LEXICONUL TEHNIC ROMÂN Voi. IV t • ' N-Q VOLUMUL AL PATRULEA CUPRINDE 7330 TERMENI LEXICONUL TEHNIC ROMÂN ACEASTĂ LUCRARE ESTE ELABORATĂ DE ASOCIAŢIA ŞTIINŢIFICĂ A INGINERILOR Şl TEHNICIENILOR DIN RPR (ASIT) BUCUREŞTI ACEST VOLUM S'A IMPRIMAT IN ÎNTREPRINDEREA POLIGRAFICĂ Nr. 6 SIBIU I. ABREVIAŢII Şl SIMBOLURI A amper at atmosferă tehnică ata atmosferă absolută atl atmosferă litrică ats atmosferă suprapresiune B. bacii Be grade Beaume °C grade Celsius cal calorie cca circa cm centimetru cm2 centimetru pătrat cm3 centimetru cub conc. concentrat const. constant, constantă c P centipoise d. densitate d- dextro- 0 diametru etc. et caetera °F grade Fahrenheit f. fierbere & accelerafia gravitatiei g gram gr. at. greutate atomică gr. mol. greutate moleculară gr. sp. greutate specifică h oră ha hectar kcal kilocalorie kg kilogram kV kilovolt kVA kilovoltamper kVAr kilovoltamper reactiv kW kilowatt Barare simplă (a, b,...) vector l litru . I- levo- m- meta- m metru m2 metru pătrat m3 metru cub mg miligram mm milimetru mol. moleculă micron nr. at. număr atomic N. C. nume comercial N. D. nume depus o- orto- obs. observafie P poise p- s> para- p- pagina p. f. punct de fierbere pl. plural pr. presiune p. s. punct de solidificare p. t. punct de topire r rază °R grade R£aumur s secundă sin. sinonim t tonă temp. temperatură V volt V. vezi v. S. vezi Suplement voi. volum W watt _ m Barare multiplă (A,..., T,...) tensor Simbolurile de matematică folosite sunt cele din STAS 1254/1950 II. ABREVIAŢII PENTRU DISCIPLINELE REPREZENTATE IN LEXICON A Acustică _...................... Acusf. Agronomie . . ..... . Agr. Algebră . . . . . . . . A/g. Analiză matematică . . r. . . Ari. mc t. Arboricultură ....... Arb. Arheologie...........................Arhg. Arhitectură .........................Arh. Aritmetică ..........................Arit. Arte grafice ....... Arte gr, Artilerie . ... . . . . . Ari. Artă.................................Arfă Astronomie ....... Astr. Automobilism Auto. Aviafie . . . . . . . . Av. B Balistică............................B/s. Beton..................... Bef. Biologie.............................Biol. Botanică ........ Bot C Cadastru.............................Cad. Căi ferate...........................C. f. Calculul erorilor....................C/c. e* Calculul probabilităjilor . . . C/c. pr. Calculul tensorial...................C/c. f. Calculul vectorial...................C/c. v. Canalizare...........................Canal. Cariere de piatră....................Cr. p. Cartografie..........................Cartog. Chimie . ............................Chim. Chimie biologică . . . . . Chim. biol. Chimie fizică........................Chim. fiz. Cinematică ..........................Cin. Cinematografie ...... Cinem. Comunicafii . . w . ' . .. . Corn. Construcfii ........ Cs. Construcfii metalice ... . , Cs. met. Construcfii civile . . . . . . Cs. c/v. D Dendrologie..........................Dendrl. Dendrometrie.........................Dendrm. Dinamică ........ Din. Drumuri .............................Drum. Economie agrară . . E . Ec. a. Economie generală . . . Ec. g. Economie tehnică . . . Ec. t. . Edil. Electricitate . . . . . El. Electrocăldură . . . Electroc. Electrochimie . . . . Electromagnetism . . . Elm. Electrotehnică . Elf. Exploatarea petrolului . . , . Expl. petr. Explozivi F . Fiz. Fotogrammetrie . . . G Generalităfi . . . Geometrie analitică . . Geom. a. Geometrie descriptivă . . Geom. d. Geometrie perspectivă . . . Geom* persp, . . Geof. H Hidraulică agncoiâ . Hidraulică edilitară . . . Hidr. e. Igiena industrială . . 1 . . Ig. ind. Iluminat . . . . . 11. Iluminat electric.....................II, el, Industria alimentară . Industria artelor grafice Industria cărbunelui . Industria cauciucului Industria celulozei . Industria cimentului . Industria frigului . . Industria hârtiei . . Industria lemnului Industria microbiologică Industria mijloacelor de transport .................... Industria petrolului . Industria pielăriei Industria sticlei şi a ceramicei Industria textilă . . Industria tutunului . Industria uleiurilor şi a grăsimi lor ...... Industrii chimice speciale Industrii ţărăneşti . . Instalaşi sanitare . . Ind. a/im. Arte gr, Ind. cb. /nd. cc. Ind, cel. Ind. cimf. Ind. frg. Ind. hârt, Ind. lemn. Ind. micrb. Ind. m/j. tr. Ind. petr. Ind. piei. Ind. st. c. Ind. text. Ind. tuf. Ind. ulei. şi. gras. Ind. chim. sp. Ind. făr. Inst. san. Navigajie maritimă . . . . • . Nav. m. Nivelment ......................Niv. Nomografie.....................Nomg. O Optică . ........................... Opt P Paleontologie...............Paleont. Petrografie ...................Petr. Piscicultură...................Pisc. Poduri..........................Pod. Prepararea mecanică a minereurilor şi a cărbunilor .... Prep. m/n. Radiofonie . . . . .... Radio Rezistenta materialelor . . . Rez. mat L Legumicultura ....................Legcult Logică.............................Logică M Magnetism Mase plastice Maşini ....... . . Mş. Maşini agricole . . . . Maşini de ridicat . . . . . Mş. rid. Maşini electrice . . . . . . Mş. el. Maşini hidraulice . . . . . Mş. hidr. Maşini miniere . . . . Maşini navale . * . . . . Mş. nav. Maşini termice . . . . . . Mş. ferm. Maşini-unelte Măsuri Matematice . . . . . . . Mat Mecanică Mecanica fluidelor . . . Metalografie Metalurgie . . Metl. Metrologie Microchimie Mineralogie . . . . . S Siderurgie . . Sidg. Silvicultură . . Si/v. Standardizare ..... . . St Statică . . Stat Statistică . . Statist. Ştiinfă . . Şt T Tehnică militară .... . . Tebn. mii Telecomunicaţii .... . . Te/c. Telefonie Televiziune . Te/v. Teoria mulţimilor . . . Termodinamică .... . . T ermod. Termotehnică .... Transporturi aeriene . . . . Transp. a. Transporturi pe apă . . . . Transp. ap. Transporturi terestre . . . . Transp. t . , Tnl. N U,VfZ Navigajie ......... Nav. Urbanism . . .................Urb. Navigare aeriană ..... Nav. a. Vopsitorie..........................Vops, Navigaji« fluvială...................Nav. f/, Zootehnie..........................Zoot, if i M f*! N, n; N. v 1. N 1. Elf.: Simbol literal pentru numărul de spire al unei înfăşurări electrice. — 2. Tehn.: Simbol literal secundar pentru putere. — 3. F/z.: Simbol literal pentru numărul lui Avogadro (V. Avogadro, numărul lui ~). 2. NI. Simbol literal pentru Newton. — 2 .Chim.: Simbol literal pentru elementul Azot (Nitrogen). 3. N- Chim.: Simbol literal pentru a arăta că substituenfii se leagă de restul unei molecule prin intermediul unui atom de azot, de exemplu, N-metil-piroI, (C4H4) N-CHg. 4. n 1. Mai.: Simbol literal pentru un număr curent întreg. — 2. Tehn.: Simbol literal pentru turafie. — 3. Opt.: Simbol literal pentru indicele de refracfiune al unui mediu. Se foloseşte adesea simbolul n^°, X indicând lungimea de undă a radiaţiei la care se referă indicele de refractiune, ş} t°, temperatura la care a fost măsurat. 5. n Chim.: Simbol literal pentru compuşi sau substituenfi cari au lanţ normal (de ex. alcool n-amilic, adică alcool amilic normal). 6. v Fiz.: Simbol literal pentru frecvenfă. 7. Na Chim.: Simbol literal pentru elementul Sodiu (Natriu). s. Nabla. C/c. v. V. Del. 9. Năhoinic. Pisc.: Unealtă folosită, îndeosebi de pescarii din regiunea gurilor Dunării, la fixarea pe fundul apei, a parilor sau „cipefilor" cari servesc la ancorarea şirelor de carmace instalate pentru prinderea sturionilor (morun, nisetru,păstrugă,etc.). Năboinicul este format dintr'un ghionder (vârf de brad cojit) cu grosimea de 10 - ■ • 12 cm şi lungimea de 10***15 m, care are la capătul inferior un tub ae fontă sau de fier de dimensiuni corespunzătoare. Cipejul, care se bate cu năboinicul (înalt de 1-*-2m), se leagă cu un cablu lung de o crestătură, după care se introduce cu partea groasă în tubul de fier, iar cu partea subţire dinafară se cufundă în apă. Astfel, cipeful se înfige şi se bate cu năboinicul pe fundul Dunării, cum se bate orice pilot cu un berbec. Asemănător cu năboinicul, dar având rO formă şi o construcţie mult mai perfecţionată, este bihunul. care serveşte la ancorarea carmacelor pe fundul marn la adâncimi de peste 15*-*20m. (Termen regional). 10. Năbonic [TpenajlO; fleau; Flegel; beater; hadaro]. Ind. făr.: Unealtă în formă de sabie de lemn, cu care se bate cânepa (Banat). 11. Năbuc: Sin. Nubuc (v.). 12. NaceIă[rOHAOJia;nacelle;Ballonkorb;balloon car; leghajo-kosâr]. Av.: 1. Coşul împletit, de obi-ceîu din materiale uşoare, al unui balon, folosit pentru transportul personalului, al instrumentelor, lestului, eic. Nacela e atârnată sub balon, cu frân- ghii, iar acestea se înfăşură pe învelişul balonului. La baloanele pentru ascensiuni la altitudini mari, nacela e metalică, etanşă, şi are dispozitive cari men}in în ea o atmosferă respirabilă. — 2. Sin. Gondolă de dirijabil (v. sub Dirijabil). 13. ~ de motor: Sin. Gondolă de motor (v.). 14. Naerî! [HaKpHT ; nacrite ; Nakrit; nacrite ; nakrit]. Mineral.: AI4[(OH)8l Si4Oi0]. Silicat natural de aluminiu, hidratat, aparţinând mineralelor din grupul caolinurilor, cu aceeaşi formulă, dar deo-sebindu-se de caolinit şi dickit prin unele caracteristice cristalografice. Cristalizează în sistemul monoclinic. Este transparent, sau are luciu satinat, când se găseşte în masă mai mare. E întrebuinţat în industria ceramică, la fabricarea unor materiale de construcfie, a unor materiale refractare, şi în industria sticlei. 15. Nadă [CBfl3b; enture, joint; Lăngsverbindung, Stoljverbindung; joint; hosszanti osszekotes]. Cs..* îmbinare de prelungire, realizată astfel, încât să poată transmite în întregime forţele, dela o piesă la alta. ie. Nadă. Mine. V. Pană 1. (Termen din Valea Jiului). 17. Nadă [npHMâHKa; appât; Koder; bait; csa-letek]. Pisc.: Animal, imitatie de animal sau hrană favorită a peştilor sau a racilor, csre se foloseşte în pescuit pentru ademenirea şi prinderea acestora. Nada este indispensabilă în pescuitul cu undife, cârlige mari (visile) şi şire de cârlige (pripoane, paragate), în cari se fixează, spre deosebire de şirele de cârlige mari, ascuţite (carmace), cari se folosesc fără nadă, la prinderea prin acăfare a sturionilor. Pentru peştii paşnici (crap, caras, plătică, lin, etc.), se folosesc ca nadă: viermişori, râme, cocoloaşe mici de mămăligă, etc. Pentru peştii răpitori (ştiucă, biban, somn, păstrăv, etc.), se folosesc ca nadă: peştişori vii, coropişnifa, broaşte, peştişori artificiali (brişcă, năluc sau lingură), muşte artificiale şi obiecte metalice lucitoare sau viu colorate. Sin. Momeală. 18. Nadir [Ha^Hp; nadir; Nadir; nadir; nadir]. 1. Asfr.: Punct de pe bolta cerească, situat la in-tarsecfiunea verticalei care trece prin punctul în care se găseşte un observator (pe scoarţa terestră), cu suprafaţa boltii cereşti din emisfera opusă punctului de stafie; este opusul zenitului observatorului. — 2. Geod.: Punctul în care verticala care trece prin punctul de observafie (pe scoaba terestră) intersectaază suprafaţa geoidului, în emisfera opusă punctului în care se găseşte observatorul. 19. Nadir-imagine [H3o6pajKeHHe HaflHpa ; nadir, trace de la verticale (par le centre de pro-jection) sur l'image; Bildnadir, Bildlotpunkt; plate 1 2 plumb point; kep-nadir, kep-fuggopont].. Fofgrm.: Punciul în care olanul clişeului unei fotograme este intersectat de verticala dusă prin centrul de perspectivă al fotogramei. Sin. Nadirul fotogramei. t. Nadir-subiect [Ha^HpHbiH npe^MeT; point nadiral objet; Nadir; nadiral object; nadir]: Punctul în care planul de referinţă al obiectului (subiectului) fotografiat este intersectat de verticala dusă prin centrul de perspectivă al unşi fotograme. Sin. Nadir terestru. 2. ~ terestru. V. Nadir-subiect. 3. Nadirală, distantă Fofgrm. V. Distanţă nadirală. 4. distanţă ~ longitudinală [HaAHp0-np0-AOJlbHOe pacdOHHHe; distance nadirale dans la direciion du voi; Nadirdistanz in Flugrichtung; nadiral distance in the direction of flight, fore-and aft tilt; nadir-tâvolsâg repiiles irânyban]: Proiecţia, în planul orizontal de referinţă, a distanţei nadirale, pe aliniamentul care reprezintă direcţia de sbor, sau pe aliniamentul care materializează baza de fotografiere. 5. distanţă ~ transversală [HaAHpo-none-peHHOe pacCTOHHHe; distance nadirale transversale au voi; Nadirdistanz quer zur Flugrichtung; nadiral distance perpendicular on the direction of flight, lateral tilt; nadir-tâvoisâg fuggolegesen a repiiles irânyâra]: Proiecţia, în planul orizontal de referinţă, a distanţei nadirale, pe aliniamentul perpendicular pe direcţia de sbor sau pe baza de fotografiere. 6. fotogramă V. Fotogramă nadirală. 7. Nadirul hărţii [HaAHp KapTbi; nadir de la cart#; Kartennadir; map nadir, map plumb point; terfeep-nadir]. Fofgrm.: Punctul în care planul hărţii, respectiv planul de redresare (pe care se obţine fotoplanul), • este intersectat de verticala care trece prin centrul de perspectivă al unei fotograme aeriene. s. Nadorii [HaAOpHT; nadorife; Nadorif; na-dorite; nadorit]. Mineral.: PhCI2, PbSb204. Oxi-clorură de stibiu şi plumb, naturala, care cristalizează însistemul rombic. Are gr. sp. 7,2, şi duritatea 3. 9. Naegit [HaerHT; naegite; Naegit; naegite; naegit]. Mineral.: Zircon cu oxizi de ytriu, de niobiu, tantal, toriu şi uraniu. Se găseşte în agregate sferoidale de coloare verde, cenuşie sau brună. 10. Naesumiî[HaeccyMHT;naesumite; Naesumit; naesumite; naeszumit]. Mineral.: Silicat natural de calciu şi aluminiu cu H20. 11. Nafalan. V. Naftalan. 12. Nafoxifol. V. Epicarină. 13. Naffadi! [Ha^TaAHJi; naphtadil; Naphthadil; naphthadil; naphtadil]. Mineral.: Varietate de ozo-cherit(descoperită întrfo insulă din Marea Caspică). 14. Naffalan. Farm.: Unguent preparat din reziduuri dela distilarea ţiţeiurilor din Caucaz, amestecat cu săpun (2,5-•• 4%). Se foloseşte în tratamentul unor boale de piele, fiind un puternic antiseptic. Sin. Nafalan. (N. C.). îs, Naftalin-suifonici, acizi ~ [Ha$TajiHHOcyji-b(|)OHHbie KHCJJOTbl; acides naphtalene-sulfoni-ques; Naphthalinsulfonsăuren; naphthalene-sulfonic acids; naftalin-szulfonsav]. Chim.: Produşi obţiniţ prin sulfonarea naftalinei. Se obţin, după condi-ţiunile în cari se lucrează numeroşi produşi, dintre cari numai unii sunt întrebuinţaţi în tehnică. Sunt solizi, frumos cristalizaţi în prisme sau în lamele, sau sunt mase amorfa, higroscopice. Au puncte de topire caracteristice şi nu pot fi distilaţi, nici în vid, fără descompunere. Sunt acizi tari, comparabili cu acizii minerali; sunt solubiii în apă şi în alcool. Industrial, sulfonarea naftalinei se realizează în vase de fontă, echipate cu agitatoare; pentru a putea fi încălzite cu abur, vasele sunt introduse în butoaie mari de lemn, sau au un fund dublu. Sulfonarea se face cu acid sulfuric concentrat, cu acid sulfuric fumans sau cu acid cloro-sulfonic; pentru a separa * acizii naftalin-suifonici din produsul obţinut, acesta se concentrează cu clorură de sodiu, sau/se neutralizează cu carbonat de calciu sau cu lapte de var şi se tratează cu carbonat de sodiu. Sulfatul de calciu format este îndepărtat prin filtrare, în soluţie rămânând sarea de sodiu a acizilor naftalin-suifonici. Pentru izolarea fiecărui acid se folosesc procedee speciale. Acizii naftalin-suifonici se întrebuinţează la fabricarea naftolilor (v.), a acizilor naftol-sulfonici, a acizilor nitro-naftalin-sulfonici, ca stabilizanţi ai dia-zoderivaţilor şi ca hidrolizanţi ai grăsimilor, cum şi în industria materiilor colorante. ie. Naffalină[Ha(|)TajlHH;naphtaline;Naphthalin; naphthaline; naftalin]. Chim.: Hidrocarbura cea mai simplă H H din seria hidrocarburilor aro- C C matice polinucleare conden- HC^ ^CH sate. Cristalizează în lamele | j) ( de coloare albă, cu nuanţe C CH de roz; are miros caracteris- ^C^ ^C ^ tic şi persistent, d. 1,145, \-\ h< p. t. 80°, p. f. 218°, puterea calorifică 9614 kcal. Are tendinţa de a sublima cu mult înainte de punctul de fierbere, şi se evaporă repede, chiar la temperatura obişnuită. Este insolubilă în apă şi se disolvă uşor în solvenţi organici, în unele uleiuri şi esenţe. Scheletul moleculei naftalinei este compus din două inele benzenice, condensate prin două valenţe orto ale unuia dintre ele. Naftalina are caracter aromatic. Prin reacţii de substituţie, fiind clorurată, bromurată, nitrată, sulfurată, etc., dă un număr mare de derivaţi importanţi din punct de vedere ştiinţific şi tehnic (x-brom-naftalina, a-nitro-naftaiina, acidul a-naftalin-sulfonic, etc.). Naftalina se găseşte, în cantităţi mici, în unele uleiuri eterice şi în unele uleiuri minerale brute. De asemenea, se poate obţine prin supraîncălzirea unor substanţe organice, ca: alcool, eter, acid acetic,acetilenă,camfor, uleiu de terebentină, xilsn, toluen, etc., ca şi prin distilarea colofoniului cu pulbere de zinc şi încălzire cu un hidroxid metalic. Se obţine, industrial, din subprodusele coc-seriilor şi ale uzinelor de gaz, şi anume, din gu- 3 dronul obţinut prin distilarea uscată a cărbunilor de părpânt la 900-1000°. Gudronul este supus apoi unei distilări din care rezultă patru fracţiuni. Fiecare fracfiune este supusă unei noi fracfionări, care consistă în distilări repetate în coloane şi în cristalizarea componenţilor solizi (naftalină, antra-cen). între 170 şi 300° se obfine naftalina, impură, de coloare brună, care conţine gudron, fenoli şi alte substanţe. Pentru a se obfine un produs pur, naftalina impură e tratată cu acid sulfuric concentrat, centrifugată sau presată în prese hidraulice, spălată cu apă, neutralizată cu hidroxid de sodiu, şi spălată din nou, cu apă caldă. Din gudron se obţin 6"'8°/o naftalină. Naftalina este materia primă pentru prepararea acizilor ftalic şi benzoic, a naftolilor, a naftilami-nelor, a unor materii colorante importante, a acizilor naftalin-suifonici, a tetralinei, a decalinei, etc. Este folosită ca insecticid, la conservarea pieilor, a blănurilor, a materialelor textile, etc. Naftalina brută, în amestec cu petrol, benzen, alcool, a fost întrebuinţată drept carburant. Datorită proprietăţilor sale antiparazitare, antiseptice, desinfec-tante şi antihelmintice, este folosită şi în medicină. 1. Naffalol [Ha4)TajlOJi; naphtalol; Naphtha-lol-f naphthalol, betol; naftalol]. Farm,: Salicilat de p-naftol, analog cu salolul. Se întrebuinţează ca antiseptic internaşi în tratamentul reumatismelor. Sin. Betol. 2. Naftazarină [Ha(J)Ta3apHH; naphtazarine; Naphthazarine; naphthazarine; naftazarin]. Chim., Ind. text.: 5, 8-dioxi-1, 4-naftochinonă. Materie co- OH O O OH I II ll I HC^ XC/ XCH HC^ XCX ^CH I I II sau II II I HC C CH HC C CH V xc/ \/ I. II II I OH O O OH iorantă sintetică. Se obfine prin încălzirea amestecului de 1,5 şi 1,8 dinitrorfaftalină cu acid sulfuric fumans şi cu sulf, după care se diluează şi se fierbe. Naftazarina formează cristale roşii-brune. Pe mordant de crom dă o coloraţie neagră, foarte rezistentă. Combinaţia sa bisulfitică, cunoscută sub numele de negru de alizarină S, este mult întrebuinţată la vopsirea lânii şi la imprimarea ţesă-. turilor ele bumbac. 3. Naffene [Ha(f)TeHbi; naphtenes; Naphthene; naphthenes;naftenek]. Chirm: Hidrocarburi saturate, ciclice. V. sub Hidrocarburi. 4. Naftenici, acizi ~[Ha<|)TeHOBbieKHCJiOTbi; acides naphteniques; Naphthensăuren; naphthenic acids; naftensavak]. Chim., Ind. petr.: Compuşi organici de natură acidă, cari se găsesc în petrolul brut şi au miros caracteristic, puternic. Se numesc, în mod curent, acizi naftenici, deoarece s'a crezut că sunt compuşi numai din acizi ai cicloparafinelor. Sunt, în realitate, un amestec de numeroase specii moleculare. S'au identificat acizi aciclici cu catenă ramificată, de exemplu: acizii ‘y-metil-valerianic, S-metil-capronic şi dietil-propionic, alături de a-cizi naftenici propriu zişi: acizii ciclopentan-car-bonic, ciclopentil-acetic şi 3-metil-ciclopentilacetic. în fracţiunile mai înalte (de!a C13 în sus) se găsesc acizi cu două inele ciclopentanice în moleculă. Din aceste fracţiuni au fost izolaţi şi acizi graşi superiori (acizii palmitic, stearic şi arahic). în petrolurile româneşti, conţinutul în acizi naftenici variază, la cele parafinoase, între 0,05 şi 0,5%, şi, la cele neparafinoase, între 1,2 şi 2,5%. Se obţin din ţiţeiu, în timpul prelucrărilor pentru extragerea diferitelor fracţiuni: benzină, motorină şi, în special, petrol lampant, cu hidroxid de sodiu, şi prin aciduîarea leşiilor obţinute. Acizii naftenici sunt: monociclici, cu formula CnHan-^Og cu n = 8"-12, sau biciclici, cu formula CnH2n-402 cu n = 13-*-23. Ciclul predominant în constituţia acizilor naftenici este ciclopentanul. Au numeroase întrebuinţări: la fabricarea vernis-urilor sicative, a linoleumului, a maselor plastice, şi la fabricarea săpunurilor, în locul acizilor graşi; în industria lacurilor, sub formă de naftenaţi metalici; ca material izolant, la fabricarea cablurilor electrice; ca insecticide; ca emulgatori; etc. Sin. Acizi din petrol. 5. Naftii- [nacjDTHJi; naphtyle; Naphthyl; naph-thyle; naftii] Chim.: (Ci0H7) —. Radical monovalent care poate fi considerat ca rezultat din molecula naftalenului prin eliminarea unui atom de hidrogen, fie din poziţia a (a-naftil-), fie din poziţia p (p-naftil-). e. Naffilamine [Ha(|)THJiaMHHbi; naphtylami-nes; Naphthylamine;naphthylamines; naftilaminek]. Chim.: (C10H7NH2). Amine derivate din naftalină. Se cunosc două forme isomere, a şi p. a-naftil-amina (1-naftilamina) se obţine industrial, prin reducerea (cu acid clorhidric şi fier) a ot-nifro-naftalinei. Se prezintă sub formă de mase cristaline, aciforme, de coloare albă-cenuşie, care frece uşor în brun în prezenţa aerului. Are p. t. 50°, p. f. 300,8°, miros desagreabil (spre deosebire de p-naftilamină), e foarte puţin solubilă în apă, dar e solubilă în alcool şi eter. Se foloseşte pentru obţinerea unor coloranţi azoici, la prepararea a-naftolului, în fotografie şi ca reactiv. — p-naf-tilamina (2-naftilamina), în stare pură, este incoloră, inodoră, foarte volatilă, cu p. t. 112° şi p. f. 306,1°, puţinsolubilă în apă rece, solubilă în apă caldă, în alcool şi în eter. Se prepară prin tratarea cu amoniac, în autoclavă, a p-naftolului. Este folosită în industria coloranţilor şi Ia prepararea unor derivaţi naftalenici. 7. Naftină S. V. sub Nitrozonaftol. s. Naffionîc,acid ~ [Ha(J)THOHOBaH KHCJiOTa; acide naphtionique; Naphthionsăure; naphthionic acid; naftionsav]. Cfi/m.;C10H6(NH2) • S03H. Acidul 1-naftiI-amino-4-sulfonic; se prezintă sub formă de ace incolore, strălucitoare, solubile în apă caldă, insolubile în alcool, şi cari, prin încălzire, încep să se descompună înainte de a se topi. Se prepară, industrial, prin transpoziţie, sub influenţa căldurii, a sulfatului acid de p-naftilamină. 4 Se întrebuinfează Ia prepararea unor coloranţi azoici, a unor acizi sulfonici, şi pentru obţinerea aurului sub formă coloidală. în medicină este folosit în combaterea iodismului acut, a intoxicaţiilor cu nitrafi şi în afecţiunile vezicale. 1. Naffo- [Ha3; ecubier; Ankerkluse; hawse hole; horgonylânc-res]. Cs. nav.: Piesă tubulară de ofel forjat sau turnat, sau de fontă, întărită Nări ovale. A) şi B) nări de punte de ofel turnat, cu talpă plană, respectiv cu tafpă colfar; C) nară de bordaj de fontă; D) nară de bordaj de ofel forjat; 1) ramă; 2) dublură de tablă de ofel; 3) bordaj. la ambele capete ale găurii (rotundă sau ovală), prin care iese lanful ancorei în afara bordului unei nave; se fixează pe puntea sau în bordajul navei (v. fig.). 12. Narceină [HapiţeHH; narceine; Narcein; nar-ceine; narcein]. Chim.: C23H270SN ■ 3HsO. Alca-loid extras din opium, care se prezintă în ace incolore, cu gust amar; anhidră, are p. t. 145°; e foarte puţin solubilă în apă, puţin solubilă în alcool, cloroform, insolubilă în eter, benzen, etc. Se foloseşte ca narcotic, ipnotic şi analgezic. 13. Narcisă. Bot.: Sin. Coprină (v.). 14. Narcotic [HapKOTHK; narcotique; Narkoti-kum; narcotic; narkotizâlo, bodito]. Chim., Farm.: Substanţă naturală sau de sinteză, care are proprietatea de a produce narcoză. Narcoticele au o afinitate deosebită pentru lipoizi (cari se găsesc în cantitate mare în celula nervoasă), fixându-se la început numai pe ei, micşorând sensibilitatea până la anestezie. Prin intarmediul sistemului nervos, determină anumite acţiuni farmacodinamice şi toxice. Produc o stare plăcută, urmată, în general, de somn adânc. Grupările funcţionale (v.) chimice imprimă narcoticului proprietăţile fiziologice, iar acţiunea specifică depinde de aranjamentul lor în moleculă. Astfel, compuşii sime- 6 frici sunt toxici, pe când cei asimetrici sunt anestezici. Opiumul, foile de coca, kawa, etc., sunt narcotice naturale; din aceşti produşi naturali se extrag, în industrie, morfina, cocaina, heroina, etc. Eterul, cloroformul, clorura de etil, etc., sunt narcotice de sinteză.— Modul de acţionare al narcoticelor şi dozele administrate variază dela un organism la altul; abuzul de narcotice provoacă accidente ca: starea de necesitate, obişnuinţa, intoxicaţia, moartea. 1. Narcofină [HapKOTHH; narcotine; Narkotin; narcotine; narkotin]. Chim.: C22H23O7N. Alcaloid care se găseşte în opium, din care se extrage cu eter. Cristalizează din alcool, în ace cu gust amar, cu p. t. 176°. Narcotina e solubilă în alcool, în eter, benzen, etc. Este levogiră, iar sărurile ei sunt dextrogire. Din narcotină se obţine, prin scindare reductivă, cu amalgam de sodiu sau cu zinc şi acid clorhidric, un compus neazotat, me-conina (v.), şi o bază din seria isochinoleinică, co-tarnina. Narcotina este puţin toxică şi nu are proprietăţi ipnotice. Se foloseşte, uneori, contra febrelor intermitente, în locul chininei. Sin. Nar-cosină, Opianină. 2. Narcoză [HapK03; narcose; Narkose; nar-cosis; narkozis, bodulfsâg]. Gen.: Suspendarea (paralizarea) temporară a funcţiunilor conştiente ale scoarţei cerebrale, prin administrarea unui narcotic (v.), sau prin curenţi electrici (narcoză electrică). Se practică, în primul rând, pentru a preveni durerile produse în cursul operaţiilor chirurgicale, în narcoză se realizează trei stadii: stadiul de adormire, cel de excitare şi cel de toleranţă (în care se execută operaţia). în cazul dozelor prea mari, poate urma un stadiu de intoxicaţie, care duce la paralizia centrilor nervoşi ai respiraţiei şi ai inimii (narcoză mortală). De obiceiu, consecinţele narcozei sunt: dureri de cap, greaţă, vomi-tări, iar eterul provoacă şi o iritaţie a mucoasei aparatului respirator. Pentru administrarea narcoticelor volatile se folosesc măşti, peste cari se picură lichidul de inspirat (eter, cloroform, clo-rură de etil, etc.), care pătrunde în organism odată cu aerul inspirat. Spre deosebire de anestezie (v.), narcoza nu poate fi decât generală. 3. ~ electrică [3JieKTpHHecKHH HapK03; narcose electrique; elektrische Narkose; electric nar-cosis; elektromos narkozis]. V. sub Narcoză. 4. Naregamină [HaperaMHH; naregamine; Na-regamin; naregamine; naregamin]. Chim., Farm.: Alcaloid extras din planta Naregamia alata W., originară din India. Se foloseşte, ca vomitiv şi ca expectorant, în unele afecţiuni catarale şi în bronşitele infantile. 5. Nargol. Chim.: Nucleat de argint. (N. C). V. sub Nucleinat. 6. Narsarsukif [napcapeyKHT ; narsarsukite ; Narsarsukit; narsarsukite; narsarszukit]. Mineral.: Na2 (Ti, Fe) [(O, OH, F) I Si401(J. Titanosilicat natural de fier şi de sodiu, cristalizat în sistemul pătratic, în cristale tabulare de coloare gălbuie-cenuşie sau ocru. Se găseşte în unele pegmatite. 7. Narfex [HapTeKC; narthex; Narthex, Vor-halle; narfex; nartex]. Arh.: în bisericile creştine primitive, porticul deschis sau închis (tinda) din faţa bisericii, în care se adunau penitenţii sau cei nebotezaţi. Unele biserici aveau două nartexuri: unul care comunica direct cu exteriorul, şi care se numea exonartex, şi aliuJ, aşezat între cel dintâi şi pronaos, şi care se numea esonartex. s. Nas [BbiCTyn; nez; Nase; nose; orr]. 1. Mş.-unelte: Proeminenţă pe un organ de maşină, care serveşte pentru a conduce, pentru a ridica sau pentru a distanţa, într'o anumită fracţiune din perioada de mişcare a organului de maşină, un alt organ de maşină (pârghie, bară,tijă, cablu, lanţ, etc.), sau pentru a-| fixa într'o anumită poziţie. Exemple: nasul platinei de ratieră, nasul unui şurub cu nas, pentru lemn. — 2. Av.: Partea anterioară a fuzelajului unui avion. 9. Nas [BbiCTyn; crochet, nez; Nase; nib; orr]. 3. Cs.; Proeminenţă pe fata inferioară a unei ţigle,aşezată aproape de unul dintre capete, şi care serveşte la acăţarea ţiglei de şipcile de susţinere, împiedecând alunecarea ei în josul versantului acoperişului. Sin. Cioc. 10. ~ de burlan [BbiCTyn Tpy6bi; nez de gouttiere; Fallrohrnase; pipe nose; lefoiyocso-orr]: Piesă mică de tablă, în formă de jumătate de con sau de jumătate de piramidă triunghiulară sau pătrată, fixată prin lipitură, cu vârful în sus, pe faţa exterioară a unui burlan de tablă, deasupra unei brăţări de fixare în zidul unei clădiri, pentru a împiedeca alunecarea. în jos a burlanului. 11. Năsadăa Ind. tuf.: Metodă de dospire a tutunului, care consistă în aşezarea foilor verzi (proaspăt recoltate) în camere, ia 25-■•35°, şi cu umiditatea de 80-■*90%, neînşirate, masate în straturi groase, cari se remaniază de câteva ori în timpul perioadei de dospire. Este un procedeu delicat, care reclamă multă pricepere şi atenţiune, deoarece o întârziere a remanierii provoacă a-sfixierea foilor, din cauza bioxidului de carbon rezultat din respiraţie (deci oprirea procesului de dospire), iar, de altă parte, produsul e expus alterărilor datorite ciupercilor saprofite. V. şi sub Dospitul tutunului. 12. Născândă, sfare ~ [MOMeHT BbiAeJieHHfl; etat naissant; Entstehungszustand; nascent state; keletkezo âllapot]. Chim.: Starea unui element chimic, imediat după ce a fost obţinut printr'o reacţie, înainte ca atomii să se fi unit pentru a forma molecule. Un element în stare născândă este mult mai reactiv decât acelaşi element în stare moleculară (adică după ce a trecut puţin timp dela obţinerea lui). Reacţiile în stare născândă se pot obţine, deci, numai dacă elementul intră în reacţie imediat după-obţinerea lui printr'o altă reacţie. 13. Nassa. Paleonf.: Gen de gasteropod din familia buccinidelor. Are cochilia fuziformă, pântecoasă, cu turele costate şi striate. Se întâlnesc specii din Crefacic până astăzi. 14. Naştere [nHTa CBOfla; naissance; Kămpfer, Bogenkămpfer; impost; vâllpont, ivkezdet]. Cs.; 7 Fiecare dintre cela două secfiuni transversale ale unui arc sau ale unei bolti, cari formează suprafeţele de reazim ale acestora pe infrastructură. 1. Nasture [nyrOBHiţa; bouton; Knopf; button; gomb]: Mică piesă de îmbinare demontabilă, uneori de ornament, plată, bombată, rotundă sau nu, în general găurită, sau cu un ochiu, prin care se trac fire, pentru a fi cusută de un produs textil. Tracut printr'o butonieră sau printr'o buclă, nasturele serveşte la îmbinarea a două capete sau margini de produs textil (panglică, pânză, îmbrăcăminte, etc.). Se fabrică din metal, din lemn, sidef, mase plastice, etc., fie manual, fie mecanic (la strung, prin presare, prin turnare, etc.). Procedeele de fabricare variază după materialele folosite. Nasturii de metal se fabrică turnând sau decupând dintr'o tablă laminată unul sau mai multe discuri, cari se presează unul într'altul, după care se sudează sau se nitueşte un „picior", care are o gaură de prins, sau se ştanfează „ochiuri11. Nasturii semimetalici se obfin introducând carton sau pânză între două discuri metalice. Din mase plastice, în cari au fost incorporaji plastifianfi şi coioranţi,sefabrică nasturi prin presare, printurnare, etc. Nasturii de corn se obfin presând rondele de corn, după ce au fost ţinute câtva timp în apă fierbinte. Din feldspat, simplu sau amestecat cu diferite substanţe (fosfat de calciu, lapte, etc., ca liant), se fabrică, la cald, nasturii de porţelan sau de materiale ceramice. Nasturii îmbrăcaţi au un miez de lemn, de os sau de metal, care se acopere cu pânză, cu mătase, piele, efc. După fabricare, nasturii se vopsesc, se şfefuiesc, se emailează, etc., sau sunt încrustaţi cu pietre colorate sau preţioase, fiind folosiţi, în acest caz, şi ca podoabe, 2= Năsturel. Bof. V. Creson de fânîână. 3. Nasul bandajului: Sin. Buza bandajului (v.). 4. Naîaîoină [naTaJiOHH; natalome; Nataloin; nataloin; nataloin]. Chim.: Glucozid din grupul anirachinonic, extras din specia Aloe socotrina Lamk., din familia liliaceelor, în care se găseşte in cantitate da 5---25%. Nataloina cristalizează în ace galbene sau galbene-brune; are gustul foarte amar; e uşor solubilă în alcool şi în apă, şi mai greu solubilă în eter. 5. Naihaftţ procedeul ~ [cnoco6 HaTaHa; pro-cede N,; N. Verfahren; N/s process; N. eljârâs]. Ind. alim.: Procedeu de fabricare a berii, a cărui caracteristică este scurtarea timpului de fermentaţie şi de maturaţie al berii, ca şi posibilitatea menţinerii asepsiei înotat-‘.timpul fabricaţiei. Procedeul Nathan se deosebeşte de procedeul clasic din momentul în care mustul iese din coşul de hameiu. De aici, mustul trece într'un. recipient de aluminiu, în care se găsesc nişte discuri de aluminiu, cari ajută la limpezirea mustului, şi unde acesta este răcit; această fază corespunde răcirii în bacuri, în procedeul clasic. Răcirea esta continuată cu un refrigerent închis într'o cameră sterilă. După ce a fost răcit, mustul trece Ja cuvele de fermentaţie, cari sunt construite din aluminiu Şi sunt închise perfect. înainte de introducerea a) Nafica patula; b) Natica mille-punctata. mustului, cuvele sunt sterilizate cu vapori de alcool. După introducerea mustului, i se adaugă drojdia, de asemenea în mod aseptic, după care începe fermentaţia; bioxidul de carbon rezultat este captat. După terminarea fermentaţiei, care se face la 3 6°, se scoate drojdia, şi deci mustul sa prezintă ca după faza principală din procedeul clasic, adică are gustul particular de bere tânără. Acest gust dispare dacă se barbotează în acest •must un curent de bioxid de carbon. în acest scop, după eliminarea drojdiei, se introduce, în cuvele de fermentaţie, un curent de bioxid de carbon pur, timp de 20-**24 ore, după care berea poate fi consumată. Bioxidul de carbon folosit esta cel recuperat în timpul fermentaţiei şi care, în prealabil, a fost purificat. Cu acest procedeu se reduce mult timpul de fabricare al berii; fabricaţia durează 10 ■ ■ ■ 12 zile, pe când în procedeul clasic ea durează 3•'■■4 luni. 6. Natica. Paleonf.: Gen de gasteropod din familia naticidelor. 3 , Are cochilia în ge-neral globuloasă,ne-fedă-stră lucitoare, cu buza externă semicirculară şi tăioasă, şi cu buza internă îngroşată. Se întâlnesc specii de Nafica din Triasic până astăzi (v. fig.). 7. NatîceiSa. Paleont.: Gen de gasteropod din familia neritoxidelor. Are cochilia subţire şi striată transversal, ultimul tur fiind foarle mare. Cuprinde specii cari au trăit în Carbonifer, în Per-mian şi în Triasic (v. fig.). 8. Nativ [caMopoflHbiH; natif; gediegen; native; tarmesj. GeoL: Calitatea unei iviri naturale a unui element de a apărea nacombinat cu altă substanţă (de ex. aur nativ, cupru nativ, mercur nativ, etc.). 9. Natri. Ind. far.: Partaa urzelii care se găseşte în spatele iţelor. 10. Nafrif [HaTpHT; natrite; Natrit; natrite; nâtrit]. Mineral.: Na2C03■ 10H2O. Carbonat de sodiu natural, care se găseşte în soluţii în lacurile sărate, singur sau amestecat cu alţi carbonaţi. 11. Natrîu: Sin. Sodiu (v.). 12. Nafroalunif [HaTpoaJiyHHT; natroalunite; Natroalunit; natroalunite; nâtroalunit]. Mineral.: Varietate de alunit care conţine o cantitate mare de sodiu. 13. Natrochalcit [HaTpoKaJibiţHT; natrochalcite; Nafrochaicit; natrochalcite; nâirochalcif]. Mineral.: NaCu2 [OH I (S04)2] ■ H20. Cristalizează în sistemul monoclinic, şi are un clivaj perfect. 14. Natrojarosit [HaTpoapocHT ; natrojarosiţe ; Natrojarosit; natrojarosite; nâtrojarozit]. Mineral.: Na2Fe6 (OH)12 (S04)4. Cristalizează în sistemul rombic, în cristale mici, tabu'are, de coloare galbenă-brună. Naticella costata. 8 1. Natrolit [HaTpoJiHT; natrolite; Natrolith; na-trolite; natrolit]. Mineral.: Serie isomorfă de zeoliti, ai cărei termeni extremi sunt natrolitul propriu zis (Na2 [AI2Si3Oi0] ■ 2H20) şi scolezitul (Ca [AI2Si8Oi0]a 3H20). Natrolitele bogate în sodiu j cristalizează în sistemul rombic, iar celelalte, în sistemul monoclinic. Se prezintă în prisme foarte alungite, terminate cu fefe de bipiramidă rombică. Cristalele se grupează radial, ca agregate filiforme, fin fibroase, cu luciu mătăsos, de obiceiu inco-„, lore, sau albe cu luciu sticlos; are duritatea 5 şi gr. sp. 2,5. Este zeolitul cel mai răspândit şi se găseşte în cavităfile şi în crăpăturile bazaltelor şi al fonolitalor amigdaloide. 2. Nafron [C0Aa;natron; Natron;natron; nâtron]. Mineral.: Carbonat de sodiu, natural. s. Nafronasbest. MicrocHlm.: Sin. Asbest so-dat, Ascarită (v.). 4. Natronbîotît [HaTpoHdHOTHT; natronbiotite; Natronbiotit; natronbiotite; natronbiotit]. Mineral.: (Na,K) (Al, MgfFe,Li)2_3[(OH,F)2l AISi3O10]. Varietate de biotit sodic. 5. Nafronflogopi! [HaTpoH(|)JioronHT; natron-phlogopite; Natronphlogopit; natronphlogopite; nâtronflogopit]. Mineral.: Varietate de flogopif cu mult sodiu. 6. Natronglimmer: Sin. Paragonit (v.). 7. Natronortoclaz [HaTp0H0pT0KJia3; natron-orthoclase; Natronorthoklas; natronorthoclase; nât-ronortoklâz]. Mineral.: Varietate de ortoză cu sodiu. 8. Nafronfesf. V. Probă natron. 9. Naufragiu [KopadJieKpyineHHe; naufrage; Schiffbruch; shipwreck; hajotores]. Nav.: 1. Ruperea unei nave, dintr'o cauză oarecare. — 2. Accident al unei nave, care provoacă pierderea ei totală sau pierderea unor părfi importante ale navei, fie că ea se scufundă, fie că eşuează. — 3. Accident al unei nave, în urma căruia nava nu-şi mai poate continua drumul, şi trebue părăsită de călători şi de echipaj. 10. Naujakasif [HayHKaCHT; naujakasite; Nau-jakasit; naujakasite; naujakazîf] Mineral.: Varietate de mică. 11. Naumannif [HayMaHHT; naumannite; Nau-mannit; naumannite; naumannif]. Mineral.: Âg2Se. Seleniură de argint (care conţine uneori şi plumb), isomorfă cu argiroza, cu duritatea 2 şi cu gr. sp. 8. 12. Naurodit [HaypoflHT; naurodite; Naurodit; naurodife; naurodit]. Mineral.: Varietate de horn-blendă de coloare albastră. 13. Nauruit [HaypyHT; nauruite; Nauruit; nau-ruite; nauruit]. Mineral.: Fosfat de calciu coloidal, răşinos; varietate de colofan. 14. Năut [HyT; pois chiche, cicerole; Kicher-erbse; chick pea; csicseri borso]. Bot.:Cicer arie-tinum L., plantă erbacee anuală, din familia leguminoaselor. Are flori liliachii, roşii-violete, sau albe. Fructul are forma de păstaie umflată, ovală, care confine două seminfe albe, roşii sau galbene, aproape sferice, cu diametrul de 0,50"*1 cm. Mai importante sunt varietăfile Cicer arietinum album şi C. a. vulgare. Prima are floarea albă şi bobul galben, şi e folosită în alimentaţia omului, iar a doua, cu floarea roşie şi cu bobul negru, e folosită în special ca nutref pentru animale, în regiunile secetoase înlocueşte mazărea. Se recoltează când boabele sunt în pârgă (când pot fi pătrunse cu unghia). Boabele confin cca 16---21% substanfe azoţoase, 2•••3% săruri anorganice, 58*■•64% substanfe neazotoase (în special amidon) şi apă. Năutul galben e folosit şi ca înlocuitor de cafea, fie simplu, fie în amestec cu alte produse de origine vegetală. 15. Nautic [MOpCKOH; nautique; nautisch; nau-tical; hajozâsi]: Calitatea de a se referi la navi-gafia pe apă. Exemple: ştiinfă nautică, transport nautic. ie. Nautiloidee. Paleonf.: Subordin din clasa cefalopodelor tetrabranhiate, care cuprinde forme cu cochilia dreaptă, curbă sau în spirală, cu deschiderea orală de obiceiu largă. Cochilia este îm-părfită în mai multe camere mici, locuite pe rând de animal, care rămâne/printr'un tub (sifon), în legătură cu camerele locuite anterior. Linia de sutură este circulară sau, mai rar, slab ondulată. Nautiloideele au apărut în Cambrian, cu forme drepte, cari, evoluând şi trecând prin forme intermediare curbe, au dat naştere la formele răsucite în spirale, acestea fiind reprezentate şi astăzi de genul Nautilus. Au avut des-voltarea maximă în Silurian. 17. Nautilus. Paleonf.: Gen de cefalopod tetrabranhiat, cuprinzând forme cu cochilia în spirală şi acoperită cu striuri radia-re de creştere. Are linia de sutură simplă sau pujin ondulată, iar sifonul, subcentral. Cuprinde specii cari se întâlnesc din Silurian până astăzi (v. fig.). Nauli,us înfermedius. îs. Navă [Haoc; nef; Kirchenschiff, Schiff; nave; templomhajo]. Arh.: încăperea centrală a unei biserici, care cuprinde spaţiul dintre peretele fafadei principale şi absida altarului. Inferiorul basilicelor creştine vechi era împărţit în trei, uneori, în cinci nave, despărtite unele de altele prin şire de coloane sau de pilaştri. Nava centrală, mai largă şi mai înaltă decât celelalte* se numeşte navă principală. Celelalte se numesc nave secundare, nave laterale sau colaterale. 19. Navă [cy^HO; navire; Schiff; vessel, ship^ hajo]: Vehicul constituit dintr'un corp care pluteşte pe apă sau în apă, e autopropulsat sau remorcat, şi are uri plan de simetrie longitudinal (plan diametral), care esta vertical când nava se găseşte în echilibru în ape liniştite. Nava este amenajată pentru a putea naviga pe mare, pe lacuri, pe canale sau pe fluvii, servind fie In scopuri comerciale (nave pentru transport de călători sau de mărfuri), fie în scopuri de răz-boiu. Pe lângă navele comerciale şi de războiu, se construesc şi nave pentru anumite servicii auxiliare sau speciale (nave de servitudine, nave tehnice). Pentru ca o navă să poată naviga, ea trebue să îndeplinească, fie numai condifiunile 9 hidrostatice de flotabilitate şi de stabilitate, fie condifiunile hidrostatice şi hidrodinamice de flotabilitate, de stabilitate (v. Stabilitatea navei) şi de propulsie (v. Propulsie). Scopul în care a fost construită o navă este realizat în con-difiuni optime, dacă nava prezintă un maxim de rezistenfăconstructivă, la greutate proprie cât mai mică. Navele propriu zise se deosebesc de îm-barcafii numai din punctul de vedere al dimensiunilor, cari sunt mult mai mici la îmbarcafii. Părfile principale ale unei nave sunt: corpul navei, grupul propulsor (care cuprinde, la navele cu motor cu abur, şi căldările de abur), maşinile auxiliare, echipamentul şi amenajerile. Corpul navei este constituit din cocă, din suprastructuri şi din punfi (v. fig.). — Coca este formată din osatură şi din bordaj. Ea este împărfită, printr'un plan orizontal longitudinal care trece prin linia de plutire, în două părţi principale: opera vie sau carena, situată dedesubtul liniei de plutire, şi opera moartă, situata deasupra liniei de plutire. De asemenea,' printr'un plan longitudinal navei au forme diferite (v. fig.). Osatura coca; cuprinde carlinga centrală (legătură longitudinală de bază, la fundul navei, pe axa longitudinală a navei, terminată spre provă cu etrava, şi spre pupă cu etamboul, de care este fixată cârma navei), carlingele laterale, stringării, carlingele de sub punta, cum şi cuplele constituite din coaste, contracoaste,varange şi grinzi de punte. Osatura asigură rigiditatea navei. Cuplele sunt consolidate prin carlinge laterale (fixata de varangele de fund sau montate întră varange, de fiecare parte a carlingei centrale fiind câte una sau mai multe carlinge laterale), ca şi prin stringări, şi prin carlingele da- Părfile principale ale corpului unei nave. 1) etravă; 2) carlingă centrală; 3) guseurile de gurnă; 4) pontile; 5) grinzi de punte; 6) sfrlngăr; 7) uşă în peretele etanş? 8) perete etanş; 9) pereţi despărţitori, longitudinali şi transversali; 10) spafiul pentru magazii de depozitare; 11) covertă de lemn; 12) cârmă; 13) elice; 14) tablele bordajului exterior; 15) tablele punţii dublului fund; 16) varangă etanşă," 17) varangă. vertical, coca e împărfită în alte două părfi principale, numite babord (la stânga, privind spre provă) şi tribord (la dreapta, privind spre provă); planul transversal al cuplului maestru (secţiunea transversală în dreptul lăfimii maxime a navei) împarte şi el coca navei în două părfi principale, * b c Forme de secţiuni de nave. a) formă obişnuită; b) formă cu înclinaţie spre inf srior; c) formă cu fundul stelat; d) formă sistem Maier; 1) pupă; 2) prova; 3) cuple din pupă; 4) cuple din provă. partea dinainte, terminată prin provă (sau proră), şi partea dinapoi, terminată prin pupă. Secţiunile sub punte, cari se întind pe aproape întreaga lungime a navei. Bordajul este învelişul exterior, care acopara osatura navei, fiind prins de cuple pe partaa lor exterioară, încheindu-se la partaa superioară prin fila centură, iar în partea inferioară, cu fila chilei. El se confecfionează din table metalice (ofel, aluminiu, aliaje uşoare), nituite sau sudate cu deosebită grijă pentru etanşeitate, saur mai rar, din lemn sau din mase plastice. Bordajul ia presiunea apei şi contribue la rezistenfă longitudinală a navei; de aceea se confecfionează ca o piesă de rezistenfă. — Suprastructurile sunt construcfii metalice sau de lemn, aşezate peste puntaa bordului liber. De obiceiu, suprastructurile sunt constituite din: teugă (suprastructura din provă), castelul central (suprastructura dela mijlocul navei şi care cuprinde cabinele da comandă), dunată (suprastructura din pupă). Unale nave nu au suprastructuri, sau au ' ' \ 10 suprastructuri incomplete (în lungime şi în lăţime).— Punţile servesc pentru compartimentarea pe verticala a navei (v. fig.); puntea care închide motoare principale depropulsie,transmisiunea (când acţionarea propulsorului nu se face direct), instalaţiile auxiliare (diferite după felul motoarelor de împărţirea unei nave prin punţi. ?) punte* de comandă; 2) puntea bărcilor de salvare; 3) punte de promenadă; 4) puntea A, principală; 5) puntea B; 6) punfea C; 7) punfea D; 8) punfea £; 9) punfea tancurilor (de balast). SSS Spaţiu echipa] l Spaţiu călători Spaţiu mărfuri l . I Spaţiu maşini şi instalaţii Folosirea spafiilor unei nave. partea superioară din corpul navei, pe întreaga sa lungime, formează o construcţie de mare rezistenţă şi se numeşte punte principală. Deasupra punţii principale se găsesc: puntea superioară, punfea de furtună, puntea bărcilor, pasere-lele de comandă, etc.; dela puntea principală în jos, se găsesc: puntea intermediară, puntea inferioară, puntea calelor, etc. Puntea principală poate fi, în acelaşi timp, şi punte de bord liber (la nave cu punte continuă), sau punte superioară (Ia nave cu suprastructură continuă). Punţile de sub punfea principală se notează uneori cu litere, în ordine alfabetică; de exemplu: puntea B, punfea C, etc. Grupul propulsor diferă după felul propulsiei. La navele cu vele, propulsia este realizată de velatură. La navele cu motopropulsie (propulsie mecanizată), grupul propulsor este format din pro-puisorul propriu zis (care poate fi: elice, sbaturi laterale, sbaturi la pupă, propulsorul Voith-Schnei- propulsie). La navele cu propulsie cu motor cu abur, grupul propulsor cuprinde şi generatorul de abur, format dintr'o căldare sau dintr'o baterie de căldări de abur, cu instalaţiile ei anexe (condensator, pompe, tubulură, coş, ventilator de aer secundar, ventilator de tiraj, instalaţie de evacuare a sgurii şi a cenuşei, instalaţie de desprăfuire, suflător de funingine, instalaţie de pregătire a combustibilului, instalaţie de pulverizat şi injectat păcura, instalaţie de epurare a apei, instalaţie de degazare a apei, etc.). Maşinile auxiliare sunt maşini de lucru necesare pentru funcţionarea echipamentului şi a amenajerilor. Ele cuprind compresoare de aer, suflante, ventilatoare, pompe (de apă de băut, de incendiu, de curăţire, de santină, pentru tancuri de apă, de combustibil, pentru spălat, de apă sărată), maşini frigorifere, etc. Antrenarea maşinilor auxiliare se efectuează, de obiceiu, cu motoare electrice. Grupul motopropulsor al navei Linia de arbori a unei nave. 1) arborele elicei; 2) arbori intermediari; 3) cuplaj; 4) palier axial-radial (palier canelat); 5) arbore mofor. der), din arborele propulsorului, linia de arbori (una are maşini auxiliare proprii, cari diferă după sis-sau mai multe linii), palierele de reazim, palierul temui motoarelor de antrenare (pompe de ali-axial-radial, cuplajul (v. fig.), unul sau mai multe mentare cu apă a căldărilor, pompe de uleiu, 11 pompe de combustibil, transportor de combustibil, etc.), (v. fig.). I tor optic şi acustic, semnalizator de mers în ceată, | luminile de semnalizare, dispozitive şi aparate de Instalaţii de maşini auxiliare şi instalaţii de siguranţă pe o navă. I) servomotorul cârmei; 2) instalaţie de ventilafie (intrarea aerului proaspăt); 3) instalafie de ventilaţie (evacuarea aerului viciat); 4) linie de arbori; 5) maşini principale motoare de propulsie); 6) maşini auxiliare; 7) perefi etanşi pentru compartimentare; 8) bărci de salvare; 9) antenă de telegrafie fără fir; 10) dispozitiv de închidere a pereţilor etanşi; îî) semnalizator de pericol; 12) avertisor de fum; 13) averfisor de incendii; 14) scări de salvare; Î5) ascensor; 16) cameră de COg' Echipamentul navei cuprinde instalaţiile (dispozitive, aparate, instrumente, etc.) cari asigură funcţionarea ei în bune condiţiuni. El di- 0 feră după felul navei (navă comercială sau de războiu, navă cu vela sau navă cu m otopropulsie, etc,). în general, echipamentul e format din următoarele părţi: arboradă şi o parie din gree-ment; cârma; cabina, respectiv paserela de comanda cu aparatele, dispozitivele şi instrumentele de comandă, de conducere şi de guvernare (manevrare) a navei; ancore, lanţuri de ancore, babale şi cabluri; , ^ k Cârma navei. 1) servomotor electric pentru acţionarea cârmei; 2) cablu electric pentru comanda dela cabina de conducere; 3) pi-nion de atac; 4) sector dinfat; 5) arborele cârmei; 6) cutie de etanşare; 7) cuplaj între arbore şi cârmă; 8) balamalele cârmei; 9) pana cârmei (safranul); 10) cârmă de mână; 11) tijă de comandă a cârmei de mână; 12) sector dinţat pentru cârma de mână; 13) eche< instrumente de navigaţii, instalaţie de radiotelegrafia, radiolocator; instalaţii de ventilaţie; semnaliza- siguranţă (de izolare, de stins incendiile, etc.); bărci de salvare echipate complet (cu lopeţi, căngi, furci, căuşe de scos apa, etc.); aparate de ridicat, etc. (v. fig.). Echipamentul special, care variază după felul navei, cuprinde instalaţiile necesara pentru funcţionarea navei în bune condiţiuni pentru scopul pecare-l deserveşte (de ex. instalaţii speciale de semnalizareşi de siguranţă pentru navele de războiu, comanda ma-şinilor-unelte şi a aparatelor la navele-atelier, etc.). Amenajerile cuprind: instalaţii pentru asigurarea rezistenţei navei şi a diferitelor părţi ale ei (perete de coliziune la provă, pick-uri, întărituri contra gheţei, tunelul arborelui elicei, carlingele sub punte, pontilele, gutiera, etc.); instalaţii de siguranţă (dublu fund, pereţi etanşi, etc.); instalaţii de stabilitate şi de manevrare a navei (tancuri de balast, chile de ruliu, etc.); instalaţii de depozitare şi de manutenţiune a combustibilului (buncăre de cărbuni, rezervoare de combustibil lichid, guri de încărcare, etc.); postamente de maşini, amenajeri în magazii, băi, bucătării, spălătoare, săli de mese, etc.; instalaţii pentru curăţirea şi distilarea apei de răcit; instalaţii de încălzire şi de aerisire; instalaţii de iluminat, centrala electrică (pentru iluminat, pentru diferitele electromotoare de antrenare a maşinilor auxiliare, pentru semnalizare, diferite servomotoare, aparate de comandă, etc.), centrala de abur (la navele cu motoare cu ardere internă) pentru încălzit, bucătării, etc.; pompe, conducte, cu robinetele şi vanele lor, etc. Amenajerile diferă după 12 felul navei şi după scopul în care a fost con- I Caracteristicele principale ale unei nave sunt: struită (v. fig,). | deplasamentul de greutate (D*), adică greutatea Echipamentul de bord şi o parte din amenajerile unei nave. -4) pupă; B) mijlocul navei; C) provă; 1) arbore mare; 2) antenă de telegrafie fără fir; 3) sirenă; 4) pataraflnă pentru semnale; 5) saulă de pavilion; 6) trombă de aer; 7) timonerie; 8) vergea de antenă; 9) arbore trinchet; 10) pataraflnă; 11) lumină de catarg; 12) crucetă; 13) gabie; 14) bigă de încărcare; 15) straiu; 16) şarturi cu grijele; 17) vinciu de încărcare a mărfurilor; 18) babale; 19} turnichefe; 20) etravă; 21) ancoră; 22) nară de ancoră; 23) ureche; 24) vinciu de ancoră; 25) balustrada; 26) bocaport; 27) hublou; 28) lumină laterală de drum; 29) paserelă; 30) barcă de salvare; 31) dunetă. 13 volumului de apă deslocuit de navă, egală cu greutatea totală a navei; deplasamentul de volum (Dm), adică volumul apei deslocuite (relafia dintre deplasamentul de greutate şi deplasamentul de vizionare cu combustibil; ecuafia deplasamentului D=L>BtT’b-'x=^Pi, unde L, B şi T sunt di-mensiunile principale ale navei, 8 este coeficien- Instalaţia de telegrafie fără fir a unei nave. 1) antena principală de emisiune; 2) antena pentru unde scurte; 3) antena de recepfie; 4) antenă pentru ridicări radiogoniometrice; 5) cabina de telegrafie fără fir. volum este unde y e greutatea spe- cifică a apei care, pentru apa de mare, e aproximativ 1,015 - • • 1,026); capacitatea de încărcare brutto sau dead weight, cuprinzând încărcătura, combustibilul, apa din căldări, echipajul, proviziile, tul total de finefă, y e greutatea specifică a apei şi n '^Pi~P1-\-P2 + . ■ . + /*„ este greutatea diferite-i=1 lor părfi ale navei, din care se determină Transmisiunea comenzilor pe o navă, dela comandantul eî. A) provă; 8) pupă; C) sala maşinilor; D) maşinile cârmei; 1) comandantul navei; 2) inginer-şef; 3) biroul maşinilor; 4) primuf ofifer; 5) medic; 6) diferite operaţiuni de conducere; 7) maistru-şef; 8) steward; 9) bucătar-şef; 10) magaziner-şef; 11) birou tehnic. în tone greutate; capacitatea de încărcare netto, cuprinzând încărcătura, în tone greutate; capacitatea volumetrică, în tone registru brutto (o tonă registru=100 picioare cubice engl. = 2,83 m3); capacitatea volumetrică, în tone registru netto (v. fig.); vitesa maximă (în noduri) care prezintă A T o Capacitatea volumetrică a navei (spaţiile albe reprezintă capacitatea respectivă). A) capacitatea volumetrică, în tone registru brutto; B) capacitatea volumetrică, în tone registru netto. interes în special la navele de războiu, la cari reprezintă vitesa de luptă; vitesa de croazieră, care corespunde vitesei economice; raza de acfiune, reprezentând drumul parcurs de o navă fără apro- raporful dintre greutăfile diferitelor elemente componente ale navei (cocă, grup propulsor, combustibil, etc.); ecuafia volumelor, analoagă cu ecuafia deplasamentului, şi din gare se determină repartizarea spafiilor pe navă; coeficientul total de finefă, sau coeficientul bloc 5 (raportul dintre deplasamentul volumetric şi volumul unei prisme dreptunghiulare circumscrisă carenei) ; coeficientul de finefă p al cuplului maestru (raportul dintre suprafafa cuplului maestru şi suprafaţa unui dreptunghiu circumscris); coeficientul de finefă a al liniei de plutire Coeficienţii de finefă ai unei nave. L) lungimea de calcul; B) lăfimea de calcul; T) pescajul de calcul; a) suprafafa din planul liniei de plutire de calcul; b) suprafafa cuplului maestru. (raportul dintre suprafafa cuprinsă de linia de plutire şi suprafafa dreptunghiului circumscris). 14 între coeficienţii de finefă există relaţia-a-fi, unde K poate avea valorile 0,83-■■ 0,85 pentru nave rapide şi 0,90-*-0,95 pentru nave lente; de obiceiu, coeficienţii de finefă au valorile 8 = 0;45---0,94, a= 0,72-0,95, P = 0,74■ •-0,99, valorile mai mici fiind pentru nave rapide, pentru remorchere, etc. (v. fig.). Forma exterioară a unei nave este reprezentată prin liniile de formă. Liniile de formă principale ale unei nave sunt: liniile de apă {LA), cari sunt intersecfiunile unor plane orizontale, cu suprafafa bordajului navei (cu suprafaţa interioară a bordajului, la navele metalice, respectiv cu suprafaţa exterioară a bordajului, la navele de lemn, da beton armat, şi la navele cuirasate); secţiunile verticale, cari sunt intersecfiunile unor plane verticale-longitudinale (paralele cu planul diametral) cu suprafaţa bordajului; lisele sau diagonalele, cari sunt intersecfiunile unor plane longitudinale înclinate fată de planul diametral, cu suprafafa bordajului; linia cuplelor (cari sunt intersecfiunile unor plane verticale transversale, cu suprafaţa bordajului); linia de apă de calcul (LAC sau, uneori, indicată cu simbolul CWL), care este linia de apă corespunzătoare deplasamentului total al navei, stabilit de proiectul navei; linia chilei, care e conţinută în planul diametral (la navele metalice e situată pe suprafaţa interioară a tablelor chilei, iar la navele de lemn e situată la nivelul marginii exterioare a baturii chilei); linia de bază, care este dreapta situată în planul diametral, paralelă cu planul liniei de apă de caku!r frecând prin punctul de intersecţiune al liniei chilei cu planul secţiunii maestre; perpendiculara provă (Ppv) $' perpendiculara pupă (Ppp), cari sunt verticalele duse prin punctele extreme ale liniei de apă de calcul, şi conţinute în planul diametral (planul de simetrie longitudinal al corpului navei); selatura sau curba longitudinală a punţii; linia copastiei, care e linia marginii superioare a parapetului navei; linia de plutire, care e linia de ap^ă instantanee, la care pluteşte nava. tot constructiv cu corpul navei (parapet, efravă, etambou); lăţimea maximă a corpului (Bf), măsurată la cuplul maestru, paralel cu linia de apă, Dimensiunile caracteristice ale unei nave comerciale. F) bord iiber; L) lungime de consfrucfie; Lf) lungime peste fof; LA) linie de apă; B) lăfime de calcul; Tf) pescaj maxim. între marginile exterioare ale coastelor, unde corpul are lăţimea maximă (la navele cuirasate, între marginile exterioare ale cuiraselor); lăţimea de calcul (B), măsurată la linia de apă de calcul; înălţimea de calcul (H), măsurată pe verticală, la mijlocul navei, dela nivelul liniei de bază până la nivelul punţii principale din bord (suprafaţa interioară a covertei la nacele metalice, şi suprafaţa exterioară, la navele de lemn şi de beton armat); pescajul de calcul (F), măsurat pe verticală, dela linia de apă de calcul până la linia de bază; pescajul provă (Tpv), măsurat pe perpendiculara provă, dela linia de apă de calcul până la intersecfiunea cu linia chilei; pescajul pupă (Tpp), măsurat pe perpendiculara pupă, dela linia de apă de calcul până la intersecţiunea cu linia chilei; pescajul maxim (7^), măsurat pe verticală, dela linia de apă de calcul până la punctul cel mai de jos al părţilor proeminente ale navei; asieta (diferenţa dintre pescajul provă şi pescajul pupă); bordul liber, măsurat pe verticală, între linia de apă de calcul şi linia superioară a tablelor punţii principale în bord (v. fig.)* Punctele de plecare pentru determinarea dimensiunilor principale, ca şi a formei carenei unei nave, sunt ecuaţia deplasamentului (v. S.) şi ecuaţia volumelor (v. S.). Adaptabilitatea navei la diferite condiţiuni de exploatare este determinată de raportul dintre Dimensiunile caracteristice ale unei nave de războiu. L) lungime de construcţie; Lf) lungime peste tot; LA) linie de apă; B) lăfime de calcul; Bf) lăfime peste tot; H) înăî-ffme de calcul; T) pescaj de calcul; Tpv) pescajul provă; Tpp) pescajul pupă. Dimensiunile principale caracteristice ale unei nave sunt: lungimea de construcţie sau de calcul, numită şi lungimea între perpendiculare (L), măsurată în planul liniei de apă de calcul, între perpendiculara provă şi perpendiculara pupă; lungimea maximă sau lungimea peste tot (Lt), măsurată paralel cu linia de apă, de calcul, între verticalele cari trec prin punctele extreme ale corpului navei sau ale părţilor cari formează un dimensiunile principale, şi de coeficienţii de fi- neţă. — Raportul (j = a) dinfre lungimea de calcul (L) şi lăţimea de calcul (5) influenţează vitesa şi buna împărţire a spaţiilor. Navele cu — mare pot atinge vitese mari; ele menţin uşor B direcţia navei şi mersul contra furtunii, dar sunt mai puţin stabile. Navele cu — mic au o mare sta-B bilitate, dar rezistenţa opusă la înaintare este mare. Navele rapide, navele mari, navele de fluviu, cru- cişetoarele şi distrugătoarele au un — mare, pe B când remorcherele, spărgătoarele de ghiafă, navele de coastă, au un — mic.—Raportul B 'o ' dintre pescajul de calcul (T) şi lăţimea de calcul (B) influenţează în special stabilitatea navei. La un raport mare, nava nu are stabi itate suficientă, iar la un raport mic, stabilitatea fiind mare, navele au mişcări brusce în timpul ruiiuiui. Na-T vele fluviale au un raport — mic, ele trebuind B să navigheze în ape de mică adâncime. — Raportul dintre înălţimea decalcul şi pes- cajul de calcul determină bordul liber ^uneori se foloseşte valoarea reciprocă — Raportul dintre lungimea şi înălţimea de caicul influenţează solicitarea la încovoiere a navei. Un raport mare impune pieselor de construcţie dimensiuni mai mari, solicitarea la încovoiere fiind mai mare. — Greutatea totală a navei este formată din greutatea proprie şi din încărcătura utilă. La navele comerciale, greutatea proprie cuprinde greutatea corpului navei, cu toate amenajerile, echipamentul, instalaţiile de maşini, inventarul încăperilor, echipajul, materialul de consum şi de rezervă, combustibilul, uleiul, apa de alimentare a căldărilor, apa de răcire a motoarelor; încărcătura utilă se compune din încărcătura propriu zisă, pasagerii cu bagajele !or, proviziile şi apa de băut şi de spălat, balastul. Când condiţiuni!e de stabilitate sunt satisfăcute, mişcarea de înaintare a navei este determinată de rezistenţele la înaintare pentru o anumită vi-tesă şi pentru o anumită cale de navigaţie (v. sub Rezistenţă ia înaintare a navei). încercările de determinare a rezistenţelor se fac în basine de încercare, cu modelele navelor, prin probe de remorcare a modelelor. Rezistenţele la înaintare/se determină, uneori, prin formule empirice. La navele fluviale şi de canale, condiţiuniie de exploatare sunt diferite, după sensul de circulaţie al navei (mersul în- susul sau în josul curentului de apă), după adâncimea căii de apă şi după numărul şlepurilor remorcate. Puterea necesară pentru înaintarea navei, cu o anumită vitesă (puterea efectivă de remorcare), fără a ţinea seamă de apendicele şi de asperi- Rv tăţile navei, este dată de relaţia Pe = — (în CP), unde R este rezistenţa totală la înaintare (în kg), şi v este vitesa de mers (în m/s). Pu- 15 terea necesară la arborele motorului (Pa) este raportul dintre puterea efectivă de remorcare şi randamentul total al propulsiei. Randamentul total al propulsiei (^oi) este egal cu produsul următoarelor randamente: randamentul propulsorului (y}p), randamentul transmisiunii (Yjţ), randamentul Liniei de arbori (Yja) şi randamentul cocei (r}e). Randamentul propulsorului este raportul dintre produsul forţei de propulsie dela periferia propulsorului prin vitesa de înaintare, şi dintre puterea de antrenare la arborele propulso-rului; randamentul diferă după sistemul propulsorului, şi variază între 0,4 şi 0,7. Randamentul transmisiunii diferă după felul transmisiunii, variind între 0,85 şi 0,97. Randamentul liniei de arbori depinde de condiţiuniie de montare (lungimea liniei de arbori, numărul palierelor, vibraţii posibile, etc.), şi este cuprins între 0,95 şi 0,98. Randamentul cocei este produsul (1—t) (1+-0, unde t este coeficientul de suc-ţiune (v.)f şi s este coeficientul de siaj; el e condiţionat de interacţiunea dintre cocă şi propulsor* şi variază între 0,7 şi 1. Randamentul total al propulsiei: Pe rltot=p-= Vp-Va-rlt-% 1 a este cuprins între 0,45 şi 0,6. în cazul navelor remorcate pe un fluviu, puterea necesară pentru remorcarea contra curentului de apă este: G ■ i {.vs + vt) e~ 75 75-1000 ' unde R este rezistenţa totală la înaintare (în kg)„ vs este vitesa navei în raport cu ţărmul (în m/s),. Vf este vitesa de curgere a apei (în m/s), G greutatea şlepului (în kg), i declivifatea fluviului (în m/km). Pentru cazul mersului în cursul apei, formula devine: R{vs + v() G-i(vs-vt) 75 75"-1000 Clasificarea navelor se face după materialul de construcţie al navelor, după modul de propulsie,, după felul cum se realizează propulsia, după modul de antrenare a propulsorului, după apele în cari navighează, după funcţiunea pe care o îndeplinesc, după felul cum sunt folosite. Sin. Vas. — După materialul din care sunt construite, navele se împart cum urmeâză: i. Navă compozită [K0Mn03HTH0e cy,n;HO;na-vire composite; Kompositschiff; composite vessel; kOmpozit-hajo]: Navă a cărei osatură este construită din oţel, iar învelişul exterior (bordajul), din lemn. Se construesc ca nave compozite uneia 16 nava cu vele (de ex. veliere cu motor sau moto-veliere), etc. (v. fig.). Sin. Navă mixta. Navă compozită (parte dintr'o secfiune transversală). 1) colfar lăcrimar; 2) punte de lemn (bordaj punte); 3) cen-1ură; 4) traversă de punte; 5) ponţii; 6) punte de lemn (bordaj punte); 7) traversă; 8) coasta; 9) stringăr (curent, lisă); 10) ponţii; 11) traversă; 12) genunchiu (gumă); 13) carlingă ■centrală; 14) carlingă laterală; 15) varangă; 16) fila torelă; 17) chilă; 18) chilă falsă. t. Navă de befon armai [}Kejie306eT0HH0e cy-jţHO; navire en beton arme; Eisenbeton-Schiff; .reinforced concrete vessel; vasbeton-hajo]: Navă al cărei corp este construit din beton armat. Con--sirucfia armaturii şi metoda de lucru comportă operaţiuni specifice construcţiilor navale. Numărul navelor construite din beton armat este mic; s'au con-siruit, în special, nave remorcate (şlepuri). 2. ~ de lemn [/ţepeBHHHoe cy^HO; na-\ire en bois; holzernes Schiff; wooden vessel; la-hajo]: Navă cu părţile principale (osatura, bordajul, punţile) construite în întregime din lemn; •asamblarea diferitelor părţi ale navei se efectuează, de obiceiu, prin elemente de asamblare metalice (cuie şi şuruburi de aramă, de bronz sau de oţel zincat). Esenţele de lemn întrebuinţate cel mai des în construcţiile navale sunt: bradul, pinul, pinul de Oregon, stejarul, teak-ul, mahonul, etc. Se tinde să se abandoneze construirea navelor din lemn, aceasta menţinându-se, în general, pentru navele cu vele (veliere), pentru navele mici şi pentru îmbarcaţii. Navele de lemn sunt expuse putrezirii, acţiunii distrugătoare a microorganismelor şi a cariilor (v. fig.). Navă de lemn (parte dintr'o secfiune transversală). 1) gutieră; 2) bordaj punte; 3) guseu (colfar); 4) traversă; 5) bordaj punte; 6) guseu (colfar); 7) traversă; 8) bordaj exterior; 9) coastă; 10) ponţii; 11) bordaj interior (vergaj); 12) carlingă centrală; 13) chilă. 3. ~ metalică [MeTajujHHecKoe cy^HO, cy-AHO n0CTp0eHH0e H3 MeTaJlJia; navire en metal; Metall-Schiff; metal vessel; fem-hajo]: Navă cu părţile principale construite din metal (v. fig.).— Navă metalică (parte dlnfr'o secfiune transve^ală). 1) parapet; 2) colfar lăcrimar; 3) tablă lăcrimară; 4) traversă (grindă de punte); 5) centură; 6) stringăr (lisă); 7) bordaj; 8) genunchiu (gumă); 9) vergaj; 10) pontll; 11) varangă; 12) carlingă centrală; 13) chilă masivă; 14) punte de lemn. După felul metaluluij navele metalice se împart cum urmează: 1. Navă de aiumimu [cyAHO nocTpoeHHoe H3 aJHOMHHHfl; navire en aluminium; Aluminium-Sehiff; aluminium vessel; aluminium-hajo]: Navă la care unele dintre părţile principale sunt construite din aluminiu sau dintr'un aliaj al aluminiului. S'au făcut încercări cu nave la cari suprastructurile sunt construite din aluminiu. Micşorarea greutăţilor de construcţie ale unor părţi din navă pune probleme noi de stabilitate, şi reclamă modificarea raporturilor dintre dimensiunile principale ale navei. 2. /s/ de oţel [cTaJlbHOe cy^HO; navire en acier; stăhlernes Schiff; steel vessel; acel-hajo]: Navă cu părţile principale (osatură, bordaje, punte, etc.) construite în întregime din oţel. Multe dintre celelalte părţi componenta sie navei (coverta punţilor, căptuşeala interioară, pardoseala, uşile, ornamentele, ţevile, etc.) se construesc din diferite metale sau aliaje (aramă, aluminiu, bronz, alamă, etc.), din lemn, din mase plastice, din cauciuc, linoleum, etc. Dimensiunii a diferitelor piese şi caracteristicele materialelor de construcţie se stabilesc prin prescripţiile societăţilor de clasificare (Registru1 sovietic, Bureau Veritas, etc.). Asamblarea diferitelor părţi ale navei se face prin nituire, prin sudare, sau prin ambele procedee. Nituirea se efectuează manual sau mecanizat; pasul nituirii, poziţia şi numărul liniilor de nituri diferă după importanţa pieselor nituite, sau după cum nituirea este de rezistenţă sau de etanşeitate. Forma şi dimensiunile niturilor variază după felul navalor, cele pentru nayele maritime diferind de cele pentru navele fluviale. Sudarea se foloseşte din ce în ce mai mult în construcţiile navale, efectuându-se prin sudare asamblarea integrală a navei. Felul de sudură folosit, de obiceiu, în construcţiile navelor metalice, e sudura electrică cu arc, prin procedee manuale sau mecanizate. Sudarea menuală, la nave, permite mare autonomie de lucru şi o mare supleţă, putân- neinflamabile de protecfiune contra incendiilor (de ex. produse de sinteză cari se durcisează sub influenfa temperaturii) sau întârzietoare de incendiu (de ex. vopsele cu oxid de antimoniu). Avantajele navelor de oţel sunt: se pot construi unităţi mari, rezistente şi perfect etanşe; la acelaşi deplasament, greutate mai mică decât a navelor de lemn; mare durabilitate. Desavantajele lor sunt: creşterea, pe fundul navei, a diferitelor organisme marine (alge, formaţii coraliene, etc.) cari măresc rezistenţa la înaintare a navei, îndepărtarea lor reclamând imobilizarea navei pentru un anumit timp (la navele de lemn sau compozite, cari au fundul acoperit cu tablă de cupru, nu se depun organisme marine). 3. mixtă. V. Navă compozită. — După modul de realizare a propulsiei, navele se împart în nave remorcate şi nave autopropulsate. 4. Navă remorcată [HecaMQXOflHOe cygHO; navire remorque; geschlepptes Schiff, Lastschiff ohne eigene Triebkraft; towed vessel; vontatott hajo]: Navă a cărei mişcare se obţine prin remorcarea ei de către o navă separată (navă-remorcher). Sistemul se foloseşte în special în navigaţia fluvială. Exemple: 5. Navă-pletină[6apJKa; chaland, chalan; Kahn; flat boat; sajka]: Navă remorcată, pentru transport de mărfuri în masă (cereale), pe ape interioare cu adâncimi mici, având capacitatea de transport până la 1000 t. De obiceiu, are formă dreptunghiulară, cu lăţime mare şi cu înălţime mică. e. Navă-şlep [cyxorpy3Han HecaMoxo/ţHafl 6ap}Ka; navire remorque; Schleppschiff; towed ship; uszâly]: Navă remorcată, folosită în navigaţia fluvială şi pe canale, pentru transportul mărfurilor. Şlepurile pot fi deschise sau acoperite; construcţia lor diferă după calea de navigaţie şi după felul mărfurilor de transportat (mărfuri în vrac, lichide, etc.). B C Tren de şlepuri fluviale. A) mers în contracurent, cu şlepul i pe o linie; B) mers în cursul apei, cu şlepuri goale, pe două linii; C) mers în cursul %pel, cu şlepuri încărcate, pe două linii. du -se suda uşor părţile cele mai greu accesibile, în orice poziţie; sudarea mecanizată, pe lângă rapiditatea procedeului şi calitatea mai bună a cusăturilor sudate, permită construirea navelor şi din elemente prefabricate. — Protecţiunea navelor contra coroziunii se face prin acoperirea pereţilor cu diferite vopsele, cu gudroane, cu ciment, cu bi-tumen, etc. Se tinde să se ajungă la siraturi anti-corozive, cari să fie, în acelaşi timp, şi straturi Şlepurile sunt remorcate de un remorcher, formând uneori convoaie de şlepuri (v. fig.). 7. Navă autopropulsată [caM0X0AH0e cy/iHo; navire autopropulse; selbstgehendes Schiff, Schiff mit eigener Triebkraft, Kraftschiff; self-propellad vessel; onhajtâsu hajo]: Navă la care propulsia e realizată printr'un sistem de propulsie montat chiar pe navă. Sistemul propulsor poate fi: grup motopropulsor (grup propulsor mecanizat), format 18 din propulsorul propriu zis şi din motorul de antrenare, sursa de energie fiind chiar pe navă (combustibil); grup propulsor format dintr'un sistem cu vele cu sursă de energie exterioară (energie eoliană); grup propulsor combinat, mecanizat şi cu vele. S'au făcut şi încercări de propulsie prin rotoare Flettner, acţionate de energia eoliană. V. şi sub Propulsia navei. — Nava autopropulsată poate fi: i. Navă cu motopropulsie [caM0X0flH0e cyfluo c MexaHHHecKHM ABHraTeJieM; navire â motopropulsion; Schiff mit Motorantrieb;motor pro-pelled ship; gepereju hajo, gephajo]: Navă autopropulsată, propulsia fiind realizată printr'un grup propulsor mecanizat, format din propulsor, din motorul de antrenare şi din cuplajul dintre ele. Propulsia navei prin propulsor mecanizat se objine prin interacţiunea dintre apă şi propulsor; prin rotirea lui, propulsorul exercită o apăsare asupra apei, dislocând o masă mare de apă, pe care o împinge înapoi, provocând astfel o forţă de reacfiune care împinge nava înainte. Împingerea exercitată de propulsor trebue să învingă rezistentele carenei; ea depinde de masele de apă dislocate şi de vitesa apei. Pentru a se realiza un bun randament al propulsiei, vitesa de ieşire a apei din propulsor trebue să fie mică, iar masa de apă dislocată trebue să fie mare, fiind limitată de pierderile prin frecare, cari cresc odată cu masa de apă dislocată. Propulsorul poate fi: una sau mai multe elice, sbaturi laterale, sbaturi la pupă, sau propulsorul Voith-Schneider. Motorul de antrenare al propulsorului poate fi motorul cu abur cu piston, turbina cu abur, motorul x:u ardere internă cu piston (în special motorul Diesel), turbina cu gaze. Cuplajul dintre propulsor şi motor este realizat prin cuplaj direct, arborele propulsorului fiind cuplat direct la arborele motorului fără transformarea turafiei, sau prin cuplaj indirect, prin intermediul unei transmisiuni (mecanice, hidraulice, electrice),mişcarea de rotaţie fiind transmisă cu un anumit raport de transformare. Antrenarea propulsoruîui se efectuează cu unul sau cu, mai multe motoare, cuplate în serie sau în paralel, pe un arbore de antrenare. Motoarele principale (ca şi căldările) se amplasează în compartimente speciale, de obiceiu în partea din mijloc a navei. Motoarele sunt aşezate pe postamente metalice, legate rigid (sudatq) pe grinzi longitudinale, sau, uneori, direct pe dublul fund, când acesta este întărit prin grinzi laterale. Legătura dintre grinzile longitudinale de postament şi osatura navei trebue să fie practic nedeformabilă, în special la motoarele cu piston, pentru a se împiedeca transmisiunea la cocă a vibraţiilor provocate de o^eventuală echilibrare imperfectă a motoarelor; postamentul trebue să fie etanş. Amenajarea sălii de maşini variază după tipul motoarelor folosite, căutandu-se să se realizeze o simetrie între amplasamentul diferitelor instalaţii. Hala de căldări, cu toate dificultăţile provenite dintr'o refea mai întinsă de conducte, este compartimentată prin perefi etanşi, pentru a putea asigura căldările contra invadării apei în caz de avarii ale navei; căldările sunt aşezate pe postamente formate din grinzi longitudinale. Evacuarea gazelor de ardere din focare şi dela motoarele cu ardere internă se face prin mai multe coşuri, afectate fiecărei maşini, sau printr'un singur coş colectiv. — Cuplarea motorului cu propulsorul, atât în cuplaj direct, cât şi indirect (afară de cuplajul cu transmisiune electrică), se face prin linia de arbori, în cazul, propulsiei cu elice, şi prin arbore intermediar cu angrenaje conice, la propulsia prin sbaturi laterale. ■— Combustibilul solid (cărbunii) se depozitează în buncăre de alimentare, situate în apropierea sălii de căldări; combustibilul lichid (păcura, motorina) se depozitează în cisterne, sau în compartimentele dubiului fund, înzestrate cu dispozitive de limitare a mişcării lichidului (care e provocată de mişcările perturbatorii ale navei), cu pompe de manutentiune, cu dispozitive de aerisire, etc. Apa dulca pentru alimentarea căldărilor se depozitează în compartimentele dublului fund sau în .cisterne. Prizele de fund pentru apa de mare sunt înzestrate cu valvule King-stom şi cu grătare. Sin. Vapor. 2. ~ cu propulsie mecanizată. V. Navă cu motopropulsie. — După sistemul propulsorului folosit, navele cu motopropulsie se împart cum urmează: 3. ~ cu elice [BHHT0B0e cyAHO, cy^HO c rpedHblMH BHHT3MH; navire â helice; Schrâuben-Propellerschiff; vessel with propeller;csavaros hajo, propeller-hajo, csavar-meghajtăsu hajo]: Navă a cărei propulsie este realizată prin rotirea în apă a uneia sau a mai multor elice (de obiceiu două, trei sau patru). Propulsia cu elice este aproape generalizată la navele marine (celelalte sisteme de propulsie sunt folosite numai la nave marine cu pescaj mic). Elicea este montată pe arborele port-elice, care iese din corpul navei prin tubul etambou. Arborele port-elice e antrenat de motorul de propulsie prin linia de arbori (excepfiu-ne: antrenarea cu transmisiune electrică, la care motorul electric este cuplat direct la arborele port-elice). Linia de arbori este formată dintr'o serie de arbori drepţi, tubulari sau plini, legaţi prin cuplaje. Transmisiunea (cazul antrenării indirecte) se montează pe linia de arbori. Linia de arbori este rezemată pe un număr de paliere de reazem, înşurubate pe postamente. De obiceiu, linia de arbori se găseşte în interiorul unui tunel etanş de protectiune, pentru a împiedeca intrarea apei în cazul spargerii tubului etambou. Linia de arbori este perfect centrată; determinarea vitessi critice de rezonantă, la care frecventa vibraţiilor proprii e egală cu frecventa vibraţiilor forjate, este de mare importantă pentru mersul liniştit al navei. — La navele marine, elicea trebue dispusă atât de jos, cât permite pescajul navei. Navele cu vitesă mică (cargoboturi, nave mici de pasageri, nave de pescuit, remorchere) se construesc, de obiceiu, cu o singură elice. Navele rapide şi navele de războiu cu deplasament mare se construesc cu trei sau cu patru elice; navele cu mai 19 multe elice âu un număr corespunzător de linii de arbori. — Turafia elicelor este cuprinsă între 180 şi 800 rot/min. Turafia este limitată de efectul de cavitafie ia palele elicei. O perfecţionare a propulsiei cu elice se obţine plasându-le în ajutaje Kort (elicea este montată într'un tunel situat la pupă, în care elicea este imersată în tot timpul acţionării ei), A) propulsie cu elice; fî) propulsie Voith-Schneider; /) vedere de sus;//) vedere laterală; 1) sensul de mers al navei; 2) elice; 3) paletă verticală; 4) punct comun al barelor de comandă; 5) roafă cu palete. mărindu-se astfel randamentul propulsiei; sistemul se foloseşte, în special, la nave fluviale cu pescaj mic, la remorchere, la navele de coastă şi chiar la nave de mare largă, fiindcă se comportă foarte bine pe timp de furtună (v. fig.). î. Navă cu propulsor Voifh-Schneider [cy^HO c «BHraTeJieM thii OoăT-IIlHaâAep; navire avec propulseur V.-S.; Schiff mit V.-S. Propulsion; shipwith V.-S. propulsion; V.-Sch. csavaros hajo, V.-Sch. propeller-hajo]: Navă a cărei propulsie e realizată prin rotirea unui propulsor Voith-Schneider (v.). La acest sistem de propulsie, paletele sunt verticale, propulsorul are o mişcare circulară paralelă cu suprafafa apei, asigurând, pe lângă remorcare, şi guvernarea navei. Motorul antrenează propulsorul printr'un angrenaj. Sistemul se comportă bine în navigafia pe ape adânci (v. fig. sub Navă cu elice). 2. ~ cu sbaturi [cyAHO c 60pT0BbiMH rpe6-HblMH KOJiecaMH; navire âaubes, navire âroues; Schaufelrad-Schiff, Seitenradschiff; side-wheeler, paddle-wheel vessel; lapâtkerekes-hajo]: Navă a cărei propulsie e realizatăprin rotirea a două sbaturi (rofi cu palete articulate, montate fiecare de o parte şi de alta a navei). Paletele lor se pot roti în jurul unei axe orizontale, şi sunt acţionate de un excentric de comandă, astfel ca imersarea lor în apă să se facă fără şocuri, iar Ia ieşirea din apă să aibă o rezistenfă minimă. — Sistemul de propulsie cu sbaturi nu se foloseşte pe nave marine,y el fiind folosit excluziv pe apele interioare. Se comportă bine şi în ape pufin adânci, rofile cu palete având p suprafafa mare de apăsare, chiar la imersiune mică, dar nu e potrivit pentru în navigafia pe canaje strâmte, sau la trecerea prin ecluze, din cauza lăfimii mari a navei cu sbaturi. Sin. Navă cu sbaturi laterale. a. ~ cu sbaturi la pupă [cyAHO c KOpMO-BblM rpedHbiM KOJiecOM; navire â une roue â aubes; Heckradschiff; stern-wheel vessel, stern paddle-wheel vessel; farkerek-lapâtos hajo]: Navă a cărei propulsie e realizată prin rotirea în apă a unei rofi cu palete, montată la pupă. Sistemul se foloseşte la unele nave fluviale şi de lacuri, cari navighează pe ape pufin adânci şi cu cursuri strâmte. 4. ~ cu sbaturi laterale. V. Navă cu sbaturi. — După felul motoarelor de antrenare a grupului propulsor, navele se clasifică în nave cu motoare cu abur, şi în nave cu motoare cu ardere internă. 5. ~ cu abur [napoxoA, cyAHO c napoBbiM y ABHraTejieM; bateau â vapeur; Dampfschiff, Dampfer; steam-ship, steamer; gozhajo, gozos]: Navă la care propulsorul e antrenat prin motoare cu abur. Grupul de antrenare al navei este constituit din căldarea de abur, motorul principal de antrenare, şi instalaţiile auxiliare. Căldările folosite la nave sunt căldări cu fevi de fum (ignitubulare) şi căldări cu fevi de apă (acvatubulare). — Căldările navale ignitubulare sunt, de obiceiu, căldări cilindrice (scofiene), cu unul sau cu mai mulfi cilindri, cu 1 ■ • • 4 focare în formă de cutie de foc; ele pot fi, fie cu abur saturat, fie cu abur supraîncălzit, în ultimul caz fiind echipate cu supraîncălzitor cu fevi de fum. Căldările ignitubulare se folosesc în special la navele de mărfuri (cargoboturi), la unele nave de călători (pacheboturi) mici. La navele de răz-boiu sunt complet abandonate, din cauza greutăţi lor mari (100*•• 140 kg/CP în stare de serviciu), a ancombramentului lor mare şi a neadap-tării la variaţii rapide de încărcare a suprafefei de încălzire, chiar prin introducerea tirajului forjat (producfia orară specifică de abur 30* • *50kg/m2h). Combustibilul folosit este cărbunele sau păcura, focarele fiind adaptate felului combustibilului. — Căldările navale, acvatubulare, sunt fie căldări cu circu-lafie naturală a apei, fie căldări cu circulafie for-fată a apei, fie (mai rar) căldări cu trecere forţată a apei. în general, aceste căldări au supra-încălzitoare, şi preîncălzitoare de apă. Căldările cu circulafie naturală a apei, folosite pe nave, sunt căldări cu fevi de mică inclinafie, sau căldări cu fevi de mare inclinafie (drepte sau curbate). Căldările cu fevi de mică inclinafie folosite frecvent sunt căldările Babcock-Wilcox şi, mai rar, căldările Foster, Belleville, Niclausse, etc. Căldările cu fevi de mare înclinaţie, folosite pe nave, sunt căldări cu fevi drepte sau căldări cu fevi curbate, ele fiind formate din 2”*3-corpuri cilindrice inferioare şi un corp cilindric superior; căldările cu fevi drepte au ancombrament (caracteristică importantă la căldările navale) mai mare şi prezintă un drum mai scurt pentru trecerea gazelor de ardere, decât cele cu fevi curbe; dar fevile pot fi mult mai uşor curăfite şi înlocuite. Căldările acvatubulare sunt mult mai uşoare şi ocupă un loc mai mic, pentru aceeaşi producfie de abur, decât căldările cu fevi de fum (producfia orară specifică de abur, 40-**80 kg/m2h; greutate, 5---10 kg/CP); ele au o elasticitate mare în serviciu, putând fi puse sub presiune într'un timp de aproximativ 5-“IO ori mai scurt decât căldările cu fevi de fum, condifiune extrem de importantă, în special la navele de războiu. Aceste căldări au însă o siguranfă mai mică în serviciu, din cauza presiunilor de regim mari. 2* \ 20 Uneori, la căldările acvatubulare se introduce circulafia forţată a apei; sistemul se aplică, fie la căldările acvatubulare obişnuite, când se reduce numărul corpurilor cilindrice şi se micşorează diametrul ţevilor fierbătoare, fie la căldări de construcţie specială. — Căldările cu circulaţie forjată a apei folosite pe nave sunt căldări de tip Velox şi La Mont; ele au o producţie orară specifică de abur, mare, la ancombrament foarte mic; de aceea sunt folosite în special pe nave de războiu mici şi cu vitese rhari (la distrugătoare). Prin introducerea circulaţiei forţate a apei, apa circulând într'un circuit închis, se evită depunerea pe fevi a sărurilor insolubile din apă şi a uleiului, şi se realizează astfel o mare economie de apă de alimentare a căldărilor. — Căldările cu trecere forfată a apei sunt folosite pe nave mici, rapide, cu motoare cu abur de înaltă presiune, când se cere o cifră mai mare de vaporizare, o reglare după voie a ei şi punerea în serviciu a grupului propulsor într'un timp scurt. Căldările folosite sunt căldarea monotubulară Sulzer, căldarea de înaltă presiune Benson, etc. Focarele căldărilor acvatubulare sunt adaptate, analog cu ale căldărilor stabile de tipul respectiv, la tipul căldării şi la felul combustibilului folosit. Combustibilul folosit este cărbunele, cărbunele pulverizat şi, în special, păcura. Modernizarea navelor mai cuprinde: ridicarea presiunii de regim a căldărilor (atât la navele antrenate prin turbine cu abur, cât şi la cele cu motoare cu abur cu piston); generalizarea supraîncălzirii inifiale a aburului şi introducerea supra- zarea alimentării cu combustibil a focarelor; pre-încălzirea aerului de combustie; tirajul forfat; prelevarea de abur pentru instalaţiile auxiliare de pe navă, cu integrarea lor adecvată în planul de distribuţie a aburului. Motoarele cu abur folosite pentru antrenarea navelor sunt motoare cu abur cu piston, turbine cu abur, sau ambele feluri de motoare, combinate (motor cu piston, de înaltă presiune, şi turbină de joasă presiune, sau cu abur de emisiune). Instalaţiile auxiliare folosite pe navele cu motoare cu abur sunt: condensatoarele (de obiceiu, de suprafaţă, 1a navele marine, şi cu injecţie, la navele fluviale) făcând, fie corp comun cu motorul cu abur, fie construite dintr'un corp separat, cilindric sau oval; pompele de circulaţie (de obiceiu pompe centrifuge) pentru răcirea apei în condensatoare; pompele de aer pentru condensatoare (turbopompe sau pompe cu piston, la navele comerciale mai vechi); pompele de alimentare cu apă a căldărilor (pompe centrifuge, pompe Worthington-, etc.), şi pompele de circulaţie a apei, în cazul căldărilor cu circulaţie sau cu trecere forţată a apei. Acţionarea instalaţiilor speciale se realizează cu motoare cu abur (cu piston sau turbine) sau cu motoare electrice. Se deosebesc: i. Navă cu motor cu abur, cu piston [napOBOe cyAHO C nopiIIHeBblMH MaiHHHaMH; navire â va-peur avec machine â piston; Dampfschiff mit Kol-bendampfmaschine; vessel with piston steam en-gine; dugattyus gozgepu hajo]: Navă antrenată Navă cu motor cu abur, cu piston (schema grupului propulsor). 1) căldare de abur; 2) motor cu abur, cu triplă expansiune; 3) condensator de suprafafă; 4) pompă de apă condensată' 5) rezervor de colectare a apei condensate; 6) pompă de alimentare a căldării; 7)*filtru de apă; 8) preîncălzitor de apă' 9) conductă de alimentare a căldării; 10) apă de mare, de răcire; 11) pompă de răcire pentru condensator; 12) cilindru de joasă presiune; 13) cilindru de medie presiune; 14) cilindru de înaltă presiune; 15) robinet principal de abur; 16) supapă de siguran{ă; 17) coş de fum; tS) arbore motor; f9) palier axial-radial; 20) linie de arbori; 21) tub etambou; 22) elice. încălzirii intermediare; degazarea şi epurarea apei de alimentare; introducerea focarelor de radiaţie cu pereţii căptuşiţi cu ţevi fierbătoare; mecani- cu motoare cu abur, cu piston. Motorul cu abur, cu piston, având — la aceeaşi putere — un ancom-brament mult mai mare decât turbina cu abur, şi o 21 greutate pe unitatea de putere (kg/CP) mare, e potrivit pentru antrenarea navelor, numai în anumite condiţiuni de funcţionare: ca motor cu expansiune fracţionată (de obiceiu, cu triplă expansiune) pe nave mici carboniere, având o manevrare simplă şi combustibilul la dispoziţie; ca motor compound cu echicurent sau cu triplă expansiune, cu distri-bufie cu supape, cu supraîncălzire, pentru nave mici de 2000-3000 t, puterea motoarelor nedepăşind 1000*•• 1500 CP; ca motor de înaltă presiune, cu expansiune fracfionată, cu supraîncălzire directă şi intermediară şi cu folosirea aburului de emisiune într'o turbină care acţionează şi linia de arbori (sistem Bauer-Wach); ca motor de înaltă presiune, cu expansiune fractionată, cu supraîncălzire directă şi intermediară, cu doi arbori motori şi cu diferenţă mare între cilindreele cilindrilor, sau cu un singur arbore motor, aburul fiind recomprimat, uneori, la trecerea între doi cilindri, de un compresor acţionat de o turbină cu abur. Motorul cu abur, cu piston, neavând suficientă elasticitate pentru manevrare, este aproape complet înlocuit pe navele de războiu; pe navele comerciale de mic tonaj dă rezultate bune în combinaţie cu căldări de mare capacitate de va-porizare, şi folosind prelevarea de abur pentru instalaţiile auxiliare (v. fig.). i. Navp cu turbină cu abur [napOBOe cy/ţHO c TypâHHaMH; navire â turbine â vapeur; Turbinen-dampfer, Turbinendampfschiff; turbine steamer, turbine steam- ship; gozturbinâs hajo]: Navă la care antrenarea propulsorului este realizată prin turbine cu abur, constituind unul sau mai multe grupuri de antrenare, cu una sau cu mai multe linii de arbori. Turbinele cu abur folosite pe nave nu au caracteristice deosebite de funcţionare şi de construcţie faţă de turbinele stabile (terestre); din cauza atmosferei marine (umedă şi corozivă) în care lucrează turbinele, paletele lor se construesc din oţeluri înnobilate, inoxidabile, iar în timpul opririi turbinelor, se asigură prin dispozitive speciale uscarea completă a paletelor. Turbina fiind cuplată cu elicea, mersul ei prezintă o mare stabilitate, şi deci turbinele navale nu au regulator, ci numai un limitor de vitesă şi un limitor de presiune în condensator Grupul de turbine instalat pe o navă diferă după felul navei (navă comercială sau navă de războiu, şi navă pentru călători sau navă pentru mărfuri), sistemul construit reprezentând, de cele mai multe ori, un compromis între problemele de preţ, simplicitate, securitate de funcţionare şi randament. La navele comerciale, turbina cu abur se foloseşte în special la pacheboturile de mare tonaj (peste 15000 t) şi cu vitesă mare, la cari secer puteri mari pentru motoare, şi la cari turbinele cu abur au un randament mare. Introducerea presiunilor înalte (70* "SO at) şi a supraîncălzirii la o temperatură de peste 400° este curentă la navele comerciale de mare tonaj, cu turbine. La cargoboturi, la cari tonajele sunt mai mici şi la cari adesea preţul de construcţie şi simplicitatea de manevrare primează asupra randamentului, folosirea turbinelor este limitată, presiunile de regim şi temperatura de supraîncălzire cele mai adecvate fiind de 35 ••• 40 at, respectiv de 380 400°.— Pe navple mari de călători se instalează 2*^*4 grupuri propulsoare. De obiceiu, fiecare grup cuprinde o turbină de înaltă presiune, o turbină de medie presiune şi o turbină de joasă presiune pentru mers, montate pe aceeaşi linie de arbori, sau, mai rar, fiecare turbină pe o linie de arbori; o turbină de înaltă presiune şi una de joasă presiune, pentru mersul înapoi; reductorul de turaţie. — Pe navele de mărfuri, cari au în medie un tonaj de 3000»■■ 15000 t şi vitesă mică (turaţia elicei 80* ■•100 rot/min), se instalează un singur grup propulsor. De obiceiu, grupul propulsor cuprinde: o turbină de înaltă presiune şi o turbină de joasă presiune pentru mers, montate pe aceeaşi linie de arbori sau pe două linii; o turbină de înaltă presiune şi una de joasă presiune, pentru mersul înapoi; reductorul de turaţie cu angrenaje şi cu dublă reducţie. La navele de războiu, folosirea turbinei cu abur este aproape generalizată (afară de unităţile mici şi de submarine). Navele de războiu, cari trebue să aibă în serviciu totdeauna două regimuri de vitesă (vitesă maximă şi vitesă de mers economică), sunt echipate, de obiceiu, cu o turbină specială de croazieră, sau cu un dispozitiv de scurt-circuitare a etajelor suplementare ale turbinelor de propulsie. Instalaţiile de turbine folosite sunt cu înaltă presiune (40***70 kg/cm2) şi* cu supraîncălzire la 350■••400°. Pe navele de războiu mari şi rapide (150000* ■-200000 CP) se instalează, de obiceiu, 3***4 grupuri propulsoare. Pe navele mai mici (până la 120 000 CP putere instalată) se instalează două grupuri propulsoare. Dispozitiv grupurilor este, fie în concentrare în camere mari, renunţând la compartimentare, fie în mai multe compartimente. Un grup propulsor cuprinde: o turbină de înaltă presiune, o turbină de medie presiune, uneori o turbină de joasă presiune, montate, de obiceiu, pe o linie de arbori; turbina de croazieră; turbinele de mers înapoi (de înaltă şi de joasă presiune); transmisiunea (reductorul de turaţie). Tipurile de turbine. se aleg (ca, de altfel, toate maşinile navale) astfel, încât greutatea şi ancombramentul lor să fie minime; deci, la puteri mari, turbinele au turaţii înalte (peste 4000 rot/min), regim în care au şi un randament mare, coeficientul lui Parsons fiind cuprins între 2500 şi 3000. Vitesa periferică a elicei fiind limitată la 60-»*80 m/s, din cauza cavitaţiei, pentru a realiza un raport de transformare convenabil între turafia turbinei şi turaţia elicei propulsoare, se montează o transmisiune cu reductor de vitesă între turbină şi arborele elicei; cuplajul direct este complet abandonat, din cauza randamentului mic al instalaţiei. Transmisiunea poate fi mecanică, hidraulică sau electrică. Transmisiunea mecanică, formată dintr'un sistem de angrenaje, poate avea simplă reducere, 22 raportul de transmisiune neputând fi mai mare decât 20, sau dublă reducere, raportul de transmisiune ajungând până la 50 (folosită rar, în special pe car-goboturi, la cari elicea are o turafie de cca 70 rot/min, datorită inconvenientelor provocate de vibrafiile de torsiune mari ale arborilor). De obiceiu, raportul de transmisiune este cuprins între 10:1 şi 15:1, la o turafie a elicei de 250 350 rot/min. Pentru a putea transmite puteri mari (de ordinul a 50000 CP), fără şocuri şi fără sgomot, dinfarea rofilor este, de obiceiu, elicoidală dublă, cu montaj rigid sau elastic, cu finifie îngrijită, angrenajul având o ungere continuă şi sub presiune. Transmisiunea mecanică permite dispunerea grupului de turbine în paralel (două pinioane, fiecare pe un arbore de turbină, atacă aceeaşi roată dinfată), sau în serie (turbinele sunt montate pe un singur arbore). Greutatea mare a transmisiunii mecanice şi necesitatea de a avea un dispozitiv special pentru mersul înapoi, fiindcă aceasta nu permite inversarea sensului de mers, sunt compensate de randamentul mare (97■••98,5%) al transmisiunii mecanice. Este sistemul de transmisiune folosit |a majoritatea navelor, în special la cele de războiu şi la cargoboturi. Transmisiunea hidraulică este formată dintr'o pompă centrifugă, montată pe arborele turbinei, şi dintr'o turbină hidraulică, acfionată de lichidul refulat de pompă (apă sau uleiu), şi al cărei arbore antrenează arborele elicei. Este pufin folosită, deşi este uşor manevrabilă şi permite inversarea sensului de mers, din cauza raportului de transmisiune limitat (3 : 1 • ■ • 4 : 1) şi a randamentului mic (90* • *91 °/o). Transmisiunea electrică este formată din generatoare electrice de curent alternativ, cuplate cu turbinele, şi din motoare asincrone cuplate cu elicele propulsoare. Curentul continuu nu poate fi folosit, din cauza depăşirii limitei de comutare a motoarelor la puterile mari necesare pentru propulsia navei. Prin comutarea numărului de poli ai statorului motoarelor, ia o turafie constantă a sensului de rotaţie al motoarelor electrice. Transmisiunea electrică funcfionează fără sgomot şi fără trepidafii, permite compartimentarea instala-fiei de antrenare, nu are linii lungi de arbori, are suplefă în manevrare; în schimb, are randament mic (0,85- ••0,90%), greutate mare, şi prezintă pericol pentru personal, din cauza con-difiunilor grele de izolare electrică (umiditate). Se foloseşte, în special, la unele tipuri de nave de războiu, grele, şi la pacheboturi mari (v. fig.). Sensul de rotafie al turbinei cu abur neputând fi inversat direct, inversarea sensului de mers al navei se obfine, fie prin transmisiune (transmisiune hidraulică şi transmisiune electrică), fie printr'o turbină specială de mers înapoi, montată separat de turbina de mers, sau montată în aceeaşi carcasă cu ea, pe acelaşi arbore. La navele cari, în exploatare, au două vitese de regim (vitesă economică de mers şi vitesă maximă de serviciu), cele două regimuri de vitesă se obfin, fie prin transmisiuni (la transmisiunea electrică), fie prin scurt-circuitarea unor etaje su-plementare la turbina principală, fie printr'o turbină specială, numită turbină de croazieră sau de mers, montată pe acelaşi arbore cu turbina principală. Prin ambreierea, respectiv prin debreierea turbinei de croazieră, se realizează unul dintre cele două regimuri de vitesă. Problema se pune în special la navele de războiu, cari au totdeauna două regimuri de vitesă (vitesă de mers şi vitesă de luptă), şi unde trecerea dela un regim la altul trebue să se realizeze prin manevre uşoare şi rapide. i. Navă cu motor cu ardere internă [TeiDlOXOfli cy^HO c ABHraTejiHMH BHyTpeHHero cropaHHH; navire â moteur; Motorschiff; motor ship, motor vessel; belsoegesu motoros hajo, motoros hajo]: Navă la care antrenarea propulsorului este realizată prin motoare cu ardere internă. Echipamentul de antrenare este constituit din motorul de antrenare şi din instalafiile auxiliare. Motoarele cu ardere internă, folosite pe nave, sunt: motoarele Diesel (în cea mai mare parte), Navă cu turbine cu abur, cu transmisiune electrică. 1) palier axial-radlal al arborelui de antrenare; 2) motoare electrice; 3) cablu electric; 4) tablouri de distribuţie; 5) dinam de excitafie; 6) căldare de abur; 7) generator electric; 8) conductă principală de abur. turbinei, turafia arborelui port-elice este variată în acelaşi raport (2/3 sau 1/2). Nava are deei două vitese, corespunzând turafiei optime a turbinelor (turafia la care randamentul este maxim). Inversarea sensului de mers se obfine prin schimbarea motoarele semi-Diesel, motoarele cu explozie şi turbinele cu gaze. Instalafiile auxiliare sunt: răcitoare pentru pregătirea apei necesare răcirii motoarelor; pompe de apă pentru circulafia apei de răcire în răcitor; 23 demaror; compresoare pentru aer comprimat; rezervoare de aer; centrală electrică pentru producerea energiei electrice necesare iluminatului, pentru forţă (antrenarea diferitelor instalaţii auxiliare), etc.; căldare de abur de joasă presiune, numită „caldarină" (încălzită cu combustibil lichid sau prin gazele de evacuare dela motoarele cu ardere internă), pentru producerea aburului necesar în diferite scopuri (încălzire centrală, spălare, fierbere, etc.). Pe unele nave s'au introdus motoare cu ardere internă cu gaz; gazul se obfine din lignit superior, din lignit, turbă, lemne, etc., în gazogene montate pe navă. Sistemul se foloseşte în special la nave de ape interioare, în regiunile în cari se dispune de combustibil inferior, valorificarea lui fiind astfel mai rentabilă decât arderea în focare. Sin. Motonavă. Se deosebesc: 1. Navă cu motor cu explozie [cyAHO c 6eH-3HH0BbIM ABHraTejieM; navire â moteur â explosion; Vergasermotorschiff; petrol-motor vessel; robbanomotoros hajo]: Navă cu motor cu ardere internă, la care motorul de antrenare este ajn motor cu explozie. — Navele cu motor cu explozie se construesc numai pentru puteri mici (aproximativ 1000 CP), ca nave marine comerciale rapide, şi ca nave fluviale (în special, îm-barcaţii); dintre navele de războiu, sunt echipate cu motoare cu explozie unele vedete torpi-ioare rapide. Motoarele cu explozie folosite sunt motoare uşoare, rapide, cu mai mulfi cilindri (cu cilindrii In linie, în V sau în W), cu combustibil volatil .sau pufin volatil. Ungerea şi răcirea motorului trebue să- fie foarte îngrijite, fiindcă el lucrează continuu în plină sarcină. Răcirea se face în circuit închis, cu apă dulce, sau în circuit deschis, cu apă de mare, prin pompe centrifuge; pe navele fluviale, pe ape cu nomol, se folosesc pompe cu piston. Pornirea se face cu un demaror electric şi, uneori, cu aer comprimat. Rotaţia arborelui motor se transmite la arborele elicei printr'o transmisiune cu angrenaje, raportul de transmisiune fiind cuprins, de obiceiu, înire 2:1 şi 5:1. Inversarea sansului de mers al navei se obfine prin cuplarea, respectiv prin decuplarea unui ambreiaj cu lamele, combinat cu un dispozitiv cu angrenaje, care «reglează numărul de rotaţii ale elicei. — Folosirea srnofoYuIui cu explozie, deşi acesta are greutate şi ancbmbrament mic (sub 2 kg/CP) devine tot mai rară, din cauza desvoltării motorului Diesel fără compresor şi cu^ injecţie friecanică, care îl înlocueşte aproape pe toate tipurile de nave pe cari e folosit. 2. ~ cu motor semi-Diesel [TeiuioxoA c ABHraTejieM THEt n0Jiy-/ţH3ejib; navire â moteur rsemi-Diesel; Gluhkopfmotorschiff; primer oil-motor vessel; izzofejmotoros hajo]: Navă cu motor cu ardere internă, la care motorul de antrenare este un motor sami-Diesel. Navele cu motor semi-Oiesel se construesc numai ca nave fluviale, şi pentru puteri mici (sub 1000 CP). Tipul de motor folosit este, de obiceiu, motorul Bolinder în doi timpi, cu transmisiune cu angrenaje, raportul de transmisiune fiind cuprins între 7:1 şi 10:1. 3. ~ cu motor Diesel [TenJioxoA c ABHraTejieM THn flHSejlb; navire â moteur Diesel; Dieselmotorschiff; Diesel-engine vessel, oil-motor vessel; Diesel-motoros hajo, nyersolajmotoros hajo]: Navă la care antrenarea propulsorului este realizată prin motoare Diesel. Motoarele Diesel folosite pe nave nu au caracteristice de funcţionare şi de construcfie deosebite de ale motoarelor Diesel stabile; au numai unele aparate şi insta-lafii speciale. Necesitatea de a reduce la minim, în construcţiile navale, greutatea şi ancombra-mentul, poate aduce unele modificări de construcfie a motoarelor, şi anume: standardizarea diferitelor tipuri de motoare navale (cu introducerea interschimbabilităţii unui număr de piese), cari nu diferă între ele decât prin numărul şi ale-zajul cilindrilor, prin cursa şi distanta dintre cilindri; turafii înalte, în special la navele de mică şi de medie putere, la cari greutatea adifională a transmisiunii este compensată prin creşterea puterii masice; generalizarea construcfiilor sudate; folosirea de materiale uşoare; etc. Pe nave se folosesc motoare în patru timpi şi motoare în doi timpi. Pentru puteri mici (până la 100 CP pe cilindru), motorul în patru timpi pare a fi cel mai indicat; pentru puteri medii, avantajele motorului în doi timpi (ciclu motor mai regulat, culasă simplă, alezaj mai mic) compensează complicata de construcfie provenită din introducerea pompei de baleiaj, şi deci se admit ambele solufii; pentru puteri mari (peste 400 CP pe cilindru), motoarele în patru timpi cu dublu efect, şi cele în doi timpi cu simplu efect, sunt preferabile motorului în patru timpi cu simplu efect; pentru puteri foarte mari se preferă motorul în doi timpi, cu simplu şi cu dublu efect, cu supraalimentare. Motoarele se aleg astfel, încât să permită mersul în ambele sensuri, şi să permită demararea în orice pozifie a arborelui cotit motor. Demararea se obfine cu aer comprimat, sau cu un electromotor auxiliar. Sensul de mers se inversaază prin coordonarea îngrijită între dispozitivul de demarare şi cel pentru schimbarea sensului de mers, pentru evitarea mişcărilor greşite; comanda inversorului se efectuează manual, direct, sau prin dispozitive de comandă, hidraulice sau pneumatice. Răcirea motoarelor se face, fie cu apă dulce, în circuit închis, fie cu apă de mare, în circuit deschis; pistoanele se răcesc, de preferinfă, cu uleiu. Reglarea motorului se efectuează, în special, pentru a împiedeca ambalarea lui, la căderi brusce ale sarcinii (ca la ieşirea propulsorului din apă); prezintă mare im-portanfă evitarea funcfionării motorului la vitesa critică, pentru a evita intrarea în rezonanţă; în acest scop, se marchează cu roşu — pe tahi-metru — turaţia corespunzătoare vitesei critice. Pentru mărirea puterii motoarelor în patru timpi, la creşterea sarcinii, care poate depăşi 50%, se folosesc dispozitive de suprasarcină. Pentru a se mări randamentul întregului grup motor, gazele 24 de ardere sunt recuperate, fie prin folosirea lor în turbocompresorul de supraalimentare, fie în căldări de abur pentru diferite servicii auxiliare. Cuplarea motorului Diesel cu propulsorul se efectuează direct, în cazul antrenării cu motoare lente şi al propulsiei cu elice, sau indirect, cu transmisiune, în cazul antrenării cu motoare rapide (ale căror turafii depăşesc turafia elicei) şi în cazul propulsiei cu sbaturi. Antrenarea prin cuplare directă se realizează prin intermediul unor ambreiaje rigide, elastice sau mixte, între motor şi linia de arbore. în cazul antrenării indirecte, transmisiunea poate fi mecanică, hidraulică, sau electrică. — Transmisiunea mecanică are simplă reducere, şi este formată din angrenaje cilindrice, în cazul propulsiei cu elice, şi din angrenaje conice, în cazul transmisă#cu sbaturi (uneori, în cazul propulsiei cu sbaturi, pentru a putea folosi motoare rapide, transmisiunea are dublă reducfie, formată din angrenaje frontale şi conice). Dinfarea rofilor trebue să fie executată cu îngrijire; ungerea angrenajului este continuă şi sub presiune. Eliminarea loviturilor violente şi destul de frecvente, datorite variafiilor mari ale cuplului motor, se realizează printr'un cuplaj elastic între motor şi arborele port-elice. Un sistem de cuplaj elastic, folosit mult, este o transmisiune mixtă hidraulică Grupul propulsor cu transmisiune mixtă (mecanică-hidraulică) ai unei nave cu motor Diesel. I) elice; 2) linie de arbori; 3) roată dinfată; 4) pinlon; 5) cuplaj hidraulic; 6) motor Diesel. şi mecanică (cuplaj Vulcan), (v. fig.). Transmisiunea mecanică prin cuplaj elastic permite dispunerea de antrenare a propulsorului, cuplarea numărului de motoare la arborele de antrenare fiind determinată de cererea de putere (v. fig.).—Transmisiunea hidraulică este formată dintr'o pompă centrifugă, solidară cu arborele motorului Diesel,, şi dintr'o turbină hidraulică, acţionată de lichidul (apa sau uleiul) refulat de pompă, şi al cărei arbore antrenează, direct sau prin angrenaje,, arborele port-elice. Transmisiunea hidraulică ester de obiceiu, combinată cu angrenaje, formând un cuplaj elastic. Sistemul este pufin folosit, din cauza randamentului mic, a greutăfii mari şi a ancombramentului mare. — Transmisiunea electrică este formată dintr'un generator electric (dinam sau alternator), cuplat cu motorul Diesel,, şi din motoarele electrice cari antrenează elicele propulsorului. Transmisiunea electrică poate fi în curent continuu sau în curent alternativ. La naver domeniul de folosire a curentului continuu este limitat din cauza limitei de comutafie, care se atinge la puteri de cca iSOOkW pentru fiecare motor de propulsie. Generatorul electric principal şi motorul de propulsie lucrează, de obiceiur în legătură Ward-Leonard. Variafia vitesei motorului se obfine prin varierea tensiunii la bornele lui. Schimbarea sensului de mers al navei; se obfine prin inversarea polarităfii câmpului de excitafie al generatorului electric.Curentul continuu se foloseşte numai la nave mici, în special la unele nave fluviale. Curentul alternativ se foloseşte, în special, la nave de putere mare; se folosesc tensiuni de peste 3000 V. Generatorul electric are, de obiceiu, un număr mic de poli, iar motoarele (motoare asincrone în colivie), un număr mare. Variafia vitesei propulsorului (elice) se obfine prin variafia frecvenţei generatorului, fnversarea sjensului de rotafie al propulsorului se realizează prin intervertirea a două faze ale motorului. în cazul transmisiunii electrice, instalafiile auxiliare sunt alimentate cu energie electrică, fie direct Dispozifia maşinilor unei nave cu motor Diesel. 1) motoare Diesel de antrenare; 2) grup Diesel-generator electric; 3) grup turbogenerator; 4) grup motocompresor;. 5) suflantă pentru aer de baleiaj; 6) pompă de răcire cu apă dulce; 7) pompă de răcire cu apă de mare; ’8) separator de uleiu; 9) pompe de ungere; 10) pompa de apă de băut; 11) pompe de apă pentru băi; 12) pompe de incendiu şi pentru curăfirea punfilor; 13) pompe de santină; 14) pompe pentru tancuri (balast) de apă; 15) pompe de combustibil; 16) pompe de apă pentru serviciul în porturi; 17) maşini frigorlfere; 18) compresor pentru frigorifere; 19) rezervoare de aer pentru motoare; 20) palier de reazem pentru motoarele principale; 21) canal de suflare pentru baleiajul motoarelor; 22) filtru, de combustibil motor; 23) rezervor de aer pentru demarare; 24) curăfitorul de uleiu al apelor c'e condensafie; 25) pompă de apă sărată pentru frigorifere; 26) linie de arbori; 27) cuplaj pe linia de arbori; 28) tub etambou; 29) elice; 30) rezervor de combustibil motor; 31) tunel de conducte. în paralel a mai multor motoare Diesel, cari ac- j dela grupul principal, fie dela agregate auxiliare.. fionează, prin angrenaje, asupra unui singur arbore | Avantajele transmisiunii electrice sunt .'economie de spaţiu, lipsa arborilor de transmisiune, manevra uşoară a motorului de propulsie, lipsa unui mecanism separat pentru inversarea sensului de mers, subdiviziunea grupurilor propulsoare. Des-avantajele ei sunt: randament mai mic decât la transmisiunea mecanică, pericol de electrocutare, din cauza condiţiunilor grele de izolare a conductelor electrice. La navele comerciale marine, folosirea motorului Diesel ca mijloc de antrenare câştigă teren din ce în ce mai mare la pacheboturile cu greutatea până la aproximativ 150001 şi la cargoboturile de mic şi de mare tonaj, afară de navele pentru transport de cărbuni, la cari antrenarea se realizează de obiceiu cu motoare cu abur, cu piston. La navele pentru transport de călători, de tonaje medii (între 15000 şi 30000 t) se folosesc motoare Diesel în paralel cu turbine cu abur. Tipurile de motoare variază după tonajul şi după vitesa navei, marcându-se o preferinţă pentru motoarele rapide în patru timpi, la navele de mic tonaj, şi pentru motoarele în dor ifnffpf, cu baleiaj' mecanic şi cu supraalimentare, la navele de mediu şi de mare tonaj. Antrenarea foloseşte unul sau mai multe motoare, cari pot acţiona una sau mai multe linii de arbori. Transmisiunea este mecanică sau electrică. La navele fluviale, folosirea motorului Diesel se generalizează din ce în ce mai mult. Motoarele au o turafie de cca 300 rot/min, corespunzătoare unei turaţii potrivite a elicei, dar mult prea mare fafă de turafia sbaturilor (28*•• 40 rot/min). Antrenarea roţilor laterale se face, în bune condiţiuni, printr'o dublă transmisiune mecanică, cu ambreiaje cu comandă pneumatică. Sistemul de antrenare cu motoare Diesel rapide şi cu transmisiune electrică în curent continuu este introdus la multe nave fluviale. La navele de războiu, motorul' Diesel se fo|o-saşte numai rar. Antrenarea numai cu motoare Diesel este folosită la unele crucişetoare, şi aproape la toate submarinele, pentru mersul la suprafaţă. Motorul Diesel este folosit şi ca motor de croazieră, la unele crucişetoare grele, cu antrenare cu turbine cu abur. Pentru navele de suprafaţă se folosesc motoare în doi timpi, cu turaţia de 300 ■ * * 450 rot/min, şi cu transmisiune mecanică pentruă obţine o turafie de250 • • • 300 rot/min a elicei. La submarine se folosesc motoare rapide, cuplate cu arborele elicei printr'un ambreiaj şi schimbător da vitese, sau printr'o transmisiune electrică. Avantajele antrenării, cur motoare Diesel, faţă da antrenarea cu abur, sunt: consum mai mic de combustibil; rază de acţiune mai mare a navei, la acelaşi spaţiu şi la aceeaşi greutate de combustibil; eliminarea fumului; personal de serviciu mai puţin; trecere uşoară la diferite trepte de vitesă, deci manevrare mai simplă; punere rapidă în stare de serviciu a navei; variaţie mică de pescaj, datorită scăderii stocului de combustibil prin consumul motoarelor (condiţiune importantă la navele fluviale cu sbaturi). — Desavantajele ei sunt: adaptabilitate mai mică la variaţiile de 25 sarcină; apariţia, în unele condiţiuni de funcţionare, a oscilaţiilor periculoase; cuplarea mai multor motoare pe acelaşi arbore se face în, Ancombramentul motoarelor la diferite sisteme de antrenare,. la o navă de 10000 t şi 6000 CP. 1) antrenare cu turbine, căldare de abur cu fevi de apă de-mare înclinaţie; 2) antrenare cu motor Diesel cuplat direct; 3) antrenare cu motor Diesel şl transmisiune electrică; 4) antrenare cu turbine, căldare de abur de înaltă presiune (La? Mont); \V/#M\ economie de spafiu faţă de cazul 1. condiţiuni mai desavantajoase decât legarea mai multor grupuri de turbine; pericol de incendiu, prin inflamabilitatea mai mare a motorinei faţă de a păcurii şi a cărbunilor. 1. Navă cu turbină cu gaze [cyAHO C ra30Bbi-MH TypdHHaMH; navire â turbine â gaz; Gastur-binen-Motorschiff; gas turbine motor ship; gâz-turbinâs hajo]: Navă al cărei motor de propulsie este o turbină cu gaze. Gazele de antrenare se obţin, fie prin arderea păcurii în camera da combustie, fie prin gazeificarea unui combustibil solid inferior, gazogenul fiind montat pe navă. Sistemul da propulsie cu turbine cu gaze este în curs de introducere la unele tipuri de nave. Astfel se fac încercări la vedete rapide şi, mai ales, la nave de ape interioare din regiunile bogate în combustibil inferior (gazul combustibil este produs chiar pe navă). 2. ~ cu antrenare mixtă [TenjioxoĂ c Typ-60K0TeJlbH0H yCTaHOBKOH; navire â moteur et turbine; Turbinen-Motorschiff; iurbina-motor ship; vegyes gephajtâsu hajo, turbinâs-motoros hajo]: Navă la care antrenarea esta realizată prin motoare Diesel, împreună cu turbine cu abur. Sistemul este folosit, în special, la unele nave de războiu, pentru a folosi cât mai mult avantajele ambelor sisteme de propulsie. Antrenarea mixtă se efectuează în două sistame: motoarele Diesel sunt cuplate, prin intermediul unei transmisiuni mixte (mecanice şi hidraulice) şi cu amortisor de oscilaţii, pe linia de arbori a maşinilor principale (turbine cu abur), ele servind ca motoare de croazieră; una sau două dintre elice — la navele cu mai multa elice şi linii de ar- 26 bori — sunt antrenate de motoare Diesel, iar celelalte elice sunt acfionate de turbine cu abur {pentru sincronizarea viteselor, elicele au pas d ferit). i. Navă cu vele [napycHOe cy^HO; navire â voiles; Segelschiff; sailing vessel; vitorlâs hajo, vitorlahajo]: Navă autopropulsată, a cărei propulsie se efectuează cu ajutorul energiei eoliene, transmisă prin presiunea exercitată de vânt asupra velelor. Sin. Velier. Nava cu vele are o cocă de lemn şi un gree-cnent. Lemnul folosit pen#u cocă este, în general, cedrul, stejarul, pinul, chiparosul, etc. Greementul navei cuprinde arborada (v.), velatura (v.) şi manevrele (v.). Arborada este constituită, în general, din doi sau din trei arbori (catarge) verticali (începând dela provă: trinchet, arbore mare, artimon), unul aproape orizontal la provă {bompresul) şi din verge, cari se încrucişează cu arborii; manevrele fixe fac legătura dintre elementele ârboradei, şi dintre arborada şi cocă. Velatura se prinde pe arboradă, fiind legată şi manevrată cu ajutorul manevrelor fixe şi al celor curente (v. şi sub Arboradă, Manevre) Arborada are scopul de a permite să se întindă în vânt o suprafaţă velică maximă, pentru a putea da navei vitesa cea mai mare posibilă; ea -trebue să fie robustă şi să permită manevrarea uşoară a velaturii. Velatura, susţinută de arboradă, este supusă presiunii vântului. Punctul în care se aplică rezultanta presiunilor vântului se numeşte centrul velic. Dacă vântul bate perpendicular pe suprafafa velaturii, centrul de greutate al velaturii coincide cu centrul velic, ;şi forfa vântului este folosită în întregime. Dacă forfa vântului are o direcfie oblică pe suprafafa este mai mare, iar forfa de propulsie (componenta după perpendiculara la suprafafa velaturii) este mai mică. Velatura se consideră împărfită în două părfi, prin verticala care trece prin centrul de greutate al velaturii; partea din spre provă se numeşte farul-provă, iar partea din spre pupă, farul-pupă. Prima produce abaterea provei „sub vânt" (face nava „moale"), iar a doua produce abaterea provei „în vânt" (face nava „ardentă"). Dacă farurile sunt în echilibru, nava urmează un drum drept. — După modul de distribufie a velelor şi după forma velelor folosite, se deosebesc mai multe feluri de nave» Urmează mai jos câteva exemple: 2. Bare [6apK; barque; Bark; bark, barque; bark]: Navă cu vele, înzestrată cu trei arbori verticali şi unul orizontal, cu vele pătrate şi cu velă aurică la ultimul arbore. V. fig. s. Barc-goeletă [mxyHa c npHMbiM BOOpyjK-eHHeM, MapcejibHan in&yHa; trois-mâts goe-lette, goelette carree; Dreimast-Topsegel-Schoner; threemast topsail schooner; hâromârbocos kereszt-vjtorlâju schooner]: Navă cu vele, înzestrată cu un arbore orizontal (bompres) şi trei arbori verticali, cu vele aurice şi cu două sau cu trei vele pătrate la arborele trinchet. V. fig. 4. Bric [6pnr; brick; Brigg; brig; brigg, brig]: Navă cu vele, înzestrată cu un arbore orizontal (bompres) şi cu doi arbori verticali, cu vele pătrate şi cu o velă aurică la arborele mare. V. fig. 5. Brigantin [6pHraHTHHa; brigantin; Schoner-brigg; brigantine, schooner brigg;soner brig]:Navă cu vele, înzestrată cu doi arbori verticali (unul cu vele pătrate şi unul cu velă aurică) şi un arbore orizontal (bompres). 2 Nave cu vele, J) goeletă; 2) barc-goeletă; 3) bric; 4) navă (corabie) cu trei catarge şs cu bompres; 5) bare cu trei catarge. velaturii, centrul de presiune (velic) se deplasează spre firele de aer reflectate (adică „în vânt"). Cu cât unghiul de incidenfă este mai mic, cu atât deplasarea centrului de presiune e. Brigantin cu artimon [6pHraHTHHa c 6n-3aHbI0; brigantin avec artimon, brigantine; Scho-nerbrigg mit Besan; brigantine with mizen; teljes vitorlâzatu schooner brigg]: Navă cu vele, în- 27 zestrată cu un arbore orizontal şi cu trei arbori verticali, dintre cari primii doi poartă vele pătrate şi ultimul, velă aurică. i. Goeletă [mxyHa; goelette; Schoner; schooner; schooner, soner]: Navă cu vele, înzestrată cu un arbore orizontal (bompres) şi cu cel puţin doi arbori verticali, dintre cari primul poartă vele pătrate, iar ceilalţi, vele aurice. Există goelete cu 2*-’7 arbori verticali. V. fig. 7. ~ de lungă cursa: Sin. Navă de mare largă. (v). 8. ~ de cabotaj. V. Navă de coaste. 9. ~ de coaste [cy#HO KadoTaHCHoro njiaBaHHH; navire de cabotage; Kustenfahrtschiff; coasting vessel, coaster; parthajozâsi hajo, parti ha jo]: Navă care navighează în apropierea coastelor, între porturi apropiate. Navele de coaste (de cabotaj) sunt nave mici de călători, pentru transporturi dela un port la altul, apropiat; nave de L Navă petrolieră cu motor Diesel, pentru navigafie costieră. A) sala motoarelor; B) căldare de abur pentru servicii auxiliare; C)3cisterne; D) coferdam; E) tanc de balast; F) puf de lanfuri; G) pick-provă; H) pick-pupă; J) motorul cârmei; K) cabină de^comandă; JL) vinciu de ancoră; M) catarg şi bigă (rabatabile); N) macara pentru bărci (rabatabilă); O) coş; P) baston de pavilion; R) linia de plutire a navei Ia încărcă- tura maximă; S) linia de plutire a navei cu balast. 2. Navă cu trei catarge şi cu bompres [Tpex-MaTHaT0B0ecyAHO;trois-mâts carre;Vollschiff;full rigged ship; hârom ârbocos negyszogietes vi-torlâzatu hajo]: Navă cu vele, înzestrată cu trei arbori verticali şi unul orizontal, şi cuvele pătrate. Este tipul clasic al navelor cu vele (v. fig.). Sin. (impropriu) Navă. 3. Navă motovelieră [napycHoe cyAHO c BcnoMoraTejibHbiM ABHraTejieM; lougre â moteur; Motorlogger; motor lugger; gephajtâsu es vitorlâs hajo]: Navă autopropulsată cu grup propulsor combinat, mecanizat şi cu vele. Grupul propulsor mecanizat este format, de obiceiu, dintr'un motor Diesel. Sistemul de propulsie combinată se aplică, în special, la unele nave de pescuit; cele două grupuri propulsoare sunt folosite alternativ, după condiţiuniie de navigaţie. Sin. Motovelier. — După apeje în cari navighează, se deosebesc: 4. Navă marină [Mopcnoe cy#HO; navire maritime; Seeschiff; sea ship; tengeri hajo]: Navă care navighează pe mare. Ea poate fi navă de mare largă sau navă de coaste. 5. ~ de mare larga [cy#HO AaJibHero njiaBaHHH; navire de haute mer HoChseeschiff; deep sea vessel; nyilttengeri hajo]: Navă care deserveşte căi de comunicaţie pe mări şi pe oceane. Sunt, în general, nave de mare largă, toate categoriile de nave comerciale, de nave de războiu, de nave speciale. Se caracterizează prin rezistenţă şi prin stabilitate mare (imersiunea nu este limitată, ca la navele de ape interioare). înălţimea lor metacentrică este relativ mică, pentru a combate rigiditatea în timpul oscilaţiilor. e. ~ de înaltă mare: Sin. Navă de mare largă (v). mărfuri; remorchere; etc. în general, navele de coastă (v. fig.). navighează guvernate de piloţi specializaţi. Sin. Cabotier, Navă de cabotaj. Se deosebesc: 10. ~ de mic cabotaj [cy^HO MaJioro Ka6o-Tanmoro njiaBaHHH; navire de petit cabotage; Kusten-Nahfahrt-Schiff; smail trade coaster; parti kozelhajozâsi hajo]: Navă care are o raza mică de acţiune, de obiceiu deservind două porturi apropiate, situate pe aceeaşi coastă. 11. ~ de mare cabotaj [cyAHO 6oJibinoro Ka60TaîKHOro miaBaHHfl; navire de grand cabotage; Kusten-Gro^fahrt-Schiff; great trade coaster; parti tâvhajozâsi hajo]: Navă care are o rază de acţiune mai mare, ea deservind mai multe porturi, prin navigaţie în apropierea coastelor. 12. Navă de ape inferioare [cy^HO BHyTpe-HHero njiaBaHHH, cy^Ho iuiaBaiomee no BHy-TpeHHblM BOAHblM nyTHM; navire de navigation interieure; Schiff fur Binnenschiffahrt; vessel for inland navigation; belvizi hajo]: Navă care navighează pe căi de ape interioare, ca lacuri, fluvii, canale. Navele de ape interioare pot fi: nave comerciale autopropulsate (nave de pasageri, nave de mărfuri, mixte, de pescuit, de dragat, nave-atelier, remorchere, etc.), nave comerciale remorcate (şlepuri, macarale flotante, drage, etc.), nave de războiu (monitoare, cano-niere, etc.). Dimensiunile navelor de ape interioare sunt mai mici decât ale navelor de mare largă. Forma navei este mai mult lungă şi joasă, raportul ^ —^dintre lungime şi lăţime fiind cuprins între 5 şi 12 (faţă de 6• • • 9 la navele marine)* 28 Nave fluviale. a) navă de mărfuri cu sbaturi, cu motor cu abur, cu piston; b) şlep cu bige de încărcare pentru mărfuri; c) nava de mărfuri, cu două elice, cu motor cu abur, cu piston; d) navă de mărfuri, cu două elice, cu motor Diesel; e) navă de pasageri, cu sbaturi, cu motor cu abur, cu piston; f) şlep pentru mărfuri în vrac; 1) cabina cârmei (timonerie); 2) spaţiu de locuit; 3) hala (camera) căldărilor; 4) motor; 5) magazii de mărfuri; 6) bige de încărcare. 29 Iar raportul dintre pescaj şi lăfime, între 0,15 ş] 0,30 (fafă de 0,4* • *0,5 la navele marine). Forma navei depinde de imersiunea carenei, care este limitată de etiajele diferite ale fluviilor (2*"4m). Stabilitatea navei nu are un rol atât de important; încercările de stabilitate se fac numai la macaralele plutitoare şi la şlepurile cu încărcătură înaltă şi uşoară (lemne, fân), cari au suprafefe mari expuse acfiunii vântului. Propulsia navelor se face prin elice şi prin sbaturi, ultimul sistem fiind adoptat, în special, pentru navigafia în ape pufin adânci. Pana cârmei este mai mare decât la navele marine, fiindcă nava trebue să urmeze calea de navigafie determinată de cursul fluviilor sau al canalelor. Propulsarea se face cu motoare cu abur, cu piston, şi cu motoare Diesel. — Navigafia fluvială şi pe canale foloseşte foarte mult şlepurile remorcate. Sistemele folosite sunt: un remorcher cu un şlep, sau un remorcher cu un convoiu de şlepuri. Capacitatea de transport a navelor fluviale se indică în greutate netto, exprimată în tone, şi nu în unităfi volumetrice (deplasament), în toneregistru, ca la navele marine (v. fig.). 1. Navă de canale [cyAHO flJiH njiaBaHHH no KaHaJiaM; navire pour canaux; Kanalschiff; canal ship; csatorna-hajo]. V. sub Navă de ape interioare. 2. ~ de lacuri [cyAHO AJifl njiaBaHHH no 03epaM; navire pour lacs; Landseenschiff; lake ship; to-hajo]. V. sub Navă de ape interioare. 3. ~ de port şi de radă portuară [n0pT0B0e h peHftOBOe cyAHO; navire pour port et rade; Hafen-und Reedeschiff; harbourand road ship, raider; ki-kdtâi es revhajo]: Navă care serveşte pentru anumite servicii portuare, ca remorcher pentru remorcarea şi pilotarea navelor în porturi sau în radă, ca navă specială (navă-atelier, macara plutitoare, etc.), ca navă pentru diferite transporturi în interiorul porturilor mari sau în radă, ca navă a serviciului vamal, etc. 4. ~ fluvială [peqHOe cyAHO; navire fluvial; Flu^schiff; river ship; folyami hajo]. V. sub Navă de ape interioare. — După modul de întrebuinfare a navei, se deosebesc nave comerciale, nave de războiu şi nave speciale. 5. Navă comercială [T0pr0B0e cyAHO, kom-MepneCKOe cyAHO; navire de commerce; Handelsschiff; merchant ship, tradeship, trader; kereskedelmi hajo]: Navă pentru transportul de călători sau de mărfuri. Navele comerciale pot fi: nave maritime, nave de ape inferioare, sau nave amenajate pentru ambele feluri de căi de navigafie. Avantajele şi desavantajele navei comerciale, în raport cu ale altor vehicule de transport, rezultă din comparafia diferitelor feluri de transporturi (v. sub Transporturi). La construcfia unei nave comerciale, condifiunea de bază este alegerea dimensiunilor principale şi a coeficienţilor de finefă, pentru ca nava să aibă forma cea mai adecvată pentru înaintare, să opună o rezistenfă minimă la mers, să aibă o capacitate de încărcare suficientă (deplasament), cu un spafiu uti~ lizabil corespunzător. Stabilitatea are, de asemenea, un rol primordial. Legăturile navei se execută astfel, încât să se obfină un corp. cât mai rezistent şi cât mai uşor, asamblarea prin sudură ocupând un loc din ce în ce mai important în construcfiile navale. Clasificarea navelor comerciale se face după felul încărcăturii pe care o transportă şi după sistemul de construcfie a corpului navei (v. fig.). Sin. Navă de comerf. 6. ~ de comerf. V. Navă comercială. — După felul încărcăturii, se deosebesc: 7. ~ pentru transport de călători [nacca-JKHpCKOe cyAHO; navire â passagers;. Passagier-schiff, Fahrgastschiff; passenger vessel, passenger ship; szemelyszâllito hajo]: Navă pentru transportul călătorilor, al bagajelor, coletelor poştale şi al unor cantităfi mici de mărfuri. Construcfia Navă comercială pentru mărfuri. 1) etravă; 2) etambou; 3) chilă; 4) dublu fund; 5) perefi etanşi; 6) bocaporfi la magazii; 7) compartimente pentru maşini; 8) stive pentru mărfuri; 9) depozite de cărbuni; 10) hala căldărilor; 11) rezervor de combustibil; 12) motor de propulsiei 13) linie de arbori; 14) tunelul elicei; 15) locuinfa căpitanului; 16) locuinfa ofiferilor; 17) locuinfa echipajului; 18) cameră de navigafie; 19) post de comandă; 20) arbore mare; 21) bigă de încărcare; 22) vinciu de încărcare; 23) puful lanţurilor; 24) vinciu de ancoră; 25) trombe de aer; 26) coş; 27) cârmă. 30 navelor de călători fine seamă, în special, de condifiunile de confort al călătorilor şi de vitesa navei. Dimensiunile navei variază între limite foarte largi (lungimea, dela 50 m, la nave mici fluviale, până la 300 m, la nave transoceanice; adâncimea depăşeşte adeseori 10m). De obiceiu, navele de călători au un serviciu regulat, pe rută fixată şi de legătură, între anumite porturi. *Sin. Pasager, Pachebot. * i. Navă pentru transport de mărfuri [TpaHC-nopTHoe cyAHO, rpy30B0e cyAHO; navire pour marchandises, navire-marchand; Frachtschiff, Giîter-schiff, Lastschiff; cargo boat, cargo vessel ;teherza|-litu hajo]: Navă pentru transportul mărfurilor. Ea este amenajată, fie pentru transportul coletăriei, fie szemely- es teherszâllito hajo]: Navă pentru transport de mărfuri, amenajată spre a putea transporta şi un mic număr de călători. 5. ~ petrolieră [He(J)TeHaJiHBHoe cyAHO, Tan-Kep; navire petrolier; Tankschiff; oii tanker, oii carrying vessel; olajszâllito hajo, tank-hajo]: Navă construită special pentru transportul produselor petroliere. Nava este împărfită în mai multe compartimente etanşe, izolate între ele prin cofer-damuri. Antrenarea propulsiei se face, în general, cu motoare Diesel. Construcfia navelor petroliere este foarte robustă, pentru a suporta solicitările suplementare provocate de presiunea pe perefi a lichidului (considerabilă, când lichidul are o mişcare relativă fafă de perefii recipientului). Coro- Navă petrolieră, cu motor Diesel. I) timonerie; 2) cabină de comandă (căpitan); 3) cabine pentru ofiferl; 4) cabine pentru ingineri şi asistenfi; 5) cabinele echipajului; 6) căldare auxiliară; 7) motor de propulsie; 8) rezervor de combustibil motor; 9) balast de apă (tanc de apă); 10) cameră de provizii; 11) punte superioară; 12) camera pompelor; 13) cârmă; 14) rezervoare de produse petroliere. pentru transportul anumitor mărfuri speciale. Navele pentru transport de coletărie sunt amenajate cu Incăperi-magazii, pentru depozitarea mărfurilor, transbordarea sau îmbarcarea coletăriei fiind efectuate, de obiceiu, cu aparate de ridicat, aşezate pe cheuri portuare sau pe puntea superioară a navei. Cabinele echipajului se găsesc pe suprastructură. Navele pentru transporturi speciale sunt amenajate după felul mărfurilor de transportat V. fig. Se deosebesc: nave pentru transpori.de lemne şi cherestea, nave pentru transport de minereuri, pentru transport de cărbuni, peniru transport de produse petroliere, etc. Sin. Cargobot. 2. ~ carbonieră. V. Navă pentru transport de cărbuni. s. ~ pentru transport de cărbuni [cyAHO AJlfl nepeB03KH yrjifl, yroJibiiţHK; navire pour le transport du charbon, charbonnier; Kohlenschiff, Kollier; coal carrying vessel, collier; szenszâllito hajo]: Navă folosită excluziv pentru transportul cărbunilor. Se construeştb din lemn sau din ofel, şi este autopropulsată sau remorcată (în special şlepuri fluviale). Antrenarea propulsiei, în general, se face cu un motor cu abur, cu piston. Nava are instalafii pentru manutenfiunea cărbunilor, instalafii de curăfire, de protecfiune contra incendiilor. 4. ~ pentru transporturi mixte [rpy30-nac-caiKHpcKoe cyAHO, cyAHO a-kh naccantHpcKHx nepeB030K; navire pour transports mixtes; Fracht und Fahrgastschiff; passenger and cargo ship; ziunea (importantă la contactul părfilor metalice cu apa şi cu produsele petroliere) se combate prin mijloace anticorozive. Nava este înzestrată cu instalafii pentru manutenfiunea produselor petroliere, cu instalafii de aerisire, de curăfire, de protecfiune contra incendiilor (v. fig.). Sin. Petrolier, Tanc. — După sistemul de construcfie al corpului navei, se deosebesc nave cu punte continuă şi nave cu suprastructură continuă. e. Navă cu punte continuă [n0JiH0naJiy6-Hoe cyAHO; navire â pont conţinu; Volldeckschiff; full-deck vessel; folytonos fedelzetu hajo]: Navă la care puntea superioară se întinde pe toată lungimea, dela un capăt al navei la altul. Puntea superioară formează puntea principală (punfea de rezistenfă), care, în acelaşi timp, este şi punfea bordului liber. Navele cu punte continuă se împart cum urmează: 7. ~ cu punte dreaptă [cyAHO C pOBHOH naJiy6oâ (6e3 HaACTpoeK); navire â pont ras; Glattdeckschiff; flush-deck ship; simafedelzetu hajo]: Navă cu punte continuă, care nu are niciun fel de construcfie pe puntea principală; eventualele suprastructuri sunt înglobate în cocă. 8. cu suprastructuri [cyAHO c HaACTpoH-KaMH; navire â superstructures; Schiff mit Auf-bauten; vessel with deck erections; felepitmenyes hajo]: Navă cu punte continuă, care are diferite suprastructuri deasupra punfii principale. Este tipul de navă folosit cel mai mult, în special la navele mijlocii şi mari. Nu totdeauna există toate trei Nave comerciale. A)»navă rapidă de călători (pachebot transoceanic),""cu patru elice, cu propulsie prin turbine cu abur; B) navă de călători (pachebot), cu două elice, cu propulsie furboelectrică; C) navă de mărfuri (cargcbot) pentru transport de minereuri, cu propulsie prin motoare Diesel; D) navă de călători (pachebot> gu propulsie prin mofoare Djesel; B) nşvă rapidă ţ)e călătprl (pachebot),"cu două şlice, cu propulsie prin fyrbjoş cu abur. 32 suprastructurile principale (teugă, castel central, dunetă). Tipuri de navă cu suprastructură: 1. Navă cu coferdam [KO(|)epflaMHOe (flmHH-Tioe) cy^HO; navire â trunk-deck; Trunkdeckschiff; trunkdecked ship; trunkdeck-hajo]: Navă cu suprastructură, cu suprafeţe plane, nu cilindrice, de racordare a celor două bordaje. Face acelaşi serviciu ca şi nava cu punte turn. Sin. Navă trunkdeck. 2. cu dunetă [cyflHO c ajihhhbim iotom; navire â dunette pleine; volle Hutte-Schiff; full-poop vessel; hâţso kasztell-hajo, poop-hajo]: Navă cu o suprastructură pronunfată la pupă (dunetă) :şi în care se instalează, de obiceiu, cabine de călători. Dacă această suprastructură ajunge până Ja compartimentul căldărilor, nava se numeşte cu dunetă lungă (v. fig.). 3. ~ cu punte contracovertă [cnapfleHHOe cyAHO; navire â spardeck; Spardeckschiff; spar-decked ship; spardeck-hajo]: Navă cargobot cu punte contracovertă (spardeck). Spardeck-ul este o desvoltare a awningdeck-ului, dar cu funcfiunea da rezistenfă. Marca de bord liber este socotită dala această punte. Sin. Navă spardeck. 4. ~ cu punte cu pufuri [cyAHO c K0Ji0Ae3-hoK naJiyâOH; navire â well-deck; Welldeck-schiff; well-decked ship; welldeck-hajo]: Navă cu 4 Tipuri de nave comerciale. A) navă cu punte cu puţuri; B) navă cu dunetă lungă; C) navă cu suprastructură continuă; 1) dunetă; 2) castel central; 3) teugă; 4) punte principală şi de bord liber; 5) dunetă lungă; 6) punte principală; 7) punte de bord liber şi de compartimentare. irei suprastructuri (teuga, castelul central şi duneta), urzeală' 5 este tras prin ifa I, deoarece are evolufia la fef ca şi primul; tot astfel, firul 6 va fi tras prin ifa II, firul 7 prin ifa III, firul 8 prin ifa IV, firul 9 prin ifa I, etc. Raportul de năvădire este ast-■fel egal cu raportul de urzeală. Se deosebesc: năvădire dreaptă, în care firele se trag prin coclefii ifelor în ordine succesivă ^firul 1 în ifa /, firul 2 în ifa II, ..., firul 5 în ifa V); năvădire ascufită, în care firele raporturilor fără sof se frag în năvădire dreaptă, iar firele raporturilor cu sof se trag în succesiune descendentă (în raportul fără sof: firul 1 în ifa /, ..., firul 5 în ifa V, iar în raportul cu sof: firul 1 în ifa V, ■firul 2 în ifa IV, ..., firul 5 în ifa /); năvădire împrăştiată, care rezultă din gruparea ifelor în ansambluri cuevolufiespecială, iarfirelesuccesive schimbă când ifa, când grupul de ife; năvădire încrucişată, în care raporturile fără sof au firele trase în ordine ascendentă, iar raporturile cu sof au firele irase în ordine descendentă; năvădire progresivă, în care firele se trag prin coclefi, în grupuri, -fiecare grup având năvădire ascendentă şi descendentă; năvădire dublă, cu două fire de urzeală în aceeaşi ifă, un fir fiind tras printr'un coclef, iar firul următor, prin cocleful vecin; năvădire amestecată, care rezultă din combinarea între primele şase moduri de năvădire. Coclefii şi ifele necesare se calculează în raport cu numărul firelor urzelii, şi cu compozifia j esăturii, 1. Naval [mopckoh; naval; seemănnisch; nautica!; hajos]: Calitatea de a se referi la navă. Exemple: construcfii navale, studii navale, tehnică navală, etc. 2. Navetă: Sin. Suveică (v.), 3. Navetă [TOBapHbift MecTHbiH noe3A; na-vette; Pendelzug; down and up-train; rendeltetesi vonat]. Transp.: 1. Vagon, grup de vagoane sau tren întreg, care face, pe un anumit parcurs, drumul de dus şi întors, pentru transportul unui anumit fel de mărfuri. — 2. Vehicul de transport în comun, care face un drum de dus şi întors, pentru a asigura un trafic mic între două puncte ale unei refele de transport. De obiceiu, navetele se numesc după mărfurile pe cari le transportă (navetă de sfeclă de zahăr, navetă de lemne de foc, etc.). 4. Navier, ipoteza Iui Rez. mat.: Sin. Ipoteza secfiunilor plane (v.). 5. Navier-Sfokes, ecuafia ~ [ypaBHeHHe Ha-BHpa-UlTOKCa; equation de N. S.; N. S. Glei-chung; N. S.'s equation; N. S. egyenlet]. Hidrot.: Ecuafia diferenfială fundamentală a Hidrodinamicei: dv - _ v p -jj == Pf ~ grad p + vA v + ^ grad div v, unde v e viscozitatea cinematică a fluidului, p e densitatea, v e vitesa, p e presiunea, f e forfa care se exercită asupra unităfii de volum a fluidului, iar A indică laplacianul. împreună cu ecuafia de continuitate div (P5) = -g, ea descrie mişcarea fluidului. e. Navigabil [cyAOXOAHbrâ; navigable; schiff-bar; navigable; hajozhato]: Calitatea unei mări, a unui lac sau a unui curs de apă (râu, canal) de a putea fi folosite pentru navigafie. Prin lucrări de amenajare, o apă stătătoare sau un curs de apă pot deveni navigabile pentru nave de diferite deplasamente. 7. Navigabil, nivel V. Nivel navigabil, s. Navigabilifafe [cyAOXOAHOCTb. navigabilite ; Seefăhigkeit, Seetuchtigkeit, Schiffbarkeit; sea-worthiness, navigability; hajozhatosâg]: Proprietatea unei ape stătătoare (mare, lac) sau a unui curs de apă (râu, canal) de a permite navigaţia. Exemple: navigabilitate bună, navigabili-tate redusă. s. Navigabilizare [o6ecneHeHHe cyAOxoA-HOCTH; travaux de navigabilite; Schiffbarkeits-arbeiten; navigability works; hajozhatovâtetel] : Efectuarea lucrărilor pentru a face o cale pe apă, aptă pentru navigafie, chiar la etiajul apelor. Exemplu: amenajarea unui râu, sau a unui Iac, pentru a putea naviga nave de un anumit tonaj. io. Navigant [cyAonjiaBaTeJibHbift; navigant; schiffahrend; navigating; hajos]: Calitatea de a naviga. Exemple : material navigant, escadră navigantă. u. Navigafie [cyAOXOACTBO; navigation; Schiff-fahrt; navigation; hajozâs]. Nav.: 1. Mersul pe apă sau în aer al unei nave de apă sau aeriene. 12. Navigafie [K0pa6jieB0}KAeHne, cyAOBOJK-AeHHe, niTypMaHCKoe a^jio, nJiaBaHHe, HaBH-raiţHH; navigation; Navigation, Schiffahrtskunde; navigation, nautics; navigâcio, hajozâstan]. Nav.: 2. Ştiinfa şi ‘ tehnica de a conduce o navă, pe apă sau în aer, în condifiuni sigure şi economice, pe o cale determinată, între două puncte de pe globul pământesc. Pentru ca o navă să navigheze în cbndifiuni sigure pe apă sau în aer, pe drumul de urmat, trebue ca ea să fie orientată pe direcfia căii şi în sensul de mers (problema de drum) şi, odată orientată pe calea de mers, să se cunoască, în orice moment, pozifia ei în spafiu, adică să i 43 se determine poziţia (problema de punct). Orientarea în spaţiu a navei se determină faţă de direcţia de referinţă Nord-Sud. Poziţia în spafiu a navei (coordonatele geografice) este determinată de drumul adevărat (unghiul format de direcfia Nord-Sud geografică şi de direcfia drumului pe care II urmează efectiv nava) şi de spafiul parcurs de navă dela un punct cunoscut şi identificat pe sol şi pe harfă, luat ca origine a măsurătorii. Spafiul s parcurs de o navă în timpul t este s=vt, în funcfiune de vitesa „absolută" v a navei (fafă de coaste, pentru nave pe apă, şi fafă de sol, pentru navele aeriene). în pozifia aeronavelor intervine şi un al treilea element, altitudinea (înălţimea pe verticală fafă de nivelul solului sau al mării). în navigafia pe ape interioare, orientarea şi pozifia navei sunt determinate de cursul apei, care fixează calea de navigafie. în navigafia aeriană, vântul este un factor important de perturbafie, care poate modifica atât drumul, cât şi pozifia în spafiu a navei. Acfiunea vântului se manifestă prin abaterea cu unghiul de derivă al aeronavei faţă de drumul de urmat (vânt lateral) şi prin influenfarea calculului vitesei (componenta vântului în direcfia drumului). Efectele vântului cresc cu vitesa lui şi scad cu vitesa aeronavei. în navigafia aeriană cu vizibilitate (când se vede solul) se determină, prin mijloacele de pe bord, atât vitesa fafă de sol, cât şi deriva. în navigafia aeriană fără vizibilitate (deasupra norilor, în ceafă, noaptea), dirijarea aeronavei se face dela sol, prin mijloace radioelectrice. în navigafia maritimă, vântul şi curenfii marini pot provoca deriva şi pot influenta vitesa de mers, dar valorile respective sunt mici. în navigafia pe apă, în special în cea maritimă, şi în navigafia aeriană, se folosesc metode comune, cu procedeele şi cu instrumentele respective, pentru orientarea şi determinarea pozifiei navei în spaţiu, adecvate condifiunilor meteorologice şi de vizibilitate în cari navighează nava. Hărţile folosite au sisteme de proiecfie diferite, toate derivând însă din hărfile Mercator. Drumurile aeriene şi maritime dintre două puncte ale globului pământesc pot fi parcurse pe loxodrome sau pe ortodrprne; condiţiuniie tehnice de vizibilitate sau meteorologice pot impune navei, pentru a se realiza siguranţa navigaţiei, abaterea dela loxqdroma sau dela ortodroma parcursului. — Se deosebesc: 1. Navigafie cu vizibilitate [HaBHraiţHH no nejieHraM bhahmhx ^ npeAMefoB; navigation visuelle; Sehnavigation; visual navigation; lâtâsi navigăcio]: Navigaţia în care se aplică procedeele de navigaţie bazate excluziv pe vedere, presu-punându-se deci o vizibilitate destul de bună în juru! navei. Navigaţia prin observaţie directă, navigaţia astronomică şi navigaţia relevată prin relevmente oplice sunt navigaţii cu vizibilitate. Sin. Navigaţie la vedere, Navigaţie vizuală. 2. ~ asfronomică [acTpoHOMHHGCKan HaBH-raiţHH,acTp0H0MHqecK0e cy.AOBOJKAeHHe; navigation astronomique; astronomische Navigation; astronomical navigation; csillagâszati navigâcio]: Navigaţie care, pentru determinarea pozifiei unei nave, foloseşte observarea astrelor (Soare, Lună, planete, stele). Ea se bazează pe corelafia dintre pozifia unui astru pe bolta cerească (coordonate siderale) şi pozifia locului de pe globul pământesc (coordonate geografice), de unde se face observarea cu precizie a astrului, într'un moment determinat. în navigafia astronomică se determină aproape totdeauna numai punctul navei şi numai uneori orientarea, şi drumul ei, prin orientarea mersului după un astru de pe direcfia cardinală a drumului de urmat. Mijloacele folosite în navigafia astronomică sunt: efemeridele, în cari sunt înscrise coordonatele siderale ale astrelor, pentru fiecare zi, oră, minut şi secundă; crono-metrul, pentru cunoaşterea timpului exact al observării astrului; sextantul sau octantul, pentru determinarea prin vizare a unghiului de înălfime al astrului. Pozifia unei nave se determină astronomic pe baza datelor înscrise în efemeride, a unghiului de înălfime şi a timpului, prin cercul de înălfime (locul geometric al punctelor de pe glob din cari astrul vizat se vede într'un moment dat sub acelaşi unghiu şi prin trasarea pe hartă a dreptei de înălfime (locul geometric al punctelor pentru timpul când s'a măsurat unghiul de înălfime). Punctul de intersecfiune, pe hartă, a două drepte de înălfime a două astre vizate simultan şi, pe cât posibil, pe două direcfii cât mai diferite, dă pozifia navei. Navigafia asfronomică este uşurată prin folosirea tabelelor nautice, a hărfilor astronomice, a cercurilor de calcul, etc. Navigaţia astronomică este folosită, în special, în navigafia maritimă în larg, când nu se văd coastele, şi serveşte pentru controlul navigafiei estimate. în navigafia aeriană se aplică numai în sboruri speciale, transoceanice sau polare, când mijloacele de navigafie radioelectrică sunt insuficiente; sextantul şi octantul sunt dotate cu un orizont artificial, pentru a se putea efectua vizările. 3. ~ observată [HaBHraiţHfl no bhahmbim 6eperOBbiM npeflMeTaM; navigation observee; beobachtete Navigation; observed navigation; megfigyelesi^ navigâcio]: 1. Navigafie care foloseşte, pentru urmarea drumului şi determinarea punctului navei, observaţii vizuale ale reperelor terestre (de pe coastă, respectiv de pe sol). în navigaţia maritimă, navigaţia observată se aplică numai când se navighează în apropierea coastelor, şi în special pentru determinarea poziţiei navei, şi, mai puţin, pentru urmarea drumului (v. sub Navigaţie costieră). în navigaţia pe ape interioare ea se aplică în mod excluziv. în navigaţia aeriană, metoda se aplică pe porţiuni de itinerar, scurte, când în lungul drumului sunt repere pe sol. Punctul observat se obţine prin observarea şi identificarea unor repere terestre, utilizarea unor linii de poziţie, efectuarea unor relevmente. — 2. Navigaţie care include orice observaţie (în sens larg) exterioară navei. Ea se împarte în navigaţie observată, ai- 44 rectă, care cuprinde navigafia prin observarea excluziv vizuală şi directă a reperelor terestre, şi în navigafie observată, indirectă, care cuprinde navigafia astronomică şi navigafia radioelectrică. 1. Navigafie relevată optic [eyAOBOJKAeHne no 6eperoBblM nejieHraM; navigation par rele-vement optique; optisch angepeilte Navigation; optical directed navigation; lâtâsi irâny-navigâcio]: Navigafie care foloseşte, pentru determinarea poziţiei unei nave, intersecfiunea de ridicări vizuale cari sunt, în acelaşi timp, linii de pozifie ale navei. — Se ridică vizual unghiurile pe cari Ie formează direcfia Nord-Sud cu direcfia unei raze vizuale, dela navă la un reper terestru identificat pe sol şi pe hartă. Ele se măsoară prin gonio-metre optice. 2. Navigafie la vedere. V. Navigafie cu vizibilitate. s. Navigafie fără vizibilitate [cyflOBOJKfleHHe 6es BfiflHMOCTH; navigation sans visibilite; Navigation ohne Sichtbarkeit; navigation without visibiiity; vak navigâcio, lâtâsnelkuli navigâcio]: Navigafie care se efectuează în lipsă totală sau parfială de vizibilitate. Navigafia fără vizibilitate poate fi estimată sau radioelectrică. 4. ~ estimată [cy^OBorafleime no HaBHra-iţHOHHbiM HHCTpyMeHTOM; navigation â l'es-time; Besteckfuhrung; navigation by position fixing, navigation by dead reckoning; tervezesi navigâcio]: Navigafie care foloseşte, pentru orientarea şi pentru determinarea punctului navei, numai instrumente de bord şi calcule elementare. Elementele cari intervin în navigafia estimată sunt: coordonatele geografice ale punctului de plecare, drumul sau unghiul de drum, durata havigafiei, vitesa de mers, distanfa parcursă sau lungimea traiectului; în navigafia aeriană, din cauza efectului vântului, intervin şi deriva şi înălfimea de sbor. Instrumentele de navigafie cari servesc pentru navigafia estimată sunt: compasul, cronometru I şi hărfile; dintre tnstrumentefe de conducere a mersului, servesc pentru navigafie vi-tesometrul, respectiv loch-ul, şi, numai pentru navigata aeriană, altimetrul, indicatorul de viraj şi gîrodirecfionalul. Navigafia estimată se face pe loxodromă. Orientarea navei pe drumul de urmat se determină prin calcul şi se trasează pe hărţi. Drumul adevărat, determinat după harfă, se converteşte în „drum la compas" (corecfie din cauza declinafiei magnetice a locului, şi din cauza feromagnetis-mului navei). în navigafia aeriană şi, pe timp rău (vânt, valuri mari, curenfi marini puternici) în navigaţia maritimă, se introduce şi corecfia la derivă. Pozifia navei (punctul navei) se determină din drumul parcurs (dedus din măsurătorile vitesei şi^ale timpului) şi din drumul adevărat, respectiv capul de compas, obfinându-se punctul estimat. Problemele cari se pun în navigafia estimată sunt: determinarea coordonatelor punctului de sosire al navei (cunoscându-se coordonatele punctului de plecare, drumul şi distanfa parcursă), determinarea drumului şi a distanfei loxodromice între două puncte date prin coordonatele lor. Navigafia estimată se face pe baza unor ele-' mente estimate, şi deci nu are totdeauna precizia cerută (în special în navigafia aeriană şi pe vânt puternic). Pentru navigafie precisă se face corectarea şi controlul navigafiei estimate, prin procedee de navigafie observată, astronomică sau radioelectrică. Totuşi, navigafia estimată este metoda de bază care se aplică totdeauna, parfialr pe un drum de navigafie; uneori, se aplică integral, când celelalte metode de navigafie nu pot fi folosite. 5. ~ radioelectrică [eyAOBOmjţeHHe no pa-AHO, pa#HOHaBHraiţHH; navigation radioelec-trique; râdioelektrische Navigation; radioelectrlcal navigation; râdioirânyitâsu navigâcio]: Navigafie relevată, care foloseşte unde radioelectrice, pentru urmarea drumului şi pentru determinarea pozifiei navei. Metoda asigură, îrî acelaşi timp, regularitatea, rapiditatea şi siguranfa circulafiei. Sin. Radionavigafie. — Navigafia radioelectrică se împarte în: navigafie radiogoniometrică şi navigafie prin radiolocafi© (radar). e. ~ radiogoniometrică [cyflOBOJKAeHHe no pa/ţHonejieHrâM, cyAOBOJKAeHne no paAHOMaa-KaM; navigation radiogoniometrique; radiogonio-metrische Navigation; radiogoniometric navigation; râdiogoniometriai navigâcio]: Navigafie radioelectrică, în care urmarea drumului şi pozifia navei se determină prin ridicări radioelectrice. Sistemele folosite sunt radiogoniometria terestră şi cea de bord. Radiogoniometria terestră foloseşte, pentru emisiunile de unde radioelectrice, stafiuni fixe şi radiofaruri sau cablu director (v.). în radiogoniometria de bord se folosesc radiogoniometre de bord (cu cadre fixe sau cu cadre turnante), ra-diocompasuri şi hărfi radiogoniometrice. Urmarea drumului se asigură prin undele emise de staţiunile fixe sau de către radiofaruri, şi prin aparatele de bord ale navei. Nava înaintează, fie pe direcfia undelor emise de către punctul de plecare sau de sosire, fie pe orice direcţie a oricărui radio-far, menfinând un unghiu (gisment) constant cu direcfia undelor emise de acest radiofar. Conjugarea undelor emise de către două posturi de emisiune fixează traseuri bine determinate, pe cari le poate urma nava. Cablul director parcurs de curent alternativ, montat într'o stafiune terestră, acfionează prin câmpul său electromagnetic asupra instrumentelor dela bord. — Determinarea punctului unei nave se face prin metodele relevmen-telor radiogoniometrice, folosind radiogoniometria terestră sau de bord, prin intersecfiunea a două relevnriente trasate pe hartă. De obiceiu, se folosesc trei ridicări, cari nu dau drepte concurente, din cauza deplasării navei în timp ce ele se ridică. Pe hartă se obfine un triunghiu al cărui centru este punctul de pozifieal navei. în navigafia radiogoniometrică de bord, după ce s'a determinat de pe navă punctul ei, se poate determina şi orientarea pe drumul de urmat. V. şi sub Radiogoniometrie. 45 t. Navigafie prin radiolocafie [cy/ţ0B03K/ţeHHe HO paflHOJIOKaiţHH; navigation par radiolocation; Radiolokations-Schiffahrt; radio location navigation; râdiolokâcios navigâcio]: Navigafie radioelectrică, în care urmarea drumului şi pozifia navei sunt comandate prin instalafii de radiolocaf ie. Sistemul de navigafie foloseşte, fie un emifător de bord pentru impulsuri de unde radioelectrice dirijate, fie un sistem de radiobalize la sol, cari transmit navei — sub un impuls radar—unde proprii. Pozifia navei se determină fafă de radiobalize, cari sunt indicate pe o hartă de navigafie. Navigafia prin radiolocafie, în continuă perfecţionare, rezolvă problemele navigafiei fără vizibilitate, pe lungă distanfa, ea realizând şi un maxim de siguranţă, prin evitarea accidentelor. V. şi sub Radiolocafie.— După calea pe care o urmează, navigafia poate fi loxodromică sau ortodromică. 2. Navigafie loxodromică [njiaBaHHe no jiok-COAPOMHH; navigation loxodromique; loxodro-mische Navigation; loxodromic navigation; loxo-dromikus navigâcio]: Navigafie,care urmează un drum aerian sau maritim pe loxodromă, menfinând un unghiu constant fată de meridianele geografice ale globului terestru. Pentru navigafia loxodromică se folosesc hărfi nautice speciale, pe cari orice loxodromă care uneşte capetele unui parcurs de urmat apare ca dreaptă. în navigafia maritimă se foloseşte de obiceiu loxodromă, deşi este mai lungă decât ortodroma, din cauza unghiului de drum constant. Sin. Navigafie pe loxodromă. 3. ~ ortodromică [HaBHraujHH no opTo;ţpo-MHH; navigation orthodromique; orthodromische Navigation; orthodromic navigation; Ortodromikus navigâcio]: Navigafie care urmează un drum aerian sau maritim pe ortodromă. Navigafia pe ortodromă implică o schimbare continuă a un-ghiutui de drum adevărat, deoarece ea se efectuează pe arcul de cerc mare care trece prin punctele de plecare şi de sosire, şi drumul de urmat intersectează meridianele pământeşti sub unghiuri diferite. Unghiul de drum rămâne constant numai când cercul mare se confundă cu ecuatorul sau cu un meridian. Folosirea compasului pentru orientare este îngreunată, şi este necesară folosirea hărfilor ortodromice. Navigafia ortodromică prezintă avantajul că urmează parcursul cel mai scurt între două puncte ale globului pământesc; de’ aceea se foloseşte, în special, în navigafia aeriană pe distanfe lungi. Navigafia radioelectrică este o navigafie ortodromică, fiindcă propagarea în spafiu a undelor radioelectrice determină%ort^drome. — Sin. Navigafie pe ortodromă. 4. ~ pe loxodromă. V. Navigafie loxodromică. 5. ~ pe ortodromă. V. Navigafie ortodromică. — După mediul în care navighează nava, se deosebesc: 6. Navigafie aeriană [B03Ayx0nJiaBaHHe; navigation aerienne; Luftschiffahrtskunde, Luftfahrt-kunde; air navigation, aerial navigation, aerona-utics; legi navigâcio, legi hajozâstan]: Ştiinfa şi tehnica de a conduce o aeronavă. Ea foloseşte, după împrejurări, oricare dintre metodele de navigafie pentru determinarea drumului de parcurs şi a pozifiei navei. Navigafia aeriană are o serie de elemente caracteristice, cari influenţează alegerea metodei de navigafie. Aceste elemente sunt: curenţi de aer provocafi de vânt, cari măresc importanta derivei; vitesa mare, care impune stabilirea punctului navei, mai des, şi prin metode rapide. Condifiunile de lucru cari îngreunează navigata aeriană sunt: lipsa de spafiu, cu inconveniente, în special, la navigafia astronomică; vibrafiile şi sgomotul la bord, cari influenţează precizia observaţilor; aterisarea, care e foarte grea pe timp cu vizibilitate rea; uneori, efectuarea de către aceeaşi persoană atât a navigafiei, cât şi a pilotajului. Condifiunile de lucru cari favorizează navigafia aeriană sunt: câmp de vizibilitate mare, parcurs lung în timp scurh 7. Navigafie pe apă [HaABOflHoe njiaBaHHe; navigation sur l'eau; Schiffahrtskunde; water navigation; vizi navigâcio]: Ştiinfa şi tehnica de a conduce o navă pe apă. Ea diferă după apele în cari navighează nava. Se deosebesc: navigafie interioară (pe lacuri, pe canale,fluvială) şi navigafie maritimă (de cursă lungă, submarină, costieră). s. Navigafie inferioară [BHyTpeHHee njiaBaHHe; navigation interieure; Binnenschiffahrtskunde; inland navigation, inner navigation; belvizi navigâcio]: Ştiinfa şi tehnica navigafiei care cuprinde metodele de conducere a unei nave, pe ape interioare (lacuri, fluvii, canale, râuri canalizate). Se deosebesc: 9. ~ fluvială [peHHoe njiaBaHHe; navigation fluviale; Flufjschiffahrtskunde; river navigation; fo-lyami navigâcio]: Ştiinfa şi tehnica navigafiei interioare pe fluvii. Se efectuează după cursul fluviilor, prin metodele navigafiei observate. Reclamă cunoaşterea condifiunilor locale hidrografice. Ea se refera ta navigafia pe fluviul respectiv. io.. ~ pe canale [njiaBaHHe no KaHajiaM; navigation sur canaux; Kanalschiffahrtskunde;canal navigation; csatorna-navigâcio]: Ştiinţa şi tehnica navigafiei interioare pe canale. Se efectuează după cursul canalelor, prin metodele navigafiei observate, după regulile generale de mişcare a unei nave pe apă, finând seamă de ecluzare. 11. ~ pe lacuri [njiaBaHHe no 03epaM; navigation sur lacs; Landseenschiffahrtskunde; lake navigation; tavi navigâcio]: Ştiinfa şi tehnica navigafiei interioare, care cuprinde metodele de navigafie pe lacuri. Ea se face după metodele navigafiei observate, finând seamă de condifiu-nile locale. 12. Navigafie marifimă [MopcKoe njiaBaHHe, MOpenJiaBaHHe; navigation maritime; Seeschif-fahrtskunde, Seenavigation; sea navigation; ten-geri navigâcio]: Ştiinfa şi tehnica de a conduce navele pe mare largă şi pe oceane. Ea foloseşte, pentru orientarea drumului şi pentru determinarea pozifiei navei, oricare dintre metodele de navigafie; la baza ei este navigafia estimată, pe loxodromă. 46 Navigafia se face după hărfi nautice de diferite proiecfii, având la bază harta Mercator. Stabilirea timpului pe mare, pentru evitarea confuziilor, se face prin zone convenfionale de timp.— Se deosebesc: 1. Navigafie costieră [Ka6oTaîKHoe njiaBaHHe, npHdepejKHOe njiaBaHHe; navigationcotiere;Kiis-tenschiffahrtskunde; coasting navigation, coasting; parti navigâcio]: Ştiinfa şi tehnica în care se cuprind metodele pentru determinarea drumului şi a pozifiei navei în apropierea uscatului sau a recifilor periculoşi. Mijloacele de cari se serveşte navigafia costieră sunt punctele observate pe coastă (indicate pe hartă) şi diferitele sondaje. Pozifia navei se determină prin: ridicări (optice, acustice, radiogoniometrice), distanfe (la orizont, telemetrice, din unghiuri verticale măsurate cu sextantul), unghiuri orizontale măsurate cu sextantul, sondaje. Observafiile dau puncte al căror loc geometric este dreapta de pozifie determinată prin ridicări sau cercul de pozifie ridicat prin distanfe sau prin unghiul orizontal. Pentru determinarea punctului navei sunt necesare cel pufin două observafii; punctul navei se găseşte la intersecfiunea a două drepte sau a două cercuri de pozifie. 2. ~ de cursă lungă [/ţaJibHee njiaBaHHe; navigation de iongue course; weite Seereisen-schiffahrtskunde; long journey navigation; nyilt tengeri navigâcio]: Navigafie în largul mării, în-afara vederii coastelor (traversări oceanice). Termenul e folosit în special în marina comercială. 3. ~ submarină [nOftBOAHOe njiaBaHHe; navigation sous-marine; Unterseeschiffahrtskunde; submarine navigation; tengeralatti navigâcio]: Ştiinfa şi tehnica navigafiei sub apă, cu nave submarine. Navigafia se efectuează pa parcursuri scurfe şi foloseşte metodele navigafiei fără vizibilitate. 4. Navigaţie [cyflOXOflCTBO, HaBHraiţHfl; navigation; Schiffahrt; navigation; hajozâs]: 3. Navigafia pe apă, în accepfiunea de comunicafii şi de transporturi pe apă şi, uneori, numai navigaţia maritimă. Navigafia cuprinde transportul călătorilor şi al mărfurilor, şi circulafia navelor de războiu, a navelor tehnice şi a celor cu misiune specială. V. Navigafie pe apă. 5. Navigafie pe apă»[HaAB0AH0e cy/ţoxoA-CTBO; navigation sur l'eau; Wasserschiffahrt; water navigation; vizi hajozâs]: Ramură a comunicaţiilor şi a transporturilor, în care acestea se efectuează pe apă, cuprinzând transportul călătorilor şi al mărfurilor. Navigafia se face pe anumite căi de navigafie şi după un mers stabilit în prealabil, sau pe căi de navigafie şi după un mers; determinat de necesităfile de trafic. Navigafia poate fi de călători, de mărfuri (mărfuri în bucăfi, în vrac, etc.) sau mixtă, cu nave autopropulsate sau remorcate. Instalafiile portuare şi de navigafie sunt adecvăte felului de transporturi efectuate prin navigafie. — Avantajele principale ale navigafiei pe apă sunt: rezistente mici la remorcare, deci forfă de tracfiune necesară mai mică decât în transportul terestru pentru remorcarea aceleiaşi greutăfi (pentru remorcarea unşi greutăfi de o tonă este necesară o forjă de*fracţiune de .1,2*"1,9 kg, în navigafia pe apă; 3•••5 kg, pe calea ferată de ecartament normal în palier şi în aliniament; 7 kg, pe cale ferată îngustă, în palier şi în aliniament; 12 ■ • • 15 kg în transporturi rutiere în palier, pe şosele asfaltate; 20 kg pe şosele pietruite; 30 kg pe drumuri simple) şi un raport favorabil între greutatea proprie a vehiculului şi greutatea de încărcare (1:2 - * ■ 1: 3 la vagoane de cale ferată, fafă de 1:5 • • • 1: 6, la nave). Desavantajele principale sunt: vitese mai mici şi o mai mare dependenfă de fenomenele atmosferice şi de anotimp, decât în comunicaţiile pe uscat. Sin. Navigafie (v. Navigafie 3). — După apele în cari se navighează, se deosebesc: e. Navigaţie maritimă [M0pex0flCTB0; navigation maritime ;Seeschiffahrt;, maritime navigation; tengeri hajozâs]: Navigafie^pe mare şi pe oceane. 7. ~ costiera [npn6ep*e}KHoe MopexoACTBO, Ka60Ta5KH0e njiaBaHHe; navigation cotiere; Kustenschiffahrt; coasting navigation, coasting; parti hajozâs]: Navigafie în apropierea coastelor. Ea se face, în general, cu pilofi cari cunosc bine regiunea. — Sin. Navigafie de. cabotaj. 8. '>■' de cabotaj. V. Navigafie costieră. 9. Navigafie pe ape inferioare [cyflOXOflCTBO no BHyTpeHHHM BOAHblM nyTHM; navigation sur eaux interieures; Inlandwăsser-Schiffahrt; inland water navigation; belvizi hajozâs]: Navigafie care se efectuează pe ape inferioare (lacuri, fluvii, canale, râuri canalizate). Se deosebesc: 10. ~ pe canale [cyAOXOftCTBO no KaHajiaM; navigation sur canaux: Kanalschiffahrt; canal navigation; csatorna-hajozâs]: Navigafie care se efectuează pe canale navigabile; Trecerea navelor dintr'o porfiune a traseului cu nivel de apă mai înalt, în altă porfiune, cu nivelul mai jos, şi invers, se face prin ecluzare. n. ^ pe ftuvif [peqHoe eyAOXOAC'moî navr-gation fluviale; Fluţjschiffahrt; river navigation; folyami hajozâs]: Navigafie care se efectuează pe fluvii navigabile, şi pe anumite porfiuni ale râurilor. Ea se face în sensul curentului sau contra curentului. Navele folosite sunt nave, autopropulsate, pentru transportul de călători şi de mărfuri, şi nave remorcate (remorchere cu şlepuri), pentru unele transporturi de mărfuri. 12. ~ pe lacuri [03epH0e cyAOXOACŢBO; navigation sur lacs; Landseenschiffahrt; lake naviga-tion; tavi hajozâs]: Navigafie care se efectuează pe lacurile interioare. îs. ~ pe râuri, canalizate [cyAOXOACTBO no KaHaJlH3HpOBaHHblM penaM; navigation sur fleu-ve$ canalises; Schiffahrt auf kanalisierten FIuFjen; navigation on canaiised rivers; csatornâzott folyami hajozâs]: Navigafie care se efectuează pe porfiunile canalizate ale râurilor. Navigafia -se face prin ecluzare, biefurile fiind umplute suficient cu apă pentru ca navele să poată naviga. AT î. Navigafie mixta, maritimă-fluvială [cyAOXOA-ctbo cMeinaHHoe (MopcKoe h peqHoe); navigation mixte maritime et fluviale; gemischte See-und Fluiijschiffahrt; mixed sea and river navigation; vegyes tengeri es folyami hajozâs]: Navigare care se efectuează de aceeaşi navă, pe un traseu fluvial şi pe unul maritim. Exemplu: navigafia pe Dunăre şi pe Marea Neagră. . 2. Navigafie, cale ^e ~ [HaBHraiţHOHHbiH peâfl;voie de navigation; Schiffahrtsweg, Seefahrt-strasse; navigation way; hajozhato ut]: 1. Cale pe apă, parcursă de o navă. în navigafia maritimă, calea este traseul obişnuit pe care-l parcurge nava, el fiind determinat de condifiunile de navigafie. în navigafia interioară, calea de navigafie este un lac (unde traseul se determină ca şi la navigafia maritimă), cursul unui fluviu, al unui fluviu canalizat sau al unui canal. Uneori, calea de navigafie pe canale este dublă, fiecărui sens de mers corespunzându-i un canal. Calea de navigafie are instalafii de semnalizare pentru navigafie, şi instalafii de ecluzare. — 2. în sens restrâns, porfiunea din albia unui râu sau a unui fluviu navigabil, în care navele pot naviga. 3. ~r ecluză de ~ [HaBHraiţnoHHaa iijio-THHa ;ecluse pour la navigation; Schiffahrtsschleuse; navigation lock; hajozâsi zsilip]. V. sub Ecluză. 4. refea de ~ [HaBHraiţHOHHaH ceTb; reseau de navigation; Schiffahrtsnetz; navigation network; hajozâsi hâlozat]: Ansamblul căilor de navigafie interioară,format din fluviile, râurile, canalele şi lacurile dintr'o regiune. Desvoltarea refelei de navigafie este în strânsă legătură cu desvoltarea celorlalte mijloace de transport (căi ferate, drumuri, etc.), şi cu posibilitatea de racordare la porturile maritime. 5. Navigator [HaBHFâTOp; navigateur; Schif-fahrer; navigator; hajozo]: Calitatea celor cari navighează. Exemplu: personal navigator. e. Navigator aerian [nrrypMaH caMOJieTa; navigateur aerien; Luftfahrer; airman, flyer; legha-jozo]. Nav. a.: Membru al echipajului unei aeronave, care, pe baza unei calificări profesionale, dirijează excluziv navigafia aeriană a unei aeronave. O aeronavă are şi navigator aerian numai când navigafia ei nu se poate realiza cu mijloacele şi cu aparatura normală, sau cu ajutorul reperelor de pe teren, şi când ea dispune de echipamentul necesar. în to’afe celelalte cazuri, pilotul aeronavei este şi navigatorul ei. 7. Navigraf [HaBHrpa^; navigraphe; Kurs-schreiber; navtgraph; navigrâf]. Nav. a.: Instrument de bord, care, prin vizări la sol, permite determinarea derivei şi a vitesei fafă de sol, ca şi trasarea drumului de urmaft. 