu ~ de metalizare [cno-coő Ulyna MeTajuinsaiţHH nocpe/ţcTBOM pac-IlbiJItfBaHHfl; procédé de métalüsation S.;S. Metal-lisierungsverfahren; S. 's metal,ization process; S. fémbevonési eljárás]. Procedeu de metalizare prin pulveriza-e a unor metale sau aliaje !a ca-e materialul de pulverizat este sub formă de sârmă cu diametrul de cca 1 mm. Metalizarea se efectuează cu un p?sfol cu gaze combustibile, sau cu încălzire electrică. Sârma metalizantă, după top'rea în prstoi este pulverizaţi foarte fin, iar prin împroşcarea puternică pe suprafafa corpului de metalizat, particulele se sudează între ele, formând o îrrbrăcăminie omogena pe corpul receptor. V. şi sub Metalizare prin pulverizare. 8. fchopperRiegter, aparat ~ [annapa-IIIonepa-PHrJîepa; appareil S.-R»; S»-R. Appa- rat; S.-R, apparatus; S.-R. berendezés]. Ind. hârt,: Aparat pentru determinarea gradului de măcinare Schopper-Rieglar al paslelor de celuloză între-buinfata în fabricarea hârtiei, a mucavale1, a plăcilor de construcfie, etc. Determinarea se bazează pe vitesa de trecere a unui litru de apă prin două grame de material fibros depus pe o sită standard. Unei măcinări înaintate îi corespund vitese nrci de trecera şi un număr mare de grade Schopper-Riegler. Aparatul se bazează pe folosirea a două conducte diferite, penfru scurgerea apei filtrate prin material;o conducfă centrală, cu un ajutaj cu orificiu mic (care permită numai scurgerea lentă a apei), Aparat Schopper-Riegler. —- ŞÎ O conductă 0 vas cu fund de sită, pentru apa; laterală largă, prin 2) sităpentiu depunerea materialului care se evacuează analizat; 3) pâlnie cor.ică; 4) ajutaj apa care nu a tre- C ROOC - R' + NaCI. Metoda e foarte mult folosită în industria chimico-farmaceutică. 1. Schwagerina, Paleonf.: Gen de foraminifer cu căsufa sferică, cu forma caracteristica penfru Carbonifer şi Permian. 2. Schwazi! [ni3a3HT, pTyTHan 6ji3CKaa pyjţa; schwaz'te; Schwazit, Quecksilbsrfahlerz; mercurial fahlore; schwazit, higanyfakóárc]. Mineral.: (Cu2 Hg( Fe, Zn)3. (Sb, As)2. Sc. Sulfură de cupru, mercur, fier, zinc, etc. cu stibiu şi arsen, cu luciu metalic, coloare cenuşie închisă până la neagra, urma neagră, duritatea 3,5 şi gr. sp. 5*”5,36. Se găseşte în filoane hidrotermale, împreună cu cinabru, mercur nativ, calcopirită, baritină, sideroză şi cuarf. E un minereu de argint şi mercur. s. Schweifzer, solufie ~ [pacTBOp IIIbsh-Iţepa; solution S.; S. Lösung; S.'s reagent; Sch. oldat]. Chim.: [Cu (NH3)J (OH)2. Hidroxid tetra-minocupric, obfinut prin disolvarea hidroxidului cupric în solufie de amoniac, sau prin disolvarea cuprului în amoniac, în prezenfa aerului. Are coloare albastră. Este o bază puternică. Are proprietatea de a disolva celuloza. Este folosită în industria fibrelor artificiale cu bază de celuloză. Sin. Cuproxam. 4. Scilaini [cuhjihh; scillaine; Scillain; scillin; szciîlin]. Chim.: Glucozid toxic extras din bulbul cepei de mare Urginea scilla (Scilla maritima). Se întrebuinfează ca rodenticid selectiv contra şoarecilor,—şi în medic'nă, fiind un tonic cardiac. 5. Scilla. Bof.; Gen de plante bulboase din familia iiliaceelor, lilividee, cu frunze brazilare, alungite ssu ovale, cu flori mici şi potrivite, cu pedunculi articulafi, în panicule multiflore, sau cu flori pufine, cu periant foarte rezistent şi cu folio-ie 1 a libere, sau unite la bază. Acest gen cuprinde cca 80 de specii, răspândite în regiunile temperate. la noi se cunosc următoarele specii: S. bi-folia L.; S. autumnalis L.; S. amoena L.; S. bithy-nica Boiss; etc. e. Scindare [paciiţenJieHne; scindement; Zer-teilung; scission; felosztás]. Chim.: Descompunerea unei combinafii chimice în combinafii mai simple, cu ajutorul unui agent fizic sau chimic. Prin hidroliză acidă sau bezică, molecula unui ester (R —COOR') se scindează în acidul respectiv (R — COOH) şi în alcoolul respectiv (R'OH). Esterii {3 cetonici sufer scindări specifice, după cum hidroliză lor se face în mediu slab, respectv puternic, acid sau bazic. Reacfia de hidroliză în mediu slab acid ssu bazic duce Ia o cetonă, bioxid de carbon şi alcool — şi se numeşte scindare cetonică: -f-H20 R—CO—CHă—COOR’---------------> R—CO—CHg-f-CCVf R'CH Reacfia de hidroliză în mediu puternic acid sau bazic duce la acizi şi alcool — şi se numeşte scindare acidă: HgO *?—CO—CHr- COOR’—---------> RCOOH-f CH8COOH-f R'OH. 903 7. ~ acidă [KHCJiOTHoe pacnţenjieHHe; scindement acide; saure Zerteilung; acid scission; sav-felosztás], V. sub Scindare. s. ~ cefonică [kötohhog pacmemieHHe; scindement câtonique; ketonische Zerteilung; ce-tonic scission; keton-felosztás]. V. sub Scindare. g. Scintilaţie: Sin. Scânteiere (v.). 10. Sdaiurs. Ind. far.: Parte componentă a unui joagăr, care poartă buşteanul, când a trecut de ferestrău (v. fig. sub Joagar). 11. Sclejometfii [CKJiepOMeTp; sclárométre; Sklerometer, Hartemesser; sclerometer; szklero-méter, keménységmárőj. Rez. mat.: Instrument folosit penfru determinarea durităfii Martens (v. Duritate Martens) a unui corp metalic. Duritatea se exprimă prin apăsarea (în grame) sub care un con de diamant, cu unghiul la vârf de 90°, face Schema sclerometrului. 1) con de diamant; 2) epruvetă; 3) masă; 4) contragreutate depîasabilă; 5) greutate fixă; 6) pârghie. pe suprafafa lustruită a epruvetei de încercat o sgârietură cu lăfimea de 0,01 mm; uneori, ea se exprimă prin lăfimea sgârieturii la diverse sarcini. Epruvetă de încercat (2) se aşază pe masa (3) a aparatului (v. fig.)» iar conul de diamant (1) e apăsat pe fafa superioară, lustruită şi dispusă orizontal, a epruvetei, cu o anumită forîă, obfinută prin deplasarea contragreutăţi (4). Deplasând masa cu vitesă constantă, suprafaţa piesei e sgâ-riată de conul de diamant. Se obfin sgârieturi pentru diferite apăsări ale vârfului de diamant; astfel, se poate trasa curba care exprimă dependenţa dintre lăfimea sgârieturii (măsurată la microscop) şi apăsare. Curba se trasează, de obiceiu, în axele de coordonate: apăsare — pătratul lăfimii sgârieturii, deoarece, în acest caz, curba de dependenţă e rectilinie. Determinarea durităfii prin sgâriere nu e influenţată de ecruisaj; ea permite şi determinarea durităfii componenţilor structurali izolaţi. Prezintă desavantajul unei durate mari a determinării şi al faptului că suprafaţa metalică încercată se distruge. Cu această încercare se poate aprecia şi rezistenfa de rupere la fracţiune a materialului încercat, care e dată (după Davidenco) de următoarea relafie: or =4,02 (~r-------22,5) kg/mm2, ^50 în care b6Q reprezintă lăfimea sgârieturii, în mm pentru o apăsare de 50 g. i2. Scleromefru de radiafie [paAHaiTHOHHbiit CKJiepOMeTp; sclérométre de radiation; Strah-îungssklerometer; radiation sclerometer; sugárzási szklerométer]. Fiz.: Cualimetru de radiafie, bazat pe tensiunea electrică efectivă aplicată între 904 anodul şi catodul tubului care emite radiafie electromagnetică. î. Scleroprofeine [cKJieponpoTeHHbi; scléro-protéines; Skleroproteine; scleroproteins; szkle-roprotein]. Chim.: Proteinele scheletului. Se găsesc în organismul animal, în stare solidă sau ca geluri. Dau rezisfenfă mecanică diferitelor organe. Cele mai importante scleroprofeine sunt: cheratina, care se găseşte în coarne, în unghii, pene, păr, lână, epidermă; stroma, din muşchi; colagenul(v.); sericina şi fibroina din mătasea naturală; spon-gina din buretele de mare; conchiolina din scoici; gorgolina din mărgean, etc. Scleropro-teinele nu au valoare nutritivă. s. Scleroscop [CKJiepoCKOn; scléroscope; Fallharteprüfer; ballhardness tester; szkleroszkop, dinamikus keménységmérő]. Rez. mat.: In- strument folosit pentru determinarea durităţii Shore H% (v. Duritate Shore) a unui corp metalic. Duritatea Hs e proporfională cu înălfimea de rico-şare h a unui percutor (berbec) cu greutatea G, datorită reacfiunii elastice a materialului încercat, când percutorul e lăsat să cadă dela o înăifime H asupra suprafefei orizontale a materialului încercat. Energia de lovire a percutorului eWi—HG. O parte din această energie se consumă prin deformafia plastică a materialului încercat, iar cealaltă parte, prin deformafie elastică; aceasta din urmă se restitue prin ricoşarea percutorului până la înălfimea h şi are valoarea: W% = hG. Energia pierdută prin deformafie plastică: W=Wx—W2 = G{H—h) e cu atât mai mare, cu cât h e mai mic (G şi H fiind constante pentru un aparat dat) şi duritatea Shore a materialului creşte cu înălfimea de rico-şare a percutorului. Scleroscopul tip S, de construcfie sovietică (v. fig.), se compune din batiul (i), pe care e fixat vertical tubul de sticlă (2), având diviziuni dela 0 fa 140. în inferiorul tubului se deplasează (cu frecare foarte mică) percutorul cilindric de ofel (3), având greutatea de 2,5 g şi la al cărui capăt activ e montat un vârf sferic de diamant, cu diametrul de 2,5 mm. Percutorul e lăsat să cadă pe suprafafa epruvetei (5), dela o înăifime H = 254 mm. înălfimea de ricoşare a percutorului se citeşte pe scara tubului de sticlă (2), etalonată empiric, valoarea respectivă reprezentând duritatea Hs a materialului epruvetei încercate; duritatea Hs = 100 corespunde durităfii ofelului de scule, cu confinut mare în carbon, cu o structură martensitică, obfinută prin călire. La încercarea materialelor mai Scleroscop fip S. I) batiu; 2) fub de sticlă; 3) percutor; 4) zăvor; 5) epruvetă; H) ínaljirne constantă de cădere a percutorului; h) înălţime de ricoşare a percutorului. moi se folosesc percutoare de ofel cu suprafafă de lovire mărită, fără vârf de diamant, în scopul măririi înălfimii de ricoşare. Scleroscopul nu deteriorează suprafafa piesei încercate. înălfimea de ricoşare depinde de modulul de elasticitate al materialului încercat; de aceea, poate fi folosit numai pentru compararea durităfii materialelor cu modul de elasticitate apropiat; indicafiile sal a nu sunt constante când percutorul pătrunde prea pufin în materialul de încercat. Scleroscopul se foloseşte mult în determinările de atelier, la controlul pieselor tratate termic, în special la controlul ofelului cementat şi al celui călit. s. Scleroscopică, duritate V. Duritate Shore- 4. Sciîvîseaiă [>Kejie3HeHHe; enduit; Verputzl plastering; vakolat]. Cs.: Strat subfire de tencuială de ciment, aplicat pe suprafafa unei tencueli, a unui element de construcfie de beton, sau a unei pardoseli de ciment, şi natezit bine cu mistria, penfru a se realiza astuparea porilor tencuelii betonului sau ai pardoselii şi a se obfine o suprafafă perfect netedă şi cât mai impermeabilă. La elementele de beton se poate executa şi o scliviseală simplificată, aşternând cu mistria praf de ciment sau de ipsos pe suprafafa betonului proaspăt executat, şi netezind-o bine. 5. Scoabă. Ind. ţar.: 1, Unealtă a dogarului, cu care se curăfă muchiile vaselor mici de lemn Sin. Sgârciu. — 2. Tip de daltă a rotarului. — 3. Unealtă cu care se răzuesc (descăpăcesc) fagurii de miere. d. Scoabă. 4. Tehn., Insf. san.: Sin. Săritură (v.). 7. Scoabă [}Kejie3HaH CKOŐa; crampon, a-grafe; Klammer, Krampe; cramp, cramp iron; kapocsvas, kampó], 5. Cs.; Piesă metalică, formată dintr’o tijă ale cărei capete sunt ascufite şi îndoite în unghiu drept, în acelaşi plan sau în plane perpendiculare, şi care e folosită în lucrările de dulgherie pentru solidarizarea pieselor de lemn la construcfii provizorii (de ex. barăci, eşafodaje, schele, cinfre, etc.). Se fasonează la cald, din bare de ofel-carbon cu secfiunea pătrată (cu latura de 5---15 mm) sau circulară (cu diametrul de 12-*-20 mm). Tija are lungimea de 20**-30 cm, iar vârfurile îndoite au lungimea de 82 cm. s. Scoabă, cuiu- ~ [n-oöpa-3HaH CKOŐa; crampon-clou; Krampe-Nagel; cramp-nail; kapocsszeg]. Cs.: Piesă metalică în formă de U, folosită pentru fixarea pe o piesă de lemn a sârmelor, a plaselor sau a altor piese sau materiale din fire sau de împletitură. Se fasonează din sârmă rotundă de ofel-carbon Cuie-scoa6e. cu diametrul de 1,6*-4 mm, prin îndoirea la 180°a bycăfilpr de sârmă tăiafe la lungime (16-**40 mm), r=î. ■rţ r=l Scoabe. 905 Cele două capete ale piesei sunt ascufite prin tăiere oblică sau se fasonează cu vârf conic. î. Scoabă-furcă [cKOőa - BHJiK00Ópa3Hafl; crampon a fourchette; Gabelkrampe; forked cramp; villa-kapocs]. Cs.: Piesă de fier cu o extremitate terminată cu un vârf îndoit la 90° şi ascufit, iar cu cealaltă echipată cu un guler circular, perpendicular pe direcfia vârfului îndoit. Serveşte la susfineri provizorii ale pieselor unei armaturi în câmpuri (grinzi, juguri). 2. Scoarfa [uiepcTAHOH kpéctőhhckhh no-JIOBHK; tapis; Teppich; carpet; szőnyeg]. Ind. text.: Ţesătură de fire groase de bumbac, de lână, in, cânepă, etc. şi, în general, din material textil de calitate inferioară, care se foloseşte ca acope-remânt de pat, de lavife, duşumele, etc. s. Scoarfa de car [60K0BaH CTeHKa noABOflbi; ridelle; Seitenbrett; outer plank; oldaldaszka]. Ind. far.: Perete amovibil, din scânduri legate cu chingi sau cu stinghii care se foloseşte în locul fiecărei loitre de car, când încărcătura acestuia e constituită din materiale cari ar putea curge printre spetezele loitrelor (de ex. nisip, pietriş, cărbuni, etc.). 