8. Navit [H3BHT; navite; Navit; na vite; navit]. Petr.: Rocă eruptivă bazică; varietate de melafir cu structură porfirică, în care se găsesc fenocris-tale de plagioclaz, de olivin şi, mai rar, de augit. 9. Navlosire. V. Afretare. 10. Navlu [(jppaXT; fret; Schiffsfracht; freight; hajozâsi fuvar]. Nav.: Costul transportului mărfurilor cu o navă. it. Năvod [neBOA; seine; Zugnetz, Schleppnetz^ seine; huzohâlo]. Pisc.: Plasă lungă cu ajutorul căreia se înconjură şi se adună peştele, într'un: sac central sau matifă, în care se prinde, şi din care* se scoate, fie direct în bărci sau în vase de pescuit speciale, fie trăgându-se „toana" la malul apelor. Se compune dintr'un sac (matifă) cara are în fiecare din cele două părfi câte o aripă (crilă) (v. fig.). E cea mai importantă unealtă de Năvod. î) codulă; 2) clece; 3) aripe (crile sau plase); 4) plute {bobocii matifei); 5) sac (matifă sau matcă); 6) coarnele matifeL pescuit, care se foloseşte atât la prindereapeştelui* cât şi la recoltarea producfiei din diferite unităfi piscicole. După caracterul hidrografic al fondului piscicol de exploatare în care se foloseşte, după speciile de peşti pentru prinderea cărora este* destinat, după variafiile felului de vieafă şi după obiceiurile aceloraşi specii în diferite sezoane de pescuit, etc., năvoadele au dimensiuni diferite şi prezintă mici deosebiri de formă (în funcfiune de curbele batimetrice ale fundului respectiv),, de confecfionare, de echipare ?i de formă ,a sacului? (matifei) dela mijloc. Anexele năvodului sunt: dubele sau lotcile, câte două de fiecare năvod, bărci solide cu fundul lat de 24'**30 crivace, la cari se pot pune şi 1**«2 catarge (ghjondere) pentru pânze; şu-fanele, cari sunt două befe lungi, având fixate la capete câte un cerc de fier; acestea prind sub ele camenele dela fiecare aripă, finându-le lipite de pământ, când se trage năvodul; sacovrfa, o fepuşă de fier, cu care se descurcă plasa; diferite ciorpace; un bahor; târpane pentru curăfit balta de burueni, în calea năvodului; doi dulapi* scânduri groase cari formează podul dela o dubă la alta, şi pe cari stau şufănarii şi .vătafii la pescuit. Cu năvodul se pescueşte toamna, când apa s'a răcit şi buruenile bălfilor au căzut la fund», sau iarna, sub’ghiafă, în bălfile mai adânci, când dubele se înlocuesc cu sănii, şi se' folosesc alte unelte accesorii. Pentru iazuri, bălfi şi lacuri, năvoadele se deosebesc în special după dimensiunile lor, carr variază dela 100 până la 400 m în lungime; înălţimea său lăfimea năvoadelor este, de obiceiu,. cu 30% mai mare decât adâncimea apelor în carr se folosesc. Pentru apele curgătoare se folosesc, în URSS„ năvoade cari se deosebesc de cele folosite în* bălfi prin însăşi adaptarea lor la condifiuni de exploatare cu totul diferite (acestea au matifa în formă de capcană, plase laterale sau aripe neegale» şi, la partea lor inferioară, au un prag de plasă) 48 Năvoadele folosite la pescuit în mări se aseamănă cu cele pentru pescuit în bălfi, de cari se deosebesc numai prin detalii de confecfionare şi, în deosebi, prin dimensiunile lor mari, de 400—600mf cari ajung, la tipurile folosite în URSS, până la 1200 m; mânuirea şi iragerea acestora la malul mării sunt uşurate prin mijloace de mecanizare perfecfionate (vinciuri şi instalafii de tractoare), cari Je măresc simfitor productivitatea şi asigură o producţie de câteva mii de kilograme la o singură toană. Se folosesc mai multe tipuri de năvoade, adaptate atât la manevra celor mai perfecfionate vase motorizate de pescuit, cât şi la condifiunile de prindere a diferitelor grupuri sau chiar specii de peşti (năvoade de chefali, de delfini, etc.). Tipul cal mai perfecfionat îl constitue năvodul-pungă, realizat şi folosit în URSS. V. şi sub Plase inelate. 1. Năvoloacă. Agr.: 1. Ţarină prăşită şi semănată fără cultură anterioară (Moldova). —• 2. Livadă pe malul unui râu. — 3. Mal înalt, la mare. 2. Navrofchi. Ind. fext.: Soiu de bumbac, cu fibre cu lungimea medie de 28 mm. în timpul primelor două planuri cincinale, a servit în URSS pentru înlocuirea varietăţii de bumbac cu fibre mai scurte, numită „Guza". Astăzi, şi varietatea Navrofchi este înlocuită cu alte soiuri, superioare. Ea a făcut trecerea dela bumbacul vechiu rusesc la actualele soiuri îmbunătăfite de bumbac sovietic. 3. Nb Chim.: Simbol literal pentru elementul Niobiu. 4. Nd Chim.: Simbol literal pentru elementul Neodim. 5. Ne Chim.: Simbol literal pentru elementul Neon.' ~ 6, „Neagră de Cîsnadie". Agr.: Varietate de cireşe negre, pietroase, foarte târzii, cultivată în regiunea Cisnădie. Fructul e aproape mare sau mare, negru, cu miezul de coloare roşie închisă, pietros, cu zeama colorată intens şi cu gust foarte bun. 7. Nearcuif ăr greutate ~ [HenOABecHbra rpy3; poids non suspendu par ressort; nicht gefedertes Gewicht; weight suspended without a spring; nem-Jugozott suly]. V. sub Nesuspendată, greutate s. Nearticulate [6e3cycTaBHbie ,* inarticules; vinartikuliert; non-articulates; nem-csuklosak]. Pa-Jeont.: Ordin de brahiopode, caracterizat prin egalitatea valvelor şi prin structura simplă a acestora. Le lipseşte armatura brahială. Apar din prima perioadă a Paleozoicului (Cambrian) şi se menfin până astăzi cu aceleaşi caractere ale cochiliei, spre deosebire de brahiopodele articulate, cari prezintă forme mult mai numeroase şi mai variate. Sin. Ecardine. 9. Nebuliu [HeâyjiHÎt; nebulium; Nebulium; nebulium; nebulium]. Astr.: Element ipotetic, a cărui existenfă în nebuloase fusese presupusă în urma prezentei, în spectrul luminii nebuloaselor, a două linii spectrale în verde (cu lungimile de o o andă de 5007 A şi 4959 A) şi a două linii în ultra- violet (cu lungimile de undă de 3729 A şi 3726 A). S*a constatat, ulterior, că aceste linii spectrale sunt datorite unor transifii „interzise" între nivelurile de energie ale oxigenului mono- şi biionizat, transifii posibile numai în starea de extremă rarefiere a materiei, care există în nebuloase, şi că, deci, nu există elementul ipotetic. io. Nebuloasă [TyMaHHOCTb; nebuleuse; Ne-belfleck; nebula; kodfolt]. Asfr.:Obiect ceresc, adesea luminos, cu conture, de obiceiu, neprecizate. Se deosebesc nebuloase galactice (cari aparfin sistemului Căii laptelui) şi nebuloase extragalactice, cari formează alte galaxii. Cele mai multe nebuloase nu pot fi observate decât fotografic, fiind prea pufin luminoase pentru observarea directă. Se deosebesc două tipuri de nebuloase galactice: nebuloasele difuze şi nebuloasele planetare. Nebuloasele difuze sunt nori cu densitate mai mare decât media densităfii materiei neluminoasestelare.Aceşti nori se găsesc uneori în fafa unui fond stelar luminos şi apar ca. nebuloase obscure, sau se găsesc în vecinătatea unor stele, fiind astfel luminafi de către acestea, şi apar ca nebuloase luminoase. Lumina nebuloaselor difuze este, fie lumină stelară reflectată, fie lumină emisă de materia interstelară, prin excitarea datorită luminii stelare. Nebuloasele obscure au dimensiuni unghiulare cuprinse între un minut şi câteva zeci de grade, şi se găsesc la câteva sute sau mii de ani-lumină de Pământ, iar cele luminoase, la depărtări comparabile cu cele ale stelelor cari le luminează. — Nebuloasele planetare sunt „nori" de forme regulate (sferice sau elipsoidale), sunt mai mici decât nebuloasele difuze (cu diametri apârenfi, în medie, sub un minut) şi sunt mult mai depărtate de noi (3000... 30 000 ani-lumină). Au în centru stele albe-âlbăslrui, de mărimi cuprinse între mărimea a 9-a şi azî9-a, şi cu temperatură foarte înaltă (până la 150 000°). Au mişcări radiale cu vitese de 20*25 km/s şi participă la rotirea stelelor în jurul centrului galactic, situat la cca 300 000 ani-lumină de Soare, în direcfia constelatei Săgetătorului. Materia nebuloaselor e în mişcare, în general, de expansiune, fafă de steaua centrală, cu o vitesă de 15* • *25 km/s, şi are, în acelaşi timp, o rotaţie înceată. Nebuloasele extragalactice reprezintă universuri insulare (galaxii) analoage cu Calea laptelui; ele variază în dimensiuni unghiulare dela 6° (nebuloasa din Andromeda) până la obiectele cereşti cele mai mici. Numărul celor cunoscute depăşeşte 100 de milioane. Distanfa celor observate atinge 500 de milioane de ani-lumină. Aspectul lor e destul de variat, fiind cuprins între forme regulate şi forma spirală, trecerea fiind continuă şi reprezentând, probabil, evoluţia unei nebuloase. Distribuţia e aproximativ uniformă, atât pe bolta cerească, cât şi în adâncime. Ele se depărtează de Calea laptelui cu vitese cu atât mai mari, cu cât depărtarea lor e mai mare. ReJafia lineară dintre vitesa radială şi distanfă permite determinarea distanfe! prin determinări de vitesă din efectul Doppler al liniilor spectrale din spectrul luminii emise, creş- PLANŞA 49 ferea de vitesă fiind de cca 160 km/s pentru fiecare creştere a depărtării cu un milion de ani-lumină. Vitesele cele mai mari observate (pentru nebuloase situate la 200 de milioane de ani-lumină) sunt până la 40 000 km/s. 1. Nebuloasă difuză [pacceflHHan TyMaHHOCTb; nebuleuse diffuse; unregelmălîiger Nebel-fleck; diffuse nebula; rendetlen kodfolt], V. sub Nebuloasă. 2. ~ galactică [rajiaKTHHecKan TyMaHHOCTb; nebuleuse galactique; galaktischer Nebelfleck; galactic nebula; galaktikus kodfolt]. V. sub Nebuloasă. 3. ~ planetară [nJiaHeraaH TyMaHHOCTb; nebuleuse planetaire; planetarischer Nebelfleck; pla-netary nebula; planetâris kodfolt]. V. sub Nebuloasă. 4. ~ spirală [crrapaJlbuan TyMaHHOCTb; nebuleuse spirale; spiraliger Nebelfleck; spiral nebula; szpirâlis kodfolt]. V. sub Nebuloasă. 5. Nebulozitate [TyMaHHOCTb; nebulosite du ciel; Bewolkungsmenge, Wolkenmenge; sky ne-bulosity; beborulâsi arâny]. Meteor.: Raportul dintre suprafafa ocupată de nori şi suprafafa totală a bolfii cereşti. Nebulozitatea prezintă o variafie Jiurnă analoagă cu variafia temperaturii, având valoarea maximă după amiază. Pe oceane, această variafie este foarte mică. Variafia anuală este foarte neregulată. în regiunile noastre, nebulozitatea este mai mare iama decât vara. în general, în regiunile muntoase, situafia este inversă. Nebulozitatea se distribue foarte neregulat pe suprafafa globului. Ea este maximă la ecuator, cu oscilafii periodice de o parte şi de alta a ecuatorului. O făşie, de nebulozitate minimă, se situează între 15 şi 35° latitudine, şi altă făşie, de nebulozitate maximă, între 35 şi 60°. La latitudini mai mari, nebulozitatea descreşte către poli. Sin. Grad de înnourare. 6. Necalmat, ofel V. Ofel necalmat. 7. Neck [HeK; neck; Neck; neck; neck]. Geol.: Coşul vulcanilor explozivi, plin cu fragmentele rocelor străbătute de erupfie, amestecate cu bolovani de lavă. 8. Necropolă [Henponojlb, KJia^Hme; necropole; Totenstadt; necropolis; nekropolis], Arh.: 1. Excavafie subterană în care erau depuşi morfii, în antichitate. —Cimitir urban de întindere mare. 9. Necroză [oMepTBJieHHe; necrose; Nekrose; necrosis; nekrozis]. Gen.: Alterarea şi distrugerea unor fesufuri vii ale plantelor sau ale animalelor. La plante, iineori, necrozele pot fi localizate sub formă de pete necrotice de coloare brună; alteori, pot fi generalizate. Se datoresc unef cauze fizice sau acfiunii toxice a unui parazit. 10. Nectandra [3eJieH0e flepeBO; nectandre; Grunholz; greenheart,nectandra; zoldszivfa, green-heart]. Silv.: Nectandra rodiaci. Arbore cu lemnul verde-brun, foarte greu, tare, foarte durabil. Creşte în America de Sud (Guyana). Este întrebuinţat în construcţii navale şi în construcţii hidraulice (în special, !a construcţia porturilor). u. Nectar [HeKTap; nectar; Nektar; nectar; nek-târ]. Bot.: Suc zaharat, secretat de ţesutul epider- mic şi, uneori, şi de cel subepidermic al plantelor. Aceste fesufuri, numite nectarifere, se găsesc la baza petalelor, a staminelor şi a ovarului, formând, uneori, mici ridicături cari se numesc glande nectarifere, sau mici prelungiri ale petalelor, numite pinteni; alteori, fesuturile nectarifere se localizează pe frunze, pe stipele sau chiar pe pefioluri, şi se numesc glande nectarifere extrafloraie. Nectarul confine, în cea mai mare parte, zaharoză, alături de dextrină, de manită şi de gume. Nectarul are rolul de a atrage insectele, în special albinele şi fluturii, cari înlesnesc fecundafia florilor. El constitue, în acelaşi timp, şi un mijloc de apărare a plantei. 12. Necfarînă [HeKTapHH; nectarine; Nektarine; nectarine; nektârin]. Agr.: Piersecă golaşă, adică cu pelifa glabră sau lipsită de puf.^ îs. Necton [HeKTOH; necton; Necton; necton, nekton; nekton]. Biol.: Totalitatea animalelor cari trăiesc în mediu marin şi se deplasează în largul mării, prin propriile lor forfe. De exemplu, din necton fac parte bancurile de scrumbii şi, în general, tofi peştii cari se deplasează în largul mării. 14. Nedeterminare[Heonpe^ejieHHe; indetermi-nation; Unbesfimmtheit; indetermination; hatâro-zatlansâg]. Mat., Fiz., Tehn.: 1. Lipsa de determinare a valorilor numerice ale unor variabile, într'o problemă ale cărei date sunt insuficiente pentru determinarea lor. Exemplu: Nedeterminarea statică a unui sistem mecanic consistă în faptul că, prin aplicarea numai aprincipiilor Staticei corpurilor rigide, nu se pot obfine valorile reacfiunilorsistemu-lui, într'un caz de încărcare dat. V. Sistem static nedeterminat. — 2. Lipsa de determinare a valorii unei expresiuni analitice pentru valori date ale variabilelor cari intervin în acea expresiune,prin faptul căexpre-siunii nu îi sunt aplicabile toate teoremele referitoare la limita unei sume, a unui produs, a unui cât, etc. „Adevărata valoare" a expresiunii „nede-terminate" se defineşte, în acest caz, cum se arată sub Adevărata valoare a unei expresiuni nedeterminate (v.). 15. Nedeterminare statică [cTaTHHecKoe Heo-npe#ejieHHe ; hyperstaticite; statische Unbestimmtheit; hyperstaticity; statikus hatârozatlansâg]. Mec. V. sub Sistem static nedeterminat. ie. Neelectrolit[He3JieKTpoJiHTHbiH; non-elec-trolyte; Nichtelektrolyt; non-electrolyte; nem-elek-trolit]. Chim.: Substanfă care are proprietatea de a nu se desface în ioni, în soiufie într'un lichid polar şi, deci, de a nu prezenta conducfie electrolitică. 17. Nefelin [He(|)ejiHH; nepheline; Nephelin; nepheline; nefelin]. Mineral.: Na (AlSiOj. Mineral din familia feldspatoizilor, care confine şi potasiu. Cristalizează în sistemul hexagonal. E incolor, cenuşiu sau gălbuiu, transparent. Are luciu gras, spărtură neregulată, clivaj pufin accentuat, duritate 5*“6 şi gr. sp. 2,63. Se găseşte ca mineral accesoriu în rocele eruptive alcaline. în fara noastră se găseşte în sienitul dela Ditrău. Sin. Eleolit. 4 50 î. Nefelinif [He<|)ejihhht; nephelinite; Nephe-lirrit; nephelinite; nefelinif]. Petr.: Rocă efuzivă neoyulcanică (terţiară), fără feldspafi, constituită din nefelin, augit şi, accesoriu, magnetit. Varietăţile cu olivin se numesc bazalte cu nefelin. 2. Nefelinfefrife [H6(J)eJiHHTec})pHTbi; nephe-lintephrites; Nephelintephrite; nepheline-tephrites; nefelintefritek]. Petr.: Familie de roce eruptive, efuzive, neovulcanice, constituite dintr'un plagio-claz bazic, din nefelin şi din piroxen. s. Nefelomefru [Hec})ejiOMeTp; nephelometre; Nephelometer, Trubungsmesser; nephelometer; nefelometer]. Opt.: Instrument folosit în studiul cantitativ al sistemelor disperse, fie prin determinarea slăbirii intensităţii unui fascicul de lumină care străbate un strat din sistemul dispers studiat (după o metodă analoagă cu cea folosită în determinările de colorimetrie), fie prin determinarea intensităţii radiaţiei difuzate prin efect Tyndall. 4. Neferos [rţBCTHOH MeTaJiJi; non-ferreux; nichteisen; non-ferrous; nem-vasas]. Chim.: Calitatea unui material metalic de a nu conţine fier. 5. Nefoscop [He(})OCKon; nephoscope; Wol-kenmesser, Nephoskop; nephoscope; nefoszkop, felhomero]. Meteor.: Instrument cu care se determină direcţia şi vitesa de deplasare a norilor. Se deosebesc următoarele instrumente: Oglinda nefoscopică: Instrument cu care se determină direcţia şi vitesa de deplasare a norilor, adică a curenţilor de aer cari antrenează norii. Se compune dintr'o oglindă pe care sunt trasate două cercuri concentrice şi o serie de opt dia-metri cari determină 16 direcţii (orientări) cardinale. Oglinda este aşezată orizontal, astfel încât diametrul N-S. să coincidă cu direcţia cardinală S-N. Observatorul îşi alege o poziţie fixă, din care vede în centrul oglinzii imaginea unei părţi caracteristice a norului. Fără a-şi schimba poziţia, el urmăreşte deplasarea imaginii, şi, cu ajutorul notaţiilor de pe oglindă, determină direcţia din care suflă vântul în înălţime, Ia nivelul norului. Totodată, el notează timpul t în care aceeaşi imagine parcurge distanţa s dintre cele două cercuri ale oglinzii. Notând cu h înălţimea ochiului deasupra nivelului şi cu H înălţimea norului, el calculează vitesa v a norului, deci şi a vântului, cu formula \v=Hs:(bt). Hersa nefoscopică: Instrument pentru determinarea vitesei relative şi a direcţiei de deplasare a norilor. Este constituit dintr'o tijă verticală, lungă de 6***8 m, care are la partea superioară o bară orizontală cu şapte dinţi verticali. Tija mai are, Ia partea inferioară, un cadru circular gradat, care se roteşte în dreptul unui indice. O manetă manevrată de două cordoane serveşte la rotirea dela distanţă a tijei verticale. Terenul pe care este instalată hersa trebue să fie plan, pentru ca să se menţină la acelaşi nivel ochiul observatorului, care măsoară timpul în care norii trec prin dreptul dinţilor succesivi ai hersei aşezate cu bara orientată în sensul de mişcare al norilor. e. Nefoscopic, sondaj ~ [He(|)0CK0nHafl pa3Be#Ka; sondage nephoscopique; nephoskopi- sche Messung; nephoscopical sounding; nefosz^ kopikus kutatâs]. Meteor. V. sub Sondaj* meteorologic. ?. Nefoscopice, observaţii ^ [He^ocKonHbie Ha6JHO#eHHfl ; observations nephoscopiques; ne-phoskopische Beobachtungen; nephoscopical observations; nefoszkopikus megfigyelesek]. Meteor. V. sub Sondaj meteorologic. s. Nefosilifer [HeoKaMeHejibiH; non-fossiii-fere; fossilfrei, fossilleer; without fossils; foszil-mentes]. Geol.: Calitatea unui orizont de a nu confine fosile. 9. Nefrit [HecjjpHT; nephrite; Nephrit, Beii— stein, Nierenstein; nephrite; nefrit, baltako]. Petr.: Agregat criptocristalin, foarte dens, de ace de actinot. Se prezintă ca masă compactă, tenace, translucidă, de coloare verde. Se întrebuinţează pentru confecţionarea unor ^obiecte de artă şi ca piatră de ornament. 10. Negaţie [OTpmţai^He; negation; Verneinung; negation; fagadâs]. Logică: Aserţiunea unei propoziţii negative, adică a unei popoziţii în care relata considerată între termeni e pusă ca nefiind valabilă. Exemplu: Undele necoerente nu interferează. 11. Negativ [oTpHlţaTeJlbHblâ; negatif; negativ; negative; negativ]. 1 .Mat.: Calitatea unui număr real de a fi mai mic decât zero (v. sub Număr). — 2. F/z., Chim., Tehn.: Calitatea unei mărimi scalare măsurabile, de a avea o valoare mai mică decât zero. Această calitate e independentă de unitatea de măsură, dar depinde de „poziţia" punctului zero, în mulţimea ordonată a mărimilor scalare considerate. — Din punctul de vedere al poziţiei punctului zero, mărimile scalare se împart în două clase: mărimi scalare cu punctul zero deplasabil în mulţimea lor, şi mărimi scalare cu punctul zero nedeplasabil. O mărime dată din prima clasă poate avea o valoare pozitivă sau negativă, după pozifia punctului zero în mulfimea mărimilor de natura ei, iar o mărime din a doua clasă poate avea, după convenţiunea făcută, fie numai o valoare pozitivă,Jie numai o valoare negativă, valoarea ei absolută neputând fi modificată decât prin schimbarea unităţii. Mărimile cu punctul zero deplasabil sunt cele pentru cari rezultă din procedeul de măsură numai diferenţiala (sau o diferenţă de valori), iar cele cu punctul zero nedeplasabil sunt cele pentru cari rezultă din procedeul de măsură înseşi valorile. înălţimea (diferenţa de nivel) şi potenţialul scalar (definit numai cu aproximaţie de o constantă aditivă) sunt mărimi din prima clasă. Lungimea, aria, volumul, lucrul mecanic, căldura, sarcina electrică pozitivă, sarcina electrică negativă, etc. sunt mărimi din a doua clasă. Uneori, în mulţimea mărimilor scalare cu punctul zero deplasabil, cele de un semn poartă un nume (de ex. înălfime), iar cele de semn contrar poartă alt nume (de ex. adâncime). 12. Negativ fotografic [(JîOTorpa^HHecKHH He-raTHB; negatif photographique; photographisches Negativ; photographrc negative; fenykepeszeti ne- 51 gafiv]. Foto,; Placă, film sau hârtie fotografică developată, care cuprinde imaginea negativă a originalului, obfinută prin fotografierea acestuia. • i; Negativ cu sită [peineToo6pa3Hbift HeraTHB; negatif â trame; Rasternegativ; screen negative; raszternegativ]. Arfe gr.: Negativ fotografic, obţinut, după un original în semitonuri, prin intermediul unei site (v. Sită). 2. ~ în semitonuri [iiOJiyTOHHbiH HeraTHB; negatif â demi-teinte; Halbtonnegativ; half-tone negative; felszin negativ]: Negativ fotografic, obţinut după un original în semitonuri (v. Semiton). 'k s. ~ linear [jiHHeHHbii! HeraTHB; negatif au trăit; Strichnegativ; linear negative; vonalas negativ]: Negativ fotografic, obîinut după un original linear. 4. Negativ,tăiere la strung sub unghiu V. Tăiere la strung sub unghiu negativ. 5. Negatoscop[HeraTOCKOn;negatoscope; Negaţi vschaukasten; negatoscope; negatoszkop]. Fiz.: Ecran luminos, folosit pentru examinarea prin transparentă a radiogramelor. . 6. Neghină [KyKOJib; nielle; Kornrade; corn-cockle; konkoly]. Agr.: Agrostemma Githago L. (sin. Githago segetum Desf.). Plantă din familia cariofilaceelor, care creşte în culturile de cereale. Are sămânţa rotundă, de coloare negricioasă, care dă făinii coloare închisă şi gust neplăcut, datorită agrosteminei (alcaloid) şi gitaginei (glu-cozid) pe cari le confine. Sin. Zâzanie. 7. «Negre de Odesa". Agr.: Varietate de cireşe, cu fructul foarte mare, negru, cu pelifa lucioasă, cu miezul roşu închis, aproape negru, şi cu sucul colorat intens. Se coace în a cincia sau în a şasea săptămână a sezonului de cireşe şi are gust foarte bun. 8. Negreală[1 .06jiHiţ0B0HHaH CMecb; couche; Schwârze; mould facing; fekete festek. — 2. qep-HHJia;; encre; Ţinte; ink; tinta]. 1. MetL: Material lichid, format dintr'un amestec de apă cu grafit, la care se adaugă melasă, mangal în praf, etc., după diverse refete, şt cu care se ung suprafeţele formelor de turnătorie, pentru ca piesa turnată să aibă suprafafa curată şi netedă. Pentru ca vopseaua să rămână aderentă la formă, se adaugă, în amestec, un liant (făină, cleiu). Sin. Şferf. V. şi Apă grafiterasă. — 2. Cerneală (Transilvania). 9. Negreti. Zoof.: Rasă superioară de oi de tip merinos. Oaia negreti are picioarele scurte, şi dă lână de lungime mijlocie (6 - ■ • 12 cm), fină, suplă, bogată în usuc, şi cu multe ondulafii. 10. Negru [qepHblH; noîr;“ schwartz; black; fekete]: 1. Calitatea sensafiei pe care o au persoanele cari nu sunt oarbe din naştere, în lipsa oricărei radiafii incidente asupra ochilor lor. — 2. Calitatea suprafefei unui corp de a nu reflecta şi de a nu difuza radiafiile electromagnetice incidente, oricare ar fi lungimea lor de undă (în vizibil, în sensul restrâns al termenului negru, — şi în vizibil şi invizibil, în sensul larg al termenului negru). 11. Negru animal: Sin. Cărbune animal (v.). i2. Negru de anilină [nepHbiH âHHJîHH; noir d'aniline;Anilinschwartz;aniline black ;anilinfekete]. Chim., Vops.: 0-n=0=n-<“>-n=0=n hn=C>=n-<=>-n=C)=n-w-n Colorant care se desvoltă pe fibre, prin oxidarea unei sări de anilină. Ca sare de anilină, se poate folosi clorhidratul de anilină, în mediu acidulat cu acid clorhidric, şi, mai rar, sulfatul sau nitratul de anilină. Ca oxidant, se foloseşte cloratul de sodiu, cloratul de potasiu şi bicromatul de potasiu sau de sodiu. Pentru accelerarea reacfiei se adaugă catalizatori, ca sulfatul de cupru, vanadatul de amoniu, sulfatul de fier, ferocianura de potasiu, etc. — Face parte din categoria „coloranfilor de ghiafă", adică, spre deosebire de alte procedee de vopsire, în care se lucrează în solufii calde, în soluţia acestor produşi se adaugă ghiafă. Negrul de anilină rezistă la spălat şi Ia lumină, dar prezintă desavantajul că, în timpul vopsirii, atacă fibrele, iar cu timpul, în contact cu atmosfera, coloarea neagră devine verzuie, din cauză că aerul confine şi mici cantităfi de bisulfit de sodiu, fafă de care are mare sensibilitate. îs. ~ de difenilamină [nepHbiâ ^H^eHHJia-MHH; noir de diphenylamine; Diphenylamin-schwartz; diphenyl-amine black; difenilamin-fe-kete]. Chim., Vops.: Colorant care se produce prin oxidarea difenilaminei. Spre deosebire de negrul de anilină, negrul de difenilamină se desvoltă în mediu acidulat cu un acid organic, şi nu atacă fibrele. Coloarea rezultată e rezistentă şi nu se înverzeşte. Se întrebuinfează pentru materiale fine, cari nu rezistă la vopsirea cu negru de anilină. 14. ~ de fum [cama; noir de fumee; Lampen-schwartz; lamp black, soot black; koromfekete]. Chim.: Cărbune foarte fin, obfinut prin trecerea, printr'un şir de camere în cari se depune, a fumului rezultat din arderea cu o cantitate insuficientă de aer, a gazelor naturale sau a gazelor de petrol. Se întrebuinfează la prepararea diverselor vopsele negre, şi, ca material de umplutură, în proporfie de 30'*-60°/o, la fabricarea anvelopelor de cauciuc, cărora le îmbunătăţeşte calităţile mecanice. îs. ~ de oase [jkhbothmh yroJlb; noir d'os; Knochenschwârtz; bone black; csontfekete]. Ind. chim. sp. V. sub Cărbune animal. ie. ~ de sulf T [cepHHCTbiH nepHbiâ T; noir de soufre T; Schwefelschwartz T; sulphur black T; T. kenfekete]. Chim., Vops.: Materie colorantă neagră, de sulf, obfinută din 2,4-dinitrocIorbenzen, sulf şi sulfură de sodiu, prin încălzire la 140°. Este cel mai întrebuinfat colorant negru pentru bumbac, datorită rezistenfei la lumină, uşurinfei de fabricare şi prefului de cost mic. 17. ~ diamant PV [qepHbrâ ajlMas PV; noir diamant PV; Diamantschwartz PV; diamond black PV; PV gyemântfekete]. Chim., Vops.: Materie colorantă azoică, de coloare roşietică, obfinută prin diazotarea acidului o-aminofenol-p-sulfonic 4* 52 şi prin cuplarea cu 1,5-dioxi-naftalină. Vopsirea se face în prezenţa bicromafului de potasiu, coloarea Iniţiala fiind roşie; după cromare se obţine o coloraţie neagră, 1. Negru diamin BH [nepHbH AHaMHH BH; noir de diamine BH; Diaminschwartz BH; diamine black BH; BH diaminfekete]. Chim., Vops.: Materie colorantă azoică, substantivă; vopseşte bumbacul în negru-albăstruiu. 2. ~ imedial [nepHbiH HMeflHaJib; noir im-mediai; Immedialschwartz; immedial black; ime-dialfekete]. Chim., Vops.: Materie colorantă de sulf, ob}inută din dinitroclorbenzen-p-aminofenol, prin topire cu polisulfură de sodiu. s. ~ Vidai [qepHblH BHflaJIH; noir V.; V. Schwartz; V. black; V. fekete]. Chim., Vops.: Materie colorantă de sulf, obfinută prin topirea p-aminofenolului cu sulfură de sodiu. Este cel mai vechiu colorant de sulf, negru. 4. „Negru, dare la ~u [HecjDTHHbie 0T6p0Cbi; slops; Slops; slops; szlopsz]. Ind. petr.: Trimiterea unui derivat petrolier stricat (dintr'un motiv oarecare) într'un rezervor special, de unde se poate recupera printr'o nouă prelucrare. 5. Negură [TyMaH; brouillard; Nebel; fog; kod]. Mefeor.; Aerosol atmosferic, în care faza dispersată este lichidă. Se formează prin condensarea vaporilor unui lichid în interiorul unui gaz. V. şi sub Meteori apoşi. 6. Neifhea. Paleonf.: Sin. Janira (v.). 7. Nekal BX. Ind. fext.: Alchilnaftalensulfonat de sodiu. Este un produs foarte higroscopic, cu proprietăfi de umezire, de solubilizare şi dispersare, folosit în industria textilă ca agent de umezire. El îşi menţine capacitatea de înmuiere chiar când se întrebuinţează în mediu rece. (N. C.).— Un produs similar se fabrică în URSS, sub numele de emolient NB. 8. Nemafilit [HeMa<|)HJiHT; nemapyllite; Ne-maphyllit; nemaphyllite; nemafilit]. Mineral.: Va-rietate de antigorit. 9. Nemalif [HeMaJiHT; nemalite; Nemalith; nemaiite; nemalit]. Mineral.: Mg(OH)2. Varietate fibroasă de brucit. 10. Nemafică, stare ~ [HeMaTHnecKoe coc-TOflHHe; etat nematique; nematischer Zustand; nematic state; nematikus âllapot]. Fiz.: Starea mesomorfă a materiei, în care centrele de masă ale moleculelor sunt distribuite în desordine, dar moleculele au o orientare comună, in lipsa oricărui câmp de orientare exterior. 11. Nemafoblasflc [HeMaTo6jiacTHHecKHH; ne-matoblastique; nematoblastisch; nematoblastic; ne-matoblasztikus]. Mineral.: Structură specifică a unor şisturi cristaline alcătuite din minerale cu desvoltare prismatică pronunţată. 12. Nemere- V. sub Vânt, tipuri de îs. Nemerifes conescens. Zoot.: Insectă hiper-parazită, care atacă şi distruge molia tutunului. i4. Nemefalic [HeMeTaj]jiHHecKHH; non-metal-lique; nichtmetallisch; non metallic; nem-femes]. Chim.: Calitatea unui material de a nu conţine metale, sau de a nu prezenta caractere metalice. îs. Nenumerabil [HecMeTHbrâ; non-denombra-ble; unabzăhlbar; non numerable; megnem-szâm-lâlhato]. Mat.: Calitatea unei mulţimi de a nu putea fi pusă în corespondenţă biunivocă cu o mulţime finită sau cu mulfimea numerelor naturale. De exemplu, mulţimea numerelor reale este nenumerabilă. ie. Neo- [Heo; neo-; neo-, Neo-; neo-; neo]: Prefix cu semnificaţia de nou. 17. Neoarsicodil. V. Arhenal. 18. Neocarmin. Ind. text. Reactiv întrebuinţat pentru identificarea fibrelor textile, pe cale co-loristică. Proba de analizat se lasă 3---5 minute în soiufie de neocarmin, se spală cu apă, apoi cu apă în care s'a turnat amoniac, până când devine slab alcalină, şi se clăteşte bine cu apă curată. Viscoza se colorează în roşu, fibrele cupro se colorează în albastru închis, fibra acetat se colorează în galben-verzuiu. (N. C.). 19. Neocianină [HeoiţHaHHH; neocyanine; Neo-cyanin; neocyanin; neocyanin]. Fiz.: Substanţă din clasa cianinelor, folosită ca sensibilizator în infra- o roşu, având maximul de sensibilitate la 8500 A. o Poate fi folosită până la 9000 A, şi, hipersensi- o~ bilizată cu amoniac, până spre 11500 A. 20. Neoclasic [HeoKJiaccn^ecKHH; neo-clas-sique; neuklassische; neo-classic; neo-klaszikus]. Arh.: Calitate a arhitecturii şi a artei din secolul al XlX-lea de a imita arta şi arhitectura clasică. 21. Neocomian [He0K0MHaH0BbiH apyc; neo-comien; Neokom; Neocomian; neokomiân]. Geol.: Numire dată, uneori, în literatura geologică, Cre-tacicului inferior, cuprinzând etajele Valanginian, Hauterivian şi Barremian. Se aplică mai ales faciesului alpin de geosinclinal. 22. Neocrinoide. Paleonf.: Ordin al clasei cri-noidelor, cuprinzând, în general, toate formele actuale, terfiare şi mesozoice, având faţa ovală neacoperită de căpăcel, deci cu orificiul bucal şi cu cele cinci plăci ovale vizibile. 23. Neodjm [HeOflHM; neodyme; Neodym; neo-dymium; neodymium]. Chim.: Nd; nr. at. 60; gr. at. 144,27; gr. sp. 6,92; p. t. 840°. Element tri-valent, de coloare galbenă-deschisă, din familia pământurilor rare. Se găseşte împreună cu ceriul, lantanul, praseodimul, în monazit, în cerit, etc. Se prepară în stare metalică, prin electroliza clo-rurii (NdCl3) topite. Se oxidează încet în aer. 24. Neofalină [Heo(J)ajiHH; neophaline; Neofa-line; neophaline; neofalin]. Ind. petr.: Amestec de benzen şi benzină uşoară, folosit ca material pentru curăţit materiale textile. 25. Neo-fJeihenol. Vops.: Substanţă de umezire, de pătrundere, egalizare, solubilizare, curăfire şi emulsionare. împiedecă formarea săpunurilor de calciu şi se foloseşte ca adaus la apretură, la fixarea sub presiune, la albire, vopsire şi înviorare. (N. C.). 53 î. Neogen [HeoreH; neogene; Neogen; Neo-gene; neogen]. Geol.: A doua perioadă a erei neozoice(v. tabloul sub Geologice, subdiviziuni ~). Cuprinde timpul care a trecut dela prima transgresiune mediteraneeană care s'a produs după regresiunea dela sfârşitul Oligocenului şi până la stabilirea climei glaciale dela începutul Cuaternarului. Stratele sedimentare cari constitue grupul neogen prezintă o mare varietate de faciesuri. Astfel se întâlnesc: depozite marine, în cea mai mare parte naritice, ca: nisipuri pline de fragmente de scoici (falune, crag), calcare cu Litho-tamnium, calcare cu “briozoare, calcare cu cora-lieri, argile cu foraminifare, cu radiolari, apoi marne, nisipuri, gresii moi, uneori glauconitice; depozite lagunare, reprezentate prin zăcăminte de sare şi gipsuri; depozite continentale, ca: for-mafii de turbiere cu cărbuni de pământ, calcare lacustre, diatomite de apă dulce, nisipuri şi pietrişuri fluviatile, depozite eoliene şi de origine vulcanică. Fauna şi flora din această perioadă erau foarte asemănătoare celor da azi. Dintre nevertebrate predomină gasteropodele şi lamelibran-hiatele sinupaleate. Dintre echinide, se întâlnesc genurile Clypeaster şi Schizaster. Dintre numuli-nide, cari avuseseră un rol important în Paleogen, rămân caracteristice pentru Neogenul inferior genurile Lepidocyclina şi Miogypsina. Rolul predominant în fauna neogenă l-au avut însă mamiferele, dintre cari cele principale au fost diferite specii de Mastodon, Dinotherium, Elephas, Rhino-ceros, Tapirus, Hipparion, rumegătoare, suidee şi carnivore felide. 2. Neohexan [HeoreKcaH; neohexane; Neo-hexan; neohexane; neohexan]. Chim.: 2, 2-dime-tilbufan; p. f. 49,7°;d.0,6494; H3C-C-CHS-CH3 indicele de refracfiune «^=1,36887. Este un con- H3C CHS stituent al benzinei alchilate, obfinut în reacfia de atchilare a isobutanului cu etilena. s. Neohipparion. Paleonf.: Gen de mamifer perisodactil, făcând parte din strămoşii calului A. trăit în Pliocen. 4. Neol. Chim.: [C6H3(OH) (NH2) COOH] HCI. Clorhidrat al acidului p-amino-salicilic, folosit ca revelator fotografic. (N. C.). *■ 5. Neolan. Vops.: Grup de coloranfi azoici cari confm în masa lor atomi de crom, necesari formării lacului care leagă colorantul de fibră. Vopsirea se face în băi puterriic acidulate. (N. C.). 6. Neolitic [HeoJMTOBbift; neolitique; Neoliti-kum; Naolithic; Neolitikus]. Geol.: Etajul inferior al Cuaternarului superior (Holocen), (v. tabloul sub Geologice, subdiviziuni ~). Se caracterizează prin uneltele de piatră lustruită, de cari începe să se folosească omul primitiv. V. şi Holocen. 7. Neomerpin N. Ind. text.: Naftalin-sulfonat de sodiu alchilat, la care sa adaugă metilhexalin. Are reacfie neutră. Este un muiant, un produs de curăfire şi egalizator. Rezista în apa cu o duritate până la 20 grade germane. Se întrebuin- ţează ca egalizator, la vopsirea cu coloranfi de cadă a fibrelor vegetale, şi ca adaus la merce-rizare. (N. C.). 8. Neon [HeOH; neon; Neon; neon; neon]. Chim.: Ne; nr. at. 10; gr. at. 20,183; gr. sp. 0,9. Gaz nobil, neinflamabil, fără miros şi fără coloare, care se găseşte în proporfii foarte mici (1 :66000) în atmosferă şi în gazele unor izvoare minerale. Se extrage industrial prin distilarea fracfionată a aerului lichid. Se întrebuinfează la umplerea tuburilor luminoase cu descărcări electrice (dă o lumină roşie-gălbuie, până la roşie) şi a lămpilor electrice de semnalizare (cu catod de fier, având un înveliş subfire de bariu). 9. Neonalium. Mefl.: Aliaj de 6*•■14% cupru cu 94-•■86% aluminiu, cu rezistenfă Ia tracfiune de 16■■■24 kg/mm2 şi duritatea Brinell 80•■•120, însă cu alungirea de numai 0,5 %. Se toarnă foarte bine, dând piese fără pori. Are între-buinfări în construcfiile de automobile, de avioane, de motoare, etc. (N. C.). 10. Neonicofină [HeOHHKOTHH; neonicotine; Neonikotin; neonicotine; neonikotin]. Chim.: Alcaloid isomer cu nicotină (a-piperidin-g-piridină). Sin. Anabazină. 11. Neonumulific [He0HyMyjiHT0BbiH; neo-nummulitique; Oligozăn; Oligocene; neonumuliti-kus]. Geol.: Sin. Oligocen. (Termen folosit mai ales de geologii francezi). 12. Neopenfan [HeoneHTaH; neopentane; Neo- pentan; neopentane; neopentân]. Chim.: Tetrametil-metan. Hidrocarbură saturată din seria isoparafinelor, cu CH3 p. f. 9,4°; d. 0,613; indicele de I refracfiune n™ 1,3513; cifra oc- CH3—C —CH2 tanică, 83. E un constituent al ^ benzinelor alchilate. Sin. 2,2-di- 3 metilpropan. îs. Neoplagiaulax. Paleonf.: Gen de mamifer marsupial, care a trăit în Paleogen. 14. Neopren [xjioponpeHOBbiii KaynyK; neo* prene; Chloroprenkautschuk; neoprene; naopren]. Ind. cc.: Cauciuc sintetic, preparat prin polime-rizarea în emulsiune a 2-clor-butadienei (cloro-pren). Stabilitatea, la păstrare, este mai mică decât a cauciucului natural. Este solubil în benzen, în toluen şi în hidrocarburi clorurafe. Are calităfi mecanice bune şi e mai rezistent dacât cauciucul la acţiunea uleiurilor şi a ozonului. Se vulcani-zează prin încălzire cu oxid de zinc, dând un material elastic, care se aseamănă cu cauciucul vulcanizat cu sulf. Sin. Dupren. 15. Neorganic. V. Anorganic. ie. Neosalvarsan [HeocaJibBapcaH; neosalvar-san, novarsenobenzol; Neosalvarsan; neosalvarsan; neoszalvarzân]. Chim.: HO OH )c6H3-As=As-C6Hî/ H H2N XN^ + 2H20 CH2- OSONa Dioxi-diamino-arseno-benzol-monometilen-sulf-oxilat de sodiu. Pulbere cristalină gălbuie, cu miros 54 caracteristic, solubilă în apă, insolubilă în alcool, în eter, foarte sensibilă; are caracterele toxice ale sărurilor arsenicale; la acţiunea aerului, devine mai toxică. Se foloseşte ca antisifilitic. Sin. Novar-senol „914", Rodarsan, Neobenzarsan, Neoars-fenamină, Novarsenobenzol, etc. 1. Neoschwagerina. Paleonf.: Gen de forami-nifer, cu cochilia sferică, caracteristic pentru Permo-Carboniferul din Estul Europei (URSS). 2. Neosetavin. Ind. fexf.: Derivat de alcool gras, sub formă de praf alb, întrebuinfat la vopsirea şi la înviorarea articolelor de fibre artificiale (în special pentru articole crepe). E aplicabil chiar la înviorarea pe fulard. Are o mare putere de înmuiere. E solubil în apă caldă, rezistent fafă de sărurile de calciu şi de magneziu, şi stabil la fierbere în baie acidă. (N. C.). s. Neotantalit [HeoTaHTaJiHT; neotantalite; Neotantalit; neotantalite; neotantalit]. Mineral.: Niobat şi tantalat de fier, de mangan, etc., cristalizat în sistemul cubic. E o varietate de piroclor, de coloare galbenă deschisă. 4. Neotokit [He0T0KHT; neotocite; Neotokit; neotocite; neotokit]. Mineral.: Silicat hidratat de mangan şi fier, rezultat din alterarea rodonitului şi a altor silicafi. E amorf, cu caracter coloidal, cu spărtură concoidală; are coloare neagră sau bruna închisă. 5. Neovulcanism [HeoByjiKaHH3M; neovulca-nisme; Neovulkanismus; neovulcanism; neovulkâ-nizmus]. Geol.: Ansamblul fenomenelor vulcanice legate de manifestările din era neozoică. e. Neozoic [He030HHecKHă; neozoique; Neo-zoikum; Neozoic; neozoikus]. Geol.: Eră geologică în care s'a format grupul cel mai nou de strate. Ea începe la sfârşitul Cretacicului şi durează până la începutul Cuaternarului. Din punctul de vedere paleontologic, se poate stabili începutul acestei ere după disparifia amonifilor, a belem-nifilor şi a reptilelor mari, caracteristice pentru era mesozoică, şi dela apariţia mamiferelor mono-delfe şi a numulifilor. — în clasificarea unor autori, Neozoicul cuprinde şi Cuaternarul. în era neozoică se stabilesc Ia suprafafa pământului condifiuni geografice din ce în ce mai asemănătoare celor actuale, iar evolufia viefii culminează cu aparifia omului la începutul Cuaternarului şi cu desăvârşirea faunei şi a florei actuale, atât pe continente, cât şi în mări. Geosinclinalele mari, ocupate de mare în Meso-zoic, au fost umplute cu depozite sedimentare în Neozoic, şi prinse în mişcările orogenice, în urma cărora s'a desăvârşit formarea sistemelor noi de munfi, ca: Pirinei, Alpi, Apenini, Carpafi, Balcani, Caucaz, Taurus, Himalaia, Cordilieri, Anzi. Astfel, din vechiul geosinclinal al mării Thetis, care exista din Paleozoic, înconjurând Pământul dela Est la Vest, rămân mări separate, între cari Mediterana de astăzi. Mişcările epirogenice, de basculă, au dat depresiuni ocupate de mări epicontinentale şi de lacuri întinse. Ca urmare a mişcărilor orogenice intense ale scoarţei Pământului, s'au produs puternice mani-festafii vulcanice, între cari cele din lanţul eruptiv nou Harghita-Căliman şi din Munfii Apuseni. La începutul erei, climatul general era mai cald în emisfera nordică. în regiunile arctice, temperatura medie a fost cu cca 20° mai înaltă decât temperatura actuală, aceasta deducându-se din faptul că în Groenlanda şi în regiunea Spitzberg se găseşte, în stratele din Neozoic, o floră fosilă de zonă caldă temperată. . în a doua perioadă, clima se răceşte din ce în ce mai mult, ea ajungând să fie Ia începutul Cuaternarului mai rece decât cea actuală. Din punctul de vedere biologic, era neozoică este caracterizată prin predominarea mamiferelor, cari, din formele cu caracter colectiv dela începutul erei, se diferenţiază, spre stratele superioare ale acesteia, în ordinele cunoscute astăzi. La începutul Cuaternarului a apărut şi omul. în locul amonifilor şi al belemnifilor, cari dispar la sfârşitul Mesozoicului, se desvolfă foarte puternic lameli-branhiatele şi gasteropodele. Dintre vegetale predomină angiospermele monocotiledonate şi di-cotiledonate. Faciesurile sunt foarte variate. Se întâlnesc depozite continentale, lacustre, fluviale, alternând cu depozite marine, din cauza osci-lafiilor pe verticală ale ţărmului, provocate de mişcările epirogenice. Lipsesc depozitele abisale şi pelagice, predominând depozitele marine de mică adâncime — litorale şi neritice. Sunt mult răspândite şi depozitele continentale: lacustre, fluviale, eoliene. Sin. Cainozoic, Terfiar. 7. Neozon [He030H; neozone; Neozon; neo-’ zone; neozon]. Ind. cc.: Antioxidant folosit în industria cauciucului şi alcătuit din fenil-a-naftil- amină, fenil-p-naftilamină sau metatoluilen-diamină. 8. Neper [Henep; neper; Neper; neper; neper]. Fiz.: Unitate de măsură a nivelului de transmisiune în telecomunicafii: între două puncte ale unui sistem de telecomunicafii, prin cari se transmit puterile Pi şî /v prin cari frec curenfii It şi respectiv cari au tensiunile U± şi U2, există 0 diferenfă de nivel de transmisiune egală cu 1 P I 1 neper, dacă —■ log -=^, respectiv log —- sau 2 P 2 *2 l°9 sunt egali cu unitatea, după cum se consi- U2 deră nivelul de transmisiune pentru putere, pentru curent sau pentru tensiune. 9. Nepereche: Sin. Impar (v.). 10. Neperforate [Henept^opupoBaHHbie; non-perfores; nicht durchlocht; non-perforates; nem-âtlyukasztottak]. Paleonf.: Subordin al foraminifere-lor, caracterizat prin cochilie calcaroasă-porţelan-oasă, compactă şi neperforată, având uneori şi un strat extern silicios. u. Neph. V. sub Meteorologice, mesaje 12. Nepolară, grupare ~ [HenojinpHaH rpy-IIHpoKa; groupement non-polaire; nichtpolare Atomgruppe; non-polar group; nem-polâris cso-port]. Chim. fiz.: Grupare de atomi, sau radical, 55 care nu are moment electric permanent. Si*. Grupare apolară. 1. Nepolară, moleculă ~ [HenojiapHafl MOJie-Kyjia; molecule non-polaire; nichtpolares Molekul; snonpolar molecule; nem-polăris molekuJa]: Molecula care nu are moment electric permanent. Sin, Moleculă apolară. 2. valenfă ~ [HenOJlHpHafl CBH3b;valence non-polaire; nichtpolare chemische Bindung; non-polar valency; nem-polâris vegyuletertek]: Legătură chimică între atomi neutri (valenfă omeopolară, valenfă prin forfe van der Waals, etc.)f diferită de valenfa eteropolară. Sin. Valenfă apolară. V. şi sub Valenfă. s. Nepouit[HenyHT; nepouite; Nepouit; nepou- # ite; nepouit]. Mineral.: (Ni, Mg)6[(OH)8 1 Si4O10]. Cristalizează în sistamul monoclinic. Are coloare verzuie. Se găseşte în unele zăcăminte nichelifere. 4. Neptun [HenTyH; Neptune; Neptun; Nep- tune; Neptun]. Asfr.: Planetă a cărei depăr- tare de Soare este, în medie, de 30,07 ori depărtarea Pământului de Soare, adică de cca 4,5 miliarde de kilometri. Volumul său e de 60 de ori, şi, masa, de 17,3 ori mai mari decât volu-anul, respectiv decât masa Pământului. Diametrul planetei e de cca 54400 km. Densitatea medie a planetei e 1,55 şi temperatura medie, cca — 222°. Durata revoluţiei este de 164,79 ani, iar durata de rotafie, de 15 ore şi 48 de minute. Planeta nu e vizibilă cu ochiul liber, dar, cu un instrument de putere măritoare unghiulară mijlocie, se vede ca un astru de mărimea a 8-a, de coloare verzuie. Colorafia este datorită absorpfiei radiafiilor solare roşii de către atmosfera planetei; în spectrul planetei se găsesc bandele de absorpfie ale metanului. Neptun are un satelit, numit, uneori, Triton, care se roteşte în jurul planetei cu o perioadă de 5 zile, 21 de ore, 2 minute şi 38 de secunde, Într'un plan înclinat cu 40° fafă de planul orbitei Jui Neptun. 5. Neptunit [HenTyhht ; neptunite; Neptu-ciit; neptunite; neptunit]. Mineral.: Na2Fe Ti (Si4012). Cristalizează în sistemul monoclinic. Are coloare neagră. e. Neptuniu [HenTyHHH; neptunium; Neptunium; neptunium; neptunium]. Ch/m.:Np;nr. at. 93. Element transuranian sintetic. Se cunosc şapte isotopi (cu mase atomice de 231 şi 234- ■ -239), tofi radioactivi, cei mai importanti fiind isotopul de masă 237 (a-activ, cu timpul de înjumătăfire de 2,25.106 ani) şi isotopul de masa, 239 (p -activ, cu timpul de înjumătăfire de 2 • • • 3 zile). Principalele reacţii nucleare pentru obfinerea neptu-niului, dintre cele cca 20 cunoscute, sunt: 238, 1 , 239, . __ , 239k. U +n Y+ U-> 8 + Np, 92 0 1 92 r 93 r reacfie realizată prin bombardarea uraniului 238, fie cu neutroni rapizi, fie cu neutroni lenfi (dacă se bombardează cu neutroni rapizi, uraniul 239 care e format se desintegrează cu emisiune de electroni cu energie de 0,27 MeV, cu timpul de anjumătăfire de şapte zile, trecând în neptuniu 239; dacă se bombardează cu neutroni lenfi, în pilă de uraniu, uraniul 239 care e format se desintegrează cu emisiune de electroni cu energie de 1,2 MeV, cu timpul de înjumătăfire de 32 de minute, trecând în neptuniu 239); 238 II ! 2 LI 1 I 239M U + H -> n+ Np, 92 1 o 93 r reacfie realizată prin bombardarea uraniului 238 cu deuteroni cu energie de 22 MeV, accelerafi în ciclotron; 2381 ■ . 4 ii *1 * 1 ii i 239» | U + He -» 2 n+ H 4- Np, 92 2 0 1 93 r reacfie realizată prin bombardarea uraniului 238 cu paritcule a cu energie de 44 MeV, accelerate în ciclotron. Neptuniul este un metal actinid. Datorită timpului de înjumătăfire lung al isotopului 237, relativ stabil, au fost studiate proprietăfile chimice ale neptuniului. Acesta este un element tetravalent, hexavalent şi chiar trivalent. Se separă de uraniu prin disolvare în acid azotic şi prin tratarea solufiei cu fluorură de lantan, în prezenta unui agent reducător, iar de plutoniu, prin oxidări repetate, în prezenfa unui bromat alcalin. Se cunosc diferite halogenuri de neptuniu (NpF3, NpF4, NpF6, NpClg, NpCI4, NpBr3, NpBr4, NpJ3); bioxidul de neptuniu, NpOa; o oxisulfură şi o sescvisulfură, etc. Prin ac}iunea vaporilor de bariu asupra tri-fluorurii de neptuniu la 1200°, se obfine neptuniul metalic, care e un metal argintiu, tot atât de maleabil ca şi uraniul, cu d. 17,6* ■•17,9. Neptuniul 239 se desintegrează trecând în plutoniu 239 239 K, D_ , 239n 93 P 0 + MPU'- neptuniul 238 trece în plutoniu 238 238m o_____ , 238 n Np->B + Pu; 93 r r 94 ' iar neptuniul 237 trace în protactiniu 237 m 4lj . 238n Np-> He + Pa. 93^ 2 91 7. Neradoli D şi ND. Chim.: Grup de materii tanante sintetice, cari se obfin prin condensarea crezolilor sulfonafi sau a naftalinei sulfonate, cu formaldehidă. Nu pot înlocui complet produşii naturali, dar servesc ca materii tanante auxiliare. (N. C.). 8. Neregularifaîe, coeficient de ^ al unei maşini: Sin. Grad de neregularitate al unei maşini. V. Cceficiant de neregularitate al unei maşini. 9. grad de ~ al regulatorului. V. Grad de neregularitate al regulatorului. 10. grad de ~ al volanului. V. Grad de neregularitate al volanului. 11. grad total de ~ al regulatorului. V. Grad total de neregularitate al regulatorului. t2. Nereversibilă, transformare V. Ireversibilă, transformare 13. Neriantină [HepHaHTHH; neriantine; Nerian-tin; neriantin; neriantin]. Chim., Farm.: Glucozid foarte toxic, extras din leandru. Are o acfiune fiziologică asemănătoare cu a digitalinei. 56 î. Nerinea. Paleonf.: Gasteropod sifonostom, cu cochilie alungită, turiculată, cu numeroase ture. Perefii sunt îngroşafi către interior, formând pliuri caracteristice speciei. Nerinea este o formă reci-fala, care a trăit din Jurasic până la finele Cre-tacicului. 2. Nerifică, zonă ~ [HepHTHqecKan o6jiacTb; zone neritique; neritische Zone; neritic zone; ne-ritikus zona]. Geol.; Zonă a fundului mării, pufin adâncă (cuprinsă între 0 şi 200 m adâncime), situată în apropierea fărmului, pe soclul continental. Animalele marina cari trăiesc în zona naritică se adaptează la condifiunile acestui mediu. Depozitele sedimentare cari se formează în această zonă au, de asemenea, un facies caracteristic. Aici se depun depozite terigene, constituite de materialul provenit din sfărâmarea, sub acfiunea valurilor, a rocelor cari alcătuesc fărmul mării. Se depun astfel pietrişuri, nisipuri şi mâluri, cari, prin cimentare, formează conglomerate, respectiv gresii şi argile, în subzona din imediata vecinătate a fărmului (litoral) se formează roce organogene recifale, alcătuite, fie din coralieri, fie din resturile altor animale cu cochilia groasă. 8. Nerifina. Paleonf.: Gasteropod cu cochilie mică, globulară şi ornamentată, care, prin fosili-zare, nu şi-a pierdut pigmentafia. E cunoscut din Terfiar şi până astăzi, fiind b formă de apă sărată şi de apă dulce. Se găseşte în Pliocenul românesc, începând din Meofian. 4. Nerifopsis. Paleonf.: Gen de gasteropod, cu cochilia cu ultimul tur mare, şi ornată cu dungi longitudinale şi cu coaste transversale, cu noduri la întretăierea acestora. Cuprinde specii întâlnite din Triasic până astăzi. 5. Nernst, efect V. Efect Nernst. 8. filament ~ [hhtb HepHCTa; filament de N*; N. Brenner; N. filament; N. szâl]. Fiz.: Izvor de radiafie format dinfrfun bastonaş cu diametrul de cca 1 mm şi cu lungimea de 2*--3 cm, alcătuit dintr'un amestec de oxizi de ceriu, toriu şi zirconiu, la capetele căruia se găsesc doi electrozi de platină. Supus unei diferenfe de potenfial convenabile, şi adus la incandescenfă printr'un mijloc exterior, bastonaşul devine bun conducător de electricitate, şi temperatura lui se ridică până la cca 2400° K, emifând o lumină puternică, bogată în radiafii infraroşii. 7. formula lui ~ [c})opMyjia HepHCTa; formule de N.; N. Formei; N.'sequation; N. keplet]. Chim. fiz.: Formulă care dă potenţialul de electrod în funcfiune de concentrafia ionilor din soiufie. V. sub Potenfial de electrod. 8. lampă ~ [jiaMna HepHCTa; lampe de N.; N. Lampe; N. lamp; N. lampa]. //..* Lampă electrică cu incandescenfă, folosind drept rezistenfă un filament Nernst, care trebue încălzit înainte de punerea în funcfiune a lămpii. Lampa a dat rezultate mai bune decât lampa cu filament de cărbune, dar nu se mai foloseşte dela punerea în funcfiune a lămpilor cu filament metalic. 9. NeroS [HepOJl; nerol; Nerol; nerol; nerol]. Chim,: 'CjqHisQ. Alcool primar din clasa ferpeni- lor aciclici, isomer ai geraniolului (v.). Se găseşte în uleiul de neroii şi de bergamot. Are p. f. 224—225°, d. 0,881 şi se obfine din geraniol, prin încălzire cu alcoolat de sodiu. Are miros de trandafir. 10. Nerolan. Ind. texf.: Soiufie de coloare castanie, cu bază de substanfe grase, care are putere de înmuiere în apă rece sau fierbinte; în băi neutre alcaline şi acide, are putere de curăfire, de egalizare şi de disolvare a coloranfilor; protejează fibra textilă, dă materialului plinătate şi-l face plăcut la pipăit. Se întrebuinfează în băile-mamă ale coloranfilor de cadă, pentru a-i disolva mai repede, pentru a reacfion3 ca un coloid protector, pentru a micşora tendinfa de formare a spumei, la vopsirea lânii sau a mătasei, chiar dacă mediul e pronunfat acid. (N. C.). 11. Nero!ină [HepojiHH; neroline; Nerolin; nero-lin; nerolin]. Chim.: C10H7-O‘CH3. Eterul metilic aL a-naftolului, cu p. t. 72° şi p. f. 274°. Are miros de flori de portocal. Este JoFosit în cosmetică. 12. ~ nouă [hobbih HepioJiHH; neroline nou-velle; Neunerolin; new nerolin; uj nerolin]: Eterul etilic al a-naftolului, cu p. t. 37° şi p. f. 275°; are miros de flori de salcâm. Este întrebuinfat îni cosmetică. îs. Nerprun [HepnpyH; graines jaunes, nerprun; Gelbbeeren; yellow berries; sârga bogyo]. Bof.r Chim.: Fructul unor specii de Rhamnus (arbuşti cari cresc în Europa meridională). Cele mai apreciate sunt fructele de Rhamnus saxatilis L., Rhamnus; amigdalinis L., şi Rhamnus oleides L. Sucul lor are-gust amar, neplăcut, şi confine un glucozid (xanto-ramnina, C22H24012) care, prin acfiunea unor acizi sau a unor fermenfi, se scindează, dând o> substanfă colorantă, ramnetina (C16H1207),care este eterul metilic al tetraoxiflavonei. Confine şi altr principiu colorant, ramnazina (C17H1407), eterul* dimetilic al tetraoxiflavonei, ca şi cvercitină. Sucul se colorează, în mediu alcalin, în galben-roşietic, iar cu clorura ferică, în verde-brun intens.. Este întrebuinfat la vopsirea fesăturilor, cu mordant de staniu, şi la vopsirea covoarelorT a pieilor, uleiurilor, săpunurilor, etc.; la prepararea unor lacuri de aluminiu folosite în pictură; în farmacie,, cu sirop de zahăr, ca purgativ energic. 14. Nervafie: Sin. Nervafură (v.). 15. Nervafură [pe6pa; nervation; Nervatur; ner-vature; nervatura]. Tehn.: Ansamblul nervurilor unui sistem tehnic. Sin. Nervafie. ie. Nervonă [HepBOH; nervone; Nervon;nervonr nervona]. Chim. biol.: Cerebrozid format dintr'un, rest de acid nervonic, sfingozină şi galactoză. Nervona se găseşte în creier şi în toate fibrele nervoase. 17. Nervură [pe6po; nervure; Rippe; rib; borda].. Arh., Cs.: 1. Fiecare din mulurile de piatră de talie sau de cărămidă, cari formează osatura bol-filor de tip romanic sau gotic, construite din; panouri. — 2. Mulură decorativă, care conturează, muchiile unei bolfi, marginile unei nişe, etc. 18. Nervură [rypT CBOfta; nervure; Plattenbal-ken; rib; talpas gerenda]. Cs.: Grindă de beton armat, solicitată la încovoiere, care este turnatăi 57 odaia cu placa planşeului, astfel încât formează o piesă în formă de Ţ sau P. i* Nervură [pe(5po; nervure; Rippe; rib; borda]. Tehn.: Proeminenfă longitudinală, transversală sau înclinată, pe suprafafa unei piese, care serveşte, fie pentru mărirea rezistenţei ei, fie ca ghidaj (în cazul a două piese culisante), fie pentru activarea transferului de căldură dela piesă la mediul ambiant (prin mărirea suprafeţei de răcire, înlesnind astfel răcirea piesei şi, implicit, încălzirea mediului ambiant) sau dela mediul ambiant la piesă. Nervurile pot fi obţinute prin adausuri de material profilat (de ex. nervuri de tablă, în formă de elice sau de discuri drepte, presate sau sudate pe piesă), prin turnare, sau prin prelucrarea prin aşchiere (de ex. prin broşare). — După funcfiunea pe ^care o îndeplinesc, se deosebesc: 2. ~ de ghidare [HanpaBJiaiomee pe6po; nervure de guidage; Fuhrungsrippe; guiding rib; vezeto borda], 1. Tehn.: Nervură necesară pentru ghidarea, fie a unei piese ner-vurate, care culisează în interiorul altei piese (care are cane-luri corespunzătoare), fie a unei piese canelate, care culisează în exteriorul unei piese cu nervuri. Exemple:nervurilearboreluibala-dor al unei cutii de vitese(v.fig.); Arbore balador (cu nervurile căruciorului sau ale gli- nervuri de ghidare), sierelor unei maşini-unelte. — d) diametrul arbore-2. Pod.: Ieşitură pe fafa plăcii lui; /) lungimea ner-superioare a aparatelor de rea- vurii; h) înălţimea zem cu alunecare, aşezată în nervurii, lungul podului, şi care intră într'o adâncitură corespunzătoare de pe fafa plăcii inferioare, pentru a împiedeca deplasarea laterală a traveei podului şi căderea ei de pe reazem. s. ~ de încălzire [HarpeBaŢejibHoe pe6po; nervure de chauffage; Heizrippe, Heizungsrippe; heaftng rib; hevito borda]: Nervură necesară pentru activarea transferului de căldură, prin radiafie sau prin convecfie, dela mediul ambiant la o piesă, sau invers, dacă mediul, respectiv piesa, trebue să se încălzească într'un timp mai scurt (de ex. o încălzitor de apă cu gaze. 1) conductă de apă rece; 2) robinet de apă caldă; 3) baterie de încălzire; 4) arzător de gaze. Jeavă de fum cu nervuri. 1) nervură. feavă, în care fluidul care circulă trebue să fie încălzit). Exemple: nervurile (aripioarele) tuburilor de fontă pentru economizoare; nervurile (aripioarele sau lamelele) serpentinelor sau ale tuburilor inferioare ale încălzitoarelor de apă cu gaze (v. fig.); nervurile fevilor de fum (de încălzire), la unele căldări cu abur (v. fig.); nervurile elementelor de radiatoare de calorifer (cari au des avan ta ju I că se depune praf pe nervuri); nervurile convectorului de încălzire centrală (v. fig.). Sin-Aripioară de încălzire. 4. ~ de răcire [oxJiaAHTejibHoepe6po;ailette de refroidissement, nervure de refroidissementr Kuhlrippe; cooling rib, cooling wing; hiito borda]: Nervură necesară pentru activarea transferului de căldură, prin radiafie sau convecfie, dela o piesă la mediul înconjurător,sau invers» Convector de încălzire centrală, cu fev, cu nervuri (aripioare). Cilindru cu nervuri. f) cilindrul unui motor cu răcire cu aer; 2) nervură de răcire. Vaporizatorul unei instalafiiC.frigo-rigene. 1) feavă; 2) nervuri (aripioare)* dacă piesa, respectiv mediul, trebue să se răcească: într'un timp cât mai scurt. Exemple: nervurile (aripioarele) motoarelor (v. fig.) şi ale compresoarelor cu răcire cu aer; nervurile rezervoarelor de uleiur ale avioanelor, expuse curentului de aer, pentru* răcirea [uleiului; nervurile fevilor vaporizatorulut unei instalafii frigorigene (v. fig.). Sin. Aripioara de răcire. 5. ~ de rezistenfă [pe6po ccnpoTHBJieHHH,- nervure de resistance; Widerstandsrippe; resis-tance rib; ellenâllâsi borda]: Nervură necesară pentru mărirea rezistenfei unei piese. Exemple: nervuri de avion (v.); nervurile pieselor turnate (nervurile suprafeţei interioare a pis-toanelor, etc.), cari nu trebue să aibă dimensiuni prea mari în raport cu piesa, pentru a evita producerea tensiunilor proprii în timpul traiamentului termic (v.fig.). Sin. Nervură de consolidare. e. Nervură de avion Plsionul unui mofor cu [HepBK)paCaMOJieTa;ner- explozie, vure d'avion; Flugzeug- Operetele pistonului;2)fun-rippe; airplane rib; repulo- dul Pisfonu!u|; 3) nervuri gepborda]. Av.: Element al de rezi^"tă. unei aripe de avion, care asigură profilul aripei, şi transmite longeroanelor solicitările datorite rezistenfei aerului în timpul sborului. în general, nervura e construită din două tălpi legate printr'o- 58 Nervură de avion. 1) fălpi; 2) inimă; 3) longeroane. inimă (v. fig.); la aripele cu două longeroane, nervura poate fi considerată ca grindă sprijinită pe două reazeme (longeroanele), 'f ăl pile acesteia ^ fiind solicitate la t întindere sau la compresiune (după sensul momentului încovoietor), iar inima,-la forfecare. în construcţiile cu îmbrăcăminte de pânză, pentru a evita flambajul nervurilor, acestea sunt solidarizate între ele (în sensul longitudinal al aripei) cu panglică Jaconas sau cu coarde de pian. După materialul din care sunt confecţionate, se deosebesc: nervuri de lemn, cari au tălpile de Jemn (de plop sau de frasin) şi inima de contra-placaj sau de lemn (de plop); nervuri metalice (de ofel şi, în special, de duralumin), cari sunt grinzi de fevi (rotunde sau profilate) sau de tablă, solidarizate între ele printr'un sistem de zăbrele tubulare (îmbinările fiind realizate prin sudură sau prin nituire), (v. fig.)* l-a unele aripe cu îmbrăcăminte metalică, talpa nervurii poate fi însăşi 3 l Nervură tubulară. 1) talpă superioară, tubulară; 2) talpă inferioară, tubulară; 3) contravântuire tubulară. îmbrăcămintea aripei, dar se preferă nervura cu talpă cornier, pentru rigidizarea îmbrăcămintei şi pentru menţinerea distanfei dintre longeroane. Nervurile se înşiră de-a-lungul longeronuluiaripei şi perpendicular pe acesta, Ia o distanfă de 100-'*400,mm la aripe cu îmbrăcăminte de pânză, şi, la o distanfă mai mare, la aripe cu îmbrăcăminte metalică (îmbrăcăminte, care participă la rezistenfă aripei). De obiceiu, nervurile sunt legate între ele, Ia un capăt, printr'un tub rotund, care constitue bordul de atac al aripei; la celălalt capăt, narvurile sunt legate printr'un tub turtit sau cu o coardă de pian, care constitue bordul de fugă al aripei. Unele aripe au nervuri speciale, la cari bordul de atac şi bordul de fugă pot fi înclinate cu unghiuri variabile (prin rotirea în jurul unor articulafii), pentru a se putea modifica (în sbor) profilul aripei, şi, deci, condifiunile de sbor. 1. Nervurare [BbiAeJiKa pe6ep; action de ner-vurer; Rippenausfuhrung; furnishing with ribs; bor-dâlâs]. Tehn.: Executarea unui sistem tehnic astfel, încât să aibă suprafafa cu nervuri. 2. Nesaturat [HeHaCbiilţeHHbiH non-sature; ungesăttigt; non-saturated; nem-telitett]. Chim.: 1. Calitatea unui sistem fizicochimic de a confine o cantitate mai mică din unul din constituenţii săi, decât cantitatea care corespunde stării de echilibru în condifiunile în cari se găseşte sistemul. Exemplu: soiufie nesaturată, vapori nesaturafi, etc. — 2. Calitatea unui compus chimic de a putea adifiona atomi sau molecule, fie pentrucă conJine în moleculă legături multiple, fie pentrucă unii dintre atomii din moleculă au valenfa libere. s. Nesquehonif [HecKBeroHHT; nesquehonite; Nesquehonit; nesquehonite; neszkvehonit]. Mineral.: MgC034-3H20. Carbonat hidratatde magneziu. 4. Nessler, reactiv ~ [peaKTHB HecJiepa; reactif N.; N. Reagenz; N.'s reagent; N. reakfiv]. Chim.: Soiufie alcalină de mercuriiodură de potasiu, folosită pentru recunoaşterea ionului amoniu, cu care produce o colorafie galbenă sau un precipitat roşu-brun. 5. Nestabîl, echilibru ~ [HeycToitHHBoe paB-HOBecne; equilibre instable; unstabiles Gleich-gewicht;unstab!e equilibrium; nem-szfabilis egyen-suly]. V. Echilibru, pozifie de ~ nestabil. 6. Nestabilitate chimică [xHMHHecKan HecTa-6nJIbH0CTb; instabilite chimiquş; chemische In-stabilitât, chemische Unbestăndigkeit; chemical instability; vegyi insztabilitâş]. C/i/m.: Proprietatea unei substanfe de a avea *o reacfie de formare endotermă sau slab exotermă, şi de a se descompune deci cu uşurinfă, sub acţiunea unor agenţi chimici sau fizici. 7. Nesfaficitate, grad de ~ [cTeneHb CTa-THHecKOH HeonpfcfleJieHHOCTH; hyperstaticite; statische Unbestimmtheit; hyperstaticity; statikus hatârozatlansâgi fok]. Mec. V. sub Sistem static nedeterminat. s. Nesuspendafă, greutate ~ [HenoflBecHbiă rpy3; poids non suspendu; nicht gehăngtes Ge-wicht; not suspended weight; nem-fuggesztett suly]: Partea din greutatea unui vehicul, care se transmite direct căii, şi nu prin intermediul unui sistem elastic de suspensiune (resorturi, plăci de cauciuc, bielete cu blocuri silenfioase, amorti-soare, etc.). De obiceiu, greutatea nesuspendată este constituită din osiile montate (de ex. osia unui vagon de cale ferată, osia din fafă sau puntea din spate a unui automobil), incluziv rofile vehiculului. 9. Net [HeTTO, ^HCTbpi; net; netto,*deutlich, re in, sauber, scharf; net* neţi, clear, clean, s-harp; netto, tiszta]: Curat; fără impurităfi şi anexe; clar; distinct. Exemple: greutate netă (greutatea unui bun, fără greutatea ambalajului său); vedere netă (vedere distinctă); etc. 10. Netaninuri [HeTammHbi; non-tannins; nicht-Tannins; non-tannins; nem-taninok]: Substanfe cari se găsesc în plante împreună cu taninurile, şi cari se obfin, prin extracfie, în acelaşi timp cu acestea, şi cari singure nu au proprietăfile taninurilor. Tananfii vegetali confin: apă, netaninuri, taninuri şi substanfe insolubile. Nefanlnurile confin: hidrafi de carbon, proteine, lignine, săruri, etc. Pudra de piele nu le fixează. în procesul de tăbăcire, au rolul de a dispersa pe o suprafafă mai mare extractul din materialul tanant, înlesnind pătrunderea taninului în piele. Netaninurile iau parte activă la fermenfafia zemurilor tanante, cari se transformă parfial în acizi organici, şi influenfează decalcificarea primelor zemuri din dube. 11. Neted [poBHbiH, HHCTbiH; lisse; glatt; smooth; sima]. Tehn.: Calitatea suprafeţelor unui 59 corp de a nu prezenta asperitate (v.). Se obfine chiar prin procedeul de elaborare a materialului, sau prin operafiuni de netezire prin aşchiere sau prin deformare plastică. Sin. Lis. 1. Neted, cilindru ~ de laminor. V. sub Laminor, cilindru de 2. Netezime, măsurător de V. Măsurător de netezime. s. Netezire f^OBO^Ka; finition; Glătten, Fein-bearbeitung; finishing; simitâs]. Tehn.: Operaţiune de prelucrare (uzinare) efectuată, fie pentru îmbunătăfirea calităfii suprafefei pieselor (prin înlăturarea neregularităfilor), fie pentru a obfine o execufie de dimensiuni precise, fie pentru îndeplinirea ambelor condifiuni (netezire la dimensiune). în general, aceste operafiuni se efectuează în două trepte, cari diferă după gradul de precizie al suprafefei, şi anume: netezire propriu zisă sau finifie (v.), prin care se obfin suprafeţe netede şi o ■anumita precizie de execufie a dimensiunilor, şi netezire de mare precizie sau supernetezire, prin care se obfin suprafefe foarte netede şi o precizie maximă de execufie a dimensiunilor. Aceste operafiuni de netezire sunt, în general, precedate de operafiuni de degroşare, şi, uneori, sunt urmate de operafiuni de lustruire (v.). — După felul suprafefei de prelucrat şi al procedeului de prelucrare, operafiunile de netezire se pot efectua prin aşchiere sau prin deformare plastică. 4. ~ prin aşchiere [AOBOAKa pe3aHHeM; finition par detachement de copeaux; Glătten durch Zerspannung; finishing by splintering; torgâcsolâsi simitâs]: Operafiune de netezire prin luarea de aşchii mici dintr'un material, în general cu vitesă mare de lucru şi cu avans mic, cu ajutorul unei unelte tăietoare sau al unui abraziv {de ex. disc abraziv, pulbere abrazivă, pastă abrazivă). Se realizează manual sau mecanizat. Operafiunile de finifie se pot efectua prin strunjire, frezare, rindelare, broşare, lamare, pilire. Netezirea de mare precizie (supernetezirea) se poate obfine prin răzuire, alezate, shaving, rectificare, rodare (lapping sau rodare mutuală), honing şi superfinifie (superfinish), şi, uneori, prin operafiuni fine de strunjire, frezare, broşare. Netezirea prin răzuire se realizează, în general, manual,-şi consistă în ridicarea de aşchii foarte mici, cu ajutorul răzuitorului, pentru a îndepărta urmele sau micile neregularităfi provocate de,unelte|e aşchietoare pe suprafefele metalice, în operafiunile de netezire cari preced răzuirea. Netezirea prin alezar^, ffectuş|ă pentru netezirea perefilor găurilor — de obiceiu la piesele de metale neferoase — se execută, în general, mecanizat, la maşini-unelte speciale (de ex. strunguri, maşini de alezat, etc.). Uneori, alezarea se efectuează manual, şi anume la găuri cu diametru mic, folosind alezoare fixe- sau reglabile. Netezirea shaving se face răzuind suprafefele active ale dinfilor rofilordinfate, netratate termic,prin ridicarea de pe aceste suprafefe a unor aşchii foarte subfiri, filiforme (cu grosimea de 0,001 ■••0,005mm), cu ajutorul muchiilor ascufite ale canalelor (cu adâncimea de 0,6 - - -1 mm şi cu lăfimea de cca 0,25 mm) de pe suprafafa uneltei, care are forma unei rofi dinfate sau a uneicremaliere. Roata de prelucrat efectuează o mişcare de avans în lungul axei sale, iar unealta de shaving are o mişcare rectilinie alternativă, şi una oscilantă (care imprimă rofii dinfate o mişcare oscilantă). Aşchierea se realizează prin alunecarea relativă a profilelor dinfilor rofii dinfate şi a uneltei, cari se angrenează (v. fig.). Netezirea prin rectificare e o operafiune de prelucrare fină a supra-fefelor metalice, atât ca precizie de execufie a dimensiunilor (cu tole-ranfe foarte mici), cât şi ca aspect al suprafefei. Ea se realizează, în general, cu ajutorul maşinilor de rectificat rotund sau plan, prin respectarea următoarelor condifiuni: alegerea corectă a regimului de aşchiere, adică adâncime de aşchiere^ minimă (max. 0,005 mm la o cursă a mesei sau la o ro-tafie a piesei), vitesă mare de rotafie a discului de rectificat (30*"40 m/s) şi vitesă mică de ro-tafie a piesei (2***10 m/min); alegerea corectă a pietrei abrazive (de ex. disc abraziv), în ce priveşte liantul (recomandabil este liantul vegetal, de ex. vulcanita), duritatea (care trebue să fie mijlocie) şi granulafia abrazivului (de obiceiu gra-nulafie mijlocie, iar pentru suprafefe foarte netede, până la granulafie foarte fină); efectuarea unui număr de treceri fără avans transversal, până la disparifia completă a scânteilor. Netezirea prin rodare e operafiunea de prelucrare fină a suprafefelor metalice, în privinfa preciziei de execufie a dimensiunilor şi a formei geometrice (de ex. suprafefele calelor plan-pa-ralele); uneori, prin rodare se realizează o bună etanşeitate sau un contact intim între două suprafefe metalice reciproce (de ex. suprafefele reciproce rodate împreună, ale supapei şi ale scaunului de supapă, ale cepului de robinet în locaş, ale pistonului pompei de injecfie în cilindru, etc.). în primul caz, operafiunea de rodare e efectuată cu o unealtă, şi se numeşte şi lapping; în al doilea caz, operafiunea de rodare se efectuează între piese cari urmează să fie asamblate în serviciu, şi se numeşte rodare mutuală. Roda-rea cu unealtă de rodat, efectuată manual sau mecanizat, se realizează prin alunecarea sub presiune a suprafefei piesei peste cea a uneltei de rodat, printr'o schimbare continuă a zonelor de contact. Rodarea mutuală, efectuată manual sau mecanizat, se realizează prin alunecarea una peste alta, a celor două piese plane sau de revoluţie (cari sunt împerechiate în serviciu), cu o continuă schimbare a zonelor de contact. Operafiunile de rodare se efectuează cu un lubrifiant Schema operaţiunii de shaving ia o roată dinfată. î) roata dinfată care se prelucrează; 2) roata dinfată (unealta) cu care se execută prelucrarea. 60 (de ex. uleiu de rapifă, de sfearină, petrol, etc.) şi cu un material abraziv (de ex. oxid de fier, oxid de crom, var de Viena, etc.) care are o granu-lafie mai mare sau mai mică, după cum rodarea este preliminară sau finală. Netezirea honing (v.) e operafiunea de prelucrare de precizie a suprafeţelor cilindrice interioare (alezaje) şi numai uneori a suprafeţelor cilindrice exterioare,cu ajutorul unor bare abrazive fixate pe un cap de honing (v.) extensibil, montat în arborele principal al unei maşini honing (v. fig.). Operafiunea de super-finifie (superfinish) consistă în obfinerea unei prelucrări fine a unei suprafefe metalice, în ceea ce priveşte aspectul, obfinându-se astfel suprafefe-oglindă, fără ca să se asigure şi o precizie de execufie a dimensiunilor. Superfinifia suprafeţelor cilindrice (v. fig.) |) piesă; 2) capul honing; se realizează mecanizat, fo- 3) bară abrazivă, losind bare abrazive cu o granulafie foarte fină, cari sunt fixate elastic pe dispozitivul de superfinifie. Barele abrazive execută mişcări de translafie, alternative, foarte scurte (de ex. deplasări de 1,5-• *5 mm), cu o frecvenfă relativ înaltă (500 • • • 1200 curse duble pe minut) şi, simultan, o mişcare lentă de-a-lungul axei suprafefei cilindrice care Schema dispozitivului de super-se prelucrează (de ex. finifie a unui piston, avansul longitudinal f) piesă; 2) bară abrazivă; 3) su-este aproximativ 0,1 portul barelor abrazive; 4) arc. mm la o rotafie a piesei); concomitent, se roteşte şi piesa, cu o vitesă de rotafie de 4---20 m/min. Presiunea barelor abrazive pe suprafafa de prelucrat este, de asemenea, mică (1,15-- -2,5 kg/cm2). Operafiunea de superfinifie se efectuează folosind un lubrifiant de o anumită viscozitate (de ex. amestec de 10 părfi petrol cu o parte uleiu cu viscozitatea 2,6*•• 3,3 grade Engler, sau amestec de pefrol cu uieiu de fusuri, în aceeaşi proporfie). Netezirea prin strunjire fină exterioară e operaţiunea de prelucrare Ia strung a suprafefelor metalice, în general Ia materialele metalice neferoase, prin scoaterea unor aşchii cu secfiune foarte mică (de ex. adâncimi de aşchiere de 0,1 •••0,3 mm şi avansuri de 0,01 •••14 mm/rot) şi cu vitese de aşchiere foarte mari (de ex. 120---250 m/min, pentru materiale metalice feroase, şi 250* ■■ 3000 m/min, pentru cele neferoase), cu ajutorul cufitelor cu plăcufe de metale dure, sau cu diamantul. Netezirea prin frezare fină e operafiunea de prelucrare la maşini de frezat a suprafefelor me- operafiunii honing. talice, cu ajutorul frezelor cilindro-frontale echipate cu cuţite de metale dure (în general, cu unghiuri de degajare negative de 4* • • 15°), prin scoatere de aşchii cu secfiune foarte mică, cu vitese de aşchiere mari (200* 300 m/min, la ofel, şi până la 5000 m/min, la aluminiu) şi cu avansuri foarte mici (0,03 •• *0,10 mm pentru un dinte al frezei). Netezirea prin broşare e operafiunea de prelucrare a unor suprafefe exterioare sau interioare de forme diferite, care se realizează prin răzui-rea mecanizată (la maşini speciale sau la prese) cu broşe, prin tragere sau prin apăsare. 1. Netezire prin deformare plastică [jţOBOAKa nocpefleTBOM iuiacTHHecKOH /ţec^opMaiţHH; finition par deformation plastique; Glătten durch spannlosen Formung; finishing by plastic deformation; forgâcsolâs-nelkuii simitâs, keplekeny alakitâsi simitâs]: Operaţiune da netezire prin deformarea materialului, la r*ece sau la cald, obfinută prin solicitări statice sau dinamice. Se realizează manual sau mecanizat. Operafiunile de finifie sunt, mai ales, operaţiuni de calibrare, şi se pot efectua prin laminare, matrifare, tragere, trefilare, etc. Netezirea de mare precizie (supernetezirea) se poate obfine prin presare (cu dornul, cu bile sau cu role), prin rulare cu alunecare, prin ciocănire, prin laminare, prin trefilare. Netezirea prin presare consistă în netezirea prin îndesarea şi durcisarea Ia rece a suprafefelor metalelor mai pufin dure, pentru obfinerea unor dimensiuni cu toleranfe prescrise. Se efectuează cu unelte de materiale metalice dure, prin: presarea cu dornul (lustruit), cu care se realizează netezirea prin îndesare şi durcisarea la rece a suprafefelor cilindrice interioare (alezaje), prelucrate în prealabil; presarea cu bile lustruite, cu cari se realizează — cu ajutorul preselor — netezirea prin îndesarea şi durcisarea suprafeţelor cilindrice interioare (alezaje) fără fund, prelucrate în prealabil; ' presarea cu role sau rularea fără alunecare (de ex. cu discuri de safir, etc.), cu care se realizează netezirea prin îndesare a axelor, fusurilor, etc. (de ex. axele pen- Schema dispozitivului de tru palierele mecanismelor netezire prin rulare fără de ceasornic), prelucrate în alunecare, a dinfilor ro-prealabil precis la dimen- fiior dinfate. siune. în cazul particular al /) roată dinfată care Se rofilor dinfate, se foloseşte netezeşte; 2) roată din-O operafiune asemănătoare fată de antrenare şi ne-rulării, care consistă în an- tezire; 3) rofi dinfate de grenarea şi rularea suprafe- netezire; 4) suport cu fei dinfilor rofii dinfate ne- dispozitivul de avans al călite care se prelucrează, rofilor de netezire (3). cu suprafefele dinfilor unor rofi dinfate călite, sub o anumită presiune, în prezenta unui lubrifiant,fără materale abrazive (v.fig,). 61 Netezirea prin rulare cu alunecare consistă în netezirea prin frecare şi îndesare a suprafefelor cilindrice interioare (executate din bronz sau din compozifie de palier), a axelor şi a pivotilor de duritate mijlocie, cu ajutorul unor role cementate şi lustruite. Netezirea prin ciocănire consistă în netezirea şi întinderea firelor, a foilor şi a barelor metalice, manual (de ex. cu ciocane de mână) sau mecanizat (de ex. cu ciocane mecanice), la dimensiuni cu tolerante date. Netezirea prin laminare consistă în netezirea de calibrare a materialelor metalice (de ex. a ţevilor, a foilor de tablă, etc.), la dimensiuni cu tolerante date, cu ajutorul unuia sau al mai multor cilindri finisori netezi. Netezirea prin trefilare consistă în netezirea la dimensiune (calibrare), prin trefilarea materialelor metalice (de ex. a sârmelor), în general efectuată mecanizat (de ex. maşini de trefilat), cu ajutorul filierelor. i Netezit, maşină de ~ talpa [Maimma fljifl BblpaBHHBaHHH nOAOUlBbi; machine â rabattre la gravure et â lisser Ies semelles; Sohlenglătt-maschine; sole leveller; talpsimito gep]. Ind. piei,: Maşină-unealtă de deformare plastică, folosită pentru netezirea suprafefei tălpii încălţămintei întinse pe calapod, la sfârşitul tălpuirii. Se compune dintr'un batiu cu dispozitiv de fixare a calapodului (cu talpa în sus), un braf mobil cu o rolă de ofel, care este menfinu-tă în contact cu talpa printr'un resort elicoi-dal, şi un mecanism organic cu came plane. Printr'o manetă se reglează apăsarea rolei pe talpă (cca 200 kg), şi adaptarea mişcărilor brafului la forma tălpii (v. fig.); în acelaşi timp, rola închide şi şanful cusăturii. Maşinile duble de netezit au două ansambluri compuse din câte un dispozitiv de fixare şi un braf port-rolă, cari lucrează alternativ. Sin. Maşină de gletuit talpa. 2. Netezitor [rjiaflHJiKa’; lissoir; Glăttwerkzeug; smoother; simito]. Mefl.: Unealtă de mână cu care formarul îndreaptă şi netezeşte muchiile formelor de turnătorie, şi care este constituită dintr'un mâner de aplicat intre degete şi dintr'o piesă metalică corespunzătoare profilului generator al muchiilor. După forma profilului de corectat, se deosebesc: netezitor colfar, pentru muchii asculte; netezitor curb, pentru muchii rotunjite; netezitor circular, pentru racordări rotunjite. V. fig. sub Formare. 3. Netezitor umed [cbipan rjia^njina; lisseur humide; Feuchtglălter; wef calender; nedves simito]. Ind. hârt.: Presă compusă din doi cilindri de fontă dură, montată de obiceiu după cilindrul mare Maşină de netezii talpa, f) rolă de presare şl netezire; 2) talpa încălfă-mintei. al maşinii de fabricat-hârtie, care netezeşte hârtia în stare încă pufin umedă. Această presă e folosită numai pentru obfinerea hârtiei mate. 4. ~ uscat [cyxafl rJiaflHJiKa; lisseur sec;Tro-ckenglătter; dry calender; szâraz simito]: Calandru aşezat după cilindrul răcitor al maşinii de fabricat hârtie, compus din cinci până la zece cilindri de fontă dură, printre cari trece hârtia pentru a deveni mată. 5. Netezitor, ciocan Sin. Ciocan planator(v.). e. Netezitor, laminor ~ [rJiaflHJibHbiâ npo- KâTHblft CTaH; laminoir lisseur; Glăttwalzen; smoothing rolls; simito henger]. Mefl.: Laminor cu cilindri calibraţi (cilindri în formă de buţoiu, cari au două porfiuni tronconice, racordate printr'o porfiune cilindrică), oblici, cari se rotesc în acelaşi sens şi cari rotunjesc şi netezesc pe mandrin (dorn), eboşele de feavă gă-uriie prin procedeul Schema de funcţionare a iarnlno-Ehrhard (v. Ehrhard, ruiui netezitor, procedeul ~), sau fe- ’> cilindri calibrati' oblici’ cu vile laminate în la- acelaşi sens de ro,a>iei 2> man-minorul automat, CU drln; 3) rulou purtstor; 4) eboşă pas de pelerin, îna- ,rasa: 5> imPr'- V , . , mat eboşei. inte de trecerea aces- * tora la trenul de calibrare (v. fig.). De obiceiu, pe lângă un laminor automat cu pas de pelerin, funcfionează două caje de laminor netezitor. 7. Neftolavol C. Ind. text.: Agent de curăfire, preparat dintr'un ester sulfuric cu uleiu de ricin, amestecat cu un solubilizator de grăsimi. Este o soiufie uleioasă de coloare galbenă, cu miros aromatic, stabilă fafă de apa dură. Pe lângă grăsimi, elimină răşinile şi alte impurităfi din lână, din mătase, bumbac, viscoză şi din articole mixte. — Se întrebuinfează la spălat şi pentru emulsionarea grăsimilor. Articolele cu pufine impurităfi se tratează mai întâi cu o soiufie de sodă 2°Be, apoi cu o soiufie 3% NeftolavolC (raportat la greutatea materialului textil). Lâna grasă se tratează cu o soiufie de sodă 4°Be, apoi cu o soiufie Nettolavol C 4-*;8% şi 0,5% amoniac, după care se spală bine Ia cald (50•••60°). Pentru ţesăturile foarte grele, adausul de amoniac se măreşte la 1,5 % . (N. C.). 8. Nettolin. Agr.: îngrăşământ organic pentru solul arabil. Confine 60% turbă, 30% var, 3% azot, 2 % fosfor, 4 % potasiu şi urme de smoală ca desinfectant. (N. C.). 9. Neudorfit [HeH£Op(|)HT; neudorfite; Neu-dorfit; neudorfite; neudorfit]. Mineral.: Varietate de răşină fosila, asemănătoare chihlibarului, care se găseşte, uneori, în cărbunii bruni sau în lignifi. 10. Neumann, efect ~ [9(|)c|)eKT HaftMaHa; effet N.; N. Hochladung' N. effect; N. hatâs]. Expl.: Efectul de creştere a puterii de distrugere a unui exploziv, prin practicarea unei cavităfi conice în partea unei petarde explozive care se aplică pe obiectul de distrus. Petarda se aplică 62 cu baza conului pe obiectul de distrus. înălfimea conului este de două treimi din înălfimea cilindrului plin pe care l-ar forma petarda. Efectul e aproape dublu. Amorsarea se face prin partea opusă conului. 1. Neumann, funcfiunile iui ~ [(JjyHKiţHH HaHMaHa; fonctions de N.; N. Funktionen; N/s functions; N. fiiggvenyek]. Mat.: Funcfiunile Np(x), definite prin relafia: NpM = VpW cos /«-/>(*)]. unde Jp(x) sunt funcfiunile lui Bessel de ordinul p. Sin. Funcfiuni cilindrice de a doua spefă. 2. problema lui ~ [satana HaHMana; probleme de N.; N. Problem; N/s problem; N. problemâja]: Problema de determinare a unei funcfiumarmonice (v.)# în interiorul unui domeniu, când se cunoaşte valoarea derivatei ei de orientare după normalele pe frontiera domeniului. Dacă V(r) e o funcjiune armonică de raza vectoare r, adică o funcfiune care satisface, în interiorul frontierei pe care o constitue o suprafaţă închisă 5*, ecuafia cu derivate parfiale a lui Laplace: divgrad V = 0, problema lui Neumann consistă deci în determinarea funcfiunii V(r), dacă se cunoaşte, în fiecare punct al suprafefei 5if valoarea derivatei W(r) o)sn în raport cu lungimea de arc sn normală pe suprafafa S^ Datele problemei determină pe V cu aproxi-mafie de o constantă aditivă, şi prezintă importanţă pentru studiul câmpurilor de vectori. V. Vectori, câmp de 6. Neuniformitate [He0AH006pa3He; hetero-geneite; Ungleichmăljigkeit; heterogeneity; nem-egyenloseg, nem-egyformasâg]: Mărime convenţională, nulă când repartifia unei mărimi e uniformă, şi care caracterizează abaterea dela repartifia uniformă a acestei mărimi. — Exemplu: 4. ~ granulomefrică a unui nisip [rpaHyjiO-MeTpHHecKan He0flH006pa3H0CTb necna; co-efficient d'heterogeneite, granulometrique du sabie; granulometrischer Ungleichmăfjigkeitskoeffi-zient des Sandes; granulometric heterogeneity of sand; egy homok nem-egyforma szemcse-elosztâsa]. Expl. petr.: Raportul dintre diametrul de grăunte la care curba greutăfii cumulative procentuale a fracţiunilor granulometrice de diametru crescând atinge valoarea de 60 %, — şi diametrul de grăunte la care aceeaşi curbă atinge valoarea de 10 %. Deşi convenţională, această mărime caracterizează, dacă are valori în jurul valorii 1, nisipuri granulometrice omogene; între 1 şi 5, nisipuri medii, la cari curba indicată mai sus atinge valoarea de 10 % pentru un diametru care reprezintă practic diametrul echivalent mediu al nisipului considerat; peste 5, ea caracterizează nisipuri sau pietrişuri granulometric eterogene. 5. Neurină [HeâpHH; neurine; Neurin; neurine; neurin]. Chim. biol.: [CH2 = CH • N(CH3)3]OH. Trimetil-vinil-amoniu-hidroxid; lichid siropos, solubil în apă. E o bază cuaternară de amoniu, care se obfine din colină, prin eliminarea unei molecule de apă. Neurina se produce sub acfiunea anumitor bacterii, în timpul putrezirii fesutu!ui animal, sau prin fierberea colinei cu hidroxid de bariu. «. Neuronal, V. Dietilacetamidă bromurată. 7. Neuropteris. Paleonf£ Plantă fosilă din grupa pteridospermelor, care a lăsat urme de frunze caracteristice pentru depozitele de vârstă carboniferă. s. Neutralizare [HeHTpaJiH3aiţHfl; neutrali-sation; Neutralisation; neutralizatîon; neufralizâlâs, semlegesites]. 1. Chim.: Operafiunea de tratare a unui acid cu o bază, sairf invers, până Ia atingerea punctului de echivalenfă (la care pH = 7 şi produsele reacţiei nu prezintă nici proprietăţi de acid, nici proprietăfi de bază). Mersul ei poate fi urmărit prin variafia concentratei ionilor de hidrogen, sau de oxidril, cu ajutorul metodelor acidimetrice şi alcalimetrice. Neutralizarea este atinsă când în lichidul care se analizează se găsesc cantităţi echivalente de ioni de oxidril şi de hidrogen. Aceasta stare (adică punctul stoichiometric al neutralizării, sau punctul de echivalenfă) se cunoaşte prin virarea colorii unui indicator convenabil sau prin schimbarea bruscă a po-tenfialului sau a conductibilităfii electrice a solufiei. Punctul de echivalenfă variază cu natura acidului şi a bazei cari iau parte Ia neutralizare. Astfel, în cazul acizilor şi al bazelor tari, punctul de echivalenfă coincide cu punctul de neutralizare al apei pure, deoarece, în acest caz, nu se produce nicio hidroliză. în cazul unui acid sau al unei baze slabe titrate cu o bază, respectiv cu un acid tare, din cauza hidrolizei sării care se formează, punctul de neutralizare stoichiometric se găseşte, după caz, în domeniul alcalin sau acid. — 2. El.: Operafiunea de anulare a sarcinii electrice adevărate a unui corp, printr'un curent electric de conducfie. 9. Neutralizare, căldură de ~ [TenJiOTa Heâ-TpaJlH3aiţHH; chaleur de neutralisation; Neutra-lisationswărme; neutralization heat;- semlegesitesi ho]. Chim. fiz.: Căldura desvoltată Ia tratarea unui ion de hidrogen cu o moleculă de sodiu, sau a unui ion de oxidril cu o moleculă de acid clorhidric. Căldura de neutralizare poate folosi pentru a defini puterea acizilor şi a bazelor. 10. Neutrino [HeăTpHHO; neutrino; Neutrino; neutrino; neutrino]. Fiz.: Particulă de materie, considerată elementară, ipotetică, fără sarcină electrică, şi cu masă aproape nulă. Se presupune existenta acestei particule, pentru explicarea principiului conservării energiei în cazul emisiunii de raze P (de electroni) a 63 substanfelor radioactive. Diferitele particule p, emise de o aceeaşi substanfă, au energii cari formează un spectru continuu, până la o anumită valoare maximă. Energia produsă în transformarea neutron-► proton, prin care este produsă particula p, fiind numai în parte preluată de aceasta, se presupune că restul energiei este preluat de particula neutrino care este emisă odată cu particula p. Valoarea maximă a energiei particulelor p corespunde cazului în care particula neutrino este emisă cu o vitesă nulă. Energia totală liberată în producerea particulei p este compusă, deci, din energia cinetică a acestei particule şi cea a particulei neutrino, ca şi din energiile lormasice mc2, respectiv *ac2, m şi jji fiind masa particulei p, respectiv a particulei neutrino, şi c, vitesa luminii în vid.] Particula ipotetică având sarcina electrică nulă, nu ar putea fi pusă în evidentă prin mijloacele folosite pentru particulele încărcate (nu lasă dâră de ceafă când trece prin aburul suprasaturat din camera Wilson), şi, având o masă aproape nulă, nu a putut fi pusă în evidentă prin variafia de impuls a altor particule, pe cari le-ar ciocni. i, Neutrodină, legătură în ~ [HeHTp0AHH0-BaH CBH3B; montage en neutrodyne; Neutrodyne-Schaltung; neutrodyne circuit; neutrodyn-kapcso-las]: Legătură de tub electronic cu grilă folosit ca amplificator de înaltă frecvenfă, în care se compensează efectele dăunătoare ale cuplajului capacitiv realizat de capacitatea dintre anodul şi grila tubului. Acest cuplaj capacitiv poate provoca, prin „legătura" în reacfiune pe care o reprezintă, autoexcitarea, şi deci intrarea în oscilare a tubului. Legătura de neutrodinizare compensează efectul acestui cuplaj capacitiv printr'un nou cuplaj între GÎrcuitul anodului şi al grilei, care readuce în circuitul grilei, în opozifie de fază, o parte din tensiunea anodică alternativă. Cuplajul de neutrodinizare poate fi inductiv, cu înfăşurări separate, sau prin bobină în circuitul anodic (fig. I) sau în cel de grilă (fig. 2). 1 Z Neutrodină. f) legătură cu neutrodinizare^ în cîrculfuffeanodic; 2) legătură cu neutrodinizare în circuitul de gfilă; T) triodă; Cn) condensator de neutrodinizare. Neutrodinizarea se foloseşte în amplificatoarele de putere de înaltă frecventă. Se [folosea şi la amplificatoarele de înaltă frecvenfă cu triode ale aparatelor de radiorecepfie, înainte de introducerea tuburilor electronice cu mai multe grile. 2. Neutron [HGHTpOH; neutron; Neutron; neutron; neutron]. Fiz.: Particulă de materie, con- siderată elementară, care are o sarcină electrică nulă, o masă de 1,008949 ± 0,000025 unităf* atomice de masă, un spin de - unităfi cuantice de câte (h fiind constanta Iui Planck) şi un 2 rc moment magnetic de — 1,935 ± 0,02 magnetonî nucleari. Neutronul intră în constitufia tuturor nucleilor atomici, cu excepfiunea nucleului hidrogenului \ H. Un nucleu cu numărul de ordine Z şi cu numărul de masă A confine A —2 neutroni. Neutronii sunt legafi în nucleu prin forfe specific nucleare (v. Forfă nucleară), cari sunt foarte mari la distanfe de ordinul dimensiunilor nucleare, dar scad repede cu distanfa. Când un nucleu instabil sufere o transformare P“, unul dintre neutronii săi se transformă într'un proton. Neutronii liberi sunt obfinufi prin reacfii nucleare. Reacfiile folosite cel mai des ca izvoare de neutroni (n) sunt următoarele: lBe + oc=162C + n; \ D + f D = |He + n; JBe + fD = 15°B+n. De asemenea, pilele atomice sunt izvoare foarte puternice de neutroni. Un fascicul de neutroni nu poate fi accelerat artificial, dar poate fi încetinit prin trecerea printr'un strat de materie. Frânarea neutronilor liberi nu se face prin interacţiune cu electronii materialului, fiindcă forjele dintre neutroni şi electroni sunt practic neglijabile, ci prin ciocniri elastice cu nucleii materiei. Pierderea de energie cinetică la fiecare ciocnire este cu atât mai mare, cu cât valoarea masei nucleului ciocnit e mai apropiată de valoarea masei neutronului. Substanţele hidrogenate sunt deci încetinitoarele cele mai eficace: un strat de câfiva centimetri de parafină reduce energia cinetică a neutronilor, dela câfiva MeV la energia de agitafie termică. în pila atomică se preferă ca încetinitor grafitul, care prezintă avantajul de a nu da reacfii secundare, cari ar reduce numărul de neutroni din fascicul. Afară de ciocnirile elastice, şi de cele neelastice, cu nucleii unui strat de materie, neutronii pot intra şi în reacfie cu aceşti nuclei. Cele mai frecvente reacfii sunt cele de tipul (n, 7): captură, (n, a), (n, p), (n, 2 n). O reacfie de o importanfă practică deosebită este reacfia de fisiune a unui nucleu greu, provocată prin pătrunderea în el a unui neutron. — Neutronii se detectează numai prin punerea în evidenfă a nucleilor proiectafi prin ciocniri, sau prin reacfiile nucleare provocate de ei» Un sistem care confine mai mulfi neutroni este supus statisticei lui Fermi. s. Neutru [HeâTpaJlbHbiH; neutre; neutral; neutral;semleges]. UChim.: Calitatea unui compus chimic de a nu avea nici caracter acid, nici caracter bazic. — 2. El.: Calitatea unui corp de a nu avea în nicio parte a sa sarcină electrică adevărată. — 3. El.: Calitatea unei* porfiuni de materie de a nu avea nicio sarcină electrică. 1. Neveu [<|)HpH; neve; Firn; neve, fim; firn]. Geol.: Masă granuloasă de ghiafă, provenită din aglomerarea cristalelor hexagonale de zăpadă. Din recristalizarea neveurilor se formează ghiafa de ghefar, compusă din cristale alungite în direcfia curgerii ghefarului. 2. Newberyit [HbK)6epHT; newberyite; Newberyit; newberryite; newberyit]. Mineral.: MgH(P04) • 3 H20. Fosfat hidratat de magneziu, natural, cristalizat In sistemul rombic. 3. New]anskîf [hkeohhckht ; newjanskite;New-janskit; newjanskite; newjanszkit]. Mineral.: Amestec de iridiu şi de osmiu, care confine uneori peste 40 % iridiu. 4. Newton [HbiOTOH; newton; Newton; newton; newton]. Fiz.: Unitatea de măsură pentru forfă, în sistemul MKS. Newton-ul este forfa care, aplicată masei de 1 kg, îi imprimă o accelerafie absolută de 1 m/s2. Este egal cu catul dintre forfa de 1 kgf şi accelerafia căderii libere, în metri pe secundă la pătrat: 5. ~r binomul lui V. Binomului, teorema ~ lui Newton. e. constanta lui ~ [nocTOHHHanHbiOTOHa; constante de N.; N. Konstante; N.'s constant; N.' allandoja]: Raportul dintre două forfe cari se exercită asupra a două corpuri geometric asemenea, în timp ce starea acestora variază asemenea din punct de vedere dinamic. Acest raport e o constantă caracteristică a legii de similitudine a lui Newton (v. Similitudine, legea de ~ a lui Newton), care se foloseşte, mai ales în Hidro-dinamică şi în Aerodinamică, atât în cazul forfelor de insrfie, cât şi în cazul altor forfe. în general, deoarece multe fenomene hidro-sau aerodinamice nu pot fi studiate direct asupra »unui sistem tehnic în mărime naturală (de ex. aripă de avion, rotor de turbină), se execută o machetă (v.), care se încearcă — de exemplu în tunelul aerodinamic —şi se determină comportarea sistemului (în mărime naturală) cu ajutorul constantei lui Newton (*): F» Pn S«Vl *=-=-_-=COnst„ * m rm xjmv m unde Fn şi Sn sunt forţa şi suprafafa asupra căreia se exercită, iar pn şi Vn sunt densitatea ^i vitesa relativă a fluidului, în cazul sistemului în mărime naturală; Fm, pmi Sm şi Vm sunt ace-ieaşi caracteristice, în cazul machetei. Această constantă se aplică, în special, când se studiază forţele cari acfionează asupra unui corp în mişcare într'un mediu fluid (dş ex. asupra avionului în aer), sau forjele cari acfionează asupra unui corp imobil aşezat într'un câmp de scurgere (de ex. asupra pilelor de pod în apă curgătoare). — Exemplu: Portanfa(F?) şi rezistenfă la înaintare (Fx) a unui avion, pentru care se cunoaşte suprafafa portantă (Sn), vitesa de deplasare (Vn) şi densitatea aerului (pw), se determină din relafia: F»=«PnSnK unde se notează a =-C^în cazulportanfei(când Fn este Fz) şi a = -0^, în cazul rezistenfei la înaintare (când Fn este Fz, respectiv Fx); coeficientul a rezultă din relafia emsmvi măsurând Fm, pm, Sm şi Vm asupra machetei, iar forfa Fn se obfine prin înmulfirea constantei % cu forfa Fm (atât în cazul porţarifei, cât şi în cazul rezistenfei la înaintare). 7. discul Iui V. Discul lui Newton. s. ecuafia lui ^ [ypaBHeHHe HbiOTOHa; equation de N.; N. Gleichung; N.'s equation; N. egyenlete]. Mec.: Sin. Ecuafia mişcării (v. Mişcării, ecuafiile şi sub Mişcării, legea ~ punctului material). 9. inelele fui ~ [KOJIblţa HbiOTOHa; an-neaux de N.; N. Ringe; N.'s rings; N. gyiiruk]. Opt.: Franje de interferenţă, circulare, obfinute cu ajutorul unui fascicul paralel de lumină mono-cromatică, la căderea acestuia pe un dispozitiv compus dintr'o lamă cu fefe paralele, peste care este aşezată o lentilă plan-convexă, a cărei axă este perpendiculară pe fefele lamei. Reprezintă curbe de egală grosime a penei de aer dintre cele două piese optice. V. planşa sub Interferenţă, figuri de 10. ~r legea lui Newton. V. Similitudine, legea de ~ a lui Newton. 11. principiile lui ~ [npHHiţHUbi HbîOTOHa; principes de N.; N. Grundgesetze; N.'s principles; N. alap elvek]. Alee.: Trei principii sau legi pe cari se bazează Mecanica clasică, şi anume: principiul inertei, principiul proporfionalităfii dintre forfă şi accelerafia pe care o imprimă punctelor materiale fafă de grupul sistemelor inerţiale, numită şi legea de mişcare a punctului material sau legea fundamentală a Dinamicei, şi principiul acţiunii şi re-aefiunii. De obiceiu, principiile paralelogramului forfelor şi condifiunilor inifiale nu se numesc principii ale fui Newton. 12. Newfonmefal [MeTaJiJi HbiOTOHa; metal N.; N. Metall; N. metal; N. fem]: Aliaj uşor fuzi-bil, care confine aproximativ opt părfi bismut, cinci părfi plumb şi trei părfi staniu; are p. t. cca 94,5°. 13. Ni Chim.: Simbol literal pentru elementul Nichel. 14. Nlccolif [hhkkojiht; niccolite; Nickelin; niccolite; nikkelit]. Mineral.: Sin. Nichelină (v.). 65 i Nichel [HHK6JIB; nickel; Nickel; nickel; nik-kel] Chim.: Ni; nr. at. 28; gr. at. 58,69; gr. sp. 8-9; p- t. 1452°; p. f. 2900°. Se găseşte în na-.n diferite minereuri (v. Minereu de nichel). Confinutul în nichel al minereurilor este mic şi, deci, pentru izolarea metalului, ele trebue supuse unor operaţiuni lungi de concentrare, înainte de a se ajunge la o mată de nichel şi, apoi, la un oxid de nichel. Din minereurile oxidice, nichelul se extrage prin metoda caledoniană, topind sulfurant minereul (unicul exemplu cunoscut în metalurgie), când s'3 obfine o sulfură dublă de fier şi de nichel, care se separă în convertisor prin pierderea sul-furii de fier. Sulfura de nichel se prăjeşte apoi la temperatură înaltă şi se transformă în NiO, se reduce cu carbonul provenit dintr'un lemn dur, şi se obfine un produs care confine 99,5 Ni şi cca 0,05% S. Se foloseşte şi procedeul elec-trometalurgic, în care se obfine un feronichel cu 55-• *75% Ni, 0,3••■0,4% S, 0,07% C, şi în rest, fier; acesta se topeşte din nou într'un cuptor electric, obţinându-se un feronichel mai concentrat, cu 92 • • • 95%Ni, care se trece la electroliză. Din minereurile sulfuroase, nichelul se extrage prin mai multe procedee: Procedeul „Orford", în care se obfin sulfuri duble, succesive, de nichel şi de cupru; sulfura de nichel separată se prăjeşte la temperatură înaltă, se oxidează şi apoi se reduce. Procedeul electrolitic, în care partea iniţială este aceeaşi, ca la procedeul „Orford"; sulfura de nichel aglomerată se prăjeşte în cup-tosre tip Dwight-LIoyd (ca în metalurgia plumbului), se reduce în cuptoare cu reverberare, încălzite cu petrol, iar nichelul impur obfinut este trecut la anozi prin electroliză, obfinându-se un produs cu 99,9% Ni. O variantă este procedeul „Hybinette", în care electrolitul se regenerează, trecându-se peste mata obfinută în con-vărtisor. în procedeul „Mond", după prăjire şi reducere, sulfura de nichel este tratată cu oxid de carbon, şi nichelul se transformă imediat în nichel-carbonil Ni(CO)4 un lichid incolor, care fierbe la 47° şi se disociază complet la 180°; din acesta, nichelul se separă uşor de oxidul de carbon, numai prin ridicarea temperaturii. Nichelul esje un metal alb-cenuşiu, feromag-netic, cu punctul Curie Ja 356°, foarte dur, cu rezistenfă de rupere de 40 kg/mm2. El are o foarte mare afinitate pentru sulf, pe care-l incorporează cu uşurinfă (boala sulfului) şi de care se separa pjin acjaus de 1 % Mg sau 0,1 % Mn, devenind astfe) ductil şi maleabil. Nichelul cristalizează in sistemul cubic şi este foarte rezistent la ecfiunea aerului, a apei, a al-caliilor, etc. Este uşor solubil în acid azotic, mai pufin solubil în acid clorhidric şi în acid sulfuric, şi este un excelent catalizator într'o serie de reacţii chimice (hidrogenări, unele reduceri, etc.). Ca metal pur, nichelul este întrebuinfat la ba-ierea monetelor divizionare, la confecţionarea de vase pentru industria aparatelor electrice, alimentară şi chimică, la fabricarea de utilaj pentru la- boratoare şi chirurgie, la nichelări galvanice, etc. Cel mai mult nichel se foloseşte în aliaje industriale, dintre cari cele mai cunoscute sunt următoarele: ofelurile de construcfie (cu 0,5--*15% Ni) pentru maşini, arbori, tole de blindaj, diverse piese de automobile, motociclete, avioane, material rulant, material pentru mine, etc.; ofelurile inoxidabile, cu nichel şi crom, cu mare rezistenfă la coroziunea agenfilor atmosferici (ca ofalul cu 18% Cr + 8% Ni); feronichelurile, aliajele cu peste 30% nichel, confinând uneori şi crom, ca, de exemplu, invarul (v.) elinvarul (v.),deliverul (aliaj cu coeficient de dilatcfie egal cu al platinei), permalloy-ul (v.); fontele cu nichel (0,5 • ■ *20 % Ni), întrebuinţate pentru cilindri de automobile, pistoane de compresor, maşini-unelte, angrenaje; aliajele de nichel-crom, cu sau fără fier, conţinând 30•••85% nichel şi 15-••30% crom, având mare rezistenfă la temperatură înaltă, întrebuinţate la fabricarea rezistenfalor de încălzire, a pirometrelor, reostatelor, etc.; cupronichelurile (v.); metalul Monel (v.); maillechort-urile (v.); alamele cu nichel, rezistente la coroziunea vaporilor şi a apei de mare; bronzurile cu nichel, pentru gresoare, injectoare, organe de compre-soare, aliaje antifricfiune, armaturi, piese de pompe, supape supuse acfiunii aburului; aliajele uşoare cu nichel (până la 4% Ni) şi aluminiu, pentru pistoane, culase, etc.; aliajele prefioase de nichel cu argint (pentru monete) şi cu aur (aur alb), întrebuinţate în bijuterie pentru imitarea platinei. Compuşii mai importanţi ai nichelului sunt următorii: Azotatul de nichel, Ni(N03)a*6H20, care se prezintă sub formă de cristale verzi, solubile în apă şi în alcool, obţinute prin disolvarea nichelului metalic sau a carbonatului de nichel în acid azotic; (e folosit drept colorant, în ceramică); carbonatul de nichel, NiC03'6H20f care se prezintă sub formă de cristale verzui, rombo-edrice, cari frec, la încălzire, în oxizi de nichel, insolubili în apă; (se prepară prin precipitarea sulfatului de nichel cu soiufie de sodă şi se întrebuinţează în fabricarea unor coloranfi ceramici, în galvanoplastie, la întărirea grăsimilor); clorura de nichel, NiCl2*6H20, care se prezintă sub formă de cristale galbene solubile în apă, în alcool, în glicol, obfinute prin calcinarea nichelului fin divizat în curent de clor; (se întrebuinfează la ni-cheiări galvanice, ca mordant pentru colorile de alizarină, şi în medicină); oxizii de nichel: NiO, Ni203,Ni02, cel mai important fiind NiO, solubil în acizi concentrafi, în bisulfat de potasiu, redus uşor de hidrogen; un amestec din tofi aceşti oxizi se întrebuinfează pentru colorarea porţelanului, drept catalizator, etc.; sulfatul de nichel, NiSOâ, care se prezintă sub formă de cristale galbene cari, la umezeală, se colorează întâi în albastru (NiS04*6H20) şi apoi în verde (NiS04*7H20), solubil în apă, obţinut prin disolvarea sărurilor de nichel în acid sulfuric; (întrebuinţat la nichelări galvanice, ca mordant la imprimarea textilelor, colorant penlru ceramică, etc.). 5 66 1. Nichel Raney [HHKeJib PeHefl; nickel R.; Nickel nach R.; R. nickel; R. nikkel]: Nichel întrebuinfat pentru hidrogenări la rece. Se prepară prin tratarea aliajului de nichel şi aluminiu, în prop6rfie de 1:1, cu hidroxid de sodiu. Acesta disofvă aluminiul şi lasă nichelul într'o formă activă piroforică. 2. Nichelaj [HHKejmpoBaHHe; nickelage; Ver-nickelung; rvickeling; nikkelâlâs]. Metl.: 1. Niche-lare (v.). — 2. Strat depus prin nichelare pe suprafafa unui metal. 3. Nichelare [HHKeJlH poBKa; nickelage; Ver-nickeln; nickeling; nikkelezes]. Metl.: Operafiunea de metalizare pe cale electrochimică, prin depunerea unui strat inalterabil de nichel metalic pe suprafafa unui metal (ofel, aramă, etc.), pentru a-l face inoxidabil şi a-i da un aspect frumos, lucios. Nicheiarea pieselor de ofel reclamă operafiuni preliminare de polisare (lustruire de netezire), degresare, decapare şi, de obiceiu, de arămire. Nicheiarea se face prin electroliză, la rece, cu o densitate de curent mai mare decât 0,15 A/dm2, piesa de nichelat constituind cato-dul, iar baia electrolitică (de nichelare) fiind constituită dintr'o sare complexă de nichel (de ex. sulfat dublu de nichel şi sodiu, sau o soiufie de sulfat de nichel cu adaus de clorură de nichel sau de clorură de amoniu). Sfratul de nichel depus are, în general, grosimea de 0,01 •••0,05 mm, şi trebue să fie fără pori; dacă operafiunea se prelungeşte, stratul devine mai gros, dar mai pufin aderent. — în procedeele de nichelare rapidă, cu cari se obfin straturi (aderente) cu grosimea de cel pufin 0,025 mm, densitatea de curent poate ajunge până la 15 A/dm2. Concentraţia în sulfat de sodiu a băii trebue să fie cu atât mai mare, cu cât densitatea de curent e mai mare; în timpul nichelării, baia — a cărei temperatură e de 45***55° — trebue agitată mecanic sau prin barbotare cu aer comprimat. Cuva băii e construită din gresie sau din tablă căptuşită cu plumb, şi e încălzită prin serpentine cu circuit de abur sau prin rezistenfe electrice; anozii sunt plăci de nichel, turnate sau laminate. De obiceiu, baia de nichelare are următoarea compozifie (în greutate): 15% sulfat de nichel, 5% sulfat dublu de nichel şi amoniu, şi restul apă. La nichelări rapide se foloseşte următoarea «ompozifie (în greutate): 25***45% sulfat de nichel, 2,2% clorură de nichel cristalizată, 2,2% acid boric, cca 0,04% nitrat de nichel în soiufie de 20%, şi restul apă. Degresarea se obfine pe cale chimică şi electrolitică; la degresarea electrolitică, piesele (cari constitue catodul) sunt finute în baie timp de cca 1 min, baia fiind o soiufie de carbonat de sodiu şi alumină. După spălare, piesele degre-sate se decapează; în general, decaparea se efectuează electrolitic, la rece, într'o soiufie de acid sulfuric de 53° Be, operafiunea durând cca 3 min. La arămire, prin care cuprul se depune în unul sau în mai multe slraturi succesive, se foloseşte o baie alcalină (de ex. cu cianură de sodiu şe cupru), sau o baie acidă (cu sulfat de cupru şi acid sulfuric). După nichelare, piesele sunt spălate, uscate şi lustruite cu luciu (lustruire de aspect). Nicheiarea pieselor de cupru sau din aliaje de cupru se efectuează după degresare şi decapare. Degresarea se poate obfine pe cale electrolitică, într'o soiufie de carbonat de sodiu şi de cianură de sodiu, piesele fiind legate la început la ca-tod şi apoi (la sfârşitul operafiunii) la anod. După clătire, piesele se decapează într'o soiufie de acid clorhidric cu o concentrare de 10%, şi sunt iar spălate, înainte de nichelare. Nicheiarea pieselor de aluminiu sau din aliaje de aluminiu se efectuează după o degresare electrolitică (ca la piesele de cupru) şi după decapare. Pentru decapare se foloseşte amestecul în volume): 1-»*3% soiufie de perclorură de fier cu o cOncentrafie de 45%, 1***2°'o acid clorhidric cu densitatea 1,18, şi restul apă. Nicheiarea pieselor de zinc sau a celor din aliaje de zinc se obfine cu sau fără arămire prealabilă. 4. Nichel-carbonil [HHKeJlb-KapdOHHJl; nickei-carbonyle; Nickelcarbonyl; nickel carbonyl; nik-kel-karbonil]. Chim., Metl.: Ni(CO)4. Compus ob-finut prin acfiunea directă, la 80°, a oxidului de carbon asupra nichelului fin divizat- (obfinut prin reducerea oxidului de nichel). Alte metale (fierul sau cobaltul) reacfionează numai la presiune mai înaltă (100•••200 at) şi la temperatură mai înaltă (150 • ■ • 200°). Nichel-carbonilul se obfine şi din sulfura de nichel, tratată cu oxid da carbon sub presiune, fie în soiufie sau în suspensie apoasă, fie în stare solidă, în prezenţa unui catalizator. — E un lichid incolor, foarte toxic, cu p. t. —20°, p. f. 43°, d. 1,31, insolubil în apă, uşor miscibil cu benzen, cu eter, etc., în orice proporţie. Aprins în aer, arde cu flacără luminoasă; cu clorul sau cu acidul azotic, dă săruri de nichel şi oxid de carbon. Se păstrează bine în vase închise, la temperatura obişnuită. încălzit la 180*•• 200°, se descompune, depunând o oglindă de nichel metalic pe suprafaţa vasului în care se găseşte. E întrebuinţat pentru obţinerea nichelului pur. Sin. Tetracarbonil de nichel. 5. Nichelină [HHKejlHH; nickeline; Nickelin; nickeline, nickelite; nikkelin]. Mineral.: NiAs. Ar-seniură de nichel, naturală. Cristalizează în sistemul hexagonal. Are coloare arămie deschisă, luciu metalic în spărtură proaspătă, care devine apoi repede mată, duritatea 5,5 şi gr. sp. 7,3—7,7. Este solubilă în acizi concentraţi. Se găseşte în filoane hidrotermale cu minereuri de cobalt, de argint sau cu galenă şi chalcopirită. Este un minereu de nichel. Sin. Niccolit. 6. Nichelină. Metl.: Aliaj compus din 15 % nichel, 60% cupru şi 25% zinc, sau 68% cupru şi 32% nichel. Nichelină se întrebuinţează, trasă în sârme, ca rezistenfă electrică. (N. C.). 7. Nichellinneif [HHKejiHHHeHT; nickellineite; Nickellinneit; nickel-linnaeite; nikkelineit]. Mineral.: Sin. Polidimit (v.). 67 j. Nichel-skutterudit [HHKejib-CKyTepyAHT;ni-ckel-skutterudite; Nickel-Skutterudit; nickel-skut-terudife; nikkel-skutterudit]. Mineral.: Arseniură de nichel cu conţinut de săruri de cobalt şi de fier. 2. Nicholson, areometru ~ [apeoMeTp Hh- KOJIbCOHa; areometre de N.; N. Arăometer; N. areometer; N. areometer]. Fiz.: Instrument folosii' pentru determinarea densi-tăfii solidelor, bazat pe principiul lui Arhimede. Areometrul e compus dintr'un vas cilindric gol, de sticjă sau de metal (v. fig.), prelungit la partea superioară cu o tijă care poartă un platan, iar la partea inferioară, cu un alt platan. Instrumentul stă vertical când este pus în apă. într'o primă operafiune se aşa-ză greutăfile P pe platanul superior, astfel încât areometrul să se cufunde în apă distilată până la un semn de pe tijă. Se Areometru NichoU înlocuescapoi greutătilecu corpul son a cărui densitate se măsoară, împreună cu greutatea P\ astfel încât areometrul să se cufunde până la acelaşi nivel. în a treia operaţiune, se pune corpul pe platanul de jos, iar pe cel de sus, greutăjile P“, astfel încât apa să ajungă la acelaşi nivel. Densitatea corpului este , P-P' 3. Nicholsonif [HHKOJlbCOHHT; nicholsonite; Nicholsonit; nicholsonite; nicholsonit]. Mineral.: Varietate de aragonit, care confine până la 10%zinc. 4. Niclausse, căldare V. Căldare Niclausse. 5. Nicol [npH3Ma Hhkojih; nicol; N. Prisma; N. s prisma; N. hasâb]. Opt.: Dispozitiv polarizor obfinut prin tăierea unui cristal de / F spat de Islanda \ * printr'o secfiune -------_A perpendiculară pe N|co, S-efiunea^ princi- /) razg Je |umjnă jncidentă; o) rază pa a ş. ipind la loc ordinară; E) rază extraordinară, cale două bucăji cu balsam de Canada. Scopul acestei operaţiuni este îndepărtarea razei Ordinare prin reflexiune totală pe stratul de balsam. Pentru aceasta, unghiurile sunt alese astfel, încât unghiul de incidenţă al acestei raza pe suprafaţa tăieturii să fie mai mare decât unghiul ţlimîîă. Se^ rectifică fefele cristalului astfel încât, în paralelogramul care reprezintă sesiunea principală, unghiurile ascuţite să fie de 68°, iar planul tăieturii să formeze, cu planul uneia dintre fefele mici ale paralelogramului, unghiuri de 90° (v. fig.). Câmpul instrumentului atinge 30°. Nicolii se grupează în anumite dispozitive: Nicoli încrucişafi: nicoli aşezaţi în lungul aceleiaşi axe optice, având secfiunile principale în două plane perpendiculare. — Nicoli paraleli: nicoli aşezaţi în lungul aceleiaşi axe optice, având secfiunile principale în acelaşi plan. e. Nicoonă [hhkooh; nicoone; Nicoon; nico-one; nikoon]. Chim.: Alcaloid care se găseşte în iutun, alături de nicotină (v.); are p. f. 267°, gr. sp. 1,0778, indicele de refracfiune 1,5602; este volatil. 7. Nicofeină [HHKOTeHH; nicoteine; Nicotein; nicoteine; nikotein]. Chim.: Ci0HiaN2. Alcaloid înrudit cu nicotină, şi care se găseşte în tutun în proporfie mult mai mică decât aceasta. Este un lichid incolor, puternic alcalin, cu d. 1,078, şi p. f. 266 • • *267°. E solubilă în apă. Sărurile ei se deosebesc de cele ale nicotinei prin faptul că rotesc planul de polarizafie la stânga. Prin oxi-dare trece în nicotirină (Ci0H10N2)« Oxidată în prezenta acidului azotic, trece în acid nicotinic. Nu este antrenabilă cu vapori de apă; de aceea, la extragerea celorlalfi alcaloizi din tutun, ea rămâne în reziduu. s. Nicofelină [HHKOTejiHH; nicotelline; Nico-tellin; nicotelline; nikotelin].*Ch/m.: C10H8N2. Alcaloid înrudit cu nicotină, şi descoperit în tutun, unde se găseşte în cantităţi foarte mici. Cristalizează în ace prismatice albe, cu p. t. 147-■ ■ 148° şi p. f. peste 300®. E greu solubilă în apă rece; e solubilă în alcool şi în cloroform. 9. Nicotiana [Ta6aK; nicotiane;Tabak; tobacco; nikotiana, dohany]. Bot.: Plantă din familia sola-neelor, cuprinzând patru specii. Nicotiana tabacum (tutunul), care are şase varietăţi, genuine: Nicotiana tabacum var. lancifolia, var. frulicosa, var.vir-ginica, var. brasiliensis, var. havanensis şi var. macrophylla, create natural sub influenta climei şi a solului unor regiuni caracteristice, din cari, prin încrucişare şi adaptare, s'au format varietăţile de tutun cultivate astăzi: Nicotiana rustica (mahorca), care cuprinde varietăţi folosite pentru fumat (tutunuri tari), dar mai ales pentru extragerea nicotinei, Nicotiana petunoides, Nicotiana polidiclia. Ultimele două specii cuprind plante ornamentale, de exemplu Nicotiana afinis (regina nopfii). 10. Nicotină [hhkothh; nicotine; Nikotin; nico- tine; nikotin]. Chim.: j-j p-piridil- N-metil-piro- q 1 CH2 lidină; alcaloid care se U/L JL,, w 1 aii / k 1 • risrf L* nK+ L»rio găseşte in tutun (Nico- ^ j \ / tiana tabacum), în pro- HC CH ^ porţie de cca 1 • ■ • 2 % , ch şi mai ales în mahorcă 3 (Nicotiana rustica), în proporfie de 4* • *6 % , putând ajunge, excepţional, până la 15 % . E un lichid incolor şi uleios, care la aer devine brun şi vâscos, cu d. 1,011, p. f. 246°, cu putere rotatorie levogiră. Sărurile sale au putere rotatorie dextrogiră. Se disolvă în apă, e uşor solubilă în alcool, în eter, benzină, etc., şi are reacţie alcalină, formând cu acizii săruri solubile. E foarte toxică pentru animale şi chiar pentru om (1/16 dintr*un gram provoacă moartea). în cantitate mică, acţionează ca excitant al nervilor centrali şi periferici, şi provoacă o secrefie mai abundentă a glandelor şi o mărire a tensiunii arteriale. Sub formă de sul- 5* 68 fat, se întrebuinfează ca insecticid în agricultură, în solufii de 25 şi 50%, având toxicitate mare, fiind inofensiv pentru plante, ieftin şi necomportând dificultăţi sau riscuri la aplicare. 1. Nicofinic, acid ~ [HHKOTHHOBaH KHCJIOTâ; acide nicotinique; Nikotinsăure; nicotinic acid; ni-kotinsav]. Chim.: C5H4N ■ COOH. Acid piridin-3-carbonic, obţinut prin decarboxilarea parţială a acidului chinolinic. Are p. t. 235,2°. V. şi sub Vitamină antipelagroasă. 2. Nicotirnă [hhkothphh; nicotyrine; Nico-tyrin; nicotyrine; nikotirin]. Chim.: Alcaloid care se găseşte în tutun (Nicotiana tabacum), alaturi de nicotină. E un lichid cu p. f. 280- • • 28-1 °, d. 1,124, puţin solubil în apă; colorează aşchia de pin în verde murdar. V. şi sub Nicoieină. 3. Nicofoină [hhkotohh; nicotoine; Nicotoin; nicotoin; nikotoin]. Chim.: CsH^N. Alcaloid care se găseşte în tutun, din care se extrage cu benzen. Nu poate fi antrenat cu vapori de apă. Este lichid, cu p. f. 208q, incolor, foarte nestabil, cu miros puternic de piridină, solubil în apă, în alcool, eter, benzen, cloroform, acetonă. 4. Nicovală [HaKOBaJibHH; enclume; Ambofj; anvil; ullo], Tehn.: Bloc de oţel sau, uneori, de fontă, care serveşte ca masă de susţinere la prelucrarea pieselor prin baterea cu ciocanul. Părţile nicovalei sunt: corpul, de formă aproximativ prismatică, şi care are unu, două sau patru picioare pentru fixare; tăblia (plană şi dreptunghiulară), care constitue faţa de sus a nicovalei, şi pe care se aşază piesa de prelucrat; coarnele, cari con-stitue prelungirile tăbliei şi servesc pentru a da conturul pieselor (o nicovală poate avea un singur corn conic, sau două coarne, dintre cari unul conic şi unul în formă de piramidă), (v. fig.). De obiceiuT tăblia are spre extremităţi două găuri (una circulară şi una dreptunghiulară), pentru fixarea nicovalelor ajutătoare, pentru introducerea barelor de îndoit, etc. Greutatea nicovalei trebue să fie destul de mare, pentru a primi lovitura berbecului sau a ciocanului, fără a se mişca (de obiceiu, se ia de 10"*20 de ori mai mare decât greutatea piesei care se prelucrează, şi de 30 de ori mai mare decât greutatea ciocanului). Nicovalele sunt fixe sau portative. Nicovalele fixe se montează pe postamente de lemn (stejar, ulm, etc.) sau de beton, sau direct pe batiul ciocanului mecanic. Nicovalele portative se montează, în timpul prelucrării, pe bancul de lucru. Tipuri de nicovale: nicovală mică, cu un singur picior care se fixează într'un butuc de lemn; nicovală mijlocie, care se fixează pe postament prin şuruburi sau bride; nicovală obişnuită, cu două coarne, montată pe butuc prin două picioare; nicovală trunchiu de piramidă, cu tăblia pătrată, Nicovală, î) corn în formă de piramidă; 2) gaură circulară; 3) tăblie (masă); 4) gaură dreptunghiulară; 5) corn conic; 6) picior; 7) corp. fără coarne; nicovală pentru ciocane mecanice (ciocane mici), montată direct pe batiu sau pe fundaţie separată, prin intermediul unui strat elastic de lemn impregnat sau de pâslă; nicovală ajutătoare pentru tăiat, care se montează chiar în gaura nicovalei (v. fig.). Tipuri de nicovale. 1) nicovală mică fixă, cu un singur picior; 2) nicovală de tinichigiu, portativă; 3) nicovală mijlocie, fixă; 4) nicovală obişnuita, fixă, cu două coarne; 5) nicovală de fierărie, fixă; 6) nicovală pentru ciocane mecanice, montată direct pe batiu; k7) nicovala de banc, portativă; 8) nicovală trunchiu de piramidă; 9) nicovală pentru ciocane mecanice, montată pe fundafie. După folosinţă, nicovalele se clasifică astfel: nicovală de banc, portativă, folosită în atelierul mecanic la lucrări de Jăcătuşerie; nicovală de fierărie, fixă, folosită pentru lucrări de forjerie; nicovală de tinichigiu, portativă, cu un singur picior, folosită în atelierele de tinichigerie; nicovală de cosaş, portativă, folosită pentru a bate cu ciocanul lama coasei. 5. Nicrom: Aliaj de nichel şi crom, care rezistă iâ temperaturi înalte. Se foloseşte ca rezistenţă electrică la cuptoarele metalurgice, în industria altmerriarâ, etc. Conţine nichel în diferite proporţii, şi mai puţin decât 30%, crom. Exemplu: nicrom cu 60% nichel, 12% crom, 26% fier şi 2 % mangan. (N. C.). 6. Nielare [oTAejma nepHbio; niellage; Niel-lierung; niello making; niellâlâs]. Arfă: Procedeu de decoraţie a obiectelor de metal, mai ales de argint, care consistă în crestarea motivului decorativ în masa obiectului de decorat, şi în umplerea crestăturilor cu un smalţ negru. Sin. Nielaj. 7. Nie'lo [termen italian]. Artă: Motiv decorativ folosit în orfevrerie, obţinut prin umplerea cu smalţ negru a unui motiv decorativ săpat în masa unui obiect prin nielare. 8. Nîfe. Geol.: Nucleul central al globului terestru, constituit în cea mai mare parte din nichel şi din fier. Această sferă interioară are o rază de cca 2200 km, cu gr. sp. 8-*-8,5. 9. Nigglitf [HHrjiHHT; niggliite; Niggliit; nig-gliite; niggliit]. Mineral.: PtTe3. Telurură de platină, naturală, de coloare albă-argintie. 69 !, Nigranilină[HHrpaHHJiHH; nigraniline;Nigra-mim; nigraniline; nigranilin].Ch/'m.: (C6H4)8N7—NH. Colorant obfinut prin oxidarea anilinei sau a sărurilor sale. Printr'o oxidare parfială, anilîna se transformă într'o substanţă verzuie — emeral-dina — care, oxidată mai departe, dă nigranilina. Metodele mai vechi de vopsire dădeau efecte inferioare şi, după câtva timp, coloarea devenea verde. Prin procedee noi de stabilizare, coloarea devine durabilă. Este unul dintre constituenţi negrului de anilină (v.). 2. Nigrescit [HHrpeciţHT; nigrescite; Nigrescit; nigrescit; nigreszkit]. Mineral.: Varietate de serpentin, de coloare verde până la neagră. 3. Nigrin [mirpHH; nigrine; Nigrin; nigrine; ni-grin]. Mineral.: Varietate de rutil cu 30% Fe203; are coloare neagră. 4. Nigrozînă [HHrpo3HH; nigrosine; Nigrosin; nigrosin; nigrozin]. Chim.: Materie colorantă neagră, cu structură necunoscută (face parte, probabil, din clasa indulinelor). Se obţine prin încălzirea anilinei, cu nitrobenzen şi clorură feroasă, la 170°. Baza liberă, solubilă în grăsimi, se întrebuinţează la fabricarea cremei de ghete şi a panglicilor pentru maşinile de scris. Clorhidratul, solubil în alcool, este întrebuinfat la vopsirea obiectelor de lemn. în industria pielăriei, e folosită la apre-tura pieilor negre. 5. Nimbosfrafus. V. sub Nori. e. Nimbus: Sin. Nimbostratus. V. sub Nori. 7. Nimfă [KyKOJiKa; chrysalide, nymphe; Pup-pe; pupa, chrysalis; bâb]: Cea mai importantă formă de metamorfoză prin care trec unele insecte. — Pentru conservarea nimfei, viermele de mătase construeşte un locaş de protecfiune, de mătase, numit gogoaşă sau cocon. După o perioadă de metamorfoză şi într'o ambiantă de temperatură convenabilă, nimfa se transformă în fluture; acesta produce o secrefie care disolvă o parte din peretele gogoşii, şi iese din gogoaşă. — Mătasea se extrage de pe gogoşi prin desfăşurarea fibrei cu care viermele a făcut perefii şi, pentru ca fibra să nu fie mărunfită prin înfluturare, nimfele sunt omorîte prin prăjirea gogoşilor sau prin asfixiere cu gaze toxice. 8. Nimonic: Aliaj de nichel şi de crom, rezistent la căldura; se foloseşte la confecţionarea pereţilor camerelor de combustie şi a rotoarelor turbinelor de gaze. (N. C.). g. Ninhidrină [HHHrHApHH; ninhydrine; Nin-hydrin; ninhydrin; ninhydrin]. Chim.: Triceto-hi-drinden-hidrat. Reactiv spe- ,• cific pentru recunoaşterea V q proteinelor şi a peptidelor; # \ _ dă în soiufie colorafii al- ^C C C—O bastre. Reacfia se explică ^ ~ prin formarea unui compus, \ / \ / ^OH din condensarea a două C C molecule de ninhidrină cu H ^ amoniacul eliberat de un aminoacid. Reacfia este specifică pentru a-ami-noacizi şi este asemănătoare cu aceea a murexi-dului pentru recunoaşterea purinelor. 10. Niobif: Sin. Golumbit (v.). 11. Niobiu [hho6hh; niobiunrv; Niobium; nio-bium; niobium]. Chim.: Nb; nr. at. 41; gr. at. 92,91; gr. sp. 8,42; p. t. 1950°; p. f. 2900°. Metal cenuşiu din grupul al cincilea secundar; se găseşte în natură, împreună cu tantalul, în tantalit sau în columbit, şi se obfine din sărurile lui prin alu-minotermie, prin electroliză sau prin reducere cu hidrogen. Se cunosc următorii compuşi ai nio-biului: trei oxizi de niobiu, Nb202,Nb204 şi Nb205, şi un acid perniobic HNb04*H20; clorurile, NbCl3 şi NbCI5; oxiclorura, NbOCI3; fluorura, NbF5, şi oxifluorura, NbOF3, care formează săruri duble cu alte fluoruri metalice. Sin. Columbiu. 12. Nipacombin. Chim., Ind. al im.: Amestec de săruri de sodiu ale esterilor etilic şi propilic ai acidului para-oxibenzoic. Se întrebuinfează ca antiseptic (nepermis din cauza toxicităfii) în vinuri, şi pentru conservarea pulpelor de fructe. (N. C). îs. Nipagin. Chim.: Sarea de sodiu a esterului etilic al acidului oxibenzoic. Se întrebuinfează ca antiseptic (nepermis din cauza toxicităfii) în vinuri, şi pentru conservarea pulpelor de fructe. (N. C). 14. Nipasol. Chim.: Sarea de sodiu a esterului propilic al acidului oxibenzoic. Se întrebuinfează ca antiseptic (nepermis din cauza toxicităf ii) în vinuri, şi pentru conservarea pulpelor de fructe. (N. C.). 15. Nipher, pâlnia lui ~ [BopoHKa HH$epa; entonnoir de N.; N. Trichter; N.fs funnel; N. tolcser], V. sub Meteori apoşi, instrumente de măsură pentru ~ apoşi. ie. Nipkow, disc ~ [ahck HHnKOBa; disque de N.; N.Scheibe; N/sdisk; N. târcsa]. Fiz.: Disc opac, străbătut de o spirală de fante circulare (v. fig.), şi care, prin rotire, serveşte în televiziune la explorarea şi la reconstituirea imaginilor. 17. Niplu [HHiinejib; rac-cord; Nippel, Rohrnippel, Reduziernippel; nipple; kapcsolo kozcsavar, cso-kapcsolo]. Tehn.: Element de îmbinare, de forma unei fevi scurte, cu filet la exterior, sau fără filet. în general,se confecfionează din acelaşi metal ca şi piesele pe cari le îmbină. — După scopul la care servesc şi după forma lor, se deosebesc: îs. ~ de căldare [KOTejibHbiH HHimejib; rac-cord de chaudiere; Kesselnippel; boiler nipple; kazâncso-kapcsolo]: Niplu strunjit, neted la exterior, cu două porfiuni tronconice (cu conicitate mică), racordate printr'o porfiune scurtă, cilindrică; e folosit la legarea elementelor de căldare sec-fională pentru încălzire centrală. io. ~ de dulii [naTpOHHHH mmnejib; rac-, cord de douilles; Fassungsnippel; lamp socket nipple; foglalatkapcsolo]: Niplu filetat care se montează la baza duliei lămpilor cu incandescenfă, pentru fixarea acestora în corpurile de iluminat, sau pentru suspendarea lor (cu ajutorul unui inel de suspensiune). 20. ~ dublu [abohhoh HHimejib; raccord dou-ble â vis; Doppelnippel; double nipple; kettos 70 kapcsolo]: Fiting cu filete exterioare, cu acelaşi diametru la cele două capete, având în partea centrală o zonă nefiletată (rotundă sau hexagonală); se foloseşte ca şi niplul simplu (v.). 1. Niplu pentru sudură[CBapOHHbift HHnnejib; raccord de soudure; Schwei^nippel; wejding nipple; hegesztesi kapcsolo]: Niplu scurt şi nefiletat, care serveşte ca suport al sudurii, spre a mări rezistenfă îmbinării prin sudură (de ex. la sudarea a doi conductori lineari). 2. ~ redus [peflyKiţHOHHbrâ HHimejib; raccord de reduction; Reduziernippel; reducing nipple; redukâlt kapcsolo]: Niplu dublu, redus (fiting), cu capetele cu diametri inegali şi filetate la exterior, care serveşte la îmbinarea a două fevi sau a două armaturi cu diametri interiori diferifi; se foloseşte în instalafii electrice, sanitare, etc. 3. ~ simplu [np0CT0â HHimejib; raccord; Nippel, Rohrnippel; nipple; egyszeru kapcsolo]: Fiting filetat la exterior (v. fig. sub Fiting), care serveşte la îmbinarea a două fevi sau a două armaturi cu acelaşi diametru interior (de ex. la racordarea a două tuburi Panzer); se foloseşte la instalafii electrice, de apă sau de gaz, etc. Etanşa-rea se obfine cu cânepă şi cu miniu de plumb, etc. 4. Niplu de bicicletă [BejiocHneflHbiH hhii-neJlb; raccord â vis pour raisde bicyclette; Nippel fur Fahrradspeichen; nipple for cycle spokes; kerek-pâr kiillo-kapcsolo]: Piesă tubulară, cu filet interior la unul din capete, folosită pentru fixarea spifelor în janta metalică a bicicletelor. 5. Niprală. Hort.: Sin. Cafelufă (v.). 6. Nişă [HHina; niche; Nische; niche; fulke]. Arh., Cs.: 1. V. Firidă. — 2. Adâncitură a peretelui unei camere, în care se poate aşeza un pat şi, eventual, şi alte mobile mai mici. 7. Nişă [BbiTHJKHOft fflKa; hotte; Abzug-schrank; fume cupboard, basket funnel, closed hood; lecsapoîo szekreny]. Chim.: Instalafie specială pentru lucrul cu substanfe cari desvoltă, la temperatura obişnuită sau prin încălzire, vapori sau gaze iritante. Are forma unui dulap susfinut pe picioare înalte de 65 • • • 70 cm, cu postament de plăci de faianfă sau de plăci de ardezie, cu pereţii de geamuri groase. Uşa din fafă se deschide după sistemul ghilotinei. în interior se găseşte o deschidere pentru tiraj, o instalaţie de gaz, de apă şi de lumină. Uneori, acest dulap este montat intrând într'un perete. 8. Nişă [HHina; niche; Nische; niche; fulke]. Mine: Intrând, de cel mult 1 m adâncime, care se sapă în peretele unei galerii de mină cu transport mecanizat, pentru a servi ca refugiu persoanelor, când frece un tren prin galerie. Nişele se sapă din 25 în 25 m, şi sunt obligatorii, prin regulamentul de tehnică a securităfii. 9. Nişă de tunel [TyHeJibHan HHnia; niche de refuge; Tunnelnische; man-hole; alagutfulke]. Tnl.: Adâncitură amenajată în picioarele drepte ale unui tunel, pentru adăpostirea lucrătorilor în timpul trecerii unui tren. în tunelurile pentru linie simplă, nişele se aşază, alternativ, de o parte şi de alta a căii, şi au între ele distanfa de 50 m. în tune- lurile pentru linie dublă, nişele se aşază fafă în fafă. în cazul când lungimea tunelului este prea mare, se amenajează, din 300 în 300 m, nişte nişe de dimensiuni mari (camere) în cari pot fi adăpostite şi vagonetele de linie. 10. Nişa porfii [BOpOTHan HHina; enclave de porte; Tornische, Torkammernische; recess; kapu-fulke]. Hidrot.: Fiecare dintre adânciturile amenajate în bajoaierele unei ecluze, pentru a adăposti canalele porfilor, în timpul când acestea sunt deschise. V. şi sub Ecluză cu sas. 11. ~ stăvilarului [HHIIia IIJlOTHHbl; niche; Wehrnische; dam niche; gâtfulke]: Adâncitură în pila laterală a unui stăvilar, în care se amenajează dispozitivele de rezemare şi de etanşare. 12. Nisip [necOK; sabie; Sand; sand; homok]. 1. Petr.: Rocă sedimentară mobilă, detritică, provenită din fărâmarea altor roce, şi ale cărei particule au diametrul cuprins între 0,02 şi 2 mm (după clasificarea în scara zecimală a numărului 2), sau între 0,05 şi 2 mm (după clasificarea în scara zecimală a numărului 5). Prin acfiunea selectivă a agenfilor de transport (apa sau vântul), nisipurile sunt sortate natural, după mărimea particulelor. Există nisipuri foarte fine (0,02 •••0,1 mm 0), nisipuri tine (0,1 ‘-0,25mm 0), mijlocii (0,25***0,5mm 0), grosolane (0,5***1 mm* 0) şi foarte grosolane (1 —2 mm 0). — 2. Tehn.: Material mineral, natural sau artificial, alcătuit din granule de dimensiuni până la 7 mm, folosit ca agregat mineral la prepararea betoanelor şi a mortarelor, ca materie primă la fabricarea unor produse (sticlă, ceramică, etc.), ca material de lucru ajutător în diferite procese tehnologice (ca abraziv la curăfirea pieselor, în turnătorie, etc.), ca material de construcfie (de ex. pentru filtre, pentru pavaje, straturi de egalizare), etc. — Se deosebesc nisipuri artificiale şi nisipuri naturale. 13. Nisip ariificial [HCKyccTBeHHbiH necon; sabie artificiel; kunstlicher Sand; artificial sand; mesterseges homok]. Tehn.: Nisip obfinutr fie prin fărâmarea bucăfilor mari de rocă, în instalafii speciale (v. Nisip de concasare), fie prin topirea şi pulverizarea unor metale (v. Nisip metalic). 14. ~ de concasare [flpo6HJibHbiît necOK; sabie de concassage, sabie de broyage; Brechsand; crushing sand; zuzott homok]. Cs., Drum.: Nisip alcătuit din granule cu diametrul de 0,2*• *7 mm, obfinut ca material secundar la concasarea roce-îor dure pentru pregătirea pietrei sparte, sau pregătit anume, prin fărâmarea bucăfilor de rocă în concasoare speciale (laminoare pentru piatră). Se foloseşte la prepararea mortarelor, a betoanelor, a mixturilor asfaltice sau la alte lucrări rutiere, înlocuind nisipul natural, când acesta nu poate fi procurat cu uşurinfă. Din cauză că are granulele colfuroase, nisipul de concasare micşorează lu-crabilitatea betoanelor. îs. ~ metalic [MeTaJiJiHqecKHâ necon; sabie metallique; metallischer Sand; metallic sand; femes homok]. Metl.: Material format din granule coifu-roase de metal dur (de obiceiu de fontă), folosit pentru curăfirea pieselor (în special a celor metalice), prin împroşcarea lui cu ajutorul unui curent de aer sub presiune. Nisipurile metalice se obfin prin pulverizarea unei vine de metal lichid (de obiceiu Hfontă sau ofel), deasupra unui rezervor de apă în care cad granulele şi se solidifică. Sin. Granule metalice. V. şi sub Nisip de sablat. 1. Nisip natural [ecTecTBeHHbiH necOK; sabie naturel; naturiicher Sand; natural sand; termeszetes homok]. Petr.: Nisip care se găseşte în natură sub -formă de depozite sedimentare. (V. Nisip 1). — După locul de formare al acestor depozite, se deosebesc: 2. ~ de dune [fliOHOBbiH necOK; sabie de dunes; Dunensand; dune sand; diinahomok]: Nisip care constitue dunele de pe malurile râurilor, de pe ~|ărmul mărilor şi al lacurilor, sau din deşerturi, formate prin acfiunea de transport şi de depunere a nisipului de către curenfii aerieni. Nisipul dunelor de râuri sau din deşerturi este alcătuit, în principal, din cuarf; în nisipul dunelor marine se găseşte o mare cantitate de calcar, provenit din -fărâmăturile de cochilii, şi care poate depăşi 30% . Uneori, nisipurile de dune confin şi glauconit. Nisipurile de dune au, de obiceiu, o granulozi-iate mai omogenă decât nisipurile fluviatile. Granulele au dimensiuni de 0,05•••0,5 mm; cele mari sunt bine rotunjite; cele mici pot fi numai ■teşite, fără spărturi ascufite. 3. ~ de mare [M0pCK0ft necOK; sabie de mer, sabie marin; Meeressand, Seesand; sea sand; tengeri homok]: Nisip care acopere plajele şi o ■făşie de pe fundul mărilor, de-a-lungul fărmului, până la o limită corespunzătoare adâncimii de cca 200 m. Uneori, nisipul de mare se găseşte şi peste această limită, în special de-a-lungul jărmurilor stâncoase, sau dacă panta fundului din apropierea fărmului este foarte mare. Nisipul de mare este constituit, de obiceiu, din granule mici, de forme neregulate, colţuroase, şi are granulozi-tate şi compozifie omogenă. Granulele mai mari şi rotunjite se găsesc numai în apropierea ţărmului. De obiceiu, nisipurile de mare confin fărâmături de cochilii sau cochilii întregi (fosile), datorită cărora confinutul în calcar al acestor nisipuri poate ii, adesea, foarte mare (peste 30%). De obiceiu confin glauconit. Sin. Nisip marin. 4. ~ fluvialii {peHHOâ necOK; sabie de riviere, sabie caillouteux; Flufjsand, Kiessand; river sand, cjravel sand, grit; folyamhomok, foveny]: Nisip care se găseşte în albiile râurilor, în şesurile aluvionare, în terase şi în delte. Are, de obiceiu, o compozifie mineralogică foarte variată şi o gra-nulozitate neomogenă. k?rânujel# cu dimensiuni mai mici decât 0,1 mm sunt colfuroase; cele cu dimensiuni mai mari pot fi şi rotunjite. Nisipurile fluviatile sunt mai bogate în minerale grele, decât nisipurile marine. Nu confin glauconit. Uneori confin formafii biogene. 5. ~ marin. V. Nisip de mare. — Din punctul de vedere al compozitei mineralogice, se deosebesc: e. Nisip argilos [niHHHCTblft necOK; sabie argi-Jeux; Tonsand; argillaceous sand; agyagos homok]. 71 Petr.: Nisip fin care confine, pe lângă materialul cuarfos, o proporfie importantă de argilă. Nisipul argilos nu poate fi folosit ca materie primă decât după îndepărtarea argilei prin spălare. Nisipurile argiloase, cu un anumit confinut de argilă fină (nu însă în formă de bulgări), sunt folosite la prepararea betoanelor, confinutul în argilă ameliorând unele calităfi ale betoanelor (de ex. impermeabilitatea). 7. ~ calcaros [H3BeCTK0Bblă necOK; sabie calcarifere; kalkhaltiger Sand; calcareous sand; meszes homok]: Nisip care confine o anumită cantitate de granule de calcar. Dacă nu este prea friabil, poate fi folosit la lucrările de construcfii, în locul nisipului cuarfos. Nu poate fi folosit la confecţionarea mortarelor sau a betoanelor supuse acfiunii vaporilor de acizi. 8. ~ cuarfos [KBapiţOBblH necOK;sabiequart-zeux; Quarzsand; quartz sand; kvarcos homok]: Nisip constituit în cea mai mare parte din granule de cuarf. Nisipurile cuarfoase sunt cele mai frecvente, fiindcă granulele de cuarf sunt mai rezistente la agenfii chimici şi au rezistenfă mecanică mai mare decât ceilalfi compuşi mineralogici ai rocelor desagregate (feldspafi, amfi-boFi, etc.). Se găseşte foarte rar în stare curată şi, în acest caz, este alb. Nu murdăreşte apa de spălare; frecat între degete, produce un scârfâit caracteristic. în general, este amestecat cu argilă, cu calcar, oxizi de fier, etc. Este folosit ca materie primă în diferite industrii (de ex. în industria sticlei şi a materialelor ceramice), în construcţii, la prepararea mortarelor şi a betoanelor, ca abraziv, etc. 9. ~ dolomitic [flOJlOMHTHbiH necOK; sabie dolomitique; Dolomitsand; dolomite sand; dolo-mithomok]: Nisip provenit din materialul care rămâne după ce se disolvă calcarul dolomitic. io. ~ feruginosfHcejieaocoAepjKamHH necoK; sabie ferrugineux; eisenhaltiger Sand; ferruginous sand; vastartalmu homok]: Niştpvcu un conţinut mare în oxizi de fier; are coloare roşcată. u. ~ gemifer [necoK cofleptftamHH aparo-iţeHHbie KaMHH; sabie gemmifere; edelsteinhal-tiger Sand; gemmiferrous sand; drâgakotartalmu homok]: Nisip de râu sau nisip marin de litoral, care confine pietre prefioase (diamante, smaragde, etc.), în cantitate suficientă pentru a fi extrase rentabil. 12. ~ glauconitic [rJiaBKOHHTOBbiH necoK; sabie glauconifere; glaukonithaltiger Sand, Griin-sand; glauconitic sand, greensand; glaukonitikus homok]: Nisip de mare, care confine o cantitate importantă de glauconit, pe lângă componenfii obişnuifi ai nisipului (cuarf, feldspafi, muscovit, etc.), şi care are o coloare verde caracteristică. Uneori, se numesc greşit nisipuri glauconitice unele sedimente cu structură diferită de a nisipurilor, dar cari au aspectul acestora din cauza glau-conitului pe care îl confin. îs. ~ metalifer [MeTajiJiocoAepîKamHft ne-COK; sabie metallifere; metallhaltiger Sand; me-talliferous sand; femtartalmu homok]: Nisip de 72 râu sau de pe litoralul mării, care confină o cantitate mare de granule de diferite minerale metalifere sau de metale native (aur, platină, casi-terit, magnetit, etc.), provenite din rocele din cari s'a format nisipul, şi cari au fost acumulate în masa acestora prin acfiunea de transport şi de depunere a agentului distrugător (de obiceiu, apa). Aceste acumulări se pot întâlni în aluviuni recente sau în terase, şi constitue, uneori, importante zăcăminte de minereuri. 1. Nisip micafer [cjiioahhoh necoK; sabie mi-cafere; glimmerhaltigar Sand; micaceous sand; csillâmtartalmu homok]: Nisip care confine fulgi de mică albă (muscovit). Mica neagră (biotitul) se găseşte foarte rar în nisipuri, deoarece este pufin rezistentă, atât la acfiunile chimice, cât şi la cale mecanice. Sin. Nisip micaceu. 2. ~ petrolifer [He(|)THH0H necoK; sabie petrolifere; Dlsand; oil-sand, pay-sand; koolajtar-ialmu homok]. Expl. pefr.: Rocă-magazin (v.), saturată parfial cu hidrocarburi lichide, cuprinzând, atât nisipurile, în sensul curent din Petrografie, cât şi cele mai multe dintre gresiile petrolifere slab cimentate.— în tehnică se folosesc mai des următoarele tipuri de nisipuri: 3. Nisip bifumaf [6HTyMHbiH necoK; sabie bitumine; bituminierter Sand; bituminatad sand; bitumenes homok]. Drum.: Nisip amestecat cu 2■••6% bitum, folosit la astuparea porilor şi la etanşarea stratului de uzură al îmbrăcămintelor asfaltice rutiere, la executarea tratamentelor antiderapante şi a altor lucrări rutiere. Se poate prepara la cald, prin amestecare cu bitum topit, sau la rece, prin tratare cu emulsiuni stabile sau semi-stabile, ori cu bitumuri fluide. 4. ~de aderenfă [necoK/yiHCijeiiJieHHH; sabie d'adherence; Streusand; adherence sand; tapadâsi homok]. Transp.: Nisip folosit pe un vehicul motor care circulă pe şine (de ex. locomotivă, automotor, tramvaiu), pentru operaţiunea de nisipare. Condifiunile pe cari trebue să le îndeplinească nisipul de aderenţă sunt: trecere uşoară prin fevi le instalafiei de nisip; stare curgătoare, independent de condifiunile atmosferice; sporirea adeziunii între bandajul rofii şi coroana şinei, fără a provoca rdzistenfe suplementare la mers; duritate suficientă pentru a nu se transforma imediat în pulbere, sub apăsarea rofilor; să fie uscat (înainte de folosire pe vehicul, e desumidificat într'o uscătorie); să nu fie higroscopic; să cedeze uşor umezeala, fără a-şi pierde calităţile. Nisipurile bune de aderenfă sunt nisipurile cu un confinut mare în cuarf şi cu granule de 0,1 •••1,2 mm. Pe vehicul, nisipul e păstrat într'un rec:pient (cutie, dom, tremie), care e înzestrat cu un dispozitiv de împrăştiere. V. şi sub Nisipare. 5. ~ de rectificat [uiJiH(})OBaJlbHbm necoK; sabie de gres; Schleifsand; grinding sand, small sand; csiszolâsi homok]. Opt.: Nisip cuarfos, folosit la rectificarea sticlelor şi a cristalelor optice. e. ~ de sablat [necoK #jih o6pa6oTKH no-EtepXHOCT^Hi* sabie a decaper, sabie â sabler; Strahlgeblăsesand; sand for jet blower; tisztitâsi homok]. Metl.: Nisip folosit la curăfirea pieselor (în special metalice), prin proiectarea lui cu ajutorul unui curent de aer comprimat. El poate fi nisip natural, cuarfos, sau nisip metalic (v,). Nisipul cuarfos trebue să fie curat, fără argilă,, uscat, rezistent, cu granule dure şi cu muchii ascufite. Pentru piese mari, de ofel şi de fontă,, granulele trebue să fie de 2-**3 mm; pentru piese mijlocii şi mici, de 1 •••2'mm. Nisipul metalic trebue să aibă următoarea granulozitata: 0,5-’-l mm, pentru piesele mici; 1 • • -1,5 mmF pentru piesele mijlocii; şi 1,5*• *2,5 mm, pentru piesele mari. V. şi sub Sablaj. 7. ~ de turnătorie [jiHTe^HblH necOK; sabie de fonderie, sabie de moule, sabie de moulage; Formsand, Giefjereisand; moulding sand, foundry sand, founder's sand,parting sand;6nfodei homok]. Metl.: Nisip provenit din desagregarea rocelor cuarfoase, şi care constitue partea principală & amestecului de formare (v. St), alături de argilă şi de alte adausuri cari dap acestuia porozitate şi permeabilitate. După confinutul în argilă, se deosebesc: nisipuri sărace (cari confin până la 7% argilă), nisipuri mijlocii (cari confin până la? 11 % argilă) şi nisipuri grase (cari confin peste 11% argilă). — Nisipul trebue să fie omogenr cu granule nu prea mari; să nu confină granule de calcar, de cărbune sau da substanfe organica (cari produc gaze la turnare). — După mărimea granulei (dela 0,25-3 mm), se deosebesc nisipuri fine, nisipuri mijlocii, grosolane şi foarta grosolane. în general, se foloseşte un nisip cu atât mai fin, cu cât suprafeţele pieselor de turnaf trebue să fie mai netede. 8. ~ normal [HOpMajibHblH necoK; sabla normal; Normalsand; standard sand; normâlis homok]. Cs.: Nisip cuarfos cu compozifie şi cu gra-nulozitate bine precizate, folosit la prepararea mortarelor normale pentru încercarea lianfilor. în fara noastră, se foloseşte, ca nisip normal, nisipul provenit din cariera Dealul Ruginoasa (comuna Jupâneşti, regiunea Severin), spălat, uscat şi ciuruit, astfel încât să corespundă condifiunilor cerute de standarde: trebue să confină cel pufin 98% Si02 şi să fie astfel granulat, încât să lase pe-ciurul cu ochiuri cu diametrul de 1,2 mm un reziduu de maximum 3 %, şi să treacă prin ciurul; cu ochiuri cu diametrul de 0,75 mm, în cantitate de cel mult 8%; partea levigabilă trebue să fie de cel mult 0f1 %; pierderea la calcinare să nu fiernai mare decât 0,25 din greutatea nisipului, — iar confinutul de granule nacuarfoase să nu fie mai mare decât 5 % . Sin. Nisip monogranular. 9. ~ pentru betoane şi mortare [necoK ajih GeTOHOB H paeTBOpOB; sabie pour betons et mortiers; Befon-und Mortelsand; concrete and mortar sand; beton es habarcshomok]. Cs.: Nisip care constitue agregatul mărunt al betonului şi agregatul mineral al mortarelor, la prepararea acestora. De obiceiu, se folossşta nisipul cuarfos, natural sau de concasare, provenit din cariere, din balastiere, nisipul de mare sau cel 75 de dune. Unsori, se folosesc şi nisipuri de calcar, nisipuri de roce eruptive, de şisturi cristaline, de dolomit, de piatră ponce, ds sgură de cuptor înalt, etc., pentru lucrări de mică importantă sau cu destinare specială. Nfisipul pentru betoane şi mortare trebue să provină din roce inerte, fără acţiune asupra cimentului sau a varului, şi să fie nealterabil la aer, la acfiunea apei şi a îngheţului. Trebue să fie aspru la pipăit, şi, frecat între degete, să scârfâie. Nu trebue să conţină impurităfi organice (resturi de animale sau de vegetale, cărbuni, lemn, reziduuri de cărbuni, păcură, uleiuri, etc.), bulgări de argilă, resturi de cochilii (în nisipul de mare), cari produc micşorarea rezistentelor mecanice şi înrăutăţirea altor calităfi ale betoanelor şi ale mortarelor. Nisipul de mare poate fi folosit după o încercare prealabilă pe cuburi executate cu un beton standard, la care agregatul fin este înlocuit cu nisipul folosit, şi care trebue să aibă aceeaşi rezistenfă ca betonul standard confecţionat cu nisip de carieră sau de râu. Nisipurile cari confin mică trebue folosite, de asemenea, tot după efectuarea unor încercări prealabile. Nisipul pentru betoane şi mortare trebue să fie constituit din granule colfuroase, de diferite mărimi, pentru ca volumul golurilor să fie minim (cel mult 40%). Mărimea granulelor şi compoziţia granulo-metrică depind de felul lucrărilor la ^1Q(j cari este folosit ni- § şipul (v. şi sub Mortar). în gene-ral, curba granulo-metrică a nisipuri- ţ lor pentru betoane trebue să fie cu- *§ prinsă între două § 2o curbe granulome- | tricelimită(v.fig.). J g Nisipurilecuocan- 42 ' OmeJochiului sitei in mm1 titate de - granule plate mai mare de- Curbele .de încadrare ale compozi-cât 50% trebue fiilor granulometrice, pentru nisipul evitate la confec- folosit la prepararea betoanelor şi fionarea mortare- a mortarelor, lor şi a befoarcer lor. în cazuri îndoielnice, trebye efectuate încercări cu un beton standard, confecfionat cu un ciment P 300, Ia care agregatul fin a fost înlocuit cu nisipul respectiv; rezistenfă la compresiune a acestui beton, după 18 de zile, trebue să fie cel pufin jumătate din rezistenţa Ia compresiune, după 28 de zile, a mortarului normal cu dozajul 1 :3, preparat cu acelaşi ciment. i. Nisip pentru ceramică fina [necOK flJiH TOH-KOli KepaMHKH; sabie pour ceramique fine; Sand fur Feinkeramik; sand for fancy ceramics; finom ke-ramikai homok]. Ind. st. c.: Nisip cuarfos, folosit ca materie primă pentru fabricarea produselor de ceramică fină. Nisipul folosit în fara noastră pentru fabricarea ceramicei fine trebue să satisfacă următoarele condifiuni: să confină cel pufin 92% Si02i şi cel mult 0,1 % Fe203; să fie de coloare albă-roză; să aibă un reziduu maxim de 2 % pe sita nr. 05, şi de cel mult 5 %, pe sita nr. 025; să aibă o umiditate de cel mult6%;să; confină cel mult 0,5% părfi levigabile şi să nu aibă o pierdere la calcinare mai mare decât 1 % ~ 2. ~ pentru cilindrare [necoK #jih floporc-IIOKpblTHfl; sabie pour cylindrage; Schlămmsand; sand for road rolling; hengerlesi homok]. Drum.: Nisip fin, folosit ca material de agregafie la executarea macadamului simplu. Pentru macadamul care serveşte ca îmbrăcăminte se foloseşte un* nisip curat; pentru macadamul care serveşte ca fundaţie, nisipul poate să confină până la 20% argilă. 3. ~ pentru filtre [necoK /ţJifl (JmJibTpo-BctHHH; sabie pour filtres; Filtersand; filter sand;. szurohomok]. Canal.: Nisip cuarfos (cu un confinut de minimum 90% SiOa), de râu, de carieră sau de concasare, folosit ca strat filtrant în instalaţiile de purificare a apei de alimentare (de-grosisoare, prefiltre, filtre încete şi filtre rapide)* Trebue să nu confină materii organice şi săruri solubile. Dimensiunile granulelor de nisip depind de scopul în care se foloseşte stratul de nisip în instalafia respectivă. în ţara noastră, nisipul pentru filtrare trebue să satisfacă următoarele condifiuni: pentru filtre se foloseşte sortul de nisip cu diametrul de 0,3 - - -1 mm; pentru prefiltre, degrosisoare şi ca strat-suport al stratului de filtrare, se folosesc sorturile de 1*-*3 mm şi 3•••7 mm. Sortarea se face prin dublă ciu-ruire, îndepăriându-se întâi granulele mai mici decât limita inferioară, apoi granulele mai mart decât limita superioară, admiţându-se o toleranţă de 10%. Granulometria sorturilor de nisip folosit la filtrare trebue să îndeplinească următoarele condifiuni: granulele cu diametrul mai mic decât 0,2 mm să fie în cantitate de cel mult 1 %; nisipurile pentru filtrele lente trebue să aibă dimensiunea eficace de 0,4 • • • 0,6 mm şi coeficientul de uniformitate 2; nisipurile pentru filtrele rapide trebue să aibă dimensiunea eficace de 0,4 • • • 0,6 mm şi coeficientul de uniformitate 1,6. (Coeficientul de uniformitate este raportul dintre dimensiunea mijlocie şi dimensiunea eficace. Dimensiunea eficace este dimensiunea ochiului de ciur care corespunde, pe curba granulometrică, procentului de 10% din greutatea materialului uscat. Dimensiunea mijlocie este dimensiunea ochiului de ciur care corespunde, pe curba granulometrică, procentului de 60% din greutatea materialului uscat). 4. ~ pentru locomotivă [necoK #jih naro-B03a; sabie pour locomotive; Lokomotivsand; locomotive sand; mozdony-homok]. C. Nisip de aderenţă (v.), folosit la locomotivă, pentru nisipare. 5. ~ pentru sticlă [necoK ajih H3TOTOB-JieHHH CTeKJia; sabie verrier; Glassand; glass sand; uveghomok]. Ind. st. c.: Nisip cuarţos, folosit la fabricarea obiectelor de sticlă. Diametrul granulelor de nisip trebue să fie de 0,2* • -0,5 mm, pentru a se ptitea topi mai uşor. Se admite, totuşi, o cantitate de r0**-15% granule mai mari, cu diametrul până lâ 0,8 mm. ^ / 1 10 4/ / _ s/A m/ 20 ¥2 74 Din punctul de vedere al compozitei şi al proprietăţilor fizice, nisipurile folosite la noi pentru fabricarea sticlei se clasifică în patru calităfi, după confinutul în silice (98***90%), în alumină (0-**1%), sescvioxid de fier (0,03“-7%), după umiditate, pierderi la calcinare, etc. Nisipurile cu un confinut mare în oxid de fier sa folosesc numai la fabricarea sticlelor verzi sau de coloare închisă. Pentru fabricarea sticlelor rezistente la acizi şi la alcalii ss folosesc nisipurile cu un procent cât mai mare de Si02. 1. Nisip pentru tramvaiu [necoK AJIH TpaMBan; sabie pour tramway; Stra^enbahnsand; tramway sand;villamoskocsi-homok]. Transp. t.: Nisip deade-renfă (v.), folosit la tramvaiul motor, pentru operaţiunea de nisipare la frânare şi, uneori, la demarare. 2. Nisip, instalafie de alimentare cu ~ [npHC-noco6jieHHe ajih cmdmeHHH necKOM; installa-"tion d'alimentation avec du sabie; Sandversor-gungsanlage; sand supply installation; homokve-ialezesi felszereles]. C. f.: Instalafie folosită în depourile de locomotive, pentru alimentarea cu nisip a locomotivelor. Alimentarea poate fi: manuală, cu lopata, cu gălefi, cu trepied cu gălefi; Instalafie de alimentare cu nisip a locomotivelor. 1) nisip uscat; 2) feavă de ridicare a nisipului, cu aer corn, primat; 3) feavă de alimentare, basculantă; 4) cutie de nisip a locomotivei; 5) cuptor de uscare; 6) robinet de aer comprimat; 7) nisip umed. sau mecanizată, cu macara cu butoiu, cu aer comprimat prin suflare (v. fig.), etc. în prealabil, nisipul este ciuruit, uscat în cuptoare (în contact direct cu o suprafaţă încălzită, sau printr'un curent da aer cald) şi depozitat în silozuri. s. instalafie de ~ pe locomotivă [npHC-nocoâjiemie a-kh necKa Ha nap0B03e; sabliere de locomotive, ejecteur â sabie de locomotive; Lokomotiv-Sandstreueinrichtung; locomotive sand spraying device, locomotive sanding gear; homok-szoro-berendezes]: Instalafie montată pe locomotivă pentru operaţiunea de nisipare. Este constituită dintr'un rezervor (cutie de nisip, dom de nisip), din nisipar, conducte de aer comprimat, un robinet de manevrare din cabina mecanicului, Instalafie de nisip, montată pe locomotivă. I) robinet de comandă; 2) conductă de aer comprimat; 3) cutie (dom) de nisip; 4) nisipar; 5) rezervor de aer, principal; 6) fevi de nisip. fevi cari conduc nisipul, dela rezervorul de nisip la bandajele rofilor, şi-l împrăştie pe cale. Pentru funcfionare se foloseşte aer comprimat din rezervorul principal al instalatei de frână (v. fig.). 4. Nisipar [necKOCTpyiraaH ycTaHOBKa; sa-blier; Sandstreuer; sanding device; homokolo]. C. Aparat montat pe/locomotivă, care distri-bue nisipul, din cutia de nisip, la rofile cuplare şi la cele motoare. Nisiparul trebue să asigure o curgere continuă a nisipului prin fevi (condifiune care depinde însă mai mult de calitatea nisipului) şi un debit suficient, cu posibilităfi de variere a cantităfilor de nisip. După modul de funcfionare, nisiparele pot fi de următoarele tipuri: 5. ~ cu abur [napoBan necKocTpyîiHaH yc-TaHOBKa; sablier â vapeur; Dampfsandstreuer; steam sanding device; gozhomokolo]: Nisipar la care distribuţia nisipului la rofi se efectuează printr'un curent de aer produs de un ejector cu abur. Debitul de nisip împrăştiat se reglează prin cantitatea de abur care intră în ejector. Este folosit la locomotivele mici, fără instalafie de aer comprimat. e. ~ pneumatic [rmeBMaTH^ecKafl necKO-CTpyHHan ycTaHOBKa; sablier pneumatique, sablier â air comprime; Prefyluftsandstreuer; pneumatic sand blower; leg-homokolo]: Nisipar care distri-bue nisipul la rofile locomotivei, prin acfiunea aerului comprimat care se ia dela instalafia de frână a locomotivei. Nisiparele pneumatice funcţionează, fie prin împingerea nisipului, fie prin răscolirea şi suflarea lui. — La nisiparele cu împingere, nisipul cade (prin greutate proprie) în conductele verticale, dela domul de nisip până la suflătorul montat într'un cot; de aici este împins apoi, prin acfiunea aerului comprimat, la bandajele rofilor. Aparatul (v. fig.) este simplu, cu funcfionare sigură, dar consumă mult aer comprimat, vaFiafia debitului de nisip neputându-se face decât între mat. /)dela cutia de nisip; 2) distribuitor; 3) orificiu de aer pentru vârtej; 4) orificiu de suflare; 5) la feava de nisip; 6) orificiu de aer comprimat; 7) intrarea aerului comprimat dela robinetul de comandă. 75 litmite apropiate. Se foloseşte în specia! la locomotivele cari circulă pe linii pe cari nisipul se foloseşte numai incidental. — Nisiparele cu răscolire şi suflare sunt echipate cu două suflătoare (pentru răscolire, respectiv pentru suflare). Nisipul cade (prin greutate proprie) din domul de nisip în camera de distribufie, unde este răscolit de aerul comprimat adus printr'un ajutaj, şi trimis apoi la bandajele rofilor, printr'o vână de aer. Nisiparul se manevrează printr'un robinet cu cep cu trei poziţii. Este tipul de nisipar folosit, în general, la locomotive, el permifând o variafie între limite largi a debitului de nisip; se foloseşte atât la demarare (debit mare), cât şi la mersul pe rampe lungi (debit mic, continuu). 1. Nisipar simplu [06bIKH0BeHHaH neCKOCT-pyiîHaH ycTaHOBKa; sablier simple; einfacher Sandstreuer; simple sanding device; egyszeru ho-mokolo, kezi homokolo]: Nisipar care distribue nisipul prin cădere liberă, prin acfionarea unei clape din cutia (domul sau tremia) de nisip. Se foloseşte Ia locomotivele cari nu au instalafie de frână pneumatică, şi la framvaie. 2. Nisipar [oHHCTHTejibHan ycTaHOBKa; sablier; Sandfang; sand collector; homoktartâny]. Ind. cel.: Basin folosit pentru decantarea impuri-tăfilor din pasta de celuloză, în special ale celor provenite din apă (nisip). Este constituit din canale lungi de 30***40 m, căptuşite cu faianfă, şi compartimentate din loc în loc. Materialul este vărsat în acest basin, în care circulă cu o vitesă mică, permifând astfel depunerea corpurilor străine grele, pe fund, între şicane. s. Nisipare [nocbinaHHe necKa; sablage; Sandstreuen; sand spraying; homokolâs]. Transp.: Operafiunea de împrăştiere a nisipului între ban-dajale rofilor motoare şi cuplare (dacă există) ale unei locomotive,ale unui automotor, sau ale unui tramvaiu, şi între coroana şinei, pentru a se mări coeficientul de adeziune şi a se evita patinarea rofilor. Nisiparea nu se foloseşte pentru a se opri patinarea rofilor, ci pentru prevenirea ei (folosirea nisipului în timpul patinării rofilor provoacă smucituri puternice, cari produc suprasolicitări periculoase în mecanismul motor ai Jocomotivei). Nisipul se împrăştie uniform şi simultan la toate .rofile locomotivei, pentru a se realiza, în acelaşi timp, o mare adeziune Ia rofi (nisiparea neuniformă provoacă smucituri în corpul locomotivei). Nisiparea se efectuează când condifiunile de adeziune sunt defavorabile (şine umede, murdare, etc.), şi anume: la demarare, pentru a se putea porni uşor trenul; în parcurs, pentru a se evita patinările (în special la mersul pe rampe lungi, unde locomotiva lucrează la limita de adeziune; la mersul în curbe; în tuneluri; etc.); la oprire, pentru a se asigura un efect bun de frânare. — Aplicarea rafională a nisipării şi folosirea unui nisip de bună calitate permit sporirea tonajelor trenurilor şi reducerea consumului de combustibil, prin evitarea pati-nărilor. V. şi sub Patinare. 4. Nisipare [noCbinaHHe necKOM; ensablage; Versanden; sanding up; homokolâs]. Expl. petr.: Operafiune de închidere provizorie a unor perforaţii din coloanele de exploatare, situate în dreptul unor strate slab productive, prin acoperire cu nisip, peste care se toarnă un capac de ciment. 5. Nisipelniţă. V. Cutie de nisip. 6. Nisipişte. Pisc.: Depunere aluvionară, din apele Dunării, pe fundul bălfilor, formată dintr'un strat subţire de mâl, acoperit cu nisip; constitue locuri preferate pentru cantonarea şalăului şi, deci, pentru pescuitul acestuia. 7. Nisipos [nec^aHblH; sableux; sandig; sandy; homokos]. Geol., Tehn.: Calitatea unei roce sau a unui material granular de a avea un conţinut de nisip dispersat în masa sa. s. Nif [3aKJienKa; rivet; Niet, Niete; rivet; szegecs, szogecs], Cs., M$.: Element de maşină sau de construcţie, constituit — înainte de a fi folosit — dintr'o tijă metalică cilindrică sau cu conicitate mică, având la una dintre ex-tremităfi un cap de aşezare, cu diametrul mai mare decât al tijei (v. fig. A); se foloseşte la executarea, prin ni-tuire, a îmbinărilor nedemon- bruf tabile ale tablelor, ale ba- () tija (eorp“,', ni)u|ui,. relor profilate sau plate, etc. 2) cap de aşezare (cap (de metal, de lemn, piele, de bază); 3) cap de strân-carton, mase plastice, etc.), gere (cap’de închidere), puse cap în cap sau supra- duPa nî*uirei 4) totâ de puse. Nitul brut se trece prin nituit, găurile coaxiale, date în prealabil în piesele de asamblat; la nituire se formează, prin ciocănire sau prin presare, capul de strângere (de închidere) la cealaltă extremitate a tijei, iar piesele sunt strânse între cele două capete ale nitului montat. Trecerea dela tijă la cap se face printr'o racordare de rază foarte mică. La nituirea la cald, tija nitului, care umple (prin refulare) gaura pieselor asamblate, se contractă după răcire, şi astfel se produce un joc; la nituirea la rece, nitul umple complet gaura, prin refulare. Diametrul nitului variază cu felul cusăturii de nituire, şi cu grosimea tolelor asamblate. — Materialul din care se confecţionează de obiceiu niturile este oţelul carbon obişnuit (moale), laminat; pentru anumite construcţii speciale (de ex. poduri de mare deschidere, recipiente pentru temperaturi şi presiuni înalte sau cu un conţinut coroziv) se fabrică nituri din oţeluri de construcţie, speciale. Pentru construcţiile uşoare sau de mecanică de precizie (de ex. avioane, îm-barcaţii, maşini de scris, etc.) se folosesc şi nituri de metale neferoase, în special de aliaje de aluminiu, de cupru, de magneziu, etc. Niturile de ofel sunt standardizate; ele sunt numite după forma capului nitului brut şi după diametruJ nominal. După felul cusăturii de nituire în care sunt folosite (v. Nituire 3), niturile pot fi solicitate Ia 76 forfecare (în una sau în mai multe secţiuni transversale), la întindere (la ruperea capului) sau la strivire. — După cum cele două capete au sau nu au aceeaşi formă şi aceeaşi inclinare faţă de axa longitudinală a nitului, nitul poate fi simetric Nituri. a) simetric, cu cap (de aşezare) tronconicşi cap de strângere conic, ciocănit; b) simetric, cu cap (de aşezare) semirotund şi cap de strângere înnecat, ciocănit; c) nesimetric, cu cap de strângere semirotund, buterolaf. sau nesimetric (v. fig. B). — După felul nituirii în care sunt folosite, niturile se împart în nituri de rezistenţă, nituri de rezistenţă-etanşare, şi nituri de etanşare (v. şi sub Nituire 3); niturile cu acelaşi diametru nominal din aceste categorii diferă prin forma capului şi prin raportul dintre dimensiunile capului şi diametrul nominal.—După sistemul tehnic în care sunt folosite, niturile pot fi: pentru căldări, pentru construcţii metalice generale (poduri, ferme, etc.), pentru construcţii navale şi de aviaţie, pentru curelărie, dogărie, tinichigerie, etc. — După forma capului de aşezare, niturile brute pot fi (v. fig. C): cu cap T Nituri brute. a) cu cap semirotund, pentru rezistenfă; b) şl c) cu cap semirotund, pentru rezistenfă-etanşare; d) pentru căldări; e) pentru construcfii metalice; f) cu cap tronconic, pentru rezistenfă; g) cu cap înnecat, pentru rezistenfă-etanşare; h) cu cap semiînnecat (cu cap linte), pentru tinichigerie; î) cu cap plat, pentru dogărie; J) cu cap tronconic şi semi-înnecat, pentru rezistenfă-etanşare; k) cu cap semiînnecat (cu cap finte), pentru rezistenfă-etanşare; /) pentru curele. semirotund, cu cap tronconic, cu cap semiînnecat sau cap linte (pentru tinichigerie), cu cap plat (pentru dogărie), cu cap tronconic şi semiînnecat, cu cap conic, cu cap înnecat, etc. — Niturile pot fi masive sau pline (v. fig. ,A-*-C)f tubulare, sau pot avea forme cu totul speciale, cum sunt niturile explozive (V.) şi cele pentru nituirea prin rulare, din Nituri pentru construcfii uşoare. Pentru maşini de scris: a) nit pentru nituire prin rulare; pentru industria de cartonaje: b) nit fubular; c) nit crestat; ol) nit cu rondelă; e) nit din două piese. fig. D. Niturile tubulare (v. fig. D), tn general de metale neferoase, sunt folosite la construcţii uşoare (în industria aeronautică, pentru maşini de scris, etc.), sau în industria de cartonaje, de pielărie, etc. — După procedeul de formare a capului de strângere la nituire, nitul poate fi: cu cap buterolat (nit că-puit), cu cap ciocănit, cu cap rulat, cu cap mandrinat, cu cap format prin explozie (nit exploziv), etc. — Se folosesc, uneori, pentru nituire, tije cilîndrice, la cari se formează deodată ambele capete ale nitului montat (v. şi sub Nituit, maşină de ~)/— După procedeul de formare a capului de strângere, se deosebesc: 1. Nif cu cap buterolat [3aKJienKa c Haca^HOH T0J10BK0H; rivet â tete bouterollee; Schellkopfniet; snap head rivet, snap point rivet; gombfeju sze-gecs]: Nit montat, al cărui cap de strângere a fost format la rece sau la cald, folosind o bute-rolă (căpuitor) de mână, o buterolă pentru maşina de nituit, sau un ciocan-buterolă. Sin. Nit cu cap căpuit. 2. ~ cu cap ciocănit [3aKJienKa npHKpen-JieHHan MOJIOTKOM; rivet ă tete martelee; ge-hămmerter Niet; hand made rivet; kovâcsolt-feju szegecs]: Nit montat, ai cărui cap de strângere a fost format prin lovirea directă cu ciocanul, fără folosirea unui căpuitor; capul de strângere este, de obiceiu, de formă conică sau plată (v. fig. B sub Nit). Sin. Nif cu cap din ciocan. s. ~ cu cap din ciocan. V. Nit cu cap ciocănit. 4. ~ cu cap mandrinat [3aKJienKa c onpa-BOHHOH rOJlOBKOH; rivet â tete mandrinee; Domniet; rivet with head widened by mandrei; tâgitott-feju szegecs]: Nit tubular de aluminiu, al cărui cap de strângere e format prin mândri-nare. V. şi sub Nituire prin mandrinare. 5. ~ cu cap rulat [saKJienna c nponaTHOH rOJlOBKOH; rivet â tete roulee; Rollkopfniet; spinned head rivet, rivet with rotary pressed head; gordult-feju szegecs]: Nit montat, al cărui cap de strângere a fost format prin procedeul de rulare la maşina de nituit prin rulare. E folosit pentru construcţii uşoare, de exemplu la maşini de scris (v. fig. D sub Nit). V. şi sub Nituit, maşină de ~ prin rulare. e. ~ exploziv [B3pbiBHan 3aKJienKa; rivet explosif; Sprengniet; explosive rivet; robbano szegecs]: Nit cu o cavitate în extremitatea tijei 77 Nit exploziv. I) cu încărcătură neexplodată; 2) după nituirea prin explozie. ^corpului), în care se găseşte o cantitate mică de exploziv (v. fig.)* Prin apropierea unei bare de metal înroşite în foc sau a unei unelte încălzite electric, încărcătura ex- £§§ plodează, formând capul de strângere al nitului. — După forma capului, se deosebesc: 1. Nif cu cap cilindric. V. Nit cu cap plat. 2. ~ cu cap conic [3aKJienKa c KOHHnecKOH rOJlOBKOÎt; rivet â tete conique; Spitzkopfniet; steeple head rivet; kupos-feju szegecs]: Nit montat, al cărui cap de strângere este conic; de obiceiu, capul conic este format manual, prin lovirea directă cu ciocanul (v. fig. B sub Nit). 3. ~ cu cap înnecat [3aKJienKa c iiOTaHHOH rOJlOBKOH; rivet â tete noyee, rivet noye, rivet â tete perdue; versenkter Niet, Nietmit versenktem Kopf; flush rivet, rivet with countersunk head, bevel head rivet; siillyesztett-feju szegecs]: 1. Nit brut, al cărui cap de aşezare este tronconic şi racordat cu tija la baza lui mică; se montează în găuri evazate, astfel încât fafa capului să fie la nivelul fefei piesei asamblate. E folosit pentru nituiri de rezistenfă şi pentru nituiri de rezistenfă-etanşare (v. fig. C sub Nit). — 2. Nit montat, al cărui cap de strângere a fost format prin lovire directă cu ciocanul, la cald sau la rece, în găuri de nit evazate, astfel încât fafa capului să fie la nivelul fefei piesei asamblate (v. fig. 8 sub Nit). 4. ~ cu cap linte. V. Nit cu cap semiînnecat. 5. ~ cu cap plat [3aKJienKa c iuiockoîi ro-JlOBKOH; rivet â tete plate; Flachkopfniet; flat head rivet; laposfeju szegecs]: Nit brut, al cărui cap de aşezare este un cilindru cu înălfime mică şi cu diametrul mai mare decât tija. E folosit pentru nituirea de rezistenfă, mai ales în dogărie. Sin. Nit cu cap cilindric. e. ~ cu cap semiînnecat [3aKJienKa c iio-JiynOTaHHOH rOJlOBKOH; rivet noye â tete ovale; Linsensenkniet, Linsenniet, Linsenkopfniet; wag-gonbox head rivet, French head rivet, oval countersunk head rivet; feligsullyeszteit-feju szegecs]: Nit brut, al cărui cap de aşezare, în formă de calotă sferică, e racordat' cir tija printr'o porfiune ironcooică; porfiunea tronconică este înnecată în piesa asamblată, iar porfiunea în calotă e pufin aparentă pe piesă. E folosit în nituiri de rezistenfă, mai ales în tinichigerie — tslitul^u cap semiînnecat, cu înălfimea şi diametrul capului mai mare, e folosit în nituiri de rezistenfă-etanşare (v. fig. C sub Nit). Sin. Nit cu cap linte. 7. ~ cu cap semirotund [3aKjienKa c nojiy-KpyrJlOH TOJlOBKOft; rivet â tete demi-ronde; Halbrundniet, Niet mit halbrundem Kopf; button head rivet, round head rivet; felgomb-feju szegecs]: Nit brut, cu capul în formă de calotă sferică. E folosit pentru nituiri de rezistenfă şi pentru nituiri de rezistenfă-etanşare, înălfimea ca- lotei fiind, în ultimul caz, mai mare (v. fig. C sub Nit). 