4. Scoarfă înfundată [^peBecHaHKopa; entre-écorce; unterdrückte Rinde; enwooded bark; benőtt kéreg]. Bot.: Bucată de coajă cuprinsă în lemn, rezultată în urma concreşterii a două sau a mai multor tulpine. Ea reprezintă o discontinuitate în masa lemnu’ui. 5. Scoarţele cărţii [oŐJioJKKa KtmrH, nepe-ITJieT; plats; BuchdeckeI, Einbanddecke; covers; könyvtábla]. Arte gr.: îmbrăcămintea rigidă în care sunt prinse cărfile sau registrele. Scoarfele se fac din carton sau din mucava şi se învelesc în hârtie colorată, în pânză sau în piele lipită pe ele. Pentru ca să se poată deschide, scoarfele se fac din două părfi cari se prind la o mică distanfă de cotor. o. Scoatere din circuit [pa3MMKaHHé, Bbi-KJIioqeHHe; mise hors circuit, disjonction; Aus-schaltung; switching off, putting out of circuit; kikapcsolás]. Elt.: Operafiune prin care un aparat sau o instalafie se elimină dintr'un circuit electric. Operafiunea poate fi executată prin scurt-circui-tarea aparatului sau a instalafiei (de ex. când aceasta constitue un sistem pasiv), sau prin întreruperea legăturilor cu circuitul electric respectiv. 7. Scoaterea corecturilor [KoppeKTHpoBaTb Haőop; corriger en métái, corriger sur le plomb; Korrekturmachen; correcting of type; korektura, kiigazítás]. Arte gr.: îndreptarea greşelilor indicate în corecturi, prin înlocuirea literelor, a liniilor sau a rândurilor în partea culeasă greşit. 8. Scobire [BbiAaJiŐJiHBaHHe; opération de creuser, opération d'évider; Aushőhlen, Aus-kehlen; hollowing, grooving; kivájás, üregelés]. Tehn.: Efectuarea unei scobituri într'un matarial (în ger^eral, la rece). Operafiunea se poate face manual sau mecanizat, cu unelte aşchietoare. 9. Scobire[BpyÓKa, BbieMKa; entaillage; Schră-men; kirving; réselés, vájás]. Mine.: Operafiunea de executare a unui făgaş (scobitură), 10. Scobit, daltă penfru maşina de ~ [flOJlOTO flJiH ftOJiőencHoro CTaHKa; bédana pour mor-taiseuse a bédane; Hohlmeil^el für die Stemm-maschine; chisel for the, mortise chisel machine; horónyvéső vésőgép részére]. Ind. lemn. V. sub Scobit, maşină de ~ cu dalta. 11. maşină de ~ cu dalta [ftOJióejKHbiii CTaHOK C flOJIOTOM; mortaiseuse a bédane, mortaiseuse a méche et a bédane; Stemmaschine, Hohlmeifjelstemmaschine; mortise chisal machine; vésőgép]. Ind. lemn.: Maşină-unealtă care serveşte la efectuarea de scobituri cu secfiune dreptunghiulară în piese de lemn (în general, pentru realizarea îmbinărilor cu cep), folosind o daltă cu mişcare de lucru rectilinie alîernaiivă. Se construesc maşini verticale, echipate numai cu daltă, şi maşini orizontale şi verticale, e-chipate cu burghiu şi cu daltă separate, sau cu un burghiu care se roteşte în interiorul unei dălfi pătrate, cave (tubulare). Maşina de scobit echipată numai cu daltă are un batiu cu glisiere verticala, pentru ghidarea unui cărucior port-daltă, şi o masă de lucru pentru prinderea piesei. Masa de lucru se poate deplasa în direcfie verficală — pentru mişcarea de pătrundere — şi, la unele maşini, poate fi înclinată. Pe masă e montată o sanie simplă sau o sanie dublă, pentru mişcarea de avans în una sau în două direcfii orizontale. Mişcarea căruciorului port-unealtă e comandată manual (prin pârghie cu contragreutate) sau mecanizat (printr'un me-canism-platou cu excentric-bielă). Lăfimea scobiturii executate e egală cu lăfimea dălfii. — La maşinile cu burghiu şi cu daltă separate, se execută cu burghiul mai multe găuri alăturate şi apoi se taie cu dalta resturile de material şi se îndreaptă perefii scobiturii. La maşinile cu daltă cavă şi cu burghiu, coaxiale, se execută o gaură rotundă cu burghiul rotitor şi apoi se taie coifurile scobiturii, prin apăsarea dălfii. Dălfile folosite sunt dălfi pentru lemn, obişnuite, sau dălfi cu corpul în formă de jghiab, pentru primele două tipuri de maşini, respectiv dălfi pătrate cave şi cu găuri pentru evacuarea aşchiilor detaşate, în unu sau în doi perefi opuşi, penfru maşinile de ultimul tip. Sin. Maşină de dăltuit. 12. maşină de ~ cu lanf: Sin. Maşină da frezat, cu lanf (v. sub Maşini din industria lemnului). 13. Scobitură [yrjiyóJieHHe; BbieMKa; creux, rainure; Aushöhlung, Auskehlung; hollow, groove; horony, barázda, vájat]. I.Gen.: Gol format pe una din fefele unui solid. 14. Scobitură [Bpyő; entaille; Schram; cut gang trench, kerf; barázda, rés]. 2. M/ne: Tăietură executată manual (da ex. cu târnăcopul, cu ciocane speciale, etc.) sau mecanizat (de ex. cu ciocane de abataj, cu haveze, etc.), într'un zăcământ, în culcuşul, respectiv în acoperişul acestuia (de ex. la un strat de cărbune), spre a se crea un spafiu liber pentru extragerea substanfei minerale utile, sau pentru a se uşura operafiunile de săpare a lucrărilor miniare. Sin. Făgaş. m i. Scobituri, maşina ds frezaf ~ (ungi. V. Maşina da frazat scobituri lungi, sub Maşini din industria lemnului. s» Scoc [MejibHHqHbiH Hcejioő, jiotok; abée, canal d'amenáe; Mühlbach, Mühlgerinna, Mühl-kanal; miil straam, mill-race; malomárok]. 1. Ind. far.: Canal da aducfie a apei la roata morii da apă, compus dintr'un fund şi din două aripe latarab. E construit, de regulă din scânduri. Sin. Lăptoc, Uiuc. i s. Scoc. 2, Ind. lemn.: Sin. Jilip (v.). 4. Scoc. 3. V. Jghiab. 5. Scoc. 4.: Sin. Olan (v ). 6. Scoc [peuiTar, TpaHcnopTepHbin HtejioS KOHBenep; chute, couloir, gSissoir; Rutsche; shoot, chute; gurító, csúszda]. 5. Mine: Jghiab sau tub folosit (în subtaran şi la suprafafă) la transportul prin alunecare al produselor miniere, al rambleu-lui, etc. După modul în care se provoacă mişcarea materialului pe scoc, se deosebesc scocuri fixa şi scocuri oscilante. 7. ~ fix [peuiTar, Heno^BHJKHbiií KOHBefiep; chute fixe, glissoir fixa; feste Rutsche; fixad shoot, fixed chute; rögzített gurító]: Scoc cu elemente imobila, folosit în locurile în cari panta e destul de mare pantru a permită alunecarea liberă a materialului pe scoc, prin gravitafie. Se foloseşte pentru inclinari da 20-300, înclinarea maximă pentru Cere poate fi folosit depinzând de coeficientul de frecare dintre materialul transportat şi mafarialul scocului. Scocul poata fi, fie daschis, cu secfiune trapezoidală, triunghiulară, în arc de cerc ( umătate sau trei sferturi da cerc), în U lărgit (v. fig.), fie închis şi având, în generai, sacfiunaa circulară (folosit la înclinări mari, pentru a evita accidente, prin sărirea materialului de pe scoc). E alcătuit din elemente cu lungimaa de a ő de înterire. a) scoc cu profil semicircular; b) detaliu de îmbinare cu petrecerea elementelor şi solidarizare prin şuruburi; c) scoc cu profil în U lărgit; Í) scoc; 2) cornieră de întărire; 3) şurub. 1000--3000 mm, construite din tablă de ofel cu grosimea da 3-'-4 mm, rigidizate la exterior prin corniere. Elementele sunt asamblate, fie telescopic, fie prin simplă rezemare, cu petrecerea extremităţi de ieşire paste cea de intrare; ele sunt solidarizate prin cârlige, prin lanfuri, şuruburi, dispozitive cu pană, etc. La scocurile daschise, cu înclinări mari, se folosesc opritoare suspendate, de lemn sau de tabla, pentru micşorarea vitesei materialului pe scoc. 8. ~ oscilant [KaqaiomHfíCH KOHBefiep; cou-loir a secoussas; Schüttalrutsche; shaking shoot; rázócsuszda]: Scoc cu elemente cari au, în serviciu, o mişcare de translafie rectilinia alternativă, folosit la transportul pe orizontală sau pe pante cu înclinări de (unda nu se poate folosi scocul fix) şi, în mod excepfional, pe pante cu înclinarea până la 25°. La fiecare ciclu al mişcării 1 d ö Profile de scocuri oscilante standardizate, de tablă de ofeL a) pentru secfiunea utilă 275 cm2; b) pentru secfiunea utilă 420, 530 sau 720 cm*. alternative, scocul încărcat e deplasat încet în sensul transportului, apoi e frânat brusc, ceea ce tace ca materialul să alunece pe scoc datorită inerfiei; apoi scocul e readus în pozifia inifială. După modul da rezemare a elementelor, se deosebesc scocuri oscilante suspendate şi scocuri aşezate. Primele sunt suspendate (de ex. de piese din armatura galeriei), cu ajutorul unor cabluri (fia direct, fie prin cârlige sau ochiuri, fia prin juguri) sau al unor lanfuri (v. fig. II). Scocurile suspendate sunt folosite în abataje cu ‘nălfime mai mare decât 0,7 m şi cu vatră ne- Scheme de scocuri oscilante suspendate, a) prin cablu simplu; b) prin cabluri, cu jug; c) prin cabluri, cu ochiuri; d) prin lanf. regulată. Scocurile aşezate sunt rezemate pe vatra abatajului, cu ajutorul unor piese intermediare, numite scaune de scoc oscilant. Scaunele se deplasează pe vatră prin intermediul unor role (rofi cu diametrul mic) sau al unor bile (v, fig, 111), 907 Scocurile aşezate sunt folosite în abataje scurte, cu vatră regulată. Scocurile sunt acţionate de Scheme de scocuri oscilante aşezate. a) pe bile; b) pe role. motoare electrice sau pneumatice, prin interme-diul unor scaune de atac (v. fig. IV); în ultimul caz, acţionarea se face, fie în ambele sensuri ale mişcării alternative, fie înir'un singur sens. La trans- gale de funcfionare a celor două fefe ale lor, sau unor tensiuni mecanice cari apar din alte cauze, în timpul funcfionării. încărcarea insuficientă, repetată, a acumulatoarelor, e principala cauză a deformării plăcilor, dşoarece produce sulfat de plumb, care ocupă un volum mai mare decât materia activă din care provină, provocând tensiuni interne. Deformarea se poate produce când placa e inegal atacată de electrolit pe cele două fefe, sau când materialul activ se dilată inegal. Congelarea plăcilor slab încărcate duce, de asemenea, Ia deformarea lor prin mărirea volumului cristalelor de ghiafă, mai ales dacă porii plăcii sunt colmatafi cu sulfat de plumb, datorită unei descărcări împinse prea IV Scaune de scoc oscilant. a) scaun de atac; b) scaun de ghidaj. portul pe orizontală sau pe pante mici şi penfru lungimi mici ale scoc jlui se folosesc motoare cu efect dublu, iar Ia lungimi mari, motoare cu efect dublu pmfru cursa cu accelerafie mare, şi un contraciiindru sau un contramolor pentru cursa cu accelerafie mică. Motorul se montează, fie pe axa scocului, fie lateral (v. planşa). în general, numărul curselor duble e de 40-**60 curse/min, lungimea arsei e d e 250---420 mm, iar puterea motorului, de 2• *• 16 CP. 1. Scoc oscilant pe rulouri [pojifîKOBbiH Kaqa-IOLUHHCH HOHEenep; couloir oscillant sur galets; rollende Schütfelrutsche; oscillating shoot on rolls; görgős rázócsuszda]. V. sub Scoc oscilant. 2. ~ oscilant suspendai [no/ţBecHOH Kanaio- KOHBefiep; couloir oscillant suspendu; aufgehăngte Schultelrutsche; suspended oscillating shoot; felfügeszlett várócsuszda]. V. sub Scoc oscilant. a. Scocul morii. V. Scoc 1. 4. Scofâiclrea plăcilor de acumulatoare [hc-FppiBJieHHe aKKyMyjiHTopHbix ruiacTHH; gon-dolement des plsques d'accumulafeur; Verbiegen der Akkumulatorplatfen, Krümmen der Akkumulátor plattén; accumulator plate buckling; akkumulátor! amez-gcrbü Ies]. Eli.: Deformafie a plăcilor de acumulator electric, datorită condifiunilor ine- departe. Deformarea se produce în special la plăcile de suprafafă cu bază de plumb pur, la cari coroziunea e mai puternică şi cari au şi o rezistenfă mecanică mai mică decât cele cu grătare de plumb cu antimoniu. Plăcile pozitive de tip Plante pierd, cu timpul, materia activă, care cade Ia fund şi e înlocuită de alta, care se formează în detrimentul inimii de plumb pur. Dacă formarea aceasta se face neregulat, poate rezulta la suprafafa plăcilor o deformafie datorită faptului că peroxidul de plumb ocupă un volum mai mare decât plumbul pur din care a rezultat. Deformarea poate proveni şi din tensiunile interne rămase dela laminarea plăcilor în timpul confecfionării lor. Dacă plăcile sunt sprijinite pe fundul bacului şi nu s'a prevăzut spaf'u pentru creşterea lor, deformarea se poate produce datorită creşterii longitudinale a p’ăcilor, care, fa plăcile pozitive Plante, almge uneori câfiva centimetri. Cantităfi inegale de materie activă în diferitele a'veole ale plăcilor, datorite unei pastari defectuoase pot produce, de asemenea, o deformare a plăcilor în timpul funcfionării, prin contracfiuni şi dilatafii inegale în timpul descărcărilor şi încărcărilor. Defor- marea plăcilor poate provoca toarelor şi seurt-eireuite. gaurirea separa» Scheme de montare a motorului de acfionare la scocuri oscilante. - dă " TS -=mzr m i. Scoică de acuplare [rojioBtfa aBToeiţenKH; tete d'accouplement; Kupplungskopt; coupler head; kapcsolófej]. C. f..* Piesă de legătură, de fontă, care se montează la capătul liber al tuburilor de cauciuc ale semiacuplărilor din conducta generală de frână cu aer, şi cu ajutorul căreia se poate realiza uşor, manual, prin rotire cu mai pujin decât 90°, o asamblare etanşă între doua acuplări (v. fig.). Strângerea unei garnituri de 3 Scoică de acuplare. 1) scoică (corp); 2) ghiară; 3) garnitură de etanşare. cauciuc între două scoici cuplate e asigurată cu ghiare monobloc cu corpul scoicii. Sin. Cap de acuplare. 2. Scoică de bazalt [6a3aJiTOBbiH cerMeHT; segment de basalte; Basaltabschnitt; basalt segment; bazaltszakasz]. Canal.: Segment cilindric de bazalt artificial, cu care se căptuşeşte radierul canalelor de beton turnate pe loc, pentru a rezista acţiunii mecanice a nisipului transportat de apă şi acfiunii chimice a apelor uzate, transportate prin canalizare. Scoica de bazalt se execută din tuburi circulare, cu diametrul interior sub 60 cm, cu lungimea de 50 cm, cari se taie în patru bucăfi, după generatoare. Exteriorul scoicii de bazalt e neregulat, pentru a adera la radierul de beton proaspăt turnat, în care se fixează. a. Scondru [paHroyTHoe /ţepeBO, mecT; espar, mâtereau; Spiere; spar; rúd, pozna], Nav. m.: 1. Piesă lungă de lemn rotund dé brad, cu lungimea de 10---30 m, folosită pentru a menfine la depărtarea convenabilă navele, şi, în special, pontoanele de acostare montate la cheu, pentru a nu se pune pe uscat. Serveşte şi la construirea schelelor, la nave. — 2. Piesă de lemn care serveşte ca baliză flotantă ancorată. Pentru adâncimi mai mari se folosesc scondri cu lungimea până la 20 m, montafi vertical (în apele curgătoare, pufin inclinafi spre aval), cu capul subfire pe câfiva metri afară din apă şi cu capul gros în apă, legat de lanful ancorei. Pentru adâncimi mici se folosesc scondri scurfi, cu lungimea de cca 5--10 m, montafi astfel, încât să plutească pe toată lungimea lor la suprafafa apei; în acest caz, spre a-i face mai vizibili, ei au la cap câte un disc metalic colorat şi sunt numifi scondri cu disc. 4. ~ cu disc [flepeBHHHbiH 6pyc c ahckom; espar a disque; Scheibespiere; disk spar; tárcsás pozna]. V. sub Scondru 2. 5. Sconfare [nepeyneT; levée d'inventaire; Bestandaufnahme, Inventur(-Aufnahme); stock faking; állag, állományfelvétel]. Gen..* Operafiunea prin care s% face verificarea unor obiecte, maferiaie sau mărfuri dintr'un stoc sau dintr'o magazie, confruntând fiecare obiect sau colet (ca greutate, calitate) cu documentele pe baza cărora a fost introdus în magazie sau în stoc. 6. Scopină [CKOnHH; scopine; Scopin; scopin; szkopin]. Chim.: Aminoalcool din clasa alcaloizilor, produs prin hidroliză scopolaminei (v.). în stare pură se obfine numai prin hidroliză în mediu neutru, cu lipază. V. sub Scopolamină. 7. Scopolamină [CKonoJiaMHH; scopolamine; Scopolamin; scopolamine; szkopolamin]. Chim.: CH-CH--------CH2 r/\ 1 1 ° O I N = CH3CH —O —C —CH—CeH* \ I I I I CH-CH--------CHj CH2OH Alcaloid care se găseşte în solanacee. Prin hidroliză alcalină sau acidă se desface în acid tropic şi într'un aminoalcool, scopina, care, sub acfiunea bazelor şi a acizilor, se isomerizează, dând scopolina (v.). Scopolamina are o marcată activitate fiziologică. E folosită în medicină ca lizant al spasmelor, prin acfiunea sa parasimpati-colitică. 8. Scopolina [ckoiiojihh; scopoline; Scopolin; scopoline; szkopolin]. Chim,: HOCH---------CH------CH2 I I nch3 CH--------- I I CH-------CH------CH2 I---------------------o Compus chimic obfinut prin isomerizarea sco-pinei (v.) în mediu acid sau alcalin. V. şi sub Scopolamină. 9. Scorie: Sin. Sgură (v.). 10. Scorpionul [C03Be3#He CkopiihOh; Scorpion; Skorpion; Scorpio; Skorpió], Astr.: Constelafie formată dintr'o stea de mărimea întâi (Antares), şase stele de mărimea a doua şi a treia şi cca 100 de stele mai mici. 11. Scorfişoară [KOpHiţa; cannelle; Kannel, Zimmt, Zimt; cinnamon; fahéj]. Bot.: Scoarfa aromatică a arborelui Cinnamomum ceylanicum Nees. Componentul său principal e un uleiu eteric. Se întrebuinfează drept condiment. 12. Scoruş [paŐHHa; cormier; Spierling, Spier-apfel; service-tree; kerti berkenye fa]. Bot.: Sorbus domestica L. Arbore înalt până la 15 m, din familia rozaceelor, care creşte sporadic prin pădurile din regiunea dealurilor — şi adeseori e cultivat. Are un lemn roşu-brun, foarte dur, omogen, bun pentru piese solicitate la frecări: paturi de armă, rindele, ciocane de lemn, instrumente de desen, etc. şi, în special, pentru sculptură. Lemnul e un foarte bun combustibil. Fructele (scoruşe) sunt comestibile. Are flori melifere. 13. ~ de munte [oöbiKHOBeHHan pnŐHHa ; sorbier des oiseaux; Eberesche, Vogelbeere; moun-tain ash, rowan tree; madárberkenye, veresbşr- 910 kenye]: Sorbus aueupariaL. Árbore înalt de 6-*-f 0 m sau arbust din familia rozaceelor, frecvsnt în păduri şi în tufişuri, în regiunea de munte. Are un lemn cu inima brună-roşcată, tenace, cu luciu mătăsos, mai pufin dur decât cel de scoruş, totuşi bun pentru aceleaşi întrebuinfări (v. Scoruş). Scoarfa confine cca 3% tanin. Are fiori melifere. Sin. Scoruş sălbatic. î. Scosul cepelor [oőpesna BeTBGÍi aJih npH-bhbkh; tailie des onglets; Zapfenschnitt; plug cutting; csapvágés]. Agr.: Operaţiunea tăierii cepelor de port-altoiu, cari au servit la legarea al-foaielor. Operafiunea se efectuează cel mai bine prin luna Iulie, în perioada de vegetafie următoare altoirii, pentru ca rana să se închidă până la formarea pomilor. Si ~ lăstarilor [noflpesKa noőeroB; élagage; Schnîtt der Seitenăste; pruning, lopping; ágaly-levágás]: Operafiunea tăierii lăstarilor crescufi pe trunchiul pomilor din pepinieră, care se execută în al doilea sau în al treilea an dela altoire, în cursul lunii Iulie. s. ~ pomilor [nepeca/ţKa ^epesteB; trans-plantafion d'arbres; Băumeverpflanzung; tree trans-plantmg; faátültetés]: Operafiunea scoaterii pomilor din pepinieră (cu cât mai multe rădăcini), pentru a fi transplantafi la locul definitiv. 4. Scofă [iiikot; écoute; Schot, Schote; sheet; szarvkötél]. Nav. V. sub Manevră curentă. 5. Scrapină: Sin. Săpăligă (v.). «. Sere per [cKpenep ; excavateur traînant; Schrapper; scraper drag; szkréper, utgyalú, talajnyeső]. A/\ş.r Cs.: Maşină de tăiere folosită în construcfii, în genera] la terasamente (la ramb’ee de drumuri sau de căi ferate, la baraje, diguri, canale navigabile, irigafii, etc.). Screperu! lucrează prin tracfiune anima ă sau mecanică şi execută săparea, transporîul, aşezarea şi nivelarea pământulu5, cum şi, parfial, tasarea acestuia. După construcfie şi după modul de realizare a traefiunii, se deosebesc: Scr3per târît, care lucrează cu tracfiune animală şi e format dintr'o cupă metalică de cca 0,1 m3, deschisă pe una dintre laturile lungi, de-a-!ungu| căreia e fixat un cufit, care taie un strat subfire Screper târît, pentru tracţiune animală. de pământ (5—10 cm), îl transportă şi apoi îl descarcă prin rotirea cupei în jurul unui ax (v. fig.). Pentru o distanfă medie de transport de 30 m, acest screper sapă 3--6 m3/h. Screper pe rofi, care poate fi cu tracfiune animală sau cu tracfiune mecanică. Primul (v. fig.) are o cupa de 0,25“-0,4 m3, purtata pe dcuă rofi şi echipată, în parfea din fafă, cu un cufit care taie pământul care urmează să fie încărcat prin deplasarea screperului. Screperul cu tracfiune mecanică (v. fig.) are cupa de 1 —15 m8; în general, Screperul D-183 (capacitatea cupei 2,25 m^; lăfimea da tăiere 1,65m; a dâncimea maximă de tăiere 0,15 m). Í) cupă; 2) cufitele cupei; 3) cadru; 4) cufite laterale ale cadrului; 5) amortisor; 6) oişte; 7) dispozitiv de cuplare; 8) scut de închidere a cupei; 9) mecanism cu pârghii articulate; 10) cilindru hidraulic; 11) conductă; 12) roată; 13) roată de rezervă; 14) legături transversale ale cadrului; 15) hu-jjbul oiştei; 16) suport penfru fixarea cilindrului hidraulic. e tras de un tractor; uneori, un acelaşi tractor remorchează mai multe screpere. Manevrarea cupei se face cu ajutorul unui cilindru hidraulic cu dublă acfiune (Í0), printr'un mecanism cu pârghii articulate (9). în timpul funcfionării, cupa are trei pozifii principale, corespunzând încărcării ei cu pământ, transportului şi apoi descărcării pământului (v. fig. /■■■///). Screper roiafiv, care lucrează prin târîre cu tracfiune mecanică şi are cupa de formă cilindrică, deschisă în fafă (v. fig.). —■ Screper cu cablu, care se compune dintr'o cupă dep’asabilă înfr'un sens (pentru încărcarea cu pamânl), prin tracfiune cu un cablu acf'onat de un troliu — şi în sens opus (pentru întoarcere), de un alt cablu (v. fig.). Fo;ma cupei permite ca, la cursa de întoarcere, cupa să alunece pe suprafafa pământului, fără a-1 anirena. Instalafiile cu astfel de screpere se fac, în general, mobile, fiind folosite în depozitele de materiale vărsate cari permit depozitarea lor în stive mari şi cari nu se fărâm fează (antracit, nisip, pietriş, etc.), cum şi în minerit, la transportul rp” ceíor şi ai materiaíelor rupíe ín prealabil cu expío* zivi (pietriş, minereuri, sare, eic;). Poziţiile de lucru ale screperuluí D-183. I) în timpul încărcării; II) în timpul transportului; III) în timpul descărcării. Folosirea screperului e economică la distanfe de lucru nu prea mari (cel mult 500 m, penfru screperele mici, şi 1G00 m, pentru cele mari). El lucrează îndepărtând strate de pământ succesive Screper cu cablu. 1) cupă; 2) cabiu de tracfiune; 3) Ccblu de întoarcere; 4) stâlp; 5) troliu; 6) rampă de descărcare. a căror grosime depinde de adâncimea de cufundare în pământ a cufitului cupei (50---300 mm), lăfimea stratului fiind egală cu lungimea cufitului. Folosirea screperului e dificilă în perioadele ploioase, la săparea terenurilor argiloase şi argiloase cu nisip, fiindcă pământul se lipeşte de perefii cüpei, iar rofile screperului şi şenilele tractorului patinează. Screperul folosit în mine e alcătuit dintr'o cutie de ofel fără fund, care are o lamă sau ghiare la partea inferioară. Cutia e trasă printr'un cablu fără fine, într'un sens şi în altul, peste o grămadă din materialul de transportat; lama sau ghiarele screperului se înfig în material, în timpul uneia dintre curse, târîndu-l. î. ScrîjilăSură: Sin. (parfial) Sgârietură (v.). 2. Scripete [ŐJIOK, uikhb; palan, poulie, mouile; Block, Flasche, Kloben, Rclie; pulley, block pulley, block sheave; csiga, görgő]. Mş.; 1. Roată canelată în lungul periferiei, care serveşte la transmisiunea unei forfe prin intermediul unui cablu sau al unui lanf care rulează pe periferia ei. Scripetele poate fi o roată-disc sau o roată cu spife; el poate fi confec-fionat din lemn, din fontă, aluminiu (de ex. pentru aparate de laborator), ofel, etc. Canelura de pe periferia scripetelui are profilul corespunzător organului de transmisiune (cablu, lanf, etc.), (v. fig.). Scripetele e un element constitutiv al muflei (v.) şi al palanului (v.). — 2. Sin. Muflă (v.). — 3. Palan care are o singură roată de transmisiune, canelată (v. Scripete 1). Acest scripete poate fi fix sau mobil după cum axa lui este f.xă sau deplasabilă. V. sub Palan. 8. ~ diferenfial: Sin. Palan diferenfial (v.). 4. ~ de transmisiune [nepeAaTOHHbift 6jiok, HanpaBJiHionj.HH KanaTHbiH pojihk; galet-guide de fii; Leitungsrolls; guide pulley; kötélvezető görgő, kötélcsigaj. C. f.: Scripete pentru susfinerea şi conducerea transmisiunii de sârmă din instala- ö c Scripefi. a) pentru cablu; b) şi c) pentru lanf. Scripefi de transmisiune. I) pentru transmisiune în aliniament; II) pentru transmisiune în curbă; 1) căscioară cu patru scripefi; 2) căscioară cu doi scripefi. fiile de manevrare a macazurilor şi a semnalelor de cale ferată. Scripefii au, în general, diametrul exterior de 80 mm şi grosimea de 13**16 mm şi se montează, în cazul transmisiunilor exterioare, 912 pe căscioare susfinufe de stâlpi de feavă sau de bare.de ofel profilat (v. fig. /); în căzui transmisiunilor subterane, căscioarele de scripeţi se montează în canale. La transmisiunile situate în curbă, căscioarele cu scripefise moţează inclinat (v. fig. II). Pentru devierea transmisiunilor de sârmă se folosesc scripeţi de presiune, adică scripefi la cari cablul freacă pe o lungime de arc mai mică decât V4 din circumferenfă, şi scripeţi de abatere, la cari cablul freacă pe o lungime de arc de cel puţin Vi din circumferenţă. Diametrul acestor scripeţi e de 210--240 mm. V. şi sub Transmisiune pentru instalafii de semnalizare. 1. Scripefe [poJlHKH; galet; Laufrolle; roller; görgő]. 