8. ~ cu cap tronconic [3aKJienKa c tojiob-Koâ b (|)opMe yceqeHHoro KOHyca; rivet â tete de cone tronque; Hutniet, abgeflachter Spitz-kopfniet; pan head rivet, cone head rivet; su-vegfeju szegecs]: Nit brut, al cărui cap are forma de trunchiu de con racordat cu tija la baza lui mare. E folosit pentru nituiri de rezistenfă-etan-şare (v. fig. C sub Nit). 9. ~ cu cap tronconic şi semiînnecat [3aK-jienKa c n0Jiyn0TafiH0H tojiobkoh b (jpopivie yceneHHOro KOHyca; rivet â tete tronconique et demi-noyee; Niet mit abgestumpftem halbver-senktem Kopf; pan countersunk head rivet; felig-sullyesztett suvegfeju szegecs]: Nit brut, al cărui cap de aşezare, în formă de trunchiu de con, e racordat cu tija Iui printr'un alt trunchiu de con, care are baza mare mai mică decât capul de aşezare; porfiunea de racordare este înnecată în piesa asamblată, iar capul conic e aparent. Se foloseşte pentru nituiri de rezistenfă-etanşare (v. fig. C sub Nit). 10. Nif brut. V. sub Nit. 11. Nif de înşurubat [BHHTOBaH 3aKJienKa; rivet â tige filetee; Nietschraube; screw rivet; csavarszegecs]: Nit brut, cu cap înnecat şi cu tija filetată, al cărui cap de aşezare, tronconic, e continuat printr'o porfiune de secţiune pătrată sau hexagonală, pentru cheia de înşurubare (v. fig.); după înşurubarea forfată a nitului, porfiunea profilată a capului este desprinsă (de ex. prin dăltuire), iar capul este nituit prin ciocănire. E folosit în construcfii, în locuri greu accesibile cu maşina de ni- Nit de înşurubat, tuit sau cu contrabuterola, deexem- j) tijă filetată; piu la unele nave metalice, sau 2) cap existent; (a aplicarea petecelor la partea 3) porfiune de de jos a cutiilor de foc de loco- detaşat după în-motivă, când nu se demontează şurubare. cadrul cutiei şi nu se întrebuinfează sudarea pentru aplicarea petecelor. Sin. Şurub de petec. 12. Nif de montaj [MOHTaJKHaa 3aKJienKa; rivet de montage; Montageniet; mounting rivet, erect-ing rivet; szerelesi szegecs]: Nit care se nitueşte în îmbinare numai la locul de montare al unei construcfii metalice, spre deosebire de niturile cari se nituesc încă din atelierul de construcfie. 13. Nif montat. V. sub Nit. 14. Nif, gaură de ~ [3aKJienoHHoe OTBep-CTHe; trou de rivet; Nietloch; rivet hole; sze-gecs-furat]: Gaură care străbate prin piesa care se îmbină, în care se introduce tija nitului, pentru nituire. în calculul îmbinării nituite nu se ia în considerafie diametrul efectiv d± al tijei nitului, ci diametrul nominal al găurii dQ> d±, diferenţa fiind de cca 1/10 d± pentru d± < 10 mm, şi de 78 1 mm pentru 4i> 10 mm. Găurile de nit se execută (v. fig.): după trasaj (în locuri însemnate cu punctatorul), după şablon simplu (prin aplicarea lui pe piesă sau pe un pachet de piese) sau după şablon, cu bucele de ghidare a uneltei (şablon cu dispozitiv de gă-urire); găurirea se efectuează prin perforarea cu priboiul (la table subfiri), prin ştanfare sau prin burghiere (găurire cu burghiul elicoi-dal). Ultimul procedeu este mai costisitor, dar se obfin cu ajutorul lui găuri circulare şi bine centrate, se deformează mai pufin piesele de nituit, şi nu se micşorează tenacitatea materialului; poate fi folosit la găurirea, printr'o singură operafiune, a pieselor suprapuse. Găurile trebue debavurate înainte de asamblarea pieselor; muchiile găurii se teşesc pentru a permite formarea, prin refulare, a racordărilor dintre tijă şi capete, iar găurile pieselor suprapuse pentru nituire se alezează înainte de introducerea nitului. 1. Nifon [hhtoh; niton; Niton; niton; niton]. Chim. V. Radon. 2. Nifragin [HHTparHH; • nitragine; Nitragin; nitragin; nitragin]. Agr.: Cultură de bacterii cari fixează azotul liber din atmosferă, şi care e introdusă în sol, pentru a accelera procesele cari duc la îmbogăţirea lui în azot. 3. Nitralloy. Metl.: Categorie de ofeluri speciale de nitrurare, cu confinut mic în carbon şi cu molibden şi aluminiu. De exemplu, otelul cu 0,23% C, 0,51 o/o Mn, 0,20% Si, 1,24% Al, 1,58% Cr, 0,011% S, 0,011% P, 0,2% Mo sau ofelul cu 0,36% C, 0,51 % Mn, 0,27% Si, 1,23% A|, 1,49% Cr, 0,01%S, 0,013% P, 0,18% Mo. (N. C.). 4. Nitrammif [HHTpaMMHT; nitrammite; Ammonsalpeter; nitrammite; nitrammit]. Mineral.: NH4N03. Azotat de amoniu, natural, folosit ca exploziv. 5. Nifranilină [HHTpaHHJIHH; nitraniline; Nitra-nilin, Nitroanilin; nitranilin; nitraniiin]. Chim.: Derivat nitrat al anilinei. Se cunosc trei isomeri, cari se prezintă sub formă de cristale galbene (pro-duşii meta- şi para-) şi galbene-portocalii (produsul orto-), cu caracter bazic slab. Cel mai important este para-nitranilin^, cu p. t. 147°. în industria coloranfilor se întrebuinfează roşul de para-nitranilină, colorant azoic format direct pe fibră, prin tratarea acesteia cu p-naftol şi cu diazoi-cul nitranilinei, în pnediu alcalin. Sin. Nitroanilină. 6. Nifrare [HHTpHpoBaHHe; nitration; Nitrie-rung; nitration; nitrâlâs]. Chim.: Acfiunea acidului azotic asupra hidrocarburilor alifatice şi a hidrocarburilor aromatice. în cele din urmă, se substi- tue unul sau mai mulfi hidrogeni ai unui nucleu aromatic, cu una sau cu mai multe grupări NOa. De exemplu, prin nitrarea benzenului se obfine ni-trobenzen: c6h6+hno3->c6h5. no2+h2o. Nitrarea hidrocarburilor aromatice se face cu cantitatea teoretică de acid azotic, jtar apa pusă în libertate prin reacfia chimică produsă diluează acidul care nu a acfionat încă asupra hidrocarburii, şi chiar poate provoca oprirea reacfiei, dacă diluarea depăşeşte o anumită limită. Pentru a putea menfine acfiunea de nitrare a acidului azotic, se operează în prezenta acidului sulfuric concentrat, care absoarbe apa formată. De aceea se întrebuinfează, pentru nitrare, un amestec de acid sulfuric concentrat şi cantitatea calculată, necesară, de acid azotic, numit amestec sulfonitric. Industrial, nitrarea se face în vase de fontă, de ofel inoxidabil, sau în vase emailate antiacide, echipate cu agitatoare şi cu/dispozitive de răcire cu manta dublă sau cu serpentină interioară, prin care circulă apă rece sau'solufii frigorigene, pentrucă, în general, nitrarea este exotermă. Când reacfia de nifrare este terminată, se scurge produsul din vasul de nitrare în alte vase cu apă. Compuşii de nitrare fiind, în general, insolubili în apă, se separă prin decantare, presare, filtrare, etc. Din solufia acidă rămasă după separarea ni-tratului se recuperează acidul sulfuric, prin concentrare. Uneori, nitrarea se poate executa numai cu acid azotic, sau cu acid azotic amestecat cu acid acetic sau cu anhidridă acetică. Nitrarea este una dintre cele mai importante metode de sinteză, folosită pentru obfinerea unui mare număr de produse din seria aromatică. Nitrarea hidrocarburilor alifatice se poate face însă numai la temperatura de 115* ••120°, sub presiune şi cu acid azotic diluat; altfel, acidul azotic are asupra acestor hidrocarburi numai efect oxidant. Produşii obfinufi prin nitrare se numesc nitro-derivafi. Sin. Nitrare directă. 7. ~ directă. V. Nitrare. 8. ~ indirectă [KOCBGHHOe HHTpHpoBaHHe; * nitration indirecte; indirekte Nitrierung; indirect nitration; indirekt nitrâlâs]: Metodă de nitrare folosită pentru prepararea nitroderivafilor alifatici, pornind dela halogenoderivati cu halogen reactiv, care se tratează cu săruri ale acidului azotos. 9. Nifraf de amoniu: Sin. Azotat de amoniu (v.). 10. Nifrafi. V. Azotafi. 11. Nifrazol CF. Ind. text.: Bază diazotată stabilă, solubilă în apă. Se prepară din soiufie concentrată de sulfat de para-nitrodiazobenzen cu adaus de sulfat de sodiu, pentru, blocarea excesului de apă, şi pentru a trece excesul de acid sulfuric, în bisulfat de sodiu. Folosind nitrazolul, nu mai trebue să se prepare, în timpul vopsirii, o bază diazotată, operafiune care ar reclama să se folosească ghiafă. Este folosit la retratarea articolelor vopsite cu anumiţi coloranfi direcfi, cărora le ameliorează, în special, rezistenfă la spălare. (N. C.). 1 b Executarea găurilor de nit. a) după trasa]; fa) cu şablon; c) cu dispozitiv cu bucele de ghidare; I) tolă; 2) puncte însemnate cu punctatorul; 3) şablon; 4) dispozitiv de găurire; 5) burghiu. 79 t. Nifric, acid ~ [a30THan KHCJiOTa; acide niirique; Salpetersăure; nitric acid; saletromsav]. Chim. V. Azotic, acid 2. Nifrificare [HHTpn(|)HKaiţHfl; nitrification; Ni-trifikation; nitrification; nitrifikâlâs]. Agr.: Procesul de oxidare a amoniacului de către microorganismele din sol, cu producere de nitrafi. Fenomenul se produce în două faze: în prima fază, provocată de bacteriile din genurile Nitroso-coccus şi Nitrosomonas, se formează acidul azotos: 2NH3+302=2N02H + 2H20 + 2X78cal; în faza a doua, provocată de bacteriile de genul Nitrobacter, se formează acidul azotic: 2N02H + 02=2N03H + 2X22 cal. Acidul azotic se uneşte cu substanţele bazice din sol, formând nitrafi. 3. Nifrili [HHTpHJlbi; nitriles; Nifrile; nitriles; nitrilek]. Chim.: Derivafi funcfionali ai acizilor organici, cu formula generală: R — C = N. Nitrilii ali-fatici se obfin din derivaţii halogenafi şi cianuri alcaline, iar cei aromatici, din derivaţii diazoici şi cianură cuproasă. Nitrilii inferiori sunt lichide distilabile. Prin hidroliză, dau acizi. Exemplu: ace-tonitrilul CH3 —C=N, cu p. f. 82°; benzonitrilul C6H5-C = N, cu p. f. 191°. 4. Nitrif de etil. V. Ester azotos. s. Nifrifi: Sin. Azotifi (v.). 6. Nifro-: Prefix care arată prezenfa, într'o moleculă, a grupării funcfionale NOs. 7. Nifroamidon [HHTpOKpaxMaJi; amidon ni-tre; Nitrostărke; nitro-starch; nifroamidon]. Expi: Exploziv obfinut prin nitrarea amidonului. E o pulbere albă, foarte fină, cu un confinut în azot de 10* ■•12,6%. E compus din tetranitrat şi pen-tanitraf de amidon. 8. Nifroanilină. V. Nitranilină. 9. Nitrobacter [a30T0Bbiflejmi0mHe 6aKTe-pHH; nitrobacterie; Nitrobakter; nitrobacter; nifro-bakter]. Agr.: Bacterie care oxidează nitrifii produşi în sol prin transformarea amoniacului de către Nitrosomonas (v.)f formând nifrati. Este o bacterie autotrofă. Are nevoie de aer, de umezeală şi de căldură. 10. Nitrobarif [HHTpo6apHT; nitrobarite; Nitro-barit; nitrobarite; nitrobarif]. Mineral.: Ba(NOs)2. Nitrat de bariuHiaturaI, incolor, cristalizat în sis-tamul cubic. u. Nitrobenzen [HHTp06eH30Jl; nitrobenzene; Nitrobenzol; nitrobenzene; nitrobenzen]. Chim.: C6H5N02. Lichid galben, toxic, cu p. f. 206° şi cu miros de migdale amare. Industrial, se fabrică prin nitrarea benzenului (în vase cte fontă), la cca 50°, cu un amestec de acid azotic (75 %) şi acid sulfuric 66°Be. Nitrobenzenul este întrebuinfat, în cea mai mare parte, la fabricarea anilinei şi a dinitrobenzenului, a cloronitrobenzenului, a azobenzenului, etc., la parfumarea săpunurilor de calitate inferioară, ca solvent, în special la rafinarea selectivă a uleiurilor lubrifiante, etc. Sin. Uleiu de Mirban. 12. Nitrocalcif [HHTpOKaJibiţHT; nitrocalcite ; Nitrocalcit; nitrocalcite; nitrokalcit]. Mineral.: Ca(N03)2*4 H20. Azotat de calciu hidratat, naturaL Apare, ca eflorescente fibroase, sau în mase mătăsoase, pe pereţii unor peşteri din regiunile cal-caroase. 13. Nitroceluloză [HHTp0iţejmi0Ji03a; nitro-cellulose, nitrate de cellulose; Kolodiumseide^ Nitroseide; nitrocellulose; nitrocelluloz]. Chim.: Nitrat de celuloză, obfinut prin nitrarea celulozei cu un amestec de acid azotic şi acid sulfuric^ Nitroceluloza poate avea un confinut în azot da 9* •■18,5%, în funcfiune de compozifia amestecului nitrant şi de condifiunile reacfiei. Este foarte inflamabilă. Nitroceluloza slab enitrată, disolvată într'un amestec de acetonă, acetat de etil şi de amil, se întrebuinfează la prepararea lacurilor,, sau, disolvată în alcool şi eter, formează colodiuL Nitroceluloza puternic nitrată se foloseşte ca exploziv. Sin. Fulmicoton. 14. Nifroclorbenzen [HHTp0XJi0p6eH30Ji; nitro-chlorobenzene; Nitrochlorbenzin; nitrochlorben-zene; nitroklorobenzen]. Chim.: CI ■ C6H4 • N02. Substanfă care se obfine prin nitrarea clorben-zenului. Isomerii orto- şi para- se întrebuinfează în industria coloranfilor. 15. Nifroderivafi[HHTp0np0H3B0AHbie; derives nitres; Nitroverbindungen; nitrocompounds; nitro-vegyiiletek]. Chim.: Derivafi ai acidului azotic, obfinuti prin înlocuirea grupării hidroxil a acestuia cu radicali organici. După natura atomului de care este fixată gruparea nifro (N02), se deosebesc: nitroderivafi primari (R —CH2—NOt), secundari (R2CH — NOa), şi terţiari (R3C—N02). De asemenea, după natura radicalului (R), se deosebesc nitroderivafi alifatici şi aromatici. Nitro-derivafii parafinelor inferioare sunt lichizi: nitro-metanul, CH3—N02l cu p. f. 101°; nitroetanul* C2H5-N02, cu p. f. 114°. Nitroderivafii aromatici sunt lichizi sau solizi: nitrobenzenul, para-nitro-toluenul, etc. Nitroderivafii aromatici au, în general, miros de migdale amare, şi sunt toxicL Nitroderivafii constitue o mare clasă de substanfe, cu întrebuinfări diverse: ca gaze de luptă, parfu-muri, materii colorante, etc. ie. Nifrofenol [HHTp()4)eHOJl; nitrophenol; Ni-trophenol ; nitrophenol; nifrofenol]. Chim.: N02 • Q^OH. Substanfă care se obfine prin nitrarea fenolului cu acid azotic diluat, sub forma unui amestec de derivat orto- (cu p. t. 44°) 'şl derivat para- (cu p. t. 114°). Se întrebuinfează în industria coloranfilor. 17. Nitrofos. Agr.: îngrăşământ combinat, care confine fosfor şi azot, constituit dintr'un amestec de nitrat de amoniu şi de fosfaţi tricalcici bruţi. (N. C.). îs. Nifroloska. Agr.: îngrăşământ chimic complet, care confine fosfor, azot şi potasiu. Se prepară din nitrat de amoniu cu diamonfos (v.) şr clorură de potasiu sau sulfat de potasiu. După proporfia substanfelor puse în amestec, se obfin mai multe tipuri de nitrofoska, cari confin 9,7 ■•■13,4% azot sub formă de amoniac* 1,6• • • 5,5% azot sub formă de nitrafi, 11 •••30%, acid fosforic şi 15---26,5% potasă. (N. C.). $0 1. Nitrogen. Chim.: Sin. Azot (v.). 2. Nitroglicerină [HHTporJiHiţepHH; nitrogly-cerine; Nitroglyzerin; nitroglycerin; nitroglicerin]. Expl.: C3H5(0N02)3. Lichid uleios, de coloare gal- ' buie,cud.1,6, p.t. 13,3°.şi p.f. 160°.Seprepară prin tratarea glicerinei, la 10°, cu un amestec de acid azotic şi acid sulfuric. E o substanfă foarte explozivă. Prin solidificare devine foarte sensibilă, explodând la simpla manipulare sau la şoc, datorită unei oxidări intramoleculare a atomilor de carbon şi hidrogen, de către oxigenul din grupările 0N02; toti produşii acestei reacfii sunt •gazoşi: 2 C3H5 (0N02)3 - 6 C02 -f 5 H20 + 3 N2 +1 /2'02. încălzită, se evaporă dela 80° în sus, des-voltând vapori nitroşi, iar la 203••■205°, se aprinde cu o flacără gălbuie şi face apoi explozie violentă, descompunerea fiind aproape instantanee (1 :50 000s). Caracteristicele balistice ale nitroglicerinei sunt: vitesa de detonafie, 7500 m/s; căldura de explozie, 1467 kcal'kg; temperatura de explozie, 4047°; presiunea specifică de explozie (f), 11 660 atl/kg; brizanfa (Kast), 139. Serveşte la fabricarea multor explozivi (dinamite, explozivi antigrizutoşi, etc.), obtinufi prin imbibare în diatomit. Sin. Trinitrat de glicerină. а. Nifroguanidină [HHTporyaHHAHH; nitrogua-nidine; Nitroguanidin; nitroguanidin;niiroguanidin]. Expl.: HN=C(NH2)NH ■ NOs. Substanfă explozivă, cu p. t. 246°. Se obfine prin nitrarea sulfatului de guanidină. Se întrebuinfează pentru a coborî ismperatura de explozie a amestecurilor anti-grizutoase. 4. Nitrokalit [HHTpOKaJiHT; nitrokalite; Nitrokalit; nitrokalite; nitrokalit]. Mineral.: KN03. Azotat de potasiu, care apare în natură ca agregat aci-cular sau fiiiform, ca eflorescentă pulverulentă, sau sub formă de cruste. Este uşor solubil în apă. Se găseşte ca eflorescentă pe unele soluri de stepă uscată, pe perefii unor peşteri şi, în asociere cu salpetrul de sodiu, în zăcămintele din Chile. Sin. Salpetru de potasiu, Silitră. 5. Nifromagnezif [HHTpoMarHe3HT; nitromag- nesite; Niiromagnesit; nitromagnesite; nitromag-nezit]. Mineral.: Mg(N03)2,2HaO. Azotat de magneziu, hidratat, natural, cristalizat în sistemul monoclinic. Se prezintă sub formă fibroasă şi e incolor. Apare în eflorescenfă pe perefii peşterilor. б. Nitrcmanită [mrrpoMaHHHT; nitromannite; Nitromannit; nitromannite; nitromanit]. Chim.: C6H8(0N08)6. Eterul hexanitric al manitei, cu p. t. 113°. Este un detonant foarte puternic sub acfiunea loviturilor, dar nu are întrebuinţare practică. 7. Nifrometan [HHTpOMeTaH; nitromethane; Nitromethan; nitromethane; nitrometăn]. Chim.: CH3N02. Derivat nitric al metanului. Se prezintă sub forma unui lichid, cu p. f. 101°. Derivatul iui sodat, CH^NCjNa, este detonant. s. Nifrometru Lunge [HHTpoMeTp JlyHre; nitrometre de L.; L. Nitrometer; L.'s nitrometer; L. nitrometer]. Chim.: Aparat cu ajutorul căruia se determină confi-nutul în acid azotic sau în acid azotos, liber sau combinat, în amestecurile de acid sulfuric şi gaze ni-troase, în salpetru, dinamită, etc. Nitrometrul este construit, în principal, dintr'o biuretă gradată (v. fig J, care comunică, la partea inferioară, printr'un tub de cauciuc, cu un tub de nivel conţinând mercur. Prin paharul (A) al biureiei, se introduce în biureta (C) solufia care confine nitrafi sau nitrifi, şi se agită cu acid sulfuric concentrat şi cu mercur; compuşii oxigenafi ai azotului sunt reduşi până la oxid de azot, care este apoi măsurat volumetrjc. 9. Nitron [HHTpOH; nitron; Ni-tron; nitron; nitron]. Chim.: Derivat al triazolului, simetric, întrebuinfat în chimia analitică pentru recunoaşterea şi dozarea ionilor de acid azotic, cu care formează un nitrat insolubil. Se prepară prin condensarea tri-fenil-amino-guanidinei cu acid formic. Se prezintă sub formă de cristale galbene, cu p. t. 189°; este o bază relativ tare. 10. Nifronatrif [HHTpOHaTpHT; nitronatrite; Ni-tronatrit; nitronatrite; niironâtrit]. Mineral.: NaNOa. Azotat de sodiu, care formează în natură agregate cristaline granulare, transparente, sticloase, cristalizate în sistemul romboedric. Are gr. sp. 2,2 şi duritatea 2. E uşor solubil în apă. Este componentul principal al salpeirului de Chile. Se întrebuinţează ca îngrăşământ. Sin. Salpetru de Chile. ji. Nifrosin. Vops.; Colorant din grupul nitrozo, care dă lacuri solide cu diferifi mordanfi. Cu sărurile feroase dă o coloare verde, cu săruri de crom dă o coloare maron, iar cu săruri de cobalt dă o cotoare portocalie. (N. C.). 12. Nitrosococcus [HHTp030K0KK; nitrosococ-cus; Nitrosococcus; nitrosococcus; nitrozococcus]. Agr.: Bacterie care are un rol important în procesul de nitrificare a solului (v. şi Nitrificare). 13. Nitrosomonas [HHTpo30M()HHbi; nitrosomonas; Nitrosomonas; nitrosomonas; nitrozomo-nas]. Agr.: Gen de bacterii care cuprinde speciile Nitrosomonas europaea şi N. javanensis, cari iau parte activă la prima fază a procesului de nitrificare a solului (v. şi Nitrificare), producând nitrifi. 14. Nitrotoluen [HHTp0T0Jiy0Jl; nitrotoluene; Nitrotoluen; nitrotoluene ; nitrotoluen]. Chim.: CH3 • C6H4 • NO*. Derivatul mononitrat al toluenu-lui. Prin nitrare se ajunge la un amestec de isomer orţo- (lichid, cu p. f. 222,3°) şi de isomer para-(solid, cu p.t. 51,9° şi p.f. 237,7°), cari se pot ; separa prin distilare; servesc la prepararea, prin : reducere, a orto- şi a meta-toluidinelor, întrebuin- i tate în industria coloranfilor. I îs. Nitrozamină, roşu de ~ [KpacHbifi HHTpo-33MHH; rouge de • nitrosamine; Nitrosaminrot; Nifrometru Lunge. A) pahar de reacţie; B) robinet cu trei căi; C) biuretă gradata; D) tub de cauciuc; £) tub de nivel conţinând mercur. at niftosamine red; nitrozamin-voros]. Chim., Vops.: Arrîestsc de naftolat de sodiu cu nitrozamina para-nitranilinei, cu care se imprimă fesăturile de bumbac. Printr'o singură operafiune se formează pe fibre colorantul monoazoic insolubil. Prin înlocuirea jJ-naftolului cu azotoli s'a obfinut o serie bogată de coloranfi azoici, mult înirebuinfafi în imprimerie, cunoscufi sub numele de diazotoli sau de coloranfi Rapidecht. 1. Nifrozamine [HHTpo3âMHHbi; nitrosaminesî Nitrosamine; nitrosamines; nitrozaminek]. Chim.: R2 — N —•*NO. Combinafii organice cari se obfin prin tratarea cu acid azotos a aminelor secundare alifatice şi aromatice. Sunt uleiuri incolore sau gălbui, neutre, insolubile în apă, cu miros care e slab înfepător. Sub influenfa acidului clorhidric, gruparea nitrozo (NO) migrează dela atomul de azot la nucleu, şi regenerează amina inifială. 2. Nifrozare [HRTp03Hp0BaHHe; nitrosation; Nitrosierung; nitrosation; nitrozâlâs]. Chim.: Introducerea unei grupări NO în molecula unui compus organic, cu formare de nitrozoderivafi. Se poate efectua, fie prin oxidarea unei hidroxilamine c6h5-nhoh+o -> c6h5-no+h2o, fie prin acfiunea clorului sau a bromului asupra oximelor, obfinându-se halogeno-nitrozoderivafi . H3c h3c )C=NOH + Br2 -> \c — NO + HBr, H3C H3C I Br fie direct prin acfiunea acidului azotos asupra unor derivafi aromatici (fenoli, amine terfiare), care consistă în substituirea unui atom de hidrogen din nucleul aromatic, cu gruparea nitrozo (NO). — Exemplu: prin nitrozarea fenolului se obfine para-nitrozofenol (care se isomerizează apoi în chi-nonoximă). Nitrozarea se face cu mai mare uşurinţă la hidrocarburile aromatice, ca şi nitrarea. 3. Nitrozo-: Prefix care arată prezenfa, într'o moleculă, a radicalului monovalent NO. 4. Nitrozoderivafi [HHTp030np0H3B0AHbie; nitroso-derives ; Nitrosoderivate ; mtroso-com-pounds; nitrozoderivâltak]. Chim.: R —NO. Compuşi organici cari se prepară prin oxidarea derivaţilor hidroxilaminei, sau prin nitrozarea directă a fenolilor şi _a aminelor terfiare. Sunt incolori în stare solidă, iar când se topesc, cei alifatici sunt albaştri şi cei aromatici Sunt verzi. în stare solidă, fiitrozoderivafii formează uşor dimeri incolori. Prin disolvare, dimerul frece în monomer. Coloarea se datoreşte grupării cromofore nitrozo (NO). Sunt mai reactivi ‘decâi niffoderivafii respectivi. Prin oxidare, trec în nitroderivafi, iar prin reducere, trec în derivafi ai hidroxilaminei. Spre deosebire de nitroderivafi, formele stabile nu sunt cele normale, ci isonitrozoderivafii. 5. Nitrozodimeti!anilină[HHTp030flHMeTHJiba-HHJIHH; nitrosodimethylaniline; Nitrosodimethyl-anilin; nitrosodimethylaniline; nitrozodimetilanilin]. Chim.: NO • CqH* • N • (CH3)2. Se prezintă sub formă de cristale verzi, cu p. t. 86°. E folosit ca accelerator la vulcanizarea cauciucului; prin reducere, dă dimetil-parafenilen-diamina, întrebuinţată la prepararea multor coloranfi oxazinici, tiazinici, azinici (galocianină, albastru de metilen, etc.). c. Nifrozonaffol [HHTp030Ha(J)T0Ji; nitro-sonaphtol; Nitrosonaphthol; nitrosonaphthol; nitro-zonaftol]. Chim., Vops.: ON-C10H6*OH. Compus obfinut prin acfiunea acidului azotos asupra unui naftol. Compuşii a-nitrozo-p-naftol (gambina G) şi p-nitrozo-a-naftol sunt coloranfi cari vopsesc pe mordanfi de fier, în verde sau în brun. Prin combinarea gambinei G cu bisulfitul de sodiu se obfine naftina S, iar prin sulfonarea gambinei G se obfine verdele naftol, întrebuinfat la colorarea săpunurilor. 7. Nitrurare.[HPTTpHpOBaHHe; nitruration; Nie-trieren, Nitrierhărtung, Versticken, Nitrierverfahren; nitriding, nitrogen hardening; nitridâlâs]. Metl.: Tratament termochimic de durcisare superficială (analog cementării, cianurării şi carbonitrurării), aplicabil anumitor ofaluri, care consistă în încălzirea acestora într'o atmosferă de amoniac, la o temperatură la care acesta e parfial disociat, urmată de răcire lentă în interiorul cuptorului de nitrurare (fără răcire bruscă). Azotul difuzează în ofel, formând un strat de compuşi metalici (nitruri de fier şi nitruri ale altor compo-nenfi ai ofelului), cu duritatea de 900---1100 Hv (cea mai mare durcisare obfinută prin tratamente termice); durata nitrurerii (câteva zile) este mai lungă decât durata cementării, şi adâncimea de pătrundere e, în general, mai mică. Datorită temperaturii joase din timpul procesului de nitrurare (500*• *600°) şi răcirii lente, deformarea pieselor cari nu sunt tensionate în praalabil este minimă. Piesale pot fi supuse, inifial, tratamentului termic necesar (de ex. îmbunătăţire), iar prelucrarea lor mecanică trebue efectuată cu o foarte mică sub-dimensionare, deoarece, la nitrurare, dimensiunile cresc uniform cu câteva sutimi de milimetru, dar fără a deforma piesa (prin opozif ie cu creştere-a Ia cemen-tare); de aceea, după nitrurare, piesele nu mai reclamă niciun tratament termic şi nicio rectificare ulterioară, şi suprafefele prelucrate nu se degradează. Suprafefele nitrurate sunt rezistente la acizi şi termo-rezistente până la temperatura în serviciu de cca 500°. De obiceiu, nitrurarea se aplică la piesele cu miez tenace, adică la piesele confecfionate din anumite ofeluri de îmbunătăfire, cum sunt ofelurile aliate cu crom, cu aluminiu, titan, vanadiu, molibden, etc. (cari absorb azotul); uneori se nitrurează şi ofelurile rapide. Pentru a nitrura numai anumite porfiuni din suprafafa pieselor, se acopere restul piesei cu nichel sau cu cositor. Desavantajele acestui tratament sunt: costul mare al ofelurilor de nitrurare, costul inifial mare al instalafiilor necesare, şi nevoia de a subdimen-siona cu îngrijire piesele. Nitrurarea se foloseşte pentru piese de maşini (scaune şi ghiduri de supapă, rofi dinfate, buloane de piston, arbori cotifi, cămăşi de cilindru, rulmenfi, organe de maşini pentru abur supraîncălzit sau pentru rafinării de petrol, etc.) şi pentru piese de instrumente de precizie, — iar nitrurarea obfinută prin cianurare, 6 62 pentru unelte de ofel (matriţe, burghie speciale, alezoare, freze, etc,) pe cari le face foarte rezistenţe la uzură. V. şi sub Ofel de nitrurare. 1. Nitrurare, ofel de V. Ofel de nitrurare. 2. Nituire [KJienaHHe; rivetage, rivage; Nieten, Vernieten; riveting; szegecseles]. Cs., Metl.: 1. Formarea, prin ciocănire sau prin apăsare, a capului de strângere al unui nit petrecut prin găurile de nit ale pieselor de asamblat, sau a unui „cap" la extremitatea unei piese petrecute printr'o gaură practicată în piesa cu care aceasta este asamblată, pentru realizarea unei îmbinări nedemon-tabile (de ex. nituirea articulată a lanfului cu eclise). t- 2. Totalitatea operaţiunilor prin cari se realizează îmbinarea nedemontabila a unor piese, cu ajutorul niturilor. Nituirea se realizează, de obiceiu, prin introducerea tijei nitului (cald sau rece) în găurile date în prealabil în piesele de asamblat (potrivite şi alezate), sprijinirea capului de aşezare (pe contrabuterola ţinută de contragiu cu mâna sau cu dispozitive de sprijinire, sau fixată pe corpul maşinii de nituit), strângerea pieselor de asamblat (cu trăgătorul de nituri, cu şuruburi, inele de strângere, prese de strângere, etc.), şi formarea capului de închidere, urmata, uneori, de ştemuirea capetelor de nit şi a marginii tdlelor sau a edi-selor (mai ales la nituiri de etanşare-rezistenfă). Nituirea se poate executa manual sau mecanizat, iar capul de închidere se poate forma prin ciocănire, prin apăsare sau presiune, prin apăsare rotativă (rulare), prin mandrinare, prin explozie. După modul de «executare, nituirea poate fi directă sau indirectă şi se poate executa cu nituri încălzite la roşu deschis, sau la rece. în construcţii metalice, la confecţionarea căldărilor şi a rezervoarelor se foloseşte de obiceiu nituirea la cald; îh construcfia de aparate şi în industria uşoară (de ex. în industria maşinilor de scris, a avioane-Ibr, cartonajelor, etc.) se. aplică nituirea la rece, folosind nituri cu diametrul mic sau nituri de materiale neferoasă. SirirBâterea hiturifor. V. şi sub Nit; v. şi Nituit, maşină de -1 După procedeul de lucru folosit, nituirea poate fi: ; ss Nituire cu maşina [MexaHHqecKoe Kjie-haHHe; rivetage mecanique; Maschinennietung ; machine riveting,* gepi szegecseles]: Nituire la care se foloseşte o maşină sau o maşină-uneâltă pentru a forma direct câjDul de strângere a! nitului. — Se poate iexecuta: cu maşini-unelte pneumatice portabile, lâ cari se1 montează căpuitoru] sau şte-muitorul (v. sub Ciocan pneumatic), sau cu maşini dfc nituit prin ciocănire, cari lucrează prin lovituri repetate; cu' maşini de nituit prin presare sau cu maşini de nituit prin rulare, cari formează capul prin apăsare continuă, progresivă. Sin. Nituire mecanizată. V. şi sub Nituit, maşină de 4. ~ cu mâna. V. Nituire manuală. 5. ~ manuală [pynHoe KJienaHHe; rivetage â la main; Nieten mit der Hand, Handnietung; hand riveting; kezi szegecseles]: Njtuire la care capul de strângere ai nitului se formează prin lovituri de ciocan repetate, ciocanul sau ciocanele fiind mânuite cu brafele de nituitori. în cazul nituirii la cald, lucrează doi sau trei ciocănari, cari lovesc alternativ (pentru ca nitul să nu se răcească, înainte de formarea capului), şi refulează tija până când înălfimea capului devine egală cu diametrul nitului; apoi, un lucrător fine căpuitorul (buterola), în care ciocănarul loveşte cu un ciocan mai mare sau cu un baros, şi îi dă o mişcare circulară; în timpul nifuirii, capul de a-şezareal nitului se sprijine în contrabuterolă(v. fig.). La nituirea la rece sau la nituirea niturilor mici, un singur nituitor poate să t’rnă căpuitorul cu o mână şi poate mânui ciocanul cu cealaltă. Se poate aplica pentru nituri cu diametrul până la 26 mm. Sin. Nituire cu mâna, Nituire de mână. V. şi sub Buterolă de mână, Buterolă, cio-can-~, Contrabuterolă. 6. ~ mecanizată. V. Nituire cu maşina. 7. ~ prin explozie [KJienaHHe nocpeACTBOM BSpblşa; rivetage par explosion; Explosionsnietung; riveting by explosion; robbanâsi szegecseles]: Nituire la care se folosesc nituri explozive (v.), al căror cap de strângere se formează prin explozia explozivului din extremitatea tijei nitului. E folosită la nituirea pieselor de avion, în locuri inaccesibile sau greu accesibile cu unealta de ciocănit sau de apăsat. 8. ~ prin mandrinare [KJienaHHe nocpeACT-BOM onpaBKH; rivetage par mandrinage; Nietung a 7 Nituire manuală, a) refularea capului şi a tijei; b) formarea capului cu bute-rjălă; c) aplicarea corectă a loviturilor de ciocan pe buterolă; d) aplicarea greşită a loviturilor de ciocan. Nituire prin mandrinare. a) fixarea nitului în bucea; b) mandrinarea capului; 1) piese asamblate; 2) nit tubular; 3) corpul uneltei; 4) etrierde sprijin; 5) bucea de fixare a mandrinului; 6) mandrin cu ciupercă; 7) dispozitiv cu resort de apăsare a bucelei (5). durch Aufdornen; riveting by rivets with mandrel-widened heads; behengerlesi szegecseles]: Nituire as cu nituri tubulare de aluminiu, cu cap mandrinat* Măridrîriarea se execută cu ajutorul unui mandrin al cărui diametru este egal cu diametrul interior al nitului, şi care are la o extremitate o ciupercă pentru formarea capului de închidere, prin eva-zarea tijei cilindrice a nitului. Nituirea se efectuează cu o unealtă care fixează tija mandrinului petrecut prin nit, într'o bucea conică, crestată, şi apoi e tras de bucea, în timp ce piesele de asamblat sunt sprijinite pe un etrier (v. fig.). — După modul de executare, nituirea poate fi: 1. Nituire directă [npHMoe KJienaHHe; rivetage direct; unmittelbare Nietung; direct riveting; direkt szegecseles]: Nituire la care capul de strângere este format direct prin ciocănire, apăsare, rulare, explozie, etc., în timp ce capul de aşezare e sprijinit pe contrabuterolă sau pe dispozitivul de sprijinire (v. fig. a). E nituirea folosită cel mai mult. Sin. Nituire deschisă. 2. ~ Indirectă [koc- BeHHOe KJienaHHe; NVe** frabuterolă cu faţă plană, tage indirect; mittelbare Nietung; indirect riveting; indirekt szegecseles]: Nituire la care unealta de mână sau cea montată în maşina de nituit acfionează asupra capului de aşezare, iar capul de strângere se formează prin presarea tijei nitului pe o contrabuterolă masivă (v. fig. b, sub Nituire directă), sau pe o unealtă în formă de pană. Capul de închidere are, de obiceiu, forma de butoiaş cu înălfimea egală cu jumătate din diametrul tijei. B folosită în indus- Scheme de nituire, a) nituire directă; b) nituire indirectă; 1) buterolă; 2) contrabuterolă; 3) con- Nifuire indirecta, la, fevi. 1) fevi îmbinate; 2) mandrin cu pană; 3) şi 4) buterolă şi contrabuterolă. tria avioanelor, la nituirea fevilor (v. fig.)» efc* Sin. Nituire inversă. s. ~ la cald [ropanee KJienaHHe; rivetage â chaud; Warmnietung; hot riveting; meleg szegecseles]: Nituire la care nitul este încălzit în prealabil la temperatura corespunzătoare colorii roşii deschise. Nitul se răceşte după ridicarea căpui-torului, şi strânge, la contracfiune, tolele îmbinate, rămânând într'o stare de tensionare permanenta; aceasta face ca suprafefele în contact ale fotelor să se imprime unele în altele, nituirea devenind foarte rezistentă, datorită forfelor de frecare. în cazul nituirii tolelor foarte groase (de ex. la cuirasa navelor de războiu), acestea sunt prea rigide ca să poată fi strânse prin forfa de contracfiune a nitului; de aceea se foloseşte o maşină de nituit cu contrabuterolă cu prag mai larg, şi cu un poanson-manşon, care înconjură poansonul-bute-rolă, şi care apasă tolele pe contrabuterolă, până la răcirea suficientă a nitului (v. şi sub Nituit, maşini de ~). Niturile se încălzesc, în general, într'un cuptor de forjă pentru piese de dimensiuni mici, încălzit cu cocs(v. sub Forjă), cu păcură, cu gaze sau cu energie electrică. V. şi sub încălzitor electric de nituri şi de bare. 4. ~ la rece [x0Ji0AH0e KJienaHHe; rivetage â froid; Kaltnietung; cold riveting; hideg szegecseles] : Nituire executată fără a încălzi nitul. Se foloseşte numai pentru nituri de ofel normale, cu diametrul până la 10 mm diametru, pentru nituri de aliaje de aluminiu sau de cupru, şi pentru nituri tubulare. 5. Nituire [KJienaHHe; rivure; Nietverbindung, Vernietung; riveted joint, riveting; szegecskotes, szegecseles]: 3. îmbinare nedemontabila a tablelor, a barelor profilate sau plate (de metal sau de alte materiale, ca lemnul, pielea, cartonul, masele plastice, etc.), puse cap în cap sau suprapuse, efectuată cu ajutorul niturilor (v.). Tija nitului este introdusă în găurile coaxiale, date în prealabil în piesele de asamblat suprapuse, cari sunt apoi strânse între capul de aşezare al nitului, şi capul de strângere format în operafiunea de nituire (v. Nituire 1 şi 2). Se consideră nituire şi îmbinarea prin proeminenfe din materialul uneia din piese (v. Nituire fără nituri). în nituirea la cald, nitul se contractă, la răcire, atât transversal, cât şi longitudinal. Prin contrac-fiunea transversală se produce un joc între tijă şi gaura de nit; datorită contracfiunii longitudinale, capetele nitului apasă piesele asamblate; frecarea care se produce între piesele îmbinate împiedecă deplasarea lor, iar tija nitului rămâne tensionată. Prin şfemuire se sporeşte starea de tensionare din tijă. în nituirea la rece, tija refulată umple complet gaura de nit, dar rămâne pufin tensionată, după formarea capului, şi dă forfe de strângere mici. Nituirea la rece etanşează pufin, şi poate transmite numai forfe mici. Solicitările pieselor asamblate şi ale niturilor montate diferă după temperatura şi modul de executare a operafiunii de nituire, după direcfia forjei care solicită nitul, şi după alfi factori, cum sunt modul de executare a găurilor de nit (de ex. găurirea cu burghiul a tablelor asamblate provizoriu, prin şuruburi, dă nituiri mai bune decât găurirea prin poansonare), mijlocul de muncă (de ex. formarea mecanică a capului dă nituiri mai uniforme şi mai bune decât cea manuală), 6* 84 după cum piesele sunt sau nu sunt supuse la încovoiere (de ex. o nituire ca în fig. 8 e mai solicitată decât cea din fig. C). Nituirea poate fi solicitată prin forfe în direcfia axei niturilor, ca in fig. A (se poate produce ruperea capului prin A) nituire transversală, cu nituri solicitate Ia tracfiune; B) nituire prin suprapunere directă, cu nituri solicitate la forfecare, C) nituire cu eclise, cu nituri solicitate la forfecare; 1) nit solicitat la tracfiune; 2) nit solicitat la forfecare. întindere), sau prin forfe perpendiculare pe axa niturilor. în ultimul caz, de exemplu la o nituire prin suprapunere (v. fig. D), se poate produce: ruperea tablei în planele l-l (empiric, distanfa dintre marginea tolei şi linia niturilor se alege 1,5d, WVV A? p Distrugerea nifuirii prin solicitări perpendiculare pe axa niturilor. a) nituire a două platbande, prin suprapunere; b) ruperea platbandei în planele l-l perpendiculare pe linia niturilor; c) ruperea platbandei în planul 11-11, care cuprinde linia niturilor; d) forfecarea niturilor în pianul ///-///; e) strivirea plat-bandeî prin apăsare pe perefii găurilor de nit; s) grosimea platbandei; B) lăflmea platbandei; d) diametrul niturilor; f) platbandă; 2) nit. la nituirea prin suprapunere, sau e >1,35 d, la nituirea cu două eclise); ruperea tablei în planul INI, care trece prin linia niturilor (pentru a obfine tole subfiri, se execută nituirea astfel, încât raportul să fie cât mai mare, t fiind pasul nifuirii); ruperea niturilor prin forfecare, în planul de alunecare UNII (respectiv în două sau în mai multe secfiuni, la nituirea cu două eclise, etc.); strivirea niturilor, la suprafefele de contact în găurile de nif. Nituirea se foloseşte în industria uşoară (industria textilă, a cartonajelor, în tinichigerie, în industria pielăriei, a avioanelor, a îmbarcafiilor, etc.) şi în industria metalurgică grea (construcfii metalice, maşini şi aparate, căldări şi rezervoare, conducte de fluid, construcfii navale, etc.). Pentru fiecare dintre aceste categorii se dau prescripfiijjspe-ciale de calcul şi de execufie a niturilor, tipurile de nituri folosite fiind, de asemenea, diferite. — în prezent, există tendinţa de a înlocui nituirea, în multe cazuri, prin sudura. (în special prin cea electrică), care dă economii de material (prin reducerea secfiunii tolelor sau a profilelor, cari nu mai sunt slăbite prin găurile de nit) şi economie de timp, dar produce o deformare mai mare a pieselor (din cau^a încălzirii locale) şi, în multe cazuri, încă nu este aplicabilă. După condifiunile pe cari trebue să le îndeplinească îmbinarea, nituirea poate fi: de articulafie, de rezistenfă, de rezistenfă-etanşare, de etanşare, sau ornamentală, — După felul cum sunt legate între ele piesele de îmbinat, nituirea poate fi fără nituri sau cu nituri; cea cu nituri se poate realiza prin suprapunere directă, cu eclise (în cazul tolelor), sau cu guseu (în cazul construcţiilor metalice cu zăbrele); nituirea cu eclise se poate face cu una sau cu* două eclise. — După felul solicitării, nituirile pot fi cu nituri solicitate la întindere (când solicitarea e paralelă cu axele niturilor, ca, de exemplu, în fig. A), sau cu nituri solicitate la forfecare (când solicitarea transmisă prin tole este transversală în raport cu axele niturilor); nituirea poate avea o singură secfiune de forfecare, sau mai multe secfiuni de forfecare. — La nituirea corpurilor cilindrice sau conice (de ex. căldări, conducte, cisterne), nituirea poate fi longitudinală (când se realizează o îmbinare longitudinală a tolelor, adică orientată în direcfia axei cilindrului, respectiv a axei conului) sau transversală, şi normală sau nu pe axa cilindrului sau a conului; nituirea circulară este un caz particular al celei transversale. Figura E reprezintă efectuarea niturrii prin suprapunere, a rostu- ^ rilor longitudinale şi £ I a fr transversale a două vi- * role alăturate. — După \ dispoziţia niturilor pe | s piesele asamblate şi după numărul de rân- ’ ' duri paralele cu rostul în care sunt dispuse niturile, nituirea poate fi: nituire prin noduri, sau nituire pe rânduri, | { iar ultima poate fi J f CU un rând sau cu mai Nifuire prjn suprapunere directă, multe rânduri; nitui- a) vedere; b) seCfiune/-/; c) sec-rea CU mai ry]u*fe rân- fiune ll-ll; 1) nituire transversală duri poaţe TÎ dreaptă (circulară), dreaptă, cu un rând de Sau în zig-zag. V. ^ şi n|furj. 2) nituire longitudinală, cu Nituire de articulafie, două rânduri de nituri, în zig-zag. Nituirea fără nituri. Sin. Cusătură de nituire. — După condifiunile pe cari trebue să le îndeplinească nituirea, se deosebesc: 1. Nifuire de articulafie [mapHHpHoe KJienaHHe; rivure d'articulation; bewegliche Nietverbin-dung; articulation riveting; csuklos szegecskotes]: 85 Articulafie obfinută cu ajutorul unui 'singur nit, trecut prin cele două sau prin mai multe piese asamblate, şi care, îa nituire, a fost refulat numai atât, încât tija să nu rămână fixa în gaura de nit şi capul să nu apese prea tare pe suprafafa Lanf cu nifuire de articulafie. piesei. Se foloseşte eclisă de lanf; 2) bucea de di-la articulafii de piese sfanfare; 3) bulon cu nifuire de uşoare (organe de articulafie. maşini de scris, şarnie- re de ochelari), lanfuri de bicicletă, lanfuri de transmisiune cu eclise (v. fig.)» etc. 1. Nifuire de etanşare [nJi0TH0e KJienaHHe; ri-vure d'etancheite; dichte Nietverbindung; tight joint riveting; tomor szegecskotes, fojtos szegecskotes]: Nituire executată astfel, încât îmbinarea tolelor să fie etanşă, fără să fie necesar să reziste şi la forfe mai mari. Pentru astfel de nituiri se prescriu nituri mai subfiri şi mai dese decât la nituirea de rezistenfă, şi se ştemuesc capetele niturilor, marginile tolelor şi ale ecliselor. De asemenea, se pot interpune, între porfiunile de tole nituite, spoieli de materiale de etanşare (de ex. miniu de plumb) sau garnituri (de cauciuc, klingerit, alamă, plumb, etc.). Se foloseşte în cazul rezervoarelor deschise (la presiune atmosferică), al canalelor sau al conductelor de gaze de joasă presiune (canale de fum, coşuri metalice, etc.). 2. ~ de rezistenfă [KpenKoe KJienaHHe; ri-vuite solide; feste Nietverbindung; strong riveting, riveting of high efficiency; szilârd szegecskotes]: Nituire care trebue să transmită forfele din elementele asamblate. Se întâlneşte în cazul construcţiilor metalice cu zăbrele şi al grinzilor compuse, cu inimă plină (poduri, piloni, ferme, etc.). s. ~ de rezisfenfă-etanşare [KpenKoe h nJiOT-HOe KJienaHHe; rivure solide etetanche; feste und dichte Nietverbindung; strong and tight ri-veting; szilârd es tomor szegecskotes]: Nifuire care trebue să reziste la transmisiunea forfelor între tojele îmbinate, şi să fie, în acelaşi timp, etanşă fafă de anumite fluide. Se foloseşte la căldări de abur, la conducte metalice sub presiune, la cocele navelor şi la’ anumite elemente constructive (structurale) interioare ale lor, etc. 4. ~ ornamentală [yKpamaiomee KJienaHHe; rivure ornementale; verz|ereride Nietung; ornamental riveting; diszitesi szegecskotes]: Nituire executată astfel, încât capetele niturilor să formeze un motiv ornamental pe piesele asamblate. E folosită în lucrările de fier forjat. — După felul cum sunt legate între ele piesele de îmbinat, se deosebesc: 5. Nifuire cu eclise [cTbmoBoe KJienaHHe; rivure â couvre-joints; Laschennietung; butt and strap joint riveting; hevederes szegecskotes]: «•Nituire la care piesele de îmbinat, de exemplu s două tole, sunt aşezate cap în cap, rostul dintre ele fiind acoperit cu eclise (făşii înguste de tablă) cari sunt nituite împreună cu piesele. Se deosebesc nituiri cu o e-clisă, şi cu două e-clise. Cele cu o singură eclisă se folosesc mai ales în cazul nituirilor circulare, la cari îmbinarea are suficientă rigiditate spre a împiedeca deformarea tolelor. Eclisele pot fi cu margini drepte (ca în fig. C de sub Nituire cu mai multe rânduri) sau cu margini ondulate (ca în fig. Dde sub Nituire cu mai multe rânduri). Nituirile cu două eclise pot fi cu eclise egale (v. fig. C de ■ p ; -0- / \ -0 ; | ) kÂ/ *%1 Nituire cu doua eclise neegale, cu marginile drepte. 1) nituire transversală (circulară), cu două rânduri de nituri, în zigzag; 2) nituire longitudinală, cu două rânduri de nituri, în zig-zag. sub Nituire cu mai multe rânduri), sau cu eclise neegale (v. fig.). Nituirile cu eclise se execută cu unul până la patru rânduri de nituri. Sin. Nituire cap la cap. e. ~ cu guseu [KJienaHHe c HaKJia#KOÎi; rivure â gousset d'assemblage; Knotenblechnietung; gusset riveting; csomolemezes szegecskotes]: Nituire la care piesele de îmbinat sunt asamblate cu ajutorul unui guseu de ofel. E folosită la alcătuirea nodurilor construcfiilor metalice (de ex. a grinzilor cu zăbrele), când barele concurente nu se pot prinde direct unele de altele. La unele bare se interpune şi o căptuşeală între guseu şi bară (v. fig. sub Guseu). fără nituri [KJienaHHe 6e3 3aKJienoK; rivure sans rivets; nietlose Nietung; rivetless rive-ted joint; szegecs-nelkuli szegecskotes]: îmbinare făcută prin nituirea unor proeminenfe circulare cari fac parte integrantă din una din piesele de îmbinat, şi trec prin găuri practicate în cealaltă piesă. Se foloseşte numai pentru nituiri uşoare, la piese de ofel moale, de aliaje de cupru sau de aluminiu, etc. Figura alăturată reprezintă fazele unei astfel de nituiri, Ia o presă cu dublu efect; în prima fază, poansonul superior formează proeminenfele, iar în a doua, poansonul nituirea. prin suprapunere directă [KJienaHHe BHaxJiecTKy; rivure â simple recouvrement, rivure â clin; Oberlappungsnietung; riveted lap joint, rnrnm. Fazele nifuirii fără nituri, a) alăturarea tolelor (cea inferioară, perforată în prealabil); b) formarea proeminenţelor cu poansonul superior; c) formarea capului de strângere cu poansonul inferior. inferior efectuează 86 iap riveting; râlapolasi szegecskotes]: Nituire ia care marginile tolelor de îmbinat se suprapun şi se nituesc direct. Prezintă desavantajul de a deforma îmbinarea (v. fig. B sub Nituire 3); de aceea, e folosită mai mult pentru nituirile circulare ale virolelor (v. fig. E sub Nituire 3). în general, se execută cu unul sau cu două rânduri de nituri. în cazul anumitor construcfii cu zăbrele, unele profile, de dimensiuni mici, se pot nitui pe aripele profilelor mari, fără a mai folosi un guseu (de ex. în cazul montanfilor şi al diagonalelor din partea din spre vârf a unui pilon). — După pozifia liniei niturilor fafă de axa piesei asamblate, se deosebesc: 1. Nifuire circulară [oKpyîKHoe KJienaHHe; rivure circulaire; Rund(niet)naht, Rundvernietung; circumferential riveting; kerek szegecskotes]. V. sub Nituire 3. 2. ~ longitudinală [npoAOJibHoe KJienaHHe; rivure longitudinale; Longitudinalnietung; longitudinal riveting; hosszanti szegecskotes]. V.sub Nituire 3. 3. ~ transversală [nOnepeHHoe KJienaHHe; rivure transversale, couture transversale; Quer-(niet)naht, umlaufende Vernietung; transverse riveting ; transzverzâlis szegecskotes]. V. sub Nituire 3. După dispozifia niturilor pe piesele asamblate, şe deosebesc: 4. Nifuire cu mai multe rânduri [KJienaHHe HeCKOflbKHMH pHflaMH; rivure â plusieurs rangs, rivure multiple; mehrreihige Nietung; multiple riveting; tobbsoros şzegecskotes]: Nituire la care niturile sunt aşezate în două sau în mai multe rânduri paralele cu rostul îmbinării. în cazul nifuîrilor prin suprapunere, se execută cu două şi, uneori, cu trei rânduri de nituri; în căzui ni- f o- j! ±~kl Nifuire cu mai multe rânduri. A) prin suprapunere, dreapiă, cu două rânduri de nituri; B) prin suprapunere, cu frei rânduri de nifuri, în zig-zag; C) cu eclise egale, cu marginile drepte, cu doua rânduri de nituri în zig-zag; D) cu eclise egale, cu marginile ondulate, cu două rânduri de nifuri distribuite neuniform. tuirilor cu eclise, se execută cu două până Ia patru rânduri (v. fig.). Nituirea cu mai multe rânduri poate fi dreaptă (fig. A) sau în zig-zag (fig. B-**D). 5. ~ cu nifuri izolate [KJienaHHe OTflejibHbiMH 3aKJienKaMH; rivure â rivets isoles; Nietung mit abgesonderten Nieten; riveting with isolated rivets; elszigetelt szegecses szigecskotes]: Nituire la care se montează un număr mic de nituri izolate, aşezate Ia distanfe mari, pe piesele asamblate. Niturile pot fi solicitate la forfecare sau la întindere. Nituirea cu nituri izolate e folosită, de exemplu, la construcfii metalice cu zăbrele, la încrucişeri de bare, sau de zăbrele, pentru a micşora lungimea de flambaj. 6. ~ dreaptă [KJienaHHe npflMbiM phaom; rivure droite; paarweise Nietung, gerade Nie- tung; straight riveting; egyenes szegecskotes, păros szegecskotes]: Nituire cu două sau cu mai multe rânduri, la care niturile din toate rândurile sunt aşezate pe rânduri, unul în dreptul celuilalt (v. fig. A sub Nituire cu mai multe rânduri). Sin. Nituire în lanf, Nituire paralelă. 7. ~ în zig-zag [inaxMaTHoe KJienaHHe; rivure en zig-zag, rivure en quinconce, rivure double alternee; Zickzacknietung, Versatznietung; staggered riveting, zigzag riveting, staggered riveted joint, zigzag riveted joint; zigzugos szegecskotes]: Nituire cu mai multe rânduri, Ia care niturile unui rând sunt aşezate în dreptul spaţiilor dintre niturile celor două rânduri învecinate (v. fig. B şi D sub Nituire cu mai multe rânduri). Sin. Nituire în şicană. 8. ~ pe rânduri [KJienaHHe b pn^ax; rivure en files; Reihennietung; riveting in straight rows; soros szegecskotes]: Nituire la care se bate un număr relativ mare dş nituri, pe unul sau pe mai multe rânduri, de obiceiu paralele cu rostul îmbinării. Niturile sunt, de obiceiu, solicitate la forfecare. E folosită la construcţii metalice de rezervoare, de căldări. 9. ~ prin noduri [y3Ji0B0e KJienaHHe; rivure par noeuds; Knotennietung; knot riveting; cso-mopontos szegecskotes]: Nituire la care niturile sunt bătute pe grupuri, în mai multe locuri ale construcţiei. Niturile sunt solicitate, de obiceiu, la forfecare. E folosită mai ales în construcfii de ferme şi de grinzi metalice, pentru realizarea nodurilor cu sau fără guseuri. —- După numărul secţiunilor de forfecare, nituirea cu nituri solicitate la forfecare poate fi: iq. Nifuire cu două secfiuni de forfecare [KJienaHHe c flByxcemţHOHHbiM cpe30Mî rivure (par rivets) â deux sections de cisaillement; zweischnittige Nietung; double shear riveting; ket nyiroszelvenyu szegecskotes]: Nituire la care nitul este solicitat la forfecare în două plane paralele. Nituirile cu două eclise egale au toate niturile cu două secfiuni de forfecare (v. fig. C sub Nituire 3); nituirile cu eclise neegale au şi nituri cu o singură secfiune de forfecare. ii. ~ cu mai multe secţiuni de forfecare [KJienaHHe c MH0r0CeKiţH0HHbiM cpe30M; rivure (par rivets) â sections de cisaillement multiples; mehrschnittige Nietung; mul-tipie shear riveting; tobb nyiroszelvenyu szegecskotes]: Nifuire la care nitul este solicitat la forfecare în cel pufin trei plane paralele. Exemplu: nituirea unor bare de întindere compuse din mai multe platbande (v. fig.). 12* ^ cu o secfiune de forfecare [KJienaHHe c OAHOCeKiţHOHHbiM cpe30M; rivure (par rivets) â une section de cisaillement; einschnittige Nietung; single shear riveting; egy nyiroszelvenyu szegecskotes]: Nituire la care nitul este solicitat la forfecare într'o singură secfiune transversală; de exemplu: nituirea fără nituri, nituirea prin supra- Nifuire cu mal multe sec-jkmi de forfecare. punere directă (v. fig. B sub Nituire 3) şi niţuirea cu o singură eclisă. 1. Nifuire, controlor (pl. controloare) de ~ [annapaT ajih kohtpojih h perHCTpaiţHH KJie-ijaHHfl; appareil de contrâle pour rivure; Niet-kontroller, Nleikontrollapparat; rivet controlling device; szegecselesi ellenorzo keszulek]: Aparat automat pentru controlul şi înregistrarea pe o bandă de hârtie a presiunii de nituire, în funcfiune de timpul de închidere, la nituirea hidraulică. Are un mecanism de orologerie, care antrenează banda, un mecanism de antrenare a unui ac secundar, care se apropie treptat de un ac cu o pozifie reglabilă, corespunzătoare presiunii denitu^-ire prescrise; când acesta este atins, lucrătorul trebue să suprime (să „taie") presiunea maşinii de nituit. Se foloseşte la maşini de nituit hidraulice pentru controlul nituirii, mai ales când aceasta e executată de lucrători necalificafi. Sin. Indicator de nituire. 2. cusătură de V. Nituire 3. 3. indicator de ~.V. Nituire, controlor de~. 4. ~r linie de V. Niturilor, linia 5. Nifuirea antrefoazelor [KJienaHHe pacno-pOK; rivetage des entretoises; Nieten der Steh-bolzen; riveting of staybolts; tâmcsavar-szegecse-les]: Nituirea antretoazelor de cupru ale căldărilor de locomotivă, care se face cu ciocane pneumatice cari poartă un căpuitor special, înzestrat cu un vârf care intră în canalul antretoazei şi produce refularea materialului spre margine,făcând înşurubarea etanşă. 6. Nifuirii, pasul ~ [mar KJienaHHH; ecar-tement des rivets; Nietteilung, Teilung der Nietverbindung ; pitch of riveted joint, pitch of rivets; sze-gecsosztâs, szegecskotes-osztâs]: Distanfa t dintre axele a două nituri consecutive ale aceluiaşi rând al unei nituiri de căldare, măsurată paralel cu muchia de îmbinare a tablelor. Nituirile pe mai multe rânduri au, uneori, doi sau trei paşi diferiţi. Pasul se alege pe baza comportării în serviciu a nituirilor executate, în funcfiune de diametrul d al nitului; apoi se verifică rezistenfă îmbinării. 7. Nifuif, ciocan de V. Ciocan de nituit. 8. ciocan de pneumatic. V. sub Ciocan pneumatic; v. sub Nituit, maşină de ~ prin ciocănire. 9. Nifuif, maşină de ~ [icjienajibHbiH CTa- HOK; machine â river, riveuse, riveteuse; Niet-maschine; riveted, riveting machine; szegecselo gep]: Maşină folosită pentru operafiunea de nituire. Poate fi o maşină de ’uz general (de ex. un ciocan, pneumatic, o presă cu excentric sau cu fricţiune), căreia i s'au montat uneltele speciale de nituit (buterolă şi contrabuterola) şi, eventual, unele piese intermediate speciale, sau o maşină de construcfie specială, dar care poate fi folosită şi la alte operafiuni similare cu nituirea. La nituirea cu maşina se folosesc şi aparate speciale, cum sunt: contrabuterola extensibilă, dispozitive accesorii pentru nituirea în locuri pufin accesibile, controloare (indicatoare) de nifuire, dispozitive de strângere a tolelor sau de tragere a nitului, etc. După procedeul de formare a capului nitului, se deosebesc: maşini de nituit prin ciocănire sau prin batere (ciocane de nituit), cari pot fi fixe a; sau transportabile, şi acţionate cu aer comprimat sau prin transmisiune mecanică; maşini de nituit prin presare (prese de nituit), şi maşini de nituit prin rulare (prin presare rotativă). — După posibilităţile de deplasare dela un loc de lucru la altul, se deosebesc maşini de nituit, fixe, şi maşini de nituit, transportabile. Maşinile transportabile se subîmpart în maşini de nituit portative (cari sunt ciocanele de nituit pneumatice, uşoare), carosabile (fixate pe construcfii sau postamente cu rofi), şi suspendate (cari se transportă cu macaraua). — După mijlocul de acffonare a organului port-căpuitor (port-buterolă), se deosebesc maşini de nituit hidraulice, pneumatice, cu transmisiune mecanică, electrice, electrohidraulice şi hidropneu-matice. — Se folosesc, de asemenea, maşini de nituit multiple şi automate. Sin. Nituitoare. Exemple: io. maşină de automată [aBTOMaTHbiă KJienaJlbHblft CTaHOK; machine automatique ă river; automatische Nietmaschine, selbstătige Niet-maschine; automatic riveting press, automatic riveting machine; automatikus szegecselo gep]: Maşină de nituit prin presiune, care execută automat mişcările necesare, spre a nitui consecutiv nituri identice. între două cicluri consecutive ale maşinii, lucrătorul schimbă numai piesele de nituit* fără a mai acfiona asupra maşinii. Condifiunile pentru a obfine, într'un caz dat, o nituire de bună calitate (presiunea pe nit, durata presiunii, durata schimbării pieselor, etc.), fiind stabilite în prealabil, iar adaptabilitatea maşinii la diferite cazuri fiind foarte mică, se foloseşte numai la lucrări de mare serie (de ex. nituirea şa-siurilor de automobil). La maşina din figură, electromotorul (1) antrenează, printr'un angrenaj reductor de vitesă, şurubul-melc (2), care pune în mişcare discul cu camă (3), în sensul indicat de săgeată. Pe disc se găsesc butonul (4) şi şanful de camă plană (5). Prin biela (6) şi pârghia (7), butonul (4) transmite camei (9), solidară cu (7), o mişcare de oscilafie în jurul axului fix (8); această camă ridică şi coboară tija port-căpuitor Maşină de nituit automată. I) electromotor de antrenare; 2) şu-rub-melc; 3) disc cu camă; 4) buton de manivelă; 5) canal de conducere a galetului; 6) bielă; 7) pârghie condusă; 8) ax de oscilafie a camei (9); 9) camă solidară cu (7); 10) tijă port-căpuitor; 11) nicovală port - contrabuterolă ; 12) galet; 13) pârghie; 14) ax de oscilafie; 15) pană; 16) batiu; 17) piesă nituită. (10). Totodată, nicovala inferioară (11) se ridică, până când se formează capul nitului, coborînd apoi spre pozifia deschisă, în care rămâne timp suficient spre a permite 88 introducerea în maşină a unei noi pieSe de nituit. Nicovala inferioară este pusă în mişcare prin pârghia (13), care oscilează în jurul axului fix (14), şi împinge sau trage pana (15) de sub nicovală, mişcarea fiind comandată de galetul (12), care alunecă în şanful (5). Sin. Presă de nituit, automată. 1. Nituit, maşină de multiplă [MfîoropjmHbiH KJienaJIbHbiH CTaHOK; riveuse multiple, machine â river multiple; mehrfache Nietmaschine; multiple riveter, multiple riveting machine; tobbszoros szegecselo gep]: Maşină da nituit prin presare, care formează simultan capetele mai multor nituri alăturate, folosind o matrifa. Se foloseşte numai în producea în masă, costul inifia al matrifei fiind mare. 2. maşină de ~ prin ciocănire [mojiot-KOBBIH KJienaJlbHblâ CTaHOK; riveuse â mar-telage; Schlagnietmaschine, Schnellschlagnietma-schine; hammering riveting machine; kalapâcsolo szegecselogep]: Maşină de nituit care execută capul de strângere al nitului prin lovituri dese (cca 4000 lovituri pe minut, la ciocanele pneumatice portabile). Se foloseşte pentru nituri cu diametrul până Ia 42 mm. De obiceiu, căpuitorul ei are şi o mişcare de rotafie în timpul bătăii. Acfionarea se poate face cu aer comprimat, sau cu transmisiune mecanică. Maşinile pot fi stabile (numai pentru lucrări uşoare, cari permit manipularea uşoară a pieselor de nituit), sau deplasabile. Cele deplasabile pot fi portative şi se numesc,|de obiceiu, ciocane de nituit pneumatice (v. fig. sub Ciocan pneumatic),sau pot fi transportabile. — Maşinile stabile sunt ciocane de nituit, cu acţionare mecanică a căpuito-rului (v. fig.). Ele forjează, de obiceiu, numai capul, fără a avea efect de refulare asupra tijei. Pentru a preveni oboseala lucrătorului, provocată de reacfiunea loviturilor şi de pozifiile de lucru incomode, maşinile transportabile (în special cele pneumatice) se pot monta în schelete metalice carosabile (pe rotile), sau în potcoave metalice suspendate de macarale; în general, aceste potcoave nu au dispozitive de orientare, maşina fiind menfinută de lucrător în direcfia necesară. Potcoavele şi maşinile fixe poartă şi contrabuterola (contracăpuitorul). La maşinile portative, contracăpuitorul nu este solidarizat cu capul de ghidare al căpuitorului, astfel încât trebue sprijinit, folosind unelte de sprijinire (port-contracăpuitor) extensibile (cu potrivire, cu şurub sau cu aer comprimat). Nituitoarea de coaste, folosită la nituirea coastelor navelor metalice, funcfionează pe principiul ciocanului pneumatic; Maşină de nituit prin ciocănire cu acfionare mecanică. I) carcasă; 2) disc rotitor; 3) ax suport pentru inelele de lovire; 4) inel de lovire; 5) tijă port-buterolă; 6) resort elicoidal de ridicare a tijei (5). ea are corpul scurt, înzestrat cu mâner lateral şi cu un dispozitiv de sprijinire extensibil, ceea ce permite introducerea ei în spafiile foarte strâmte dintre coaste. — Maşinile cu transmisiune mecanică au un mecanism excentric-bielă, sau mani-velă-bielă, care transformă mişcarea de rotafie a unei axe înzestrate cu un volan, în mişcare alternativă, rectilinie, a căpuitorului; se folosesc numai ca maşini de nituit, fixe. s. maşină de ~ prin presare [npecco-BOHHbli! KJienajlbHblH CTaHOK; presse â river; Preljnietmaschine, Nietpresse; riveting press, pres-sion riveter, pression riveting machine; sajtolo szegecselo gep]: Maşină de nituit care formează capul nitului printr'o singură mişcare a unui poanson-căpuitor, a cărui presiune asupra nitului creşte treptat. Refularea materialului în tija nitului e foarte puternică, şi de multe ori ştemuirea capului nitului nu mai este necesară. Se compune dintr'un cadru metalic rigid# (de obiceiu înformă de potcoavă), pe care sunf fixate capul căpuitor şi contracăpuitorul.— Caracteristicele unei maşini de nituit sunt: presiunea maximă pe nit (până la 200 t), adâncimea fălcilor sau a brafelor (până la 9 m), cursa căpuitorului (până la cca 200 mm), deschiderea dintre fălci şi greutatea proprie. Fazele nifuirii prin presare. A) cu maşina cu o singură mişcare de presare: a) introducerea nitului; b) sprijinirea capului de aşezare şi apropierea buterolei; c) refularea capului de strângere; B) cu maşina cu două mişcări succesive de presare: a) introducerea nitului şi presarea tolelor între contracăpuitor şi inelul de strângere; b) refularea capului de strângere; C) cu maşina cu două mişcări simultane de presare: a) introducerea nitului fără cap de aşezare; b) presarea celor două capete; D) cu maşina cu patru mişcări de presare, în doi timpi: a) introducerea nitului fără cap şi presarea celor două inele de strângere a tolelor; b) presarea celor două capete; f) nit brut; 2) nit fără cap de aşezare; 3) contrabuterolă; 4) buterolă (căpuitor); 5) inel de strângere. După principiul de nituire, se deosebesc nitui-toare cu una, cu două sau cu patru mişcări. La cele cu o mişcare, folosite de obiceiu (v. fig. A), 8? nitul este introdus în gaura dfc nit (faza a); maşina este apropiată de tole până când capul de aşezare al nitului se sprijine în contracăpuitorul fix al maşinii (faza b), şi apoi se aplică presiunea asupra căpuitorului care închide nitul (faza c). La nituitoarele cu două mişcări (fig. B), folosite în cazul tolelor groase, prea rigide spre a fi bine strânse prin contracfiunea nitului, un inel de strângere îmbracă buterolă şi* este acfionat de un cilindru de presiune suplementar, presând tolele pe contra-căpuitor, înainte ca buterolă (căpuitorul) să formeze capul nitului, şi fiind ridicat abia după ce nitul s'a răcit suficient. — Nituitoarea din fig. C are două mişcări de presare simultane; se foloseşte pentru nituri cu tije cilindrice, la cari se formează simultan ambele capete ale nitului (aceste nituri prezintă avantajele că sunt mai ieftine, şi se pot introduce în gaura de nit pe oricare parte a tolelor), prin acfionarea celor două căpuitoare. — Nituitoarele cu patru mişcări (fig. D) au două inele de strângere şi două căpuitoare; modul de funcfionare este reprezentat în figură. Maşină de nituit, stabilă, depfasabilă în înălfime, cu brafe în cleşte, cu acfionare hidraulică, pentru grinzi de pod. I) batiu fix; 2) parte deplasabilă în înălfime; 3) dispozitiv de acfionare hidraulică; 4) dispozitiv de sprijinire a butero-1 5) conductă hidraulică, telescopică; 6) şina macaralei portal. lei După construcfie, nituitoarele prin presare se împart în nituitoare în potcoavă (fixe sau amovibile) şi nituitoare în cleşte (fixe sau amovibile). La cele în potcoavă (v. fig. G şi H), cele două brafe ale potcoavei sunt legate rigid, şi agentul motor (de ex. aerul comprimat) lucrează asupra căpuitorului, care închide nitul sprijinit pe contra-căpuitor. La cele în cleşte, cele două brafe constitue două pârghii de ordinul întâiu (cu punctul de sprijin între punctele de aplicare ale forfelor); la extremităfile lor de lucru, poartă câte un căpuitor solidarizat cu braful, iar ia extremităfile opuse acfionează agentul motor, care le depărteazăr strângând astfel căpuitoarele. După posibilitatea [de deplasare, nituitoarele-sunt fixe (când se montează pe o fundafie) sau deplasabile (când sunt suspendate de o macara, "prin care sunt aduse la locul de lucru). Cele fixe au, în general, dimensiuni foarte marir piesele de nituit (de ex. căldări de abur, grinzi-de poduri, etc.) fiind aduse cu macarale în pozifia de nituire. Ele pot fi montate vertical, deasupra nivelului podelei, sau îngropate sub podea (v. fig. E); unele nituitoare pot fi înzestrate şi cu un dispozitiv de ridicare şi de coborîre. Unele nituitoare sunt înzestrate cu un dispozitiv căpuitor suplementar, accesoriu (pentru nituri verticale sau oblice), sau cu un dispozitiv căpuitor, montat pe un al doilea braf, demontabil. Unele maşinii de nituit, suspendate, sunt înzestrate şi cu dispozitive de fixare pe un suport fix. Maşinile de nituit suspendate (v. fig. F) sunt folosite când e preferabil să fie deplasată maşina, iar n j piesele de nituit. Dispozitivul de suspen-siune este astfel construit, încât maşina să se poată roti cel pufin în jurul unui ax vertical şi al unui ax orizontal, iar, uneori, şiîn jurul unuialdoilea ax orizontal, perpendicular pe primul. — După modul în care este comandată funcţionarea, se deosebesc nituitoare cu comandă manuală (la cari, închiderea şi deschiderea căpuitoare-lor, etc., se comandă prin manetă), semiautomate (la cari se comandă numai închiderea, celelalte mişcări urmând automat, după o reglare inifială), sau automate (v. sub Nituit, maşină de automată). Pentru a executa nituiri de Maşină de nituit, electromecanică, cu transmisiune prin mecanism melc — roată elicoidală şi mecanism cu genunchiu. 1) batiu în potcoavă; 2) electromotor; 3) volan; 4) melc; 5) roată elicoidală; 6) bielă antrenată prin manivelă de roata (5)^ 7) mecanism cu genunchiu; 8) glisieră; 9) căpuitor; 10) con- tracăpuitor. 90> bună calitate, cu maşini manuale şi cu lucrători neexperimentafi, se folosesc aparate pentru controlul nifuirii. După mijlocul de acfionarea organului de lucru, maşinile de nituit pot fi: hidraulice, pneumatice, hidropneumatice, electromecanice şi electrohidrau-lice. Nituitoarele hidraulice au un cilindru cu apă şub presiune, al cărui piston este legat direct cu căpuitorul mobil. Apa e adusă prin conducte dela o pompă sau dela un acumulator de presiune. In-stalafia nu este economică decât pentru maşini de nituit foarte mari (v. fig. E). — Maşinile de nituit pneumatice funcfionează cu aer comprimat, până la presiunea de 8 at; nu au nevoie de canalizare de întoarcere, ca nituitoarele hidraulice, şi folosesc furtunuri flexibile, astfel încât pot fi folosite ca nituitoare transportabile. Prezintă difi-cultăfi la adaptarea presiunii maxime şi a duratei de presare la diferite cazuri de nituire. Se deosebesc maşini la cari aerul acţionează direct asupra pistonului port-căpuitor, sau la cari este intercalată o transmisiune mecanică cu pârghii (v. fig. sub Maşinile de asamblare din industria de prelucrare a materialelor metalice). Se numeşte şi maşină de nituit cu aer comprimat. — Maşinile de nituit hidropneumatice folosesc aerul comprimat ca agent motor, şi un lichid pentru transmiterea lucrului mecanic dela pistonul de aer la organul port-căpuitor. Prezinlă avantajele maşinilor pneumatice, în privinţa mobilifăfii şi a costului mic, şi avantajele maşinilor hidraulice, în T Mecanismul de lucru al maşinii de nifuif hidropneumatic. 1) batiu în potcoavă; 2) cilindru hidraulic de acfionare 3 căpuitorului ; 3) căpuitor; 4) cilindru principal, pneumatic; 5) cilindru secundar, pneumatic; 6) cameră hidraulică în comunicaţie cu (2); 7) camera de. lucru a cilindrului principal, pneumatic; 8) pistonul principal; 9) camera de acfionare (la ridicare) pneumatică a căpuitorului, în comunicafie cu (7); ÎO) plonjor; 11) sertar rotativ de distribufie a aerului); 12) ma-fietă de comandă a distribufiei; 13) conductă de evacuare. privinfa adaptabilităţi la nituiri diferite. La maşina din fig. G, în interiorul cilindrului de aer principal (4) se găseşte cilindrul de aer secundar (5); spaţiile comunicante (6) şi (2) sunt pline cu uleiu sau cu glicerină. Când aerul comprimat acţionează în spatele pistonului (5), căpuitorul (3) se aşază pe nit; lăsând aerul să pătrundă în cilindrul (4), în spatele pistonului (8), deplasarea plonjorului (10), solidar cu (8), produce presiunea pentru formarea capului nitului; lăsând aerul să pătrundă în (7) şi în camera (9), care comunică cu (7), se obfine ridicarea căpuitorului. — La nituitoarele electromecanice, mişcarea de rotafie a unui arbore de comandă se transmite căpuitorului prin diferite mecanisme (v. fig. H). Comanda mecanică se foloseşte numai pentru nituitoare relativ mici, stabile; acestea au construcfii asemănătoare cu ale preselor cu excentric sau cu mecanism bielă-manivelă, şi sunt antrenate individual, sau dela o transmisiune generală; declanşarea ciclului de nituire se face, în general, printr'o pedală. Comanda prin electromotor montat pe nituitoare este folosită mai ales la nituitoarele transportabile; ca mecanisme de transmisiune intermediare, se folosesc: şurubul cu piuli{ă şi pârghie (v. fig. H), transmisiunea cu melc şi mecanism Maşină de nituit pentru cazangerie, CU genunchiu (v. pentru nituirea simultană a două nituri fig. F), etc. — Fi- diametral opuse, gura I reprezintă 1) batiu cu cadru exterior căldării; O maşină de ni- 2) cap nituitor; 3) dispozitiv exten- tuit, specială, care sibil de sprijinire; 4) dispozitiv ex- nitueşte în acelaşi tensibil de centrare; 5) virolă. timp două nituri diametral opuse ale unei căldări, fără a deforma virolele. i. Nituit, maşină de ~ prin rulare [pyjiOHHbiă KJienaJibHbii! CTaHOK; riveuse â roulage, rive-teuse-rouleuse; Druckrollennieter, Druckrollenniet-maschine; rotary riveter, rivet spinning machine; gordulo szegecselo gep]: Maşină de nituit la Maşină de nituit, electromecanică, cu transmisiune prin mecanism şurub-plulifă şi prin pârghie. 1) batiu în potcoavă; 2) căpuitor; 3) contracipuitor; 4) electromotor; 5) cuplaj electromagnetic pentru acflonşrea şurubului (8); 6) şurub; 7) piulifă articulată cu pârghia (8); 8) pârghie de acfionare a căpuitorului; 9) etrier de suspendare a maşinii. 9\ Procedee de nituire prin rulare. A) nituire cu ro|e profilate;.8) nituire cu vârf rotitor; î) arbore porf-unealtă; 2) vârf rotitor, nitui-tor; 2a) şl 2b) role profilate; 3) ax rotitor; 4) cap de strângere; 5) nit; 6) contracăpuifor fix. ţecef care formează capul nitului printr'o presare rotativă care creşte treptat, fără refularea materialului din tija nitului, Acţionează asupra ma- P'Hv / terialului în felul strun- ] gurilor de presat.. în - ^ general, construcţia maşinii este aşemana- Hn—-ioare cu aceea a unei maşini de : găurit cu burghiul, cu corpul rigid compus dintr'un batiu turnaţ, şi cu reglare manuală, prin manetă cu mâner, a presiunii arborelui port-unealtă.Jn loc de burghiu, acesta poartă un vârf rotitor (2), (v. fig. 8). _— O altă maşină foloseşte ca unealtă două role profilate (2a) şi (2 b) cari — când arborele (1) se roteşte — se rotesc în jurul axului (3), în sensuri contrare, şi formează capul (4) al nitului (v. fig. A). Se folosesc numai pentru nituri de dimensiuni mici, de material moale, de exemplu la niturile fixe sau articulate ale pieselor de maşini de scris. 1. Nituitoare: Sin. Maşină de nituit (v.). 2. ~ de coaste [pedepHbiâ KJienaJibHbiH CTaHQK; riveuse pour couples; Spanfennieter; rib riveter; borda-szegecselo]. V. sub Nituit, maşină de ~ prin ciocănire. 3. Nituifor [KJienaJibmHK; riveur; Nieter; ri-veter, rivetter; szegecselo]: Muncitor calificat, care lucrează la nituirea manuală sau mecanizată. Pentru nituirea manuală se cere un timp de practică mai lung decât pentru nituirea cu maşina. Nituitorii lucrează în echipe de nituit, compuse, de obiceiu, din 2***5 operatori cu funcfiuni diferite: nituifor (care mânueşte maşina de nituit); nituitor-ştemuitor (care mânueşte ciocanul pneumatic de nituit şi de - ştemuit); ciocănar (care loveşte cu ciocanul capul nitului sau buterolă); contragiu (care sprijine capul nitului cu contrabuterola sau cu unealta de sprijinire a contrabuterolei); ajutor-nituitor (care^ fece operafiunile secundare, ca încălzirea nitului, introducerea nitului în gaura de nif, etc.). De obiceiu, un nifuitor dintr'o echipă execută, prin rotafie, toate fazele nifuirii. 4. Nifuitură: Sin. Nifuire (v. Nituire 3). 5. Nitului, cap de aşezare al ~ [cymecT-ByionţaH r0JI0BKa 3aflJîenKH, pfemiere tete du rivet, tete de pose du rivet: Setzkopf des Nietes; set head of the rivet; szegecS-gyâmfej]: Sin. Cap existent al nitului, Cap de bază al nitului. V. sub Nit. 6. cap de închidere al V. Nitului, cap de strângere al 7. cap de strângere al ~ [BbidHTan ro-JlOBKa 3aKJienKH; tete de fermeture du rivet; Schliefjkopf des Nietes; rivet point, closing head of rivet; szegecszâro fej]: Sin. Cap de închidere a| nitului, Cap format al nitului. V. sub Nit. 8. diamefrul nominal al ~ [HOMHHaJlbHbifl AHaMeTp 3aKJienKH; diametre nominal du rivet; Nenndurchmesser des Nietes; nominal diameter of the rivet; nominâlis szegecs âtmero]: Diametrul tijei (corpului) nitului brut, măsurat la distanfa de câfiva milimetri dela capul de aşezare; distanfa exactă prescrisă, ia care se face măsurătoarea, variază după diametrul nominal şi după tipul de nit. în calculele de rezistenfă se foloseşte diametrul găurii de nit, care este cu cca 1 mm mai mare decât diametrul nominal al nitului corespunzător, pentru niturile cu diametrul mai mare decât 10 mm. 9. tija ~ [cTepjKeHb 3aKjienKH; tige de rivet, corps de rivet; Schaft des Nietes, Niefschaft; shaft of rivet, rivet shank; szegecs-szâr]: Sin. Corpul nitului. V. sub Nit. 10. Nituri, trăgător de V. Trăgător de nituri. 11. Niturilor, baterea V. Nituire 1. 12. linia ~ [jihhhh 3aKJienoK; file de rivets, ligne de rivets, rang de rivets, rangee de rivets; Nietri^linie, Nietreihe; raw of rivets; sze-gecsvonal]: Linia (dreaptă sau curbă) pe care se aşază un rând de nituri al unei nituiri. La construcţiile metalice cu zăbrele din bare profilate, linia centrelor de greutate (care uneşte centrele de greutate ale secfiunilor normale ale fiecărei bare profilate) trebue deosebită de linia teoretică a sis- 8 / Linia niturilor la construcfii metalice. A) linia niturilor şi linia centrelor de greutate nu se suprapun; B) linia niturilor şi linia centrelor de greutate se suprapun (la profile simetrice); C) două Unii de nifuire cari nu se suprapun cu linia centrelor de greutate ale secfiunilor; 1) şl 1’) linia niturilor; 2) linia centrelor de greutate ale secfiunilor profilelor, ternului de zăbrele, de linia centrelor de inerfie ale barei, de axa neutră a barei, şi de linia niturilor. După caz, din motive practice, linia niturilor se suprapune sau nu se suprapune cu una din celelalte linii (v. fig. A, 8 şi C). Sin. Linie de nituire, Rândul niturilor. 13. montarea V. sub Nituire 1. 14. poza V. sub Nituire 1. 15. scoaterea ~ [BbiâHBKa 3aKJienOK; extraction des rivets; Ausbohren der Nieten; un- 92 Scoaterea niturilor, a) corect; b) greşit; 1) burghiu; 2) priboiu. riveting; szegecs-kihuzâs]: Operafiunea de distrugere a niturilor, pentru desfacerea unei nituiri greşite, sau în vederea de- a montării pieselor a-samblate. Are următoarele faze de lucru: găurirea capului (de obiceiu a capului de strângere), cu un burghiu eli-coidal cu diametrul egal cu diametrul nominal al găurii, până la nivelul fefei superioare a piesei nituite; detaşarea capului găurit, prin lovire laterală cu un priboiu; expulsarea nitului din gaură, cu ajutorul unui priboiu cu diametrul egal cu diametrul nitului, şi cu fafa teşită (v. fig.). La scoaterea niturilor trebue să se evite deformarea sau deteriorarea pieselor asamblate. î. Nivel, pl. niveluri [ypoBeHb; niveau; Ni-veau; level; szint, szintvonal, szintsik]. F/z.: Situaţia în înălfime a suprafefei echipotenfiale din câmpul de gravitafie al Pământului, pe care se găseşte un punct (nivelul punctului), sau care coincide cu suprafafa liberă a unui lichid imobil sau cu vitesă mică (nivelul lichidului). Situafia în înălfime a suprafefei echipotenfiale considerate poate fi determinată prin indicarea înălţimii sau prin indicarea adâncimii ei într'un anumit loc, în raport cu o suprafafă echipoten-fială aleasă ca origine (de ex. în raport cu suprafaţa geoidului, în raport cu suprafafa echipoten-fială care coincide cu suprafafa locală a solului, etc). 2. ~ aerostatic [aapoCTaTHHecKHH ypoBeHb; niveau aerostatique; aerostatisches Niveau; aerostatic level; aerostatikai szintsik]. Geol.: Suprafafa cea mai de jos de sub suprafafa scoarfei Pământului, până la care se mai face schimb prin difuziune între gazele scoarfei şi elementele atmosferei. Acest schimb prezintă o deosebită importan-fă în zonele climatice aride, în deşerturi şi în stepe, s. ~ amonte [npefliuiOTHHOBbiH ypoBeHb; Curba de durată a nivelurilor amonte din decursul unui an. Nav) nivel aval, aproximativ constant; Nmjn) nivel minim; Nmax) niveI maxim; Nmed) nivel mediu; Hmini Hmed/ Hmax) cădere brută minimă, medie, respectiv maximă. niveau de l'eau d'amont; Oberwasserspiegel; level of head water; felso-vizszint]. Hidr.: Nivelul apei, imediat înainte de a trece printr'o instalafie hidraulică. — în cazul centralelor hidroelectrice, este nivelul din rezervorul de acumulare (de regularizare) a apei. Datorită variafiei regimului cursului de apă şi variafiei sarcinii centralei, nivelul amonte variază — în cursul Unui an — în jurul unei valori medii, între o valoare maximă şi una minimă. Acestora le corespund, aproximativ, căderile brute medii, maximă şi minimă a centralei, dar numai aproximativ, fiindcă şi nivelul aval variază pufin în cursul anului (v. fig.). 4. ~ aval [ypoBeHb boam b KaHaJie; niveau de l'eau d'aval; Unterwasserspiegel; level of tail water; also-vizszint]. Hidr.: Nivelul apei, imediat după ieşirea ei dintr'o instalafie hidraulică. în cazul centralelor hidroelectrice, nivelul apei din canalul de fugă. V. şi sub Nivel amonte. 5. ~ de aspirafie [ypoBeHb BcacbiBaHHa; niveau d'aspiration; Saugwasserspiegel; suction water level; szivâsi-vizszin]. Hidr.: Diferenfa de nivel pe care se face pomparea sau ridicarea âpei. 6. ~ de bază [ochobhoh ypoBeHb; niveau de base; Grundniveau; base level; alapszint]. Hidr. a.: Nivelul cel mai de jos, sub care apa nu mai poate adânci şanfurile de şiroire, în procesul de distrugere a solului prin eroziune. 7. ~ de condensare [KOHfleHCaiţHOHHblft ypoBeHb; niveau de condensation; Kondensatiohs-niveau; condensing level; kondenszâcioszint]. V. sub Diagrame aerologice. 8. '■*' de cumulizare: Sin. Punct de cumulizare. V. sub Diagrame aerologice. 9. ~ de presiune [ypoBeHb flaBJieHHH; niveau de pression; Druckniveau; pressure level; nyomâsi vizszint]: Suprafafa î punctele căreia valoarea presiunii atmosferice este constantă. 10. ~ de uleiu [ypoBeHb MacJia; niveau d'hui-le; Olstand, Olspiegel; oii level; olajszint]. Mş. ferm.: Nivelul la care se găseşte uleiul în baia de uleiu (carterul inferior în care se găseşte uleiul necesar ungerii (a unui motor termic, determinat prin înălfimea dela fundul băii de uleiu până la suprafafa uleiului. Se măsoară cu o tijă (indicator de uleiu), care se introduce în baie, printr'un orificiu şi pe care sunt marcate trei gradafii: nivelul minim acceptabil, nivelul normal şi nivelul maxim. La schimbarea uleiului din baia de uleiu, se face umplerea până la nivelul normal. Indicatorul de uleiu stă permanent în baia de uleiu, fiind trecut printr'un dop care astupă orificiul băii. 11. ~ geodinamic [reoflHHaMHHecKHH ypoBeHb; niveau geodynamique; geodynamisches Niveau; geodynamical level; geodinamikai szint]. V. sub Câmp gravitafional terestru. 12. ~ geologic [reojiorHHecKHH ypoBeHb ; niveau geologique; geologisches Niveau; geolo-gical level; geologiai szint]. V. Zonă geologică. 13. ~ hidrostatic [rnpAOCTaTHHecKHâ ypoBeHb; niveau hydrostatique; hydrostatischer Was-serstand; hydrostatic water level; hidrostatikai vizszint]. Hidr.: Nivelul suprafefei libere, de echilibru stabil, a unui lichid în repaus, în câmpul de gravitafie. 93 1. Nivel hidrosfalic permanenf [nociOHHtfbiH rHAPPCŢaTHHeCKHH ypoBeHb; niveau hydrostati-que permanent; permanenter hydrostatischer Was-şersţand; permanent hydrostatic water level; âllando hidrostatikai vizszint]. Geol.: Nivelul suprafefei din interiorul scoarfei Pământului, dela care, în jos, spafiiţe goale ale rocelor (pori, fisuri, etc.) sunt îmbibate în permanenfă cu apă. 2. ~ navigabil [HaBHraiţHOHHbiH ypoBeHb; niveau navigable; Schiffahrtsniveau; navigable water jevel; hajozâsi szint]. Nav.: Nivelul la care se găseşte apa, pentru navigafia la un anumit pescaj. 3. ~ piezomelric. V. înălfime 3. 4. ~ piscicol [ypoBeHb ajih boah pbi6o- BO/ţCTBa; niveau piscicole; Fischzuchtereiniveau; piscicultural water level; halâszati szinvonal]. Pisc.: Nivelul de apă din basinele piscicole, necesar des-voltării normale a peştilor. La eîeştee, nivelul piscicol este dirijat, şi poate fi menfinut constant. La iazuri şi bălfi, nivelul piscicol depinde de variafia debitului de alimentare, şi sufere oscilafii în plus sau în minus, dăunătoare viefii peştilor. Nivelul piscicol se stabileşte după vârsta peştilor, după anotimp, şi după felul basinelor, atingând cifre cuprinse între 0,40 şi 3,00 m. 5. Nivel [ypoBeHb; niveau ; Spiegel; level; szint]. Expl. petr.: Situafia în înălfime, a suprafefei de separafie dintre faza lichidă şi faza gazoasă, în interiorul unei găuri de sondă, faza gazoasă putând fi aerul sau gazele de sondă, iar faza lichidă, apa sau fifeiul. Pozifia ei se poate determina .ca adâncime fafă de gura pufului, sau ca înălfime a coloanei de lichid cuprinsă între suprafafa lui superioară şi regiunea de comunicaţie a pufului cu stratul productiv, cu filtrul, cu perforaţiile sau fantele (şlifurile) burlanului, sau cu fafa stratului. Determinarea nivelului se poate face direct sau indirect. Determinarea directă se poate face determinând adâncimea la care greutatea aparentă a unui dispozitiv alcătuit dintr'un plutitor metalic, suspendat cu ajutorul unui fir subfire (cca 0,8 mm), de ofel de mare rezistenfă, prezintă o vitesă de variafie maximă în raport cu adâncimea (adică creşte cel mai repede, când adâncimea pluti- Troliu de măsurat nivelul, fip Jacovlev. 1) pârghie de comandă a frânei; 2) bandă de frânare; 3) pârghia dinamomefrului de cântărire; 4) troliu; 5) fir de ofel; 6) scripete cu contor. torului e mărită cu o unitate de lungime). Pentru determinarea adâncimii, troliul de mână pe care se înfăşură firul (v. fig.) este echipat cu un scri- pete cu contor de rotafii, peste care trece firul introdus la puf. Din cauza erorilor date de acest dispozitiv, adâncimea se mai controlează prin repere metalice mici, sudate pe fir din 100 în 100 m. Pentru determinarea greutăţii porţiunii suspendate a dispozitivului, troliul, afară de adţio-narea prin manivela de serviciu curent pentru înfăşurare, mai poate fi ţinut în echilibru cu ajutorul unei manivele care transmite tobei troliului cuplul necesar, prin intermediul unui resort a cărui deformare, citită pe un indicator etalonat, permite determinarea mărimii AG (variafia greutăţii porţiunii suspendate între două poziţii ale plutitorului, de adâncimi cari diferă între ele cu A h). Valoarea A G/A/? prezentând un maxim evident al valorii absolute, când plutitorul este cufundat parţial în lichid, se poate determina cota nivelului cu o eroare mai mică decât circa jumătate din înălţimea plutitorului. — Deferminarea directă se poate face şi determinând adâncimea meniscului, pe baza duratei de parcurs a unei unde elastice (sonore) care parcurge spaţiul gura puţului-nivel-gura puţului, cu ajutorul ecome-trului (v. fig.), prin comparaţie cu durata de parcurs a aceleiaşi unde, care se reflectă pe un reper special, fixat la o adâncime cunoscută, deasupra nivelului, şi cât mai B aproape de el (pentru reduce- ( rea erorii datorite necunoaşterii exacte a vitesei de propagare Aparat pentru determinarea nivelului oleodinamic prîn re-flexiunea undelor elastice (ecomefru). A) schema aparatului; B) diagramă ecometrică; 1) fevi de extracfie; 2) pistol; 3) termofor; 4) mufe; 5) reper; 6) amplificator; 7) bandă de înregistrare; 8) reflexiune cauzata de mufele de legătură a fevilor de extracfie; 9) undă inifială; 10) diviziuni de timp; 11) reflexiune de pe reper; 12) reflexiune de pe nivelul oleodinamic. a undei elastice în gazul din puţ). — Determinarea indirectă se poate face determinând înălţimea unei coloane de lichid de densitate egală cu a lichidului din sondă, care ar echilibra presiunea de fund, măsurată cu unul dintre instrumentele obişnuite. Ea se poate face şi determinând înălfimea coloanei de lichid echivalente cu presiunea de fund, măsurată cu ajutorul unui instrument cu teleindi-caţie, prin oscilaţii de înaltă frecvenţă. Presiunea de fund, acţionând asupra instrumentului, de- 94 formează elastic caracteristicele geometrice şi, deci, şi pe ceie electrice, ale unui circuit oscilant intercalat într'un generator de oscilaţii întreţinute, a cărui frecvenfă poate fi determinată afară din put, cu o exactitate remarcabilă, cu ajutorul unei eterodine etalonate, prin metoda bătăilor. Spre deosebire de metoda indirectă, descrisă mai sus, ale cărei indicaţii nu sunt disponibile decât după un interval lung de timp, această metodă dă indicaţii aproape instantanee. 1. Nivel hidrostatic. V. sub Nivel oleostatic. 2. ~ oleodinamic [flHHaMiraecKHH ypoBeHb HecţJTH; niveau dynamique du petrole; dynami-scher Olspiegel; dynamic oii level; koolaj dina-mikus szintje]: Nivelul la care se găseşte ţiţeiui într'o sondă, în timpul extracţiei. a. ~ oleostatic [cTaTHHecKHiî ypoBeHb He<|>TH ; niveau statique du petrole; statischer 01-spiegel; static oii level; oleostatrkus szint]: Nivelul ţiţeiului dintr'o sondă în care extracţia a fost întreruptă un timp suficient, pentru ca nivelul să atingă practic poziţia limită în care coloana de (ifeiu din sondă echilibrează presiunea statică de fund a sondei. Nivelul oleostatic se determină, fie direct (cu o durată de stabilizare care poate fi de câteva zile Sau chiar mai mult, şi constituind un grav impediment economic), fie prin calcul (prin metode speciale de extrapolare a curbei care reprezintă poziţiile succesive ale nivelurilor nestabilizate, în funcţiune de timp sau în funcţiune de debitul sondei la faţa stratului). Dacă lichidul din sondă este apa, nivelul se numeşte hidrostatic. 4. Nivel, cameră de ~ constant. V. Cameră de nivel constant. s. Nivel, curbă de V. Curbă de nivel. e. linje de Sîn. Curbă de nivel. 7. suprafaţă de V. Suprafaţă echipo-tenţială. 8. suprafaţă de ~ zero [njioiiţaAb Hyjie-BOFO ypOBHH,* surface de niveau zero; N. N. Endflăche; normal zero level surface; nullasik]. TopogSuprafaţa de referinţă a nivelurilor ferestre; ea coincide cu suprafaţa geoidului, şi este distinctă de suprafaţa elipsoidului de referinţă. «. Nivel de transmisiune [nepeAaTOHHbift ypOBeHb; niveau de transmission; CJbertragungs^ pegel; transmission level; âtviteli nivo]. Telc.: Mărime proporţională cu logaritmul natural al raportului dintre valoarea, într'un anumit punct, a unei mărimi caracteristice a unei transmisiuni de telecomunicaţii, şi dintre o valoare a aceleiaşi mărimi, aleasă ca bază arbitrară sau ca standard. Mărimea caracteristică poate fi, în electrocomu-nicafii, o putere, o intensitate de câmp electric sau de câmp magnetic, o tensiune electrică sau un curent electric. După valoarea aleasă ca bază, se deosebesc: un nivel de transmisiune absolut (v.) şi un nivel de transmisiune relativ (v.). io. ~ de transmisiune absolut [a6coJlK)THbiîi nepeflaTOTObiH ypoBeHb; niveau de transmission absolu; absoluter Obertragungspegel; absolute transmission level; abszolut âtviteli nivo]: Nivelut de transmisiune absolut, de putere aparentă sau activă, într^un punct al unui sistem de transmisiune, exprimat în neperi, e dat de expresiunea */* P şi, exprimat în decibeli, e dat de expresiunea 10 log P, în care mărimea P e exprimată în mili-volţiamperi sau în miliwati, după cum reprezintă puterea aparentă sau puterea activă. Nivelul absolut al tensiunii (sau al intensităţii curentului) într'un punct al sistemului, exprimat în neperi, e dat de expresiunea i u . 1 lnojTs sau lnU9‘ şi exprimat în decibeli, e dat de expresiunea 20 IO90^5 SaU 20 iogT^9 ' în care tensiunea U şi curerjtul I sunt exprimaţi, respectiv, în volţi şi în militfmperi. 11. ~ de transmisiune relativ [0TH0CHTejib-HblH nepeflaTOHHblH ypoBeHb; niveau de trans-mission relatif; relativer Obertragungspegel; relative transmission level; relativ âtviteli nivo]: Nivelul de transmisiune relativ de putere, într'un punct al unui sistem de transmisiune, exprimat în neperi, e dat de expresiunea: 1 i P 2 în care P e puterea în acel punct, şi P0 e puterea în punctul ales ca origine. Exprimat în decibeli, nivelul de transmisiune relativ e dat de expresiunea 10 log -j~- • 1 0 Nivelul relativ de tensiune (sau de curent), exprimat în neperi, e dat de expresiunea i U i 1 In — sau In —, Uq 1q şi exprimat în decibeli, e dat de expresiunea 20 log yţ~ sau 20 log j-, Uq în care U, U0, /, 70 sunt tensiunile şi curenţii în punctele indicate mai sus. 12. Nivel, pl. nivele [HHBeJIHp; niveau; Nive-lierinsfrument; levelling instrument; szintezo mu-szer]. Topog.: Instrument topometrie cu ajutorul căruia se determină diferenţele de altitudine dintre diferite puncte terestre. Nivelul se compune din instrumentul propriu zis, şi din stativul sau trepiedul instrumentului. Instrumentul este alcătuit din infrastructura, cu şuruburile de calaj, şi din suprastructura, cu nivela şi luneta de vizare. Sin. Nivelmetru. Se deosebesc: îs. ~ cu colimator[K0JiHMaT0pHbiH HHBeJIHp; niveau â collimateur; Pendelnivelierinstrument; collimator levelling instrument; ingâs szintezo muszer]: Nivel compus dintr'un cilindru cu Iun- 95 gijrieade 10-•• 15 cm şi cu diametrul de 4***5 cm, tochis ia extremităfi, în interiorul căruia este suspendat, la extremitatea de sus, un pendul mic, format dintr'o tijă rigidă cu o greutate mică la capătul ei de jos; pe tijă este fixat, perpendicular pe ea, la capătul de sus, un tub-vizor terminat cu o mică lentilă-ocular (către ochiul observatorului), respectiv cu o placă de sticlă (către mira de vizat), iar între ele, în apropierea focarului lentilei, se găseşte un fir orizontal, pentru vizare. Instrumentul se fixează pe trepiedul său şi se foloseşte la executarea nivelmentului de detaliu (v.). 1. Nivel cu lunetă [HHBeJIHp c JiiOHeTOft; niveau a lunette; Nivelierinstrument; level, levelling instrument; tâvcsoves szintezo muszer]: Instrument topometrie, cu ajutorul căruia se efectuează nivelmentul geometric (v.). 2. ~ cu lunetă independenţă [HHBeJIHp c GaMOCTOflTeJlbHOH JllOHeTOiî; niveau â lunette 5 Nivel. *1) obiectivul lunetei; 2) lentilă de ^focalizare; 3) şurub de focalizare; 4) reticul; 5) ocularul lunetei; 6) ax orizontal; 7) şurub de lnclinare? fină; 8) ax vertical; 9) trepied; 10) şuruburi de orizontalizare; 11) şurub de râtlre în planul orizontal; 12) şurub de aranjare a nivelei cu bulă de aer; 13) nivelă cu bujă de aer; 14) resort antagonist; 15) stativ. independante; Nivelierjnitrymenf mit^umlegbarem Fernrohr; level with independent telescope; fug-getlen tâvcsoves szintezo muszer]: Nivel cu lunetă demontabilă, care se poate aşeza cap la cap, având şi nivela detaşabilă, spre a putea fi aşezată pentru o nouă pozifie a lunetei. Instrumentul este folosit la executarea nivelmentului de înaltă precizie (v.). s. ~ cu lunetă reversibilă [HHBeJIHp c pe-BepCHBHOÎi JilOHeTOH; niveau â lunette rever-sible; Nivelierinstrument mit drehbarem Fernrohr; level with reversible telescope; reverzibilis tâv- csoves szintezo muszer]: Nivel care are luneta articulată cu infrastructura lui, pentru ca să poată fi rotită în planul vertical, în jurul unei axe paralele cu axa de vizare a lunetei. Se foloseşte la executarea nvelmentului geometric (v.)t de înaltă precizie. 4. ~ cu lunetă solidară [HHBeJIHp c yKpe- . nJieHHOîi JilOHeTOH; niveau â lunette solidaire; Oivelierinstrument mit festem Fernrohr; level with fixed telescope; fixtâvcsoves szintezo muszer]: Nivel care are luneta fixată de infrastructura lui„ iar nivela, montată solidar pe lunetă; se foloseşte la executarea nivelmentului geometric de detaliu* Este nivelul cel mai simplu. 5. ~ de pantă [HHBeJIHp flJltf HâKJlOHa; niveau de pente; Libelleninstrument; batter level; dioptrâs es libellâs szintezo muszer]: Instrument constituit dintr'o nivelă, o alidadă dioptrică de vizare, pe care este fixată nivela, şi trepiedul instrumentului, pe care se fixează alidada. Se foloseşte la executarea nivelmentului de detaliu (v.) şi, mai ales, la fixarea pantelor traseurilor de căi fera|e, şosele, etc. 6. ~ reflector [OTpaJKaiomHH HHBeJIHp; niveau â miroir, niveau â reflexion; Spiegelwaage; reflecting level; tukros es libellâs szintezo muszer]: Nivel construit după acelaşi principiu ca şi nivelul de pantă; la nivelă este conexat un sistem de oglinzi, pentru vizare şi pentru obfinerea planului direefiei orizontale. Se foloseşte la executarea nivelmentului de detaliu şi la determinarea planelor orizontale. 7. Nivel [HHKJlHHOMeTp; indicateur de pente* clinometre; Neigungsmesser; clinometer, inclino-meter; hajlâsmutato]. Av.: Sin. Indicator de pantă (v.)fc 8. Nivel cu apă [HHBeJIHp c boaoh; niveau d'eau; Kanalwaage; water level; libellâs szintezo muszer]. Tehn.: Instrument construit pe principiul vaselor comunicante, şi care este constituit dintr'un tub metalic cu lungimea de 1,5 m şi cu diametrul de 2" *3 cm, recurbat perpendicular la extremităfile sale, în cari se înşurubează două tuburi de sticlă, gradate, montat pe un trepied. Instrumentul se umple cu apă, iar nivelul apei din tuburile verticale transparente determină planul orizontal de nivelare. — Unele nivele cu apă air un tub de cauciuc în locul celui metalic şi, în acest caz, tubul poate fi mult mai lung (10* ••50 m> şi nu mai e fixat pe trepied. Nivelele cu tub de cauciuc servesc, de obiceiu, la transferul unui nivel de referinfă la distanfe mici, unde nu e necesară o precizie mare. 9. Nivelă [HHBeJIHp; nivelle, niveau â tube; Libelle, Rohrenlibelle; level, tubular level; libella^ vizszintmero]. Tehn., Topog.: Organ important al instrumentelor topometrice, sau instrument independent, folosit pentru stabilirea planelor sau a dreptelor orizontale. De obiceiu, e constituit dintr'un> tub de sticlă curbat, închis la capete, în interiorul căruia s'a introdus un lichid rezistent la înghef (alcool, etc.), lăsându-se un spafiu mic de 1 • • • 5cm„ ocupat cu aer şi cu vapori ai lichidului, numit „bula de aer" (4) a nivelei, care este reglabilă* 96 -fafă de suportul ei (2), printr'un şurub (5) de reglare (v. fig.)- Sin. Nivelă tubulară. \ / \ / Principiul nivelei. 1) tub de sticlă; 2) suportul nivelei; 3) plan orizontal; 4) bulă de aer; 5) şurub de reglare; 6) articulara nivelei cu suportul ei. 1. Nivelă cu brafe [HHBeJIHp C nJienaMH; ni-velle â branches, niveau â bulle d'air cavalier; Rei-ierlibelle; sfriding level; karos libella]: Nivelă cu bulă de aer, echipată cu brafe sau cu un dispozitiv de ataşare la instrumentele topometrice .sau de suspendare. 2. ~ de zidar. Cs.; Sin. Boloboc (v.). 3. ~ dublă [ABOHHOÎi HHBeJIHp; nivelle double; Doppellibelle; double level; kettos libella]. Topog.: Nivelă tubulară, constituită dintr'un tub de sticlă dublu curbat, care are gradafii şi bula de aer, -atât pe fafa superioară, cât şi pe fafa inferioară a ei. 4. ~ în cruce [KpecT006pa3HbiH HHBeJIHp; nivelle en croix; Kreuzlibelle; cross-level; kereszt-Jibella]: Nivelă compusă din două sau din patru nivele tubulare identice, cu raze de curbură ■foarte mari, dispuse în T sau în cruce. 5. ~ sferică [map006pa3HbiH HHBeJIHp; nivelle spherique, nivelle ronde; Dosenlibelle; circular bubble, circular spirit level; gomblibella]: Nivelă constituită dinir'un cilindru vertical foarte plat, gol în interior, închis la partea sa superioară printr'o calotă sferică de sticlă, la polul căreia se urcă bula de aer rămasă după ce în cavitate a fost introdus alcool sau un alt lichid rezistent la îngheţ; pe calota sferică de sticlă sunt imprimate (sau incrustate) cercuri concentrice cu centrul în polul calotei; este mai pufin precisă decât nivela tubulară; nu are dispozitiv de reglare, şi trebue deci riguros reglată, când se montează pe suportul ei. Nivela sferică este un organ al instrumentelor topometrice şi de laborator, folosit la materializarea planelor orizontale şi a planelor verticale (nivela sferică, montată în consolă). e. Nivelare [BbipaBHHBaHHe; aplanîssement; Planierung; levelling; egyengetes]. Cs., Drum.: 1. Operaţiunea de împrăştiere a unui material aşezat neregulat pe suprafafa unui teren, pe platforma unei şosele sau pe suprafafa unui element de construcfie (de ex. un perete), pentru a se ob-jine o suprafafă plană sau orizontală. — 2. Tăierea ridicăturilor şi umplerea adânciturilor de pe un teren, de pe platforma sau patul unei şosele, etc., pentru a se obfine o suprafafă plana orizontală. 7. Nivefmenf [HHBeJiHpoBaHHe; nivellement; Nivellement, Hohenmessung; levelling; szintezes, nivellâlâs, magassâgmeres]. Topog., Tehn.: Ansamblu de operafiuni şi de lucrări tehnice exe- cutate pentru a determina altitudinile diferitelor puncte terestre, fafă de o suprafafă de referinţă dată. Se deosebesc diverse genuri şi procedee de nivelmente: 8. ~ baromelric [6ap0MeTpHTi6CK0e HHBe- JlHpOBaHHe; nivellement barometrique; baro-metrische Hohenmessung; barometrical levelling; barometrikus magassâgmeres]: Nivelment prin care se determină diferenfa de nivel dintre două puncte, prin măsurarea diferenfei de presiune atmosferică dintre cele două puncte considerate, cu ajutorul barometrului (v.), al altimetrului (v.) şi al termometrului hipsometric, prin unul dintre cele patru procedee principale de nivelment baro-metric, şi anume: prin măsurători directe dus şi întors; prin stafiuni barometrice; prin determinări la cari se folosesc abace şi nomograme, şi prin determinări altimetrice simultane. 9. ~ batimeirictdaTHMexpH^ecKoeHHBejiH-pOBaHHe; nivellement bathymetrique; bathyme-trische Hohenmessung; bathymetric levelling; ba-thymetrikus magâssâgrneres]: Nivelmentul fundului mărilor şi al oceanelor. 10. ~ compus [KOMIIJieKCHOe HHBeJlHpOBa-HHe; nivellement compost abhăngige Hohenmessung; composed levelling; osszetett szintezes]: Nivelment sprijinit pe mai multe sisteme de măsurători nivelmetrice (trigonometrice, geometrice, etc.), şi desfăşurat pe mai multe feluri de refele de poligoane nivelmetrice. 11. ~ de detaliu [nacTHHHoe HHBejmpoBa-HHe; nivellement de detail; einzelne Hohenmessung; detail levelling; egyenkenti szintezes]: Nivelment executat pe suprafefe mici, cu precizie mică, între puncte terestre situate la distanfe de 5"'50 m, cu aparate expeditive sau mai pufin precise. Nu fine seamă de sfericitatea Pământului. 12. ~ de înaltă precizie [HHBeJiHpoBaHHe BblCOKOH TOHHOCTH; nivellement de haute pre-cision; Feinnivellement; high precision levelling; nagypontossâgu szintezes]: Nivelment caracterizat prin eroarea mijlocie de ± 1 mm (între doua sau mai multe determinări) a diferenfei de nivel dintre două puncte terestre situate la 1 km distanfa umil de altul. Se execută folosind cele mai precise aparate şi metode nivelmetrice. Se aplică refelei principale de nivelment a unui grup de fări sau a unui continent. ia. ~ de ordinul întâiu [HHBeJiHpoBaHHe nep-Boro pa3pfl#a; nivellement de premier ordre; Nivellement erster Ordnung; levelling of the first order; elsorendu szintezes]: Nivelment de înaltă precizie (v.), aplicat refelei principale de nivelment a unei tări. 14. ~ c'e ordinul al doilea [HHBeJiHpoBaHHe BTdporo pa3pHAa; nivellement de second ordre; Nivellement zweiter Ordnung; levelling of the second order; mâsodrendu szintezes]: Nivelment de precizie, caracterizat prin eroarea mijlocie de ±3•••5 mm (între două determinări) a diferenfei de nivel a două puncte terestre situate la 1 km distanfa unul de altul. Se execută folosind cele m£ii precise aparate şi metode nivelmetrice. Se aplică refelei principale de nivelment a unei ţâri. 1. Nivelment de ordinul al treilea [HHBeJiH- poBaHHe TpeTHro paspn^a; nivellement de troisieme ordre; Nivellement dritter Ordnung; levelling of the third order; harmadrendu szintezes]: Nivelment geometric de precizie, caracterizat prin eroarea mijlocie de ±8* 10mm (între două deter- minări) a diferenfei de nivel dintre două puncte ferestre situate la 1 km distanfă unul de altul; se execută folosind cele mai precise instrumente şi metode nivelmetrice. Se aplică reţelelor de nivelment fundamental al lucrărilor tehnice importanta (canale, tuneluri, metropolitane, auto-sfrade, etc.). 2. ~ de ordinul al patrulea [HHBeJiHpoBaHHe HeTBepToro pa3pH/ţa; nivellement de quatrieme ordre; Nivellement vierter Ordnung; levelling of the fourth order; negyedrendu szintezes]: Nivei-menf geometric de precizie, caracterizat prin eroarea mijlocie de ±10* **20 mm (între două determinări) a diferenţei de nivel a două puncte terestre situate la 1 km distanfă unul de altul. Se aplică rsfelelor de nivelment al lucrărilor tehnice importante. 3. ~ de precizie [TOHHOe HHBeJiHpoBaHHe; nivellement de precision; Prăzisionsnivellement; precision levelling; pontos szintezes]. V. sub Ni-velmenf de ordinul al doilea, Nivelment de ordinul al treilea, Nivelment de ordinul al patrulea. 4. ~ de suprafafă [HHBeJiHpoBaHHe noBep-XHOCTH; nivellement de surface; Flăchennivelle-ment; surface levelling; feluleti szintezes]: Nivelment executat pe întreaga suprafafă a unei zone terestre date, cuprinzând determinarea altimetrică a unui număr cât mai mare de puncte terestre. Reprezentarea cartografică a reliefului suprafefei măsurate se face prin trasarea unor curbe de nivel (cu echidistanta minimă posibilă), pe planul topografic al zonei date. 5. ~ direct [npHMOe HHBeJiHpoBaHHe; nivellement direct; geometrische Hohenmessung, Nivellement; direct levelling; direkt szintezes], V. Nivelment geometric. e. ~ expedffîv [cKopocTHoe HHBejiHpoBa-HHe; nivellement expeditif; geschwindes Nivellement; expeditious levelling; gyors szintezes]: Nivelment executat cu aparate şi metode expeditive; este un nivelment de precizie foarte mică (erori de ordinul metri lori, eter cu randament mare de măsurare. 7. ~ fotogrammetrie [(f)OTOrpaMMeTpHHec-KOe HHBeJiHpoBaHHe; nivellement phofogram-mefrique; phofogrammefrische Hohenmessung; photogrammetric levelling; fotogrammetrikus szintezes]: Nivelment executat cu aparate şi metode fotogrammetrice, pe bază de fotograme aeriene şi terestre, fără a fi nevoie să se facă măsurători pe teren. 8. ~ fundamental [0CH0BH0e HHBeJiHpoBaHHe; nivellement fondamental; Prăzisionsnivelle- 97 menf, Haupfnivellemenf; primary levelling, main levelling; alapszintezes]: Nivelment de precizie, de ordinul al doilea şi de ordinul al treilea, pe care se sprijine lucrările de proiectare a construcţiilor de canale, metropolitane, etc. 9. ~ general [o6m.ee HHBeJiHpoBaHHe; nivellement general; allgemeines Nivellement; general levelling; âltalânos szintezes]: Nivelmentul unei fări, cuprinzând refaaua poligoanelor de nivelment de ordinul întâiu, al doilea şi al treilea, pe cari se sprijine toate celelalte măsurători nivelmetrice. Tine seamă de sfericitatea şi de tur-tirea Pământului. 10. ~ geodezic [reoAe3HH6CKoe HHBeJiHpoBaHHe; nivellement geodesique; geodătische Hohenmessung; geodetical levelling; geodeziai szintezes]. V. sub Nivelment trigonometric. 11. ~ geometric [reoMeTpHqecKoe HHBeJiHpoBaHHe; nivellement geometrique; geometrische Hohenmessung,Nivellement;geometrical levelling; geometrikai szintezes]: Sistem de nivelment prin care se determină diferenţa de nivel dintre două puncte ferestre, măsurând direct pe teren diferenţa de altitudine, cu ajutorul unei mire aşezate vertical în unul din puncte, şi a nivelmetrului aşezat în celălalt punct dat; se foloseşte unul dintre cele patru procedee principale de nivelment geometric, şi anume: procedeul vizelor egale; procedeul vizelor reciproce; procedeul dublei vize; procedeul vizei simple. Este cel mai precis sistem de nivelment. Sin. Nivelment direct, 12. ~ indirect [KoeBeHHoe HHBeJiHpoBaHHe; nivellement indirect; mittelbare Hohenmessung. tpigonomefrisches Nivellement; trigonometric le-velling; indirekt szintezes]. V. Nivelment trigonometric. 13. ~ longitudinal [np0A0JlbH0e HHBejiHpo-BaHHe;nivellement longitudinal; Lăngsnivellement; longitudinal levelling; hosszanti szintezes]: Nivelment executat de-a-lungul axei longitudinale a unei căi de comunicaţie sau a unei construcfii, în scopul obţinerii profilului ei în lung. 14. ~ minier [MapKiiieHftepHoe HHBeJiHpoBaHHe; nivellement minier; Grubennivellement; mine levelling; bânyaszintezes]: Nivelment executat în galerii miniere. îs. ~ principal [0eH0BH0e HHBeJiHpoBaHHe; nivellement principal; Hauptnivellement; main le^ velling; szabatos szintezes]: Nivelment de precizie de ordinul al doilea, al treilea şi al patrulea, pe care se sprijine lucrările de proiectare a construcţiilor de căi de comunicaţie. îs. ~ secundar [BT0p0CTeneHH0e HHBejfiH-pOBaHHe; nivellement secondaire; Ergănzungs-nivellement; secondary levelling; kiegeszito szintezes]: Nivelment de mai mică precizie, care completează nivelmentul principal (v.) al unei regiuni terestre date. 17. ~ simplu [npoCTOe HHBeJiHpoBaHHe; nivellement simple; einfache Hohenmessung; sim- 7 98 ple levelling; egyszerii magassâgmeres]: Nivelment între două puncte date. 1. Nivelment tahimetric TaXHMeTpHHeCKoe HHBeJiHpoBaHHe ; nivellement tacheometrique ; tachymetrische Hohenmessung ;tachymetrical levelling, tacheometrical levelling; tachimetrikus magassâgmeres]: Nivelment prin care se determină diferenţa de nivel dintre două puncte terestre, cu ajutorul aparatelor şi al metodelor tahimetrice, bazat pe principiul măsurătorii nivelmetrice optice sau indirecte. 2. ~ tehnic [TexHHqecKoe HHBeJiHpoBaHHe; nivellement technique; technisches Nivellement; technical levelling; technikai szintezes]: Nivelment al zonelor de construit, care foloseşte metode şi instrumenta adecvate lucrărilor de construit (de ex.: picioare de poduri, amplasamente de traseuri de canal, de artere ale metropolitanului, etc.). 3. ~ terestru [3eMH0e HHBeJiHpoBaHHe; ni- vellement terrestre; Hohenmessung der Erdflăche; terrestrial levelling; foldszin-szintezes]: Nivel- mentul scoarfei terestre în zona uscatului (spre deosebire de nivelmentul fundului mărilor şi al oceanelor, numit nivelment batimetric). 4. ~ transversal [nonepenHoe HHBeJiHpoBaHHe; nivellement transversal; Quernivellement; cross levelling, transversal levelling; transzver-zâlis szintezes]: Nivelment executat transversal pe axa unei căi de comunicafie, pentru a obfine profile transversale ale suprafefei fâşiei de teren pe care se proiectează construcfia căii de comunicafie. 5. ~ trigonometric [TpHr0H0MeTpHqecK0e HHBeJiHpoBaHHe; nivellement trigonometrique; trigonometrische Hohenmessung; trigonometric levelling; trigonometrikus szintezes]: Nivelment prin care se determină diferenţa de nivel dintre două puncte, măsurând indirect, pe teren, pe cale optică, diferenfa de altitudine dintre puncte, folosind metode şi instrumente stadimetrice adecvate. Mai importante sunt: nivelmentul trigonometric pentru triangulafii geodezice, numit nivelment geodezic; nivelmentul trigonometric pentru triangulafii locale* numit nivelment trigonometric principal; nivelmentul trigonometric pentru detalii, care poate fi nivelment trigonometric secundar; nivelmentul tahimetric (v.). Nivelmentul trigonometric fine seamă de sfericitatea, dar nu şi de turtirea Pământului, şi este mai pufin precis decât nivelmentul geometric. Sin. Nivelment indirect. e. ~ urban [ropoacKoe HHBeJiHpoBaHHe; nivellement de viile; Stadtnivellement; town levelling; vârosi szintezes]: Nivelment al unui oraş sau al unei zone clădite. 7. Nivelment, compensare de [KOMneHca-iţHH HHBejrapoRaHHH; compensation de nivellement; Nivellementsausgleichung; levelling compensation; szintezesi kompenzâlâsj. Topog.: Compensarea, după metoda celor mai mici pătrate, a refelelor poligoanelor de nivelment de precizie. s. miră de ~ [HHBeJlHpHan pemca; mire de nivellement; Nivellierlatte; levelling staff; szintezo lec]: Piesă paralelepipedică de lucru, cu lungimea de 3-**4 m, lăfimea de 10 cm şi grosimea de 2 cm, special construită, divizată în centimetri pentru nivelmentul de detaliu, şi în jumătăfi de centimetru pentru nivelmentul de precizie. Are un mâner de sprijin şi o nivelă sferică pentru verticalizarea ei în punctul de nivelat. Cele mai adecvate sunt mirele de invar. Sin. Stadie de nivelment. 9. poligon de ~ [nojiHroH HHBejmpoBa- HHH; polygone de nivellement; Nivellementszug, Nivellementspolygon; levelling polygon; szintezesi sokszog]: Linia frântă închisă, care uneşte mai multe puncte terestre „nivelate" (măsurate) şi care se sprijine pe două sau pe mai multe repere de nivelment; când linia poligonală nu esta închisă, extremităfile ei trebue sprijinite pe repere de nivelment. Se deosebesc: poligon de nivelment închis; linie poligonală deschisă, dar întinsă; linie poligonală deschisă, dar făcând bucle mari, în care caz compensarea este mai anevoioasă. 10. reper de ~ [HHBejiHpHbiH penep; repere de nivellement; Nivellementsbolzen; levelling peg; szintezo csavar]: Piesă metalică de formă specială, fixată în pereţii construcfiilor, în culeele podurilor, în fundafiile clădirilor, etc., sau în blocuri de beton armat construite în zonele în cari nu se găsesc clădiri, poduri, etc. Se deosebesc repere de nivelment fundamental, Ia 3 • ■ ■ 5 km drstanţă unul de altul, şi repere simple, la 200* ■ *400 m distanfă unul de altul, pentru nivelmentul complementar. 11. refea de ~ [HHBeJlHpHan ceTb; reseau de nivellement; Nivellementsnetz; levelling net; szintezesi hâlozat]: Totalitatea poligoanelor principale de nivelment de precizie dintr'o fară sau dintr'o provincie. Se deosebesc: refea de nivelment geometric (de precizie), refea de nivelment trigonometric (geodezic), reţea de nivelment ba-rometric (indicator). 12. ~r riglă de ~ [HHBeJiHpoBOHHan peâKa; mire speciale de nivellement; Nivellierstab; special levelling staff; kiilonleges szintezo lec]: Rigletă metalică, cu lungimea de 2 • • • 3 m, care serveşte la executarea nivelmentului de detaliu şi a nivelmentului de suprafaţă, permiţând obţinerea unui randament mare de lucru. 13. stadie de ~.V. Nivelment, miră de 14. Nivelmefrlcă, măsurătoare ~ [HHBejiMeT-pnqecKoe H3MepeHHe; mesure des altitudes; Hohenmessung; measuring of altitudes, altimetry; magassâgmeres]. Topog.: Operaţiune de determinare a diferenţelor de nivel dintre puncte, şi a altitudinii lor. 15. Nivelmefru. V. Nivel. ie. Nivelul apelor [ypoBeHb BOAbi; niveau de l'eau; Wasserstand; water level, water surface level; vizszint, vizszin]. Hidr.: Nivelul oglinzii apelor. Se raporiă la o suprafaţă de nivel de 99 origine, convenţională. Ca nivel de origine se ia, fie nivelul de origine admis pentru geodezia generală a regiunii respective, fie un nivel convenabil ales. Nivelurile se citesc cu ajutorul mirelor limnimetrice sau al limnigrafelor. 1. Nivelul mării [ypoBeHb MOpn; niveau de la mer; Meeresspiegel, Meeresoberflăche, Nor-malniveau; level of the sea; tengerszin]. Meteor.: Nivelul zero, în determinarea înălţimilor şi a geopotenfialului. Este dat de nivelul mijlociu al mărilor şi al oceanelor cari comunică între ele, şi se ia ca bază a măsurătorilor de altitudine. Pentru a fi făcute comparabile, unele mărimi meteorologice se reduc la valoarea pe care ar avea-o la nivelul zero; exemplu: reducerea presiunii la nivelul mării. Determinarea nivelului mărilor se face după numeroase măsurători efectuate cu ajutorul mare-grafului, într'o perioadă mare de ani (30 ■ • • 50 ani). Sin. Nivelul zero. 2. ~ pânzei de apă subterană [ypoBeHb no;ţ3eMHblX BOA; niveau de la nappe d'eau souterraine; Grundwasserspiegel; ground-water level; talajvizszin]. Hidr.: Nivelul la care se găseşte pânza de apă subterană. El depinde de variaţia nivelului apelor cursurilor de apă şi de cantitatea precipitaţiilor atmosferice anuale. 3. ~ zero. V. Nivelul mării. 4.’ Nivelul platformei [ypoBeHb n0Ji0THa; niveau de la plateforme; Planumhdhe; formation-level height; alepitmeny-felsosikszint]. Drum., C. f.: Planul orizontal tangent la platforma unui drum sau a unei linii de cale ferată, în punctul de cofă maximă. 5. Nivenif [HHBeHHT; nivenite; Nivenit; nive-nite; nivenit]. Mineral.: Varietate de uranit cu oxizi de ceriu şi de ytriu. Conţine oxid de uraniu (U03) în cantităţi mai mari decât alte varietăţi. 6. Nivomefru. V. sub Meteori apoşi, instrumente de măsură pentru ~ apoşi. 7. Nocerin [HOiţepHH; nocerite; Nocerin; nocerite; nocerin]. Mineral.: 2 (Ca, Mg)F2-(Ca, Mg) O. E cristalizat în sistemul hexagonal, în cristale aciculare. Poate^fi incolor, brun şi, rareori, cenuşiu. 8. Nod 1. [y3eji; noeud; Knoten; node; csomoppnt]. Geom.: Punct dublu al unui curbe, în care o y aceeaşi ramură a curbei se intersectează pe ea însăşi. 9. Nod 2. [y3eji; n< eiîd Knoteii; node; csomopont]. F/z.; Punct care face parte dintr'un sistem de unde staţionare, şi în care una dintre mărimile variabile are mereu o valoare nulă. în Acustică există, la undele longitudinale, noduri de vitesă în cari elongaţia şi vitesa de vibraţie a particulelor mediului sunt nule, dar în cari există, în schimb, variaţii maxime de presiune, —• şi noduri de presiune, în cari particulele vibrează cu amplitudine maximă, presiunea rămânând constantă. La undele sonore transversale există numai noduri de vitesă. V. şi Nodale linii ~ ; Nodale, suprafeţe La undele electromagnetice există noduri pentru câmpul electric şi noduri pentru câmpul magnetic. io. Nod 3. [y3ejl; noeud; Knoten; node; csomopont]. Astr.: Fiecare dintre cele două puncte în cari orbita unui astru intersectează planul eclipticei. Se deosebesc: u. ~ ascendent [BOCXOAflliţHH Y3eJi; noeud ascendant; steigender Knotenpunkt; ascending node; emelkedo csomopont]: Nodul în care un astru intersectează ecliptica, trecând în emisfera nordică. 12. ~ descendent [yâblBatOiiţHH y3eji; noeud descendant; absteigender Knotenpunkt; descend-ing onde; leszâllo csomopont]: Nodul în care un astru intersectează ecliptica, trecând în emisfera sudică. 13. Nod 4. [y3eJI; noeud; Knoten, Knotenpunkt; junction; csomopont, csomo]. Tehn.: Punctul de joncţiune a mai multor elemente ale unei reţele electrice, hidraulice, pneumatice, de transport, etc. Exemple: 14. ~ de comunicaţie [nyTeBOH y3eJl; centre de traffic, point de jonction; Verkehrsknoten-punkt; centre of traffic, junction; kozlekedesi csomopont]: Centru geografic în care se întâlnesc mai multe linii cu direcţii diferite, ale mai multor sisteme de transport: căi ferate, şosele, căi de apă, etc. 15. ~ feroviar [5KeJie3H0A0p0îKHbiH y3eji; centre de traffic de chemin de fer, point de jonction de chemin de fer; Eisenbahnknotenpunkt; railway centre of traffic, railway junction; vasuti csomâpont]: 1. Ansamblul staţiilor (de călători, de mărfuri, de triaj, tehnice, etc.), cu liniile de legătură dintre ele, dintr'un centru de comunicaţie în care converg linii ferate din diferite direcţii. Nodurile feroviare sunt situate, de obiceiu, în centrele importante, industriale sau comerciale. Staţiile de traficuri diferite, cari formează un nod feroviar, au legături directe între ele, ca şi linii de intrare şi de ieşire pentru toate direcţiile nodului. — 2. Staţie feroviară la care se racordează una sau mai multe linii de cale ferată. V. Staţie de n6d. 16. Nod 5. [y36Ji; noeud; Knoten; knot; csomopont]. Tehn.: Loc sau centru geografic sau geologic, cu anumite caracteristice deosebite fafă de împrejurimi, sau cu importantă mare în raport cu alte locuri sau cu alte centre asemănătoare. Exemple: 17. ~ de falie [y3ejl c6poca; noeud de faille; Verwerfungsknoten; fault knot; vetodesi csomopont]. Geol.: Locui din parcursul unei falii, în care săritura îşi schimbă sensul. ia. ~ hidroenergetic [rHApoaHepreTHHecKHS y3eJl; noeud hydroenergetique; hydroenergeti-scher Knoten; hydroenergetic knot; hidroener-getikai csomopont]. Hidrot.: Centru geografic pe 7* 100 a cărui suprafaţă sunt amplasate construcţiile hidraulice (baraj, rezervor de acumulare, ecluze, etc.) şi centrala hidroelectrică deservită de acestea, şi de unde diverg arterele de distribuţie ale diferitelor reţele (de navigafie, de irigaţie, electrică, etc.). u Nod orografic [oporpa(i>HHecKHH y3eji; noeud orographique; Bergknoten, Berghauptpunkt; orographical point; hegyrajzi csomopont]. Topog.: Punctul unui lanf de munfi, de unde se desfac mai multe lanfuri muntoase. 2. Nod 6. [y3eJ]; noeud; Knoten; knot; csomo]. Tehn.: îmbinare demontabilă a două materiale flexibile cari au forma de fire, de cabluri, de benzi înguste, de cordoane, etc., realizată prin răsucirea între ele a capetelor celor două materiale flexibile, prin încrucişarea, petrecerea şi încolăcirea celor două capete, cu formare de bucle cari sunt apoi strânse, — sau a unei piese solide (de obiceiu în formă de bară) cu un material flexibil, realizată prin încolăcirea materialului flexibil în jurul piesei solide, urmată de încrucişarea, petrecerea şi formarea de bucle, cu cele două părfi rezultate din încolăcire. Forma şi modul de executare a nodurilor diferă după felul materialelor cu cari se fac, după destinaţie şi după ramura de activitate în care se folosesc. Cel mai des sunt folosite în navigafie, în fesătorie, în filatură, la tricotaje, etc. Exemple: a. ~ de fesătorie [TKaiţKHt! y3eji; noeud; Knoten; knot; szovesi csomo]: Nod folosit în industria textilă pentru legarea firelor cari se rup în timpul lucrului. Nodurile de fesătorie trebue făcute astfel, încât să lege cât mai strâns cele două capete, şi să fie cât mai mici, pentru a putea trece cu uşurinţă printre coclefii ifelor şi dinţii spetei, evitând producerea de noi ruperi. Capetele rămase libere după înnodare trebue tăiate cât mai aproape de nod. Forma nodurilor folosite în fesătorie depinde de natura firelor, uri anumit nod dând rezultate optime numai pentru anumite fire. Tipurile de noduri folosite cel mai des în fesătorie sunt următoarele: d e Noduri folosite în indusfria textila, a) nod pentru mătase; b) nod pentru lână; c) nod de fesător; cf) nod pentru fire de lână lucioasă şl tare; e) nod răsucit (cele două faze de formare a nodului). nodul pentru mătase (v. fig. a), folosit la înno-darea firelor de mătase, fiindcă realizează o strângere foarte bună a firelor de mătase, netede şi alunecoase; nodul pentru lână (v. fig. b), folosit la legarea firelor cari nu sunt răsucite prea tare, şi anume la înnodarea capetelor firelor de urzeală rupte între ife şi spafă, la legarea firelor unei urzeli noi de capetele firelor urzelii vechi, şi la înnodarea firelor la depănat; nodul ţesătorului (v. fig. c), folosit la legarea firelor de bumbac, de in şi de cânepă cari, de obiceiu, sunt încleite, din care cauză capetele de înnodat sunt fepene; nodul pentru lână lucioasă şi tare (v. fig. d), folosit la fire de cheviot, de alpaca, mohair,etc., care este rezistent şi trece uşor printre coclefi şi dinfii spetei, fiind mic şi întins în direcţia firului; nodul răsucit (v. fig. e), folosit la înnodarea firelor unei urzeli noi de capetele firelor urzelii vechi, terminate, fiindcă se execută repede şi nu reclamă un năvădit nou la o urzeală care, de obiceiu, este Ia fel cu cea din războiu. 4. ~ marinăresc [MaTpqCKHH y3ejl; noeud de marinier; Schifferknoten; £ai|or's knot; hajozâsi csomo]. Nav.: Nod folosit de marinari şi de pescari la înnădirea a două parâme, la legarea încărcăturilor de cârligele maşinilor de ridicat, la legarea diferitelor manevre de elementele componente ale arboradei, sau de verge, etc. Cel mai des sunt folosite următoarele tipuri de noduri (v. planşa): nodul de cârlig, simplu (v. fig. I), nodul de cârlig, dublu (v. fig. 2) şi nodul gură de ştiucă (v. fig. 3), folosite la legarea încărcăturii de cârligul unei maşini de ridicat; nodul simplu (v. fig. 6), folosit Ia legarea unei parâme subţiri de un lemn sau de o altă manevră, şi care nu poate fi solicitat de forfe mari; nodul simplu de bulină (v. fig. 7), folosit la susfinerea lanfu-lui de ancoră, sau la coborîrea lui în puful de ancoră; nodul de scotă sau nodul de pavilion, simplu (v. fig. 4), folosit la legarea unei saule la cârligul unui pavilion, sau la legarea capătului unei scote fără cârlig de funga unei vele; nodul de scotă, dublu (v. fig. 5), folosit la legarea unei saule, de cârligul unui pavilion, pe timp cu vânt puternic, când saula de pavilion se întinde sub acfiunea presiunii vântului; nodul dublu, jumătate cheie (v. fig. 9), folosit la legarea unei parâme de un lemn rotund; nodul în opt (v. fig. 10), folosit la extremitatea nematisată a parâmelor, pentru a împiedeca destrămarea lor; nodul jumătate ochiu (v. fig. 8), folosit la legarea unei parâme de un lemn rotund; nodul de scaun, simplu (v. fig. 11), folosit când ochiul dela capătul unei parâme nu trebue să alunece; nodul de scaun, dublu (v. fig. 12), folosit pentru îmbarcarea unui om la bord; nodul de scaun, alunecător (v. fig. 13), folosit pentru ridicarea unui om în arboradă, sau pentru coborîrea la piturat bordajul; nodul plat (v. fig. 14), folosit numai pentru saule subţiri şi de grosime egală, fiindcă se desface foarte greu, dacă a fost strâns forfat; nodul plat, cu dublin (v. fig. î 5), folosit la legarea fungii de vergă; nodul picior de câine (v. fig. 16), folosit la scurtarea unei parâme, pentru a-i micşora lungimea sau pentru a întări o porfiune de pa- râmă mar uzată; nodul de văcar (v. fig. 17), fo- construcfia respectivă. Nodurile metalice se re-losit fa înnădirea a două parâme, pentru a le alizează prin nituire, prin sudură, sau prin solidari-prelungi. zare cu şuruburi cu piuliţa, cu sau fără folosirea Noduri marinăreşti. I) nod de cârlig, simplu; 2) nod de cârlig, dublu; 3) nod gură de şiiucă; 4) nod de scotă, simplu; 5) nod de scotă, dublu; 6) nod simpiu; 7) nod simplu de bulină; 8) nod jumătate ochiu; 9) nod dublu, jumătate chele; 10) nod în opt; II) nod de scaun, simplu; 12) nod de scaun, dublu; 13) nod de scaun, alunecător; 14) nod plat; 15) nod plat cu dublin; 16) nod picior de câine; 17) nod de văcar. i. Nod 7. [y3eji; noeud; Knoten; knot; csomopont]. Rez. mat., Cs.: 1. Punctul de intersec-fiune a axelor a două bare sau alş^ţriai multor bare ale unei grinzi cu zăbrele, ale unei ferme, sau ale unui cadru. — 2. îmbiharea a două sau a mai multor bare concurente ale unei grinii Nod la o grinda cu zăbrele, de beton armat, a) montant; b) diagonală; Nod metalic nituit. c) talpă superioară. cu zăbrele, ale unei ferme, sau ale unui cadru. Forma şi modul de executare a acestor noduri diferă după felul materialului din care este făcută unor piese de adaus cari permit realizarea mai uşoară a nodului (v. fig.). Nodurile construcţiilor de lemn se execută prin fasonarea pieselor, în porfiunea ocupată de nod (v. îmbinare în lemn), şi prin solidarizarea lor cu ajutorul şuruburilor cu piulifă, şi al unor piese speciale (v. fig.). Nodurile de beton armat se execută prin prelungirea armaturii fiecărei bare concurente la nod, în celelalte, pe o anumită porfiune, prin adăugirea de fiare suplementa-re, încastrate în capetele a două bare ale nodului, prin mărirea numărului de etriere în regiunea nodului şi, uneori, prin realizarea de vute cari Nod la o grindă cu zăbrele, de lemn. a) montant; b) barele diagonalei; c) barele tălpii inferioare; d) furură. 102 să mărească secţiunea de beton a elementelor nodului (v. fig.). ■— Din punctul de vedere al modului cum sunt îmbinate barele între ele şi al posibilităţii nodului de a se deplasa în spaţiu, se deosebesc: 1. Nod articulat [mapHHpHblfi y3eji; noeud articule; Gelenkknoten; articulated joint; csuklos csomopont]: Nod ale cărui bare sunt îmbinate între ele printr'o articulaţie, astfel încât fiecare dintre ele se poate roti în jurul axei nodului. 2. ~ deplasabil [nepeABHHCHoâ y3eji; noeud deplaţable; verschieblicher Knoten; movable joint; eltolhato csomopont]: Nod care se poate deplasa în orice direcţie din spaţiu, în urma solicitărilor exterioare, prin mişcări de translaţie sau de rotaţie, pentru a ocupa poziţia impusă de echilibrul construcţiei din care face parte. 3. ~ fix [HenOABHJKHblH y3ejl; noeud fixe; unverschieblicher Knoten; fixed joint; fix csomopont]: Nod a cărui poziţie în spafiu rămâne neschimbată la solicitări exterioare, orice mişcare de translafie a lui fiind împiedecată. Poate avea numai mişcări de rotaţie în jurul axei lui. 4. ~ rigid [}KecTKHii y3eji; noeud rigide; steifer Knoten; rigid joint; merev csomopont]: Nod ale cărui bare sunt legate strâns între ele, astfel încât orice rotafie a uneia faţă de cealaltă, în jurul axei nodului, este împiedecată. în cazul rotirii nodului, fiecare bară se roteşte în jurul axei nodului, cu un unghiu egal cu unghiul cu care s'a rotit nodul, unghiurile dintre bare rămânând constante. 5. Nod 8. [cyneK; noeud; Knoten; knot; csomo]. Silv.: Rămăşiţă a unei ramuri în trunchiul unui arbore. — Prezenţa nodurilor constitue un defect al unui lemn, fiindcă nodurile micşorează rezistenţele mecanice ale lemnului şi îngreuiează prelucrarea lui. La lucrările de construcţii se admite folosirea unui material lemnos cu noduri, numai dacă acestea sunt sănătoase şi puţin numeroase. Piesele de lemn cu noduri la margini nu sunt folosite. Pe suprafeţele pieselor de lemn, nodurile se pot prezenta, fie răspândite, fie în cuiburi, grupate în jurul verticilelor, ori în mustaţă (inserţia a două ramuri aşezate faţă în faţă şi tăiate de ferestrău în apropierea axelor lor).—Din punctul de vedere al mărimii, nodurile se împart în trei categorii: noduri mici, cu diametrul mediu mai mic decât 20 mm; noduri mijlocii, cu diametrul mediu de 21 ■•■40 mm; noduri mari, cu diametrul mediu mai mare decât 40 mm. — După formă, se deosebesc: noduri rotunde, la cari raportul dintre diametrii maxim şi minim este cel mult egal cu 1:1,5; noduri ovale, la cari raportul celor doi diametri este mai mare decât 1:1,5; noduri transversale, cari încep dela mijlocul piesei şi se lăţesc către muchii. — Din punctul de vedere al gradului de alterare, se deosebesc: noduri sănătoase, concrescute cu restul lemnului pe mai mult decât jumătate din circumferenţa lor, şi cari sunt bine legate de fibrele lemnului din jurul lor, au inele de creştere, şi nu prezintă urme de putrezire; noduri fărâmicioase, cu crăpături şi părţi cari lipsesc; noduri cu coajă, despărţite de restul lemnului printr'un rnel de coajă; noduri negre (moarte), colorate în brun-negru, şi cari pot fi aderente sau căzătoare; noduri putrede, al căror lemn este descompus prin putrezire, parţial sau în întregime. 6. Nod 9. [cKOlIJieHHe; noeud, nodule; Knoten; knot; csomo]. Tehn.: Aglomerare locală, în masa unui corp, de material de altă natură sau de aceeaşi natură, dar în stare mai îndesată, ori de coloare diferită. Exemple: noduri de nisip ne-vitrifiat, în masa unui obiect de sticlă; noduri colorate diferit, în masa unui bloc de marmură; etc. 7. Nod 10. [y3eji; noeud; Knoten; knot; tengeri csomo]. Nav.: 1. Fiecare dintre mărcile echidistante de pe firul unui loch, aşezate la distanţa de 15,432 m una de alta, adică la a 120-a parte dintr'o milă marină, care are 1852 m, şi făcute prin înnodarea firului. — 2. Unitate de vitesă, egală cu o milă marină pe oră, folosită pentru exprimarea vitesei navelpr. în practică, măsurarea vitesei unei nave se face prin numărarea nodurilor firului loch-ului, desfăşurate în 30 s, adică în a 120-a parte dintr'o oră, — şi acest număr reprezintă vitesa în mile marine pe oră, fiindcă nodurile se găsesc la a 120-a parte dintr'o milă marină unul de altul. s. Nodale, linii ~ [y3J!0Bbie jihhhh; lignes nodales; Knotenlinien; nodal curves;csomovonalak]: Curbele loc geometric ale nodurilor unei plăci sau membrane în vibraţie. 9. puncte ~ [y3Ji0Bbie tohkh ; points nodaux; Knotenpunkte; nodal points; csomopon-tok]. Opt.: Pereche de puncte de pe axa optică a unui sistem centrat, cari au proprietatea că razele incidenţă şi emergentă corespunzătoare, cari trec prin ele, sunt paralele între ele. Punctul nodal prin care trece raza incidenţă se numeşte punct nodal de incidenţă, iar cel prin care frece raza emergentă, punct nodal de emergenţă. 10. ~, suprafeţe ~ [y3JiOBbie iiOBepXHOCTH; surfaces nodales; Knotenflăchen; nodal surfaces; i# csbmofeluletek]: Suprafeţele locuri geometrice ale punctelor nodale ale unui mediu în oscilaţie. 11. Nodosaria. Paleonf.: Gen de foraminifer vitro-calcaros, cu căsuţa formată din mai multe camere, drepte, gâtuite şi cu dungi Ia exterior. Se întâlnesc diferite specii, din Silurian până astăzi. 12. Nodozifafe [y3Ji0BaT0CTb; nodosite; Knol-lenbildung; nodosity; csomofejlodes]. Agr.: Formaţie rezultată din proliferarea celulelor cari aparţin rădăcinilor de leguminoase, în urma infecţiei cu bacterii aparţinând speciei Bacillus radicicola. Această specie are 13 rase identificate până acum, corespunzătoare diferitelor plante din familia leguminoaselor. Nodozităţile acestora au locuri de inserţie, forme şi mărimi diferite. îs. Nodtilară, fontă ~. V. Sferolitică, fontă 14. Noduros [cy^KOBaTbift; noueux; knorrig; knottyicsomos, butykos]: Calitatea unui material, de obiceiu lemnos, de a prezenta noduri (v. Nod 8). 15. Noian. Pisc.: întindere de teren inundabil, întâlnită în deosebi în regiunea Brăilei, şi care, 103 în timpul viiturilor de primăvară ale Dunării, constitue un Ioc preferat pentru reproducerea naturală a peştelui, iar în timpul verii, la scăderea apelor, este considerat drept cea mai bună regiune de baltă pentru păşunatul vitelor. 1. Nojifă. Ind. far.: Şiret făcut din afă de cânepă, din păr din coama sau din coada animatelor, sau din păr de capră, şi care serveşte la legarea opincilor de picior. 2. Nomenclator [HOMeHKjiaTop, yKa3aTejib; npmenclateur; Nomenklatur; nomenclator; nomen-klâtor, nevjegyzek]: Carta sau listă cari confin nomenclatura unuia sau a mai multor domenii de ştiinfa, de tehnică sau de artă. 3. Nomenclatură [HOMeHKJiaTypa; nomenclature; Nomenklatur; nomenclature; nomenklatura, elnevezes]: 1. Colecfie metodică de termeni cari se folosesc sistematic într'o ştiinfă, în artă sau într'o ramură a tehnicei, pentru a indica diferite obiecte ale acelei ştiinfe, arte sau ramuri a tehnicei. — 2. Totalitatea termenilor cari constitue obiectul fiecăruia din articolele unui dicfionar, ale unui lexicon sau ale unei enciclopedii. — 3. Metodă de a clasa obiectele unei ştiinfe, ale unei arte sau ale unei ramuri a tehnicei, şi de a le atribui nume. 4. Nomenclatura locomotivelor. V. sub Locomotivă. 5. ~ vagoanelor. V. sub Vagon. e. Nomenclatura în Botanică [HOMGHKJiaTypa B 6oTaHHKe; nomenclature botanique; botanische Nomenklatur; botanic nomenclature; novenytani nomenklatura]. Bot.: Totalitatea numirilor cari se ■dau în Botanică, după anumite reguli, diferitelor categorii sistematice (taxonomice) ale plantelor. Astfel, nomenclatura este un mijloc tehnic al sistematicei vegetale. în Botanică există următoarele categorii sistematice (indicate în ordinea descrescătoare a rangului): subregn, filum (încrengătură), diviziune, clasă, ordin, familie, gen, specie, individ. între aceste categorii se introduc, de obi-ceiu, categorii intermediare, cari poartă numele categoriei superioare, la care se adaugă prefixul sub- (de ex. subclasă, subfamilie); specia poate ti subîmpărfită în subspecii, varietăfi şi forme. Afară de aceste categorii şi subcategorii, sunt hibrizii, cari s¥ nasc prin încrucişarea sexuată sau vegetativă a două specii şi, mai rar, a două genuri. Numele unei categorii se formează folosind, tie terrineni de origine elenă sau latină, fie numele unei localităfi sau al , unei persoane, fie cuvinte cari să indice unui dintre caracterele plantei. Toate numele se latinizează, ‘prin adăugirea unui sufix care este diferit la fiecare categorie, şi anume: -phyta, la filum (de ex. Chlorophyta, care este încrengătura algelor verzi); -inae, la clasă (de ex. Coniferinae, cari sunt coniferele, adică plante cu conuri purtătoare de seminfe); -ales, la ordin (de ex. Rosales, adică plante cari au flori de tipul florilor trandafirului); -aceae, la familie {de ex. Agaricaceae, adică ciupercile, a căror căciulă poartă, pe fafa inferioară, lamele). Pentru subcategorii şi pentru diviziuni (cari, uneori, sunt considerate ca subcategorii) se foloseşte, fie sufixul categoriei superioare sau al celei inferioare, fie o terminafie oarecare (de ex. filumul Fungi, adică încrengătura ciupercilor, are, după unii autori, două subfilumuri, Myxomycetes sau Myxophyta şi Mycomycetes sau Mycophyfa, ultimul cuprinzând trei clase, numite Phycomycetes, Ascomycetes, Basi-diomycetes; unitatea Spermatophyta are două diviziuni, numite Gymnospermae şi Angiospermae). Astfel, fiecare categorie, de un rang mai mare decât genul, are un singur nume, dar unele dintre aceste categorii nu poartă sufixele indicate mai sus (de ex. familiile Leguminosae, Gramineae, Labiatae, etc.; clasele Basidiomycetes, Dicotyledonatae, etc.; filumul Fungi, etc.); terminafiile cari nu corespund regulilor de nomenclatură sunt cele ale numirilor mai vechi şi folosite mai de mult în botanică; Numele genurilor sunt substantive sau adjective substantivale, latinizate şi acordate la singular, de exemplu: Cornus (care înseamnă corn), Brassica (varză), Elaeagnus (sălcioară). Numele speciilor sunt binare, adică sunt compuse din numele genului şi din numele speciei (care se formează ca şi numele genului); de exemplu: Cornus san-guinea, Brassica nigra. Numele subgrupurilor speciei se formează prin adăugirea, la nomele speciei, a unui epitet (de asemenea latinizat), care este precedat de una din prescurtările: subsp. pentru subspecie, var. pentru varietate şi f. pentru formă; exemplu:Trifolium pratense (trifoiul comun), subsp. eupratense (subspecia „de fânefe") var. banaticum (varietatea din Banat), f. albiflorum (forma „cu floare albă"). Numele hibrizilor poate fi o formulă sau un nume binar precedat de un simbol. Formula consistă în numele părinfilor (în ordine alfabetică), între cari se pune simbolul X la hibrizii sexuafi (produşi pe cale sexuată), sau simbolul 4* la hibrizii vegetativi (produşi prin altoire); când se foloseşte un nume binar, se pune înaintea lui semnul X sau 4-, după cum hibridul este sexuat sau vegetativ. Exemple: Salix aurita X caprea, sau X Salix capreola (adică, un soiu de salcie intermediară), care e un hibrid sexuat; Solanum Lycopersicum (tomată sau roşie) + nigrum (zârnă), sau + Solanum tubingense (adică, un soiu de tomată), care e un hibrid vegetativ; Laburnum anagyroides 4* Cytisus purpureus, sau 4* Labur-nocytisus Adami (un soiu de salcâm galben), care e un hibrid vegetativ. Plantelor de origine horticolă, de obiceiu hibridă, li se dă un epitet fan-tazist (dintr'o limbă vie), care este precedat de simbolul c. sau cult. (dela cultigen); de exemplu: Narcissus pseudonarcissus c. Victoria (un soiu de zarnacadea). Nomenclatura se formează, deci, după reguli astfel stabilite, încât numirile să devină un mijloc de înţelegere, dar fără să indice, în mod obligator, caracteristicele plantei; dacă numele plantei ar fi legat de toate caracterele sale, ar rezulta o nomenclatură complicată şi inutilizabilă. ,104 Deoarece, odată cu progresul sistematicei vegetale, categoriile pot fi modificate (ca mărime şi rang), contopite sau scindate, este necesar ca, la stabilirea nomenclaturii, .să se fină seamă de următoarele reguli: fiecare categorie poate să poarte un anumit nume, numai dacă include tipul de plantă respectiv; fiecare nume este legat de o anumită caracteristică a categoriei, adică de o subcategorie (de ex. numele familiei Bora-ginaceelor e legat de cel al genului Borago, iar acesta are ca tip Borago officinalis, numit popular „limba boului" sau „otrăfel"); la contopirea a două categorii de acelaşi rang (de ex. două genuri) se păstrează numele^ mai vechiu; la scindarea unui gen, numele vechiu se păstrează în grupul în care rămâne tipul de plantă; la mutarea, de exemplu a unei specii, dintr'un gen în .altul,. se schimbă numai prima parte a numelui (de ex., dacă s'ar mufa Sorbus aucuparia, adică scoruşul comun, la genul Pirus, adică la păr, el se va numi Pirus aucuparia); unele nume, cari sunt mult folosite, mai ales nume de genuri şi de familii, s'au păstrat şi sunt ocrotite (nomina conser-vanda), deşi nu corespund regulilor de mai sus (de ex. genul Ailanthus este „ocrotit" fafă de numele Pangelion, publicat anterior; genul Caly-stegia, adică volbura sau cupa vacii, eşte „ocrotit" fafă de numele Volvulus, publicat anterior). în general, la numele categoriilor sistematice, şi, mai ales, la specie, gen şF familie, se adaugă iniţiala sau o prescurtare a numelui celui care a determinat-o şi a publicat-o pentru prima oară (dacă o plantă are, cum se întâmplă adesea, mai multe sinonime, se păstrează numai unul, şi anume cel mai vechiu; tot astfel se elimină omonimele, deoarece nu ar fi posibil să se identifice univoc două plante diferite având acelaşi nume), ca, de exemplu: Rosaceae Juss., unde Juss. e prescurtarea numelui Jussieu; Rosa gallica L., unde L. e iniţiala numelui Linne; Rosa gallica var. eriostyla R. Keller, unde numele celui care a publicat-o e indicat în întregime. în Botanică, numele principalelor categorii sistematice sunt: * Subregnul Thallophyta (plante inferioare, cu corp nediferenfiat în rădăcină, tulpină şi frunze), care se împarte în filumurile: Schizophyta (unicelulare, fără nucleu, şi cu reproducere asexuată), cu clasele Schizomycetes (bacterii) şi Schizophyceae (alge albastre); Flagellatae (unicelulare, cu nucleu şi cu reproducereasexuată), cu subfilumul Euflagellatae (plante fără carapace, cu clorofilă), care cuprinde clasele Chrysomonadinae (flagelate aurii), Cryp-tomonadinae (flagelate cafenii), Eugleninae (flagelate verzi), Pantostomatinae şi Protomastiginae (flagelate incolore), şi cu subfilumul Peridineae (flagelate cu carapace de celuloză şi biciliate); Bacillariophyta (diatomee unicelulare, îmbrăcate în două carapace silicioase, cu nucleu, cu feofeină, cu reproducere sexuată şi asexuată);: Conjugafophyta (alge unicelulare cu nucleu, verzi, cu reproducere sexuată şi asexuată şi cu clorofilă); Chlorophyta (alge multicelulare şi unicelulare, verzi, cu clorofilă, cu reproducere sexuată — în forma superioară cu oogoane şi anferidii — şi asexuată); Charophyta (alge multicelulare, verzi, cu clorofilă, cu reproducere sexuată); Phaeophyta (alge multicelulare, cafenii,, cu feofeină, cu reproducere sexuată şi asexuată); Rhodophyta (alge multicelulare, roşii, cu clorofilă şi ficoeritrină, cu reproducere asexuată şi sexuată, cu spori şi gamefi fără cili), cu clasele Bangieae şi Florideae; Fungi (ciuperci multicelulare sau unicelulare, fără clorofilă, cu reproducere sexuată şi asexuată), cu unităţile Myxomycetes (cu corp vegetativ fără membrane) şi Mycomycetes (cu corp cu membrane), ultimul cuprinzând clasele Phycomycetes (ciuperci inferioare), Ascomycetes (ciuperci superioare, cu ascospori), Basidiomycetes (ciuperci superioare, cu basidiospori); Lichenes (licheni, adică plante rezultate din simbioza dintre ciuperci şi alge); Bryophyta (muşchi cu ciclul evolutiv compus din două generaţii dependente, prima, sexuată şi dominantă, cu ^oosfere în archegoane şi cu spermatozoizi în anteHdii, şi a doua, asexuată şi dependentă, cu spori în capsule), cu clasele Hepaticae (cu generafia sexuată, dorsiventrală, în mare parte nediferenfiată) şi Musci (cu generafia sexuată, radiară, diferenfiafă în tulpinifă şi frunzi-şoare). Unitatea mare Cormophyta (plante superioare, cu corp diferenfiat în rădăcină, tulpină şi frunze, având fascicule vasculare în interior), care se împarte în unităţile: Pteridophyta (ferege cu ciclul evolutiv compus din două generafii independente, prima sexuată, foarte mică, cu archegoane şi an-teridii, iar a doua, asexuată, independentă şi des-voltată, care constitue planta propriu zisă) cuprinde clasele Psilophytinae (fosilă fără frunze), Psiloti-nae (cu frunze foarte mici), Lycopodiinae (cu frunze mici şi cu generafia sexuată subterană), Equisetinae (cu tulpine cu noduri şi frunze solzoase), Filiclnae (ferege cu frunze mari). Sperma-tophyta sau Phanerogamae (plante cu seminfe,cu ciclul evolutiv compus din două generafii dependentei dintre cari cea asexuată e dominantă, şi având rădăcini, tulpine, frunze şi flori cari adăpostesc generafia sexuată, redusă şi închisă în ovule şi polen, ovulele fecundate transformându-se în seminţe), cu diviziunea Gymnospermae (cu ovule deschise), care cuprinde clasele Cycadofi-licinae (fosile), Cordaitinae (fosile), Bennettitinaa (fosile), Cycadinae (cu frunze mari compuse şi cu spermatozoizi), Ginkgoinae (cu frunze în formă de evantaliu şi cu spermatozoizi), Coniferinae (cu cetină şi conuri purtătoare de seminfe, şi celule masculine fără cili), Gnetinae (cu ovule semi închise), şi cu diviziunea Angiospermae (cu ovule închise şi cu celule masculine fără cili), care cuprinde clasele Dicotyledonatae (cu embrion cu două frunzişoare) şi Monocotyledonatae (cu embrion cu o frunzişoară). i. Nomenclatura în Zoologie [HOMeHKJiaTypa B 300Ji0rHH; nomenclature zoologique; zoo!o-gische Nomenklatur; zoological nomenclature; âllattanî nomenklatura]: Totalitatea numirilor cari se dau în Zoologie,- după anumite reguli, vieţuitoarelor şi diferitelor categorii sistematice. î în Zoologie există, ca şi în Botanică, următoarele categorii sistematice: subregn, diviziune, filum, cladus sau cerc, clasă, ordin, familie, gen, specie, individ. între aceste categorii se introduc categorii intermediare, cari poartă numele categoriei superioare la care se adaugă prefixul sub-; specia poate fi subîmpărtită în subspecii, varietăţi şi forme. Hibrizii, cari se nasc prin încrucişarea sexuată a două specii, nu intră în aceste categorii şi subcategorii. Terminaţiile numirilor categoriilor superioare nu urmează o anumită regulă; numai pentru categoria familiilor sfa adoptat aproape excluziv terminaţia -idae. Regulile de formare a numelor sunt asemănătoare celor din Botanică, cu mici deosebiri; de exemplu, se admite tautonomia, adică acelaşi nume pentru gen şi specie (de ex. Caniş caniş, pentru câine; Ciconia ciconia, pentru barza albă). Diviziunea e o categorie superioară filumului (invers decât în Botanică). Se admit apoi, pe lângă nume binare, şi nume ternare, adică la epitetul speciei se adaugă epitetul subspeciei sau al varietăţii, respectiv al formei, fără să fie precedate de o litera sau de un simbol. Ca şi în Botanică, există nume ocrotite, deşi nu corespund regulilor nomenclaturii, şi anume acelea cari au o largă utilizare, dar aceste excepţiuni nu sunt unanim admise. în Zoologie, numele principalelor categorii sistematice sunt: Subregnul Protozoa (protozoare, unicelulare) care se împarte în diviziunile: Cytomorpha (cu unu sau cu două nuclee fiziologic echivalente), cu clasele Flagellata, Rhizopoda şi Sporozoa; Cytoidea (cu două nuclee fiziologic neechivalente), cu clasa Ciliata (cu un macronucleu vegetativ şi un micronucleu sexual). Subregnul Metazoa (metazoare, multicelulare, cu corpul compus din două straturi epiteliale, ectoderm şi entoderm, formând „gastrula" cu un singur orificiu, la cari se adaugă stratul meso-derm), care se împarte în diviziunile: Coelente-rata (vieţuitoare cu axa primară a gastrulei neschimbată, şi cu o cavitate intestinală), cu filumul Planuloidea (parazitare, fără gură şi fără intestin), care cuprinde clasa Planuladae, filumul Spongiaria (animale sesile cu pol oral, cu'pori laterali, pentru introducerea hranei, şi cu pol apical, pentru eliminarea materiilor nedigerate), care cuprinde clasa Spongiae, filumul Cnidaria (cy gură primordială persistentă şi corp radiarl&rmŞtric, %i cu capsule urzicătoare, şi ale cărui forme cardinale sunt polipul sesil şi meduza plutitoare), caîre cuprinde clasele Hydrozoa (polipi cu cavitate digestivă simplă, şi meduze cu organizaţia simplă), Scyphozoa (meduze mari, cu lobi marginali), Anthozoa (polipi cu cavitate digestivă septată), şi filumul Ctenophora (cu corp sferoid şi cu opt rânduri meridiane de plăci ciliate), care cuprinde clasa Ctenophorae; Coelomata sau Bilateria (vieţuitoare cu simetrie bilaterală, cu gură primordială pe partea ventrală 105 anterioară, şi cu saci celomatici în jurul cavităţii digestive), cu filumul Protostomia (cu gura pe partea ventrală anterioară şi anus secundar) şr filumul Deuterostomia (cu profostomiu ventral posterior transformat în anus, şi gura secundară pe partea ventrală anterioară). Filumul Protostomia se subdivide în cinci ciadusuri, şi anume: Scole-cida (viermi inferiori, cu cavitate celomatică neînsemnată), care cuprinde clasele Plalyhelminthes. (viermi cu corp dilatat, fără anus, ca Taenia şi Trichina), Aschelminthes (viermi cu anus), Ento-procta (viermi sesiii, cu o coroană de tentacule), Nemertini (viermi cu trompă anterioară mobilă şi anus posterior); Annelida (viermi inelaţi, cu nervură ventrală şi cu sistem vascular închis), care cuprinde clasele Chaetopoda (viermi cu metamere şi peri vârtoşi, ca Lumbricus) şi Sipunculoidea (viermi fără metamere şi fără peri); Arthropoda (vieţuitoare cu corp metameric, cu membre articulate sau nearticulate, acoperite cu chitină), care cuprinde clasele Protracheata (cu extremităţi nearticulate), Tardigrada (cu extremităţi nearticulate), Crustacea (raci, vieţuitoare cu respiraţie prin branhii), Arachnomorpha (vieţuitoare cu cefalotorace cu şase perechi de extremităţi, ca păianjenii şi scorpionii), Pantopoda (vieţuitoare cu abdomen redus) şi Eutracheata (un grup foarte mare, cu o capsulă a capului, cu o pereche de antene, cu respiraţia prin trachee, ca miriapodele şi insectele); Mollusca (molusce cu corp moale nesegmentat, învelit cu o manta care, adeseori, secretă o cochilie exterioară), care cuprinde clasele Amphineura (molusce cu corp turtit şi dorsiven-tral) şi Conchiphora (molusce cu cochilii, ca melcii şi sepia); Molluscoidea sau Tentaculata (animale, de obiceiu sesile, cu tentacule în jurul gurii), care cuprinde clasele Phoronoidea (cari trăiesc în tuburi), Bryozoa sau Ectoprocta (cari formează colonii în formă de arboraşi), Brachiopoda (vieţuitoare asemănătoare moluscelor, însă cu valvă ventrală şi dorsală). Filumul Deuterostomia se sub» divide în şase ciadusuri, şi anume: Enteropneusfa (animale cu respiraţia în partea anterioară a intestinului), care cuprinde clasele Helminthomorpha şi Pterobranchia; Echinoderma (animale cu structură secundară radiară şi schelet calcaros, ţepos, subcutan), care cuprinde clasele Pelmatozoa (sesile cu gura dorsală, cum e crinul de mare) şi Echinozoa (cu sistem ambulacral, de ex. steaua de mare); Chaetognatha (animale cu corp pisciform şi cu aripioară orizontală), care cuprinde clasa Sagitto-idea; Tunicata (animale cu coarda dorsală rudimentară, cu corpul în formă de sac cu o manta gelatinoasă), care cuprinde clasele Copelata (plutitoare), Tethyodea (sesile) şi Thaliacea (transparente, plutitoare); Acrania (animale cu coaTdă dorsală, sistem vascular primitiv şi cu respiraţia în partea anterioară a tubului digestiv, fără craniu şi fărj, extremităţi), care cuprinde clasa Septo-cardia; Vertebrata (animale cu corp metameric şi coarda dorsală transformată în coloană vertebrală, cu axă nervoasă dorsală şi sistem vascular ventral, de obiceiu cu două perechi de extremităţi). 106 care cuprinde clasele Cyclostomata (cu corp pisci-form şi schelet cartilaginos, şi fără membre perechi), Pisces (peşti acoperiţi cu solzi, cu două perechi de aripioare, cu inima cu un auricul şi un ventricul, şi având respiraţia prin branhii), s Amphibia (batraciene, cu pielea moale, cu extremităţi în formă de picioare, cu inima cu un auricul şi două ventricule, şi cu desvoltarea prin metamorfoză), Reptilia (reptile acoperite cu solzi sau cu platoşă, cu inima incomplet separată în două auricule şi două ventricule, şi având respirafia excluziv pulmonară), Aves (pasări acoperite cu pene, cu membrele anterioare în formă de aripe, cu inima cu două auricule şi două ventricule, şi ovipare), Mammalia (mamifere acoperite cu păr, cu patru extremităfi în formă de picioare, cu inima cu două auricule şi două ventricule, în general vivipare şi cu glande mamare). i. Nomenclatura substanţelor în Chimie [ho-MeHKJiaTypa BeuţecTB B XHMHH; nomenclature des substances en chimie; Nomenklatur der Sub-stanzen in der Chemie; nomenclature of substances in chemistry; kemiai nomenklatura, vegyeszeti nevyegyzek]. Chim.: Totalitatea numirilor cari se dau în Chimie, după anumite reguli, substanţelor definite. Numele substanţelor exprimă, în general, structura lor moleculară. Substanţele studiate în Chimie sunt de trei feluri: elemente (substanţe simple), substanţe compuse, şi amestecuri. Numele elementelor derivă din limba latină sau din limba elenă (staniu, cupru, etc.), din numele unei planete (mercur) sau al unei personalităţi (cobalt), dintr'un nume geografic (poloniu, ger-maniu, etc.), din numele unui mineral (zirconiu, calciu), sau dintr'o proprietate fizică principală (radiu, fosfor) sau chimică (hidrogen, oxigen, etc.). Substanţele compuse se împart în două mari grupuri: electroliţi (acizi, baze, săruri) şi neelectro-liţi. — Acizii se împart în hidracizi (fără oxigen), cari primesc sufixul -hidric, şi în oxiacizi (cari conţin oxigen), cari primesc sufixele -ic şi -os. Omologii oxiacizilor, în cari oxigenul este înlocuit prin sulf, seleniu, etc., primesc acelaşi sufix. Dacă un corp simplu, datorită plurivalenţei sale, dă mai mulţi oxiacizi, unul dintre ei păstrează sufixul -ic, iar ceilalţi primesc, după numărul de atomi de oxigen, prefixe sau sufixe diferite, ca hipo...os, ...os,...ic, per...ic. Exemple: acid hipocloros ClOH; acid cloros C102H; acid cloric C103H; acid percloric CI04H. Pentru corpurile cari formează compuşi mai numeroşi sunt folosite anumite prefixe, de exemplu: acid diorto-silicic, acid pentametasilicic, etc. (v. tabloul). Se trece, în tablou, dela un corp la altul, fie adăugind SiOsH2 la termenul precedent, pe linie orizontală, fie eliminând HsO din termenul precedent, pe linie verticală. — Numele Anhidridelor se obţin din numele oxiacizilor din cari provin, înlocuind termenul „acid" prin „anhidridă" şi păstrând prefixele şi sufixele, de exemplu anhidridă hipo-cloroasă Cl20, anhidridă perclorică Cl207. — Pentru baze, se foloseşte termenul „hidroxid", urmat de numele cationului respectiv, de exemplu hidroxid de calciu Ca(HO)2. Când cationul formează mai multe baze, se indică şi valenţa sa, de exemplu hidroxid de fier II, Fe (OH)2, hidroxid de fier III, Fe(HO)3. — La oxizii bazici, termenul „oxid" este urmat de numele cationului respectiv, de exemplu oxid de alumjhiu AI203. — Numele unei sări derivă din acela al acidului din care s'a format, urmat de numele cationului, iar sufixul acidului se schimbă în modul următor: -hidric în -ă; -ic în -at; -os în -it (de ex. clorură de potasiu KCl, clorat de potasiu KCl03, hipoclorit de potasiu KC102). După gradul de saturaţie al acidului cu baza, se obţin săruri acide, neutre sau bazice. Aceste săruri se reprezintă prin numărul ionilor de hidrogen sau al ionilor oxidril pe cari îi liberează, de exemplu sulfat acid de sodiu NaHS04 (nu bisulfat de sodiu), sulfat de sodiu Na2S04 (neutru), nitrat bazic de bismut Bi(OH)2NOs. în scris, în formulele electroliţilor se păstrează ordinea: cation, anion. — Ionii sunt reprezentaţi prin simbolurile lor, cu semnul + sau —, în dreapta lor, sus, după cum sunt anioni sau cationi; numărul acestor semne variază după electrovalenţa ionului respectiv. Exemplu: anionul clor CI , anionul sulfuric S04 , cationul feros Fe++, cationul feric Fe+++. Amestecurile se reprezintă indicând compoziţia substanţelor cari le formează, fie în greutate, fie în volum. în molecula substanţelor organice se pot lega între ei foarte mulţi atomi de carbon, formând mono- di- tri- tetra- penla- orto- Si04H4 Si207H6 Si3Oi0H8 Si4Oi3H10 SÎ5016Hi3 meta- Si03H2 Si2OeH4 Si3O0H6 Si4012H3 Si5O16H10 meso- — Si205H2 Si3OsH4 Si4OiiH6 para- — — Si307H2 Si4O10H4 SigOjgHg tetrero- — — — SI.O.H, Si5012H4 pentero- — — — — SisOnHj 107 lanţuri (catene) drepte, ramificate sau ciclice; de exemplu: I l ! I -c-c-c-c- I I I I I )c£-c- )cx X —c—c xi r i i\-c- Ni y / \ i\ / \r/ \ / \ în nomenclatura din Chimia organică se fine seamă, atât de scheletul de bază, format de atomii din moleculă, cât şi de grupările funcjionale (v.) din moleculă. După scheletul de bază al moleculei, compuşii se împart în două serii: compuşii cari au în moleculă atomi de carbon legafi în lanfuri drepte sau ramificate, şi cari formează seria aciclică, şi compuşii cari au în moleculă atomi de carbon legaţi în catene închise, cari formează seria ciclică. Compuşii din'seria aciclică pot avea în moleculă una sau mai multe grupări funcţionale. Din prima serie fac parte hidroca -burile (v.); acestea pot fi saturate (cu legături simple în moleculă), sau nesaturate etilenice (cu legături duble) sau acetilenice (cu legături triple), în categoria hidrocarburilor saturate, primii patru termeni au păstrat numirile curente vechi (metan, etan, propan, butan). Pentru hidrocarburile saturate cu mai mulfi atomi de carbon în moleculă se folosesc numiri formate cu prefixe cari indică numărul atomilor de carbon şi cu sufixul -an, de exemplu hexan CH3—CH2—CH2 — CH2*—CH2 —CH3; hidrocarburile etilenice primesc sufixul -en şi o cifră care indică locul dublei legături; de exemplu penten-2 CH3—CH = CH —CH2 —CH3; hidrocarburile acetilenice primesc sufixul -in şi o cifră care indică locul triplei legături; de exemplu: pentin-2 CH3 — C = C — CH2 — CH3. Acestea au lanful simplu şi se numesc „normale"; cele cari derivă din ele, prin fixarea unuia sau a mai multor lanfuri laterale (radicali), se numesc arborescente sau cu lanf ramificat. Un radical monovalent se numeşte alcoil; unul divalent, alcoiliden, etc. Alcoilii deri-vafi din hidrocarburi saturate schimbă sufixul-an în -il; cei derivafidiri hidrocarburi etilenice schimbă sufixul -en în -enil, iar cei acetilenici, sufixul -in în -inii. Exemple: CH3i-CH2-CH3 -> CH3-CH2-CH2- Propan Prooil CH2 — CH2 ch2=ch- Eten Efenll CH = CH CHseC- Etin Eîlnil Radicalii divalenfi schimbă sufixul -an al hidrocarburii saturate, în -iliden; de exemplu: CH8-CH8'-> CH3 —CH = Etan Ef iliden Pentru a numi o hidrocarbură saturată arborescentă, se păstrează următoarea succesiune: radi- calii, numărul atomului de carbon unde se leagă radicalii, numele hidrocarburii saturate care formează lanful principal; de exemplu: CH3-CH-CH2-CH2--CH3 ch3 Metil-2-pentan în cazul prezenfei mai multor lanfuri laterale, acestea se enunţă, în ordinea mărimii lor, începând cu cel mai mic (metil, etil, propil, isopropil, etc.). Când hidrocarburile au funcfiuni simple, se în-locueşte sufixul -an prin unul din termenii următori:. Funcfiune Prefix Sufix Acid carboxi- -carboxilic, -carbonic Alcool oxi-, hidroxi- -ol Aldehidă formil- (a|do-) -al Amidă carbonamido- -carbona- midă Amină amino- -amină Azoderivat azo- — Azot tetra-covalent — -oniu(-olin), -iniu Azoxiderivat. azoxi- — Cetonă ceto-,oxo-,acilo- -onă Ester carboximetil- -carboxilat de...,-carbonat de... Eter alcoxi-, ariloxi- — Etilenoxid, etc. epoxi- — Halogen halogeno- — Hidrazină hidrazino- -hidrazină Legătură dublă — -enă Legătură triplă — -ină Mercaptan mercapto- -tiol Nitril nitrilo- -nitril Nitroderivat nitro- — Nitrozoderivat nitrozo- — Oximă isonitrozo- -oximă Sulfinic (derivat) sulfino- -sulfinic Sulfonă sulfonii- «»_ Sulfonic (derivat) sulfo- -sulfonic Sulfoxid sulfinil- — Tioeter (sulfuri) alchiltio- — Uree ureido- -uree Pentru a numi un corp care are în molecula sa mai multe grupări funcţionale, se determină, în primul rând, lanful principal; acesta cuprinde, fie funcfiunea cea mai caracteristică, fie majoritatea grupărilor funcfionale, fie majoritatea ramificaţiilor, fie cel mai mare număr de atomi de carbon. Se exprimă numai una dintre funcfiuni prin terminafia numelui, iar celelalte, prin pre- 108 fixe corespunzătoare, de exemplu 2-amino-eta-nol (H2N — CH2—CH2OH), acidul 3-butanon-oic (CH3COCH2-COOH). Pentru a uniformiza modul de scriere şi de numire a substanţelor cu mai multe funcfiuni, funcfiunile sunt clasificate cum urmează în tabloul de mai jos: Funcfiune Grupare funcfională Cetenă =c=c=o Nitril -C=N Amidină —C(NH2)=NH Imino-eter —C (OR)=NH Amidă -conh2 Acid şi ortoacid —COOH şi -C(OH)3 Enol şi aldehidă sau =C=G— şi =C=0 cetonă 1 OH Hidrazonă =C=N—NH2 Oximă şi nitrozoderivat =C=N—OH şi=C—N=0 Imină =C=NH Carbilamină =C-N=C Nitroderivat =c-no2 Diazoic şi azoic =C-N=Nşi=C-N=N~ Azoxic ==C-N-N~ \/ O Hidrazină =c-nh-nh2 Hidroxilamină =C-NHOH Amină esC-NH2 Fenol şi alcool =C-OH Halogenură sC-F(Cl,Br, J) Acid sulfonic =c-so3h Sulfonă =eC-S02-C== Acid sulfinic e=C-S02H Sulfinonă e=C-SO-C= Tiofenol şi tiol -C-SH Carbură alenică =C=C=C= Carbură acetilenică -C=C- Carbură etilenică =c=c= Repetarea aceleiaşi funcfiuni se indică prin prefixele: bi-(di-), tri-, tetra-, etc.; de exemplu: propan triol CH2OH-CHOH-CH2OH. Zaharurile cari au numai funcfiuni alcool, numite în general „ite", primesc sufixul -ită şi, uneori, un prefix care indică numărul acestor funcfiuni; de exemplu: ramnită sau metilpentită (CH3 - CHOH - CHOH—CHOH - CHOH - CH2 OH); cele cari au funcfiuni alcool şi aldehidă se numesc aldoze,şi primesc sufixul -oză; de exemplu :g!ucoză (CH2OH - CHOH - CHOH - CHOH-CHOH-CHO); cele cari au funcfiuni alcool şi cetonă se numesc cetoze şi primesc sufixul -oză; de exemplu: levuloză (CH2OH - CHOH - CHOH - CHOH - CO- CH2OH). Aldozele şi cetozele formează clasa „ozelor", cari pot avea una, două sau mai multe funcfiuni oxigenate, şi se numesc, respectiv, monoze, bioze, trioze, etc. — Glucidele cari, prin hidroliză, dau cel pufin o oză, se numesc „ozide". Acestea se împart în holozide (olozide) şi heterozide (etero-zide), după cum sunt formate numai din „oze", sau din acestea legate de alte substanfe; de exemplu: zaharoza este un diholozid (bioză). Pentru,a se simplifica, în scris, formulele desvoltate ale zaharurilor, se reprezintă printr'o serie de linii cari indică grupăriie OH; de exemplu: H H OH H I I I I CH2OH -C-C-C-C - ch2oh I I I I OH OH H OH I ch2oh--------------ch2oh Ml Pentru a numi compuşii ciclanici din seria ciclică, se foloseşte prefixul ciclo-, urmat de numele hidrocarburii aciclice din care derivă; de exemplu: hexan, ciclohexan; hexen, ciclohexen. Pozifia dublelor legături, la cicleni şi Ia cicladieni, se indica în acelaşi fel ca în cazul hidrocarburilor etilenice şi polietilenice. Felul şi pozifia funcfiunîlor fixate pe inelele benzenice, sau intercalare pe aceste inele, se indică prin prefixe, sufixe şi indici de pozifie. Compuşii biciclici ai acestui grup, de exemplu pinanul, se numesc intercalând între prefixul biciclo- şi numele hidrocarburii care are acelaşi număr de atomi de carbon ca şi inelul principal, trei cifre, cari indică: a) numărul de atomi de carbon cuprinşi între punctele de legătură ale lanţului secundar; b) între aceste puncte de pe ciclul principal, într'un sens; c) în sensul invers, de exemplu: pinan-trimetil (2-7-7) biciclo (1-1-3) heptan. — în seria compuşilor benzenici, produşii de bază au primit numiri particulare; de exemplu: benzen, naftalen, antracen, etc.; funcfiunea fenol este indicată prin prefixul hidroxi-, ca şi pentru alcoolii din seria aciclică; funcfiunile azoic şi azoxic sunt indicate prin prefixele azo- şi azoxi-. Compuşii rezultafi din inele benzenice condensate cu inele heterociclice se scriu legându-i prin litera o (fenofuran). Compuşii heterociclici simpli au numiri particulare; de exemplu, furan, pirol, tiofan, etc. Compuşii aromatici policiclici, rezultafi prin introducerea heteroatomilor în locul unor grupări CH, primesc prefixele oxa-, tia-, aza-, la numele nucleului omociclic; pozifia heteroatomu-iui este indicată cu ajutorul unui indice cicjic; de exemplu tiazină, oxazină, etc. i. Nominal [hoMHHeiJlbHbiH; nominal; nominal, nominell; nominal; nominâiis]: Calitatea pe care o are o valoare a unei mărimi caracteristice a unui sistem tehnic de a reprezenta valoarea mărimii pentru care a fost realizat sistemul tehnic. Exemple: puterea nominală sau turaţia nominală a unei maşini; frecvenfă nominală a tensiunii la borne a unui aparat electric, etc. Când un sistem tehnic funcfionează la valorile nominale aie mărimilor lui caracteristice, trebue ca e| să îndeplinească anumite condifiuni, stabilite prin standarde sau prin convenfiuni. Regimul în care toate mărimile caracteristice importante ale unui sistem tehnic (de ex. puterea, turafia, etc. ale unei maşini) au valorile lor nominale se numeşte regimul nominal al acelui sistem. 109 1. Nomografie [HOMOrpa^îHH; nomographie; Nomographie; nomography; nomogrâfia]: Disciplina care se ocupă cu studiul reprezentării grafice a dependentelor funcţionale, în abace sau nomograme, în vederea determinării grafice a valorilor numerice ale unora dintre variabile, în funcţiune de valorile numerice date ale celorlalte variabile. Dependenţa poate fi între două, între trei sau între mai multe variabile. 2. Nomogramă [HOMOrpaMMa; nomogramme; Nomogramm; nomogram, nomographie chart; no-mogramm]: Reprezentare grafică a unei dependenţe funcţionale între două, trei sau mai multe variabile, care permite determinarea uşoară, pe cale grafică, a valorii numerice a uneia sau a unora dintre variabile, în funcfiune de valorile numerice date ale celorlalte variabile. Nomogramele pentru două variabile pot fi nomograme scări funcţionale (v.), nomograme cartesie-ne cu scară metrică (v.) sau cu scări funcţionale (v.) şi nomograme cartesiene anamorfozate (v.). Nomogramele pentru trei variabile pot fi nomograme cartesiene cu scară metrică (v.), nomograme cartesiene anamorfozate (v.) şi nomograme cu puncte aliniate (v.), adică nomograme în sensul restrâns al acestui termen. Nomogramele pentru mai mult decât trei variabile sunt, de obiceiu, nomograme cu puncte aliniate. 3. ~ scară funcţională [(JîyHKiţHOHajibHaH iHKaJia HOMOrpaMMbi; nomogramme echelle fonctionnelle; Funktionsleiter-Nomogramm; funcţional scale nomogram; fiiggvenyes meretarânyu nomogramm]: Linie, de obiceiu dreaptă, dotată cu un punct origine, cu un sens pozitiv şi unul negativ, pe care sunt marcate, de cele două părţi, două serii de diviziuni: unele echidistante, în dreptul cărora se înscriu valorile succesive ale unei funcţiuni de o variabilă, şi, celelalte, la distanţe variabjle una de alta. şi în dreptul cărora se înscriu „cotele", adică mo $00 moo %-wooo %-nooo Nomogramă scară funcfională. (Determinarea printr'un obiectiv fotografic, dela diferite înălţimi, a mărimii suprafefelor). a) obiectiv fotografic. Sâusi -23000 B -moo moo - -10000 Nomogramă scară funcfională. (Gurba de magnetizare a tolelor de dinam). pot lipsi, dacă se indică separat ce diferenţă dintre valorile funefiunii corespunde distanfei unitate pe scara considerată. Diferenfa, în general constantă, dintre cotele a două puncte de diviziune succesive ale diviziunii neuniforme se numeşte eşelon, distanfa dintre ele se numeşte pas sau interval, iar raportul dintre pas şi eşelon se numeşte modulul scării funcfionale. — Exemple de aplicafie: Determinarea printr'un obiectiv fotografic (a) — cu distanfa focala (/) constantă — dela diferite înălfimi H, a mărimii suprafefelor de latura B fotografiate, şi a scării \jM a acestor fotografii (v. fig.). în figură, b reprezintă latura constantă a casetei aparatului şi / este distanţa focală a obiectivului fotografic. Din relaţia hj}—B/H rezultă #= H(b]f), iar aria Fa suprafeţei fotografiate este F=B2=(b/f)2'H2' Valoarea reciprocă M, a scării fotografiei, este M — Blb—(\/f)‘H. în aplicaţii se foloseşte adesea scara logaritmică, în care se reprezintă log x pe diviziunile uniforme, şi se înscriu variabilele x în dreptul diviziunilor neuniforme, cu eşelonul egal cu unitatea (v. fig.). Scara funcţională a curbei de magnetizare a tolelor de dinam (v. fig.). 4. ~ cartesiană cu scară metrică [KapTe3H-ancKan HOMOrpaMMa c MeTpHnecKOH mnajioH; nomogramme cartesien â echelle metrique; metri-sche Netztafel; cartesian nomogram with metric scale; metrikus vonalsereg, metrikus meretarânyu nomogramm derekszogii koordinâtarendszerben]: Nomogramă care reprezintă, într'un sistem de coordonate cartesiene plane, printr'o linie (curbă Continutut de hidrogen dispenibii H-j „ . . ''‘%S valorile corespunzătoare ale variabilei de care depinde funcţiunea ale cărei valori sunt reprezentate pe diviziunile echidistante. Diviziunile echidistante Nomogramă cartesiană metrică, cu patru variabile. (Puterea calorifică a combustibililor solizi). Hs) putere calorificăsuperioară; Hj) putere calorifică inferioară. sau dreaptă), relaţia dintre două variabile, cari se poartă cu modul constant pe axa absciselor şi a ordonatelor, — sau nqmogramă care reprezintă, printr'o familie de linii cotate (curbe sau drepte), relaţia dintre trei variabile, de exemplu 110 a» P Ş* Y» dintre cari două (de ex. a şi p) sunt purtate cu modul constant pe axa absciselor şi a ordonatelor, fiecare linie cotată corespunzând valorii' celei de a treia variabile, care e înscrisă drept cotă pe a-cea linie. Sin. Abacă metrică, Nomogramă cartesiană metrică. Exemple de aplicaţie Exemple de aplicaţie: 1 Reprezentarea nomo-rafică a relaţiei f = a • p, ' w rV . =t- & X w A- r -v \ s V s Sta ^ - 0 4 l' < 1 8 9 10 grafică care reprezintă tabla înmulţirii, când a şi P sunt numere întregi (v. fig.). Puterea calorifică a combustibililor solizi, în funcfiune de confinutul de carbon, de confinutul de sulf şi de confinutul de apă. Figura delap. 