4. Ind. text.: Dispozitiv format din două rofi cu diametri diferiţi, (r±) şi (r2), situate peacelaşi ax, (v. fig.), formând un bloc comun, situat deasupra războiului de ţesut, pentru mişcarea ifelor la fesăturile simple. Mişcările ifelor , depind una de ~~ alta, făcându-se în contramarş: când ifa (Í) se ridică, ifa (2) co* boară, şi invers, fiecare iţă, separat, e legată în partea de sus de câte o roată a scripetelui, iar în partea de jos, de câte o pedală (3) şi (4), cu curea sau cutfrânghie. Roţile scripetelui trebue să fie astfel dimensionate, încât între iţe să rămână o distanţă mică, iar unghiul de rotire al roţilor să nu depăşească 180°. Pentru formarea rostului curat, iţa (1) trebue ridicată mai mult decât ifa (2), astfel încât să se menfină egalitatea între unghiurile DAE şi BAC, de unde nevoia unor diametri diferifi pentru cele două rofi. 2. Scruber [cKpyöőep, rasonpoMbiBaTejib; scrubber; Gaswascher, Skrubber, Gasreiniger; gas-washer, scrubber; gáztísztitó berendezés, szkrub-bér]. Tehn.: Aparat alcătuit dintr'o carcasă în care circulă, în contracurent, un gaz şi o fază lichidă dispersă, pentru a se obfine disolvarea unor componente ale gazului, desprăfuirea lui, uscarea sau răcirea lui, sau reacfii chimice. Scruberul asigură contactul direct între cele două fluide (fără perete despărţitor), gazul circulând de jos în sus în carcasă (numită coloană), iar lichidul, în sens invers. Pentru a se realiza un contact intim între cele două fluide, se pot folosi: pulverizarea fină a lichidului, interpunerea unei umpluturi prin care trec ambele fluide, formarea de pânze de apă. Scruberul poate servi în unul sau în mai multe dintre următoarele scopuri: absorpţia unor componente ale gazului, prin disolvarea acestora în lichid (de ex. la extragerea bioxidului de carbon Scripeţii ifelor. din aer, prín spaíare cu apă); înepărdtarea particulelor solide din gaze (de ex. desprăfuirea gazului de gazogen, a gazului de cuptor înalt, etc.); efectuarea unei reacţii chimice între gaz şi lichid (de ex. fixarea acidului carbonic în solufie de amoniac); reducerea vaporilor eterogeni confinufi în gaz (de ex. umidificarea unui gaz care confine abur, dacă presiunea parfială a vaporilor din gaz e mai mare decât presiunea vaporilor cari se găsesc deasupra suprafefei exterioare a picăturilor de apă); răcirea gazului care urmează să fie folosit la o temperatură joasă (de ex. răcirea gazului de gazogen, înainte de a fi introdus într'un mo= tor). Scruberele cari se folosesc în principal la răcirea gazelor se numesc răcitoare (v. Răcitor de gaz),. După modul de con-strucfie, se deosebesc: scruberfără umplutură, scruber cu umplutură, scruber în cascadă, scruber cu cilindricon-centrici, şi scruber ejector. 3. ~ cu cilindri concentrici [cKpyó-6ep c KOHIjeHTpH-necKHMiî iţHJiHHflpa-MH; scrubber â cylin-dres concentriques; Konzenterzylinder-skrubber; concentric cylinder scrubber; koncentrikus hengeres szkrubber]: Scruber a cărui carcasă este o coloană verticală, a-vând în interior un sistem distribuitor constituit dintr'un grup de cilindri concentrici, prin cari circulă gazul cald — şi o rozeta plană Ia partea superioară, pe care ricoşează lichidul (v. fig.). Acest scruber serveşte la preîncălzirea apei care cade în pânze printre cilindrii concentrici, şi Scruber cu cilindri concentrici. 1) coloană; 2) grup de cilindri concentrici; 3) rozeta; 4) intrarea aburului; 5) intrarea apei; 6) ieşirea apei; 7) ieşirea aerului. ajunge în contact cu aburul care circulă în contracurent. Apa se încălzeşte prin condensarea parţială a aburului. 4. ~ cu umplutură [cKpyőöep c HacaflKOfi; scrubber a remplissage ; Skrubber mit Füllung; scrubber with filling; szkrubber töltéssel]: Scruber a cărui carcasă este o coloană verticală în care se introduc umpluturi necesare pentru a mări suprafafa de schimb de căîdură dintre un gaz şi 913 un lichid care circulă în contracurent (v. fig.). Umplutura poate ii constituită din inele Raschig Scruber cu umplutură. 1) carcasa; 2) umplutură; 3} ventilator; 4) separator de picături de ap 5) pulverizator; 6) jaluzele; 7) intrarea apei; 8) şi 9) intrarea şi ieşirea aerului. (dispuse ordonat sau desordonat), din zăbrele de lemn, cocs, cuarf, strujitură, etc. î. Scurber fără umplutură [cKpyoőep őe3 Ha-CaAKH; scrubber sans remplissage; Skrubber ohne Füllung; scrubber without filling; töltés nélküli szkrubber]: Scruber a cărui carcasă este o coloană cilindrică, verticală sau orizontală, în care iichidul e pulverizat în curentul de gaz ascendent (v. fig.). Pulverizarea lichidului se obfine prin pulveriza-foare, folosind, fie pompe de refulare a lichidului (la presiunea de 2"*4 at), fie aer sau abur sub presiune; ultimul procedeu e neeconomic şi provoacă umidificarea gazului; uneori, de exemplu la solufiile concentrate sau vâscoase, pulverizarea se obfine prin ricoşare, dirijând circuitul de lichid spre o suprafafă plană. Scruberul fără umplutură are rezistenfă hidraulică mică, dar prezintă următoarele desavantaje: consum mare de energie pentru pulverizarea lichidului, dimensiuni constructive mari, transfer mic de căldură şi desprăfuire insuficientă a gazului. 5in. (parfial) Răcitor fără umplutură. 2. ~ ejecfor [aJKeKTOpHbiH CKpyŐŐep; scrub-ber-éjecteur; Ejektor-Skrubber; ejector scrubber; ejektor-szkrubber]: Scruber fără coloană, care e constituit dintr'un ejector în care apa trece prin unu sau prin două etaje de admisiune, antrenând mari cantităfi de abur, cu care se amestecă. Figura reprezintă scruberul ejector VTI, în care apa de alimentare dată de o pompă, intră în trompa de alimentare (3) şi cade liber în primul etaj de admisiune (4), care e situat în camera de abur (5); la trecerea în al doilea etaj de admisiune (6), apa antrenează aburul,'iar în difuzorul (7) se încălzeşte prin condensarea acestuia şi pierde o parte din energia cinetică. Scruberul ejecfor, care are dimensiuni mai mîcij decât dimensiunile celorlalte scrubere, se foloseşte îa încălzirea debitelor mari de apă, în instaiafiile industriale şi în centralele termoelectrice. Scruber ejector. I) intrarea apei de alimentare; 2) intrarea aburului; Scruber în cascadă. 3) trompă de alimentare; f) coloană; 2) taler; 3) sticlă 4) primul etaj de admisiune; de nivel; 4) intrarea apei de rs- 5) cameră de abur; 6) al doi- cire; 5) evacuarea apei; 6) zs-lea etaj de admisiune; 7) di- vor hidraulic; 7) intrarea ga-fuzor; 8) ieşirea apeî calde. zului; 8) ieşirea gazului. s. ~ în cascadă [CTynen^aTbiH cKpyóöep; scrubber en cascade; Kaskadenskrubber; cascade scrubber; kaszkádszkrubber]:Scruber a cărui carcasă este o coloană verticală în care sunt dispuse talere orizontale, astfel încât lichidul, căzând Scruber fără umplutură, orizontal, î) pulverizator; 2) evaporizator; 3) baterie de încălzire; 4) ventilator; 5) pompă; 6) desumidificator. 58* 914 de pe o treaptă pe alta, să formeze pânze, şi să se obţină astfel o suprafafă mai mare de schimb de căldură (v. fig.). în general, talerele sunt circulare şi fixate pe coloană; uneori, sub aceste talere sunt dispuse contratalere circulare, fixate pe o tijă centrală, pentru a se realiza o pânză de lichid continuă pe toată înălţimea scruberului. Fafă de scruberul fără umplutură, prezintă avantajul că asigură o spălare mai bună a particulelor străine din lichid sau dm gaz; fafă de scruberul cu umplutură, prezintă desavantajul că nu spală suficient gazul de confinutul în gudroane. 1. Scuar [’CKBep; square; Square, Garten-anlage; square; squár, földterület]. Urb.: Grădină publică cu dimensiuni foarte mici (în general, până ia 1 ha), mărginită fie de străzi, fie de terenuri construite. 2. Scufundarea terenului [oce,q;aHHe noHBbi; affaissement du sol; Bodensenkung; ground sub-sidence; talajsüllyedés]: A/line: Accident al suprafefei solului, în care acesta se scufundă, ca urmare a unei exploatări subterane. 3. Scul [MOTOR; écheveau; Schneller; hank; motring]. Ind. text,: Legătură în formă de circuit larg, închis, formată din spire de fire textile, obţinută prin înfăşurarea lor pe o tobă, scheletică, pe o vârtelnifă, pe două beţe paralele, în jurul mâinilor întinse şi paralele, etc. — şi care se face, în general, pentru finisarea mai uşoară a firului cu ajutorul maşinilor simple sau improvizate (fierbere, albire, vopsire, mercerizare, etc.). De pe scul, firul se poate depăna, fără a se rupe. Lungimea firului din sculul industrial poate fi de 768 m, sau de 1000 m; sculul e divizat în 7 jurubife, cari se separă una de alfa prin legarea fiecăreia cu un fir de altă coloare. 4. Sculă: 1. Sin. Unealtă (v.). 2. — Partea activă, de ex. metalică, a unei unelte (v. sub Unealtă). 5. Scula de instrumentaţie. V. Unealtă de instrumentaţie. 6. Sculărîe. V. Atelier de sculărie. 7. Sculuri, maşină de bătut ~ [TpenaJihHafl ManiHHa AJIH MOTKOB; batteuse de fils; Garn-Schlagmşschine; yarn beater; fonálverő gep]: Ma- Maşină de clătit sculuri. Maşină de bătut sculuri. şină care serveşte la reajustarea firelor în sculurile cari au fost tratate anterior în operafiuni cari au produs contractări, cârcei şi oarecare desordine în cuprinsul jurubiţelor. Ea cuprinde (v. fig.) următoarele părfi: un ax rotitor (f), ale cărui prelungiri laterale (2) conduc sculurile (3); doi cilindri conducători (4), cari se rotesc prin fricfiune cu sculurile şi cari pot fi apropiafi sau depărtafi de cilindrii (2), Sculurile sunt smucite, întinse bine şi supuse unei rotiri, acfiuni cari au ca efect reajustarea firelor. 8. ~r maşină de clătit ~ [ManiHHa flJia npo-MblBaHHfl MOTKOB; machine ă rincer des éche-veaux; Stráhnabspülmaschine; hank rinsing machine; fonálöblitő gép]: Maşină care serveşte la clătirea sculurilor, după ce ele au suferit, în general, un tratament de finisare (albire, vopsire, etc.). Ea cuprinde (v. fig.): două perechi de cilindri conducători, rotitori (î) şi (2), pe cari se aşază sculurile (3); două perechi de fevi stropitoare (4), cu perefii perforaţi, printre cari circulă sculurile şi cari stropesc apă sub presiune; un basin (5) de colectare a apei, în care se găsesc doi cilindrii ds presare (6); un schelet metalic (7), care susţine basinul şi celelalte organe ale maşinii. La încărcarea maşinii cu sculuri şi după clătire, cilindrii (2) pot fi ridicat" cu o anumită înălfime, pentru manipularea sculurilor. a. maşină de făcut ~ [MOTOBFÎJIO; dévidoir Haspel; reel; motolla, gombolyító]. Ind. texi.: Maşină din industria textilă, folosită pentru a face firele scul. Maşina poate fi cu tobă scheletică sau cu vârtelnife. Maşina cu tobă scheletică, folosită cel mai des, cuprinde, ca părfi principale, o ramă de alimentare, cu suporturi penfru fevile sau bobinele cari se demosorează, şi o tobă scheletică orizontală rotitoare, pe care se înfăşură deodată mai multe fire, la distanfe egale unul de altul, formând sculuri. Maşina de făcut sculuri cu vârtelnife e folosită mai mult la depanarea mătasei crude, când aceasta se trage de pe gogoşi. Ea cuprinde următoarele părfi: o tobă cu muchii din báré metalice perforate (dispuse în hexagon), în interiorul căreia se roteşte un ax orizontal, pe care sunt fixate cca 16 vârtelnife cu circumferenfă de 1,2---1,8 m; mecanisme de oprire şi de pornire, proprii fiecărei vârtelnife, în vederea legării firelor rupte, etc.; o instalafia pentru introducerea de aer cald (de 40°) şi pentru eliminarea aerului care s'a umezit; un conducător de fir, pentru depunerea în cruce pe scul. — Pentru formarea unui scul cu maşina cu vârtelnife se efectuează 2500*"3000 de rotafii complete ale axului cu vârtelnife. După formarea sculurilor, axul şi vârtelnifele se scot şi se introduce alt ax, cu vârtelnife libere. io. Scumpie [CKyMIIHíi; füstét; Perückenbaum, Perückenstrauch; smoke tree, wig tree; cserszö-mörce, parokafa]. Bot., Ind. chim. sp.: Rhus con- 915 îinus Llnn., arbust din familia anacardiaceelor, care creşte până la 4 m înăifime, sălbatic şi cultivat. Are numeroase ramuri încolăcite; frunzele, obovale, simple, glabre sau glauce. Florile, verzi-gălbui, sunt hermafrodite şi dispuse în panicule terminale. Fructul e o drupă aproape uscată, glabră, neagră. Lemnul de scumpie confine un principiu colorant, sub formă de glucozid, fustina, care se găseşte combinată cu taninul, şi care, prin acfiunea acizilor diluafi, pune în libertate un hidrát de carbon, fizetina (v.). Aceasta e o substanfă colorantă, care cristalizează în ace, galbenă ca Jamâia, insolubilă în apă, solubilă în alcool. Infuzia apoasă, proaspătă, din lemnul de scumpie, e -galbenă; cu acizii devine galbenă-verzuie, iar cu alcalii, portocalie. Lemnul e folosit în vopsitorie sau pentru a modifica coloarea de coccinela pe lână, în portocaliu; pentru vopsirea pieilor, în ebenisterie; etc. î. Scurgere [BbrreKaHHe, Te^eHHe; écoulement; Ausflufj; discharge; kifolyás]. Gen.: Curgere a unui fluid, prin care acesta părăseşte un spafiu închis sau cu suprafafă liberă, un corp poros, un conglomerat, sau suprafafa unui corp solid. Scurgerile fiind curgsri, se împart, ca şi acestea, în permanente şi nepermanente, uniforme şi neuniforme, potenfiale şi rotafionale, laminare şi turbulente, plane şi curbe. La scurgerea permanentă, vitesa particulelor depinde numai de pozifia lor in spafiu şi nu depinde de timp, adică spectrul iiniilor de curent (spectrul liniilor de scurgere) rămâne neschimbat şi liniile de curent sunt şi traiectoriile particulelor de fluid; ia scurgerea nepermanentă, vitesa particulelor de fluid depinde atât de pozifia lor, cât şi de timp, şi spectrul liniilor de curent poate varia în timp; în acest uitim caz, liniile de curent nu mai reprezintă, în general, traiectoriile particulelor. Scurgerile în cari liniile de curent sunt drepte paralele, de-a-lungul cărora vitesa are valori egale, se numesc scurgeri uniforme; scurgerile ale căror linii de curent nu sunt drepte paralele se numesc neuniforme (uneori, variate). Scurgerea se numeşte plană, când câmpul viteselor ei este un câmp de vectori plan. Scurgerea care are caracterul unéi curgeri laminare se numeşte scurgere laminară, iar cea care are caracterul unei curgeri turbulente sé numeşte scurgere turbulentă. Pentru scurgerile potenfiale şi rotafionale sau turbionare, v. şi sub Mişcare; pentru cele laminare şi turbulente, v. şi sub Curent laminar şi sub Curent turbulent. Sinonim impropriu pentru curgere (v,). 