109 reprezintă şi o nomogramă auxiliară pentru determinarea diferenfei dintre puterea calorifică superioară (Hs) şi cea inferioară (Ht). Consumul de abur al turbinelor cu abur cu condensafie la diferite presiuni (p±) şi temperaturi (t±) ale aburului de admisiune, ca şi la diferite Nomogramă cartesiană metrică, cu trei variabile. (Tabla înmulfirii). Nomogramă cartesiană metrică, cu patru variabile. (Consumul de abur al turbinelor cu condensafie). pj) presiunea aburului de admisiune; tt) temperatura aburului de admisiune; p^) presiunea din condensator; 1fc) temperatura apel de răcire din condensator, la intrare; D0) consum teoretic de abur; D) consum real de abur; tj) randamentul total al instalaţiei (generator de abur, conducte, turbină, cuplaje). presiuni (pdin condensator (cele trei cadrane asemănătoare reprezintă curbele corespunzătoare condifiunilor diferite, de presiune şi temperatură, din condensator), şi la diferite temperaturi (tk) ale apei de răcire (v. fig.). i. Nomogramă cartesiană cu scări funcţionale [KapTe3HaHCKan HOMOrpaMMa c (J)yHKiţHO- HaJlbHblMH UIKajiaMH; nomogramme cartesien â echelles fonctionnelles; kartesisches Nomogramm mit Funktionsleitern; cartesian nomogram with funcţional scales; fuggveny-meretarânyu nomogramm derekszogii koordinâtarendszerben]: Nomogramă care reprezintă, într'un sistem de coordonate cartesiene plane, printr'o linie, relafia dintre două variabile, sau printr'o familie de linii cotate, relafia dintre trei variabile, două dintre variabile fiind purtate în scări funcfionale, pe axa absciselor şi pe axa ordonatelor, iar a treia variabilă, când aceasta există, fiind purtată drept cotă a liniilor familiei de linii cotate. 2. ~ cariesiană anamorfozată [aHaM0p(|)03-Haa KapTe3HaHCKan HOMOrpaMMa; nomogramme cartesien anamorphose;anamorphosisches kartesisches Nomogramm; anamorphosic cartesian nomogram; anamorfozălt nomogramm derekszogii koordinâta-rendszerben]: Nomogramă în care 30 40 50 60 60 1 Randamentul total rje Nomogramă cartesiană anamorfozată. (Consumul specific de combustibil motor într'un motor cu ardere Internă). T|f) randament termic; tj/) randament indicat; tjm) randament mecanic (organic); tje) randament total (economic); Hu) putere calorifica inferioară; B) consum specific de combustibil. se reprezintă, într'un sistem de coordonate cartesiene plane, printr'o dreaptă, relafia dintre două variabile sau, printr'o familie de drepte cotate, relafia dintre trei variabile, două dintre variabile fiind purtate pe axa absciselor şi pe axa ordo- 11t natelor, în scări funcţionale alese astfel, încât liniile cotate ale nomogramei să fie drepte (anamorfoza rectilinie). Anamorfoza poate fi aplicată scării unei singure variabile, sau scărilor ambelor variabile, după tipul dependenţei funcţionale. Există dependenţe funcţionale cari nu sunt ana-morfpzabile rectiliniu (de ex., dependenţa funcţională, reprezentată printr'o curbă închisă într'o nomogramă cartesiană cu scară metrică, nu poate fi anamorfozată rectiliniu). Exemple de aplicaţie: Reprezentarea no- W mografică a relaţiei Y = a-p, care repre- | zintă tabla înmulţirii, 4 când a şi p sunt numere întregi, anamorfozată la scara logaritmică log 7 = log a + log g, pentru ambele variabile (a şi p) şi peniru a treia variabilă (y, dreptele de y constant nefiind echidistante), (v. fig.). Consumul specific de combustibil motor (B) într'un motor cu ardere internă, pentru combustibili de diferite puteri calorifice şi la diferite randamente ale motorului (v. fig., p. 110). i. Nomogramă cu puncte aliniate [HOMOrpaMMa C BbinpaBJieHHbiMH TOHKaMH; nomogramme â points alignes; Fluchtliniennomogramm, Flucht-linientafel; collinear points nomogram; pontsoros nomogramm]: Nomogramă compusă din mai multe scări funcţionale coplanare (drepte sau, uneori, curbe), astfel încât punctele cari corespund valorilor numerice de determinat ale anumitor variabile, pe scările acestor variabile, să fie coli-neare cu cele două puncte cari corespund, pe scările altor două variabile, valorilor numerice date ale acelor două variabile. Nomogramele cu puncte alîniate, pentru trei variabile, rezultă prin transformare duală sau dua- 3 4 5 6 Nomogramă cartesiană anamorfozată, cu trei variabile. (Tabla înmulfirii). 1i b M Nomogramă cu puncte aliniate, pentru trei variabile. listică, din nomogramele anamorfozate (o transformare— punct cu punct— a unei figuri, se nu*-meşte duală, dacă, în figura transformată, fiecărui punct de intersecţiune a trei drepte din figura originală îi corespunde câte o dreaptă care trece prin trei puncte ale figurii transformate). Astfel, punctului de intersecţiune a abscisei cu ordonata şi cu dreapta din familia de drepte ale nomogramei anamorfozate, îi corespunde colinearitatea a trei puncte în nomograma corespunzătoare cu puncte aliniate, obţinută prin transformare dua-listică. Din nomograma anamorfozată, la scara logaritmică, a relaţiei Y=a P» adică a relaţiei, log y=log a*f îog p, rezultă, prin transformare dualistică, nomograma cu puncte aliniate, de mai sus. Nomogramele cu puncte aliniate pot fi folosite şi pentru a reprezenta dependenţa, de două variabile, a mai multor variabile. Figura alăturată reprezintă, de exemplu, partea reală A şi partea imaginară B a cosinusului hiperbolic de variabilă complexă P + ja, în funcţiune de partea reală p şi de partea imaginară a a argumentului, a-dică dependenţa funcţională A + jB = chJ$ + j a), unde ; = V — 1. Dacă liniile scărilor funcţionale ale unei Nomogramă cu puncte aliniate * , pentru reprezentarea dependen- nomograme cu puncte (#i a douî variab||e de a|,e douS aliniate sunt drepte, şi variabile, dacă acestea sunt paralele, nomograma se numeşte de tip adiţional* şi anume simetrică sau nesimetrică, după cum dreptele sunt sau nu sunt echidistante; dacă dreptele nu sunt paralele, nomograma se numeşte de tip multiplicativ şi, în particular, dacă au trei drepte, dintre cari două sunt paralele, ele se numesc nomograme în N sau în 2. Exemplu de aplicaţie: Legea lui Ohm U=RI, reprezentată printr'o nomogramă cu puncte aliniate, simetrică. în figura alăturată, intervalele sunt: £/= 1 ■■•50V, /=0,02*”50A, respectiv 0,2---500A,. .R=1*»40Q, respectiv 0,1 4 Q. Sin. Nomogramăi (în sensul restrâns al cuvântului). Nomogramă cu puncte aliniate,, simetrică. (Legea lui Ohm). 112 Nomogramă mecanizafă. 1) ghidul riglei; 2) riglă mobilă. î. Nornogrâmei, mecanizarea ~ [MexaHH3a-iţHH HOMOrpaMMbi; mecanisation du nomogramme; Mechanisierung des Nommogramms; mechanizing of the nomogram; nomogramm me-chanizâlâsa]: Proce- deu de determinare a diferitelor valori de:: pe o nomogramă, printr'un dispozitiv mecanizat. Nomograma se trasează pe un carton, pe care se fixează o riglă mobilă, confecţionată din celuloid sau din piexiglas. Deplasarea riglei este ghidată de scara uneia dintre variabile, şi se citesc pe ea valorile corespunzătoare ale celorlalte variabile. Exemplu: Nomograma mecanizată, cu puncte aliniate şi nesimetrică, pentru reprezentarea funcţiunii v—sjt (relafia de definiţie a vitesei uniforme). Scara timpului ghidează deplasarea riglei (v. fig.). 2. Nomol [hJI; limon; Schlamm; silt, ooze; iszap]. 1. Geol. V. Mâl. 3. Nomol [niJiaM; boue; Schlamm; mud, slime; iszap]. 2. Tehn.: Lichid (de obiceiu apă) care confine în suspensie particule de substanfe de dimensiuni mici (sub 0,5 mm), rezultate din decantarea sau din precipitarea unor substanfe ne-organice disolvate în apă, din anumite reacfii chimice folosite în tehnică, din impurităfi precipitate în procese hidrometalurgice sau electro-metalurgice, etc. Exemple: 4. ~ anodic [aHOflHHH niJiaM; boueanodique; Anodenschlamm; anode mud; anodaiszap]. £/ec-irochim.: Resturile de impurităfi cari cad în spafiul anodic, prin disolvarea electrolitică a anodului la rafinarea metalelor. Aceste nomoluri confin adesea impurităfi prefioase: aur, platină, argint,bismut, etc. 5. ~ de căldare [KOTJlOBOft niJiaM; boue de chaudiere; Kesselschlamm; boiler mud; kazân-iszap]. Mş. ferm.: Nomol depus pe fundul căldărilor de abur, provenit din descompunerea in-crustafiilor sau din precipitarea sărurilor de calciu şi de magneziu disolvate în apa căldării. Se strânge în colectorul (sacul) de nomol, aşezat în partea cea mai de jos a căldării (v. fig. sub Căldare de locomotivă, Căldare Belleville, Căldare cu fevi de apă şi camere de apă secfionale), de unde este îndepărtat prin purjare (v.). Spre a uşura formarea nomolului, mult mai uşor de îndepărtat decât in-crustafiile, se folosesc desincrustanfi (v.). e. ~ de var [H3BecTK0BbiH HlJiaM; lait de chaux; Kalziumhydrat; limehydrate; kalciumhidrât]. Tehn.: Hidroxid de calciu, Ca(OH)2, cu aspect de nomol, rezultat din reacţia carburii de calciu îh contact cu apa, în generatoarele de acetilenă. 7. ~ roşu [KpaeHblH niJiaM; boue rouge; Rotschlamm; red mud; Voros iszap]: Produs secundar obfinut în procesele de fabricafie pe cale umedă a aluminiului din bauxite feruginoase. Se depune prin filtrarea şi spălarea bauxitei. Compozita nomolului roşu diferă după compozifia bauxitei; el confine, de obiceiu, sescvioxid de fier, bioxid de titan, alumină, silice, calce şi bioxid de sodiu. Confinutul în oxizi de fier al nomolului roşu fiind foarte mare (40***50%), el se aglomerează sau se brichetează şi se topeşte în cuptoarele înalte. Se foloseşte uneori şi la prepararea titanului. Cantitatea de nomol roşu obfinută la prepararea bauxitei e aproape egală cu cantitatea de alumină obfinută. 8. Nomol [niJiaM; schlamms; Schlamm; slimes, tailings; iszap], 3. Prep. min.: Praf de minereu, umezit până la curgere, obfinut la prepararea mecanică a minereurilor. V. şi Mâl. 9. Nomol activat [aKTHpHpOBaHHbm niJiaM; boue activee; belebter Sdilamm; revived mud; elenk folyadek]. Canal.: /Material format din flo-coane gelatinoase de nomol, încărcate cu o mare cantitate de bacterii aerobe şi de protozoare, cari accelerează procesul de oxidare a materiilor organice din apele uzate, în instalafiile de epurare biologică a apelor. Epurarea se execută în basine amenajate special, pentru a se asigura agitarea şi aerisirea intensă a nomolului, necesare alimentării cu oxigen a bacteriilor şi a procesului de epurare. V. şi Basin de nomol activat, Basin de nomol activat mixt. 10. Nomol, colector de ^. V. sub Sac de nomol. 11. Nonius. Zoot.: Rasă de cai de provenienţă anglo-normandă. Rasa Nonius prezintă o varietate mare (rezultată din iepele de talie înaltă) şi o varietate mică (obfinută din iepele moldoveneşti). Caii din varietatea mare au talia peste 1,69 m, cap mare, caracter pufin limfatic, şi sunt buni pentru muncile agricole; cei din varietatea mică au talia sub 1,69 m, cap mai fin, expresiv, şi sunt buni pentru tracfiune şi pentru călărie. Ambele tipuri sunt de coloare murgă. 12. Nonius. Mş. V. Vernier. 13. Nonpareille [HOHnapeJib; nonpareille; Non-pareille; nonpareil; nonpareille]. Arte gr.: Corp de literă de şase puncte tipografice. Este corpul de literă cei mai mic, de folosinfă curentă pentru tabele, adnotafii, inserfiuni, etc. Exemplu: Nonpareille. 14. Nonfronit [HOHTpOHHT; nontronite; Non-tronit; nontronite; nontronit]. Mineral.: Varietate de montmorillonit, în care aluminiul este înlocuit prin fier, iar magneziu! e înlocuit parfial prin alte metale bivalente. îs. Nopficoasă [JieBKOH; julienne; Nachtviole, Matronale; damewort, dame's violet, dame's rocket; estiviola]. Horf.: Hesperis matronalis L., familia cruciferelor. E o plantă anuală sau vivace. Florile ei răspândesc spre seară un miros foarte puternic, au coloare purpurie sau violetă, şi sunt dispuse în ciorchine panicuiate. înfloreşte din Mai până în Iunie. E o plantă meliferă. Se cultivă în parcuri, în grădini şi în ghivece. Se seamănă prin Apritie, Mai, pe brazde; se repică odată, iar apoi se plantează la locul definitiv. Plantele, invoalte, se înmulţesc prin butaşi şi prin despărţire. 1. Nor- Chim.: 1. Prefix folosit pentru a indica un isomer cu catenă normală, al unui compus cu al cărui nume este asociat. Exemplu: Norvalină (acid a-amino-vaierianic), în opoziţie cu valină (acid oc-amino-isovalerianic). — 2. Prefix folosit pentru a indica un compus mai simplu, care confine mai puţine grupări metil decât compusul cu al cărui nume este asociat. Exemplu: Norcamfor: camfor fără gruparea metil din poziţia 7. 2. Nor. V. Nori. 3. Nor arzător [ByjiKâHHHecKan Tyna; nuee ardente, nuee peleenne; Glutwolke; burning cloud, glowing cloud; lângfelho]. Geol.: Proiecţie vulcanică de gaze şi de vapori fierbinţi, foarte frecventă, care antrenează în suspensie mari cantităţi de cenuşă. 4. Norbergif [Hop«6eprHT; norbergite; Nor-bergit; norbergite; norbergit]. Mineral.: Mg3[(OHfF)2ISi04]. Silicofluorură de magneziu. Cristalizează în sistemul rombic; prezintă spărtură concoidală. 5. Norbid. V. Carbură de bor. 6. Nord [ceBep; nord; Nord; norfh; eszak]: Punctul cardinal de pe orizont, direct opus punctului Sud. Sin. Nord geografic. 7. ~ geografic [reorpa4)HLiecKHH ceBep; nord geographique; geographischer Nord; geo-graphical north; foldrajzi eszak]. V. Nord. s. ~ magnetic [MarHHTHbiH ceBep; nord magnetique; magnetischer Nord; magnetical north; mâgneseszak]: Orientarea în care se îndreaptă, pe Pământ, momentul magnetic al unui ac magnetic care se poate roti liber şi nu se găseşte lângă un corp feromagnetic. 9. Nordenskioldin [HopAemiiejibflHH; nor-denskioldine; Nordenskioldin; nordenskioldine; nordenskioldin]. Mineral.: CaSn (BOa)2. Borat de calciu şi de staniu, natural, cristalizat în sistemul hexagonal. Are cotoare galbenă. 10. Nordhausen, acid de ~ [Hop£ray3eHCKaH KHCJlOTa; acide N.; N. Săure; N. acid; N. sav]. Chim.: S207H2. Acid sulfuric fumans sau acid pirosulfuric. V. şi Sub Oleum. u. Nordmarkit [HOpAMapKHT; nordmarkite; Nordmarkit; nordmarkite; nordmarkit]. Petr.: Varietate de sienit alcalin. 12. Nwgină. Ind. chim. sp.: Sarea de sodiu şi amoniu sau magneziu a acidului laminaric. E o masă cleioasă, extrasă dii| un#le alge marine, care e întrebuinţată la încleire şi lâ apretură, în industria textilă. (N. C.) 13. Nori [o6jiaKa, Ty*m; nuages; Wolken; clouds; felhok]. Meteor.: Regiune a atmosferei, de dimensiuni variabile, în care se găsesc picături de apă, de obiceiu în stare de suprafuziune, cristale de ghiaţă (sau numai cristale, în norii foarte înalţi, sau numai picături, în cei joşi). Densitatea, în număr de picături pe unitatea de volum, nu depăşeşte o anumită limită, dincolo de care ele se 113 contopesc şi cad în spaţiul de sub nori. De aceea, cantitatea de apă lichidă din nori e foarte mică (1*'*5 g^m3 de aer). Norii se formează în urma condensării vaporilor de apă prin următoarele fenomene: răcirea datorită destinderii adiabatice a maselor de aer cari urcă prin convecţie termică sau dinamică; răcirea datorită destinderii adiabatice a maselor de aer cari urcă pe o suprafaţă de discontinuitate sau pe o suprafaţă de subsidenţă; răcirea prin radiaţie; răcireâ prin amestec turbulent. V şi Noros, sistem Norii se grupează în genuri, iar acestea, în următoarele patru familii: I. Nori superiori (la înălţimi mai mari decât 6000 m). Genuri: cirrus, cirrocumulus, cirrostratus, II. Nori mijlocii (între 2000 şi 6000 m). Genuri: altocumulus, aîtostratus, III. Nori inferiori (între sol şi 2000 m). Genuri: stratocumulus, stratus, nimbostratus. IV. Nori cu desvoltare verticală (dela 500 la 6000 m). Genuri: cumulus, cumulonimbus.— La rândul lor, genurile se împart în subgenuri şi specii, cari prezintă mai multe varietăţi şi detalii. Principalele subgenuri şi specii sunt: 14. Cirrus (Ci): Nori izolaţi, fini, cu structură fibroasă, fără umbre, în general de coloare albă, având adesea o strălucire ca a mătasei. Sunt norii cei mai înalţi, constituiţi din ace de ghiaţă. Ei sunt luminaţi de Soare cu mult înainte de răsăritul sau cu mult după apusul lui. Au înălţimea medie de 8000 m. Specii: cirrus densus, masă ndroasă compactă, cu densitatea îndeajuns de mare, încât s'ar putea confunda cu norii mijlocii sau cu cei inferiori; cirrus uncinus, în formă de virgulă, Coada terminându-se în sus, în formă de ghiară, sau în forma unei mici tufe; cirrus nothus (fals cirrus), văl subţire care se formează în masa de aer de deasupra unui nor cumulonimbus; cirrus filosus, compus din filamente mai mult sau mai puţin rectilinii sau curbate neregulat, cu extremităţi fine (mici tufe, mici ghiare) şi fără părţi reunite între ele. 15. Cirrocumulus (Cc): Strat sau banc de nori superiori, cu aspect cirriform, compus din sfere mici sau din fulgi albi, fără umbre, şi dispuse, fie în grupuri, fie în şiruri, adesea asemănătoare valurilor mici pe cari le formează nisipul pe o plajă. Au înălţimea medie de 6000 m. 16. Cirrostratus (Cs): Nori superiori, cu aspectul unei pânze fine, albicioase, care nu face să dispară conturul discului solar sau lunar, dar determină adesea halouri în jurul acestor astre. Au înălţimea medie de 6000 m. O specie mai importantă e cirrosiratus nebulosus, văl foarte fin, abia vizibil, care dă aproape totdeauna halouri. 17. Altocumulus (Ac): Strat sau banc de nori mijlocii, divizat în lamele sau în grămăjoare mici, de forma pietricelelor roase de apă. Aceste elemente se dispun uneori în grupuri, alteori în şiruri sau în rulouri, după o direcţie sau două şi, uneori, sunt atât de strânse, încât marginile lor se unesc. Marginea unui altocumulus care trece prin faţa Soarelui sau a Lunii poate produce o coroană. 8 114 Au înălfimea medie de 5000 m. O specie mai importantă de altocumulus e: altocumulus cumu-logenitus (nori formafi prin etalarea vârfurilor de cumulus, după ce aceştia au dispărut). „ i. Alfostratus (As): Nori mijlocii cu aspectul unei pânze continue, cu slructură fibroasă, cari prezintă benzi paralele de coloare cenuşie mai mult sau mai pufin închisă, bătând uneori uşor în albastru. Seamănă cu norii cirrostratus, dar sunt mult mai groşi, nelăsând să se vadă Soarele sau Luna. Dintr'un altostratus poate adesea să plouă sau să ningă uşor. Au înălfimea medie de 3500 m. Subgenuri: altostratus translucidus, cu aspect uniform, ca de sticlă mată, şi altostratus opa-cus, cu puternică structură fibroasă. 2. Stratocumulus ($c): Nori joşi, cari formează un strat sau un banc compus din grămăjoare cu aspectul câlfilor. Au coloarea cenuşie, cu regiuni mai închise (în deosebi cele centrale) şi cu margini uneori imprecis conturate. Elementele acestui gen de nori se dispun în grupuri, în rânduri, sau în rulouri, după una sau două direcfii. Când acoper tot cerul, în deosebi iarna, acesta capătă un aspect ondulat. Au înălfimea medie de 1500 m. Specii: altocumulus vesperalis, nori plafi şi alungifi, cari se formează către apusul Soarelui, ca produs final al evolufiei unui cumulus. s. Stratus (St): Nori inferiori, formafi dintr'un strat uniform analog cefii, care se găseşte la o mică înălfime deasupra solului. De obiceiu, nivelul superior al norilor stratus nu depăşeşte 1000 m înălfime. Norii stratus pot da burnifă. Au înălfimea medie de 500 m. Când sunt desfăcufi în făşii neregulate, se numesc fractostratus. 4. Nimbosfratus (Ns): Nori inferiori, cu aspectul unui strat continuu, amorf, de coloare cenuşie închisă, aproape uniform. Norii nimbostratus produc ploaie sau ninsoare continuă. Derivă din îngroşarea şi coborîrea continuă a unui altostratus. Au înălfimea medie de 800 m. Când aceşti nori sunt desfăcufi în făşii neregulate, ei se numesc fractonimbus. în vechea clasificafie, nimbostratus se numea nimbus. 5. Cumulus (Cu): Nori inferiori, groşi, cu desvoltarea în sens vertical, având baza aproape orizontală, iar vârful în formă de turnuri cu numeroase protuberanfe rotunjite. Norii cumulus se formează prin convecfie termică sau dinamică. Apar dimineafa, se desvoltă în cursul zilei şi dispar către seară. Au înălfimea medie de 1200 m. Specii: cumulus humilis, nori cumulus, pufin desvoltafi, mici, şi în familii numeroase; cumulus congestus, umflafi şi înmugurifi, cu turnuri şi cupole, şi cari se ridică mult în înălfime. Cumulus de timp frumos sunt nori destul de distanfafi, turtifi, având aspectul unor baloane parfial des-umflate. Sunt mai întinşi în suprafafă decât în înălfime. Norii cumulus, desfăcufi în făşii inegale, se numesc fractocumulus. 6. Cumulonimbus (Cb): Mase foarte puternice de nori inferiori, cu o mare extensiune în sens vertical şi având porfiuni cari se ridică în formă de munfi sau de turnuri. Partea superioară a aces- tor nori are structură fibroasă şi, unepri, prin extindere în sens orizontal, ia forma unei nicovale. Cumulonimbus produc averse de ploaie sau zăpadă, uneori grindină şi măzăriche, iar în cursul verii, furtuni. înălfimea medie a bazei lor e de 1200 m. Specii: cumulonimbus calvus, ale căror protuberanfe încep să se destrame; cumulonimbus capillatus, ale căror vârfuri au structuri cirriforme, adesea în formă de nicovală. Sin. Nori de furtună. Varietăfile de nori sunt: 7. Fumulus (Fum): Varietate de nori cu aspect de văl foarte fin, abia vizibil. Se întâlnesc la toate înălfimile, începând cu cirrus şi terminând cu stratus, 8. Lenticularis (Lent): Varietate de noride formă ovoidă, cu conture nefe, de coloare albă-sidefie. Se întâlnesc la diferite înălfimi, începând cu cirrostratus şi terminând cu stratus (în limbajul curent: nori lenticulari). 9. Cumuliformis (Cuf): Formă particulară pe care o iau unii nori, cu pa/tea superioară rotunjită, ca la norii cumulus. Se observă la diferite înălfimi, începând cu ciriais şi terminând cu stratus (în limbajul curent: nori cumuliformi). 10. ^Stratiformis (Sir): Aspect de strat noros pe care îl iau unele grupuri de nori sau formafiile noroase generate de-a-lungul unei suprafefe de discontinuitate (în limbajul curent: nori stratiformi). 11. Mammalus (Mam): Conture rotunjite în formă de mamele, cari se formează la baza anumitor specii de nori (în special stratocumulus, cumulonimbus şi altostratus). Sunt forme rare şi pufin stabile, cari apar în timpul stărilor de furtună. 12. Undulatus (Und): Varietate de nori mijlocii şi superiori, formafi din elemente alungite, paralele între ele, asemănătoare valurilor mării. îs. Radiatus (Rad): Varietate de nori mijlocii şi superiori, dispuşi în benzi paralele. Datorită efectului de perspectivă, benzile converg într'un punct al orizontului, sau către două puncte opuse. 14. Castellatus (Cast): Mase noroase cumulifor-me, aliniate în şiruri, cu baza orizontală comună, şi prezentând, la partea superioară, tumulefe şi creneluri. în totalitatea sa, norul are aspectul unei mari cetăfi, văzută din depărtare (de ex. altocumulus castellatus). 15. Floccus (FI): Mase noroase ca nişte mici nori cumulus, fără bază comună, mai mult sau mai pufin sfâşiafi. — Detaliile accidentale sunt: ie. Virgum: Trene sau cozi descendente, cari se observă mai ales la altocumulus şi la altostratus. 17. Incus: Formă de nicovală întâlnită la partea superioară a unui cumulonimbus. îs. Arcuş: Aspect general de arc, pe care îl ia fruntea norilor cumulonimbus în apropierea orizontului. 19. Pileus: Văl albicios care acopere părfile cele mai proeminente ale norilor cumuliformi. Se formează printr'un fenomen de convecfie dinamică (protuberanfele şi înmuguririle norilor împing şi înalfă straturile de aer de deasupra lor). Prin ră- 115 cire adiabatică, vaporii de apă din aceste straturi se condensează sau se solidifică, dând pileus-ul (în limbajul curent: glugă noroasă sau căciulă de nori). — Din punctul de vedere al formării lor, se deosebesc : 1. Nori de advecfie [aABeKiţHOHHbie TyHH; nuages d'advection; Advektionswolken; advection clouds; advekcios felhok]: Nori formafi prin condensarea vaporilor de apă dintr'o masă de aer umed care alunecă de-a-lungul unei suprafefe de discontinuitate (v.). 2. ~ de convecfie [KOHBeKiţHOHHbie TyHH; nuages de convection; Konvektionswolken; con-vection clouds; konvekcios felhok]: Nori formafi prin condensarea vaporilor de apă dintr'o masă de aer umed care se ridică tn atmosferă şi întâlneşte straturi de aer rece. s. ~ de obstacol [ropHbie TyHH; nuages d'obstacle; Hinderniswolken; obstruction clouds; akadâly-felhok]: Nori produşi de un curent de aer aproape orizontal, care întâlneşte o creastă muntoasă. Deviafiile laterale şi verticale ale curentului dau forme de nori foarte variate: rulouri, făşii cari par acăfate de munfi în bătaia vântului, draperii, vârtejuri imense cu axele orizontale, etc. 4. ~ de relief [pejibe(|)Hbie TynH; nuages de relief; Reliefwolken; relief clouds; dombor-felhok]: Nori de zi, cari se formează în regiunile accidentate, în special în cele muntoase. Se aseamănă cu norii cumulus obişnuifi, şi sunt produşi de curenfii cari urcă de-a-lungul pantelor. Norii de relief iau aspecte foarte variate şi se pot transforma în adevărafi cumulonimbus. s. Trene de condensare [KOH/ţeHCaiţHOHHbie nOJIOCbl; traînees blanches; Kondensfahren; white condensing trails; kondenszâcio-sâvok]: Făşii înguste şi albe, cari se formează în urma avioanelor în sbor, şi cari se deosebesc de făşiile provocate intenfionat prin emisiunea de gaze fumigene. Fenomen meteorologic specific, trena provine din condensarea sau din solidificarea vaporilor, ca urmare a intervenţiei avionului. Inter-venfia este eficace numai în urma lăsată de avion. Ea se formează în unul din modurile următoare: prin vaporii de apă confinuf i de gazele expulsa-te de eşapament, cari măresc umiditatea aerului la o valoare propice condensării; prin pulberile de cărbune revărsate în acelaşi mod, cari au rolul de nuclee de condensare, — şi prin acfiunea vârtejurilor formate în urma aripelor, cari produc o destindere adiabatică la aerului- (prin urmare răcirea lui şi condensarea vaporilor). Trenele dispar după un timp, sau evoluează ca orice masă noroasă, luând aspectul norilor obişnuifi la altitudinea la care s'au produs. — Se deosebesc şi următoarele tipuri de nori speciali: e. Nori aurorali. V. Auroră polară. 7. Nori de furtună [rp030Bbie TynH; nuages orageux; Gewitterwolken; storm clouds; viharfel-hok]. V. Cumulonimbus. 8. Nori luminoşi nocturni [HOHHbie CBeTfliiţHe TyHH; ngages luminescents nocturnes; leuchtende Nachtwolken; nocturnal luminescent clouds; vilâ-gito ejjeli felhok]: Nori foarte înalfi (cca 80 km altitudine), cari continuă să fie luminafi de Soare mult timp după apusul acestuia la sol. Răspândesc o lumină albă-albăstruie sau albă-argintie, care se datoreşte difuziunii luminii solare. Par să fie constituifi dintr'o pulbere foarte fină, poate de origine cosmică. Norii luminoşi nocturni se observă în nopfile de vară, la latitudini cuprinse între 45 şi 60°. Sin. Nori de miezul nopfii. 9. Nori sidefii [nepJiaMyTOBbie oâJiaKa; nuages nacres; Perlmutterwolken; mother-of-pearl clouds; gyongyfelhok]: Nori cari apar foarte rar, şi se observă în regiunile nordice; ei se situează între 20 şi 30 km altitudine. în apropiere de direcfia Soarelui sau a Lunii, ei se colorează în colori vii, cari se succed în benzi mai mult sau mai pufin regulate. Sunt constituifi din particule solide foarte fine, de natură necunoscută. 10. Noria [KOBineBOH 9JieBaTop; noria, ele-vateur â godets; Becherwerk, Noria; bucket elevator; nedves szâllitomu, vedermu]. Mş. rid.: Elevator cu cupe antrenate cu lanf fără fine, sau cu roată. E folosit pentru apă, pentru nisip, etc. 11. Norian [H0pHaH0BbiH npyc; norien; nori-sche Stufe; Noric stage; noriânreteg]. Geol.: Etaj superior al Triasicului de tip alpin (v. tabloul sub Geologice, subdiviziuni ~). Se caracterizează, în Lnele pânze alpine, prin puternice depozite de dolomite recjfale, cu Cyroporella, Worthenia solitaria şi Megalodon. Sin. Noric. 12. Noric. V. Norian. îs. Norif [HOpHT; norite; Norit; norite; norit]. Petr.: Varietate de rocă eruptivă bazică din familia gabbrourilor, având în compozifia mineralogică piroxenul, reprezentat prin hipersten, asociat uneori cu olivin. 14. Normă [HOpMa; norme; Norme; norm; norma]. 1. Mat.: Număr real N(0) asociat unui număr hipercompl^c (adică unui element al unei algebre) 0, astfel încât să existe relafia 7V(e102) = N(01)N(02). Exemple: Norma unui număr complex ordinar B = a + bi este pătratul modulului, adică N (Q) = a2-j-b2; norma unui cuaternion q — d -f- ib -f* jc kd 6Ste N (q)~ a2 + b2 c2+d2) norma unui număr dual al lui Study Q — a + bs este -7V(0) = #; norma unei matrice A din inelul complet al matricelor de ordin n este egală cu determinantul | A | al matricei. — 2. Geol.: Compozifia chimică a unei roce eruptive, exprimată în molecule minerale ideale (minerale standard sau normative), calculată — după o anumită regulă — din compozifia chimică globală dată sub formă de oxizi. — 3. St. V. Standard. 15. Normă [HopMa; norme; Norm; norm; norma]. 4. Tehn.: Valoare a unei mărimi caracteristice unui proces tehnologic, a cărei îndepli- 8* 116 nire sau depăşire reclamă un efort susfinut, şi care se cere să fie îndeplinită de cei cari lucrează în procesul tehnologic. — Normele cari servesc ca bază de calcul în planificarea producfiei pe o anumită perioadă se numesc norme de planificare. Normele stabilite prin metode analitice de normare, pe baza unor condifiuni tehnice date, se numesc norme tehnice, spre deosebire de normele empirice, stabilite pe bază de evaluări statistice, empirice. Normele tehnico-economice privesc mărimi (indici tehnico-economici) cari se folosesc pentru aprecierea productivităţi utilajului şi a folosirii materiilor prime, a materialelor auxiliare şi a combustibilului, în condifiuni tehnice şi de muncă date. Normele de muncă privesc mărimi cari se folosesc pentru aprecierea productivităfii muncii. Numărul locurilor de lucru cari trebue deservite de un muncitor sau de o echipă de muncitori se numeşte normă de deservire. Numărul de muncitori necesar pentru deservirea unui loc de lucru, sau pentru efectuarea unui proces tehnologic sau a unei operafiuni tehnologice, se numeşte normă de personal. Numărul de unităfi de producfie (bucăfi, kilograme, tone, metri, etc.), cari trebue să fie executate de un muncitor (sau de o echipă de muncitori), într'o unitate de timp, se numeşte normă de producfie. Timpul acordat pentru executarea unei lucrări date, în condifiuni tehnice şi de muncă date, se numeşte normă de timp. Nu intră în norma de timp timpul necesar pentru lucrări neproductive, sau timpii de oprire din cauze cari nu depind de muncitor, etc. Aceste norme, ca şi normele de producfie, se stabilesc pe baza realizărilor muncitorilor fruntaşi şi, pentru a contribui la realizarea lărgirii reproducfiei socialiste, ele nu sunt stafionare, ci progresive, pe măsură ce creşte nivelul tehnic şi cultural al jjiuncitorilor, şi pe măsură ce se perfecfioneăza utilajul tehnic şi organizarea muncii. 1. Normal0 [HOpMaJibHbiH; normal; normal; normal; normâlis]. Tehn.: 1. Calitatea de a fi conform cu o normă sau cu un grup dat de norme. — 2. Calitatea unei mărimi de a avea o valoare apropiată de valoarea întâlnită cel mai des. Exemple: ecartament normal, element normal. 2. Normală [HOpMaJlb ; normale ; Normale ; normal; normâlvonaî]. Geom.: 1. Dreaptă perpendiculară pe tangentă, în punctul ei de contact cu o curbă. — 2. Perpendiculara pe planul tangent la o suprafafă, dusă în punctul de contact. Ecuafia vectorială a normalei este r=X + ±'9EX*K\ H N q)h Qz? „ unde dacă E, F, G sunt coeficienfii primei forme fundamentale, H—^EG—F2, r e vectorul de pozifie al unui punct curent P(X, Y, 2) al norma- lei în punctul M, {x, y, z), R e vectorul de pozifie, pe suprafafă, al punctului M, şi t e distanfa orientată MP. Ecuafia în coordonate cartesiene, este: jy-* _ Y-y _ 2-z yuzv~~~yvzu zuxv xuzv xu^v yuxv s. ~ principală [ocHOBHan HOpMaJlb; normale principale; Hauptnormale; principal normal; fonor-mâlis], Geom.: Normala la o curbă, paralelă cu tangenta dusă în punctul corespunzător, Ia indi-catoarea sferică a tangentelor. Este normala situată în planul osculator. Ecuafia vectorială a normalei principale în punctul M (x, y, z) este în care 7 este vectorul de pozifie al unui punct curent P (X, Y, 2) al normalei principale, p e raza de curbură în punctul Mj u e distanfa orientată MP; ecuafia în coordonate cartesiene este X-x(s) Y-r-y (s)__2 — z (s) ~ y"(s) ~ z"(s) 4. Normală, ecuafie ~ [HopMaJibHoe ypaB- Heirae; equation normale; normale Gleichung; normal equation; normâlis egyenlet]. Mat.: O ecuafie P(x) = 0 este ecuafie normală, dacă rădăcinile ei se exprimă rafional cu ajutorul uneia dintre ele. O ecuafie binomă xn=î este normală 2 i x pentrucă, dacă x±—e n , vom avea x =x2 s 2 1, x = x l...,x1/t — xn, x , x ...fiind cele n ră- 3 i ' » l' l' 2 n dăcini. Fie, în general, pentru o ecuafie normală xi—Ri, (xj (i = 2,3,..., n), R{ reprezentând o funcfiune rafională (cât de polinoame). Dacă Ri Rj (x^ = Rj Ri (x±) pentru toate valorile lui i şi j (2,3,..., n), ecuafia este abe-liană. Orice ecuafie abeliană este rezolvabilă cu radicali. Reciproc, pentru ca o ecuafie să fie rezolvabilă prin radicali, este necesar şi suficient ca grupul ei să fie rezolvabil, adică factorii lui de compozifie să fie numere prime. Din această propozifie rezultă teorema lui Abel: O ecuafie generală de grad mai mare decât al patrulea nu este rezolvabilă prin radicali. 5. formă ~ [HopMaJlbHan (J)opMa; forme normale; Normalform; normal form; normâlalak]: Un sistem de ecuafii diferenfiale sau cu derivate par}iale este pus sub formă normală, dacă el este rezolvat în raport cu derivatele de ordinul cel mai înalt. Dacă sistemul este cu derivate parfiale, se consideră în rezolvare derivatele parfiale de ordinul cel mai înalt, luate în raport cu aceeaşi variabilă, şi se spune, în acest caz, că sistemul este normal fafă de această variabilă. Teoremele de existenfă aie lui Cauchy şi Cova-levschi se referă numai Ia sisteme puse sub formă normală. f 17 1. Normală, recoacere ~: Sin. Recoacere de normalizare, Normalizare (v.). 2. Normală, stare ~ [HopMajibHoe coctoh-HHe; etat normal; Normalzustand; normal state; normâlis âllapot]. Termod.: Starea unui gaz, care corespunde temperaturii de 0° şi presiunii de 760 mm coloană de mercur. s. temperatură ~ [HopMaJibHan TeMnepa-Typa; temperature normale; Normaltemperatur; normal temperature; normâlis homerseklet]. Metl.: Temperatura obişnuită a locului de lucru; de exemplu, în tratamente termice, temperatura de cca 20°. 4. Normale, valori ~ [HopMaJibHbie 3HaHe-HHH; valeurs normales; Normalwerte; normal va-lues; normâlertekek]. Meteor,: Mediile aritmetice ale elementelor meteorologice, deduse dinir'un număr mare de ani de observafie. Ele se numesc orare, dacă sunt media observafiilor făcute din oră în oră, diurne, când se referă 1a valoarea medie a unei zile, etc. 5. Normalifafe [H0pMaJibH0CTb ; normalite ; Normalităt; normality; normalitâs]. Chim. fiz.: Concentrafia solufiilor în care confinutul în substanţă disolvată la litru de soiufie este exprimat în echivalenti-gram. zing; normalizâlâs]. Mefl.:Tratament termic al ofelu-rilor în stare solidă, consistând întrfo încălzire la 30--*50° deasupra punctului Ac3 (de transformare feritică, pe linia GOS, care este locul geometric al punctelor Ac3 (v. fig. de sub Diagrama fier-carbon) pentru ofeluri hipoeutectoide, respectiv deasupra punctului ^4cm),(de transformare a cementitei secundare în austenită, pe linia SE, care e locul geometric al punctelor Accm) pentru ofeluri hipereutectoide, urmată de o răcire în aer liber (v. fig. de mai jos şi Diagrama fier-carbon); Ia ofelurile hipereutectoide, încălzirea se limitează, de obiceiu, la 30**‘50° deasupra punctului Ac± (de începere a disolvării cementitei secundare din perlită, pe linia SK, adică pe locul geometric al punctelor Ac3). Se aplică: pentru înlăturarea structurii grosolane a otelurilor supraîncălzite (formată prin transformarea granulelor mari de austenită — existentă la temperaturi înalte în piesele de dimensiuni mari, forjate, sau în piesele de ofel, turnate — în ferită şi în perlită cu structură grosolană); pentru înlăturarea neunifor-mităfii în structură (de ex. după sudarea în capete sau prin puncte, după laminare sau forjare cu Diagrame de recoacere. B) porfiuni din diagrama fier-carbon, cu reprezentarea zonelor de încălzire pentru recoacere; C) omogeneizare; D) normalizare şi E) recoacere de defenslonare, a unul ofel cu 0,25°/ C; F) recoacere de înmuiere prin încălzire prelungită dedesubtul temperaturii Xi a punctului A^\ G) recoacere de înmuiere prin răcire lentă dela o temperatură superioară şi foarte apropiată"de T±, şi îfj recoacere de înmuiere prin oscilafie în jurul temperaturii de transformare Tj, 3 unui ofel cu 0,90/0C; Q) curba punctelor de transformare Ai', C3) curba punctelor de transformare A$", Ccm) curba punctelor de transformare Acm; S) curba soliclus; Tj) temperatura corespunzătoare punctului de transformare Ai’, Tg) temperatura corespunzătoare punctului de transformare A3; Tp) temperatura corespunzătoare limitei de plasticitate; 1) zonă de încălzire pentru omogeneizare; 2) şi 3) sau 4) zone de încălzire pentru normalizare; 2) şi 4) zonă de încălzire pentru călire; 5) zonă de încălzire pentru recoacere de înmuiere sub At; 5) şi 6) zonă de încălzire pentru recoacerea prin oscilafie în jurul lui A^, 7) zonă de încălzire pentru recoacerea de detensionare. 0. Normalizare: Sin. Standardizare (v.). 7. Normalizare[HopMajiH3ai^HH; recuif de nor-malisation; Normalgluhen, Normalisieren; normali- temperatura finală prea joasă, etc.); pentru înlăturarea efectelor ecruisării (produsă de ex. prin presare la rece); etc. 118 încălzirea se face în cupfor sau în baie de normalizare (v.). Răcirea se poate face: în aer liber, fără curenţ; în cupfor sau în aer liber, până la temperatura de recristalizare (600°), urmată de răcire lentă în cuptor. Temperatura de încălzire prea înaltă sau prelungirea timpului de menţinere la temperatura de normalizare (v.) pot anula efectele normalizării (adică pot zădărnici micşorarea granulelor din structură). Elementele de adaus ale otelurilor aliate modifică condifiunile de normalizare: temperatura Ac3, respectiv AcCfn, scade cu creşterea conţinutului în mangan, în nichel, wolfram, crom, etc.; cromul, vanadiul, wolframul şi molibdenul impun prelungirea duratei de menjinere la temperatura de normalizare. Ofelul normalizat (v.) are structura fină şi uniformă, şi e mai uşor aşchiabil, mai tenace şi mai rezistent la oboseală decât acelaşi ofel, căruia i s'a aplicat tratamentul- de revenire. Semifabricatele de ofel (laminate, trase, etc.) se livrează de uzine, în general, în stare normalizată, iar caracteristi-cele lor se dau pentru această stare. Sin. Recoacere de normalizare. i. Normalizare, cuptor de ~ [nen fljin HopMa-JlH3aiţHH; four de normalisation; Normalisierungs-ofen; normalizing furnace; normalizâlâsi kemence]. Mefl.: Cuptor de tratament termic, în care se reali- cuptorul (cu lungimea de 30* "60 m) are vatra compusă din rulouri tubulare rotative cu discuri, şi cu răcire interioară cu apă; cuptorul are trei zone (de încălzire, de normalizare şi de răcire lentă), prima zonă fiind încălzită cu arzătoare de gaz sau de păcură, iar celelalte două cu o parte din gazele de ardere (v. fig.). 2. Normare [HopMHpoBaHHe;etablissement de normes,normation, normage; Normen,Normenfest-setzen; establishing of norms; normâzâs, norma-megâllapitâs]: Stabilirea de norme pentru un domeniu de activitate tehnico-economică. 3. Normativ [HopMaTHB; normatif; Normativ; normative; normativa]. Tehn.: Tablou folosit în normare, şi care cuprinde duratele medii în cari se efectuează anumite operafiuni tehnice, sau anumite faze ale acestor operafiuni. 4. Normator [HOpMHpOBiiţHK; normateur; Nor-mator; normator; normâlo]: .Tehnician specializat în stabilirea normelor de timpi de lucru. Norma-torii sunt specializaţi, fie pentru ramuri tehnice, de exemplu pentru ramura textilă, metalurgică, etc., fie pentru activităţi mai restrânse, de exemplu pentru turnătorie, fierărie, aşchiere, montaj, etc. — Nor-matorii cu studii tehnice şi de specialitate mai înaintată se numesc normatori tehnologi. condifiunile de încălzire şi de răcire necesare în recoacerea de normalizare. Construcţia lui depinde mo1 1000 600 Cuptor de normalizare penfru tablă subfire, cu funcfionare continuă, cu material mobil, a) şi b) secfiuni transversale prin zona de încălzire, respectiv prin zona de răcire; 1) vatră fixă, de material refractar; 2) vatră purtătoare de tuburi cu discuri, răcite la Interior; 3) boltă fixă; 4) boltă amovibilă; 5) palier de alunecare; 6) conducte de apă de răcire. 5. Noroiu [rpH3b, uiJiaM, 6ojioto; boue; Kot, Schlamm; mud; sar]: Amestec de lichid şi de materii minerale fin divizate, de consistenfă pastoasă până la fluidă. e. Noroiu de sapă [rpH36B0H pacTBop; boue de forage; Bohrspiilung; drilling mud; furaşi sar]. Expl. pefr.: Fluid de sapă (v.) rezultat, în general, în mod natural în procesul de foraj, introducând în gaura de sondă, prin prăjinile de săpare, apă care ia în suspensie detritusul rezultat din săpare, după separarea, la zi, a fracfiunilor de dimensiuni mari (nisip). Are gr. sp. 1,150-■ • 1,350, viscozi-tatea 2,,,200 centipoise, cu pH-ul cuprins între 6,5 şi 8,0. Uneori se prepară în stafiuni centrale de preparare, cari cuprind aparate de fărâmare şijde amestecare intensă cu apa. gazeificat [ra3HpoBaHHbiH pacTBop; a | I / { b l - i / / / \ 1 £ fcl —5 \ M ! -rr -fn 6 8 6 12 14 16 20 22 Zkminute Variafia temperaturii în cuptorul de normalizare pentru tablă, cu material mobil. a) curba de variafie a temperaturii cuptorului în lungul lui; b) temperatura materialului de-a-lungul cuptorului şi în funcfiune de timp; /) zonă de încălzire; 2) zonă de recoacere; 3) zonă de răcire în cuptor. zează de produsul de tratat. De exemplu, pentru normalizarea continuă a tablei subfiri, după laminare, boue gazeifiee; vergaste Spulung; gascut mud; gozoldodâsos folyadek]: Fluid de sapă, care confine bule de gaze desvoltate din formafiile 119 gazeifere străbătute, din cauza presiunii insuficiente a coloanei de noroiu (densitate sau înălfime). Din cauza prezenfei bulelor de gâze, se micşorează densitatea noroiului, exercitându-se astfel o presiune şi mai mică asupra stratului; stratul debitează o cantitate din ce în ce mai mare de gaze, astfel încât fenomenul, odată amorsat, evoluează către o erupfie necontrolată. Pericolul este accentuat de proprietăţile de gel ale noroiului, cari împiedecă separarea gazelor din el, prin diferenfa de densitate, astfel încât micşorarea densităfii noroiului se produce din ce în ce mai repede. Controlul unei sonde cu noroiu gazeificat reclamă urmărirea exactă a densităfii acestuia şi urmărirea exactă a volumului total al noroiului (în practică, a volumului noroiului din batal, diferenfa dintre acesta şi volumul pufului putând ii urmărită mult mai precis). Pentru eliminarea gazelor din noroiu, se agită noroiul pentru distrugerea stării de gel, se reduce viscozitatea şi limita de rupere de forfecare a noroiului prin adausuri de reactivi (tananfi şi fosfafi alcalini) şi prin adausuri moderate de apă. Conţinutul în gaze libere ocluse în noroiul normal este de 0,2-■•0,5% din volumul acestuia, şi e format numai din aer; o creştere peste 1 % indică desvoltarea de gaze din strat, iar o creştere peste 51 ••10% poate cauza erupfii necontrolate. 1. Noroiu gel [rejieBbm rJiHHHCTbiHpacTBop; -boue-gel; Gel-Spulung; gel-mud; zsel-folyadek]: Fluid de sapă sau de instrumentafie a sondelor, căruia i s'a adăugit o cantitate de material coloidal, în proporfie importantă, pentru a-i deplasa echilibrul tixotropic către faza gel. Prin adausuri de bentonite selecfionate (cu montmoril-fonit), în proporfie de câteva procente, se poate aduce limita de rupere prin forfecare a gelului, dela valori de cca 0,015 g/cm2 la valori de cca 0,050 g/cm2, după un repaus de 10 min, respectiv se poate sport unghiul de repaus (taluzul natural) al noroiului, dela câteva fracfiuni de grad la câteva grade. în operafiunile de instrumentafie, noroiul gel asigură puful împotriva sedimentării fragmentelor de detritus de pe întreaga lungimi a pufului, în regiunea de fund, împiedecând sedimentarea fragmentelor cari nu depăşesc o anumită mărime şi greutate în timpul cât nu se poate menfine circulafie în puf. 2. ~ greu [THHcejibiH rJiHHHCTbiâ pacTBop; boue dense de forage; S^wirspuking; heavy dril-ting mud; nehez folyadek]: Fluid de sapă a cărui greutate specifică a fost mărită dela 1,151 •••1,250 (în cazul celui cu bază de apă) la 1,500 ••■2,4, respectiv dela 0,900 ••• 1,000 (în cazul celui cu bază de produse petroliere) la 1,500-• • 1,800,— prin adăugire de material fin măcinat şi cu greutate specifică mare, de exemplu barit (SO^Ba tehnic), siderină, colmatită (amestecuri de sguri de cuptor înalt cu raportul Fe/Ca cât mai mare), hematină, ponderozit (oxizi de fier, rar naturali, rezultafi adesea din prăjirea oxidantă a piritelor, cu incon- venientul unei mari corozivităfi a prăjinilor de sapă) sau galenă (numai în cazuri excepfionaie, din cauza costului mare). 3. Norosr sistem ~ [o6jianHaH CHCTeMa; sys-teme nuageux; Wolkensystem; cloud system; felhos rendszer]. Me/eor.: Formafie mai mult sau mai pufin distinctă de ansambluri noroase cari acoper o suprafafă de obiceiu mai mare decât fara noastră, şi cari apar pe hărţile sinoptice ale stării cerului. Ansamblurile noroase au o individualitate persistentă şi sunt în mişcare. Un sistem noros se compune din următoarele părfi: Fruntea şi marginile: bandă relativ îngustă, în care timpul este relativ frumos, iar cerul, noros sau foarte noros (cirrus sau cirrocumulus, altocumulus, cirrostratus, care se transformă în cumulus de timp frumos); Ia mijloc, corpul, zonă de timp ploios sau ameninfător, cu cerul acoperit de nori mijlocii (altostratus, altocumulus), în pături şi nori inferiori (nimbostratus); în urmă, trena, zonă de timp schimbător, cu averse şi înseninări parfiale, şi care singură ocupă o suprafafă mai mare decât restul sistemului cu nori prezenfi cumulonimbus şi cumulus destrămaţi, precipi-tafiile având caracterul de averse. în trenă, aerul prezintă o mare instabilitate termică. 4. Northupit [HopTynHT;northupite; Northupit; northupite; northupit]. Mineral.: MgC03Na2C03, NaCI. Cristalizează în sistemul cubic (octaedric). Are coloare albă, galbenă sau cenuşie. Se formează prin depuneri din unele lacuri sărate. 5. Norton, cutie de avans V. sub Schimbător de vitesă la maşini-unelte; v. şi sub Mecanism organic, cu cutie de vitese, cu tren balador basculant. e. Nosean [HOCeftaH; noseane; Nosean; no-sean; noszeân]. Mineral.: Na8[S041 (AISi04)6]. Sili-cat de sodiu şi aluminiu, care confine şi sulfat de sodiu. Feldspatoid din grupul sodalitului. Se prezintă sub formă de dodecaedri romboidali sau sub formă de granule cenuşii sau negricioase. 7. Nosofen: Sin. Tetraiodofenolftaleină (v.). 8. Nostrom [6ou;MaH; maître d'equipage; Bootsmann; boatswain, bos'n; hajos]. Nav. m.: Şeful de echipaj al unei nave de comerf. 9. Notam. Nav. a.: înştiinfare cuprinzând date referitoare la securitatea sborurilor, şi care se comunică navigatorilor aerieni — printr'un cod special — de autoritatea aeronautică competentă, în scris, înainte de sbor, sau prin radio, în timpul sborului. io. Note de calcul [pacneTHbie 3aMeTKH; notes de calcul; Berechnungsgrundlagen; calcula-tion notes; szâmitâsi alap]. Tehn.: Piesă scrisă care însofeşte un proiect şi care cuprinde ipotezele de calcul, încărcările, rezistenfele admisibile şi toate calculele de rezistenfă pe baza cărora s'au stabilit dimensiunile diferitelor piese ale unei construcfii, ale unei instalafii, ale unei maşini, ale unui aparat, etc. 120 1. Nofidareus. PaleonfGen de. peşte sela-cian, ai cărui, dinţi se păstrează fosilizaţi. Se întâlneşte din Jurasic până în Paleogen, 2. Nofhosaurus. Paleonf.: Gen fosil de reptile din ordinul Sauropterizienilor, caracteristic pentru Triasic. s. Nova [HOBa; nova; Nova; nova; nova]. Asfr.: Tip de stea variabilă, a cărei mărime stelară creşte brusc, pentru a scădea apoi încet şi, adesea, cu fluctuaţii. Creşterea în mărime poate fi foarte mare, până la 14 mărimi, şi ea se face cu cca 0,2 până la 7,6 mărimi pe zi, atingând, în unele cazuri, o mărime finală până la — 15,4. Micşorarea mărimii se face de 10*v*50 ori mai încet. Evoluţia stelei este însoţită de o schimbare a spectrului radiaţiei emise, care, la început, conţine linii datorite calciului, fierului şi titanului, ionizate, şi, Ia sfârşit, linii ale oxigenului, azotului şi heliu-lui. în momentul apariţiei novei, spectrul este adesea un spectru de absorpţie, de linii negre pe fond continuu. Deplasarea spre violet, prin efect Doppler, a liniilor, arată o emisiune de materie, care se face cu o vitesă care atinge 3000 km/s. Cauzele apariţiei novei variază dela un caz la altul, dar par să fie în legătură cu pătrunderea stelei iniţiale într'o nebuloasă obscură. 4. Novaculifă [HOBaKyJlHT; novaculite.coticule; Wetzschiefer; novaculite; fenopala]. Pefr.: Varietate de ^rdezie, cu structură compactă şi cu duritate mare, datorită granulelor fine de cuarţ cu cari este impregnată. Se întrebuinfează ca piatră de ascujit. 5. Novadelox. Ind. alim.: Amestec de peroxid de benzoil şi de fosfat de calciu, folosit în proporţia de 0,01 ■••0,07% pentru albirea şi pentru îmbunătăţirea calităţilor de panificafie ale făinurilor de grâu. (N. C.). 6. Npvalgin. Farm.: Sarea de sodiu a acidului 1-fenil-2,3-dimeti!-pirazolon-4-metil-amino-metan-sulfonic. Se întrebuinţează ca medicament contra febrei şi drept calmant. (N. C.). 7. Novarsenobenzol: Sin. Neosalvarsan (v.). 8. Novasurol. Farm.: Produs de sinteză, obţinut din dioximercur-o-clorofenoxiacetat de sodiu, şi veronal, în părţi egale. Se prezintă sub formă de praf alb, amorf, solubil în apă, insolubil în alcool şi în eter; se întrebuinţează, sub formă de injecţii inframusculare, ca antisifilitic şi ca diuretic. (N. C.). s. Novafropină. Chim.: Eterul mandelic al azotatului de metilatropină. E o pulbere albă, cu p.f. 162°, solubilă în apă şi în alcool. E mai puţin toxică decât atropina; e folosită în medicină ca midriatic (dilată pupila), ca antispas-modic şi antinevralgic. (N. C.). Sin. Metilnitrat de homatropină. io. Novo-: Prefix cu semnificaţia de nou. V. şi Neo-. u. Novocaină [HOBOKaHH; novocaine; Novo-cain; novocaine; novokain]. Chim.: Clorhidrat de para-amino-benzoil-dietilamino-etanol. E un produs de sinteză, care se obţine prin condensarea clorurii de para-nifro-benzoil cu clorhidrina eti- lenică, prin încălzirea produsului rezultat cu dietilamină şi reducere cu acid clorhidric şi cu zinc. Se poate obţine şi prin acţiunea acidului para-amino-benzoic asupra dietil-amino-etano-lului. Se prezintă sub formă de ace incolore, inodore, puţin amare, cu p. t. 156°, solubilă în apă 1:1 şi în alcool 1 : 30. E folosită în medicină ca anestezic local şi lombar, ca succedaneu al cocainei, fiind de şapte ori mai puţin toxică decât aceasta. Sin. Allocaină, Paracaină, Procaină, Scurocaină, Syncaina. 12. Novocarnif. Ind. fexf.: Disolvant şi egalizator întrebuinfat în pastele de imprimat şi la vopsire. Se prepară din sarea de sodiu a acidului iso-propil- sau dibutil-naftalin-sulfonic, tratată cu piridină, dând o soiufie brună cu reacfie alcalină. Novocarnitul măreşte mult puterea de înmuiere; în pastele de imprimat se adaugă în proporfie de 30- • -50 g la 1 kg de pastă, iar la vopsire, în proporfie de 1 • ■ • 2 g la 1^ litru de soiufie, sau de 0,5 - • • 1 % fafă de greutatea articolului. Se recomandă întrebuinfarea lui în special la vopsirea bobinelor în cruce. Sin. Eucarnit. (N. C.). 13. Novofermasol. Ind. fexf.: Diastază pancre-atică, concentrată, stabilă, folosită ca substanfă de descleit. Are mare putere de scindare a amidonului, depăşind de zece ori puterea de descleit a clorurilor* alcalino-teroase. (N. C.). 14. Novotac. Mase p/.; Răşină sintetică, obfinută prin condensarea fenolilor cu formaldehidă, în mediu acid (v. şi Bachelită); reacfia trebue să se producă lent, variind atât proporfiile substanfelor cari reacfionează, cât şi catalizatorul, pentru a o putea opri la un punct la care materia răşinoasă formată este solubilă în alcool, în acetonă şi în alfi solvenţi. Produsul nu trebue să confină fenol liber. Novolacul este întrebuinfat la prepararea unor lacuri speciale. După ce obiectele au fost acoperite cu novolac, sunt supuse acfiunii căldurii, pentru a se evapora solventul, şi apoi unei temperaturi mai înalte, până la 150°, când răşina devine insolubilă şi inflexibilă. (N. C.). îs. Noxă profesională [np0$ecCH0HaJlbHQ Bpe#HbIH; noxe professionnelle; berufsmăfjige Noxe; professional noxe; profeszionalis ârtalmas-sâg, foglaikozâsi ârtalmassâg]. Ig. m.: Factor care face parte din procesul de muncă şi de producţie, sau din mediul în care se desfăşură producfia, şi care poate exercita o acfiune nocivă asupra muncitorului sănătos sau îi poate micşora capacitatea de muncă. Exemple de noxe profesionale: Intensitatea exagerată a muncii, radiaţiile electromagnetice, temperatura prea înaltă sau prea joasă, iluminatul neraţional, etc. 16. Np Chim.: Simbol literal pentru elementul Neptuniu. 17. Nt Chim.: Simbol literal pentru azotul total neproteic. 18. Nu Chim.: Simbol literal pentru azotul ureic. 19. Nuanfă [0TTeH0K; nuance; Schaftierung; shading, nuance; ârnyalat]. Fiz.: 1. Sensaţie de 121 coloare, datorită unei colori monocromatice. — 2. Sensafie de coloare obfinută prin amestecarea, în diferite proporfii, a unei colori monocro-matice cu alb (accepfiune improprie, dar răspândită, a termenului nuanfă). 1. Nuanfă spectrală[cneKTpajibHbiâoTTeHOK; nuance spectrale; Spektralschattierung;spectral nuance, spectral shading; spektrâlârnyalat]. Fiz.: Coloare monocromatică. 2. Nubecularia. Paleonf.: Gen de foraminifer porfelanos, neperforat, cu căsufe de formă neregulată, cu una sau cu mai multe deschideri, formând uneori colonii. Cuprinde forme cari au trăit din Permocarbonifer până astăzi. Unele specii sunt foarte răspândite în Sarmafianul din Platforma podolică rusă. s. Nubuc [HydyK; newbuck; Nubuk; newbuck; nubuk]. Ind. piei.: Imitafie de piele de antilopă. Se obfine din piei de bovine, tăbăcite în crom, în alaun sau vegetal, cărora li se scămo-şează fafa lucioasă, pentru a li se da un aspect mat, catifelat. De obiceiu sunt albe; se vopsesc şi în brun sau în cenuşiu; sunt mai slabe decât boxurile. Sin. Năbuc. 4. Nuc [opexoBoe flepeBO; noyer commun; Nu^baum; walnut; diofa]. Bof.: Juglans regia L. Arbore înalt până la 20 m, din familia iuglanda-ceelor, cultivat pentru fructele sale. Are lemnul de coloare închisă, omogen, pufin rezistent la încovoiere; se întrebuinfează în sculpturi, la confecţionarea mobilelor fine, masive, în dogărie, pentru paturi de armă, furnire, etc., şi e bun combustibil. Scoarfa şi coaja verde a fructului confin tanin şi sunt întrebuinfate în vopsitorie. Frunzele au proprietăţi medicinale ca stimulente, rezolutive şi asfringente. Miezul fructului uscat conţine: cca 7,2% apă, 16,7% substanfe azotoase, 58,5% uleiu gras, 13% substanfe neazotoase, 3% celuloză şi 1,6% cenuşă; e comestibil, şi e folosit la extragerea unui uleiu comestibil; e folosit şi în cosmetică. Sin. Nuc bun. 5. ~ american. V. Nuc negru. e. ^ bun. V. Nuc. 7. ~ hicori [6ejlblH rHKOpH; caryer blanc; wei^er Hickory- Nu^baum; white heart hickory; feher hickory]: Carya alba. Arbore cu lemnul galben-brun, Idarte greu, tare, elastic, tenace, greu de despicat. Cele mai "apreciate sunt esenţele de coloare deschisă. Creşte în America de Nord. Se? întrebuinfează pentru confecfionarea de piese de maşini, de vagoane, unelte de sport, mânere de unelte. t i %■ 8. ~ negru [aMepHKaHCKHH opex; noyer d'Amerique; schwarzer Nufjbaum; black walnut; fekete diofa]: Juglans nigra L. Arbore înalt până la 20 m, originar din America de Nord. E cultivat în plantafii forestiere şi ca ornament. Lemnul lui are inima roşie-violetă, e tare, şi e bun pentru tâmplărie, fiind uşor de lucrat. Sub acelaşi nume se mai cultivă, la noi, Juglans cinerea L., cu lemnul asemănător celui de nuc american, şi cu nuci foarte bogate în uleiu. Sin. Nuc american. 9. Nucă [opexOBbii $pyKT; noix; Nufj; nut;^ dio]: 1. Partea tare care confine sămânţa druper dehiscente de Juglans regia L. (v. şi Nuc). — 2. întregul fruct al nucului, format dintr'un straf exterior, cărnos, verde, care la maturitate se usucă; crapă şi se desprinde, —dintr'o coajă tare, lemnoasă, şi un miez format din albumen şi cotiledoane. 10. ~ de Cola: Sin. Cola. V. Cola, seminfede 11. ~ galica [fly6HjibHbnt operneK; noix de galle; Gallapfel, Galle; gali, nutgall; gubacs].. Bof.: Excrescenfă care se formează pe frunzele unor specii de stejar, în urma înfepăturii unor insecte (Cynips gallae tinctoriae) cari îşi depun ouăle. Aceste excrescenfe, numite gale, confin 65% tanin, care se extrage şi se numeşte tanin turcesc, dacă galele sunt de Alep, sau tanin chinezesc, dacă galele sunt de pe frunzele de Rhus semialata (care creşte în Asia orientală). Sin. Gogoaşă de ristic; Gală. 12. ~ vomică [pBOTHblH opex; noix vomique; Brechnufj; vomit nut, nux vomica; nux vomica, eb~ veszmag]. Bof., Farm.: Seminfele arborelui Strych-nos nux vomica L., din familia loganiaceelor, care creşte sălbatic în India, în Ceylon, lndochinar Australia, etc. Fructul e o bacă de mărimea unei portocale mid, cu coaja subfire, dură, de coloare galbenă-portocalie, cu miezul alb, gelatinos, amar, care confine 1-«*9 seminfe. Acestea au formă discoidală, cu o fafă concavă şi una convexă, cu diametrul de 12 • ■ • 34 mm şi grosimea de 3 • ■ ■ 6 mm, de coloare cenuşie sau cenuşie-verzuie. Fructele sunt fără miros, şi sunt foarte toxice. Seminfele de nucă vomică confin 2***5% alcaloizi, dintre cari mai importanfi sunt: stricnina şi brucina, combi-nafi, în parte, cu acidul igasuric; mai confin un glucozid (loganina), acid tanic, substanţe albumi-noide, zaharuri, grăsimi, etc. Sunt folosite în farmacie, pentru extragerea stricninei şi a brucinei, şi în industria chimică, la prepararea extractelor, a fineturilor, etc. Sunt excitante ale sistemului nervos, ale secreţiunii gastrice, etc., fiind folosite în terapeutică în combaterea neurasteniei, a gripeir hiposistoliei, etc. — Sin. Turta lupului. 13. Nucă [niTbipb; boulon â rotule; Kugelbol-zen;ball pin; gdmbcsuklyo]. Tehn.: Organ de maşină, format dintr'o tijă metalică, filetată la un capăt şi terminată la celălalt capăt cu un fus sferic (v.fig.),care serveşte pentru a realiza o legă- Legătură cu nucă între bara de direefie şi pârghia de comand» a fuzetei. 1) nucă; 2) fus sferic; 3) pastilă; 4) pârghie de comandă; 5) bară de conexiune; 6) gresor. tură cu cuplu sferic între două organe de maşină; partea filetată se îmbină cu una dintre piese, iar fusul sferic intră într'un locaş corespunzător al celeilalte piese, format din două pastile. Articulafii cu 122 ni sau n'pqn2. Această relafie se scrie sub forma r>s sau sr. Inegalitatea (v.) e o relafie simetrică, nereflexivă, şi e netransitivă. c) Suma numerelor rafionale r=— şi s~ - este n q numărul rafional u-————-. Suma se scrie sub nq forma r-\-s—u. Adunarea e o operafiune asociativă şi comutativă. _ d) Toate numerele de forma - sunt egale între n ele. Valoarea lor comună se numeşte numărul rafional zero, şi se notează cu 0, fără să rezulte nicio ambiguitate cu numărul întreg zero. Oricare ar fi numărul rafional r, e satisfăcută totdeauna relafia r+0 = r (cu zero definit mai sus). 127 . e) Ecuafia x+s — r, unde r şi s sunt numere raţionale, e satisfăcută totdeauna de un singur număr rafional u, care se numeşte diferenfa r—s. <■. mp. . mq—pn Daca r=—, s=-, el are expresiunea-------------------- n q nq f) Produsul numerelor rafionale r = —şij = - e n q numărul rafional t — produsul se scrie sub n q forma t — r-s. Produsul e asociativ, comutativ şi distributiv în raport cu adunarea. Se observă că, oricare ar fi numărul rafional r, există egalitatea r*0 = 0. g) Ecuafia w s = r, unde r şi s sunt numere rafionale, iar i^0,are totdeauna o soiufie unică. Dacă r = —, s — -, rezultă w = —Numărul w n q np se numeşte catul sau raportul dintre r şi s; catul t se scrie sub forma w = — — Se constată că nume-s rele rafionale de forma 7 pot fi puse în corespondentă biunivocă cu numerele întregi m, astfel încât regulile de calcul a***f să conducă la aceleaşi rezultate. De asemenea, regula g este satisfăcută dacă r — ~ şi * = ţ au numărătorii divizibili; atunci w = ~~. Se poate face deci identificarea între aceste numere rafionale şi numerele întregi corespunzătoare, şi se scrie deci, scurt, m 7- m. — între oricari două numere rafionale distincte există totdeauna alte numere rafionale. Dacă r şi s sunt două numere rafionale distincte, numă- T"\~ S rul rafional “y» de exemplu, e distinct de ele şi e cuprins între ele. Această proprietate se exprimă spunând că mulfimea numerelor rafionale este peste tot densă. — Prin produsul a n factori egali se defineşte puterea a n-a a factorului; operafiunea inversă se numeşte extragerea rădăcinii de ordinul n. Pentru ca extragerea rădăcinii de ordinul n din numerele pozitive să poată fi efectuată nelimitat, se definesc, cum urmează, numerele irafionale: Dacă se efectuează o tăietură în mulfimea numerelor rafionale, adică dacă aceste numere se împart astfel în două clase, numita cîasa inferioară şi clasa superioară încât fiecare număr să facă parte din una dintre aceste clase, şi orice număr din clasa inferioară să fie mai mic decât orice număr din clasa superioară, se poate realiza unul din următoarele trei cazuri: Clasa inferioară confine un număr rafional a, mai mare decât toate celelalte numere rafionale din acea clasă; în acest caz, clasa superioară, care e formată din toate numerele rafionale mai mari decât a, nu poate confine un număr rafional care să fie mai mic decât toate celelalte numere rafionale ale ei* fiindcă, dacă ar exista un astfel de număr rafional b, el trebuind să fie mai mare decât a, ar exista numere rafionale cuprinse între aşi b, cari nu ar fi confinute în niciuna din cele două clase, în con*radicfie cu definita acestor două clase. Al doilea caz realizabil este cel în care clasa superioara confine un număr rafional b, mai mic decât toate celelalte numere rafionale din această clasă; în* acest caz, clasa inferioară, care e formată din toate numerele rafionale mai mici decât b, nu poate confine un număr rafional care să fie mat mare decât toate celelalte numere ale aceste? clase; în adevăr, dacă a ar fi acest număr rafional,. el ar trebui să fie mai mic decât b, şi între a şi b ar exista numere rafionale cari nu ar fi confinute în niciuna din cele două clase, în contradicfie cu definifia lor. Al treilea caz realizabil e cel în care clasa inferioară nu are un număr rafional mai mare decât toate celelalte numere rafionale ale ei, şt nici clasa superioară nu are un număr rafional mai mic decât toate celelalte numere ale ei. în acest caz, tăietura defineşte un număr mai mare decât toate numerele rafionale ale clasei inferioare, şi mai mic decât toate numerele rafionale ale clasei superioare, numit număr irafional. De exemplu, primele două cazuri ale tăieturi^ se pot realiza alegând un număr rafional c, trecând în clasa inferioară toate numerele rafionale mai mici decât c, şi, în clasa superioară, toate numerele rafionale mai mari decât c, şi trecând1 pe c, fie în clasa inferioară (cazul întâiu), fie în cea superioară (cazul al doilea). Cazul al treilea se poate realiza alegând un număr rafional pozitiv d, care nu e pătrat perfect (de ex. 2), şi trecând5 în clasa inferioară toate numerele rafionale negative şi numerele rafionale pozitive al căror pătrat e mai mic decât d, iar în clasa superioară,, toate numerele rafionale pozitive al căror pătrat e mai mare decât d. Tăietura defineşte, în cazu^ particular considerat, numărul V2, care nu e număr rafional. în adevăr, să presupunem că ar exista un număr rafional p egal cu V2, şi că am simplificat d în -y cu divizorii comuni ai numerelor întregi a şi a? b. In acest caz, ar rezulta 7- = 2, adică a2 — 2b2. b2 cu a şi b întregi, şi cu a2 par. Dacă a2 e par, şi a e par, adică, e de forma a — 2a\ unde a' e un 4 a'2 număr întreg, şi deci: -g- =2, sau b — 2a' şi, prin urmare, şi b trebue să fie număr par. în acest caz, el ar avea cu a factorul comun 2, în opo-zifie cu ipoteza_că s'a simplificat cu factorii comuni. Ipoteza că V2 ar fi un număr rafional conduce deci la contradicfii, adică nu e satisfăcută. — Dacă e este deci, în cazul mai general, oricare dintre numerele clasei inferioare, calculând radicalul dirb d cu un număr destul de mare de cifre zecimale* prin lipsă, se poate obfine un număr mai mar€& 123 decât e, şi cu pătratul mai mic decât d, adică -aparţinând clasei inferioare, şi mai mare decât •e. Analog se demonstrează că nici clasa superioară nu poate să confină un număr rafional mai mic decât toate celelalte numere rafionale -ale ei. — Deci, V2 este un număr irafional. Numerele ii, e, V3 şi V5 sunt, de asemenea, iraţionale. în particular, numerele irafionale cari sunt rădăcini ale unei ecuafii obfinute egalând cu zero un polinom de un grad oarecare n şi ai cărui coeficienţi a0, alf a2...an sunt numere rafionale: a0 + a1x + a2x2 + ■ ■ ■ +anxn = 0, se numesc numere algebrice, iar numerele irafionale cari nu sunt solufii ale niciuneia dintre aceste ecuaţii se numesc numere transcendente. De exemplu, V5, fiind o rădăcină a ecuafiei x2 — 5 = 0, este un număr algebric, dar se poate demonstra că n şi e sunt numere transcendente. Mulfimea formată de numerele rafionale şi iraţionale se numeşte mulfimea numerelor reale. — Operaţiunea de extragere a rădăcinii de un ordin oarecare nu e efectuabilă nelimitat în mul-iimea numerelor reale. De exemplu, nu există niciun număr real al cărui pătrat să fie negativ. Pentru a obfine o mulfime de elemente în care şi această operafiune să fie efectuabilă nelimitat, se introduc numerele imaginare, — Operafiunea de extragere a radicalului de un ordin oarecare nu este efectuabilă nelimitat nici în mulfimea formată de numerele reale şi imaginare. Pentru ca şi această operafiune să fie efectuabilă nelimitat, se introduc numerele complexe. — Numerele complexe sunt perechi ordonate de numere reale, de exemplu perechea [a, b] de numere reale a şi b, în cari adică se ştie care e primul (a) şi care e al doilea număr (b) al perechii; aceste perechi se numesc numere (complexe) fiindcă în mulfimea lor se pot defini astfel operafiunile de adunare, scădere, înmulfire, împărfire, ridicare la puteri şi extragere de rădăcini, încât să se opereze ca şi cu numerele reale, şi toate aceste operafiuni să fie efeduabile nelimitat. Egalitatea a două numere complexe [a, b~\ şi [c, d] se defineşte prin egalităfile a — c,b — d. Prin suma a două perechi ordonate [a, b] şi [a'tb'] se înfelege perechea ordonată [a + a'] b + b'], formată din sumele primelor, respectiv ale ultimelor numere; rezultă că diferenfa lor, ca operafiune inversă adunării, este perechea [a — a', b — b']. Prin produsul a două perechi ordonate [a, b] şi [a', b'] se înfelege perechea ordonată [aa' — bb', ab' + a'b]", rezultă, pentru câtul dintre prima şi a doua pereche, ca operafiuns inversă înmulfirii, perechea: Vaa' + bb' ba’ — ab’l la'2±b'2' a’2 + b'2 J Cu aceste definiţii, operafiunile, excluziv împărfirea prin numărul zero, satisfac, în mulfimea perechilor ordonate de numere reale (adică în imulfimea numerfelor complexe), toate regulile operafiunilor din mulfimea numerelor reale (v. Corp;v. şi sub Inel). Suma, drferenfa, produsul şi câtul, definite pentru perechile [a, b] cari formează numerele complexe, se pot obfine simplu, reprezentând aceste perechi prin simbolul a + ib (unde i se numeşte unitate imaginară), înfelegând prin i2 numărul real — 1 şi operând ca şi când simbolul + de mai sus ar reprezenta o sumă de numere reale (reprezentarea curentă a numerelor complexe). — Dacă al doilea număr al perechii e nul, sa obfine cazul numerelor reale, iar dacă primul număr al perechii e nul, se obfine cazul numerelor imaginare. în particular, i este perechea [0,1]. — Două numere ale căror părfi imaginare sunt egale şi de semne contrare se numesc numere complexe conjugate. Dacă se interpretează partea reală a a unui număr complex a + ib, drept abscisă, şi partea imaginară b, drept ordonată în planul numerelor complexe (planul lui Gauss), se stabileşte o relafie biunivocă între numerele complexe a + ib şi între punctele, de coordonate a, b, ale planului, în care axa absciselor se numeşte axa reală, iar axa ordonatelor se numeşte axa imaginară (v. fig.). — Distanfa r dintre originea sistemului de coordonate şi punctul care reprezintă un număr complex c = a + ib, adică r — ^a2 + b2, se numeşte modulul sau valoarea absolută a numărului complex, iar unghiul ţ, format de axa numerelor reale cu raza vectoare a punctului în raport cu originea se numeşte azimutul (uneori anomalia, arcul sau şi „argumentul") numărului complex. El are expresiunea b a b Ţ = arcsin arccos —— = arctg —, ’\}a2 + b2 V a2 + b2 a şi numărul complex se poate reprezenta sub forma c — a + ib^r (cos Ţ + isin y), numită reprezentarea trigonometrică a numărului complex. Dacă se foloseşte relafia lui Euler: cos y + i sin Y = ety, numărul complex se poate reprezenta şi sub forma b c = a + ib = re* = V^+W arc*9 «. în această reprezentare, suma şi diferenfa numerelor complexe corespunde adunării şi scăderii vectoriale a razelor vectoare cari le reprezintă,produsul unor numere complexe corespunde construirii unui vector cu valoarea absolută egală cu produsul modulelor factorilor şi cu azimutul egal cu suma azimuturilor factorilor, iar împărfirea printr'un număr complex corespunde construirii unui vector Reprezentarea numărului complex c=a-fib în planul numerelor complexe. 129 obfinut prin micşorarea modulului său în raportul modulului împărfitorului şi prin rotirea lui, în sens matematic negativ, cu un unghiu egal cu azimutul împărfitorului. — în sistemele ordonate de mai multe decât două numere reale nu se pot defini astfel operafiunile de adunare şi de înmulfire, încât acestea să satisfacă toate regulile valabile în mulfimea numerelor complexe şi să degenereze în operafiunile din mulfimea numerelor reale, când numai primele numere reale ale sistemelor ordonate sunt diferite de zero. Dacă nu se impune însă condi-fiunea ca un produs săfje nul numai când unul dintre factorii săi e nul, şi nici comutativitatea produsului, s3 pot defini operafiunile cu sisteme ordonate de câte n numere, numite numere hipercomplexe (v. Număr hipercomplex), în particular cuater-nioni (v.). — Fiecare din numerele naturale, considerat ca indicând rangul unui element al unei mulfimi bine ordonate, se numeşte număr ordinal (primul, al doilea, al treilea, etc.). V. Număr ordinal. Exemple de numere: 1. Număr algebric [ajire6paHHecKoe hhcjio; nombre algebrique; algebraische Zahl; algebraic number; algebrai szâm]: Un număr 0, pentru care există cel pufin un polinom f(x), ireductibil şi neidentic nul, cu coeficienfi întregi şi rafionali, astfel încât /(0) = O. Mulfimea numerelor algebrice e numerabilă. V. şi sub Număr. 2. ~ algebric întreg [iţejioe aJire6paHnec-KOe HHCJ10; nombre algebrique entier; ganze algebraische Zahl; algebraic integer; algebrai egeszszâm]: Oricare număr algebric 0 se numeşte număr algebric întreg, dacă există un polinom ireductibil +bm.2xm-2 + ...bix + bo, cu coeficientul termenului de gradul cel mai mare egal cu unitatea, şi cu ceilalfi coeficienfi numere întregi şi rafionale, astfel încât /(0) = O. 3. ~ aticot [ceKlţHOHHOe HHCJIO; nombre aliquote; aliquote Zahl; aliquot number; reszlet-szâm]: Divizor al unui număr întreg, dar mai mic decât acel număr. 4. ~ asociafXaccoi];HHpoBaHHoeHHCJio; nombre associe; assoziierte Zahl; associated number; târsszâm]: Sin. Număr conjugat (v.). 5. ~ complex [KOMnJieKCHOe HHCJIO; nombre complexe; komplexe Zahl: complex number; komplex szâm]: Pereche ordonată [a, b] de numere reale, care se reprezinţi sub forma a + ib, unde i este definit prin proprietatea i2= — 1, iar a şi b sunt numere reale. Adunarea şi înmulfirea acestor numere (v. sub Număr) sunt determinate prin regulile următoare: (a -f- ib) -f- (a'-f- ib1) = (a -f* a1) + i(b+b'); (a+ib) (a' -f- ib') = (aa' — bb') + i(ab' + ba‘). Ele formează un corp comutativ. Numărul complex a + ib pentru care a=0, se numeşte număr imaginar. — Se folosesc şi alte numere complexe, cu două unităfi a + sb, unde e2=ae+p; în particular, numerele lui Study, pentru cari s2=0. e. ~ compus [cJiomHoe HHCJio; nombre compose; zusammengesetzte Zahl; composed number; osszetett szâm]: Numărul a>1, întreg şi pozitiv, şi care nu este număr prim. Este un produs de numere prime, care nu admite decât o singură descompunere în factori primi: a — pa rY ... . Numărul divizorilor lui a este, în acest caz, (oc+1) (?+1) (y+1)..., iar suma tuturor divizorilor este i_i gp+l-1 p-1 q-1 Dacă a > 4, produsul 1. 2. 3... (a—1) este divizibil cu a. 7. ~ conjugal [conparaeMoe hhcjio; nombre conjugue; conjugierte Zahl; conjugate number; konjugâlt szâm]: 1. Se numesc numere conjugate ale unui număr algebric 8, celelalte n— 1 rădăcini ale unui polinom de gradul n, ireductibil, şi cu coeficienfi întregi rafionali, pentru care numărul algebric 0 este o rădăcină. — 2. V. sub Număr. 8. ~ diadic [fluaAHHHoe hhcjio; nombre dyadique; dyadische Zahl; dyadic number; dya-dikus szâm]: Număr scris într'un sistem de nu-merafie cu baza 2 (doi). V. şi Sistem diadic. 9. ~ divizibil [#ejiHMoe hhcjio; nombre divisible; teilbare Zahl; divisible number; oszthato szâm]: Sin. Număr compus (v.). 10. ~ hipercomplex [cBepxKOMiuieKCHoe qnc-JIO; nombre hypercomplexe; hyperkomplexe Zahl; hypercomplex number; hyperkomplex szâm]: Număr de forma l=a± u± -f a2u2 + — -f an un , unde a±, a2, ... an, sunt numere reale, iar u±, u3, ..., un constitue o bază construită din unităfi cari satisfac următoarele reguli de înmulfire: n uiuh-Yi^\hus (*,£=1.2 S=1 Astfel este definită adunarea şi înmulfirea acestor numere. Numerele § formează un inel, în general necomutativ. în particular, dacă se operează cu patru unităfi: u±— 1; u2 — i; uz — j\ u±=-k, cu următoarele reguli de înmulfire: « = ;; = &&=—1, )k— —kj= 1; k\ = — \k—j\ \j— numărul hipercomplex corespunzător este un cuaternion (Hamilton). 11. ~ imaginar. V. sub Număr, şi sub Număr complex. 12. ~ întreg rafional [iţejioe paiţHOHHaJibHoe HHCJlO; nombre entier rationnel; ganze raţionale Zahl; raţional integer; racionâlis egeszszâm]: Fiecare dintre elementele mulfimii formate din zero şi din numerele întregi (v. sub Număr) pozitive şi negative: 0; ± 1; ±2; ±3; ... 13. ~ irafional. V. Irafional, număr ~ 14. ~ natural [HaTypajibHoe hhcjio; nombre naturel; naturliche Zahl; natural number; terme- 9 130 szetes szâm]: Fiecare dintre numerele cardinale ale mulfimilor finite. 1. Număr ordinal [n0pH#K0B0e hhcjio; nombre ordinal; Ordnungszahl; ordinal number; rendszam]. Teor. m.; Tipul de ordine al unei mulfimi bine ordonate. Numerele ordinale sunt de două specii: numere cari au un imediat precedent, şi numere fără precedent, numite numere limită. Numerele ordinale se împart în clase, numerele din aceeaşi clasă fiind tipuri da ordine ale mulfimilor bine ordonate de aceeaşi putere. Fiecărei clase de acest fel îi corespunde un alef, şi de aceea aceste clase se notează cu Z(fc$0), Z(Mi). Numerele clasei 2(K0) se numesc numere ordinale de clasa a doua, cele ale clasei Z(Ki) se numesc numere ordinale de clasa a treia. Numerele reprezentând tipuri de ordine ale mulfimilor finite sunt numere de clasa întâi. între două numere ordinale există totdeauna fricotomie (v.). Orice mulfime de numere ordinale poate fi ordonată după mărime. V. şi sub Număr. 2. ~ perfect [coBeprneHHoe hhcjio; nombre parfait; vollkommene Zahl; perfect number; per-fekt szâm, tokeletes szâm]: Numărul întreg a > 0, care este egal cu suma divizorilor săi pozitivi şi mai mici decât ei. Exemple: 6= 1+2 + 3; 28= 1 + 2 + 4 + 7 + 14. s. ~ poligonal [nojiHroHanbHoe hhcjio; nombre polygonal; Polygonalzahl; polygonal number; sokszoges szâm]: Oricare număr de forma , / _\ n (n— 1) » + ( 1 şi care admite numai doi divizOri: numere!e 1 şi a. Şirul numerelor prime este nelimitat. Dacă p e prim şi a nu e multiplu de p, rezultă că — \ e divizibil cu p. Dacă p este prim, [1. 2. 3 ... (p—1)]+1 e divizibil cu p. Dacă p este prim impar, tofi divizorii lui 2^—1 sunt de forma 2pn+], Printre numeroasele lor aplicafii, figurează construcfia poligoanelor regulate, cu rig'a şi cu compasul. 5. ~ rafional [paiţHGHHaJibHoe HHCJIO; nombre rationnel; raţionale Zahl; raţional number; racionâlis szâm]: Câtul a=J-adouă numere întregi aj£Q şi bţ£0] a este numărătorul, b este numitorul lui a. Dacă b— 1, a=y=rf, şi numărul rafional se reduce la un număr întreg. Condifiunea necesară şi suficientă pentru ca este ab' — ba'. Operafiunile: sumă, produs, diferenfa, cât, definite pentru numerele rafionale, arată că acestea formează un corp. V. şi sub Inel, şi sub Număr. e. ~ real [AeftCTBHTejlbHOe HHCJIO; nombre reel; reelle Zahl; real number; reâlis szâm]: Fiecare dintre elementele mulfimii formate de numerele rafionale şi irafionale. Mulfimea numerelor reale are o putere mai mare decât aceea a unei mulţimi numerabile. Aceasta este puterea continuului, iar numărul cardinal corespunzător se notează cu (£. Mulfimea numerelor reale are ordonare arhi-mediană: Dacă a şi b sunt două numere reale, ele satisfac una singură dintre următoarele relaţii: a~>bt b>a, a=b; dacă b>a, există un număr întreg m, astfel că ma>b. Numerele reale cari nu sunt rafionale şi nici algebrice se numesc transcendente. V. şi sub Număr. 7. ~ zecimal: Sin. Număr decimal. V. Decimal, număr — Numere importante în Fizică şi în Chimie: 8. Număr atomic [aTOMHOe qHCJio; nombre atomique; Atomzahlj atomic number; atomszâm]. F/z., Chim.: Număru^ de ordine al unui element chimic, în tabloul periodic al elementelor. Este egal cu numărul protonilor din nucleul atomului respectiv, deci cu numărul de cuante electrice elementare poz tive ale nucleului. — Isotopii unui element au acelaşi număr atomic. a. ~ cuantic [KBaHTOBOe hhcjio; nombre quantique; Quantenzahl; quantum number; kvan-tumszâm]. F/z.: Număr care serveşte pentru a caracteriza o stare stafionară a unui sistem atomic. Valorile pe cari le poate lua un număr cuantic formează, în general, o progresiune aritmetică cu rafia egală cu unitatea. De cele mai multe ori, aceste valori sunt întregi sau semiîntregi. Ele sunt proporfionale cu valorile cuantificate ale unei mărimi mecanice care e o integrală primă a mişcării particulelor constitutive ale sistemului. — în teoria cuantică veche, aceste mărimi erau variabilele de acfiune ]±,..., Jn ale sistemului, factorul de proporfionalitate fiind egal cu constanta lui Planck. — în mecanica ondulatorie, pe lângă definifia generală de mai sus, e posibil, uneori, să se definească direct numărul cuantic, prin numărul de puncte de intersecfiune dintre suprafefele nodale ale funcfiunii de undă cu una dintre axele de coordonate (cartesiene sau curbilinii). Pentru mişcarea unei particule într'un câmp de forfe centrale, se folosesc: a) numărul cuantic magnetic m, egal cu proiecfia pe direcfia locală a intensităfii câmpului magnetic, a momentului cinetic, exprimată în unităfi cuantice &/2ît; el ia valori întregi pozitive şi negative; b) numărul cuantic azimutal, care exprimă pătratul mărimii momentului cinetic, în unităfi cuantice hj2n, sub forma / (/+1), unde l e un întreg pozitiv sau nul; el ia valori întregi pozitive sau zero, mai mari decât \m\] c) numărul cuantic radial, întreg, dat de numărul de inter-secfiuni ale suprafefelor nodale ale funcfiunii de undă cu o rază vectoare oarecare; d) numărul cuantic total, care e rezultanta vectorială a numerelor cuantice azimutal şi radial; e) numărul cuantic de spin, care reprezin ă proiecfia spinului particulei pe o direcfie fixă oarecare, măsurată în unităfi—^. Pentru electron, valorile permise sunt 2rc. ~ 2 Pentru mişcarea de vibrafie lineară armonică se foloseşte numărul cuantic de vibrafie, egal cu E 1 V~ hv 2' unde E este energia mişcării, v e frecvenfă ei, şi e constanta lui Planck. El ia valori întregi pozitive sau valoarea zero. Pentru un sistem liber arbitrar se foloseşte numărul cuantic intern /, definit prin faptul că pătratul momentului cinetic total ars valoarea .. . ţj /(/+1)» dacă e măsurat în unităfi——. în cazul 2n unui atom cu un electron optic, numărul cuantic intern este rezultanta vectorială a numărului cuantic azimutal şi al spinului. El se numeşte număr cuantic de rotafie, când este folosit în cuantificarea rotafiei unei molecule biatomice, pentru care valorile proprii ale energiei sunt date de *,=iST/(/+1). unde I este momentul de inerfie al moleculei fafă de axa de rotafie şi h este constanta lui Planck. 1. Număr de masă [MaccOBOe HHCJIO; nombre de masse; Massezahl; mass number; tomegszâm]. Fiz., Chim.: Suma numerelor de protoni şi de neutroni din nucleul unui element. Elementele cu acelaşi număr de masă se numesc isobare. Iso-topii unui element au numere de masă diferite. 2. Număr [HOMep, qHCJio; nombre; Zahl; number; szăm], 2. F/z., Chim., Tehn.: Termen care face parte din numirea unei mărimi fizice, chimice sau tehnologice (accepţiune improprie a termenului număr). — Exemple: s. ~ cetenic: Sin* Cifră cetenică. V. Cetenică, cifră 4. ~ de aur. Sin. Cifră de aur (v.). 5. ~ de transport [hhcjio nepeHOCâ;nombre de transport; Oberfuhrungszahl; transport number; ătmeneti szâm]. Elecfrochim.: Câtul dintre sarcina electrică transportată într'o soiufie de ejectrolit de o anumită specie de ioni, şi sarcina electrică totală care trece în^âcelaşi timp prin soiufie. între numărul de transport al anionului şi cationului există deci relafia: na+nc= 1.- Numărul de transport depinde de vitesele ionilor; dacă u şi v sunt vitesele aniomilui şi cationului, rezultă: u v Se poate defini numărul de transport şi prin cantitatea de materie transportată; nc este egal cu raportul dintre cantitatea de cationi dispărufi din spafiul anodic şi cantitatea de metal depus pe catod. Ionii H+ şi OH , cari au vitesele cele mai mari, au şi cele mai mari numere de transport. 6. ~ de undă [BOJlHOBOe HHCJlOi nombre d'onde; Wellenzahl; wave number; hullâmszâm]. F/z.; Numărul de lungimi de undă ale unei radiaţii, cuprinse în unitatea de lungime. El are deci valoarea reciprocă a lungimii de undă. Dacă lungimea de undă se exprimă în centimetri, numărul de Undă se exprimă în cm”*1. 7. ~ octanic: Sin. Cifră octanică. V. Octanică, cifră 8. Numărat, maşină de ~ tablete şi fiole [an-napaT ajih cneTa Ta6jieT0K h aMnyjib; machine â compter Ies comprimes et Ies fioles; Tabletten-und Flăschchenzăhlmaschine; tabiet and phial counting machine; pasztilla- es fiola-szâmlâlogep]. Mş.: Maşină care serveşte pentru numărarea şi înregistrarea mişcărilor de lucru verticale ale poansoanelor unei maşini de tabletat, sau a mişcărilor circulare ale unui disc care susfine fiolele în procesul de prelucrare (umplere şi sudare). E constituită dintr'un arbore principal, din doi sau mai mulfi arbori intermediari, şi un contor de ture cu cadran, montate într'o carcasă de metal sau de masă plastică. 9. Numărător [HHCJiHTeJib; numerateur;Zăhler; numerator; szâmlâlo]. Mat.: Parte a unei fracfiuni ordinare, situată deasupra liniei de fracfiune, şi care este deîmpărfitul operafiunii de împărfire pe care o reprezintă fracfiunea. io. Numărător de bule [annapaT ajih cneTa ny3bipbKOB; compteur de bulles; Blasenzăhler; bubble counter; bu-borekzsâmlâlo]. Chim.: Microaparat folosit pentru purificarea unui curent de gaz (aer, oxigen, etc.) şi care permite măsurarea vitesei sale prin numărul de bule formate în unitatea de timp. Este folosit mai ales la alcătuirea aparaturii pentru microde-terminarea carbonului şi a hidrogenului (v. fig.). u. Numărul firului: Sin. Finefă (v. Finefă 3); V. şi sub Numerotarea fibrelor şi a firelor. 12. ~ lui Avogadro. Fiz. V. Avogadro, numărul lui 13. ~ lui Loschmidt. Chim. fiz. V. Loschmidt, numărul lui 14. ~ lui Mach. V. Mach, numărul lui 15. ~ lui Reynolds. V. Reynolds, numărul lui 16. ~ topografic al unei parcele [Tonorpa-(JmqecKHH HOMep 3eMjieyHacTKa; numero topo-graphique d'une parceile; Parzellennummer; topo-graphical number of a piece of land; telekresz-szâm]. Topog.: Numărul sub care este înregistrată o parcelă cadastrală în registrul cadastral funciar. 17. ~ trenului [HOMep noe3/ţa; numero du train; Zugnummer; train number; vonafszâm]. C. f.: Numărul afectat fiecărui tren de circulafie, prin care se indică, după o anumită convenfiune, zona în care circulă, categoria trenului (rapid, accelerat, de persoane, de marfă, etc.) şi sensul de circulafie (de ex. spre Bucureşti). 132 î. Numeaif [HyMeaHT; noumeife; Numeait; noumeife; numeait]. Mineral.: Sin. Garnierit (v.). 2. Numerafie, sistem de ~ [cncTeMâ HyMe-paiţHH; systeme de numerafion; Zahlensystem; numeration system; szâmlâlâsi rendszer]. Mat.: Sistem de simboluri grafice (cifre), cu ajutorul cărora se pot reprezenta numerele naturale, finând seamă de anumite reguli referitoare la gruparea şi ordonarea acestor semne. Fiind dat un număr natural e > 2, numit baza sistemului de numerafie, şi a fiind un număr natural oarecare, există un exponent m, astfel încât e*”"1 < a ^ em. Dacăclfc2...cw sunt numere naturale, alese ca cifre dintre numerele 0,1,2,...e—1, numărul a se poate scrie sub forma de polinom: a~cm e™"1 + cm-\ em'2 + --' + c2e + ct şi se poate reprezenta prin simbolul cm cw-1.. .c2c± în sistemul de numerafie cu baza e, cu ajutorul a m cifre. Se spune că este un număr de m cifre în acest sistem. Cel mai mic număr care are m cifre este em~~\ iar cel mai mare, 1. Toate numerele naturale cuprinse între acestea, incluziv ele, pot fi reprezentate cu m cifre, şi numai acestea. Exemple: Dacă e= 10, rezultă sistemul decimal, cu cifrele 0,1,2, ...9. Pentru e — 2, e = 3, rezultă sistemele diadic şi triadic. Sistemul sexagezimal (cu e = 60), care a fost folosit de Babilonieni, are legătură cu măsurarea unghiurilor şi a timpului. (Dacă e > 10, este necesar să se introducă semne noi, diferite de cifrele noastre, zero însemnând totdeauna locul rămas gol prin lipsa unui termen din polinom). 3. Numere amiabile [6paTCTBeHHbie HHCJia; nombres amiables; freundschaftliche Zahlen; ami-cable numbers, amiable numbers; rokonszâmok]. Mat.: Grup de două numere, astfel încât unul este egal cu suma divizorilor celuilalt, cari sunt mai mici decât acela (de ex. 220 şi 284). Sin. Numere amicale. 4. ~ amicale. V. Numere amiabile. 5. ~ congruente [KOHrpyeHTHbie HHCJia; nombres congruents; kongruente Zahlen; congruent numbers; kongruens szâmok]. V. Congruenfă. e. ~ duale [flBOăHbie HHCJia; nombres duaux; duale Zahlen; dual numbers; duâlis szâmok]: Numere cari formează o algebră de gradul al doilea, cu radical, peste câmpul numerelor reale. Un număr dual e de forma z = a + bs, unde a, b sunt reali, iar s e supus regulii de calcul s2 = 0. Numerele duale dau o reprezentare simplă a grupului lui Laguerre. 7. ~ pitagorice [niîTaropHbie HHCJia; nombres de P.; P. Zahlen; P. numbers; pitagorikus szâmok]: Numere naturale, prime între ele, solufii ale ecuafiei diofantice x2 + y2 — z2. Expresiunea lor este: a2-b2 _a2+b2 x = ab,y = —Y~'Z---------2~' unde a şi b sunt numere naturale impare, prime între ele, şi a>b. 8. ~ prime relative [aJieMeHTapHbie othoch- TeJîbHbie HHCJia; nombres premiers entre eux; relative Primzahlen; relative prime numbers; relativ torzszâmok]: Mai multe numere întregi şi pozitive, cari nu admit ca divizor comun decât unitatea. — Dacă a e prim cu m, rezultă 1 (mod. m), unde 9 (m) este indicatorul lui m (Euler). — Sin. Numere prime între ele. 9. Numere standard [cTaH^aprabie HHCJia; nombres normalises; Normungszahlen; normalised numbers; szabvânyszâmok]. St.: Termenii unor serii stabilite rafional (seria simplistă SI, seria Renard, seriile DIN, etc.), ale căror valori determină eşalonarea valorilor mărimilor caracteristice tipurilor de produse standardizate. — Exemplu: 10. ~ normale [HOpMaJibHbie HHCJia; nombres normaux; normale Zahlen; normal numbers; normal szâmok]: Numere cari sunt termenii, ro-tunjifi la două cifre decimale, ai unei progresiuni geometrice care cuprinde şi unitatea, progresiunea având ca rafie numărul lO^zece) ridicat la o putere fracfionară-^' unde *= î, 2, 4 sau 8. De exemplu, numerele normale din progresiunea cu rafia £ 1040 = 1,06 (pentru j=1), sunt: 1,00; 1,06; 1,12; 1,18; 1,25; etc.; termenii corespunzători calculafi sunt: 1,0000; 1,0593; 1,1220; 1,1885; 1,2589;etc. Numerele rotunjite, ca 1,06, etc., se numesc valorile principale ale termenilor seriei geometrice considerate. Numerele normale sunt folosite în tehnică pentru standardizarea caracteristicelor măsurabile sau reperabile. Astfel, şirurile de numere normale sunt folosite pentru a determina tipurile de produse de acelaşi fel, dar de mărimi diferite (unelte, calibre, motoare, etc.). Exemple: şuruburile cu cap hexagonal şi filet metric se execută cu diametri nominali, cari sunt numere normale sau valori apropiate de acestea (de ex. 6 mm, 8 mm, 10 mm, 12 mm); motoarele electrice se construesc pentru puteri cari sunt numere normale sau valori apropiate de acestea. Şirurile de numere normale au ca simbol literaR, urmată de numitorul exponentului puterii frac-s fionare a rafiei 1040, pentru valorile s— 1, 2; 4 şi 8; de exemplu: Z£40 reprezintă şirul cu rafia 1_ 40 _ 10"=V10= 1,06, pentru * 1; /?20 reprezintă şirui cu rafia 2_ 20__________________________ 1040 = Vi0= 1,12, pentru s = 21 R10 reprezintă şirul cu rafia £ lu_____ 10*> = V10=1,25, pentru i= 4; R5 reprezintă şirul cu rafia £ 5 __ 1040 =Vl0=1,60, pentru s— 8; 133 Ordinul rădăcinii indică şi numărul de termeni ai şirului cuprinşi în intervalele 0,1 •■■1, 1 •••10, . 10-"? 100' şi 100* • -1000; astfel, şirul i£40 are câte 40 de termeni în fiecare dintre aceste intervale. Şirurile #40, R20, i£10 şi R5 se numesc fundamentale şi, în general, pot fi exprimate prin simbolul £ 40__ unde ^s= 1040=V^OS © ra\\a, iar t e numărul care arată al câtelea e termenul qst în şirul fundamental (fără a număra şi termenul cu valoarea 1). în multe cazuri se folosesc şiruri derivate, cari se obfin din şirurile fundamentale luând numai anumifi termeni distanfafi la un interval dat (de ex. termenii din doi în doi, din trei în trei, etc.); un şir derivat se exprimă prin simbolul unde u reprezintă intervalul dintre termenii luafi din şirul fundamental (de ex. u=3, pentru termenii luafi din trei în trei), iar qst e termenul de referin}ă (adică cel dela care porneşte şirul derivat). Un termen oarecare an al unui şir, fundamental sau derivat, de numere normale, se determină din relafia an = qslt+nu)i unde notajiile au aceeaşi semnificafie ca mai sus, iar n e numărul care arată al câtelea e acest termen în şirul derivat, fafă de termenul de refe- • st rinfa q . 40 Exemplu: Şirul fundamentai i£20 (adică R — 40 = R—, pentru 5 = 2) are termenii 1,00; 1,12; 1,25; 20 1,40; 1,60; 1,80; etc. Astfel, şirul derivat R 3 (pentru */= 3), şi care porneşte dela termenul 1,25 (termen de referinfă), va avea termenii 1,25; 1,80; 2,50; 3,55; 5,00; 7,10; etc. Pentru a calou.la termenul al cincilea (n — 5), se dau valorile 40__ # = Vl0, s—2, t~2, u— 3 şi deci Y 40 a5=9*M-5«)=VT02^5-s)=10°fs7,10. Toate produsele şi câturile numerelor normale, ca şi puterile lor întregi, sunt numere normale. Şirul numerelor normale cuprinde sau aproximează: puterile pozitive şi negative ale numărului 10, puterile întregi ale numărului 2, puterile lui k (de ex. jc2=10), folul (25,4 — 25) şi puterile sale pătrată şi cubică, numărul e, accelerafia gravitafiei (g), etc. i. Numerelor, teoria ~ [TeopHH HHceji; the-orie des nombres; Zahlentheorie; theory of numbers; szâmelv]: Ramură a Matematicei, care stu- diază proprietăfile numerelor şi, în particular, ale numerelor întregi. Studiul se face prin descompunerea numerelor în termeni aditivi, cu ajutorul teoriei funcfiunilor sau al corelafiilor cu probleme de geometrie. 2. Numerotarea cilindrilor [HyMepaiţHH ijh-JiJlHHjţpOB; numerotage des cylindres; Zylinder-numerierung; cylinder numbering; hengerek szâ-mozâsa]. Mş.: Sistemul de numerotare a cilindrilor la motoarele cu mai mulfi cilindri. Numerotarea începe, de obiceiu, delal, cu cilindrul situat spre maşina de lucru antrenată de motor (spre cuplaj); la motoarele de vehicule, cari su t dispuse la extremitatea frontală a acestora, se obişnueşte numerotarea începând dela 1, cu cilindrul situat la partea care corespunde extremităţi frontale. 3. Numerotarea fibrelor şi a firelor [HyMe-paiţHH BOJIOKOH H HHTeH; numerotage, titrage; Numerierung; numbering, counting; rost es szâl-szâmozâs]. Ind. text.: Reprezentarea prin numere a finefei, adică a gradului de subfirime, al fibrelor şi al firelor textile. Principalele sisteme de numerotare sunt: sistemul metric, sistemul special pentru mătase şi fibre artificiale, sistemul englez, şi sistemul francez. Cel mai răspândit este cel metric; se tinde să se elimine celelalte sisteme. în sistemul metric, numărul de finefă reprezintă raportul dintre lungimea, exprimată în metri, şi greutatea corespunzătoare acestei lungimi, exprimată în grame. Exemplu: firul, la care 40 m cân-40 tăresc 2 g, are numărul — =20 şi se exprimă cu simbolul Nm 20. Pentru numerotarea mătasei şi a produselor textile artificiale (fibre sau fire) se aplică un sistem în care numărul atribuit reprezintă raportul dintre greutatea lor în grame, şi lungimea tip, de 9000 m. Exemplu: firul artificial viscoza, la care 9000 m cântăresc 2 g, are titrul (numărul) 2 şi se notează cu T 2 sau 2 denieri. în acest sistem, spre deosebire de sistemul metric, titrul este cu atât mai mare, cu cât firul este mai gros. Pentru sistemele de numerotare englez, francez şi irlandez, v. Englez, număr Francez, număr ~, şi Irlandez, număr 4. Numerotarea parcelelor cadastrale [HyMe-paiţHH 3eMJieyqaCTKOB; numerotage des par-celles cadastrales; Numerierung von Katasterpar-zellen; numbering of cadastral pieces of land; kata-szteritelkek szâmozâsa]. Cad.: Individualizarea parcelelor cadastrale printr'un număr curent, numit numărul topografic al parcelei; numerotarea se începe cu intravilanul şi, ajungând în extravilan, se desfăşură prin folosirea de numere consecutive, grupate pe lanuri şi tarlale; căile de comunicaţie, apele, etc. se numerotează la rând cu parcelele învecinate. 5. ~ secfiunilor cadastrale [HyMepaiţHH 3eMeJlbHblX pa3/ţeJ10B; numerotage des sections cadastrales; Numerierung von Katasterblătter; num- 134 bering of cadastral sections; kataszteri szakaszok szâmozâsa]: Sistem convenfional de determinarea indicilor numerici cari stabilesc şi indică pozifia unei secfiuni cadastrale în canevasul geodezic al fării. Se folosesc două sisteme; Sistemul general, în care indicii numerici ai secţiunii sunt: cadranul (v. Cerc trigonometric cadastral); pozifia secfiunii gaodezice din care face parte, determinată prin numărul zonei şi numărul coloanei la cari se găseşte secfiunea respectivă; pozifia secfiunii cadastrale, determinată prin numărul seriei, şi numărul coloanei. — Sistemul simplificat, în care se consideră secfiunea cadastrală în cadranul I, raportându-se, în acest caz, numai la coordonatele cadastrale. 1. Numerotat, maşină de Arfe gr. V. Maşină de numerotat (sub Maşini din industria artelor grafice). 2. Numidian [HyMHAHaHOBbrâ flpyc; numi-dien;numidischeStufe;Numidian;numidiân]. Geol.: Etaj al Eocenului superior, separat în Africa de Nord, şi caracterizat prin depozite de fliş, formate din gresii cu numulifi mici şi ortofragmine. 3. Numismatică [HyMH3MaTHKa; numismati-que;Munzkunde;numismatics; numizmatika, erem-tan]. Arhg.: Ştiinfa care se ocupă cu istoria mo-netelor,a medaliilor,etc., studiind evolufia acestora din punctul de vedere al formei, al gravurii, al condifiunilor de batere, etc. Afară de monetele propriu zise, numismatica studiază şi documentele scrise în legătură cu acestea. 4. Numitor [HHCJiHTejib; denominateur; Nen-ner; denominator; nevezo]. Mat.: Partea unei frac-fiuni ordinare situată sub linia de fracţiune, şi care este împărtitorul operaţiunii de împărfire pe care o reprezintă fracfiunea. Două fracfiuni cu numitori diferifi se aduc la acelaşi numitor, numitorul comun fiind cel mai mic multiplu comun al tuturor numitorilor, iar numărătorul fiecărei fracfiuni fiind câtul dintre numitorul comun şi vechiul numitor, înmulfit cu vechiul numărător. 5. Numulit [HyMyjiHT; nummulite; Nummulit; nurhmulite; numulit]. Paleonf.: Foraminifer poros, cu cochilia de formă lenticulară, turtit după axul de înrulare; are talia de 6 mm* "8 cm. Caracterizează Eocenul şi Oligocenul în cari a dat fosile caracteristice de etaj. S'au format calcare cu numulifi în special în Eocen (Lutefian). e. Numulitic [HyMyjiHTOBbiH; nummulitique; Paleogăn; nummulitic; paleogen]. Geol.: Sin. Paleogen (v.). 7. Nunatak [HyHaTaK; nunatak; Nunatak; nuna- tak; nunatak]. Geol.: Iviri de stânci de sub ghiafă, în regiunile polare acoperite de calota glaciară. 8. Nurîsă [3anaCH0H 6aK; nourrice; Zwischen-behălter; intermediate tank; kozbenso tartâny]: Rezervor suplementar, de combustibil lichid al unui motor, cu capacitate mică, şi care funcţionează şi prin cădere. Se poate folosi la pornirea motorului, sau când combustibilul din rezervoarele principale a fost consumat, sau când există o pană de alimentare, care împiedecă circulafia combustibiluiui, din rezervorul principal, la motor. 9. Nussierit [HyccnepHT; nussierite; Nussierit; nussierite; nussierit]. Mineral.: Varietate de piro-morfit cu confinut de arsen. Este galben sau cenuşiu. 10. Nut: 1. Sin. Canelură (v.). — 2. Sin. Uluc (v.). — 3. Sin. Crestătură de maşină electrică (v.). 11. Nutafie [HyTaiţHfl; nutation; Nutation; nu-tation; nutâcio]. F/z., Tehn.: Oscilafia axei de ro-tafie a unui corp cu un punct fix şi în mişcare de precesiune pseudoregulată, fafă de pozifiile ei pe conul de precesiune regulată* Precesiunea pseudoregulată se deosebeşte de cea regulată prin faptul că, în precesiunea pseudoregulată (cu nutafie), unghiu 0 format de axa corpului cu o axă fixă, vitesa de rotafie co a corpului în jurul axei sale, şi vitesa de rotaţie («! a axei în jurul axei fixe, nu mai sunt constante. De asemenea, vectorul momentului impulsului K ,fiu mai coincide cu axa de rotafie a corpului, ci descrie în jurul acestui vector un con strâmt, numit conul de nutafie. în mişcarea cu nutafie, vectorul K descrie deci, în jurul axei fixe, un con care nu mai este circular, iar mişcarea sa nu mai este uniformă; Cauzele nutafiei sunt datorite frecărilor, rezistentei mediului înconjurător şi imposibilităţii de a da practic corpului o vitesă inifială unghiulară o) în jurul axei sale, astfel încât să satisfacă con-difiunea de precesiune regulată: {IZ — IX)&1 COS 0 -f- Iz(3) COi — TYlgCt — 0, unde Ix, Iz sunt momentele de inerfie în raport cu axele respective, m e masa corpului, şi a e distanfa dintre centrul de greutate şi punctul fix. Numărul de nutafii întrfo singură ro-tafie de precesiune este ' 1\ o>2 n—-------—■ mga Ix Oscilafiile axei corpului sunt cuprinse între două conuri cari au axa fixă ca axă comună, iar urma vârfului axei pe o sferă cu centrul în punctul fix este o curbă epicicloidă sferică (v. fig.). 12. Nutafia axei Pământului [HyTaiţHfl 3eMHOH OCH; nutation de l'axe de la terre; Nutation der Erdachse; earth axis nutation; foldtengely-nutâcio]. Asfr,: Oscilafia axei polilor în mişcarea sa de precesiune în jurul axei eclipticei, datorită inegalităfii atracfiunii Soarelui şi Lunii asupra umflăturii ecuatoriale, prin care Pământul se deosebeşte de o sferă. Conul de nutafie al axei Pământului este descris în 182/s ani, şi este de secfiune eliptică, având unghiurile la vârf de 14*4 şi 10"3, date de axa mare şi de cea mică. Axa acestui con Mişcare giroscopică. I) giroscop; 2) axă fixă; 3) axă mo-bilă; 4) epicicloidă de nutafie. 135 descrie un con de precesiune aproape circular, care are ca axă o perpendiculară pe planul eclipticei şi semiunghiul la vârf egal cu unghiul de obli-citate al eclipticei (23°5'). Mişcarea pe conul de nutafie are acelaşi sens ca şi pe cel de precesiune. 1. Nufafia orbitei Lunii [HyTaiţHH opdHTMJiy-Hbi; nutation de l'orbite de la lune; Nutation der Mondbahn ;moon orbit nutation; holdpâlya-nutâcio]: Oscilafia planului orbitei Lunii în jurul liniei nodurilor. înclinarea medie a planului orbitei Lunii fafă de cel al eclipticei e de 5° 8' 48", dar variază periodic, de fiecare parte, între limite cari diferă cu 17' 34". Conul de nutafie al axei orbitei Lunii este circular, ca şi conul de precesiune al nodurilor, semiunghiul la vârf fiind de 8'47". Mişcarea pe acest con de nutafie se face în 173 de zile, iar pe conul de precesiune, în 182/s ani (v. fig.). 2. Nutreţ [KopM; fourrage; Futter; lives tock feeding, fodder; takarmâny]. Agr.; 1. Hrana animalelor, constituită din plante verzi, fân, grăunte, turte, etc. — 2 Plantele verzi sau plantele recoltate, cari servesc la alimentarea vitelor. Un nuntre} bun rebue să confină apă, proteine, grăsimi, amidon şi zaharuri, celuloză, substanfe minerale (sare, compuşi de calciu, de fosfor, fier, etc.) şi vitamine. Nutreful trebue să se digere uşor şi prin digestie, să desvolte cât mai multă energie. Pentru a realiza condifiunile cerute, nutreful trebue să fie variat, deoarece în niciunul din tipurile de nutref nu se găsesc toate elementele necesare în cantităfi suficiente. De aceea, pe Jângă nutreful vegetal natural, se dau animalelor (într'o mică măsură), mai ales în timpul iernii, când hrana verde lipseşte, şi resturi de prove-nienfă animală, ca făină de carne, făină de sânge, etc. Nutreful vegetal e întrebuinfat fie verde, cum a fost recoltat, fie uscat, ca fân, fie după o pregătire mecanică (fân tocat, fân măcinat sau făină furajeră, etc.), sau după o pregătire chimică (tratare cu diferite substanfe, murare, etc.)* V. şi Fân; Fân brun; Fân sărat. 3. ~ ansilat. V. Nutref murat. 4. ^concentrat [K0Hii;eHT,pHp0BaHHbiHKopM; fourrage concentre; konzentriertes'Futter; concen-trates; koncentrâlt takarmâny] Nutref constituit din turte, din grăunfe de ovăs, de orz, de porumb, mazăre, bob, etc. 5. ~ murat [KBanieHHblH KOpM; fourrage fermente; gegorenes Futter; fermented fodder; erjesztett takarmâny]: Nutref conservat în mod special, spre a-l păstra în stare verde pentru iarnă sau pentru timp secetos, când poateînlocui nutreful proaspăt al păşunilor şi al fânefelor. Mu-rarea propriu zisă consistă în acfiunea fermen- tului lactic asupra zahărului din furaj; de aceea, în anumite cazuri, procesele nefavorabile cari şe produc, se pot înlătura prin adăugire de 2 % melasă, diluată cu apă caldă, care ajută la formarea rapidă de acid lactic, chiar dela începutul fermentafiei. Condifiunea principală pentru o bună murare este o umiditate de cca 75%. Se recomandă, de asemenea, stropirea, după fiecare strat de 30 cm grosime, cu o soiufie de apă sărată, de 1 kg de sare la 10 l de apă. Aceasta îl conservă mai bine şi îl face mai gustos. — Plantele bune pentru murat sunt porumbul, floarea-soare-lui, iarba de Sudan, lucerna, trifoiul, soia, sulfina, sfecla, morcovii, napii, etc. Este recomandabil ca rafia vitelor să nu fie constituită numai din nutref murat, ci combinată şi cu alte nutrefuri, ca uruială, paie, pleavă, etc. Păstrarea nutreţului murat se face în încăperi, la suprafafă sau în pământ, da beton armat, de piatră, cărămidă, sau numai într'o simplă groapă, de 1,5 ■ * • 2 m adâncime, săpată în pământ argilos (1 m3 de încăpere este suficient pentru hrana unei vite mari, pe timp de o lună, rafia alimentară obişnuită fiind de 15--*20 kg nutref murat de cap de vită pe zi). în timpul murării, volumul nutrefului scade cu 25%. Sin. Nutref ansilat. e. ~ voluminos[05rbeMHCTblHK0pM;fourfage volumineux; voluminoses Futter; voluminous fodder; terjedelmes takarmâny]: Nutref care are greutate volumetrică mică (sfeclă, cartofi, napi, etc.). 7. Nufrilan, Ind. text.: Produs format dintr'un amestec de proteine degradate cu săpun şi sodă, folosit ca protector al fibrelor de lână contra ac-fiunii substanfelor alcaline. (N. C.). s. Nufri|ie [iiHTaHHe; nutrition; Ernăhrung; nu-trition; tâplâlkozâs]. Biol.: Totalitatea fenomenelor prin cari un organism viu îşi procură substanţele necesare pentru desvoltarea embrionului, creşterea organismului tânăr, refacerea (©suturilor cari se distrug, şi pentru liberarea energiei necesare activităfii interne şi externe, — ca şi pentru menţinerea temperaturii, dacă viefuitoarea are temperatură constantă. Nutrifia cuprinde, în cele mai generale cazuri următoarele procese: luarea hranei (prin absorpfie, prin ingestie), digestia (eventual: bucală, gastrică, intestinală), absorpfia (la animale cu tub digestiv), metabolismul, asimilafia şi excrefia resturilor so-fide sau lichide nerefinute de organism, iar la viefuitoarele superioare, şi circulafia şi respirafia. Pentru nutrifie, plantele au nevoie, de obiceiu, numai de substanfe minerale, din cari sintetizează, prin asimilafie, substanfe organice, dar animalele nu se pot alimenta excluziv cu substanfe minerale, ci îşi procură şi substanfe organice de origine vegetală (erbivore),animală (carnivore), vegetală şi animală (omnivore). — Nutrifia plantelor. Substanţele minerale cu cari se hrănesc plantele confin: hidrogen, oxigen, carbon, azot, sodiu, potasiu, clor, brom, iod, calciu, fosfor, sulf, fier, magneziu, mangan, siliciu. — Din punctul de vedere al nutrifiei, plantele se împart în autofite, cari pot produce, prin I Nutafia Lunii. 1) conul de precesiune; 2) conul de nufafie. 136 fotosinteză sau prin chemosinteză, substanfele organice de cari au nevoie, — în heterofiţe, cari nu au clorofilă şi îşi procură hrana din organisme vii (parazite) sau din organisme în descompunere (saprofite) — şi în mixofite, cari îşi produc substanfele organice prin fotosinteză etc., au şi clorofilă, dar au nevoie şi de substanfe organice (semisaprofite, semiparazite, simbiante şi insecti-vore). Plantele nu au aparat digestiv şi nici aparat de respirafie propriu zis. Ele au grupuri celulare cari absorb şi digeră alimentele, iar plantele cari nu au calitatea de a absorbi, pierd şi proprietatea de a digera; prin unele celule se transportă alimentul, din regiunile cari absorb, către restul organismului, datorită difuziunii şi unor fenomene biologice (mişcarea protoplasmică, etc.). La plantele superioare, circulafia se face prin vase, cari sunt membrane celulare fără proto-plasmă. La plantele vivace se formează anual noi regiuni vasculare, ceea ce constitue una dintre caracteristicele creşterii. La plantele clorofiliene, absorpfia bioxidului de carbon constitue o parte esenfială a procesului de nutriţie. Se constată fenomene de asimilare şi de sinteză cari conduc la producerea unor substanfe chimice, folosite de plantă, fie prin migrafie către regiunile în cari se produce creşterea, fie în fesuturile în cari se acumulează sub formă de rezerve (amidonul, în tuberculele de cartofi). — Respirafia plantelor se face prin toate celulele (şi în toată celula), dacă oxigenul este în cantitate suficientă. Produsul de excrefie al plantei, eliminat în mod continuu, e bioxidul de carbon; celelalte produse sunf refi-nute în unele celule ale plantei, unde se acumulează (picături de uleiu eteric, cristale de oxa-lat de calciu, etc.), după care celulele mor sau, uneori, produsele de excrefie sunt eliminate sub formă de latex (la arborele de cauciuc, la pin, etc.). — Nutrifia animalelor. Animalele ingerează alimentele, fie cu ajutorul unor cili sau al unor tentacule, ca unele animale acvatice (brahiopode, lamelibranhiate, etc.), fie direct în gură, care e deschisă în timpul sborului sau al înnotului (rândunica, unii peşti de adâncimi mari, etc.), fie după mestecare, în gură, cu ajutorul dinfilor. Diferenfierile în organe de digestie, de respirafie, circulafie şi excrefie nu sunt generale la animale: unele animale, de exemplu metazoa-rele, nematodele, etc., sau embrionul tânăr, trăiesc fără ele, şi nu au tub digestiv; moluscele, batra-cienele, etc. se pot hrăni prin absorpfia cutanee; unele crustacee secretă un ferment digestiv la suprafafa corpului lor, etc. Prin organe respiratorii se introduce în organism oxigen şi se elimină bioxid de carbon, în unele cazuri (la echinoderme, spongieri, etc.), când tegumentul este moale şi umed, suprafafa corpului îndeplineşte această funcfiune; în acest caz, organismul nu are organe de respirafie propriu zise; alte animale au branhii, plămâni, trahee, etc. Circulafia e procesul de transport al lichidelor în organism, al produselor necesare nulrifiei, al produselor absorbite, spre fesuturi, al deşeurilor, dela fesuturi spre organele de excrefie, al gazelor, dela organele respiratorii spre fesuturi şi înapoi, ca şi transportul produselor metabolismului între organe, fesuturi şi celule. Lichidele cari circulă constitue un mediu inferior; compozifia acestuia rezultă din schimburilede gaze.de lichide, şi de solide cu exteriorul, şi din ceea ce primesc şi cedează toate celulele organismului. — Majoritatea fesuturilor confin rezerve nutritive: la embrion, în rezervele oului; la individul matur, în fesuturi, în muşchi, ficat, pancreas, etc., sub formă de: glicogen, substanfe proteice, grăsimi, substanfe minerale, corpuri purinice, etc. Excrefia este procesul de eliminare a resturilor solide sau lichide, nerefinute de organi|m. La vertebrate se elimină, prin ficat, colesterina şi pigmenţi biliari; prin rinichi se elimină ureea şi purinele (acidul uric, xantinâ, guanina); prin glandele pielei se elimină ureea, etc. La alte animale, această funcfiune e îndeplinită de diferite organe. Uneori, produsele de excrefie se acumulează în organism, ceea ce conduce la stări patologice. — Nutrifia omului. Hrana omului cuprinde substanfele organice de bază (proteine, hidrafi de carbon şi grăsimi), cum şi substanfe indispensabile pentru funcfionarea normală a organismului (apă, săruri şi vitamine); acestea sunt descompuse în substanfe mai simple, pentru a fi transformata apoi în protoplasmă, sau pentru a libera energie. Digestia şi metabolismul sunt procese esen-fiale de transformare a alimentelor, sub influenfa unor enzime cari se găsesc în regiunea gastro-intestinală, — ca şi a unor oxidaze, catalaze şi enzime de desaminare, cari se găsesc, în principal, în fesuturi. Substanfele nutritive ajung în contact, întâi cu saliva din gură, produsă de trei glande salivare mari (parotida, glanda submaxilară şi sublingvală); saliva are o reacfie slab alcalină şi exercită o dublă funcfiune: o funcfiune mecanică (formând un bolus), umezind şi uşurând masticafia şi înghiţirea bolusului, prin ptialină, şi o funcfiune de digestie (asupra hidrafilor de carbon), care continuă vreo jumătate de oră după înghifirea bolusului alimentar. Digestia continuă în stomac, sub acfiunea sucului gastric, care are o reacfie acidă intensă, datorită acidului clorhidric liber şi combinat, secretat de stomac sau introdus odată cu hrana, şi enzimei gastrice (pepsina) care scindează, în principal, proteinele, ca şi unele grăsimi şi poli-zaharide rămase, având şi proprietăfi bactericide (împiedecă trecerea în intestin a eventualelor bacterii introduse pe cale bucală). Din stomac, chimul (compus din alimentele cari au suferit digestia stomacală) trece în intestin, unde continuă digestia sub influenfa sucului pan-creatic care confine carbonat de sodiu (neutrali-zant al chimului), tripsină (care continuă scindarea completă a proteinelor), lipază (care transformă 137 grăsimile, prin hidroliză, în acizi graşi şi glicerina — şi invers, uneşte acizii graşi şi glicerina, formând grăsimi, după absorpfie) şi invertază, malfază şi lactază (cari acţionează asupra hidra-filor de carbon), ca şi sub acfiunea enterochi-nazei, enzimă prezentă în intestin. Secrefia biliară, rezultată din metabolismul hepatic, confine: nucleo-albumină, acizi şi săruri biliare (glicocolatul şi taurocolatul de sodiu), pig-menfi biliari (bilirubină), colesterol, lecitină, etc., şi are o acfiune digestivă indirectă, ca disolvant al grăsimilor, al acizilor graşi, şi ca activator al lipazei pancreatice. In gură nu se produce absorpfie. Absorpfia începe, în măsură mică, în stomac, unde apa şi grăsimile trec neabsorbite, zahărul şi sărurile sunt pufin absorbite, iar alcoolul este absorbit cu uşu-rinfă. în intestinul subfire se produce absorpfia în măsură mare, înainte de a ajunge la extremitatea lui inferioară. Din intestin, substanfele trec în sânge, direct sau prin canalele limfei, fiind transportate, prin circulafia sângelui, spre organele, fesuturile şi celulele organismului. în intestinul gros, absorpfia se produce, în general, în măsură mică, cu excepfiunea apei, care este principala substanfă absorbită în cantitate mai mare. în masa protoplasmică a celulelor, procesele de construire (anabolismul), şi de ardere (cata-bolismul) constitue metabolismul, care se divide în metabolismul energiei şi metabolismul materiei. Bioxidul de carbon produs în cursul metabolismului se combină cu amoniacul rezultat din arderi, şi se transformă, trecând prin ficat, în uree, care e eliminată ca produs de excrefie. Datorită compozifiei lor, fesuturile selecfionează substanfele şi le refin pe cele necesare. După absorpfia în sânge a hidrafilor de carbon, folo-sifi drept „combustibil", ca sursă de energie, cantitatea nefolosită este depozitată în ficat şi în muşchi, sub formă de amidon animal (glicogen), ca rezervă uşor accesibilă; excesul ingerat este transformat în grăsimi, constituind o rezervă permanentă de energie. în mod normal, zahărul e complet ars în organism, datorită şi insulinei secretate de pancreas, care, dacă nu secretă normal, provoacă evacuarea zahărului netransformat, prin urină, sau^ rămânerea lui în sânge (diabet), în cazul arderii complete a .grăsimilor, acestea trec în bioxid de carbon şi apă, iar când această ardere e redusă, se formează acid-hidroxibutiric, acid aceto-acetic şi acetonă, cari sunt eliminate prin urină. — Sărurile miperâJe, cşj-i nu sufer un metabolism în organismul omului, au un rol important în procesele de metabolism şi în activitatea normală a fesuturilor,pentru menfinerea presiunilor osmotice între sânge şi lichidele celulare. Se găsesc sub formă de compuşi, în fesuturi, unde au, în principal, rolul de a menfine o reacfie uşor alcalină, şi sunt eliminafi în mod continuu, în excrefii. Eliminarea excesivă de săruri provoacă simptome grave de boală. — în oase se depozitează substanfele minerale, pe cari acestea le cedează, la nevoie, organismului. Apa din organism, provenită din ingerare, sau formată în fesuturi în timpul metabolismului, constitue cca 60% din greutatea corpului, şi are un rol important în metabolism, fiindcă fenomenele se produc în solufii; acestea sunt, de exemplu, maî active într'un organism tânăr (care confine mal multă apă) decât într'unul vârstnic, şi într'un organism slab, decât într'unul gras. — în regiunile secetoase, organismele elimină, ca produs azotat principal, acidul uric, care are nevoie, pentru eliminare, de o cantitate mică de apă, iar în regiunile în cari apa se găseşte în abundenfă elimină uree, care are nevoie, pentru eliminare, de mai multă apă. Compozifia şi căldura de ardere a câtorva al imente: Pro- teine % Gră- simi % kcal/kg Cereale Făină de grâu şi de orz 11,5 1,0 3640 Fulgi de ovăs 10,5 2,2 3600 Orez fiert 8,0 0,3 3700 Porumb 8,4 4,7 3810 Cărnuri Vită mare 14,5 22,5 2690 Vifel 16,0 6,3 1230 Ovine 13,5 24-30 2790-3340 Porc 20,0 19,0 2600 Slănină afumată 9,5 60,0 6000 Şuncă 14,5 34,0 3750 Pasări domestice şi vânat 15,0 9,5 1500 Peşte proaspăt 16,0 3,0 1200 Peşte conservat 11,6 4,0 850 Produse diferite Pâine integrală 9,7 0,9 2510 Pâine albă 9,3 1,2 2660 Macaroane 13,7 2,0 3670 Ouă 13,0 9,5 1600 Lapte 3,3 3,7 700 Unt 1,0 85,0 7950 Brânză albă 25,0 30,0 4000 Margarină 1,2 83,5 7800 Osânză 2,2 94,0 8800 Fructe proaspete 0,7 0,4 500 Nuci 18,4 64,0 7280 Cartofi fierfi 2,5 0,1 970 Fasole şi mazăre (scoase din păstaie) 7,0 0,5 1000 Mazăre uscată 24,3 1,3 3600 Zahăr — 4100 Miere 0,4 — 3350 Cacao 22,0 29,0 5100 Uleiu de măsline — 100,0 9300 Produsele de excrefie rezultate din metabolism se elimină prin rinichi, prin plămâni, piele şi intestin. Vitaminele (v.) sunt necesare creşterii, men- 138 jinerii sănâtăfii şi în procesul de reproducere. Lipsa lor produce deficienţe grave (avitaminozele). Energia de care are nevoie, în unitatea de timp, un om, în repaus şi „nemâncat", e de 1600***1700 kcal/d; la activitate intelectuală sau muncă fizică uşoară, are nevoie de 2300-■ *2500 kcal/d; activitatea mentală intensă nu produce o creştere apreciabilă a metabolismului. Determinările energiei consumate de diferite categorii de muncitori arată că media necesară este de cca 3000 kcal/d; femeile din câmpul muncii au nevoie de cca 2400 kcal/d; copiii între 5 şi 14 ani au nevoie de 1000•••1500 kcal/d; între 11 şi 16 ani, au nevoie de cca 2300 kcal/d. în medie anuală, un om are nevoie de cca 1 000000 kcal. Tabloul dela p. 137 cuprinde confinutul în proteine şi grăsimi, şi energia desvoltată de principalele alimente. Cerealele mai confin 66-*-75% hidrafi de carbon; carnea, ouăle, peştele, untul, uleiul de măsline confin urme de hidrafi de carbon; laptele confine 5% hidrafi de carbon; brânza, 24%; fructele, 4--*14%; amidonul, 90%; zahărul, 100%. Principalii componenfi ai pâinii sunt următoarii: 9% proteine, 1,5% grăsimi şi 53% hidrafi de carbon; 500 g pâine liberează cca 1200 kcal. t. Nufuire [na30BaHHe; rainurage; Herausar-beiten von Nuten; groove making; horonyzâs]. 1. Mş.'. Operafiune de executare a canelurilor (nuturi) într'o piesă. Se poate efectua folosind o maşină-unealtă (morteză, raboteză, shaping, maşină de frezat, maşină de broşat, etc.), sau manual (cu dalta şi cu pila). — 2. Ind. lemn.: Operaţiunea de executare a ulucelor (nuturi) într'o piesă de lemn. Se poate efectua manual, cu o rindea sau cu dalta, ori folosind o maşină-unealtă (maşină de rindelat, maşină de frezat, ferestrău cu lanf* etc.). 2. Nuva B. Ind. fexf.: Praf alb, alcalin, cu mare putere de a disolva particulele de coji de seminţe de bumbac aderente la fibre (impurităfi cari produc pe fesături puncte castanii, numite pureci). Uşurează fierberea sub presiune şi fierberea obişnuită. Se întrebuinfează şi ca agent de stabilizare, la albirea cu superoxizi, aplicat în proporfie de 0,5 • • • 1 % fafă de greutatea materialului de albit. (N. C.). 3. Nycfal. V. Adalin. 4. Nylander, reactiv ~ [peaKTHB HHJiaH-;ţepa; reactif de N.; N. Reagens; N. reactive agent; N. reagens]. Chim.: Reactiv întrebuinfat pentru recunoaşterea calitativă a zaharurilor re-ducătoare din diferite substanfe. Este compus din subnitrat de bismut, hidroxid de sodiu şi tartrat dublu de sodiu şi de potasiu. încălzit, în pre-zenfa zaharurilor reducătoare, depune un precipitat negru. Este întrebuinfat mai ales la identificarea prezenfei glucozei în urină, având o sensibilitate de 0,05%. 5. Nylon. Ind, chim. sp.: Masă plastică poli-amidică (polimer al adipatului de hexametilen^ diamină), fabricată prin condensarea hexametilen-diaminei cu acidul adipic. (N. C.). — V. şi sub Masă plastică policondensată. 6. fibră de ~ [(Jm6pa HaftjiOHa; fibre de n.; N. Faser; n. fibre; n. rost]. Ind. fexf.: Fibră fabricată din nylon, fie ca fibră-de lungime nesfârşită, fie ca fibre scurte, cari se întrebuinfează în amestec cu celofibră, cu viscoza şi cu lâna. Se obfine prin filarea, în atmosferă de gaz inert (azot), a pastei obfinute din condensarea hexametilen-diaminei cu adid adipic. Proprietăfile principale.* ale fibrei de nyîon sunt: rezistenfă la întindere, . 60 kg/mm2; rezistenfă la îndoire, 40000 (fafă de 16000 cât are bumbacul, 40000, cât are lâna, şi 150 cât au fibrele artificiale celulozice); finefa, Nm 4500* --Nm 6000 (pentru scopuri speciale, ca imitafia de păr, etc., se fabrică şi cu grosime mai mare); elasticitatea, superioară aceleia a mătasei; stabilitatea fafă de reactivii chimici mai mică decât a lânii (fenolul şi acizii o umflă şi o disolvă); rezistă la acfiunea de scurtă durată a căldurii, până la 200°; îmbibată în apă, absoarbe numai 5% apă şi se umflă foarte pufin; aburirea îi atenuează termoplastici-tatea, şi îi măreşte afinitatea fafă de coloranfi; spre deosebire de alte fibre textile, nylon-ul nu trebue albit, pentrucă se obfine alb din fabricaţie. Desavantajele fibrei de nylon sunt: transparenţa prea mare; tendinţa de a se incrusta cu transpiraţia corpului; afinitate mică faţă de coloranţi. , 7. Nysfagmus [rjia3Han 6ojie3Hb maxTepoB; nystagmus; Nystagmus; nystagmus; nisztagmusz], Ig. ind.: Boală profesională a minerilor, care se manifestă prin oscilaţii ale globului ocular (până la câteva sute pe minut), în special când privirea este îndreptată în sus (rar orizontal sau în jos). Se datoreşte surmenajului muşchilor elevatori ai ochiului, când iluminatul în mină este insuficient. Tratamentul boalei consistă în repaus de 3-••8 săptămâni. Prin introducerea luminii electrice în mină, această boală tinde să dispară. O, o; O. o; Q, o» 1. O Chim.: Simbol literal pentru elementul Oxigen, 2. O-Chim,: Simbol literal care arată că sub-stituenfii se leagă de restul unei molecule prin intermediul unui atom de oxigen. Exemplu: O-etil-fenol (fenetol). 3. o-Chim.: Simbol literal folosit fie pentru a indică pozifia 1,2 (orto) în nucleul benzenic şi în alfi nuclei ciclici, fie pentru a desemna derivatul unui ortoacid. Exemplu: o-carbonat de etil. 4. o) Fiz.: 1, Simbol literal pentru pulsaţie. — 2. Simbol literal pentru vitesa unghiulară, 5. 2 1. Fiz.: Simbol literal pentru vitesa unghiulară. — 2. E/m.: Simbol literal pentru ohm, unitatea de rezistenfă electrică în sistemul de unităfi MKSA. 6. Oaie [OBiţa; brebis; Schaf; sheep; juh]. Zoof.: Mamifer rumegător din familia bovideelor, subfamilia ovinelor, genul ovis, foarte răspândit pe^ suprafafa globului pământesc. în munfii din Sardinia şi din Corsica trăieşte, sălbatic, muflonul european (Ovis musimon), care are înălfimea de 70- ■ ■ 80cm şi lungimea de 1,20 m; în Asia mică, în Persia şi în munfii Armeniei trăieşte muflonul asiatic (Ovis orientalis), care e mai desvoltat decât cel european; între Marea Caspică şi munfii Himalaia trăieşte oaia de stepă (Ovis Vignel Arkar), care a dat rase de oi cu un nivel înaintat de ameliorare (merinos, figaie, ca-racul, furcană, etc.); în munfii Asiei centrale, în Siberia orientală, în China şi în India trăieşte argalul (OvisAmmon), care are înălfimea de 1,30m şi lungimea de cca 2 m, şi a cărui greutate atinge, uneori, 150 kg. Oaia domestică (specia Ovis aries), descendentă din rasele sălbatice, are caracterele anatomo-fiziologice ale ovinelor, trăieşte în medie 15 ani, e un anima' de păşune (chiar de păşuni sărace, cari nu poHfi folosite pentru vitele mari), iar durata păşunatului ei e lungă; se hrăneşte şi cu furaje grosolane (fân de calitate inferioară, paie de cereale, vrejuri de leguminoase, etc.). Productivitatea ei creşte, dacă este hrănită cu furaje de calitate bună. Dă ^aştere unul, doi, sau, mai rar, la trei miei, în greutate de 3•••5 kg, după rasă, cari ajung la maturitate completă, la 2***3 ani. Rezistă uşor la drumuri lungi. Productivitatea oii e variabilă, în raport cu con-stitufia sa şi cu caracteristicele zonelor corporale, cari variază dela o specie lă alta, şi în cadrul aceleiaşi specii. Se poate face o selecfiune, după scopul urmărit (carnej lână, piele, lapte). Coloarea lânii e albă, cenuşie, brună-roşcată, bălfată cu negru, ruginie, iar la miel poate fi şi brumărie; unele oi au capul şi extremităfile membrelor ru- ginii sau pătate (oaia figaie). Oile domestice se clasifică după următoarele criterii: după origine (strămoşii sălbatici din cari provin), după caracteristicele craniului (brahicefale şi dolicocefale), după urechi (scurte, lungi, verticale, orizontale, etc.), după produsul pe care-l dau în principal (oi de lână, de lapte, de carne, de piei), după coloare (oi albe, negre, roşietice, etc.). La noi se cresc oi băştinaşe (furcană, figaie, stogoşă, spancă, carnabat) şi oi importate (merinos, caracul, friză). Oile produc, în general, lână, lapte, carne, piele, băligar, sânge, chiag. Unele rase dau o cantitate mai mare sau o calitate mai bună, numai din unul din aceste produse (producfie specializată), iar altele dau mai multe produse (producfie mixtă). Lâna, obfinută prin tunderea oilor, e folosită în industria textilă. Din punctul de -vedere al calităfii lânii, oile se clasifică în felul următor: oi cu lână omogenă (rasa merinos şi rasele cari rezultă din încruci-şerile merinosului cu oile cu lână semifină); oi cu lână amestecată (figaie, furcană, friză, etc.). Oile cu lână omogenă se tund odată pe an (primăvara), iar oile cu lână amestecată se tund şi de mai multe ori pe an (până la de patru ori), pentru ca fibrele tăiate să fie mai scurte, mai moi, mai uşor de prelucrat şi apte pentru fabricarea unei serii mai mari de articole textile. Produsul primului tuns al oii, într'un an, are fibrele legate între ele şi formează o pătură continuă (cojoc), spre deosebire de produsul celorlalte tunderi, care se compune din smocuri separate. Oile metise dau lână de calitate intermediară, cu caractere cari depind de predominarea sângelui rasei superioare sau al celeilalte rase, cu care s'a făcut încrucişarea. Predominarea procentului de sânge merinos este însoţită de creşterea finefei lânii. Calitatea produselor oii (lâna, laptele, carnea, pielea) depinde de rasă, de hrană, climă şi adăpost, ca şi de sexul, vârsta şi sănătatea animalului. Laptele de oaie e mai concentrat decât cel de vacă, fiind mai bogat în grăsimi, în cazeină şi în săruri, şi se obfine dela toate rasele; oile bune producătoare de lână dau o cantitate mai mică de lapte. Carnea de oaie are o valoare nutritivă mare; e consumată în cantitate mai mică, din cauza mirosului caracteristic, care e mai slab la carnea de miel şi slab la oile de munte. Pieile şi pielicelele (de miel) sunt folosite la confecfionarea cojoacelor, a şubelor, a căciulilor, etc. Sângele, intestinele, copitele, coarnele, chiagul, etc. sunt materii prime cari se prelucrează în industria chimică. Băligarul de oaie, mai concentrat decât cel de bovine şi decât cel de cal, este un îngrăşământ natural de bună calitate. 140 î. Oală [rarejib, ropmoK; pot, creuset; Topf, Tiegel; pot, crucible; fazek, tegely, edeny]. 1. Gen., Tehn.: Vas cu gura largă şi cu înălfimea aproape egală cu lărgimea, de obiceiu de forma unui corp de revolufie, confecfionat din argilă, din şamotă, faianfă, porfelan, gresie, grafit, magnezie, fontă, tablă de ofel, tablă de aluminiu, etc., şi care e folosit în gospodărie sau în tehnică. Oalele se pot fabrica prin următoarele procedee: prin turnare (de ex. oalele de fontă); prin strunjire (rareori); prin presare la strung (din tablă de ofel, de aluminiu, etc.); prin tragere adâncă la presă (din tablă de ofel, de aluminiu, etc.); prin mulare manuală pe roata olarului sau prin mulare în forme (forme din una sau din mai multe părfi fără fund, din materiale pe bază de argilă, bătându-se materialul, cu mâna sau cu o unealtă specială, în jurul formei, până la grosimea dorită, după care forma e scoasă) urmată de uscare în cuptor; prin extrudare (numai oalele cilindrice şi cu diametri mici, trecând pasta printr'o filieră, de unde iese sub formă de tub, care se taie la lungimea dorită), după care se bate extremitatea, pentru a se face fundul; etc. — 2. Tehn.: Vas asemănător cu oala în sensul de sub 1 ( cu sau fără dispozitive accesorii, şi care e folosit în tehnică (de ex. oală de condensafie, oală de eşapament). 2. Oală de condensafie [KOHfteHcaiţHOHHbiH ropmoK; purgeur de vapeur; Kondenstopf; steam trap; kondenzviz-levezeto, csapadekviz-levezeto], Tehn.: Separator de apă de condensafie, cu un recipient pentru colectarea şi evacuarea apei care a fost antrenată în suspensie în abur, sau a apei provenite din condensarea aburului (la trecerea lui prin conducte, prin aparate sau prin dispozitive de încălzire). în primul caz, se montează în derivare pe conductele de abur, iar în al doilea caz, pe conducta de ieşire, în serie cu aparatele de încălzire prin cari trece aburul. Construcfia oalei diferă după felul de refinere a aburului. Oala de condensafie cu fiotor (v. fig.) poate fi constituită dintr'un recipient în care intră con- Oală de condensafie, cu fiotor (plufifor). 1) recipient; 2) fiotor; 3) clapă de ieşire, acfionată de iiotor; 4) pârghie de blocare a flotorului, manevrabilă din exterior; 5) intrarea condensatului cu abur; 6) ieşirea condensatului fără abur; 7) robinet' de desaerisire. densatul; un fiotor menfine închis un orificiu de scurgere, printr'o clapă sau printr'o supapă, iar dacă nivelul apei atinge o anumită înălfime în recipient, flotorul deschide automat orificiul de scurgere. O pârghie cu mâner, manevrabilă din exterior, permite deschiderea acestui orificiu, pentru spălarea oalei cu apă sau cu abur. Oala de condensafie, cu fiotor, funcfionează cu intermitentă. După întreruperile de funcfionare, recipientul se desaeriseşte printr'un robinet de desaerisire. — La unele aparate, supapa de ieşire este acţionată, pentru deschidere, de greutatea condensatului colectat într'un recipient din interiorul oa!ei de condensafie. — La alte aparate, cum sunt cele folosite în încălzirea cu abur a vagoanelor de cale ferată, orificiul de ieşire a condensatului e închis prin dilatarea unei diafragme metalice la intrarea aburului, şi e deschis de diafragma care e răcită, când se acumulează în recipient apă condensată. Impropriu, sunt numite oale de condensafie şi alte aparate separatoare cu/funcfionare continuă, de exemplu separatorul de apă de condensafie, cu labirint (v.). 3. ~ de condensafie, cu labirint. V. Separator de condensafie, cu labirint. 4. ~ de condensafie Gestra. V. Separator de condensafie, cu labirint. 5. Oală de descărcare [BOAOCTOHHbiH rop-UIOK; pot de decharge; Wasserabfluljtopf; dis-charge pot; levezeto edeny]. Tehn.: Vas colector, montat în punctele de nivel minim ale unei refele de conducte de gaze comprimate, în care se colectează apa condensată, şi de unde aceasta poate fi evacuată. 6. Oală de eşapament. V. Eşapament, oală de ~. 7. ~ de evacuare. V. Eşapament, oală de s. Oală de grafit [rpa(|)HTOBbiH ropmoK; creuset en graphite; Grafitschmelztiegel; graphite crucible; grafittegely]. Metl.: Sin. Creuzet de grafit. V. Creuzet. 9. Oală de turnare [jlHTGHHblH KOBIII; poche de coulee; Gielj-pfanne; casting ladle; onteszeti veder]. Metl.: Recipient de tablă de ofel, căptuşit cu material refractar, în care se transportă un metal topit, dela cuptor la formele de turnătorie. Oalele cu capacitatea până la 150 kg de material au, de obiceiu, formă tronconică, şi sunt purtate şi mânuite de 2***6 lucrători, cu ajutorul unei furci. — Oalele cu capacitate mai mere sunt, de obiceiu, tron- Oală de turnare, cu descărcare pe la fund. .1) manta metalică; 2) căptuşeală refractară; 3) dop; 4) dispozitiv de închidere; 5) tub refractar de protecfiune a tijei port-dop; 6) ajutaj de turnare. 141 conice, suspendate printr'un etrier (v. fig.), şi echipate cu un dispozitiv de descărcare pe Ia fund şi cu un dis- . pozitiv de blocare (mj 3 în timpul transpor- p. — . |=jş /. tului (care ss efectuează mecanizat, cu macarale, cu poduri rulante, vagonete, autovehicule, etc.). Unele oale sunt constituite dintr'un ci- ^jh-—r lindru metalic căp- vTZb. tuşit, suspendat într'un etrier, şi basculant în jurul axei sale orizontale (v. fig.). — Pentru de- Oalăde turnare,cilindrică,basculantă, servirea cuptoarelor f) manta de tablă de ofel; 2) gură înalte de mare pro- de turnare; 3) căptuşeală refractară; ducfie se folosesc 4) fusul oalei; 5) etrier de sus-oale pentru trans- pendare; 6) roată de basculare; portul foniei lichi- 0 angrenaj cilindric frontal, Interior; , , \ 8) dispozitiv de blocare. de (v.). 1. Oală pentru evacuarea apei [ropmoK flJiH cnyCKa BOAbi; pot pour l'ecoulement de l'eau; Wasserabfiihrungstopf; water draining pot; viz-levezeto edeny]. C. f.: Dispozitiv montat în pardoseala vagoa- $56 nelor frigorifere, pentru evacuarea apei rezultate din topirea ghefei de pe corpurile refrigerente, şi a apei de spălare, evitând schimbul de căldură cu exteriorul, prin cir-culafia aerului. Oală pentru evacuarea apel din va-oala (v. ffg.) care goane|e ,rigorifere. constitue un Si- ^ pâlnie de scurgere; 2) cutie concavă Rar cu ajutaj; 3) ajutaj; 4) capac; 5) clopot; seala cu obtura- 6) plutlfor de caucluc< tor al conductei de scurgere e-compus din următoarele piese de fontă: o pâlnie de scurgere (L), la care sunt asamblate (prin balamale) o cutie concavă (2) cu ajutaj vertical (|), şi un capac (4) pe care e fixat un clopot răsturnat (5); acesta limitează mişcarea verticală a unui plutitor, sferic dş cauciuc (6), care obturează ajutajul (3). Gâna nivelul apei creşte în cutia (2), plutitorul se ridică, şi se evacuează o cantitate de apă. Sin. Sifon de pardoseală cu obturator. 2. Oală pentru evacuarea sgurii [ropmoK ajih 3BâKyau,HH UIJiaKa; poche â laitier; Schlacken-pfanne; slag ladle; salakszâllito veder]. Mefl.: Recipient tronconic deschis, cu fundul bombat, cu axa verticală, cu capacitatea până la 12 m3, montat pe două boghiuri şi basculant în jurul unei axe orizontale, în care se colectează sgura cuptoarelor înalte şi se transportă la instalafiile de granulare, la gropile de depozitare, etc. (v. fig.). Bascularea Oală basculantă penfru evacuarea sgurii. f) recipient de fontă, basculant; 2) cioc (buză de golire), de tablă; 3) ax de basculare; 4) mecanism de basculare (cu roată de mână, angrenaj melc-roată elicoidală şi angrenaj cilindric); 5) boghiu; 6) cale de rulare. se face cu un mecanism cu angrenaje, acfionat de un electromotor, de o roată de mână, printr'o smucitură dată cu un cablu legat de locomotiva tractoare, etc. s. Oală pentru transportul fontei lichide [kobiu AJiH TpaHcnopTHpoBKHJKH/ţKoro nyryHa; poche pour le transport de la fonte liquide; Transport-pfanne fur flussiges Eisen; transport ladle for molten iron; folyekony-nyersvasszâllito veder]. Metl.: Recipient de tablă de ofel, căptuşit cu cărămidă refractară, montat pe două boghiuri şi basculant în jurul unei axe orizontale, în care se transportă cantităfi mari de fontă lichidă, dela cuptoarele înalte la hala de turnare, la amestecă-toarele sau la cuptoarele ofelăriei. Cămaşa de ofel poate avea forma de trunchiu de con cu axa verticală, forma de pară, sau poate fi un cilindru orizontal cu două trunchiuri de con la cele două extremităţi. Bascularea se face cu un mecanism reductor de turafie, acţionat de un electromotor. Se con-strueşte pentru capacităfi de 80 ■ ■ • 160 t. 4. Obadă [060#; jante; Felge, Radkranz; rim, felloe; kerekkoszoru]. 1. Tehn.: Partea periferică a unei roti, peste care este montat bandajul de rulare pe cale. Obada rofilor de lemn se confecfionează, de obiceiu, din bucăfi de lemn curbat, numite, de asemenea, obezi (v. Obadă 2), a-samblate între ele prin cuie de lemn şi îmbinate cu spifele prin cepuri; uneori, la rofile mici, obada se confecfionează dintr'o singură bucată curbată, în general, obada rofilor metalice se confecfionează din bandă de ofel, care se rulează cu ajutorul unor cilindri profilafi, şi apoi se sudează în capete. Sin. Colacul rofii. — 2. Ind. ţăr.: Fiecare din bu-căfile de lemn curbat în formă de arc de cerc cari se asamblează pentru a forma obada rofilor de lemn (în accepfiunea de sub 1). s. Obârşie [îkojio6; bouche de lanqoir; Ries-mund; ground slide mouth, shoot mouth; facsusz-tato szâj, csuszoszâj]. Ind. lemn.: Capătul din deal al jilipului, lărgit ca o pâlnie, pe unde se introduc buştenii în jilip, la o exploatare forestieră. 142 1. Obârşie [npOHCXOHCAeHHe; Source (d'une rivieFe); Quelle; spring; eredet]. Topog.: Locul de unde izvoreşte o apă curgătoare. 2. Obcină [xojim; ballon; Bergriicken; hillock; hegytarej]. Topog.: Munte lat, cu coaste domoale. 3. Obelisc [o6eJlHCK; obelisque; Obelisk; obe-lisk; obeliszk]. Arh.: 1. Monument în formă de trunchiu de piramidă, cu baza pătrată şi cu înălţimea foarte mare, terminat la partea de sus cu un vârf în formă de piramidă scundă. Obeliscurile au fost folosite, în special, de Egipteni, ca elemente de arhitectură şi de decorafie (în special pentru piefe şi pentru temple), executate aproape totdeauna monolit, din granit cenuşiu sau roşcat. Feţele laterale ale obeliscurilor egiptene sunt, de obiceiu, împodobite cu inscripţii ieroglife. — 2. Piesă de lemn, de piatră sau de beton, de forma obeliscului egiptean, folosită ca element de arhitectură şi de decorafie interioară sau exterioară, ca marcă de hotar, etc. 4. Oberliht. Arh., Cs. V. Supralumină. 5. Obiect micrometric [MHKpoMeTpHnecKHft npejţMeT; objet micrometrique; mikrometrisches Objekt; micrometrical object; mikrometrikus ob-jekt]: Sin. Micrometru obiectiv (v.). e. Obiecte sanitare [caHHTapHbie npeflMeTbi; objets sanitaires; sanitare Gegenstânde; sanitary objects; egeszsegugyi târgyak]. Inst. sari.: Obiecte de uzf cari se montează într'o instalafie sanitară a unei clădiri; de exemplu: cuveta, spălătorul, lavoarul, cada de baie, etc. 7. Obiectele muncii [ripeAMera padoTbi; objets du travail; Arbeitsgegenstănde; working objects; munkatârgy]: Materiile prime, naturale şi artificiale, semifabricatele, ca şi solul, subsolul, apele, atmosfera, etc., cari pot fi folosite la obfinerea diferitelor produse, prin muncă, şi cu ajutorul mijloacelor de muncă. 8. Obiectiv 1. [06'beKTHB; objectif; Objektiv; objective; objektiv]. F/z.; Partea unui instrument optic, care produce o imagine reală a obiectului observat, imagine care apoi este observată prin ocular. Obiectivul poate fi, fie o oglindă concavă (parabolică, sau, uneori, sferică), ca în telescoape, fie un grup de lentile, de obiceiu acromatizat şi, eventual, corectat pentru o anumită pozifie a obiectului. Diferitele aberafii ale unui sistem optic convergent neputând fi toate îndepărtate total, obiectivul unui instrument este calculat astfel, încât, în fiecare caz, să fie eliminată aberafia cea mai supărătoare pentru cazul respectiv, celelalte aberafii fiind numai micşorate. 9. Obiectiv asimetric. V. Fotografic, obiectiv ~ asimetric. 10. Obiectiv dublu fotografic. V. Fotografic, obiectiv ~ dublu. u. Obiectiv electronic [aJieKTpoHHbm oâ^eK-THB; objectif electronique; elektronisches Objektiv; electronic objective; elektronikus objektiv]. Fiz.: Lent lă electronică, folosită pentru a îndeplini o funcfiune analoagă aceleia a unui obiectiv optic. 12. ~ electronic cu imersiune [sJieKTpOHHblH 06'beKTHB c norpyjKeHHeM; objectif electro- nique â immersion; elektronisches Immersions-objektiv; electronic immersion objective; elektronikus imerszios objektiv]: Lentilă electronică cu imersiune, care cuprinde în câmpul său obiectul. Acesta poate fi el însuşi un emifător (catod) sau un obiect (de ex. o foifă) străbătut de electroni. îs. Obiectiv fotografic. V. Fotografic, obiectiv ~. 14. Obiectiv fotogrammetrie [4>OTOrpaMMe-TpHHeCKHH 06'beKTHB; objectif photogrammetri-que; photogrammetrisches Objektiv; photogram-metrical objective; fotogrammetriai objektiv]. Fofgrm.: Obiectiv fotografic special, care serveşte la obfinerea unei perspective fotografice centrale (a unei fotograme), prin îndeplinirea condifiunii de congruenfă a fasciculului luminos dela obiect la punctul nodal de incidenfă, cu fasciculul dela punctul nodal de emergenfă la perspectiva fotografică de pe planul clişeului. Caracteristicele optice ale obiectivului fotogrammetrie trebue să asigure un maxim de acroma-tism, de aplanetism, de asfjgmatism şi de recti-linearitate, spre a da un mimm de aberafii, pentru ca influenfa erorilor aberaţiilor de cromatism, astigmatism, sfericitate, curbură, comă, etc., să fie inferioară, ca mărime, puterii separatoare a clişeului sensibil. Se deosebesc: 15. ~ fotogrammetrie de priză aeriană [B03-AyiHHblH (JîOTOrpaMMeTpHHeCKHH 06'beKTHB; objectif photogrammetrique de prise de vues aeriennes; luftphotogrammetrisches Aufnahmeob-jektiv; aero-photogrammetrica1 objective; legi fotogrammetriai objektiv]: Obiectiv fotogrammetrie folosit la construirea camerelor aerofotogramme-trice, cari servesc la fotografierea, dintr'un vehicul aerian (avion, balon, zepelin, etc.), a zonelor terestre, şi la obfinerea fotogramelor aeriene corespunzând unor instantanee până la 1/500 s. Se caracterizează prin deschidere relativă mare şi prin coeficient de claritate mare. 16. ~ fotogrammetrie de priză terestră [3eM-HOH (}X)TOrpaMMeTpHHeCKHH 06'beKTHB; objectif photogrammetrique de prise de vues terrestres; terrestrisches photogrammetrisches Aufnahme-objektiv; photogrammetrical objective;foldi fotogrammetriai objektiv]: Obiectiv fotogrammetrie folosit la construirea fototeodolitelor şi a camerelor stereometrice, cari servesc la obfinerea fotogramelor terestre. 17. ~ fotogrammetrie de redresare [BOCCTa-HOBHTejlbHblH (J)OTOrpaMMeTpHHeCKHH o6TbeK-THB; objectif photogrammetrique de redresse-ment; photogrammetrisches Entzerrungsobjektiv; photogrammetrical objective of image erecting; redreszâlo fotogrammetriai objektiv]: Obiectiv • fotogrammetrie folosit la construirea fotoredresa-toarelor, cari servesc la reconstituirea separată a fasciculelor fotogrammetrice redresate în vederea obfinerii fotoplanului. îs. ~ fotogrammetrie de restitufie [BbinpaB-JlHK>mHH (JîOTOrpaMMeTpHHeCKHH 06'beKTHB; objectif photogrammetrique de restitution; photogrammetrisches Auswertungsobjektiv; photogram- 14$ metrical restitution objective; restitucios fotogrammetriai objektiv]: Obiectiv fotogrammetrie folosit la construirea aparatelor de fotorestitufie cari servesc la reconstituirea perechilor de fascicule fotogrammetrie corespondente, în vederea obţinerii modelului optic şi a măsurării lui stereoscopice. 1. Obiectiv microscopic [MHKpocKonHHecKHH 06'beKTHB; objectif microscopique; Objektiv; mi-croscopeobject-glass, objecf-lens; mikroszkopikus objektiv]. Fiz.: Sistemul de lentile al unui microscop, care primeşte razele luminoase dela preparatul (obiectul) de examinat. 2. ~ microscopic cu imersiune [MHKpoCKOriH-necKHH 06'beKTHB c norpyjKeHHeM; objectif â immersion; Immersionsobjektiv; immersion object-ive; immerszios objektiv]: Obiectiv microscopic folosit pentru observarea prin imersiune (v. Imersiune). Lentila frontală a unui astfel de microscop are un indice de refracţiune cât mai apropiat de indicele lichidului interpus între obiectiv şi lamele cari acoper preparatul microscopic. Pentru imersiune cu uleiu de cedru, de indice 1,52 (pentru lumina galbenă), se folosesc obiective cu lentile frontale de crown, de indice de re-fracţiune de 1,508-1,525, iar pentru imersiuni cu lichide foarte refringente, folosite pentru a obfine puteri separatoare mari, lentila frontală a obiectivului este construită din sticlă optică cu un indice de refracfiune până la 1,66. 3. Obiectiv microspectral [MHKpocneKTpajib-HblH 06'beKTHB; objectif microspectral; Mikro-spektralobjektiv; microspectral obiective; mikro-spektrâlis objektiv]. Fiz.: Dispozitiv format dintr'un colimator cu fantă, o prismă cu viziune directă sau o refea prin transmisiune, şi un obiectiv microscopic care trimite radiafie pe preparatul microscopic. Dispozitivul, care înlocueşte deci con-densorul microscopului, serveşte la cercetarea preparatelor, în lumină monocromatică. 4. Obiectiv monocromat [MOHOxpoMaTHHec-KHit 06'beKTHB; objectif monochromatique; Mo-nochromat; monochromatic objective; monokro-matikus objecfîv]. Fiz.: Obiectiv microscopic, folosit în microscopia în ultraviolet. Este format din piese de cuarf, şi este corectat pentru radiafie de o singură lungime de undă. Cu un astfel de obiectiv monocromat, cu deschiderea numerică 1,25, cu imersiune cu glicerină, calculat o pentru o lungime de undă de 2100 A, s'a obfinut, în iluminare oblică, o putere separatoare de 0,00008 mm. Observafia se face fotografic. 5. Obiectiv transfocato^păeTHH^fMbiH 06'beKTHB; objectif transfocateur; Gummiobjektiv; pulling focus objective; vâltozo gyujtotâvolsâgu objektiv]. Cinem.: Obiectiv cu distanfă focală variabilă. Serveşte la aparatele de luat vederi cinematografice, pentru efecte speciale de schimbare a distanfei obiectului filmat, ceea ce dă, la proieefie, o impresie de mărire sau de micşorare. 6. Obiectiv 2. [iţeJIb; objectif; Ziel; objective; cel]. Tehn. mii.: 1. jinta unei aefiuni militare.— 2. Ţinta asupra căreia trage o gură de foc. 7. Oblânc [jiyKa; pommeau; Sattelknopf; pom-mei; nyeregkâpa]: Partea dinainte a şelei, ieşită înafară şi încovoiată. 8. Oblatorium prothesis. Arh.; Sin. Proscomidie. V. sub Absidiolă 2. 9. Obleagă: Teren cultivabil, lăsat un an să se odihnească, şi servind ca păşune. (Banat şi Oltenia). 10. Oblic [HaKJ10HHbiH;oblique; schief; oblique; ferde]. Mat.: 1. Calitatea unei drepte de a nu fi paralelă sau perpendiculară pe o altă dreaptă. — 2. Calitatea unei drepte de a nu fi paralelă sau perpendiculară pe un plan. — 3. Calitatea unufc cilindru, a unui con, a unei prisme, de a avea axele de simetrie, respectiv muchiile, oblice faţă' de planul de bază. 11. Oblidtafeaeclipticei[HaKJi0HH0CTb3KJiHn-THKH; oblicite de l'eciiptique; Schiefe der Eklip-tik; obliquity of the ecliptic; nappâlya ferdesege].. Astr.: Unghiul de înclinaţie a eclipticei faţă de planul ecuatorului. Acest unghiu este de 23°, 27* şi scade actualmente cu 0,48" pe an, până când va atinge valoarea minimă de 22°54", pentru a creşte apoi din nou. 12. Oblon [CTaBHfl; volet; Laden, Fensterladenr shutter; ablakfedo, redony, ablakredony]. Cs.r Dispozitiv format din unul sau din mai multe panouri mobile, de lemn sau de metal, aşezat în faţa sau în spatele unei deschideri într'un perete, în faţa unei ferestre, a unei uşi sau vitrine, pentru a constitui o apărătoare mai bună contra intern-periilor şi o închidere mai sigură. Panourile pot fi făcute, fie dintr'o singură bucată, fie din tăblii fixate pe un cadru, ori din elemente asemănătoare (lamele, plăci, piese în formă de romb, etc.), articulate între ele, şi pot fi executate sub formă de perete plin sau cu goluri. Din punctul de vedere al modului de deschidere, se deosebesc următoarele tipuri de obloane ^ 13. ~ amovibil [npHCTaBHbie CTaBHH; volef amovible; Vorsetzladen; take-down shutter, deta-chable shutter; ablakelote]: Oblon format din unul sau din mai multe panouri, de obiceiu de lemn şi fără goluri, fixate de tocul unei ferestre sau al unei vitrine, prin acăţare în dispozitive speciale sau prin alunecare în ghidaje aşezate la partea superioară şi inferioară a tocului, astfel încât panourile pot fi îndepărtate complet din, fafa deschiderii respective. 14. ~ glisant [pa3ABH>KHbie CTaBHH; volet â coulisses, volet â glissement lateral; waagerech-fer Schubladen; sliding shutter; tolo ablakfedo]: Oblon format din unul sau din două panouri, a cărui deschidere şi închidere se face prin alunecarea laterală a panourilor, conduse de ghidaje aşezate ia. partea de sus şi de jos a tocului pe care este fixat. Când oblonul este deschis, fiecare panou intră într'un spafiu lateral, amenajat în perete (v. fig. c). Sin. Oblon culisant. 15. ~ pliant [OTKHflHbie CTaBHH; volet pliant; Klappladen, Faltladen; folding shutter; csapo ablakfedo]: Oblon format din două sau din mai multei panouri, legate între ele cu balamale. După cuitte 144 •deschiderea se face în una sau în amândouă părfile laterale, unul sau amândouă panourile ex-ireme sunt legate, tot cu balamale, de tocul unei ierestre sau al unei vitrine. Deschiderea, respec- tiv închiderea oblonului, se face prin deplasarea laterală a panourilor şi prin rotirea lor în jurul axelor verticale formate de balamale, astfel că se alătură uneleVlângă altele, la marginea tocului, Tipuri de obloane. -a) oblon pliant; b) oblon rabatant; c) oblon glisant; d) oblon rulant, de lemn; e) oblon rulant, metalic; 1) rulou de acţionare; 2) cadru metalic; 3) bandă textilă pentru acfionarea ruloului; 4) lamele de lemn; 5) refea de bare articulate; 6) dispozitiv de înzăvorire; 7) pozifia lamelelor, când sunt alipite; 8) pozifia lamelelor, când sunt distanfate; 9) lame flexibile de ofel. 145 respectiv se aşază unul în prelungirea celuilalt (v, fig.' a). 1. Oblon rabafant[npHTBopHbie CTaBHH; volet brise, volet de brisure; Anschlagladen, Schlagla-den; hinged shutter; tâmaszto ablakfedo]: Oblon format din unul sau din două panouri legate între ele cu balamale fixate în părţile laterale ale tocului unei ferestre, şi care se deschide prin rotirea panourilor în jurul axelor verticale formate de balamale, şi prin rabaterea lor completă peste peretele în care este fixată fereastra (v. fig. b). Atât balamalele, cât şi dispozitivele de fixare a panourilor în pozifie închisă, sunt, de obiceiu, nevizibile, şi accesibile numai din interior. 2. ~ rulant [cBepTbiBaiom.HecH CTaBHH; volet roulant, volet â rideau; Rolladen; revolving shutter; ablakredony. redony]: Oblon de lemn sau de metal, construit astfel, încât să se poată înfăşură pe un rulou orizontal de care este legat, şi care e aşezat într'un spafiu amenajat în perete, deasupra tocului ferestrei sau al uşii respective. Deschiderea, respectiv închiderea oblonului se face prin rotirea ruloului într'un sens sau în altul, astfel încât oblonul se înfăşură pe rulou sau se desfăşură. Spafiul în care este adăpostit ruloul este accesibil din spre interiorul încăperii, fiind echipat cu un capac de lemn sau de metal. Obloanele rulante de lemn se folosesc !a ferestre de apartament, iar obloanele rulante metalice, la vitrine, la uşi de magazine şi de garaje, etc. — Obloanele rulante de lemn (v. fig. d) sunt formate din lamele de lemn de diferite profile, lungi cât lăţimea golului ferestrei, şi late de 5 • ■ ■ 6 cm, legate între ele prin lame flexibile de ofel, astfel încât să permită înfăşurarea oblonului pe rulou. Acfionarea ruloului se face printr'o bandă textilă foarte rezistentă, de care se trage, şi care se înfăşură, alternativ, fie pe o roată fixată la unul din capetele ruloului, fie pe un ax metalic echipat cu un resort şi montat într'o cutie de metal fixată în perete, lateral, sub invetul inferior al tocului ferestrei. în mişcarea de ridicare şi de coborîre, oblonul este ghidat de un cadru făcut din fiare în Ur care asigură şi rigiditatea oblonului, când acesta este închis. O parte din acest cadru se poate inclina, pfcntru a permite aerisirea şi iluminarea parfială a interiorului; când oblonul e coborît. în pozifia coborîtă, lamelele oblonului pot fi apropiate unele de altele, sau lăsate cu spafii între ele. — Obloanele rulante metalice (v. fig. e) sunt constituite, fie din tablă ondulată, fie din elsmente asemănătoare (lamele sau plăci de ofsl, romburi făcute din bare. de ofel rotund, etc.), articulate între ele, pentru a se putea înfăşură pe rulou. Lateral, sunt ghidate de fiare în U, fixate invizibil în toc sau în perete. Acfionarea ruloului, la obloanele metalice, se face, fie trăgând în jos, de partea inferioară a oblonului, sau împingându-l în sus, fie printr'o manivelă şi un dispozitiv de transmitere a mişcării, ori printr'un motor electric. De obiceiu, ob'oanele metalice rulante sunt echipate şi cu dispozitive de înzăvorire. s. Oblon [CTaBHH; volet, obturateur; Ver-schlu^; shutter; zaro Iernez]. Tehn. mii.: Piesă masivă de ofel turnat sau de blindaj, folosită pentru închiderea crenelurilor sau a ferestrelor carelor de luptă, pentru a feri personalul din interior, în timpul tragerilor inimice. — Nu este nevoie de oblon la crenelurile închise, adică acolo unde armele sunt fixate la crenel printr'o nucă sferică. 4. Oblon de vagon [BaroHHan CTaBHH; volet de wagon; Waggon-Laden; wagon shutter; vasuti-kocsi-ablak-fedâ]. C. f.: Oblon pentru acoperirea ferestruicilor dela vagoanele de marfă, acoperite. Protejează încărcătura contra intemperiilor sau a scânteilor locomotivei. Oblonul se poate manevra numai din interiorul vagonului. 5. Oblong [npo/ţOJirOBaTbiH; oblong; lănglich; oblong; hosszukâs]: Calitatea unei figuri sau a unui obiect de a avea lungimea relativ mare fafă de lăfime, adică de a fi lunguiefe. 6. Oblu: Sin. Rindea (v.), (Banat). 7. Ohod. Ind. far.: 1. V. Pietrele morii. — 2. Butie făcută dintr'un trunchiu de copac (Banat). 8. Obolus. Paleonf.: Gen de brahiopod nearticulat, având cochilia de formă rotundă, pufin bombată. Cuprinde specii cari au trăit în Cambrian şi în Silurian. 9. Obor: 1. Curtea casei fărăneşti. — 2. Curtea vitelor. — 3. Târg de vite, de fân, de lemne, etc. — 4. Pisc.: Frânghie care are pe ea greutăfi mici de plumb, şi care se trece prin ochiurile plaselor de prins peşti. — 5. Pisc.: Spafiu între două garduri, în care se adună peştele şi de unde este pescuit. 10. Oboroc. Pisc. V. Odorob. u. Oboroc [6yuieJlb; boisseau; Scheffel; bu-shel; veka]: Veche unitate de măsură de capacitate, de 12,5 I. Sin. Banifă. 12. Oboseală [ycTaJioCTb; fatigue; Ermudung; fatigue; kifâradâs]. Rez. maf.: Scăderea rezistenfei unui material supus la solicitări periodice, şi care duce la ruperi premature, chiar pentru solicitări mai mici decât cele corespunzătoare rezistenfei la rupere. Scăderea rezistenfei e mai accentuată, dacă piesa e supusă concomitent sau anticipat la coroziune, dacă materialul are defecte de elaborare sau de prelucrare (de ex. incluziuni, crestături), dacă piesa are un profil cu va-riafii brusce de secfiune, etc. V. şi sub Rezistenfă la oboseală. 13. Obot: Scândura din fafă, dela sanie. Sin. Hobot, Botnifă, Cruce. 14. Oboval [odpaTHO flHiţeBHflHaH; obovale; oboval; obovate; obovâlis]. Bof.: Calitatea unei frunze ovale de a fi legată de pefiol prin extremitatea mai ascufită. 15. Obra). 1. Cad.: Bucată de teren, lată de o prăjină, şi lungă de patru prăjini fălceşti, cu suprafafa de 1/80 dintr'o falce moldovenească (Moldova). — 2. Veche unitate de lungime, egală cu 26,76 m (Moldova). ie. Obrafie: Loc îngrădit, cu pomi, la poalele unui deal cu vii. io 146 - î. Obscur [TeMHbîH; obscur; dunkel; dark, obscure; homâlyos]: 1. Calitatea unui corp de a nu emite lumină vizibilă. —2. Calitatea. unui spafiu sau a unei încăperi de a nu fi străbătută de lumină vizibilă. , 2. Observare, instrumente de ~ [HHCTpy-MeHTbl Ha6jilOAeHHfl; instruments d'observation; Beobachtungsinstrumente; observation instruments; megfigyelesi muszerek]. Opt.: Instrumente optice telescopice (de ex. binoclu, lunete, vizoare, etc.), cari servesc la ameliorarea observării obiectelor depărtate. s. Observafie [HaâjifOAeHHe; observation; Beobachtung; observation; megfigyeles]. 1. Fiz.: 1. Constatarea dependentei dintre valorile a două sau ale mai multor mărimi referitoare la un fenomen, aşa cum se prezintă acesta, adică fără a fi provocat de observator. — 2. Constatarea unei dependente ca sub 1, în cursul unui experiment. — 2. Geod., Topog.: Măsurarea unui unghiu. în acest ultim sens, se deosebesc: 4. ~ directă [npflMOe Ha6jH0AeHHe; obser- vation directe; unmittelbare Beobachtung; direct observation; direkt megfigyeles]: Măsurătoare efectuată direct asupra mărimii de determinat. 5. ~ indirectă [K0CBeHH0e Ha6jno;ţeHHe; observation indirecte; vermittelnde Beobachtung; indirect observation; indirekt megfigyeles]: Măsurătoare efectuată indirect asupra mărimilor de determinat, adică desfăşurată asupra a două sau asupra mai multor mărimi deodată, şi nu în mod izolat asupra fiecăreia dintre ele; rezultatul unei măsurători asupra mărimilor luate în grupuri constitue o ecuafie de observafie. — e. ~r ecuaţii de ~ [ypaBHenHH Ha6jiio£e-HHH; equations d'observation; Beobachtungsglei-chungen; observation equations; megfigyelesi egyenletek]. C/c. e.: Relafiile dintre valorile de determinat M', N', etc., ale mărimilor M, N, etc., şi valorile Mlt M2, MZl'"Mn\ Nlf N2, Ns, • • ■ Nn] etc., rezultate din măsurătorile sau observafiile efectuate în mod repetat, asupra acestor mărimi. 7. Observaţii meteorologice. V. Meteorologice, observafii 8. Observator, pl. observatori [Ha6jiK)AaTejib; observateur; Beobachter; observer; figyelo]: 1. Persoană care efectuează o observafie. 9. ~ aerian [B03£yuiHbiH Ha6jno#aTejib; observateur aerien; Luftbeobachter; air observer; legi figyelo]. Nav. a.: Membru al echipajului unei aeronave militare, care face observafia aeriană şi îndrumează în scopul îndeplinirii unei misiuni militare. 10. Observator, pl. observatoare [HadJiiOfla-TeJlbHbiH nocT; observateur; Beobachtungsstelle, Beobachtungsstand; observation post; megfigyelo hely]. 2. Tehn.: Lucrare executată pentru a adăposti personalul şi instrumentele necesare pentru observaţie. 11. ~ astronomic [acTp0H0MHHecKafl o6cep-BaTOpHH; observateur astronomique; Sternwarte; astronomical observatory; csillagvizsgâlo]. Astr.: Clădire pentru observafii astronomice, cu structură şi amenajare specială, proprie instalării instrumentelor astronomice de observafie şi măsurătoare. Construirea observatorului astronomic tre-bue să se facă pe teren sănătos, departe de alunecări de zone, etc., de circulafie şi de sgomot, într'o regiune ferită de vapori, de abur, de fum, etc., şi, pe cât posibil, într'o regiune de altitudine mare. 12. ~ militar [BoeHHbiH HadjnoAaTejibHbiH IIOCT; poşte d'observation militaire; militărische Beobachtungsstelle; military observation post; ka-tonai megfigyelo hely]. Tehn. mii.: Lucrare executată în cadrul lucrărilor de fortificafie, în scopui instalării personalului însărcinat cu observarea mişcărilor şi a pozifiei inimicului. Observatorul poate fi un adăpost special pentru observare, care asigură contra loviturilor şi contra vederilor inimicului, sau o lucrare instalată mult deasupra pământului, în arbori, pe eşafodaje speciale, cari nu dau decât protecfiunea contra vederii (când camuflajul este bine făcut). După misiunea ce se dă, se deosebesc observatoare de infanterie, de artilerie, de divizion, de regiment, de comandament principal, cu obiectiv limitat, etc. ia. Obsidian [o6cHAHaH; obsidienne; Obsidian; obsidian; obszidiân]. Petr.: Sticlă vulcanică, an-hidră, brună închisă, neagră, roşie, uneori ruba-nată, cu spărtura concoidală; are compozifie chimică corespunzătoare riolitelor, trahitelor sau da-citelor. 14. Obsigâ: Oricare din speciile de plante ierboase asemănătoare cu ovăsul, cari se cultivă pentru a fi întrebuinfate ca nutref. 15. Obturare [ApoceejmpoBaHHe; obturation; Verschlie^en; closing, shutting off; bezârâs, be-csukâs]: Operafiunea de închidere sau de micşorare a secfiunii de trecere a unui fluid, a unor materiale solide (în granule, fragmentate, etc.), a unui flux luminos, etc. 18. Obturator [0C5Ti0paT0p; obturateur; Ver-schlu^; cut off, locking device, closer, obturator; zâr]: Organ sau dispozitiv destinat să micşoreze şi să închidă secfiunea de trecere a unui fluid, a unor materiale solide (în granule, fragmentate, etc.), a unui flux luminos, etc. Obturatorul poate fi ac-fionat manual sau mecanizat (de ex. automat), în general, un obturator cuprinde un scaun şi elementul de obturafie, care poate fi o clapă, o vană, o supapă, un cep, un sertar, un ac, o bilă, etc. — Când obturatorul serveşte numai la închidere, el este un întreruptor (v.). i7. ~ de carburator [Kap6K)paTopHbiH o6tk> paTOp; obturateur de carburateur; Karburatorver-schlufj; carburetor cut off; karburâtorzâr]: Dispozitiv pentru reducerea parfială sau totală a accesului aerului în difuzorul carburatorului, şi care se foloseşte, în general, la pornirea motoarelor. îs. ~ de uleiu [MacjioyAepîKaTfcjib; ferme-ture d'huile; Olsperre; oii blocking; olajfogo]. V. Opritor de uleiu. 147 1. Obturator fotografic [(|)0T0rpa(|)HqecKHH 06TH)paT0p; obturateur photographique; photo-graphischer Verschlufj; photographic shutter; feny-kepeszetizâr, fenykepezogep-zâr]. Foto.: Dispozitiv mecanic, constituit dintr'un ecran opac în care este practicată o deschidere, montat pe un aparat fotografic, pe drumul şi perpendicular pe axa fasciculului delumină care pătrunde în aparat, şi care are scopul să oprească sau să permită căderea luminii pe materialul fotosensibil. Un obturator trebue să nu producă trepidafii ale aparatului fotografic şi să nu fie sensibil la variaţiile de temperatură. După locul unde este plasat obturatorul, se deosebesc: 2. ~ de placă [miacTHHqaTaH 3acjiOHKa; obturateur de plaque; Plattenverschlufy; focal-plane shutter; lemezzâr]: Obturator alcătuit dintr'o perdea în formă de placă plană, aşezată în fafa materialului fotosensibil, şi care se deplasează în planul ei. Placa are o fantă de lărgime variabilă, de formă dreptunghiulară, care se deplasează odată cu placa, a cărei lungime este perpendiculară pe directa de deplasare, şi are o astfel de valoare, încât să permită căderea luminii pe întreaga suprafaţă a materialului fotosensibil, în timpul deplasării fantei. Durata expunerii se reglează prin variafia lărgimii fantei şi a vitesei de deplasare a perdelei, şi poate coborî până la 1/2000 s. Acest tip de obturator prezintă avantajul de a permite timpuri de expunere foarte mici, dar şi desavan-tajul de a produce o deformare a imaginilor obiectelor cari se mişcă în direcfia lungimii fantei, placa fiind iluminată succesiv pe zone paralele. De asemenea, prezintă desavantajul de a reclama ca obiectivul să fie acoperit cu un capac, în timp ce placa este adusă în pozifia iniţiala înainte de declanşarea obturatorului. Acest desavantaj se înlătură prin folosirea a două perdele suprapuse. 3. ~ de obiectiv [o6TiopaTop oâ'beKTHBa; obturateur d'objectif; Objektivverschlu^; lens shutter; objektivzsr]: Obturator aşezat în fafa, în spatele, sau între lentilele obiectivului, montura obturatorului făcând corp comun cu montura obiectivului. Obturatoarele aşezate în fafa obiectivului sunt folosite în aparatele cari funcfionează cu timpuri de expunere mai lungi (anumite aparate de atelier) sâtf în aparatele la cari nu se poate introduce obturatorul între lentilele obiectivului. Pozifia-cea mai favorabilă a unui obturator de obiectiv-este în planul diafragmei, deoarece, în acest plan, fasciculul luminos este cel mai îngust, şi deci obturatorul are c^antifru minim şi se deschide şi se închide mai repede. Obturatoarele de obiectiv permit iluminarea simultană a întregei suprafefe a materialului fotosensibil. Timpul de expunere minim este de cca 1/300 s. Se folosesc următoarele tipuri mai importante de obturatoare de obiectiv: 4. ~ cu discuri [flHCKOBbiH 06TK)paT0p; obturateur â disques; Drehscheibenverschlulj; rotary shutter; forgotârcsâs zar]: Obturator alcătuit din două discuri subfiri, cu deschideri circulare excentrice, cari se deplasează unul în fafa celuilalt. Iluminarea materialului fotosensibil se produce când deschiderile se suprapun. 5. ~ cu lamele [nJiacTHHHaTbiâ 0()TK)paT0p; obturateur â lamelles; Lamellenverschlufj; leaf shutter; lamellâs zar]: Obturator compus din lamele subfiri, care se deschide prin depărtarea lamelelor una de alta, din spre centru. E folosit mai ales în aparatele mari de atelier. 6. ~ cu perdea [niTOpHbiH 06TK)paT0p; obturateur â rideau; Schieberverschlufj, Fallverschlufj; roller blind shutter; tolozâr]: Obturator alcătuit, fie dintr'o perdea cu fantă care se deplasează în fafa obiectivului, prin cădere liberă sau prin acfionare prin intermediul unui resort, fie dintr'o perdea montată pe două rulouri, şi care se desfăşură de pe ruloul superior, înfăşurându-se pe cel inferior, printr'o comandă prin resort. Permite scurtarea timpului de expunere până la — s, la cele cu cădere liberă, şi până la — s, la cele cu rulouri. 7. ~ cu sectoare [jihctoboh 06TK)paT0p; obturateur â secteurs; Segmentverschlu^; leaf shutter; korszeletes zar]: Obturator de acelaşi tip ca şi obturatorul cu lamele, constituit din sectoare, care se deschide prin depărtarea acestora în formă de stea, din spre centru, printr'un declanşor cu pârghie, cu pară de cauciuc sau cu cablu flexibil. Timpul de expunere poate fi reglat printr'un dispozitiv cu frână cu rofi dinfate. 8. Obturator de cutie de unsoare. V. Inel de praf. 9. Obturator, randamentul unui ~ [n0Jie3H0e AeHCTBHe 06TK)paT0pa; rendement d'un obturateur; Durchlăssigkeitsgrad; efficiency of a shutter; egy fenykepeszeti objektiv âtbocsâto-kepessege]: Raportul dintre fluxul luminos care cade pe materialul fotosensibil într'un anumit timp de expunere, şi fluxul maxim care ar cădea pe acel material, în acelaşi timp, dacă obturatorul s'ar deschide şi s'ar închide instantaneu. 10. Obtuz [Tynofi; obtus; stumpf; obtuse; tom-pa]. Mat.: Calitatea unui unghiu de a fi mai mare decât un unghiu drept. 11. Obtuzunghiu [TynoyroJibHHK; obtusangle; stumpfwinklig; obtuse angled, obtuse angular; tompaszog], Geom.: Calitatea unui triunghiu de a avea un unghiu obtuz. 