2. ~ lentă [Me^JieHHoe Tekernie; écou-lement lent; langsamer Abflufj; slow flow; lassú lefolyás]. Hidrof.: Curgere la care adâncimea h a curentului e mai mare decât adâncimea critică bcr, care corespunde unei energii minime^a unităţii de greutate de lichid,, la suprafafa lichidului. Energia unităfii de greutate (energia specifică) frnd suma energiilor potenfială şi cinetică, are expresiunea r L . a y L , aQ E = h-\- — = , 2 % 2 gQ unde v e vitesa medie, á e coeficientul de vitesă, Q e debitul, Q e secfiunea vie şi g e accelerafia gravitafiei. Adâncimea critică rezultă din condifiunea de energie minimă: Q)E/o)h~Ot Pentru albii dreptunghiulare, a căror sscfiune vie e îl — B h, B fiind lăfimea albiei, rezultă: c)E_ « 9* ‘se* “U şi adâncimea critică are expresiunea: g unde q — Q/B e debitul specific. în expresiunea din care se obfine adâncimea critică intervine numărul Froude Fr — aQl Scurgerea lentă se realizează pentru h>ht -M'i sau pentru Fr< 1; regimul critic se realizează pentru h — hcr sau Fr=\. Adâncimea normală a apei dintr'un canal sau dintr'un râu, corespunzătoare unui debit anumit, depinde de panta longitudinală i. Panta i, pentru care adâncimea normală e egală cu adâncimea critică, se numeşte pantă critică şi e egală cu ^cr — g/rj-c2, unde c reprezintă coeficientul din formula lui Chézy. Pentru canale sau râuri la cari panta longitudinală i e mai mică decât icft rezultă h, coeficientul de scurgere, q (l/sha) e intensitatea ploii, iar S (ha) e aria suprafefei basinului deservit. Secfiunile canalelor se d mensionează în funcfiune de debitul de calcui. Sin. Coeficient de debit. s. ~, gură de V. Gură de stradă. 4. Scurgerea lichidelor prin ajutaje [wcTe-neHHe jkh j,kgct(?h qepe3 Haca/ţKH; écou'e-ment des iquides par ajutages; Düsenflűssigkeiten-ausfIuÎ3; nozz'e liquid flow; folyadékok kifolyása]: Scurgerea unui lichid prin orificii practi:ate în perefi şi echipate cu tuburi de anumite forme şr dimensiuni, numite ajutaje, şi cari au ca scop îmbunătăţirea condifiunilor de scurgere. Această îmbunătăfre se datoreşte faptului că, la ieşirea din orificiu, vâna de lichid, contractată la început din cauza condifiunilor de trecere prin orificiu,, se lărgeşte apoi, ajun- f gând la secfiunea ajutajului (v. fig. /); astfel se formează, în spafiul dintre vână şi perete, o zonă „moartă", în care presiunea diferă de presiunea la ieşirea din ajutaj; deci vitesa e mai mare decât vitesa într'un orificiu simplu cu aceleaşi dimensuni şi în aceleaşr condifiuni, adică scurgerea e îmbunătăfită. Pierderile de sarcină în ajutaj, deşi mai mari decât pierderile în orificiile fără ajutaj, nu influenfează U Scurgere prinn'un ajutaj, a) zonă moartă. Diferite tipuri de ajtţjaje, a) cilindric exferior cu muchie ascufifă; b) cilindric exferior cu muchie rotunjită; c) ciliidric exterior cu axă înclinată; d) cilindric interior cu J>3 d; e) cilindric htericr cu I <3 dp f) conic convergent; g) conic divergent. prea mult efectul pozitiv al zonei moarte dta ajutaj. Formula generală a debitului prin ajutaje este Q = m Q^YgîT, unde Q e debitul, 2 este secfiunea orific»u|ui de evacuare; H e înălfimea de lichid, g e accelerafia gravilafiei, iar m e coefidentul de debit, care depinde de caracteristicele ajutajului, având următoarele valori: pentru ajutaje exterioare, cilindrice, cu muchia de intrare ascufită, m — 0,82 (v, fig. II a); pentru cele cu muchia de intrare rotunjită, m = 0,95 (fig. II b); pentru ajutajele inclinate fafă de perete, în funcfiune de unghiul p: 0,723 d (fig. II d), m — 0,71, iar la /<3 d (fig* II e), m — 0,51; pentru ajutajele convergente (fig. II f) şi 15°>{j>12°, m — 0,94, iar pentru ajutaje conice divergente (fig. II g), m — 0,45 ~ 0,5. 1. Scurocaină: Sin. Novocaină (v.). 2. Scurtare [yn jponeHHe, cOKpdiiţeHHe; rac-courcissement; Kürzung; shortening; megrövidülés]. 1. Gen.: Micşorarea lungimii unui obiect, prin retezare sau prin tăiere. — 2. Rez. mat.; Deformafie în Cere se micşorează o lungime a unui solid. Scurtarea e o lungire negativă (lungirea pozitivă fiind numită aiungire); ea se poate produce prin compresiune în direcfia ei, sau prin întindere într'un plan normal pe ea. — 3. Rez. maf..* Mărime egală cu diferenţa negativă — Al, dintre lungimile l şi l0 ale unui corp (bară, etc.), după şi înainte d^ solicitarea lui prin forfe exterioare: — Al = l — l0, unde A/>0. 3. ~ specifică [y,iţeJib4oe yKoponeHne; rac- courcissement spécifique; spezifische Verkürzung; specificai shortenino; fajlagos megrövidülés]. Réz. mat.: Raportul s d ntre scurtarea — Al a unei bare şi lungimea ei inifială lQ, adică s=— â///0. Scurtarea specifică e o lungire specifică negativă. V. şi sub Lungire specifică. 4. Scurtare. 4. Ind. lemn. Sin. Retezare (v.). 5. Scurtare [ybpyTKa; raccourcissement par apprSt; Verkürzung durch Zwirnung; shortening by twist; cérnázásáltali megrövidifés], 5. Ind. text.: Defect al fesăturiior, care consistă în scurtarea apretului pe fesătură, produsă când se prepară greşit pasta de apret, cu exces de materiale de plinătate şi cu lipsă de lianfi, sau la vopsirea cu coloranfi de afinitate prea mică în apă dură. Scurtarea, datorită răsucirii firelor, depinde de numărul de răsucituri pe unitatea de lungime. Scurtarea urzelilor în timpul feserii depinde de natura firelor, de legătura fesăturii. De exemplu, urzeala de fire de lână de calitate superioară, având o elasticitate mai mare, se scurtează mai pufin în timpul fesutului decât urzeala de fire de lână regenerată; flotările mici ale firelor de urzeală scurtează urzeala mai mult decât flotările mari. 8. Scurtare [yKopanHBaHHe, OTpe3Ka; rap-prochement; Rückschniiten; cutting back; vissza-metszés], 6. Silv.: Reducerea unei ramuri, prin tăiere în lemnul de un an. m i. Scurtătură fnHJieHHH Jiec ao ^—2,75 itA gourdin de bois débilé; Schniltholzknüppel; con-verted timber cudgel; rövid fürészárú]. Ind. lemn.: Piesă de cherestea cu lungimea de 1-2,75 m. Piesele cu lungimi de 0,50*”0,95 m se numesc piese de cherestea subscurte. a. Scurt-circuit [KcnorKoe 33MbiKaHHe; court-circuit; Kurzschlufj; short circuit; rövidzárlat]. Elf.: 1. Stare a unui circuit electric cu tensiune electromotoare, în care există, între două puncte ale lui, cari aveau o difererfă de potenfial electric» o legătură prin intermediul unui conductor de rezistenfă şi inductivitate practic nule. Dacă mersul în timp al tensiunii electromotoare nu este influenfat sensibil prin efectul scurt-circuitării, trece prin legătura de scurt-circuit un curent foarte intens, iar o parte a circuitului poate să rămână fără curent. — Starea se numeşte scurt-circuit şi înainte de a se aplica tensiunea electro motoare — sau şi după suprimarea ei, dacă starea reprezintă un scurt-circuit în căzu! când s'ar aplica acea tensiune. — Când legătura e făcută între puncte echipoten-fiale (deex. prin legăturile echipotentiale dinrctoa* rele maşinilor cu colector),starea nu se numeşte deci scurt-circuit. — 2. Legătura dintre dcuă puncte ale unui circuit electric cu tensiune electromotoare care realizează un scurt-drcuit în sensul de sub 1. Când un circuit electric indus şi pus în scurtcircuit are o rezistenfă electrică (practic) nulă, scurt-circuitul se numeşte scurt-circuit ideal. După felul producerilor, se deosebesc scurtcircuite voite şi scurt-circuite incidentale, sau accidentale; după caracterul atingerii, se deosebesc scurt-circuite metalice şi scurt-circU te cu arc electric; după felul curentului din circuitul în care se produc, se deosebesc scurt-circuite în curent continuu, şi în curent alternativ; după numărul şi polaritatea conductoarelor scurt-circuitate într'o refea trifazată, scurt-circuitele se clasifică în monofazate (monopolare) dacă se produc între o fază şi neutru, difazate (dipolare) dacă se produc între două faze — şi trifazate (tripolare) dacă se produc între toate cele trei faze. Scurt-circuitul monofazat se produce şi la străpungerea sau la traversarea, cu un conductor de scurt-circutare, a izolafiei dintre pământ şi un conductor de fază al unei refele puse direct la pământ. (Dacă refeaua nu e pusă direct la pământ, această străpungere se numeşte ajungere la pământ, iar traversarea voită a izolafiei se numeşte punere la pământ). O dublă punere la pământ a unei refele trifazate e echivalentă cu un scurt-circuit difazat. ' Dacă străpungerea izolafiei sau traversarea ei cu un conductor e făcută între două sau mai multe spire ale unei înfăşurări de maşină, de transformator sau alt aparat electric, scurt-circuitul se numeşte scurt-circuit interior. Când curentul de scurt-circuit dintre conductele unei refele trece direct între ele, dar conductele părfii cu scurt-circuit sau arcul electric de scurt-circuit are contact cu pământul, scurtcircuitul se numeşte cu contact la pământ, iar 9\& dacă curentul de scurt-circuit dintre conducte frece şi prin pământ, scurt-circuitul se numeşte şcurt-circuit prin pământ. Un scurt-circuit accidental se poate produce în refele electrice aeriene, între altele, din cauza ruperii şi atingerii conductoarelor de polaritate diferită, sau a căderii unui alt conductor peste conductoarele sub tensiune ale liniei; prin atingerea sau apropierea de conductoare a crengilor copacilor, a pasărilor şi a animalelor. în refelele de cabluri subterane, scurt-circuite seprovoacă adesea prin lovirea cablului cu unelte de săpat. Un scurt-circuit cu arc electric al unui circuit de înaltă tensiune se produce, de exemplu, când un corp străin modifică astfel câmpul electric dintre conductoare, încât provoacă o descărcare care se transformă într'o descărcare în arc între conductoarele sub tensiune ale circuitului. Scurtcircuitele interioare se pot produce prin degradarea sau defectarea izolafiei prin acfiuni externe accidentale, de exemplu prin apropierea prea mare a conductoarelor unul de altul, sub acfiunea forjelor de natură mecanică sau electromagnetică, prin acfiuni mecanice (vibrafii) sau termice (încălziri excesive), prin supratensiuni interne sau atmosferice. Curenfii de scurt-circuit nu depind de sarcina nominală a circuitului, ci de capacitarea surselor de alimentare, de impedanfa lor şi a circuitelor dintre surse şi punctul de scurt-circuit. în condifiuni date, intensitatea lor e deci cu atât mai mare, cu cât se produc mai aproape de generatoarele electrice. Curenfii de scurt-circuit pot atinge valori foarte mari în centralele electrice de mare putere şi în refele interconectate în sisteme energetice, iar distrugerile pe cari le provoacă prin căldura pe care o desvoltă sau prin forfele de scurf-circuit pot fi catastrofale; predeterminarea şi limitarea lor este deci indispensabilă. Scurt-circuitul alternatorului sincron, adică ai celui mai răspândit generafor de energie electrică, poafe fi mono-, di- sau firfazat. Intensitatea curenfilor de scurf-circuit respectivi se raporta unii la alfii ca 2,5:1,5:1, fiindcă reacfiunea asupra generatorului e maximă la scurt-circuitele trifazate. Imediat după scurt-circuit apare un curent inifial foarte intens, limifaf la generatoarele cu poli înnecafi numai de reacfanfele de dispersiune ale statorului, iar la generatoarele cu poli ieşifi nu- ~~YVVV\- ■ d m -WMr c Mersul în timp al unui curent de scurt-circuit. a) curent nominal; b) curent de scur.'