12. Obuz [cHapa#; obus; Granate; shell; grâ-nât]. Arf.: Proiectil, în general de formă cilindrică-ogivală, cu o încărcătură interioară de exploziv, care îl face să explodeze prin intermediul unui dispozitiv de amorsare, numit focos. Obuzul este aruncat cu ajutorul unei încărcături explozive de asvârlire, de către un tun sau un obuzier. Unele tipuri de obuze, pe lângă încărcătura de exploziv, confin şi gloanfe, substanfe toxice, etc. După natura efectului produs, sau a materialelor străine confinute, se deosebesc: 13. ~ brizant [pa3pblBHOH CHapHAI °bus bri-sant; Brisanzgranate, Splittergranate, Sprenggra-nate; bursting shell; brizâns grânât, lobbano grâ-nât]: 1. Obuz exploziv cu încărcătură mare de 10* 148 exploziv şi, deci, cu mare efect exploziv. — 2. Termen impropriu pentru obuzul exploziv. 1. Obuz cu gaze [xHMHHeCKHH CHapHfl; obus ă gaz; Gasgranate; gas shell; gâzgrânât]: Obuz care confine o substanfă producătoare de gaze de luptă, şi care, prin explozie, împrăştie aceste gaze în zona de explozie. 2. ~ cu gloanfe [mpaiIH6JlbHbiâ CHapflAî shrapnell; Schrapnell; shrapnel shell; srapnell]: Sin. Şrapnel (v.). s. ~ de ruptură [6poHe6oHHbiH CHapflAJ obus de rupture, obus perforant; Panzergranate; armour piercing shell; pâncelgrânât]: Obuz care poate străpunge obiective de foarte mare rezistenfă, ca blindaje, ziduri de beton, ziduri de piatră, etc. Astfel de obuze au, fie un focos cu întârziere, fie un focos aşezat la partea posterioară. 4. ~ exploziv [rpaHaTa; obus explosif;Spreng-granate; high-explosive shell; robbano-grânât]: Obuz cu o încărcătură interioară de exploziv atât de mare şi de brizantă, încât, când explodează, se transformă în schije numeroase, cari au efect de omorîre pe o rază mare; acest efect este dat, uneori, şi de presiunea rezultată din explozie. 5. ~ fumigen [flblMOBOH CHapHfll obus fumigene; Nebelgranate; smoke shell; fiistgrânât, kod-grânât]: Obuz încărcat cu o substanfă care, la explozia obuzului, acopere zona de explozie cu un nor de ceafă sau de fum. e. ~ fuzant [(J)y3aHTHbiH CHapnfl; obus fu-sant; Laufzeitgranate; time shell; lejâratiido-grânât]: Obuz încărcat cu gloanfe sau numai cu exploziv, i care face explozie în aer. 7. ~ incendiar [3a}KHraTejibHbiH CHapflAî obus incendiaire; Brandgranate; incendiary shell; gyujto grânât]: Obuz care confine substanfe incendiare, cu ajutorul cărora sunt incendiate obiectivele asupra cărora se aruncă. s. ~ luminos [0CBeTHTeJibHbiHCHapHA; obus eclairant; Leuchtgranate; light shell, illuminating shell; vilâgito grânât]: Obuz care explodează în aer, lansând un corp producător de lumină, care se poate menţine în atmosferă un timp relativ scurt. 9. ~ percutant [yAapHblH CHapHA; obus percutant; Aufschlaggranate; percussion shell; akna-grânât]: Obuz care explodează când loveşte finta în care se trage. 10. ~ perforant [npopbiBHoâ CHapflAî obus perforant; durchbohrende Granate; perforating shell; pâncelgrânât]: Sin. Obuz de ruptură (v,). 11. ~ trasor [TpaccnpyiomHH CHapn#; obus traceur; Leuchtspurgeschofj; tracer shell; vilâgito huzalu grânât]: Obuz care Iasă în urmă, pe traiect, în aer, o dâră luminoasă, pentru a se putea controla şi dirija tragerea. 12. ~ unic [MeTaTejibHbifi CHapflAî obus unique; Eînheitsgescho^; standard projectile; grâ-nât-srapnel]: Obuz organizat ca să funcfioneze ca şrapnel şi ca obuz exploziv. îs. Obuzier [ray6mţa; obusier; Haubitze; ho-witzer; tarack]. Arf.: Gură de foc asemănătoare tunului, de care se deosebeşte prin faptul că poate atinge obiectivele situate imediat în spatele unor obstacole, deoarece poate realiza, cu proiectilele sale, traiectorii mai curbe decât ale tunului. Pentru a putea trage în obiective, la diferite distanfe, se poate mări bătaia obuzierului, mărin-du-se încărcătura de pulbere. Curbura mare a traiectoriei şi tragerea cu mai multe încărcături sunt caracteristice obuzierelor. 14. ~ cu tragere repede [cKopocTpeJlbHafl ray6mţa; obusier â tir rapide; Schnellfeuerhau-bitze; quick firing howitzer; gyorstuzeiesi tarack]: Obuzier organizat pentru tragere repede. îs. ~ de câmp [nojieBafl ray6mţa; obusier de campagne; Feldhaubitze; field howitzer; tâbori tarack]: Obuzier deplasabil, folosit de artileria de câmp. ie. ~ de munte [ropHafl ray6mţa; obusier de montagne; Gebirgshaubitze; mountain howitzer; hegyi tarack]: Obuzier organizat pentru a putea fi folosit în regiunile de munte. Un obuzier de munte este mai uşor decât unul de câmp, şi se poate transporta fracţionat, tractat sau purtat de maşini sau de animale. 17. ~ de tranşee [TpaHineHHaH ray6mţa; obusier de tranchee; Grabenhaubitze; trench howitzer; loveszârok-tarack]: Obuzier folosit (în trecut) în tranşee. îs, ~ greu [Tfltfcejiafl raydmţa; obusier lourd; schwere Haubitze; heavy howitzer; nehez tarack]: Obuzier de mare calibru şi cu proiectile de mare capacitate explozivă. 19. Oca. Ind. ţăr.: 1. Veche unitate de măsură de capacitate, folosită în trecut în fara noastră, egală cu o zecime de vadră sau cu 400 dramuri (1,520 1 în Muntenia; 1,288 I în Moldova). V. şi Vadră. — 2. Veche unitate de măsură de greutate, folosită în trecut în fara noastră, egală cu 400 dramuri (1,271 kg în Muntenia; 1,291 kg în Moldova). Sin. Ocă (Moldova şi Transilvania). 20. Occident [3anaA; occident; Westen; occident, the west; nyugat]: 1. Sin. Vest (v.). — 2. Ţinuturi de pe globul pământesc, situate la Vest de Europa Centrală. 21. Ocean [oKeaH; ocean; Ozean; ocean; ocean]: întindere de apă sărată, mai mare decât întinderea mărilor, şi care face parte din hidrosferă. Din motive geografice, unitatea oceanică se subdivide cum urmează: Oceanul atlantic, Oceanul indian, şi Oceanul pacific, cari comunică între ele, în emisfera sudică, prin Oceanul antarctic. Oceanele acoper 71 % din suprafafa globului pământesc 61 % în emisfera nordică, şi 81 % în cea sudică), n zonele de contact cu uscatul, oceanele formează mări, fie ca intrânduri în interiorul uscatului (Marea mediterană, Marea baltică, etc.), fie ca regiuni izolate printr'un lanf de insule (Marea Antilelor, etc.). în largul oceanului, pozifia suprafefei medii a apelor coincide, aproximativ, cu suprafafa geoidului, abaterile fiind datorite, fie diferenţelor de presiune atmosferică dela un loc la altul, fie diferenfeior de precipitaţii atmosferice, în apropierea uscatului, variaţiile în sus ale suprafeţei apei sunt -datorite, fie atracţiunii maselor terestre, fie aportului de apă dulce la gurile fluvii- 149 lor mari, fie unor cauze meteorologice. Atracfiunea Lunii produce maree, în jurul acestei suprafefe medii. 1. Oceanografie [0KeaH0rpa(|)HH; oceanogra-phie;Ozeanographie, Meereskunde; oceanography; oceanografia]: 1. Studiul fenomenelor fizice şi chimice cari se produc în apele marine (Oceanografie „fizică"). în Oceanografie se studiază următoarele probleme: măsurarea adâncimilor, variafia densităfii apei în adâncime, compozifia chimică, variafia salinităfii, gazele confinute în apa mărilor, coloarea apei, pătrunderea luminii în adâncime, variafia nivelului mărilor, circulafia oceanică, mareele, curen{ii, valurile, materialele transportate de apă şi depunerile, stratografia fundurilor, ca şi relieful submarin. Pentru zona de lângă litoral, domeniul Oceanografiei este comun cu cel al Hidrografiei. — 2. Studiul influenfei mediului marin, la diferite adâncimi, asupra formelor, organelor şi modului de existentă al faunei şi al florei marine (Oceanografie biologică). 2. ~ biologică [6H0Ji0riraecKaH 0KeaH0rpa-oceanographie biologique; Meeresbiologie; biologic oceanography; biologiai oceânogrâfia]. V. sub Oceanografie. 3. ~ fizică [cţ)H3HHecKafl 0KeaH0rpa<î)Hfl; oceanographie physique; physikalische Meeres-kunde; physical oceanography; fizikai oceanografia]. V. sub Oceanografie. 4. Ochelari [ohkh; lunettes; Briile; spectacles, glasses; szemuveg ].Opf.: Dispozitiv optic folosit, fie pentru corectarea unui defect de vedere, fie pentru protejarea ochilor contra unei iluminări prea intense a retinei, sau contra unei iluminări cu radiafii dăunătoare. Se compune dintr'o montură care poartă sticle, lentile, sau foiţe, câte una pentru fiecare ochiu. Acestea depind de natura defectului pe care trebue să-l corecteze ochelarii sau de funcfiunea lor. Pentru corectarea miopiei se folosesc lentile divergente, mai ales sub formă de meniscuri, cu concavitatea îndreptată spre ochiu. Hipermetropia şi presbitismul se corectează cu lentile convergente, cele mai des folosite fiind meniscurile convergente (meniscurile cu curbură mică, folosite în ochelari, poartă, uneori, numele de semimeniscuri). în anumite cazuri; în cari ochiul funcfionează normal, fie la distanfă mică (miopie), fie la disanfă mare (hipermetropie), se folosesc lentile bifocale, cari (fie că Iti două curburi diferite ale uneia dintre fefe, fie că sunt alcătuite din două sticle diferite), au convergente diferite în partea lor superioară (pentru vedere la distanfă mare) şi în cea inferioară ^pentru vedere la distanfă mică). Astigmatismul ochiul^ eite colectat cu ochelari cu lentile sfero-ciliridrice sau sfero-torice. Ochelarii de protecfiune,; cari sunt folosifi şi de persoane cu vedere normală, pot fi alcătuifi din sticle cu fefe paralele, cari,„fie că trebue să aibă o grosime suficientă pentru a rezista acfiunii agentului contra căruia se realizează protecfiunea, fie că trebue să aibă o putere absorbantă mare pentru radiaţiile dăunătoare. (V. Ochelari de protecfiune). 5. ~ de protecfiune [3au3,HTHbie OHKH; lunettes de protection; Schutzbrille; safety spectac- les, protective glasses, protective goggles; vedo szemuveg]: Dispozitiv de protecfiune a ochilor contra prafului, a ploii, a particulelor de material împroşcate în operafiunile de prelucrare (strunjire, polizare, sudură, etc.), ca şi pentru protecfiunea ochilor contra radiafiilor electromagnetice solare, contra celor ale arcului electric, ale metalului topit sau ale flăcării (în operafiunile de sudură, etc.). Ochelarii de protecfiune contra prafului sau cei folosifi în efectuarea operafiunilor de strunjire, de polizare, etc., au sticle incolore, clare, suficient de groase, montate în rame cari se aplică pe fafă, acoperind ochii, şi cari au găuri oblice pentru circulafia aerului.— La sudura cu gaz, flacăra neconfinând raze ultraviolete, se folosesc ochelari cu sticlă colorată (în ordinea de preferinţă: verde, cenuşie, sau albastră, nefiind necesară o coloare prea închisă, care ar împiedeca distingerea obiectelor din jur). Ochelarii trebue să fie uşori, în rame cu cadru lat de aluminiu sau de mase plastice, şi au uneori o sticlă incoloră, peste cea colorată, pentru a o apăra contra stropiturilor de metal topit. — La sudura electrică, arcul electric emite, pe lângă raze vizibile, raze infraroşii (periculoase, efectele mani-festându-se abia după un timp mai îndelungat), şi raze ultraviolete (cari produc inflamaţii dureroase), şi se folosesc ochelari cu mică de coloare închisă, ochelari cu sticle groase, verzi sau albastre, sau ochelari cu foiţe metalice (de aur sau de argint) groase de 1/100mm. Razele ultraviolete fiind periculoase şi pentru restul pielei fefei, se foloseşte şi ecranul de sudor (v.). 6. ~ de sudor. V. sub Ochelari de protecfiune. 7. sticle de ~ [cTeKJia rjih ohkob; verres de lunettes; Brillenglăser; spectade glasses, spec-tacle lenses; szemuvegek]: Lentile folosite în construcfia ochelarilor. s. Ochelari [HarJia3HHKH; oeilleres; Scheuklap-pen; blinkers; szemellenzo]. Ind. piei.: Bucăfi de piele, prinse de curelele laterale ale căpefelei, în dreptul ochilor, pentru a feri ochii cailor şi a le permite să vadă numai înainte (v. fig. sub Ham). 9. Ochefe [neTJin; cosse; Kausche; oval thimble; hurok, koteltârcsa]. 1. Gen.; Laf făcut la capătul unei sfori sau al unei frânghii. — 2. Tehn.: Piesă metalică în formă de disc, de obiceiu oval, cu şanf periferic, pe care se înfăşură capătul unui cablu, formând o buclă, capătul fiind apoilegatde restul cablului (prin cleme sau prin bride metalice, sau cu un fir flexibil, etc.). Cu ajutorul ochetelui, cablul poate fi legat de un organ de maşină, de exemplu Ochefe pentru parâme de un bulon, de un cablu, de de cânepă, un inel, etc. Se confecfionează, a) °chete turnat din prin presare, din tablă de ofel, ,on,s/.f’J ,ochtet,e de sau, prin turnare, din fontă sau a a e °'e ' din-ofel (v. fig.). Sin. Ochiu de cablu. 150 1. Ochefe [KOJibiţO; oeillet; Gattenhen, Gatjen; eyelef; vitorlagyuru]. Nav. m.: Inel de alamă sau de alt metal, care întăreşte o gaură într'o pânză, şi care serveşte drept tivitură. Se pune la marginea unei vele, tendalete sau tende, pentru legarea sau introducerea unei saule, pentru a prinde vela sau tenda de un punct fix oarecare, şi adesea pentru strângerea acestora. 2. Ochire [npHiţejiHBatrae; pointage; Richten; aiming, pointing, laying; irânyitâs]. Bis.: Operafiunea prin care se dă unei guri de foc direcfia şi înclinarea, convenabile pentru ca proiectilul pe care-l va trage sa atingă finta. Se deosebesc: 3. ~ în direcţie [npHu;eJiHBaHHe no HanpaB-JieHHK); pointage en direction; Seitenrichtung; traverse aiming; oldalirânyitâs]: Ochire prin care se aduce planul vertical al axei fevii astfel, încât proiectilul să întâlnească verticala obiectivului. 4. ~ în înălfime [npmţejiHBaHHe b BbicoTy; pointage en hauteur; Hohenrichtung; elevation aiming; magassâgi irânyitâs]: Ochire prin care se dă, în planul vertical al axei fevii, inclinarea care face ca proiectilul să cadă în obiectiv. Din punctul de vedere al modului în care se execută ochirea, se deosebesc: 5. ~ directă [npflMoe npmţejiHBaHHe; pointage direct; direktes Richten; direct aiming; direkt irânyitâs]: Ochire în direcfie, care se face direct asupra fintei (finta este văzută de ochitor). e. ~ indirectă [KoeBeHHoe npmţejiHBaHHe; pointage indirect; indirekfes Richten; indirect aiming; indirekt irânyitâs]: Ochire în direcfie, care se face când nu se vede finta. Deplasările fevii, în vederea ochirii, se fac cu ajutorul mecanismelor de ochire. 7. Ochiu, pl. ochi [rjia3; oeil; Auge; eye; szem]: Organul vederii. Are forma unei sfere cu diametrul de cca 24 mm. învelişul exterior al ochiului este o membrană rezistentă şi opacă, numită sclerotică, prelungită în partea anterioară printr'o membrană transparentă, numită corneea transparentă. Sub sclerotică se găseşte o altă membrană, coroida, care, pe partea posterioarăa ochiului,este acoperită, în interior, de retină (v.); aceasta e o prelungire a nervului optic, care alcătueşte stratul sensibil la lumină. Pe retină se distinge o regiune t , , . .i rî., , 1) corneea transparenta; 2) scle- de maxim de sensibilitate ' , , . v, rotica; 3) coroida; 4) retina; la lumina, numita pata ... ... ' w , i i i \ 5) muşchii c ii tari; 6) humoare galbena (macula lutea), „ . . 3 v /» apoasa; 7) cristalin; 8) iris; cum şi o regiune in care 9) humoaresficloasă; 10)nervul nu exista deloc sensibili- ... , , , optic; 11) pata galbena. tate, numita punctul orb (punctum coecum). în partea anterioară, coroida se continuă prin iris, care este o diafragmă cu diametrul variabil, aşezată în spatele corneei, de care este despărfită printr'un mediu transparent, numt humoare apoasă. Diametrul deschiderii irisului (pupilei) poate fi modificat cu ajutorul unor muşchi, numifi muşchii ciliari. în spatele irisului se găseşte cristalinul, corp transparent lenticular, al cărui rol este de a forma, pe retină, imaginea obiectelor pe cari le priveşte ochiul. Obiectele privite fiind la distanfe diferite de ochiu, formarea imaginii se poate obfine prin modificarea distanfei focale a cristalinului, modificându-se curbura fefelor sale. între cristalin şi retină se găseşte un mediu transparent, numit humoarea sticloasă sau corpul sticlos (v. fig.), în formarea imaginilor în ochiu, trebue să se fină seamă de patru medii optice: mediul exterior; humoarea apoasă (indice de refracfiune 4/3); cristalinul (indice de refracfiune neomogen 1,336 1,437); corpul sticlos (indice 4/3). Cor- neea are rolul unui dioptru. Irisul constitue o diafragmă variabilă, care determină pupila ochiului, şi diametrul său variază între 2 şi 8 mm. Cristalinul este o lentilă biconyexă, formată dintr'o Mărimile caracteristice ale unui ochiu mijlociu: Mărimea caracteristică V e d ere la infinit la punctum proximum Indice de refracfiune al humorii apoase şi sticloase 1,3365 1,3365 Indicele cristalinului 1,4371 1,4371 Raza de curbură a corneei 7,829 mm 7,829 mm Raza de curbură a fefei anterioare a cristalinului 10 mm 6 mm Raza de curbură a fefei posterioare a cristalinului —6 mm —5,5 mm Pozifia vârfului anterior al cristalinului 3,6 mm 3,2 mm Pozifia vârfului posterior al cristalinului 7,2 mm 7,2 mm Prima distanfă focală a ochiului 15,5 mm 14,0 mm A doua distanfă focală a ochiului 20,71 mm 18,69 mm Pozifia primului focar —13,74 mm —12,13 mm Pozifia celui de al doilea focar 22,82 mm 20,95 mm Pozifia primului punct principal 1,75 mm 1,86 mm Pozifia celui de al doilea, punct principal 2,10 mm 2,26 mm Pozifia primului punct nodal 6,97 mm 6,57 mm Poziţia celui de al doilea punct nodal 7,32 mm 6,97 mm Pozifia centrului pupilei de intrare 3,046 mm 2,67 mm Pozifia centrului pupilei de ieşire 3,705 mm 3,298 mm *) Raportul dintre diametrul pupilei de ieşire şi dintre cel al pupilei de intrare 0,923 0,941 !) Raportul dintre diametrul pupilei de ieşire şi cel al pupilei reale e 1,044; raportul dintre diametrul pupilei de intrare şi cel al pupilei reale e 1,131. 151 substanfă neomogenă, care, împreună cu corneea, humoarea apoasă şi corpul sticlos, serveşte la formarea imaginii obiectelor privite. Din punctul de vedere al proprietăţilor cari interesează modul în care lumina se propagă prin ochiu, se deosebesc: 1. Ochiu redus [yMeHbmeHHbrâ TJia3; oeil re-duit;reduziertes Auge; reduced eye;redukâltszem]: Ochiu echivalent unui dioptru sferic, cu următoarele constante: raza de curbură, 5 mm; distanfa focală anterioară, 15 mm; distanfa focală posterioară, 20 mm; indicele de refracfiune, 4/3. Vârful dioptru-lui se găseşte la cca 3 mm în spatele corneei transparente. Sin. Ochiu Listing. 2. ~ schematic [cxeMaTH^ecKHH rjia3; oeil schematique; schematisches Auge; schematic eye; vâzlatos szem]: Ochiu cu următoarele constante caracteristice: distanfa focală anterioară, 16,74 mm; distanfa focală posterioară, 22,365 mm; distanfa focarului anterior dela vârful corneei, 15,235 mm; distanfa focarului posterior, 23,996 mm. Sin. Ochiu Gullstand. — Din punctul de vedere al proprietăfilor foto-metrice, se deosebesc: 3. ~ de referinfă fotometrică [HOpMaJibHbiH (JpOTOMeTpHHeCKHH l\Jia3; oeil de reference photometrique; mittleres normales Auge; standard eye for photometry; kozepes normâlis szem]: Sin. Ochiu normal mediu (v.). 4. ~ normal mediu [cpe/ţHHH HOpMaJIbHbiH TJia3; oeil normal moyen; mittleres normales Auge; average eye; kozepes normâlis szem]: Ochiu caracterizat prin valorile coeficientului de vizibilitate relativă egale cu mediile valorilor observate asupra unui mare număr de persoane cu vederea normală, şi adoptate de Comisiunea Internaţională a Iluminatului (v. sub Vizibilitate, coeficient de ~ relativă). 5. ~ standard de fotometrie [CTaHflapTHbiH 4)0T0MeTpHHeCKHH l\Jia3; oeil de reference pho-tometrique; mittleres normales Auge; standard eye for photometry; kozepes normâlis szem]: Sin. Ochiu normal mediu (v.). 6. Ochiu, pl. ochi [nOHKa; oeil; Auge; eye; szem]. Agr.: Germenul noilor lăstari ai arborilor fructiferi şi de ornament. El confine frunzele şi tijele în stare rudimentară, înconjurate, de obiceiu, de solzi. OcfTii sunt axilari sau terminali, după locul pe care îl ocupă pe ramură. Altoirea în ochiu se face cu un ochiu luat cu o bucată de scoarfă de 2-•■3 cm, de pe o ramură, şi se foloseşte la pomi fructiferi, la trandafiri, etc. 7. Ochiu (pl. ochi) d|e pisică tayneHcnycKa-TeJIb; oeil de chat; Katzenauge, Ausstrahler, Ruck-strahler; cat's eye; macskasZem, fenyszoro-iiveg-târcsa]. Tehn., Drum.: Disc de sticlă (de obiceiu montat într'o garnitură metalică), cu diametrul de 4-"8 cm, argintat pe fafa interioară, uneori şi colorat, şi care are, pe fafa văzută, fafete numeroase cari reflectă razele de lumină proiectate asupra lor. Se foloseşte ca piesă de semnalizare optică, fixată pe un vehicul (de obiceiu la spatele lui) sau pe panourile de semnalizare. Pe şosele, în special la curbe, aceste piese sunt aşezate, de obiceiu, unele lângă altele, pentru a forma litere sau semne indicatoare, cari devin luminoase, noaptea, prin reflectarea luminii farurilor. 8. Ochiu (pl. ochi) de tigru [pa3HOBHAHOCTb KBapiţa; oeil de tigre; Tigerauge; tiger eye; tig-risszem]. Mineral.: Varietate de cuarf cu aspect fibros, colorat în brun sau în albastru, pseudo-morf după asbestul de riebeckit. E folosit ca piatră semiprefioasă. 9. Ochiu (pl. ochi) de volută [neTJifl; oeil de volute; O’hr, @se; eye; ivszem]. Arh.: Cercul mic din mijlocul unei volute, în care se găsesc toate centrele arcelor din cari este formată această curbă. 10. Ochiu magic, pl. ochi magici [onTHHeCKHH HHflHKaTop HaCTpOHKH; oeil magique, trefle cathodique; magisches Auge; magic eye; varâzs-szem]. Fiz.: Tub electronic cu ecran fluorescent, care se foloseşte ca indicator de acord catodic, în special în aparatele de recepţie radiofonică. 11. Ochiu, pl. ochiuri [OTBepCTHe; maille; Ma-sche; mesh; hurok, csokor]. Tehn.: Spafiul gol dintre firele unei împletituri, ale unui ciur, ale unei plase sau refele de sârmă, etc. 12. ~ de ciur [oTBepcTHe rpoxoTa; trou de crible; Siebloch; sieve hole; rostaszem]: Fiecare dintre găurile circulare sau pătrate (uneori şi dreptunghiulare, triunghiulare, rombice, hexagonale, etc.), cu diametri interiori sau cu laturile interioare mai mari decât 1 mm, ale împletiturii sau ale tablei unui ciur. Diametrul ochiului, distanfa dintre ochiuri, diametrul firului fesăturii şi modul de aranjare al lor sunt standardizate. în standarde, numărul ciurului este indicat prin mărimea diametrului sau a laturii interioare a ochiului de ciur (exprimată în milimetri), care reprezintă aproximativ dimensiunile corespunzătoare celei mai mari granule de material care poate trece prin ciurul respectiv. 13. ~ de sită [OTBepcTHfc CHTa; maille de tamis; Siebmasche; sieve mesh; szitaszem]: Fiecare dintre găurile circulare sau pătrate, cu diametri interiori sau cu laturile interioare mai mici decât 1 mm, ale împletiturii sau ale tablei unei site. în standarde, sitele sunt indicate printr'un număr care reprezintă, fie mărimea diametrului sau a laturii interioare a ochiului de sită, exprimat în milimetri (uneori fiind omisă virgula), fie numărul de diametri sau de laturi de Ochiuri pe 1 cm, ori nu- Ochiuri textile, mărul de ochiuri pe 1 cm2. ?)ochiu de trico) de maşină; 14. Ochiu, pl. ochiuri b °c.hiu, cro(56lta' cu i9'tai r -i * kj i c) ochiu tricotat cu ace nete- [0'IK0;oeil;Auge,Masche; de (andre,e), eye; hurok]. Ind. text., Ind. jar.: Element component al unui produs textil, croşetat sau tricotat manual sau cu maşina, 152 produs prin „lucrarea" firului textil în bucle simetrice (de obiceiu, în forma a două litere S puse fafă în fafă), (v. fig.)* La produsele tricotate la maşină, părfile laterale se numesc aripioare, semicercul de sus se numeşte bucla acului, iar cel de jos, bucla platinei. Ochiurile aliniate în lungul fesăturii constitue un şir de ochiuri, iar cele aliniate transversal, un rând de ochiuri. 1. Ochiu, pl. ochiuri [neTJia; oeil; Ose; eye, loop; hurok]. Tehn., Nav.: 1. Formă de laf care se obfine la un cablu, dacă se încrucişează o parte peste cealaltă parte a cablului, în vederea facerii unui nod sau a unei baiere.—-2. Laful care se obfine la un cablu, dacă se leagă un capăt Ochiuri de parâme. al lui de restul cablului, prin legarea cu un fir flexibil, sau prin împletirea toroanelor cablului (v. fig.). 2. Ochiu, pl. ochiuri [oTBepcTHe, yuiKO; oeil; Ose, Auge; eye; szem, kapocsszem, hurok]. Tehn. 1. Element de construcfie sau organ de maşină, compus dintr'o buclă de pe un fir care are legătură fixă la locul de încrucişare a capetelor acestuia, sau din mai multe fire sau bare (drepte sau curbate) astfel asamblate, încât să realizeze o formă închisă, regulată sau neregulată. — 2. Deschidere într'o piesă, de dimensiuni mici în raport cu dimensiunile piesei. — 3. Gaură care străbate printr'o unealtă manuală (ciocan, târnăcop, topor, bardă, etc.) şi în care intră şi se fixează coada de lemn (v. fig. sub Ciocan cu coadă). 3. ~ de bielă [maTyHHoe Kojibiţo; oeil de biejle; Stangenose; connecting rod eye; hajtorud-fej]. Mf. V. sub Piciorul bielei. 4. ~ de burduş [K0HTp0JibH0e OKHO; regard; Schauloch, Schauoffnung; peep hole, inspection hole; figyelo szem]. Met/.: Orificiu practicat în capacul burduşului, pentru observarea flăcării din cuptorul înalt. 5. ~ de cablu. V. Ochete 2. o. ~ de cuplă [coeflHHHTeJibHoe 3BeH0; oeil d'attelage; Kupplungsstangenauge; coupling eye; kapocsszem]. Mş.: Orificiul dela fiecare dintre capetele cuplelor, prin care se trece un bulon sau un alt organ de maşină, pentru a realiza cuplarea a două elemente ale unui sistem tehnic, de exemplu a două vehicule. V. şi fig. sub Bloc de înhămare. 7. ~ de lanf [3B6H0; anneau de chaîne; Schăk-kel; link; lâncszem]. V. Za. s. ~ de legătură de lanf [iţenHOH 3âM0K; clef de chaîne, joint de chaîne; Kettenschlofj, Schlussel fur Kette; chain key; lânckulcs]: Sin. Cheie pentru ’anf. V. sub Lanf, cheie pentru ~ de ancoră. 9. ~ de sarcină [rpy sonore MHoe 3BeH0; oeillet de suspension de charge; Lastbugel; load lifting eye; lânckapcsolo]. Mş. rid.: Piesă de metal, în formă de ochiu închis, folosită, în locul cârligelor, la acăfarea unor sarcini mari. Poate fi confecfionat dintr'o singură piesă sau, pentru sarcini mai mari decât 25 t, din trei bare articulate (v. fig.); e suspendat printr'o articulafie cu Ochiuri de sarcină, a) ochiu monobloc; b) ochiu articulat; c) palier cu bile; 1) traversă; 2) bulon de articulafie. palier de alunecare sau cu rulment. Bara orizontală, dreaptă sau curbă/ cu secfiune de obiceiu eliptică, se numeşte traversă. 10. Ochiu (pl. ochiuri) de bou [npyrjioe okho; oeil-de-boeuf; Ochsenauge, Rundfenster; bull's eye; okorszem]. Arh.: Deschizătură (respectiv lucarnă) de dimensiuni mici şi de formă circulară sau ovală, de obiceiu închisă de o fereastră, executată într'un perete exterior, într'un timpan de boltă sau în învelitoarea unui acoperiş, pentru iluminarea sau aerisirea unei încăperi sau a spaţiului de 0chiu de bou. sub acoperiş. La clădirile monumentale, aceste deschizături, respectiv lucarne, constitue elemente arhitectonice şi decorative, uneori foarte importante, prin motivele ornamentale cari le incadrează (v. fig.). 11. Ochiu (pl. ochiuri) de geam [0K0HH0e CTeKJlo; carreau de vitre; Fensterscheibe; glass pane; ablakszem]. Cs.: 1. Fiecare dintre spafiile libere ale unui canat de fereastră, limitate de barele cercevelei şi de riglele orizontale şi verticale fixate între acestea. — 2. Panoul de sticlă care închide fiecare dintre spafiile libere ale canatului unei ferestre. — Sin. Ochete (Banat). 12. Ochiul boului [aCTpa; reine-marguerite; Sommeraster; aster. China aster; okorszem]. Hort.: Chrysanthemum rotundifolium W. et Kit., din familia compozeelor; plantă anuală, vivace, cultivată pentru florile sale de colori variate, dispuse în capitule solitare, la vârful ramurilor. Se foloseşte ca floare tăiată, în borduri, ronduri, platbande şi peluze. Se înmulfeşte prin seminfe şi prin des-părfire. Se seamănă în răsadniţe, primăvara, sau pe brazde. 153 1. Ochiul fructului, pl. ochii fructelor [naineH-Ka (JîpyKTa; oe^ ^ru^i Kelch; fruit eye; gyumolcs-csesze]. Agr.: Caliciul, format din sepa-lele uscate sau, în parte, verzi, cari rămân pe fruct, la grupul pomaceelor. Ochiul fructului poate fi închis, semideschis sau deschis. 2. Ochiul furtunii. V. sub Perturbafii atmosferice. a. Ochiul podului. V. Campadură. 4. Odus [norJiomeHHblH; occlus; okkludiert; occluded; bezârt]. Fiz.: Calitatea unui fluid (de obiceiu un gaz) de a fi confinut în interiorul sau la suprafafa unui solid, în cavităţi mici sau disolvat. 5. Ocluziune [0KKJii03Hfî; occlusion; Okklusion; occlusion; okkluzio]. Fiz.: Disolvarea unui gaz în masa unui corp solid. e. Ocluziune [okkjiK)3HH; occlusion; Einschlufj; occlusion; vaszârvâny]. Chim. fiz.: Lacună datorită ionilor străini, adsorbifi din soiufie în timpul creşterii unui cristal, şi cari nu se pot integra în refeaua cristalină, ci rămân închişi în cristal, formând lacuna. Impurificarea prin ocluzie este cu atât mai sensibilă, cu cât procesul de creştere a cristalelor este mai lung, şi cu cât cristalele sunt mai mari. Precipitatul se poate purifica de oclu-ziuni, dacă e lăsa* în contact mai îndelungat cu solufia. 7. Ocluziune[3aKpbiTHe; occlusion;Okklusion; occlusion; okkluzio]. Tehn.: închiderea sau astuparea unei deschizături, a unei conducte, etc., astfel încât să se formeze o încăpere închisă. 8. Ocluziune ciclonică. V. sub Perturbafii atmosferice. 9. Ocnă [cOJIflHan KOnb; saline; Salzbergwerk; salt-pit, salt mine; sobânya]. V. Mină de sare. 10. Ocnîre [BnaflHHa; cavite; Aushohlung; ca-vity; iiregeles, vâjâs]. Expl. petr.: Cavitatea formată prin lărgirea nedorită a găurii de sondă, până la dimensiuni simfitor mai mari decât diametrul proiectat al ei. Ocnirea se produce în roce solubile în fluidul de sapă, în roce cari se desagregă uşor prin acfiunea mecanică a fluidului de sapă, sau în roce cari prezintă o tendinţă naturală de surpare. Fenomenul are un mers progresiv, iar în stadiile mai avansate (în cazul cauzelor mecanice), prezintă faze stafionare, urmate uneori de prăbuşirea mai mult sau mai pufin bruscă a acoperişului ocnirii, din cauza cedării rocei mai rezistente din acoperiş, solicitată pe o deschidere mare. Ocnirile cari se produc în timpul forajului provoacă accidente cari reclamă, în general, instrumentali complicate şi, adesea, nereuşite, iar după tubarea sondei, ocnirile Tproyoacă%urpări însoţite de turtirea sau de spargerea coloanelor. 11. Ocnifă [HHina; niche; Nische; niche; rejtek-ablak]. Arh.:. 1. Firidă de dimensiuni mici, cu secfiunea transversală dreptunghiulară, cu tavanul boltit în arc de cerc, şi pufin adâncă, executată la partea exterioară a zidului unei clădiri. Ocnifele au fost folosite foarte mult în arhitectura românească veche, ca element decorativ pentru partea superioară a faţadelor. bisericilor. De obiceiu, erau aşezate unele lângă altele, formând unul sau mai multe rânduri orizontale. — 2. Firidă rriică, în cuptorul sau în perefii caselor ţărăneşti, în care se păstrează obiecte casnice. 12. OcoS [orpa^a; cour, enclos; Hof, Um-zăunung; enclosure; baromudvar]: 1. Spaţiu îngrădit în care se fin vitele (mai ales oile, la munte). în trecut, ocolul avea adesea şi o gospodărie. Din reunirea mai multor ocoale, s'a format crângătura sau cătunul şi, mai târziu, satul. — 2. Curte. 13. Ocol [OKpyr; district, arrondissement; Be- zirk; area, district; jârâs]. Topog.: Regiune care se prezintă ca o unitate naturală geografică, raportată la un obiectiv natural, silvic (ocol silvic), agricol (ocol agricol), viticol (ocol viticol), etc. 14. Ocol [oâojio^Ka MeJiHHHHoro KaMf+n; archure; Muhlsteinreif; miilstone circle; malomko-abroncs]: Ind. ţar.: Cilindru fără baze, format din coajă de copac, sau din lemn, care se aplică în jurul pietrelor de moară, spre a împiedeca risipirea făinii. Sin. Vescă (Moldova), Văcălie (Muntenia şi Transilvania). îs. Ocroma [6aJi3aMOBe ^epeBo; ochrome patte de lievre; Hasenpfotenbaum, Balsabaum; baisa tree;balzafa]. S/7v.;Ochroma lagopusSwartz arbore din familia malvaceeior, cu lemnul aib-gălbuiu, foarte moale, cu rezistenfă mică, pufin durabil. Se desvoltă foarte repede (creşte într'un an până la 10 m). Este lemnul cu greutatea specifică cea mai mică (0,11 kg/cm3). Creşte în India de Vest şi în America centrală. Lemnul e întrebuinţat la fabricarea unor obiecte casnice, în construcţiile aeronavale (modele de avion); produce plută şi lână vegetală, întrebuinţate pentru plăci de izolare, pentru cordoane de salvare, etc. ie. Ocru [oxpa; ocre; Ocker; ochre, ocher; okker]. Ind. chim. sp.: Produs natural format, în principal, din argilă şi din oxizi de fier. Are coloarea gălbuie, galbenă, roşie sau brună, după cantitatea şi gradul de hidratare ai oxidului de fier. Conţine cca 55 ■•■65% silice, 10-■*40% sescvioxid de fier, 2--*5% alumină, şi apă, carbonat de calciu, etc. Ocrul brut, extras din pământ, e spălat cu apă, separat de pietriş şi nisip, apoi măcinat, malaxat şi trecut prin sită. Pulberea se introduce în apă, unde particulele mai mari se depun, iar cele fine rămân la suprafaţă şi se decantează. Ocrul galben este folosit ca pigment pentru vopselele de apă şi de uleiu, pentru hârtia de tapete, etc. Ocrul roşu se prepară prin calcinarea ocrului galben, care e amestecat cu oxidul feric hidratat; acesta pierde astfel apa de cristalizare şi se transformă în oxid feric anhidru, de coloare roşie. Are aceleaşi întrebuinţări ca şi ocrul galben. Ocrul brun conţine, pe lângă o cantitate mare de oxid de fier hidratat, şi oxid de mangan. Datorită stabilităţii sale, ocrul se foloseşte în pictură şi la vopsirea ţesăturilor. — Sin. Lutişor (ocru galben); Roşu de Veneţia (ocru roşu). 17. Ocfa-: Prefix cu semnificaţia „opt" sau „de opt ori". 154 î. Ocfaedrif [aHaTa3, OKTaeflpHT; octaedrite; Ana'as, Okfaedrit; octahedrife; oktaedrit]. Mineral.: Nume vechiu, părăsit, pentru anatas (v.). 2. Ocfaedru [oKTasftp, BOCbMHrpaHHHK; oc-taedre; Achtflach; octahedron; oktaeder]. Mat.: Poliedru cu opt fete. Un octaedru regulat are şase vârfuri, 12 muchii, opt fefe triunghiuri echilaterale egale, cari pornesc câte patru dintr'un vârf. 3. Ocfan [oKTaH; octane; Oktan; octane; oktân]. Chim.: Hidrocarbură saturată din seria parafinelor, cu formula H3C — (CH2)6 — CH3; se cunosc mai multe forme isomere. Octanul normal e un lichid incolor, cu p. f. 125°,7 şi d. 0,703 la 20°. 4. Octanică, cifră ~ [0KTaH0B0e hhcjio; indice d'octane; Oktanzahl; octane number; okta-rtikus szâm]. Ind. petr.: Mărime caracteristică unui combustibil pentru motoare cu explozie, care indică, în procente volumetrice, proporţia de isooctan confinută de amestecul etalon care detonează în aceleaşi condifiuni ca şi combustibilul considerat. Cifra octanică se exprimă în numere întregi, prin rotunjire în plus sau în minus. Amestecul etalon este un amestec de isooctan cu heptan normal, convenindu-se să se atribue isooctanului cifra octanică 100, iar heptanului normal, cifra octanică zero. Determinarea se face cu ajutorul unor motoare de construcfie standardizată (cel mai des folosit fiind motorul CFR), în condifiuni standardizate, comparând, prin interpolare, detonafia benzinei încercate, cu cea a două etaloane cu cifre octanice vecine. Pentru benzinele cu cifre octanice apropiate de 100 sau mai mari decât 100, în care caz cifra octanică se numeşte şi cifră de comportare, definirea şi determinarea se face, de obiceiu, prin metoda „C^3",folosind un motor asemănător motorului CFR, dar cu o turafie mai înaltă (1800 rot/min) şi Ia care se poate obţine un raport de compresiune mare, constant. Se folosesc amestecuri etalon compuse din isooctan şi tefraetil-plumb; cifrele de comportare ale acestor amestecuri se definesc prin câtul, înmulţit cu 100, al presiunii tor medii de detonare, indicate, prin presiunea de detonare, indicată, a isooctanului în motor. Cifra de comportare a unui combustibil se determină apoi prin interpolare între cifrele celor două amestecuri etalon ale căror presiuni de detonare, indicate, încadrează presiunea de detonare, indicată, a combustibilului considerat. Nu există o corelafie perfectă între compozifia combustibilului şi cifra lui octanică, dar cifrele octanice sunt mai mari la benzinele cu confinut mai mare în hidrocarburi aromatice şi isoparafi-nice, ca şi la cele cari confin hidrocarburi cu greutate moleculară mai mică; benzinele cari confin hidrocarburi nesaturate au, de asemenea, cifre octanice mai mari, dar sunt nestabile, formând gume; cele cari confin hidrocarburi para-finice, au cifre octanice mici. Cifra octanică prezintă importanţă deosebită pentru alegerea benzinelor de aviaţie şi de automobil, deoarece o cifră octanică mai mare permite alegerea unui raport de compresiune mai mare, fără pericolul de a se produce detonaţie, ceea ce conduce la o îmbunătăţire a randamentului motorului. Combustibilii cu cifre octanice mai mari se obţin prin selecţionarea ţiţeiurilor, prin procedee speciale de fabricaţie, sau prin adăugire de antidetonanţi,ca tetraelil-plumb, alcool etilic sau hidrocarburi aromatice. Prezenţa sulfului are o influenţă defavorabilă asupra receptivităţii benzinelor pentru tetraetil-plumb, care poate merge până la anularea efectului antidetonant al acestuia. Sin. Indice octanic. 5. Octant [oKTaHT; octant; Oktant; octant; oktâns]. Mat.: 1. Sector circular, egal cu o optime de cerc. — 2. Fiecare dintre cele opt unghiuri diedre de 45°, în cari planele de proiecţie, orizontal şi vertical, şi cele două plane bisectoare ale cadranelor, împart spaţiul. 6. Ocfanf [OKTaHT; octant; Oktant, Quadrant; octant, quadrant: oktâns]. 3. Nav. m.: Instrument de navigaţie, folosit uneori în navigaţia aeriană, şi care serveşte pentru măsurarea înălţimii astrelor, a distanţelor lor unghiulşre, etc. Octantul este asemănător sextantului, dar are un sector gradat numai pe o optime de’cerc. 7. Ocfanf [oKTaHT; octant; Oktant; octant; oktâns]. 4. Astr.: Constelaţie din emisfera sudică, în jurul polului Sud, şi care conţine steaua o, considerată ca stea polară sudică. s. Ocfastil. V. Octostil. o. Ocfef electronic [ajieKTpOHHbin OKTeT; octet electronique; elektronischer Oktett; electronic octet; elektronikus oktett]. Chim. fiz.: Configuraţie cu opt electroni în stratul periferic al unui atom, care caracterizează starea de gaz nobil. Este o configuraţie stabilă, spre care tind elementele în timpul combinării lor. Legătura chimică eteropolară este datorită tendinţei atomilor în prezenţă, de a realiza octete electronice, prin trecerea electronilor de pe un atom pe altul, ceea ce duce la formare de ioni, între cari se exercită forţe electronice. Exemplu: Elec- tronul din stratul extern al unui atom de sodiu completează octetul unui atom de clor, cu formare de ioni Na+ şi Cl“ (v. fig.). Na CI Nah CI io. Ocfin [okthh; octine; Octin; octine; oktin]. Chim.: 1. Nume generic pentru hidrocarburile cu opt atomi de carbon şi cu o legătură triplă în moleculă.—2.C8H15NH«CH3.Amino-2-metil-hepfen. Se întrebuinţează în medicină, contra convulsiunilor şi a ulcerelor gastrointestinale. u. Octo-: Prefix cu semnificaţia „opt" sau „de opt ori". 12. Ocfodă [OKTO#; octode; Oktode; octode; oktoda]. Fiz.: Tub electronic cu şase grile, folosit ca schimbător de frecvenţă. Poate fi considerată ca reunire a unei triode, cu o pentodă cu catod virtual. V. sub Tub electronic. 155 1. Octogon [B0CbMHyr0JibHHK; octogone; Achteck; octagon; okfogon, nyolcszog]. Mat.: Poligon cu opt laturi. Octogonul convex care are toate laturile egale şi toate unghiurile egale se numeşte octogon regulat. Dacă se unesc vârfurile unui octogon regulat, din trei în trei, se obfine un octogon regulat stelat. 2. Ocfopode. Paleonf.: Subordin de cefalopode dibranhiate, cari au opt picioare în jurul capului şi suntf în general, lipsite de schelet, ceea ce face să nu fie conservate, decât rar, ca fosile. Din acest subordin face parte şi caracatiţa (Oc-topus) de astăzi. 3. Ocfostil [oKTaCTHJib; octostyle, octastyle; Achtsăulenbau; octostylum; oktosztilus]. Arh.: Calitatea unui templu vechiu sau a unui edificiu monumental de a avea fafada decorată cu o colonadă formată din opt coloane. Sin. Octastil. V. şi sub Templu. 4. Ocular [oKyjlflp; oculaire; Okular; eyepiece; okulâr, szemlencse]. Opt.: Piesă constitutivă a instrumentelor optice oculare, care serveşte la observarea imaginii produse de obiectiv. Ocularul are, astfel, rolul unei lupe. Ocularele cari pot înlocui o lupă pentru examinarea obiectelor reale se numesc oculare pozitive, iar cele cari nu pot avea acest ro! se numesc oculare negative. Exemple: 5. ~ compensator [KOMiieHCHpyfoiiţHH OKy-Jlflp; oculaire compensateur; Kompensatorokular; compensator eyepiece; kompenzâtorokulâr]: Ocular calculat astfel, încât, printr'o aberafie de mărime şi de sens convenabil, să compenseze aberafia de mărire diferită în lumină de colori diferite, prezentată de obiectivul unui microscop. 6. ~ cu putere variabilă [oKyjiap c nepe-MeHHOH CHJIOH; oculaire â puissance variable; Okular mit verănderlicher Leistung; variable power eyepiece; vâltozo teljesitmenyu okulâr]: Ocular care, prin variafia distanfei dintre lentilele componente, are o putere variabilă. 7. ~ fluorescent [(|)JiK)opeciţeHTHbiH ony-JlHp; oculaire fluorescent; fluoreszierendes Okular; fluorescent eyepiece; fluoreszcens okulâr]: Ocular care are o lamă de sticlă de uraniu în planul în care un obiectiv, care lucrează în lumină ultravioletă, dă imaginea unui preparat. Ocularul fluorescent serveşte la punerea la punct a aparatului, cu ajutorul ochiului. ’ 8. ~ Galilei [OKyjinp Tajinjien; oculaire G.; G. Okular; G.'s eyepiece; G. okulâr]: Ocular divergent, format dintr'o lentilă divergentă. Redresează imaginile şi e fofosit la lunetele terestre de tip Galilei. Redresarea imaginilor se poate obfine şi cu oculare de tip mai complicat (Airy). 9. ~ Huygens [oKyjiapXHreHca; oculaire H.; H. Okular; H.'s eyepiece; H. okulâr]: Ocular compus din două lentilş plan-convexe, ambele având convexitatea în direcfia din care cade lumina. Distanfa dintre ele este semisuma distanfelor focale ale lentilelor. Simbolul este f±'.d‘. f2, şi anume, de cele mai multe ori» 3:2:1 (/t fiind distanfa focală a lentilei câmpului, f2, a lentilei ochiului, iar d distanfa dintre lentile). Focarul obiect al sistemului se găseşte între cele două lentile. E un ocular negativ, folosit adesea în microscopie. 10. ~ Kellner [OKyjlflp KeJiJiHepa; oculaire K.; K. Okular; K.'s eyepiece; K. okulâr]: Ocular de tip Ramsden, în care lentila ochiului este un dublet care permite acromatizarea. 11. ~ microfoiografic [MHKpO(|)OTOrpa(i)H-HeCKHH OKyJIflp; oculaire microphotographique; mikrophotographisches Okular; microphotographi-cal eyepiece; mikrofotogrâfiai okulâr]: Ocular microscopic, a cărui lentilă a ochiului permite obfinerea unei imagini reale şi punerea ei la punct pe un ecran (ocular de proiecfie) sau pe o placă fotografică. în acest scop, ocularul este calculat astfel, încât să compenseze curbura câmpului obiectivului, dând o imagine definitivă plană, care este toată pusă la punct, în acelaşi timp, pe o placă fotografică. 12-. ~ micrometric[MHKp0MeTpHHecKHH0Ky-Jiap; oculaire micrometrique; Mikrometerokular; micrometric eyepiece; mikrometrikus okulâr]: Ocular care confine o scară cu diviziuni de 1/10 sau 1/20 mm, folosită la măsurări microscopice. 13. ~ microspectral [MHKpocneKTpaJlbHblâ OKyjiap; oculaire microspectral; Mikrospektraloku-lar; microspectral eyepiece; mikroszpektrâlis okulâr]: Dispozitiv în care fanta dispozitivului spectral se găseşte în planul imagine al ocularului. Prisma se găseşte deasupra lentilei ochiului ocularului. Pe fafa superioară a prismei se reflectă o scară gradată iluminată de un colimator lateral, care serveşte pentru comparafie. Dispozitivul serveşte la cercetarea spectrală a preparatelor microscopice. 14. ~ Ramsden [oKyjiap PaMCfleHa; oculaire R.; R. Okular; R.'s eyepiece; R. okulâr]: Ocular compus din două lentile plan-convexe, cu fefele convexe îndreptate una spre cealaltă; lentila câmpului este cea aşezată în partea din spre care cade lumina, iar lentila ochiului, cea lângă care se găseşte ochiul observatorului. Cele două lentile au aceeaşi distanfă focală f. Distanfa d dintre lentile este, de cele mai multe ori, 2/3 din /. Simbolul f:d:f este, deci, pentru acest ocular, 3:2:3. Imaginea produsă de un obiectiv cade în fafa sistemului, care este, deci, un ocular pozitiv. îs. Ocular electronic [3JieKTpoHHbiH OKyjiap; oculaire electronique; Elektronenokular; electronic eyepiece; elektronikus okulâr]. Opt.: Lentilă electronică, având, în optica electronică, o funcfiune analoagă aceleia a unui ocular optic. ie. Oculară, bază ~ [pacTOHHHe MejK^y 3pan-KaMH; ecartement des yeux; Augenabstand; inter-ocular distance; okulârtâvolsâg]. Opt.: Distanfa dintre centrele optice ale cristalinilor ochilor, considerată ca baza triunghiului format de ochiu şi de un punct din spafiu, prin care se evaluează din ochi distanfa dela un observator la acel punct. 17. ~r distanfă V. Oculară, bază r*. îs. Oculafie. Agr. V. sub Altoire. 156 1. Ocultafie [3aŢMeHHe; occultation; Okkul-tation; occultation; okkultâcio]. Astr.: Dispariţia trecătoare, de pe bolta cerească, a imaginii unui astru, datorită interpunerii, între astru şi observator, a unui alt astru, opac. 2. ~ de Soare [3aTMeHHe COJiHiţa; occultation de soleil; Sonnenokkultation; sun occultation; napokkultâcio]: Fenomenul acoperirii discului solar de către corpul opac al Lunii, producând dispariţia trecătoare a imaginii corpului Soarelui. Sin. Eclipsă totală de Soare. s. ~ stelară [3aTMeHHe 3Be3iţbi; occultation stellaire; Sternokkultation; stellar occultation; csillagokkultâcio]: Disparifia trecătoare a imaginii unei stele de pe bolta cerească, datorită interpunerii, în fafa ei, a Lunii. 4. Odaie [KOMHâTa; chambre; Zimmer, Stube; room; szoba]. Arh., Cs.: Fiecare dintre încăperile de locuit ale unui imobil. Sin. Cameră. 5. Odaie. Ind. făr.: Construcfie, la câmp sau la munte, în care se pot adăposti vitele sau oile. 6. „Odată prin" [npa3 Hepe3"; „une fois par"; „einmal durch"; „once-through"; „egyszer-ât"]. Ind. pelr.: Sistem de lucru cu un cuptor tubulcr, prin care materialul trece o singură dată, încălzindu-se suficient pentru a intra în faza de evaporare. 7. Odeon [termen elen]. Arh.: 1. La vechii Greci, edificiu cu secfiunea orizontală circulară sau semicirculară, destinat, la început, exercifiilor şi repetifiilor muzicale, iar mai târziu, reprezentaţiilor muzicale. — 2. în timpul Imperiului roman, edificiu destinat concursurilor de poezie şi de muzică. — 3. Nume dat unor teatre destinate, în special, reprezentaţiilor muzicale. 8. Odgon. V. Cablu vegetal. 9. Odihnă[njiomaAKa JieeTHHiţbijrepos, palier de repos; Podest, Ruheplatz, Ruhestelle; landing; pihenohely]. Arh., Cs.: Platformă orizontală, intercalată pe parcursul unei scări, pentru a permite persoanelor cari urcă, să se odihnească pe parcurs, sau pentru a permite accesul în apartamentele sau în încăperile unui cat. Se deosebesc odihne principale, aşezate Ia nivelurile planşeurilor, şi de pe cari se poate intra în încăperi, şi odihne intermediare, aşezate pe parcursul scării, între două odihne principale. Secţiunea plană a odihnelor poate fi pătrată, drept- $ unghiulară, trapezoi-dală, în sector de CO- Scară cu odihne, roană circulară, etc., f) odihnă principală; 2) odihna după felul scării. Lă- Intermediară. fimea odihnelor este egală cu lăfifnea scării, iar lungimea trebue să fie egală cu un număr întreg de paşi normali (lungimea pasulu inormal fiind, în medie, de 63 cm), plus lăţimea unei trepte. De obiceiu, lungimea unei odihne este egală cu (2 X634-b) cm, în care &estejăfimea unei trepte, în centimetri. Pozifia odihnelor intermediare se stabileşte în funcfiune de numărul de trepte şi de înălfimea treptelor: la scările cu trepte înalte de 13 • • ■ 15 cm, odihna se aşază după fiecari 15*20 de trepte; la scările cu trepte înalte de 15 • • -17 cm, se aşază după fiecari 8---14 trepte. Sin. Podest, Palier. 10. Odogaciu [KOpa KactcapHJibi; ecorce de cascarille; Cascarillarinde; cascarilla bark; cas-carillhej]. Bof.: Scoarfa de Croton eluteria Benn, mic arbust din familia euforbiaceelor, originar din insulele Bahama. Scoarfa are gust acru şi amar, cu miros aromatic. Are întrebuinţări medicinale. 11. Odogaciu [MbiJibHoe flepeBO; savonnier; Seifenkraut; soapwort; szappanvirâg]. Bof: Sapona-ria officinalis, plantă erbacee din familia cariofila-ceelor, folosită ca nutref pentru vite, în special pentru oi. Rădăcinile acestei plante se numesc ciuin şi sunt folosite pentru scoaterea petelor de pe haine. Frunzele şi/rădăcinile au proprietăfi sudorifice şi depur^tive. Sin. Săpunarifă, Odăgaciu. 12. Odograf. V. Hodograf. îs. Odomefru: Sin. Podometru (v.). 14. Odoranf [oAopaHTHbiă; odorant; riechend; odorant; illatos]: Calitatea unui material de a excita simful mirosului. îs. Odorizant [o/ţopaHT; odorant; Riechmittel; odorant; illatszer]. Chim.: Compus chimic (de ex. mercaptan, piridină, etc.), folosit pentru odoriza-rea gazelor combustibile inodore, transportate în butelii sau prin conducte (de ex. metan, gaz natural, etc.). 16. Odorizare, aparat de ~ [annapaT ajih 0^0pH3aiţHH; appareil d'odorisation; Apparat zum Riechbarmachen ; odorisation apparatus; illatozâsi keszulek]: Sin. Parfumător de gaze. V.^sub Odo-rizarea gazelor combustibile. 17. Odorizarea gazelor combustibile [oAOpH-3au;HH ropiOHHX ra30B; odorisation des gaz com-bustibles; Riechbarmacheri der Brenngasen; com-bustible gas odorisation; tuzelesi gâ-zok illatozâsa]. Ind. petr.: Amestecarea gazelor combustibile inodore din conducte sau din butelii (de ex. metan, gaz natural, butan, etc.) cu un odorant (de obiceiu mercaptan), pentru a se semnala prezenfa lor, în cazul unui defect la conductă, sau al unui robinet deschis. Odorizarea gazelor se efectuează cu un aparat de odorizare constituit, în principiu, dintr'un mic recipient (de 2 - - • 41) cu odorantul, prin Aparaf pentru odorizarea gazelor. 1) conductă de gaze; 2) recipient pentru odorizant; 3) diafragmă. 6 care trece o derivafie a curentului de gaz, obţinută prin introducerea unei diafragme cu orificiu în conducta de gaz (v.fig.)* Sin. Parfumarea gazelor. 1. Odorob. Pisc.: Coş de nuiele, în formă de trunchiu de con fără fund, folosit pentru pescuit. Sin. Hodorob, Oboroc. 2. Oe Fiz.: Simbol literal pentru Oersted. 3. Oenantal. V. Heptanal, Oboroc. 4. Oenantat de etil [03HaHTaT sthjih; oenan-thate d'etyle, oenanthethylate; Heptylester; heptylic ester; heptileszter]. Chim.: Lichid incolor, cu miros de coniac, cu p. f. 187° şi gr. sp. 0,865. Se prepară din acidul oenantic şi alcool etilic în prezenta acidului sulfuric. Se întrebuinfează pentru prepararea esenţelor de coniac şi de anumite parfumuri. 5. Oenantic, acid ~ [03HanT0BaH KHCJiOTa; acide oenanthique; O'nanthsăure; oenanthic acid; onantsav]. Chim.: CH3 —(CH2)5 —COOH. Acid din seria acizilor graşi saturaţi, cu p. t.— 10°, p. f. 221° şi d. 0,918. Se găseşte în uleiul aromat, obţinut din Pelargonium roseum. Sin. Acid n-heptanoic. e. Oenantic, ester ~ [03HaHT0BbiH3(|)Hp;ether oenanthique; O'nanthaether; oenanthic ester; onant-eszter]. Chim.: Amestec de esteri ai acizilor graşi, în special de esteri etilici, butilici şi isoamilici ai acizilor caprinic şi caprilic, butilic, etc., cari dau vinului aroma specifică. Este un lichid incolor, cu d. 0,86■■•0,88, solubil în alcool concentrat şi, foarte pufin, în alcool diluat. în apă dă o soiufie turbure, uleioasă, cu gust şi miros neplăcut, să-punos. în soiufie foarte diluată, gustul devine foarte plăcut, cu aromă de flori. Se volatilizează la 225■■•230° şi este antrenat prin distilare cu alcool şi vapori de apă. Se găseşte în vin, în proporfie de 0,001 • • -0,003 % . Se obţine prin tratarea drojdiei cu acid sulfuric şi apă. 7. Oenantol [03HaHT0Ji; aldehyde oenanthy-lique; O'nanthaldehyd; oenanthal, oenanthaldehyde; onanthol]. Chim.: CH3—(CH2)5 —CHO. Aldehidă heptiiică (heptanal), lichid cu miros de fructe şi cu d. 0,850, p. t. -42° şi p. f. 155°. Se obfine prin distilarea în vid a uleiului de ricin. Se întrebuinfează în parfumerie şi la prepararea altor produşi aromafi, folosifi în industria cosmetică. 8. Oenologie [BHHOAejme; oenologie; Wein-bereitungslehre; oenology; onologia, boreloâllitâs-tan]: Ştiinfa aplicată care se ocupă cu studiul vinurilor. Sin. Enologie. 9. Oerley, metoda^ [mptoa Opjien; metho-de d'O.t O. Verfahren; O.'s method; O. eljârâs]. Drum.: Metodă de racordare progresivă a curbelor unui traseu cu a!iniamen;telev foloşjnd un arc de cerc cu raza de două ori mai mare decât a curbei de racordat. Arcul de cerc înlocueşte arcul de clotoidă, cu care ar trebui să se facă racordarea, fiindcă deosebirile dintre acestea sunt mici şi pot fi neglijate. 10. Oersted [spCTe/ţ; oersted; Oersted; oersted; oersted]. Fiz.: Unitatea electromagnetică CGS de intensitate a câmpului magnetic în sistemul de unităfi clasice nerafionalizate, egală cu intensitatea câmpului magnetic căreia îi corespunde, în vid, inducţia magnetică de un gauss. u. Oesfradiol [0CTpaAH0Ji; oestradiol? Oestradiol; oestradiol; oestradio!]. Chim. biol.: Hormon sexual feminin (dihidro-oestrona), steroid (v.), care se deosebeşte de oestronă prin faptul că în pozifia 17 (fafă de CH3 din pozifia 13) are o grupare oxidril (v. formula sub Oestronă). Face parte din grupul hormonilor foliculari, şj are o activitate fiziologică de patru ori mai mare decât a oestronei. A fost găsit în ovare; se elimină sub forma produsului de oxidare, oestronă. Activitatea fiziologică a oestradiolului se măsoară prin aceleaşi metode ca şi a oestronei (v. sub Oestronă). Din grupul hormonilor foliculinei face parte şi oestrio-lul, care are o grupare OH în plus, legată în pozifia 16. 12. Oestriol [OCTPHOJI; oestriol; Oestriol; oes-triol; oestriol]. V. sub Oestradiol. îs. Oestronă [0CTp0Ha; folliculine; Oestron, Follikelhormon; oestrone; oestron]. Chim. biol.: H,'0 II c Y c XC/ CH» -ch2 HC 1 II I c c ch2 HOX \/ H H2 Hormon sexual feminin, steroid (v.), cu ciclul A nesaturat, având o grupare cetonică în pozifia 17. Se găseşte în urina femeilor gravide, mai ales sub forma de ester al acidului sulfuric. Este un produs hormonal de degradare oxidativă a oestradiolului. Activitatea fiziologică a oestronei se manifestă în legătură cu fenomenul oestral. Oe-strona se dozează prin metode biologice (Allen-Doisy), injectând extractele hormonale la şoareci femele, impubere,'castrate. Sin. Foliculină. 14. Oestrum [îKapa; oestrum;Oestrum;oestrum; oestrum]. Zoof.: Perioadă culminantă a căldurilor femelelor, sau căldurile propriu zise. 15. Olfset. Arfe gr.: Procedeu de imprimare planografică eu clişee de metal, la care hârtia nu ajunge în contact direct cu clişeul, ci primeşte impresiunea prin intermediul unei suprafefe de cauciuc. Clişeul de metal e format dintr'o placă subfire de metal (zinc sau aluminiu) cu una dintre fefe granulată, care poate fi curbaiă şi deci poate fi folosită în presele cu cilindri (v. fig. a) şi în presele rotative (v. fig. b). Prin preparare, clişeul se acopere, în porfiu-nile cari trebue să rămână albe, cu o substanfă poroasă şi hidrofilă care refine apa şi respinge cerneala, şi, în porfiunile cari trebue să fie imprimate, cu o substanfă hidrofobă, care respinge apa şi la care aderă cerneala grasă. Copierea originalului pe placă se poate face manual sau fotochimic. 158 în presa de tipar offset rotativă, placa (clişeul) se curbează şi se aplică pe cilindrul port-clişeu. Clişeul este mai întâi umezit cu ajutorul unui 5 6 a 7 . 1 vm rf * ' "''V \ j ~^£jT^ : <■ -'t-sC4\' i i (') J i| Presă cilindrică offset cu frel cilindri (schemă). 1) bafiu; 2) cilindru de formă; 3) cilindru de transpunere, de cauciuc; 4) cilindru de presare; 5) distribuitor de cerneală; 6) cilindri de vopsire; 7) dispozitiv cu cilindri de umezire; 8) masă de alimentare; 9) hârtie Imprimată; 10) bandă transportoare. aparat, iar apoi trec peste el cilindrii purtători de cerneală. Cerneala aderă numai la elementele active ale clişeului şi este respinsă de suprafafa neu- î. Oficalcif [0(f)HKaJlbiţHT; ophicalcite, serpentine mylonitique; Ophikalzit; ophicalcite; ofikal-cit]. Mineral.: 1. Serpentin brecrfiat şi laminat prin presiuni orogenetice, străbătut de vine de calcit. — 2. Marmură albă, cu vine de serpentin. Se foloseşte ca piatră orncmentală. 2. Oficina!, medicament ~ [airreKapcKoe JieKapCTBOjmedicamentofficinal; offizineller (Arz-nei) Mitfel; officinal medicine, official medicine; gyogyszertâri gyogyszer]. Farm.: Medicament cu compozifie neschimbată, în general nealterabil, al cărui mod de preparare e indicat de o Far-macopee. în general, medicamentele oficinale sunt preparate dinainte, în farmacie, spre deosebire de medicamentele magistrale, cari se fac după o prescripfie medicală, pentru a fi folosite scurt timp după preparare. 3. Ofilirea bacteriană a fufunului [6aKTepna-HOBan 60Jie3Hb Ta6aKa; chancre bacterien; Schleimkrankheit; tobaccq wilt; dohâny-nyâlka-betegseg]: Bacterioză, adfcă boală produsă de o bacterie (Bacterium solanacearum E. F. Smith), care atacă în special tutunul, deşi bacteria este poli— fagă şi cosmopolită. Se manifestă, în răsadnife, prin înnegrirea tulpinei şi ofilirea foifelor, iar în câmp — mai ales pe timp secetos — prin ofilirea frunzelor superioare până la brunificare şi uscare, şi prin înnegrirea bazei tulpinei, care putrezeşte în interior, măduva luând aspectul unei mase de nomol. Combaterea în răsadnife se face prin desin-fectarea seminfei şi sterilizarea solului, iar în câmp. Presă rotativă offset, pentru imprimare pe două fefe (schemă). j) bafiu; 2) sul de hârtie; 3) şi 3') cilindri de formă pentru cele două fefe; 4) şi 4’) cilindri de transpunere, de gumă pentru cele două fefe; 5) şi 5') distribuitoare de cerneala; 6) cilindri de vopsire; 7)şi 7')dispozitive cu cilindri de umezire; 8) bandă de hârtie, înainte de imprimare; 9) bandă de hârtie spre masa de imprimate în coaie; 10) bandă de hârtie spre pâlnia de îndoire în lungime; 11) pâlnie de îndoire în lungime; 12) dispozitiv cu cilindri de tăiat şi adunat coaie; 13) bandă transportoare; 14) hârtie imprimată, în coaie. tră umezită. Clişeul imprimă pe un cilindru intermediar de cauciuc, care, la rândul său, trece impresiunea părfilor active pe hârtia presată între cilindrul de presiune şi suprafafa cilindrului de cauciuc. Procedeul offset e folosit pentru reproducerea ilustraţiilor lineare şi cu sită (raster), monocrome şi policrome, ca şi pentru reproducerea de texte. prin transplantarea de răsad sănătos şi prin distrugerea plantelor bolnave. Sin. Veştejirea bacteriană a tutunului. 4. ~ fusariană [(jpycapHaHOBan 6ojie3Hb Ta6aKa; fletrissure de fusarium; Fusariumverwel-ken;< fusarium-wilt of tobacco; fuszârium-elherva-dâs]: Micoză, adică boală produsă de o ciupercă (Fusarium oxysporum, var. Nicotianae Johnson), şi 159 care atacă tutunul. Se confundă adesea cu ofilirea bacteriană, de care se deosebeşte însă prin faptul că măduva tulpinei nu ia aspectul unei mase de nomol. Combaterea se face prin sterilizarea pământului din răsadnife, prin distrugerea plantelor bolnave din câmp şi prin eliminarea cartofului din asolament. 1. Ofiolif [0(J)H0J1HT; ophiolite; Ophiolith; ophiolite; ofiolit]. Geol.: Rocă eruptivă, de obiceiu bazică sau ultrabazică, şi care s'a intrus în zonele orogenetice şi a fost deplasată din pozifia ei normală prin mişcarea pânzelor. 2. Ofificăr structură~[0(})HT0Bafl CTpyKTypa; structure ophitique; ophitische Struktur; ophitic structure; ofitikus struktura]. Geol.: Structură specifică unor roce eruptive bazice (diabaze), caracterizată prin întretăierea, în toate direcfiile, a unor cristale alungite de plagioclazi, cari formează astfel o refea cu interstifiile umplute de alte minerale. s. Ofiuride. Paleonf.: Clasă de echinoderme, caracterizate prin forma discoidală a corpului, care este distinct de brafele mobile rotunde, subfiri, lungi şi serpentiniforme. în aceste brafe nu pătrund ramificafii stomacale. Din această clasă se găsesc forme fosile, fără importanfă stratigrafică, începând din Carbonifer. 4. Oftalmofacomefru Tscherning [oc|)TaJib-MO^aKOMeTp HepHHHra; ophtalmophacometre T.; T. Ophthalmophakometer; T.'s ophthalmopha-cometer,T.oftalmofakometer].Opf.;lnstrumentcare serveşte la determinarea distanţei dintre cornee şi cristalin, şi la măsurarea razelor de curbură ale cristalinului. Principiul instrumentului se bazează pe observarea şi determinarea imaginilor virtuale produse, în anumite condifiuni, de cornee şi de cei doi dioptri ai cristalinului, cari au rolul de oglinzi sferice. 5. Oftalmometru [0$TaJibM0MeTp; ophtal-mometre; Ophthalmometer; ophthalmometer; oftal-mometer]. Opf.: Instrument optic care serveşte la determinarea cantitativă a defectului de astig-metlsm vizual, prin diferenfa, măsurată în dioptrii, dintre razele de curbură în două secfiuni principale ale corneei, care nu mai are o formă regulată sferică, ci o formă neregulată. Oftalmometrul permite determinarea razei de curbură a corneei în diferite secfiuni principale (şi măsurarea diop-trică a astigmatismului), prin modificarea distantei dintre două repere (mire luminoase), şi măsurarea distanfei imaginilor virtuale ale acestor repere, produse de cornee, care are rolul unei oglinzi convexe; pentru observarea imaglpilor, aparatul dispune de o lunetă specială, care are, pentru producerea fenomenului de dedublare a imaginilor, o prismă birefringentă Wollaston. e. Offalmoscop [0(|)TaJibM0CK0n; ophtalmo-scope; Ophthalmoskop; ophthalmoscope; oftal-moszkop]. Opt.: Instrument optic, care permite examinarea interiorului ochiului până în fundul său, şi măsurarea directă a ametropiilor. Se compune dintr'un dispozitiv optic pentru iluminatul interiorului ochiului, şi dintr'o lunetă specială dispusă perpendicular pe dispozitivul de iluminat, pentru observarea şi efectuarea diferitelor măsurători. Dispozitivul pentru iluminatul interiorului ochiului este format dintr'o lampă cu filament rectiliniu, o lentilă condensoare, o lentilă proiectoare şi o lamă de sticlă prismatică, înclinată ctr 45° fafă de axa optică a dispozitivului, pentru a arunca razele proiectate în direcfia axei optice a lunetei de observare. 7. Ogaş: 1. Sin. Făgaş (v.). — 2. Vale strâmtă, cu malurile foarte înclinate. — 3. Pârău. 8. Ogeac. V. Campadură. 9. Ogivă [cTpeJia; ogive; Kreuzgurt, Sprtz-bogen; cross-ribs, cross-arches; csucsiv]. Arh.t 1. Element de arhitectură şi de construcfie, format din două nervuri ieşinde, încrucişate în diagonală, aşezate la intersecfiunea panourilor unei bolfi gotice, pentru a le limita mai bine şi pentru a le susfine. Din punctul de vedere al formei, se deosebesc următoarele feluri de ogive: ogiva obtuză formată din două arce ale căror centre se găsesc pe linia naşterilor şi a căror rază este pufin mai mare decât jumătate din deschidere, astfel încât unghiul celor două arce este mare; ogiva lanceolată, formată din două arce descrise cu o l L * I Tipuri de ogive (scheme). 1) ogivă obtuză; 2) ogivă echilaterală; 3) ogivă turtită; 4) ogivă supraînălfată; 5) ogivă lanceolată; 6) ogivă arabă. rază mai mare decât deschiderea, şi cari se prelungesc sub linia care uneşte centrele arcelor; ogiva echilaterală, ale cărei arce au raza egală cu deschiderea şi centrele în naşteri; ogiva turtită sau pleoştită, ale cărei arce au centrele pe linia naşterilor şi raza mai mică decât deschiderea; ogiva supraînălfată, formată din două arce descrise cu o rază mai mare decât deschiderea, ş\ prelungite sub linia centrelor prin două tangente verticale; ogiva arabă sau maurescă, formată din două arce a căror rază este mai mică decât deschiderea, şi cari se prelungesc sub linia centrelor. Ogivele sunt caracteristice arhitecturii şi stilului gotic, şi au permis, împreună cu arc-butant-ul, trecerea, dela arhitectura romanică, greoaie, la arhitectura gotică, dinamică şi înălfată (v. şi sub Gotic). — 2. Prin extensiune, nume dat secfiunii drepte a bolfilor gotice. — Ogiva nu trebue confundată cu arcul frânt (v.), la care profilul este format din două arce de cerc. io. Ogivă [oîKHBajibHaHHacTbCHapHfla; ogive; Spitzbogen; ogive; csucsiv]. Arf.: Partea an- 160 ferioară, de formă ogivală, a~ proiectilelor arme-Jor de foc. Ogiva a fost adoptată pentru proiectile, spre a li se da o formă aerodinamică, şi -a micşora astfel rezistenfă lor la înaintare. 1. Ogival [omHBajibHbiH, 3aocTpeHHbiH; ogival; spitzbogig; pointed arched, ogival; csucsives]: 1. Calitatea unei curbe plane de ^ avea forma de ogivă. — 2. Calitatea unui corp solid, sau a unei deschideri de a avea o secfiune plană în formă de ogivă. 2. Oglindă [3epKajio; miroir; Spiegel; mirror; tiikor], Opt.: Suprafafă reflectantă, sau a unei deschideri, de formă geometrică regulată. Din motive tehnice de execufie, se folosesc aproape numai oglinzi plane, sferice (concave şi convexe) şi, uneori, cilindrice, şi numai foarte rar, oglinzi parabolice. Pentru a obfine o putere reflectatoare mare, se folosesc suprafefe metalice sau suprafeţe de substanfă transparentă (de ex. sticlă), metalizate pe fafa posterioară. Metalul întrebuinfat este argintul, aluminiul, etc. 3. ~ nefoscopică [HetJîOCKonHHecKoe 3ep-KaJlO; miroir nephoscopique; nephoskopischer Spiegel; nephoscopical mirror; nefoszkopiai tiikor]. V. sub Nefoscop. 4. ~ peniru sudură [sepnajio rjih CBapKH; miroir de soudage; Schweiljungsspiegel; welding mirror; hegesztesi tukor]: 1. Oglindă folosită de sudor pentru a urmări, în timpul lucrului, efectuarea sudurii în pozifii cari nu permit vederea directă (de ex. la sudarea unei fevi în apropierea unui perete). — 2. V. Sticlă pentru sudură. 5. ~ reirovizoare [3epKajio jţjia o63opa; retro-viseur; Riickblickspiegel, Ruckspiegal; rear-vision mirror; visszalâto tukor]. Auto.: Oglindă mobilă, cu articulafie sferică (cu nucă), plasată într'o parte sau în fafa conducătorului unui vehicul (bicicletă, automobil, avion, etc.), pentru a-i da posibilitatea să vadă ce se petrece în spatele vehiculului. e. Oglinda apei [ypoBeHb n0A3eMH0H boam; miroir d'eau; Wasserspiegel; water surface; viztii-kor]. Hidr.: Nivelul pânzei de apă subterană. Con-siîtue suprafafa de separafie dintre apa liberă din pământ şi apa capilară, care se găseşts deasupra acesteia, în zona subterană aerisită. 7. Oglinda compoziţiei [3epKaJio neqaTaH-Horo JlHCTa; dimension de la composition; Satz-spiegel; dimension of composition; szdvegmertek]. Arfe gr.: Suprafafa imprimată a paginii. s. Oglindă de alunecare [njioiiţaAb CKOJib-JKeHHtf; plan de faille; Rutschflăche; sliding plane; csuszofelszin]. Geol.: Suprafafă lustruită, pe roce, formată pe un plan de ruptură şi de un plan de alunecare a stratelor. 9. Oglindă de apă [B0AflH0e 3epKajio; miroir d'eau; Wasserspiegel; water mirror; viztu-kor]. Arh.: Basin cu suprafafă mare şi adâncime mică, folosit adesea ca element decorativ în arhitectura peizajistă (grădini şi parcuri), în special pentru a reflecta imaginea unor clădiri importante. io. Oglindă de ciment [ypoBeHb iţeivieHTa; niveau du ciment; Zementspiegsl; cement level; cementtukor]. Mine: Adâncimea la care se gă- seşte suprafafa cimentului solidificat, introdus în gaura unei sonde sub formă de lapte de ciment, pentru a obfine o închidere a găurii sub adâncimea cimentului. 11. Oglindă electronică [ajieKTpoHHoe 3ep-K3J10; miroir electronique; Elektronenspiegel; electronic mirror; elektrontukor]. Fiz.: Câmp electric cu simetrie axială, care inversează sensul propagării razelor electronice. Exemplu: o calotă sferică a| cărei potenfial negativ fafă de catod este suficient pentru a reflecta electronii în mişcare. 12. Oglinda laptelui [3KycoH; ecusson; Milch-spiegel; escutcheon, milk mirror; tejtukor]. Zoo/.: Porfiunea de sub perineu şi de p3 fese, la taurine, în care sensul firelor de păr este de jos în sus, spre deosebire de restul corpului, unde direcfia lor este inversă. Forma şi mărimea ei constitue un caracter secundar pentru aprecierea vacilor de lapte. Sin. Ecuson. îs. Oglinda sertarului [30Ji0THHK0B0e 3ep-KaJio; table de tiroir; Schfeberspiegel; slide main face; tolattyutukor]. Mş» ferm.: Suprafafa plană din cutia de distri-bufie a unui motor cu abur cu dis-tribufie cu sertar plan, pe care alunecă sertarul. Oglinda sertarului aretrei orificii (câte Sertar plan în pozifia mijlocie, unul la fiecare mar- j) oglinda sertarului; 2) muchia ser-gine, pentru admi- tarului; a) canal de admisiune; a0) canal SÎunea aburului, şi de emisiune; e) acoperire exterioară; unul la mijloc, pen- i) acoperire interioară; I) lăţimea tru emisiunea lui). tălpii sertarului. Pentru împiedecarea pătrunderii aburului în cilindru, printre sertar şi oglindă, oglinda se prelucrează prin superne-tezire (v. fig.). 14. Oglindă, fontă V. sub Fontă manganoasă. îs. Oglindirii, metoda [MeTOA 3epKajibHoro H3o6pa3KeHHS; methode de la reflexion; Me-thode der Spiegelbilder; method of mirror ima-ges; Kikorkepi eljârâs, tukrozesi eljârâs]. Hidr.: Metodă de studiu al influenfei unui perete asupra unui sistem de mişcare într'un fluid, considerând că dincolo de perete s'ar găsi un sistem de mişcare complet simetric. Sin. Metoda imaginilor. ie. Oglinzi Fresnel Oepicajia OpeHejin; mi-roirs de F.; F. Spiegel; F.'s mirrors; F. tukrok], Fiz.: Dispozitiv format din două oglinzi plane de sticlă neagră, a-vând planele a-proape în prelungire, folosit pentru obfinerea fran-jelor de interferenţă în lumina vizibilă emisă de un singur izvor de lumină şi reflectată de cele două oglinzi. 02 Oglinzi Fresnel. Ol)» 02) oglinzi; S) izvor luminos; Sj), S2) imagini virtuale. 161 $. Ogor 1 • [nap; jachere, terre en friche; Brache; faHow; ugar]. Agr.: Teren lăsat în odihnă, pentru a-rşi reface însuşirile de fertilitate, fie că este lucrat (ogor negru), fie că este nelucrat (pârloagă,, ogor sterp). 2. Ogor 2. [naxoTHan 3eMJia; champ laboure; Ackerfeld; ploughed land; szanto fold]: Arătură care se fac§ eu mult înainte de lucrarea de însamân-fara. Se.deosebesc: ogor negru cu arătură principală de toamnă, cu arătură principală de primăvară* şi cu, arătură principală de vară. â. Ohm [OM; ohm; Ohm; ohm; ohm]. El.: Unitatea absolută MKSA şi unitatea internaţională de rezistentă electrică. — Un ohm internaţional e rezistenfă electrică a unei coloane cilindrice de mercur cu masa de 14,4521 g şi lungimea de 106,300 cm, la temperatura de topire a ghefei sub presiunea normală. — Un ohm absolut e rezistenfă unui conductor prin care trece curentul continuu de un amper absolut, sub diferenfa de potenfial continuă de un volt absolut. 4. Ohmmefru [QMM€Tp; ohmmetre; Wider-standsmesser; ohmmeter; ohmmeter]. El.: Instrument pentru măsurarea directă a unei rezistenfe electrice. Se construesc ohmmetre cu galvano-metru, ohmmetre în punte, şi ohmmetre electro-dinamice. Ohmmetrele cu gaivano-metru se compun dintr'un gatvanometru G şi o pilă sau o baterie de pile E. Dacă Ue e tensiunea electromotoare a bateriei şi ^rezistenfă ei interioară,^rezistenfă gal- vanometrului, R rezistanja Ohmmelru cu galvanometru. de măsuratşi & constanta galvanometrului, când rezistenta e legată în circuit (v, fig.), respectiv când rezis-tenfa e scurt-circuitată, galvanometrul dă deviafiile U» U. de unde rezultă R—kUt , respectiv oc0=: ki0 = Ri + Re OfQ — « 0f0 a Indicaţiile acestui ohmmetru depinzând de tensiunea electromotoare, bateria trebue înlocuită din timp în timpii instrumentul trebue reetalonat. Ohmmetrele în punte .Wheatstone se compun din două rezistenfe variabile a şi b, o rezistenfă de comparafie R, o baterie de pile E şi un gal-vanometru indicator G, al cărui ac trebue adus în poziţia zero prin variafia rezistentelor a şi b. în acest moment,rezistenfă de măsurat e dată ohmme,|-u în Punte WheaMone. de R = R0 a/b (v. fig.). Rezistenfă de comparafie este formată din cinci bobine, de 10, 90, 900, 9000 şi 90000 2; prin comutarea unui cursor în cele cinci pozifii, se obfin valori de 10, 100, 1000, 10000 şi 100000&. Rezistenfele a şi b sunt formate dintr'un fir înfăşurat pe un cilindru izolant; prin deplasarea cursorului c, se poate varia raportul a/b. Cu aceste ohmmetre se pot măsura rezistenfe până la 20 M Q. Ohmmetrele electromagnetice (v. fig.) comportă două cadre bobinate, fixe, Ci şi C2, aşezate în plan vertical, cu axele lor orizontale perpendiculare una pe alta. Cadrele sunt parcurse de curenfii i± şi i2, cari produc câmpurile de inducţie magnetică B±, respectiv B2. în centrul celor ( două cadre e suspendat un ac magnetic, care se poate roti în jurul axului vertical al cadrelor. Valoarea unghiului de deviaţie a este legată de valoarea rezistenfei de măsurat R prin re!afia tga=^L=ii±* h £> în care g± e rezistenfă înfăşurării bobinei Q şi g2 e rezistenfă înfăşurării bobinei C2. Dacă, solidar cu acul magnetic, se montează un ac indicator care se mişcă în fafa unui cadran gradat în ohmi sau în megohmi, instrumentul poate indica direct rezistenfă. Ca sursă electrică se poate folosi, fie o baterie de pile, fie un magnetou. Indicaţiile instrumentului fiind independente de tensiunea aplicată, nu este neapărat necesar să se folosească o tensiune perfect constantă. 5. Oidium [MHJlbflblO; oîdium; Mehltau; mi|-dew; ragya]. Agr.: Boală a vifei de vie şi a altor plante de cultură, produsă de unele ciuperci asco-micete din familia erisifaceelor. Se manifestă întâi pe frunze, apoi pe lăstari şi pe fructe, ca o pâslă fină de coloare cenuşie-albicioasă, formată din mi-celiul ciupercii care produce conidioforii (cu coni-dii) şi peritecii (cu asce şi ascospori). Se combate prin prăfuire cu sulf, 6. Oierie [3ar0H fljra OBeiţ; bergerie; Pferch, Schaffstall; sheep-fold; juhakol, birkaistâllo]: Totalitatea construcfiilor cari confin utilajul necesar pentru adăpostirea, creşterea şi exploatarea oilor, şi pentru îmbunătăţirea rasei lor. 7. Oildag: Varietate de uleiu grafitat, confi-nând 10% grafit coloidal. Este un concentrat care se adaugă uleiurilor minerale obişnuite, în proporfie de 0,1 ••*1,0%, pentru a le ameliora lu-brifianfa. (N. C.). 8. Oişte 1. [AbluiJio; timon; Deichsel; pole, shaft beam; kocsirud]. Ind. far.: Bară de lemn, care se fixează în fafă sub crucea vehiculelor trase de cai. Are la partea dinainte două cuie rezistente, sau o bară metalică transversală, cu două ochiuri, de cari se leagă opritoarele, şi crucea, la care se înhamă caii înaintaşi. Serveşte la cârmirea şi la oprirea vehiculului de către caii înhămafi. 9. Oişte 2. [pbinar; levier; Hebel; lever; rud]: Parte componentă a morii de vânt. Sin. Proţap, Cârmă, Pârghie, Drugul morii. V.sub Moară de vânt. 1î 162 1. Okenit [0K6HHT; okeniie; Okenit; okenite; okenit]. Mineral.: Ca3[Si6015-6H20]. Zeolit calci-fer, care cristalizează în sistemul rombic. Există şi o varietate asbestiformă, care nu este decât un wollastonit alterat. 2. Okumea [0KyM0B0e ^epeBo; aucoume; Okumbaum; okume tree; okumsf gabunfa]. Silv.: Aucoumea Klaineana. Arbore cu lemnul roz sau cenuşiu deschis, cu structura apropiată de a lemnului de mahon, uşor, moale, pufin rezistent, pufin durabil. Creşte în Africa ecuatorială deVest (Camerun, Gabun). Este întrebuinfat ca lemn de placaje, de furnire, de acoperire, pentru cutii defigări, construcfii de bărci, la imitafii de furnire de mahon, etc. 3. OL St.: Simbol standardizat, pentru ofelurile carbon obişnuite, elaborate prin fuziune. Urmat de un grup de două cifre, de exemplu OL 42, indică un ofel cu rezistenfă de rupere 42■••52 kg/mm2, din grupul A (adică livrat de uzină pe baza caracteristicelor mecanice indicate de STAS), iar dacă e urmat de două cifre şi de litera B, de exemplu OL 50-B, indică un ofel cu rezistenfă de rupere 50'-*60 kg/mm2, din grupul B (adică livrat de uzină pe baza compoziţiei chimice indicate de STAS). Simbolul OL 00 indică un ofel comercial cu rezistenfă de rupere sub 50 kg/mm2 şi fără alte caracteristice de rezistenfă impuse de STAS. Simbolul cu litera X înaintea cifrelor cari indică rezistenţa de rupere, de exemplu OLX52, indică un ofel cu rezistenfă de rupere minimă de 52 kg/mm2 şi cu caracteristice mecanice şi compozifie chimică speciale. 4. Olan pentru acoperiş • [nepeimiţa; tuile creuse; Dachziegel; hollow file; tetocserep]. /nd. st. c., Cs.: Piesă de argilă arsă, de forma unei jumătăfi de trunchiu de con, folosită pentru executarea unui tip de învelitoare de acoperiş. Olanele cari formează învelitoa-rea se aşază în rânduri, în direcfia pantei acoperişului, suprapunându-se la capete pe o anumită porfiune. Unele rânduri au olanele aşezate cu concavitatea în sus, iar altele le au aşezate cu concavitatea în jos, pentru a acoperi rosturile dinire cele dintâi (v. fig.). La acoperişurile cu figlă se folosesc, uneori, olane pentru acoperirea crestei şi a muchiilor. 5. ~ pentru coşuri [Tpy6a H3 JKeHHOH rjiHHbi; tuyau pour cheminee; Kaminzie-gelrohre,Of enrohre; chimney pot; kâlyhacserep]: Tub de argilă arsă, terminat la unul din capete cu un manşon (mufă) pentru îmbinare, folosit la executarea canalelor de fum sau de ventilaţie. De obiceiu, are lungimea de 230 mm, diametrul interior de 115•••160 mm şi grosimea pe- , retelui de. 9-10 mrn. Olan pentru coşuri. o. Olandă [jibHHHHOe iiojiotho; toile fine; Modul de aşezare a olanelor la învelitorile de acoperiş. Leinwarid, Leinen, Linnen; linen; finom lenvâszon]. Ind. text.: Pânză fină de in, cu bătătură deasă. 7. Olandez. Tehn. V. Racord olandez. 8. Olandez, /nd. hârt, V. Holendru. 9. ~ de rafinare. V. Holendru de rafinare. 10. ~ înălbifor. V. Holendru de înălbit. n. Olandină [xjionnaTo6yMa}KHaH TKaHb; imitation.de foile; Leinennachahmung; imrtation of linen; finom vâszon-utânzat]. tnd. text.: Ţesătură de bumbac, care imită olanda. 12. Olar [ropmeHHHK; potier; Topfer; potter; fazekas]: Meseriaş care practică olăria. Olarii folosesc, de obiceiu, unelte simple, şi execută lucrări manuale, uneori rudimentare. Uneltele folosite cel mai mult sunt; roata olarului (v.), ficheşul (scândurica de lemn cu care olarul ridică vasele de lut de pe străgălie, după ce le desprinde de masa de lut, prin tăiere cu o sârmă), călcătoarea (scândura pe care olarul calcă lutul cu picioarele, până când îl face pastă), peleticul (pensula cu care se trag brâuri sau se lac flori pe vase).; îs. Olărie 1. [roHHapBoe peMecjio; poferie; Topferei; pottery; fazekaş mesterseg]: Meseria de a face oale sau alte vase ceramice. i4. Olărie 2. [roHHapHfl; poterie; Topfware; pottery; fazekâru]: Produsele ceramice făcute de olar. în această accepfiune, se deosebesc: olărie poroasă: teracotă, faianfă, etc., şi olărie compactă (neporoasă, impermeabilă pentru apă): gresie ceramică, porfelan, ele. îs. Olărie 3. [roHHapHtf; poterie; Topferwerk-statt; potter's workshop; fazekas miihely]: Locul în care se fabrică olărie, în sensul de sub 2. 16. Olărîf. Ind. ţar.: Rotunjirea capătului gros al unui buştean, prin cioplire cu toporul, pentru a putea fi transportat mai uşor prin târîre sau prin alunecare. 17. Olarului, roata ~ [roHHapHoe Kojieco; tour de potier; Topferscheibe; potfer's lathe; fazekas-korong]. Ind. far.: Dispozitiv folosit de olar la formarea oalelor şi a altor produse de olărie, din pasta plastică de argilă. E construită din lemn, şi se compune dintr'un arbore vertical, cu un fus de capăt, inferior (rezemat în „tigaie"),şi un fus intermediar, cu palierul constituit de masa de lucru, pe care lucrătorul fine materialul de prelucrat, în bucăfi; pe arbore e fixat, la extremitatea superioară, un disc-suport pentru piesa în lucru (străgălia), şi, jos, deasupra crapodinei (tigaii), un disc mare, pentru a permite rotirea arborelui cu piciorul (v. fig.). Materialul e format de olar cu mâna. — în industria ceramică, arborele e metalic, şi e acfionat prin curea. Sin. Strung de olar. Roafa olarului. f) arbore; 2) suporf Inferior, cu crapodlnă (tigaie); 3) masa de lucru cu palierul fusului Intermediar; 4) disc-suporf (străgălie) pentru piesa prelucrată; 5) disc pentru acfionare cu^pi-ciorul; 6) oală formată manual. 163 1. OLC'"St: Simbol standardizat, pentru oţelurile carbon de calitate, elaborate prin fuziune; urmai de un grup de două cifre, de exemplu OLC 25, indică un ofel pentru îmbunătăfire, cu o cantitate medie de carbon de 0,25 %, livrat de uzină cu° caracteristicele mecanice şi chimice indicate de STAS. 2. Oldham, legătură ~ [oji^aMOBan CBH3b; joint d'O.; O. Gelenk; O. joint; O. csuklo]. Tehn.: Legătură cardanică realizată prin organe rigide, servind la transmiterea unei mişcări de rotafie între doi arbori anaxiali, paraleli. Se compune (v. fig.) dintr'o cruce, ale cărei brafe perpendiculare alunecă în bucelele a două furci legate fiecare solidar cu unul finire cei doi arbori Leg8turS oldham. (fransmifător ţi co- () arbore; 2) furcis. 3) bucea. mandat); vitesele un- cruce ghiulare ale celor doi arbori în mişcare sunt egale. а. Oldhamif [ojiflaMHT; oldhamite; Oldhamit; oldhamite; oldhamit]. Mineral.: CaS. Sulfură de calciu, care se găseşte în unii meteorifi. Cristalizează în sistemul cubic; are gr. sp. 2,58. 4. Oleaginoase, plante ~ [MaejiHHHeTbie paCTeHHH; plantes oleagineuses; olenthaltende Pflanzen; oleaginous plants; olajtartalmu nove-nyek]. Bof., Ind. alim.: Plante ale căror fructe şi seminfe (uneori tulpine, etc.) confin uleiuri sau grăsimi, cari se extrag prin presare, prin topire sau cu ajutorul unor solvenţi. După cantitatea de substanfe grase pe care o conţin, se deosebesc: oleaginoase cu mai mult decât 20% corpuri grase, şi oleaginoase cari conţin cantităfi mai mici de grăsimi, şi cari sunt cultivate pentru a fi folosite, în primul rând, în tehnică sau în alimentaţie. Din prima categorie fac parte: rapifa, muşfarul, ricinul, floarea-soarelui, macul, măslinul, cocosul, etc.; iar din cealaltă categorie: cânepa, inul, bumbacul, soia, porumbul, jirul, ghinda, etc. în general, toate plantele confin substanfe grase, în cantităfi mici. Cultura oleaginoaselor cere o atenfiune deosebită, fiindcă ele sunt sensibile la parazifi şi la condifiunile de climă. V. şi sub Grăsimi vegetale. 5. Oleandrină [ojieaHflpHH: oleandrine; Ole-andrin; oleandrine; oleandrin]. Chim., Farm.: Alcaloid extras din leandru Este o suipstanfă gălbuie, răşinoasă, solubilă în alcool şi în eter, foarte amară şi foarte toxică. In doze mici, se întrebuinfează ca medicament cardiac. б. Oleandru. V. Leandru. 7. Oleafă [nepTejK Ha np0Mac/ieHH0H 6y-Mare; esquisse de carte sur papier huile; Plan-zeichnung auf Olpapier; map draught on oiled paper; tervrajz olajpapiroson]. Carfog.: Desen executat pe hârtie de calc, pe care sunt trasate, pe lângă detaliile terenului, cadrul secfiunii topografice în care se încadrează desenul, împre- ună cu întretăieri, două câte două, ale liniilor caroiajului secfiunii, pentru a permite o mai uşoară suprapunere şi comparare cu originalul. 8. Oleafî [cojih ojieHHOBOfi khcjioth; ole-ates; olsaure Salze; oleates; oleâfok]. Chim.: Săr rurile sau esterii acidului oleic. Oleafii alcalini (de sodiu, de potasiu, de amoniu) sunt solubili în apă; alfi oleafi se disolvă în alcool, în eter, uleiu, etc. Tratafi cu acid ciorhidric sau cu acid azotic, diluafi, se descompun, punând în libertate acidul gras. în industrie, se întrebuinfează cel mai mult oleafii următori: Oleatul de aluminiu, Al (C18H3302)3i care se obfine din oleat de sodiu şi alaun de potasiu, disolvafi într'o cantitate mare de apă; se prezintă ca o masă gelatinoasă. Se emulsionează cu apa, e insolubil în alcool şi greu solubil în eter. E folosit la impermeabilizarea fesăturilor, ca exci-pient în unele pomezi cosmetice, şi la îngroşarea unsorilor. Oleatul de amoniu, H4NC18H3302, care se obţine prin încălzirea amoniacului cu oleină. Se întrebuinfează ca agent de spălare, fie singur, ca săpun moale, fie amestecat cu piatră ponce, pentru spălat sticlăria, fie cu benzină, pentru spălat stofele, fie cu borax, glicerina, etc. Oleatul de cadmiu, Cd(C18H3302)8, care se obfine disolvând hidroxidul de cadmiu, proaspăt preparat, umed, în acid oleic. E un lichid gălbuiu sau brun, solubil în benzină,în benzol, în acetat de amil, folosit la prepararea unor lacuri transparente şi la impermeabilizarea fesăturilor, a hârtiei, etc. Oleatul de calciu, Ca(C18H3302)2, care se obfine prin precipitarea unui oleat alcalin cu clorură de calciu. E întrebuinfat în medicină, pentru tratarea arsurilor sau a boalelor de piele (ca şi oleatul de zinc). Oleatul de cupru, Cu(C18H3302)2, care se obfine prin precipitarea oleatului de sodiu cu sulfat de cupru, disolvafi într'o cantitate mare de apă. Se prezintă ca o masă de coloare albastră, cu p. t 100°, trecând, la această temperatură, într'un lichid verde. E folosit la conservarea od-goanelor şi a plaselor pescăreşti, şi, în medicina veterinară, ca paraziticid. Oleatul de magneziu, Mg(C18H3302)2, care se prepară ca şi oleatul de calciu. Se prezintă ca o masă granuloasă moale, de coloare gălbuie; e folosit la degresarea unor materiale. Oleatul de mangan, Mn(C18H3302)2, care se prepară prin introducerea de bioxid de mangan în uleiu de in, încălzit puternic. Se prezintă ca o pastă groasă, vâscoasă, de coloare galbenă-brună, solubilă în uleiu de in şi de terebentină. E folosit la sicativarea uleiurilor, şi la fabricarea vernîs-urilor (ca şi oleatul de plumb şi cel de magneziu). Oleatul de mercur, Hg(C18H3302)2, care se obfine prin precipitarea acidului oleic cu oxid galben de mercur şi alcool, la 60°. Se prezintă ca o masă galbenă, de consistenta unui uleiu gros; e pufin solubil în eter, solubil în benzină şi în uleiuri grase. 11 164 Oleatul de pfumb, Pb(C18H3302)2/ care se obţine prin prscîpifarea unui oleat alcalin cu acetat de plumb. Se prezintă ca o masă de coloare albă-gălbuie; e solubil în eter şi în eter de petrol, pufin solubil în alcool absolut; are p. t. 50°, E folosit la fabricarea emplastrelor şi la sicatîvarea uleiurilor. Oleatul de potasiu, KC18H3302, care se prepară ca şi oleatul de sodiu. Se prezintă ca o masă incoloră sau gălbuie, foarte solubilă în apă şi în alcool. Are proprietăţi emoliente. Oleatul de sodiu, NaC18fl3302, care se obfine prin saponificarea uleiului de măsline cu hidroxid de sodiu. Produsul tehnic, numit săpun medicinal, se prezintă ca o pulbere albă, şi e folosit în medicină, în afecfiunile biliare, colice hepatice, etc,, şi la prepararea unor coloranfi şi a altor oleaţi. Oleatul de zinc, Zn(C18H3302)2, care se obfine prin precipitarea oleatului de sodiu cu o sare solubilă de zinc, Se prezintă ca o masă cu consistentă ceroasă. E folosit în tratamentul boalelor de piele. i. Olefine [ojie(J)HHbi; olefines; Olefine; ole-fines; olefinek]. Chim.: Hidrocarburi alifatice nesaturate, cu o dublă legătură în moleculă, corespunzând formulei generale CnH2n. Sunt isomere cu ciclo-parafinele; au proprietăfi fizice asemănătoare cu cele ale hidrocarburilor parafinice: primii trei termeni ai seriei sunt gazoşi; cei mijlocii sunt lichizi, iar cei superiori, solizi. Punctele de fierbere sunt apropiate de acelea ale hidrocarburilor parafinice corespunzătoare; cele de topire sunt pufin mai joase. Se numesc olefine fiindcă, prin tratarea etrlenei, C2H4, cu clor, se obfine un lichid cu aspect uleios (diclor-etanul). Olefinele pot forma compuşi de adifie; prin adifia hidrogenului la dubla legătură, prin hidro-genare catalitică, se obţin parafinele corespunzătoare; prin adifia halogenilor, dihalogeno-olefine, halogenul legându-se, de preferinfă, de atomul de carbon mai sărac în hidrogen (regula lui Mar-covnicov); prin adifia acizilor hipohalogenaţi (hipo-cloros, hipobromos, hipoiodos), halogen-hidrine, în cari hidroxilul se leagă, de preferinfă, de carbonul mai sărac în hidrogen (regula lui Crasinschi); prin combinarea cu acid sulfuric concentrat, sulfaţi acizi ai alcoolilor, în cari radicalul acid este, de asemenea, legat de atomul de carbon mai sărac în hidrogen; prin adifia trioxidului de azot, la hipoazotida sau la clorură (bromura) de nitrozil, nitrozite, nitrozate sau nitrozo-cloruri (-bromuri). Oxidarea olefinelor se poate face în diferite moduri: prin acfiunea unor agenfi oxidanfi mode-rafi, ca permanganatul de potasiu în soluţie neutră sau alcalină, se formează glicoli (doi hidroxili se adifionează la dubla legătură); în soluţie acidă, şi la cald, molecula se rupe la locul dublei legături (degradare oxidativă); prin oxidare cu ozon, se obfin ozonide. Olefinele, în deosebi cele superioare, se poli-merizează sub influenfa unor catalizatori, dând produşi de polimerizare superiori. Compuşii rezul- fafi prin polimerizarea unor derivafi olefinici, respectiv a unor compuşi viniliei H2C = CHR, prezintă rmportanfă tehnică (v, Mase plastice). Olefinele se pot obfine prin deshidratarea alcoolilor safurafi (în prezenfa unor catalizatori sau prin intermediul unor agenfi de deshidratare), prin eliminarea unei molecule de hidracid din derivafi halogenafi (prin tratare cu baze puternice sau cu amine), prin decarboxilarea acizilor nesaturafi (prin încălzire), prin distilarea uscată a bazelor cuaternare de amoniu, etc. Ca metode tehnice, se folosesc: cracarea hidrocarburilor (când se obfin olefine în amestec cu alte hidrocarburi) şi dehidrogensrea parafinelor (la cald şi în prezenfa unor catalizatori). Cele mai importante olefine sunt etilena şi butilenele; derivafii cei mai importanţi ai olefinelor sunt fenil-etilena (v. Stiren) şi difenil-etilena (v. Stilben). Sin. Hidrocarburi etilenice. 2. Oleic, acid ~ [ojieanOBan KHCJiOTa; acide oleique; Olsăure, Oleinsdure; oleic acid; olajsav]. Chim.: HOOC(CH2)7-C-H li H3C(CH3)7-C-H Acid monobazic, obfinut prin purificarea oleinei (v.), sau din uleiul extras din fructele migdalului, măslinului, etc. (69 •• •84%). E un lichid incolor sau găl-buiu, solid la cca 4°; cristalizează aciform; are d. 0,895, indicele de iod 90 şi indicele de saponifi-care 198,9. E insolubil în apă, solubil în alcool şi în eter, inodor, cu p. t. 14° şi p. f. 285°. E unul dintre componenfii principali ai grăsimilor animale şi vegetale. Are un isomer geometric, acidul elaidic, de consisfenfă solidă, care nu se găseşte în grăsimile naturale (se obfine din acid oleic, sub influenta catalitica a unei cantităţi de acid azotos). Prin hidrogenare catalitică, acidul oleic şi isomerul său se transformă în acid stearic. Pur, acidul oleic este întrebuinţat în medicină, la colice hepatice,' în laringologie, şi în injecfii hipodermice, ca vehicul al unor produse medicamentoase; produsul tehnic se numeşte oleină. 3. Oleină [oJieHH; oleine; Olein; oleine; olein]. Chim.: 1. Esterul oleic al glicerinei. — 2. Numele comercial al acidului oleic tehnic. E un lichid uleios, de coloare galbenă până la galbenă-brună, uneori turbure, cu miros specific de grăsime, insolubil în apă, solubil în alcool şi în alfi sol-venfi. Se solidifică la cca 4° şi redevine lichid la cca 15°. Pe lângă acid oleic, oleină confine şi acid linolic, acid stearic, acid palmitic şi, uneori, resturi de substanfe nesaponificate. După originea produsului din care se extrage (din grăsime animală sau vegetală), se numeşte oleină animală sau oleină vegetală. După procedeul folosit pentru scindarea materiilor grase iniţiale se numeşte oleină saponificată sau oleină distilată. Oleina saponificată este produsul lichid, obfinut prin presarea, la temperatură joasă şi presiune de 6 • • ■ 10 at, a acizilor graşi, separafi fie prin scindarea materiilor grase, în prezenţa oxidului de magneziu, de zinc sau de calciu, fie prin scindare cu reac- 165 tivul Twitchell. Oleina distilată este produsul lichid obţinut prin presarea, la temperatură joasă, a acizilor graşi, separaţi prin procedeul cu acid sulfuric şi distilare. Produsul obţinut prin acest procedeu este mai fluid şi mai pur decât cel obţinut prin saponificare. Oleina este întrebuinţată la fabricarea săpiţnului, la tratarea lânii în filatură, Ia fabricarea unor lubrifianfi sau a unor paste pentru curăjirea metalelor, la prepararea cerneluri-lor tipografice şi a celor din imprimeria textilă, etc. ţ. Olendru. Ind. hart.: Sin. Holendru (v.). 2. Olendru. Tehn. V. Racord olandez. а. Olenellus. Paleonf.: Trilobit cu cefalotoracele larg, în formă de scut, cu sutura facială nedes-voltată şi cu ochi alungiţi, aşezaţi lângă glabelă. ţjpul dintre segmentele abdomenului e înzestrat cu spini laterali lungi; în loc de pygidium are un spin caudal desvoltat* E caracteristic pentru Cambrianul inferior (Georgian-Olenellidian). 4. Olenus. Paleonf.: Trilobit cu cefalotoracele aproape pătrat şi scurt, cu glabelă îngustă, care are trei şanfuri oblice; are obraji înguşti, liberi, şi spini genali scurfi. Abdomenul are 12 - ■ • 22 segmente; pygidiumul e mic. E caracteristic pentru Cambrianul superior (Potsdamian-Olenidian). 5. Oleodinamic, nivel V. Nivel oleodinamic. б. Oleografie [oJieorpacjDHfl; oleographie; Oleographie; oleography; oleogrâfia]. Arte gr.: Cromolitografie care imită pictura aîn uleiu, pe hârtie care imită pânza. 7. Oleomargarină [ojieoMaprapHH; oleomar-garine; Oleomargarin; oleomargarine; oleomar-garin]. Ind. ulei. şi gras.: Grăsime animală, de coloare foarte slab gălbuie, cu structură granu-loasă, cu p. t. cel mult 30°, obţinută prin topirea, la 20**'27°, a produsului numit „premier jus". Este materia primă cea mai potrivită pentru fabricarea margarinei. 8. Oleometfu [0Jie0MeTp; oleometre; Oleo- meter; oleometer; oleometer]: 1. Areometru folosit pentru determinarea densităţii uleiurilor grase. Din cauză că densităţile uleiurilor sunt foarte apropiate unete de altele, aparatul dă adesea indicafii insuficiente sau greşite, când este folosit pentru determinarea, după densitate, a naturii şi a proporţiilor de amestecuri oleaginoase; de aceea, oleometrele trebue să fie foarte sensibile, să aibă rezervorul §ros şi tija foarte subfire. Sin. Eleo-metru, Elaiometru. — 2. Mic aparat cu ajutorul căruia se dozează, prin extracţie cu eter de petrol, uleiul şi grăsimile continute în seminţe. o. Oleostatic, nivel ~.V. Nivel oleostatic. io. Oleum [ojieyM, olâum, ^acide sulfurique fumant; Oleum; oleum, fuming sulphuric acid; oleum]. Ind. Chim. sp.: Acid sulfuric concentrat, care confine în soiufie anhidridă sulfurică (S03) liberă, în contact cu aerul, oleumul fumegă, desvoltând anhidridă sulfurică; absorpfia acesteia în acidul sulfuric se face în turnuri de absorpfie în contracurent, sau în aparate de barbotare construite din fontă silicioasă. Se fabrică în două concentrafii: oleum de 20 • ■ ■ 25 % S03 liber, cu d. 1,92, şi oleum de 60--'70%S03 liber, cu d. 2,02. Aceste con- centrafii au fost alese pentrucă, în aceste proporfii amestecul de acid sulfuric şi anhidridă sulfurică rămâne lichid la temperatura obişnuită; în con-centrafie de 42%SOs liber, are cel mai înalt punct de topire (35°). E folosit la sulfonări (y,), la rafinarea uleiurilor, la purificarea vaselinelor medicinale, la fabricarea unor coloranfi, ca fumigen de protecfiune, etc. Sin. Acid de Nordhausen, Acid pirosulfuric, Acid sulfuric fumans. ii. Oleum de cacao. V. Butyr Cacao. iâ. Olificare [ojiH$HKau,HH; olification; Ver-olung; olification; olajozâs]. Ind. piei.: Fenomen în urma căruia sărurile bazice de crom, cu caracter coloidal, trec, prin reacfii secundare de condensare a va!enfelor reziduale, în complecşi cari au proprietăfi de tăbăcire. Mărindu-se bazicitatea mediului .prin adaus de alcalii, olificarea progresează, şi moleculele de complecşi se măresc. Fenomenul invers constitue desolificarea. îs. Oligist [reMaTHT; oligiste; Eisenglanz; o|i-giste; vascsillâm, oligiszt]. Mineral.: Fe203. Varietate de hematit, cristalizată în sistemul rombo-edric, în cristale turtite. Are luciu metalic, coloare neagră sau cenuşie închisă ca a ofelului, iar uneori pestrifă; are urmă roşie până Ia cafenie-roşcată. i4. Oligocen [oJiHroiţeH; oligocene; Oligozăn; Oligocene; oligocen]. Geol.: Epocă şi serie de strate (seria superioară) a sistemului Paleogen, care cuprinde trei etaje: Lattorfian, Rupelian şi Chattian, caracterizate, în general, prin Paleo-therium, Anoplotherium, Ciupea crenata, Natica crassatina, Pectunculus obovatus, Cytherea incras-sata, Echinolampas Kleini, Nummulites intermedius-Fichteli, etc. îs. Oligodaz [0JiHr0KJia3; oligoclase; Oligo-klas; oligoclase; oligoklâz]. Mineral.: Feldspat plagioclaz, care confine 10-■•30% anortit. Se găseşte în roce eruptive acide şi în gneisuri. E folosit ca fondant în ceramică, pentru glazuri şi mase ceramice. io. Oligodinamie [ojraroAHHaMHH; oligodyna-mîe; Oligodynamie; oîigodynamics; oligodinâmîa]: Distrugerea bacteriilor din apă, prin acfiunea unor metale, ca argintul, cuprul, aluminiul. i7. Oligodontie [oTeyTeTBHe 3y6oB; oligo-dontie; fehlendeZăhne;oligodonty;foghiba].Zoor..-Anomalie care consistă în prezenfa, pe arcada dentară, a unui număr de incizivi mai mic decât cel normal. îs. Oligoelemente [ojmroajieMeHTbi; oligo-elements; Oligoelemente; oligo-elements; oligo-elemek]. Chim biol.: Elemente cari se găsesc în cantităfi foarte mici în corpul fiinfelor vii; sunt indispensabile desvoltării şi funcfionării normale a organismelor. Oligoelementele nu sunt constituente ale organismului; ele au, în anumite procese biochimice, rolul de catalizatori. V. şi sub Bioelemente. 19. Oligofrof [0JlHr0Tp04)HblH; oligotrophe; oligotroph; oligotrophic; oligotrof]: Calitatea unui Iac de a fi sărac în substanfe nutritive, deci cu o circulafie slabă şi lentă de materie organică. Sedimentarea în astfel de lacuri este foarte slabă, 166 deoarece ritmul de descompunere a materiei organice moarte depăşeşte pe cel de producerea materiei organice vii. Astfel, toate organismele cari mor, fiind reduse, în curs de un an, la elementele componente primordiale, nu există un plus de substanfe organice, care să se poată depune pe fund. Exemple de lacuri de tip oligotrof sunt lacurile alpine, adânci, reci, şi cu apa transparentă. V. sub Lac; v, şi Eutrof. 1. OSigozaharide [ojmrocaxapHflbi; dihalosi-des; Disaccharide; oIigosaccharides;dizacharridek]. Chim.: Combinafii din clasa hidrafilor de carbon, rezultate prin împreunarea a două sau a mai multor molecule de monozaharide, prin eliminare de apă (legătură eterică). Ele confin un număr mic de molecule de monozaharide, spre deosebire de polizaharide, cari sunt macromo-leculare. După numărul de monozaharide, oligo-zaharidele se împart în dizaharide (de ex. zaharoza), trizaharide (de ex. rafinoza), tetrazaharide (de ex. stahioza), etc. Prin hidroliză (acidă sau enzimatică), oligozaharidele se desfac în monozaharidele componente. 2. Oliva. Paleonf.: Gen de gasteropod prosobranhiat, cu cochilia ovală şi cu cojumela cu încrefituri oblice. Cuprinde specii cari se în- Oliva clavula. tâlnesc din Cretacic până astăzi. s. Olivenit [oJlHBeHHT; olivenite; Olivenit; oli-venite; olivenit]. Mineral.; [(As04)2Cu3, (OH)2Cu]. Arseniat bazic de cupru. Cristalizează în sistemul rombic, cu luciu sticlos; are coloare verde măs-inie. Sin. Farmacochalcit. 4. Oliver, filfru ~ [cJ)HJibTp OJiHBepa; filtre O.; O. Filter; O. filter; O. szuro]. Tehn.: Filtru rotativ (v.), care are suprafafa filtrantă pe exteriorul mantalei. 5. Olivin [ojihbhh; olivine; Olivin; olivine; olivin]. Mineral.: (Mg,Fe)2[SiOj. Mineral cristalizat în sistemul rombic. Se prezintă în cristale prismatice, uşor turtite, şi în mase granuloase. Are coloarea verde sau galbenă, cu luciu sticlos şi duritatea 6 ■ • ■ 7. Se hidratează uşor, trecând în serpentin. Se găseşte în roce eruptive bazice; este un constituent principal al peridotitelor. Are punctul de înmuiere cuprins între 1650 şi 1785°, şi serveşte ca materie primă în ceramică, pentru produse refractare magnezitice. Sin. Peridot, Crisolit, e. Olocen: Sin. Holocen (v.). 7. OIoini|ă. Ind. far.: Sin. Uleinifă (v.). 8. Oloiu: Sin. Uleiu (v.). s. Olomorfă, funcfiune ~ [0Ji0M0p(|)HaH (JjyHKiţHH; fonction holomorphe; holomorphe Funktion; holomorph function; holomorf fuggveny]. Mat.: Funcfiune analitică uniformă definită într'un domeniu, şi care nu are puncte singulare în acel domeniu. O serie uniform convergentă de funcfiuni olomorfe într'un domeniu D reprezintă o funcfiune olomorfă în D, ale cărei derivate succesive se obfin derivând seria, termen cu termen. io. Olomorfă (a)f funcfiune ~ [a-0Ji0M0p4)Hafl (jpyHKiţFiH; fonction holomorphe (a); (a) holomorphe Funktion; (a) holomorph function; (a) holomorf fuggveny]. Mat.: Funcfiune care admite o derivată areolară continuă într'un domeniu dat. Condifiunea necesară şi suficientă ca o funcfiune continuă f (z) să fie olomorfă (a) într'un domeniu D este ca raportul care defineşte derivata areolară (v.) să tindă uniform către limita sa în întreg domeniul. u. Olonom, sistem V. sub Legături olonome. 12. Olum: Adăpost de oi, folosit în Bărăgan în timpul verii. îs. „Om morf"[KHonKa,,MepTBbiHţiejiOBeK<<; bouton d'homme mort; Totmannsknopf; dead man button; „holtember" berendezes]. C.f.: Dispozitiv automat pentru decuplarea comenzii de antrenare şi pentru acfionarea, în acelaşi timp, a frânării, la un vehicul motor de cale ferată condus de un singur agent (de ex. la un automotor). Serveşte ca dispozitiv de siguranfă pentru oprire, în cazuri în cari agentul ar suferi un accident. Dispozitivul intră în funcfiune în mod automat, când se ridică mâna de pe maneta de comandă. 14. Omeag [aKOHHT; aconit; Sturmhut, Eisenhut; aconite, monkshood; akonit]. Hort.: Aconitum napellus L., familia ranunculaceelor. Plantă vivace, cu rădăcini fuziforme, cărnoase şi veninoase. înfloreşte din- Iunie până în August, cu flori de coloare albastră închisă, dispuse în racem terminal. Creşte pe stânci şi în locurile cele mai sărace. Sin. Omag, Aconit. îs. Omega, nebuloasa ~ [TyMaHHOCTb OMera; nebuleuse Omega; Omega-Nebel; Omega nebula; Omega-kod]. Astr.: Nebuloasă care face parte din constelafia Sagitfarius. ie. Omeiadă, arfă Arh. V. sub Musulmană, artă i7. Ome0m0rf[0Me0M0p(|)HbiH;homeomorphe; homoomorph;homoeomorph; homoeomorf]. Mat.: Calitatea a două multiplicităfi topologice M şi N de a admite o funcfiune biunivocă f, care aplică multiplicitatea M pe multiplicitatea N, astfel încât f să fie continuă pentru orice multiplicitate şi funcfiunea inversă f'1 să fie continuă pentru orice multiplicitate n£N. Funcfiunea / şi inversa ei f”1 se numesc omeomorfii. Corespondenfa dintre cele două multiplicităfi topologice se numeşte, în acest caz, biunivocă şi bicontinuă. îs. Omeomorfie [oMeoMop^HH; homeomor-phisme; Homoomorphie; homoeomorphism; ho-meomorfizmus]. Mat.: Corespondenfă biunivocă şi bicontinuă (univocă şi continuă în ambele sensuri) între două multiplicităfi topologice în sens larg, omeomorfe. 19. Omeomorfism [0Me0M0p(|)H3M; homeomor-phisme; Homoomorphie; homoeomorphfsm; ho-meomorfizmus]. Mat.: Sin. Omeomorfie (v.). 20. Omfacif [OM^aiţHT; omphacite; Omphacit; omphacite; omfacit]. Mineral.: Varietate de piroxen monoclinic, de coloare verde închisă. Se găseşte în eclogite, sub formă de cristale granuloase verzi. 21. Omidă. Transp. t. V. Şenilă. 167 1. Omidă [ryceHHiţa; chenille; Raupe; Caterpillar; hernyo]: Animal care devine fluture şi care se găseşte încă în prima fază de desvoltare, după ieşirea din ou. Are corpul alcătuit din următoarele părţi: cap, 12 segmente (trei toracice şi nouă abdominale), trei perechi de picioare toracice articulate, armate cu câte o ghiară, şi cu un număr variabil de picioare false (picioare membranoase). Capul omidei este bine desvoltat; gura are o pereche de mandibule cornoase, puternice, o pereche de fălci şi o buză inferioară în care se deschide filiera (orificiu prin care unele omizi elimină fire de mătase). — Trăiesc singure sau grupate, pe arbori fructiferi sau de pădure, hrănindu-se cu muguri, cu frunze, flori şi fructe, — şi pe plante de cultură. Apar 2 - ■ • 3 generafii pe an, şi sunt, în general, dăunătoare, cu excepfiunea viermelui de mătase (v.)f care produce fire de mătase naturală şi a cărui creştere formează obiectul sericiculturii (v.). Omizile dăunătoare sunt combătute prin stropire în ploaie fină, fie cu insecticide arsenicale, în vetrele invadate (cu pre-caufiune, pentru a evita intoxicarea plantelor), fie cu soiufie de clorură de bariu (folosită mai ales la culturile de sfeclă de zahăr). 2. Omida capsulelor [ryceimiţa Taâana; noc-tuelle des tomates; Reseda-Borstfufj, Blasenstirn-eule; false budworm, cotton-budworm; pamut-hernyo]. Ind. tuf.: Heliothis obsoleta F. Insectă răspândită, dăunătoare tutunului, care cauzează, în unii ani, pagube importante, mai ales semincerilor. Larvele ei atacă numeroase plante: tutunul, pătlăgelele roşii, bumbacul, porumbul; soia, etc. Atacă tutunul în stadiul de larvă, rozând perefii capsulelor şi distrugând o bună parte din seminfe; celelalte seminfe se scutură apoi prin găurile formate. Când atacul este puternic, larva roade şi frunzele de vârf. La noi, insecta are două generafii. A doua generafie de larve apare în luna Septemvrie, când capsulele semincerilor sunt în curs de coacere. Se combate prin producerea timpurie a răsadului, deci prin obfinerea unor plantafii timpurii, astfel încât capsulele să se coacă şi să poată fi recoltate înainte de aparifia atacului din Septemvrie. Se foloseşte cu succes stropirea plantelor cu solufii arsenicale (verde de Paris, etc.). Se recomandă şi culegerea omizilor, arătura adâncă de toamnă, rotafie potrivită. 3. Omizii [oHHiiţeHHe flepeBbeB; echenillage; Abraupen; clearing from caterpillars; hernyotisz-titâs]: îndepărtarea cujburrjor de omizi de pe pomi sau de pe arbori, prin adunarea cuiburilor cu mâna, sau prin tăierea ramurilor mai depărtate din creştetul coroanei arborilor, cu ajutorul foarfecilor de omizit. 4. Omnibus [aBTo6yc; omnibus; Omnibus; om-nibus, bus; omnibusz]. Transp. t.: Vehicul pentru transportul în comun al călătorilor, folosit în interiorul unui oraş sau între două localităfi apropiate, cu itinerar determinat (de ex. autobus, tren omnibus). 5. aufomobil ~ [aBTOdyc; autobus; Kraft-omnibus, Autoomnibus; autobus, motor-omnibus, motorbus; autoomnibusz, autobusz]. Auto.: Sin. Autobus (v.). 6. navă ~ [MecTHbiH napoxo#; bateau omnibus; Omnibusschiff; omnibus boat; omnibusz-hajo]. Nav.: Navă, de obiceiu motopropulsată, mică, pentru transportul în comun al călătorilor, pe o cale de navigafie limitată, a unui curs de apă (canal, fluviu), etc., şi care deserveşte diferite puncte de pe fărm. 7. tren ~ [MecTHbrâ noe3,m train omnibus; Omnibuszug; omnibus train; omnibusz-vonat]. C. f.: Tren local de persoane, care deserveşte toate stafiile de pe un traseu [imitat. 8. Omodispers: Sin. Homodispers, Isodispers (v.). 9. Omogen [oAHOpoAHbra; homogene; homo-gen; homogeneous; homogen]. Fiz.: Calitatea unui sistem fizicochimic de a avea aceleaşi proprietăfi fizicochimice în toate punctele sale. to. Omogene, coordonate V. Coordonate omogene. u. Omogeneifafe [oAHOpoAHOCTb; homoge-neite; Homogenităt, Gleichformigkeit, Einheitlich-keit; homogeneity; egyformasâg]. Mat., Fiz., Tehn.: 1. Proprietatea unui sistem fizicochimic de a avea aceleaşi proprietăfi fizicochimice în toate punctele sale. — 2. Proprietatea unei formule fizice de a avea aceleaşi dimensiuni în cei doi membri ai săi. 12. Omogeneizare [roMoreHH3aiţHH; homoge-neisation; Homogenisieren; homogenization; homo-genizâlâs]. Chim. fiz., Tehn.: 1. Operafiunea de amestecare a componenfilor unui sistem cu mai multe faze, pentru a obfine un sistem care să aibă aceeaşi compozifie medie în fiecare din micile volume cari îl compun. Dimensiunile acestor mici volume depind de natura şi de dimensiunile granulelor fiecărei faze. — 2. Prelucrarea unei emul-siuni pentru a aduce toate picăturile la aproximativ aceleaşi dimensiuni. Prin omogeneizare se obfin emulsiuni mai stabile şi cu grad de dispersiune mai mare. 13. Omogeneizare [roMoreHH3aiţHfl; homo-geneisation; Diffusionsgluhen; homogenization; homogenizâlâs]. Metl.: Tratament termic al ofelu-rilor în stare solidă, care consistă într'o încălzire prelungită, în domeniul austenitic, la temperaturi înalte, apropiate de temperaturile corespunzătoare liniei solidus AHJE din diagrama fier-carbon, urmată de răcire, uneori controlată (v. fig. sub Normalizare). Se aplică pentru micşorarea sau eliminarea prin difuziune a segregaţilor sau a structurilor cari ar putea da un produs cu defecte; structura grosolană obfinută (ferită şi perlită) se înlătură prin prelucrări, prin deformare la cald, sau prin normalizare. Sin. Recoacere de difuziune, Recoacere de omogeneizare. 14. Omogeneizafor [roMoreHH3aTop; homo-geneisateur; Homogenisator, Emulgator; homo-genizator; homogenizâtor, emulgâtor]. Chim.: Aparat cu ajutorul căruia se obfine, pe cale mecanică, o emulsiune, irecând lichidele cari trebue 168 emulsionate, prin tuburi înguste în cari sunt transformate în picături mici. 1. Omografie [roMorpacjDHH; homographie; Homographie; homography; homogrâfia]. Mai.: Gorespondenfă între două figuri geometrice F şi F', care are următoarele proprietăţi: 1. Fiecărui punct al uneia dintre figuri îi corespunde un singur punct al celeilalte. 2. La trei puncte colineare dintr'o figură corespund trei puncte colineare din cealaltă figură. 3. Raportul anarmonic al oricărui sistem de patru puncte colineare dintr'o figură este egal cu raportul anarmonic al punctelor corespunzătoare din cealaltă figură. rerspectiva ae omograne;. M, N,...) puncfe ale figurii de pe dreapta D; M\ N\ ...) puncte corespunzătoare ale figurii de pe dreapta D'; O) centru de perspectivă;/) punct de pe dreapta D, corespunzător punctului dela infinit de pe dreapta D'; /') punct de pe dreapta D, corespunzător punctului dela infinit de pe dreapta D. Dacă figura F este alcătuită din puncte situate pe aceeaşi dreaptă D, figura F' este şi ea compusă din puncte situate pe o aceeaşi dreaptă D' (care poate coincide cu D). Introducând coordonate x şi x' pe aceste drepte, omografia e dată analitic printr'o relaţie de forma x*Jix±k. (ad — bcî£0). cx + d Corespondenta se poate extinde Ia toate punctele celor două drepte, cu exceptiunea punctului x=- c de pe dreapta D şi a punctului x' = - de pe c dreapta D'. Pentru a îngloba în teoria generală aceste cazuri excepţionale, se spune că punctului d x—~ de pe dreapta D îi corespunde punctul dela infinit de pe dreapta D', iar punctului x' — - c de pe dreapta D' îi corespunde punctul dela infinit de pe dreapta D. O dreaptă completată cu punctul dela infinit se numeşte „dreaptă proiectivă". Dacă figurile F şi F' sunt plane, ele pot fi situate în acelaşi plan sau în plane diferite. Introducând coordonate cartesiene în aceste plane, omografia e dată prin relaţii de forma a1x + biy + clm ax + by + c ' ■ a*x + h y + c2 ax + by+c at Co Corespondenta se poate extinde Ia toate punctele planelor celor două figuri, dacă ele sunt com- a± h Ci dl Ct2 K C2 d2 . ^«'"onobloc de ondulat; 2) fur- tru obfinerea tablei c® de ondulat' suda,î; 3> cle?fe ondulate pentru aco- cu cioc ro,und: ?lesa de tabli perişuri sau pentru onduWS. obloane, sau pentru rigidizarea tablei). — La margini, tabla se ondulează, manual (v. fig.), folosind 171 O s Unelte pentru ondularea sârmelor pentru împletituri metalice, a) matriţă de îndoit, pentru prese cu excentric; b) role cu nervuri radiale, pentru valf antrenat mecanic. tin cleşte cu cioc rotund sau o cheie de ondulat (de ex. pentru executarea unei borduri sau pentru a micşora lumina unui burlan de tablă), sau mecanic, la prese de bordurat tabla. Vergelele sau firele de metal (de ex. cele folosite pentru împletituri de sârmă) se ondulează manual, folosind ocheie de ondulat şi un şablon cu cuie, printre cari trece materialul, sau mecanic,folosind prese cu excentric, cu avans automat, la cari sunt montate matriţe de îndoit (v.fig.a),sauperechi de role cu nervuri ra-diale, antrenate mecanic (v. fig. b). t. Ondufare[oHflyjifliţHH;ondulâtion;Wechsel-richten; undulating; vâltoirânyitâs]. 2. Elf.: Operaţiunea de obţinere, din curent continuu* a unui curent alternativ monofazat sau polifazat, cu ajutorul unui ondulor (v.). 2. Ondulaf [bojihhctbih; ondule; gewellt; corrugated, undulated; hullâmos]: Calitatea unui material, a unei piese, a unei suprafefe sau a unui fir de a prezenta ondulafii. s. Ondulaf [bojihhctbih; ondule; gewellt; undulated; hullâmos]: Calitatea unei mărimi scalare care variază în timp, de a avea valori cari oscilează între două limite de acelaşi semn. 4. Ondulaf, cheie de ~ [B0JiH006pa30Ba-TeJlbHblH KJiiOq; clef â onduler; Wellenschlussel; undulating key; hullâmosito szerszâm]. Metl.: Unealtă formată dintr'o bară de oţel care are, la unul sau la ambele capete, câte două ciocuri perpendiculare pe ea, folosită la ondularea manuală a marginilor pieselor de tablă subţire sau la ondularea vergelelor metalice subţiri (v. fig. sub Ondulare). Distanţa dintre ciocuri e de 2"*3 mm. Sin. Furcă de ondulat. 5. furcă de V. Ondulat, cheie de ~. 6. maşină de ~ tabla [CTaHOK ajih Bbi-flejlKH BOJlHHCTOH >KeCTK; laminoir pour tole on-du|ee;We|lblechwa|z-werk; corrugated iron rollingmill; lemezhul-lâmosito gep]: Maşină-unealtă de deformare plastică la rece, pentru ondularea tablei subţiri. E constituită din doi cilindri de laminor orizontali, paraleli, calibraţi, cu ca-neluri longitudinale, cu profilul corespunzător mărimii ondu-laţiilor cerute (v.fig.); cilindrii se rotesc în paliere ixe sau cu poziţie reglabilă, montate într#o cajă Cilindru de maşină de ondulat tabla. compusă din două cadre legate prin bare de legătură. De obiceiu, cilindrul inferior are diametrul mai mic decât cel superior. Cilindrii sunt antrenaţi printr'un angrenaj cu roţi cilindrice, de un motor individual sau de o transmisiune. Reglarea distanţei dintre axele cilindrilor se face, de obiceiu, manual. Tabla ondulată este trecută apoi printr'o maşină de îndoit cu trei cilindri calibraţi (v. şi îndoit, maşină de ~ cu cilindri), cu caneluri transversale, fie pentru planarea suprafeţei mediane a ondulaţii lor, fie pentru a da acestei suprafeţe o curbură regulată. V. şi Presă de ondulat, sub Presă. 7. Ondulafii [BOJiHHCTOCTb; ondulations; Wel-len; waves; hullâmok]. Drum.: Deformaţii în formă de valuri ale suprafefei unei îmbrăcăminte rutiere, produse, fie de cilindrare (la îmbrăcămintele ci-lindrate), fie de circulafia autovehiculelor. 8. Ondulafor [0HAyjiHT0p; ondulateur; Undu-lator; undulator; ondulator]. Telg.: Instrument care înregistrează semnalele telegrafice, prin deviafia unui ac indicator. 9. Ondulor [HHBepTOp; onduleur; Wechsel-richter; inverter; vâltoirânyito]. Elf.: Aparat care serveşte la transformarea puterii din forma în curent continuu în forma în curent alternativ monofazat sau polifazat. Onduloarele se împart în onduloare cu întrerupere mecanică, numite şi vibratoare (v.), cari se folosesc numai la puteri mici, şi în onduloare cu control de grilă al curentului dintr'un tub electronic sau dintr'un tub sau vas cu descărcare printr'un gaz, grilele de control fiind electrozi auxiliari situaţi între catodul şi anozii tubului, respectiv ai vasului. Onduloarele cu control de grilă sunt onduloare propriu zise. Tuburile, respectiv vasele de descărcare, sunt, de obiceiu, tiratroni, ignitroni sau vase de redresoare cu mercur. Onduloarele servesc la alimentarea reţelei de curent alternativ dintr'o reţea de curent continuu sau la producerea unor impulsii de comandă, şi la alimentarea circuitelor de comandă şi de reglare. Vasul de descărcare al unui ondulor pentru curent monofazat (v. fig. A) confine un catod K, doi anozi At şi A2 şi două grile de control Gt şi G2 ale acestor anozi. Catodul e legat prin bobina de reactanfă BC, la conducta negativă a refelei de curent continuu, iar anozii sunt legafi la extremităţile primarului unui transformator, al cărui punct mijlociu e legat la conducta pozitivă a refelei de curent continuu. Extremităfile secundarului transformatorului T alimentează refeaua de curent alternativ monofazat. Funcfionarea onduloarelor se bazează pe următorul principiu (v. fig. A şi B): La tensiune suficientă între anodul■ At şi catodul K al ondulorului s'ar stabili, în lipsa grilei, un arc între catod şi anod; arcul ar trece asupra unui alt anodA3, îndată ce tensiunea acestuia, fafă de catod, ar depăşi tensiunea primului anod. Grila de comandă Glf a cărei tensiune se stabileşte inde- 172 pendent (prin dispozitive cari nu sunt indicate în fig. A), poate întârzia, cu un anumit timp ta, comutarea arcului de pe anodul Ai pe anodul Ă2. După întârzierea la aprindere ta, trece deci prin anodul A±un curent I din reţeaua de curent continuu,curentul având, în prima aproximafie, o curbă de mers în timp d re pt u n g h i u I a ră (datorită bobinei de reac- Ondulor monofazat, tanfă catodice BC). P Ş*1 N) barele liniei de curent Armonica fundamen- continuu, de alimentare; şi tală a acestui curent e ^2) anozi; K) catod; Gi) şi G2) reprezentată în diagra- 9ri,e; BC) bobină de reactanfă; ma polară din dreapta C) condensator; T) transformator figurii B şi, în linii între- Static; O) branşament la punc-rupte, dedesubtul figil- M mijlociu a! înfăşurării pri-rii 8. în acelaşi timp, pri- mare a transformatorului; U^) mărul transformatorului tensiuneasecundara,alternativă, are tensiune alternativă U. Dacă întârzierea la aprindere ta e mai mare decât un sfert de perioadă, rezultă că, în timpul ta Mersul în timp al tensiunii şi al curentului într'un ondulor monofazat. f) timpul; U) tensiunea; /) curenftrt electric; ta) întârzierea la aprindere; ta) timpul de ardere; tp) diferenfa dintre semi-perioadă şi întârzierea la aprindere, al arderii arcului, predomină tensiunea de sens contrar sensului curentului, adică ondulorul cedează putere activă refelei de curent alternativ. Când arcul trece pe anodul A2, frece prin transformator un curent de sens contrar, iar grila Gj primeşte tensiunea de suprimare, care împiedecă reaprinderea anodu-lui Alfdacă arcul anodului Ai e stins. Această stingere se obfine cu ajutorul condensatorului C: Cât timp „arde" anodul din stânga, armatura stângă a condensatorului se găseşte la tensiune negativă, şi condensatorul se încarcă cu sarcinile- indicate în figură. Când se „aprinde" anodul din dreapta, condensatorul e scurt-circuitat prin cele două arce electrice şi se descarcă în sensul arcului al doilea şi în sens contrar primului arc, încât acesta se stinge, iar grila negativă Gt poate împiedeca reaprinderea, asigurând astfel comutarea arcului de pe anodul At pe anodul A2. Prin funcfionarea alternativă a anozilor At şi A2 se alimentează re- feaua, prin transformatorul Ţ, cu un curent alternativ. Onduloarele trifazate sau hexafazate se bazează pe acelaşi principiu. Trebue numai ca întârzierea la aprindere să fie mai mare decât un sfert de perioadă, fafă de aprinderea care s'ar produce fără control de grilă. 1. Ongleu [(ţjajibu;; onglet; Fălzel, Falz, Aus-wechselblatt; slip-fold; gerincpârkâny]. Arte gr.: Bentifă de pânză sau de hârtie rezistentă, de care se ataşează planşele cari se intercalează într'un volum. Sin. Falţ. 2. Onix [ohhkc; onyx; Onyx; onix; onix]. Mineral: Varietate de agat, alcătuit din strate groase, colorate deosebit, alb şi negru, alb şi roşu,, etc. Este folosit ca piatră semiprefioasă, şi în deosebj pentru executarea cameelor. 3. Onofrif [OHO(|>pHT; onofrite; Onofrit, Selen-schwefelquecksilber; onofrite; onofrit]. Mineral.: Hg(S, Se). Sulfoseleniură de mercur, naturală. Se prezintă în granule casante^ cu duritatea 2* **3 şi gr. sp. 7,6 •••8,1. 4. Ontogenie [oHTOre’HHfl; ontogenie; Ontogenie; ontogeny; ontogenia]. Biol.: Evolufia unui individ (plantă sau animal), începând dela celula de reproducere şi până Ia stadiul de adult. 5. Oolife [ooJiHTbi; oolithes; Oolithen; oolithes; oolithek]: Granule aproximativ sferice, cu diametrul de 1 ■■•2 mm, obfinute prin depunerea de carbonat de calciu pe granule de nisip. 6. Oolitice, calcare ~ [00JiHT0Bbie H3BeCT-HHKH; calcaires oolithiques; oolithische Kalksteine; oolithic limestones; oolithes meszkovek]. Geol.: Rocă calcaroasă de precipitaţie fizicochimică, formată în zona neritică a mărilor agitate şi bogate local în carbonat de calciu, din ţinuturile calde. Rezulta din depunerea concentrică a carbonatului de calciu, în jurul fragmentelor de cochilii şi al granulelor de nisip. Oolite se formează şi astăzi, pe coastele Floridei şi în Canalul de Suez. 7. Opac[yKJHOHHHa;dame;Rudergabel; crutch; evezoszeg]: Cuiu de care se reazemă vâsla luntrii. Sin. Strapazan, Ujbă. 8. Opac [Henp03paHHbiH; opaque; undurch-sichtig; opaque; nem-âtlâtszo]. Fiz.: Calitatea unui corp de a nu admite să treacă prin el radiaţii electromagnetice (lumină, raze X, etc.). 9. Opacifafe [Henpospa^HOCTb; opacite; Opa-zităt; opacity; âtlâtszatlansâg]. Opt.: Raportul IJI dintre intensitatea unui fascicul luminos care cade pe un strat absorbant, şi intensitatea fasciculului transmis de acel strat. Inversul opacităţii se numeşte transparenţă. iu. Opacizanf [3aTeMHflioiiţHH; opacifiant; un-durchsichtigmachend; opacifying; âtlâtszatlanito]: Calitatea unei substanţe de a provoca opacizarea unui corp. 11. Opacizare OaTeMHeHHe; action d'opacifier; Truben; rendering opaque; âtlâtszatlanitâs]: Operaţiune prin care se măreşte mult opacitatea unui corp. 12. Opaif: 1. V. Fachie. — 2. Aparat rudimentar de iluminare, compus dintr'un fitil care trece 173 printr'un corp plat plutitor, şi care arde într'un vas care confine o materie grasă topită. — 3. Sin. Ştearf (v.). 1. Opal[onaji;opale;Opal; opal;opal].Mineral.: Silice hidratată, coloidală. Prin desvoltare liberă, prezintă forme stalactitice, mamelonare sau în ciorchine; de obiceiu e compact, uneori pulverulent. Are duritatea 6. Prezintă spărtură conco-idală; are luciu gras sau sticlos. Varietăfi importante sunt: hialitul, incolor şi transparent; opalul nobil, colorat în roşu, în verde sau albastru, uneori cu irizafii; opalul comun, translucid; geiserituj, în cruste şi stalactite. 2, Opalescent [onajieciţeHTHbift; opalescent; opaleszent; opalescent; opâleszcens]. Fiz.: Calitatea unui corp de a prezenta fenomenul de opa-lescenfă (v.). — Sticla opalescentă se foloseşte, de exemplu, la globurile corpurilor de iluminat. s. Opalescenfă [onaJieciţeHiţHH; opalescence; Opaleszenz;' opalescence; opâleszcencia]. Fiz.: Fenomen de difuziune a luminii, în unele medii turburi (opal, lapte diluat), în cari dimensiunile particulelor substanfei dispersate sunt de ordinul de mărime al lungimii de undă a luminii. Intensitatea luminii difuzate fiind invers proporfională cu puterea a patra a lungimii de undă, radiafiile de lungimi de undă mici sunt difuzate mai mult decât radiafiile de lungimi de undă mari. Un corp opalescent apare roşcat, prin transmisiune, şi albă-struiu, prin iluminare laterală. 4. ~ critică [KpHTHHecKafl onaJieciţeimHH; opalescence critique; kritische Opaleszenz; criticai opalescence; kritikus opâleszcencia]: Fenomen de opalescenfă prezentat de un fluid, în vecinătatea punctului critic. Este datorit fluctuafiilor spafiale a!e densităfii, obfinute prin îngrămădirea temporară a moleculelor uneia dintre cele două faze în prezentă. 5. Opalin: Sin. Opalescent (v.). 6. Opanol. Ind. fexf.: Polimerul eterului iso-butil-vinilic; este o substanfă termoplastică, moale, elastică, solubilă în benzen, insolubilă în alcool şi în apă. Face parte din categoria eterilor poli-vinilici hidrofobi, întrebuinfafi ca apreturi în industria textilă. (N. C.). 7. Opărîre^fonapHBaHHe; echaudage; Ab-bruhen; scalding; leforrâzâs]. Ind. fexf.: Operafiune (premergătoare trasului mătasei) care consistă în afundarea gogoşilor în apă cu temperatura de 45’"70°, timp de câteva minute, pentru slăbirea aderenfei dintre firele de mătase legate de sericină. Pentrucă sericina a e infftoaie mai bine, este necesar ca apa să fie neutri, limpede şi lipsită de duritate. în cazul gogoşilor prea uscate, al gogoşilor conservate cu ajutorul formalinei sau al gogoşilor murdărite, se adaugă în apă săpun, borax, amoniac, fosfat de potasiu sau sodă calcinată. Gogoşile opărite se prelucrează imediat. 8. Opărîrea făinii [onapHBaHHe MyKH; echaudage de la farine; Abbruhen des Mehles; scalding of the flour; liszt-leforrâzâs]. Ind. alim.: Amestecarea unei părfi din făină (5 ---10% din cantitatea totală folosită la prepararea pâinii) cu apă fier- binte, care are temperatura de 95***98°, pentru a se produce gelatinizarea amidonului. Terciul astfel obfinut se autozaharifică pârfial,; în tîmpul răcirii lui (cca 1/2 oră). Se foloseşte pentru îmbunătăfirea calităfii pâinii, în cazul prelucrării făinurilor cari au o capacitate mică de a forma zaharuri, deoarece, afară de autozaharificarea terciului, produsă în timpul răcirii lui, în timpul fermentaţiei şi al coacerii, şi amidonul gelatinizat este foarte uşor zaharificat de amila-zele făinii. Totodată, proprietăfile fizice ale aluatului preparat cu terciu opărit sunt îmbunătăfite, datorită măririi capacităfii lui de a lega coloidal apa. Opărirea făinii este strict necesară în cazul fabricării pâinii din amestec de făină de grâu cu făină de porumb sau de meiu (făinuri ale căror substanfe proteice nu formează gluten, şi, în consecinţă, ale căror slabe proprietăfi de panificafie se bazează numai pe gelatinizarea amidonului). 9. Opafrum. Zoof.; Opatrum intermediumFisch. Insectă care atacă, în stadiul de larvă, tutunul din răsadnife sau din câmp. Larva roade părfile exterioare ale tulpinei, la nivelul solului, dar mai superficial decât vierme|e-sârmăf cu care se aseamănă. Insecta are o singură generafie pe an. Se combate prin momeli cu tărâfe, apă şi verde de Paris, şi prin metode agrotehnice. Sin. Gândac de pământ. 10. Opcină. Topog. V. Obcină. 11. Operă [npoH3Be£eHHe, TpyA; oeuvre; Werk; work; mu]. Arfă: 1. Lucrare de artă, originală. — 2. Totalitatea lucrărilor unui artist. 12. Operă [onepa; opera; Opernhaus; opera house; operahâz]. Arh.: Teatru în care se reprezintă poeme dramatice cântate şi cu acompaniament de orchestră. 13. Operă moariă [HaABOAHan nacTb cy^Ha; oeuvre morte, accastillage, encastillage; totes Werk,Oberbau, Oberwerk; deadworks, upperwork; vizbol kikerulo hajotest]. Nav.: Partea navei care se găseşte deasupra pianului de plutire. 14. ~ vie [noABOAHan nacTb ey/ţHa; oeuvre vive; lebendiges Werk; quick work; hajotest, eleven hajotest]. V. Carenă. îs. Operafiune [fleHCTBHe, onepaiiHa; ope-ration; Arbeitsvorgang, Arbeit, Operation, Tătig-keit; operation, process; muvelet]. 1. Gen.: Activitate ordonată, limitată în timp, efectuată în vederea atingerii unui anumit scop. — 2. Mat.: Totalitatea regulilor după cari se obfin unul sau mai multe elemente, din unul sau din mai multe elemente ale unei mulfimi. Exemplu: adunarea, înmulfirea, etc. — Sin. Operafie. — După felul activitătii, operafiunile se împart în operafiuni de lucru mental şi în operafiuni de execufie tehnică. ie. Operafiune de lucru menlal [yMCTBeHHan pa60Ta; operation de travail mental; geistiger Arbeitsvorgang; mental work operation; esz-muve-let, szellemi muvelet]: Operafiune în care predomină activitatea mentală. Exemple: operafiunile matematice, operafiunile de calcul şi de proiec- 1.74 tare, operafiunile de organizare a proceselor tehnologice, etc. Exemple de operafiuni de lucru mental: i. Operafiune matematică [MaTeMaTHqecKan OnepaiţHH; operation mathematique; mathemati-scheOperation; mathematical operation; mennyi-segtani muvelet]: Totalitatea regulilor după cari se obfin unul sau mai multe elemente din unul sau din mai multe elemente ale unei mulfimi. Aceste reguli pornesc dela satisfacerea nevoilor practice ale oamenilor. Operafiunile matematice se împart în operafiuni algebrice şi în operafiuni topologice. Operafiunea se numeşte algebrică, dacă se obfin, cu ajutorul ei, dintr'un număr finit de elemente, unul sau mai multe elemente, ca rezultat al operafiunii. Ope-rafiimea se numeşte topologică, dacă se obfin, cu ajutorul ei, ca rezultat, unul sau mai multe elemente, numai dintr'un număr infinit de elemente. O operafiune algebrică depinde de natura mul-fimii elementelor care stă la baza definiţiei ei, mulfime care se numeşte câmpul de aplicafie al operafiunii. Principalele tipuri de câmpuri şi deope-rafiuni algebrice sunt următoarele: în câmpul constituit de un grup, singura operafiune algebrică definită este înmulfirea, care are următoarele proprietăţi: este asociativă; există un element unitate, care nu schimbă valoarea unui produs; există inversul fiecărui element. Condifiunea de comutativitate a produsului nu e, în general, satisfăcută. în cazurile speciale în cari e satisfăcută, grupul se numeşte abelian; atunci operafiunea se mai scrie cu semnul + (fiindcă, în acest caz, înmulfirea are toate proprietăţile adunării). — în câmpul constituit de un inel sunt definite operafiunile de adunare şi înmulfire. Adunarea e asociativă şi comutativă; există un element nul şi opusul oricărui element. înmulfirea e asociativă şi distributivă fafă de adunare. — într'un corp (v.) e posibilă împărfirea prin orice element, afară de elementul nul. în câmpul constituit de o varietate vectorială, operafiunile definite sunt adunarea (care este comutativă şi asociativă, şi cu scăderea posibilă fără îngrădire) şi înmulfirea cu un scalar care e un element al unui inel. — Produsul scalar e definibil numai dacă vectorii sunt metrizaţi, şi conduce înafara varietăfii; tot aşa produsul vectorial, care e efectuabil numai în mulţimea formată de vectori şi de tensorii de ordinul al doilea. Operafiunea topologică fundamentală este determinarea elementelor limită ale unei mulfimi infinite de „puncte" ale unei multiplicităfi topologice în sens larg (v.). Un punct limită este un punct a| multiplicităţii care are proprietatea că, în orice vecinătate (v.) a sa, este confinută o infinitate de puncte ale mulţimii. Operafiunile algebrice şi topologice pot fi combinate, pentru a da operafiunile de analiză matematică. Combinafia se face, de exemplu, repetând de o infinitate de ori o operafiune algebrică. Exemplu: într'o serie se pot forma, prin operafiuni algebrice, sume parfiale ale unor numere finite de termeni ai seriei. Dacă există un număr, astfel încât în orice vecinătate a lui să se găsească o infinitate de astfel de sume parfiale, acest număr e limita sumelor parfiale (operafiune topologică), şi se numeşte suma seriei. 2. ~ de concepfie tehnică [onepaiţHH Tex-HH^eCKOH KOHiţeniţHH; operation de conception technique; technische Konzeptionsarbeii; technical conception operation; technikai fogalmazâsi muvelet]. Tehn.: Operafiune mentală, efectuată de inginer pentru rezolvarea diferitelor probleme din tehnică. Operafiunile de concepfie tehnică sunt: calculul (v. S.) şi proiectarea (v.) sistemelor tehnice, conducerea construcfiei unui sistem tehnic, elaborarea diferitelor procedee şi procese tehnologice, organizarea proceselor tehnologice în exploatare, încercarea materialelor şi a sistemelor tehnice şi interpretarea rezultatelor obţinute. 3. Operafiune de execufie tehnică [onepaxţHH TexHHqecKoro BbinoJiHeHHH; operation d'exe-cution technique; technische Ausfiihrungsarbeit; technical execution operation; technikai vegre-hajtâsi muvelet]. Tehn.: Operafiune în care activitatea fizică ocupă un loc mai important. Exemple: strunjirea, filtrarea. Operafiunile de execufie tehnică se pot clasifica după mai multe criterii; cele folosite înclasificaţiade mai jos sunt următoarele: relafia dintre operafiune şi procesele tehnologice, natura fenomenelor provocate prin operafiune, modul şi volumul de producfie, scopul urmărit, modul de folosire a mijloacelor de producfie, modul de succesiune a operafiunilor în cadrul unui proces tehnologic, importanţa operaţiunii în procesul tehnologic, modul de realizare a operafiunii în timpul efectuării sale, relafiile dintre locul la care se efectuează operafiunea şi dintre produsul sau sistemul tehnic care se realizează, precizia operafiunii, starea mediului, modul în care operafiunea intervine în procesul tehnologic, preful de cost al operaţiunii, felul produsului obţinut. — După relaţia dintre operaţiunile şi procesele tehnologice, operaţiunea poate fi tehnologică sau netehnologică. 4. Operafiune tehnologică [TexHOJiorHHecKan onepaiţHH; operation technologique; technologi-scher Arbeitsvorgang; technological operation; technologiai muvelet]:Operaţiune care reclamă, de obiceiu, una sau mai multe operaţiuni cari o preced sau îi succed, ansamblul acestor operaţiuni constituind un proces tehnologic; uneori, întregul proces tehnologic poate consista într'o operaţiune izolată. Operaţiunea tehnologică poate fi efectuată de un muncitor sau de o întreagă echipă de lucru, dar la un singur loc de lucru (de ex. la o singură maşină-unealtă, în cazul uzinării), şi poate cuprinde una sau mai multe faze de lucru consecutive (de ex., la uzinare, faza de lucru este ansamblul de mânuiri succesive, în timpul cărora faţa de prelucrare, regimul de lucru şi unealta rămân aceleaşi). % Operaţiunile din instalaţiile pilot, semiindustriaie, de prototip, şi industriale, sunt operaţiuni tehnologice. 1. Operafiune nefehnologică [HeTexHOJlorH-qeCKan onepaiţHH; operaiion non-technologique; nichttechnologischer Arbeitsvorgang; non-techno-logical operation; nem-technologiai muvelet]: Operafiune care nu face parte dintr'un proces tehnologic. Exemple: măsurarea, anumite operafiuni de laborator, anumite încercări, etc. — După natura fenomenelor provocate prin operafiune, aceasta poate fi: fizică, chimică, fizico-chimică, biologică. 2. Operaţiune fizică [(|)H3HHeeKafl onepai^HH; operation physique; physischer Arbeitsvorgang; physical process; fizikai muvelet]: Operafiune prin care se provoacă numai fenomene fizice (mecanice, termice, etc.). Exemple: prelucrarea prin aşchiere a metalelor, călirea ofelului, filarea fibrelor textile, încălzirea. s. ~ chimică [xHMHHecKan onepaiţHfl; operation chimique; chemischer Vorgang; chemical process; kemiai muvelet, vegyi muvelet]: Operafiune prin care se provoacă numai fenomene chimice. Exemple: atacul cu acizi al unui minereu, decaparea suprafefelor metalice, argăsirea pieilor, gudronarea lemnului. 4. ~ fizicochimică [c|)H3HK0- XHMHHeCKafl onepaiţHH; operation physico-chimique; physika-lischer-chemischer Vorgang; physico-chemical process; fizikai-kemiai muvelet]: Operafiune prin care se provoacă atât fenomene fizice, cât şi fenomene chimice (fenomene termochimice, electro-chimice, etc.). Exemple: cementarea pieselor de ofel, cromarea suprafefelor metalice, emailarea produselor ceramice, albirea firelor textile. 5. ~ biologică [6H0ji0rHHecKaH onepaiţHH; operation biologique; biologischer Vorgang; biologica! process; biologiai muvelet]: Operafiune prin care se provoacă fenomene biologice. Exemple: însămânfarea fermenfilor, sterilizarea instrumentelor medicale. — După modul şi volumul de producfie, o operafiune poate fi: e. Operafiune individuală [HH£HBH#yaJibHaH onepaiţHH; operation individuelle; individueller Arbeitsvorgang; individual operation; egyeni muvelet]: Operafiune - efectuată la fabricarea unui produs sau a Mnui sistem tehnic, fie prin executarea fiecărei unităfi în parte, fie prin executarea unui număr mic de unităfi (de ex. 1 •••5). Exemple: construcfia unei nave de mare deplasament, construcfia unei lucrări de artă. i. ~ în serie [cepHHHaMQnep^gHH; operation en serie; Serienarbeit; series operation; soroza-tos muvelet]: Operafiune fojosită la fabricarea produselor în loturi. Exemple: operafiunile efectuate la abricarea locomotivelor, la imprimarea manualelor în tipografie, la confecfiunile „de gata". 8. ~ în masă [MaccoBaH OliepaiţHfl; operation en masse; Massenarbeit; mass operation; tomegmuvelet]: Operafiune efectuată la producfia în masă, adică la producfia în curent continuu, nedivizată în loturi. în acest caz, la acelaşi loc de lucru, operafiunea rămâne neschimbată. Exemple: 175 operafiunile efectuate la fabricarea ţigaretelor, la fabricarea becurilor electrice. — După scopul urmărit, se deosebesc: operafiunr de construire, operafiuni de desmembrare, operafiuni de distrugere, operafiuni de elaborare, operafiuni de încercare, operafiuni de întrefinere, operafiuni de măsurare, operafiuni de montare-demontare, operafiuni de prelucrare, operafiuni de protecfiune, operafiuni de recondifionare, operafiuni de reparsfie, operaţiuni de transport. 9. Operafiune de construire [cTpoHTejibHasi pa60Ta; operation de construction; Bauarbeit;, construction work; epiteszeti muvelet]: Operafiune sau ansamblu de operafiuni necesare la realizarea unor construcfii. Exemple: construirea unei căk ferate, construirea unei hale. io. ~ de desmembrare [paSftejiHTejibHaH o-nepaiţHH; operation de demembrement; Zerstuk-kelungsarbeit; dismantling operation; szetbontâsi-muvelet]: Operafiune sau ansamblu de operafiunî în cari se folosesc unelte şi maşini-unelte cu cari se realizează desmembrarea unui sistem tehnic inutilizabil, pentru valorificarea materialelor recuperabile. Exemple: desmembrarea unei locomotive, delaborarea armamentului scos din uz, dărâmarea unei construcfii. u. ~ de distrugere [pa3pyiHHTejibHafl one-paiţHfl; operation dedestruction; Zerstorungsarbeit; destruction operation; szetrombolo muvelet]: Operafiune sau ansamblu de operafiuni executate pentru distrugerea unor materiale, a unei construcţii» instalaţii, etc., pentru a preveni eventuale accidente, peniru a degaja terenuri sau căi de comunicaţie, etc. Exemple: distrugerea unei clădiri ireparabile, care a devenit periculoasă; distrugerea explozivilor alterafi, cari nu mai pot fi întrebuinţaţi; la fabricarea altor materiale; distrugerea unor alimente alterate, cari nu mai pot fi consumate. 12. ~ de elaborare metalurgică [MeTajuiyprH-HeCKaH onepaiţHH; operation d'elaboration me-tallurgique; Arbeitsvorgang beim Verhutten der Erze; metallurgical ore working-off operation; kohâszati eloâllitâsi muvelet]: Operaţiune sau ansamblu de operaţiuni prin cari se obfin materiale-mefalice cu o anumită compoziţie chimică şi cu anumite proprietăfi tehnologice. Exemple: elaborarea fontei, elaborarea ofelului. 13. ~ de încercare [HcnbiTaTejibHafl pa6o-Ta; operation d'essai; Prufungsoperation; test operation; vizsgâlaii muvelet, kiserleti muvelet]: Operafiune sau ansamblu de operafiuni în cari se folosesc instrumente, aparate sau maşini, cu cari se examinează sau se verifică proprietăfile materialelor sau ale sistemelor tehnice, prin solicitarea acestora. Exemple: încercarea la bancul de probă a motoarelor, încercarea de rezistenfă a materialelor,. 14. ~ de întreţinere [pa6oTa no coftep-JKaHHK); operation d'entretien; Unterhaltungsar-beit; maintenance operation; fenntartesi muvelet]: Operafiune sau ansamblu de operafiuni necesare pentru întrefinerea, supravegherea zilnică (de ex^ curăfire, ungere) şi pentru înlăturarea defectărilor 176 mici afe unui sistem tehnic în stare de funcfionare sau de folosinţă. Exemple: întreţinerea unei maşini-unelte, întrefinerea unui vehicul, întreţinerea unei clădiri. j. Operafiune de măsurare [H3MepHTeJibHan oriepaiţHfl; operation de mesure; Meţtfatigkeit; operation of measurement; mero muvelet]: Operaţiune sau ansamblu de operaţiuni în cari sa folosesc instrumente cu cari se determină valoarea unei mărimi, în raport cu o unitate de măsură dată. Exemple: măsurarea durităţii unui material măsurarea vitesei de deplasare a unui vehicul, măsurarea presiunii atmosferice. 2. ~ de montare-demontare [MOHTaJKHO-pa360p0HHaH onepaiţHfi; operation de moniage-•demontage; Montierungs- und Abmontierungs-arbeit; mounting-dismounting operation; szerelesi-leszerelesi muvelet]: Operaţiune sau ansamblu de operaţiuni în cari se folosesc, în general, unelte sau maşini cu cari se asamblează sau se desfac produse semifabricate sau fabricate. Exemplu: demontarea echipamentului motor, la vehicule. 3. ~ de prelucrare [oftpaâoTO^HaH one-paiţHfl; operation d'usinage; Bearbeitungsarbeit; machining operation;megmunkâlâsi muvelet]: Operaţiune sau ansamblu de operaţiuni în cari se folosesc unelte sau se deservesc maşini de lucru, pentru a obţine materiale (materii prime, materiale auxiliare, semifabricate) sau produse fabricate, prin modificarea formei, a dimensiunilor, a constituţiei, stării, structurii sau aspectului exterior. Exemple: strunjirea materialelor metalice, că-lirea oţelului, mercerizarea ţesăturilor, rafinarea petrolului. 4. ~ de protecfiune [npeflOxpaHHTeJibHan pa0OTa; operation de protection; Schutzarbeit; protection operation; vedo muvelet]: Operafiune sau ansamblu de operaţiuni cari se efectuează pentru asigurarea bunei funcţionări a unei instalaţii (de ex. instalarea paratrăsnetelor pentru liniile de transport de energie electrică de înaltă tensiune, montarea supapei de siguranţă fa o căldare de abur, izolarea calorifugă a unei instalaţii de încălzire), pentru protecţiunea materialelor contra coroziunii, a eroziunii, etc. (de ex. vopsirea suprafefelor metalice, galvanizarea tablelor de oţel), pentru protecţiunea sistemelor tehnice împotriva sinistrărilor (de ex. acoperirea materialelor combustibile, ca lemnul, sau a straturilor de vopsea, la nave, cu materiale ignifuge; construcţia digurilor de protecfiune contra inundaţiilor), pentru protecţiunea contra infiltraţiilor de apă (de ex. izolarea fundaţiilor construcţiilor prin acoperire cu materiale hidrofuge sau prin amestecarea unor materiale hidrofuge în beton, etc.), pentru protecţiunea contra accidentelor de muncă (de ex. instalarea apărătorilor la transmisiunile cu angrenaje, cu curele, etc.; condiţionarea aerului în atelierele cu praf în atmosferă, etc.). 5. ~ de recondiţionare [BOCTaHOBHTejlbHafl pa60Ta; operation de reconditionnement; Wie-dergutmachungsarbeit; reconditioning operation; regenerălâsi muvelet]: Operaţiune sau ansamblu de operaţiuni de reparaţie, necesare pentru re- aducerea în condifiunile de serviciu iniţralef a unui sistem tehnic. Exemple: recondifionarea unui carburator, recondi tio narea unui calibru-tampon. 6. ~ de reparaţie [padoTa no peMOHTHpo-BaHHK); operation de reparation Reparaturarbeit; repairing operation; javitâsi muvelet]: Operaţiune sau ansamblu de operaţiuni la cari se folosesc unelte, maşini-unelte, instrumente, etc.f pentru înlăturarea periodică a defectărilor, degradărilor, sau avariilor unui sistem tehnic (maşină, instalaţie, clădire, etc.). Reparaţiile pot fi periodice sau incidentale. Se deosebesc următoarele reparaţii periodice: reparaţii curente, cari se referă la controlul şi la repararea unui sistem tehnic în stare de funcţionare sau de folosinţă, fără demontări de ansambluri sau înlocuiri de elemente componente (de ex. verificarea funcţionării sistemului de ungere la maşinile-unelte, făcând- reparaţiile absolut necesare; spoirea pereţilor clădirilor, fără a face lucrări de zidărie); reparaţii mijlocii (revizii periodice), cari se referă Ia conirolul şi repararea unui sistem tehnic 'şi cari includ demontări parfiale ale ansamblurilor (de ex. repararea sau înlocuirea pompei de răcire a unei maşini-unelte; zidirea din nou a vetrei unui cuptor); reparaţii generale sau capitale (revizii generale), cari se referă la controlul, verificarea şi repararea totală a unui sistem tehnic, prin demontarea completă, cu înlocuirea tuturor părţilor defectate, degradate sau avariate (de ex. demontarea, repararea şi înlocuirea pieselor uzate sau deteriorate, la un motor cu ardere internă; zidirea completă, din nou, a unui cuptor sau a unui cuptor înalt). Reparaţiile incidentale se referă la remedierea anumitor asamblări sau elemente ale unui sistem tehnic, cari au suferit defectări, degradări sau avarii neprevăzute, datorite unei întreţineri necorespunzătoare, unei utilizări greşite, etc. (de ex. topirea compoziţiei cusineţilor bielei motoare a unei locomotive, datorită ungerii defectuoase; arderea înfăşurării unui motor electric, din cauza unei suprasarcini de lungă durată). 7. ~ de transport [TpaHcnopTHan pa6oTa; operation de transport; Transportoperation; transport operation; szâllitâsi muvelet]: Operaţiune sau ansamblu de operaţiuni în cari se folosesc sau se deservesc mijloace de transport. Exemple: pornirea, conducerea sau oprirea unui tren; ancorarea unei nave; decolarea, conducerea sau aterisarea unui vehicul aerian; manipularea unui pod rulant. — După modul de folosire a mijloacelor de producţie, operaţiunile pot fi: manuale, mecanizate şi mixte. s. Operafiune manuală [pyHHan pa60Ta; operation manuelle; Handarbeitsvorgarîg; manual operation; kezi muvelet]: Operaţiune efectuată manual, în general cu ajttorul unor unelte (de ex. răzuirea cusinetului de bielă, filetarea manuală cu tarozi sau cu filiere). 9. ~ mecanizată [MexaHH3HpoBaHHan pa-60Ta; operation mecanisee;mechanisierter Arbeitsvorgang; mechanized operation; gepesitett muvelet]: Operafiune efectuată cu ajutorul unor maşini de lucru (de ex. cu o maşină-unealtă), cari m pot ficcu deservire manuală, semiautomate sau automate (v.. Maşină de lucru). Operaţiunile mecanizate semiautomate sunt acelea la cari se face manual numai alimentarea, pentru fiecare piesă, a maşinii de lucru, iar operaţiunile automata sunt acelea ia cari se face manual numai alimentarea iniţiala pentru un număi* mare de piese; operaţiunile mecanizate obişnuite (adică efectuate la maşini de lucru cu deservire manuală) sunt acelea Ia cari maşina de lucru conduce, fie piesa şi unealta (de ex. strungul), fie numai piesa (de ex. strungul de tras) sau numai unealta (de ex. polizorul).— După modul de succesiune a operaţiunilor, în cadrul unui proces tehnologic, se deosebesc: 1. Operafiune preliminară[npe^BapHTejibHaH onepaiţHH; operation preliminaire; Prăliminar-arbeiţsvorgang; preiiminary operation; elozetes muyelet]: Operaţiune pregătitoare, necesară efectuării unor operaţiuni următoare. Exemplu: gău-fire'S unei bucele pentru palierul arborelui principal al unei maşini-unelte. 2. ^ intermediara [npoMen^yTOHHaa onepa-iţftfl; operation intermediaire; Zwischenarbeit; intermediate operation; kozbenso muvelet]: Operaţiune principală care, într'un ansamblu de operaţiuni, este precedată de una sau de mai multe operaţiuni preliminare, şi este urmată de operaţiuni finale. Exemplu: alazarea bucelei pentru palierul principal al unei maşini-unelte. 3. ~ finală [KOHeHHan onepaiţHfl; operation finale; Endoperation; final operation; vegmuvelet]: Ultima operaţiune dintr'un ansamblu de operaţiuni (de ex. rodarea bucelei penlru palierul principal al unei maşini-unelte). Uneori, operaţiunile finale se confundă cu operaţiunile intermediare (de ex. aiezarea buceler pentru arborele principal al unei maşini-unelte, fără a mai fi necesară rodarea acesteia). — După importanţa operaţiunii în procesul tehnologic, se deosebesc: 4. Operafiune principală [ocHOBHaa onepa-U.HH; operation principale; Hauptoperation; main operation; fomuvelet]: Operaţiune care se foloseşte la* executarea unui produs sau a unui sistem tehnic, pentru modificarea formei, a dimensiunilor, a constituţiei^ stării, structurii sau a aspectului lor exterior, şi care este indispensabilă în procesul tehnologic. Exemple: tăierea dinţilor, la roţile dinţate cari nu sunt turnate; filarea celulozei, în procesul de fabricare a firelor textile sintetice. 5. ~ secundară [BTopocTeneHHaH onepaiţHH; operation secondaire, tMebenopefâtion; secondary operation; mellekmuvelet]; Operaţiuni care însoţeşte sau completează operaţiunile principale, dar care nu reprezintă acţiunea de lucru efectivă, necesară la realizarea unui produs sau a unui sistem tehnic. Aceste operaţiuni pot fi: operaţiuni pregătitoare, cari sunt legate de pregătirea tuturor mijloacelor de producţie peniru îndeplinirea unei lucrări determinate (de ex. reglarea utilajului, la începulul executării unei piese; studierea planului de operaţiuni); operaţiuni auxilia- re, cari sunt necesare pentru efectuarea operaţiunii principale (de ex. pornirea sau oprirea mecanismului de acţionare al maşinii-uneltş, fixarea şi scoaterea materialului sau a piesei care se prelucrează); operaţiuni accesorii, cari privesc organizarea şi deservirea locului de lucru (de ex. ungerea maşinii de lucru curăţirea locului de lucru). — După modul de realizare a operaţiunii în timpul efectuării sale, se deosebesc: 6. Operafiune continuă [HenpepbiBHoe a^h-CTBHe; operation continue; kontinuierlicher Arbeitsvorgang; continuous operation; folytonos muvelet]: Operaţiune care se efectuează fără întrerupere. Exemplu: rectificarea fusurilor coaxiaie ale unui arbore cotit. 7. ~ cu inlermitenţă[npepbiBHoe AeHCTBHe; operation â intermittence; Arbeitsvorgang mit In-termittenz; operation with intermittence; intermi-tens muvelet, megszakadâsi muvelet].' Operaţiune care, pentru a fi efecfuată, reclamă întreruperi pentru operafiuni auxiliare. Exemplu: forjarea arborelui cotit, care reclamă una sau mai multe încălziri. — După relaţiile dintre locul în care se efectuează operaţiunea şi produsul sau sistemul tehnic care se realizează, se deosebesc: 8. Operafiune la loc de lucru fix [AeHCTBHe Ha nocTOHHHOM MecTe padoTbi; operation â emptacement de travail fixe; Arbeitsvorgang in bestăndigem Arbeitsplatz;operation in fixed work-ing place; fixhelyu muvelet]: Operaţiune în care produsul sau sistemul tehnic se deplasează, dela un loc de lucru la altul, în timpul executării, cu diferite mijloace. Aceste operaţiuni se folosesc, în special, la producţia în serie sau în masă, şi reclamă instalaţii pentru transportul pieselor (transportor cu role, transportor cu bandă, etc.). Exemple: montajul, într'o fabrică de automobile; formarea, turnarea şi curăţirea pe bandă a pistoa-nelor de automobil; confecţionarea îmbrăcămintei „de gata". 9. ~ la loc de lucru mobil [AeHCTBHe Ha HeiIOCTOHHHOM MeCTe pa6oTbi; operation â emplacement de travail mobile; Arbeitsvorgang in beweglichem Arbeitsplatz; operation in movable working place; mozgohelyu muvelet]: Operaţiune în care produsul sau sistemul tehnic rămân în acelaşi loc în timpul desfăşurării procesului de producţie, iar lucrătorul, cu mijloacele de lucru necesare, se deplasează dela un produs, sau dela un sistem tehnic, la altul. Aceste operaţiuni se efectuează, de obiceiu, pentru executarea sistemelor tehnice nedeplasabile sau a celor cari, prin deplasare, prezintă mai multe inconveniente decât mutarea locului de lucru. Exemple: montarea sau repararea vehiculelor de cale ferată. — După precizia operaţiunii, se deosebesc: io. Operafiune bruia [rpy6afl pa60Ta; operation brute; roher Arbeitsvorgang; rough operation; nyers muvelet]: Operaţiune prin care se realizează cu aproximaţie forma şi dimensiunile unui produs şi care, în general, este urmată de operaţiuni de 12 178 finisare. Exemple: forjarea, turnarea, degroşarea la strung a unei piese turnate. 1. Operafiune de precizie [TOHHan padOTa; operation de precision; Prăzisionsarbeit; precision operation; pontossâgi muvelet, preciziosmuvelet]: Operafiune prin care se realizează produse de formă şi dimensiuni precise. Exemple: strunjirea de finifie a unui arbore, după strunjirea de degro-şare; broşarea butucilor canelafi, după mortezare. 2. ~ de mare precizie [BbicOKOTOHHan pa-60Ta; operation de grande precision; Arbeit gro^er Prăzision; great precision operation; nagy pontossâgi muvelet]: Operafiune prin care se realizează produse de formă şi dimensiuni foarte precise. Exemple: rectificarea unui arbore, după strunjirea definiţie; rodarea plăcilor plan-paralele. — După starea mediului, operaţiunile se pot efectua la umed sau la uscat, la rece sau la cald, la sub-presiune sau la suprapresiune, la lumină sau la întunerec, etc. Exemple: 3. Operafiune la umed [pa6oia b yBJiaJKHeH-HOH cpe#e; operation â l'humidite; Arbeitsvorgang in der Feuchtigkeit; operation in humidity; ned-vesen-valo muvelet]: Operaţiune efectuată într'un mediu umed, ca: apa, soluţiile alcaline sau acide, etc. Exemple : majoritatea operaţiunilor de prelucrare prin aşchiere; călirea în baie cu lichid a pieselor metalice; turnarea betonului de fundaţie a unei pile de pod, sub apă; întinderea pieilor umede pe calapod; spălarea ţesăturilor. 4. ~ la uscat [pa60Ta b cyxoii cpe/ţe; operation â sec; Trockenarbeitsvorgang; dry operation; szârazon-valo muvelet]: Operaţiune efectuată într'o atmosferă cu o umiditate a cărei valoare permite ca mediul să fie considerat uscat, pentru operaţiunea respectivă. Exemple: prelucrarea prin aşchiere a Elektronului; prelucrarea lemnului. 5. ~ la cald [pa6oTa b ropHHeH cpe^e; operation â chaud; Warmarbeitsvorgang; warm operation; melegen-valo muvelet]: Operaţiune efectuată la o temperatură mai înaltă. decât cea ambiantă. Exemple: deformarea la cald a pieselor metalice; tratamentele termice ale metalelor. e. ^ la rece [pa6oTa b xojioahoh cpe^e; operation â froid; Kaltarbeitsvorgang; cold operation; hidegen-valo muvelet]: Operaţiune efectuată la temperatura ambiantă sau mai joasă decât aceasta. Exemple: majoritatea operaţiunilor de aşchiere a metalelor; operafiunile în agricultură; operafiunile în fesătorie. 7. ~ la subpresiune [pa6oTa b pa3pH3KeH-HOH Cpejţe; operation â vide; Vakuumarbeitsvor-gang; vacuum operation; vâkuum-muvelet]: Operafiune efectuată la presiune mai joasă decât cea atmosferică. Exemple: compoundarea cu lacuri izolante, a înfăşurărilor electrice; introducerea mercurului în termometre. 8. ~ la suprapresiune [pa60Ta nOA A^BJie-HHeM; operation â surpression; Arbeitsvorgang bei Dberdruck; over-pressure operation; tulnyo-mâson-valo muvelet]: Operafiune efectuată la presiune mai înaltă decât cea atmosferică. Exemple: ambutisarea tablelor, la prese; lichefierea unor gaze (de ex. comprimarea gazului butan în butelii, în stare lichidă, la presiunea de 2,5-4 at). — După relafia dintre operafiune şi procesele tehnologice privind producfia întreprinderii, se deosebesc: 9. Operafiune productivă [npoAyKTHBHan pa6oTa; operation productive; produktive Arbeit; productive operation; jovedelmezo muvelet]: Operafiune care se efectuează direct asupra produsului sau asupra sistemului tehnic realizat în producfia unei întreprinderi. Exemplu : strunjirea unui piston de motor, într'o fabrică de motoare. io. ~ neproductivă [ HenpoAyKTHBHan pa-60Ta; operation non-productive; nichtproduktive Arbeit; non-productive operation; nem-jovedel-mezâ muvelet]: Operafiune care se referă la o lucrare de întreţinere, administrativă, etc. Exemple: ascuţirea cufitelor de strunjit; studierea desenului pistonului, înainte de a se începe strunjirea lui. — După preful de cost al Operafiunii, se deosebesc: u. Operafiune economică [aKOHOMHHecKan onepaiţHH; operation economique; okonomische Arbeit; economical operation; gazdasâgos muvelet]: Operafiune al cărei pref de cost este mai mic decât al altor operaţiuni efectuate în acelaşi scop. Exemplu: sablarea pieselor turnate ale unei maşini-unelte este mai economică decât curăţirea cu peria. 12. ~ neeconomică [HesKOHOMHHecKan one-paiţHfl; operation non-economique; nichtokono-mische Arbeit; non-economical operation; nem-gazdasagos muvelet]: Operaţiune al cărei preţ de cost este mai mare decât al altor operaţiuni efectuate în acelaşi scop. Exemplu: debitarea cu fe-restrăul de mână a barei de material pentru prelucrarea arborelui principal al unui strung este neeconomică fafă de debitarea cu ferestrăul mecanic. — După ramura industrială în care se fabrică produsul obfinut şi după domeniul de activitate, se deosebesc numeroase grupuri de operafiuni. Exemple de operaţiuni grupate pe ramuri industriale se găsesc sub Proces tehnologic (v.).— Exemple de operaţiuni grupate pe domenii de activitate: 13. Operafiuni de Chimie [xHMHnecKHe pa-60TbI; operations en chimie; chemische Vorgănge; operations in chemistry; kemiai muveletek, vegyi muveletek]: Operaţiunile de producere a unui fenomen chimic, operaţiunile de analiză sau de sinteză a unei substanţe, efectuate în laborator sau în industrie. Se execută, fie pe cantităţi de substanţe de ordinul centigramului sau mai mari (operaţiuni chimice obişnuite), fie pe cantităţi de substanfe, mai mici (operajiuni microchimice). Operaţiunile de Chimie sunt, uneori, precedate de operafiuni mecanice de măcinare, de pulverizare, granulare, comprimare, etc. şi, în parte, mai ales cele din Chimia fizică, de operafiuni analoage cu cele folosite în Fizică (cântărire, topire, sublimare» fierbere, vaporizare, distilare, cristalizere, etc.). 179 După scopul pe care-l urmăresc, aceste operafiuni se pot grupa cum urmează: Operafiuni de sinteză a substanfelor chimice, aplicate atât Ia prepararea substanfelor minerale, cât şi Ia prepararea substanfelor organice. Aceste operafiuni, cari consistă atât în reacfii de unire a atomilor componenfi în molecula substanţei care se sintetizează, cât şi în reacfii efectuate asupra moleculelor unei anumite substanfe, pentru a se obfine alte substanfe, sunt foarte variate şi sunt, de exemplu; operafiuni de adifionare a unor atomi, grupuri de atomi sau molecule, la molecula substanţei inifiale, de acilare (v.), de alchilare (v.)f de benzoilare (v.), ciclizare (v. Ciclizare, reacfii de ~), condensare (v. Condensare, reacfii de ~), cuplare (v. Cuplare, reacfii de ~), diazotare (v.), esterificare (v.), halogenare (v.), isomerizare (V.), nitrare (v.), nitrozare (v.)f oxidare (v.), polimeri-zare (v.), reducere (v.) şi hidrogenare (v.), saponi-ficare (v.), substituire (v.), sulfonare (v.), sulfu-rare (v.), etc., unele dintre ele putând fi realizate şi prin metode catalitice. Operafiuni de extracfie a unei substanfe dintr'o plantă sau dintr'un fesut animal: dializă (v.), extragere cu solvenfi (v.), macerare (v.), perco-lare (v.), etc. Operafiuni de purificare şi de stabilire a purităţii unei substanfe, cari consistă în operaţiunile de separare a unei substanfe din amestecul în care se găseşte în natură, sau după o operafiune de sinteză: distilare (v.), (la presiunea atmosferică sau la presiune mai joasă), eventual distilare fracjionată; cristalizare (v.), eventual fractionată (cu operafiunile cari o însofesc şi anume: sedimentare, decantare, filtrare şi spălarea cristalelor); dializare (v. Dializă), eventual prin electroosmoză (v.); separare cromatografică, şi procedee folosite mai ales în industrie (rectificare, deflegmare, etc.). Controlul operaţiunilor de purificare şi stabilire a purităfii substanfei obţinute se face, în general, prin determinarea constantelor ei fizice (a punctului de topire, a indicelui de refracţiune, a puterii rotatorii, etc.)# ca şi prin analiză spectrală, prin pirognostie, etc. Aceste operafiuni, împreună cu reacfiile caracteristice, sunt folosite şi la identificarea substanfelor, deci în analiza calitativă. Operafiuni de dozare a unei substanfe într'un amestec sau într'o soiufie (deci, de analiză cantitativă). Acestea sunt: operafiuni de analiză volumetrică, adică de titrare (cu indicatori, colori-metrică, potenfiometrică* conductometrică, etc.), Cari se fac fie până la neutralizarea unei solufii în care se găseşte substanfa respectivă (acidimetrie sau alcalimetrie), fie până la efectuarea completă a unei anumite reacfii chimice, la care ia parte acea substanfă (iodometrie, manganometrie, etc.); operafiuni de analiză gravimetrică, de exemplu, de precipitare, de filtrare, de spălare a precipitatului, de uscare, calcinare şi cântărire, sau de combustie a unei substanfe organice şi dozare a produselor de combustie; operafiuni de analiză colorimetrică, polarimetrică, polarografică, de ana- liză de gaze, ca şi de determinare de pH, de potenfial de oxido-reducere, etc. Operafiuni de determinare a greutăfii moleculare a substanfei cercetate: operafiuni de crio-scopie (v.), de determinare a densităfii vaporilor substanfei, de ebulioscopie (v.), de tonometrie (v.), de determinare prin centrifugare, etc. Operafiuni de stabilire a constitufiei moleculare a unei substanfe, cari consistă în determinarea refrac}iei ei moleculare, a parachorului (v.), a susceptibilităţii magnetice, cum şi în analiza calitativă anorganică, respectiv organică, urmată, în acest din urmă caz, de analiza grupării funcţionale şi de ruperea moleculei în fragmente de constituie cunoscută.— în practica tehnică, unele operafiuni de laborator sunt înlocuite cu operafiuni mai uşor de realizat la scară industrială. De asemenea, se folosesc mai multe operafiuni: cracarea (v.), degazo- linarea (v.), defecarea (v.), pirogenarea (v.), pră-jirea (v.), cari se aplică materiilor prime din natură sau produselor semifabricate; unele operafiuni nu au echivalent direct în practica de laborator. Pe lângă operafiunile menfionate mai sus, se folosesc în Chimie, atât în cea de laborator, cât şi în cea industrială, operafiuni de tip particular: de acidulare (v.), de deshidratare (v.), hidratare (v.), fermentare (v.), peptizare (v.), etc. în Chimia biologică se folosesc uneori, pe lângă operafiunile de Chimie propriu zisă, mai ales în analiza cantitativă, operafiuni biologice efectuate pe organismele vii. i. Operafiuni de Fizică [cJ)H3HHecKHe paâoTbi; operations en physique; physikalischeOperationen; operations in physics; fizikai muveletek]: Operafiunile necesare producerii în laborator a unui fenomen fizic, sau măsurării de mărimi fizice sau de mărimi de altă natură, efectuate prin metode fizice. Ele sunt precedate, de obiceiu, de un ansamblu de puneri la punct ale instrumentului, aparatului sau dispozitivului folosit. Acestea sunt, fie operafiuni de asamblare şi de montare a pieselor componente, şi de ajustare a lor în pozifiile convenabile, fie operafiuni de verificare. Din prima categorie fac parte operafiunile de acordare şi de aducere în rezonanfă (reglarea frecventei proprii a unui sistem oscilant, pentru a o face egală cu frecvenfă oscilafiilor pe cari le efectuează sistemul sub influente exterioare); de aducere în coinci-denfă a unui indicator mobil la diviziunea zero a unei scări gradate; de cuplare a două circuite; de etalonare; de focalizare a fasciculelor luminoase sau electronice; de formare de imagini; de ori-zontalizare a suportului aparatului sau al instrumentului; de sincronizare a mişcărilor unor piese legate între ele; etc. Cele mai importante operaţiuni de verificare consistă în verificarea punctului zero al scării de măsură, în verificarea altor puncte fixe, a intervalelor dintre diviziuni, a valorii unei diviziuni (calibrare), etc. Operafiunile de punere la punct şi de verificare, pe cari le execută operatorul în laborator, cu un instrument construit sau cu piesele detaşate din cari îşi alcătueşte un in- 12’ 180 strument sau un aparat, sunt precedate de operafiuni de acelaşi gen, pe cari le execută constructorul instrumentului, al aparatului sau al pieselor detaşate, operaţiuni cari conduc, uneori, la altele, cari au ca scop realizarea unui dispozitiv care să funcfioneze în bune condifiuni. Astfel de operafiuni sunt cele de acromatizare (executate asupra lentilelor sau a grupurilor de lentile pentru îndepărtarea aberafiunilor cromatice), de corectare a aberafiunilor de sfericitate, de astigmatism, de diafragmare pentru îndepărtarea distorsiunilor grupurilor de lentile sau a luminii difuze, de focalizare a pieselor optice, de ecranare a instrumentelor de măsură electrice, de izolare, de vidare şi de degazare a tuburilor electronice, etc. Operafiunile de măsurare propriu zise consistă, după o eventuală amplificare prealabilă a mărimii de măsurat, fie într'o vizare, urmată de o citire pe o scară divizată, fie într'o înregistrare fotografică (de ex., prin înnegrirea mai slabă sau mai intensă a unui material fotografic, prin înregistrarea fotografică a unor trăsături, al căror număr depinde de valoarea mărimii de măsurat, fie prin înregistrarea fotografică a unei curbe de variafie a mărimii de măsurat în funcfiune de timp sau de o altă variabilă), fie într'o înregistrare prinir'un contor. Oricare dintre aceste procedee de măsură poate cere efectuarea unor interpolări pentru determinarea exactă a valorii căutate. Din categoria operafiunilor de măsură fac parte şi diferite operafiuni de executare, cari conduc apoi la determinarea numerică a valorii măsurate. Astfel, unele măsuri se fac prin compararea mărimii de măsurat cu un etalon de măsură, prin compensarea mărimii de măsurat printr'o mărime de acelaşi fel şi de valoare cunoscută, prin substituire, prin opo-zifie, într'o legătură de zero, cu o mărime de acelaşi fel, variabilă şi cunoscută, etc. De asemenea, pot fi grupate aici procedeele de măsură folosite la determinarea valorilor mărimilor fizice (v. Măsuri acustice, Măsuri electrice, Măsuri magnetice, Măsuri mecanice, Măsuri optice, Măsuri radioactive, Măsuri termice). Operafiunile de producere a unui fenomen fizic, cu ajutorul unui aparat sau al unui dispozitiv mai complicat, se numesc, de obiceiu, după fenomenul produs. Ele se grupează după natura acestui fenomen. — Operafiunile de electricitate şi magnetism pot fi: operafiuni de electrizare sau de magnetizare a unui corp, de acumulare a unei sarcini electrice pe un condensator, de încărcare şi de descărcare a unui acumulator, de inducere a unei sarcini sau a unui curent, de redresare a unui curepf alternativ, de transformare a unui curent effternativ într'un curent alternativ cu alte caracteristice, de inversare de sens, de comutare, etc. — Operafiunile optice pot fi: operafiuni de emitere şi de absorpfie, de radiafie, de oglindire, de reflectare, de refractare, de concentrare, de dispersare, de difuzare, de proiectare, de polarizare şi de analizare a stării de polarizafie a unui fascicul de radiafie, de producere a interferenţei a două fascicule de radiafie, de iradiere şi de iluminare a unei supra- feţe, de opacizare a unui corp, etc. Operafiunile termice pot fi: de topire şi de solidificare, de vaporizare şi de lichefiere, de încălzire şi de răcire, de comprimare, de dilatare, de disolvare, etc. — Operafiunile de transmutare şi de fisionare a nucleilor atomici se fac prin bombardare cu particule, după o accelerare a acestor particule în dispozitive convenabile. — Operafiunile mecanice şi acustice pot fi, de exemplu: amortisarea unor mişcări vibratorii, a unui sunet, etc. Din punctul de vedere al executării lor, operafiunile din Fizică se - pot clasifica în operafiuni manuale, şi în operafiuni automate, cari se execută cu dispozitive cari funcfionează automat. Din această din urmă categorie fac parte atât operafiunile de înregistrare grafică şi fotografică a unei mărimi, şi de variafie a unei mărimi, cât şi anumite operafiuni de producere a ungi fenomen, şi de măsurare a mărimilor cu ajutorul cărora se descrie fenomenul, cari reclamă îqsa-, în parte, şi operafiuni manuale (de punere la punct şi de verificare a aparatului sau a dispozitivului folosit la pornirea lui, etc.). i. Operafiuni de metalofehnică [MeTaJiJiOTex-HHHGCKHe pa60Tbi; operations de metallo-techni-que; metaîlisch-technische Arbeitsvorgănge; me-tallo-technical operations; femtechnikai muveletek]. Mefl.: Operafiuni fizice, fizicochimice sau chimice, prin ceri se realizează, în general, modificarea formei, a dimensiunilor, a constituţiei, stării, structurii sau aspectului exterior ale unui produs sau sistem tehnic confecfionat (în principal) din materiale metalice. Prelucrarea materialelor metalice depinde de proprietăfile lor tehnologice (cari privesc comportarea lor la prelucrare, de ex. aşchiabilitatea şi maleabilitatea). Ea se efectuează astfel, încât să se obfină în produs un material cu proprietăfile dorite (cari se referă la comportarea în serviciu, de ex. duritatea, rezistenfă, greutatea specifică). Prelucrarea materialelor metalice mai trebue să fie asifel efectuată*. încât materialul — după prelucrare — să corespundă şi din punctul de vedere al caracteristicelor de constitufie, cari sunt: compozifia chimică; constitufia fizicochimică, adică natura, concentrata şi proporfiile constituenţilor cari intră în compozifia materialului metalic; structura, adică forma, dimensiunile şi repartifia cristalelor; tensiunile proprii. Prelucrarea depinde de toate aceste patru caracteristice de constitufie. De exemplu, două epruvete, chiar dacă au aceeaşi compozifie chimică, pot diferi prin celelalte caracteristice, dacă au fost supuse unor elaborări sau unor tratamente mecanice sau termice diferite, cari le-au modificat, fie constitufia (de ex., la ofeluri, căli-rea), fie structura (de ex., la ofeluri, ecruisarea), fie chiar tensiunile proprii. Operafiunile de metalofehnică pot fi efectuate la rece sau la cald. Operafiunea la rece consistă în schimbarea formei materialului prefabricat sau a pieselor brute, prin aşchiere, prin deformare plastică, etc., sau în asamblarea mai multor piese. Operafiunea la ' cald, prin turnare, for- jare# laminare, etc,, consistă în prelucrarea metalelor, bazată pe maleabilitatea acestora (de ex* forjarea sau laminarea), sau pe proprietatea metalelor de a se topi şi de a curge uşor (de ex. turnarea). Unele dintre aceste operafiuni se efectuează la umed (prelucrări prin aşchiere), iar altele la uscat (operaţiuni de ştanfare, operafiuni de sablare). Operafiunile metalotehnice pot fi principale (de ex. strunjirea unui arbore cotit) şi secundare (de ex. ascufirea cufitelor de strunjit). Operaţiunile principale pot fi: de degroşare (de ex. găurirea unui calibru inel); de netezire (de ex. rectificarea calibrului inel); de supernetezire (de ex. rodarea calibrului inel). Operafiunile se pot executa manual (de ex. răzuirea cu răzuitorul), sau mecanizat (de ex. broşarea butucilor canelafi). Operaţiunile se execută diferit, după cum producfia este individuală, în serie sau în masă. La fabricafia în serie sau în masă, operafiunile metalotehnice se pot efectua astfel, încât şirul lor să se poată succede în lanf, cu loc de lucru fix sau mobil; în acest caz, se efectuează, de obiceiu, operafiuni separate pentru fiecare loc de lucru (de ex. filetărea piulifelor, la maşina de filetat). La producfia individuală se efectuează mai ales operafiuni concentrate, executate concomitent la acelaşi loc de lucru (de ex. găurirea, frezarea şi alezarea unui cilindru de locomotivă, efectuate la o maşină de alezat orizontală, în loc de a se executa la două maşini diferite). -— După fenomenele cari intervin în operafiunile de metalofehnică, acestea se grupează rn: operafiuni fizice, şi anume mecanice, termice, electrice ş\ magnetice; operaţiuni chimice şi fizicochimice, şi anume termochimice şi electrochimice. — Exemple: 1. Operafiuni mecanice[MexaHHtiecKHepa6o-Tbl; operations mecaniques; mechanische Arbeits-vorgănge; mechanical operations; mechanikus muveletek, gepeszeti muveletek]: Operafiuni metalotehnice efectuate la rece sau la cald, printr'un procedeu mecanic, cu ajutorul unor unelte sau al unor maşini, şi prin cari se obfine modificarea formei, a dimensiunilor, a structurii, înfăffşerîi exterioare, etc., a unui produs sau a unui sistem tehnic. Operafiunile mecanice pot fi: asamblări sau prelucrări, cari sunt aşchierea, deformarea plastică (v. S.), turnarea (v.), detaşarea (v. S.), fărâmarea (v. S.), separarea (v.), agregarea (v. S.). Ele se efectuează manual sau mecanizat. 