-circuit inifial; c) curent permanent c'e scurt-circuit, mai de reacfanfele de dispersiune ale statorului şi rotorului (reacfanfele subtransitorii). După cum tensiunea alternativă are în momentul scurt-cir-cuitului valoarea zero sau maximă, se adaugă sau nu la curentul inifial de scurt-circuit o componentă continuă, care descreşte exponenfial şi are ca efect deplasarea asimetrică a curbei curenfilor de scurt-circuit. Curentul normal, cel de scurtcircuit inifial şi curentul permanent de scurt-circuit pot avea deci forma din figură. Curentul inifial de scurf-circuit se exprimă prin amplitudinea sa maximă; curentul de durată, prin valoarea sa efectivă. — Pentru a limita curenfii de scurtcircuit s'au construit alternatoare cu reactanfă subtransiforie din ce în ce mai mare (majorând-o dela 3% la aproximativ 12%), iar căderile de tensiune mai mari au fost compensate prin regulatoare de tensiune rapide. Generatoarele sincrone de construcfie modernă au curenfi inifiali de scurtcircuit cari nu depăşesc de 15 ori intensitatea curentului nominal. Intensitatea curentului permanent de scurt-circuit are valori cuprinse între de 1,6 şi de 3,2 de ori intensitatea curentului nominal, valorile mai mici privind maşini de turafie mai înaltă (3000 rot/min), iar cele mai mari, maşini cu turafie mai joasă 125"-500 rot/min). Constantele de timp ale componentelor continue şi alternative depind de parametrii generatorului şi ai refelei. Durata fenomenelor transitorii e cuprinsă între 3 şi 6 s. La turbogeneratoare, intensitatea curentului scade într'o secundă la scurt-circuite trifazate, la de 1,2 ori, iar îa scurt-circuite monofazate, la de 1,4 ori intensitatea curentului permanent de scurf-circuit. După încetarea scurt-circuitului, tensiunea generatorului nu revine instantaneu la valoarea sa normală, ci abia după cca 1 -"5 s, după durata scurt-circuitului şi importanfa reactanfelor fafă de rezistenfe. Forfele maxime de scurt-circuit depind de valoarea instantanee maximă, adică de amplitudinea inifială a curenfilor de scurt-circuit. Căldura des-voltată, şi deci încălzirile căilor de curent parcurse de curentul de scurt-circuit, depind de valoarea efectivă şi de durafa curentului de scurf-circuit. Prin temperatura foarte înalta, la electrozi şi în coloană, a arcurilor electrice puternice, cari apar la scurt-circuitele din refelele de înaltă tensiune, arcurile electrice produc distrugeri mari în instalafii, ca spargerea izolatoarelor de ceramică, | arderea izolafiei, aprinderea uleiului, etc. î. Scurf-circuifare[3aKopaHHBaTb, 3aMbmaTb HaKOpOTKO; mettre en court-circuit; Kurzschliefjen; to put in short circuit; rövidrezárás]. Elf.: Stabilirea unei legături de rezistenfă şi inductivitate neglijabile între două puncte ale unui circuit elec-! trie cu tensiune electromotoare, între cari există ! sau poate să apară o diferenfă de potenfial electric, j 2. Scurf-circuifor [npHcnocoőJieHne ajih 3a-! MbIKaHHH HâKOpOTKO; bride de court-circuit; Kurzschlie^er; short-circuit sting; rövidzáró]. Elf.: Legătură electrică mobilă, prin care se scurf-circu-itează şi se pun la pământ conductoarele unei linii sau instalafii electrice scoase de sub tensiune, pentru a asigura protecfiunea contra accidentelor 919 prin electrocutare a personalului care execută lucrări de construcfie, de întrefinere sau de reparafii la linia sau în instalafia respectivă. Aplicarea scurt-circuiiorului se face realizând întâi legătura la pământ şi apoi, pe aceea la conductoare şi între ele, spre a preveni accidente în cazul în care conductoarele respective mai sunt sub tensiune, ca şi în cazul sarcinilor electrice („statice") ale unor linii aeriene de înaltă tensiune. 1. Scurteică. Ind. iar.: 1 Haină lungă, de stofă de lână colorată, căptuşită cu blană, cu mâneci scurte, purtată de sătence. Sin. (Moldova) Cafa-veică. — 2. Haină căptuşită cu blană, mai lungă decât o jachetă şi mai scurtă decât un palton. 2, Scut [nţHT; bouclier; SchiId; shield; pajzs]. Geo/.: Regiune veche a scoarfei Pământului, care stă la originea continsntelor actuale. Scuturile sunt formate din roce precambriene cutate şi metamorfozate în sistemele vechi de cutare, dinainte de Paleozoic. Exemple de scuturi vechi: Scutul baltic, scutul canadian, cel siberian, etc. s. Scut [nţHT; plaque-bouclier; Schild; shield; pajzs]. 1. Tehn.: Perete plan sau strâmb, care serveşte la protecfiunea unui domeniu confra anumitor acfiuni mecanice (în general, dinamice). Sin. Apărător, Sin. (mai general) Ecran. 4. Scut [uţHT; bouclier; Schild; shield; pajzs]. 2. Mine, Tehn.: Dispozitiv de armare mobil, constituit dintr'o construcfie metalică rigidă sau articulată, folosit, fie Ia susfinerea unui perete şi a tavanului sau numai a tavanului abatajelor în metoda de exploatare minieră cu surpare a straielor groase (v. şi sub Exploatare, metodă de ~ cu făşii), fie la executarea sub protecfiune a săpăturilor şi a zidăriilor tunelurilor pentru căi dé comunicafie (cale ferată obişnuită, metropolitan, etc.). Exemplu de scut folosit la executarea tunelurilor: 5. Scut [iaht, LUiiT npoxoAH^CKHii; bouclier; Vortriebsschild; driving shield; pajzs]. Tn/.r Dispozitiv mobil de lucru şi de armare a galeriilor, în timpul executării săpăturilor şi a căptuşelii tunelurilor, în următoarele cazuri: în terenuri lichefiate sau bogate în apă (de ex. terenuri argiloase sau marnoase), în terenuri sfâncoase degradate (cari dau presiuni mari), în terenuri cari cuprind roce stabile, intercalate printre roce mai moi, sau în terenuri în cari se produce tasarea suprafefei terenului de deasupra tunelului şi când această tasare nu este admisa (de ex. în cazul tunelurilor metropolitanelor, sub străzi sau sub terenuri clădite). Scutul e constituit, în principal, dintr'un cilindru de ofel, divizat, al cărui contur exterior corespunde conturului exterior al căptuşelii tunelului şi care cuprinde platforme de lucru, maşini pentru deplasarea cilindrului, şi maşini şi dispozitive penfru executarea săpăturii şi a căptuşelii tunelului. Scutul e împărfit în trei părfi, prin perefi transversali verticali numifi diafragme: corpul principal mijlociu, camera de lucru anterioară şi camera posterioară. Camerele pot fi compartimentate prin perefi verticali longitudinali şi prin platforme orizontale, uneori mobile (v. fig.). Diafragmele pot fi deschise sau închise etanş, cu un sisfem de uşi şi de ferestre, potrivii condifiunilor de lucru. Perefii separatori şi platformele formează celule de lucru (v. fig.). Camera de lucru anterioară are la extremitate cufite amovibile de ofel, în formă de segment Scut pentru executarea tunelurilor, 1 a) secfiune transversală în dieptul vinciurilor (fără utilajul din camerele de lucru); b) vedere din direcfia de înaintare a scutului; c) secfiune longitudinală, verticală; I) căptuşeala metalică a tunelului; 2) mantaua cilindrică a scutului; 3) platformă; 4) perete vertical de compartimentare; 5) cameră de lucru; 6) avantbec; 7) muchia tăietoare; 8) agregate penfru săpare; 9) maşină de ridicat; pentru aşezarea pieselor de căptuşeală~(elevafor). 920 de cilindru (cu lungimea de 0,8***1,2 m), cari constitue muchia tăietoare a scutului; în general, perefii jumătăfii superioare a acestei camere sunt prelungiţi, formând un avantbec pentru a proteja pe muncitorii de pe platformele camerei de lucru, contra surpării pământului. Corpul principal cuprindă maşinile şi instaiafiile necesare pentru săpare şi are montate la periferie vinciuri hidraulice; * acestea deplasează scutul şi dau forfa necesară pentru înfigerea muchiei tăietoare în teren. La deplasarea în direcfia de lucru, tijele pistoanelor vinciurilor se reazemă pe căptuşeala executată, în fazele precedente, în camera posterioară. Camera a treia, posterioară, cuprinde maşinile (de ex. macarale hidraulice pentru mişcarea de înaintare, de lungire a braţului şi de rotire a braţului, etc.), cu cari se execută zidăria sau căptuşeala metalică a tunelului; după deplasarea scutului, inelul ultim trebue să fie acoperit de scut pe cel pufin o treime din lungime. Porfiunea din secfiunea transversală a scutului, corespunzătoare suprafefei de lucru, poate avea conturul închis (circular, eliptic, dreptunghiular, etc.) sau deschis (semicircular, semieliptic, dreptunghiular, eic ); în ultimul caz, scutul se numeşte scut parfial. Cel mai mult sunt folosite scuturile cu secfiune circulară; diametrul lor exterior Ds este cu cca 8% mai mare decât diametrul exterior al căptuşelii tunelului Dc, ceea ce cauzează o mărire a volumului excavat (de ex. cu 1,4—1,5%, Ia tu elurile da cale simplă). Mărirea diametrului ga^riei fafa de scut reduce frecarea dintre scut şi căptuşeală, — şi uşurează înscrierea scutului în curbe şi corectarea abaterilor fafă de axa proiectată în construcfia tunelului. Lungimea totală a scutului se ia Ls — 0,75 Ds, pentru ca scutul să poată fi uşor manevrat de-a-lungul tunelului. La modul de lucru obişnuit, pe măsura exca-vării rocelor, efectuată în camera anterioară, scutul înaintează împins de vinciurile hidraulice, cari sunt puse în acfiune, fie simultan, fie în grupuri. Forfele exercitate de totalitatea vinciurilor trebue să învingă: rezistenfă opusă de rocele din dreptul muchiei tăietoare a scutului, rezistenfă datorită frecării dintre suprafafa exterioară a scutului şi pământ, rezistenfă datorită frecării dintre suprafafa interioară a scutului şi suprafafa exterioară a căptuşelii executate (la unele scuturi dela metropolitanul din Moscova au fost fofosite 24 de vinciuri, cu o forfă totală de 1362 t). Vitesa de înaintare e de 2—3 cm/min. în camera posterioară se execută căptuşeala tunelului. Dacă rocele pe cari le străbate tunelul sunt roce fără coeziune şi cu puternice infiltrafii de apă, scutul se che-sonează — şi străpungerea se execută cu ajutorul aerului comprimat, a cărui presiune trebue să fie egală cu presiunea apelor de infiltraţie, fără să po3tă depăşi 3,5 at, aceasta fiind limita presiunii care poate fi suportată de organismul omenesc. în terenuri cu roce compacta se foloseşte uneori scutul parfial (semiscut), care susfine numai porfiunea superioară a tunelului (în secfune transversală, porfiunea corespunzătoare suprafefei de susfinere e o linie curbă sau o linie poligonală deschisă). Metoda de lucru consisiă, fie în executarea bolfii sub protecfiunea scutului, urmată de executarea perefilor laterali prin subzidire (scutul înaintând sprijinit pe teren), fie în executarea prealabilă a perefilor laterali, urmată de executarea bolfii sub protecfiunea scutului (scutul înaintând sprijinit pe perefii executafi). Sprijinirea şi deplasarea semiscutului se fac pe rulouri cari rulează pe plăci de ofel dispuse, în general, în planul diametral orizontal al lui. (La construirea stafiei Maiakovski a metropolitanului din Moscova, scutul parfial penfru executarea bolfü a fost sprijinit pe suprafafa exterioară a căptuşelii celor două Scut parfial fclosit Ia străpungerea pcrfiunii mijlocii a stafiei Maiakovski a rmfropolitanului din Moscova (schifă). a) secfiune transversală în drepfu unui reazem; b) vedere dinspre tunel; c) secfiunea II; 1) scut; 2) căptuşeala metalici a tunelurilor de metropolitan; 3) reazem; 4) plăci de alunecare penfru reazeme; 5) muchia tăietoare; 6) vinciu hidraulic. tuneluri paralele (v. fig.)- Scutul parfial prezintă desavantajul rigidităfii reduse, — Exemple de scuturi folosite în exploatări miniere: î. Scui Cinakal [nţHT ^HHanaJia; fcouclier C.f C. Schild; C.'s shield; C. pajzs]. Mine: Scut compus din mai multe panouri, asamblate elastic Panou de scut N. A. Cinakal. a) rama metalică a panoului de scut; b) panoul de scut cu umplutură de lemn; /) lemn rotund; 2) cadru metalic; 3) jug de strângere. (prin cabluri) şi constituite dintr'o ramă de 5X5 m, din bare de ofel profilat NPU-20 sau fslPU-24, asamblate prin şuruburi,; pe care se sprijine o umplutură din 3***5 rânduri de lemne rotunde 921 aşezate în cruce şi solidarizate prin juguri metalice. £ folosit în basinul carbonifer Kuzneţk-URSS, pentru susţinerea surplturii în exploatarea prin surpare a stratelor groase (peste 5 m) şi cu inclinare ■foarte mare (până la 90°). în exploatare se folosesc scuturi simple, cu 3"-5 •elemente (panouri), pentru grosimi de strat sub 6 m; scuturi duble, cu 3•••5 elemente, pentru grosimi de strat de 6--11 m; scuturi triple, pentru ^grosimi de strat peste 11 m. Sculul se montează în galerie direcfională, superioară (de cap) a panoului, care lărgeşte pe întreaga grosime a stratului şi pe lungimea corespunzătoare lungimii scutului şi se susţine pe armaturi adecvate; deasupra scutului se aşază o pernă de ramblee (penfru amortisarea şocurilor de surpare a rocelor). Sub fiecare element (secţiune) de scut se efectuează abatajul cu explozivi al cărbunelui, cre-ându-se o excavaţie în formă de pâlnie (cu pereţii înclinaţi la 40---500), iar cărbunele abatat cade, prin rostogol, în galeria de bază. Pentru siguranţă, muncitorii sunt legaţi cu o frânghie, de centuri de siguranţă — şi gura rostogoaîelor este acoperită cu un grătar legat cu cabluri, dé scut. Scutul se coboară cu cca 0,5 m după fiecare împuşcare, datorită greutăfii proprii şi a sterilului surpat. t. Scut tip CSR [iiţHT THn lî. P.; bouclier type CSR; CSR Schildart.; CSR shield type; C.S.R, pajzs]: Scut compus dintr'o platformă mobilă cu roţi, pe 'lare se sprijine, prin intermediul unor stâlpi, elemente de cadru curbe, cari susţin rocele din aco- 3 periş. Stâlpul din spate are lungimea fixă, iar cel din faţă e extensibil. Scutul e construit din bare de ofel profilat (I şi U), sudate. Deasupra elementelor curbate ale scutului se aşază bucăţi de lemn rotund cu diametrul de 10---15cm. Lungimea scutului e de 3 m; înălţimea e de 2,50 m (v. fig.). Deplasarea se face cu vinciuri. Scutul e fo'.osii în minele de cărbuni din regiu- S:it CSR. î) phtformă mobilă, cu rcfi de rulare; 2) stâlp cu lungime fixă; 3) stâlp extensibil; 4) piesa de susfinere, curbă; 5) căptuşeala de iernr» rofund. nea Kladno, în Republica Cehoslovacă. 2. ~ tip Juravlev-Pokrovschi jujHT }KypaB-JieB-rioKpoBCKHÖ; bouclier type J.-P; J.-P. Schildart; J.-P.’s shield type; J.