2. ~ de aşchiere [padoTbi no pe3aHHK>; operations de detachement de copeaux; Zer-spannungsarbeitsvorgange: splintering operations; forgâcsolâsi muveleî^k] Operâ|iuni cari consistă în modificarea formei, a dimensiunilor, sau a înfăfişerii exterioare a unui material sau a unui produs metalic, prin desprinderea de aşchii, cu ajutorul uneltelor tăietoare, cu sau fără ajutorul maşinilor-unelte, manual (de ex. răzuirea, pilirea, etc.) sau mecanizat (de ex. strunjirea, rabotarea, rectificarea, etc.). Operafiunile de aşchiere se clasifică după felul maşinii-unelte sau al uneltei, după felul operaţiunii şi după calitatea suprafefei prelucrate. După felul maşinii-unelte sau al uneltei, se deosebesc: pilirea, răzuirea, dăltuirea, strunjirea, găurirea (care se poate face cu un burghiu, când se numeşte burghiere, sau cu un cufit) zencuirea, alezarea, teşirea (realizând suprafefe înclinate, cu teşito-rul, cu cufitul, cu pila, etc.), frezarea, rindelarea la raboteză (când rrîişcarea principală de tăiere este perpendiculară pe axa cufitului) sau la morteză (când mişcarea principală de tăiere este paralelă cu axa cufitului), polizarea, rectificarea, broşarea, filetarea, ferestruirea. După felul aşchierii, se deosebesc: fasonarea, prin care se realizează o formă determinată a unei piese, şi care se poate obfine prin strunjire, burghiere, ieşire, broşare, etc.; detaşarea, prin care se desprind una sau mai multe părfi dintr'un material sau dintr'o piesă, şi care se obţine prin debitare cu ferestrăul sau cu un disc abraziv, prin retezare la strung, prin dăltuire, etc.; filetarea, prin care se realizează un filet cu unelte tăietoare metalice (de ex. tarod, filieră, cufit de filet, etc.), sau abrazive (de ex. disc abraziv, etc.); ascufirea, în care se formeaza sau se refac muchiile tăietoare ale unei unelte, şi care se efectuează cu pila sau cu pietre abrazive. După calitatea suprafefei prelucrate, se deosebesc: degroşarea, care este o aşchiere a unei piese brute, pentru a o aduce la dimensiuni apropiate de cele definitive, şi care se poate efectua prin strunjire, rindelare, frezare, polizare, burghiere, etc.; finifia (netezirea), adică prelucrarea fină a unei piese degroşate, şi care se poate efectua prin strunjire, frezare, rindelare, alezafe, pilire,, rectificare; supernetezirea, folosită pentru realizarea unui grad înalt de precizie a dimensiunilor şi a calităfii suprafeţelor, şi care se poate obfine prin strunjire, frezare, alezare, rectificare, rodare (lapping sau rodare mutuală), honing; lustruirea, adică prelucrarea fină a unei suprafefe, pentru a-i da un aspect lucios, în vederea înfrumuseţării sau a îmbunătăfirii ei. 3. ~ de deformare plastică [onepaiţHH no nJiacTHneCKot ae(J)opmarţHH; operations de deformation plastique; Arbeitsvorgănge bei spanloser Formung; plastic deformation operations; kepjekeny alakitâsi muveletek, forgâcsolâs nelkuli muveletek]: Operafiuni de modificare a formei unui material metalic (materie primă sau semifabricat), efectuate la cald sau la rece, prin deformafii permanente, provocate de solicitări cari depăşesc limita de curgere a materialului. Operafiunile de deformare plastică se clasifică după temperatura de lucru, după felul maşinii-unelte sau al uneltei, după felul operafiunii şi după gradul de fasonare (după apropierea de profilul piesei). După temperatura de lucru, se deosebesc: operafiuni la rece, dacă prelucrarea se execută la temperatura ambiantă sau la o temperatură care nu modifică condifiunile de efectuare a operafiunii, şi cari pot fi forjare la rece, ştanfare, trefilare, etc.; operafiuni la cald, când temperatura da lucru este mai înaltă decât cea ambiantă, şi 182 cari pot fi forjarea Ia cald, laminarea Ia cald, tragerea Ia cald, etc. Dupa felul maşinii-unelte sau al uneltei, se deosebesc: forjarea, care se poate realiza prin întindere (cuprinzând lăfirea şi planarea); îndesarea (numită şi turtire, refulare, umflare); subfierea (cuprinzând şi gâtuirea); tăierea sau despicarea (cuprinzând şi crestarea); îndoirea sau îndreptarea; răsucirea; sudarea; mandrinarea; bigornarea; mafrifarea; extruziunea (directă sau inversă); ştan-farea, care se poate realiza prin îndoire sau prin planare, înrulare sau derulare; tragerea (tragere simplă, străpungere); ambutisarea (profilare, imprimare, adâncire, îndesare, sertisare, bordurare, întindere, umflare); laminarea (la cald sau la rece); tragerea fevilor (prin filiere); frefilarea (tragerea forfată a sârmelor prin filiere); presarea la strungul de presat; răsucirea resorturilor elicoidale pentru a forma spirele lor. După felul operafiunii, se deosebesc: fasonarea (profilarea), care se poate obfine prin forjare, laminare, tragere, ştanfare, etc.; ondularea, care se obfine prin laminare sau presare; filetarea, prin presare sau prin presare şi rulare; zimfuirea sau randalinarea, prin presare şi rulare (de ex. la strung); detaşarea, care se obfine prin tăiere cu dalta, prin ştanfare, etc. După gradul de apropiere de profilul piesei prelucrate, se deosebesc: eboşarea, pentru a da piesei care se prelucrează o formă aproximativă, prin forjare liberă, prin matrifare, etc.; finisarea, prin care se realizează, din forma eboşată, forma finală a unei piese, şi care se poate efectua prin matrifare, ştanfare, trefilare, laminare, etc.; cali-brarea, care se poate obfine prin trefilare, laminare, etc. 1. Operafiuni de turnare [jiHTeăHbie pa60Tbi; operations de coulee; Gieţjereiarbeitsvorgănge; casting operations; onteszeti muveletek]: Operafiuni sau ansamblu de operafiuni prin cari se obfine o piesă dintr'un material în stare de fuziune. Operafiunile principale în procesul tehnologic al turnării sunt: executarea modelelor de lemn sau metalice (modelarea); prepararea amestecurilor de formare, prin sortare, dozare, amestecare, etc.; executarea formelor şi a miezurilor (formarea); uscarea formelor şi a miezurilor prin eliminarea umidităfii; închiderea formelor, topirea metalului de turnat; turnarea, care consistă, de exemplu, în umplerea formelor cu metalul topit; „desbaterea", adică desfacerea formelor şi scoaterea pieselor; curăfirea prin îndepărtarea amestecului de formare rămas pe piese; debavurarea anumitor piese, etc. Unele dintre aceste operafiuni se efectuează în moduri diferite, după felul materialului turnat (de ex. operafiunea de topire diferă după natura metalului care se aduce în stare lichidă) şi după procedeul de turnare folosit (de ex.: turnarea liberă, turnarea centrifugă, turnarea în cochilii). 2. ~ de detaşare [pasflejiOHHbie paâOTbi; operations de detachement; Lostrennungsarbeits-vorgănge; detachment operations; levâllasztâsi muveletek]: Operafiuni efectuate manual sau me- canizat, prin cari se secfionează un material metalic în două sau în mai multe bucăfi. După modul de secfionare, se deosebesc: forfecare (v.), tăiere (v.), rupere (v.). Forfecarea se efectuează, în general, la rece, cu foarfeci cu lame sau cu role (cu cari se execută tăieturi deschise), şi cu ştanfe (cu cari se execută tăieturi închise, ca decupare, debitare, grinotare, debavurare). Tăierea se efectuează la cald sau la rece, pe cale mecanică, electrică, termochimică (de ex. prin flacără oxiacetilenică). Ruperea se efectuează, în general, la rece, fără unelte tăietoare, numai prin solicitări mecanice: prin îndoire, când materialul este îndoit în mod repetat, în ambele sensuri, până la rupere; prin întindere, când materialul este supus unei forfe de tracfiune care depăşeşte limita de rupere a acestuia; prin răsucire, când materialul este supus unui moment de torsiune care depăşeşte limita de rupere a acestuia; prin lovire, când materialul este supus unei solicitări/dinamice izolate sau repetate, care poate provoca ruperea acestuia. 3. ~de fărâmare[n;po6HJibHbie paâOTbi; operations de broyage;Zerkfeinerungsarbeitsvorgănge; crushing operations; apritâsi muveletek]: Operafiuni de mărunfire (fragmentare) a materialelor, efectuate prin solicitări Ia compresiune, statice sau dinamice. Operafiunile de fărâmare se efectuează finând seamă de natura materiei prime (de ex. minereu de fier, bauxită, fontă veche), de duritatea materialului, gradul de mărunfire, uniformitatea fragmentelor mărunfite. Fărâmifarea se realizează pe cale uscată sau umedă; în unele cazuri, materialul este uscat sau prăjit în prealabil. Fărâmarea se poate realiza în una sau în mai multe trepte, după gradul de mărunfire necesar, şi anume: prin operafiuni de concasare, de granulare şi de măcinare. Concasarea, care consistă în fărâmarea în fragmente a unui material metalic, de obiceiu cu dimensiuni mai mari decât 30 mm, se realizează mecanizat (cu concasoare cu fălci, concasoare cu cilindri, concasoare cu ciocane, etc.) sau manual (cu ciocane cu coadă lungă). Granularea, care consistă în transformarea unui material metalic în granule cu dimensiuni sub 30 mm, se efectuează mecanizat (cu granulatoare, cu concasoare elicoidale, mori chiliene, mori cu role, mori cu ciocane, mori centrifuge, etc.) şi, uneori, manual (cu ciocane). Măcinarea, care consistă în transformarea în pulbere a unui material metalic, se efectuează mecanizat (cu mori cu pietre, cu mori cu inele, mori cu bile, mori tubulare, mori compound), sau manual (de ex. cu piua); când măcinarea se face la umed, produsul obfinut este o pastă. 4. ~ de separare [oTflejiHTeJibHbie padoTbi; operations de separation; Separationsarbeitsvor-gănge; separation operations; fajtâzâsi muveletek]: Operafiuni prin cari se separă, manual sau mecanizat, până la un anumit grad, o parte din constituenţi unui complex de materiale. Separarea se poate face prin următoarele mijloace: prin diferenfa de dimensiuni, cu ajutorul 183 maşinilor de ciuruit; prin căderea sau antrenarea fragmentelor de materiale de către un mediu fluid, cu ajutorul maşinilor de sortat prin gravitafie; prin diferenfa dintre vitesele limită de cădere într'un mediu fluid, la umed sau la uscat, cu ajutorul clasoarelor; prin sustentafie, cu ajutorul maşinilor cu curent de aer orizontal; prin diferenfa dintre coeficienfii de frecare la alunecare, cu ajutorul maşinilor de sortat cu fricfiune; prin atractiunea mineralelor feromagnetice, la umed sau la uscat, da către o suprafafă magnetizată, cu ajutorul maşinilor de sortat magnetice; prin diferenfa dintre tensiunile interfaciale ale suprafefelor diferitelor minerale şi apă, cu ajutorul maşinilor de flotafie; prin diferenfa de conductibilitate electrică a diferitelor materiale, cu ajutorul maşinilor de sortat electrice; prin reducerea conţinutului de apă al materialului, cu ajutorul maşinilor de uscat (ciururi de desecare filtre, centrifuge); prin îndepărtarea, la umed sau la uscat, a prafului din minereuri sau din cărbuni, cu ajutorul filtrelor, al centrifugelor, etc. i. Operafiuni de agregare [coeAHHHTejibHbie pa60Tbi; operations d'agregation; Vereinigungs-arbeitsvorgănge; aggregation operations; egye-sitesi muveletek]: Operafiuni prin cari se realizează, din materiale separate, un complex agregat. Operafiunile de agregare a materialelor metalice se efectuează la cald sau la rece, cu material de adaus (de ex. sudarea cu gaz) sau fără material de adaus (de ex. sudarea prin puncte), prin ade-renfă, cu apăsare statică (de ex. concrefionarea sub presiune) sau dinamică (de ex. sudarea prin ciocănire a pieselor la cald). Operafiunile de agregare sunt: lipirea, moale sau tare (după cum punctul de topire al materialului de aport este mai jos sau mai înalt decât 400°); sudarea pieselor ale căror suprafefe de îmbinare au fost aduse, prin încălzire, în stare plastică (de ex. sudarea prin presiune, cum este sudarea în focul de forjă) sau lichidă (de ex. sudarea prin topire, cum este sudarea cu gaz sau cu arc electric), şi care se efectuează cu material de aport (de ex. sudarea oxiacetilenică) sau fără material de aport (de ex. sudarea electrică în capete); chituirea, care se face cu ajutorul unui chit; înglobarea, care se face prin intermediul unui material adus în stare plastică sau lichidă, şi care asigură, după întărire, solidarizarea pieselor; amestecarea, prin care se realizează un amestec de materiale fnetalice, în siare lichidă (de ex. amestecarea cuprului cu coşitorul in stare lichidă, pentru obfinerea bronzului); concrefionare% adică operafiunea de transformare, sub presiune, într'un corp solid, a unui conglomerat ae; pulberi metalice, la o temperatură la care se produc numai topiri parţiale ale pulberii; metalizarea, adică acoperirea unei suprafefe metalice cu un strat metalic diferit (de ex. metalizare prin deplasare chimică, prin depunere electrochimică, prin difuziune, prin imersiune la cald, prin placare, prin împroşcare); emailarea, adică depunerea unui email pe o suprafafă metalică, la cald (cu încălzire prealabilă sau ulterioară) sau a unui Iac, la cald sau la rece (de ex. emailarea obiectelor de menaj, de lemn). 2. ~ de asamblare [c6opoqHbie pa60Tbi; operations d'assemblage; Zusammenfugungsar-beitsvorgănge;assemb|ing operations ;oszszeillesz-tesi muveletek]: Operafiuni prin cari se asamblează mai multe materiale, cu sau fără elemente de asamblare (de ex. şuruburi, nituri, copci, etc.), pentru a obfine un produs finit. Operafiunile de asamblare pot fi: nituirea, care e o îmbinare nedemontabilă; înşurubarea, care e o îmbinare demontabilă; ştiftuirea, care e o îmbinare demontabilă; încopcierea; „ţeserea", adică repararea fisurilor produse într'o piesă metalică (de ex. de fontă, de aluminiu, etc.), prin introducerea unor şuruburi în găuri alăturate, de-a-lungul fisurii; fălfuirea, cu cleşte sau cu maşini de fălfuit; fretarea; împletirea cu sau fără torsadare sau înnodare la punctele de intersecfiune; împachetarea, pentru a proteja, sau pentru a înlesni transportul sau depozitarea materialelor metalice. 3. Operafiuni termice[TepMHHecKHe pa6oTbi; operations thermiques; thermische Arbeitsvorgăn-ge; ihermal operations; homuveletek]: Operafiuni prin cari se realizează, în general, modificarea structurii şi a proprietăţilor unui material sau ale unui produs metalic, prin supunerea acestora la anumite variaţii de temperatură, dedesubtul sau deasupra temperaturilor punctelor de transformare ale materialului respectiv, şi fără ca prin aceasta să se urmărească modificarea formei produsului. Operafiunile termice se efectuează ca operafiuni pregătitoare ale unor operafiuni mecanice (de ex. încălzirea metalelor pentru operafiunile de deformare plastică prin forjare), ca operafiuni intermediare (de ex. operafiunea de recoacere a arborelui cotit, după operafiunea de forjare, şi care este urmată de celelalte operafiuni de prelucrare mecanică), sau ca operafiuni finale (de ex. operafiunea de îmbunătăfire a unor produse cari nu mai reclamă operafiuni de prelucrare ulterioare). După felul structurii care se urmăreşte să se obfînă pentru un material sau pentru un produs, operafiunile termice pot fi: încălzirea, pentru prelucrări mecanice prin deformare plastică, recoacerea, călirea, revenirea, îmbunătăfirea, îmbătrânirea artificială, etc. încălzirea pentru prelucrări mecanice prin deformare plastică, de exemplu, consistă în ridicarea temperaturii unui material sau a unui produs metalic deasupra temperaturii sale de recristalizare, pentru ca, după terminarea operafiunii, cristalele deformate să se poată reface dela sine (de ex., la forjarea ofelului, intervalul de temperatură este cuprins între 770° şi 970°, temperatura fiind cu atât mai înaltă, cu cât procentul de carbon e mai mic). Operafiunile de încălzire se fac în instalafii de încălzit fforjă, cuptoare, etc.), cu ajutorul combustibililor gazoşi, lichizi sau solizi. 4. Operafiuni electrice [sjieKTpHHecKHe pa-60Tbi; operations electriques; elektrische Arbeits-vorgănge; electric operations; elektromos muveletek, villamos muveletek]: Operafiuni prin cari se 184 obfirre modificarea dimensiunilor, a formei sau a structurii unui material sau a unui produs metalic, sau îmbinarea produselor metalice, cu ajutorul curentului electric. Operafiunile electrice pot fi: sudura electrică, tăierea electrică, încălzirea electrică, prelucrarea prin scântei electrice, etc. Operafiunea de încălzire electrică consistă în ridicarea temperaturii unui material sau a unui corp metalic prin curenfi de inducţie (de joasă sau de înaltă frecvenţă) sau cu ajutorul arcului electric, în vederea efectuării unor operaţiuni de elaborare (de ex. operaţiunea de elaborare a oţelului în cuptorul electric), de tratament termic (de ex. operaţiunea de călire a arborelui principal al unei maşini-unelte), de încălzire pentru forjare, etc. Operaţiunea de prelucrare prin scântei electrice consistă în modificarea dimensiunilor sau a formei unui corp metalic, prin desprinderea dela suprafaţa acestuia, a unor straturi de metal, prin scânteile electrice produse între uneltele legate la polul pozitiv şi corpul metalic legat Ia polul negativ al unei surse electrice. 1. Operafiuni termochimice [TepMOXHMHHee-KHe pa60Tbi; operaiions thermochimiques; ther-mochemische Arbeitsvorgănge; thermochemical operations; termo-kemiai muveletek]: Operaţiuni prin cari se obţine modificarea structurii sau a constituţiei, de exemplu a stratului exterior al unui material sau al unui corp metalic, în general de oţel, pentru a mări duritatea şi rezistenţa la uzură a acestui strat, şi pentru a menţine miezul tenace. Operaţiunile termochimice se efectuează prin difuzarea la cald, în stratul exterior, a unor elemente cum sunt carbonul, azotul, aluminiul, etc.f prin cementare, cianurare, alitare, etc, 2. Operafiuni elecfrochimice [3JieKTpoxHMH-HeCKHe pa6QTbi; operations electrochimiques; elektrochemische Arbeitsvorgănge; electrochemi-cal operations; elektro-kemiaî muveletek]: Operaţiuni prin cari se obfine depunerea galvanică a unui strat de alt metal, pe suprafafa unor corpuri metalice, pentru a realiza protejarea corpului metalic contra coroziunii, mărirea durităfii stratului superficial, înfrumusefarea aspectului exterior, re-condifionarea pieselor uzate ale unor aparate, maşini, etc., prin readucerea acestora la dimensiunile iniţiale. Operafiunile electrochimice sunt ară-mirea, argintarea, cromarea, nicheiarea, etc. s. Operafiuni culturale [yxoA 3a /ţepeBOM; soins cujturaux, entretien du .peuplement; Be-standspflege; crop tending; fenntartâsi muveletek]. Silv.: Operaţiuni cari au scopul să ajute desvoltarea unui arboret, astfel încât să dea cele mai bune trunchiuri; de exemplu: depresajul, de-gajerile, răriturile, tăierile de punere în lumină, subarboretul şi îngrijirea solului. 4. Operator [onepaTOp; operataur; Operator; operator; operator]. Mat.: 1.. Simbolul unei operaţiuni matematice. El stabileşte o corespondenţă între mărimea căreia i se aplică şi mărimea care reprezintă rezultatul operafiunii pe care o indică operatorul. Exemple: Operatorii algebrici pentru sumă ( + ), diferenţă ( —)** produs (•, X), sau cât ( :, —); operatorul topologic al limitei (lim); operatorii de analiză matematică: operatorul pentru diferenţială (d), derivată în raport cu argumentul x derivată parţială în raport cu un argument Cgaf)' integrală ( j), variaţiune (§), operatorii de analiză vectorială: nabla sau del (v.) sau operatorul lui Hamilton (v), gradient (grad), divergenţă (div), rotor (rot), laplacian (A sau divgrad), d'Alembertian în raport cu o vitesă c (□<. sau 1 c)2 divgrad — — —, unde t e timpul). Simbolul funcţiunii / (...) este, de asernenea, un operator [şi ar trebui să se noteze, deci, cu f (...), nu cu / (...)], şi anume operatorul pentru operaţiunea prin care se obţine, din argument, funcţiunea considerată. — 2. Simbolul unei operaţiuni prin care se obţine, dintr'o funcţiune căreia i se aplică operatorul, o nouă funcţiune, care reprezintă rezultatul operaţiunii, Exemplu: Operatorul lui Heaviside (v. sub Operatori, calculul cu ~). — 3. însăşi operaţiunea prin care se obţine, dintr'o funcţiune, o altă funcţiune. 5. Operator [MauiHHHCT; operateur; Maschi-nist; operator; kezelo]. Tehn.: Muncitor calificat, care supraveghiază funcţionarea unei maşini-instrument sau a unei maşini de prelucrare, sau efectuează operaţiuni cu aceste maşini. Exemple: strungar, frezor, operator de cinematograf,, operator de telefonie, etc. 6. Operatori, calculul cu ~ [BbiHHCJieHHe OIiepaTOpaMH; calcul operationnel; Operaloren-rechnung; operaţional calculus; operacionâlis szâ-mitâs]. Mai.: Calculul, după reguli algebrice, cu operatori A, adică cu simboluri pentru corespondenţa care asociază fiecărei valori a unei funcţiuni f(x) câte o valoare a unei funcţiuni #(*): g(x)=Af(x), astfel încât mai mulţi operatori, de exemplu Alt A3 şi A3i să satisfacă următoarele condiţiuni mai importante: (A± + Â2) f(x) = A1 f(x) + A2f(x);. A (A3 + A3) } {x) - (A i A2) f (x) + (/4t A2) f (x); A~*A f(x)=f(x), unde A 1 e operatorul invers operatorului A, în general: AdAafixfliiAulAt /(*)]. — Cel mai cunoscut calcul cu operatori e calculul operaţional al lui Heaviside, în care se operează a 35 cu următorul operator p al lui Heaviside pentru derivarea în raport cu timpul: (0 P=Tt' unde p e tratat în ecuafiile diferenţiale în t, de rezolvat, ca şi când ar fi o mărime algebrică. Se foloseşte spre a integra, şi în regimul de transiţie al sistemelor fizice (sisteme mecanice, circuite electrice, linii electrice lungi, etc.), ecuafiile diferenţiale cari descriu transformarea acestor sisteme. Pentru interpretarea soîufiilor cp(p) ale ecuaţiilor obfinute în acest fel, era esenţial în metoda iniţiala a lui Heaviside, ca rezuliatul obfinut să fie reprezentat astfel, încât expresiuniie în p cari in-terveneau în <${p), să aibă o interpretare cunoscută ca 'uncfiuni de timp f(t), de exemplu din rezolvarea directă a unor probleme. Cu ajutorul transformării Laplace (v.), s'a demonstrat că, dacă q?(p) e solufia ecuafiei obţinute înlocuind, în ecuafia diferenţială de rezolvat, prin mărimea complexă p derivata în raport cu timpul, şi prin mărimea complexă - integrala în raport cu timpul, integrala f(t) a ecuaţiei diferenfiale date este (2) ePv(P)dP' unde c e un număr pozitiv ales astfel, încât singularităţile funcţiunii cp(p) să fie lăsate la stânga drumului de integrare, reprezentat de dreapta de abscisă c, paralelă cu axa imaginară din planul numerelor complexe (planul iui Gauss). Funcfiunea qp (p) e reprezentată adesea prin câturi de polinoame, de exemplu sub formelei (3) îp(p) = Pi(P) sau (4) cp (p) = Pi(P) P2(p) — ppă(p) Dacă gradul polinomului P±{p) e mai mic decât gradul lui P2(P), respectiv decât al lui pPz{p), şi dacă P2(P), respectiv P3(p) au rădăcini p{ simple, se demonstrează că soluţia f(t) din relafia (2) este * PAP ) (Sa) /(,).£ 4^., respectiv (4 a) p±(pi) *=1 pipÂpd unde (p^ şi P# (p{) siint derivatele polinoame-lor P2(p) şi Ps(p) în raport Cm p, în punctele pt. Exemplu: Dacă, în momentul £ = 0, se pune, sub tensiunea Ia borne constantă ub, un circuit electric care are în serie o rezistenfă R, un condensator de capacitate C şi o bobină de induc-tivitate constantă L, fenomenele din circuit satisfac ecuafia diferenfială ~+~ C dt c 3 idt, în care i e curentul prin circuit; ea are următoarea ecuafie în p: ub-( R + pL + — 1i. Din aceasta rezultă: Ub R + pL + unde J_ Lip-pi)(p-p2)' pC R -i / R? 1 p1,2 = y 4Z>>—Zc= ~v* adică în (3) uh Pl(p)=~l Ş' P2(P) = (P~Pi) (P~P2). şi deci în formula (3 a) P2{P) = {P-P) + {P-P)' : adică rezultă din (3 a) următoarea expresiune a curentului care trece prin circuit (ew-) azimutul Înclinării; 0) unghiu de înclinare. 200 diedru căutat, adică a orientării, se face prin diferite metode: discontinuu, în „staţiuni" (al căror număr e limitat), prin înregistrare chimică, mecanică sau fotografică (v. fig.); sau continuu, prin transmiterea valorii măsurate a orientării, la zi, prin teleindicafie electrică cu ajutorul teleindi-catorului (v.). Deşi precizia unei singure observaţii este, în general, inferioară în cazul al doilea fată de a celei i . din primul caz, continui-tatea măsurării permite ’ o reconstituire mai exactă a traseului găurii desondă. în ambele cazuri se face abstracţiune de declinaţia magnetică locală, deşi, la adâncime, valoarea ei poate fi uneori considerabilă. în mod excepţional, în gaura de sondă tubată, câmpul magnetic terestru ne mai fiind detectabil, poziţia planului meridian este transmisă, prin procedee topografice, dela zi la punctul de măsură, cu orientarea prin prăjini (v.). Transmiterea cu ajutorul giroscopului (v. fig.), mult mai costisitoare deşi mai exactă, este folosită rar. Determinarea orientării este afectată de erori mari în porţiunile de gaură de sondă cari sunt numai puţin deviate dela verticală, dar consecinţele practice ale erorii sunt mici în acest caz. 1. Orientarea prin prăjini [0pHeHTHp0BaHHe nocpe#CTBOM 6ypHJiB>Hbix Tpy6; transfert d'azi-mut par Ies tiges; Azimutverlegung mittels Bohrge-stănge; drill pipe azimuth transfer; azimut-megâlla-pitâs furorudazattal]: Transferul, dela suprafaţă la fundul găurii de sondă, al unei orientări de referinţă luate ca origine a azimuturilor. Orientarea prin prăjini se face, fie prin readucerea garniturii cu linia de credinţă a aparatului dela baza ei (instrument de măsură a devierii, unealtă de deviere, sau unealtă de săpat lateral), în direcţia de origine, după înşurubarea fiecărui pas al garniturii, corectând astfel răsucirile incidentale de înşurubare, fie măsurând aceste răsuciri şi compensând efectul lor cumulat, prin rotirea în sens invers a întregii garnituri, la sfârşitul introducerii, cu un unghiu egal cu valoarea absolută a sumei algebrice a răsucirilor produse de înşurubarea fiecărui pas. 2. ~ sfratelor [opHeHTHpoBâHHe iuiaeTOB; teleclinopendagemetrie; elektrische Bestimmung der Neigung und des Streichens der Schichten; Aparat giroscopic pentru determinarea înclinării şi orientării găurii de sondă. 1) cadranul compasului giroscopic; 2) ceasornic; 3) cameră fotografică pentru compasul giroscopic; 4) cameră fotografică pentru nivelă; 5) nivelă sferică; 6) lămpi; 7J film fotografic; 8) bobină pentru film; 9) termometru; 10) suspensie cardanică; 11) giroscop; 12) lentile fotografice. elecfrical determination of dip and strike ^of strata; reteghajlâs megâllapitâsa]: Operaţiunea de determinare a direcţiei şi a înclinării unui strat deschis de o sondă în Care nu s'a putut face o orientare de carotă suficient de exactă. Pentru a stabili un câmp electric în teren, metoda comportă introducerea, în gaura de sondă, a unui dispozitiv alcătuit dintr'un electrod E suspendat cu cablul cu trei fire, 4, 5 şi 6 izolat, şi a doi electrozi de măsură M şi N, fixaţi la partea inferioară a unei garnituri de prăjini introduse orientat, de care sunt izolaţi electric. Suprafefele echi-potenţiale ale câmpului densităfii de curent electric în teren fiind, din cauza anisotropiei provocate de stratificafie, nişte*' elipsoizi de rotafie, cu axa de simetrie (în general, cea mică) normală pe planul de stratificafie, prin rotirea prăjinilor se determină direcfia dreptei MN, identificată la zi prin orientarea prin prăjini, şi pentru care diferenfa de potenfial între M şi N este minimă (teoretic nulă), direcfie care este paralelă cu direcfia stratelor. O variantă a metodei, folosind, în loc de orientarea prin prăjini, orientarea prin determinarea locală a direcţiei câmpului magnetic (prin procedeul şi cu aparatura folosite la determinarea pe cale magnetică a înclinării axei sondei), permite şi determinarea aproximativă a unghiului de înclinare al stratificaţieî. O altă variantă a metodei, prin ridicarea a trei curbe de potenţial spontan de-a-lungul puţului, cu ajutorul a trei perii-electrozi în contact cu peretele găurii de sondă, permite determinarea diferenfei de nivel dintre punctele caracteristice, de bruscă variafie a potenţialului la trecerea dintre două strate diferite, situate pe elipsa de intersecţiune a suprafeţei de stratificaţie respective, cu suprafaţa, presupusă cilindrică, a găurii de sondă, şi deci determinarea prin calcul a înclinării stratelor. Prin orientarea electrozilor fafă de câmpul magnetic local (prin procedeul şi cu aparatura folosite la determinarea pe cale magnetică a înclinării găurii de sondă), se determină şi azimutul direcfieî stratelor. Practicată cu îngrijire şi la diferite niveluri apropiate de adâncimea investigată, determinarea orientării stratelor prezintă avantaje economice considerabile, evitând uneori săparea altor sonde de explorare. Determinarea orientării şi înclinării stratelor. 1) sursă de energie electrică; 2) legătură la pământ; 3) po-ienfiometru; 4), 5) şi 6) cablu cu trei fire; 7) garnitură de prăjini; Al) şi N) electrozi fixajl de prăjină? D) direcfia stratului; O) inclinarea stratului. 20t 1. Orientarea hărţii [opHeHTHpoBaHHe KapTbi; orientation de la carte; Kartenorientierung; map orientation; ferkep-tâjekozodâs]. Topog.: Operafiunea suprapunerii direcfiei Nord-Sud a hărfii cu direcfia Nord-Sud a terenului. Se deosebesc două cazuri: când punctul de stafie (al operatorului cu harta) este cunoscut pe hartă, şi când punctul de stafie nu este cunoscut, în care caz se procedează, pe cale topografică, la determinarea punctului de stafie. Orientarea hărfii se poate face: ziua, după Soare, etc., noaptea, după Steaua polară, după Lună, etc.; oricând, cu ajutorul busolei magnetice. 2 Orîentit [opneHTHT; orientite; Orientit; orientite;orientit]. Mineral.: Ca4Mn4,,'(Si04)5 * 4 HaO. Silica! de mangan şi calciu, natural. 3. Orificemeter [nJiacTHHKa ajih onpeflejie-HHfl pa3H0CTH flaBJieHHfl; orifice pour indica-teur de debit; Me^flansche; orificemeter; nyilâs-rhero]: Placă rotundă, de tablă de fier, găurită la mijloc cu o gaură de diferite dimensiuni, şi care se mdntâază pe conducte drepte, între bride, servind lâ măsurarea diferenfei de presiune dintre o parte şi alta a plăcii, pentru determinarea debitului de lichid sau de gaz care trece prin conductă. 4. Orificiu [OTBepcTHe; orifice; Offnung; open-ing; nyilâs, iireg]: Deschidere prin care o cavitate comunică cu exteriorul sau cu o altă cavitate. Exemple: 5. ~ de admisiune [nocTynaiejibHoe OTBepcTHe ; orifice d'admission; Aufnahmeoffnung; admission opening; beomlesi nyilâs]. Mş. ferm.: Deschidere prin care agentul motor intră în cilindrul unei maşini (de ex. în cilindrul de abur). Se deosebesc: Orificiu în perete subfire, când grosimea peretelui în care este executat este mai mică decât jumătate din cea mai mică dimensiune a orificiului. Orificiu de perete gros, când grosimea peretelui depăşeşte jumătate din cea mai mică dimensiune a orificiului. în acest caz, orificiul poate fi drept, convergent sau divergent. e. ~ de aerisire [OTBepcTHe fljm npOBeTpn-BaHHH; orifice d'aerage; Luftungsoffnung; airing orifice; szelloztetesi nyilâs]. Mş. ferm.: Deschizătura prin care interiorul carterului unui motor este pus în legătură cu atmosfera, pentru eliminarea gazelor scăpate în carter şi a vaporilor de uleiu. 7. ~ de emisiune [Bbixjioniîoe OTBepcTHe; orifice d'emission; Emissionsoffnung; emission opening; kiomlesi nyilâs]. Ms. ferm.: Deschidere prin care agentul motor dupa ce a efectuat lucru mecanic, este evacuat din cilirîtîrul maşinii (de ex. din cilindrul unui motor cu abur). Sin. Orificiu de evacuare. 8. ~ de evacuare. V. Orificiu de emisiune. 9. ~ de evacuare a sgurii [OTBepcTHe #jih 3BaKyau,HH iHJiaKa; frou d'evacuation du laitier; Schlackenabflu^loch; slag discharge hole; salakkiii-ritesi nyilâs]. Mefl.: Orificiu prin care se elimină sgura din cuptoarele de elaborare a materialelor metalice, în timpul perioadei de topire (de ex. orificiul de evacuare a sgurii din cubilou). 10. ~ de injecfie [OTBepcTHe AJifl Bnpbic-KHBafflifl; orifice d'injection; Einspritzoffnung^ injection port; befecskendezesi nyilâs]. Mş. ferm.: Orificiu practicat în ajutajul unui injector de combustibil, pentru trecerea combustibilului în camera de combustie a unui motor. 11. ~ de scurgere [BbinycKHoe OTBepcTHe; orificede coulee; Auslafj; laddle pouring appliance; kiereszto nyilâs]. Mefl.: Orificiu prin care se scurg metalele topite din cuptoare (de ex. orificiul de scurgere dela creuzetul cubiloului). 12. ~ de scurgere [BbinycKHOe OTBepcTHe; orifice d'ecoulement; Ausflufjoffnung; outlet opening; kifolyâsi nyilâs]. Hidr.: Orificiul unui recipient prin care se scurge un fluid. 13. ~ de ungere [CMa30HH0e OTBepcTHe; trou de graissage; Schmierloch; oil-hole; keno-nyilâs]. Tehn.: Gaură mică, într'o piesă, pentru introducerea lubrifiantului la suprafefele de frecare. 14. Orificiu de control [KOHTpoJibHOe OTBepcTHe; regard; Schauloch; inspection hole; figyelo nyilâs]. Mefl.: Deschidere practicată într'un perete, prin care se pot urmări fenomenele mascate de acesta. De exemplu, orificiul în cutia de vânt a unui cubilou (acoperit cu mică sau cu sticlă colorată, de obiceiu albastră), pentru observarea — prin gurile de vânt — a gradului de încălzire al stratului inferior de combustibil, cum şi a modului cum se realizează scurgerea fontei lichide şi a sgurii. Sin. Ochiu de observafie. îs. Orificiu echivalent [3KBHBaJieHTH0e OTBepcTHe; orifice equivalent; gleichwertige Offnung; equivalent orifice; egyenerteku nyilâs]. Tehn.: Secţiunea unui orificiu care ar opune aerului aceeaşi rezistenfă, în cazul ventilatoarelor, ca şi cea întâmpinată în tot drumul său la refulare. ie. Orificiu echivalent [3KBHBajieHTHoe OTBepcTHe HiaXTbl; orifice equivalent de mine; ăqui-valenţe Grubenweite; equivalent orifice of a mine; egyenerteku bânyanyilâs]. Mine: Secţiunea, în metri pătrafi, a unui orificiu printr'un perete subfire,. prin care, într'un acelaşi timp şi cu aceeaşi depresiune^, creată de ventilator, trece acelaşi volum de aer ca şi prin mină. Se exprimă prin formula A = 0,38 —=J==, în care O e volumul Vh ±h » m n de aer, în metri cubi pe secundă; hm, depresiunea dată de ventilator, în milimetri coloană de apă; A secfiunea orificiului echivalent, în metri pătraff (v. Mină mijlocie, Mină largă, Mină strâmtă); hn depresiunea tirajului natural, cu semnul + sau—* după cum coincide sau nu cu sensul depresiunii date de ventilator. Orificiul echivalent al mai multor lucrări miniere în serie este: Ak fiind orificiul echivalent al lucrării k. în cazul n lucrărilor în paralel, A — ^Afr. *=1 202 Cu cât A este mai mare, eu atât mina se aeri- S* -------—, olLP în care S e suprafafa liberă transversalăr pentru trecerea aerului, în metri pătrafi*; L e lungimea galeriei, în metri; P e perimetru! secfiunii, în metri; a e coeficientul de frecare dintre aer şi perefi (pentru lucrări miniere susfinute, S şi P se iau pentru profilul susfinut). 1. Orificiul filierei [ohko (|)HJibepbi; orifice de filiere; Zieheisenloch; die hole; huzoberend-zesi ureg]. Tehn.: Orificiu făcut într'o filieră, prin care se trece fortat un material, pentru a fi profilat şi, uneori, calibrat. Se deosebesc: 2. ~ de extruziune [O^KO #JIH Bbî/ţaBJlHBa-HHH;orifice d'extrusion; Strangloch;extrusion hole; kisajtolâsi ureg]: Orificiu făcut în dispozitivul de extrudare, şi prin care se efectuează extruziu-nea directă a materialelor. s. ~ de tragere [npOTHJKHOe OHKO; orifice d'etirage; Streckungsloch; drawing hole; cso- es rudhuzo ureg]: Orificiu făcut într'o filieră, şi prin care se trag barele sau fevile. Sin. Orificiu de etirare. 4. ~ de trefilare [BOJiOHHJibHblH rjia30K; orifice de trefilage; Ziehloch; drawing hole; huzo-iireg]: Orificiu făcut într'o filieră, şi prin care se trag materialele în fire (de ex. trefilarea sârmelor). s. Original [opHrHHaJl; original; Original; original; eredeti, originâlis mu], Artă: 1. Operă de artă produsă pentru prima oară într'o anumită formă. — 2. Operă autentică, făcută de artistul căruia îi este atribuită, spre deosebire de copiile de atelier sau de falsificări. e. Original [opHrimaji, iioajihhhhk; original; Original; original; original]. Arfe gr.: Figura sau textul cari trebue reproduse şi multiplicate. Dacă figura plană este constituită din puncte, linii sau suprafefe de contur precis, de aceeaşi intensitate luminoasă, pe un fond uniform de altă coloare, originalul se numeşte original linear. Dacă figurile au şi transifii continue de luminozitate, dela părfilluminoase la părfi umbrite, originalul se numeşte original cu semitonuri. — Originalul format din text se numeşte manuscris. 7. ~ cu semitonuri [opurmiaji c nojiyro-HaMH; original â demi-teinte; Haibtonoriginal; half-tone original; feltonus original]. V. sub Original. 8. ~ de atelier [MacTepcKoă opHrHHaJi; original d'atşlier; Werkstattoriginal; workshop original; muhelyoriginâl]: 1. Clişeu executat pe cale totochimică, după un original linear sau cu semitonuri, şi care serveşte ca original la obfinerea clişeelor pe cale galvanică. Originalul de atelier se execută în cupru sau în alamă. — 2. Clişeu care cuprinde copia originalului şi care serveşte, |a rândul lui, drept original pentru reproducerea şi multiplicarea clişeelor pentru imprimare. 9. ~ linear [jiHHefÎHbiH opHrHHaJi; original au trăit; Strichoriginal; linear original; vonalori-ginâl]. V. sub Original. io. ~ monocrom [ojţHOiţBeTHbiă opnrHHaji; original monochrome; einfarbiges Original; mono-chromic original; monokrom-originâl]: Original într'o singură coloare. n. ~ policrom [MHoroiţBeTHbiă opHFHHan; original polychrome; mehrfarbiges Original; pojy-chromic original; polikrom-originâl]: Original în mai multe colori. 12. Origine [HCXOflHbiâ nyHKT; origine; Ur-sprung; origin; eredet].Maf.: Punct fix pe o linie, pe o suprafafă sau în spafiu, dela care se măsoară coordonatele punctelor curente. Originea are deci toate coordonatele egale cu zero. Exemplu: Originea sistemului de axe cartesiene este punctul de intersecfiune al axelor sistemului. 13. Originea gradafiei [HCXOflHan TOHKa; origine; Ausgangspunkt; starting point; fokozâseredet]. Nomg.: Punctul, pe un suport al unei scări funcţionale, dela care începe o gradafie. 14. Originea unei şosele [HCXO^Han TOHKa mocce; origine d'une /chaussee; Stra^enanfang; road origin; utkezdet]. Drum.: Punctul de pe traseul unei şosele, de* unde se începe marcarea distantelor kilometrice ale şoselei (kilometrarea). Corespunde kilometrului zero (km 0) de pe traseu. îs. Orion [c03Be3flHe OpHOH; Orion; Orion; Orion; Orion]. Asfr.: Constelafie din emisfera boreală, compusă din: două stele de mărimea întâi: Betelgeuse (a) şi Riegel (p); trei stele de mărimea a doua, între cari Bellatrix (y); patru stele de mărimea a treia; şase stele de mărimea a patra; nebuloasa Orion; etc. ie. Orizont [r0pH30HT; horizon; Horizont; hori-zon; lâtohatâr]. Astr.: Termen pentru unul din orizonturile astronomic (v.), adevărat (v.), aparent (v.), propriu (v.), sau vizibil (v.). 17. Orizont astronomic [acTpoHOMH^ecKHă ro-PH30HT; horizon astronomique; astronomischer Horizont; astronomical horizon; csillagâszati lâtohatâr]. Astr.: Cercul de intersecfiune a sferei cereşti cu planul care frece prin centrul Pământului, şi este perpendicular pe direcfia zenit-nadir a observatorului. îs. ~ adevărat [r0pH30HT fleftCTBHTejibHbiS; horizon reel; wahrer Horizont; real horizon; valodi lâtohatâr]: Curba de intersecfiune a conului razelor cari pornesc din ochiul observatorului şi ating sfera Pământului, cu bolta cerească. 19. ~ aparent [KatfcymHHCH r0pH30HT; horizon apparent; augenscheinlicher Horizont; appa-rent horizon; lâtszolagos lâtohatâr]: Curba de intersecfiune a Bolţii cereşti cu conul razelor cari pornesc din ochiul observatorului, şi sunt tangente la sfera Pământului, şi pentru care nu se fine seamă de curbarea razelor prin efectul refrac-fiunii atmosferice. 20. ~ propriu [r0pH30HT; horizon; Horizont; horizon; szemhatar]: Cercul de intersecfiune a sferei cereşti cu planul care trece (arin ochiul observatorului, şi este perpendicular pe direcfia zenit-nadir a acestuia. 21. ~ vizibil [BH/ţHMHH r0pH30HT; horizon visible; sichtbarer Horizont; visible horizon; lâtszo lâtohatâr]: Linia închisă de-a-lungul căreia obiectele terestre mărginesc bolta cerească, pentru ochiul observatorului. Sin. Orizont optic, Orizont natural. 1, Orizont [r0pH30HT; horizon; Horizont; horizon; horizont]. Geo/.: Subdiviziune stratigrafică de ultimul ordin. V. şi Geologice, subdiviziuni 2. Orizont [flpyc, r0pH30HT; horizon; Horizont; horizon; horizont]. Geol.: Strat sau ansamblu, de strate de aproximativ aceeaşi vârstă şi de aceeaşi origine, alcătuit dintr'o aceeaşi rocă. Exemple: s. ~ de apă. V. Pânză de apă subterană. 4. ~ de gaze [ra30BbiH r0pH30HT; horizon de gaz; Gashorizont; gas horizon; gâzhorizont]: Totalitatea stratelor confinând gaze, separate prin strate intermediare de roce cari nu confin gaze. Poate avea grosimi dela câfiva zeci de metri până la sute de metri. 5. ~ de reper [MapKHpy KHiţHH r0pH30HT; horizon de repere; Merkhorizont; marker; jelolesi szinthatâr]: Orizont bine individualizat, cu răspândire destul de mare pentru a servi ca bază de reper la determinarea altor orizonturi. 6. ~ petrolifer [H6(|)THH0ii r0pH30HT; horizon petrolifere; Erdolhorizont; oii horizon; koolaj-szint-hatâr]: Subdiviziune a unui strat format din nisipuri sau roce cari confin fifeiu sau gaze, separate între ele prin strate de marne, argilă sau gresii mai mult sau mai pufin bituminoase. Un orizont poate avea grosimi dela câteva zeci de metri până la sute de metri. 7. Orizont [r0pH30HT; horizon; Horizont; horizon; szinthatâr]. Geo/., Agr.: Strat distinct din profilul unui sol, care are caracteristicele condifiuni-lor climatojogice în cari s'a format. Formarea orizonturilor e datorită acfiunii apei. în Agrotehnică, definirea orizonturilor se face folosind primele litere ale alfabetului, începând dela suprafafă. Orizontul A este, în general, acela al acumulării humusului; B indică o acumulare a fierului şi a manganujui şi C indică o acumulare a carbonafilor; D indică roca-mamă. Succesiunea şi felul orizonturilor constitue un criteriu de clasificare a solurilor. Se deosebesc următoarele orizonturi, cari au un rol important în vegetafie: 8. ~ de concref ionare [r0pH30HT oce^aHHH; horizon de concretionnement; Konkretionshorizont; concretion iiorizon; konkrecio-szinthatâr]: Orizont de acumulare a sărurilor, care se formează, în general, în sol, din cauza unei levigări intense. Sărurile disolvate se precipită din soiufie în momentul când "aceasta atinge punctul de saturafie, şi se depun ia o adâncime maj mare sau mai mică, după gradul lor de solubilitate şi după capacitatea da transport a apei. d. ~ iluvionar LHJiJnoBHaJibHbiâ ropH30HT; horizon illuvial; llluvialhorizont; illuvial horizon; illuviaI-szinthatâr]:Sin.Orizontde iluvionare, Orizont fluvial. V. Iluvial, orizont io. ~ mort al secetei permanente [HenpoHH-IţaeMblH T0PH30HT nOCTOHHHOH 3acyxn; horizon de la secheresse permanente; Horizont der stăndigen Durre; underground zone unaffected by rain fall; âllando szârazsâg szinthatâra]: Stratul de 203 sol dintre orizonturile superioare şi pânza de apă freatică, pe care apa nu-l poate străbate capilar, din cauza marii adâncimi la care se găseşte pânza de apă. Ascensiunea capilară neputând depăşi 2 m, apa freatică nu mai ia parte la aprovizionarea orizontului superior cultivat, unde e folosită numai apa superficială provenită din precipitaţii. 11. Orizont [r0pH30HT; horizon; Sohle; level; szintvonal]. Mine: Totalitatea lucrărilor miniere existente în acelaşi plan orizontal în mină. Prin organizarea în adâncime a unei mine, se împarte zăcământul în etaje delimitate între orizontul de sus* cele intermediare şi cel inferior. Orizonturile se indică prin cota topografică (nivelul mării sau adâncimea fafă de o cofă fixă a suprafefei), sau prin numere de ordine. — Se deosebesc: 12. ~ de bază [ochobhoh r0pH30HT; horizon de base; Grundsohle; base level; alap-szintvonal]: Orizont care delimitează baza unui pilier, servind la transportul produselor, la colectarea apelor, la dirijarea aerului proaspăt de ventilafie. 13. ~ de cap [BepxHHH r0pH30HT; horizon superieur; obere Sohle; top level; felso szintvonal]: Orizont care delimitează nivelul superior al unui pilier; serveşte la transportul materialelor (lemn, etc.), la introducerea rambleului, şi la întoarcerea aerului viciat. 14. ~ de rulaj [ochobhoh OTKaTOqHbiSinpeK; horizon de roulage; Fordersohle; transport level;* szâllitâsi szintvonal]: Orizont la care se concentrează producfia unei mine ca să fie transportată, cu trenurile, la puf. 15. ~ intermediar [npOMeJKyTOqHbiă ropn-30HT; sous-etage; Zwischensohle; intermediary horizon; kozbenso szinthatâr]. V. sub Orizont. îs. ~ în frasaj [o6pa3yioiulHHCH ropH3QHT; horizon de traţage; Vorrichtungssohle; opening level; furaşi szintvonal]: Orizont în faza de săpare a lucrărilor miniere. 17. ~ principal [rJiaBHblH r0pH30HT; bel-etage; Haupfsohle; main horizon; fo-szintvonal]: Orizont legat de puful principal, şi servind Ia transportul produc}iei colectate dete diverse suborizonturi, prin pufuri oarbe, plane înclinate sau rostogoluri. 18. Orizont. Artă. V. sub Fundal. 19. Orizontal [ropH30HTaJiHbiH; horizontal; waagerechf; horizontal; vizszintes]. Geom.: Calitatea unei drepte sau a unui plan, de a fi perpendiculare pe verticala locului. 20. Orizontal, plan ~ [r0pH30HTaJibHan hjioc-KOCTb; plan horizontal; erste Hauptebene; horizontal plane; vizszintes sik], Geom. d.: Plan paralel cu planul orizontal de proiecfie. E un plan de capăt, particular. Urma sa orizontală e aruncată la infinit, iar urma sa verticală e paralelă cu linia de pământ. Toate figurile situate într'un plan orizontal apar în adevărata mărime, în proiecfie orizontală. Sin. Plan de nivel. 21. Orizontală centrală [iţeHTpaJibHaa ropn-30HTaJIb; horizontale centrale; Mittelhorizontale; central horizontal line; kozepso vizszintesvonal]. Fofgrm.: Orizontala care trece prin centrul unei fotograme. 204 î. Orizontală principală [ocHOBHan r0pH30H-TaJlb; horizonfale principale; Haupfhorizontale; principal horizontal line; fo-vizszintes vonal]: Orizontala caretrece prin punctul principal al unei fotograme; se foloseşte în fotogrammetria terestră. 2. Orizonfală, dreaptă ~ [npflMan r0pH30H-TaJIbHan; horizontale; erste Hauptlinie; horizontal line; vizszintes vonal]. Geom. d.: Dreaptă paralelă cu planul orizontal de proiecfie. în epură, proiecfia ei verticală e paralelă cu linia de pământ. Urma ei orizontală e aruncată la infinit. Sin. Dreaptă de nivel. s. Orizontala unui loc [ropH30HTaJib MecTO-HaxojK/ţeHHH; horizontale d'un lieu; Horizontlinie eines Ortes; horizontal line of a place; egy hely vizszintes vonala]. Astr.: Dreapta de intersecfiune a planului ecuatorului ceresc cu orizontul acelui loc. E dreapta din planul orizontului, perpendiculară, în centrul lumii, pe meridiana locului. 4. Orizontul unei fotograme [r0pH30HT <|)0T0-rpaMMbl; horizon de l'image; Bildhorizont, Haupt-horizont; horizon trace, photogram's horizontal line; fotogramm vizszintes vonala]. Fofgrm.: Urma in-tersecfiunii planului orizontal care trece prin centrul de perspectivă al unei fotograme terestre, cu planul clişeului. s. Orizontul unui loc [ropH3C)HT MecTOHa-XOJK^eHHH; horizon; Horizont; horizon; horizont]. Astr.: Planul orizontal care trece prin centrul sferei cereşti, tăind-o după un cerc mare, care pare a se sprijini pe bolta cerească, şi care limitează vederii observatorului locului, numai emisfera care confine zenitul, e. Orlean. V. Bixină. 7. Orlet [pH# neTJieâ; ourlet; Saum; hem; sze-gely]. Ind. text.: Rândul de ochiuri vechi sau de bază, cari servesc la formarea unui tricot. s. Orlov [nopo#a Jioma^en Opjiob; trotteur Orlov; Orlow Traber, russischer Harttraber; Orlov străin of horses; Orlovfaj]. Zoot.: Rasă de cai trăpaşi, obfinută în Rusia prin încrucişarea raselor: arabă, daneză, olandeză şi de pur sânge englez. Caii au talia 1,55--*1,70 m, capul uneori pufin convex, conformafie corporală frumoasă, iar colorile obişnuite sunt cea vânătă şi neagră. Au mersul iute, deşi ridică totuşi desful de mult membrele anterioare. 9. Ornament [opHaMeHT; ornement; Zierstuck; ornament; diszitmeny]. Arte gr.: Accesoriu cu scop decorativ. Are aceleaşi caracteristice ca şi literele, cu deosebirea că floarea, în loc de a fi copia unui tip, este copia unei figuri geometrice sau simbolice oarecari. Aşezate unele lângă altele, ornamentele constitue chenare ornamentale. Se aşază, de asemenea, izolat între fraze, între alineate, capitole, etc. io. Ornament [opHaMeHT, yKpanieHHe; ornement; Verzierung, Ornament; ornament; diszitmeny]. Arh., Artă: 1. Element decorativ, format din motive sculptate, pictate, fasonate, mulate, incrustate, mozaicate, etc., plasat pe un element de construcfie sau de arhitectură, pe o mobilă sau pe un obiect, pentru a-l pune în evidenfă, a-1 sublinia sau a-i mări efectul plastic. Poate fi format din motive geometrice, florale, în formă de frunze, de animale stilizate, etc., şi constitue una din caracteristicele unui stil, ale unei epoce sau ale unui anumit fel de artă. — 2. Fiecare din elementele secundare ale unei compoziţii picturale sau sculpturale, cari sunt, în general, imitate după natură, sau sunt imaginate, şi cari nu aparfin subiectului compoziţiei. u. ~ perforat [nep^opHpoBaHHbiH opHa-MeHT; ornement perfore; perforierte Verzierung; perforated ornament; perforălt diszitmeny]. Arh.: Ornament de piatră, de lemn sau de metal, aşezat într'o deschidere a unei încăperi, materialul dintre liniile motivelor decorative ale ornamentului fiind îndepărtat, pentru a permite luminii să pătrundă în încăpere. 12. ~ smălţuit [3MaJIHpOBaHHblH OpHaMeHT; ornement emaille; emaillierte Verzierung; ena-melled ornament; zomâncozott diszitmeny]. Ind. sf. c.: Produs ceramic în formă de plăci, de cărămizi, de discuri sau de forme speciale, folosit la executarea unor decorafii interioare sau exterioare. Pentru decorafii le interioare se folosesc teracotele smălfuite, cari sunt poroase, iar pentru decorafiile exterioare se folosesc gresiile ceramice, smălfuite, cari sunt produse vitrifiate, neporoase, astfel încât pot rezista la intemperii. — Ornamentul smăltuit se fabrică prin arderea de două ori a piesei fasonate. Prima ardere se face fără smalţ, până se obfine un început de vitrifiere, astfel încât masa obiectului să rămână pufin poroasă (cca 4%), pentru ca smalful să poată adera la obiect. A doua ardere se face după aplicarea smalfului pe suprafafa ornamentului. Smalful este format dintr'o barbotină apoasă, care confine un amestec de oxizi metalici (de siliciu, de calciu, sodiu, potasiu, plumb, etc.) măcinafi foarte fin. Acoperirea ornamentului cu smalf se face, fie prin cufundarea ornamentului într'o baie de smalţ, fie prin aplicarea smalfului cu pensula, ori prin proiectarea smalfului lichid pulverizat, cu ajutorul aerului comprimat. Arderea a doua se face la o temperatură mai joasă, pentru a se evita deformarea ornamentului. Smalfurile folosite trebue să fie insolubile şi rezistente la acfiunea apelor de ploaie încărcate cu gaze cari atacă smalfurile, şi să aibă un coeficient de dilatafie termică egal cu al masei, pentru a nu crăpa. La ornamentele smălfuite folosite la exterior, întreaga masă a obiectului trebue să fie negelivă, fiindcă smalţul nu formează un strat perfect etanş. ia. Ornitină [opHHTHH; ornithine; rH _K|W Ornithin; ornithine; ornithin]. Chim.: j 2 2 Acid a, S-diamino-valerianic, din clasa £{-f amino acizilor naturali, care se for- | mează în hidroliza bazică a proteine- CH2 lor. Nu este continută ca atare în 1 proteine, ci sub formă de arginină CH ~ NH2. (v.), care e derivatul guanidinic al ornitinei. COOH 205 1. Ornitologie [opHHTOJiortifl; ornithologie; Ornithologie; ornithology; ornithologia, madârtan]: Ramură a Zoologiei, care se ocupă cu studiul pasărilor. 2. Ornitopter. Av. V. Ortopter. 3. Orogenetic. V. Orogenic. 4. Orogeneză [oporeHe3HH; orogenese; Orogenese,* orogenesis; orogenezis]. Geo/..* Totalitatea fenomenelor cari conduc la formarea catenelor orogenice, de cari este legată intruziunea magmei, geneza anumitor magme şi formarea şisturilor cristaline. 5. Orogenic [oporeHHbm; orogenique; oro- genisch; orogenic; orogen]. Geol.: Calitatea unei catene muntoase de a fi formată într'un geosinclinal. Sin. Orogenetic. e. Orograf [paâoTaiomHH c 0p0rpa(|)0M; oro-graphe; Bergbeschreiber; orographer; orograf]. Topog.: Persoana care se ocupă cu descrierea caracterului fizic şi orografic al regiunilor muntoase, şi în deosebi al lanfurilor de munfi. 7. Orologerie [nacoBoe^eJio; horlogerie;Uhr-macherkunst, Uhrmacherei; clockmaking, watch-making; orâsmesterseg]: Industrie pentru construirea ceasornicelor şi a pieselor componente ale acestora. s. Orologerie [nacoBan MacTepcnan; atelier d'horlogerie, magasin d'horlogerie; Uhrmacherei, Uhrengeschăft; watch maker's shop; orâsmuhely, orâsuzlet]: Sin. Ceasornicărie (v.). I 9. Orologerie [nccKycTBO iiohhhkh nacoB; norlogerie; Uhrenreparaturkunst; watch repairing; ora jâvito mesterseg]: Meseria de a repara ceasornice. 10. Orologiu [nachi; horloge; Uhr; clock; 6ra]: Ceasornic de dimensiuni mari, a-şezat vertical pe un perete interior, fjefafadauneiclădiri, susfinut de o coloană, etc. Multe orologii au un dispozitiv sonor pentru anunţarea orei, uneori a jumătăfi-lor şi a sferturilor de oră. Orologiile pot constitui elemente decorative importante, atât interioare, cât şi exterioare, prin montura sau prin ornamentele cadranelor. 11. Oronimie [toiiohomhh; toponymie; Orts-namenkunde; toponymy; toponimia]: Ramură a Toponimiei, care se ocupă cu formarea şi evoluţia numirilor referitoare la relief. 12. Oropon. V. Sama artificială. 13. Orpiment [aypHrrarMeHT; orpiment; Auri-pigment; orpiment; auripigment]: Sin. Auripig-ment (v.). 14. Orsaf, aparatul ~ [npn6op Opca; appareil O.; O. Apparat; O. apparatus; O. keszulek]. Tehn.: Aparat folosit în industrie pentru determinarea cantitativă a bioxidului de carbon, a oxigenului şi a oxidului de carbon din anumite gaze, în special din gazele de ardere. Se compune dintr'o cutie de lemn, cu pereţii laterali mobili, în cari sunt montate (v. fig.): un cilindru de sticlă, umplut cu apă, în care se găseşte biuretă A, de 100 cm3 capacitate, strâmtată la partea inferioară, şi gradată în centimetri cubi şi în cincimi de centimetru cub. Această biuretă este pusă în legătură, pe la partea inferioară, cu sticla E, printr'un tub de cauciuc destul de lung ca să permită sticlei E să fie ridicată deasupra cutiei; pe la partea superioară, biuretă comunică printr'un colector de sticlă, înzestrat cu trei robinete obişnuite b, c, d, cu cele trei sticle de absorpfie B, C, D umplute cu mici tuburi de sticlă, şi cari, la rândul lor, comunică, pe la partea inferioară, cu alte trei sticle de capacitate egală B' C' şi D'. Sub cele trei robinete, la câfiva milimetri, sunt trei semne indicatoare, cari servesc la manipularea exactă a soluţiilor. Lateral, colectorul comunică, printr'o supapă cu trei căi, e, şi printr'un filtru F constituit dintr'un tub în U, umplut cu vată, cu atmosfera de gaze cari trebue analizate. Cele trei sticle de absorpfie sunt umplute, prin B', cu leşie potasică (100 g KOH în 200 cm3 apă, pentru cca 100 determinări); prin C cu soiufie alcalină de pirogalol (180 g KOH în 300 cm3 apă amestecată cu o soiufie de 12 % pirogalol în 50 crn3apă);prin D' cu o soiufie amoniacală de clorură cuproasă (1/41 soiufie saturată de clorură de amoniu amestecată cu 1 /4 I a-moniac concentrat, totul fiind agitat cu struji-tură de cupru). Pentru efectuarea unei analize, gazele de analizat se introduc în A, prin manevrarea robinetelor b, c, d, e şi a sticlei E, în care se pune apă. Ele se trec apoi, prin fiecare sticlă de absorpfie, de câteva ori, măsurându-se, după fiecare operafiune, cantitatea absorbită, prin egalizarea nivelurilor din A şi E. în industrie se : Aparat Orsaf (schema). A) biuretă; B), C)şiD) sticle de absorbţie cu tuburi de sticlă; B')f C')şlD')vase de sticli comunicante cu (B), (C), respectiv (D); E) vas de sticlă, mobil; F) filtru; G) pară de cauciuc; H) cilindru de sticlă; a) tub de cauciuc; b), c) şl d) robinete simple; e) robinet cu trei căi; f) colector; g) comunlcafie cu atmosfera. 206 folosesc, în prezent, aparate automate şi înregistratoare cari funcfionează după sistemul Orsat, obfinându-se astfel un control continuu şi evitân-du-se manipulările complicate, necesare, pentru aparatul obişnuit. 1. Orfic, triunghiu V. Triunghiu ortic. 2. Orffif [opTHT; orthite; Orthit; orthite; ortit]. Mineral.: Mineral monoclinic, cu o compozifie chimică analoagă celei a epidotului, dar confinând pământuri rare, în deosebi ceriu. E un mineral accesoriu în roce eruptive şi în gneisuri. a. Orfizon. /nd. chim. sp.: C0(NH2)2+H202. Pulbere uşor solubilă în apă, obfinută din uree şi apă oxigenată, la temperatura obişnuită. La cald (cca 60°), pune în libertate oxigen în stare născândă, care are o puternică acfiune desinfec-tantă şi antiseptică. (N. C.). 4. Orfo-[0pT0-; ortho-; Ortho-; ortho-; ortho-]. Chim.: 1. Prefix care indică, în seria benzenică, derivafi disubstituifi în 1,2 (v. Kekule, hexagonul Iui ~). — 2. Calitatea unor substanfe (acizi, alde-hide, cetone) de a prezenta un grad superior de hidratare (de ex. acid ortofosforic, H2POâ). 5. Ortoamfiboli [opTOaM(|m60Jibi; orthoam-phiboles; Orthamphibole; orthoamphiboles; ortho-amfibolok]: Amfiboli cari cristalizează în sistemul rombic. e. Ortoanisidină [opTOaHHCH/ţHH; ortho-anisi-dine; Orthoanisidin; orthoanisidine; orthoaniszidin]. Chim.: (NH2)C6H4 ■ OCH3 (2-amino-anisol). Bază organică derivată din eterul metilic al nitrofeno-lului. E unul din isomerii ahisidinelor(orto-, meta- şi para-) şi se obfine prin reducerea o-nitro-fenolu-lui. E un lichid, cu d. 1,0978 şi p. f. 225°. E folosit, ca şi isomerul para-, în sinteza coloranfilor artificialii Sin. Ortoanisină, 2-Amino-anisol. 7. Orfoanisînă. V. Ortoanisidină. 8. Orfocaină [opTOKaHHî orthocai’ne; Ortho-kain; orthocaine; orthokain]. farm. V. Ortoform. ». Orfocentru [opTOiieHTp; orthocentre; Ho-henpunkt; orthocentre; orthokozeppont, magas-sâgi pont]. Maf.: 1. Punctul H de întâlnire al înălfimilor unui triunghiu ABC. Punctele A, B, C, H formează un grup orfo-centric, care are proprietatea că orice punct este ortocentric triunghiului format de celelalte trei puncte. — 2. Punctul de întâlnire al înălfimilor unui te-traedru ortocentric (v. sub Orfocentru. Tetraedru). io. Ortocenfru [H30iţeHTp; isocentre; Orthozen-ter; isocentre; orthokozeppont]. Fofgrm.: Centrul intern de omologie al unei fotograme. V. Punct focal. n. Ortodaz [0pT0KJia3; orthoclase; Orthoklas; orthoclase; orthoklâsz]. Mineral. V. Ortoză. 12, Orfoclorife [opTOXJiopHTbi; orthochlorites; Orthochlorite; orthochlorites; orthoklorit].Mineral.: Amestecuri isomorfe de serpentin şi amezit (H4Mg2Al2Si09), cari cristalizează în sistemul monoclinic pseudohexagonal, şi clivează paralel cu baza. Au coloare verde, sunt foioase, şi au duritatea 2. Varietăfi: peninul, clinoclorul şi procloritul. îs. Orfocromafic [opTOxpoMaTHnecKHH; ortho-chromatique; orthochromatisch; orthochromatic; orthokromatikus]. Foto.: Calitatea plăcilor sau a filmelor fotografice de a fi sensibile la toate colorile (radiafiile), afară de roşu. Acest rezultat se obfine sensibilizând materialul cu diferifi sensibi-lizatori, cel mai întrebuinfat fiind eritrozina. 14. Orfodiagrafie [0pT0peHTreH0CK0nHH; or-thoradioscopie; Orthodiagraphie; ortho-radio-scopy; orthodiagrâfia]. V. Ortoradioscopie. 15. OrlDcUasco|iie- [0pT0AHaCK0nHH; orthodia-scopie; Ortîvodiaskopie; orthodiascopy; orthodia-szkopia]: Observarea, prin proiecfia pe ecranul fluorescent, a conturelor unor organe interne (din corpul unei vietăfi), în adevărata lor mărime. io. Qrfo-difenol [0pT0-£H<î)eH0Jl; ortho-diphe-nol; Orthodfphenol; ortho-diphenol; orthodifenol]. V. Pirocatechină. 17. Orto-dioxi-benzen [0pT0-AH0KCHdeH30Ji; ortho-dioxibenzene; Ortho-Dioxybenzol; ortho-dioxibenzene; ortho-dioxybenzol]. V. Pirocatechină. îs. Ortodromă [0pT0flp0Ma; orthodrome; Or-thodrome; orthodrome; orthodroma]. Geog.; Arcul mic din cercul mare care trece prin două puncte de pe suprafaţa Pământului, şi care reprezintă drumul cel mai scurt dintre aceste puncte. 19. Orfoedric [0pT03#pHHecKHH;orthoedrique; orthoedrisch; orthohedric; orthoedrikus]: Calitatea unei forme cristaline de a avea planele coordonate perpendiculare între ele. 20. Orfoefect [3(i)(|)eKT 0pT0; effet ortho; Or-thoefekt; ortho-effect; ortho-hatâs]. Chim.: Micşorarea reactivităfii unei grupări legate de nucleul benzenic, datorită substituenfilor din pozifia orto. Astfel, derivaţii acizilor benzoici substituiţi în pozifiile orto (v. formula, x şi y fiind grupări NOs, CI, Br, J) nu pot fi esterificafi prin metoda obişnuită a fierberii cu alcool în COOH prezenfa unui catalizator acid. Es- /V terii acestor acizi se obfin prin x— ~y tratarea sării de argint cu un de- | rivat halogenat reactiv (de ex. II I iodură de metil sau de etil). Ester ii, odată formaţi, se sapo- * nifică greu, şi numai la temperatură înaltă. Aceiaşi substituenfi, când se găsesc în pozifiile meta sau para fafă de carboxil, nu produc o micşorare a reactivităfii, ci chiar o’mărire în raport cu aceea a acidului benzoic nesubstituit. 21. Ortoesferi[0pT03(î)Hpbi; ortho-ethers; Ortho-Karbonsăurenesfer; ortho-esters; ortho-eszterek]. Chim.: Esteri ai acizilor ortocarbonici (R — C(OH)3). Se prepară din derivafi trihalogenafi şi din alcooiafii metalelor alcaline. Ortoesterii servesc la prepararea acefalilor cetonelor. 1. Orfofonic [0pT0(|>0HHbiH; orthophonique; orthophonisch; orthophonic; orthofonikus]. Te/c.: Calitatea unei transmisiuni de a nu modifica timbrul sunetului transmis. 2. Orfoform [0pT0(|>0pM; orthoforme; Orthoform; orthoform; orthoform]. Farm.: . NH2(OH)C6H3COO ■ ch3 Numele farmaceutic al oxiaminobenzoatului de metil. Se cunosc două varietăţi: cea veche, în care oxidrilul este legat în pozifiile meta, şi gruparea NH2 în pozifiile para; şi cea nouă, în care cele două grupări sunt inversate. Se întrebuinţează ca anestezic local. Sin. Ortocaină. s. Ortofosforic, acid~: Sin. Acid fosforic, (v.). 4. Orfogneis [opTorHe&c; orthogneiss; Ortho-gneis; orfho-gneiss; orthogneisz]. Geo/.: Gneis provenit din metamorfozarea rocelor eruptive. 5. Orfognom [optohom; orthognomon; Ortho-gnomon; orthognomon; orthognomon]. Art.: Aparat folosit în tragerile antiaeriene, montat la aparatul de ascultare, şi care serveşte la determinarea corecfiei de aberafie acustică, corecfie care se face asupra, elementelor acustice, pentru a se găsi elementele optice. e. Ortogonal [0pT0r0HaJibHbiH; orthogonal; orthogonal; orthogonal; orthogonâlis]. Geom.: 1. Calitatea a două curbe de a se intersecta într'un punct în care tangentele lor sunt perpendiculare între ele. — 2. Calitatea a două suprafefe de a se intersecta după o curbă în punctele căreia planele lor tangente sunt perpendiculare între ele.— 3. Calitatea unei curbe de a intersecta normal o suprafafă. ?. Ortogonale, funcfiuni ~ [opToroHaJibHbie yHKlţHH; fonctions orthogonales; orthogonale Funktionen; orthogonal functions; orthogonâlis egyenletek]. Mat.: Sistem de funcfiuni: 9i(;e), 92(jc), ..., 9n(jc) cari satisfac condifiunile: (0 (V# ¥*) = {* Vi(x)« Si5temui esta jiormat dacă: (2) (9i-9i) = {b 9* (*)dx=1. Exemplu: 1, cos x, cos 2x,..., cos n:c, ... formează un sistem ortogonal în intervalul (0,2 w), dar nu normat. Polinoamele lui Legendre formează un sistem ortogonal în intervalul (—1, +1), etc. ^Ortografie [B03BbimeHHe; orthographie; Aufrifc elevation; orthogrâfia]. Artă, Arh.: Sin. Elevafie (v.). 9. Orfoheliu, termeni de ~ fgjienbi opTore-JIHH; termes d'orthohelium: Orthoheliumterme; orthohelium terms; orthohelium-termek]. Fiz.: Termenii cari corespund orientării paralele (spinul total egal cu unitatea) în schema termenilor spectrali ai atomului neutru de heliu, care schemă se descompune în două sisteme, între cari nu există decât transifii extrem de pufin intense. Sistemele se deosebesc prin orientarea relativă a spinilor celor doi electroni, care poate fi paralelă sau antiparalelă. 207 10. Orfohidrogen [opToyrJiepo#; orthohydro-gene; Orthowasserstoff; orthohydrogen; ortho-hidrogen]. Fiz.: Hidrogen molecular, la care spinii nucleari ai celor doi nuclei sunt paraleli. ~ Spinii nucleari ai celor doi nuclei din molecula de hidrogen uşor se pot orienta paralel sau antiparalel. Molecula cu spinii nucleari antiparaleli se numeşte moleculă de parahidrogen. Molecula de orto-hidrogen nu admite decât numere cuantice de rotafie impare, iar cea de parahidrogen, numai pare. La temperaturi atât de joase, încât dispar stările de rotafie excitate, e deci stabil numai parahidrogenul. La temperaturi mai înalte, astfel încât rotafia să fie complet excitată, hidrogenul este un amestec de trei părfi orlohidrogen şi o parte parahidrogen. Transifia între cele două stări e, în general, foarte improbabilă, astfel încât o răcire bruscă păstrează această proporfie. Lăsând însă hidrogenul timp îndelungat la temperatură joasă, în contact cu catalizatorii, se obfine aproape pură varietatea stabilă la această temperatură, anume parahidrogenul. Ridicând din nou temperatura, din cauza improbabilitătii transifiiIor,se obfine,. la temperaturi ordinare, parahidrogen aproape pur, care numai sub acfiunea catalizatorilor trece repede în amestecul normal. 11. Ortopancromafic [opTonaHxpoMaTHHec-KHH; orthopanchromatique; orthopanchromatisch; orthopanchromatic; orthopankromatikus].Foto.: Calitatea plăcilor şi a filmelor fotografice de a fi tot atât de sensibile la toate radiafiile (colorile), incluziv cele roşii. 12. Orfopiroxeni [0pT0nHp0KceHbi; orthopyro-xenes; Orthaugite, rhombische Augite; orthopyro-xenes; rombos augit]. Mineral.: Piroxeni cari cristalizează în sistemul rombic. 13. Orfopol [0pT0n0Jltcc; orthopole; Lotpunkt; orthopole; orthopol]. Geom.: Punctul în care se intersectează cele ţrei drepte cari trec prin proiecţiile ortogonale ale vârfurilor unui triunghiu pe o dreaptă dată, şi sunt perpendiculare pe laturile corespunzătoare ale triunghiufui. Dacă dreapta dată intersectează cercul circumscris triunghiului, orto-polul ei este punctul în care se întâlnesc dreptele lui Simpson ale punctelor de intersecfiune. 14. Orfopfer [opTOilTep; orthoptere, ornithop-tere; Schlagflugelflugzeug; ornithopter, wing-flapping machine; orlhopter]. Av.: Vehicul aerian mai greu decât aerul, cu aripe bătânde. Aceste aparate nu au depăşit stadiul încercărilor; Sin. Ornitopter. 15. Ortoradioscopie [0pT0peHTreH0CK0nHH ; orthoradioscopie; Orthodiagraphie; ortho-radio-scopy; orthodiagrâfia]: Metodă radioscopică pentru obfinerea conturului unui obiect în adevărata lui mărime. Sin. Orfodiagrafie. ie. Orfoscopic [OPTOCKOIIHH; orthoscopique; orthoskopisch; orthoscopical; orthoszkopia]. Opf,: Calitatea unui sistem optic de a nu prezenta distorsiuni. Sin. Rectilinear. 17. Orfoscopică, vedere V. Vedere orlo-scopică. 208 1. Orfosilicat [0pT0CHJiHKaT; orthosilicate; Orthosijikat; orthosilicate; orthoszilikât]. Chim.: Compus derivat dela acidul ortosilicic ipotetic: H4Si04. 2. Ortotrop, difuzor ~ [nJiomaAb paBHO-MepHO CHHiomaH; diffuseur orthotrope; gleich-mă^iger Streuer; uniform diffusor; egymerteku szoro]. Fiz.: Suprafafă a cărei strălucire e pro-porfională cu iluminarea ei, oricari ar fi direcfiile de incidenfă şi de observafie. 3. Orfotropie [opTOTponHH; orthotropie; Or-ihotropie; orthotropism; orthotropia]. Meii.: Dependenţa de o anumită direcfie a unor proprie-1ăfi ale unui corp (de ex., la corpurile cari prezintă transcristalizare sau textură). 4. Orfoxichinolină, sulfat de ~ [cyjib(|)aT opTOKCHKHHOJieHHa; sulfate d'orthoxyquinoleine; Quinosol; quinosol, oxyquinoline sulphate, 8-'hydroxyquinoline sulphate; quinoszol]. Chim.: £C9H6N(0H)]2S04H2. Pulbere galbenă deschisă, cu p. t. 177 ■ • • 178°, solubilă în apă, pufin solubilă în alcool, insolubilă în eter. E un puternic bacte-ricid şi desinfectant, folosit în locul sublimatului coroziv şi al fenolului, fiind mai pufin toxic decât aceştia. Sin. Oxină. 5. Orfoză [0pT03a; orthose; Orthose; orthose; orthoza]. Mineral.: K[AISi3Os]. Mineral monoclinic din grupul feldspafilor. Se prezintă în cristale sau în agregate granuloase, cu aspect turbure, lăptos, de coloare roşietică, cenuşie sau gălbuie. Adesea apare în concreşteri regulate cu albitul (perthitul); are duritatea 6. Se găseşte în roce eruptive şi »n gneisuri. Este exploatat din peg-matite şi e folosit în ceramică, iar unele varietăfi sunt folosite ca pietre semiprefioase. Sin. Ortoclaz. 6. Ortstein [opTiirreHH; alios; Ortstein; hard-pan, moor bedpan; ortstein]. -Agr.; Formafie pe-dologică secundară, rezultată din transformarea compuşilor organici şi minerali aî solului şi din spălarea lor în adâncime, unde formează un strat continuu sau alcătuit din concretiuni de oxizi hidratafi de fier, de mangan şi de aluminiu, cimentati prin humus coloidal. E prezent mai ales în solurile podzolice. 7. Orz [flHMeHb; orge; Gerste; barley; arpa]. Agr.: Plantă ierboasă anuală, din familia grami-neelor, genul Hordeum, cultivată în Tibet, în Africa de Nord (şi Sahara), în Europa (până la 70° latitudine nordică), în regiunile Alpilor şi Carpafilor (până la 1400 m înăfime), etc. Are numeroase specii, cu foarte multe varietăfi de orz: Hordeum hexasticum L.f Hordeum vulgare L., Hordeum disticum L. (varietăţile Hanna, zeocritum, «tc.). în total se cultivă pe globul pământesc cca 23 milioane hectare cu orz. Are rădăcini coronare, fasciculate, cari nu se desvoltă în adâncime. Paiul, lung până la 1,20 m, e mai sărac în celuloză decât paiul celorlalte păioase, fiind astfel mai hrănitor; nu cade uşor. Spicul e compus, simetric, neterminal, şi are trei spiculefe (spre deosebire de grâu şi secară) la fiecare articulafie a rachisului. După aşezarea spiculefelor (mai apropiate sau mai depărtate între ele), se deosebesc; orz cu patru şi orz cu şase rânduri; unele spiculefe sunt fertile, iar altele sterile. în fiecare spiculef se găsesc câte 1'*-2 flori; floarea este hermafrodită, cu trei stamine şi cu stigmat bifidat, iar înflorirea se produce mai repede decât la grâu. Fructul orzului e o cariopsă de formă ovală, de coloare galbenă-aurie, galbenă deschisă, galbenă-roşcată sau cenuşie. Pentru fabricarea berii sunt preferate varietăfile cu două rânduri de boabe (orzoaică), iar pentru nutref, cele cu mai multe rânduri. Bobul de orz are următoarea compozifie chimică medie: apă 8*■•17%, substanfe neazotoase (în special amidon) 60 • ■ • 75 % , substanfe azotoase 8* ••15%, grăsimi 1***3%, celuloză 2--'8%, săruri minerale 1 • • • 4 % . Din punctul de vedere morfologic, orzul se clasifică: după numărul rândurilor de spiculefe (cu două rânduri, orzoaică; cu patru rânduri şi cu şase rânduri); după ftprma spicului (spic drept, erect, şi spic apleca}, nutant); după timpul când se seamănă (de toamnă, şi de primăvară); după întrebuinfare (de bere, de nutref, etc.); după durata perioadei de vegetafie (timpuriu, mijlociu, târziu); după coloarea bobului (galben, gălbuiu, brun, negru); după prezenta şi forma aristelor (aristate, mutice, etc.); după existenta sau absenfa plevii (cu bobul îmbrăcat şi cu bobul golaş); după dinfarea glumelei inferioare, etc. Orzul rezistă atât la călduri mari, cât şi la frig. Orzoaicele sunt mai sensibile; unele soiuri de orzoaică rezistă la clima continentală; altele, la umezeală, iar altele au nevoie de un climat foarte umed. Cultura orzului reuşeşte mai bine în solurile mijlocii (lutoase), bogate, neutre, aerate şi umede, şi după cultura plantelor prăşitoare (porumb, cartofi, sfeclă, etc.). Orzul se recoltează când e în plină pârgă, iar orzoaica numai când e coaptă complet. Rădăcina, frunzele, spicele şi boabele sunt atacate de numeroşi paraziţi animali (insecte) şi vegetali (tăciunele orzului), cari se combat, fie prin foc la mirişte, arături adânci, etc., fie prin fungicide (v.). Atât paiele,, cât şi fructele sunt folosite ca hrană pentru animale. Fructul e folosit singur, sau în amestec cu alte cereale, în industria berii, a alcoolului, a amidonului, ca înlocuitor al cafelei şi, uneori, în alimentafia omului, la fabricarea pâinii. 8. Orzoaică [flByxpflAOBbiâ a^Menb; orge â deux rangs; Biergerste, zweizeilige Gerste; two rowed barley; sorârpa]. Agr.: Orz al cărui spic are numai două rânduri de boabe, iar acestea sunt mai mari şi mai bogate în amidon. E folosit la fabricarea berii. V. şi sub Orz. 9. Os. Chim.: Simbol literal pentru elementul Osmiu. 10. Osatură [octob; ossature; Gerippe; frame-work, ossature; vâz]. Tehn.: Elementul de rezistentă al unei construcfii, al unui vehicul sau al unei maşini, format din bare de metal, de lemn sau de beton armat, asamblate rigid între ele şi dimensionate astfel, încât să reziste la greutatea proprie şi la toate încărcările moarte şi utile cari solicită construcfia, vehiculul sau maşina respectivă. 209 Colurile dintre barele unei osaturi pot rămânea libere (de ex. la turnuri, la schele de sonde, etc.), sau sunt închise cu materiale mai pufin rezistente, mai uşoare, sau cu materiale rezistente,, dar dimensionate numai pentru o parte din încărcări. Sin. Schelet, Şarpantă. î. Osatura plaielajului [octob HacTHjin; ossa-fure du tablier; Fahrbahngerippe; planking frame work; menetpâlya-vâz]. Pod.: Sistemul de grinzi longitudinale şi transversale care susfine calea şi transmite grinzilor principale încărcările permanente şi mobile. 2. Osaxone [0Ca30Hbi; osazones; Osazone; osazones; oszazonâk]. Chim.: Compuşi pe cari oxialdehidele şi oxicetonele ii dau cu fenilhidra-zina în exces. Sunt substanfe galbene, cristalizate, folosite mai ales în clasa hidrafilor de carbon, pentru identificarea şi stabilirea structurii zaharurilor. s. Oscilafia unei funcfiuni [KOJie6aHHe <|)yHK-iţHH; oscillation d'une fonction; Funktionsschwan-kung; function oscillation; egy fiigyveny inga-dozâsa]. Mat.: Marginea superioară om a valorilor expresiumi ^ = |/(p-)-/(P") (, în care f(P’) şi /(P") sunt valorile funcfiunii / în punctul P', respectiv P", pentru orice pereche de puncte P' şi P" confinute într'o vecinătate Vm a unui punct P din domeniul de definiţia al lui f(P), numită oscilafia acestei funcfiuni în Vm. Dacă f(P) este definită pe o mulţime de puncte M, oscilafia om se defineşte pe intersecfiunea VmM. 4. ^ limită [npeAeJibHoe KOJie6aHHe; oscillation limite; Grenzschwankung; limit oscillation; hatâringadozâs]: Valoarea expresiunii o(P) = |imom m —> oo către car a tinda om = limaw#^f în care aceste oscilafia unei funcfiuni/^(P) într'o vecinătate Vk a unui punct P, când vecinătăfile V k formează un şir descrescător Vi^V2> V3... > Vm> care .^iiaQaeiuMoiL4ii^că^~zaro-^>^9'>- ...d > ... « m 5. Oscilafie [KOJieâairae; oscillation; Schwin-gung; oscillation; lenges, rezges]. Fiz., Tehn.: Fenomen în care se transformă energie dintr'o formă în alta — periodic, aproape periodic sau pseudo-periodic, r§Versibil sau în parte reversibil. Energia este o formă pătratică de anumite mărimi de stare „lineare" (de ex.f produsul greutăţii prin înălfime, produsul sarcinii electrice prin diferenfa de potenfial, etc.). în general, impulsurile şi coordonatele lagrangierte, intensităţile şi inducţiile câmpurilor electrice şi magneţtice sunt exemple de mărimi lineare. i Oscilafia se numeşte mecanică sau electromagnetică, după cum aceste mărimi de stare „lineare", cari intră pătratic în expresiunile formelor de energie oscilantă, între cari se produce transformarea, sunt mărimi mecanice, sau electrice şi magnetice. In general, atât în oscilafiile mecanice, cât şi în cele electromagnetice, interesează mersul în timp al mărimilor de stare lineare, de cari de- pinde energia printr'o formă pătratică. Variafia în timp periodică, aproape periodică, sau pseudo-periodică, a acestor mărimi lineare se, numeşte, de asemenea, oscilafie. în Mecanică, de exemplu, numai variafia de acest fel a coordonatelor la-grangiene se numea în trecut oscilafie. Mărimile de stare lineare ale unui sistem fizic care oscilează satisfac ecuafii diferenfiale, în cari variabila independentă e timpul, dacă sistemul are un număr finit de grade de libertate, sau în cari variabilele independente sunt timpul şi coordonatele lagrangiene, dacă sistemul are infinit de multe grade de libertate (mediu continuu). Mărimile de stare lineare satisfac şi ecuafiile integrale cari corespund acelor ecuafii diferenfiale. De aceea problemele de oscilafii pot fi studiate, fie cu ajutorul ecuafiilor diferenfiale, fie cu ajutorul ecuafiilor integrale. — Oscilafiile de frecvenfă (sau de pseudofrecvenfă) înaltă se numesc vibrafii; cele de frecvenfă foarte joasă se numesc şi pendulări (mai ales dacă sunt mecanice). Oscilafiile din mediile continue se numesc unde. Mişcările orbitale ale planetelor în câmpul de gravitafie al Soarelui nu se numesc, de obiceiu, oscilafii, deşi sunt însofite de o -transformare periodică a energiei din forma cinetică în cea potenţială, şi invers. (Mişcările orbitale ale unui punct material sub acfunea unei forfe centrale proporţionale cu raza lor vectoare în raport cu un punct în care forfa asupra punctului ar fi nulă, se numesc însă oscilafii). De asemenea, mişcarea circulară a unui pendul conic se numeşte uneori (impropriu) oscilafie, deşi nu e însofită de transformare de energie dintr'o formă în alta. — Din punctul de vedere al naturii fizice a mărimilor de stare lineare, de cari depind formele de energie oscilantă, oscilafiile se împart în oscilafii mecanice şi electromagnetice: e. Oscilafie elecfromagnetică [3JieKTpoMar-HHTHOe KOJie6aHHe; oscillation electromagne-tique; elektromacnetische Schwingung; electromagneticoscillaticn ; elektromâgneses lenges]: Oscilafie în care transformarea reversibilă se face din energie electrică în energie magnetică, şi invers; transformarea ireversibilă care o poate în-sofi se face în energie interioară a corpurilor, prin desvottare de căldură. în oscilafiile electromagnetice variază în timp intensităţile câmpurilor e ectrice şi magnetice, şi inducţiile lor; aceste olscilafii nu consista deci în variafia în timp a pozifiei relative a punctelor materiale ale corpurilor. Dacă energia electrică, respectiv magnetică, este concentrată în condensatoare, respectiv în bobine, cari suni legate în circuite electrice, se spune că oscilează, aceste circuite şi oscilaţiile se numesc electromagnetice în sens restrâns, iar dacă aceste forme de energie nu sunt concentrate, se spune că oscilafiile constitue unde electromagnetice (de ex. undele emise de antenele de radioemisiune). V. şi sub Radiate electromagnetică şi Unde electromagnetice. 7. Oscilafie mecanică [MexaHHqecKoe KOJie-6aHHe; oscillation mecanique; mechanische Schwin- 14 210 Clasificarea oscilafiilor Oscilafie p. 209 5. A. 1. Oscilafie electromagnetică p. 209. 6. 2. Oscilafie mecanică p. 209. i. B. 1. Oscilafie neizolată p. 211. i. a. ~ constrânsă p. 211. 2. ~ forfată p. 211. 5. ~ întrefinută p. 211. 6. at. ~ perturbată p. 211. s. a2. ~ de rezonanfă p. 211. 4. b. ~ radiantă p. 211. 7. 2. Oscilafie proprie p. 211. s. ~ liberă p. 211. 9. a. ~ amortisată p. 211. 10. b. ~ neămortisată p. 212. 1. C. 1. Oscilafie disipafivă p. 212. 2. 2. Oscilafie nedisipafivă p. 212. 3. D. 1. Oscilafie cu acfiuni ereditare p/212. 4. 2. Oscilafie fără acfiuni ereditare p. 212. 5. ak ~ lineară p. 212. 6. b. ~ nelineară p. 212. 7. b*. ~ parametrică p. 212. s. E. ii Oscilafie autoexcitată p. 212. 9. 2. Oscilafie cu excitafie exterioară p. 213. 1. 3. Oscilafie de relaxafie p. 213. 2. F. 1. Oscilafie periodică p. 213. 3. a. ~ armonică p. 213. 4. 2. Oscilafie cuasiperiodică p. 213. 5. ~ aproape periodică p. 213. «. a. ~ cuasiarmonică p. 213. 7. ~ aproape armonică p. 213. 8. 3. Oscilafie pseudoperiodica p. 213. 9. a. ~ pseudoarmonică p. 214. 1. 4. Oscilafie cu bătăi p. 214. 2. 5. Oscilafie modulată p. 214. 8. G. 1. Oscilafie scalară p. 214. 4. 2. Oscilafie tensorială p. 214. 5. 3. Oscilafie vectorială p. 215. 1. H. 1. Oscilafie de transifie p. 215. 2. 2. Oscilafie permanentă p. 215. 3. I. 1. Oscilafia sistemelor olonome cu un grad de libertate p. 215. 4. 2. Oscilafia sistemelor olonome cu n grade de libertate p. 217. 1. a» Oscilafia sistemelor olonome nedisipa-tive p. 219. i. b. Oscilafia sistemelor olonome disipative p. 219. 2. bA. ~ autovehiculelor p. 221. 1, b2. ~ locomotivelor cu abur p. 224. 1. b3. ~ navelor p. 225. 1. c. Oscilafia sistemelor olonome cu proprie-tăfi eredilare p. 226. 1. d. Oscilafia sistemelor macanice continue p. 226. 2. dj. ~ barelor p. 227. 1. d2. ~ resorturilor elicoidale p. 230. 2. d3. ^ arborilor p. 231. 1. d4. ~ fundafiilor de maşini p. 234. 1. e. Oscilafia plană longitudinală şi transversală a mediilor elastice p. 235. 1. et. ~ periodică a apelor adânci, în câmpul de gravitafie p. 237. 1. e2. ~ apelor de mică adâncime, în câmpul de gravitafie p. 238. 1. e3. ~ coardei vibrante p. 239. 1. 211 gung; mechanic oscillation; mechanikai lenges]: Oscilafie în care transformarea reversibilă se face, într'un sens sau în altul, între forma de energie cinetică şi o altă formă de energie, care poate fi energia potenfială în câmpul de gravitafie, energia potenfială elastică, energia electrică sau cea magnetică; transformarea ireversibilă, care o poate însofi, se face în energie interioară a corpurilor, prin desvoltare de căldură. Fiindcă în oscilafiile mecanice intervine energie cinetică variabilă în timp* acestea consistă în mod necesar în mişcarea periodică, aproape periodică, sau pseudo-periodică, a unor corpuri sau a unor părfi ale corpurilor considerate ca medii continue, în jurul unei configurafii de echilibru sau în jurul unei mişcări stafionare. în primul caz se spune că se produc oscilafii în sens restrâns; în al doilea caz, oscilafiile se numesc unde. — Oscilafiile în câmpul de gravitafie se pot produce în mai multe feluri, de exemplu, fixând un punct al unui solid, fixând extremitatea liberă a firului de care e suspendat un corp* care se pune în mişcare, sau punând în mişcare o anumită parte a unui fluid (lichid sau gaz) susfinut de un solid (de ex. de un rezervor, de suprafafa Pământului) în câmpul de gravitafie. Oscilafiile elastice se pot produce fixând, de exemplu, o extremitate a unui resort întins care poartă un corp greu la cealaltă extremitate, punând în mişcare o anumită parte a unui corp elastic, şi liberând apoi sistemele (oscilafii libere); alteori se aplică acestor sisteme şi acfiuni din exterior, de obiceiu periodice (oscilafii constrânse sau forfate). — Din punctul de vedere al schimbului de energie cu exteriorul, oscilafiile sistemelor fizice se împart în două grupuri: oscilafii neizolate şi oscilafii proprii sau libere. 1. Oscilafie neizolată [HeH3OJiHp0BaHH0e ko-Jie6aHHe; oscillation non-isolee; unisolierte Schwingung; not-insulated oscillation; nem-izolâlt lenges]: Oscilafie a unui sistem fizic însofită de un schimb de energie cu sistemele din exterior. Dacă energia primită de el dela acele sisteme, în medie pe un număr întreg de perioade, respectiv de pseu-doperioade, este mai mare decât energia cedată în acelaşi timp acelor sisteme, sau cel pufin egală cu ea, oscilafia neizolată se numeşte constrânsă, forfată sau Jptrefinută, iar dacă energia e primită dela un sistem de corpuri solide şi e cedată unui mediu, oscilafia se numeşte oscilafie radiantă. 2. ~ constrânsă [npHHy/ţHTejibHoe KOJieda-HHe; oscillation forcee; erzwungene Schwingung; forced oscillation; kenyszeijtett lenges]: Oscilafie a unui sistem fizic su& acfiunea%unui schimb de energie periodic sau aproape periodic cu sistemele din exterior, astfel încât energia primită de el dela acele sisteme să fie, în medie pe un număr întreg de perioade, respectiv de pseudo-perioade, cel pufin egală cu energia cedată acelor sisteme. Sin. Oscilafie forfată, Oscilafie întrefinută. Dintre oscilafiile constrânse interesează adesea osci.afiile perturbate şi cele de rezonanfă. 3. ~ perturbată [nepTyp6au,H0HH0e KOJie6a-HHe; oscillation perturbee; Storschwingung; dis- turbed oscillation; perturbâ't lenges, zavart lenges]: Oscilafie constrânsă a unui sistem fizic în care schimbul intern de energie e mare fafă de schimbul de energie cu sistemele fizice din exterior, cari produc constrângerea. 4. ~ de rezonanfă [pe30HaHCHoe KOJieâa-HHe; oscillation de resonance; Resonanzschwin-gung; resonance oscillation; rezonância-lenges]: Oscilafie constrânsă a unui sistem fizic oscilant, în care mărimea lineară de stare care dă constrângerea are o frecvenfă egală cu o frecvenfă proprie a sistemului, şi deci amplitudinile anumitor mărimi lineare de stare ale sistemului au valori foarte mari la valori maxime date ale mărimilor corespunzătoare de constrângere. V. şi sub Rezonanfă. 5. ~ forfată. V. Oscilafie constrânsă. e. ~ întrefinută [noAAepraaHHoe KOJiedaime ; oscillation entretenue; angedămpfte Schwingung; continuous oscillation; kenyszeritett lenges]. V. Oscilafie constrânsă. 7. ~ radianlă [paAHaiţnoHHoe K0Jie6aHHe; oscillation radiante; ausstrahlende Schwingung; ra-diating oscillation; kisugărzo lenges]. V. sub Oscilare neizolată. s. Oscilafie proprie [codcTBeimoe K0Jie6a-HHG; oscillation propre; Eigenschwingung; natural oscillation; onlenges, szabad lenges]: Oscilafie a unui sistem oscilant izolat, adică fără schimb de energie cu exteriorul, după ce acesta a primit o impulsie iniţială. Dacă fenomenele din sistemul oscilant sunt reversibile, oscilafia proprie e neamortisată şi frecventele pe cari poate oscila liber sistemul, numite frecvenfe proprii, şi cari depind numai de proprietăfile sistemului, sunt mai înalte decât dacă aceste fenomene sunt însofite de disipafie de energie, când oscilafia proprie e amortisată şi e caracterizată prin pseudofrecvenfa sa. Dacă un sistem fizic are, când este izolat, oscilafii proprii pe o singură frecvenfă proprie, el se numeşte sistem oscilant simplu, iar dacă are mai multe, se numeşte sistem oscilant complex. Un sistem oscilant complex poate fi format şi din mai multe sisteme oscilante simple, cuplate. Cea mai joasă frecvenfă proprie a unui sistem oscilant cu mai multe frecvenfe proprii se numeşte frecvenfă fundamentală; celelalte frecvenfe proprii se numesc frecvenfele sale superioare. Sin. Oscilafie liberă. 9. ~ liberă [CB060AH0e KOJieâaHHe; oscillation libre; freie Schwingung; free oscillation; szabad lenges, onlenges]. V. Oscilafie proprie. — Din punctul de vedere al mersului în timp al mărimilor de stare lineare, cari caracterizează o osci-afie proprie, oscilafia poate fi amortisată sau neamortisată. io. ~ amortisată [3aTyxaKnn.ee KOJie6aHHe; oscillation amortie; gedămpfte Schwingung; dam-ped oscillation; csillapitott lenges]: Oscilafie proprie, în care mărimile de stare „lineare" au un mers pseudoperiodic în timp, funcjiunile cari înmulţesc funcfiunile periodice, spre a da mersul în 14* 212 timp pseudoperiodic,' fiind funcfiuni monoton descrescătoare cu creşterea timpului. Oscilaţiile amor-tisate sunt disipative (disipafie prin frecare, în cazul oscilafiilor mecanice; disipafie prin efect Joule, în cazul celor electromagnetice; etc.). Dacă oscilafia mecanică a unui punct material se face cu frecare proporfională şi de sens contrar cu vitesa sa instantanee, funcfiunea „de amor-fişare" care înmulfeşte funcfiunea armonică, spre a da mersul în timp al elongafiei punctului fafă de pozifia sa de echilibru, e o funcfiune exponenţială de timp, monoton descrescătoare (amortisare după o exponenţială); dacă frecarea e independentă de valoarea absolută a vitesei şi numai de sens contrar cu ea, funcfiunea de amor-tisare e o funcţiune în trepte, adică amplitudinile descresc linear cu timpul şi încetează (împreună cu oscilafia) în momentul în care ia valoarea zero (amortisare după o dreaptă frântă); dacă frecarea e proporţională cu pătratul vitesei, oscilafiile nu mai sunt isocrone, şi relafiile sunt mai complicate. Dacă un circuit electric care efectuează oscilafii electromagnetice are rezistenfă electrică constantă, căderea ohmică de tensiune e proporfională cu intensitatea curentului electric, şi funcfiunea de amortisare e o funcfiune exponenjială de timp, monoton descrescătoare. — Uneori se numesc oscilafii amortisate şi oscilafiile radiante nealimentate din exterior, deşi acestea sunt oscilafii neizolate. 1. Oscilafie neamortisată [He3aTyxaiomee K0Jie6aHHe; oscillation non amortie; ungedămpffe Schwingung; non-damped oscillation; nem-csilla-pitott lenges]: Oscilafie proprie, în care mărimile de stare „lineare" au un mers periodic sau aproape periodic în timp. Oscilafiile neamortisate sunt oscilafii proprii nedisipative. , Din punctul de vedere al reversibilităţii transformărilor de energie ale unei oscilafii, aceasta poate fi disipativă sau nedisipativă. 2. Oscilaţie disipativă [3aTyxaionj,ee KOJie-6aHHe; oscillation dissip~âfive; d ssipative Schwingung ; dissipative oscrlfatron ; disszipafiv lenges] : Oscilafie în care transformarea energiei dintr'o formă în alta este cel pufin în parte ireversibilă (disipativă). Evoluţia în timp a unei oscilafii amortisate depinde de gradul de disipafie al energiei oscilante. s. Oscilafie nedisipativă [He3aTyxaîomee KC>“ Jie6aHHe; oscillation non dissipative; nicht dissipative Schwingung; non dissipative oscillation; nem-disszipativ lenges]: Oscilafie în care transformarea energiei dintr'o formă în alta e reversibilă. — Din punctul de vedere a! stărilor de cari depind mărimile caracteristice ale sistemelor fizice, cari reprezintă coeficienfii din ecuafiile diferenţiale ale mărimilor de stare lineare ale oscilaţiilor, acestea se împart în oscilafii cu şi fără acfiuni ereditare. 4. Oscilafie cu acfiuni ereditare [K0Jie6aHHe C HaCJie^CTBeHHblMH oscillation avec actions hereditaires; Schwingung mit erb-lichen Wirkungen; oscillation with hereditary ac- tions; orokolheto hatăsos lenges]: Oscilafie dată de o ecuafie diferenţială a mărimilor de stare lineare, ai cărei coeficienfi depind şi de stările în cari s'a găsit în trecut sistemul care oscilează. 5. Oscilafie fără acfiuni ereditare [KOJie6aHHe 6e3 HacjieflCTBeHHbix AeâeTBHft; oscillation sans actions hereditaires; Schwingung ohne erblichen Wirkungen; oscillation without hereditary actions; orokolheto hatâs-nelkuli lenges]*. Oscilafie dată de o ecuafie diferenfială a mărimilor de stare lineare, ai cărei coeficienfi nu depind de stările în cari s'a găsit în trecut sistemul care oscilează. Din punctul de vedere ai felului în care variază mărimile caracteristice ale unui sistem fizic oscilant, cari reprezintă coeficienfii din ecuafiile diferenfiale ale mărimilor de stare lineare ale oscilaţiilor fără acfiuni ereditare, acestea se împart în oscilafii lineare şi în oscilafii nelineare, cari pot fi, în particular, parametrice. e. ~ lineară [jiHHe£[Hoe KOJie6aHHe; oscillation lineaire; lineare ^Schwingung; linear oscillation; lineăris lenges]: Oscilafie a unui sistem fizic, în care mărimile lui caracleristice, cari reprezintă coeficienfii ecuafiilor diferenfiale ale mărimilor lineare ale oscilafiei, nu variază în cursul oscilafiei. Astfel de mărimi caracteristice pot fi masa, momentul de inerfie, constantele de elasticitate sau coeficienfii de proporfionalitate dintre frecări şi vitese, în cazul oscilafiilor mecanice, inductivitatea, capacitatea şi rezistenfă, în cazul oscilafiilor electromagnetice, etc. 7. ~ nelineară [HejiHHeHHOe K0Jie6aHHe; oscillation non lineaire; nicht lineare Schwingung; non-linear oscillation; nem-lineâris lenges]: Oscilafie a unui sistem fizic, în care mărimile lui caracteristice, cari reprezintă coeficienfii din ecuafiile diferenfiale ale mărimilor lineare ale oscilaţiei, sunt supuse unor variafii cari depind de timp, de coordonatele lagrangiene şi de derivatele acestora în raport cu timpul. s. ~ parametrică [napaMeTpHHecKoe KOJie-6atme; oscillation parametrique; parametrische Schwingung: parametric oscillation; parameteres lenges]: Oscilaţie a unui sistem fizic, în care mărimile lui caracteristice, cari reprezintă coeficienţii din ecuafiile diferenfiale ale mărimilor lineare ale oscilafiei, sunt supuse unor variafii periodice în cursul oscilafiei. Exemple: oscilafia unui pendul a cărui lungime variază periodic; oscilafia unui mobil a cărui masă oscilantă variază periodic. — Din punctul de vedere al provenienfei energiei care inifiază oscilaţiile, acestea se împart în oscilafii autoexcitate şi în oscilaţii cu excitafie exterioară. o. Oscilafie autoexcitată [caM0B036yAHTejib-Hoe K0Jie6aHHe; oscillation autoexcitee; selbst-erregte Schwingung; self-excited oscillation; on-gerjeszfesu lenges]: Oscilafie care începe şi se efectuează într’un sistem fizic care nu e supus acţiunilor exterioare, prin intervenţia energiei luate din anumite părţi ale sistemului; sistemul se numeşte autonom din punctul de vedere al oscilafiilor şi reprezintă un caz de oscilaţie 213 nelineară, în care timpul nu apare explicit în coeficienfii ecuafiilor diferenfiale ale oscilafiilor. 1. Oscilafie cu excitafie exterioară [K0Jie6a-HH6 C0 BHeiIIHHM B036y>KAeHHeM ; oscillation â excitation separee; fremderregte Schwingung; osCiflâtion with exterior excitation; kulongerjesz-tesii lenges]: Oscilafie a unui sistem fizic care e iniţiată printr'o acfiune exterioară, şi care nu se ntrefina singură, ci s'ar amortisa prin disipafie.— 2. Oscilaţie de relaxafie [pejiaKcaiţHOHHOe K(Mie6aHHe; oscillation de relaxation; Relaxations-schwingung; relaxation oscillation; relaxâcio-len-ges]: Oscilafie autoîntrefinută nelineară, care se produce şi în absenta elementelor elastice, respectiv a induciiviiăfilor; în cursul unei perioade, energia „potenţială" a sistemului cu oscilafii de relăxatie creşte relativ lent dela o limită inferioară până la un anumit maxim, când se declanşează scăderea ei (relaxarea) până lâ limita inferioară; diagrama mersului în timp al oscilafiilor de relaxafie are deci aspectul unor dinfi de feres-trău (v. fig.). Ecuafia diferenţială a oscilafiilor de relăxafie e de forma x + f (x) • x + (o2 x = 0, unde f(x) e un polinom sau o serie de puteri ale lui x. Tratarea lineară a acestei ecuafii e nesatisfăcătoare; integrarea ei se face prin metode grafico-analitice, cu ajutorul curbelor integrale. I JT Mersul în timp al unei maşini de stare lineare în cursul unei oscilafii de relaxafie. iznxnzz^i Sisteme capabile de oscilafii mecanice de relaxafie. /) rezervor cu sifon; li) rezervor basculant; A) axă de basculare. Exemple de oscilafii de relaxafie: Oscilafia unui vas care e^mplut continuu cu un lichid, şi are o descărcare periodică prin sifon J. (v. fig. I) sau prin jEl c bascufare(v.fig.//); ^ oscilafia unui tub ~ , de neon, având o -=L ^ capacitate în pa- *--------rUUlfL-- ralel, şi alimentat dintr'o sursă de curent continuu, peste o rezistenfă (v. fig.). Tj'f y a Tub de neon, într'o legătură capabilă de oscilafii de relaxafie. u) tensiunea dintre electrozi; C) capacitate; R) rezistentă; E) sursă de curent continuu. Din punctul de vedere al mersului în timp al mărimilor de stare lineare cari caracterizează oscilaţiile constrânse sau libere, acestea se împart cum urmează: 3. Oscilaţie periodică [nepHOAHHecKoe. ko-Jie6aBHe; oscillation periodique; periodische Schwingung; periodic oscillation; periodikus lenges]: Oscilafie în care mărimile de stare lineare sunt funcfiuni periodice de timp. Oscilafiile ne-parametrice constrânse permanente ale unui sistem fizic sub acfiunea unei mărimi lineare de constrângere periodice, sau oscilafiile lor nepara-metrice neamortisate, sunt oscilafii periodice. — în particular, oscilafiile periodice pot fi armonice: 4. ^ armonică [rapMOHHqecKoe KOJie6aHHe; oscillation harmonique; reine Schwingung, harmo-nische Schwingung; harmonic oscillation; harmo-nikus lenges]: Oscilafie în care mărimile de stare lineare ale sistemului oscilant, cari intervin pă-tratic în formele lui de energie oscilantă, variază armonic în timp. Dacă x e una dintre aceste mărimi de stare (sau o componentă scalară a ei, dacă mărimea e un vector sau un tensor de ordinul al doi.ea), mărimea depinde de timp, după funcfiunea armonică: x = Xm sin {2nft + i), unde Xm e amplitudinea mărimii, respectiv a componentei considerate, / e frecventa, T=1// e perioada, o> = 2rc/e pulsafia, iar y e faza inifială, adică faza în momentul £ = 0, a oscilafiei. Ecuaţiile diferenfiale ale mărimilor de stare lineare, ale căror integrale reprezintă oscilafii armonice, sunt lineare şi cu coeficienfi constanfi. 5. Oscilaţie cuasiperiodică [cxoflHOnepHO-AH^eCKOe KOJie6aHHe; oscillation quasi-perio-dique; fast periodische Schwingung; quasi-periodic oscillation; kvâzi-periodikus lenges]: Oscilafie în care mărimile de stare lineare sunt funcfiuni aproape periodice de timp. — în particular, oscilafiile cuasiperiodice pot fi cuasiarmonice. e. ~ aproape periodică [noHTH nepaoAHHec-KOe KOJiedaHHe; oscillation presque periodique; fast periodische Schwingung; almost periodic oscillation; kvâzi-periodikus lenges]: Sin. Oscilafie cuasiperiodică (v.); 7. ~ cuasiarmonică [cxoAHorapMOHHHecKoe KOJie6aHHe; oscillation quasi-harmonique; quasi-harmonische Schwingung; quasi-harmonic oscillation; kvâzi-harmonikus lenges]: Oscilafie în care mărimile de stare lineare ale sistemului oscilant, cari intervin păfratic în formele lui de energie oscilantă, variază cuasiarmonic în timp. Ecuafiile diferenfiale ale mărimilor lineare, a!e căror integrale reprezintă oscilafii cuasiarmonice, sunt lineare, având coeficienfi, în general, funcfiuni periodice de timp. Exemplu: Oscilafiile parametrice lineare. s. ~ aproape armonică [no^TH rapMOHHHec-KOe KOJie6aHHe; oscillation presque harmonique; fast harmonische Schwingung; almost harmonic oscillation; kvâzi-harmonikus lenges]: Sin. Oscilafie cuasiarmonică' (v.). 9. Oscilaţie pseudoperiodică [nc.eB/ţonepHO-AHHecKoe KOJiedaHHe; oscillation pseudo-perio-dique; pseudoperiodische Schwingung; pseudo-periodic oscillation; pszeudo-periodikus lenges]: Oscilafie în care mărimile de stare lineare sunt 214 funcfiuni pşeudoperiodice de timp. — în particular, oscilafiile pşeudoperiodice pot fi pseudo-armonice; i, Oscilafie pseudoarmonică [nceBflorapMO-HHHeCKOe KOJiedaHHe; oscillation pseudo-harmo-nique; pseudoharmonische Schwingung; pseudo-harmonic oscillation; pszeudo-harmonikus lenges]: Oscilafia în care mărimile de stare lineare ale sistemului oscilant, cari intervîn pătratic în formele lui de energie, variază pseudoarmonic în timp. Ecuafiile diferenţiale ale mărimilor de stare lineare, ale căror integrale reprezintă oscilafii pseudoarmonice, sunt, în general, lineare. Cele mai multe oscilafii proprii sunt pseudoarmonice. Exemplu: Oscilafia unui punct material de-a-lungul unei drepte, în care elongafia x a punctului în raport cu pozifia sa de echilibru are următoarea expre-siune în funcfiune de timp: X~x me~'“*sin(2it/t + r). unde Of,/, Xmş\ y sunt constante, dintre cari primele două sunt pozitive. 2. Oscilafie cu bătăi [KOJieâaHHe c 6neHHeM; oscillation â battements; Schwebungsschwingung; beat oscillation; lebego lenges]: Oscilafie în care mărimile de stare lineare ale sistemului oscilant, cari intervin pătratic în expresiunile formelor lui de energie oscilantă, se pot obfine prin super-pozifia a două oscilafii armonice şi de frecvenfe pufin diferite. Dacă = X± sin (2/i£4*Ţi) şi x2-X2 sin (2Kf2t+*ţ2) 111 llfll1 1 111 1 (vlvlll iii III Oscilafie cu bătăi, obţinută prin suprapunerea a două oscilafii armonice de frecvenfe pufin diferite. sunt cele două oscilafii ale unei mărimi scalare, respectiv ale unei componente scalare a unei mărimi vectoriale sau tensoriale, oscilafia modulată rezultantă (v. fig.) e de forma x^xt+xs-X sin (2it/£-f-î)» unde X4 = ^+x! + 2XlXscoS[2,t(/l-/2)t+f,-’rJ fj Frecvenfă fm, cu care amplitudinea X trece prin maximele sale, e deci egală cu diferenfa fre-cvenfelor oscilafiilor armonice suprapuse: Această frecvenfă fm e deci foarte joasă fafă de frecvenfele ţ± şi ţ2 ale oscilafiilor suprapuse, presupuse aproape egale: se spune că oscilafia are bătăi. Când frecvenfele f± şi ţ2 sunt egale, frecvenfă bătăilor e rVulă şi oscilafia rezultantă e armonică: X^K+K+2 K «* (Tj Ts) ; /=/,=/,! /»=°: 2 X± sin Yi + Xg sin Ta + , X± ^2. Ti“T2 T—r+irf^fg_T" = arc tg - X2 cos -f- X2 cos Yj s. Oscilafie modulată [MOAyJinpoBaHHoe ko-Jie6aHHe; oscillation modulee; modulierte Schwingung; modulated oscillation; modulâlt lenges]: Oscilafie care se obfine dintr'o oscilafie periodică, variind în timp amplitudinea, perioada sau fazele armonicelor sale, într'un ritm lent fafă de perioadă. După mărimea variată, se deosebesc oscilafii modulate în amplitudine, oscilafii modulate în frecvenfă şi oscilafii cu modulafie de fază. V. sub Modulafie. — Din punctul de vedere al naturii matematice a mărimilor lineare de cari depinde energia oscilantă, oscilafiile se împart în scalare, vectoriale şl tensoriale. Uneori, o aceeaşi oscilafie de energie poate fi condifionată sau asociată de oscilafii de mărimi atât scalare, cât şi vectoriale sau tensoriale. în acest caz, caracterul unei astfel de oscilafii depinde de natura mărimii considerate. 4. Oscilafie scalară [cnajiflpHoe KOJie6aHHe; oscillation scalaire; skalare Schwingung; scalar oscillation; skalâris lenges]: Oscilafie în care o mărime lineară scalară e funcfiune periodică, aproape periodică sau cuasiperiodică de timp. Exemplu: Oscilafiile densităfii unui mediu. 5. Oscilafie iensorială [TeH3opHaJibHoe KOJie-6aHHe; oscillation tensorielle; Tensorschwingung; tensorial oscillation; tenzoriâlis lenges]: Oscilafie în care o mărime lineară tensorială e funcfiune periodică, aproape periodică sau pseudoperiodică de timp. Exemplu: Oscilafia tensorului tensiune sau a tensoruîui deformafie specifică a unui solid care oscilează mecanic. Ea poate fi însofită de oscilafia scalară a densităfii corpului (v. Oscilafia longitudinală a barelor), şi e însofită totdeauna de oscilafia 215 vectorială a vectorilor de pozifie ai punctelor materiale ale solidului. i; Oscilafie vectorială [BeKTopnajibHoe ko-jiedaHHe; oscillation vectorielle;Vektorschwingung; vectorial oscillation; vektoriâlis lenges]: Oscilafie în care o mărime lineară vectorială e funcfiune armonică, aproape armonică sau pseudoarmonică de timp. Exemple: Oscilafiile intensităţilor câmpurilor electrice şi magnetice (undele electromagnetice), sau oscilafia vectorului de pozijie al unui punct material. O oscilafie vectorială se poate obfine prin super-pozifia oscilafiilor armonice şi de aceeaşi frecvenfă, Defazajul $ d Compunerea a două oscilaţii vectoriale perpendiculare una pe alta, armonice şi de perioada T, defazate în timp una faţă de alta* sau de frecvenfe diferite, a două componente ortogonale ale unei mărimi oscilante vectoriale. Dacă frecvenfele sunt egale, extremitatea vectorului mărimii oscilante descrie (în sens.mat.em.aiic pozitiv sau negativ) elipse sau cercuri, după relafia dintre fazele iniţiale şi dintre amplitudinile celor două componente ale mărimii oscilante (v. fig.). Dacă frecvenfele nu sunt egale, extremitatea vectorului mărimii oscilante descrie curbe tisşajous (v. Lissajotjsr^ des- chise, după cum raportul dintre cele două frecvenfe e rafional sau irafional.— Din punctul de vedere al regimului în care se produc oscilafiile, acestea se împart în oscilafii de transifie "fi în oscilafii permanente. 2. Oscilafie de iransifie [nepexoAHoe KOJie-6aHHe; oscillation de transition; Schaltschwingung, Ausgleichsschwingung; transition oscillation; âtme-neti lenges]: Oscilafie \n cursul căreia un sistem fizic oscilant trece, priRîr'o-transfjormare oscilantă, dintr'un regim permanent inifial într'un regim permanent final. Regimul permanent inifial, cel final' sau ambele, pot fi regimuri de oscilafie periodică sau aproape periodică, sau lipsite de oscilafii. 3. Oscilafie permanentă [noCTOHHHoe KOJie-6aHHe; oscillation permanente; Dauerschwingung; permanent oscillation; permanens lenges, âllando lenges]: Oscilafie constrânsă periodică sau aproape periodică a unui sistem fizic, în care nu se mai manifestă influenfa regimului de transifie. — După numărul gradelor de libertate ale sistemului fizic oscilant, oscilafiile se împart în oscilafii ale sistemelor oscilante cu un grad de libertate, cu mai multe grade de libertate, dar în număr finit, şi cu o infinitate de grade de libertate. Ultimele sunt oscilafii ale sistemelor fizice continue (unde). 4. Oscilafia sistemelor oscilante cu un grad de libertate [KOJiedaHHe KanaiomHXCH CHCTeM c OflHOH CTeneHbK) cjBo6oAbi; oscillation des sys-temes oscillants â un degre de liberte; Schwingung der schwingungsfăhigen Systeme mit einem Freiheitscfrad; oscillation of oscillating systems with one degree of freedom; egy szabadsâgfoku lengo-mozgâsu rendszerek lengese]: Oscilafie a unor sisteme fizice, care e complet determinată când se cunoaşte cum depinde de timp o singură mărime de stare lineară. Ele pot fi sisteme mecanice sau electromagnetice, parametrice sau neparametrice. Urmează două exemple de oscilafii neparametrice de sisteme mecanice şi unul de sistem electromagnetic. Fie mişcarea unui punct material de masă m, şi fie x elongafia lui fafă de pozifia sa de echilibru sub acfiunea unei forfe (unui câmp de for|e) elastice — kx, într'un mediu vâscos, care are coeficientul de frecare vâscoasă h, şi care exercită deci asupra punctului material forfa —h-j- • în acest caz, at ecuafia de mişcare a punctului material, sub acfiunea şi a unei forfe de constrângere periodică F(0, e lineară şi are coeficienfi constanfi: (a) m^l + h^ + kx^Fit). ar at Fie, de asemenea, un corp care are momentul de inerfie I în raport cu o axă în jurul căreia se poate roti,« şi fie 0 unghiul său de deviaţie fafă de pozifia sa de echilibru sub acfiunea unui cuplu elastic —KQ (desvoitat, de exemplu, de o bară pe care o răsuceşte corpul), într'un mediu vâscos care exercită asupra corpului cuplul — G —. Ecuafia at mişcării corpului sub acfiunea şi a unui moment de constrângere periodic M(t), e: (b) /^ţ + G^ + Ke=M(î). - dt2 dt Fie un circuit electric (monofazat) care are o rezistenfă elec’rică R, o bobină de inductivitate L şi un condensator de ca- ţ pacitate C, legate în serie '"^IJTJTj-^-'nnFîP—T între bornele lor (v. fig.), 1, # 1 la cari e aplicată o tensiune la borne (mărimea de constrângere) periodică ub (t). Tensiunea electromotoare a circuitului T iăt — ub{t), Oscilaţie cu un grad de libertate. R) rezistenţa circuitului electric; L) inductivitatea bobine) de inducţie; C) capacitatea condensatorului; i) intensitatea curentului electric; U(j) tensiunea la borne. dacă ie intensitateacuren-tului electric de conduc-fie care trece prin circuit. După legea inducfiei elec-^ tromagnetice (v.), t2nsiunea electromotoare e proporţională şi. de semn contrar cu derivata-în raport cu timpul a fluxului magnetic care trece prin circuit, care e proporţional cu produsul. Li. Deci: (c) L^+Ri + ~^idt = ub(t) ■ Ecuaţiile diferenfiale (a), (b) şi (c) sunt identice, dacă se asimilează mărimile —- şi i, şi at dt coeficienţii corespunzători (m, I, L; h, G, R, respectiv k, K, Î/C) şi membrii ai doilea Oscilafiile neparametrice ale sistemelor cu un grad de libertate se obfin deci rezolvând ecuafiile diferenfiale (a), (6) şi (c) în ipoteza că tofi coefi- h cienfii sunt constanţi. Se notează cu 2 § mărimile —» m G R t w . k K —, respectiv —, cu co* mărimile —, —, respectiv Î L ml —, cu x mărimile x, 0, respectiv şi cu A(t) _ F(t) M(t) 1 mărimile ----r —-— respectiv —--------;---- din e- m 1 L dt cuafiile (a),(b), respectiv (c), — şi se aduc cele trei ecuaţii la forma comună: (1) ~ + 2 +aj2x=/l(t), at- at în care d e coeficientul de amortisare, sau amor-tisarea, w e pulsaţia proprie a sistemului fără amortisare (5 = 0), A(t) e constrângerea unitate, iar x e parametrul lagrangian al oscilafiei. Integrala generală a ecuaţiei diferenţiale (f) e egală cu suma dintre integrala generală a ecuafiei diferenţiale lineare şi omogene, adică fără membrul al doilea, corespunzătoare: (*') j-v+2e^|+(U^=°, şî dintre o integrală particulară a ecuafiei diferenfiale neomogene date. Integrala generală a ecuaţiei'(f) se obţine făcând încercarea xh=C-e9t şi introducând în (T). Se obţine astfel #ecuaţia caracteristică în f a ecuaţiei (I1): ^4-2 5g + w2=0, de unde rezultă — o ±"\/$2—a>2, adică *,= Ce~il [eV«^+ c unde C şi c sunt constante de integrare. Dacă se adaugăjla x o integrală particulară a ecuaţiei (1), se obfine integrala generală a acelei ecuafii. Pentru A(t)~0, se obfine oscilafia liberă sau proprie, iar pentru A(t)^0 şi periodic sau aproape periodic, se obfine oscilafia constrânsă ^forfată sau întrefinută. Notând cu tu0= Vu>2 —fcseudopulsaţia proprie a sistemului amortisat, cu C0 o constantă de in-tegrare şi cu cp un unghiu de fază constant, integrala generală a ecuafiei (I) are forma următoare: x = C0 ■ e~~51 cos (<îi0t + 9) H---— \ e&T A (x) sin o>0 (t — z), dx. Primul termen din membrul al doilea, care reprezintă transformarea proprie a sistemului, dispare cu timpul, dacă există amortisare (5^0); el reprezintă o oscilafie periodică numai dacă o>o > 0, şi o transformare aperiodică dacă ^<0; termenul al doilea din membrul al doilea reprezintă efectul constrângerii asupra oscilafiei. Dacă A(t) e o funcţiune periodică, în baza teoremei desvoltării în serie Fourier şi a proprietăţilor ecuafiilor lineare* ale căror solufii particulare sunt superpozabile, e Suficient să se examineze cazul A(t)==A0 sin (v* + 40, care dă următoarea contribufie la parametrul lagrangian x: Xl = qMsm (v * + <[»-<*), A0 unde ~ V(u>s — V2)2 + 4 î2~v* 2 l v este amplitudinea, iar q> = arctg este diferenţa de fază fafă de constrângerea unitate A(t). Amplitudinea qM a parametrului lagrangian corespunzător regimului permanent e maximă când V2 — £*>2 — 2 52, şi are expresiunea ^max ~ An 2S Vw2-§2 ta oscilaţiiîe făi^ amortisare. adică pentru 5 = 0, condifiunile de mai sus dau v:=a) V tfmax^00* adică amplitud ne maximă când frecvenfă de constrângere coincide cu frecvenfă proprie a sistemului (rezonanfă). Aceasta arată necesitatea de a se introduce amortisări în sistemele oscilante în cari amplitudinea parametrului lagrangian nu trebue sa depăşească anumite valori. Decrementul logaritmic, adică logaritmul natural al raportului a două amplitudini ,al căror argument diferă cu o perioadă, prezintă interes la oscilafiile amortisate; amplitudinile fiind = şi xM(t+T) = A0e-^‘+T\ decrementul logaritmic are valoarea d— In KM =&.r=- Dacă amortisarea e mică, mărimea to0= \w2 — $- 21 T din numitorul expresiunii decrementului logaritm Ttic poate fi înlocuită prin a), adică: ^ 2§*rc_ hiz _ nh Oscilafiile parametrice ale sistemelor cu un grad de libertate se obţin când sistemul are carac-teristicefe 8 şi <*> variabile în timp. Făcând înlocuirile 5-*»S(î) şi se obfine din (1) ecuafie care, prin transformarea devine (2) §+a1(f)-^=AW. Pentru A±(t)^0, această ecuafie se reduce la ecuafia vibrafiilor proprii: (3) % + o1(t).y^Q, care admite, în cazul când o^*) e o funcfiune periodică, integrale periodice de forma y = eXit<ţl(t) + el*ty2(t) cu9iM Şi %%{*) funcfiuni periodice de t, iar şi X2, constante numite „exponenţi caracteristici1'. Fiecare integrală particulară yi = eXi‘ cazuri cu totul particulare. Dacă timpul t nu apare-explicit în ecuafie, sistemul se numeşte autonom,, şi dă autooscilafii. în caz contrar, sistemul se numeşte neautonom. Sistemele, studiate cel mai mult sunt cele apro-, piate de cele lineare (cuasilineare); tratarea cuasi-lineară nu permite însă cercetarea sistemelor mat generale. — Există numeroase metode de integrare aproximativă a ecuafiei diferenfiale a oscilafiilor nelineare. Stabilitatea acestor oscilafii se studiază prin metode analoage cu cela folosita pentru studiul stabilităţii sistemelor cu mai multe grade-ds libertate. Exemple de sisteme cari efectuează oscilafii nelineare: pendulul obişnuit, regulatorul centrifug, cuplajele elastice cu joc, circuitele electrice cu; caracteristice nelineare, mediile cu oscilafii acustice destul de intense, etc, — Ecuafiile cari descriu oscilafia sistemelor cu acfiuni ereditare, caracterizate prin mărimi a căror valoare actuală depinde de succesiunea valorilor lor d n trecut (istereză elastică, dielectrică, magnetică, etc.), conduc la ecuafii integrodiferenfiale şi, în primă aproximaţie, la ecuafii diferenfiale de ordin mai mare decât al doilea. în cazul unei acfiuni ereditare lineare, care depinde adică numai de diferenţa (t—x) dintre momentul actual t şi momentele din trecut t, ecuafia oscilafiei ia, cu notaţiile de mai sus, formai t^f^ + 0)2>(t)=^(f)+f 4>(t)-y(t-\)dz, d r unde y e parametrul lagrangian al sistemului, 4> (x) e funcţiunea care descrie influenţa trecutului,, iar T0 e durata acţiunii ereditare. în general, rezolvarea se face prin aproximaţii succesive, iar dacă A (t) e periodic şi <Î>(t) analitic, prin mijloace elementare (serii Fourier). Aplicaţiile acestei ecuaţii sunt importante pentru* Elasticitate, pentru Electromagnetism, etc. 1. Oscilafia sistemelor olonome cu n grade-de libertate [K0Jie6aHHe ojiohomhbix chctcm HMeiomnx, n CTeneHen cbo6oam; oscillation des sysUmes holonomes â n degres de liberte; Schwingung der holonomen Systemen mit n Frei-heitsgraden; oscillation of holonomous systems with n degrees of freedom; «-szabadsâgfoku ho-lonom rendszerek lengese]: Oscilaţie a unui sistem fizic, a cărui stare instantanee x este complet definită prin valor'le instantanee a n parametri independenţi qlt q2,... qn, numiţi în Mecanică şi coordonate generalizate sau coordonatele lui Lagrange (v.). Oscilaţiile acestor sisteme se studiază cu ajutorul ecuaţiilor lui Lagrange (v. Lagrange, ecuaţiile lui ~). în Mecanică, se notează cu qk derivatele în raport cu timpul ale coordonatelor lagrangiene, qk, adică Vitesele lagranglene, şi ener- 218 gia cinetică T a sistemului mecanic se exprimă în funcţiune de acestea, sub forma r=fs S h Mk- z *=1 k=\ unde mărimile f satisfac condifiunile de simetrie iar determinantul lore nenul:||pi&||^0. Se mai notează cu forfele lagrangiene (v.) corespunzătoare coordonatelor qk, unde Qk sunt determinate prin condifiunea ca lucrul mecanic elementar dl, efectuat asupra sistemului când coordonatele qk variază cu 5qk, să aibă expresiunea n aI==5jQ*8'?*- fel în aceste condifiuni, cele n ecuafii diferenfiale de mişcare ale lui Lagrange (v.) sunt: d /sr \ \ Printr'o interpretare adecvată a energiei cinetice T, a forfelor lagrangiene Qk şi a coordonatelor lagrangiene qk, adică şi a viteselor lagrangiene qk, Maxwell a dat legilor electromagnetismului, în cazul sistemelor electromagnetice cu n grade de libertate, forma de ecuafii lagrangiene. Maxwell a identificat cele s intensităţi de curenţi electrici de conducţie ip cari traversează s circuite electrice, cu s vitese lagrangiene, adică integralele în raport cu timpul ale acestor intensităţi de curenţi, cu coordonatele generalizate corespunzătoare: iar cele n-s coordonate rriecanice generalizate qm ale celor s circuite le-a considerat drept celelalte n-s coordonate generalizate ale sistemului fizic: (m = s+\t s + 2, ...,n). Cu aceste identificări, energiei cinetice din cazul Mec3nicei îi corespunde suma dintre energia cinetică a circuitelor corespunzătoare coordonatelor qm{m>s) şi dintre energia magnetică liberă a circuitelor, corespunzătoare coordonatelor qj(ls, îşi păstrează semnificaţia din Mecanică. Cu aceste interpretări, ecuaţiile lui Lagrange descriu şi evoluţia fenomenelor din s circuite electrice,, cari au n-s grade de libertate mecanice. — Când forţele lagrangiene derivă dintr'un potenfial Qi=f—, V fiind energia potenţială, se Mi poate scrie, cu L^T—V, în locul ecuaţiilor de mai sus: d _.Q I dfc în acest caz particular este valabilă următoarea teoremă de stabilitate; oscilaţiile sistemului în jurul unei configuraţii de echilibru sunt stabile, dacă V are acolo un minim efectiv, şi oscilafia e instabilă în caz contrar. Ecuaţiile cu variaţiuni permit să se urmărească comportarea sistemului în jurul unei astfel de configuraţii. Ecuaţiile oscilaţiei pot fi puse sub forma Xj, ~ (^li • • • ixnt £)• în jurul punctului jc° se poate pune 0 . c • xi = xi+£t cu mărimi mici. Introducând- în ecuaţiile de mai sus ale oscilaţiei, şi neglijând termenii nelineari în £, se obţine următorul sistem de ecuaţii lineare (cu variaţiuni), cu coeficienţi constanţi, valabil în împrejurimea punctului (^,xg...xM): ă/‘ h Dacă se introduce în sistemul acesta o încercare de soluţie periodică de forma li-^ sin coit, care reprezintă partea imaginară a expresiunii complexe __ = în care j = V—-1, exponenţii (oi sunt determinaţi de „ecuaţia caracteristică" (scrisă sub formă de determinant): i ii f11 i—k, ii -S1 k ’ik Jdfi Cik \ dxh 219 Rădăcinile acestei ecuafii se numesc „exponenţicaracteristici" sau „valori proprii". Un sistem discret cu n grade de libertate are, în general, n frecvenfe de rezonanfă, cari coincid cu pseudofrecvenfele sale proprii. t. Oscilafia sistemelor olonome nedisipaiive {KOJie6airae ojiohomhhx He3aTyxaiomHx chc-TeM; oscillation des systemes holonomes non dissipatifs; Schwingung der nicht dissipativen holonomen Systeme; oscillation of non dissipa-iive holonomous systems; nem-disszipativ holonom rendszerek lengese]: Oscilafie a unui sistam fizic olonom, în care transformările de stare nu sunt însoţite de disipafie de energie. Ecuafiile cu varia-fiuni, scrise în coordonate lagrangiene pentru împrejurimea punctului dat, sunt £(*» h + aik ?*) = 0; k, z'= 1. k în aceste ecuafii, mărimile aik se numesc coeficienfi de cuplaj elastic, în cazul oscilafiilor mecanice, şi coeficienfi de cuplaj capacitiv, în cazul oscilafiilor electrice, iar mărimile bik se numesc coeficienfi de cuplaj masic, în cazul oscilafiilor mecanice, şi coeficianfi de cuplaj inductiv, în cazul oscilafiilor electromagnetice. Energiile cinetică (respectiv magnetică) şi potenfială (respectiv electrică) se exprimă sub formele T=^L]hkiih ?' v=^Laik ambele forme fiind pozitiv definite, cu coeficienţi constanfi. Teoria formelor pătratice arată că există o transformare lineară k care schimbă concomitent pe T şi V în sume da pătrate Coeficienfii ^ sunt rădăcinile ecuafiei: i “ik-Pihk II =0 şi sunt legafi de exponenfii caracteristici prin relaţiile Ecuafiile oscilafiei sunt, în acest caz: ?,•+«»? mHxeHCTeM; oscillation des systemes holonomes dissipatifs Schwingung der dissipativen holonomen Systeme; oscillation of dissipative holonomous systems; disszipativ holonom rendszerek lengese]: Oscilafie a unui sistem fizic olonom, în care transformările de stare sun însofită de disipafie de energie. Dacă prin F se înfelege funcfiunea disipafie ^z=:cikqiqk, ecuafiile lui Lagrange se pot pune sub forma d*\c)^/ Mi C)4i * ceea ce, în ecuafiile corespunzătoare cu varia-fiuni, conduce la relafiile £(*<*?*+** %+2ciA) = Q<- k Aici mărimile cik se numesc coeficienfi de cuplaj prin fricfiune, în cazul oscilafiilor mecanice, şi coeficienfi de cuplaj galvanic, în cazul oscilafiilor electromagnetice, dacă cik~cki, şi coeficienfi de cuplaj girostatic, în cazul oscilafiilor mecanice, dacă cik=-cki. In coordonate normale, ecuafiile mişcării sunt ?*•+“>; 0, oscilafiile sunt nestabile. în cazul oscilafiilor disipative, introducerea unei acfiuni disipative sau girostatice nu afectează stabilitatea echilibrului unei configuraţi date. — Se consideră, mai jos oscilafia sistemelor cu două grade de libertate, formate din două sisteme cuplate, cari sunt foarte frecvente în tehnică (amortisoare, vehicule arcuite, transformatoare de tensiune, lămpi electronice, stabil lizatoare giroscopice, etc.). Cazurile speciale mai frecvente sunt cuplajul masic, respectiv inductiv, cel elastic, respectiv capacitiv, şi cel de amortisare şi galvanic. Cu notaţiile folosita mai sus, ecuafiile de mişcare ale corpurilor celor două sisteme oscilante cuplate masic, elastic şi prin rezistenţă, sunt: m'l[F+h'l[F+k'x' d2 , dx, d d2xi dx± + m21~dW + ^21 d7~ + X± ~ F2 Cu notaţiile din figura dela p. 220 ecuaţiile diferenţiale ale fenomenelor din cele două circuite 220 cuplate prin rezistentă, prin bobină (Oudin), prin Circuite electrice oscilante, cuplate magnetic, prin bobină, prin capacitate şi prin rezistenfă. capacitate şi inductiv (transformator) sunt: {Ri+Rjii+iLt+r+Lj ^+( + Rci2+(Ln + Lc)^ + ±-^i2dt = »bi(t)-, (R2 + Rc)i2±(L (i,k= 1,2). în cazul cuplajului masic, respectiv inductiv, avem: h'k = 0 şi kik = 0 pentru i&k, şi mik = mki. în cazul cuplajului elastic, respectiv capacitiv, mik =° hik = °.pentru ijtk, şi ku = ku. în cazul cuplajului prin frecare vâscoasă, respectiv galvanic, mik=0 şi kik =0 pentru i&k,.ş\hik=hki, iar în cazul cuplajului giroscopic, =0 şi k-k =0 pentru i^k, şi hik = — în studiul oscilafiilor proprii se definesc următorii coeficienţi de cuplaj ™ik ,■ &ik ■ "I / c^—, respectiv ck =— ş. c = y c- ck. Oscilafiile proprii ale celor două sisteme necuplate au pulsafiile Sistemul cuplat are, dacă se neglijează efectul amortisărilor, următoarele frecvenfe de rezonanfă: La cuplaj masic: 2 2 , -1/7 ^ Sî\2 . 2 2 2 ) +4ccs> co 2__ 1 2 * \ 1 2/ 12 2(1-c2) La cuplaj elastic: 2 , 2 . 2 2 \ 2 2 2 2 cs> 4- tu ± \ ( o) — (o ) -f 4 c co (o . .2 __ 1 2 T \ 1_____/_________1 2 Dacă oij = to2 = to0, rezultă pentru cuplajul masic m=wj(\±c) şi pentru cuplajul elastic co2 = ^.(1±c), ceea ce dă, la cuplaj larg: co = coo^1±0» respectiv (0 —to0^1 • Figura de mai jos reprezintă, în cazul cuplajului* magnetic a două circuite electrice, intensităţile efective I± şi /2, ale curenţilor din circuitul primar şi din cel secundar, în funcţiune de frecvenţa f a tensiunii aplicate circuitului primar. Valorile efective ale curenfilor primar şi secundar din două circuite electrice cuplate magnetic, la cupla] strâns (a, b) şi la-cuplaj larg (c, d), la amortlsări (alf a2) crescătoare în primar şi în secundar, în funcfiune de frecvenfă, în apropierea frecvenţei de rezonanfă. (ff). Schimbul de energie între cele două sisteme cuplate şi nedisipative se face periodic, şi cere pentru un ciclu complet c oscilafii; altfel schimbul Oscilafiile libere amortisate, a două circuite electrice cuplate magnetic a, b. Tensiunea la bornele condensatorului din primar şi curentul primar c, d. Tensiunea ia bornele condensatorului din secundar în curentul secundar. 221 de* energie se face pseudoperiodic. Când c e mare, adică cuplajul e strâns, schimbul de •energie între sistemele cuplate ia aspectul unor ;bătăi. Condifiunea este ca decrementul logaritmic •al fiecărui sistem necuplat să satisfacă relafia d- < ra • c; (i- 1,2), spentru ca trecerea de energie prin intermediul cuplajului să fie mai mare decât pierderea de energie prin amortisare. Decrementul logaritmic al oscilafiilor celor două sisteme cuplate e semi-iuma decrementelor logaritmice ale sistemelor necuplate.1 Faza oscilafiei rezultante se comportă ca şi cum energia ar trece succesiv dela un circuit la celălalt (v. fig.). — Ca exemplu de oscilafii reductibile la oscilafii cuplate, considerăm oscilafia autovehiculelor. i. Oscilaţia autovehiculelor [Ka^atrae aBTO-MaiHHH; oscillation des vehicules automobiles; Schwingung der Mdtorwagen; oscillation of motor •cars, oscillation of automobiles; gepkocsik lengese]: Oscilafiile de săltare, de ruliu, tangaj, girafie, recul şi clătinare ale unui autovehicul. Săltarea! adică mişcarea alternată a centrului de greutate în direcfia axei de girafie, ruliul, adică mişcarea alternată de rotafie în jurul axei longitudinale a vehiculului, şi tangajul, adică mişcarea alternată de rotafie în jurul axei transversale a vehiculului, sunt oscilafiile principale; girafia (şerpuirea), recu- E Iul şi clătinarea sunt oscilafii mai i ________ puţin importante ale autovehi- — (iHj) cuiului. Deoarece cuplajele dintre sistemele oscilante, din cari Sistemul oscilant în planul vertical-longitudina!. (Mişcările cuplate de tangaj şi de săltare). ‘rni)) în cari A, B şi qp sunt constante de integrare, iar Vi şi v2 sunt pulsafiile cuplate: (3) Dacă oscilaţiile de săltare şi de tangaj nu ar fi cuplate, sistemul de ecuafii diferenfiale (1) ar fi: ^ | mx =z-fa + Ci)x; Notând cu /e = -(c^+c2f)e. J + cJ m ** f m pulsaţia oscilafiei proprii necuplate a săltării şi pulsaţia oscilafiei proprii necuplate a tangajului, rezultă din (3), ca legătură între pulsafiile proprii cuplate şi cele necuplata, ale oscilaţiilor de săltare şi de tangaj, ecuaţiile: rnj Pentru ca oscilafiile de tangaj să fie mai puţin pronunţate decât cele de săltare, trebue ca centrul instantaneu de rotaţie al oscilaţiilor de tangaj să se găsească înafara intervalului dintre resorturile din faţă şi din spate (v. fig. IV), ceea ce impune condiţiunea ca — în momentul în care oscilaţiile sunt maxime (x=A şi d = B) — între amplitudinile de săltare şi de tangaj să existe relaţia A = XB, unde X reprezintă distanţa dintre centrul instan- taneu de rotafie şi centrul de greutate. Practic, se caută ca, prin distribuirea maselor şi calcularea 6-B -Ţ=HV. < Centrul instantaneu de rofafie al oscilafiilor de tangaj. I) centru Instantaneu de rotafie; G) centru de greutate; X) distanfa orizontală dintre centrul instantaneu c’e rot3fie şi centrul de greutate; 11), I2) distanfele dinfre centrul de greutate şi axele trenurilor de rofi. x ~ A; Q~ B. resorturilor, oscilaţiile de săitare să fie cel puţin egale cu cele de tangaj, ultimele putând fi, eventual, diminuate prin alte mijloace. Oscilafiile de săltare,*atât ale sistemului oscilant constituit din masele/suspendate şi nesuspendate ale părfii din fafă a-autovehiculului (v. fig.//), cât şi cele ale sistemului analog din spate, se determină considerându-le necuplate între ele şi independente de alte oscilafii. în fiecare dintre aceste două sisteme oscilante, din fafă şi din spate, masele suspendate sunt cale cari corespund greutăfilor respective ale autovehiculului real; masele nesuspendate sunt cele cari corespund grautăfilor trenurilor de rofi (osia din fafă sau punfea din spate, incluziv rofile). Oscilafiile unui astfel de sistem oscilant se obfin prin integrarea următoarelor ecuafii diferenţiale f m±x± — c1(j?2immt~x1)~c2(x1 — x2) \ m2x2 = c2 (*1 — x2) unde mt şi m2 sunt masele nesuspendate şi suspendate (ale unuia dintre cele două sisteme oscilante), x± şi x± sunt elongafia oscilafiei maselor nesuspendate şi accelerafia respectivă, x2 şi x2 sunt etongafia oscilâfiei maselor suspendate şi accelera ia respectivă, c± şi c2sunt coeficienfii de rigiditate ai pneurilor şi ai resorturilor, iar h2 sin mt e constrângerea (de ex. efectul neregularităfilor căii). Pulsafiile proprii ale sistemului oscilant cons derat sunt deci: (4) \hjc*+c2. \ + \fî7't+c2, c2 y* /«., J - V 4 \ Oscilafia de ruliu este independentă de celelalte oscilafii, şi se determină prin integrarea următorului sistem de ecuafii diferenfiale (v. fig. III): *+JSf*+^î!V*s=o! m 6=1 m *=1 - 0 4 vi 4 ®+7S‘,/î + t£c*/*=o. Jk=\ J £=1 care indicii &=1,2, 3, 4 se referă la numărul 223 resorturilor; deoarece cA=c4 şi c2=c3, datorită simetriei, rezultă X ckh~° *=1 şi astfel sistemul (5) devine ic-f-----x = 0; m Ec*(t care dă* pentru vs, pulsafia oscilafiei proprii necuplate a săltării, şi pentru vr , pulsafia ^oscilafiei proprii necuplate a ruliului, expresiunile: ^-VŞ"'-V¥^ Afară de oscilafia de ruliu a corpului vehiculului, trebue considerate şi oscilafiile axelor trenurilor de rofi, cari se determină prin integrarea T Sistemul oscilant al axului trenului de rofi. m) masa nesuspendată (trenul de rofi, Incluziv rofile); Jţ) mo" meniul de Inerfie total al masei nesuspenjdate; /j), J2) di-sianfele dela centrul axului la axele pneurilor, respectiv la axele resorturilor; c^, c2) coeficienfii de rigiditate ai pneurilor, respectiv al resorturilor. următoarei ecuafii diferenfiale (v. fig. V): (7) JT$=2 (c± /t + c2 l) 0 unde ]T e momentul de inerfie al masei axului, c± şi c2 sunt coeficienfii de rigiditate ai pneurilor şi ai resortu#iJor, şi l2 sunt distantele până la centrul de greutate al axulyi. Pulsafiile oscilaţiilor proprii ale axului trenului de rofi considerat sunt deci: Neregularităfile căii, cari pot fi admise în primă aproximafie că se repetă periodic, condifio-nează o vitesă de rulare a vehiculului, la care fre-cvenfa acestor neregularităfi intră în rezonanfă cu diferitele frecvenfe proprii ale autovehiculului. De obiceiu, se presupune că suprafafa căii e ondulată (v. fig. VI), cu distanfa l între două ondulafii, astfel încât timpul (T) în care se parcurge această distanfă cu vitesa de rulare v este T = //v; deoarece pulsafia constrângerii datorite neregulariiăfjjor căii este . _2 u_2 jc v rezonanfa se produce când o pulsafie proprie vţ-a autovehiculului e egală cu această pulsafie, adică dacă în general, pe şosele, distanfa 1 — 2 m, ceea ce la autoturisme mici (de cca 1000 kg greutate) provoacă oscilafia axelor trenurilor de roji, Sistemul oscilant înfr'un plan vertical-longifudina! al oscilafiilor forfate. m^f) masa nesuspendată a trenului din fafă; mjs) masa nesuspendată a trenului din spate (punfea din spate); m2) masa totală suspendată; c^), Cjs) coeficienfii de rigiditate ai pneurilor din fafă şi din spate; c2f), c2s) coeficienfii de rigiditate ai resorturilor din fafă şi din spate; Xif), xis) elongafiile oscilafiilor trenurilor de rofi din fafă şi din spate; xc) elongafia oscilafiilor de săltare ale şasiului; 0) elongafia oscilafiilor de tangaj ale şasiului; /) distanfa dintre două ondulafii ale căii. la vitese de cca 80 km/h. Fularea rofilor şi nesigu-ranfa direcfiei se atribue acsleiaşi cauze. Distanfa /=2m, la vitese de cca 20 km/h, poate provoca toate felurile de oscilafii, şi mai ales tangajul; în acest caz, pentru a ieşi din zona de rezonanfă, e suficient să se mărească vitesa vehiculului. Tangajul survine şi în cazul în care rofile din spate sufer acelaşi şoc ca şi rofile din fafă, după un timp care corespunde perioadei oscilafiilor proprii, de exemplu când se trece repede peste un şanf sau peste o ridicătură, sau când se trece dela un fel de pavaj la altul, între cari există un rost; în ultimul caz, vehiculul continuă să aibă tangaj, chiar dacă pavajul următor este neted. Ruliu! emai pufin supărător decât tangajul, deoarece are frecvenfe proprii şi amplitudini mici, şi totodată poate fi uşor amortisat (de ex. prin stabilizatoare). Ruliul intervine frecvent pe căi cu pavele, la cari /~0,1 m, când vitesa e mică (de ex., la autoturisme mici, la vitese de5---6 km/h). Se recomandă ca oscilafiile proprii ale corpului autovehiculului să aibă frecvenfe joase, iar oscilafiile axelor trenurilor de rofi să aibă frecvenfe înalte. De aceea vehiculele mari şi grele, cari au mase şi momente de inerfie importante, se comportă mai bine decât vehiculele mici. în regimul de mers încet al motorului (cu turafie de cca 400 rot/min) când vehiculul e oprit, motorul provoacă oscilafii cari se transmit prin resorturi la trenul de rofi; frecvenfă acestor oscilafii fiind apropiată de frecvenfă proprie a osiei din fafă, aceasta poate intra în rezonanfă, fiind pusă astfel în vibrafie puternică. — Ca exemplu de oscilafie a unor sisteme reductibile la sisteme olonome cu trei grade de liber- 224 i3fe, considerăm două aproximaţii ale oscilafiilor, şi anume ale locomotivelor şi ale navelor. 1. Oscilafia locomotivelor cu abur [KaqaHHe nap0B030B; oscillation des locomoiives â vapeur; Schwingung der Dampflokomotiven; oscillation of steam locomotives; g5zmozdonyok lengese]: Oscilaţii cari consistă în următoarele mişcări perturbatorii ale unei locomotive cu abur cu piston: săltare, legănare, tangaj, recul, şi şerpuire din cale. De obiceiu, în calcule se neglijează oscilaţiile provocate prin şerpuirea din mecanism a locomotivei; ■de asemenea pentru simplificarea calculelor, se exclud legăturile locomotivei propriu zise cu tenderul şi cu vagoanele pe cari le remorchează. Cadrul, împreună cu motorul şi căldarea (considerate legate rigid), are şase grade de libertate, iar aparatul de rulare are l grade de libertate: /—7 + m-f 2 n, unde m reprezintă numărul de osii cuplate, şi n reprezintă numărul de osii libere (alergătoare sau purtătoare). Oscilaţiile pronunţate datorite (în primul rând) maselor în mişcare ale locomotivei (v. fig.) sunt: Mişcările oscilatorii ale locomotivei, x) direcfia mişcării de recul; y) direcfia mişcării de clătinare; ir) direcfia mişcării de săltare; d) deplasarea unghiulară în mişcarea de legănare; cp) deplasarea unghiulară în mişcarea de şerpuire; tp) deplasarea unghiulară în mişcarea de tangaj. de săltare, adică de mişcare alternată a centrului de greutate în direcţia axei de giraţie; de legănare (ruliu), adică d~emişcare alternată de rotaţie în juru! axei longitudinale; de tangaj, adică de mişcare alternată de rotaţie în jurul axei transversale. Celelalte mişcări — reculul şi şerpuirea din cale (giraţia) — depind în special de mărimea masei locomotivei, de caracteristicele căii (curbura, panta, etc.) şi de condiţiuniie de mers (frânare, accelerare, etc.). Amplitudinea şi frecvenţa oscilaţiilor se obţin prin integrarea următorului sistem de ecuaţii diferenţiale ale coordonatelor lagrangiene z, o)-, cp (v. fig. şi Oscilaţia sistemelor olonome cu n grade de libertate): Mz+z Ys 4-= 0; S- -f yd* = 0; 2=0; folosind notaţiile ,_S‘ a=^T' /. Ss = - S‘*V . £4 M unde M e masa corpului locomotivei, ]t şi sunt momentele principale de inerţie în jurul axei longitudinale şi al axei transversale, z şi z ţ>i ——----------,unde^— _.. şi s— . * • /, V^/2 'M Astfel elongaţia oscilaţiilor proprii de legănare, care se obţine prin integrarea ecuaţiei a doua din sistemul (T)* are expresiunea & = A cos (V [ • t + y.), undeo) = VY e pulsaţia acestor oscilafii, cari sunt independente de celelalte oscilaţii ale locomotivei. Oscilaţiile de săltare şi de tangaj sunt cuplate, pulsaţiile lor proprii (u>± şi u>2) fiind date de relaţia care rezultă din integrarea primei şi a celei de a treia ecuaţii diferenţiale a sistemului (T); pentru ca să se producă socilaţiile de săltare şi de tangaj, trebue ca şi u>2 să aibă va!ori reale, ceea ce se obfine când mărimea de sub radical e pozitivă, adică dacă ______ ~F'> |Vi(a-p)2+s2 sau Dacă se consideră forfele de constrângere date de solicitările mecanismelor motoare ale locomotivelor, cari se exprimă aproximativ prin relafia P { | sin v t j + J cos v 11 )>, în care cei doi termeni reprezintă efectul motor a două mecanisme decalate cu unghiul — şi dacă, printr'un aranjament adecvat al resorturilor, se realizează condifiunea r A=i ecuafia diferenţială a oscilafiilor constrânse de săltare se poate exprima independent de cea a oscilafiilor de tangaj, sub forma (4) z -fa z = (| cos v *| + | sin v t |j. Integrala generală a ecuafiei omogene, adică fără membrul al doilea, a acestei ecuafii e: z = 5cos (V«£ + x5)i de unde rezultă pulsafia oscilafiilor de săltare. Deoarece constrângerea se compune din două părfi, dintre cari prima depinde de turafia motorului şi are expresiunea M± | | cos v t | -f | sin v 11 }, iar a doua depinde de dublul turafiei, şi este M2 { | sin v t J cos v£ 4-1 cos v i | sin v t }, rezultă din integrarea generală a ecuafiei (4) că oscilafiile săltării devin periculoase când cos = v, sau când u>s = 4&v; (&=1,2...)*| Afară de constrângerea datorită mecanismelor motoare se fine seama în calcule şi de efectul interacfiunii dintre cale şi rofi (loviturile laterale ale rofilor*.loviturile la joantele şinelor). în general, se recomandă ca perioada turafiei motorului şi perioada parcurgerii lungimii unei şine (sau a unui multiplu al acesteia) să fie diferite de perioadele proprii ale oscilafiilor de săltare, de legănare şi de tangaj. — ^ La locomotivele Diesel, câfid axa cilindrului e verticală sau inclinată, oscilafiile consistă în următoarele mişcări perturbatorii: saltare, clătinare, tangaj şi şerpuirea din cale. — La locomotivele electrice şi la cele cu turbine cu abur, cari nu au mase în mişcare rectilinie alternativă şi deci mişcările perturbatorii datorite cauzelor interne sunt mici, oscilafiile sunt pufin pronunfate, în special la locomotivele cu antrenare individuală a osiilor. 225 î. Oscilafia navelor [KanaHHe cy^OB; oscillation des navires; Schwingung der Schiffe; oscillation of hips; hajok lengese]: Oscilafia navelor, considerate drept corpuri rigide, fie de-a-lungul axelor lor principale de inerfie, fie în jurul acestora. Oscilafiile sunt provocate, în general, de împingerea valurilor, dar pot fi datorite şi altor caiize (împingerii vântului, variafiei periodice a împingerii elicei, infiltrafiilor de apă, etc.). Oscilafiile cele mai pronunfate ale navei sunt mişcările alternate de rotafie în jurul celor trei axe principale de inerfie, adică ruliul (în jurul axei longitudinale), tangajul (în jurul axei transversale) şi girafia (în jurul axei de girafie), ca şi mişcarea de afundare. împingerea apei* asupra unei nave în pozifia normală de echilibru (v. fig. /) are direcfia ver-/ Nava în pozifie normală de echilibru. G) centrul de greutate al navei; Q) greutatea navei; R) îm_ pingerea apei; V)nlvelul apei. ticalei *care trece prin centrul de carenă şi prin centrul de greutate (G); când, datorită une-solicitări, nava se roteşte în jurul axei ei longitudinale sau verticale, deplasamentul — care rămâne acelaşi — se schimbă ca formă, şi noua direcfie de împingere a apei trece prin C (v. fig. //). în aceste condifiuni,trebue să se fină seamă de meta-centrul M, care se găseşte la intersecfiunea dintre verticala inifială care trece prin G şi C'f şi noua verticală care trece prin C, şi în jurul căruia oscilează nava — în special în cazul ruliului — ca un pendul în jurul punctului de suspensiune (v. Meta- Nava în timpul oscilafiei de ruliu. G) centrul de greutate; C) centrul de carenă; Mj) metacentru transversal; Q) greutatea navei; R) împingerea apei; V) nivelul apei. centru). Se deosebesc două metacentre, unul de ruliu, numit transversal (Mt), mai înalt, şi unul de tangaj, numit longitudinal (Mj). 15 226 în ape liniştite, mişcările periodice fale navei sunt oscilafii libere, provocate de un impuls inifial. în cazul oscilafiilor mici ale navei (cu un unghiu de înclinare de maximum 8°), ecuafiile de nrşcare sunt: A*+Q(A#,G) »-0; + 0; JtP-0; 2*=0; g — Z +pgS2 = 0 , g unde J±l J2 şi /s sunt momentele de inerfie fafă de axele de ruliu, tangaj şi girafie; 0-, cp şi 9 sunt unghiurile oscilafiilor de ruliu, de tangaj şi de girafie; x, y, 2 sunt deplasările de-a-lungul axelor de coordonate (sistemul de axe de coordonate e ales astfel, încât cele trei axe sunt paralele cu axele principale de inerfie ale navei, axa Ox având sensul pozitiv spre provă, axa Oy spre tribord, iar axa O2 spre nadir); Q e greutatea navei, S e aria liniei de plutire, iar p e densitatea. Pentru a stabili aceste ecuafii de mişcare, s'a considerat că pozifia metacentrelor e independentă de unghiurile oscilafiilor de ruliu (&) şi de tangaj (cp), şi s'au neglijat efectele rezistenfei de frecare a apei; în general, rezistenfă de frecare a apei e proporfională cu unghiul oscilafiei de ruliu, iar la navele cu chilă cu bulb, rezistenfă e proporfională cu pătratul vitesei. Se constată că, la navigafia în ape liniştite, ruliul, tangajul şi mişcarea de afundare sunt aproape independente unele de altele, şi că girafia nu intervine. în navigafia maritimă, mişcările periodice ale navei sunt oscilafii forfate, solicitarea periodică (constrângerea) fiind datorită împingerii valurilor, ea are expresiunea simplificată 2 ti t T7 (0 Mv-Q(MtG)^o sin unde Tv e perioada valurilor şi 0-o e înclinarea maximă; din expresiunea (/) rezultă că momentul exercitat de valuri asupra navei e considerat independent de pozifia navei în apă, ceea ce e admisibil, când unghiul e mic. Astfel, ecuafia oscilafiei constrânse este (2) A9- + Q(^)& = Q(îi7^)9-„sin^, 1 V şi are integrala generală : Q ^ • 2îZt , ^ d • 2Kt \3) $=C sin-— + osm-y—, * n n * v * v unde Tn e perioada oscilafiilor navei, iar C e o constantă de integrare. Din ecuafia (3) rezultă că unghiul & devine foarte mare, când Tn = Tv. 1. Oscilafia sistemelor olonome cu proprietăţi ereditare [KOJiedatrae ojiohomhmx chc-TeM C HaCJie/ţCTBeHHbIMH CBOHCTBaMH; oscillation des systemes holonomes â proprietes hereditaires; Schwingung der holonomen Systeme mit heredităren Eigenschaften; oscillation of holonomous systems with hereditary properties; ordkol-heto tulajdonsâgu hofonpm rendszerek lengese]: Oscilafie a unui sistem olonom, a cărei ecuafie diferenfială are coeficienfi cari depind şi de stările prin cari a trecut sistemul. Folosirea coordonatelor normale conduce la un sistem de n ecuafii, de forma T0 = + £+?)/ unde / = V — 1, şi ale căror părfi imaginare reprezintă funcfiunile reale înlocuite. Astfel, ecuafiile reale ale oscilafiilor se transformă în ecuafii în complex, cari se rezolvă mai uşor decât cele reale înlocuite, iar partea imaginară din solufiile ecuafiilor complexe reprezintă solufiile ecuafiilor reale ale oscilafiilor. Astfel, în cazul mişcărilor de forma qi~cii sin se pune #*• = ? şi deci w (x, t) — u(x)-elait şi w {x', t) — u (x') iar , numite valori proprii. Funcfiunile u corespunzătoare acestor valori proprii se numesc funcfiuni proprii. Ele indică diferitele moduri de vibrare ale sistemului elastic.— Dacă se consideră ecuafiile de echilibru ale mediului elastic, se introduc legăturile dintre de-formafii şi tensiuni, şi forfele de inerţie, se obfin ecuafiile mişcării sub forma de ecuafii cu derivate parfiale. Astfel, ecuafia generală, cu derivate parfiale, a oscilafiilor unui corp elastic deformat sub acfiunea unor forfe date, este .................................. unde prin x± se înfeleg coordonatele cartesiene, prin q forţele exterioare repartizate, prin m masa repartizată, prin aik o caracteristică a sistemului, prin y deformafia corespunzătoare şi prin p un număr întreg. în cazul unei singure variabile spaţiale, i — k—1. Dacă p= 1, ecuafia reprezinlă oscilafiile transversale ale unei coarde întinse sub fracfiunea s = a11; oscilafiile longitudinale ale unei bare dacă a1± = E • S (*i), S (*i) fiind aria secfiunii transversale şi E modulul de elasticitate; oscilafiile de torsiune ale unei bare prismatice, dacă a±i — G'In U), Im fiind momentul de inerfie de torsiune, şi G modulul de alunecare. Dacă m=-2, ecuafia reprezintă oscilafiile transversale ale unei bare de rigiditate flexională EI(x) = a1±, I (x) fiind momentul de inerfie flexio-nal, şi E mocfdul de elasticitate. Dacă i — 1 şi k = 2, avem xfouă variabile spa-fiale şi pentru p— 1 ecuafia descrie oscilafiile membranelor,Jar pentru p = 2, pe acelea ale plăcilor, coeficienfii piuând semnificafiilecorespunzătoare. în general, nu se cunosc integralele exacte ale acestor ecuafii, decât în cazuri cu totul particulare. în anumite condifiuni, ele admit integrale sta-fionare de forma w = W(x,y,z) •<£(*) de exemplu cu <&(£) funcfiune periodică de timp, cu pulsafia I =—Fjab. Ecuafia de mişcare a barei sub acfiunea unei sarcini F în secfiunea a, sarcină care are masa w = — , g se obfine punând produsul dintre această masă şi accelerafia corespunzătoare 1 d2u ad cu forfa elastică — ■ F.. dt2 adică egal unA — — Had (0 8 «oa unde uad e săgeata dinamică în secfiunea (a) a barei şi e coeficientul de influenţă, care reprezintă săgeata produsă în secfiunea (a), când în această secfiune se aplică sarcina unitate. Notând 2 8 ^ aa şi încercând o integrală de forma uad = Ae*1 ,se obfine integrala generală a ecuafiei (1), care e (0 uad~Ci cos (*)t + C2 sin ct)t = C0 cos (a)t + . . r CCaa = ~El~Sb Ş‘ pulsaf,a ® ■V 3 EI lg' Fa2b2 ' dacă a — brezultă tt>= ?- 2 V FI Coeficientul de influenfă ccaa se determină folo- sind ecuafia liniei de influenfă (1) El (ua —Uq — x tg e0) = -Sa0l unde ua şi uQ sunt săgefile barei în dreptul secfiunii x = a şi în dreptul reazemului (0), tge e tangentă fafă de orizontală a fibrei medii deformate în dreptul reazemului (0), iar / 1 Fa b \ a a2 b s«m\2~T*)i=-îî e momentul static în raport cu secfiunea (a) al suprafefei momentelor (v. fig. A) \ deoarece Uq — 0, şi considerând că în secfiunea x — ase aplică o sarcină unitate (deci = t expresiunea (î) devine 0') EI(*aa-aige0)=-^- în care tg 90 = Eli 1 ab a + 2b ab(a + 2b) Ell~2 3 ~~ 6 ElJ~ fiindcă % = 1 ■ a1= Y" FI3 O bară încastrată *la ambele capete (v. fig. E) i i a3 b3 . are sageata &aa=Jj ~$F Pu,sat«a 3 EI l3g Fazb3 ti , 11^2 Elg daca a — b — --, atunci oj = \/—----------- 2 V FI3 229 Oscilafia la încovoiere a barelor sub acfiunea greutăfii lor proprii. Ecuafia cu derivate parfiale a mişcării barei se obfine punând produsul dintre masa mdx a elementului ei de lungime şi ac- celerafia a elementului, egal cu forfa îrud elastică - adicâ <*> m~W=-EIIF' In care E este modulul de elasticitate al materialului barei şi I este momentul de inerfie al secfiunii ei. Oscilafiile barei se pot descrie cu ajutorul integralelor particulare de forma ud=X(x)-T{t)t cari descompun ecuafia cu derivate parfiale în următoarele două ecuafii diferenfiale: ^-^ = 0 dx4 (n d2T dt2 +tp2r=o unde Ş*=k2/E[ şi a)2 = k2g/p. Integralele generale ale ecuafiilor diferenfiale (f') ale oscilafiilor sunt l*l = A±cos$x + A2 sin$x+B±ch$x + B2S h$x Pulsafiile grinzii vor fi a> EL ps , arm o- >{;■£ cosait + C2 sin cat unde Alt A2, B±t B2, C± şi C2 sunt constante de integrare, iar u> e pulsafia proprie a oscilafiilor. Frecvenfă proprie a oscilafiei barei e o) . /=^ = il\/i^=ilvE ' 2«| p 2n VpS în care s'a folosit mărimea S-—, adică aria sec- 9 g fiunii barei, p fiind densitatea materialului, iar p rezultând din calculul de rezistentă al barei. Exemple: O bară simplu rezemată la jL capete (v. fig. A) ii_____________ i nica fundamentală corespunzând valorii w=1. O bară încastrată la un capăt şi liberă la celălalt (v. fig. B) are valori nule pentru săgeata şi tangenta trigonometrică a unghiului dintre orizontală şi fibra medie deformată, în secfiunea x = 0, iar momentul încovoietor şi forfa tăietoare sunt nule în secfiunea * = /. Astfel, *o=/(0)=0, Xo=/(0)=0, X*=/(/)=0, ^=/(/)=0 de unde rezultă condifiunea cos p/• chţl= — 1 care e satisfăcută dacă pA= 1,875/1, p2 = 4,694/7, p3=7,855//,p4= 10,966//, p5= 14,137//, p,*.17,279//. Pulsafia armonicei fundamentale corespunde valorii plf şi este _ a,=3'516r2Vfi‘ în cazul grinzilor cu secfiune neuniformă se calculează pulsafia co corespunzătoare secfiunii dela capătul fixat al barei şi apoi se trasează curbele cari reprezintă decreşterea secfiunii (5) şi a momentului de inerfie (/). Pulsafia proprie reală (co^) este unde Bare cu greufafe proprie. A) bară simplu rezemată la ambele capete; B) bară încastrată la capăt şl liberă la celalalt capat 1) lungimea barei; I) momentul de inerfie al secfiunii barei. are săgefile şi momentele încovoietoare nule în secfiunile £ = 0 şi x = l; astfel Zo = /(0) = 0,Z/ = /(/) = 0, X0 = 7(0) = 0, ^ = /(/) = 0 de unde rezultă condifiunea 2 sin p/ • sh p/ = 0, care e satisfăcută dacă p = »«// pentru »=1«**5. la~h , 1 ih+h \ '1~~7r,r|~t\~2 Imi)' ~s™)' s.-s. :*m£ 2 s.+st ' Sa '* $,\ 2 la şi Ie fiind momentele de inerfie ale secfiunilor Sa şi Se dela cele două capete ale barei; valorile Oy, Qj, şi x'. sunt date în tabele, pentru diferite tipuri de bare (simplu rezemate, încastrate, etc.). Oscilafia la încovoiere a barelor cu greutate proprie şi încărcate cu sarcini concentrate. Oscilafiile acestor bare se determină considerând mai întâi oscilafiile, sub greutatea proprie, ale segmentelor de bară cuprinse între câte două sarcini concentrate vecine, adică de tipul ^ = [^4cos(p^ + c|;1) + 5c^(px + ^2)] Csin (cot + cp), descris mai sus, şi determinând în aşa fel constantele de integrare, încât, în dreptul fiecărei sarcini concentrate, mişcarea şi săgefile capetelor adiacente ale celor două segmente vecine să fie aceleaşi, şi axele deformate ale acestor segmente să aibă aceeaşi tangentă. Identitatea mişcărilor şi a săgefilor dinamice ale capetelor adiacente a două segmente vecine se exprimă prin relafiile dt Idul d dt *i d = U2d de unde rezultă condifiunea Tt = Ts, adică C, sin («M + '-fj) =C2 sin (u>2f+ţ>2), (X, = X, Ui r1= 230 care e satisfăcută dacă C1 = C2 = ... = Cf qp1 = (^=... = 9şi(i>1 = a)2s...şş(o. Dacă se consideră ud — 0, când £ = 0, rezultă 9 = 0, şi elongafia oscilafiei barei întregi (săgeata dinamică) va fi ud — XC sin co£. Celelalte constante se determină ştiind că, în dreptul unei sarcini, momentele încovoietoare şi tangentele segmentelor vecine (tangentele trigonometrice ale unghiurilor formate, cu o direcfie dată, de tangentele la axele deformate ale segmentelor vecine) sunt egale, şi că forfa tăietoare variază cu sarcina (/**). —- Exemplu: O bară încastrata lâ un capăt, care e încărcată cu o sârciaă F la extremitatea liberă, are săgeata şi tangenta (tangenta trigonometrică a unghiului format cu orizontala de fibra medie deformată) nule în secfiunea * = 0 şi momentul încovoietor nul în secfiunea * = /, forfa tăietoare având expresiunea T = — EI â?u, dud dx3 g dt’ Astfel rezultă condifiunea P / cos $lch ţl (tg ţi- pi th$l) I (1 + cos p / ch p /) = — r care e satisfăcută pentru cilafiilor grinzii fiind ■-V n FI3' pulsafia os- -V 3 Elg V P ”V FP ’ . Oscilafia longitudinală a barelor [npo^ojib-Hoe KOJiedaHHe CTepîKHeii; oscillation longitudinale des barres; Lăngsschwingung von Stăben; longitudinal oscillation of rods; rudak longitudinâlis lengese, rudak hossztengelyirânyu lengese]: Oscilafie care consistă în alungirile şi în compresiunile variabile în timp, periodice, cuasiperiodice sau pşeudoperiodice ale barelor încărcate axial, Ecuafia cu derivate parfiale a oscilafiilor în direcfie axială ale barelor elastice supuse la întindere sau la compresiune variabila se determină egalând produsul dintre masa mdx a elementului de lun- d2 ud gime a barei şi accelerafia sa -^-5-, cu forfa elas- tică (0 d2 ud • ES -j—t dx, adică ax2 d2u,j 4?ud m-r^-=~ES . at2 dx în care E este modulul de elasticitate, iar S e secfiunea barei. Oscilafiile se descriu cu ajutorul integralei particulare ud = X(x)’T(t), care transformă ecuafia inîfială în următoarele două ecuaţii: (r) ir I dF+“Jr=o unde o>2 — k2 — m k fiind o constantă. jntegralele generale ale ecuafiilor diferenfiale (ff) aîe oscilafiilor sunt gy I X — A1coskxjrA2i\r\kx \ 7*= Bt cos co t -I- sin co t unde Alt A2, B± şi B2 sunt constante de integrare, iar co e pulsafia proprie a oscilafiilor. Frecvenfă proprie a oscilafiei barei e (3) /= 2k . k VES V m' şi e complet determinată, deoarece k rezultă din calculul de rezistenfă al barei. Exemple: O bară încastrată la un capăt şi liberă la celalalt capăt (v. fig.) are deplasarea şi vitesa de deplasare nule în secfiunea x = 0; astfel #(0) = 0 şi *(0}=0f de unde rezultă condifiunea cos kl—Q care e satisfăcută,;de exemplu, pentru ^==^' Frecvenfă armonicei fundamentale, corespunzătoare valorii k de mai sus, este "A-®-- BT f- -hi ES Bară încărcată axial. I) lungimea barei; dN) sarcină uniform repartizată (dN=—pcfx). O bară încastrată la ambele capete, sau liberă la ambele capete, are deplasarea nulă în secţiunile jc = 0 şi jc = /; astfel #(Q) = 0 şi u(l) — 0, de unde rezultă condifiunea şinkl=0 care e satisfăcută, de exemplu, pentru & = Fre-cvenfa armonicei fundamentale, corespunzătoare 1 -1 IES valorii k de mai sus, este '-aV' 2. ~ resorturilor elicoidale [KOJiedaHHe nep-BHHHblX npyJKHH; oscillation des ressorts heli-coidaux ; Schwingung von Schraubenfedern; helicoidal x) cos ((*>£ + 9) dacă Ai —A cos cţ>, A2— — A sin , B^B cos cp, B2~ —B sin =&p. De exemplu, un resort elicoidal — care are axa verticală şi este fixat la capătul său superior — oscilează dacă se liberează brusc capătul său inferior (v. fig.), după o întindere prealabilă. Elongaţia oscilaţilor e integrala generală a ecuafiei (I), adică (3) u = Hd~Y^x2 + bx + c, în care b şi c sunt constante. Ţinând seamă că u — 0, dacă x = 0, şi că x^=0, când £ = 0, că adică at resortul nu vibrează în momenful iniţial, ecuaţia (3) devine Q u~C sin kx cos cot— -^r^x(x-h), 2 p unde»=2 7iwr este înălfimea resortului (în stare detensionată), n fiind numărul de spire, iar a> este pulsaţia oscilafiilor. Constanta k se determină ştiind că amplitudinea oscitafiilor (C sin kx) e maximă la capătul liber al resortului (x = h), adică rezultă condifiunea sin kh— 1 care e satisfăcută când k = Pentru ;=0,1,2... 1. Oscilafia arborilor [KOJie6amie BaJiOB; osci-lation des arbres; Schwingung von Wellen; shaft oscillation; tengelyek lengese] QUcilafia de încovoiere sau de torsiune a arborilor, împreună cu a elementelor legate de ele rigid (de ex. a volanelor), sau cinematic (de ex. a elementelor unui mecanism cu roti dinţate). Datorita forţelor centrifuge neechilibrate exact, axa mediană a arborilor în rotaţie poate fi astfel deformată la „încovoiere", încât săgeţile dinamice să fie mult prea mari, arborele să „bată" şi oscilaţiile lui să devină periculoase la anumite turaţii, numite turaţii critice, şi cari coincid cu frecvenţele proprii ale oscilaţiilor la încovoiere, ale arborilor consideraţi ca Resort elicoidal, vertical, cu greutate proprie. h) înălfimea liberă a resortului; r) raza resortului; cf) diametrul sârmei resortului. 231 bare (v. şi Oscilaţia barelor). Afară de a<şştea există furaţii critice la torsiune, cari coincid cu pulsaţiile proprii ale oscilaţiilor la torsiune ale arborilor, datorite solicitării lor tangenţiale, şi cari trebue cunoscute mai ales la arborii maşinilor cu piston. La turaţiile critice, solicitările arborilor pot depăşi rezistenţele admisibile. în general, e necesar să se cunoască numai frecvenţa lor proprie fundamentală, deoarece aceasta e rareori depăşită de turaţia în serviciu a arborelui. 2. ~ la încovoiere a arborilor [KOJiedaHHe BaJIOB Ha H3rHB; oscillation de flexion des arbres; Biegungsschwingung von Wellen; flexion pscilla-tion of shafts; tengelyek hajlitolengese]: Oscilaţie a arborilor care consistă în încovoierea lor periodică, cuasiperiodică sau pseudoperiodică. Pentru calculul oscilafiilor la încovoiere, se consideră atât forţele concentrate cu cari e încărcat arborele (de ex. rotor, volan, cuplaje grele), cât şi forfele centrifuge; de asemenea, se fine seamă şi de excentricitatea organelor calate pe arbore (deoarece, în practică, nu se poate realiza o centrare precisă, astfel încât centrul de greutate al acestor organe să se găsească pe axa arborelui). Mişcarea de oscilafie transversală a arborilor A ll Jy transversală a arborilor A\--------------X p ■ \ 2—Ţ cu două paliere şi cu un — e — capăt în consolă (v. fig.), h*-----------[---------------------► supuşi la încovoiere, se . . determină considerând că B J 1 Ţ yJ ] ţ* sunt încărcafi cu două I— b -4~ a —Ji sarcini concentrate ' ^ ^ F±ss mtg şi F2 — ffl2g Ar borisolicitaţi la încovoiere, z * A) arbore cu două paliere şi (ceea ce corespunde con- _. .... .1 . . .. . cu un capat inconsola; B) ar- difiunilor obişnuite de , , „ . ; t T , . bore cu doua paliere şi cu funcfionare a acestui tip , . . . fW , , .v ... * , « ambele capete in consolă; de arbori), şi ţinând seama . , . . , , x . 1 . .f . mih m3) masele reduse de torţele centrifuge ale . ... r * r. ■ a . 3 1 ale sarcinilor; h), /2) mo- maselor in mişcare, dar men)elede inerfie ale secfiu- neglijând greufatea pro- n||or arbore|ui. |u pne a arborelui. Ecuaţia arbore(ut;a),b)lungîmMecon. mişcării de oscilaţie se ob- solelor ţine punând forţele elastice — ujCi—UzIC^, respectiv — ^2/C2—%/C12, egale cu produsul maselor m1 şi m2 prin acceleraţiile lor absolute, ux — a>* (^i + ej, respectiv — + adică 0) 1 1 -m1u1-—u1- — u2 + m1to ^1 ^12 1 1 *, s — m2 u2 — —u2 — + m2 co0 (u2 + e2j = 0 V>2 ^12 unde u± şi u2 sunt săgeţile arborelui în dreptul sarcinilor m± şi m2, et şi e2 sunt excentricităţile centrelor de greutate ale sarcinilor, I-u>o, an = «>n-a>o sistemul (/) se poate pune sub forma % -f U\ Ui — &2 o)|2j % = c*>*e± (3) 2 . 2 2 2 + tfjj U2 — k1 tOj U± — CO f2. (3') Dacă, dintre ecuafiije sistemului (3) se elimină funcfiunile necunoscute u± şi u2, rezultă sistemul 2 2 2 2 2 2 14* (tfj 4- j) % 4* (tfj —&2coj cojj) u± 2 2 ,.22 = et + to^ e2 ** 2 + (^1 + ^11) ^2 4- ~ ^2^>I ^j) 2 2 . *2 = ^iu>oe2 + ^1co1cooell a cărui ecuafie caractsristică, obfinută încercând integrala ^ = ev*, este (3") vH (^ + 4) v* + (4 a\- k2 »*) = 0; solufiile ecuafiei (3") sunt Vj,2,8,1= ±Y-\ + a* VT^‘"~^2 + ^ “li adică Vi,2,3,4 ” — ^lOi ■—^2") SaU vi,2,3,4=: — W10» — W20 şi dacă mărimii a vlf 3,3,4 sunt imaginare, integralele generale ale ecuafiilor (3) sunt 4 (v. fig. B) sunt Reprezentarea schematică a arbore-astfeldeterminate, (ui mode!. încât momentele Bj),Bjj) arbore model; mo- lor de inerjie co" mente de inerţi,e; f1**»ln)distantelellre-incid CU cele ale duse" dintre mase; Cqi), c12)*-cn_nj maselor reale, iar coetioLeatiderigiditate; m0*»*mp)m3se energiile de defor- nreduse„; 0o*~0n) deformaţii unghiu-majie sunt egale, |are> dacă distanfa dintre două mase concentrate e astfel determinată, încât coeficientul de rigiditate al arborelui model să fie egal cu cel al arborelui real. Operaţiunile de determinare a maselor concentrate şi a distantelor dintre ele se numesc reducerea maselor şi reducerea distantelor. Reducerea maselor se obţine calculând momentul de iner{ie al maselor concentrate, cu considerarea atât a formei arborelui real, cât şi a elementelor mecanismului cu care acesta e legat cinematic. — La arbori solidarizaţi cu corpuri cilindrice (de ex. cu un volan), momentul de inerţie (/) al fiecărei mase concentrate, echivalentă masei reale a corpului respectiv, se calculează din relafia / = /*>?/, unde Ip e momentul polar de inerţie al secţiunii Y corpului înlocuit, p = — e densitatea materialului, iar / e lungimea corpului cilindric. — La arbori solidarizaţi cu corpuri de diferite forme (da ex. aripe de elics), momentul de inerjie (/) al fiecărei mase^Concentrate şe calculează din relaţia / = p$F(r)>dr, unde F(r) e aria secţiunii corpului la distanţa r de axa de rotaţie, iar p —— ^ densitatea ma- g terialului. — La arbori de transmisiune (v. fig. C), momentele de inerţie ale maselor concentrate, corespunzătoare elementelor mecanismului de transmisiune, se calculează din relaţiile /=70, i=h + rjklt i=htk\ i:=uk:+hiki.ki, i=hik\ki în cari k± = r2/r1 şi k2 — rjrz. — La arbori cu mecanism bielă-manivelă (v. fig. D), de exemplu la arborele unui motor cu abur sau la arborele cotit al unui motor cu ardere internă, momentul de inerţie (/) al maselor concentrate se poate calcula aproximativ din relaţia /= m k2 4- r2b/l -f ~(m' a/l+m")| în care m este masa manivelei sau masa cotului arborelui (la arborii cotiţi), în mişcare de rotaţie; m' b’l reprezintă o fracţiune din masa 0 bielei, care e considerată în mişcare de rotaţie; m'ajl reprezintă o fracţiune din masa bielei, care e considerată în mişcare rectilinie alternativă; ii0) uj Mecanism bielă-manivelă m), m'), m") masele concentrate ale cotului, respectiv ale bielei şi pistonului; /) lungimea bielei; a), b) distanjele dela centrul de greutate al bielei la capetele sale; q>) unghiul parcurs de cotul arborelui. PH do) rs). ri) razele rojilor dinfate; /o). h)> I3)' h)> h)> h) momentele de inerjie ale arborelui real; Iq), H)> ^3)' ^4)» 4) momentele de inerţie ale arborelui model. m" esta masa pistonului, cu bulon şi segmenţi, în mişcare rectilinie alternativă. Deoarece momentul de inerţie (/) depinde de unghiul pe care-l formează cotul arborelui {în mişcare) cu axa cilindrului, frecvenţa oscilaţiilor proprii ale arborelui variază între două limite extreme, în timpul unei rotaţii complete; de aceea, nu se poate stabili o frecvenţă de rezonanţă, ci numai o bandă critică de frecvenţe de rezonanţă. Reducerea lungimilor se obţine calculând de-formaţiile unghiulare ale diferitelor porţiuni ale arborelui real, cari trebue să fie realizate şi Ia tronsoanele corespunzătoare ale arborelui fictiv; astfel se obţin lungimile tronsoanelor arborelui fictiv, pentru care coeficienţii de rigiditate (adică valorile reciproce ale deformaţiilor unghiulare) sunt aceiaşi cu cei ai arborelui real. — Pentru arbori cu porţiuni cilindrice, lungimea redusă e p unde / e lungimea porţiunii cilindrice a arborelui real, iar IpQ şi Ip sunt momentele polare de inerţie ale secţiunii cilindrice fictive şi reale. Pentru arbori cu porţiuni necilindrice, lungimea redusă e f*2 dx M JpM unde dx e elementul de lungime al porţiunii necilindrice, iar lpQ şi lp sunt momentele polare 234 de inerfie ale secfiunii cilindrice fictive şi ale secfiunii necilindrice reale. — Pentru arbori cu mecanisme de transmisiune (v. fig. C), lungimile reduse sunt /=/,/=/ U --lk 3 Ps unde h, l2, h Ş* U sunt lungimile arborelui real; Ipo e momentul polar de inerfie al secfiunii uniforme a arborelui fictiv; Iu, 1^ lp şi Ip. sunt momentele polare de inerfie aJe arborelui real; ■kx = r^rx şi k2 — rjr3. Dacă arborele e solicitat de un cuplu periodic de frecvenfă f0, rezonanfa se produce când oscilafiile proprii ale arborelui au frecvenfă critică / = /0. în general, arborii pot fi considerafi ca un ansamblu de tronsoane, şi au un număr de frecvenfe proprii egal cu numărul de tronsoane. Arborii motoarelor termice cu piston sunt solicitaţi de un cuplu motor, produs prin expansiunea aburului (la motorul cu abur) sau a gazelor de ardere (la motorul cu ardere internă), şi care e periodic. De exemplu, la un motor cu ardere internă în doi timpi, cuplul motor are o frecvenfă "fundamentală (%), egală cu turafia motorului (»Q), şi alte trei frecvenfe superioare nk —kn0, unde £ = 2, 3, 4; la un motor cu ardere internă în patru timpi, cuplul motor are o frecvenfă fundamentală (n±), egală cu jumătatea turafiei motorului {rc0)f şi alte frecvenfe superioare. Oricare dintre frecvenfele cuplului motor poate intra în rezonanfă cu una dintre frecvenfele proprii ale arborelui, şi e necesar să se calculeze amplitudinile oscilafiilor de -rezonanfă, cari produc so-Jicitările maxime la torsiune. Frecvenfele proprii (respectiv pulsafiile proprii) ale oscilafiilor unui arbore, după ce acesta a fost înlocuit cu arborele model echivalent (v. fig. £), se obfin prin integrarea ecuafiilor diferenfiale ale oscilaţilor acestui arbore. în timpul oscilafiilor, în fiecare tronson dintre câte două mase concentrate, produsul dintre momentul de inerfie şi accelerafia unghiulară {Jti) trebue să fie egal cu suma cuplurilor elastice corespunzătoare -cw_1;n(un-un_±) şi-cn, n + 1 (un-un+1), adică * U Arbore model, cu mai multe tronsoane. mi) m2) *** mn) mase «reduse-; ci2), ci3), cn_lfn) coeficienţi de rigiditate. 0) (#1 ^2) ~ 0 — /2 ^2—£*12 (^2 ^l) ^23 (^2 ^3) == ^ unde ]±, J2 * * * ]£ sunt momentele de inerfie ale maselor concentrate; c^t c23”*c;^+1 sunt coeficienfii de rigiditate ai tronsoanelor; ult u^'U^ sunt j deformafiile unghiulare ale fiecărui tronson, datorite momentelor de torsiune. Sistemul de ecuafii (1) admite integrala (2) = Ai cos (co t— e) unde a) este pulsafia oscilafiei, ■ Aţ şi s sunt con* stante de integrare; integrala (2) satisface sistemul (0 şi rezultă ecuafia generală a deformafiilor unghiulare n-l (3) Yl -/<«t0)2=Ci,i + i(«i, *•+!-«»)• i-1 Deformafiile un se determină, succesiv, pentru fiecare tronson, începând cu primul şi considerând cunoscută deformafia u± (de ex. %=1); astfel, dacă se notează primul membru al ecuafiei (3) cu IL deformafia un a ultimului tronson se de- termină — cunoscând tleformafia un_t a tronsonului precedent — dfin relafia (4) n—1, n cn—1, n Frecvenfă proprie se obfine punând condifiunea Rnt n_i_j = 0, adică dincolo de ultimul tronson să nu rezulte din calcul nicio deformafie, deoarece nu mai exista masă în mişcare de rotafie, şi decic«,«+i=°- Exemplu : La un arbore cu un singur tronson, ecuafiile (3) sunt: i ~/i%w2=c12(w2~%) ^ —1— J^ l4-± (0 2 — J2 //2 tU2 — 0 şi, considerând %=1, se obfine «2=1---- C12 J 2 de unde rezultă pulsafia proprie /=VMx+7t)' De obiceiu, motoarele cu piston sunt astfel construite, încât masele în mişcare ale arborelui şi ale mecanismului motor sunt aproape identice pentru toate coturile arborelui. în serviciu, motoarele pot fi cuplate cu generatoare electrice, cu compresoare, etc., ceea ce reclamă şi considerarea maselor acestor maşini în calculul oscilafiilor arborelui. î. Oscilafia fundafiilor de maşini [K0Jie6aime (f)yH#aMeHTOB MaiHHH; oscillation des fondations de machines; Schwingung der Maschinenfunda-mente; oscillation of machine foundations; gepala-pok lengese]: Oscilafia pe care o efectuează funda-fia maşinilor, solicitate prin funcfionarea acestora. Fundafi‘a unei maşini, care transmite patului său sarcinile statice (greutatea maşinii şi greutatea proprie) şi solicitările periodice pe cari le primeşte dela maşină, prin efectul de amortisor cu coeficient mic de rigiditate, are şase grade de 235 liberfate. Oe aceea ea poate avea şaşe frecvente proprii de oscilaţie, după felul forjelor şi al momentelor la cari e supusă. Fundaţia se dimensionează astfel, încât frecventele sale proprii să nu fie egale Cu frecvenţele nominale de regim ale armonicei fundamentale şi ale armonicelor superioare ale solicitărilor, pentru a nu intra în rezonantă. La maşini cu turaţie înaltă şi medie se construesc fundaţii grele, cu frecvente proprii mai joase (cu cca 25%) decât frecvenfa armonicei fundamentale a regimului nominal al maşinii, introducând — în acest scop — uneori, sub fundaţie, un sistem elastic artificial (plăci de lemn sau de plută, plăci de gumă, lână minerală, resorturi elicoidale, etc.); la maşini cu turaţie joasă se construesc fundaţii rigide (uş6are, eventual cu goluri, dar cu suprafaţă mare), eu coeficient mare de rigiditate, ale căror frecvenţe proprii sunt mult mai înalte (cu mai mult decât 30 %) decât frecvenţa fundamentală a regimului nominal al maşinii (deoarece nu se pot realiza fundaţii cu frecvenţe oricât de joase). Determinarea amplitudinii şi a frecvenţei proprii a oscilaţiei e necesară, mai ales la fundaţiile grele pentru maşini cu turaţie înaltă (de ex, turbine), deoarece în perioadele de repriză şi d# oprire a acestor maşini se trece prin zona de rezonanţă (ceea ce se evită, uneori, prin folosirea unui sistem elastic, care se poate bloca după ce a fost depăşită zona de rezonanţă); la fundaţiile de maşini cu turaţie joasă nu se poate produce rezonanţa decât între frecvenţa proprie a fundaţiei şi frecvenţa unei armonice superioa- 4 re a regimului nominal a) maşinii. în timpul oscilaţiei, sistemul oscilant cuplat (v. fig.) format din masa fundaţiei (m±) şi masa organelor solidarizate cu aceasta (m2), au acceleraţiile X± Fundaţia unei furbine. şi x%-bx±, ale căror 0 fundaţie; 2) sistem elastic arti-produse prin mase ficial; 3) arbore; 4) rotorul turbinei; sunt egale cu sume- 5) palier; 6) batiu, le dintre forfele elastice ( — c1x1 + c,x2, respectiv — c^) şi forţele de constrângere (zero, respectiv p sin vt), adică: (0 -c1x1-\-c»x2 = 0 <2X +P sin vî = 0, unde x± şi x2 sunt săgeţile dinamice ale resorturilor fundaţiei şi ale arborelui, c± şi c2 sunt coeficienţii de rigiditate corespunzători, p şi v sunt amplitudinea şi pulsaţia solicitării periodice. Din integrarea sistemului de ecuaţii diferenţiale (1) se obţine amplitudinea (A) şi pulsaţia proprie (co) a oscilaţiei, cari sunt [m± to2 - (^ + c2)] (ra^oj2 - c2) - mo V- m1 c2 Cj_C^ m* m* şi de unde rezultă pulsaţiei proprii expresiunea simplificată a O) \m2\ 2mJ Sl m9 a maşinii, C2'V1+9 m2 \ 2 m± dacă se presupune m2 < mt, şi c2ş>ctm, astfel* pulsaţia critică ft)c = v a fundaţiilor grele e mai înaltă decât pulsaţia proprie | ^ deoarece i. Oscilafia plană longitudinală şi transversală a mediilor elastice [miocKoe np0A0JibH0e h nonepe^Hoe KOJie6aHHe ynpyrnx cpe/ţ; oscillation plane longitudinale et transversale des milieux elastiques; ebene Lăngs-und Quer-schwingung der elastischen Medien; plane longitudinal and transversal oscillation of elastic mediums; rugalmas kozegek longitudinali? es transzverzâlis sik lengese]: Oscilaţie a mediilor elastice, în cari particulele mediilor se mişcă în direcţia lungimii de undă a undelor, respectiv transversal pe ea. Ecuaţiile de mişcare a mediilor elastice (v. sub Elastomecanică) se obţin în coordonate cartesiene x, y, z prin permutare ciclică a indicilor x, y şi z, din următoarea ecuaţie: dX 3**, m 9e_P 92»* ( <^+¥yi+6>zr+™-2 03c_g 0F' unde ux, uy% uz sunt componentele cartesiene ale elongaţiei u a unui punct material al mediului, du eK e =------4----1---- 9* c):y 3* e dilataţia (cubică) specifică a mediului, p e densitatea lui, m e modulul lui de contracţiune transversală, iar C ^ p e modulul de elasticitate transversală, E fiind modulul de elasticitate al mediului. — Ecuaţia (1) admite o integrală particulară de forma (2) ttx = Asm [2ll(^_7:)]: = uz~° dacă între mărimile X şi T există relaţia care-rezultă prin introducerea integralei (2) în ecuaţia (I). Ultimele două ecuaţii (1) sunt satisfăcute de (2). Introducând expresiunile lui ux şi ale derivatelor lui ux în prima ecuaţie (f),se obţine: 4k 2m—2 p 4it ttux------- m — 7 G T 236 de unde rezultă că (2) e o integrală a ecuafiilor (I), dacă între mărimile şi T există relafia (3) f-V G 2w-2 P m—2 Integrala (2) reprezintă o oscilafie vectorială care consistă într'o undă armonică progresivă, longitudinală, fiindcă se propagă cu o anumită vitesă în sensul jc al elongafiei ux, Vitesa de propagare se determină căutând condifiunea în care ux are, în punctul în momentul f+ Af, aceeaşi valoare pe care o avea în punctul x, în momentul t: a • a ■ -> /* + Ax *+Af\ ux—Asm2tt ^ s,n \--------T~)' de unde urmează Ax A t = 0, şi deci vitesa de propagare a undelor longitudinale e __________ /As Ux -i / G 2 m — 2 adică independentă de amplitudinea A şi de perioada T a oscilafiei longitudinale, a cărei lungime de undă e X. —- Ecuafiile (î) admit şi o integrală particulară de forma: (5) ux-A sin 2ic «y = 0; uz- 0, dacă între lungimea de undă X^ şi perioada T există relafia care rezultă prin introducerea integralei (5) în ecuafiile (f). Se obţine: 4ţc2 c)2^_ S2#* = 0; r Cit- ~ ' = 0; |^ = 0; 4n2 - = 0. o)x ' c)y c)z Ultimele două ecuafii (î) sunt satisfăcute. Introducând expresiunile lui ux şi ale derivatelor sale în prima ecuaţie (1), se obfine 4 K2 " K p 4 n2 G T2 de unde rezultă, printr'un calcul analog cu cei din cazul undelor longitudinale, următoarea vitesă de propagare a undelor în direcfia y\ wytt / G -TrT- V p ' adică independentă de amplitudinea şi de fre-cvenfa undei. Integrala (5) reprezintă o oscilafie vectorială care consistă într'o undă armonică progresivă, transversală, fiindcă vitesa ei de propagare vytr, în sensul axei Oy, e normală pe vec- torii elongafie ai punctelor materiale u — iux% cari sunt paraleli cu axa Ox. Fiindcă în toate mediile elastice m £ 2, vitesa de propagare a undelor transversale e mai mică sau cel mult egală cu vitesa de propagare a undelor longitudinale, cari ajung deci mai repede la distanfă (de ex. în cazul unui cutremur de pământ). Din (4) mai rezultă că în mediile incom-presibile nu se pot stabili unde longitudinale, ci numai transversale, dar numai dacă mediile sunt solide. în fluide şe pot stabili numai unde longitudinale, şi anume dacă fluidele sunt compresibile. —• Ecuafiile mişcării fiind Ijneare şi perioada T a undelor fiind arbitrară, dacă mediul e indefinit, orice sumă de integrale de tipurile (4) sau (6) reprezintă o oscilafie posibilă a mediului elastic considerat. Se pot obfine astfel, drept cazuri particulare, unde stătătoareetc. Dacă mediul ocupă numai un anumit volum, condifiunile 1a (imite determină frecvenţele cari se pot stabili, şi, la excitafie dată, amplitudinile corespunzătoare. — Ca exemplu de undă longitudinală într'un fluid şe consideră mai jos propagarea sunetului prin-tr'un gaz perfect, în următoareje jpoteze: Oscilaţiile sunt destul de repezi pentru ca transformările gazului să poată fi considerate adiabatice, transformări în cari stările gazului se caracterizează prin următoarea relaţie între presiunea p şi densitatea p: <7> Po f* unde k = cp/cv e raportul dintre căldurile specifice la presiune constantă şi la volum constant; variaţiile de densitate ale gazului sunt destul de mici, pentru ca ecuaţia de continuitate a gazului (y. sub Euler, ecuaţiile Iui~) să poată fi pusă sub forma (8) ^-fpdiv^=0, C)£ unde v e vitesa particulelor gazului, — şi pentru ca în ecuaţiile iui Euler termenul (v grad) v să poată fi neglijat fafă de derivata parţială a vitesei în raport cu timpul, şi deci aceste ecuaţii să se poată scrie sub forma c>^ - 1 — = g--grad£, c)t p în care g e acceleraţia gravitaţiei. Dacă se descompun vitesaşi presiunea într'o parte statică şi una dinamică -v = v0-t-vd; p = p0+p4, ecuafia de mai sus, în care g = const., se descompune în următoarele două ^ = I-igradp„ = 0 &vd 1 (9) â7=-pgrad^- în aceste condifiuni, conform unei teoreme a lui Helmholtz, vitesa vd e repartizată irotaţional 237 în spaţiu, adică derivă dinfr'un potenfial devitesă cp: ^=-gradq> şi deci se obţine din ultima relaţie * _ 09 Pd~9 Tt1 iar din (7) rezultă c)p_ Po c)2y d t k p0 01*' şi ecuafia de continuitate (8), în care se pune p^p0» ia forma: (,0) divgrad |f = 0. Din această ecuafie rezultă că potenţialul de vitesă, şi deci părţile dinamice din vitesa particulelor şi din presiune, se propagă cu vitssa (11) s T V Po De exemplu, în cazul undelor sonore plane în direcţia y: divgrad cp = r—r, c)y2 şi deci ecuafia (10) devine identică cu prima din ecuafiile (f), pentru cazul oscilafiilor transversale din solidele elastice, dacă se înlocueşte cp prin ux şi prin p;, de unde rezultă vitesa de propa-^ O kpi gare (11), — dar undele din gaz sunt longitudinale. Dacă undele se produc într'un tub sonor de lungime Z, cu un capăt deschis şi cu unul închis, unda directă se suprapune cu o undă inversă de aceeaşi perioadă, astfel încât oscilafia să aibă un nod la capătul închis şi o umflătură la capătul deschis, adică lungimea l a tubului trebue să fie un multiplu impar al unui sfert din lungimea de undă:/ = (2rc-M)-, şi deci frecvenfele proprii pe cari poate vibra tubul sunt: t 1 vs_ 2«+1 -\jkp0 f*~T~T TT V 4/ Po de undă: l = n • X/2, şi deci frecvenfele proprii pe cari poate vibra tubul sunt *P~T~ \~2 / V Po ' în cazul undelor adiabatice longitudinale prin lichidele fără viscozitate, relafiile sunt analoage, vitesa de propagare fiind unde K e compresibilitatea de volum a lichidului în transformările adiabatice. i. Oscilafia periodică a apelor adânci,în câmpul de gravitaţie [nepHOflHHecKoe K0Jie6aHHe FJiy-6okhx boa b rpaBHTauiHOHHOM nojie; oscillation periodique des eaux profondes dans le champ de gravitation; periodische Schwingung tiefer Ge-wăsser im Gravitationsfeld; periodic oscillation of deep waters in the gravitaţional field; mely vizek periodikus lengese a gravitâcios mezo-ben]: Oscilafia periodică, în câmpul de gravitaţie, a apelor cari sunt destul de adânci fafă de lungimea de undă a undelor, încât să nu se resimtă influenfa fundului asupra oscilaţiei în regiunea în care se studiază oscilaţia. Particulele de lichid descriu curbe închise, dacă undele sunt periodice. Dacă undele sunt plane, traiectoriile particulelor sunt conţinute în planele verticale paralele cu vitesa de propagare a undelor de suprafaţă pe cari le dau oscilaţiile. — Aceste oscilaţii se determină mai repede prin consideraţiile directe cari urmează. Ecuaţia de continuitate a mişcării fluidului, presupus incompresibil (p = const.), poate fi satisfăcută dacă traiectoriile particulelor sunt circulare, raza r a acestor cercuri depinzând numai de adâncimea z a particulelor sub nivelul în repaus al lichidului (adică de adâncimea z a centrului traiectoriei lor), iar unghiul cp, format cu verticala de razele cercurilor-traiectorii ale particulelor cari iniţial se găseau la aceeaşi adâncime z, depinzând numai de timpul t şi de poziţia x a centrului traiectoriei particulelor în direcţia de propagare a undelor, cp fiind proporţional cu x (v. fig. /). în aceste condiţiuni, r = r(z) şi cp = cp(x, t), şi ecuaţia de continuitate a mişcării dă următoarea l tj? 3TI f-2% 1 /\ * /\ t /\ î /\ i 1 \ \ \iNFK., 1 wşk ll i M t M i M K/\ i A ! A ! A L/a ! /w^fi/A /x\: ! M 1 i 1 l XiNJ'V-o Vs°\ y v y Formarea undei într'o apă adâncă, prin efectul defazării în timp, în direcţia propagării undei, a poziţiilor particulelor de fluid pe traiectoriile lor circulare. Dacă undele se produc într'un tub închis la ambele capete, oscilafia trebue să aibă noduri la ambele capete, adică lungimea tubului trebue să fie un multiplu par al unui sfert din lungimea relaţie în care se folosesc simbolurile d varea mărimilor r şi cp ale particulelor: d(ry) d z + dx deri- De altă parte, rezultă din figură legătura dintre cp, x şi lungimea de undă X a undelor