-P. pajzs]: Scut compus din mai multe elemente de scut de-montabile (panouri), constitui ie din câte o piesa de bază de oţel profilat, numită sanie, la care e articulat cadrul de susţinere a rocelor din acoperiş, construită de asemenea din cţel profilat. Cadrul e susţinut de un stâlp hidraulic şi are la partea terminală un element de extindere, care protejează abatajul contra căderii bucăţ lor de roce din acoperiş (v. fig. f). înă.ţimea totală a scu-tu'ui e de 3,20 m. E folosit în URSS, la unele mine din basinul de cărbuni bruni din Karaganda. —- Metodă de exploatare cu surpare de fâşii orizontale, cu susţinere cu scuf iuravlev Pokrovschi, aplicată în fara noastră . a) element de scuf; 1) sanie; 2) şi 3) piesele articulate ale c drului; 4) articulafie; 5) stâlp hidraulic; 6) ceptuşeală c'e ofel; 7) boJf penfru deplasarea scutului: fc>) secfiune longitudinal1;i î) acoperiş; ţ) culcuş; 3) surpâtură; 4) cărbune; 5) bandă cu raclete; 6) pcdifură; 7) stâlp; 8) element de scut-; 9) cadru; TO) canal de aeraj; c) d) şi e) secfiune transversală prin abataj la începutul schimbului de depi'are8 respectiv !a sfârşitul schimbului de depilare, respectiv după mutarea scutului; î) surpătură; 2) cărbune; 3) front de abataj; 4) podifură; 5) element de scuf; 6) bandă cu r-clete; 7) sensul mişcării, de. mutare a scutuktL ?22 Un tip asemănător ca principiu, adaptat condi-fiunilor de zăcământ şi exploatare din Valea Jiului, are elementele constituite din următoarele părfi: o piesă de bază, de ofel profilat NPI-20. numită sanie; un cadru curb, compus din două părfi articulate între ele şi articulat la bază cu sania, de otel profilat NPi-16; doi stâlpi de sprijinire, de lungime reglabilă prin culisare, de ofel profilat NPU-20; o căptuşeală de tablă de ofel pe partea exterioară a cadrului (v. fig. a). Datorită curburii, cadrul preia apăsarea rocelor surpate acoperitoare (care ajunge la valori de 40”*50 000 kg/m2) şi foloseşte această apăsare la deplasarea scutului. în timpul exploatării, sania Scut Juravlev-Pokrovschi, folosit în URSS. 1) sanie; 2) cadru de susţinere; 3) cadru de extindere; 4) stâlp hidraulic extensibil. elementelor de scut e aşezată pe o poditură şi sprijine poditura faliei superioare a stratului, exploatată şi surpată. După ce frontul de abataj înaintează cu cca 1 m, prin tăierea, respectiv prin puşcarea cărbunelui, elementele de scut sunt deplasate succesiv şi pornind dela elementele dela extremitatea abatajului, (v. fig. b, c, d şi e), după ce piesa superioară a cadrului a fost coborîtă pufin prin scurtarea stâlpului de susfinere corespunzător, cu ajutorul unor pârghii cu bază dinfată („cricuri" cu dinfi), cari se articulează pe buloane fixate în sanie (v. fig. a), sau cu ajutorul unor vinciuri orizontale. Prin folosirea scutului metalic Juravlev-Pokrovschi, se reduce mult consumul de lemn pentru armarea abatajului (cu până la 47% penfru lemnul de cadre şi cu până la 21% pentru margini). î. Scut tip Kuzbass [ih,ht thti Ky3őacc; bouclier type K.; K. Schildart; K.'sshield type; K. pajzs]: Scut compus din elemente constituite dintr'o piesă Scut Kuzbass. Í) piesă de sprijinire a tavanului; 2) viziera; 3) stâlp posteriori; 4) stâlp antericri, 5) transporto:; 6) maşi ă de havat. de sprijinire a tavanului, (în construcfie sudată pe ofel), doi stâlpi hidraulici, şi o vizieră articulată de stâlpul anterior, care serveşte ia protejarea transportorului contra căderii de roce din acoperiş. Lungimea totală a scutului este de 2,60 m (din care- 0,73 m e lungimea vizierei), iar lăfimea unui element de scut e de cca 1 m. Deplasarea se face cu vinciuri orizontale, acfionate de prese hidraulice puternice (300 at), (v. fig.)* Scutul e folosit la exploatarea stratelor subfiri de cărbuni din basinul Kuznefk.. î. ~ tip Lauchkammer [uţHT JIayxxaMep; bouclier type L.; L. Schildart; L.'s shield type;. L. pajzs]: Scut compus dintr'o construcfie metalică în formă de eşafodaj, constituită dintr'un postament care se sprijine pe patru tălpi mobile — şi dintr'un planşeu mobil de sprijinire a tavanului abatajului. Postamentul şi planşeu! mobil sunt acfio nate independent, cu ajutorul unor dispozitive cu rofi dinfate, manevrate manual sau mecanic. Lăfi-- Scut Lsuchkammer. a) vedere laterala; b) vedere din fafa; /) postament; 2) tălpt * mobile; 3) schelet de sprijinire a planşeului mobil; 4) piesele-mobile de sprijinire a p diturii de lemn; 5) pcditură de lemn; ó) mecanism de deplas3re( prin acjionarea tălpilor); 7) mecanism de acţionare a pieselor de sprijinire (4); 8) direcfia -de înaintare. mea scutului (în sensul lungimii frontului de abataj) e de 5,20 m, iar lungimea în sensul adâncimii abatajului e de 4,35 m. Scutul suportă o sarcină de 60 t, adică 3 t/m2. Deplasarea lui se face prin* manevrarea succesivă a tălpilor mobile (v. fig.). între aceste tălpi şi vatra abatajului, cum şi între planşeul mobil şi tavanul abatajului, se interpun; scânduri pentru transmiterea uniformă a presiunilor în acoperiş şi în culcuş. Scutul e folosit experimental Ia minia de cărbuni rinkelherd, din Republica Democrată Germană. .2. ~ tip Şei -50 [m.HT-m-50; bouclier type-STS-50; STS-50 Schildart; STS-50 shield type;: STS-50 paj zs]. Scut constituit dinfr*o placă de bază (Í), care sprijine un element curb de susfinere a rocelor din acoperiş (2) şi7 din stâlpul principal (5); deasupra elemen-- 923 ujui (2) se găseşte un ait element (vizieră), (3), care se sprijine pe un stâlp metalic de tavan (4) şi pe un stâlp auxiliar (6). Deplasarea scutului se face prin manevrarea stâlpilor (4) şi (6) şi folosind trolii cu o forfă de tracfiune în cablu de 5-*-32 t (v. fig. b, c şi d), 3 Scut Şei. a) însinte de extracţie cărbunelui; b) după deplasarea vizierelor; c) şi d) înainte, respectiv după deplasarea scutului; 1} placă de bază; 2) element principal de susfinere; 3) element cuib dă susfinsre (vizisră); 4) stâlp da tavan; 5) stâlp principal de susfinere a elementului (2); 6) stâlp auxiliar. Scutul e construit special pentru condifiunile geologice ale basinului de cărbuni bruni dela Sud de Moscova, la exploatarea de strate lenticulare cu grosimi de cca 2r50--3,00 m. i. Scut Thorstempel [uţHT TopinTeMrieji; bouclier type T.; T. Schildart; T.'s; shield type; Th. pajzs]: Scut cpmpus dintr'o placă de bază pe care se sprijine, prin intermediul unor stâlpi hidraulici, elementele de susfinere a tavanului, constituite din două piese de ofel profilat articulate între ele. Piesa din spate are forma unei Scut Thorstempel. J) pheă de bază; 2) piesă de susfinere posterioare (vizieră) articulată cu (3); 3) piesă de susfinere anter oară, orizontală! 4) stâlp hidraulic, extensibil; 5) transportor; 6) maşină de încărcat. viziere îndreptate în jos; cea din fafă e orizontală, mai lungă decât prima, şi are rolul de a proteja transportorul şi maşina de încărcat (v. fig.). înălfimea scutului e de 2,2-"2,5 m. Deplasarea se face cu mijloace mecanice (vinciuri). Scutul e folosit experimental la mina de cărbuni bruni Marbe din Republica Democrată Germană* 2. Scul parţial [nacTHHHbiH iaht; bouclier pârtiei; parţieller Schild; parţial shield; részleges pajzs]. Tnf. V. sub Scut 3. 3. Scutar. Ind. ţar.: Ciobanul care îngrijeşte o stână. 4. Scutella. Paleont.: Echinoid exociclic, turtit în formă de scut. Prezintă pe fafa ovală şanţurr ramificate, cari alcătuesc în jurul gurii o „rozeta bucală". Apare în Oligocen şi se desvoltă în Helvetian şi în Tortonian. Astăzi mai există o singură specie, în mările calde ale Japoniei. 5. Scutişor [ooojiQ4Ka sápommá nineHHminoro 3epHa; scutellum; Aufsaugepithel; scutellum; hámszövet-felszívódás]: Strat de celule epiteliale, care separă embrionul bobului de grâu de masa endospermului. e. Scuturare [nocTyKHBâHHe mojiotkom no MO^ejiH npn ee BbiHHMamie H3 cjpopMbi; ébranla-ge;Losklopfen; knocking down; ütéssel való levetés]. 1. Meii.: Faza procesului de formare manuală, în care se efectuează mişcarea plană, paralelă cu suprafaţa de separaţie, de amplitudine mică, a modelului, în amestecul de formare îndesat în jurul lui (în cutie sau în solul turnătoriei): mişcarea e imprimată prin lovituri uşoare cu ciocanul,, apiicate asupra unei bare sau asupra unui şurub introdus în placa de scuturare (v.). Prin scuturare,, care e însoţită, în general, de umezirea pământului cu pensula, în jurul modelului se uşurează scoaterea modelului din formă. Sin. Des-baterea modelului, Dislocarea modelului. 7. Scuturare [npopflXHBaHHe;. secouement;: Schütteln; shaking; porolás, rázás, rezegtetés]. 2. Ind. text.: Operaţiune în faza de prelucrare preliminară a industriei textile, în care unele materiale fibroase, încărcate cu corpuri străine aderente, se agită, se bat, şi, uneori, se scarmănă parţial, în scopul separării fibrelor de impurităţi. 8. Scuturare, placă de V. Placă de scuturare., 9. iub de V. Tub de scuturare. 10. maşină de format prin ~ Metl. V. Format, maşină de ~ prin scuturare. u. Scuturat, maşină de V. Scuturător. i2. Scuturătoare kobih; secoueur de graines; Schüttler; seed riddle; rázó]. Ind. far.: Parte componentă a morii, formată dintr'o cutie care se mişcă şi în care curg grăunţele dela coş, înainte de a cădea (din ea) între pietrele morii. Mişcările scuturătorii reglează căderea grăunţelor. Sin. Teică, Covăţică, Postăviţă. îs. Scuturător [npopnxHBaiomaH ManiHHa; secoueur; Schüttler; shaker; verőgép]. Ind. text.: Maşină care serveşte la separarea şi la eliminarea impurităţilor din unele materii prime fibroase. După principiul de funcţionare, se deosebesc: 14. ~ bătător: Sin. Lup bătător (v.). îs. ~ de câlţi: Sin. Scuturător scărmănător (v.). ie. ~ scărmănător [npoTpflXHBaiomafl ManiHHa; machine a cardes; Krempelmaschine carding 924 machine; verőgép, porozógép]: Maşină de scuturat, folosită la destrămarea parfială a câlf'lor de in, de cânepă etc., în scopul dislocării şi al separării puzderiilor şi prafului cu confinut de substanfe pec-tice. Se deosebesc scuturătoare cu grătar orizontal şi cuturătoare cu grătar în pantă. După dispoz'fia lineale'or cu ace scărmănătoare, se deosebesc scuturătoare cu câmp de ace superior şi scutură-foare.cu câmp de ace inferior (v. fig. /). Câmp de ace, la scuturătorui de câlfi. a) câmp de ace superior; b) câmp de ace inferior, Scuturătorui de câlfi TG 47, cu grătar în pantă •şi cu câmp de ace inferior, cuprinde următoarele .părfi (v. fig. II): un alimentator (1), (bandă trans- Scuturătorul de câlfi TG 47. 3} alimenfafor; 2) lineale; 3) ace oscilante; 4) transmisiune; 5) grătar; 6) gură de debitare; 7) carcasă; 8) şi 10) pâlnii; 9) pneumotransportor. portoare), de pe care câlfii cad pe un grătar inclinat; un grup de lineale paralele, (2) cari au capetele rezemate în paliere, montate pe perefii longitudinali ai maşinii; mai multe ace de ofel (3), fixate pe fiecare lineal, cari, împreună cu acestea, oscilează, acafă şi antrenează câlfii, pe cari apoi îi liberează brusc, scărmănându-i şi scuturân-du-i energic; un mecanism de transmisiune cu bielă (4), care transmite mişcarea; un grătar (5) de lemn, prin care pătrund acele oscilante (3), antrenând câlfii spre gura de debitare (6); o carcasă (7), prelungită cu pâlniile de aspirafie a prafului (8); un pneumotransportor (9), care absoarbe puzderiile prin pâin ile (10) situate sub grătar, şi le elimină din maşină. Pentru o curafire eficace de puzderii, câlfii frec de mai multe ori prin scuturător. Se construesc agregate scuturătoare, formate din maşina de sdrobit tulpine degradate şi din melife; agregatul are o instalafie unică de des-prafuire şi de evacuare (în general pneumatică) a puzderiilor. Unele tipuri de scuturătoare de câlfi se numesc maşini de finisat câlfii. i. Scuturător de paie [cojiOMOTpac; secoueur de pa iile; Strohschüttíer; straw shaker; szalmarázó]. Mş. agr..* Mecanism la batoza şi la conrbina de cereale, care separă, din vraful (v.) ieşit din aparatul de treierat (bătător şi contrabăiător), boabele rămase pe paie, pleava şi corpurile străine uşoare, deplasând totodată paiele spre ieşirea din maşină. Materialul separat prin scuturător (vrafui mic) e supus apoi acf»un:i mecanismelor de curăf re (dârmon, site, ventilator, etc.). Scuturătorui de paie poate fi: scuturător de pa:e cu bandă rulantă (v. fig. /), format din 2-”3 benzi fără fine, deasupra cărora se rotesc cilindrii ! Scuîurător de paie cu bandă rulantă. 1) transportorul vrafului; 2) şi 3) cilindrul uniformizator de scuturare; 4) întorcător de vraf; 5) cilindru uniformizator; 6) ventilator; 7) bandă rulantă; 8) plan inclinat. cu degete (uniformizatoare de scuturare), şi dintr'un ventilator; scuturător de paie cu cai, care poate fi cu un singur arbore (v. fig.//), sau cu doi II Scuturător de paie cu cai, cu un singur arbore. I) arc de lemn; 2) cal; 3) arbore cotit. arbori, şi e format din câte 3*"5 cai, cari se mişcă în pjane verticale, paralele între ele, prin rotirea arborelui cotit, respectiv a arborilor cotifi; scuturător de paie cu platformă cu degete (v. fig. ///), format dintr'un grătar lung de lemn, cu degete de răvăşire, suspendat prin articulafii şi pus în mişcare oscilatorie longitudinală de un arbore cotit; scuturător de paie cu platformă In 925 cascade, format dintr'un grătar oscilant, cu piepteni (cascade) pe suprafafa sa. III fe41* ** A*■ *■ * Scuturător de paie, cu platformă cu degete. 