= — d x, adică prima ecuafie devine dr 2 it dz X r' şi, prin integrare: (2) h ' r-je dacă h e înălfimea undelor la suprafafă, deasupra nivelului inifial (r = hj2 pentru y — 0). Aceasfa exprimă raza r a traiectoriilor circulare ale particulelor, în funcfiune de adâncimea z a centrului traiectoriilor. Pentru a aplica particulelor de lichid dela suprafafă ecuafiile mişcării, notăm cu £ şi £ coordonatele unei astfel de particule, şi observăm că rezultanta dintre greutatea m~g a unei particule şi forfa inerfială fictivă d'Alembertiană — ma, unde a e accelerafia particulei, trebue să fie perpendiculară pe suprafafa liberă a undei. Fiindcă traiectoriile particulelor sunt cercuri, există numai acce- lerafie centripetă a — mrQ(^ — mr0 unde r0 — hj2, şi deci mărimea m(g — a) are componenta orizontală (3) X = mr0 (^?) sin? (4)Z=m[g-r„(^j cos cp j, iar condifiunea ca m(g—a) să fie perpendicular pe suprafafa undei se pune sub forma (5) = * K ’ d ţ Y De altă parte, relafiile dintre un £, x, z, r şt

-accelerafie e egal cu densitatea de volum / a forfei, care se calculează din repartifia în fluid a presiunii: T dv t.—. , g ~“9rad^= -ygrad rj, de unde rezultă, pentru componenta x a vitesei, presupusă în direcfia de propagare a undei plane considerate: c)t *$x Continuitatea mişcării lichidului e asigurată, dacă diferenfa / c) \ 0 V ~ l(h + v\)[ v dx \-l(b-vi)vx~l(hi-Yi)——dx \ c)x / * c)x dintre debitul de lichid care iese prin secfiunea transversală de lăfime /, de înălfime b 4* şi de abscisă x-f-dx, şi debitul de lichid care intră prin secfiunea de abscisă x, provoacă în unitatea de timp o scădere corespunzătoare a volumului de lichid cuprins între cele două secfiuni: r0 sm cp ro(dy\2 2% (2) dv. l(h + r,) *->- ; j „ 239 Presupunând < h, derivând ecuafia (2) în raport cu X şi eliminând apoi mărimea yj între noua ecuafie şi ecuafia (1), se obfine ecuafia cu derivată parfiale e>X j&vx. ~S dx2 care admite integrala generală vx = Ft {x—vt) + F2 (x + vt), în care ___ (3) « = V gh e vitesa de propagare a undelor directe, date de funcţiunea arbitrară Flt respectiv a undelor inverse, date de funcfiunea arbitrară F2. Aceasta e deci.aceeaşi pentru toate particulele dintr'o sec-fiune transversală a lichidului, spre deosebire de vitesa de propagare a undelor din apele adânci. Dacă vitesa vn a unei nave, pe o cale de na- vigafiecu adâncimea h, are deci valoarea v — ^Jgh a vitesei de propagare a undelor, sau o valoare apropiată de aceasta, se formează o undă progresivă care înaintează cu nava, mărind mult re-zistenfa la înaintare, fapt de care trebue să se fină seamă la alegerea vitesei de mers a navei. i. Oscilafia coardei vibrante [K0Jie6aHHe bh-âpaiţHOHHOă CTpyHbi; oscillation de la corde vibrante; Schwingung der vibrierender Saite; oscillation of vibrating string; rezgo hurok lengese]: Os-cilafie transversală a unui fir flexibil întins de o forfa axială constantă F (v. fig.). La oscilafii de amplitudine mică, forfele axiale cari se exercită Coardă vibrantă în cursul oscilafiei. în sec}iunile x şi x-f dx, înclinate cu unghiurile a şi cr + da fafă de planul transversal pe direcfia coardei în repaus, pot fi considerate ca având valori absblute egale^şi componenta rezultantei lor dF y, transversală pe direcfia coardei în repaus are, pentru elementul axial dx, expresiunea F sin (a -kda)--F sin ct & F \g (a + d a) — Ftg a =Ftf^ + ţydx\F\y=FZ*dx. V0x c) * h) â *■ d x2 Dacă dm= pA dx e masa elementului axial dx, unde p e densitatea şi A e aria secfiunii transversale a coardei, ecuafia de mişcare a acestui element în direcfia transversală este ,c)2J adică C)t2 F cfy 9 A 0x2' cu următoarea integrală generală y = F± (x — v t) -î- F2 (x + v t), unde F± (x — vt) şi F2(x + vt) sunt funcfiuni arbi-.trarede argumentele(x — vt), respectiv (x + vt), iar ~v£ e vitesa de propagare a undelor directe şi inverse de-a-lungul coardei, care e deci proporţională cu forfa de întindere. Dacă se consideră, în particular, oscilafiile stafionare, şi se desvoltă în serie Fourier funcfiunile F± şi F2, pentru cari lungimea / a coardei reprezintă o jumătate de perioadă (fiindcă extremitătile coardei sunt fixe), se obfine: 00 _ S[- *=1 L Ak sin k + A'k sin k 7C {X — Vt) / « (x+vt) + Bl -bB'h cos k . % (x — vt) e—— 7T ( Oi + Vt) ']■ l ‘ ™ / Din condifiunile y = 0 pentru x = 0 şi x — l, oricare ar fi t, rezultă A'k — Ak şi B'k = Bk, adică, adunând sinusurile şi cosinusurile F kKxi t+Efr Cos—r y- kzx *sii,ArVp \pa!*- i de unde rezultă că armonicele oscilafiilor stafionare trebue să aibă frecvenfele proprii^ a-IHjYĂ lungimile lor de undă corespunzătoare fiind X = 2 kl 2. Oscilafiei, frecvenfele proprii ale ~ sistemelor mecanice [co6cTBeHHbie qacTOTbi ko-jie6aHHH MexaHHqecKHX CHCTeM; frequences propres de l'oscillation des systemes mecaniques; Eigenfrequenzen der Schwingung der mechanischen Systemen; natural frequencies of the oscillation of mechanic systems; mechanikai rend-szerek lengesenek onfrekvenciâjai]: Un sîstem discret oscilant admite pentru fiecare grad de libertate câte o frecvenfă proprie. — Un sistem continuu oscilant are un şir infinit de frecvenfe proprii, repartizate discret. — Frecvenfă cea mai joasă a unui sistem se numeşte fundamentală, cele următoare, superioare. — Ordinul unei frecvenfe proprii este rangul ei în şirul valorilor proprii aşezate în ordine crescătoare. La sisteme cu n grade de libertate, valorile proprii sunt rădăcinile ecuafiei caracteristice. — La sisteme continue, valorile proprii apar la introducerea condifiunilor Ia limită în integrala ecuafiei diferenfiale. Metodele exacte de calcul sunt aplicabile numai unor cazuri cu totul speciale, de exemplu pentru bara de secfiune constantă, placa de grosime constantă şi de formă geometrică simplă (pătrat, cerc), etc. în general, se calculează valorile proprii prin metode de aproximafie, aplicabile numai în cazul solufiilor stafionare, dintre cari se aplică adesea metoda energiei, sau metoda Rayleigh-Ritz, metoda Galerkin, şi metoda ecuafiilor integrale 240 în metoda energiei se consideră un sistem conservativ cu o singură variabilă spaţială (bară supusă la încovoiere). în cazul unei soluţii stafionare y (x, t) = Y (x) • O (t) cu O (*) = sin (co î + 9)r valorile energiilor sunt td T = - io2 cos* 2 ;2 (o) £ + 2 G (x, Xf) Y(xj -f Oi g Y(x') -dx1. g formulă care stă la baza metodei grafice a lui Stodola, pentru determinarea frecventelor proprii. RWz pune: n y=Yiaiyi' î=1 yi satisfăcând conditiunile la limită, şi introduce în expresiunea lui co2, obţinând astfel o formă pă-iratică în şi caută minimul lui to2 făcând ^r~ [I [Y ‘ (*)? EI d x- (o2 { .m (x) [Y (x)]2 • dx] = 0, ceea ce conduce Ia un sistem de ecuaţii lineare în în metoda Galerkin, se introduce în ecuaţiile L(y) = 0 ale mişcării, soluţia apropiată n 'y — '^^yi şi se postulează că aproximaţia cea i~\ mai bună se obfine punând ^DL(Y)-yidv = 0, D fiind domeniul de integrare, iar dv, elementul de volum. Introducerea unei solufii stafionare şi a Frecvenfele proprii o> se determină ca valor proprii ale acestei ecuafii. Dacă, de exemplu, nu există forfe localizate (/\= 0), rezultă f,—s = (G(x,x)-q-^--dx Î=1 CO; S ceea ce permite următoarea aproximafie a primei valori proprii: 1 Cl — <*\ G(*, “i g cu ^ ptifin mai mic decât cel real, spre deosebire de celelalte metode, cari dau valori mai mari. Datorită excentricităţilor inevitabile, oricât de îngrijite ar fi execufia şi echilibrarea unei piese rotative, există anumite domenii de labilitate, în cari frecvenfele proprii ale sistemului intră în re-zonanfă cu oscilafiile cauzate de excentricităfi în cursul rotafiei. Turafiile corespunzătoare (turaţiile critice) pot produce perturbafii grave în serviciu. i. Oscilator [ocijhjijihtop; oscillateur; Oszil-lator; oscillator; oszcillâtor.rezgeskelto]. F/z.: Sistem fizic, capabil să efectueze oscilafii libere (v.). După natura energiei potenţiale şi actuale care intervine în oscilafie, oscilatorul poate fi mecanic sau electromagnetic. în serviciu, oscilatoarele oscilează, de obiceiu, pe una din frecvenfele lor proprii (v. sub Oscilafie), dar pot oscila şi forţat, pe o altă frecvenfă. Energia potenfială a oscilatoarelor mecanice e energia elastică, iar energia lor actuală e energia cinetică a unor mase în mişcare. Mediile elastice şi masele în mişcare pot fi corpuri solide sau corpuri fluide, în special gazoase, închise în încăperi cu pereţi solizi. Oscilatoarele compuse din corpuri solide pot efectua oscilafii rectilinii sau după traiectorii închise, oscilafii de încovoiere sau oscilafii de torsiune. în oscilatoarele compuse din medii fluide închise, cum sunt cele acustice, oscilează, de obiceiu, o coloană de gaz. Energia „potenfială" a oscilatoarelor electromagnetice e energia electrică, iar energia lor „actuală" e energia magnetică. Oscilatoarele electromagnetice pot fi oscilatoare cu mărimi concentrate, cum sunt circuitele cu condensatoare şi bobine electrice, sau oscilatoare cu mărimi repartizate, cum este oscilatorul electric al Iui Hertz (v.) sau o antenă de radioemisiune. 241 t. Oscilator eferodină [reTepoH/ţHbiji ocijhji-JiaTOp; oscillateur heterodyne; CJberlagerungs-summer; heterodyne oscillator; heterodin-oszcil lâtor]: Aparat care generează oscilafii prin bătaia dintre două frecvenfe, una fixă şi alta variabilă. 2. ~ Hertz [ociţHJiJiHTOp Tepiţa; oscillateur de H.; H. Oszillator; H.'s oscillator; H. oszcillâtor]. Elm.: Oscilator emifător de unde electromagnetice, cu capacitatea formată de capacitatea a două sfere mari de metal (3) şi (3'), (v. fig.), situate la capetele opuse a două bare în prelungire (4) şi (4*), cari formează inductiv itafea, şi înire cari se Oscilator şi rezonator Hertz. 1) baterie de alimentare; 2) inductor RHumkorff; 3) şl 3') sfere de metal; 4) şi 4') bare de metal; 5) eclafor; 6) rezonator. găseşte un eclator (5). O „bobină" Rhumkorff (2), ale. cărei borne secundare sunt legate la cele două bare, alimentează oscilatorul la o tensiune destul de înalta pentru ca să sară scântei electrice în eclaior şi să „închidă", pentru timpul cât durează, circuitul electric format de oscilator. întreruptorul mecanic al bobinei Rhumkorff, întrerupând periodic şi brusc curentul unei surse de curent continuu care alimentează înfăşurarea ei primară, induce în înfăşurarea ei secundară o tensiune alternativă înaltă şi de frecvenfă foarte joasă. Când nu sunt scântei în eclator, sferele oscilatorului se descarcă prin secundarul bobinei Rhumkorff, pe joasa frecvenfă proprie a circuitului format de capacitatea lor cu inductivi-fatea acestui secundar. Cât timp durează scânteile din eclator, descărcarea se produce prin bare, pe înalta frecvenfă proprie a circuitului format de capacitatea sferelor cu inductivitatea barelor — şi oscilatorul radiază unde electromagnetice de această frecvenfă (v. sub Radiaţia oscilatorului electromagnetic elementar). Prezenţa undelor se detectează cu ajutorul unui „rezonator" electromagnetic, format dintr'un inel de metal cu lungimea puţin mai mica decât jumătate din lungimea de undă a radiaţiei emise, întrerupt printr'un eclator (v. fig.), în care sar scântei intermitente cât timp durează emisiunea de unde electromagnetice. s. ~ pilot electric [pyKOBO/ţnmHH 3JieKTpH-HecKHH OCLţHJIJIHTOp; oscillateur piloteelectrique; elektrischer Steuerkreis, |lektrischer Steuersender; electric pilot oscillator, electric maşter oscillator; elektromos vezeroszcillâfor}; Oscilator electric de putere relativ mică, care comandă frecvenţa de ieşire a unui amplificator electric. 4. Oscilograf [ociţHJiJlorpa^); oscillographe; Oszillograph; oscillograph; oszcillogrâf]. F/z.: Instrument de măsură pentru indicarea sau înregistrarea valorii jnstantanee a unei mărimi fizice, de obiceiu a unei tensiuni sau a unui curent electric. Dacă mecanismul de măsură are echipajul mobil format din două fire întinse şi apropiate, după principiul gaivanometrelor cu cadru mobil, oscilograful se numeşte oscilograf bifilar (v. fig); dacă * Schema unui oscilograf bifilar. 1) sursă de lumină; 2) lentilă de condensator; 3) fant3; 4) prismă; 5) buclă care se găseşte în câmpul magnetic proporflo-nal cu mărimea de măsurat, şi echipată cu o oglindă reprezentată haşurat; 6) prismă; 7) oglindă rotitoare; 8) placă mată; 9) lentilă; 10) cilindru cu bandă de hârtie fotografică. mecanismul funcţionează sub influenţa acţiunii ponderomotoare a unei bobine asupra unei benzi de fier moale supuse acţiunii directoare a unui câmp magnetic constant, oscilograful se numeşte oscilograf cu fier moale. Dacă foloseşte deviaţiile unui fascicul de electroni catodici sub acţiunea unui câmp electric sau magnetic, oscilograful se numeşte oscilograf catodic (v. fig.). Schema unui oscilograf catodic. 1) alimentare; 2) tensiunea electrică aplicată; 3) amplificator; 4) sistem cu relaxafie pentru devierea proporfională cu timpu| a razei de electroni; 5) bulbul tubului Braun; 6) catodul tubului Braun; 7) condensator pentru tensiunea aplicată; 8) condensator pentru devierea laterală; 9) rază de electroni; 10) axa timpului; 11) oscilograma mărimii aplicate; 12) sincronizarea. Oscilografele pot fi: electrodinamice, cu bobină mobilă, cu coardă, cu ac magnetic sau cu buclă; piezoelectrice: cu cristal piezoelectric care este în legătură cu o mică oglindă care provoacă deviaţiile unui fascicul luminos; cu descărcare lumines-centă: bazat pe faptul că lungimea coloanei luminescente negative într'un tub Geissler este proporţională cu intensitatea curentului (observarea variaţiilor lungimii coloanei se face cu ajutorul unei oglinzi rotative); electronice: cu fascicul de electroni, în vid înaintat sau parţial. 5. Oscilogramă [ociţHJiJiorpaMMa; oscillo-gramme; Oszillogramm; oscillogram; oszcillo-gramm]. F/z.: Diagramă obţinută cu ajutorul unui oscilograf. 6. Osciloscop [ocuHJlJlOCKOn; oscilioscope; Oszi||oskop;oscilloscope; oszcilloszkop]: Sin. Oscilograf (v.). 242 1. Osciloscop cu luminescenfă[ocii1HJiJioCKanc JlK)MHHeciţeHUiH€H; oscilloscope â lueur; Glimm-lichioszilloskop; glow oscilloscope; luminiszcens oszcilloszkop]: Tub cu gaz rarefiat, care permite să se constate prezenfa şi sensul unei tensiuni electrice înalte, prin aparifia în el a luminescenfei negative. 2. Oscilofaxie [ociţHJLJiOTaKCHH; oscillotaxie; Oszillotaxis; oscillotaxis; oszcillotaxis]. V. sub Electrotaxie. 3. Oscilofropîsm [ccu;HJiJi0Tp0nH3M; oscillo-tropisme; Oszillotropismus; oscillotropism; oszcillo-tropizmus]. V. sub Electrotropism. 4. Osculafie [C0npHKCCH0BeHHe; osculation; Oskulation; osculation; oszkulâcio], Geom.: Contactul de ordin maxim dintre două curbe, dintre două suprafefe, sau dintre o curbă şi o suprafafă. 5. Osculafoare, curbă ~ [conpHKacaiomaH KpHBan; courbe osculatrice; beruhrende Kurve; osculating curve; erinîkezo gorbe]. Geom.: Curbă care ara, cu o curbă dată, într'un punct dat, un contact de ordinul maxim. Exemplu: Tangenta este o dreaptă care depinde de doi parametri cari pot fi determina^ astfel, încât dreapta să aibă, cu o curbă dată, un contact de ordinul întâiu (două puncte comune confundate). în puncte excepţionale (puncte de inflexiune), contactul poate fi de ordin superior. Cercul osculator, care depinde în plan de trei parametri, poate fi determinat astfel, încât, într'un punct al curbei date, să aibă cu ea un contact de ordinul al doilea. în puncte excepţionale, contactul poate fi de ordin superior. 6. suprafafă ~ IconpHKacaioiiţaHnoBepx-HOCTb; surface osculatrice ; beruhrende Flăche ; osculating surface; erintkezo felulet]. Geom.: Suprafafă care are, cu o curbă sau cu o suprafafă dată, într'un punct dat, un contact de ordinul maxim. Exemplu: Planul osculator la o curbă este un pian ai cărui trei parametri sunt determinafi astfel, încât planul să aibă, în punctul dat, cu curba dată, un contact de ordinul al doilea.(trei puncte confundate), planul osculator trecând prin tangenta la curbă, în acest punct, şi printr'un punct infinit vecin. în puncte excepţionale, planul osculator poate avea cu curba un contact de ordin superior. 7. Osculator, cerc V. Cerc de curbură. 8. plan V. Plan osculator. 9. Oseina [cceeHH; osseine; Ossein; ossein; oszein]. Chim.: Substanfă organică de structură complexă, care face parte din grupul proteinelor, şi se găseşte în fesutul celular al pielei şi al cartilajelor animalelor şi în oase în proporfie de 35%. Se extrage din oase, prin tratarea acestora cu acid clorhidric, care disolvă materiile minerale; sub acfiunea prelungită a apei, la fierbere, oseina se transformă în gelatină; această operafiune se efectuează în câteva minute, prin acidulare. Oseina este foarte alterabijă în stare umedă, dar, prin combinare cu anumifi oxizi metalici şi cu tanin; dă compuşi insolubili în apă şi imputrescibili. Pe acest principiu se bazează tăbăcirea pieilor cu tanin. io. Osie [oCb, BaJi; arbre, axe, essieu; Achs-welle, Achse; arbor, axle, axleshaft, shaft; tengely]. Tehn.: Organ de maşină al unui vehicul terestru, cu două fusuri, destinat, fie să se rotească în jurul axei de simetrie a fusurilor, constituind legătura rigidă dintre două rofi de rulare opuse (coaxiale), fie să rămână fix, rofile rotindu-se în jurul fusurilor. Osia formează, împreună cu cele două rofi, o osie montată. La un vehicul, o osie poate fi purtătoare sau motoare; prin anularea cuplului motor (scoaterea din circuit a motoarelor de tracţiune electrică, debreierea în mers a arborelui transmisiunii la autovehicule), osia motoare devine osie purtătoare, pentru perioada mersului fără forfă de tracfiune, al vehiculului. Osia este deci un ax, ea fiind solicitată |a încovoiere, în cazul osiei purtătoare (solicitările de torsiune date de momentul daforit frecării fusurilor în paliere se neglijează), sau la încovoiere şi torsiune, în cazul osiilor motoare (solicitarea la încovoiere fiind cea principală). — După forma de construcfie, se deosebesc: 11. Osie cotită [KOJlŞHHaTbiH BaJl; essieu coude; gekropfte Achswelle; cranked axle, dropped axle; gorbitett tengely, konyokos tengely]: Osie cu axă frântă, care are unul sau două coturi, prin cari primeşte mişcarea dela o bielă motoare. Exemplu: osia cotită, la locomotive cu abur, cu piston, cu cilindri interiori. 12. ~ dreaptă [npHMaH CCb; essieu droit; gerade Achse; straight axle; egyenes tengely]: Osie cu axa continuă şi rectilinie pe întreaga ei lungime. Exemple de osii drepte: osiile libere, la locomotive; osiile de vagoane; osiile de car; osiile motoare, la locomotive cu abur, cu piston şi cu cilindri exteriori; osiile motoare, la locomotive electrice; etc. 13. Osie montată [M0HTHp0BaHHaH OCb; irain de roues, essieu monte; Radsatz, Achse; wheel set, set of wheels; kerekpâr, tengely]: Ansamblul format din osia propriu zisă şi din cele două roti de rulare ale vehiculului pe cale. Osia montată constitue şi reazemul cadrului şi al cutiei vehiculului; rezemarea se face pe fusuri, fiind realizată, de obiceiu, prin intermediul palierelor (cutii de unsoare, rulmenfi) şi al suspensiunii elastice. Sin. parfial (la avioane, la autovehicule, la tramvaie, etc.): Tren de rofi. Clasificarea os ilor montate se face după serviciul pe care-l îndeplinesc, după felul vehiculului, după dispozifia lor în carul vehiculului, şi după mişcarea relativă pe care o au fafă de cadrul vehiculului. — După serviciul pe care-l îndeplinesc, osiile montate pot ff de mai multe tipuri; 14. Osie conducătoare [BeA^maH OCb; essieu monte avant, essieu avant; fuhrender Radsatz, vor-derer Radsatz, fuhrende Achse, vcrdere Achse; leading set of wheels, leading axle; vezeto kerek-pâr, vezeto tengely]: Osie montată care determină pozifia vehiculului şi îl conduce în timpul mersului. Celelalte osii pe cari, eventual, le mai are vehiculul, nu intervin la ghidare. Osia conducătoare poate fi o osie mobilă sau fixă, alegerea variind după felul vehiculului; se reco- 243 mandă să se folosească, în genera!, ca osii conducătoare, osii mobile. 1. Osie directoare [HanpaBjnttOiiţaH OCb; essieu directeur; Lenkachse; steering axle; vezeto tengely]: Osia din fafă a unui vehicul rutier, care, prin mişcarea sa sau prin mişcarea roţilor cu cari e echipată, comandă direcfia de mers a vehiculului. — La cărufe, osia din fafă este osia directoare şi se poate roti într'un plan orizontal; Ia autovehicule, osia e fixă (legată, prin resorturi, de şasiu), iar rotile sunt dirijate în diferitele direcfii, datorită mişcării fuzetelor cari sunt articulate (prin pivofi) la capetele osiei. — La unele vehicule (de ex. Ia unele autovehicule cu dublă tracfiune), pot fi directoare atât osia din fafă, cât şi cea din spate. 2. ~ motoare [Be/ţyiiţaH 0Ci>î essieu moteur; Treibradsatz, Treibachse; driving axle, live axle; hajto kerekpâr, hajto tengely]: Osie montată, acţionată de un cuplu motor. Acfionarea osiei se poate efectua, fie printr'un mecanism motor (locomotivă cu abur, cu piston), fie direct printr'un motor montat pe osie (locomotivă Diesel-electrică, locomotivă electrică cu antrenare individuală, tramvaiu motor), fie indirect, printr'o transmisiune (automobil, automotor). Osia motoare poate fi dispusă la partea din fafă, la partea din mijloc sau la cea din spate a unui vehicul. 3. ~ purtătoare [HecyilţaH OCb; essieu por-teur; Tragachse; carrying axle; tarto tengely]: Osie montată, care nu e acfionată de un cuplu motor, fiind un organ de susfinere şi de rulare intermediar între cadrul vehiculului şi cale. — După felul vehiculului, se deosebesc: 4. Osie de autovehicul [ocb aBTOManiHHbi; essieu de vehicule automobile; Motorwagenachse; automobile axle, motor-car axle; gepkocsi-ten-gely]: Osie montată, dispusă la partea din fafă a unui autovehicul, şi, uneori, şi la partea din spate (la autovehicule cu tracfiune în fafă). La autovehicule, osia este fixă, iar rofile se învârtesc — pe rulmenfi — în fusuri cari sunt, fie capetele osiei, fie capetele unor fuzete asamblate (prin pivofi) cu osia. La osia din fafă, legătura dintre osie şi roata de rulare (roata directoare) se realizează prin Osie din fafă, rigidă, de autovehicul. 1) osie, cu secfiune în I; 2) fuzetă; 3) bară de conexiune; 4) capete de bară; 5) pârghie de comardă, dublă; 6) pârghie de comandă, simplă; 7) bară de comandă; 8) suportul tijei de frână. intermediul unei fuzete (v.), care are un fus în jurul căruia se învârteşte roata; la osiile din spate cari sunt numai purtătoare, rofile se învârtesc în jurul fusurilor dela capetele osiilor (fără fuzete). Osia poate fi rigidă (la autovehicule cu osie purtătoare) sau articulată (la autovehicule cu rofi independente, de ex. !a automobile cu tracţiunea în fafă). Osia rigidă este o grindă de ofel, care poate avea diferite forme, şi a cărei secfiune este în I, rectangulară, rotundă, tubulară, etc. (v. fig.); osia articulată este un ansamblu (articulat) de elemente rigide şi elastice, în general câte două de fiecare parte laterală a vehiculului;astfel montate, încât formează două laturi aproximativ paralele ale unui patrulater deformabil (v. fig.). 4- 2 3 Osia din fafă, articulată, a unui autovehicul cu rofi directoare independente. 1) bielă de suspensiune; 2) resort lamelar; 3) capul osiei; 4) fuzetă; 5) suportul bielei de suspensiune; 6) şasiul'autovehiculului. Osia rigidă prezintă desavantajul că transmite vehiculului toate denivelările căii (v. fig. A), şi că şocurile provocate de nere-gularităfile căii sunt mai greu amortisate, din cauza masei inerte a osiei; osia articulată înlătură aproape complet a» ceste desavantaje (v. fig. B), dar reclamă o construcfie mai complicată şi mai costisitoare. 5. ~ de car. V. Carului, osia e. ~ de locomolivă [0Cb nap0B03a; essieu de locomotive, essieu monte de locomotive; Lokomotivachse, Lokomotivradsatz; locomotive axle, locomotive set of wheels; mozdony-kerekpâr, mozdony-tengelyj:Osie montată, pentru locomotive. Modul de funcfionare al aparatului de rulare al unei locomotive fiind acelaşi (exceptând micile particularităţi proprii fiecărui sistem de tracfiune), indiferent de sistemul de tracfiune, construcfia şi clasificarea osiilor montate este aceeaşi pentru toate tipurile de locomotive. Osia montată, de locomotivă, este formată din osia propriu zisă, cu două sau cu mai multe fusuri (situate în interiorul rofilor), şi din cele două rofi (v. fig.)* Osiile sunt drepte sau cotite, după cum cilindrii locomotivei cu abur sunt exteriori sau interiori cadrului. Rofile se montează pe osie prin presare la rece, la o presiune şi cu o toleranfă de uzinare a suprafefelor de contact cari să împiedece rotirea 16* Pozifia autovehiculului fafă de denivelarile căii. A) autovehicul cu osie rigidă; 8) autovehicul cu osie articulată (aufovehicul cu rofi independente). 244 şi deplasarea rofilor fafă de osie; asigurarea se obfine prin pene. Porfiunea de osie din butucul Osii de vehicule de cale ferată, î) osie de vagon; 2) osie liberă de locomotivă; 3) osie cotită de locomotivă, cu doi cilindri interiori; 4) osie cotită de locomotivă, cu trei cilindri; 5) osie motoare dreaptă. rofilor de rulare şi al rofilor dinfate de antrenare (locomotive electrice) fiind solicitată mai puternic, are diametrul mai mare decât al fusurilor. — Uneori, osiile sunt perforate pe întreaga lor lungime, pentru a se reduce greutatea lor şi pentru a elimina eventualele defecte de material (sufluri, incluziuni, etc.) din corpul osiei. — După serviciul pe care-l efectuează, osiile montate de locomotivă se împart cum urmează: i. Osie cuplară [ciţenJieHHaH OCb; essieu monte accouple, essieu accouple; Kuppelradsatz, Kup-pelachse; coupled set of wheels, coupled axle; kapcsolt kerekpâr, kapcsolt tengely]: Osie montată, de locomotivă, legată mecanic — prin bielele cuplare — cu osia motoare. Pe lângă rularea şi sus-finerea locomotivei, serveşte pentru a mări greutatea aderentă a locomotivei şi deci, implicit, puterea ei de remorcare. Se foloseşte la locomotivele cu abur, cu motor cu piston, şi la locomotivele Diesel şi locomotivele electrice cu antrenare colectivă. înscrierea în curbă a locomotivei impune anumite condifiuni speciale de construcfie, după felul dispozitivului folosit (boghiu Krauss-Helmholtz, deplasare laterală a osiei). Osie montată, liberă, de locomotivă cu abur. 1) fus interior; 2) osie propriu zisă; 3) gaură pe întreaga lungime a osiei. 2. ~ liberă [CBo6oflHaH OCb; essieu portant libre, essieu libre; freier Laufradsatz, freie Achse; free set of vyheels, free axle; futo-kerekpâr, futo-tengely]: Osie montată, nesupusă niciunui cuplu motor; ea fiind un organ de rulare şi de susfinere, transmite căii o parte diri sarcina locomotivei. Se construeşte ca osie dreaptă şi, de obiceiu, cu fusurile interioare (v. fig.). Felul montării osiei libere în carul locomotivei depinde de dispozitivele de înscriere în curbă adoptate la locomotivă. Osii libere sunt osiile alergătoare şi purtătoare ale locomotivei. 3. ~ motoare [Be#yman OCb; essieu moteur; Treibradsatz; driving axle; hajto kerekpâr, hajto-tengelyj: Osie care primeşte cuplul motor dela motorul de antrenare şi propulsează vehiculul. — La locomotivele cu abur, cu piston, antrenarea osiei motoare se obfine prin mecanisme bielă-manivelă; în cazul cilindrilor exteriori, osia este dreaptă şi biela motoare se leagă de butonul motor, situat excentric fafă de axa osiei (raza manivelei), iar în cazul cilindrilor interiori, osia este cotită (v. fig.), şi biela motoare se leagăde manetonul cotului. — Osie montată, cotită (motoare), de locomotivă cu abur. 1) fus interior; 2) braful cotului; 3) fusul cotului; 4) bufon motor; 5) butonul conframanlvelei. La locomotivele Diesel şi la locomotivele electrice, cu antrenare colectivă, osia motoare primeşte mişcarea dela motorul de antrenare prin transmisiune, respectiv prin osia falsă, şi o transmite, prin bielele cuplare, la osiile cuplare. — La locomotivele Diesel-electrice şi electrice cu antrenare individuală, o osie motoare este antrenată de unul sau de două electromotoare, şi locomotiva are mai multe osii motoare. — După dispozifia în carul locomotivei, se deosebesc următoarele osii montate de locomotivă: 4. ~ alergătoare [CBodo^HaH OCb; essieu monte libre, essieu libre; vorderer Laufradsatz, vor-dere Laufachse; front free axle; eloli efuto kerekpâr, e|o|i futo tengely]: Osie liberă; montată în partea dinainte a locomotivei. Este legată, fie direct în cadrul locomotivei, fie prin boghiu. 5. ~ cuplată [ciţeriJieHHafl OCb; essieu monte accouple; gekuppelter Radsatz, gekuppelte Achse; coupled wheel set; csatlos kerekpâr, csatlos tengely]: Osie de locomotivă, acţionată prin bielă. Este montată după una sau după două osii aler- 245 gătoare, când locomotiva are astfel de osii (v. fig.). Osii montate, cuplate, de locomotivă cu abur. A) osie cuplară; B) osie motoare; f) contragreutate; 2) cadrul locomotivei; 3) fus interior; 4) osie propriu zisă; 5) buton cuplar; 6) bufon motor; 7) butonul contramanivelei. 1. Osie purtătoare [Hecymanocb; essieu por-teur arriere; hinterer Laufradsatz, hintere Laufachse; back free axle; hâtso kerekpâr, hâtso tengely]: Osie liberă, montată în partea dinapoi a locomotivei, după osiile cuplate. Este legată, fie direct în cadrul locomotivei, fie prin boghiu. — 2. ~ de tramvaiu [ocb TpaMBâHHoro BaroHa; essieu de voiture de tramways, essieu monte de voiture de tramways; Strafjenbahnwagenachse, Strafjenbahnwagen-Radsatz; tramcar axle, tramcar set of wheels; villamoskocsi-kerekpâr, villamos-kocsi-tengely]: Osie montată, pentru tramvaie, folosită la vagoane motoare sau la vagoane-re-morce. în general, această osie este dreaptă şi are fusuri exterioare (v. fig. sub Osie de vagon); la unele vagoane motoare se calează pe osie, între rofi, roata dinfată de antrenare. De obiceiu, osiile sunt fixe, iar când ampatamentul e mai mare decât 4,50 m, se folosesc osii mobile (de ex. radiale). 3. ~ de trăsură [sKHiiaJKHaH OCb; essieu de voiture; Kutschenachse; car axle; kocsitengely]: Osie montată, pentru trăsuri rutiere. Construcţia ei este analoagă cu a osiei de car, dar rezema-rea cadrului trăsurii se face prin suspensiune elastică. Osia dinapoi este fixă, iar osia dinainte este mobilă (radială). 4. ~ de vagon [BarOîŞîaf^OCb ^essieu monte pour wagons; Wagenradsatz, Wagenachse; wa-gon wheel set; vasutikocsi-kerekpâr, vasutikocsi-tengely]: Osie montată, pentru vagoane, cu rolul de osie purtătoare. Osiile de vagon pot fi osii fixe (folosite la vagoane cu doua osii, până la distanţa de 4,50 m între osii) şi osii mobile. Osiile boghiurilor potii fixe fafă de cadrul boghiului, şi mobile fafă de cadrul vehiculului, sau mobile fafă de cadrul boghiului (deplasare laterală) şi fafă de cadrul vehiculului (mişcare de oscilaţie unghiulară). Osiile de vagon sunt drepte, cu fusurile exterioare, şi sunt formate din osia propriu zisă, cu două fusuri, din două rofi şi din rozete (v. fig.). Osie montată, de vagon. 1) fus exterior; 2) osie propriu zisă; 3) butucul rofil; 4) rozetă. Uneori, osiile de vagon sunt perforate pe întreaga lor lungime, din aceleaşi motive ca osiile de locomotivă. — După mişcarea relativă a osiei fafă de cadrul vehiculului, se deosebesc: 5. Osie cu deplasare laterală. V. Osie cu deplasare transversală. e. ~ cu deplasare transversală [ccb none-pe^HOro #BH3KeHHH; essieu monte â jeu transversal, essieu â jeu transversal; seitenbewegli-cher Radsatz, seitenbewegliche Achse, verschieb-barer Radsatz, verschiebbare Achse; set of wheels wi.h lateral play, axle with lateral play; oldalel-mozdulo kerekpâr, oldalelmozdulo tengely]: Osie montată, mobilă, care poate avea o deplasare laterală fafă de cadrul vehiculului. Sistemul este folosit la vehiculele de cale ferată (la vagoane şi la osiile cuplare ale locomotivelor). Sin. Osie cu deplasare laterală. 7. ~ fixă [HenOflBH5KHâH OCb; essieu monte flxe,essieu fixe; fesfer Radsatz, feste Achss; fixed wheel set, fixed axle; merev kerekpâr, merev tengely]: Osie montată cere, afară de jocurile de montaj şi de jocurile verticale datorite suspen-siunii, nu are nicio mişcare relativă fafă de cadrul vehiculului. Osia are o pozifie fixă fafă de cadru, cutiile de unsoare neavând jocuri funcţionale fafă de plăcile de gardă. La vehiculele de cale ferată, cu boghiuri, osia poate fi fixă fafă de cadrul boghiului, dar ea are, împreună cu întregul boghiu, o mişcare relativă fafă decadrul vehiculului. Exemple de osii fixe: osia dinapoi a carului, osiile vagoanelor cu două osii şi cu ampatament până la 4,50 m, osiile cuplate şi fără deplasare laterală ale locomotivelor. 8. ~ mobilă [no^BHîKHaH OCb; essieu monte mobile, essieu mobile; beweglicher Radsatz, Lenk-radsatz, bewegliche Achse, Lenkachse; movable set of wheels, movable axle; beâllithato kerekpâr, beâllithato tengely]: Osie montată, care poate avea o mişcare relativă fafă de cadrul vehiculului. Mişcarea relativă a osiei poate fi: o deplasare transversală fafă de axa căii, o mişcare de oscilafie în jurul unei axe verticale care trece prin axa căii, sau ambele. Osiile mobile servesc la înscrierea în curbe a vehiculelor, şi, uneori, ca osii conducătoare (de ex. osia carului). La vehiculele de cale ferată, cu boghiuri, boghiurile au 246 o mişcare relativă fafă de cadrul vehiculului, iar osiile. boghiului pot avea o mişcare relativă fafă de cadrul vehiculului, împreună cu întreg bo-ghiul, sau, pe lângă mişcarea boghiului, pot avea şi o mişcare relativă (deplasare transversală) fafă de cadrul boghiului. Mişcarea relativă a osiei se realizează prin jocurile longitudinale şi transversale dintre cutiile de unsoare şi plăcile de gardă, sau prin dispozitive de înscriere a osiei în curbe. — Exemple de osii mobile: osia dinainte a unui car; osia liberă, cu bisel, a unei locomotive; osia liberă, cu dispozitiv Adams-Webb, la locomotive; osia cuplară, cu deplasare laterală, la locomotive; osiile boghiurilor de vagoane; osia mobilă, la vagoane cu două osii, cu ampatament mai mare decât 4,50 m; etc. ii Osieradială [pa^HaJlbHaHOCb; essieu radial; essieu monte radial; radiale Achse, radialer Rad-satz; radial axle, radial set x of wheels; forgo kerekpâr, forgo tengely]: Osie montată, mobilă, care poate avea o ' mişcare de oscilafie unghiu- t Iară (mişcare de pivotare) în jurul unei axe verticale care trece prin axa căii (v. fig.). — ^ Exemple: osia dinainte a unui °sie montată, radială. car, osia bisel, osiile bo- cut«e de unsoare (Pa- ghiuluidacale ferată (impre-una cu întregul boghiu), etc. 2. Osie falsă [(|)aJibmHBaH OCb; essieu faux; BlindwelJe; blind axle; âltengely]: Arborele rezemat în paliere în cadrul unei locomotive, la înălfimea axei osiilor motoare, şi care transmite, prin biele cuplare, mişcarea primită, printr'un mecanism bielă-manivelă, dela motorul de antrenare. ■m- I) arbore intermediar; 2) angrenaj de transmisiune; 3) bielă motoare pentru antrenarea osiei false; 4) cadrul palierului arborelui intermediar; 5) cadrul palierului osiei false; 6) buton de manivelă al osiei false; 7) osie falsă; 8) bielă cuplară. Sistemul se foloseşte la unele locomotive cu turbine cu abur, şi la unele Jocomotive electrice cu antrenare cojectivă (v. fig.). Prin introducerea osiei false, motprul de antrenare poate fi amplasat mai sus, mecanismul bielă-manivelă'de antrenare putând urma jocul suşpenşiunii, fiindcă şi os|a falşă urmează acest joc, ea fiind rezemată în cadrul suspendat elastic. 3. Osie tubulară [TpydnaTafl OCb; essieu creux, arbre creux; Hohlwelle, Hohlachse; hollow axle; ureges tengely]: Osie în formă de feavă, coaxială cu osia motoare, folosită la unele locomotive şi vagoanemotoare electrice cu antrenare individuală şi cu suspensiune integrală a motorului (v. fig.), ca şi la unele dispozitive de înscriere în curbă, la locomotive cu abur (de ex. sistemul Klien-Lindner). La vehiculele cu tracfiune electrică, osia Osie tubulară de locomotivă electrică cu antrenare individuală. 1) legătura resortului; 2J osie tubulară; 3) osie motoare; 4) fus de osie motoare. tubulară serveşte ca transmisiune între motorul de antrenare şi rofile motoare. Osia tubulară are un joc (30***40 mm) fafă de osia motoare, este rezemată în paliere cari urmează jocul suspen-siunii vehiculului, şi este acfionată de motorul de antrenare; mişcarea osiei tubulare este transmisă rofilor motoare ale locomotivei, printr'o legătură elastică. 4, Osie-kilometru [0Cb-KHJi0MeTp; essieu-kilometre; Achskilometen axle-kilometer; tengely-kilometer], C. f.: Produsul dintre numărul de osii ale unui vehicul sau ale unui tren în circulafie, şi numărul de kilometri parcurşl de el. Este un indice caracteristic al statisticei feroviare şi serveşte, uneori, ca element de taxare în traficul feroviar. 5. OSL Sf.: Simbol standardizat, pentru ofelurile cari se folosesc la confecfionarea uneltelor de tăiere a materialelor nemetalice; cifra şi eventualele litere cari urmează după simbol (de ex. OSL 4 Cr) arată calitatea şi eventualul element de adaus al ofelului care se livrează de uzină, eu compozifia chimică indicată de STAS. e. Osmiridium. Chim.: Aliaj de osmiu 27,2%, cu iridiu 52,5% şi restul platină, rodiu şi ruteniu. E folosit la confecfionarea vârfurilor penifelor de foc rezervor. (N. C.). 247. 1. Osmiu [ocmhh; osmium; Osmium; osmium; oszmium]. Chim.: Os; nr. ai 76; gr. at. 190,2; gr. sp. 22,48; p. t. 2700°. Metal bi-, tri-, tetra-, hexa- şi octovalent din grupul al optulea al sistemului periodic, care se găseşte în natură în stare metalică, aliat cu iridiul, de care se separă prin diferenfa de solubilitate a sărurilor complexe de clor şi amoniu. E un metal cenuşiu-albăstruiu, nemaleabil şi neductil, şi care se poate prelucra numai în stare de pulbere. E insolubil în acizii neoxidanti. ^Osmiul formează oxizii OsO, 0s02, OS2O3, 0s03 şi 0s04 ■ Oxidul cel mai stabil este tetra-oxidul de osmiu, 0s04, care se formează prin încălzirea pulberii fine de osmiu, într'un curent de oxigen sau de aer, |a roşu. Se prezintă sub formă de cristale gălbui, cu p. t. 40° şi p. f. cca 100°. Este volatil, şi vaporii săi sunt toxici. E solubil în apă; în alcool şi în eter. Este un oxidant puternic. 0s04 este anhidrida acidului osmic, care este stabilă sub formă de osmiafi alcalini. Sub numele de acid osmic, tetraoxidul de osmiu e întrebuinţat la colorarea preparatelor microscopice. Cu halogenii, osmiul dă diferiţi derivaţi, de exemplu fluo-rurile OsF4,OsF6 şi OsF8, clorurile OsCI2, OsCI3, OsC|4, etc. 2. Osmomefru [0CM0MeTp; osmometre; Osmomefer; osmo-meter; oszmometer]. Chim. Uz.: Instrument folosit pentru măsurarea presiunii osmotice a unei solujii (v. fig.). 3. Osmondită [ocmoh^ht; osmondite; Osmon- dit; osmondite; oszmondit]. Meii.: Constituent structural al otelurilor revenite, care apare prin descompunerea la 400° a martensitei din ofelul călit. Este o formă de transijie între troostita de revenire şi sorbită de revenire; conjine carbură de fier precrpîtată din martensită; e mai pujin dură şi mai casantă d^cât troostita, şi este foarte uşor atacată de acidul sulfuric, chiar diluat (coloa-fea epruvetei lustruite şi atacate e cea mai închisă coloare obţinută prin atacarea constituenţilor otelului). * î:. r, 4. Osmoregulaior [0CM0peryjiHT0p; osmo-regulateur; Osmo-Regeneriervorrichtung; osmo-regulator; oszmo-regulător]. F/z., Chim.: Dispozitiv pentru introducerea hidrogenului într'un tub de descărcare electrică, alcătuit dintr'un perete, un bastonaş sau un mic tub de platină sau de pala-diu, puse în legătură cu tubul, în cari se absoarbe hidrogen din exterior şi cari, prin aducere la incandescentă, desvoltă acest hidrogen în tubul respectiv. 5. Osmotic, coeficient ~ foCMOTHHecKHH K03!j)<|)HiţHeHT; coefficient osmotique;osmotişcher Koeffizient; osmotic coefficient;. oszmotikus tenye-zo]i Chim. {iz.: Raportul dintre presiunea osmotică a unei soluţii de electrolit şi presiunea osmotică teoretxă pe care ar avea-o soluţia acelui electrolit, dacă toate moleculele sale ar fi disociate. 6. Osmotică, presiune V. Presiune osmotică. 7. Osmoză [0CM03; osmose; Osmose; osmose; oszmoza]. Chim. fiz.: Trecerea disolvantului printr'o membrană semipermeabilă, care separă două soluţii de concentrafii diferite, sau separă o soluţie, de di-solvantul pur. Echilibrul este atins în momentul în care diferenţa dintre presiunile hidrostatice exercitate pe membrană este egală cu diferenţa dintre presiunile osmotice (v.) ale celor două soluţii. Dacă, de o parte a membranei se găseşte disolvantul pur, diferenţa dintre presiunile hidrostatice măsoară chiar presiunea osmotică (v.) a soluţiei. 8. ~ negativă [HeraTHBHblH 0CM03; osmose negative; negative Osmose; negative osmose; negativ oszmoza]: Osmoză în care disolvantul circula din spre soluţia cu concentraţia mai mare, spre cea cu concentraţie mai mică (sau spre disolvant). Se observă osmoză negativă, dacă se experimentează cu membrane diferite, partal permeabile (de colodiu, de pergament, etc.) şi cu soluţii de ejectrolifi cu cationi divalenti (CaCI2). Cationii de calciu încarcă electric o fafă a membranei, şi determină o circulaţie a apei ca în electroosmoză. 9. Osone [030Hbi; osones; Osone; osones; ozonek]. Chim.: Compuşi dicarbonilici objinuti prin acţiunea acidului clorhidric concentrat asupra osazonelor. Prin reducere cu zinc şi acid acetic, osonele se transformă în cetoze. Această reacţie se foloseşte pentru trecerea unei aldoze într'o cetoză. 10. Osram: Aliaj de osmiu cu wolfram; e folosit pentru filamente de becuri cu incandescenţă. (N.C.). 11. Osteolit. Paieont.: Os fosil. 12. Osteolif [oCTeoJiHT; osteolite ; Osteolith; osteolith; oszteofit]. Mineral.: Varietate de fosfat compact (fosforit), care se găseşte în spărturile bazaltelor. 13. Ostersfrom, sistem ~ [dîCTeMa Odep- IHTpoMa: systeme O.; O. System; O. system; O. rendszer]. ind. petr.: Procedeu de rafinare a benzinelor de cracare, în care acestea sunt amestecate cu pământ decolorant cu granulele foarte fine, pentru ca să se obţină o suspensie buna, care e trecută cu vitesă printr'un cuptor tubular, la presiune înaltă şi la temperatura de 300 350°. Din cuptor, vaporii de benzină se separă de polimeri şi de pământ, într'un evaporator, de unde frec într'o coloană de fracţionare. 14. Ostorovschi, metoda ~ [MeTO/ţ OcTopoB-CK0r0; methode d'O.; O. Methode; O. method; O. eljărăs]. Ind. alim.: Metodă care stabileşte un indice de calitate pentru drojdie, exprimat prin durata fermentaţiei unui aluat, preparat din făină de grâu de extractie O'-'SO, apă şi drojdie comprimată. Osmometru. î) cilindru meialic; 2) cilindru poros ; 3) membrană semipermeabilă; 4) solvent; 5) solufia studiată; 6) tubul mano- metrului. 248 Principiul metodei se bazează pe vitesa de formare a gazelor. Pentru aceasta, aluatul format se introduce într'un vas cu apă la temperatura de 32° (vasul se menţine Ia temperatură constantă într'un termostat) şi se notează momentul în care aluatul a fost introdus în vas şi momentul în care s'a ridicat la suprafafă (datorită creşterii de volum provocate prin desvoltarea bioxidului de carbon). Diferenfa de timp, exprimată în minute, dintre aceste două momente, caracterizează puterea de fermen-tafie a drojdiilor. Ea este cu atât mai mare, cu cât aluatul se ridică mai repede. 1. Osfracode. Paleonf.: Crustacee inferioare cu talie mică, având corpul acoperit cu o cochilie chitinoasă, care devine cu timpul calcaroasă. Cochilia este formată din două valve subfiri. Resturile de ostracode sunt destul de frecvente în sedimente; fiecare valvă este formată din calcit fibros; elementele ei sunt dispuse perpendicular pe suprafafă. Sunt cunoscute încă din Silurian, dar devin frecvente în faciesurile argiloase wealdiene (neocomiene) din Cretacicul inferior, cum şi în Oligocen, Miocen şi Pliocen. 2. Osfrea. Paleonf.: Lamelibranhiat monomiar disodont. Animalul se fixează de rubotret cu ajutorul valvei stângi. Genul Ostrea sensu lato cuprinde subgenurile: Exogyra, Gryphaea, Ostrea sensu stricto şi Alectryonia. Ostrea sensu stricto prezintă o cochilie neregulată cu umboane drepte şi turtite, cu pliuri radiare mai mult sau mai pufin lameloase; mai importante sunt: Ostrea deltoidea (în Kimmeridgian), O. bellovecina (în Thanetian); O. multicostrela (Eocenul Africei de Nord); O. gigantica (Numuliticul alpin); O. cyatula (Oligocen). s. Ostreicultură [pa3MH0JKeHHe ycTpHiţ; os-treiculture; Austernzucht; ostreiculture, oyster cul-ture; osztrigatenyeszet]: Creşterea stridiilor, pentru carne şi perle. 4. OStreje. Ind. far.: Şipci sau pari cu cari se îngrădesc curţile, pufurile, etc., cu cari se construesc garduri pescăreşti, etc. 5. Ostrogradsky, teorema 1ui Gauss şi Mec.: Sin. Teorema integrală a lui Gauss (v.). e. Ostrov [paqHOH OCTpOB; îlot de riviere, îlot de lac; Flufjinsel, LandseeinseJ; river islet, lake islet; folyamsziget]. Geog..* Insulă în albia unui râu sau într'un lac. 7. Osfwald, legea diluării, a lui V. sub Diso-ciafie electrolitică. 8. Osfwaidif [oCTBaJIbflHT; ostwaldite; Osr-waldit; ostwaldite; osztwaldit]. Mineral.: Clorură coloidală naturală de argint. 9. Osuar [cKJien, KOCTexpaHHJmme; ossu-aire; Beinhaus; charnel-house, skull-house; tetem-hâz]. Arh.: Clădire, monument sau încăpere în care sunt păstrate osemintele decedafilor. io. OT Sf.: Simbol standardizat, pentru ofelurile carbon nealiate, elaborate prin fuziune şi turnate în piese; urmat de un grup de două cifre (de ex. OT 55), indică un ofel cu rezistenfă de rupere de minimum 55 kg/mm2. Simbolul urmat de litera A (de ex. OT 40 A) indică un ofel ameliorat; urmat de litera X, indică un ofel special, cu valori mari pentru limita de curgere şi alun-gire; urmat de litera D, indică un oţel cu proprietăţi magnetice prescrise. 11. Otac. Pisc.: Aşezare pescărească temporară, pe malul unei ape, care are durata sezonului de pescuit. 12. Otavă [oTaBa; regain, refoin, recoupe; Grummet; aftermath, eddish, eatage, aftergrass, aftergrowth; sarju]. Agr.: 1. Iarba crescută a doua oară în acelaşi an, după ce a fost cosită odată.— 2. Otavă, în sensul de sub 1, cosită şi uscată. îs. Ofavif. V. Cadmiumspat. 14. Ofel [CTaJIb; acier; Stahl; steel;acel]. Mefl.: Aliaj fier-carbon cu 0,04• - -1,7u/0 carbon, care mai confine şi alte metale sau alfi metaioizi, \ie ca impurităţ provenite din minereu, din cărbuni sau din adausurile introduse pentru uşurarea elaborării, fie că s'au adăugit intenţionat, în timpul elaborării, pentru a da aliajului anumite proprietăţi — sau aliaj fier-carbon cu peste 1,7° o carbpn şi cu până la 35'Vo elemente de adaus, dacă se poate căli şi are rezistenţă mare (şi care 6ste considerat ofel aliat special, şi nu fontă). Ofelul este produs prin diferite procedee de metalurgie a fierului (din minereuri de fier, din fontă şi din oţel deşeuri şi fier vechiu), cum sunt: convertisarea (v.), afina-rea pe vatră (în cuptoare de pudlare, în cuptoare Siemens-Martin, sau în cuptoare electrice), retopirea simplă sau retopirea şi alierea (în creuzet), etc. (v. şi sub Siderurgie). Proprietăţile fizice şi chimice ale oţelului variază foarte mult cu compoziţia aliajului, cu procesul de elaborare prin care a fost produs, cu con-diţiunile de turnare, cu omoge- * neitatea lingoului, cu procesul de prelucrare şi cu tratamentul mecanic, termic sau ter-mochimic (v. sub Tratament) la care a fost supus (v. fig. a). Astfel, de exemplu, variind compoziţia, se pot obţine oţeluri cu rezistenţă la rupere între 28 şi 350 kg/mm2, oţeluri neferomagnetice şi oţeluri cari pot avea permeabilitatea magnetică de 250 de ori mai mare decât aceea a fierului, oţeluri cari pot fi atacate chimic (ca şi .ierul) şi oţeluri necoro- I ) i "fi t / I / / j T — " / . 3 / 'V Sx\ \ s s N 2 X' X > > 0 0,4- 0,8 1f? 2,6 ■20.^ „I 0 Carbon Variafia caracteristicelor de rezistentă ale oţelurilor carbon cu confinutul în carbon şi cu tratamentul termic. 1) alungire; 2) gâtuire; 3) limită de e'asticit3te; 4) rezistenfă de rupere Ia tracfiune; linia întreruptă, pentru ofelul laminat, fără tratament; linia plină, pentru ofelul recopt. dabile şi inoxidabile chiar la temperaturi înalte, etc. Prin tratament mecanic, termic sau termo- 249 chimic, pot fi modificate duritatea, tenacitatea, rezistenta la rupere, etc. a otelului semifabricat sau a pieselor de otel (v. şi sub Tratament termic). în general, ofelul are următoarele proprietăţi: este un material care se topeşte trecând prin starea pas-toasă, intervalul de topire fiind cuprins între 1450° şi 1530°; căldura specifică medie, între 0° şi 100°, variază dela 0,110 kca|/°kg (pentru ofel cu 0,006 % C) la 0,119 kcal/°kg (pentru o}el cu 1,6 %C), şi căldura specifică medie, între 0° şi 1250°, variază dela 0,170 la 0,1564 kcal/°kg (v. şi fig b), căi- | 0,22 2- ’-îS o.n Carbonîn% Varlafia căldurii specifice medii, a oţelului carbon, în funcţiune de conţinutul în carbon, n înfre 17° şi 680°; 2) între 17° şi 640°; 3) înfre 17° şi 525°; 4) înfre 11° şi 400°; 5) înfre 11° şi 250°; 6) între 17° şi 100°. 0,10 0A 0.8 1,2 Carbon în % Variafia rezisfenfei electrice specifice a aliajelor fier-car-bon în funcţiune de confinu-tu! în carbon. 1) cementită; 2) perlită lame-lară; 3) ofel călit. dura de transformare (la un conţinut de 0,9% C) dela austenită la martensită, 5,9 kcal/kg, dela martensită la perlită, 10,2 kcal/kg, şi dela auste-nită la perlită, 16,1 kcal/kg; greutatea specifică şi rezistenja electrică specifică depind de conţinutul în carbon pentru otelurile carbon (v. fig. c), şi de elementele de adaus (v. tabloul) pentru Variaţia rezistentei specifice în funcţiune de elementele de adaus Adaus 1 % de Creşterea rezistenfei specifice, Q mm2/m Mangan 0,047 Siliciu 0,133 Fosfor 0,112 Sulf 0,109 Cupru 0,055 Nichel 0.055 Crom 0 06? Aluminiu 0.116 Wolfram 0,017 otelurile aliate; este macroscopic isotrop şi, de obiceiu, elastic, cu modulul de elasticitate 21 000 kg/mm2, şi plastic înainte de rupere; în general, poate fi deformat la cald; se poate suda, şi se poate asambla cu alte materiale (de ex. cu betonul, lemnul, emailul, etc.), pentru a forma materiale cu proprietăţi de rezistentă sau de aspect deosebite; cristalizează de obiceiu după diagrama fier-cementită (v. sub Diagrama fier-carbon), carbonul apărând în ofel sub formă de cementită secundară (v. sub Cementită); se poate recupera sub formă de fier vechiu. Celelalte proprietăţi depind de compoziţie şi de tratament, şi sunt specifice fiecărui fel de otel. Prin tratamente termice nu se modifică compoziţia chimică a aliajului, ci numai constituţia lui (forma şi natura constituenţilor), structura (mărimea granulelor şi repartiţia elementelor constituente) şi echilibrul mecanic (diferente de temperatură în diferite puncte ale piesei provoacă diiatafia neuniformă a elementelor constituente, ceea ce poate provoca tensiuni proprii şi deformări). Stările de echilibru ale otelului carbon pur — corespunzătoare diferitelor temperaturi şi conţinuturi în carbon — sunt reprezentate grafic în diagrama fier-carbon (v.), şi anume în diagrama fier-cementită (v. fig. sub Diagrama fier-carbon). Elementele structurale ale otelului, cari apar la răcirea normală, sunt (v. planşa): ferita (cristale neuniform repartizate de fier a, cu reţeaua cristalină formata din cuburi centrate în spaţiu, ca în schema d); cementită (apare sub formă de reţea, de plăci, globule, etc., putând fi liberă, sau cuprinsă în eutec-toidul perlită); perlită, care este eutectoidul sistemului fier-cementită (agregat cristalin, format din, lamele de ferită şi cementită, şi care are, la mi- - r —-< ; f': e ! ! e > & «■ «te C-i. V ‘v£S & ' -''V' .-■■ Î *..-;. m^/r* *•»**« fcaC ţ'A'i O * 5 1 * < 10 <^x *" \ivf».s: î,^*00 "’•* <*<% '•i'" «O iţ^>î ; h/T a) ferită pură (X 100), răcită în aer dela o temperatură superioară lui As (cristale neregulate); b) cementită globulară (X^OO) într'un ofel cu 0,9% C, obfinută prin încălzire şi forjare la cald, din perlită lamelară; c) structură mixtă (X 100) înfr'un ofel cu 0,4% C, compusă din ferită (părţile albe) în masa de perlită lamelară; d) perlită pură, lamelară (X 500) într'un ofel cu 0,9% C; e) perlită (X 500) în refea de cementită (benzile albe) într'un ofel cu 1,2% C; perllta se află în forma lamelară şi în forma de transifie spre sorbită (părfiIe întunecate); /) austenită (X500) într'un ofel crom-nlchel, bogat aliat, călit; g) martensită pură (X 300) într'un ofel cu 0,3% C, călit dela o temperatură peste 8C0°; h) structură mixtă (X 200), compusă din troostită (petele negre) în masa de bază, martensltică. 251 transformare Ar\, alături de martensită, la căli-rea cu vitese mai mici decât vitesa critică de răcire (Ia vitesa critică inferioară de răcire), şi Care este compusă din lamele foarte fine de ferita şi de cementită; sorbită, care apare la călirea oţeluri-lor subeutectoidice — din restul de austenită nedescompusă în ferită— la răcire rapidă, în momentul atingerii temperaturii corespunzătoare liniei PSK din diagramă, şi care este o perlită cu lamele foarte fine de ferită şi cementită, abia vizibile Ia microscop; osmondita, o martensită în care încep să apară cristale microscopice de cementită, şi care apare la 400° (caracterizată prin solubilitate maximă în acid sulfuric); structuri de revenire, de exemplu troostita de revenire, care apare la temperatura de cca 200°, şi sorbită de revenire, care apare la cca 600°. — în general, elementele structurale ale ofelului aliat sunt: fier, carbură de fier, solufie solidă complexă fier-carbon-element de adaus, eventual carburile acestor elemente, compuşi intermeta-lici, etc. Scopurile principale ale alierii sunt: obţinerea posibilităţii de efectuare a tratamentului termic în condiţiuni variate; influenţarea adâncimii de călire; influenţarea caracteristicelor de duritate, de rezistenţă, de alungire, plasticitate, dilataţie termică; modificarea proprietăţilor magnetice, a conductivităţii, a rezistenţei de deformare la temperaturi înalte, a rezistenţei la uzură; modificarea rezistenţei la coroziune sau la alte atacuri chimice, şi a refractarităţii, etc. Elementele de adaus şi impurităţile au influenţe variate asupra oţelului; ele se pot grupa în elemente cari se disolvă în masa metalică (de ex. siliciu, nichel, cobalt) şi în elemente cari au tendinţa de a forma carburi (de ex. vanadiu, titan, tantal şi niobiu şi, în mai mică măsură, wolfram şi molibden). Cromul şi manganul formează carburi în mai mică măsură decât wolframul, dar pot trece şi în masa de ferită. Determinarea felului şi a cantităţii de elemente de adaus, necesare spre a obţine anumite proprietăţi ale oţelului, este dificilă, deoarece mărimile cari caracterizează anumite proprietăţi nu variază proporţional cu cantitatea de element adăugită, şi deoarece diferitele elemente pot avea efecte aditive sau neaditive. Efectele elementelor de adaus sunt: deplasarea punctului de transformare A±; reducerea vitesei critice de răcire; influenţarea adâncimii de călire; deplasarea punctelor de transformare A3 şi A4 şi, prin aceasta, strâm-tarea sau lărgirea domeniului austenitic (deplasarea punctelor Alt As şi A4 duce şi la deplasarea spre stânga a punctului eutectoidic S sau a punctului E, din diagrama fier-carbon); varierea solubilităţii carbonului în austenită. După cum conţinutul în carbon este mai mic, egal sau mai mare decât conţinutul în carbon al aliajului în punctul eutectoidic, se deosebesc: oţeluri eutectoidice, oţeluri hipoeutectoidice şi oţeluri hipereutectoidice. Din punctul de vedere al structurii care se formează |a răcire lentă, se deosebesc: oţeluri perli- Schema fluxului de maferial în procesele de producere a fonfei şl a ofelului. 1) fontă brută lichidă dela cuptorul înalt; 2) fontă brută în blocuri; 3) amestecător; 4) fier vechiu; 5) cubilou; 6) cuptor de pudlaf; 7) convertisor Bessemer sau Thomas; 8) cuptor Siemens-Martin; 9) ciocan pentru lupe; 10) lingofieră; 11) forme pierdute; fia) cochilie; 12) cuptor electric; 13) elemente de adaus, pentru înnobilare; 14) laminor pentru semifabricate; 14 a) laminor pentru lupe; 15) cuptor de maleabilizare; 16) convertisor mic pentru turnătorie; 17) cuptor de turnătorie cu reverberaţie; 18) cuptor de încălzire; 19) ofel Martin turnat; 20) ofel electric turnat; 21) fontă turnată în cochilie; 22) fontă de construcţie, turnată; 23) fontă maleabilă; 24) ofel turnat; 25) ofel sudat; 26V ofel Bessemer sau Thomas nealiat, laminat, de construcfle; 27) ofel Martin aliat sau nealiaf, laminat, de construcfie; 28) ofel electric, aliat sau nealiat, . laminat, de construcfie sau de scule. 252 tice, martensitice, austenitice, feritice, ledeburitice, şi oteluri cu structură de transiţie sau cu structură mixtă (de ex. o{e|uri|e hipoeutectoidice cu structură feritico-perlitică). Din punctul de vedere al compoziţiei chimice, se deosebesc: oteluri carbon, cari con}in şi im-purităfi introduse în timpul elaborării (de ex. Mn, Si, P, S, etc.) sau adăugite numai pentru a uşura elaborarea (de ex. Mn, Si), şi oteluri aliate, cari, pe lângă carbon, conţin şi alte elemente, adăugite intenţionat în timpul elaborării, pentru a-i da anumite proprietăji. — Otelurile carbon au proprie-tăfile mecanice şi domeniul de folosinţa determinate de conţinutul în carbon, şi se clasifică în oteluri de construcţie şi oteluri de scule.— Ofelurile aliate pot fi binare, ternare sau complexe, după cum confin unu, două sau mai multe elemente de adaus, afară de carbon. După elementul de adaus, ofelurile aliate au proprietăţi diferite, şi pot fi folosite în scopuri variate; ele sunt numite după elementele de adaus (de ex. oţel crom, oţel nichel, oţel mangan, oţel crom-mangan, oţel crom-nichel-wolfram, etc.). Ele sunt folosite ca ofeluri de construcţie, ca oţaluri pentru scopuri speciale, sau ca ofeluri de scule. Din punctul de vedere al procedeului de producere, se deosebesc: oţeluri de pudlaj, oţeluri cementate, oţeluri sudate, oţeluri de fuziune şi oţeluri obţinute direct din minereu (v. fig. /). Oţelul de fuziune poate fi afinat în cuptoare Siemens-Martin, în convertisoare Bessemer sau Thomas, sau în cuptoare electrice, şi se numeşte bazic sau acid, după compoziţia căptuşelii vetrei. După modul de finisare a elaborării, la turnarea în lingotiere sau în forme, oţelul de fuziune poate fi oţel calmat, semicajmat sau necalmat. Din punctul de vedere al calităţii lor, determinată de condiţiunile de elaborare, se deosebesc: oţeluri obişnuite, obţinute, de obiceiu, prin fuziune; oţeluri de calitate, cari se deosebesc de primele, fie prin compoziţie (ele putând conţine şi elemente de adaus introduse intenţionat), fie prin elaborarea îngrijită şi controlul riguros al compoziţiei şi al impurităţilor, fie printr'un tratament special. Oţelurile de calitate pot fi oţeluri carbon sau oţeluri aliate. Din punctul de vedere al tratamentului termic sau termochimic la care pot fi supuse după prelucrarea prin aşchiere, prin turnare sau prin deformare plastică, pentru a căpăta anumite proprietăţi de rezistentă, şi din punctul de vedere al anumitor proprietăţi tehnologice, se deosebesc ofeluri sudabile, oţeluri forjabile sau laminabile, oţeluri călibile, oţeluri de cementare (cementabile), oţeluri de îmbunătăţire (ameliorabile), oţeluri de nitrurare (nitrurabile), etc. După procedeul de fasonare la care a fost supus după elaborare, pentru obţinerea produselor semifabricate sau a produselor fabricate, oţelul se clasifică în oţel turnat şi oţel prelucrat la cald (care poate fi oţel forjat, oţel laminat, oţel tras, -etc.). Caracteristicele oţelului prelucrat la cald diferă după cum deformarea lui plastică ulterioară a fost efectuată la cald sau la rece. Din punctul de vedere al domeniului de folosire, se deosebesc: ofeluri de scule, cari se clasifică în ofeluri călibile obişnuite (călibile în apă, în ulaiu, în curent de aer) şi ofeluri rapide; ofeluri de construcfie, cari se clasifică în ofeluri de uz curent (de ex. pentru construcfii de ferme, de poduri, maşini, etc.) şi ofeluri pentru scopuri speciale, cari, prin compoziţie, elaborare sau tratament, au proprietăfi fizice sau chimice cari |e fac proprii folosirii într'un domeniu de utilizare special. După proprietăfile mecanice şi după structura obţinută în urma unei încălziri, a unei prelucrări la cald sau la rece, sau a unui tratament termic care urmează prelucrării prin deformare plastică la cald sau la rece, ofelul se numeşte: ofel ars, ofel supraîncălzit, ecruisat, racopt, înmuiat, de-tensionat, omogeneizat, călit, revenit, etc. — După cum confinutu| în carbon este mai mic, egal sau mai mare decât conţinutul în carbon al aliajului din punctul eutectoidic, se deosabesc: oteluri hipoeutectoidice, eutectoidice şi hiper-eutectoidice. 1. Ofei eutectoidic [9BTeKT0HAHafl CTaJib; acier eutectoTdique; eutektoidischer Stahl; eutec-toid steel; eutektoidos acel]: Ofel carbon care conţ’ne cca 0,9% carbon, sub formă de cementită secundară. Normalizat, are structură perlitică, formată din lamele fine, alternate, de ferită şi cementiiă. La încălzire are la 721 ° punctul At de transformare a perlitei în austenită, şi un interval de topire între 1280° şi 1460° (pe curbele solidus, 15289 iuOt9 *1460° fii 1*40° mo9 Aâi2t9 a Punctele de transformare ale fierului pur şi ale diferitelor ofeluri carbon. a) fier pur; b) ofel eutectoidic; c) ofel hipoeufecfoidic cu 0,5o/o C; d) ofei hipereutectoidic cu 1,2o/0 C; Of) domeniu de topire; /\j) punct de transformare perlitică! A%) punct Curie; Âs) punct de transformare fier a fier y; A4) punct de transformare fier fier 5. respectiv liquidus); nu are puncte de transformare A2 şi A3 (v. fig.). Este dur şi are o mare rezistenţă la rupere (v. şi sub Oţel de scule). 25* Ofelurile aliate sunt eutectoidice, adică au structura perlitică, la un confinut de carbon care diferă de 0,9%; de exemplu, un adaus de 4,2 %Cr, de 8,7% Ni, de 3,5% Mn sau de 1,5% Va deplasează punctul eutectoidic spre stânga, astfel încât confinutul în carbon corespunzător structurii perlitice esie de 0,5%. i. Ofel hipereutecfoidic [3a3BTeKT0HAHaa CTaJIb; acier hypereutectoi'dique; hypereutek-toidischer Stahl; hypereutectoid steel; hipereutek-toidos acel]: Ofel carbon care confine mai mult decât 0,9% carbon, sub formă de cementită secundară. Normalizat, are structura compusă din insule mari de perlită într'o refea fină de cementită, proporfia celor doi consti-tuenfi depinzând de confinutul în carbon (v. fig.). La încălzire, are unpunctdetrans-formare A± (a perlitei în austenită) |a 721 °, un al doilea punct de disolvare (respectiv de separare) a Ac, Carbon în % Proporfia de constituent! structurali în oţelurile carbon. I) perlită; II) ferită; III) cementită; IV) ledeburită. cementitei în austenită cm, Ia o temperatură care depinde de conţinutul în carbon (linia S E din diagrama fier-carbon e locul geomeiric al punctelor Accm) şi un domeniu de topire cu limite (pe curbele liquidus, respectiv solidus) cari, de asemenea, depind de confinutul în carbon, şi sunt situate mai jos decât limitele respective ale ofelului eutectoidic. Este mai dur, mai rezistent la rupere, mai casant, şi are alungire mai mică decât ofelul eutectoidic. Ofelurile aliate, cu adaus de crom, de wolfram sau de molibden, pot fi hipereutectoidice chiar la un conţinut în carbon sub 0,9%. 2. ~ hipoeufecfoidic [flOSBTeKTOHAHafl CTaJIb; acier hypoeutectoidique; hypoeutektoidi-scher Stahl; hypoeutectoid steel; hipoeutektoidos acel]: Oţel care conţine mai puţin decât 0,9% carbon, sub formă de cementită secundară. Normalizat, are structura compusă din insule mari de perlită într'o^ reţea de ferită, proporţia celor doi constituenţi depinzând de confinutul în carbon (v. fig. sub Ofel hipereutectoîdic). La încălzire are un punct de transformare A± (a perlitei în austanită) ’ja 721 °, un al doilea punct de transformare a feritei în austenită .A3 (pe linia GOS din diagrama fier-carbon) fi un domeniu de topire cu limite (pe curbele solidus, respectiv liquidus) cari, de asemenea, depind de conţinutul în carbon; unele oţeluri cu mai puţin decât 0,5% carbon au şi punctul de transformare magnetică A2, la 768°. Este mai puţin dur, mai puţin rezistent la rupere, mai puţin casant, şi are alungire mai mare decât oţelul eutectoidic. — D:n punctul de vedere al structurii care se formează după răcire lentă, sunt caracteristice următoarele oţeluri: s. Ofel atisfenitic [ayCT€HHTHan CTaJIb; acier austenitique; austenitischer Stahl; austenitic steel; austenites acel]: Oţel aliat a cărui structură uniformă austenitică se păstrează la temperatura normală, datorită coborîrii pundului A± de transformare eutectoidică sub temperatura normală, prin influenţa anumitor elemente de adaus (de ex. 10***14%Mn sau 20*-*40%Ni), (v. şi sub înnobilare; v. şi fig. sub Oţel nichel). Oţelurile auste-nitice au rezistenţă la rupere, limită de elasticitate şi duritate mică, dar alungire, gâtuire şi tenacitate mare; se prelucrează greu prin aşchiere, sunt ne-feromagnetice, nu se pot căli sau recoace (fiindcă nu au domeniu de transformare y — a). Uneori sunt răcite brusc dela temperatura de 1000°, pentru a se obţine o siructură austenitică omogenă. La deformarea la rece, structura devine mai fină, şi se separă un mic procent de martensită; prin aceasta, oţelurile devin mai dure şi magnetizabile. După elementul de înnobilare adăugit, oţelurile austenitice au proprietăţi diferite, şi se folosesc ca oţeluri neferomagnetice (cu cca 23% Ni), oţeluri rezistente la uzură (cu 10* ■■14% Mn), oţeluri inoxidabile sau rezistente la coroziune (cu cca 30% Ni), etc. V. şi sub Austenită. — Sin. Oţel poliedric. 4. ~ cu carburi [KapdHflOBaa CTaJIb; acier aux carbures; Karbidstahl; Carbide steel; karbid-acel]: Oţel aliat, cu conţinut mai mare în adausuri nobile (crom, molibden, vanadiu, wolfram) decât oţelurile perlitice obişnuite, astfel încât apar în structură, pe lângă cementită, şi carburi foarte dure ale acestor elemente de adaus. Se prelucrează greu prin aşchiere, au duritate mare şi nu reclamă o răcire bruscă la că lire; îşi menţin duritatea la cald, carburile elementelor de adaus fiind mai stabile decât cementită. Sunt folosite ca oţeluri de scule. Oţelurile rapide (autocălibile) fac parte din această clasă de oţeluri. s. ~ cu sfrudură omogenă [CTaJIb C OflHO-pOflHOit CTpyKTypofi; acier â structure homogene; Homogensiahl; homogeneous structure steel; ho-mogen strukturâju acel]: Oţel care are în structură un singur fel de cristale. Oţelurile cu structură omogenă sunt rezistente la coroziune, pentrucă nu formează pile electrice iniercristaline nici în medii corozive. De exemplu, oţelurile austenitice crom-nichel (cu conţinut mic în carbon şi cu mai mult decât 18% Cr şi 8% Ni) sunt rezistente la coroziune intercrista|ină;această proprietate se menţine şi după prelucrări la cald, dacă se restabileşte structura omogenă a acestor oţeluri, prin călire dela temperatura de 1100 ■ ■ ■ 1150 °. . 6. ~ ferific [(|)eppHTHaH CTaJIb; acier ferri-tique; ferritischer Stahl; ferritical steel; ferrites acel]: Oţel aliat la care, prin elementele de adaus (de ex. siliciu, crom), domeniul Y (austenitic) este restrâns şi deplasat spre valori mici ale conţinutului în carbon (v. fig. c sub Oţel, elemente de adaus în ~), astfel încât oţelul nu mai are puncte de transformare între temperatura de topire şi temperatura ordinară. De aceea oţelurile feritice nu se pot căli sau recoace. Cristalele lor de ferită au tendinţa de a creşte în timpul răcirii, şi o finisare a structurii grosolane se poate obfine numai prin deformarea la cald (forjare, etc.), de exemplu a semifabricatelor. Ofelurile feritice sunt moi, tenace şi mai rezistente la coroziune decât ofelurile perlitice (v. şi sub Ofel silicios). 1. Ofel feritico-perlitic [(jpeppHTO-nepjiHTO-BaH CTaJIb; acier ferritique-perlitique; ferritisch-perlitischerStahl; ferritical-perjitical steel; ferrit-per-rlitesacel]:Ofel carbon hipoeutectoidic, cu structură compusă din ferită şi perlită, sau ofel aliat care are această structură datorită elementelor de adaus, de exemplu datorită cromului şi nichelului (v. fig. sub Ofel crom-nichel). Proprietăfile lor diferă după elementele de adaus (v. şi sub Ofel aliat). Sunt folosite ca ofeluri de construcfie şi ca ofeluri de scu|e. 2. ~ iedeburitic [jie;ţe6ypHT0BaH CTaJIb; acier ledeburitique; ledeburitischer Stahl; ledaburi-tical steel; ledeburites acel]: Ofel aliat cu elemente de adaus (de ex. crom, molibden, wolfram, etc.) cari deplasează spre stânga liniile de transformare, astfel încât domeniul austenitic e micşorat şi otelurile au structura hipereutectoidică, în care apare ledeburifa. Ofelurile ledeburitice sunt foarte dure, se forjează greu, sunt rezistente la coroziune şi sunt folosite ca ofeluri de scule pentru solicitări mari (v. şi sub Ofel de scule). ». ~ marfensiiic[MapTeHCHTHaH CTaJIb; acier martensitique; martensitischer Stahl; martensifical steel; martensites acel]: 1. Ofel aliat care, datorită elementelor de adaus, are, la temperatura normală, structura marfensitică de călire, fără să fi fost supus vreunui tratament termic (v. fig. sub Ofel nichel şi sub Ofel crom-nichel). Ofelurile martensitice sunt dure, casante, călibile în aer liniştit (aufocălibile) şi se prelucrează greu prin aşchiere cu unelte tăietoare. De obiceiu nu au întrebuinţare în tehnică. — 2. Ofel călit care are sfructură marfensitică. 4. ~ perliiic [nepjiHTQBaH CTaJIb; acier per-litique; perlifischer Stahl; perlitical steel; perlifes acel]: Ofal care are, la temperatura normală, sfructură pariitică. Sunt perlitice ofelul carbon eutec-toidic (v.) şi unele ofeluri aliate cu procente mici de adaus (v. fig. sub Ofel mangan şi sub Ofel nichel). Ofelurile perlitice slab aliate pot fi hiper-eufectoidice sau hipoeutectoidice; proprietăfile lor sunt asemănătoare cu proprietăfile ofelurilor carbon, şi variază cu elementul de adaus (v. sub Ofel aliat). 5. ~ poliedric: Sin. Of al austenitic. — Din punctul de vedere al compozifiei chimice, se deosebesc: ofel carbon şi ofel aliat. e. Ofel carbon [yrJiepOflHCTan CTaJIb; acier au carbone; Kohlenstoffstahl; carbon-steal; szen-acel]: Otel cu 0,04-••1,7% carbon (se folosesc cel mai mult ofelurile cu 0,1 1,5% carbon), care poate confine în procente mici impurităţi de alte elemente obişnuite (mangan, siliciu, sulf şi fosfor), proven’te din minereu, din combustibil sau din căptuşeala cuptorului, sau adăugite pentru a uşura elaborarea; confinutul în aceste elemente este limitat la 0,80% mangan, 0,35% siliciu, 0,06% sulf şi 0,06% fosfor, suma ultimelor două adausuri fiind limitată |a 0,1%. Este, de obiceiu, un ofel de fuziune (v.) şi, din punctul de vedere al calităţii (determinate de condifiunile de elaborare) poate fi ofel obişnuit (v.) sau ofel de calitate (v.). Caracferisticele lui depind de confinutul în carbon, de condifiunile de elaborare, şi de tratamentul la care este supus (v. fig. a, şi fig. a sub Ofel). Cu confinutul în carbon cresc aproape linear rezistenfa de rupere şi limita de curgere, şi scad alungirea, gâtuirea (v. fig. a) şi rezilienfa (v. fig. b); proprietăfile de re- %r6on%% Caracteristice ale oţelului carbon tratat termic, în funcţiune de con-* ţinutul în carbon. I) şlungirea oţelului recopt; 2) rezistenţa la tracţiune a oţelului recopt; 3) rezistenţa la tracţiune a oţelului călit; 4) limită de prelucra-bilitate; /) domeniul rezistenţei la tracţiune a oţelului îmbunătăţit. zistenfă variază şi cu temperatura (v. fig. c); proprietăfile de rezistenfă optime le are după tratamentul de îmbunătăţire (v.)f respectiv de cemen-tare (v.). Structura depinde de confinutul — c în carbon (v. sub Ofe! *V| \ s z V k 0,2 0,4- Variaţia rezilienfei oţeltrrf-lor carbon. 1) oţel laminat; 2) oţelul, după îmbunătăţire; 3) oţelul recopt (valoare izolată). ' m 200 300 m soo tn'n Temperatura in °C Caracteristice de rezistenţa ale unui oţel carbon moale, în_func-fiune de temperatură. 1) alungire; 2) gâtuire; 3) limită de elasticitate; 4) rezistenţă de rupere la fracţiune, eutectoidic, Ofel hipereutectoidic, Ofel hipoeufec-to^dic) şi de tratamentul termic sau fermochimic. Când confinutul în carbon creşte, greutatea specifică scade, căldura specifică creşte, iar con-ducfibilitatea termică creşte. Rugineşte, dar ten-dinfa de ruginire poate fi micşorată printr'un adaus de 0,2-■•0,4% cupru. Sudabilitatea, forja-bilitatea, călibilitatea, cementabilitafea depind de confinutul în carbon şi de cond fiunile de elaborare. Ofelurile carbon obişnuite şi cfelurile carbon de calitate cu un confinut mai mic decât 0,65% C sunt folosite în construcfii mecanice şi metalice de uz curent, sau ca ofeluri pentru scopuri speciale; cele cu 0,5"-1,5% C sunt folosite ca ofeluri de scule. Ele sunt clasificate, uneori, după confinutul în carbon şi după rezistenfă, în ofelurile indicate în tablou (p. 255). Sin. Ofel nealiat. — Clasificarea ofelului carbon după confinulul în carbon 255 Denumire Confinut în carbon în % Proprietăfi principale j Exemple de întrebuinţare Ofel foarte moale (ofel extramoale) < 0,15 uşor forjabil şi sudabil în foc, cementabil, necălibil ca material obişnuit de construcfie; pentru confecfionarea de piese cari nu sunt supuse la eforturi mari Ofel moale 0,15*--0,25 uşor forjabil şi sudabil în foc, cementabil, greu călibil ca material obişnuit de construcfie; pentru confecfionarea de piese cari nu sunt supuse la eforturi mari Ofel semimoale 0,25--0,45 forjabil,sudabil cu gaze sau electric, călibil în apă pentru confecfionarea de piese de maşini muit solicitate Ofel semidur 0,45 •••0,60 greu forjabil şi sudabil, uşor călibil în apă şi în uleiu, ameliorabil pentru confecfionarea de organe de maşini cu solicitări mari, de resorturi, unelte simple şi matrite necălite Ofel dur (ofel de scule, moale) 0,60 •■•0,70 mai dur decât ofelul semidur, uşor călibil în apă şi în uleiu pentru confecfionarea de unelte simple şi de matrife necălite sau călite Ofel de scule, sem i-moa|e(ofelde scule, tenace) 0,70-• *0,90 uşor călibil, tenace pentru confecfionarea de unelte cu tenacitate şi duritate medie Ofel de scule, semidur 0,90- •■ 1,20 foarte uşor călibil, tenace pentru confecfionarea de unelte cu duritate şi cu tenacitate mare (freze, burghie, matriţe, ştanfe, cufite de foarfeci, etc.) Ofel de scule, dur 1,20* • ■ 1,50 pufin tenace, foarte uşor călibil pentru confecfionarea de unelte de mare duritate, de mare durabilitate a tăişului şi cu mare capacitate de aşchiere sau de tăiere (cufite de strung, morteză, raboteză, brice, freze, matrife de tras, etc.) Ofelul carbon se foloseşte sub diferite denumiri: 1. Ofel carbon,decaliiafe[KaHecTBeHHaHyrjie-pOAHCTafl CTaJIb; acier au carbone de qualite; Sonderkohlenstoffstahl; quality carbon steel; kulon-Jeges szenacel]. V. sub Ofel carbon şi sub Ofel de calitate. 7 2. ~ carbon de construcfie. V. sub Ofel carbon şi sub Ofel de construcfie. s. 'v Carbon de scule. V. sub Ofel carbon şi sub Ofel de scule. 4. ~ carbon, obişnuitfo6iiKHOieHHaH yrjie-pOAHCTan CTaJIb; acier au carbone commun; Massenkohlenstoffstahl; common carbon steel; kozonseges szenacel]. V. sub Ofel carbon şi sub Ofel obişnuit. 5. ~ cu carbon: Sin. Cfel carbon. e. ~ de scule, dur [TBep^an HHCTpyMeH-TaJlbHaH CTaJIb; acier dur pour outils; harter Werkzeugstahl; hard tool steel; kemeny szer-szâmacel]. V. sub Ofel carbon. 7. ~ de scule, moale [MHrKaa HHCTpyMGH-TaJIbHan CTaJIb; acier doux pour outils; harter Stahl, weicher Werkzeugstahl; mild tool steel; lâgy szerzămacel]: Sin. Ofel dur. V. sub Ofel carbon. s. ~ de scule, semidur [noJiyTBepAaa hh-CTpyMeHTaJIbHan CTaJIb; acier demi-dur pour outils; mittelharter Werkzeugstahl, zăhharter Werkzeugstahl; half-hard tool steel ;fe|kemeny szerszem-acel]. V. sub Ofel carbon. 9. ~ de scule, semimoale [noJiyMflrKan hh-CTpyMeHTaJlbHaH CTaJIb; acier demi-doux a outils; mittelweicher Werkzeugstahl; half- mild tool steel; fellâgy szerszâmacel]: Sin. Ofel de scule, tenace. V. sub Ofel carbon. 10. ~ de scule, tenace [BH3Kafl HHCTpyMeH-TaJlbHaH CTaJIb; acier tenace â outils; zăher Werkzeugstahl; tough tool steel; szivos szerszâmacel]: Sin. Ofel de scule, semimoale. 11. ~ dur [TBepAaH CTaJIb; acier dur; harter Stahl, weicher Werkzeugstahl; hard steel; kemeny acel]: Sin. Ofel de scule, moale. V. sub Ofel carbon. 12. ~ foarle moale [oneHb MHrKafl CTaJIb; acier tres doux; sehr weicher Stahl; very mild steel; igenlâgy acel]. V. sub Ofel carbon. 256 1. Ofel moale [Martcan CTaJIb; acier doux; weicher Stahl; mild steel; lâgy acel]. V. sub Ofel carbon. 2. ~ nealiat: Sin. Ofel carbon. 3. ~ semidur [noJiyTBepAan CTaJIb; acier demi-dur; halbharter Stahl; half-hard steel; fel-kemeny acel]. V. sub Ofel carbon. 4. ~ semimoale [nojiyMHrKaa CTaJib; acier demi-doux; halbweicher Stahl; half-mild steel; fellâgy-acel]. V. sub Ofel carbon. 5. Ofel aliat [jierHpOBaHHan CTaJib; acier allie; legierter Stahl; alloy steel; otvozott acel]: Otel care# pe lângă carbon, confine şi alte elemente, adăugite intenfionat în timpul elaborării, pentru a-i da anumite proprietăfi; unele ofeluri aliate pot avea până la 35% elemente de adaus {cari pot fi până la cca: 30% nichel, 30% crom, 14% mangan, 4% siliciu, 20% wolfram, 8% molibden, 5% vanadiu, 2% cupru, 12% aluminiu, 18% cobalt, 1,6% titan, etc.) şi uneori mai mult decât 1,7% carbon. Ofelurile cu cantităfi mari de adausuri sunt numite şi ofeluri bogat aliate, spre deosebire de ofelurile slab aliate, cari au cantităfi mici de adausuri. Ofelurile cu un confi-nut de mangan mai mic decât 0,80%, sau cu un conţinut de siliciu mai mic decât 0,35%, adăugite în cursul procesului de elaborare pentru a uşura acest proces (de ex. pentru desoxidare, etc.), sunt considerate ofeluri carbon obişnuite. Ofelul aliat este un ofel de calitate, elaborat prin fuziune în cuptorul Siemens-Martin, în -cuptorul electric, sau prin retopire în creuzet, din materii prime alese cu îngrijire, elementele de aliere fiind adăugite către sfârşitul perioadei de elaborare. Elementele de adaus modifică parametrii punctelor de transformare, proprietăfile fizicochimice ale ofelului, structura lui după răcire lentă, vitesa '•critică de călire, adâncimea de durcisare la călire a b 700 ! ! 7oon r in p-r-p ^ 600. l I ^ 600 -fi 44-! 500 l i 500 if ^ 400 tnn 1 i bOO ,-îş 300 4 i .45 -W ; % 200 r-. I 1 c§ 200 vo 1 ■ 1 0 10 20 30 # 1 Sl 7 Wi 7 1 0 20 3 0 V) 5L Distantă de/a mrq'm Distantă de/a margine, In mm m mm Variaţia câlirii In adâncime, în funcţiune de compoziţia oţelului. 1) ofel carbon obişnuit, cu 0,45% C, 0,60% Mn, 0,20% Si, -călit la 800° în apă; 2) oţel carbon obişnuit, cu 0,60% C, €,60% Mn, 0,20% Si, călit la 800° în apă; 3) oţel aliat, de construcţie, cu 0,35% C, 3,0% Ni, călit la 850° în apă; 4) oţel -aliat, de construcţie, cu 0,35% C, 3,5% NI, 0,9C% Cr, călit la 850° în uleiu. (v. fig. b), etc. Efectul elementelor de adaus nu creşte proporţional cu procentul de adaus; efectele mai multor elemente de adaus pot fi mai mult decât cumulative sau mai puţin decât cumulative (v. şi sub Oţel, şi sub înnobilare). După numărul de elemente de adaus, oţelurile aliate pot fi: ofeluri binare (cari conţin încă un element, de ex. nichel, pe lângă carbon şi pe lângă elementele cari intră în proporfii mici în compozifia ofelurilor nealiate, cum sunt manganul, siliciul, sulful, fosforul), ofeluri ternare (cari confin, pe lângă carbon, încă două elemente, de ex. crom şi nichel), ofeluri complexe (cari confin, pe lângă carbon, încă trei sau mai multe elemente, de ex. crom, molibden şi vanadiu). Ofelurile aliate au proprietăfi cari diferă după elementele de adaus, şi pot fi folosite în scopuri variata, ca ofeluri de construcfie, ofeluri de scule sau ofeluri pentru scopuri speciale. Ofelurile aliate se clasifică în felul următor, după elementul principal de înnobilare: grupul ofelurilor cu nichel (ofel nichel, ofel molibden-nichel, ofel crom-nichel, ofel crom-molibden-nichel), grupul ofelurilor cu crom (ofel-crom, ofel mangan-crom, ofel mangan-molibden-crom, ofel vanâdiu-crom), grupul otelurilor cu molibden (ofel molibden),* grupul otelurilor cu mangan (oţel mangan, ofel siliciu-man-gan, oţel molibden-îmangan, oţel nichel-mangan, oţel nichel-molibden-mangan), grupul oţelurilor aliate pentru scopuri speciale (de ex. oţel nefero-magnetic, ofal siiicios pentru construcţii electrotehnice, etc.). Ele sunt numite, de obiceiu, după elementele de adaus. — Exemple de oţeluri aliate: 6. ~ binar [6HHapHafl CTaJib; acier binaire; Zweistoffstahl; binary steel; ket otvozoelemu acel]. V. sub Oţel aliat. 7. ~ bogat alial [BbiC0K0JierHp0BaHHaH CTaJib; acier richement allie; hochlegierter Stahl; rich alloy steel; gazdagon otvozott acel]. V. sub Oţel aliat. complex [KOMnjieKCHan CTaJib; acier complexe; Mehrstoffstahl; complex steel; tobb otvozoelemu acel]. V. sub Oţel aliat. 9. ~ crom [xpOMHCTan CTaJib; acier au chrome; Chromstahl; chrome steel; kromacel]: Oţel aliat care poate con- 20^ ţine până la 30% crom. Deoarece cromul micşorează câmpul austenitic, ; limitându-l în partea stân- * E gă a diagramei (v. fig. c sub Oţel, elemente de adaus în ~), oţelurile crom se pot grupa cum urmează: oţeluri subeutec-toidice, cu subgrupul oţelurilor subperlitice şi perlitice (când au conţinut mic în carbon şi crom) şi subgrupul oţelurilor supraperliţice şi marten-sitice (când au conţinut mic în carbon şi conţinut mai mare în crom); oţeluri cu carburi şi oţeluri ledeburitice (cu conţinut mijlociu sau mare în carbon şi crom); oţeluri feritice (cu conţinut mic în Carbon în % Clasificarea oţelurilor crom după conţinutul în crom şl carbon. /) oţeluri subeutectoldice, subperlitice şi perlitice; II) oţeluri subeutectoldice, supraperliţice şl martensi-tice; III) oţeluri cu carburi; IV) oţeluri ledeburitice; V) oţeluri semiferitice şi fe- ritice. 257 carbon şi confinut mare în crom), cari nu au puncte de transformare, cu subgrupul ofelurilor semite*-ritice (cu confinut pufin mai mic în crom), la cari structura sufere numai parfial transformări (v. fig.). Ofelurile perlitice se călesc uşor şi adânc, au granulafia fină, şi se folosesc ca ofeluri de construcfie (de ex. ofelul cu 1% C şi 1 - - -1,3% Cr, pentru rulmenfi; ofelul cu 1% C şi 3% Cr, pentru magnefi permanenfi) şi, în special, ca ofeluri de scule; ofelurile martensitice nu sunt folosite, din cauza durităfii şi a fragilităfii lor; ofelurile cu carburi şi cele ledeburitice se folosesc ca ofeluri de scule; ofelurile feritice, cu peste 13% Cr, se folosesc ca ofeluri inoxidabile. 1. Ofel crom-mangan [xpoMOMapraHiţeBaH CTaJIb; acier au chrome et manganese;Chromman-ganstahl; chromium-manganese-steel; kromman-gân-acel]: Ofel aliat ternar cu confinut mic sau mediu de carbon, şi cu până la 15 % Cr şi 20 % Mn. Ofelurile crom-mangan au proprietăfi apropiate de cele ale ofelurilor crom-nichel, dar sunt mai ieftine. Sunt foarte sensibile la supraîncălzire şi au tratamentul termic dificil (un adaus mic de nichel ameliorează aceste defecte). Sunt întrebuinţate, ca ofeluri de scule, ofelurile slab aliate (de ex. ofelul cu 0,9% C, 1°/0 Mn şi 0.5• 1 0% Cr, care e călibil în uleiu, nu se deformează la călire şi e folosit pentru burghie, alezoare, ştanfe, etc.), şi, ca ofeluri pentru scopuri speciale, ofelurile bogat aliate (de ex. ofetul cu 0,15% C, 16,5% Mn, şi 14,5% Cr, care e inoxidabil şi rezistent la coroziune). Ofelurile crom-mangan sunt întrebuinţate ca ofeluri de înlocuire pentru otelurile crom-nichel. 2. ~ crom-nichel [xpoMOHHKeJieBan CTaJIb; acier au chrome et nickel; Chrom-Nickelstahl; chromium-nickel-sfeel; kromnikkel-acel]: Ofel aliat ternar, cu crom şi nichel în diferite proporfii şi cu confinut mic în carbon (de obiceiu sub 0,50%). Ofelurile crom-nichel au proprietăfi superioare de tenacitate şi călire pătrunsă, datorită adausului de nichel ţ ,fij (v. fig. b sub Ofel a|iat),şi duritate mare, ^ datorită formări de Crom In % Clasificarea otelurilor crom-nichel după conţinutul în crom şl nichel. I) ofeluri feritico-perlitice; II) oteluri martensitice şi troostito-sor-biticei III) oteluri ausfenifico-mar-tensitice; IV) ofeluri ausfenifice. carburi prin adausul de crom. După structura pa care o au după răcire lentă, se deosebesc următoarele grupuri (v. fig. a): ofeluri feritico-per I iti ce , ofeluri martensitice şi troostitico-sorbitice, ofeluri austenitico-martensitice, ofeluri austenitice. Sunt întrebuinfate mai ales ofelurile perlitice şi ofelurile austenitice. Ofelurile crom-nichel perlitice se întrebuinfează ca ofeluri de construcfie pentru cementare sau pentru îmbunătăfire (pentru piese de maşini cu solicitări mari) şi rareori ca ofeluri de scule (de ex. pentru matrife de forjat şi de imprimat Ia cald sau la rece). Ele au calităţi mecanice bune (v. fig. b); au tandînfa de segregare primară mai mare decât otelurile carbon; sunt mai greu aşchiabile şi greu sudabile; cer tratament termic foarte îngrijit. Un adaus de wolfram sau de molibden le îmbunătăţeşte proprietăfile mecanice (v. fig. c), le măreşte stabilitatea la revenire şi re-fradaritatea, şi le micşorează fragilitatea de revenire. — Ofelurile austenitice sunt întrebuinfate ca ofeluri pentru scopuri speciale (de exemplu: otelurile cu 10-*-25% Cr şi 7-25% Ni, ca ofeluri inoxidabile şi necorodabile; ofelurile cu 15”*30% Cr şi 10"*60% Ni, ca ofeluri refractare; ofelurile cu cca 15% Cr, cca 13% Ni şi cca 2%W,ca ofeluri pentru supape, la solicitări foarte mari). 3. ~ Hadf ield. V. sub Ofel mangan. 4. ~ m a n g a n [m a p r a h iţ o b a h CTaJIb; acier au mangânese; Mangan- Caracteristice de rezistenfă ale unor stahl; mangan ese ofeluri complexe cu crom şl nichel, de îmbunătăfire. b) ofel cu 0,32% C» 3,620/0 Ni, 0,82o/o Cr, 0,65% Mn, 0,28% Si, călit la 830° în uleiu; c) ofel cu 0,35% C, 1,8* «2,7% Cr, 1,2-2,5% NI, 0,2-0,40/o Mo, 0,3•••0,8% Mn, 0,30% Si, calif la 850° în uleiu; î) şl 2) alungire la rupere 810» respectiv 85; 3) duritate Brinell; 4) limită de elasticitate; 5) rezistenfă la tracfiune; 6) gâtuire. ■*0Q 600 Ternoeratura de revenire in °C steel; mangânacel]: Ofel care confine mai mult decât 0,8% mangan (ofelurile cu mai pufin decât 0,8% mangan, introdus la elaborarea pentru desoxidare, sunt considerate ofeluri nealiate). Manganul mărind câmpul austenitic, structura ofelurilor variază cu confinutul în mangan (v. fig.), şi se deosebesc următoarele grupuri: ofeluri perlitice; ofeluri martensitice (cari cuprind şi ofelurile cu structura tro-ostitică); ofeluri austenitice; ofeluri cu structuri de transifie perlitico-martensitică, respectiv martensi-tico-austenitică. Grupurile acestea sunt indicate în figură şi corespund răcirii în curent de aer; prin răcire bruscă în apă, unele ofeluri martensitice devin austenitice. Ofelurile mangan martensitice nu se întrebuinţează; ofelurile mangan perlitice (cu 0,10---1,0% C 17 258 \ H M şi O,80 • * • 3,0% C) au întrebuinţări cari depind de confinutul în carbon: cele cu carbon puţin se întrebuinţează ca ofeluri de construcfie ameliorabile (de ex, pentru arcuri) şi ca ofeluri de scule pentru prelucrări |a cald, iar cele bogate în carbon, ca ofeluri de scule (de ex. pentru cufiie, burghie); oţelurile austenifige (cu 0,9"■ 1 4% C şi 10---15% Mn), numite şi ofeluri Hadfield, sunt întrebuinţate ca oteluri rezistente la uzură (de ex. pentru bile de moară sau pentru fălci & 1,0 16\ Q2 Q4 0,6 0.8 1,0 Carbon în % L Clasificarea ofelurilor mangan, după confinutul în carbon şi mangan. I) perlită; II) strucfură de fran-sif e; III) martensită; IV) martensită -f-troostita; V) iroosfită-j-ce- mentită; VI) austenită. de concasor). Ofelurile mangan ausfenitice sunt mai pufin dure decât cele martensifce (la răcirea bruscă dela 1000° devin mai moi şi tenace), sunt greu aşchiabile şi greu forjabile, şi au tendinfa de oxi-dare; la răcirea dela 500*•• 600° se formează parfial martensită, şi ofelurile devin mai dure şi feromagnetice. Prin deformare la rece se ecruisează şi devin foarte dure şi rezistente la uzură. Ofelul mangan austenitic poate fi folosit şi ca ofel turnat (d3 ex. pentru inimi de C3|e ferată, pentru piese de prese de brichetat, etc.). 1. Ofel nichel [HHK6JI0BaH CTaJib; acier au ni-ckel; Nickelstahl; nickel steel; nikkelacel]: Ofel aliat cu până la 30% Ni. Deoarece nichelul măreşte domeniul austenitic (v. fig. f sub Ofel, elemente de adaus în ~) prin coborîrea punctelor A± şi As (ca manganul), ofelurile nichel se pot grupa în ofeluri perlitice, ofeluri martensiti- 30 ce, ofeluri auste- 25 nitice, ofeluri cu ^ structură de transi- g fie (v. fig,). j Sunt întrebuin- ^ fate numai oţelu-rile nichel perlitice şi cele austenitice. Ofelurile perlitice cu 1 •• - 5% Ni sunt întrebuinfate de obiceiu ca ofeluri de construcfie, şi anume: cele cu mai pufin decât 0,2% C, ca ofeluri de ce-mentare, şi cele cu 0,2*• *0,5°o C, ca ofeluri de îmbunătăfire; ofelurile cu 5■■•7%Ni sunt întrebuinfate ca of aluri necorodabile pentru palete de turbină. Ofelurih cu 0,5•• *4% Ni sunt folosite ca ofeluri de scule numai rar sori, şi anume pentru matrife de imprimare la cald sau la rece, dacă, prin tratament termic, capătă structură marfensitică. — Ofelurile austanit'ca necailbile sunt ofeluri cu propretăfi fizice deosebite, cari depind de confinutul în 0,2 0,4 0,6 0.8 1,0 Carton în % Clasificarea ofelurior nichel după confinutul în carbon şi nichel. /) ofeluri perlitice; II) ofeluri cu structuri de transifie; III) ofeluri mar-fensitice; IV) ofeluri ausfenitice. nichel. De exemplu, ofelul cu cca 25% Ni e folosit ca material diamagnetic pentru carcase de busole, tablouri de comandă, carcase de dinam, piese de ceasornice etc.; ofelul cu 36% Ni, cunoscut sub numele de invar (v.), are o dilatafie termică minimă; ofelurile cu conţinut mare în nichel sunt folosite ca material pentru sârmă de mare razistivitate electrică. La un confinut mai mare (40*v80%) în nichel, se obfin aliaje cu proprietăţi magnetxe deosebite (de ex. permalloy. v.). Deoarece manganul şi nichelul au influenţă ase-mănătoare asupra aliajelor, se folosesc uneori oţeluri nichel-mangan, mai ieftina. în locul oţelurilor nichel. 2. ~ silicios [KpeMHHCTan CTaJib; acier au silicium; Siiiziumstahl; siliconsteel; sziliciumacel]: Oţel aliat care conţine mai mult decât 0,4% Si (oţelurile cu mai puţin decât 0,4% Si, în cari Si provine ca impuritate din căptuşeala cuptorului, din minereu, etc., sunt considerate oţeluri carbon obişnuite). Deoarece siliciul micşorează domeniul y (de ex. el dispare la 1,8% Si,/ la ofelul cu un conjinut foarte mic în carbon), şi ridică punctele de transformare (cu 50° pentru 1 % Si), structura ofelurilor cu siliciu variază cu confinutul în carbon şi s liciu (v. fig.), şi se deosebesc urmă-toarelegrupuri: oţeluri hipoeutectoidice, ofeluri feritice, ofeluri hi-pereutectoidice, ofeluri ledeburitice. Sunt întrebuinţate: ofelurile cu siliciu feritice şi otalurilehipoeu-tectoidice, ca oţeluri pentru construcţii magnetice şi electrice (ofelul cu mai puţin decât 0,10%C,0,1-4,0%Mn şi 0,5- •• 4° o Si, ca oţel pentru tole de maşini şi de transformatoare % i ~77SA7 //X// i / A/' i # —1 r % m % wk I WM P 1 1 V VTW// M 0, 5 \ 1! ) / r Clasificarea ofelurilor cu siliciu după confinutul în carbon şi siliciu. I) ofeluri hipoeutectoidice; II) ofeluri feritice; III) ofeluri hipereu-fectoidice; IV) ofeluri ledeburitice; V) domeniul defectului de ruptură neagră (separare de grafit). electrice), ca oţaluri de îmbunătăţire (de ex.otelul cu 0,45-0,60%C, 1,2-1,3%Si şi 1,2-1,4%Mn), ca oţeluri pentru arcuri (de ex. oţelul cu 0,35-•-0,55% C, 1 ■ • *2% S: şi 0,7• ■ *0,8% Mn) sau ca oţel rezistent la coroziune (de ex. otelul cu 0 2*• • 1,0% C, 12*• • 15%Si şi 0 2---0,6% Mn, care însă nu este forjabil). — Ofelurile complexe cu siliciu au proprietăfi superoare celor binare, şi sunt folosite ca oţeluri pentru arcuri (cu un adaus de 0.5««'1,0% Cr) sau ca oţeluri de scule (de ex. o[elu| cu 0,35•• -0,5500 C, 0,5-1,2/o Si, Q,4°o Mn, 0 6'**1,2%Cr şi 1--*37oW, sau alte oţeluri complexe cu molibden sau vanadiu, cari sunt întrebuinţate pentru unelte de prelucrare la cald sau la rece). Sin. Oţel cu silic:u. s. ~ slab aliat [MaJiojierHpoBaHHan CTaJib; acier pauvrement allie; niedriglegierten Stahl; poor alloy steel; szegenyen otvozott acel]. V. sub. Oţel aliat. 259 1. Ofel ternar [TpOHHafl CTaJib; ader ternaire; Dreistoffstahl; ternary sfeej; hârom otvdzoelemu acel]. V. sub Ofel aliat. — Din pundul de vedere a| procedeului de producere, se deosebesc: ofeluri de pudlaj, ofeluri cementate, ofeluri sudate, ofeluri de fuziune şi ofeluri obfinute direct din minereu. După compozifia căptuşelii vetrei cuptorului, ofelul de fuziune poate fi bazic sau acid; după modul de turnare în lingotiere sau în forme, el poate fi ofel calmat, semicalmct sau necalmat. 2. Ofel cemenfat[1. 1^6MSHTHpOBaHHaHCTaJIb; acier cemente; Zementstahl; blister steel, cement steel; cementites acel. — 2. iţeivieHTHpOBaH-Han CTaJIb; acier cemente; zemenfierfer Stahl; cemented steel; cemenfâlt acel]: 1. Ofel produs prin difuziunea carbonului în fierul tehnic pur (de ex. în fierul de Suedia) sau în ofelul foarte moale, obfinut prin pudlare. Materialul forjat în bare late este împachetat cu cărbune de lemn mărunfit, în cutii de cementare, finut 7 •••12 zile la 1000° şi lăsat să se răcească, 5-* *7 zile, în lăzi. Pentru a putea fi folosite, barele sunt transformate în ofel sudat prin următorul procedeu: ele sunt puse în pachet, sunt încălzite la roşu, şi apoi sudate prin presare, forjare sau laminare la cald; prin aceasta se uniformizează repartifia carbonului şi se elimină sgura. E produs prin acest procedeu (care e primul procedeu de fabricare a ofelului) în cantităfi mici şi e folosit, din cauza confinu-tului ;oarfe mic în oxigen, de obiceiu ca materie primă pentru elaborarea ofelurilor de creuzet fără impurităfi şi bogate în carbon. — 2. Ofel de construcfie, aliat sau nealiat, care a fost supus tratamentului termochimic de cementare (v,). ». Ofel de fuziune [jiHTaa CTaJIb; acier fondu; FMjstahl, Fluljeisen; ingot steel, ingot iron; folyt acel]: Ofel obfinut prin afinare (v.) în stare lichidă lipsit de incluziuni nemefaîice. După compozifia căptuşelii vetrei cuptorulu’, el poate fi ofel acid (v.) sau ofel bazic (v.), iar după modul de finisare a elaborării, |a . turnarea în lingotiere sau în tipare (de ex. forme în amestec de turnătorie sau forme pierdute), el poate fi turnat calmat (v. sub Ofel calmat), semicalmat sau necalmat. Sin. Ofel omogen. —- 4. ^ acid^[KHCJiafl CTaJIb; acier acide; saurer Stahl; acid steel; savanyu acel]: Ofel de fuziune care a fost elaborat într'un cuptor cu căptuşeală acidă (de ex. din cărămizi silica) şi în contact cu o sgură acidă. Cuptorul poate fi un cuptor electric sau Siemens-Martin, sau un con-vertisor Bessemer. Fonta slu minerelrile prelucrate trebue să fie pure şi cu un confinut mic în fosfor. Materia primă fiind pură, şi sgura acidă fixând oxidul feros din topitură, ofelul acid produs în cuptoarele Siemens-Martin şi în cele electrice este un produs mai bine desoxidat, cu sufluri mai puf ine decât ofelul bazic, şi cu proprietăfi mecanice bune (de ex. cu mare tenacitate transversală a p:eselor laminate). 5. ~ bazic [0CH0BHaH CTaJIb; acier basique; basischer Stahl; basic [steel; bâzikus acel]: Ofel de fuziune, care a fost elaborat într'un cuptor Siemens-Martin sau electric, sau într'un convertisor Thomas, cu căptuşeală bazică a vetrei (de ex. din dolomit, magnezit, etc.), şi în contact cu o sgură bazică. Se poate elabora şi din minereuri, respectiv din fonte cu mare confinut în fosfor, şi constitue majoritatea ofelurilor folosite. e. ~ ca'maf [ycn0K02HHaH CTaJIb; acier calme; beruhigt vergossener Stahl; calmed*stee|; csillapitoft acel]: Ofel căruia i s'a adăug:t, la turnarea în lingouri, sub formă de feroaliaje siliciu sau aluminiu, cari desoxidează ofelul; prin aceasta se împiedecă formarea de bule de oxid de carbon în topitură şi se calmează „f erberea" ofelului în interiorul şi la suprafafa topiturii, în timpul solidificării; siliciul măreşte însă solubilita-tea gazelor în fier. Lingoul turnat calmat are o compozifie mai omogena în secfiunile transversale decât cel necaimat, şi nu prezintă o demar-cafie vizibilă între zona exterioară, lipsită de impurităfi, şi zona interioară, cu segregafii. Calmarea se poate obfine şi prin căpfuşirea lingotierei cu aliaje desoxidante. Prin adăugirea de materiale desoxidante, în cantitate mai mică decât cea necesară pentru calmare, se produc ofeluri semicalmate. 7. ~ calmat parfial: Sin. Ofel semicalmat. V. sub Ofel calmat. 8. ~ necaimat [HeycnoKoeHHan CTajib; acier non calme; unberuhigt vergossener Stahl; non calmed steel; nem-csillapitott acel] V. sub Ofel calmat. 9. ~ semicalmat [nojiyycnoKoeHHan CTanb; acier demi-calme; hajbberuhigt vergossener Stahl; half-calmed steel; felig csillapitott acel]. V. sub Ofel calmat. 10. ~ turnat calmat: Sin. Ofel calmat (v.). 11. ~ furnal necaimat. V. sub Ofel calmat. 12. ~ turnat semicalmat. V. sub Ofel calmat. — După procedeul de afinare şi elaborare, ofelul de fuziune poate fi: ofel de convertisor, clasificat în ofel Bessemer şi ofel Thomas; ofel Martin; ofel de cuptor electric (ofel electric); ofel de creuzet. îs. ^ de convertisor [KOHBepTepHan CTajib; acier de convertisseur; Konverhrstahl, durch Wind-frschen gewonnener Stahl; converter steel; kon-verteracel]: Ofel de fuziune, ob’inuf prin afinarea fontei într'un convertisor, prin insuflare de aer în masa de metal topit, şi fără folosire de combustibil, menţinerea metalului în stare topită f ind obfinută prin arderea impurităfilor (P şi S) din el. După felul fontei brute, se aplică procedeul Bessemer (v. Bessemer, procedeul ^)de elaborare în convertisorul acid Bessemer (v.) S3U procedeul Thomas (v. Thomas, procedeul ~) de e.aborare în convertisorul bazic Thomas (v.), şi se obfine ofe! Bessemer, acid, respectiv ofel Thomas bazic. Procesul de afinare fiind rapid, se produc în convertisor numai ofsluri obişnuite de construcfie. 14. ~ Bessemer [âecceMapoBCKan CTajib; acier B.; B. Stahl; B. steel; B. acel]: Ofel de fuziune, acid, obfinut prin a.inarea fontei Bessemer, bogată 17* 260 în siliciu şi mangan şi în cu conifnut mic în fosfor, în convertisorul acid Bessemer (v.). Datorită aerului de insuflare, ofelul confine azot, care poate grăbi îmbătrânirea lui naturală. Ofelul Bessemer e întrebuinfat ca ofel carbon obişnuit, destinat producerii semifabricatelor de ofel de construcfie (pentru construcfii metalice şi pentru materiale de cale ferată). 1. Ofel Thomas [TOMacOBCKâfl CTajib; acierT.; T. Stahl; basic steel; Ţ. acel]: Ofel de fuziune, bazic, obfinut prin afinarea fontei Thomas, cu confinut mare în fosfor, în convertisorul bazic Thomas. Datorită aerului de insuflare, ofelul confine azot, care îi poate grăbi îmbătrânirea naturală, Se foloseşte ca ofel carbon obişnuit, destinat producerii semifabricatelor de ofel de construcfie (pentru construcfii mefalice şi pentru materiale de cale ferată). 2. ~ de creuzet [THrejibHan CT'aJib; acier au creuset; Tiegelstahi; crucible steel; tegelyacel]: Ofel de fuziune, obfinut prin topire simplă sau prin retopire şi aliere în creuzete acoperite, încălzite în cuptoare cu creuzete (v.)f din ofel de pudlaj, din ofel cementat, din ofel Bessemer, Martin sau deşeuri dela elaborarea acestor ofeluri (şi cari au un confinut de impurităfi foarte mic), şi, rareori, din fontă de mangal. E totdeauna un ofel de calitate, cu foarte pufine impurităfi (P + S + Cu + As mai pufin decât 0,05% la calităfile cele mai pure, şi mai pufin decât 0,22% la calităfile obişnuite), şi poate fi nealiat, cu confinut mijlociu sau mare în carbon, sau aliat, de obiceiu cu confinut mare în elemente de adaus. După compozifie, e folosit ca ofel de scule sau ca ofel de construcfie pentru piese supuse la solicitări mari (de ex. pentru bandaje de cale ferată, pentru resorturi, fevi de arme de foc, etc.). 3. ~ de cuptor electric [CTajib H3 3JieKŢpH-HeCKOH neHH; acier electrique; Elektrostahl; electric steel; elektroacel]: Ofel de fuziune, obfinut din şarje solide de ofel deşeuri, sau din şarje de fontă, prin afinare şi desoxidare în cuptoare cu arc electric (v.) sau în cuptoare de inducfie (v.). Este un ofel de calitate, aliat sau nealiat, şi poate fi ofel acid sau bazic. 4. ~ de oală: Sin. Ofel de creuzet (v.). 5. ~ de retortă: Sin. Ofel de convertisor (v.). e. ~ electric. V. Ofel de cupfor electric. 7. ~ Martin [MapTeHOBCKaH CTajib; acier M.; Siemens-M. Stahl; open hearth steel; M. acel]: Ofel de fuziune, obfinut prin procedeul Martin (v. Martin, procedeu ~) de elaborare şi afinare pe vatră, în cuptoare Siemens-Martin (v.), fie din fontă şi minereu, fie din ofel deşeuri şi fier vechiu. Cele mai mulfe ofeluri Martin sunt bazice. Datorită duratei mari de elaborare, se poate controla şi influenfa compozifia şarjei, astfel încât se poate produce ofel Martin obişnuit sau ofel Martin de calitate, aliat sau nealiat (de obiceiu, ofeluri slab aliate). Ofelul Martin este folosit, după compozifie, ca ofel de construcfie sau ca ofel de scule. s. ~ Siemens-Martin [MapTeHOBCKaH CTajib; acier Martin; S.-M. Stahl; open hearth steel; S. M. acel]. V. Ofel Martin. 9. Ofel de pudlaj [nyAJiHHroBaa CTajib; acier puddle; Puddelstahl; puddled steel; kavartacel]: Ofel obfinufîn stare pastoasă, sub formă de lupe (v.), prin afinarea fontei în cuptoare de pudlare. Lupele de ofel de pudlaj sunt forjate sau laminate la cald (pentru a elimina cât mai mult sgura din ele) şi transformate în „bare brute" de ofel de pudlaj, cari constitue, de obiceiu, o materie primă pentru fabricarea ofelului sudat (v.). Ofelul de pudlaj este uşor forjabil şi uşor sudabil în foc, este tenace, greu oxidabil, şi rugineşte greu. E caracterizat prin prezenfa incluziunilor nemetalice (oxizi, sulfuri, sguri, etc.). 10. Ofel objinuf direct din minereu [CTajib nojiyneHHaH HenocpeACTBeHHO h3 pyai>i; acier obtenu directement du minerai; in direktem Ver-fahren gewonnener Stahl; stâel directly obtained from the ore; direkt ercbol valo eljârâssal gyâr-totf acel]: Ofel obfinut direct din minereuri bogate în fier, în regiuni în cari sta la dispozifie energie electrică ieftină. Unul dintre procedee consistă în brichefarea minereului cu cantitatea de mangal necesară pentru reducere şi cu calcar (ca liant), urmată de elaborarea ofelului într'un cuptor cu arc electric (procedeul Ffodin, folosit în Suedia); ofelul produs are impurităfi pufine şi e folosit, de obiceiu, ca materie primă pentru producerea ofelului de creuzet. 11. Ofel pudlaf. V. Ofel de pudlaj. 12. .Ofel sudat [cBapOHHan CTajib; acier soude; Schweifysfahl, Paketierschweifjstahl; weld steel; hegeszfett acel]: Ofel obfinut prin sudarea la cald (executată prin laminare sau forjare) din pachete de „bare brute" de ofel de pudlaj, de bare de ofel cementat sau de bare provenite din fier vechiu de compozifie adecvată. Ca şi ofelul de pudlaj, e caracterizat prin incluziuni de sgură, cari îi dau, în urma laminării, o structură fibroasă. Spre deosebjre de ofelul de fuziune, nu are segregaţii şi nici incluziuni de gaze. E foarte uşor sudabil în foc, e uşor de prelucrat prin aşchiere sau prin ştanfare, şi e mai rezistent la temperaturi înalte decât ofelul de fuziune. Caracteristicele sale de rezistenfă diferă după materia primă folosită; de exemplu, un ofel moale din bare de ofel de pudlaj şi bare de ofel vechiu are limita de curgere la întindere 19 • • • 30 kg/mm2, rezistenfă de rupere 30*45kg/mm2, alungirea §i0= 15-*-25%, gâtuirea 20-••60%. E folosit rareori, de exemplu la fabricarea lanfurilor, a cârligelor pentru aparate de ridicat, a niturilor, a materialului de suprastructură de cale ferată, a piulifelor, a unor sârme de telegrafie, etc. Sin. Ofel neomogen. — Din punctul de vedere al calităţii lor, determinate de condifiunile de elaborare, se deosebesc ofel obişnuit şi ofel de calitate. 13. Ofel comun: Sin. Ofel obişnuit (v.). 14. ~ de calitate [KanecTBeimafl CTajib; acier special; Sonderstahl, Edelstahl; special steel; minosegi acel]: Ofel carbon sau ofel aliat care, 261 prin elaborarea îngrijită, prin realizarea riguroasă a compozifiei (de ex. în elemente de aliere diferite de carbon, adăugite intenţionat, ca la ofelurile aliate complexe) sau printr'un tratament termic special (de ex. prin recoacerea ofelului carbon moale, pentru a obfine calităfi speciale de tragere), are proprietăfi deosebite şi este adecvat pentru a fi fo’osit într'un domeniu special de utilizare. E, de obiceiu, un ofel de fuziune produs în cuptorul Siemens-Martin, în cuptorul ejbctric sau în creuzet. Caracteristicele lui depind de compoziţie şi de tratamentul la care este supus (v. şi sub Ofel carbon, şi sub Ofel aliat). Uzinele îl produc, fie ca ofel prelucrat la cald (forjat sau laminat, sub formă de semifabricate), fie ca ofel turnat. Unele ofeluri de calitate sunt standardizate. Ofelurile de calitate sunt întrebuinfate ca ofeluri de scule şi ca ofeluri de construcfie cu rezistenfe mari sau cu proprietăfi deosebite, sau ca ofel special, în domenii de folosinfă speciale (v. şi sub Ofel aliat). Sin. Ofel nobil, Ofel de calitate superioară, Ofel superior. 1. Ofel de calitate superioară: Sin. Otel de calitate. 2. ~ de masă: Sin. Ofel obişnuit. 3. ~ de serie: Sin. Ofel obişnuit. 4. ~ nobil: Sin. Ofel de calitate. 5. ~ normal: Sin. Ofel obişnuit. 6. ~ obişnuit [06blKH0BeHHaH CTajib; acier commun; Massenstahl, Regelstahl, einfacher Stahl; common steel; kdzonseges acel]: Ofel carbon de fuziune, forjat sau laminat, care e obfinut în cantităţi mari, de obiceiu în convertisoare Bessemer sau Thomas, sau în cuptorul Siemens-Martin, în condifiuni obişnuite de elaborare sau de tratament termic. Caracteristicele lui depind de confinutul în carbon (v. sub Ofel carbon). Uzinele îl produc, de obiceiu, sub formă de semifabricate laminate sau forjate, şi numai piesele mari şi tablele subfiri sunt supuse. unui tratament de recoacere adecvat. Sunt standardizate în două grupuri: A (ofeluri livrate pe baza caracteristice-lor mecanice) şi B (ofeluri livrate pe baza compozifiei chimice) cari sunt împărfite în calităfi clasificate pe baza Gorifinutului în carbon şi a rezistenfei de rupere (în fara noastră, se indică prin simbolurile OL 00* •-OL 70, respectiv OL 00-B‘ • ■ OL 70-B). între oţelurile obişnuite sunt clasificate şi ofelurile turnate nealiate, cu un confinut în carbon de 0,10*•• 0,45 % , cari sunt standardizate şi grupate după rezistenfă de rupere (în fara ndistră, se indică prin simbolurile OT 40***OT 60). Ofelurile obişnuite sunt folosite ca ofeluri de construcfie (pentru construcfii de maşini sau mefalice, cum suni construcfiile navale, de clădiri, de căi ferate, etc.) sau ca ofeluri speciale, în domenii de utilizare speciale, iar cele cu confinut mare în carbon sunt folosite şi ca ofeluri de scule (pentru unelte dure, fără călire). Sin. Ofel normai, Ofel comun. 7. ~ superior: Sin. Oţel de calitate. — Din punctul de vedere al tratamentului termic sau termochimic la cari pot fi supuse, după o prelucrare prin aşchiere, prin turnare sau prin deformare plastică, pentru a căpăta anumite proprietăţi de rezistenfă, şi din punctul de vedere al anumitor proprietăfi obfinute prin aceste tratamente, ofelurile se împart cum urmează: s. Ofel ameliorabil. V. Ofel de îmbunătăţire. 9. ~ călibil [3aKaJIHBaiomaHCH CTaJlb; acier trempant; hărtbarer Stahl hardenable steel; edzheto acel]: Ofel care, în urma unei căliri (cu o vitesă de răcire adecvată, dela o temperatură mai înaltă decât temperatura punctului de transformare per-litică A±), se durcisează prin formarea unei structuri martensitice, sau prin formarea unei structuri de transifie între structura martensitică şi cea normală (şi anume troostită sau sorbită). Sunt ne-călibile ofelurile carbon foarte moi (cu mai puţin decât 0,15% C), sunt greu călibile în apă ofelurile carbon moi, şi sunt călibile în apă ofslu-ri|e carbon cu peste 0,45%C. Duritatea ofelurilor carbon călite este mare şi creşte cu conţinutul în carbon, dar durcisarea nu se face, de obiceiu, în toată secţiunea piesei. Dintre oţelurile aliate sunt necălibile oţelurile austenitice (pentrucă nu au posibilitatea transformării ţ — a) şi cele feriţi ce; sunt călibile (la temperaturi mai joase decât oţelurile nealiate cu acelaşi conţinut în carbon) oţelurile feritico-perlitice şi oţelurile perlitice, iar oţelurile ledeburitice şi cele cu carburi sunt călibile la temperaturi de 1250-•■1300° (pentrucă până la această temperatură carburile sunt insolubile); oţelurile martensitice sunt autocălibile, în aer. După felul şi proporţia adausurilor, oţelurile aliate pot fi durci-sate prin călire în toată secţiunea piesei (călire pătrunsă). 10. ~ cementabil. V. Oţel de cementare. 11. ~ de cementare [CTajib ajih iţeMeHTa-iţnn; acier de cementation; Einsatzstahl; cemen-tation process steel; cementâlâsi acel, betetedz-heto acel]: Oţel care poate fi folosit pentru confecţionarea pieselor cari urmează să fie durcisate la suprafaţă prin cementare (v.), miezul rămânând moale după tratament. Oţelurile de cementare sunt oţeluri speciale nealiate sau oţeluri aliate binare (de ex.oţel nichel, oţel mangan, oţel crom), ternare (de ex. oţel crom-nichel, oţel crom-molibden, oţel crom-mangan, oţel mangan-siliciu, oţel crom-vanadiu) sau complexe (de ex. otelcrom-molibden-vanadiu); ele sunt standardizate. Au un confinut în carbon sub 0,25% (deoarece creşterea conţinutului în carbon ar micşora tenacitatea miezului) şi uneori diferite adausuri, de exemplu până la 0,35% Si, 1,5% Mn, 2,5% Cr, 5,5%Ni, 0,3% Mo, 0,15%V sau 0,25% S (la oţelurile pentru automate). Oţelurile mai bogat aliate au proprietăţi de rezistenţă mai bune, rezistenţă la uzură mai mare şi se călesc în uleiu (au deci tensiuni de călire şi deformări mici). Sunt folosite pentru organe de maşini cari reclamă rezistenţă la uzură şi rezistenţă la obo-sea'ă mari, ca roţi dinţate, arbori cotiţi, arbori cu 262 came, etc., sau pentru matrife pentru mase plastice, etc. Sin. Ofel cementabil. i. Ofel de tmbunătăfire [CTaJib #jih yjiyn-ineHHH; acier d'amelioration; Vergutungsstahl; tempering steel; nemesitesi acel]: Otel care poate fi folosit pentru confecţionarea pieselor cari trebue să obfmă o anumită rezistentă în serviciu, în urma tratamentului termic de îmbunătăţire, care consistă dintr'o călire urmată de o revenire (v. îmbunătăţirea otelului). Ofslurile de îmbunătăţire sunt ofaluri speciala nealiate, sau ofeluri aliate binare (de ex. otel nichel, ofel mangan, ofel crom), ternare (de ex, ofel crom-nichel, ofel crom-molib-den, ofal crom-mangan, ofal mangan-siliciu, ofel crom-vanadiu) sau complexe (de ex. otel crom-molibdan-vanadiu, ofel crom-nichej-wolfram); ele sunt standardizate. Au un confinut în carbon de 0,20* ••0,60%, şi adausuri de până la 1,8% Mn, ■1,5% Si, 2,5% Cr, 5% Ni, 0,5% Mo, 0,20% V. Ofelurile de îmbunătăfire sunt folosite pentru piese cari trebue să aibă aceeaşi rezistenfă în Folosirea anumitor ofeluri de îmbunătăfire, în funcţiune de rezistenfă la tracfiune şi de secţiunea piesei. /) ofeluri carbon obişnuite; II) ofeluri carbon de calitate; ///)~ofeluri carbon de calitate şi ofeluri mangan cu mai pufin decât2,0%Mri;/V) ofeluri mangan cu mai pufin decât 2,0% Mn; V) ofeluri cu mai pufin decât 1,2% Mn-f0,2% V; VI) ofeluri cu mai pufin decât 1,2% Mn+1,2% Cr-f-0,20/0 V; VII) ofeluri cu mai pufin decât 1,2% Mn+2,0% Cr-f 0,2% V. toată secţiunea lor, şi deci compozifia lor trebue să difere după aria secţiunii (v. fig.). La ofelurile carbon de îmbunătăfire, rezistenfele cresc cu conţinutul în carbon şi în mangan. La ofelurile mangan şi mangan-siliciu, sudabilitatea, călifc ilitatea şi stabilitatea la revenire (v.) cresc cu confinutul în mangan, dar siliciul scade sudabilitatea în foc. La ofelurile crom-molibden şi crom-nichel-molibden, molibdenul favorizează călirea pătrunsă, măreşte limita de fluaj şi împiedecă fragilizarea la revenire. La ofelurile crom-vanadiu, vanadiul înlesneşte formarea carburilor, sporeşte tenacitatea şi stabilitatea la revenire, dar nu favorizează călirea pătrunsă, şi deci aceste ofeluri nu se pot folosi pentru piese cu diametrul mai mare decât 30 mm. Se folosesc ca ofeluri de îmbunătăfire şi unele ofeluri slab aliate, turnate, de exemplu ofelurile cu 0,2 ■ 0,5% C, cca 0,5% Si, cca 1,0% Mn, cca 0,2% V, cu rezistenfă de rupere în sarviciu (adică după tratament) de 60**v80 kg/mm2, şi ofeluri cu 0,6% C, cca 1,4% Si, cca 0,6% Mn, cca 1,0% Cr, cu rezistenta de rupere în serviciu de 80* •• 100 kg/mm2. Ofalurile de îmbunătăfire sunt folosite pentru organe de maşini cari reclamă rezistente mari în toată secfiunea (de ex. osii, arbori, biele, bandaje de rofi, piese pentru cadre şi piese de automobile şi de avioane). Sin. Ofel ameliorabil. 2. ~ de nitrurare [CTaJib flJifl HHTpHpOBa-HHH; acier de nifruration; Nilrierstahl; nitriding steel; nitrâlâsi acel, nifridâlăsi acel]: Ofel aliat cu elemente de adaus cari îl fac durcisabil superficial prin nitrurare (v.). E, de obiceiu, un ofel de îmbunătăfire (v.), cu 0,20'--0,40% carbon, aliat cu aluminiu (0,75* • • 1,25%), crom (1 • • • 1,50%), molibden (cca 0,20%), vanadiu (oca 0,20%) sau titan (cca 0,20%), pentru înlesnirea nitrurării. Aluminiul şi cromul se aliază uşor‘cu azotul, şi dau nitruri foarte dure; molibdenul şi vanadiul măresc adâncimea de penetrafie a azotului; cromul, molibdenul, vanadiul şi titanul măresc stabilitatea de revenire (adică stânjenesc scăderea pronunfală a rezistentelor, la revenire) şi măresc rezistenfă la deformare la temperaturi înalte şi tenacitatea miezului (ca să corespundă cojii, adică stratului superficial ni-trurat şi să permită tratamentul de revenire, care se efectuează la o temperatură mai înaltă decât temperatura de nitrurare, de cca 500°). De asemenea, pot fi nitrurate şi unele ofeluri austenitice termorezistente şi anticorozive, pentru a putea fi folosite în industria chimică. Ofelurile de nitrurare se folosesc, în general, pentru piese cari reclamă o mare rezistenfă la uzură. Sin. Ofel nitrurabil. 3. ~ forjabil [KOBKaa CTaJib; acier forgea-ble; schmiedbarer Stahl; forgeable steel; kovâcsol-hato acel]: Ofel care poate suferi deformări mari, permanente, prin apăsare sau prin lovire, la o temperatură, mai joasă decât temperatura de topire, opunând o cât mai mică rezistenfă la deformare. Ofelurile forjabile sunt şi laminabile; ele se pot prelucra cu ajutorul preselor, ciocanelor sau laminoarelor. Forjabilitatea depinde de compozifia ofelului şi de temperatura la care se execută deformarea (v. şi sub Forjabilitate). — Ofelurile nealiate, cu confinut mic în carbon, şi ofelurile de construcfie, aliate cu nichel şi mangan, sunt forjabile; ofelurile crom-nichel bogat aliate şi ofalurile carbon de scule, dure, sunt greu forjabile sau neforja-bile. Sulful micşorează forjabilitatea la cald (ofelurile cu confinut mare în sulf sunt fragile la roşu, înfre 700° şi 1100°); totuşi, ofelurile pentru automate, cu 0,35% S, sunt forjabile şi laminabile la temperaturi înalte (sulfurile se găsesc, de obiceiu, sub forma unor pelicule cari înconjură cristalele şi cari se topesc la temperaturi înalte, astfel încât materialul se rupe; dacă, în urma unui tratament adecvat, sulfurile capătă forma de globule, metalul nu se mai rupe). Cu excepfiunea ofelurilor 263 austenitice, otelurile cu alungire şi gâtuire mare la cald sunt forjabile la temperaturi corespunzătoare. 1. Ofel laminabil [KaTaHHan CTajib; acier laminable; wăilzbarer Stahl; rollable steel; hen-gerelheto acel]. V. sub Ofel forjabil. 2. ~ necălibil [He3aKaJiHBaiomaHCH CTajib; acier nOn-trempant; nichthârtbarer Stahl; non-har-denable steel; nem-edzheto acel]. V. sub Ofel călibil. s. ~ neforjabil [HeKOBKaa CTaJlb; acier non-forgeable; nichtschmiedbarer Stahl; non-forgeable steel; nem-kovâcso|hat6 acel]. V. sub Ofel forjabil. 4. ~ nelaminabil [HeKaTaHHaa CTajîb; acier non-laminable; nichtwălzbarer Stahl; non-rollable steel; nem-hengerelheto acel]. V. sub Ofel forjabil. 5. ~ nesudabil [HecBapoHHaa CTaJlb; acier non-soudable; nichtschweifybarer Stahl; non-wel-dable steel; nem-hegesztheto acel]. V. sub Ofel sudabil. 6. ~ nifrurahil. V. Ofei de nitrurare. 7. ~ sudabil [cBapoHHan crajib; acier sou-dable; schweifjbarer Stahl; weldable steel; he-gesztheto acel]: Ofel care se poate suda. Sudabi-litatea creşte cu scăderea confinutului în carbon şi depinde de procedeul de sudură folosit. Sunt sudabile în foc (prin apăsare sau lovire) în condifiuni normale, ofelurile nealiate cu 0,10 - • *0,25% C, ofelurile aliate cu până la 0,4% Cu şi cele cu până la 0,4% Mo; sunt nesudabile în foc ofelurile cu 0.05% Cr. — Sunt sudabile, prin sudură cu gaz sau prin sudură electrică, ofelurile nealiate cu până la 0,6% carbon, ofelurile slab aliate şi unele ofeluri bogat aliate (de ex. ofeluri cu crom sau ofeluri cu nichel), dacă se folosesc electrozi adecvafi. — După procedeul de fasonare la care a fost supus după elaborare, pentru obfinerea produselor semifabricate (sau a produselor fabricate), ofelul poate fi ofel prelucrat la cald, sau ofel turnat. s. Ofel prelucrat la cald [ropane o6pa6o-TaHHaH CTaJlb; acier forge ou Jarnine; geschmie-deter oder gewalzter Stahl; forged or rolled steel; kovâcsolt vagy hengerelt acel]: Ofel aliat sau nealiat care, după elaborare, a fost turnat sub formă de lingouri sau blocuri şi apoi adus la o formă cât mai^apropiată de cea de utilizare, printr'o deformare la cald (laminare, forjare la presă sau la ciocan, matrifare, tragere). Piesele din ofel prelucrat la cald (de ex. semifabricate pentru laminare, sau laminate finite) pot fi supuse ulterior unei noi prelucrărj (pţin aşchiere, deformare plastică la cald sau la rece, ffatament termic, etc.). Ofelul prelucrat la cald, produs de uzine, este, de obiceiu, ofel forjat sau ofel laminat. 9. ~ forjat [KOBaHHan CTajib; acier forge; ge-schmiedeter Stahl; forged steel; kovâcsolt acel]: 1. Ofel aliat sau nealiat, care a fost prelucrat (din lingou în semifabricate pentru forjare sau laminare, sau din acestea în alte produse fabricate sau semifabricate) prin deformare la cald, efectuată cu ajutorul ciocanelor sau al preselor. Ofelurile forjate pot fi elaborate prin pudlare, prin cementare şi prin fuziune. Piesele forjate pot fi supuse ulterior unei noi prelucrări prin aşchiere, prin tăiere sau prin deformare plastică la cald sau la rece (care poate fi forjare liberă sau în matriţă, laminare, tragere, etc.). Ofelul forjat poate fi ofel obişnuit, ofel de ce-mentare, de îmbunătăţire. E folosit ca ofel de construcfie sau ca ofel de scule. Ofelurile obfinute prin forjare la temperatură potrivită au structura uniformizată şi, de obiceiu, mai fină; ele au mai puţine incluziuni, sunt mai plastice şi au rezistenţe mai mari decât materialul din lingouri; sunt livrate de uzine fără tratament termic ulterior, sau în stare recoaptă (înmuiată) sau normalizată. — 2. Oţel în piese finite sau semifinite, cari au fost prelucrate prin forjare. — 3. Sin. Fier forat (v.). 10. ~ laminat [KaTaHHaa craJib; acier lamine; gewalzter Stahl; rolled steel; hengerelt acel]: 1. Oţel aliat sau nealiat, care a fost prelucrat (din lingou sau bloc în semifabricate pentru forjare sau laminare, sau din acestea în alte produse fabricate sau semifabricate — de exemplu în ofel profilat, în tablă, etc.), prin deformare la cald efectuată cu ajutorul laminoarelor. Poate avea aceleaşi întrebuinţări ca şi ofelul forjat (v.). — 2. Ofel în piese finita sau semifinite, cari au fost obfinute prin laminare la cald sau |a rece. 11. ~ tras [TflHyTafl CTajib; acier etire; ge-zogener Stahl; drawn steel; huzott acel]: Ofel în bare profilate sau pline, sau în fevi, cari au fost obfinute din ofel forjat, prin tragere la cald sau la rece. 12. Ofel turnat [jiHTaa CTaJlb; acier moule; Stahlgul}, Stahlformguţj; steel casting; ontott acel]: Ofel în piese finite sau aproape finite, obfinute prin turnare în forme permanente sau în forme pierdute, din ofel de fuziune elaborat în cuptoare Siemens-Martin sau electrice, în converti-soare mici, în creuzet sau în cuptoare de topire cu reverberafie. Ofelul turnat, care se topeşte şi se toarnă dela temperaturi înalte (peste 1400°), are retragere mare (7,35% în volum), care poate provoca tensiuni proprii şi deformări dacă ofelul se răceşte prea brusc sau neuniform. Un confinut prea mare în fosfor, în sulf sau în carbon favorizează segregafiile. Ofelul curge greu şi umple greu formele, şi deci se toarnă din el numai piese cu perefii mai groşi decât 4*• *5 mm. Piesele de ofel turnat sunt supuse, de obiceiu, unui tratament de normalizare, pentru a micşora structura grosolană rezultată din turnare. Ofelurile turnate pot fi ofeluri carbon obişnuite, ofeluri carbon de calitate (cari se împart în ofeluri de îmbunătăţire, oţeluri cu proprietăţi speciale, sau oţeluri cu prescripţii pentru proprietăţi magnetice), sau oţeluri aliate (cari se împart în ofeluri de îmbunătăfire şi ofeluri pentru scopuri speciale, cum sunt ofelurile inoxidabile sau cele termo-rezistente, ofelurile cu caracteristice magnet ce su- ^periosre, etc.). în tehnică sunt folosite numeroase ofeluri turnate, ca, de exemplu: ofeluri perlitice cu mangan (pentru 264 piese de maşini cari reclama călire pătrunsă) sau cu nichel (pentru piese de maşini cari reclamă cementare sau îmbunătăfire); ofeluri ausfenitice cu mangan (pentru fălci de concasor, inimi de macaz de căi ferate, etc.) sau cu nichel (pentru piese nemagnefice sau rezistente la coroziune, etc.); ofeluri feritice cu peste 13% Cr (pentru piese rezistente la coroziune); ofeluri crom-nichel sau crom-mangan (pentru piese de maşini supuse la solicitări mari); ofeluri cu wolfram (pentru magneţi permanenţi). Unele oţeluri turnate sunt standardizate. — Din punctul de vedere al domeniului de întrebuinţare,. se deosebesc oţeluri de scule şi oţeluri de construcţie, cari cuprind şi oţelurile pentru scopuri speciale; anumite oţeluri fac parte din mai multe categorii ale acestor grupuri mari. Exemple: 1. Ofel de consfrucţie [KOHCTpyKiţHOHHaa CTaJIb; acier de construction; Baustahl; structural steel; szerkezeti acel]: Oţel turnat, forjat sau laminat, sub orice formă şi în orice stare, care este întrebuinţat pentru construcţii de orice fel (aparate, organe de maşini, construcţii metalice, etc.) şi care nu este destinat prelucrării unui alt material (metalic sau nemetalic). Sunt folosite oţelurile elaborate prin toate procedeele. După compoziţie, ele pot fi oţeluri carbon sau oţeluri aliate. După domeniul de folosinţă, se clasifică în oţeluri de uz curent (de ex. pentru construcţii de ferme, de poduri, maşini, etc.) şi oţeluri pentru scopuri speciale. Oţelurile de consfrucţie nealiate se clasifică, uneori, după duritate (care depinde de conţinutul în carbon, mai mic decât 0,65%), în oţeluri extramoi, ofeluri moi, oţeluri semimoi şi oţeluri semidure, cu proprietăţi şi utilizări diferite (v. tabloul sub Oţel carbon). Oţelurile de construcţie pot fi supuse şi unor tratamente termochimice; astfel, oţelurile cu 0,10*•■0,20% C sunt întrebuinţate şi ca oţeluri de cementare, iar cele cu 0,30*••0,50% C, ca oţeluri de îmbunătăţire. Oţelurile de construcţie aliate sunt, de obiceiu, oţeluri perlitice. în ţara noastră sunt standardizate o serie de oţeluri aliate, călibile în apă sau în uleiu, printre cari: oţeluri nichel, crom-nichel şi crom-molibden, pentru îmbunătăfire şi cementare; oţeluri crom-mangan, pentru cementare; oţeluri mangan, crom, crom-mangan şi crom-vanadiu, pentru îmbunătăţire; oţeluri mangan-siliciu, pentru resorturi, etc. Rezistenţa de rupere, după tratamentul termic, variază între 60 şi 145 kg/mm2 pentru oţelurile de cementare, şi între 60 şi 130 kg/mm2 pentru cele de îmbunătăţire, iar duritatea lor Brinell variază între 160 şi 235, după recoacere. Dintre oţelurile de construcţie fac parte şi oţelurile pentru scopuri speciale: 2. ~ penfru scopuri speciale [CTaJib flJiH cneiţHaJlbHblx HaSHa^GHHH; acier pour usages speciaux; Stahl fur besondere bestimmte Verwen-dungszwecke; steel for special purposes; kulon-legescelu acel]: Oţel de construcţie care arş, după prelucrare, prin compoziţie sau în urma unui anumit tratament prescris, proprietăţi cari îl fac propriu folosirii într'un domeniu special, limitat. Este un oţel carbon obişnuit sau de calitate, sau un oţel aliat; poate fi oţel forjat sau laminat, sau oţel turnat. Prin elementele de aliere S3 pot obţine proprietăţi foarte variate, de exemplu: călirea dela temperaturi mai joasa; o adâncime de călire mare; valori mari ale durităţii, rezistenţei, alungirii, etc.; proprietăţi deosebite de prelucrabilitate-; proprietăfi deosebite magnetice sau de dilafaţie termică; rezistenţe mari |a deformare la temperaturi înalte (refractaritate mare), la uzură, la coroziune, etc. Exemple: 3. ~-befon [deTOHHan CTa,flb; acier pour beton arme; Betonstahl; steel for concrete; beton-acel]. Bef.: Oţel în formă de bare rotunde, destinat executării armaturilor elementelor de construcţie de beton armat. Pe şantiere, oţelul-beton este livrat, fie în colaci (pentru bare cu diametri până la 10 mm), fie în legături .îndoite odată (pentru bare cu diametri de 12 ■> ■ 22 mm), ori în bare izolate, îndoite odată (pentru diametri mai mari decât 22 mm). 4. ~ canelaf penfru arcuri [uiJiHneBafl npy-JKHHHan CTaJib; acier cannele pour ressorts; ge-rippter Federstahl; ribbed spring steei; bordâs ru-goacel]. Mefl.: Oţel cu profil dreptunghiularcu una sau cu două nervuri, folosit pentru confecţionarea arcurilor din foi. E confecţionat din oţeluri aliate sau nealiate (oteluri siliciu, crom-siliciu-vanadiu, crom-mangan, mangan-siliciu), cari au rezistenţă de rupere, limită de elasticitate şi limită de curgere mari, capacitste mare de deformare (ajungire mare şi gâtuire mare) şi rezistenţă mare la obosire (în ţara noastră sunt standardizate, şi au simbolurile de calitate Arc 1**-Arc 7). 5. Ofe! de scule [HHCTpyMeHTajibHan CTajib; acier pour outils; Werkzeugstahl; tool steel; szer-szâmacel]: Oţel forjat sau laminat sub orice formă şi în orice stare, care este folosit la prelucrarea unui alt material (metalic sau nemetalic). Pot fi folosite, ca oţeluri de scule, oţeluri carbon obişnuite sau de calitate, sau oţeluri aliate. După modul de călire se deosebesc: oţeluri călibile în apă, oţeluri călibile în uleiu, călibile în curent de aer şi autocălibile (rapide); unele oţeluri de scule pot fi folosite şi necălite. După condiţiunile de lucru în cari sunt folosite şi după felul cum se comportă în timpul lucrului, oţelurile de scule se împart în oţeluri penfru prelucrări la rece, oţeluri pentru prelucrări la cald, şi oţeluri rapide. — După proprietăţile mecanice şi după structură, obţinute în urma unei încălziri, a unei prelucrări (la cald sau la rece), sau a unui tratament termic ulterior prelucrării prin deformare plastică (la ca d sau la rece), etc., oţelurile poartă diferite numiri, cum sunt exemplele următoare: 6. Ofel ars [nepe3KeHHan CTaJib; acier brGle; verbrannterStahl; burnt steel; egetett ace|]:1.Cţel care a fost încălzit (pentru topire, pentru o prelucrare la cald sau pentru un tratament termic sau 265 termochimic) un timp prea lung, sau la o temperatură deasupra temperaturii corespunzătoare liniei solidus, astfei încât oxigenul şi, eventual, sulful, au putut difuza în el şi au putut forma oxizi, respectiv sulfuri, la periferia granulelor. E fragil, are spărtura cu structură grosolană şi sclipitoare, şi nu mai poate fi folosit decât după retopire. — 2. Ofel ledeburitic, care a fost încălzit deasupra temperaturii de topire a eutecticului ledeburită, astfel încât granulele din structura lui au început să se topească. 1. Ofel călit [3aKaJieHHan CTaJlb; acier trempe; gehărteter Stahl; hardened steel; edzett acel]: Ofel care a fost supus tratamentului termic de călire, astfel încât în structura Iui au apărut, la suprafafă sau în toată secfiunea, de obiceiu, mar-tensită, sau, uneori, structuri de transifie (de ex. hardenită, troostită). V. şi sub Călire. 2. ~ cementat [iţeMeHTHpoBaTHHaH CTajib; acier cemente; zementierter Stahl; cemented steel; cementâlt acel], V. Ofel cementat, în accepfiunea 2 de sub clasificarea ofelului din punctul de vedere al procedeului de elaborare. 3. ~ detensional [OTnymeHHaa CTajib; acier â tensions internes eliminees; spannungsfreige-gluhter Stahl; tempered steel free of internai tensions; detenzionâlt acel, fesziiltseg nelkuli kiizitott acel]: Ofel care a fost supus, în stare solidă, unei recoaceri de detensionare (v. sub Recoacere). 4. ~ ecruisat [HarapTOBaHHaa CTajib; acier ecroui; kaltgereckter Stahl; cold racked steel; hidegen nyujtott acel]: Ofel care se găseşte în stare de ecruisaj (v.), după o prelucrare prin deformare la rece. 5. ~ înmuiat [oTnymeHHan MHrKan CTajib; acier recuit; weichgegluhter Stahl; anneclad steel; lâgyitotf acel]: Ofel care, după o prelucrare la cald sau la rece, a fost supus, în stare solidă, unui tratament de recoacere de înmuiere (v. şi sub Recoacere). Ofelul înmuiat se numeşte adesea ofel recopt (v. Ofel recopt 2). 6. ~ normalizat [HopMaJiH3HpoBaHHan CTaJlb; acier normalise; ausgegliihter Stahl, nor-malgegluhter Stahl; normalized steei; normalizâlt acel]: Cfel care, după un proces de prelucrare la cald sau Ia rece, a fost supus tratamentului de recoacere de, normalizare. Are structura fină şi uniformă, şi e mai uşor- aşchiabil, mai tenace şi mai rezistent la obosire decât acelaşi material, care ar fi fost supus tratamentului de revenire. V. şi sub Normalizare. 7. ~ omogeneizat [OTnyiţ§eHHaH OAHOpOA-HaH CTaJlb; acier homogenşîse; %Jiffusionsge-gluhter Stahl; homogenized steel; homogenizâlt acel]: Ofel care a fost supus, în stare solidă, unei recoaceri de omogeneizare (v.sub Omogeneizare). 8. ~ recopf [oTnyilţeHHaH CTaJlb; acier recuit; gegluhter Stahl; annealed steel; kiizitott acel]: 1. Ofel încălzit, în stare solidă, |a o anumită temperatură, şi supus apoi unei răciri controlate, pentru a se restabili echilibrul molecular, a suprima tensiunile provenite din forjare sau din laminare, sau a pregăti ofelul pentru un tratament termic ulterior sau pentru o prelucrare prin deformare plastică ulterioară (v. şi sub Recoacere). — 2. Ofel care a fost supus recoacerii de înmuiere. 9. ~ revenit [oTnymeHHan CTajib; acier recuit; angelassener Stahl; tempered steel; meg-eresztett acel]: Ofel care, după călire, a fost supus tratamentului termic de revenire (v.), |a temperaturi mai joase decât temperatura de înmuiere (v. sub Recoacere). E mai tenace şi are structura mai fină decât înainte de revenire. Unele ofeluri revenite au fragilitate de revenire, dacă au fost menfinute prea mult timp la temperaturi între 450° şi 600°. 10. ~ supraîncălzit [neperpeTan CTajib; acier surchauffe; uberhifzter Stahl; overheated steel, burnt steel; tulhevitett acel]: Ofel care a fost încălzit pentru o prelucrare pr n deformare plastică |a cald, sau în vederea unui tratament de normalizare sau de căi re, la o temperatură atât de înaltă (cu mai mult decât 150° peste linia GOSK din diagrama fier-carbon), încât structura a devenit grosolană. Structura poale fi îmbunătăţită printr'o nouă normalizare sau, |a ofelurile bogat aliate, printr'o nouă deformare plastică Ia cald, de exemplu prin forjare la temperaiură adecvată. n. ~ tratat termic [TepMHnecKH o6pa6o-TaHHan CTaJlb; acier trăite thermiquement; warm behandelter Stahl; heat treated steel; hokezeiesi acel]: Ofel care a fost supus unui tratament termic: recoacere, călire, revenire, etc. Denumiri de ofeluri folosite mat des în tehnică: 12. Ofel balot [nojiocoBan CTajib; acier feuil-lard; Bandeisen, Bandstahl; band steel; acela-broncs]:Sin. Bandă de ofel laminat la cald. V. sub Ofel, bandă de 13. ~ comercial [KOMepHecKafl CTaJlb; acier commercia|; Handelsstahl; commercial steel ke-reskedelmi acel]: Produsele semifabricate şi fabricate, laminate din ofel carbon obişnuit de construcfie, de calitatea OL 00, cum sunt ofelul profilat, ofelul-beton, ofelul în bare, tablele şi plăcile, sârma, etc. Sin. (impropriu) Fier, Fier comercial. 14. ~ deşeuri [CTaJlbHbie 0T6p0Cbi; dechets d'acier; Stahlabfălle; scrap steel; hulladekacel]: Deşeuri dela prelucrarea ofelului, ca maselotele, lingourile şi piesele greşit turnate, strujitura de ofel, resturile de tablă, etc. Se întrebuinfează în procesul da elaborare a fontei brute sau a ofelului. Sin. (parfial) Fier vechiu. 15. ~ de Suedia [iHBeACKan CTajib; fer sue-dois; schwedisches Eisen ; Swedish iron; sved acel]: Fier tehnic cu foarte pufine impurităfi, fabricat în Suedia din fontă de mangal, folosit în deosebi la fabricarea ofelurilor speciale. io. ~ în bare [CTaJlb B 6pyCKax; acier en barres; Stabeisen, Stabstahl; rcd steel; rudacel]: Bare de ofel laminat, din ofal de construcţie sau din ofel de scule, cu lungimea până la 12 m, cari au o secfiune de formă geometrică simplă. Ofelul în bare se numeşte după forma secfiunii, de exemplu: ofel pătrat, ofel rotund, ofel semirotund (cu secfiunea în semicerc), ofel hexagonal, ofel lat (cu secfiune dreptunghiulară, cu lăfimea 266 de 12*** 150 mm şi grosimea de 5-**50 mm); sau după scopul în care e folosit, de exemplu: ofej-beton (v.), cfel de osii (cu secfiunea circulară cu diametrul până la 160 mm), otel pentru piese speciale (cum sunt ofelul pentru inelele de fixare a bandajelor de cale ferată, ofelul trapezoidal pentru inele-resort, ofelu pentru potcoave, etc.), etc/ î. Ofel industrial: Sin. Fier tehnic (v. S.). 2. ~ Isfeg [CTajib HCTer; acier I.; I. Stahl; I. steel; I. acel]. Bef.: Armatură specială de tracfiune pentru beton, formată din două bare rotunde de ofel carbon, răsucite împreună la rece şi întinse, astfel încât lungimea armaturii, după răsucire, sa fie egală cu lungimea inifială a bare'or (v. fig.). Are @ o rezistenfă admisibilă şi o aderenfă la beton otel isteg. mai mare decât a ofe- lului-beton rotund. Ofelul Isteg se fabrică din bare cu diametrul până la 20 mm. Pasul elicei trebue să fie de 12,5 ori mai mare decât diametrul uneia dintre bare. Armaturile de ofel Isteg nu trebue să fie îmbinate prin sudură sau îndoite la cald. — în calcule, secţiunea armaturii de ofel Isteg se consideră egală cu dublul secfiunii uneia dintre bare. 3. ~ neomogen: Sin. 0[el sudat (v.). 4. ~ omogen: Sin. Ofel de fuziune. 5. ~ pur [^HCTan CTaJlb; acier pur; feiner Stahl; pure steel; tiszta acel]: Ofel care nu conţine impurităfi, adică nici gaze disolvate, nici incluziuni nemetalice. V. şi sub Ofel de calitate. 6. ~ profilat [(JmcOHHan CTaJlb; profile, fer profile, acier profile; Formstahl, Profilstahl; profile steel; idomacel, alakacel, profilacel], Metl.: Bară de ofel laminat din ofe de construcfie, de obiceiu nealiat, cu lungimea până (a 14 m, care are secfiunea de o anumită formă (profil standardizat). Ofelul profilat se numeşte după forma secfiunii, şi anume: ofel I normal (sin. Ofel dublu T), ofel I cu talpă lată (sin. Ofel dublu T cu talpă lată), ofel U normal, ofel U pentru vagoane (ofel UV)r ofel Z normal, ofel Z pentru vagoane (ofel ZV), ofel Zores, ofel cornier cu aripe egale (sin. Comier, v.)f ofel cornier cu aripe neegale, ofel T, ofel H (pentru butoaie), ofel cuadrant, ofel cu profile speciale, etc. E înfrebuinfat în special în construcfii metalice. 7. ~ universal [noJiocoBoe meJie30; acier un'versel; Universaleisen; universal iron; univer-zâlîs acel]: Sin. Platbandă (v.). 8. ~ vechiu: Sin. Fier vechiu (v.). 9. Ofel, bandă de ~ [cTaJibHan JieHTa, n0Jl0C0Bafl CTaJlb; acier plat, acier feuillard; Bandeisen, Bandstahl; strip steel, band steel; acelabroncs]: Cfel laminat Ia cald sau la rece, de secfiune dreptunghiulară, la care lăfimea şi grosimea sunt, de obiceiu, standardizate. în fara noastră sunt standardizate benzile de ofel laminat la rece (cu lăfimea între 20 şi 150 mm şi grosimea de 0,2••■3,5 mm) şi cele de ofel laminat la cald (cu lăfimea între 20 şi 100 mm şi grosimea de 1---4 mm). —- Benzile de ofel laminat la cald au suprafafa brută şi marginile netăiate, se Hvrează în colaci sau în legă* turi, şi se folosesc ca material pentru cercuri de butoaie, pentru benzile laminate la rece, etc. — Benzile de ofel laminat la rece se clasifică după aspectul suprafefei (cu suprafafă naturală de laminare, cu suprafafă albă), după gradul de duritate (foarte moale, moale, un sfert tare, jumătate tare, trei sferturi tare, tare), după felul marginilor (cu marginile naturale, cu marginile tăiate). Benzile de ofel laminat la rece sunt folosite pentru prelucrare prin ambutisare, ştanfare, îndoire, pentru confecfionare de tuburi, pentru ambalaj, etc. — Banda de ofel laminat la cald se numeşte şi ofel balot. io. Ofel, elemente de adaus în ~ [npHCaflKH CIlJiaBa B CTaJlb; elements d'alliage pour acier; Stahl-Legierungselemente; steel alloy elements; acel-otvozoelemek]: Elemente (metale sau metalo-izi) introduse în timpul elaborării în ofel, fie neintenţionat, ca impurităfi p‘rovenite din minereu, din cărbuni sau din adausurile întrebuinfate pentru uşurarea elaborării, fie intenţionat, pentru a da ofelului anumite proprietăfi. Efectele elementelor de adaus sunt: deplasarea punctului de transformare At\ reducerea vitesei critice de răcire; in-fluenfarea adâncimii de călire (tabloul de mai jos exemplifică influenfa unor elemente de adaus asupra adâncimii de călire); deplasarea punctelor de Adâncimea de călire a unor ofeluri aliate Carbon % Crom % Mangan % Wolfram % Nichel % Siliciu % Adâncime de călire, în mm 1,1 — 0,25 — — — 2-..4 0,9 — 1,8 — — — 30 0,9 0,5 0,9 — — — 25 1,0 1,0 1,0 1,5 — — 40 0,5 — 0,8 — — 1,8 40 3,0 13,0 — — — — 100 M 1,3 — — — — 20 0,5 1,2 — — 3,0 — 150 transformare A3 şi Au ceeace are ca urmare restrângerea sau mărirea domeniului y; varierea solubilităfii carbonului în austenită; influenfarea caracteristicelor de duritate, de rezistenfă, de alungire, plasticitate, dilafaţie termică, a proprietăţilor magnetice şi electrice, a proprietăfilor de rezistenfă la atacuri' chimice sau la coroziune; etc. Elementele se pot grupa în elemente cari sunt miscibije şi se integrează în masa de ferită (de ex. siliciu, nichel, cobalt, etc.), şi elemente cari au tendinfa de a intra în combinaţie cu fierul şi cu celelalte elemente, formând carburi (de ex. vanadiu, titan, wolfram, etc.), compuşi intermetalici, sau ajfi compuşi cum sunt oxizii, sulfurile, etc. (v. şi sub înnobilare). Cele mai importante elemente de adaus şi influenfa lor asupra ofelului, sunt: ii. Aluminiul are afinitate mare pentru oxigen şi penfru azot, şi se introduce în topitură pentru desoxidare, sau, la turnare, petrun calmarea ofe- 267 tutui; de asemenea, se adaugă în ofeluri de nitrurare sau în ofeluri pentru carbon itrurare, deoarece limitează pătrunderea azotului în piesă. Aluminiul nu influenfaază rezistenfă ofelului, dar îi micşorează gâtuirea şi rezistenfă la încrestare; măreşte rezistenfă electrică. Aluminiul micşorează fluiditatea ofelului topit; micşorează sudabilitataa; măreşte granulafia structurii; favorizează separarea car-bonului sub formă de grafit (împiedecă formarea cementitai); micşorează domeniul ţ, ca şi siliciul. î. Azotul e solubil în ofelul în stare lichidă sau solidă şi favorizează producerea suflurilor în cursul procesului da elaborare; măreşte rezistenfă da ru-pera la tracfiune şi limita de elasticitate, şi micşorează alungirea (v. fig. a); face ofelul casant (fragil); măreşte duritatea ofelului. Calitatea de a dur- Influenfa azotului asupra ca-cisa ofelul prin formarea racteristicelor de rezistenfă nitrurilor (Fe2N şi Fe.N) e ale Otelului de fuziune moale. folosită în tratamentul de ') .f ngire; 2) limită de elas-, ticitaie; 3) rezistenfă de ru- nitrurare, pentru durcisare pere ,a tractiune. superficială. 2. Carbonul este elementul principal de aliere. Poate apărea în ofal sub formă de soiufie (de ex. în refaaua cristalină de cuburi cu fefe centrate a fierului y, ocupă centrele rafelei), de carbură de fier Fe3C (v. sub Cementită) sau de b Azot în % carbon liber sub formă de grafit (de ex. în ofelurile cu aluminiu sau cusiliciu).Conţinutul în carbon influenfează punctele da transformare ale aliajului (v. sub Diagrama fier-carbon). Carbonul măreşte rezistenta de rupere la tracfiune şi 4\r mita de elasticitate; micşorează alungirea şi gâtuirea (v. tg. b); sporeşte că|ibi|i-tatea ofelului (dacă se găseşte în of ‘Si. 80 / * \ l y / y/ \ 2 / X > Xj ❖ N, 1 0, 2 0, '3 0, 4 a 5 0. 6 07 Carbon în% Caracteristice de rezistenfă ale ofelurilor carbon laminate (valori medii). 1) rezistenfă de rupere la tracfiune; 2) limită de elasticitate; 3) gâtuire; % 4) %lungii^ 5iq. sub formă de cementită); micşorează rezi|ienfa,forjabilitatea, prelucrabilitatea prin aşchiere (v. figurile sub Ofel carbon); măreşte forfa coercitivă şi rezistenfă electrică. 8. Cromul măreşte cu 8-••10 kg/mm2 rezis-tenfa de rupere Ia tracfiune pentru fiecare sutime de adaus, alungirea scăzând numai cu 1,5%; micşorează vitesa critică de răcire şi deci măreşte adâncimea de călire, astfel încât ofelurile crom sunt călibile în aer, chiar la confinut mic în crom. La o}aIuriIe cu confinut mic în carbon, creşterea conf inutului în crom peste 12% măreşte brusc rezistenfă la coroziu- c ne prin a~ăf acizi şi gaze fierbinfi. Cromul măreşte refrac-taritatea şi rezist an}a la o^idare; favorizează formarea de carburi şi micşorează granulafia structurii (până |a 3% Cr); măreşte remanenfa şi forfa coercitivă. Cromul ridică punctul de transformare Aclt urcând prin aceasta temperaturile de călire şi de revenire; ridică punctul de transformare A3 şi coboară punctul A4l asifal încât domeniul y esta limitat la partea stângă a diagramei (v. fig. c); ««*? / / / r hi , | Ik oC n ■- i— "N \ h ! - V - \ 1 \ 1 • T ^6 f i I 1 \ | f i\ i K f Crom în % Diagrama sistemului fier-crom. a) fier a; y) fier y; o) compus intermetaiic FeCr; 1) lichid (topitură) omogen. Domeniul y este restrâns în partea stângă a diagramei. daplasaază spre stânga punctul perlitic şi punctul E (de începere a formării lebeburitei) din diagrama fier-carbon (v. fig. d). 4. Manganul măreşte rezistenfă de rupere la tracfiune şi limita de elasticitate cu cca 10 kg/mm pentru fiecara sut'me de adaus (până la 7% Mn), fără a micşora mult alungirea; măreşte rezi|ien(a; măreşte adâncimea de călire; măreşte rezistenfă Ia coroziune; sporeşte tendinfa de mărire a cristalelor la încălzire prelungită, şi face ofelul sensibil la supraîncălzire. La confinut în carbon mai mare decât 0,9%, un confinut în mangan mai mare decât 12%, dă ofelului austenitic tenacitate mare, şi rezistenfă Ia uzură care se măreşte prin ecrui-saj. Manganul coboară punctul de transformare Ac± (cu 10° pentru 1% Mn) şi coboară punctuI/48, influenţând însă pufin punctul A4, astfal încât lărgeşte domeniul y (ca şi nichelul şi cobaltul). 5. Molibdenul are aceleaşi efacte ca şi cromul sau wolframul, ^ rezistenfă crescând în proporfie mai mică cu confinutul în molibden, dar menţine tenacitatea şi măreşte stabilitatea la revenire; măreşte re-zistenfa la oboseală chiar la temperaturi înalte; măreşte adâncimea de călire. Mo- n 12 ^ 10 ,5 8 Co 6 4 =t 2 n \ \ \ sCr rr \| 11 , Mo \ s N \h 0,2 Q4- 0,6 0,8 1 1,2 1,4 1fi 1,8 Carbon în % Deplasarea punctuluiE din diagrama libdenul măreşte re- fier-carbon prin influenfa unor ele-fractaritatea, îrnpie- mente de aliniere (Mo, W, Cr). decă fragilitatea de ” °telurl per"ric*:, U) °,elurl lede‘ . 3 . , . buritlce. revenire şi favorizează formarea carburilor. Molibdenul ridică punctul de transformare Ac±, urcând prin aceasta temperaturile de călire şi de revenire; coboară punctul 268 de transformare A4; deplasează spre stânga punctul perlitic S şi punctul E din diagrama fier-carbon (v. fig. d), mai mult decât cromul sau wolframul. î. Nichelul măreşte rezistenfă de rupere la tracfiune (cu cca 4 kg/mm2 pentru un spor •Ş m ai2 h 0,10 % 0,06 § m ^ 0,02 ’F? 0,121 0,120 0.113 ^ o,m 0,117 ;§ 20 60 o.ii7 £3 Nichel în % Variaţia conductibllifăfii termice şi a căldurii specifice a aliajelor fier-nlchel, cu confinutul în Ni. I) conductibilitate termică; 2) căldură specifică. de 1% Ni) şi ridică limita de elasticitate, micşorând însă în proporfie mică alungirea; împiedecă creşterea cristalelor din structură şi măreşte adâncimea de călire / (deoarece micşorează vitesa critică de răcire); măreşte rezis-tenfa la atac prin a-cizi sau baze şi re-zistenfa la oxidare; influenfează proprietăfile termice (v. fig. e), electricsşi magnetice; Diagrama sistemului fler.niche). o) fier a; y) fier y; &) fier 6; 1) lichid (topitură) omogen; Cn) şi Cn') curba punctelor de începere a formării, respectiv de terminare a formării structurii martensiiice la răcire. Domeniul y este extins. Nichel în % s;gj* S=S # w ^ ' nu formează carburi, ci se disolvă în masa aliajului; favorizează fragilitatea de revenire şi micşorează structura masei ofelului, mărind tenacitatea ofelului, la rezistenfă de rupere egală. Nichelul coboară mult punctul de transformare A± şi coboară punctul A3 (ca şi manganul), influenţând însă pufin pozifia punctului A4 şi, prin aceasta, măreşte domeniul ţ (v. fig. f). 2. Oxigenul are afinitate mare pentru fier, formând di-ferifi oxizi. La temperatură ordinară, în atmosferă umedă, formează rugina. So- Influenfa oxigenului asupra caracte-lubilitatea oxigenu- Esticelor de rezistenfă ale ofelului. 1) alungire; 2) gâtuire; 3) limită de elasticitate; 4) rezistenfă de rupere la tracfiune; 5) duritate Brinell; 6) rezilienfă. >-i?* * 4- ~5 /- 6 3 s \ \ N 2 — 1 m om Q12 Q16 020 Oxiqenin% lui în fier şi formarea de oxizi de fier cresc cu temperatura. Oxigenul influenfează defavorabil proprietăfile mecanice ale ofelului (v. fig. g), şi anume micşorează rezisten- fa de rupere la tracfiune, limita de elasticitate, re-zilienfa, duritatea şi gâtuirea; nu are influenfă a-supra alungirii. Din cauza infîuenfei dăunătoare a oxigenului se adaugă, la elaborare, în baie, des-oxidanfi (mangan, siliciu, aluminiu, etc.), cari se combină cu oxigenul şi formează compuşi cari sunt îndepărtafi în sgură. 3. Siliciul măreşte rezistenfă de rupere la tracfiune şi limita de elasticitate cu 10 kg/mm2 pentru 1 % Si, micşorând foarte pufin alungirea până la 2,2% Si; micşorează vitesa critică de răcire, astfel încât ofelurile cu siliciu se călesc în adâncime; în proporfii mari, favorizează formarea de structuri grosolane; un confinut mai mare decât 12% Si măreşte rezistenfă la at3C prin acizi şi gaze oxidante, chiar la temperaturi înalte' rezis-tenfa electrică creşte mult cu confinutul în siliciu, fără ca proprietăfile magnetice să sufere. Asupra proprietăfilor tehnologice, siliciul are următoarea influenfă: . * favorizează formarea de ret3suri la turnare; reduce forjabilitatea şi sudabilitatea ; reduce deformabilitatea la rece; măreşte a-dâncimea de călire (v. fig. h). Prezenfa siliciului în ofel împiedecă formarea carburii de fier, astfel încât, uneori, la răcire, o parte din carbon se depune ^ .. ş10 1 UT"? i* -L~_ h x N V . 2 / 7 1000 1100 1200 Tem pe rac ură' be călire în °C Influenfa siliciului asupra adâncimi» de călire la ofeluri eutectoidice cu siliciu (pe piese de 30 mm0). /) ofel cu 0,05% Si; 2) ofel - cu 0,170/0Si; 3) ofel cu 0.430/0Si; 4) ofel cu 1,23o/0 Si; 5) ofel cu 2,53 o/0 Si. sub formă de grafit, care apare în structură sub formă de solzi; ofelul prezintă, în acest caz, defectul de ruptură neagră (v.) într'un anumit domeniu (v. fig. sub Ofel silicios). Siliciul micşorează dome-niulŢ,dar carbonul împiedecă această tendinfă; astfel, la un ofel cu urme de carbon, domeniul ţ dispare cu totul |a 1,8% Si, iar la un ofel cu 0,1 % C, domeniul ţ se lărgeş- ,• te până la un confinut de 3,5% Si. Siliciu urcă punctele de transformare (cu 50° penfru 1 % Si), favorizează formarea unei structuri grosolane şi urcă şi temperatura de recristalizare. 4. Wolframul are aceleaşi influenfeca şi cromul. El măreşte razi st enf a |a rupere şi limita de elasticitate cu câte 4 kg/mm2 pentru fiecare procent de wolfram; micşorează pufin alungirea (2% pen'ru un spor de 1% wolfram), astfel că nu scade tenacitatea ofelului în aceeaşi proporfie ca şi cromul; Proiecfla diagramei spafiale a sistemului ternar fier-carbonwol-fram. 1) locul punctului S (perfitic) şl 2) locul punctului E (de începere a formării ledeburifei), în funcfiune de confinutul în wolfram; /) ofeluri subperlitice; II) ofeluri supraper- litice; III) ofeluri ledeburitice. 