1) cadru; 2) grătar; 3) deget; 4) axul degetelor; 5) pârghie. i. Scuturi Potapov [mHTbi IloTanoB; bouc-îîers P.; P. Schutzrchilder; P.'s proiective shields; P. védőpajzsok]. Hidrof.: Dispozitive pentru modificarea curenfilor în apă, în râuri, în canale, etc., în cari se foloseşte energia apei, ca să nu erodeze şi să nu depună aluviuni, mefinând constant profilul cursului de apă, prin crearea unor curenfi transversali interiori. La cursurile de apă, în terenuri erodabile, pe traseele în curbă, albia e distrusă lângă malul concav şi se adânceşte, materialul erodat depu-nându-se la malul convex. Fenomenul se pronduce din cauza curenf lor transversali cari apar pe porfiunile în curba, datorită forfelor centrifuge şi d'stributiéi neun:forme a viteselor longitudinale pe verticală. Dispozitivul profesorului Potapov consistă în construirea unor plutitoare echipate cu panouri (scuturi) vertcale înnecate, inclinate sub un unghiu oarecare fafă de axa curentului cursului de apă, — şi în montarea, pe fund, a unor scuturi de acelaşi tip — însă inclinate în sens contrar, cari provoacă în albia o mişcare în şurub Secţiune c-D jduce o adâncire — iar pe cel stâng depuneri. >Prin dispunerea judicioasă a scuturilor, malurile erodabile pot fi protejate (v. fig. 8) iar aluviunile 777777777^^ Scuturi Potapov. a) amplasarea în plan şi în secf'unea râului; b) secfiune prin scut. a apei (v. fig. A). Dacă fire’e de suprafafă ale apei sunt orientate spre malul drept, aici se pro- pot fi spălate. Adân* cimea optimă de cufundare a scuturilor este 1/3«//, reducându-se până la 1/5 • H, H fiind adâncimea cursului de apă. Lungimea panou-« 'îl * \ 1> Amp!as3rea scuturilor Potapov pentru protejarea malurilor. [ui poate fi redusă până la (1 — 1,5) H. Unghiul optim sub care se aşază ede 15***20° fafă de cursul apei. 2. Sdrenfe [jiocKyTbi, Tpsnbe, seTonib; chiffons, haillons; Lumpen; rags; rongyok]. Ind. fext.: Resturi de fesături şi tricotaje vechi, uzate, cari încă nu au pierdut structura de fesătură sau de tricotaj, provenind din îmbrăcăminte, rufărie, saci şi din alte produse textile purtate şi uzate, cum şi deşeuri rezultate din procesul de fabricafie în întreprinderile de confecfium. După natura fibrei lor, sdrenfele şî deşeurile de lână se întrebuinfează la fabricarea stofelor de calitate mijlocie, a păturilor sau a pâslelor; sdrenfele, şi deşeurile de fibre celulozice se întrebuinfează la fabricarea firelor de vigonie şi a hârtiei. înainte de a fi întrebuinţate, sdrenfele de lână sunt supuse unor operafiuni depreindustriclizare, pentru a le transforma într'o masă de fibre indi-vidual’zate (lână regenerată), asemănătoare la aspect cu lâne, deosebirea putând fi constatată numaila microscop (v. fig./). Prima operafiune la care sunt supuse sdrenfele, după colectare, este desinfectarea, care se face, fie pe cale uscată, fie pe cale umedă. Desinfectarea uscată se efectuează într'o etuvă, la I regenerată (văzută microscop). Centrifugă. Í) tobă cu perefii perforafi, care, datorită mişcări circulare cu 600-*»1200 rot/min, proiectează materialului de stcrs pe peretele perferat prin care se elimină lichidul; 2) ax vertical de susfinere a tobei care se roteşte în paliere cu rulmenfi; 3) carcasa cu deschizătura prin care se scurge apa. temperatura de 110""120°, sub presiunea de 1,5"*2 at. Datorită presiunii şî temperaturii înalte» 926 fibrele sufer o oarecare degradare. Eficacitatea prezintă desinfectarea cu aldehidă formică. Deşiri-fecfarea umedă se face după spălarea sdrenfelor într'o baie de apă caldă, cu un adaus de 1 % hipo-dorit de sodiu, după care sunt clătite într'o baie cu 1 g/l hiposulfit (anticior). O desinfectare umedă bună se poate obţine şi prin tratarea sdrenfelor cu o solufie de apă cu 2***3% acid fenic. Sdren-fele sunt apoi stoarse cu o centrifugă (v. fig. II) şi uscate într'un uscător cu camere cu tăvi (v. fig. III), sau în alte sisteme de uscătoare. 7WT77777777Z777/ Uscătcr cu camere cu tăvi. î) tăvi suprapuse în care se pune materialul pentru uscat; 2) calorifer; 3) ventilator. Scuturarea (desprăfuirea) se face cu un lup desprăfuitor, fie cu acfiune intermitentă (v. fig. /V) fie de alte tipuri. Scuturarea se produce între toba (3), echipată cu cinci bare cu cuie de ofel, şi bareta cu cuie de ofel (4), montată pe corpul maşinii. — Sortarea, după calitate şi coloare, se face manual, pe o masă echipată cu o plasă de sârmă, prin care se scutură praful. Lup desprăfuitor cu acfiune intermitentă, ?) pâlnie de alimentare; 2) capac; 3) tobă metalică; 4) ba-rets cu cuie; 5) ventilator; 6) grătar; 7) clapă de evacuare. Sdrenfele vechi, cari confin murdării cari nu , au pufuf fi îndepărtate prin desprăfuire, se spală, fie în piua cu ciocane (v. Piuă), într'o baie alcalină, fie în maşina de spălat cu două căzr şi cu dispozitiv de stoarcere, fie cu maşma de palat şi de clătit, ovală. După spălare şi după stoarcerea cu centrifuga, lâna se decolorează. Decolorarea se face într'o baie de 3% hidrosulfit de sodiu, 6% sodă calcinată, timp de 45 de minute, la temparatura de 70°, după care urmează acidularea cu 1 % acid acetic. — După decolorare se face vopsirea, în aparate de lemn sau de ofel inoxidabil. — Sdrenfele sunt supuse apoi operafiunii de carbonizare (v.), pentru a distruge componenfii vegetal* pe cari îi confin sdrenfele de lână. Carbonizarea: se face, fie pe cale umedă, prin tratarea sdrenfelor într'o baie acidă, de acizi anorganici, cari au proprietatea de a transforma celuloza în hidro-celuloză casantă, fie pe cale uscată, prin tratarea sdrenfelor cu gaze. Praful de hidroceluloză rezultat e înlăturat prin baterea sdrenfelor cu un lup desprăfuitor. După carbonizare, sdrenfele conţin resturi de acid, cari pot produce neajunsuri în procesele ulterioare; de aceea ele sunt neutralizate într'o baie alcalină, sunt stoarse la centrifugă şi apoi sunt uscate într'un uscător cu camere cu tăvi — Urmează operaţiunea de uleiere a sdrenfelor,. cu o emulsiune de oleină în apă, pentr.u reducerea rezistenfei de frecare a fibrelor, la operafiunea următoare, de destrămare, când fibrele de lână sunt expuse ruperilor. — Destrămarea sdrenfelor se face cu lupui destrămător (v.). — Ultima operafiune din procesul de preindustrializare a sdrenfelor e drusarea, adică supunerea lânii regenerate la o destrămare completă, dacă lâna este repartizată producerii unei fesături de calitate mai bună. i. Sdrobire [MHTbe, TpenaHtie, APO^JieHHe; broyage; Brechen; breaking; összetörés, szétzúzás]. 1. Ind. text.: Operafiunea de mărunfire şi de dislocare a părfii lemnoase a fulpinelor unor plante liberiene (in, cânepă, etc.). Calitatea sdrobirii depinde de reglarea maşinii de sdrobit,. de gradul de topire şi de gradul de umiditate al fulpinelor, de grosimea stratului cu care se alimentează maşina de sdrobit, etc. — 2. Operafiune care se aplică fibrelor de cânepă, de iută, kenaf, etc., penfru a le mări moliciunea, şi deci capacitatea de filare. Sc'robiful fibrelor, care urmează operafiunii de separare de partea lemnoasă (puzderii), se face cu sdrobitorul vertical,, cu maşina de sdrobit orizontală (softener), cu maş’n3 de sdrobit circulară, sau cu maşina sdrobi-ifoare-pieptenăfoare. Maşina de sdrobit orizontală (softener) e folosită cel mai mult penfru sdrobirea mănunchiurilor de cânepă. Pentru a se da fibrelor o mai mare moliciune, acestea se stropesc cu o emuisiune a cărei compozijie depinde de natura şi de destinafia fibrei. De exemplu, pentru cânepă se foloseşte o emuls'une constituită din 10% uleiu mineral, 1 % sodă calcinată, 1 % săpun şi 88% apă. Stropirea cu emulsiune se efectuează automat, odată cu sdrobitul fibrelor. 927 Câmp de sdrobire. de sdrobire; BC) înălţimea câmpului de sdrobire; a) suma unghiurilor de cuprindere, tribuit tuturor coamelor canelurilor cari iac parte din câmpul de sdrobire. 1. Sdrobire, câmp de ~ [noJiH TpenaHHH; champ de broyage; Brechfeld; breaking field; összetörési mező]. Ind. text.: Suprafafă lirrvtată de curbele descrise de muchiile canelurilor celor doi cilindri ai unei perechi din maşina de sdrobit (v. fig.). înălfimea câmpului de sdrobire depinde de diametrul cilindrilor şi de distanfa dintre axele lor de rotafie. Lăfimea câmpului de sdrobire depinde de numărul de caneluri active. La creşterea câmpului de sdrobire peste o anumită iimită, maşina freacă fibrele de coamele canelun-Jor, degradându-le. 2. Sdrobire, coeficient de ^ [K03(t)(|)HIţHeHT Apoő-jiGHHH; coefficient d'écrase-menf; Zerdrückungskoeffizi-ent; crushing coefficient; ösz-szetörési tényező, szétzuzási tényező], Tehn.: Raportul dintre lucrul mecanic necesar sdrobirii prin .şoc a unei epruvete de piatră, şi volumul epruvetei: Hh-G y~~ ' unde G e greutatea berbecului cu care se aplică loviturile, Yih, suma înălfimilor de cădere ale berbecului, iar V e volumul epruvetei. Coeficientul de sdrobire se măsoară, de obiceiu, în kgf/cm2; e! reprezintă o rezistenfă la şoc a unei pietre. Se determină prin încercări de laborator, cu ajutorul unei instalafii speciale, care se numeşte . ciocanui Föpp! (v. sub încercare, aparat de ~ la lovire). s. Sdrobit, maşină de ~ in şi cânepă. V. Sdrobitoare de in şi cânepă. 4. Sdrobitoare [ApoöHJina, BbitfíHMaJiKa, TepKa; écraseuse, broyeuse; Brechmaschine, Zer-quetscher; crusher; zúzógép]. Tehn., Mş.: Maşină de mărunfire sau de separare prin strivire, prinfărâ-mare, rupere, detaşare, etc., folosită în industria textilă, în industria agricolă şi în cea alimentară. Construcfia diferă după materialul prelucrat. — Exemple: 5. ~ [MejibHHua %jjH pacTHpaHne djioaob, BbDKHMâJIKa; écraseuse; Obstmahlmühle; crusher; gyümölcszuzó gép]. Ind. alim.: Maşină echipată cu două axuri paralele cu dinfi, cari se rotesc în sensuri inverse şi în care se rup fructele sau legumele înainte de a fi trecute la pasatrice, pentru a nu îngreuna funcfionarea acesteia. e. ~ de in şi de trifoiu [jîbHO-KJieBepoTepKa; machine a égrener le lin et ie trefle; Flachs-und Kleentsamungsmaschine; f lax and clover ginnîng machine; len- és lóherezuzó gép]. Agr.: Maşină agricolă folosită pentru fărâmarea capsulelor de in sau a păstăilor de trifoiu şi penfru separarea seminfelor. Capsulele sau păstăile cad din coşul de alimentare al sdrobiforii (v. fig.), printr'o deschidere reglabila, în pâ!nia de alimentare; din aceasta cad în toba bătătorului unde sunt lovite de şine, cari le fărâmă şi le aruncă cu putere în sus. Apoi, ele sunt trase da Sdrobitoare de infşi [de trifoiu (maşină tip TLK—0,6 care prelucrează 0,6 t/h capsule de in şi 0,04 t/h pastei de trifoiu). Í) coş de alimentare; 2) deschidere reglabilă; 3) pâlnie de alimentare; 4) bătător; 5) refea superioară; 6) sită inferioară; 7) rofi de transmisiune. şine pe suprafafa aspră a refelei superioare a tobei bătătorului şi sunt fărâmate şi mai mult, penfru a elibera seminfele cari se scurg apoi prin sita dela partea inferioară a tobei unde sunt colectate. Bucăfile mici de tulpină şi capsulele nefărâmate ies pe la capătul bătătorului, prin jghiaburi de evacuare. Sin. Desghiocătoare de in I şi de trifoiu. I 7. ~ de cartofi [napTO^ejlOflpoŐHJIKa; écra- I seuse de pommes de ferre; Kartoffelquetscher; | potato crusher; burgonyazuzó gép]. Agr.: Maşină Sdrobitoare de csríofi cu confrabatăior cu furci, de fabri-cafie sovietică. í) ax rotitor cu palete; 2) ax oscilant cu furci cu două coarne; 3) pârghie cu contragreutate, pentru echilibrarea axului (2); 4) furcă cu trei coarne; 5) p:rghie cu contragreutate; 6) roată de curea motoare; 7) roafă de curea libera; 8) coş de alimentare. de mărunfire prin strivire (în general înainte de răcire) a cartofilor de nutref, fierţi. 928 Figura reprezintă o sdrobitoare d e cartofi cu mare capacitate de lucru; ea are organul acfv constituit dintr'un ax rotitor cu palete radia’e (dinfi), antrenat prin roată de curea, şi un contrabătător. Paletele sunt fixate pe două rânduri. în semielice, decalate cu jumătate de pas. Contrabătătoru! (sau grătarul) e constituit din două rânduri, de furci: un rând de furci cu câte două coarne fixate într'un ax pătrat, Oîci.ant, şi menfinute în pozifie de lucru orizontală printr'o pârghie cu contragreutate, şi un rând de furci cu câte trei coa ne, fiecare având un ax de oscilafie şi o contragreutate individuală. Cartofii fierfi sunt introduşi în coşu’ de alimentare, care cuprinde o,!g;nu| activ, şi sunt strivifi înlre palete şi coarnele furcilor cu cont'agreută|i individuale, iar furcile cu două coarne desprind materialul, în partea de jos a maşinii. Corpurile dure, intrate în maşină, deplasează furca respectivă, astfel că se evită ruperea dinfilor sau a pa etelor. — Uneori, maşina e folosită pentru măruntit sfecla de furaj. î. Sdrobiioare de furaj [KopMazípDÓHJiKa; bro-yeur de fourrage; Fufterm