269 nu influenţează mult adâncimea de durcisare. Wolframul formează carburi cu fierul şi, prin aceasta, măreşte duritatea ofelului, mai ales când se formează o carbură dublă Fe3W3C, care măreşte şi puterea de autocălire a ofelului. Cu creşterea confinutului în wolfram, scade confinutul în carbon al punctului perlitic S şi al punctului E (de începere a formării ledeburitei), din diagrama fier-carbon (v. fig. i). t. Ofel, semifabricat din ~ pentru laminare şi forjare [cTaJibHOH nojiy(|)a6pHKaT ajih npo-KaTKH H KOBKH; semi-produit d'acier â laminer et forger; Walz- und Schmiedestahl-Halbzeug; semi-manufactured steel for rolling and forging; acel-felgyârtmâny]: Semifabricat din ofel aliat sau nealiat, turnat sau laminat la dimensiuni potrivite şi, de obiceiu, standardizate, pentru a fi prelucrat în produse finite, prin laminare sau forjare. Semifabricatele turnate se numesc lingouri (v.), iar cele laminate, standardizate la noi, se numesc bloom-uri sau blocuri prelaminate (cu secfiunea pătrată sau dreptunghiulară, având înălfimea mai mare decât 2/3 din lăfime şi de minimum 120 mm), brame (cu secfiunea dreptunghiulară, având lăţimea de minimum 120 mm şi înălfimea de minimum 75 mm, dar mai mică decât 2/3 din lăţime), fagle sau bilete (cu secfiunea pătrată, având latura de 60*--120 mm), fagle plate, sau „slabs-uri" (cu secfiunea dreptunghiulară, având lăfimea de 50-•• 120 mm şi grosimea mai mare decât 30 mm), platine (cu secfiunea dreptunghiulară şi cu grosime mică în raport cu lăfimea). Bloom-ul, brama şi bileta au muchiile rotunjite, fefele uşor concave sau convexe, şi suprafafa striată sau punctată. 2. Ofel, nisip de ~ [cTaJIbHOft necOK; sabie d'acier; Stahlsand; steel sand; acelhomok]. V. sub Nisip metalic. s. Ofelar [cTaJieBap; ouvrier d'acierie; Stahl-huttenarbeiter; steel works workman; acel-olvasz-târ]: Muncitor calificat care lucrează într'o ofelărie, la compunerea şi elaborarea şarjei, până la evacuarea ofelului din cuptor, Ia destuparea şi astuparea orificiilor de scurgere şi la întrefinerea vetrei cuptorului. Lucrează în echipe cari au un prim topitor (care conduce elaborarea şi controlează regimul termic al cuptorului) şi ajutori topitori. în lucrările de întreţinere a vetrei, echipa e ajutată de muncitorii unei echipe volante. 4. Offelire- (nd. făr.: 1. Durcisare prin călire sau prin dementare. — 2. îmbrăcarea unui obiect cu ofel. — 3. Arfe gr.: Metajizarea cu un metal dur a clişeelor de metal nrfeale# prin%alvanostegie (accepfiune improprie a termenului ofelire). 5. Ofel [yKCyc; vinaigre; Essig; vinegar; ecet]. Ind. chim. spProdus obfinut, fie prin fermentafia acetică a lichidelor slab alcoolice (vin, bere, cidru, alcool diluat, etc.), fie prin fermentafia acetică a soluţiilor de malf, de glucoza, melasă, sau a unor lichide zaharate (după ce au fost supuse unu iproces de fermentafie alcoolică), fie prin diluarea în apă a acidului acetic concentrat. Produsul obfinut din primele două categorii de materii prime se numeşte ofet de fermentare, fiindcă se obfine prin acfiunea unor microorganisme din grupul Mycoderma aceti sau Bacterium aceti (v. sub Mico-derme), iar ultimul se numeşte ofet artificial. După originea materiei prime, se deosebesc următoarele tipuri mai importante de ofet: 6. Ofet artificial, numit şi ofet de lemn, care se prepară prin diluarea acidului acetic pur, obfinut prin distilarea uscată a lemnului, sau sintetic. Confine, de obiceiu, 6•■•9% acid acetic, şi se colorează, uneori, cu caramel sau cu coloranfi organici alimentari. Are miros de acid acetic (uşor empi-reumatic, datorită purificării sale incomplete), gust acid, arzător; are densitatea 1,035**■ 1,060. 7. Oţet de alcool, care se obfine industria! din alcool diluat, de cca 10°. Sub acfiunea unor fermenţi şi a aerului, alcoolul se transformă în acid aceiic, după reacfia: H3C - CH2OH + 2 O H3C - COOH + HaO. E incolor, are miros specific de acid acetic, gust puternic acid, lipsit de aroma eterică a ofetului de vin, cu d. 1,01. Confine, de obiceiu, 6*«*9% acid acetic şi urme de alcool netransformat. 8. Ofet de bere, care se obfine prin aceleaşi procedee ca şi ofetul de vin, folosind berea ca materie primă. Are coloare gălbuie, mirosul aromat al berii, şi gust acid amăruiu. Confine, de obiceiu, cca 4% acid acetic şi, spre deosebire de ofetul de vin, nu confine bilartrat de potasiu. 9. Ofet de cidru (sau de alte fructe dulci), care se obfine prin aceleaşi procedee ca şi ofetul de vin sau cel de bere. Are proprietăfi fizicochimice asemănătoare cu proprietăfile acestuia din urmă, cu deosebirea că e astringent şi că nu e amăruiu. 10. Oţet de glucoza (sau de alte lichide zaharoase), care se obfine, din solufii diluate de glucoză lichidă, prin aceleaşi procedee ca şi cele folosite pentru ofetul de vin, după ce acesta a trecut prin faza fermentafiei alcoolice. Are proprietăfile ofetului de fructe. u. Ofet de lemn. V. sub Ofet artificial. 12. Ofet de malfr care se obfine prin fermentafia alcoolică a unei infuzii de malf, urmată de fermentafia acetică produsă de Mycoderma aceti, folosind aceleaşi procedee tehnologice ca şi pentru ofetul de vin sau peniru cel de bere. Are proprietăfile fizicochimice ale acestora. îs. Oţet de vin, care se obfine prin oxidarea alcoolului din vin, sub acfiunea aerului şi a unor fermenfi aerobi, cari se însămânfează la suprafafa lichidului, formând la început, o peliculă subfire, care devine din ce în ce mai densă, numită „mama" ofetului. — Industrial, prin procedeul Pasteur, se obfine în cuve cu diametru mare şi înălfime mică, cu o suprafafă mare de aerisire. Aceste cuve sunt unite printr'un sistem de sifonare, care permite circulafia lichidului între vase. Se folosesc lichide sterilizate, cari se însămânfează cu fermenţi. — în procedeul Naldin se folosesc două cuve înalte, numite generatoare, cari comunică între ele şi cari au, la partea superioară, supape cari 270 se deschid în afară, în generatoare se introduce o cantitate de talaşi (care ocupă vreo două treimi din volumul lor), lichidul de acidificat, şi aer sub presiune (0,5 ats), care împinge lichidul, prin talaşi, din primul generator în al doilea, până la umplerea acestuia; după 24 de ore, operafiunea se repetă în sens invers, trecând lichidul, subpresiune, în primul generator; operaţiunile se repetă până la completa acetificare a produsului. — în procedeul Lacambre, operafiunea se execută într'un butoiu care are paleta de lemn dispuse longitudinal, pe suprafafa interioară a perefilor, iar între funduri, o conducta de aar cu găuri. Procesul de acetificare se realizează prin rostogolirea butoiului, da mai multe ori pe zi. — în procedeul Orleans, fermentarea vinului se face în butoaie de 400- ■ '500 I, aşezata orizontal, şi cari au, la partea superioară a unuia din funduri, un orificiu care permită intrarea aerului, — La începutul fabricafiei se introduce în butoiu (cca 3/4 din volumul său) ofet de vin de bună calitate, bogat în fermenfi acetici. Se adaugă o cantitate de vin, iar după opt zile se scoate aceeaşi cantitate de lichid din butoiu, introducându-sa din nou o cantitate da vin. Operafiunea se repetă, la aceeaşi perioadă de timp, în acelaşi fel. — în procedeul „rapid" se realizează un contact, pe o suprafafă mai mare, a lichidului cu aerul, datorita faptului că lichidul alcoolic traversează, în cuvă, de sus în jos, o masă poroasă iar aerul circulă de jos în sus. Teoretic, din 100 părfi alcool rezultă 130 părfi acid acetic; practic, se obfine, dintr'o soluţie alcoolică având, în volum, 10% alcool, o soluţie ds acid acetic de 10%, în greutate. Ofetul de vin e un lichid de coloare galbenă-roză-roşietică, cu miros acetic eterat, plăcut, cu gust acid, cu d. 1,015* •• 1,020, cu acdifafea (exprimată în acid acetic), între 4 şi 9° la 100 cm3. Conţine glice-rină, bitartrat de potasiu, substanţe azotoase şi coloranţi, tanin, fosfafi, sul aţi, cloruri, calce, cantităfi mici de alcool netransformaf (cca 1 %), aldehide, etc. Uneori, ofetul se alterează, fie datorită acfiunii unor paraziţi, Anguilulele (viermi subfiri, mici, albi, transparenfi, răspândfi în fabricile de ofet), cari se desvoltă la suprafafa lichidelor acetice mai slabe (sub 6°), şi distrug bacteriile acetice, dar cari pot fi distruse încălzind ofetul timp de 5 minute, la 56°, fie datorită vaselor insuficient spălate sau impur;f.cate cu fier, cu plumb, zinc, etc. Alterările se previn prin filtrări, folosindu-se cărbune, celuloză, nisip spălat, prin pasteurizare, etc. Ofetul e folosit în industria alimentară, pentru conserve, drept condiment, etc., în farmacie, ca ofet medcinal, ca ofet aromatic (v.), şi în parfumerie. i. Ojef aromafic [apOMaTHHecKHîl yncyc; vinaigre medicinal; wohlriechender Essig; aromatic vinegar; eromatikus ecet.]. Farm.: Medicament obfinut prin disolvarea în ofet artificial (v.) a unor uleiuri eterice (de lavandă, de mentă, rosmarin, etc.) şi camfor, eter acetic, etc., şi macerând, în acelaşi timp, la cald (40-»-45°), unele plante uscate, ca flori de mac, fructe de ienuper, etc. E un lichid roşietic, limpede, cu miros aromatic şi cu reacfie acidăr folosit, în medicină, ca revulsiv, ca antipruriginos, antiseptic, etc, Sin. Ofet medn cinai. 2. OJet, esenţă de ~ [KOHiţeHTpHpoBaHHbiH yKcyc,* essence de vinaigre; Essigessenz; concen-trated vinegar; eceteszencia, ecetszesz], Ind. chim. sp.: Soluţie concentrată de acid acetic pur, în apă. Are o concentraţie de minimum 50%, şi e folosită în industria alimentară şi în menaj, 3. Ofefar [cyMax; sumac de Virginie; Hirsch-kolben, Sumach, Essigbaum; staghorn sumac; ecet-fa], Silv.: Rhus typhina L. Arbore mic din familia anacardiaceelor, înalt până la 4 m. Scoarţa şi frunzele confin tan n şi se folosesc în tăbăcărie. E cultivat şi ca plantă ornamentală. 4. Ofeîire [CKHcaHHe; acescence; Anlage zum Sauerwerden; acescence; ecetezes]. Ind. alim.: Transformarea alcoolului din vin, în acid acetic, sub influenţa bacteriei Mycoderma aceti. Oţetirea este rezultatul unei boale a vinurilor, care se întâlneşte mai ales la vinurile noi şi cu confinut mic în alcool. s. Oţetului, hiperoxidarea ~ [rnnepoKHC-JieHHe yKcyca; hyperoxydation du vinaigre; Peroxydation des Essigs; vinegar hyperoxidation; ecet-hiperoxidâlâs]. Ind. chim. sp.: Procesul de transformare a acidului acetic în apă şi bioxid de carbon, din cauza scăderii brusce a acidifăfii în timpul fabricării ofetului. Acest fenomen se manifestă, în generatoare, printr'o creştere a temperaturii şi prin întoarcerea aerului în orificiile de tiraj. Este un accident frecvent în fabricile de ofet, în acest caz, se închid orificiile de aer şi se alimentează generatorul cu ofet concentrat (8* ■•9°) şi rece. e. pasfeurizarea V. sub Pasteurizare. 7. sterilizarea V. sub Sterilizare. 8. Otic. Ind. ţăr.: Mică unealtă în formă de lopăfică, cu care se curăfă brăzdarul (fierul plugului) de pământul ce se strânge pe el, când se ară. Se foloseşte şi la tăiatul anum tor burueni (pă-lămidă, etc.) din câmpul de cultură, 9. Otomană, arfă V. sub Musulmană, artă 10. Ofravă [oTpaBa; po:son; Gift;poison; me-reg]. Chim., Farm.: 1. Substanfa chimică, virus sau toxină, cara, introdusă sau formată în organismul animalelor sau al plantelor, are proprietatea ca, în cantităfi mici, să producă fur-burări grave în funcfionarea normală a organismului, sau chiar moartea. Substanfala folosita, în cantităfi potr'vita, ca medicamenta, davin otrăvuri când sa dapăşaşte doza terapeutică (maximă) şi sa schimbă anumite condifiun1. Limita dintre me-d;camant şi otravă variază şi cu vârsta, cu starea organismului, cu ob şnuinfa, etc. — 2. Subsfanfă a cărei prezanfă într'un organism nu e nici normală, nici ob'şnuită. — Sin. Toxic. 11. Ofravă de catalizator [KaTaJiH3aTopHan OTpaBa; poison de catalysaur; Kafalysatorgi't; catalytic poison; katalizâtor-mereg]. Chim.: Substanţă cara, chiar în proporţii foarte mici, are propriata'ea da a micşora, sau chiar de a suprima activitatea unui catalizator. 271 Mici cantităfi de sulf, de exemplu, otrăvesc catalizatorul de fier folosit la sinteza amoniacului; oxizii de sulf şi de arsen otrăvesc clorură cuproasă folosită drept catalizator în procedeul Deacon; compuşii arsenioşi otrăvesc catalizatorul în procedeul de contact, etc. Otrava formează combinaţii superficiale cu catalizatorul, de acelaşi tip cu cele cari au rolul hotărîtor în cataliză (sulfuri, arseniuri, etc.), dar mult mai stabile, împiedecând astfel suprafafa catalizatorului de a cataliza, -— în reacfiile de hidrogenare ale unor substanfe greu de hidrogenat, catalizatorul este scos din funcfiune de cantităfi foarte mici de otravă. Un astfei de catalizator otrăvit este încă activ pentru o substanfă mai uşor da hidrogenat (reacfionând cu vitesă mai mare, cu catalizatorul neotrăvit), dar poate fi inactivat şi fafă da astfel da subslanfe, de o cantitate mai mare de otravă. Reacfia unei substanfe greu de hidrogenat nu poate fi catalizată dacât de regiunile cale mai active ale catalizatorului, de exemplu da vârfurile cele mai ascufite ale suprafefei catalizatorului, cari fixează cel mai bine şi otrava. Când acestea sunt scoase din funcfiune, rămân disponibile regiuni mai pufin activa, pentru a căror otrăvire sunt necesare cantită i mai mari de otravă. 1. Otrăvire [oTpaBJieHHe; empoisonnement; Vergiftung; poisoning; mergazes]. Gen.: Producerea de turburări funcfionale grave, cari pot provoca chiar moartaa unui organism animal sau vegetal, prin introducerea în el a unei substanfe, a unui virus sau a unei toxine. Absorpfia otrăvii se face prin aparatul respirator, circulator sau digestiv, şi pe cala paren-ferală (subcutan, intramuscular sau intravenos). Substanfala toxice au o electivitate de fixare, care variază în funcţiune da numeroşi factori: cantitatea absorbită, afinitatea fafă da toxic a fesutului, constitufia fesutului (mărimea porilor membranei celulare) şi solubiTtataaîn apă, în lipide, protide, etc., a toxicului. Otrăvirea este consacinfa fenomenelor fizicochimice pe car' |e produce otrava, fie la nivelul stratului extern al celulelor organismului, fia chiar în protoplasmă (cu modificări în funcfiunile celulei). în otrăvire se produc fenomene de inhi-bifie, de stimulare, da depresiune sau de paralizie, cari pot fi temporare „reversibile" sau definitive „ireversibile". Unele otrăvuri se unesc cu hemoglobina, formând compuşi cari nu mai permit hematoza (carboxihemoglobină, methemoglo-bină); acidul c;anhidric se uneşte cu numeroase diastaze, pe cari |e distruge; metalele grele se combină cu glutationul şi suspendă anumite funcHuni. Otrăvirile accidentale pot fi de natură alimentară, medicamentoasă (imprudente, supradozări, confuzii1 sau provocate de muşcăturile veninoase ale unor animale; otrăvirle profesionale, acute sau cronice, se datoresc folosirii, în condifiuni de muncă neigienice, a unor substanfe toxice, ca: mercurul, plumbul, arsenicul, gazele toxice, etc. V. şi Intoxicafie. 2. Otrăvirea catalizatorilor [OTpaBJieHHe Ka~ TaJiH3aT0p0B; empoisonnement des catalyseurs; Vergiftung der Katalysatoren; poisoning of cata-lysers; katajizâtorok megmergezese]: Fenomen care consistă în reducerea activităţii catalizatorilor solizi, în prezenţa unor cantităţi mici din anumite substanţe, numite otrăvuri de catalizatori (v.). 3. Oîto, aliaj ~ [cnJiaB Otto; alliage O.; O. Legierung; O/s alloy; O. otvozet]. Metl.: Bronz cu 68,5% cupru şi 31,5% staniu, folosit pentru confecţionarea anumitor aparate (speculum) şi oglinzi medicale, (N, C.). 4. Oîto, motor Sin. Motor cu explozie (v.). 5. Cflrelif [OTTpeJiHT; ottrelite; Ottrelitlr ot-trelite; ottrelith]. Mineral.: Aluminosilicat hidratat de fier cu magneziu şi mangan. Este o Vcrietate de mică, foarte greu clivabilă şi cu duritatea 6,5, de coloare verde negricioasă. Sin. Clcritoid (mică casantă), 6. Ou [HHlţO; oeuf; Ei; egg; tojas]. 1. Bof.: Celulă reproducătoare, care răzuită din fuziunea a doi gameţi (v.), cari pot fi identici (isogamefi), sau diferiţi (eterogamefi). Oul are o membrană celulozică externă, care îmbracă nucleul, protoplasma şi rezervele nutritive. — 2. B:o/., Zoo/.: Produs al organismu'ui animalelor ovipare, prin care se înmulţesc pasărila, batracienele, reptilele, artropodele, etc., şi care rezultă din contopirea ovulului cu spermatozoidul. Oul e un ansamblu de substanţe nutritive da rezervă, care conţine numai celula femelă, dacă nu s'a produs fecundarea, sau embrionul.dacă aceasta s'a produs. Oul de pasăre constitue un aliment complet (mai concentrat şi mai complet decât laptele), care conţine substanfe nutritive indispensabile vieţii ca: Secfiune prin oul de găina. (mărime naturală), f) strat de grăsime cu funcfiunea regulator al circulafie! aerului prin porţi cojii: 2) coajă protectoare; 3) membrană protectoare; 4) albuş (rezervă nutritivă); 5) calaze cari rrtenfin gălbenuşul suspendat în masa albuşului; 6) vifelină (membrană protectoare a gălbenuşului); 7) straturi galbene şi galbene-albicioase ale gălbenuşului; 8) pată sau veziculă germinativă, careconfine embrtonul; 9) cavitate centrala; 10) rezervă de aer. proteine, cca 13 % , grăsimi, cca 10 % , săruri (fosfaţi da calciu, clorură de sodiu, clorură de fier, etc.)„ cca 0,26 % , vitamine (A, B, D, E şi R), şi are o valoare calorifică de 1^6 kcal/kg. 272 Forma ouălor este caracteristică (ovoidă în secţiunile longitudinale, şi circulară în secţiunile transversale). Coloarea lor variază după specie, putând fi uniformă, sau cu nuanfe ale aceleiaşi colori, sau cu pete sau desene colorate altfel, caracteristice speciei. Mărimea şi greutatea ouălor variază după specie (la găină, între 25 şi 80 g; la gâscă, cca 140 g; la curcă, cca 90 g, etc.).— Oul de găină (v. fig.) e format din coajă (de coloare albă sau aproape albă)* care are un roi de protecţiune, şi care e constituită din săruri minerale, din substanţe colorate şi grăsimi; din membrane protectoare de coloare albă-cenuşie; din albuş, care prezintă trei straturi coloidale albuminoase, de diferite densităţi; din două calaze, cari fin gălbenuşul suspendat în masa albuşului; din gălbenuş, care e format din straturi de coloare galbenă, de diferite nuanfe, şi e învelit de o membrană subfire (membrană vitelină); din embrion (vezicula germinativă, care se găseşte pe gălbenuş), cu aspectul de pată de coloare mai deschisă; şi din camera de aer (bănuţul). Coa;a oului de găină conţine: cca 94% carbonat de calciu, 1,5% carbonat de magneziu, 0,7% fosfat de calciu şi de magneziu, şi 4,1 % substanţe organice. Albuşul reprezintă, în medie, 60% din greutatea oului, şi conţine: cca 73% apă, 13% albumină, 0,26% grăsimi, 0,87% substanfe neazo-toase şi 0,61% săruri minerale. Gălbenuşul reprezintă 30% din greutatea oului, şi e constituit din cca 17% substanfe proteice, 30% substanfe grase, 53% apă, şi din săruri minerale, lecitine, vitamine, etc. Pentru a conserva ouăle mai mult timp se folosesc diferite procedee, şi anume: conservarea cu ajutorul frigului, între 0° şi 2°, în lăzi uscate, cu talaşi uscafi (se conservă timp de 3-• *8 luni); conservarea în apă de var la 7•••8°; în apă de var cu cforură de sodiu; într'o solufie de 1,5% clorură de sodiu (se conservă maximum o lună); în solufie de acid boric sau de acid salicilic (10%); în parafină, în vaselină, colodiu, alaun, etc.; în pleavă, în tărâfe, cenuşă, cărbune praf, vată, etc.; în silicafi de potasiu şi de sodiu (sticlă lichidă); etc. Ouăle sunt întrebuinfate în alimentafie şi în industria alimentară (patiserie, conserve, praf de ouă, etc.). î. Ouă, praf de ~ [HHHHbiH nopomoK; pou-dre d'oeuf; Eierpulver; egg powder; tojâspor]. Ind. alim.: Produs alimentar obfinut prin uscarea gălbenuşului de ou, în vid, la o temperatură de cel mult 60°, până Ia obfinerea unei pulberi. Confine, în medie, 87% substanfe organice (grăsimi, lecitină), fosfafi, etc. Praful de ouă e folosit în alimentafie. 2. Ouabaină [o6aHH; ouabaîne; Ouabain; ou-abain; oubain]. Chim.: Glicozid din clasa steroi-delor, izolat din arborii Strophanthus gratus şi Acocanthera ouabaio, cari cresc în Somalia; e întrebuinfat de populafia indigenă pentru otrăvirea săgefilor. Are structura chimică şi proprietăţi fiziologice asemănătoare acelora ale strofantinei(v.). E unul dintre cele mai puternice Joxice cardiace; e întrebuinfat în doze foarte mici ca medicament pentru boalele de inimă; în doze mai mari, e o otravă puternică. Sin. Strofantină G(F). s. Ovă [nojiyHHiţeo6pa3Hoe yKpanieime; ove; Eierstab; egg and tongue moulding; tojâs-lec]. Arh.: Motiv decorativ, alcătuit dintr'o proeminentă în forma unei jurnă-tăfi de ou în relief, incadrată de de o baghetă. Ovele au fost folo- Qvă. site foarte des în arhitectura clasică, fiind dispuse în şiruri lungi, orizontale, intercalate între două muluri (v. fig.). 4. Oval [OBajib;ovale; Oval, Ovale;oval; ovâlis]. Maf.: 1. Curbă convexă închisă, care are o axă de simetrie, şi a cărei curbură în punctele de intersec-fiune cu axa este mai mare decât în orice alt punct a| curbei. Când curba are şi o axă de simetrie perpendiculară pe prima, ovalul se numeşte regulat; în celelaltş cazuri el se numeşte neregulat. Elipsa este un exemplu de oval regulat. — 2. Corp ovoidal (vf Ovoid). 5. Oval, aparat pefttru strunjit V. Strunjit, aparat pentru ~ eliptic. e. Ovaibumină [ajib6yMHH H3 6ejiKa flHiţ; albumine d'oeuf; Ovalbumine; ovalbumin; ovalbu-min]. Chim. biol.: Albumină din albuşul de ou, de unde se extrage şi se purifică. Are greutatea moleculară de cca 43000 şi este compusă din cca 16 aminoacizi diferifi, între cari predomină acidul glutamic, prolina, leucina, alanina, va-lina, arginina, fenilalanina şi histidina. E folosită în industria alimentară. V. şi sub Albumine. 7. Ovalele lui Cassini [oBaJlbi KaccmiH;ova-les de C.; C. Kurven; C. ovals; C. ovâlok]. Geom..* Locul geometric al punctelor, astfel ca produsul distanfelor lor la două puncte fixe să fie constant. Dacă această constantă se notează cu C2, ecuafia ova- Ovalele Iul Cassini. lelor este P)* P) puncte fixe. (x*-hy2)2 — 2 a2 (x2 —y2) + a4—c4 = 0, a fiind distanţa dintre cele două puncte fixe (v. fig.). Când c — 0, ovalele lui Cassini devin lemnis-caie Bernoulli. s. ~ lui Descartes [oBajibi flenapTa; ovales de D.; cartesische Ovale; D. ovals; D. ovâlok]: Locul geometric al punctelor ale căror distante r, s la două puncte fixe, înmulţite cu numere date m şi n, dau o sumă fixă: mr + ns— l. Sunt, în general, curbe de gradul al patrulea Ova>e,e •ul Descartes (Vi fig.), p)'p) puncte fixe. 9. Ovaiizare [0BaJiH3au;HH; ovalisation; Un-rundwerden; ovalization; ovalizâlâs]. Tehn.: Deformarea permanentă sau uzura provocată în ser- 273 viciu, a unui corp cilindric circular, astfel încât secfiunea sa circulară să devină ovală. Ovalizarea provine, în general, din cauza uzurii inegale a suprafefelor, provocată de un montaj greşit, de jocuri de uzură, de suprasolicitări, de ungere insuficientă, etc. — Exemple: 1. Ovalizarea cilindrului de maşină [H3H0C iţHJlPTHflpa; ovalisafion du cylindre de machine; Unrundwerden des Masch'nenzylinders; ovalization of machine cylinder; gephenger-ovalizâlâs]: Ovalizarea suprafefei nterioare a unui cilindru de maşină (motor cu abur motor cu ardere internă, pompă compresor, etc.). Ea apare în special la cilindrii orizontali. V. şi sub Cilindru ovalizat. 2. ~ fusului [H3H0C Iţan(|)bi; ova|isat‘on de la fusee; Unrundwerden des Achsschenkels, Unrundwerden des Zapfens; journal ovalization; ten-gelycsap-ovalizalâs]: Ovalizarea suprafefei fusurilor de osie sau de arbore. Ea este provocată de o presiune specifică prea mare pe suprafafa fusului, de uzura inegală a metalului antifricfiu-ne al cusinetului, de încălzirea fusului, de jocuri de uzură, etc. De obiceiu, ovalizarea se elimină prin strunjirea din nou a suprafefei fusului. 3. Ovalizat [0BajiH3Hpc>BaHHbift; ovalise; un-rund; untrue; ovalizâlt]: Calitatea unui corp cilindric de a avea secfiunea, inifial circulară, transformată în secfiune de contur oval. Exemple: cilindru ovalizat, fus ovalizat, etc. 4. Ovariotomie [aKCTHpnaiţHH HHHHHKa; en-levement des ovaires; Ovariotomie; ovariotomy; ovariotomia]. Zoot.: Castrarea animalelor femele prin extirparea ovarelor. Se execută în scopul de a preveni sau de a înlătura o afecţiune (tumoare, inflamafie, etc.) sau în scopuri economice, pentru a le îngrăşa, pentru a îmbunătăţi calitatea laptelui sau pentru a prelungi perioada de lactafie, până la doi ani, după care sunt sacrificate. 5. Ovăs [OBec; avoine; Hafer; oats; zab]. Agr.: Plantă din familia gramineelor, genul Avena. Se cultivă mai mult speciile Avena sativa L., şi Avena orientalis Schreb.; în China se cultivă Avena chinensis Metzg. Aceste specii se subdivid în numeroase varietăfi. Ovăsul e răspândit pe toate continentele, între 65° latitudine nordică şi 50° latitudine sudică, şi până la înălfimi.de 1400-1800 m, de exemplu în Alpi şi în Carpafi. Clima umedă şi răcoroasă contribue la desvoltarea plantei*. Se cultivă pe o suprafafă de cca 50 milioane hectare. Prezintă unele caracteristice generale ale cerealelor. Rădăcinile coronare sunt mai puternice decât la alte păioase,adâncindu-se în părrfint până Is60"’80cm; unele ajung până la 1---2 m (în cazul solurilor uscate). Paiul este fistulos, neted cu 4-*-8 inter-nodii. în cenuşa paielor se găsesc cca 26% potasiu, 3% sodiu, 6,5% calciu, 3,3% magneziu, 4,5% fosfor, 46,5% siliciu. Are florile dispuse în inflorescenfe, sub formă de panicul, iar fructul este acoperit de „fire" de pleavă, şi concrescut cu acestea numai la bază. Florile unui spiculef sunt acoperite de glumele membranoase, ar fiecare floare este protejată de glumele de coloare galbenă deschisă până la neagră. Bobul este o cariopsă, de formă alungită şi îmbrăcată în glumele de coloare galbenă, albicioasă, cenuşie, purpurie, neagră, etc., după varietatea plantei şi condifiunile în cari se desvoltă. Compozifia chimică a boabelor de ovăs, cu pleve, e următoarea: 8,3 ■••17% substanfe proteice, 3,8-•• 4,8% grăsimi, 58,2% substanfe zaharoase, 8 • * • 10% celuloză, 3,3% cenuşă şi apă. Făina albă de ovăs confine, în medie, 27% substanfe proteice, 6,6% grăsimi, 54,5% substanfe zaharoase şi cca 600 unităfi vitamină B* |a 100 g făină. — Clima umedă şi temperată e cea mai favorabilă pentru desvoltarea culturii de ovăs. Se obfin recolte bune şi pe soluri sărace, dar cu cât solul are o umiditate mai potrivită şi e mai bogat în săruri, se obfin recolte mai bogate. E folosit ca nutref concentrat pentru animale (atât boabele, cât şi paiele şi pleava). în unele regiuni, e folosit la fabricarea pâinii şi în alimentafia copiilor şi a convalescenfilor, singur, sau împreună cu alte produse. 6. Overlock. Ind. text.: Cusătură făcută din două fire, care uneşte două bucăfi ale unui tricot croit din bucată, şi împiedecă destrămarea firelor de margine. 7. Ovicid [HCTpe6jiflK)iu,HH niiiţa Haceno-MbiX; ovicide; eiervertilgend; ovicide; peteolo]: Calitatea unei substanfe chimice sub formă de emulsiune, de soiufie sau de gaz, de a avea proprietatea să distrugă ouăle insectelor, ale acarie-nilor, etc. s. Ovine [îKHBOTHbie OBenbeii nopoflbi; ovines; Schaff(rassen); ovines; juhfajtâk]. Zoof.: Subfamilie din familia bovi-deelor, din care fac parte două genuri: Ovis şi Capra. 9. Ovoid [HHiţeo6pa3-HblH; ovoîde, ove; eiformig; ovoid; ovoid, tojâsformâju]: 1. Calitatea unui corp solid de a avea o formă exterioară asemănătoare cu forma unui ou. — 2. Calitatea unei curbe plane de a avea forma conturului aparent al secfiunii longitudinale mediane a unui ou, adică de a fi ovală (v. Oval). — 3. Calitatea unui corp solid de a avea cel pufin o secfiune plană de forma secfiunii longitudinale mediane a unui ou. io. Ovoscop [obockoii; ovoscope; Ovoskop; ovoscope; ovoszkop]: Aparat folosit pentru examinarea ouălor din punctul de vedere al mărimilor şi a stabilităţii camerei de aer, al consistenfei gălbenuşului şi albuşului, etc. în general, aparatul se compune dintr'o cutie cu o sursă luminoasă în inferior, şi o deschidere în care se aşază oul. Uneori, are şi o oglindă care dirijează şi concentrează razele de lumină. M Modul de construire a unei curbe ovoide. AM8) semicerc; 8D) şi AE)arce de cerc descrise din A şi B, cu raza AB; END) arc de cerc descris cu raza CD; 0/4 = 0B = OC; AC = BC; CE=CD; 18 274 1. Ovoviielină [(J)oc$onpoTeHA H3 HcejiTKa HHlţ; vitelline d'oeuf, Ovovitellin; ovovitellin; ovo-vitellin]. Chim. biol.: Fosfoproteidă din gălbenuşul de ou. în stare naturală, este legată de o lecitină de care se separă greu. Componenta proteică a ovovitelinei are proprietăfile unei globuline. 2. Oxalafi [oKCaJiaTbi; oxalates; Oxalsăure-salze; oxalates; oxalâtok]. Chim.: Săruri şi esteri ai acidului oxalic. Oxalafii sunt răspândiţi în natură. Sa pot prepara şi sintetic (v. sub metalul respectiv); sunt, în general, insolubili în apă (cu exceptiunea oxalajilor alcalini), solubili în acizi minerali (precipită din nou prin tratare cu amoniac, în exces). încălzifi sau tratafi cu acid sulfuric concentrat, oxalafii se descompun cu uşurinfă, şi trec în bioxid de carbon, în oxid de carbon şi în oxidul metalului respectiv. Se întrebuinţează în medicină, în vopsitorie, în chimia analitică, în industria textilă, etc. s. Oxaldine. V. Imine. 4. Oxalic, acid ~ [maBejieBan KHCJiOTa; acide oxalique; Oxalsăure; oxalic acid; oxâlsav]. Chim.: HOOC-COOH; p. t. 186• • ■ 187° (cu descompunere). Acid foarte răspândit în vegetale, sub formă de săruri de calciu şi de potasiu (de ex. sarea de măcriş este un oxalat acid de potasiu). Liber, se găseşte în unele ciuperci. în regnul animal apare în urină, din care se depune sub formă de oxalat de calciu, formând „pietre" la rinichi sau la vezica urinară. Industrial, se obţine prin încălzirea formiatului de sodiu la 400°, după reacţia: H-COONa COONa H2+ J H- COONa COONa Oxalatul de sodiu, tratat apoi cu acid sulfuric, pune în libertate acidul oxalic. Este un redu-cător puternic. Acidul oxalic se întrebuinţează în vopsitoria textilă, ca agent de decolorare (lemn, glicerina, etc.), la fabricarea unor materii colorante (aurina), a cernelurilor, etc*,.. Sin. Acid etandioic. 5. Oxfordian [0Kc4)0pAHaH0BbiH npyc; ox-fordîen; Oxfordien; Oxfordian; oxfordian]. Geol.: Etaj dela partea inferioară a Malmului, caracterizat prin prezenfa amonitului Macrocephalites macrocephalus. 6. Oxiaceiilenică, sudură V. sub Sudură. 7. Oxiacizi [okchkhcjiotbi; oxyacides; Oxy-săuren; oxyac'ds; oxisavak]. Chim.: Compuşi chimici cari confin în molecula lor grupări hidroxil şi grupări carboxil. Se împart în două clase: acizi-alcooli, cari au grupările OH legate de o catenă alifatică sau de catena laterală a unui compus aromatic, şi acizi-fenoli, cu grupările OH legate direct de nucleul aromatic. 8. Oxialdehide [oKCHaJibAera/ţ; oxyaldehy-des; Oxyaldehyde; oxyaldehydes; oxialdehidek]. Chim.: Compuşi cari confin în moleculă, afară de o grupare aldehidică, şi grupări hidroxil. Se împart în monooxialdehide, polioxialdehide şi al-dehide fenolice. 9. Oxîarc. V. sub Tăiere cu arcul electric. 10. Oxibitumen [oKCHdHTyM; oxybitume; Oxy-bitumen; oxy-bitumen; oxibitumen], Ind. petr.: Produs rezultat, pe cale naturală sau artificială, din polimerizarea şi oxidarea petrolului brut. Sin. Asfalt. 11. Oxiceluloze [0KCHiţejiJif0Ji03bi; oxycellulo-ses; Oxyzellulose; oxycelluloses; oxicellulozek]. Chim.: Produşi de degradare ai celulozei, obfinufi prin tratarea acesteia cu agenfi oxidanţi şi aer, în prezenfa hidrafilor alcalini. Oxicelulozeje nu con-slitue un produs definit; ele pot prezenta aspecte foarte diferite, după felul tratamentului la care a fost supusă celuloza. Oxidarea produce o rupere a macromoleculei de celuloză în fragmente cu grad de polimerizare mai mic. Se pot produce dela sine în timpul operafiunii de albire a fibrelor textile cu hipodorit de sodiu sau cu alfi oxidanfi, dând un material fără rezisienfă. 12. Oxicefone [oKCHiţeTOHbi; oxycetones; Oxy-ketone; oxyketones; oxiketori]. Chim.: Compuşi cari confin în moleculă, afară de o grupare ce-tonică, şi grupări hidroxil* Se împart în mono-oxicetone, poiioxicetone şi cetone fenolice. ia. Oxid [oKHCb; oxyde; Oxyd; oxide; oxid]. Chim.: 1. Compus binar al oxigenului cu un alt element. Oxigenul se poate combina direct cu cele mai multe elemente. în unele cazuri, oxi-zii se obfin însă numai din sărurile elementelor respective. Se cunosc oxizi ai aproape tuturor elementelor, cu excepf'unea halogenilor şi a gazelor rare. Multe elemente formează mai muifi oxizi, de exemplu cuprul, fierul, plumbul, etc. Oxizii se grupează în următoarele clase: oxizi acizi; cum sunt cei mai mulfi oxizi ai metaloizi-lor, cari se combină cu bazele sau cu oxizii bazici, pentru a forma săruri; oxizi bazici, cum sunt cei mai mulfi oxizi ai metalelor, cari se combină cu acizii sau cu oxizii acizi, pentru a forma săruri; oxizii amfoteri ai elementelor de transifie; oxizi neutri; oxizi salini, cari se obfin prin combinarea unui oxid acid cu un oxid al aceluiaşi element, ca, de exemplu, miniul de plumb, obţinut din combinarea protoxidului de plumb cu bioxid de plumb. — 2. Compus al oxigenului cu o substanţă definită, chimic nesaturat. Exemplu: oxidul de etilen H2C;-------CH«. V 14. Oxidabil [oKHCJifleMbiH; oxydable; oxydi-erbar; oxidable; oxidâjhato]. Chim.: Calitatea unei substanfe de a putea fi oxidată. 15. Ox'danf [oKHCJiHFOHţHH; oxydant; oxydier-end; oxidizing; oxidâlo]. Chim.: Calitatea unui compus chimic de a produce o reacfie de oxi-dare. Oxidanfii folosifi cel mai mult sunt: oxigenul, ozonul, compuşii bogafi în oxigen (apa oxigenată, bioxidul de mangan, anhidrida cromică, acidul azotic, azotafii, clorafii, permanganafii, bi-cromafii, etc.), şi anumite amestecuri de substanfe cari reacfionează între ele, punând în liber-. tate oxigen în stare născândă. ie. Oxidare [OKHCJieHHe; oxydation; Oxydation; oxidation; oxidâlâs], 1. Chim.: Fenomen chimic în care se produce o pierdere de electroni a unui element chimic din stratul său periferic. Con- form acestei definiţii, se consideră ca fenomen de oxidare şi procesul chimic în care elementul oxidat nu se combină cu oxigenul, dar în care el a pierdut, totuşi, unul sau mai mulfi electroni. Astfel, în reacfia 2CuC1 + C12->2CuC12, se spune că cuprul s'a „oxidat", trecând în clorură cupri-că, prin pierderea unui electron, deşi în reacfie nu a intervenit oxigenul. Exemplul cel mai cunoscut de oxidare este unirea oxigenului cu un element sau cu un compus chimic, cu formarea unei combinafii oxigenate. — 2. Metl.: Fază a procesului tehnic de afinare, care consistă în curăfirea de impurităfi a unei mase metalice, de obiceiu topită, prin oxidarea lor. Operafiunea se poate executa: pe vatră, cu gaze de ardere şi sguri corespunzătoare (de ex. în cuptorul de pudlare, sau în cuptorul Siemens-Martin); prin insuflare de aer, fără folosire de combustibil (de ex. în convertisoare Bessemer sau Thomas); prin prăjire (de ex. în convertisoare de prăjire simplă, pentru oxidarea sulfului şi a fierului din minereurile de cupru topite în cuptorul water-jacket). — 3. Metl.: V. sub Protecfia metalelor. 1. Oxidare biochimică [6H0XHMHHeCK06 OKHC-JieHHe; oxydation biochimique biochemischeOxy-daiion; biochemical oxidation; biokemiai oxidâlâs]. Chim. biol.: Oxidarea biochimică a proteinelor, a grăsimilor şi a hidrafilor de carbon provenifi din alimente, care se produce în celula vie, sub acfiunea directă a enzimelor, şi care liberează energia necesară organismului. Enzimele au rolul de a transmite atomii de hidrogen, dela substrat, moleculei de oxigen, care este, la rândul ei, activată de fermentul respirator al lui Warburg. Atomii de hidrogen sunt luafi, dela substrat, de enzimele numite codehi-draze, cari îi cedează fermenfilor galbeni din grupul flavinelor. Atomii de hidrogen sunt cedafi apoi, pe rând, citocromilor b, a şi c, iar acesta din urmă, fermentului respirator. în etapele numeroase ale procesului de oxidare celulară se liberează treptat cele 68 calorii cari rezultă din combinarea unei molecule de h’drogen cu oxigenul, putând fi folosite, în cantităfi mici, de celula vie. 2. ~ electrolitică [ajieKTpojiHTOBoe okhc-JieHHe; oxydation electrolitique; elektrolytische Oxydation; electrolytic oxidation; elektrolitikus oxidâlâs]. Electroqhim.: Operafiune care foloseşte ca agent de oxidare anodul sau oxigenul desvoitat la anod, într'un electrolit parcurs de curent. Substanfa care se oxidează se disolvă sau se emul-sionează într'un electrolit care, prin electroliză, poate da oxigen (soiufie de agizi sau de baze). Are numeroase aplicafii practice, în special la prepararea compuşilor chimici anorganici. 3. probă de ~ pentru uleiuri minerale [npooa oKHCJieHHH ajih MHHepajibHbix Maceji; essai d'oxydation pour huiles minerales; Oxydationsprobe fur Mineralole; oxidation test for mineral oils; oxidâlesi proba âsvânyolaj re-szere]. V. sub Alterare probă de ~ artificială. 4. Oxidafivă, degradare ~ [oKHCJiHTejibHaa ^erpaflai^Hfl; degradation oxydative; oxydativer Abbau; oxidative degradation; oxidâtiv lefokozâs]. 275 Chim.: Reacfie folosită la olefine pentru stabilirea structurii moleculelor cari confin duble legături, în această reacfie se întrebuinfează, ca agent oxidant, permanganat de potasiu în soiufie acidă, la cald. Se produce o rupere a catenei la locul dublei legături. Formarea unei cetone indică faptul că molecula confine gruparea R2—C =, iar formarea unui acid indică faptul căîn moleculă se găseşte gruparea R — CH = . 5. Oxidaze [0KCHAa3bi; oxydases; Oxydasen; oxidases; oxidâzok]. Chim. biol.: Enzime cari au proprietatea de a oxida substanfele organice. Ele activează şi deplasează hidrogenul unui donator pufin specific, pentru a-l transporta direct pe oxigenul molecular. Exemple de oxidaze sunt: mono-fenol-oxidaza sau tirozinaza, care se găseşte în vegetale şi în animale; provoacă formarea chino-nejor; polifenoloxidazele, cărora le este datorită înnegrirea tăiefeilor de tubercule, sau de fructe crude, la aer (transformarea fenolilor în chinone), şi indofenoloxidaza sau citocromoxidaza (fermentul respirator al lui Warburg), care are un rol important în fenomenele de respirafief. e. Ox’dimefrie [oKCHflHMeTpHa; oxydimetrie; Oxydimetrie; oxidimefry; oxidimetria]. Chim.: Ansamblul metodelor chimice de dozare cantitativă a diferifilor compuşi cari reacfionează cu substanfe cari pun în libertate oxigenul. Se titrează cantitatea de oxigen desvoitat sau combinat. în oxidimetrie se folosesc, pentru titrare, în majoritatea cazurilor, solufii decinormale de permanganat de potasiu. Se potfolosi şi solufii de bicromat de potasiu, de clorat de sodiu, etc. V. şi sub Manganometrie. 7. Oxidiil [rHApOKCHJi; hydroxyle, oxhydrile. Hydroxil, Oxhydril; hydroxyl; hidroxil, oxidril]; Ch/m.: Gruparea OH . — Apa, HOH se disociază în ioni de hidrogen (H+) şi în ioni de oxidril (OH );aceştia din urmă, prin trecerea curentului electric, sunt diri jaf i |a polul pozitiv (arîod). De asemenea, o bază se disociază în ionii elementului respectiv, şi în ionii de oxidril, cari dau caracterul bazic (de ex. hîdratul de sodiu NaOH= Na^+OH ), Sin. Hidroxil. 8. ~ glicozidic [rJiK)K03HflHbiH rHApoKCHJi; hydroxyle glycosidique; glukosidisches Hydroxyl; glucosidic hydroxyl; glikozidos hidroxil]: Oxidrilul care face legătura între componentul zaharic şi aglicon, la glicozide, şi care rezultă din oxigenul carbonilic al zahărului. 9. Oxigen [KHCJlOpOA; oxygene; Sauerstoff; oxygen; oxigen]. Chim.: O; nr. at. 8 gr.at. 16,000; gr. sp. 1,10523 în raport cu aerul; p. t. —218,4°; p. f. —183°. Element bivalent, care face parte din grupul al şaselea a! sistemului periodic. Este elementul cel mai răspândit în natură. Se găseşte: în aer, în proporfie de 23% în greutate (20,9% în volume), amestecat cu azotul şi cu alte gaze; în apă, în proporfie de 89%, combinat cu hidrogenul; în compozifia mai tuturor constituent lor solizi ai scoarfei Pământului (oxizi, silicafi, carbonaţi, etc.); în plante şi în animale, fiind un component important al substanfelor organice. Industrial, oxigenul se objine din aer lichefiat prin distilare fracfionată, sau prin electroliza 18* 276 apei. în primul procedeu, frigul este produs, fie prin expansiunea aerului comprimat la 200 at, printr'o supapă de expandare, fie prin expansiune într'o maşină cu piston. Instalaţiile moderne pentru producerea oxigenului sunt echipate cu schimbătoare de căldură, formate din vase cilindrice umplute cu făşii de aluminiu răsucite, pentru a mări suprafaţa de contact a aerului care intră; acesta e mai întâi răcit prin trecerea lui prin unul din schimbătoarele de căldură, în timp ce alt schimbător de căldură este răcit cu azot la —195°, operafiunile alternând. Aerul răcit e apoi lichefiat cu ajutorul compresoarelor. Separarea aerului lichid în oxigen şi azot se bazează pe diferenţa dintre punctele lor de fierbere (— 183° fafă de — 195°). Aerul lichid este introdus într'un aparat cu două coloane (v. fig.), în care are loc, în partea inferioară, o prerectificare, |a mijloc, se produce oxigen de 99,5%, iar în coloana superioară, are loc rectificarea principală, obfinându-se azot cu puritatea de 99,8%. — Prin procedeul de electroliză a apei acidulateseobfine,de asemenea, oxigen în stare pură şi, în acelaşi timp, şi hidrogen. Astfel de insta-lafii se folosesc dacăexistă posibilitatea întrebuinţării ambelbr gaze obfinute, şi dacă energia electrică este ieftină. Instalafiile pentru electroliza apei sunt formate, fie din aparate cu spafiul ano-dic despărfit prin diafragme de cel catodic, fie din aparate în cari electrozii sunt folosifi unipolar (v. fig.) sau bipolar. în primele aparate, electrozii sunt de fier nichelat, aşezafi vertical în-. tr'un bac împărfit în celule. Catozii din primul sistem sunt învelifi cu pânze de asbest, cari formează diafragmele, iar anozii sunt aşezafi între catozi. Oxigenul şi hidrogenul desvoltat se colectează prin dispozitivele speciale dela partea superioară a insta|afiei. Celulele pot fi construite pentru 1500 ■••15 000 A, pentru tensiunea de 1,99 •• -2,09 V. în aparatele cu celule bipolare, numai primul şi ultimul electrod sunt legafi la sursa de curent, iar ceilalfi funcfionează ca electrozi intermediari, adică pe o parte drept anozi şi pe cealaltă parte drept catozi. La aceste aparate, diafragmele sunt formate din foi de nichel foarte subfiri şi perforate; în partea superioară, electrozii au canale pentru colectarea oxigenului (şi a hidrogenului) format. Densitatea curentului electric necesar este de 650* 700 A/cm2, iar ten- siunea, de 2,35 V. în unele instalafii, oxigenul şi hidrogenul se obfin cu presiune suficientă pentru a fi încărcate direct în tuburi de ofel. — în cantităfi mai mici, mai ales în laboratoare, Aparat de distilare a aerului lichid. 1) serpentină de lichefiere a aerului; 2) conductă de tre-cereaaerului lichid; 3) condensator; 4} conductă de evacuare a oxigenului pur; 5) conductă de evacuare a azotului pur; 6) conductă de azot lichid; 7) conductă de trecere a amestecului lichid (cu 35...400/o oxigen). oxigenul se prepară prin descompunerea termică a unor oxizi sau a unor săruri ale acizilor oxi- 0 D D Celulă unipolară penfru producerea oxigenului (şi a hidrogenului) prin electroliza apei. C) conductă pentru oxigen; E) electrozi; D) diafragme de asbest. genafi, de exemplu din oxidul roşu de mercur (2 HgO -» Os + 2Hg), sau din cloratul de potasiu (2 KCl03-> 302 + 2KCI). Oxigenul este un gaz incolor, inodor, fără gust, pufin solubil în apă (v. fig.). Lichefiat sub presiune, are o coloare albastră. Se combină energic sau lent cu aproape toate elemente 1 e, formând oxizi. Această reac-fie se numeşte oxi-dare (v.). Oxigenul întrefine vieafa plantelor şi a animalelor. El are multe întrebuinfări: la A 20°C 30°C 0 m 200 300 400 500 600 700 800 9001000 Solubilitatea oxigenului în apă. fabricarea acidului azotic (prin oxidarea amoniacului) şi a altor produşi chimici, la albirea hârtiei, la fabricarea uleiurilor sicative, la sudura cu gaz, la îmbogăţirea aerului pentru prăjirea minereurilor cu sulf, etc. în ultimul timp, în URSS, oxigenul se întrebuinfează pentru supraoxigenarea aerului introdus în cuptoarele înalte, în cuptoare Siemens-Martin şi în convertisoare, reducând astfel, în mod apreciabil, timpul de elaborare. în stare pură, oxigenul este întrebuinfat, în cantităfi mai mici, în aparatele de respirafie (măşti) ale aviatorilor cari se ridică la înălfimi mari; de asemenea, se administrează bolnavilor în anumite stări grave. Oxigenul se depozitează în gazometre, sub apă; pentru transport, se comprimă în butelii de ofel, sub 150 at presiune, cari pot confine aproximativ 6 m3. i. Oxigen biochimic necesar [Heo6xoAHMbiH 6HOXHMHHecKHH KHCJIOPOA; oxygene biochi-mique necessaire; biochemischer Sauerstoffbedarf ; necessary biochemic oxygen; biokemiailag szuk- 277 seges oxigen]. Canal.: Cantitatea de oxigen, exprimată în miligrame pe litru, necesară procesului biochimic de descompunere (oxidare) a substanfelor organice dintr'o apă uzată, sub acţiunea bacteriilor aerobe. Cantitatea de oxigen biochimic necesar, în primele cinci zile ale procesului de descompunere, constitue indicatorul stării de salubritate a unei ape uzate. 1. Oxigen de saturaţie [HacbimflfomHH KHC" Jiopo#; oxygene de saturation; Săttigungssauer-stoff; saturation oxygen; telitesi oxigen, szaturâlâsi oxigen]. Chim.: Cantitatea maximă de oxigen pe care apa o poate disolva la o anumită temperatură. 2. ~ disolvat [pacTBopeHHHH KHCJiopoA; oxygene dissous; geloster Sauerstoff; dissolved oxygen; oldott oxigen]: Cantitatea de oxigen care se găseşte efectiv disolvată în apa care se cercetează. s. Oxigenare [dejieHHe khcjiopoaom; oxyge-nation; Oxydierung; oxygenation; oxigenâlăs]. Ind. fexf.: Albire bazată pe puterea oxidantă a oxigenului activ din apa oxigenată. 4. Oxihemină: Sin. Hematină (v.). 5. Oxihemoglobină. V. sub Hemoglobina. 6. Oxilicvif [OKCHJIHKBHT; oxyliquite; Oxyli-quit; oxyliquit; oxilikvit]. Expl.: Exploziv format din aer lichid, cu vată, cu pulbere de cărbune de lemn, sau cu reziduuri petroliere. 7. Oxilif [okchjiht; oxylithe; Oxylith; oxylith; oxilit]. Chim.: Peroxid de sodiu, Na202, aglomerat, uneori după adăugire de urme dintr'o sare de cupru sau de nichel. în contact cu apa, desvoltă oxigen. Se întrebuinfează pentru reînnoirea oxigenului din aerul unor spafii închise ^submarine, etc.), având, în acelaşi timp, proprietatea de a absorbi bioxidul de carbon format. Reacfia de producere a oxigenului desvoltând multă căldură, oxilitul poate aprinde substanfele organice cu cari ajunge în contact, şi deci poate provoca incendii. 8. Oxime [OKCHMbi; oximes; Oxime; oximes; oximek]. Chim.: Derivafi funcfionali ai aldehide-lor şi ai cetonelor, obfinufij între altele, prin acţiunea hidroxilaminei, H2NOH, asupra grupării car-bonilice. Se deosebesc aldoxime, cu formula generală R —CH = N —OH, şi cetoxime, cu formula generală R2C=N —OH. Oximele sunt lichide sau solide cari se pot distila. Au caracter slab acid sau slab bazic, dând cu acizii săruri nestabile. Prezintă fenomenul de isomerie geometrică; se cunosc, astfel, isomeri „sin" (cis) şi „anti" (trans). Oximele prezintă importantă în unele procese de sinteză. ^ ^ 9. Oxină [okchh; oxine; Oxin; oxine; oxin]. Chim.: 8-oxichinolină, orto-oxichinolină. E un reactiv întrebuinfat în chimia analitică; formează precipitate insolubile cu numeroase metale (Cu, Ca, Mg, A|, Bi). 10. Oxinervonă [0KCHHepB0H; oxynervone; Oxynervon; oxinervone; oxinervon]. Chim. biol.: Cerebrozid compus din acid oxinervonic, sfingo-zină şi galactoză. Oxinervonă se găseşte în creier şi în ţesutul nervos. V. Cerebrozide. 11. Oxiosoi. V. Isoform. 12. Oxiprolină [oKCHnpoJiHH; oxyproline; Oxy- prolin; oxiproline; oxiprolin]. q^j Chim.: Aminoacid: acid g-oxi- | pirojidin-a-carbonic. Oxipro- hc--------CH2 lina este unul dintre com- | J ponenfii proteinelor naturale. H2C CH—COOH în gelatină, proporfia de oxi-prolină ajunge până la 17%. 13. Oxipropan. V. Isopropilic, alcool 14. Oxifăiere. V. Tăiere cu oxigen. îs. Oxifuberculină [0KCHTy6epKyjiHH; oxytu-berculine; Oxytuberkulin; oxituberculin; oxituber-kulin]. V. sub Tuberculină. 16. Oxo- Chim.: Prefix folosit pentru a indica prezenfa într'o moleculă a grupării CO, fără caracter cetonic. Dacă introducerea grupării „oxo" reclamă şi fixarea simultană a unui atom de hidrogen pe carbonul sau pe azotul vecin, se foloseşte simbolul oxo — a(b), în care a indică pozifia grupării CO, şi b indică pozifia atomului vecin, hidrogenat; de exemplu, transformând gruparea — N = CH — 0) (6) a purinei în — NH —CO —, se obţine hipoxantina (0 (6) sau oxo-6(1) purina. 17. Oxomefan. V. Aldehidă formică. îs. Oxoniu, săruri de ~ [cojih okcohhh; sels d'oxonium; Oxoniumsajze; oxoniumsalts; oxonium-sok]. Chim.: Produse de combinare a eterilor cu acizii minerali tari, concentrafi. Sărurile eterilor ciclici au stabilitate comparabilă cu a sărurilor de amoniu. 19. Ozalid [6yMara 03aJiHA; papier ozalid; Ozalid-Papier; ozalid paper; ozalid-papiros]. Fofo.: Hârtie întrebuinfată în procedeul diazotipiei. Este acoperită cu un strat care confine o sare de di-azoniu şi un component de cuplare (un fenol). Prin expunere la lumină, componentul diazoic se descompune în părţile luminate şi se conservă în cele umbrite. Prin developare într'o atmosferă de amoniac, cuplarea se produce numai în păr-file neexpuse luminii, apărând colorate. 20. Ozocheriî [030KepHT; ozocerite; Erdwachs; ozokerite; foldiviasz]. Mineral.: Amestec natural de parafine oxidate. La temperatura ordinară, se prezintă în stare solidă. Ozocheritul e onctuos, poate fi moale sau tare şi cu spărtură concoidală. Poate fi galben ca ceara, brun, brun-verzuiu sau negru. Este translucid şi fluorescent. Are gr. sp. 0,84'■-0,97; p. t. 50- * * 100°, după varietăfi. Provine din oxidarea pe cale naturală a petro-lurilor parafinoase, când acestea ajung în contact cu atmosfera. Se găseşte în natură, în rocele poroase, în nisipuri sau în gresii. Se întrebuinfează la fabricarea unor ceruri industriale, a lumânărilor, etc. O varietate de ozocherit, care se găseşte la Slănicul Moldovei, se numeşte Moldavit. Sin. Ceară de pământ. 21. Ozon [030H; ozone; Ozon; ozone; ozon]. Chim.: 03. Gaz cu p. t. — 251,4°; p. f. — 112,5°. Reprezintă o stare alotropică a oxigenului. Se obfine, din acesta, în toate fenomenele în cari molecula de oxigen se descompune în atomi, conform reacfiilor: 02 -» 20; O + 02 -> 03. Formarea ozonului din oxigen se produce cu absorpfie de energie. Se poate prepara, prin 278 descompunerea oxigenului în descărcările electrice, prin iluminarea cu lumină ultravioletă, prin electroliza soluţiilor apoase ale acizilor, prin anumite reacjii chimice. Prin încălzirea oxigenului la temperaturi înalte se formează ozon, care este msă nestabil la aceste temperaturi. Se găseşte, în cantităţi mici, în atmosferă, unde are rolul de regulator al insolaţiei suprafeţei Pământului, absorbind radiaţiile ultraviolete de lun- o gimi de undă mai mici decât cca 3000 A. Este un oxidant energic. Se combină cu unele substanţe organice nesaturaie, cu formare de ozonide. Este un bun desinfecfant, folosit pentru sterilizarea apei şi a alimentelor. î. Ozonide [osohhah; ozonides; Ozonide; ozonides; ozonidek]. Chim.: Compuşi organici obţinuţi prin adiţia ozonului la dubla legătură olefinică. Se prepară, de obiceiu, în solufie de acid acetic, tetraclorură de carbon, etc. încălzite cu apă, ozonidele se descompun, rupându-se în locul dublei legături. Se obfin aldehide, respectiv cetone, după structura olefinei primitive. 2. Ozonizare [030HH3au;HH; ozonisation; Ozo-nisierung; ozonization; ozonizâlâs]. Tehn.: 1. Adăugirea unei mici cantităfi de ozon la aerul dintr'o încăpere, făcută pentru a desodoriza aerul, pentru a Schema unei instalafii de ozonizare. î) transformator; 2) ozonizor; 3) compresor de răcire; M uşcător de aer; 5) filtru de aer; 6) conductă de aer ozonizat; 7) sursă de apă; 8) pompă; 9) filtru; 10) pompă; 11) turn de sterilizare; 12) evacuarea aerului; 13) desaerisire; 14) rezervor de apă purificată. împiedeca desvoltarea bacteriilor pe materialele putrescibile, etc. Se foloseşte în sălile de spectacol, în halele de conservare a cărnii, în abatoare, etc. Se realizează, fie prin adăugirea de ozon în aerul proaspăt, introdus de ventilatoare în încăperea respectivă, fie prin introducerea în încăpere a aerului ozonizat, provenit dela ozoni-zoare, fie frecând fot aerul proaspăt prin ozoni-zoare de tip special, cu mare debit, şi cari produc un procent mic de ozon în aer. — 2. Tratarea apei cu ozon, pentru a o transforma în apă potabilă. Operafiunea se face în sterilizatoare (v.), pentru a distruge bacteriile din apa infestată şi a oxida substanfele organice. Procedeul de desinfectare prin ozonizare prezintă avantajul că excesul de ozon se descompune repede şi, deci, apa potabilă nu mai conţine nicio substanţă organică dăunătoare. 3. Ozonizor [030HH30p; ozoniseur;Ozonisator, Ozoniseur; ozonizer; ozonizâlo]. Tehn.: Aparat folosit penfru producerea ozonului. Se folosesc numai aparate în cari ozonul e produs prin polimeriza- ,Secfiune printr'un ozonizor de laborator. /) bornă de înaltă tensiune; 2) bornă de punere la pământ; 3) intrarea aerului; 4) apă; 5) mercur; 6) aer ozonizat. Pentru rea oxigenului, fie pur, fie a oxigenului din aer, prin descărcări electrice luminescente. în laborator se folosesc aparate alcătuite din două tuburi de sticlă coaxiale, printre cari circulă aerul sau oxigenul de ozonizat (v. fig.). în tubul interior, ca şi înafara tubului exterior, circulă apă, atât pentru răcirea instalaţiei, cât şi pentru a forma mediul electrolitic între electrozii legaţi |a sursa de curent alternativ. Tensiunea în serviciu e de 5000- • • 8000 V şi scade, când frecvenţa curentului creşte. Randamentul pentru un consum de 3 W este de 0,3 g ozon pe oră |a un debit de oxigen de 20 I şi scade la o treime, dacă se ozonizează aer mărirea cantităţii de ozon, se folosesc adesea grupuri de astfel de ozonizoare, legate, fie în paralel, fie, pentru mărirea concentraţiei de ozon, în serie. în tehnică se folosesc aparate construite după acelaşi principiu, în cari descărcarea se face, fie între pereţi de sticlă, fie între pereţi metalic?, fie între un perete de sticlă şi un perete metalic, pereţii fiind, fie cilindrici ca în cazul aparatului de laborator, fie semi-cilindrici (v. fig.), fie plani (v. fig.), fie unul cilindric şi celălalt alcătuit din mai multe discuri paralele,, perpendiculare pe axa cilindrului. Tensiunile de descărcare variază între 10000 şi 15000V. Astfel de aparate sunt, adesea, grupate în baterii. Schema descărcărilor electrice la un ozonizor semicilindric metalic, 1) apă de răcire; 2) rezistenfă cu glicerină. Ozonizor plan. /) intr?rea aerului; 2) apă de răcire; 3) deflegmator; 4) aer ozonizat. Pentru ozonizarea aerului din încăperi se folosesc uneori ozonizoare în cari elementele, alcătuite dintr'un bastonaş şi o placă, metalice, sunt montate în formă de reţea, aerul trecând peste această reţea. P, p; n, 71; w, <\> 1. P 1. Fiz.: Simbol literal pentru putere. Când puterea e funcfiune periodică de timp, P reprezintă puterea activă, valorile ei instantanee fiind reprezentate de simbolul p. — 2. El.: Simbol literal pentru polarizafia electrică. 2. P Chim.: Simboî literal pentru elementul Fosfor. 3. p 1. Fiz.: Simbol literal pentru valoarea instantanee a puteri. — 2. El.: Simbol literal pentru momentul electric. 4. p- Chim.: Simbol literal pentru prefixul para-. 5. x Mat.: Simbol literal pentru numărul iraţional transcendent care reprezintă raportul dintre lungimea circumferenfei şi diametrul ei, într'un spafiu euclidian: ti ~ 3,141592... 6. Fiz.: Simbol pentru fluxul electric. 7. Pa Chim.: Simbol literal pentru Protactiniu. s. Pacfong [naK(J)OHr; packfong; Packfong; packfong; packfong]. Metl.: Aliaj ternar de cupru, de nichel şi zinc, din clasa maillechort-urilor, cu confinut mare în cupru. Se întrebuinfează în special pentru fabricarea tacâmurilor. — Un minereu care se găseşte în China a servit timp îndelungat la extragerea unui aliaj cu compozifia 55% Cu, 23% Ni, 17% Zn, 2% Sn şi 3% Fe, numit pacfong, şi care era întrebuinfat la fabricarea de diverse obiecte importate în Europa, ca, de exemplu: cutiufe, candelabre, etc., chiar înainte de a se fi descoperit nichelul. Sin. Packfong, Paktong. V. şi sub Mailiechort. 9. Pachebof. V. Navă pentru transport de călători. 10. Pachet [napTHH, naKeT; paquet; Paket; parcei, bundle, packet; csomag, pakket]. Tehn.: 1. Ansamblu de obiecte, asemănătoare sau diferite, strânse la un loc şi legate, învelite sau înfăşurate parfial sau total, pentru a fi protejate contra prafului, a uscării, <§tc., pentru a fi prelucrate, sau pentru a uşura transportul, manipularea sau depozitarea |or. Exemple: balotul de bumbac, balotul de deşeuri de hârtie sau de aşchii de metal, legătura de ofel în bare, legătura de tablă în foi, etc. — 2. Ansamblu de piese identice, suprapuse sau alăturate, şi legate unele de altele, sau toate la un loc, pentru a da o piesă care poate fi folosită într'un sistem tehnic. Exemple: 11. ~ de grinzi [naKeT 6ajiOK; paquet de poutres; Trăgerbundel; bundle of girders; ge-rendacsomag, tartocsomag]. Pod.: Ansamblu de grinzi de lemn sau de ofel profilat, suprapuse sau alăturate şi legate rigid unele de altele, pentru a forma o grindă puternică. Pachetele de grinzi sunt folosite la lucrări provizorii, de exemplu la executarea suprastructurii podurilor cu deschidere mică, la consolidări, la reparafii sau restabiliri urgente de poduri. Numărul, dimensiunile, modul de aşezare şi de solidarizare a elementelor unui pachet de grinzi depind de mărimea deschiderii podului şi de mărimea sarcinilor cari vor circula pe pod. 12. ~ de şine [naKeT pejibC; paquet de rails; Schienenbundel; rail bundle; sincsomag]. Pod. Ansamblu de şine alăturate, aşezate unele cu coroana în sus, altele cu coroana în jos, şi solidarizate între ele, pentru a forma o piesă mai rezistentă. Pachetele de şine sunt folosite ca grinzi, la lucrări auxiliare sau la executarea podurilor provizorii. Uneori se suprapun mai multe pachete de şine, cari se leagă între ele, pentru a se obfine o grindă cu înălfime mai mare. 13. ~ de table de maşină electrică [naKeT jihctob fljin ajieKTpoABHraTejifl; paquet de toles pour electromoteurs; Elektromotorblechen-paket; electromotor sheet packet; elektromosgepi lemezcsomag]. Elf.: Pachet de table ştanfate din tablă de ofel silicios izolată electric pe una dintre fefe, şi asamblate, pentru a primi înfăşurarea unei maşini electrice. Exemple: pachetul de table pentru rotorul unui motor asincron (presat axial şi legat prin spini nituifi sau prin barele înfăşurării sale electrice în colivie); pachetul de table pentru statorul unui motor asincron (presat axial şi legat prin spini nituifi, printr'o colivie de legătură sudată, printr'o carcasă turnată, etc.). Sin. Pachet de tole de maşină electrică. 14. Pachet de unde. Fiz. V. sub Undă. 15. Pachetare [naKeTHpoBaHHe; paqueter; Pa-ketieren; packeting; csomagolâs, pakkolâs]. Tehn.: Operafiunea de formare a unui pachet (v. Pachet2). 16. Pachnolif [naxHOJiHT; pachnolite; Pach-nolit; pachnolite; pachnolit]. Mineral.: CaNa [AIF|6] • HsO. Fluorură de aluminiu, calciu şi sodiu, naturală, cristalizată în sistemul monoclinic. 17. Pachydiscus. Paleonf.: Gen de amonit, cu forme uneori foarte mari, a cărui cochilie are diametrul până la 2 m şi este ornată cu coaste groase, simple sau bifurcate, uneori noduroase. Cuprinde specii caracteristice pentru Cretacicul superior şi mediu. îs. Pachyodonta Paleonf.: Tip de dentifie sau de fâfână de lamelibranhiat, care comportă dinfi robuşti şi mari, de tipul heterodont. (V. şi sub Jâfână). 19. Pachyodontae. Paleonf.: Familie de lameli-branhiate heterodonte, care cuprinde forme ma- 280 rine fixate, trăind pe fundurile puţin adânci ale mării, în zona litorală. Cochilia lor este formată din valve foarte groase şi inegal desvoltate. Valva fixată de fund creşte mai puternic, iar cealaltă se desvoltă în formă de capac. Diferite specii se întâlnesc din Jurasic până astăzi. 1. „Pacific", locomotivă ~ [nap0B03 riauH-(|)HK; locomotive „Pacific"; „Pacific" lokomotive; „Pacific" locomotive; „Pacific" mozdony]. C. f.: Locomotivă cu abur, cu dispoziţia osiilor după notaţia 2 —C — 1, respectiv 2 — 3 — 1 (două osii alergătoare, trei osii cuplate şi o osie purtătoare). Este folosită la remorcarea trenurilor de călători. 2. Padoc [termen de şantier]. Cs.: Primul strat de văruială, aplicat direct pe tencuială sau pe glet. Dacă tencuiala este aspră şi prea poroasă, se adaugă la pacioc 10 ■■•15% caolin sau 8--*10% ipsos, din cantitatea totală de var în bulgări. s. Paciuli [naTHyJIJlH; patchouli; Patchouli-kraut; patchouli; patchouli]. Bot,: Pogostemon patchouli L. Plantă erbacee din familia labiatelor, originară din regiunile tropicale ale Asiei, Ame-ricei de Sud şi Australiei. Frunzele şi florile confin un uleiu cu miros intens, persistent şi caracteristic (asemănător celui de cumarină), care se extrage prin distilare cu vapori de apă. Din acest uleiu, lăsat în repaus mai mult timp, se separă o substanfă solidă, numită camfor de paciuli, şi o esenfă întrebuinţată în parfumerie. Foile de paciuli, uscate şi pulverizate, se întrebuinfează pentru a parfuma şi a apăra de insecte hainele, lenjeria şi blănurile. Sin. Paciulie. 4. Packer [naKep; packer; Packer; packer; packer]. Expl. petr,: Dispozitiv folosit la sondele de petrol şi de gaze, pentru etanşarea unuia dintre spatiile inelare coloană-coloană, coloană-fevi de extracfîe, coloană-prăjini. Tipurile cele mai frecvent folosite sunt: packerul cu fixare prin apăsare pe talpă (packere cu „picior" sau cu „coadă"), packerul cu fixare prin apăsare în pene în pereţii coloanei exterioare a spaţiului inelar de etanşat (tipul folosit cel mai mult), şi packerul cu fixare prin şurub. Packerele cu fixare prin apăsare pe talpă (v. fig.) sunt alcătuite dintr'un manşon 'de material elastic V J Packer simplu, cu fixare prin apăsare pe talpă. 1) mufă superioară; 2) mufă inferioară; 3) siguranfă; 4) manşon elastic sau plastic. (cauciuc rezistent la acfiunea la cald a hidrocarburilor), sau, mai rar, de. material plastic (iută, lână de plumb, etc.), care etanşează prin umflare radială spafiul inelar, ocupat de el numai parfial când nu lucrează. Umflarea e datorită presiunii axiale exercitate,prin intermediul unor piese-taler, de greutatea parţială a coloanei centrale (respectiv a fevii de extracţie sau a prăjinii), la capătul superior al packerului, şi reacfiunii tălpii sondei, exercitată prin intermediul unei porfiuni de coloană de fevi (sau al unei prăjini de lemn, la lungimi mici) de lungime corespunzătoare înălfimii deasupra tălpii, la care urmează să fie fixat packerul. Packerele cu fixare prin apăsare în pene (v. fig.) pe perefii coloanei exterioare sunt alcătuite dintr'un manşon de cauciuc (3), comprimat la partea superioară, şi folosesc la partea inferioară reac-fiunea parefilor coloanei exterioare, prin intermediul unei garnituri de pene (7), fixate în el, prin intermediul piesei (4) şi al manşonului (3). Packerul este echipat cu dispozitivul de fixare (5), care, la introducerea în gpura de sondă, este finut de cuiul (8), angajat, ca în figură, cu penele în jos, în pozifia de gabarit minim, fără contact cu perefii coloanei exterioare, cu resortul (10) comprimat; ansamblul e prins între un manşon superior (2) şi unul inferior (11), iar deasupra se găseşte o piesă conică de reazem şi etanşare (9). Prin rotirea ansamblului, dela zi, cu cca 180°, în sens invers acelor unui ceasornic, dispozitivul (5), refinut de frecarea lamelor de resort (6) pe perefii coloanei, se liberează din cuiul (8), şi este împins în sus de resortul (10), constrângând penele să urce pe porfiunea de diametru crescând a piesei conice (4), până când ele ajung în contact cu perefii coloanei exterioare, în această pozifie, prin coborîrea, controlată dela zi, a coloanei inferioare, ele se fixează definitiv în perefi, transmiţând reacţiunea axială necesară umflării manşonului (3). Penfru eliberarea packerului se ridică, controlat dela zi, coloana interioară, şi se roteşte garnitura cu 180° în sensul acelor de ceasornic. Packerele cu fixare prin şurub realizează umflarea manşonului elastic, prin avansarea axială (prin înşurubare) a unei piese 'cu profil conic, perrrtiţând astfel etanşarea şi la mici adâncimi, la cari greutatea coloanei interioare nu e suficientă pentru umflarea până la etanşare. Packerele cu garnituri de cauciuc se evită, pe cât posibil, deoarece cauciucul aderă cu timpul la metalul pe care este apăsat, ceea ce provoacă importante dificultăţi la extragere. Packerele sunt folosite Ia izolarea apelor superioare. la izolarea gazelor, la protecţiunea coloanelor de burlane subţiri şi cu diametru mare, contra turtirii (prin umplerea spaţiului inelar cu lichid, fără a exercita contrapresiune asupra stratului productiv), la protecţiunea coloanelor de burlane subţiri în Packer cu fixare prin apăsare în pene. 281 sondele de injectare a apei sau a gazelor (la producfie selectivă din două strate cari au regim tehnologic optim diferit), etc. 1. Packer de cimentare. V. Refinător de ciment. 2. Packfong. Metl. V. Pacfong. 3. Pâdă [naCMypHOCTb; brume; Dunst; mist, haze; pâra]. Meteor.: Văl atmosferic albăstruiu sau galben-cenuşiu, care ascunde, pe timp frumos, obiectele orizontului. în majoritatea cazurilor,fenomenul se datoreşte refractiunii inegale prin vine de aer de temperaturi diferite, cari se formează prin încălzirea aerului la sol. Efectul optic se amplifică în prezenfa pulberilor în suspensie (v. sub Plancton atmosferic). — în terminologia curentă meteorologică, în care se fine seamă de influenfa particulelor în suspensie asupra vizibiIităfii, se înfelege prin pâclă umedă o masă de particule higroscopice extrem de mici, vizibile numai Ia microscop, cari produc o slăbire a vizibilităfii, fără ca vizibilitatea să scadă însă sub un kilometru. 4. Pâclă [rpH3eB0H ByjiKaH; volcan de boue; Schlammvulkan, Salse; mud volcano; iszapvulkân]. Geo/.; Vulcan mic din care erup ape sărate, noroiu sărat, gaze şi chiar petrol. Se întâlneşte în anumite regiuni petrolifere, în zăcăminte degradate. Sin. Pufnă. 5. Păcornifă. Ind. ţăr.: Vas de lemn sau de scoarfă de lemn, în care sătenii fin păcura de uns osiile. Vasul este atârnat de carâmbul de jos, între rofile carului. 6. Păcură [M33yT; mazout, residu de petrole; Heizol; fuel oii; pakura, mazut]. Ind. petr.: Reziduu dela distilarea primară a petrolului, format din hidrocarburi, din răşini şi compuşi asfaltici, şi din compuşi cu oxigen, cu sulf şi azot, a căror proporfie este variabilă, şi care-i imprimă caracterul (de ex. un procent mare de parafină ridică punctul de congelare; asfaltenele şi răşinile măresc densitatea şi viscozitatea păcurii). După caracterul chimic, păcurile se împart cum urmează: păcuri parafinoase (punctul de congelare peste 20°, vis-cozitatea 6"-9oE/50o)f semiparafinoase (punctul de congelare +19-------15°, viscozitatea 12i-,18°E/50°) şi neparafinoase sau asfaltoase (punctul de congelare sub —15°, viscozitatea 23 • ■ *25° E/50°). Densitatea păcurii variază între 0,906 şi 0,968, fiind mai mare. Ia păcurile neparafinoase. Păcura, singură sau în amestec cu reziduuri de cracare şi cu diferite motorine, poate fi întrebuinţată drept combustibil, şi, uneori, drept combustibil motor (de obiceiu, păcurile neuleioase şi semiparafinoase, bogate în substşnfe asfaltice, cari nu au o utilizare specială). Are o putere calorifică de cca 10000 kca|/kg. Prin operafiuni de fracţionare (fie prin extracfii succesive, fie prin distilare în vid) se obfin din păcură, afară de o motorină grea, diferite calităfi de uleiuri (textil, uşor, mediu, greu) şi asfalt. Din aceste produse se extrag apoi parafina (v.) şi vaselina (v.). Păcura neparafinoasă, uleioasă, se întrebuinfează la fabricarea uleiurilor obişnuite şi a uleiurilor pentru cilindri de maşini cu abur saturat; păcura parafinoasă se întrebuinfează la fabricarea uleiurilor pentru motoare (de automobil, de avion, Diesel) şi a uleiurilor pentru cilindri de maşini cu abur supraîncălzit; prelucrarea altor păcuri intermediare este prea costisitoare, iar randamentul de fabricare e foarte mic. Prin cracare se obfin din păcură benzine de cracare şi unele gaze de cracare bogate în olefine; se folosesc păcuri cu un procent mare de hidrocarburi parafinice grele (pentru randament mare de benzină) şi cu un confinut cât mai mic în substanfe asfaltice (pentru a nu avea mult reziduu şi cocs). 7. Padelă [HHAeHCKoe BecJio; pagaie; Paddel; paddle; ketvegulapâtos evezo], Nav.: Vâslă (v.) cu o singură pană (v.), sau vâslă terminată la ambele capete cu câte o pană, care se fine cu ambele mâini, şi cu care se vâsleşte alternativ, în cele două borduri, fără a o sprijini în copastii. s. Padoc [iuiomaAb ajih cKOTa; paddock; Paddock; paddock; paddock]. Zoot.: Teren îngrădit şi înierbat, în apropierea grajdului, unde se fin animalele pentru a Ie permite mişcarea la soare şi la aer. 9. Păducel [6oflpbliUHHK; aubepine; Hage-dorn; hedgethorn; galagonya]. Bot.: Crataegus oxyacantha L. Arbust spinos din familia rozaceelor, înalt de 2-"5 m. Creşte în Europa, la marginea pădurilor, prin luminişuri, prin crânguri şi pe dealuri. Are frunzele glabre, dinfate adânc, cu lobii rotunzi, iar florile, albe, melifere, cu miros de migdale amare, cu pedunculele păroase, dispuse în umbele. Fructul, de coloare roşie, e oval şi confine trei sâmburi. Sunt folosite florile şi fructele. Fructele confin: zahăr, sub formă de glucoză şi fructoză, uleiu gras, saponină, acid crategic, etc. Păducelul are proprietăfi terapeutice asemănătoare cu cele ale digitalei; principiile sale active sunt mai pufin toxice şi nu se acumulează în organism. E folosit în medicină, ca tinctură, ca infuzie, macerafie, etc., în tratamentul arteriosclerozei, al angrnei pectorale, astmei, insomniilor, palpitaţiilor, etc. E fo|os:tă şi specia Crataegus monogyna Jacq., care are lemnul alb sau roz, dur, greu, şi care se poate lustrui, şi deci e folosit în strungărie, şi drept combustibil. Sin. Gherghin, Gheorghin, Mărăcine, etc. 10. Păducel [BOIIIb; rouget, lepte automnai; Erntemilbe; harvest-mite; pondro]. Zoot.: Leptus autumnalis. Parazit (v.) care trăieşte pe plante sau pe corpul mamiferelor. Face parte din clasa animalelor articulate nevertebrate. Are coloare cenuşie, corpul ovoid şi globulos sau vermiform, nesegmentat în cap, torace şi abdomen, cu un aparat bucal adaptat pentru a suge sau pentru a fărâma. Atacă animalele, toamna, producându-le o erupfie pustuloasă pe cap, pe fafa internă a picioarelor, pe abdomen, pe organele genitale, pe buze, etc. E veninos pentru puii pasărilor de curte, cărora le produce moartea. Păducelul se combate prin desinfectarea pomilor, prin deparazitarea şi spălarea animalelor, etc. Sin. Molie. 11. Păduche [BOnib; pou; Laus; louse; tetu]. Zoo/.; Insectă mică (5-'*6 mm), din ordinul he-mipterelor, subordinul hapterelor, care trăieşte, 282 ca parazit, pe pielea mamiferelor sau pe plante. Are corpul oval, sferic, turtit, etc., de coloare neagră, verde, cenuşie, roşie, etc. Insectele cari frăiesc pe pielea animalelor, hrănindu-se cu sângele acestora, fac parte din familia pediculidelor, iar cele cari parazitează plantele fac parte din grupul fitoftirelor. Pediculideie se împart în şapte genuri: Pediculus, Stirius, Haematopinus, Haematomisus, Echi-nophtyrius, Pedicinus, Haematopinoides, cari, în general, se numesc păduchi. Primele trei genuri sunt mai importante. Din primul gen (Pediculus) tac parte păduchii propriu zişi (tipul genului e păduchele de cap, Pediculus capitis). Din acest gen mai fac parte: păduchele de haine (Pediculus vestimenti) şi păduchele de corp (Pediculus corporis). Se combat prin curăţenie şi prin acţiunea unor substanfe insecticide, ca: piretru, sulf, petrol, etc. Din al doilea gen (Stirius) face parte morpionul (Phtirus inquinalis sau Phtirus pubis). A| treilea grup generic important (Haematopinus) parazitează animalele şi pasările. Se distrug prin fricţiuni cu săpun moale, cu sulf, insecticide, etc. Fitoftirele sunt insecte de talie mică, fără aripe, sau cu aripe membranate şi lipsite de nervuri: fitoftirele cuprind familiile psilidelor, afidelor şi coccidelor. Familia afidelor cuprinde insecte parazite, unele cu aripe (purecii plantelor, v.), iar altele fără aripe. Mai importante,, prin pagubele pe cari le provoacă, sunt: păduchele lânos (Erio-soma lanigera), numit şi purecele lânos al mărului, care se găseşte la pomacee, în special pe măr şi pe u|m; păduchele verde al piersecului (Hyalopterus arundinis), care are formă ovală, alungită şi subfire, şi coloarea verde; e acoperit cu o ceară albicioasă şi trăieşte, în special, pe fafa inferioară o frunzelor de piersec, de prun, cais şi migdal; se desvoltă în colonii dese, cari distrug frunzele şi ramurile, până la uscarea lor; păduchele verde de frunze, numit impropriu şi purece, atacă aproape toate plantele (spontane, cultivate, lemnoase sau erbacee) şi trăieşte pe toate organele plantelor. Corpul păduchelui de frunze este uneori acoperit de perişori; alteori e acoperit de un praf ceros, sau de un înveliş de filamente lânoase; e lipsit de aripe, pe cari le are numai în anumite stadii de desvoltare. Depune ouă, toamna, pe pomii fructiferi, la baza mugurilor, prin crăpăturile scoarţei, pe vârful lăstarilor, etc. Primăvara, apar din aceste ouă numai femele cari, la început, se mişcă foarte uşor, apoi devin aproape imobile, se fixează pe plante şi se înmulfesc foarte repede, dând naştere la pui vii (partenogeneză vivipară), în mai multe gene-rafii, cari migrează pe alte plante. Aceşti para-zifi, numiţi migranfi, dau o altă generaţie, vrrgi-nogenele, cari nasc pui vii, fără a fi fecundate; aceste forme se deosebesc de formele anterioare. Din virginogene apar forme aripate, sexu-pare, din cari apar femele şi masculi aripaţi, cari se reîntorc la plantele lemnoase, unde vor depune ouăle, încheind astfel un ciclu anual, care se repetă. înmulţirea lor este stânjenită de alte insecte prădătoare, cum sunt buburuzele (gândacii şi larvele lor), sirfidele (muştele şi larvele lor), braconidele şi chalcididele, cari îşi depun ouăle în corpul păduchilor de frunze, consumându-l. Se combat cu soluţii de nicotină, petrol, piretru, etc., aplicate, mai ales iarna, înainte de desvol-tarea frunzelor. — Se mai cunosc: păduchele ovă-sului, păduchele de lemn, păduchele cărţilor, păduchele bătăuş, păduchele albinei, etc. Păduchele albinei poate fi înlăturat prin deparazitarea reginei; coloniile se deparazitează presărând naftalină şi camfor în interiorul stupului. î. Păduchele din San Jose [BOUlb np0HCX03K-AeHHeM H3 CaH->K03e; pou de San Jose; San Jose Schildiaus; San Jose scale; San Jose pajzstefu]: Aspidiotus perniciosus. Păduche festos (v.)f cu o putere mare de reproducere şi de răspândire. Produce pui vii (până la 400 larve), cari se înmulţesc după o lună. Când vara e călduroasă şi lungă, apar până la trei generaţii p$ an, formând cruste continue pe ramurile arborilor. Spre toamnă, parazitul trece pe frunze şi pe fructe, formând în jurul său pete roşii de mărimea unui bob de linte. Larvele se fixează printr'o „ventuză"; ele secretă un fel de ceară şi formează o ţeastă mică, neagră, sub care iernează şi se desvoltă, ieşind de sub ţeastă sub forma unei insecte mici, cu două aripe. Când parazitul se fixează pe ramuri, înfige în scoarţă un sugător prin care varsă o otravă şi suge puternic hrana din scoarţa care se usucă. Parazitul atacă, în special, plantele tinere din pepiniere sau din plantaţii; arborii bătrâni sunt mai puţin atacaţi de acest păduche. — Pe fructe mai trăiesc insecte asemănătoare cu păduchele din San Jose, dar mai puţin dăunătoare, de exemplu: Aspidiotus ostraeformis, Epidiastis betulae, Lepi-dosaphes ulmi, Parlatoria oleae, etc. Numeroase specii de plante pot fi gazde a|e acestor insecte, ajutând la răspândirea lor şi îngreunând mult combaterea lor. Păduchele din San Jose se răspândeşte, fie prin frunzele uscate, căzute toamna şi transportate de vânt la distanţe mari, fie prin puieţi, arbori tineri, butaşi, coarde, provenite din pepinierele infestate, fie, în proporţie mai mică, prin pasări sau insecte mai mari. Penfru a preveni răspândirea parazitului, frunzele căzute sunt arse, plantele infestate se taie şi se ard, iar terenul din jurul lor este stropit cu soluţii sau cu emulsiuni insecticide. Primăvara, plantele sunt gazate, tratate cu pulberi, sau stropite cu diferite soluţii antiseptice (acid cianhidric, cianură de calciu, carbolineum, etc.). Desinfectarea în pepiniere a materialelor de plantat împiedecă răspândirea păduchilor; această operaţiune se face în camere sau în cutii de desinfectare, construite din materiale metalice sau lemnoase, bine îmbinate, pentru a nu permite pierderea gazului. 2. ^ feslosfnepenaxoBbiH Boinb; cochenille; Schildiaus; cochineal insect, scale insect; pajzs-tetu]: Insectă parazitară din grupul fitoftirelor, din familia coccidelor; speciile principale sunt: diespi-nele, asterolecaninele, lecaninele, kermocinele. Au forme variate şi se caracterizează prin însu- 283 şirea de a secreta o ceară care ia aspecte variate şi formează un scut protector sgrunfuros, solzos, sidefiu, sau sticlos, în formă de strat continuu şi dur, sau pulverulent, lânos, filamentos, lamelar, etc. care apără insecta. Se reproduc, fie sexuat, fie asexuat. Din ou se formează o larvă foarte mobilă şi uşoară, care e transportată de vânt la distanfe mari; urmează transformarea în larvă de al doilea stadiu, apoi în nimfă, care are caracterele adulfilor. Produc daune importante arborilor fructiferi, vifei de vie, plantelor ornamentale, etc. Se răspândesc prin invazie progresivă, formând zone de infecţie. Parazitează toate organele plantei. Organele atinse de insectă sunt distruse şi cad (frunze, ramuri, tuipine, etc.), iâr fructele pierd o parte din sucul lor. Distrugerea păduchilor festoşi este foarte grea, din cauza scutului şi a altor secreţii, cari îi apără. Invaziile pot fi împiedecate, şi unele pot fi distruse, în mare măsură, prin folosire de insecticide, fie în timpul repausului vegetativ (tratament de iarnă), fie în timpul perioadei de vegetale (tratament de vară); se combat cu emulsiuni de uleiuri lubrifiante sau de uleiuri vegetale, cărora li se adaugă, uneori, şi nicotină. 1. Păduchi de frunze. V. sub Păduche. 2. Pădure [jiec; foret; Wald; forest; erdo]. Silv.: Ansamblu de arbori crescuţi în strânsă comunitate, de obiceiu în stare sălbatică, pe o suprafaţă mare de teren conexă, pe care îşi creează un mediu climatic şi un sol specific, deosebit de cele învecinate. — Sunt considerate păduri terenurile acoperite cu arbori, având o suprafafă de cel pufin un sfert de hectar; terenurile mai mici se numesc: pâlcuri, grupuri sau buchete de arbori. împreună cu arborii, trăiesc în pădure numeroase specii de plante (arbuşti, ierburi, ciuperci, licheni, muşchi, etc.), ca şi animale (mamifere, pasări, târîtoare, insecte, viermi, etc.), formând un ansamblu bogat şi complex, cari, prin activitatea lor biologică necontenită, provoacă transformarea frunzişului în pământ vegetal şi în humus, grăbind trecerea lui în săruri asimilabile (nitrafi, fosfaţi, etc.), ajutând, iar uneori dăunând desvoltării arborilor. — După modul cum apar pădurile, se deosebesc: pădure naturală, care se ttaşte, se desvoltă şi se perpetuează potrivit condiţiunilor date de natură, fără acţiunea decizivă a omului, — şi pădure cultivată, care se desvoltă si se menţine prin acţiunea decizivă a omului. — Dupa mărime, pădurile se împart în: ti up de pădure sau bucată de pădure, complex păduros sau complex forestier, şi masiv păduros sau masiv forestier. — După regiunea de pe glob în care se formează, pădurile se prezintă diferit. Astfel, se deosebesc: pădurile nordice şi cele de mari altitudini, cari se caracterizează prin asociaţii de esenţe de ră-şinoase, scunde, închircite de intemperii, pădurile transformându-se, în vecinătatea Oceanului îngheţat, în tundre (v.); pădurile de altitudini mijlocii (între 600 şi 1200 m), cari se caracterizează prin prezenţa bradului şi a molidului (cari ating înălfimea de 30*-‘40 m), alături de alte ră-şinoase şi de unele foioase, în special fagul; pădurile mediteraneene, în cari predomină pini sau stejari cu frunze persistente; pădurile de şes, cari se caracterizează prin prezenta foioaselor cu frunze caduce; pădurile ecuatoriale, în cari se găsesc esenţe de diferite specii, cu frunze persistente, cu înălfimea de 15-**40 m şi cu diametru mic. — După tipul arborilor principali cari alcătuiesc o pădure, se deosebesc: păduri de răşinoase, cari reprezintă cea mai mare parte din pădurile Pământului şi cuprind, în principal, specii răşinoase din genul bradului, al molidului, pinului, laricelui, etc., alături de unele specii de foioase din familiile mesteacănului, saiciei, piopului, etc. (în general, aceste păduri rămân verzi fot timpul anului, cu excepfiunea foioaselor, cari sunt mai pufin numeroase); păduri de foioase, cu frunze cari cad iarna, numite şi păduri de vară, şi cari cuprind foioase din genul fagului şi stejarului, ca esenfe principale, şi foioase din genul arfarului, a| mesteacănului, castanului, frasinului, nucului, teiului, ulmului, etc., ca esenfe secundare sau de amestec; păduri de foioase, cu frunze căzătoare vara, numite şi păduri de iarnă, cari apar în unele regiuni ale emisferei sudice (India, Java, etc.), în cari verile călduroase şi uscate fac imposibilă, în acest anotimp, vegeta-jia arborilor de pădure; păduri de laur şi cu frunze persistente, cari cresc în regiuni cu veri călduroase şi ierni blânde şi bogate în precipitafii (pe coastele Chinei răsăritene, ale Golfului Mexicului, ale Mării Mediterane, etc.), şi cari au arbori din genul laurului, a| măslinului, stejarului, etc.; păduri tropicale şi subtropicale, cari cuprind plante acăfătoare, liane, arbuşti şi ierburi de pământ, crescute astfel, încât sunt de nepătruns. Prin perdele (v.) păduroase de protecfiune se schimbă condifiunile de sol, de umiditate şi de climă ale jinuturilor de stepă, rezultând recolte agricole mari şi statornice. în fara noastră, pădurile sunt alcătuite din cca 70 de specii forestiere, ca urmare a condifiuni-lor stafionale (climă şi pământ). în general, se găsesc arbori răşinoşi (molid, brad, larice, pin silvestru, pin austriac şi pin cembra), cari reprezintă cca 25% din suprafafa totală a zonei noastre păduroase, şi arbori foioşi (fag, stejar, salcie, anin, carpen, ulm, frasin, teiu, salcâm, arfar, plop, mesteacăn, etc.), cari sunt răspândifi pe cca 75% din suprafafa împădurită. Produsul principal al pădurilor, lemnul, este folosit în industrie, în gospodărie, în construcfii şi drept combustibil. Pădurea dă următoarele produse secundare, folosite ca materii prime: plută, răşini, tanante fructe şi seminfe (jir, ghindă, etc.), c'uperci, vânat, etc. în acelaşi timp, pădurea aduce, prin condifiunile pe cari le creează, servicii forestiere (consolidarea pământurilor nestatornice, influenfă asupra umidităţii, a uscăciunii, temperaturii, etc., a unor regiuni, îmbunătăfirea mediului sanitar, etc.). 284 1. Pădurilor, amenajarea V. Amenajament silvic. 2. Paginare [narHHaiţHH; mise en pages; Um-bruch, Umbrechen; making-up; tordeles]. Arte gr.: Operafiune de fragmentare şi de orânduire a materialului cules, în forma pe care o va avea în p3ginăf cum şi adăugirea titlurilor şi a colontitlurilor. 8. Paginator [narHHaTop; metteur en pages; Seitenzahlsetzer, Setzer; maker-up; oldalszâmolo]. Arte gr.: Lucrător tipograf care aşază în pagini rândurile culese. 4. Pagodă [narofla, hhahhckhh xpaM; pagode; Pagode; pagoda; pagoda]. Arh.: Edificiu consacrat cultului, la unele popoare din Extremul Orient (Indieni, Chinezi, Indochinezi). Este caracterizat prin siluetă sveltă, dominată de un turn piramidal format din mai multe acoperişur’ suprapuse, ale căror streaşine au marginile întoarse în sus. 5. Pagodif [naroAHT, MbiJibHbiH KaMeHb; pagodite; Pagodit; pagodite; pagodit]. Mineral.: Mineral înrudit cu pirofilitul, de obiceiu marmorat în roşu şi cenuşiu, varietatea numită agalmatolit fiind verde palidă, cu luciu gras. 6. Pagoscop [narocKon; pagoscope; Pago-skop; pagoscope; pagoszkop]. Mefeor.V. sub Temperatura, instrumente de măsură pentru ~ aerului. 7. Păianjen [jiOBHTeJlb; benne preneuse; Făn-ger; grab; fogo]. Expl. petr.: Unealtă de instrumentaţie, destinată prinderii şi extragerii pieselor de dimensiuni mici şi de forme neregulate, rămase la fundul sondei. Păianjenul pentru instrumentaţia cu prăjini este o bucată de burlan înşurubată cu partea lui superioară la garnitura de prăjini, şi având, la partea inferioară, buza segmentată aproximativ în forma unei corole, pentru ca, prin apăsare pe fund, lamele ei (corespunzătoare petalelor corolei) să se poată strânge către centru, închizând aproape complet între ele materialul mărunt care se găseşte la talpa sondei. 8. ~ penfru cablu [JiOBHTeJlb Ka-HaTa; caracole de cordage; Seilfang-haken; rope-grab; kotelfogo]: Unealtă de instrumentaţie pentru cablul de oţel rămas la puţ, folosită în săparea percutantă cu cablu (v. fig.). 9. Paiantă [AepeBflHHoe coopyrae-HHe; palanţon; Riegelbau, Fachwerks-bau; timber-work; vâzas szerkezet]. Cs.: Ansamblu compus dintr'un schelet plan de lemn (format din lemnărie rotundă, cioplită sau ecarisată) cu golurile dintre elementele scheletului umplute sau aco- ţ perite cu alte materiale (împletituri de jj . [ nuiele tencuite cu mortar de lut, scânduri, chirpiciu, zidărie de cărămidă plină sau ^Păianjen, cu goluri, blocuri de materiale poroase, plăci izolante de dolomit, de stabilit, etc.), din care se construesc pereţi. Sistemul de construire în paiantă este folosit, de obiceiu, în regiunile rurale lipsite de material lemnos, la executarea construcţiilor provizorii (de ex. barăci) sau anexe, sau pentru a se obţine unele efecte arhitectonice prin combinarea pieselor de lemn cu piese de alt material. Uneori, pereţii de paiantă se execută dubli, spaţiul inferior fiind lăsat liber sau fiind umplut cu un material izolant (rumeguş, talaşi, etc.). Pereţii de paiantă pot fi tencuiţi sau lăsaţi cu scheletul aparent, pentru a se obţine efecte ornamentale. De obiceiu, se lasă neten-cuită faţa exterioară a pereţilor. Tencuiala se execută pe o plasă de rabiţ, pentru a împiedeca deslipirea stratului de tencuială de pe piesele de lemn. Grosimea pereţilor de paiantă este de cel puţin 14 cm, în funcţiune de destinaţia construcţiei şi de clima regiunii. Construcţiile de paiantă se aşază pe o temelie de piatră (v. fig.), de cărămidă sau de beton. Pereţii de paiantă prezintă desavantajul că se Perete de paiantă, a) temelie; b) talpă; c) schelet de lemn; d) umplutură de cărămidă; e) deschidere pentru fereastră; f) deschidere pentru uşă. tasează foarte mult din cauza deformării scheletului şi a uscării lemnului. Din această cauză, lemnăria folosită trebue să fie cât mai uscată, iar scheletul să fie dimensionat în raport cu greutatea materialului de umplutură. Dacă materialul de umplutură este cărămida, se lasă, la partea superioară a zidăriei de umplutură, între aceasta şi talpa superioară a scheletului, un spaţiu de câţiva centimetri, care se umple mai târziu, după ce construcţia s'a tasat. De asemenea, trebue să se evite deslipirea zidăriei de schelet, ceea ce se obţine prin baterea, pe faţa de contact dintre lemnărie şi zidărie, a unor şipci de lemn, de secţiune triunghiulară, cari sunt introduse în crestături corespunzătoare, făcute în capetele cărămizilor. 10. Paiantă. Ind. far.: Fiecare dintre piesele de lemn, rotunde sau fasonate, cari proptesc stâlpii caselor ţărăneşti. Sin. Chezeş (Moldova). 11. Paiet Macarof [MaT, 3am,HTHaH iuieTeHKa; pai Met Makharoff; Lochmafte; collision mat; lyuk-gyekeny], Nav. m.: Covor de împletitură de pa-râmă, sau de pânză, folosit la astuparea găurilor cari s'ar face în carena navei. Este manevrat prin patru parâme (barbete), câte două într'un bord, şi cari se trec prin prova navei, fixându-se în dreptul spărturii. 12. Paiete [6jiecTKH; pailllettes; Glimmerblătf-chen, Goldbîăttchen; spangles; aranyfiist]. Ind. text.: Piese metalice sau de sticlă, subţiri şi rotunde, 285 cu diametrul de 3***5 mm, cu o gaură la mijloc, cari se cos pe o ţesătură, pentru a o înfrumusefa. 1. Pâine [xjie6; pain; Brot; bread; kenyer]. Ind. a/im.: Produs alimentar, obţinut prin coacerea aluatului afânat prin diferite procedee, (cel mai frecvent fiind procedeul fermentafiei) rezultat din frământarea făinii cu apă şi cu sare. Pâinea constitue alimentul de bază al omului; ea furnisează peste o treime din caloriile de cari are nevoie organismul. Pâinea conţine atât substanţe necesare creşterii organismului tânăr şi refacerii ţesuturilor cari se distrug, cât şi substanţe pentru producerea energiei necesare activităţii interne şi externe a omului, şi menţinerii temperaturii sale. Datorită compoziţiei şi structurii ei, pâinea prezintă o suprafaţă mai mare de contact pentru sucurile gastrice, şi face ca celelalte alimente, împreună cu cari este ingerată, şi cari au o consistenţă mai mare, să fie digerate mai uşor. La greutate egală, pâinea rotundă, având un raport mai mic între coajă şi miez, şi miezul fiind mai umed, se poate produce din făină mai puţină decât pâinea lungă, dar aceasta este mai uşor asimilabilă şi mai plăcută la gust. De asemenea, la greutate egală, pâinea coaptă în forme se poate produce din făină mai puţină decât cea coaptă direct pe vatră, fiindcă poate fi preparată dintr'un aluat de consistenţă mai slabă; dar pâinea coaptă pe vatră este mai nutritivă şi mai uşor asimilabilă, datorită umidităţii mai mici pe care o are. Pâinea de grâu e cea mai bună, fiindcă făina de grâu conţine gliadină şi glutenină în proporţiile în cari acestea formează gluienul, dând astfel cele mai bune proprietăţi de panificaţie. Pâinea de secară este inferioară celei de grâu, fiindcă făina de secară nu conţine gliadină şi glutenină în raportul optim pentru a forma gluten. în pâinea de amestec de făină de grâu şi de secară, cantitatea de făină de secară trebue să nu depăşească 15% din amestec, pentru a nu se degrada şi proprietăţile de panificaţie ale glutenului făinii de grâu. Pâinea din amestec de făină de grâu cu făină de porumb sau de orz, sau cu pastă de cartofi fierţi, se prepară în măsură mai mare numai în cazuri de forţă majoră. Pâinea din făină neagră conţine mai multe substanţe nutritive, substanţe, minerale şi vitamine, decât pâinea din făină albă, dar aceasta e mai uşor asimilabilă şi mai plăcută la gust. 2. ~ dietetică [#H3TeTHHecKHH xjie6; pain dietetique; diătătisches Brot; rfietetic bread; die-tetikus kenyer]. Ind. alim.rProdus spfecial de panificaţie, fabricat pentru tratament medical şi pentru regim. Cele mai importante pâini dietetice sunt: Pâinea de Graham, care se prepară din 40% făină albă de grâu şi 60% şrot de grâu (uruială), folo-sindu-se, ca procedeu de afânare, procedeul prin fermentaţie; se prescrie celor suferinzi de peristaltica aparatului intestinal (lenea stomacului). — Pâinea acloridă (fără sare), care se prescrie persoanelor suferinde de cord sau de rinichi; se prepară din făină obişnuită, recomandându-se să se folosească, în loc de apă, zer de lapte (spre a menţine forma aluatului şi a-i da gust), fiindcă îi lipseşte sarea. — Pâinea albuminoidă, din faină de gluten, care se prescrie celor suferinzi de diabet; pentru prepararea acesteia se folosesc 50% făină albă şi 50% făină de gluten (aceasta din urmă este obţinută din făină albă, din care s'au eliminat, prin spălare, amidonul şi zaharurile solubile). Uneori, se adaugă şi o cantitate oarecare de inulină, pentru a înlocui zaharoza. s. Paiol [naHOJi, HaCTHJi; vaigrages, vaigres; Wegerung, Weger; ceiling; fenekpadlo]. Nav. m.: Pardoseală de lemn, aşezată pe fundul îmbarca-ţiilor mici, sau care căptuşeşte magaziile de încărcare la cargoboturi, la şlepuri, etc. 4. Paktong. Metl. V. Pacfong. 5. Pal injector [HHJKeKTOp; pal injecteur; Spritzpfahl; insecticide injector; szârnyas fecskendo]. Agr.: Instrument folosit în agricultură pentru a injecta insecticide (mai ales sulfură de carbon) în pământ (v. fig.). El poate injecta, fie insecticidul în stare lichidă, fie aer saturat cu vapori de lichid insecticid. V. şi Injector de sulfură de carbon. 6. Pală [jionaraa, JlonaCTb; pale; FIu-gel, Blatt; blade; szârny, szârnylapât, lap]. Tehn.: Partea plată a unei elice sau a unui rotor de maşină, a cărei periferie e o suprafaţă riglată, cu dimensiunea radia-lă de obiceiu mai mare decât dimensiunile transversale, solidară sau solidariza-bi|ă la un capăt cu butucul elicei, respectiv cu partea centrală a rotorului, şi Pal injector pentru iichjde care serveşteja trans- f) rezervor; 2) feavă de injecfle. miterea mişcării şi a cu v|rf. ^ piston-tijă; 4) cilin-energiei într'un sens dru; 5) orificiu de intrare a lichi-sau în altul, între un duluiîn cilindru; 6) cameră cu su-mediu fluid şi elicea pgpe obturatoare; 7) resort elico-sau rotorul care se jda| de ridicare a pistonului; roteşte în acel mediu, gj buton de acfionare a pisfonu- Palele elicelor eo- |ul_tijă; 9) mâner; 10) pinten, liene şi palele turbinelor (elicoidale şi Kaplan) primesc energia dela mediul fluid, şi o transmit părţii centrale a elicei sau 286 a rotorului; palele elicelor de aerovehicule, palele elicelor de navă, ale ventilatoarelor şi ale pompelor elicoidale transmit energia, dela elice, respectiv dela rotor, la mediul fluid în care se rotesc. O elice sau un rotor au cel pufin două pale, şi, de obiceiu, cel mult 5 • • • 6 pale. Palele sunt dispuse simetric fafă de axa de rotafie; ele sunt fixe fafă de butuc, sau mobile, putând fi răsucite, în acest caz, în jurul unei raze perpendiculare pe axa de simefrie. Secfiunile transversale ale palei (profilele palei), determinate de intersecfiunea lor cu o familie de cilindri coaxiali cu butucul, respectiv cu rotorul, au forme variate (forma dreptunghiulară, de secere, ovală, aerodinamică, etc.). Palele se deosebesc de palete prin faptul că ele au un capăt liber, iar paletele sunt montate totdeauna între două discuri sau coroane circiflare ale rotorului, adică sunt fixate la două capete. — Exemple de pale: iM Pală de elice de avion [jionaTKa caMOJieT-Horo BHHTa; pale d'helice d'avion; Flugzeug-Luftschraubenblatt; airplane airscrew blade, air-plane propeller blade; legcsavar-lap]: Fiecare dintre palele unei elice de avion, cari transmit, prin rotire, energia dela avion la aer. Aceste pale de elice au forma de aripă, secţiunile transversale succesive de-a-!ungu| palelor având profile aerodinamice; unghiul dintre planul perpendicular pe axa de rotafie a elicei şi coarda profilului palelor scade continuu spre extremitatea acestora. Intradosul unui profil de pală are aproximativ forma unei elice geometrice coaxiale cu elicea, iar profilele obfinute prin secfiuni la diferite di-stanfe pe axa palei pot avea acelaşi pas geometric sau paşi diferifi. Pasul de-a-lungul palei poate fi constant sau variabil (v. sub Elice de avion). Palele elicelor de avion se construesc din lemn, din lemn ameliorat, din ofel sau din aliaje uşoare (v. fig. sub Elice de avion). 2. ~ de elice de navă [jionaTKa cyAOBoro BHHTa; pale d'helice de navire; Schiffsschrauben- Pală de elice de navă, A) secfiune prin axa longitudinală arpalei; 8) vedere laterală; C) profilele secţiunilor transversale prin punctele î• -• 8; a) pală; b) butuc; c) arborele elicei. care dintre palele unei elice de navă, cari transmit, prin rotire, energia, dela navă la apa în care se roteşte elicea. Ea are forme cari pot varia dela conturul unei aripe până la cel al unei seceri. Intradosul palei este o suprafafă elicoidală, care are ca directoare o elice circulară, coaxială cu arborele elicei, şi, ca generatoare, o dreaptă, de obiceiu inclinafă înapoi fafă de axa elicei. Extradosul palei are, de obiceiu, o convexitate care asigură îngroşarea palei (v. fig.). Palele se toarnă monobloc cu butucul elicei, sau sunt de-montabile şi se solidarizează cu butucul prin buloane. Palele de elice de navă se construesc din fontă, din ofel sau din bronz fosforos sau manganos. 3. ~ de pompă elicoidală [jionaTKa bhhto-BOrO Hacoca; pale de pompe helicoîdale; Schraubenpumpenfliigel; helical pump blade; propellerszivattyu-szârny]: Fiecare dintre palele unei pompe elicoidale, cari transmit, prin rotire, energia, dela pompă la mediul fluid pompat. Palele se montează pe un butuc cu diametru relativ mare (aproximativ jumătate din diametrul exterior al unei pale). Forma şi aşezarea palelor se aseamănă cu acelea, ale palelor de elice de navă; palele sunt fixe pe rotor, sau mobile, putând fi răsucite, în acest caz. Suprafafa palelor de pompă este curbată, pentru a se obfine un unghiu optim de ieşire a fluidului. La dimensionarea lor trebue să se fină seamă de efectul de cavi-tafie, căutându-se să se realizeze, pe cât posibil, o repartizare uniformă a eventualului efect de cavitafie, pe toate secfiunile palei. 4. ~ de rotor eolian [jionaTKa BeTpOBoro pOTOpa; pale de roue eolienne; Windradfliigel; wind wheel sail; szelgep-szârny]: Fiecare dintre palele unui rotor eolian, cari primesc, prin rotire, energia, dela aerul în mişcare, şi o transmit arborelui pe care este calat rotorul. Are formă dreptunghiulară sau formă aerodinamică. Supra-fefele palei pot fi plane, canelate sau elicoidale. Profilul secfiuniIor ei transversale poate varia dela cel dreptunghiular până |a profilele aerodinamice. Palele de rotor eolian se confecţionează din lemn sau d.n tablă de ofel. 5. ~ de turbină hidraulică [JionaTKa THApaB-JlHHeCKOH Typ6HHbi; pale de turbine hydraulique; Schaufel der hydraulischen Turbine; hydraulic turbine vane, hydraulicturbine blade; vizturbina-szârny-lapât]: Fiecare dintre palele rotorului unei turbine cu apă, elicoidală (v. fig. a) sau g Kaplap (v. fig. b), cari primesc, prin rotire, energia curentului de apă, şi o transmit arborelui motor al turbinei. Forma palelor este elicoidală, lăfimea palelor fiind mai mică decât pasul lor. Secfiunea palelor are profil de aripă, determinat experimen- Pa,s de )urbin8 hi_ tai în raport cu forfa care se drau|icS elicoida)a. exercita asupra lor. Lungimea () rotor. 2) pa,g palelor este mai mică decât elicoidală, fixă. pasul lor. Palele sunt fixe sau mobile, în ultimul caz putând avea o mişcare de răsucire, pentru a se satisface condifiunile tri- 287 unghiului viteselor (v.) la diferite debite de apă. Ele se construesc din oţel sau din fontă, turnate Pală de turbină hidraulică Kaplan. I) vedere laterală şi în plan; II) secfiune verticală prin rotorul turbinei; t) intrarea apei în rotorul turbinei; 2) pală reglabilă; 3) rotor; 4) arborele rotorului; 5) butuc; 6) dispozitiv de reglare a paielor; 7) capotă; 8) garnitură. monobloc cu roata, sau ca piese separate, îmbinate cu butucul (de ex. cu şuruburi sau cu pivot). 1. Pală de ventilator [jionaTKa BeHTHJiHTOpa; pale de ventilateur; Ventilatorflugel; ventilator vane; ventilator szârnylapât, szellozo-szâmylapât]: Fiecare dintre palele rotorului unui ventilator cu elice. Pala are un profil oarecare. Se construesc, de obiceiu, din aluminu, din plăci de ofel, sau din lemn. 2, Paladiu [naJUiajţHH; palladium; Palladium; palladium; palladium]. Chim.: Pd; nr. at. 46; gr. at. 106,7; gr. sp. 11,9; p. t. 1555°. Metal alb-argintiu, maleabil şi ductil, din familia platinei, care se găseşte în natură asociat cu platina, atât în minereurile de platină, cât şi în unele minereuri de nichel, de unde se extrage din reziduurile rămase dela extragerea nichelului. Se separă de celelalte metale din familia platine', folosind insolubilitatea unor compuşi ai săi. Pa-ladiul are proprietatea de a absorbi mar’ cantităfi de hidrogen, cantitatea absorbită depinzând de temperatură şi de presiune. Pe această proprietate e bazată folosirea paladiului în construcfia osmoregulatoarelor, şi drept catalizator de hidro-genare. PaladiuJ se mai întrebuinfează ca înlocuitor al platinei şi al ofelului, în construcfia unor instrumente de precizie, în anumite piese fine cari nu trebue să fie influenfate de câmpul magnetic, etc. în cele mai multe combinafii, paladiul este bivalent, iar uneori, tri- |j tetravalent. Se cunosc următorii compuşi maMmportanfi ai paladiului: oxizii PdO (oxidul palados) şi PdOs (bioxidul de paladiu), ultimii doi fiind bazici şi dând săruri asemănătoare cu sărurile corespunzătoare ale platinei; clorurile PdCI2 (clorură paladoasă, care se obfine prin disolvarea oxidului palados în acid clorhidric) şi PdCI4 (clorură paladică, obfinută prin acfiunea clorului asupra clorurii paladoase, sau prin disolvarea bioxidului de paladiu în acid clorhidric); sulfurile PdS sulfura paladoasă) şi PdS2 (disulfura de paladiu); sulfatul palados, PdS04; nitratul palados, Pd(N03)2r etc. Paladiul bivalent formează şi complecşi în cari atomul său se găseşte, fie în anion (de ex.r tetracloropaladatul de potasiu, K2PdCl4), fie în cation (de ex., Pd(NH3)4X2, paladodiammineleF compuşi cari pierd uşor amoniac, pentru a trece în Pd(NH3)2X2f paladosamminele). Paladiul tetravalent formează complecşi în cari atomul său se găseşte în anion, de exemplu hexacloropaladatul de potasiu K2PdCI6. 3. negru de ~ [nepHbiH najuia^HH; noir de palladium; Palladiumschwartz; palladium black; palladium-fekete]: Pulbere foarte fină de paladiu, obfinută prin acfiunea la rece a unor agenfi re-ducători (hidrazină, hidroxilamină, formaldehidă, etc.) asupra unui compus al paladiului. în această stare, paladiul e foarte reactiv, datorită suprafefei mari de contact şi e întrebuinfat drept catalizator de hidrogenare. Absoarbe hidrogen. 4. Paladon. V. sub Răşini acrilice. (N. C.). 5. Palan^nojiHcnacT, Tajib, cjioîKHbiH 6jiok; palan; Flaschenzug, Kiobenzug, Rollenzug, Talje; pulley tackle, pulley block, chain hoist; csigasor]. N\ş. rid.: Sistem tehnic alcătuit din unul sau din, mai mulfi scripefi, cu axe fixe sau deplasabile, care serveşte la ridi- carea unei sarcini acăfate direct sau indirect de un cablu sau de un lanf care rulează pe periferia scri-pefilor (v. fig.). în general, se construesc palane cu mai mulfi scripefi (cu axe fixe sau deplasabile), com-binaji în mufle, cari sunt astfel dispuşi, încât se asigură un anumit raport de demultiplicare între valoarea absolută a sarcinii şi cea a forfei de acfionare a palanului. Palanul cel mai simplu e o muflă cu un singur scripete; planul cu cel pufin doi scripefi are cel pufin două axe paralele şi se deosebeşte de o muflă cu mai mulfi decât doi scripefi, care poate avea o axă (dacă scripefii sunt coaxiali) sau mai multe axe paralele la distanfă constantă (deoarece fiecare scripete e asamblat în carcasa muflei), prin faptul că distanfa dintre axele lui e variabilă. De obiceiu, pentru a înlesni ridicarea sarcinii, raportul de demultiplicare e subunitar; rezultă că raportul dintre deplasarea punctului material de aplicafie al forfei de acfionare (deplasarea în direcfia forfei) şi dintre înălfimea de ridicare a sarcinii e cel pufin egal cu valoarea reciprocă a raportului de demultiplicare. Forfa de acfionare se obţine prin consum de energie musculară, mecanică, electrică, pneumatică, etc.r după cum palanul e acfionat manual sau mecanizat. Palanul poate fi atârnat — cu un cârlig sau cu un inel de suspensiune — de o grindă, de un cărucior (v. Cărucior de suspendarea palanelor),ele. Palan. 1) scripete fix; 2) scripete mobil; 3) muflă fixă, cu cârlig; 4) muflă mobilă, cu câriig; 5) şi 6) cârlig; 7) lanf de acfionare ; 8) sarcină. 288 Sarcina se acaţă, printr'un dispozitiv de prindere (de ex.f un cârlig), fie de o muflă (mobilă), fis direct de cablul sau de lanful palanului. — După modul de acţionare, se deosebesc: palan manual, palan electric, palan pneumatic. 1. Palan manual [pyHHOH nojiHcnacT; palan â man; Handflaschenzug, Handrollenzug; hand pulley block; kezi cs'gasor]: Palan la care ridicarea sarcinii se obţine printr'un efort muscular, adică prin mânuirea directă a lanţului sau a cablului de acţionare al palanului. Palane cu acţionare manuală sunt: palanul obişnuit, palanul cu angrenaj, palanul cu scripeţi gemeni, palanul cu $urub-melc, palanul diferenţial, palanul exponenţial. 2. ~ obişnuit [06biKH0BeHHbiH nojiHcnacT; palan ordinaire; gewohnlicher Flaschenzug; com-mon pulley block, standard pulley block; kozon- Palan obişnuit. î)~muflă fixă, cu trei scripefi; 2) muflă mobilă, cu trei scripeţi; 3) cârlig de suspensiune a palanului; 4) cârlig pentru acăfarea sarcinii; 5) inel de prindere a cablului; 6) cablu. seges csigasor]: Palan constituit din una sau din două mufle cu cârlig, şi care e acţionat manual, de obiceiu prin cablu sau prin lanţ (v. fig. A şi B). Raportul de reducere (demultiplicare) variază după felul de dispunere a scripeţilor în g mufle şi după modul de antrenare a scripeţilor. Deoarece scripeţii au A vitese unghiulare diferite, ei sunt montaţi liber pe axul comun al muflei. Palanul e atârnat cu ajutorul unui cârlig sau al unui inel al muflei superioare (mufla fixă), iar sarcina se acaţă de un cârlig al muflei inferioare (mufla mobilă). Toţi scripeţii sunt antrenaţi de un singur cablu sau lanţ; capătul liber al cablului sau al lanţului se desfăşură de pe un scripete principal de acţionare, care poate fi fix sau mobil. La palanele cu scripete principal fix (v. fig. 8 şi C), forţa de acţionare rezultă din relaţiile Fpi\-Qq şi p=nq.t şi este f=9jl=£L' pi\ nri' unde Q e sarcina, p şi q sunt de- n , , , , , , v, r , . i «• • Palan obişnuit (cu plasarile forţei de acţionare şi a scripete prind- sarcinii, - = ^“1 e raportul de de P . _______________ multiplicare, ne numărul scripeţilor, flă mobilă, cu doi fi e randamentul palanului; dar între scripefi; 3) cablu forţa de acţionare F şi tracţiunile S* ^sarcină.6' '//////////////Y/'S/'/V/S/ pal fix), f) muflă fixă, cu doiscripefl;2)mu- Scheme de palane obişnuite. C) palan cu scripete principal fix; D) palan cu scripete principal mobil; J) scripete fix; V) scripete principal fix; 2) scripete mobil; 2') scripete principal mobil; 3) cârlig de suspensiune a palanului; 4) cârlig de acăfare a sarcinii; 5) cablu sau lanf de acfionare; F) forfă de acfionare; Q) sarcină; S) tensiunea într'o ramură a cablului. din fiecare segment (ramură) de cablu sau de lant cuprins între doi scripeţi, există relaţiile: F Si V-, S± 5*2 şi astfel n / 1 1 Q = £^ = Si + 52-F---------------hi’M = i7( \ © S“ -1+sw-2 + ' *?) +1) Q _ s — 1 F _?ÎYÎ'“sw(£-1) 7j = - sw-1 n sw (s — 1) unde s e factorul de pierdere, care depinde de coeficientul de frecare şi de raza scripetelui. 289 La palanele cu scripete principal mobil (v. fig. D), forţa de acţionare rezultă din relafiile Fpr^Qq şi p = {n+\)'q şi este Q PI (»+1)»)' cu aceleaşi simboluri ca mai sus; dar, între forţa de acţionare F şi tracţiunile S,: există relaţiile fi astfel 5l ^ H / 1 1 Q=F + S5i = F + F| - + - + ■ ;=1 * ' s •4-^ s • / tt— I Q , e”+1 -1 şi deci «+1 -1 (rc-f1)eM(s-1) Randamentul palanelor obişnuite este de 80* • ‘90%. La aceste palane se foloseşte un dispozitiv de frână (v. fig. E) pentru a evita căderea sarcinii, în momentul când se suprimă forţa de acţionare. Astfel, când Q>F, sa-botul (f) — articulat cu pârghia (2), care poate oscila în jurul unui punct fix pe mufla — se aşază pe cablu şi frânează mişcarea scripetelui în sensul sarcinii. Palanele obişnuite, cu acţionare manuală, sunt folosite mult, deşi prezintă desavantajul că reclamă un lanţ sau un cablu lung, pentru deplasări mici ale sarcinii^ î. Palan cu ^angrenaj [ciţermoH nojiHcnacT; palan âengrenagesdroits; Stirnrăderflaschenzug; Dispozitiv de frână ai unui spurwheel pulley block; palan Csecfiune). fogaskereku csigasor]: Pa- f) sabot; 2) pârghie; 3) scri-lan constituit dintr'un me- pete; 4) muflă (carcasă); canism CU roţi dinţate ci- 5) cablu; 6) cârlig; F) forfa lindrice, care formează de acfionare; Q) sarcină, un demultiplicator între forfa de acţionare şi sarcina de ridicat. Mecanismul e pus în mişcare de un lanf de acfionare care rulează pe o roată calată pe axul pinionului (roata mică a angrenajului), iar roata dinfată — cu care angrenează pinionul — transmite mişcarea la un lanf calibrat; sarcina e ridicată de lanful calibrat şi e acăfată cu un cârlig sau cu alt dispozitiv de prindere, fie direct de acest lanf, fie de mufla mobilă a palanului. La palanul cu angrenaj (v. fig.) se produce o autofrânare, datorită fre- ’l Palan cu angrenaj. 1) roată dinfată; 2) pinion; 3) roată de acfionare, dinfată în inferior; 4) bucea cu un clichet (5) la un capăt; 5) clichet; 6) carcasă; 7) inelul de prindere al cârligului (8); 8) cârlig; 9) roată pentru lanful de ridicare; 10) lanf de ridicare, carii dintre buceaua (4) şi inelul (7), care împiedecă mişcarea de cădere a sarcinii, când se suprimă forfa de acfionare. Palanul cu angrenaj are un randament de 70 ■■■90%. E pufin ancombrant, având o înălfime constructivă mică. Se foloseşte pentru sarcini până la 15000 kg. 2. ~ cu scripefi gemeni [nojiHcnacT c flBOH-HbiMH TaJiflMH; palan jumele; Zwillingsrollenzug, Zwillingsflaschenzug; twin pulley block, double pulley block; iker csigasor]: Palan constituit dintr'o muflă mobilă, cu doi sau cu mai mulfi scripefi gemeni, şi din scripefi ficşi, cablul de antrenare înfăşurându-se pe o tobă (v. fig.). Palane cu scripefi gemeni. A) palan cu tobă simplă; 8) palan cu tobă dublă; f) muflă mobilă cu cârlig; 2) scripete fix; 3) cablu; 4) tobă. La palanul din fig. A, scripetele superior e un egalizator al mişcărilor scripefilor mobili, şi are o mişcare de pendulare în dreptul unei mici porfiuni dela mijlocul cablului; astfel, această porfiune se uzează repede, mai ales că scripetele egalizator — din cauza diametrului mic şi a mişcării neregulate -— de obiceiu nu se roteşte în jurul axei sale, ci cablul alunecă pe periferia acestui scripete. La palanul din fig. 8, scripetele egalizator nu provoacă uzură mare. 19 290 î. Palan cu şurub-melc [bhhtoboh nojiHcnacT; palan âvissans fin; Schraubenflaschenzug; worm and worm-wheel pulley block; csavaros csigasor]: Palan constituit dintr'un mecanism cu şurub-melc şi o muflă mobilă, cu cârlig, al cărei scripete e antrenat cu lanţ calibrat (v. fig.). Mecanismul e pus în mişcare cu un lant de acfionare care rulează pe Palan ciTşurub-melc. î) şurub-melc; 2) roată-melc; 3)’roată de acfionare; 4) lanf de acfionare; 5) muflă mobilă; 6) placă de presiune a frânei; 7) roată dinţată a înclichetajuiui; 8) clichet; 9) inel de prindere a lanfului de ridicare; 10) lanţ calibrat, de ridicare. o roată calată pe şurubul-melc, iar roata-melc transmite mişcarea lanfului calibrat, astfel încât se obfine ridicarea muflei inferioare de care e acă-fată sarcina. Lanful calibrat e prins la un capăt de carcasa mecanismului-melc, iar celălalt capăt se desfăşură liber de pe scripetele superior, în timpul ridicării sarcinii. Pentru a obfine auto-frânarea palanului, prin suprimarea mişcării în sensul coborîrii sarcinii, se pot folosi şuruburi-melc cu unghiul de înclinare al elicei de 4«**6°; în general, se folosesc însă şuruburi-melc cu două începuturi şi cu un unghiu de înclinare al elicei de 18 • • • 21 °, ceea ce permite să se realizeze un randament al palanului de până la 75%. în ultimul caz (v. fig.), palanul e echipat, de obiceiu, cu o frână de fricfiune automată, acţionată de sarcină prin şurubul-melc (v. Frână acfionată prin sarcină); astfel, pentru coborîrea sarcinii e necesar să se rotească roata de acfionare, cu o forfă mai mare decât forfa de frecare a frânei, în timp ce, la ridicarea sarcinii, roata dinţată (7) alunecă sub un clichet (8), care împiedecă mişcarea în sens invers. Şurubul-melc e confecfionat din ofel călit, iar roata-melc şi scripetele superior, din fontă. în general, acest palan se foloseşte pentru sarcini de 500* •; 10000 kg. 2. ~ diferenţial [AH(]3(|)epeHii,HaJibHbm noJiH-CIiaCT; palan differentiel; Differentialflaschenzug; differential puljey, differential pulley block; diffe-renciâlis csigasor]: Palan constituit dintr'o muflă fixă, cu doi scripefi de diametri diferifi, şi dintr'o muflă mobilă, simplă, cari sunt antrenate de un lanf fără fine(v. fig. A). — Mufla fixă e echipată cu Palan diferenţial, f) muflă fixă, cu doi scripeţi; 2) muflă mobilă, cu un scripete; 3) lanţ fără fine; 4) sarcină. Schema palanului diferenţial. 1) muflă fixa, cu scripeţii de dia-metrii (R) şi (r); 2) muflă mobilă; 3) cârlig de suspensiune a palanului; 4) cârlig de acăţare a sarcinii; 5) lanţ fără fine. un cârlig de suspensiune a palanului, iar cea mobilă, cu un cârlig de acăfare a sarcinii; scripefii muflei fixe sunt calafi pe acelaşi ax, şi lanful se înfăşură pe unul dintre ei, în timp ce se desfăşură de pe celălalt, astfel încât sarcina se ridică numai cu diferenfa R — r a razelor acestor scripefi (v. fig. B). Forfa de acfionare F, care se exercită pe bucla liberă a lanfului, rezultă din relafiile ^ 2R Fpr\ = Qq şi P = -j^q, unde Q e sarcina, p şi q sunt deplasările forfei de acfionare şi a sarcinii, iar tq e randamentul Of ^ palanului. Raportul de demultiplicare — = — Ţ descreşte, când — se măreşte, în care caz creşte K coeficientul de siguranfă contra mişcării de cădere a sarcinii. Palanul diferenfial are un randament mic (30**-40%) şi reclamă un lanf de antrenare lung; din cauza acestor desavantaje, e foarte pufin folosit. 3. ~ exponenfial [np0H3B0AHTejibHbiH no-JIHCnaCT; palan exponentiel; Potenzflaschenzug, Rollenzug; developed pulley block; âllocsigâs csigasor]: Palan constituit din doi sau din mai mulfi scripefi mobili, legafi între ei prin cabluri individuale de antrenare, şi dintr'un scripete fix, al cărui cablu antrenează primul dintre scripeţii 291 mobili (v. fig. A). Cablul fiecărui scripete e legat cu un capăt de un punct fix, iar cu celălalt capăt, de axa scripetelui vecin; cablul scripetelui (mobil) Palan exponenţial. 1) scripete fix; 2) scripete mobil; 3) cablu; 4) sarcină. Schema unui palan exponenţial. 1) scripete fix; 2) scripete mobil; 3) cablu sau lanf de acfionare; F) forfa de acfionare; Q) sarcină; S) fracfiunea într'o ramură cablului. învecinat cu scripetele fix — care e cablul de acfionare al palanului — se înfăşură şi pe scripetele fix, şi e legat cu un capăt de un punct fix, celălalt capăt fiind liber. Forfa de acfionare F, care trebue exercitată la capătul liber al cablului scripetelui fix (v. fig. B), rezultă din relafiile F/?Y] = Q • q şi p~2nq şi este Q F=- 2nrj 1 1/ ' -V unde Q e sarcina, p şi q sunt deplasările forfei de acfionare şi a sarcinii, ^=2“w e raportul de demultiplicare, n e numărul de scripefi mobili, iar Y] e randamentul palanului. i. Palan electric [ajieK-TpnnecKHH ncyuienaeT; palan electrique; Elektrozug, Elektroflaschenzug, elektri-scher Ffaschenzug; electric pulley block; elektromos csigasor, villamos csigasor]. Mş. rid.: Palan înzestrat cu In motor electric pentru ridicarea sarcinii. Palanul electric poate fi un palan cu şurub-melc, cu angrenaj, sau combinat, acfionat de un electromotor. în general, cuprinde următoarele organe (v. fig.): o tobă, pe care se înfăşură cablul de ridicare a sarcinii, şi care e acfionată de electromotor; un mecanism de transmisiune şi Palan electric, î) carcasa tobei; 2) electromotor cuplat; 3) carcasa mecanismului de variafie a vitesei; 4) muflă mobilă; 5) cablu de ridicare. de transformare a mişcării; o muflă mobilă, cu cârlig. Acest palan poate fi folosit, fie numai pentru» ridicarea sarcinii, fie pentru ridicarea şi deplasarea sarcinii; în primul caz, se suspendă de un punct fix, iar în al doilea caz, de un cărucior (v.). Deplasarea orizontală a sarcinii, adică a palanului, de exemplu pe o grindă sau pe un pod rulant, se poate realiza manual sau mecanizat (în general, cu electromotor independent). 2. Palan pneumatic [nHeBMaTHqecKHH noJiH-CIiaCT; palan pneumatique; pneumatischer F|a-schenzug; pneumatic pulley block; pneumatikus csigasor]. Mş. rid.: Palan înzestrat cu un motor pneumatic pentru ridicarea sarcinii. Se deosebesc: palan cu motor-organ, la care aerul comprimat apasă asupra unui piston de care e legat dispozitivul de prindere a sarcinii; palan cu motor rotativ, la care aerul comprimat pune în mişcare rotorul motorului, care comandă un mecanism de transmisiune şi de transformare a mişcării, legat cu dispozitivul de prindere a sarcinii. Palanele cu motor-organ au randament mare, dar înălfimea de ridicare depinde de cursa pistonului; palanele cu motor rotativ au randament mai mic decât celelajte, dar permit o înălfime de ridicare independentă de dimensiunile lor constructive. 3. Palanca. Ind. făr.: 1. întăritură făcută din copaci doborîfi sau din pari bătufi în pământ. — 2. Adăpost rudimentar pentru vite, la câmp, confecţionat din furci înfipte în pământ, pe cari s'au pus pari cari au fost acoperifi apoi cu stuf sau cu paie. 4. Pălăncel [xBaT-TaJiH; palanquinet; Segel- takel; burton, reef tackle; kis csigasor]. Nav. m.: Palan de dimensiuni mici, folosit în marină, pentru manevrarea velelor şi, uneori, pentru coman- da cârmei. 5. Palanchin [KaniMHpcKHH rnejiK; soîe de Cachemire; Palanquin; Cashmere silk; kasmir- selyem]. Ind. fexf.: Ţesătură de mătase, imprimată sau brodată, asemănătoare cu caşmirul. e. Pălăria cardei [uiJînnKa KapAOHecaJibHOH ManiHHbi; chapeau marchant de la carde; Lauf-decke der Karde; card revolving flat; leces kâr-tolo]. Ind. fexf.: Dispozitiv format dintr'un ansamblu de cca 100 lineale paralele, late de 3 cm şi echipate cu o garnitură de ace de ofel, care for- mează o pânză fără fine mobilă, cu vitesa de o rotafie pe oră, deasupra tobei cardei de bumbac, în sensul de mişcare al acesteia. Pălăria cardei se sprijine pe nişte cilindri rotitori, prin intermediul a două lanfuri fără fine, conduse pe două şine concentrice cu toba, şi aşezate la capetele acesteia. Datorită mişcării pălăriei, periile de pe lineale pot fi succesiv curăfite de fibrele scurte, antrenate prin cardare, şi pot fi şlefuite cu ajutorul unor dispozitive speciale. Âcele garniturii sunt orientate în sens contrar sensului acelor tobei, iar distanfa dintre vârfurile acelor pălăriei şi ale tobei este foarte mică (0,015-•■0,031 mm). Bumbacul distribuit de cilindrul rupător al cardei, pe suprafafa garniturii tobei, ajunge în zona de lucru a primului lineal. Câte un capăt al fibrelor e dus mai departe, iar celălalt capăt e refinut în 19* 292 urmă de garnitura pălăriei, care se mişcă mai * încet. Astfel, fibrele normale se întind şi se paralelizează, în timp ce fibrele scurte intră mai adânc şi rămân în garnitura linealului. în dreptul linealelor următoare, bumbacul e supus aceleiaşi ope-rafluni, şi în aceasta consistă cardarea. Când ajunge la punctul de extremă depărtare fafă de zona de alimentare, fiecare lineal este periat de un cilindru echipat cu o garnitură cu păr lung şi aspru, care scoate fibrele scurte din acele linealului (deşeuri). Apoi, linealele îşi continuă mersul în sens contrar, printr'o mişcare de învăluire, pentru a reveni în zona de alimentare. Aproximativ 45 de lineale se găsesc în contact de lucru cu toba. Pentru ca fibrele să intre uşor în garnitură, acele fiecărui lineal se ascut în timpul funcţionării cardei, de câte ori linealul ajunge în dreptul unei rofi şlefuitoare, situată la extremitatea zonei de car-dare, lângă cilindrul perietor. Sin. Capacul cardei. 1. Pălărie. Inst. san.: Sin. Căciulă (v.). 2. Pălărie [nJlOByHHH hji; chapeau; Schwimm-decke; floating head; uszoiszap]. Canal.: Stratul de nomol care se ridică la suprafafa apei în basinele de fermentare, din cauza gazelor desvoltate. 3. Pălărie [npefloxpaHHTejibHbiâ KOJinaK; parapluie; Schutzschirm; safety cover; vedoernyo]. Mine: Piesă rotundă de tablă de fier, având diametrul egal cu diametrul coliviei de exfracfie, fixată pe cablu deasupra acesteia şi formând un fel de acoperiş, pentru protejarea personalului, în timpul transportului, la adâncirea pufurilor. 4. Pălărie de fier [}Kejie3Han niJiana; chapeau de fer; eiserner Hut; iron cap, gossan;vas-siiveg]. Geo/.; Zona superficială de oxidare a unui zăcământ metalifer, care confine fier. Procesul, în totalitatea lui, consistă în formarea de oxizi şi de săruri oxigenate de fier. Formarea pălăriei este, astfel, un proces de alterare chimică în ivirile superficiale ale zăcămintelor primare metalifere. 5. Palaf [/ţBOpeiţ; palais; Palast; castle, palace; paiota]. Arh.: Edificiu monumental, caracterizat prin mărime şi prin armonia proporţiilor, ca şi prin bogăfia decoraţiilor exterioare şi interioare, şi care adăposteşte o institufie importantă (universitate, muzeu, teatru, poştă, minister), etc. 6. Palee [ycTOH, 6biK MOCTa; palee; hol-zerner Pfeiler, Joch; pile work, pier; fapiller, jârom]. Pod.: Element de construcfie făcut din lemn, care constitue un reazem intermediar între cele două culee ale unui pod de lemn cu mai multe deschideri, şi e destinată să transmită la teren forfele verticale şi orizontale cari încarcă podul. Forfele verticale sunt transmise prin piesele de rezistenfă, cari pot fi constituite din pi-lofi bătufi în teren, din căsoaie, din barele verticale sau pufin înclinate ale unui panou, sau ale unei grinzi cu zăbrele. Tablierul podului se reazemă pe palee prin intermediul unei babe, formată din una sau din două grinzi aşezate orizontal pe capătul de sus al paleei. Numărul şi dimensiunile pieselor de rezistenfă ale paleei se determină pe baza calculului la strivire al babei, şi pe baza calculului la compresiune şi la flambaj a| pilofilor sau al barelor, finând seamă de sarcina admisibilă pe pilofi sau de capacitatea lor de încărcare. Forjele orizontale sunt transmise, fie prin piese speciale cari să asigure stabilitatea transversală şi longitudinală a paleei, fie printr'o astfel de aşezare a pieselor de rezistenfă ale paleei, încât aceasta să aibă o stabilitate cât mai mare. Stabilitatea transversală se poate obfine, fie prin aşezarea, în plane perpendiculare pe axa podului, a unor contrafişe de stabilitate, dispuse înclinat şi solidarizate cu restul paleei, fie prin aşezarea înclinată a unora sau a tuturor pieselor de rezistenfă. Stabilitatea longitudinală se realizează, fie prin împărţirea pieselor de rezistenfă în două grupuri (două semipalee) aşezate la o distanţă suficientă una de alta, pentru a se asigura stabilitatea, şi solidarizate între ele prin cleşte şi contravântuiri, fie prin aşezarea, în plane verticale, paralele cu axa podului, a unor contrafişe de stabilitate sau, la paleeje multiple, prin înclinarea piloţilor situaţi în plane paralele cu axa podului, ori prin legarea paleelor cu contravântuiri sau cleşte aşezate în lungul podului. — Din punctul de vedere al construcţiei, se deosebesc: 7. căsoaie [KopoânaTafl onopa; palee-caisson; Kasten-dammjoch; cof-fer-dam pile; szekreny-jârom]: Palee formată dintr'o cutie de lemn ai cărei pe-refi sunt alcătuifi din bârnecudiametrul de 20-" 26 cm, care este umplută cu bolovani sau cu piatră spartă, şi e aşezată direct pe fundul albiei sau pe un anroca-ment (v. fig.). Căsoaia poate a-vea perefii plini, dacă bârnele sunt aşezate u-nele peste altele şi sunt îmbinate la capete cu crestături (în jumătatea lemnului sau în coadă de rândunică), sau Palee-căsoaie. poate avea pe- A) secfiune transversala; B) vedere în refii CU intervale, P^an« rotită cu 90° (jumătatea din stânga dacă bârnele curentului); a) perete exterior; b) pe- , . refi longitudinali; c) pereji transversali; sunt Cioplite gro- d) avanfbec; e) anrocament. solan în dreptul punctelor de contact. Secfiunea plană a căsoaiei poate fi dreptunghiulară sau ascufită la capete, o 293 prezentând un avantbec şi un arierbec, triunghiulare, pentru a uşura scurgerea apelor. De obiceiu, secfiunea căsoaiei se face dreptunghiulară până la o cotă care depăşeşte cu un metru nivelul apelor celor mai mici, deasupra căreia secfiunea se face ascu-f ită, până la o cotă cu un mefru mai înaltă decât nivelul apelor celor mai mari, iar deasupra acesteia, secfiunea se face dreptunghiulară. Dacă înălfimea căsoaiei este prea mare, ea se face în trepte, mărindu-se secfiunea către fund. Lăfimea căsoaiei trebue să fie egală cu cel pufin 0,35 din înălfimea ei. Pentru calculul presiunii pe teren, se consideră numai 2/3 din suprafafa fundului căsoaiei. Pentru asigurarea rigidităfii şi a inde-formabilităfii, că-soaia se împarte în mai multe compartimente, prin perefi longitudinali şi transversali. (De obiceiu, se Palee cu panouri transversale, suprapuse, a) panouri transversale; b) cleşte longitudinale; c) cleşte transversale; d) confravântuiri transversale; e) contravânfuiri longitudinale. lafie. Dacă înălfimea paleei este prea mare, pentru a se face economie de lemnărie şi a se micşora greutatea proprie a căsoaiei, se face o palee-că-soaie, a cărei înălfime să depăşească cu 0*5 ••* 1 m nivelul maxim al ghefurilor, şi pe ea se aşază o palee cu panouri (v. fig.). j Acest sistem se foloseşte totdeauna când distanfa dintre nivelul apelor mari şi partea inferioară a suprastructurii podului este mai mare decât 3 m. Paleele-căsoaie şi paleele cu panouri aşezate pe căsoaie prezintă "desavantajul că micşorează secfiunea de scurgere a apelor şi sunt expuse afuierii, din care cauză trebue înconjurate cu an-rocamente sau cu saltele de fascine, până la înălfimea de 1 • • • 1,5 m. Palee^u panouri aşezate pe căsoaie a) căsoaie; b) panouri longitudinale; c) confravântuiri longitudinale; d) confravântuiri transversale. face un jperete longitudinal pe întreaga înălfime a căsoaiei, perefii transversali având înălfimi mai mici şi fiind aşezaţi, în giheral, la pirfile inferioară şi superioară ale căsoaiei). Paleele-căsoaie se folosesc în terenuri stân-coase, în cari nu se pot bate piloţi, în terenuri prea slabe, în cari nu se pot folosi piloţii, sau pentru lucrări urgente ori provizorii. Dacă terenul este mlăştinos, căsoaia trebue să aibă un fund aşezat la nivelul rândurilor al doilea sau al treilea de bârne, dela partea inferioară a pereţilor. La podurile de cale ferată, paleele-căsoaie se folosesc numai pentru restabiliri urgente de circu- i. Palee cu panouri [iiţHTOBaH onopa; palee â panneaux; Joch mit Fullungen; pier with panels; tagos jârom]: Palee multiplă, la care elementele din acelaşi plan transversal sau longitudinal al podului sunt asamblate, pentru a forma panouri cari sunt aduse gata confecţionate şi sunt solidarizate între ele pe amplasamentul paleei, prin cleşte şi confravântuiri (v. fig.). Paleele cu panouri sunt folosite la executarea lucrărilor rapide, fiindcă se pretează la prefabricare. Panourile transversale se aşază mai uşor decât cele longitudinale. La panourile transversale, contravântuirile longitudinale ale paleei se fac sub formă de cleşte, prinse cu şuruburi cu piuliţă, şi se montează pe şantier. Executarea unor îmbinări cu crestături prezintă dificultăţi. Panourile longitudinale se pot executa foarte rigid, în formă de grinzi cu zăbrele cu diagonale încrucişate. Rigiditatea transversală a panourilor longitudinale se poate mări prin aşezarea unor bare înclinate sau a unor contrafişe de stabilitate. Pentru a se mări stabilitatea longitudinală şi traversală a paleei, barele fiecărui panou se aşază înclinat, simetric faţă de axa mediană a panoului, iar panourile se aşază înclinat, simetric faţă de planul median al paleei, realizâdu-se o palee în formă de trunchiu de piramidă, — sau se aşază panourile vertical, dispuse în două grupuri distanţate (două semi-palee), aşezate simetric faţă de un plan perpendicular pe axa podului. Forma panourilor depinde de felul şi de mărimea podului, de di- 294 mensitinile paleei, etc. Panourile în formă de M sunt cele mai bune, fiindcă prezintă o rigiditate transversală foarte ma- Schema unui panou de palee, în formă de M. a) contravâniuiri longitudinale; b) contravântuiri fransversale. re (vi fig.). înălţimea maximă a panourilor este de 5 • • • 6 m; pentru înălţimi mai mari se folbsesc panouri suprapuse. Paleele cu panouri se folosesc pentru podurile cari au mai multe palee sau părţi de palee identice, pentru paleele etajate, pentru paleele pe căsoaie sau pentru cele înalte. î. Palee cu piloţi [cBaHHafl onopa; palee â pieux; Pfahl-joch; pile pier; c6|o-pâs jârom]: Palee alcătuită din piloţi bătuţi în teren, vertical sau inclinat, aşezaţi într'un rând sau în mai multe rânduri paralele, perpendiculare pe axa longitudinală a podului. Distanţa dintre rândurile de piloţi este de 1 '"2,5 m. Pentru înălţimi până la 7 m se folosesc palee simple, iar pentru înălţimi mai mari, palee multiple. Piloţii se solidarizează prin cleşte transversale şi longitudinale, iar înnă-dirile piloţilor se consolidează prin cleşte, prin manşoane metalice, etc. Dacă distanţa dela teren la cleştele de solidarizare este mai mare decât 1,5 m, piloţii trebue contravântuiţi transversal. Paleele simple, mai înalte decât 5 m, şi cele duble, distanţate, mai înalte decât 12 m, trebue legate între ele prin cleşte aşezate în lungul podului. Legăturile se aşază la jumătatea înălţimii paleei, dar la o dista ţă de cel puţin 25 cm deasupra nivelului apelor extraordinare, şi de 75 cm deasupra nivelului maxim al gheţurilor. Dacă înălţimea paleei este prea mare, se aşază mai multe rânduri de cleşte, distanţate cu 3---4 m şi îmbinate cu crestături şi şuruburi cu piuliţă. Pentru a împiedeca afuierea piloţilor, se prescrie consolidarea lor prin anrocamente libere sau aşezate în căsoaie executate în jurul piloţilor. La paleele cu înălţimi mai mari decât 2 m, este necesar să se prevadă piloţi de stabilitate, drepţi sau înclinaţi, iar la podurile cu mai multe deschideri, pentru cale ferată, trebue să se prevadă şi piloţi de frânare (pentru a se asigura stabilitatea în lungul podului), dacă nu există legături longitudinale între palee, sau dacă forţele longitudinale nu pot fi transmise Ia culee prin intermediul tablierului. înclinarea piloţilor de stabilitate se determină pe baza condiţiunilor de stabilitate ale paleei, dar nu trebue să fie mai mică decât 1/4. Pentru a se face economie de material lemnos, se poate executa paleea cu piloţi de rezistenţă înclinaţi. Coeficientul de stabilitate al paleei, atât în sens transversal, cât şi în sens longitudinal, trebue să fie de cel puţin 1,3. 2. ~ din stive de traverse [onopa H3 Tpa-Bepc B niTa6ejie; palee de tas de traverses; Schwellenrostjoch; sleeper heap pier; talpgerenda-jârom]: Palee alcătuită din mai multe rânduri suprapuse de traverse aşezate alăturat sau distanţat (pentru a se permite scurgerea apelor) şi solidarizate între ele pentru a forma un sistem indeformabil. Paleele din stive de traverse se folosesc la lucrări provizorii, pentru restabiliri urgente de circulaţie (în terenuri rezistente şi uscate, sau chiar în cursuri de apă cu vitesă mica, dacă fundul nu este supus afuierii sau nu există pericol de tasare). s. ~ elajată [aTaHGHpoBaHHafl onopa; palee etagee; Geschofjjoch; sfaged pier; emeletes jârom]: Palee formată din mai multe panouri suprapuse. Se foloseşte când înălţimea paleei este mai mare decât 12 m, şi prezintă avantajul că poate fi prefabricată. Panourile se construesc astfel, încât piesele solicitatş la încărcări verticale ale unui panou să fie în prelungirea piese- Palee etajată. A) elevaţie; B) vederea laterală a mai multor palee solidarizate; a) panotirf; b) cteşte longitudinale; c) contravântuiri; d) cleşte transversale. lor corespunzătoare din panourile de dedesubt. Panourile trebue să aibă contravântuiri puternice şi să fie legate între ele prin cleşte longitudinale şi transversale. De obiceiu, paleele etajate se folosesc în albii uscate, şi se aşază la distanţe potrivite, pentru a putea fi solidarizate între ele, şi contravântuite (v. fig.). 4. ~ înaltă [BbICOKaH onopa; palee haute; Hochjoch; high pier; magas jârom]: Palee a cărei înălţime depăşeşte lungimea normală a unui pilot (7 • - • 10 m). Poate fi construită sub formă de palee-căsoaie, de palee etajată, palee supraînălţată, palee cu panouri, sau palee-turn. La paleele înalte, aşezate pe piloţi, trebue să se asigure stabilitatea piloţilor, în special când paleea este construită în ape adânci. Această stabilitate se asigură, fie prin legarea piloţilor cu cleşte, contrafişe sau tiranţi metalici, fie prin solidarizarea lor cu grătare orizontale (v. fîg.) formate din bile, aşezate la distanfa de 3 m unele de altele şi legate între ele prin montanfi, cleşte şi diagonale, Grătar pentru solidarizarea pilofilor, la paleele înalte, a) pilofi! paleei; b) grătar de bile. sau prin executarea, în jurul pilof'lor paleei, a unei incinte de pilofi sau de palplanşe, umplută cu bolovani sau cu piatră spartă. Ultimul procedeu prez:ntă desavantajul că se pot produce tasări mari, şi deformafiile incintei pot provoca deformarea întregei palee. i. Palee multiplă [MHOropH/ţHaH onopa; palee multiple; mehrreihiges Joch; multiple pier; tobb-szoros jârom]: Palee formată din două sau din mai multe rânduri de pilofi, legafi între ei prin cleşte longitudinale şi transversale. Pilofii pot fi verticali sau înclinaţi, fie în planul longitudinal, fie în planul transversal al paleei, pentru a se mări stabilitatea acesteia. Pentru mărirea stabilit af ii se pot folosi contrafişe de stabilitate şi confravântuiri longitudinale. Paleele multiple pre-zrntă avantajul că pot fi executate şi din panouri prefabricate. Tipurile de palee multiple folosite mai des sunt următoarele: paleele compuse din mai multe rânduri de pilofi egal distanfafi, cu contrafişe de stabilitate aşezate în Palee multiplă, cu pilofi aşezafi pe mai multe rânduri egal distanţate, şi cu contrafişe de stabilitate, a), tablierul podului; b) pilofi; c) contrafişe de stabilitate, longitudinale; d) contrafişe de stabilitate, transversale. plan transversal şi longitudinal (v. fig.); paleele compuse din două semipalee, cu contrafişe de stabilitate în plan transversal şi cu confravântuiri 295 longitudinale (v. fig.); paleele compuse din două semipalee, cu panouri în plan longitudinal şi cu contrafişe de stabilitate în plan transversal, mon- Palee multiplă, cu două semipalee, cu contrafişe de stabilitate şi cu confravântuiri longitudinale, a) tablierul podului; b) semipalee; c) contrafişe de stabilitate; d) confravântuiri longitudinale, tate pe loc (v. fig.); paleele compuse din două semipalee, cu panouri în plan transversal şi cu Palee multiplă, cu două semipalee, cu panouri longitudinale şi cu contrafişe de stabilitate transversale, a) tablierul podului; b) semipalee; c) panouri longitudinale; d) contrafişe de stabilitate; e) cleşte transversale; f) cleşte longitudinale. contrafişe de stabilitate (v. fig.) sau cu pilofi înclinaţi (v. fig.), şi cu confravântuiri longitudinale între panouri, montate pe şantier; paleele compuse Palee multiplă, cu două semipalee, cu panouri transversale şi cu contrafişe de stabilitate, a) tablierul podului; b) semipalee; c) panouri transversale; d) contrafişe de stabilitate; e) cleşte transversale; f) cleşte longitudinale; g), confravântuiri longitudinale. din piloţi înclinaţi, atât în plan transversal, cât şi în plan longitudinal, formate din panouri transversale sau longitudinale, dintre cari unele se 296 aşază inclinat, constituind o palee în formă de piramidă (v. fig.). Palee multiplă, cu două semipalee, cu panouri transversale formate din pilofi înclinaţi, a) tablierul podului; b) semipalee; c) panou transversal c pilofi inciinafi; d) contravântuiri; e) cleşte longitudinale. Paleele cu pilofi inciinafi prezintă, fafă de paleele cu contrafişe de stabilitate, avantajul că nu reclamă piese (contrafişe) cari să preia forfele Palee multiplă, cu panouri cu pilofi inciinafi. a) tablierul podului; b) panouri fransversale; c) contravântuiri longitudinale; d) cleşte longitudinale; e) cleşte transversale. orizontale. Paleele formate din semipalee prezintă, fafă de paleele cu contrafişe şi fafă de cele cu pilofi inciinafi, avantajul că, la partea de sus, lăfimea lor (în planul longitudinal al podului), este egală cu lăfimea de jos, astfel încât, la aceeaşi deschidere, reclamă un tabl:er cu lungime mai mică decât celelalte tipuri de palee. Prezintă desavantajul că, uneori, din cauza distanfei prea mari dintre capetele tablierefor cari se reazemă pe aceeaşi palee, trebue să se racordeze cele două tabliere, fie prin grinzi suplementare de lungime mică (urşi), fie printr'un tablier de lungime mică. Paleele cu contrafişe de stabilitate sau cu pilofi inciinafi prezintă o stabilitata şi o rigiditate mare, fiind indicate penfru înălfimi de construcfie mari. i. Palee simplă [oAHHapHan onopa; palee simple; einfaches Joch, einreihiges Joch; simple pier single row pier; egyszeru jârom]: Palee formată dintr'un singur rând de pilofi legafi între ei prin cleşte şi contravântuiri (v. fig.). Se foloseşte pentru înălfimi până la 7 m. Pilofii pot fi verticali sau Palee simplă, a) pilofi; b) cleşte; c) contravântuiri; d) babă. inciinafi, pentru a se mări stabilitatea paleei în sens transversal fafă de pod. Uneori, numai pilofii dela capetele paleei sunt inciinafi sau sunt prop-fifi cu contrafişe. Paleele simple prezintă desavantajul că au o stabilitate mică în sens longitudinal fafă de pod, din care cauză, dacă paleele sunt mai înalte decât 5 m, trebue să fie legate între ele prin cleşte aşezate în lungul podului; de asemenea, nu pot fi prefabricate, fiecare piesă trebuind să fie fasonată şi montată pe şantier. 2. ~ supraînălfată [cBepxB03BbimeHHaH onopa; palee surhaussee; aufgesatteltes Joch, Grund-und Oberjoch; overhightened pier; fel-emelt jârom]: Palee formată din două părfi suprapuse şi consolidate prin cleşte longitudinale şi transversale (v. fig.). Se foloseşte când înălţimea paleei este mai mare decât 7 m. Partea inferioară este for- Paîee supraînălfată. a) palee simplă, superioară; b) palee inferioară; c) cleşte d) babe. mată din unul sau din mai multe rânduri paralele de pilofi verticali, ale căror capete nu trebue să depăşească nivelul etiajului. Parfea superioară este formată dintr'o palee simplă, şi se reazemă pe partea inferioară, prin intermediul babelor şi al deştelor. Pieseie de rezistentă ale părfii superioare pot fi verticale sau înclinate, pentru a se mări stabilitatea transversală a paleei. Paleele supra-înălfate prezintă desavantajul că au o stabilitate longitudinală mică, din care cauză tablierul podului trebue ancorat bine de culee. Prezintă avantajul că se pot executa repede, folosindu-se, pentru partea superioara, panouri prefabricate. 297 1. Palee-furn [6auiHeo6pa3HaH onopa; palee de treillis en bois; holzerner Fachwerkpfeiler; wooden lattice work pier; torony-jârom]: Palee formată dintr'o grindă cu zăbrele, în spafiu, în formă de trunchiu de piramidă (v. fig.). Se folo-seşte în albii uscate foarte adânci, şi permite realizarea unor deschideri mari, din cauză că aceste palee au o stabilitate longitudinală şi transversală mare. Paleele-tur-nuri sunt aşezate pe o fundafie masivă de zidărie sau de beton, de Palee-turn. care se ancorea- â) tablierul podului; b) palee-furn; ză puternic. c) ^unc^at^e masivă; d) ancoraje. 2. Paleoboîanică [najieo6oTaHHKa; paleo-botanique; Palăophytologie; palaeobotany; paleontologia]. Paleonf.: Partea din Paleontologie, care se ocupă cu studiul fosilelor vegetale. V. şi Paleontologie. 3. Paleocen [naJieoiţeH; paleocene; Palăozăn; Palaeocene; paleocen]. Geol.: Cea mai veche serie de strate şi prima epocă a sistemului Paleogen. Este caracterizată, în general, prin următoarele fosile: Phenacodus, Neoplagiaulax, Phisa gigantea, Ostrea bellovecina, Nummulites elegans planulatus, etc. în această epocă s'au produs importante cutări, grupate, în faza laramică. Paleo-cenul se împarte în trei etaje: Monfian, Thane-fian şi Londinian. — Sin. Eocen inferior. 4. Paleoclimatologie [najieoKJiHMaTOJiornfl; paleoclimatologie; Palăoklimatologie; palaeocjima-tology; paleoklimatologia]. Geol.: Studiul varia-fiilor climei în cursul perioadelor geologice. 5. Paleoechinide [najieoşKHHHflbi; paleoequi-nides; Palăoequiniden; palaeoequinida; paleo-ekvinidek]. Paleonf.: Subclasă a echinidelor, care cuprinde forme vechi, fosile, cari au trăit în Paleozoic şi în Triasic. Paleoechjnideje sunt caracterizate prin faptul că au zbneîe intJfambuIacrare formate dintr'un număr variabil de şiruri de plăci. e. Paleogen [naJieoreH; nummulitique; Palăo-gen; Palaeogene; paleogen]. Geol.: Sistem de strate şi perioadă în prima jumătate a erei terţiare. în flora paleogenă, caracterul predominant al vegetalei era dat de fanerogamele dicotile-donate şi monocotiledonate, şi, întru câtva, şi de conifere. Fauna marină din această perioadă se caracterizează, în primul rând, prin marea des-voltare a foraminiferelor şi, în special, a numuli- filor, în afară de cari mai trăiau: Assilina, Orbitoides, Orthophragmina, etc. Dintre echinide este important Conoclypeus, iar dintre moluscele gasteropode, Cerithium. Mamiferele constitue clasa cea mai importantă de vertebrate, fiind reprezentate de: Propaleotherium, Paleotherium, Ano-plotherium, Anthracotherium, Zeuglodon, Hali-therium, şi simienele. Paleogenul, numit şi Numulitic din cauza abun-denfei numulifilor în depozitele sale, se divide în trei serii: Paleocen, Eocen şi Oligocen. Autorii francezi moderni deosebesc numai două serii: Eocen şi Oligocen; depozitele Paleocenului sunt trecute, în această diviziune, la Eocenul inferior. în Paleogen au avut loc importante mişcări orogenice, întâi în Paleocen (faza laramică) şi apoi în Eocen (faza postlutefiană sau pirineană). 7. Paleografie [najieorpac|)Hfl; paleographie; Palăographie; palaeography; paleografia]: Ştiinfa scrisului vechiu şi a descifrării lui. 8. Paleolitic [naJieoJlHTOBbiH; paleolithique; Palăolithikum; Palaeolithic; paleolitikum]: Epoca cea mai veche a Preistoriei, în care oamenii îşi făceau uneltele mai ales din piatră cioplită. Se împarte cum urmează: Paleoliticul inferior, care cuprinde etajele Pre-chellean şi Chellean, caracterizate printr'o faună de climă caldă (Machairodus neogaeus, Hippo-potamus amphibius, Elephas antiquus, Rhinoceros Merckii) şi prin unelte grosolane de piatră cioplită; Acheulean, caracterizat printr'o climă temperată (cu o faună asemănătoare celei din etajul precedent, din care lipseşte Machairodus, şi în care apar Elephas primigenius şi Rhinoceros ticho-rhinus) şi prin unelte de acelaşi tip, dar de forme mai pufin grosolane; o formă târzie a Acheu-leanului, caracterizată printr'o climă rece, şi prin unelte, în forma cărora se observă transifia către etajului următor, se numeşte, uneori, Micoquean. Paleoliticul mediu, numit uneori Mustierian, caracterizat mai ales printr'o faună arctică (cu Elephas primigenius şi Cervus tarandus) şi prin unelte mai mici, de forme mai variate, de piatră spartă şi, uneori, de os. Paleoliticul superior, care cuprinde etajele: Auri-gnacian, caracterizat printr'o climă rece, cu o faună compusă din Cervus tarandus, Elephas primigenius, Rhinoceros tichorhinus, Caniş lagopus, Bos priscus, Cervus elaphus, Ursus arctos, Ursus spelaeus, etc., şi prin unelte de piatră spartă şi cioplită, de forme foarte variate şi de dimensiuni mici (o varietate locală a Aurignacianului, numită Capsian, se întâlneşte în Africa de Nord şi în unele regiuni din Sudul Europei); Soluirean, cu răspândire locală şi, probabil, contemporan cu Aurignacianul, caracterizat prin unelte foarte îngrijite, în formă de fier de lance; Magdalenian, caracterizat printr'o climă rece, cu o faună în care predomină renul (Cervus tarandus), şi cu unelte cu forme perfecfionate din cele aurignaciene. — Paleoliticul superior aparţine epocei glaciafiei Wurm; Paleoliticul mediu, în parte interglaciaţiei 298 Riss-Wurm, cum şi primelor timpuri ale glaciaţiei Wurm şi ultimelor timpuri ale glaciatiei Riss, iar Paleoliticul inferior, care precede Mustierianului, aparţine probabil timpurilor intergiaciafiei Mindel-Riss, cum şi începutului glaciafiei Riss. împărţirea Paleoliticului fiind făcută mai mult după criterii arheologice decât după criterii paleontologice sau stratigrafice, diferitele etaje nu au fost, probabil, contemporane în diferitele regiuni ale Pământului. în Paleoliticul inferior a trăit, probabil, Homo heidelbergensis; în Paleoliticul mediu, Homo pri-migenius (omul de Neandertal), iar în Paleoliticul superior a apărut Homo sapiens. 1. Paleontologie [naneOHTOJiorHfl; paleontologie; Palăonfologie; palaeontology; paleontologia]: Ştiinfa care studiază vegetalele şi animalele cari au trăit în epocele geologice, şi cari au lăsat în terenurile sedimentare urme numite fosile. Cuprinde Zoologia şi Botanica timpurilor trecute, de unde şi subîmpărfirea Paleontologiei în Paleo-zoologie (Paleontologie animală) şi în Paleobotanică (Paleontologie vegetală). 2. Paleofherium. Pâleonf.: Gen de mamifer, care a trăit la începutul erei neozoice, şi care avea caracterele colective ale ordinelor de mamifere de astăzi. 3. Paleozoic. V. Paleozoică, era 4. Paleozoică, era ~ [najie030HHbiH flpyc; paleozoi'que; Palăozoikum; palaeozoical era; paleo-zoikum], Geo/.: Eră care cuprinde grupul cel mai vechiu de strate sedimentare; e caracterizată prin faune şi flore fosile bine păstrate. La începutul erei paleozoice, în perioada cambriană, apare prima faună bogată şi variată, în care se întâlnesc reprezentate toate tipurile de nevertebrate, chiar cele complet organizate. Acest fapt arată că fauna cambriană a trebuit să derive dintr'o altă faună cu caractere primitive, care a existat în Precambrian, dar ale cărei urme au fost, în cea mai mare parte, şterse prin metamorfismul suferit de roceîe cambriene. în cursul celorlalte patru perioade ale erei paleozoice apar plantele continentale şi o, parte dintre vertebrate. Cele cinci perioade ale erei paleozoice se caracterizează, paleontologic, cum urmează: Cambrianul: Apariţia şi predominarea trilobiţi-lor, cari sunt forme conducătoare. Silurianul: Desvoltarea cefalopodelor nautiloidee, a trilobiţilor şi a brahiopodelor. E singura perioadă în care trăiesc graptoliţii; apariţia primelor vertebrate reprezentate prin peştii placodermi; apariţia primei flore continentale primitive, reprezentată prin psilofitale. Devonianul: Apariţia amonoideelor, cu gonia-tiţii, a peştilor ganoizi şi dipneaşti; apar, de asemenea, amfibienele, reprezentate prin stego-cefali; apar plante pteridofite. Carboniferul: Desvoltarea florei reprezentate prin pteridofite (ferege)şi pteridosperme (cea mai mare parte a zăcămintelor de cărbuni superiori din lume aparţin, ca vârstă, acestei perioade); apariţia insectelor; marea desvoltare a stegocefalilor. Permianul: Apariţia amoniţilor propriu zişi, cum şi a reptilelor reprezentate prin forme primitive; apariţia gimnospermelor, cu conifere şi cicadee. în Paleozoic, desvoltarea vieţii a fost continuă, fără nicio întrerupere în mersul ei evolutiv, fauna şi flora din fiecare perioadă derivând din cele precedente. în timpul aceleiaşi ere s'au ridicat două sisteme de munţi, şi anume: Caledonianul, în partea de Nord a Europei, ridicat la sfârşitul Silurianului, şi Hercinianul, în partea de Sud şi în partea centrală a Europei, ridicat în Carbonifer şi în Permian. — Sin. Era primară. V. şi sub Geologice, subdiviziuni 5. Paleozoologie [tiajie030C)ji0rHH; paleozoo-logie; Palăozoologie; palaeozoology; paleozoo-logia]. Paleonf.: Partea din Paleontologie care se ocupă cu studiul fosilelor animale (v. şi Paleontologie). e. Palefă [naJiHTpa; palette; Malerscheibe; pallet; festotâbla]. Artă: Plap de lemn, de por-jelan, de faianţă sau de tablă smălţuită, de formă ovală, dreptunghiulară, sau de forme speciale, pe care pictorul îşi aranjează colorile într'o ordine anumită, şi pe care îşi face amestecurile potrivite de colori. 7. Palefă [jionaTKa, Kpbijio; palette; Schaufel, FJugel; blade, vane, paddle; fâbla, lapât]. Tehn.: 1. Piesă plată, dreptunghiulară, trapezoidală, circulară (disc), eliptică, etc., folosită ca piesă în mecanisme (de ceasornice, de aparate de telegrafie, etc.), ca unealtă (paletă de fasonare), etc. Exemplu: 8. ~ de semnalizare [CHrHaJiH3aiţHOHHOe KpblJlo; palette de signalisation; Signalisierungs-fjugel; signalling blade; jelzotâbla]. C. f.: Paletă folosită în semnalizarea feroviară. Are formă de dreptunghiu şi este montată pe un catarg, putând avea o mişcare basculantă în jurul unei axe orizontale. De obiceiu, serveşte la semnalizarea manevrelor în staţiile de cale ferată; pentru a fi mai uşor vizibilă, paleta se vopseşte în pătrate albe şi negre, aşezate ca pe tabla de şah. 9. Palefă [jionaTKa; aube; Schaufel; blade; lapât]. Mş.: 2. Organ plat al unei maşini cu rotor, cu feţele curbe, având două capete solidarizate cu două discuri sau cu două coroane circulare ale maşinii, şi care serveşte, fie penfru a transmite mişcarea şi energia mecanică —într'un sens sau în altul — între un mediu fluid şi rotorul maşinii care se roteşte în acel mediu (paletă de rotor), fie pentru a dirija, într'o anumită direcţie, curentul de fluid care va intra în rotorul maşinii (paletă directoare). Paletele rotoarelor de turbine şi de roţi hidraulice transmit energia dela mediul fluid la rotor, iar paletele de roţi de navă, cele de rotoare de pompe centrifuge şi decompresoare centrifuge transmit energia dela rotor la mediul fluid.— După serviciul pe care-l efectuează, paletele se clasifică în modul următor: 10. Paletă de rotor [jionaTKa p0T0pa; aube de rotor; Laufschaufel; rotor blade; jârokerek-lapât]: Paletă care face parte din rotorul unei maşini (turbină, pompă, turbocompresor, etc.). Se mişcă, solidar cu rotorul, în jurul axei principale a maşinii. Paleta de rotor primeşte energia vinei de fluid (provocând rotirea arborelui motor) sau transmite, prin rotafie, energie, mediului fluid. Profilul ei este astfel construit, încât să asigure curgerea fluidului cu o vitesă determinată, în funcfiune de condifiunile triunghiului viteselor. Forma paletelor şi profilul secţiunii (v. fig.) depind de felul maşinii (turbină cu abur, turbină cu apă, turbină cu gaze, pompă centrifugă, turbo-compresor). Paletă de rotor şi paletă de stator. ) palele de pompa în carcasă de fomră spirală; //) palete de pompă în carcasă de formă circulară; I) paletă de stator; 2) infersfifiu; 3) paletă de rotor; 4) paletă de stator, cu Interiorul gol (scobit). 1. Paleta de stator [jionaraa CTaTOpa; aube directrice; Leitschaufel; guide vane, guide blade, guide bucket; vezetokerek-lapât]: Paletă montată între două coroane de distribuţie ale statorului unei maşini cu rotor. Ea este fixa fafă de axa principală a maşinii, dar poate avea, uneori, mişcări de rotafie în jurul axei bulonului de fixare a paletei (turbine de apă Francis). Serveşte pentru a conduce fluidul motor (apă, abur, gaze) la rotorul maşinii (turbinei), sau pentru a dirija curentul de fluid pus în mişcare de paletele rotorului (pompe). Două palete vecine formează între coroane canale de scurgere şi de dirijare a fluidului. înclinarea şi forma suprafeţei paletelor de stator diferă după felul maşinilor şi al mediului fluid, şi după modul lor de funcţionare (turbine cu acţiune sau cu reacţiune, turbine cu cameră deschisă sau turbine cu cameră închisă, etc.). Forma paletei de stator se trasează în funcţiune de triunghiul viteselor, prin racordarea unor arce de cerc, şi depinde de unghiul de ieşire determinat de debitul de fluid şi de nevoia de a obţine un profil de minimă rezistenţă la curgerea fluidului. Paleta trebue să fie subţire, pentru a nu provoca pierderi mari prin frecare, dar destul de groasă pentru a rezista la presiunea fluidului şi la coroziune. Paletele sunt turnate monobloc cu coroanele directoare ale statorului, sau se execută ca piese Şepardfe, cari se fixează în stator prin sudură, prin articulaţii, direct în canelurile coroanelor, etc. (v. fig. sub Paletă de rotor). Sin. Paletă directoare. 2. ~ directoare. V. Paletă de stator. — După gradul de libertate (poziţia relativă a paletei în corpul maşinii), se deosebesc: 3. Paletă fixă [HenoABHJKHan jionaTKa; aube fixe, palette fixe; unbewegliche Schaufel, feste Schaufel; fixed sail, rigid vane; merev lapât]: Paletă fixă faţă de statorul maşinii, şi care nu 299 poate avea nicio mişcare. Paletele fixe sunt folosite ca palete de stator la turbine, la pompe, etc. 4. ~ mobilă [noABHJKHan JionaTKa; aube mobile, palette mobile; bewegliche Schaufel; mova-ble blade; mozgo lapât]: Paletă mobilă faţă de statorul maşinii. E folosită ca paletă de rotor. 5. ~ reglabilă [peryjiHpyeMan JionaTKa; aube reglable; verstellbare Schaufel; adjustable blade; beâllithato lapât]: Paletă fixă în raport cu statorul maşinii, dar care poate avea o mişcare de rotaţie în jurul axei bulonului de fixare pe coroana de distribuţie. Prin mişcarea paletei, unghiurile de intrare şi de ieşire ale paletei se adaptează condiţiunilor dorite, reglându-se astfel maşina. Palete reglabile sunt paletele directoare (de stator) ale turbinei cu apă tip Francis şi paletele roţilor de navă. — Exemple de palete: e. Paletă de compresor [KOMnpeccopHan JionaTKa; palette de compresseur; Kompressor-schaufel; compressor bucket; turbokompresszor-lapât, legsurito-lapât]: Paletă care face parte din rotorul unui compresor centrifug (turbocompre-sor) şi transmite, prin rotaţie, energie, mediului fluid, sau din statorul unui compresor şi dirijează, în acest caz, curentul de fluid. Paletele de rotor pot fi drepte sau curbate, având direcţii ra-diale sau înclinate (în sensul învârtirii rotorului sau în sens invers). Unghiurile de intrare şi de ieşire ale paletelor depind de debitul compresorului. Numai compresoarele polietajate (cu mai multe trepte) au stator cu palete directoare. 7. ~ de pompă [HacocHaa JionaTKa; aube de pompe; Pumpenschaufel; pump blade; szivatv-tyulapât]: Paletă care face parte din statorul, respectiv din rotorul unei pompe centrifuge (radiale). Pompele elicoidale (axiale) au pale. Forma şi dimensiunile paletelor se determină în funcfiune de triunghiul viteselor, respectiv în funcfiune de unghiurile de intrare şi de ieşire a curentului de apă în rotor, şi de intrare a curentului de apă în stator (difuzor). Forma paletelor de rotor, la extremitatea din spre interiorul pompei, se alege astfel, încât intrarea apei în rotor să se facă radial. 8 Palete de rotor de pompă centrifugă. A) paletă cu unghiul de ieşire al apei p2<90°; B) paletă cu unghiul de ieşire al apei p2=90°; Q P^etă cu unghiul de ieşire al apei B2>90°; fo) unghiul de intrare al apei; p2) unghiul de ieşire al apei; rj) raza interioară a rotorului; r2) raza exterioară a rotorului. De obiceiu, paletele de rotor se construesc în trei forme caracteristice (v. fig.), în funcfiune de valoarea unghiului de ieşire a curentului de 300 apă din rotor (P2<90°, p2 = 90°f p2>90°); ele sunt curbate în sensul învârtirii rotorului, sau în sens contrar (la unele pompe cu turafie înaltă, paletele au o dublă curbură). Forma paletelor de stator se determină astfel, încât intrarea lichidului în corpul statorului să se facă fără şocuri, iar la partea din spre rotor, paletele să aibă direcfia vitesei absolute de ieşire a curentului de lichid din rotor. Paletele se trasează, de obiceiu, după arce de cerc; mai rar, după arce de evojventă (v. fig.). Paletă de pompă centrifuga monoetajafa (cu o singură treaptă), 1) paletă de rotor; 2) sensul de rotire al rotorului pompei; 3) sensul de curgere al apei. Paletele se construesc din fontă, din ofel sau din bronz, turnate monobloc cu rotorul sau cu statorul, sau se confecfionează ca piese separate; în ambele cazuri, paletele se prelucrează fin. Uneori paletele de stator se construesc cu goluri în interior. între paletele de rotor şi cele de stator există un interstifiu (joc), suficient chiar pentru cazul depunerilor de impurităfi din lichidul de pompat. 1. Paletă de roată de navă [jionacTb cyA0B0r0 KOJieca; pale de roue; Radschaufel; wheel paddle; hajokerek-lapât]: Paletă plată, mon- tată la periferia unei rofi propulsoare de navă (roată laterală sau roată la pupă). Este fixă sau mobilă în jurul axei orizontale a bulonului de articulafie, prin care este prinsă de coroana rofii. Reglarea paletelor se face pentru ca ele să atace apa sub un unghiu de rezistenfă minimă. Se confecfionează din lemn sau din ofel. Propulsorul Voith-Schneider, pentru nave, are paletele cu profil de aripă şi reglabile în jurul axei verticale a buloanelor de articulafie. Sin. Sbat. 2. ~ de roată hidraulică [jionacTb ra#paB-JlHHeCK0r0 KOJISCa; aube de roue hydraulique; Wasserradschaufel; water wheel bucket; vizkerek-lapât]: Paletă dreaptă sau curbă, care face pa te dintr'o roată hidraulică. Paletele se construesc din lemn şi se montează între două coroane periferice ale rofii, dispuse, fie ca să formeze, împreună cu perefii coroanelor, celule (la rofile hidraulice acfionate deasupra prin greutatea apei) cari au uneori formă de cupă, fie pentru a fi acfionate numai în parte prin greutatea apei, acţionarea principală făcându-se prin presiunea dinamică a apei (|a rofile hidraulice acfionate lateral). V. fig. sub Roată hidraulică. s. ~ de turbină [jionaTKa TypdHHbi; aube de turbine; Turbinenschaufel; turbine blade; tur-binalapât]: Paletă montată în statorul, respectiv în rotorul unei turbine cu apă, cu abur sau cu gaze. Profilul paletelor de turbină se determină din triunghiul viteselor la intrarea şi la ieşirea curentului de fluid. Unghiul paletelor la intrare este determinat de unghiul format de direcfia vitesei absolute de intrare a fluidului cu direcfia vitesei relative de intrare; unghiul paletelor la ieşire este determinat de unghiul format de direcfia vitesei absolute de ieşire cu direcfia vitesei relative de ieşire (v. fig.). Paletă de rotor de turbină. ui) u2) vitesele periferice ale rotorului; Cj) vitesa absolută de intrare a vinei de lichid; C2) vitesa absolută de ieşire a vinei de lichid; wA) vitesa relafivă de intrare a vinei de lichid; w2) vitesa relativă de ieşire a vinei de lichid; ri) raza cercului exterior; r2) raza cercului interior; 1) paletă; 2) vână de lichid; 3) rotor cu palete. Paletele diferă după felul turbinelor (cu apă, cu abur, cu gaze), după cum sunt de stator sau de rotor, şi după gradul lor de libertate în corpul turbinei. După felul turbinei, se deosebesc: 4. ~ de turbină cu abur [jionaTKa napoBofi Typ(3HHbi; aube de turbine â vapeur; Dampftur- Paletă de rotor de turbina cu abur monoefajată (cu o singură treaptă). î) tub (ajutaj) Laval; 2) paleta de rotor; Cj) vitesa absolută a aburului la intrarea în rotor; c%) vitesa absoluta a aburului la ieşirea din rotor; Wj) vitesa relativă a aburului fafă de paleta rotorului; w2) vitesa relativă a aburului la ieşirea din rotor, dirijată după suprafafa paletei; u) vitesa unui punct pe periferia rotorului; aj (unghiul dintre vectorii viteselor ct şi u; 02) unghiul dintre vectorii viteselor c2 şi u; P2) unghiul de ieşire al aburului. binenschaufel; steam turbine blade; gozturbina-lapât]: Paletă care face parte din statorul sau 301 Paleta de turbină cu abur mono-efajatâ (cu o singură treaptă). I) coroana statorului; 2) rotor; 3) paleta de stator; 4) paletă de rotor. din rotorul unei turbine cu abur. Forma, dimensiunile şi modul de fixare al paletelor depind, în mare măsură, de felul solicitării lor: presiunea aburului în timpul curgerii printre palete, forfele de inerfie provocate de vibrafiile turbinei, forja centrifugă (în cazul paletelor rotorului), loviturile de apă antrenată din căldare, acţiunile corozive, acţiunile de eroziune. în particular, paleteletur-binelor de pe navele mar ine sunt solicitate de aerul atmosferic, umed şi sărat, în care ele funcţionează. Materialele de confecţionare a paletelor sunt: ofelul inoxidabil, supus în prealabil anumitor tratamente termice; aliajele de cupru cu nichel; aliajul Monel, etc. La anumite tipuri de turbine, paletele de rotor şi cele de stator sunt asemănătoare, din punctul de vedere al construcţiei şi al modului de fixare al paletelor, dar se fine seamă de solicitarea suplementară prin forfa centrifugă a paletelor de rotor. Turbinele cu reacfiune au palete cu profilul mai lat şi cu curbură mai mare spre vârf,decât paletele turbinelor cu acfiune (v. fig.). 1. Paletă de turbină cu gaze [jionaraa ra30B0H Typ-6HHbi; aube de turbine â gaz; Gasturbinenschaufel; gas turbine blade; gâzturbina-lapât]: Paletă care face parte din statorul, respectiv din rotorul unei turbine cu^gaze. Construcţia paletelor turbinelor cu gaze este asemănătoare cu a paletelor turbinelor cu abur. La dimensionarea şi la Palete de turbină cu abur. alegerea formei şi a mate- îjcarcasastatorului;2)ro-rialului pentru confecfioni- tor; 3) paletă de stator; rea paletelor se fine seamă 4) paletă de rotor; 5) pi-de temperaturile înalte la dorul paletei, curgerea gazelor prin canalele formate de palete, şi de acfiunea puternică de coroziune şi de eroziune a gazelor de ardere. 2. ~ de turbină hidraulică [jionaTKa rnflpaB-JiH^ecKOH Typ6HHbi; aube de turbine hydrau-lique; Schaufel einer hydraulischen Turbine; hy-draulic turbine blade; vizturbina-lapât]: Paletă care face parte din statorul, respectiv din rotorul Palete de turbină hidraulică Francis. î) coroana statorului; 2) paletă reglabilă de stator (în poziţia deschisă); 3) paletă de rotor; 4) rotor; 5) arborele turbinei; 6) paletă reglabilă de stator (în poziţie închisă); 7) sens de deschidere; 8) sens de închidere. unei turbine cu apă. Forma, dimensiunile şi modul de fixare a paletelor (v. fig.) depind de triunghiul viteselor şi de soliei- , tarile la cari sunt supuse paletele: presiunea apei, forfele de inerfie provocate de vibrafiile turbinei, forfa centrifugă (pentru paletele rotorului), aefiunile corozive şi de eroziune. Materialele de confecfionare a acestor palete sunt: fonta, tabla de ofel, bronzul (la turbine cu turafie joasă, şi pentru apele cu acfiune co-rozivă mare), (v. fig.). 3. ~ de ventilator [jionaraa BeHTHjin-TOpa; aube de ven-tilateur; Ventilator-schaufel; ventilator blade; ventiiâtorlapât, szellozo'apât]: Paletă care face parte din rotorul unui ventilator centrifug. Paletele sunt drepte sau curbe, având direefii radiale sau înclinate (în sensul de rotafie al rotorului sau în sens invers). Unghiurile de intrare şi de ieşire ale paletelor depind de debitul ventilatorului. 4. Paletă de întoarcere [o6pamaiomafl JionaTKa; aube d'inversion (de flux); Umkehrschau-fel; reversing blade, reversing bucket; visszagor-bitett lapât]: Sin. Cupă de turbină Pelton (v.). 5. Paletei, cavitatea Tehn. V. Intradosul paletei. 6. muchia ~ [pe6po JlonaTKH; bord de I'aube; Schaufelkante; blade rim;!apâtel]. Marginea profilului paletei. După sensul de circulafie al fluidului în canalul dintre două palete, se deosebesc o muchie de intrare şi o muchie de ieşire a paletei. Astfel, muchiile sunt meridianele suprafefelor de intrare, respectiv de ieşire. Pozifia pe care o au muchiile fafă de axa maşinii determină, în general, turafia maşinii. De exemplu, la turbinele cu apă Francis, cu axa verticală, muchia de intrare este verticală în cazul turbinelor lente; la turbinele rapide, muchia are o înclinare fafă de axa maşinii, turafia crescând cu înclinarea muchiei de paletă. 7. piciorul ~ [0CH0Ba JionaTKH; pied de I'aube, racine de I'aube; Schaufelfufj; blade root; lapâtlâb]: Partea paletei care se fixează în carcasa coroanelor. Piciorul are o formă specială, după felul îmbinării, şi anume în coadă de rândunică, în con de brad, în dublu T, etc. s. profilul ~ [npo4)HJib JionaTKH; profil de I'aube; Schaufelprofil; blade profile; lapât- 302 szelveny]: Conturul secfiunii paletei, în sens transversal fafă de axa ei longitudinală. Profilul poate fi drept sau curbat (de obiceiu, după arce de cerc sau de evolventă). Extremităţile profilului sunt muchiile paletei. Linia con- Profii de paletă de turbină cu abur. vexă a profilului 1) muchia de ieşire; 2) axa profilului; se numeşte extra- 3> ™?nh/rde W™«i «) «jradosuj , , i . ■ • profilului (linie convexa); 5) intradosul dosul paletei, iar profilului (linie concavă) a) înălfimea linia concavă se coardei profilului paletei; b) coarda numeşte intrado- profilului paletei; #) unghiul de de-. 7, \ viere al curentului de fluid, sul ei (v. tig.J. i. Paletelor, pasul ~ [mar jionaTOK; pas des l'aubes; Schaufelteilung; blade-pitch; lapătosztăs]. Tehn.: Disfanfa periferică dintre două palete vecine, măsurată pe circumferenfă. Mărimea pasului variază după felul maşinii. De exemplu, la turbinele cu abur, pasul se alege în funcfiune de raza de curbură a fefei concave a paletelor. De obiceiu, se ex- primă prin t — - , unde p = Pi şi p2 fiind 2sinP' r 2 unghiurile de intrare, respectiv de ieşire ale paletelor. 2. Palier [ropH30HTaJibHbiS npoxo/ţ; palier; Horizontale, waagerechte Strecke; level; vizszintes sik]. Drum., C. f.: Porfiunea din traseul unei şosele sau al unei căi ferate, a cărei axă este orizontală, în lungul unui traseu, palierele se amenajează, fie din cauza configuraţiei terenului, fie din motive tehnice, ca, de exemplu: crearea de porfiuni de traseu în cari rezistentele de mers să fie cât mai mici, în special la extremităfile rampelor sau ale pantelor foarte înclinate şi lungi, la trecerile bruşce dela rampe la pante (penfru a se evita ruperea trenurilor), în stafii, etc. în general, palierele trebue evitate în porfiunile de traseu în debleu, unde este necesară o înclinare longitudinală pentru a se asigura scurgerea apelor. s. ~ de racordare [cBH3biBaK)iiţHH npoxoA; palier de raccordement; Anschiufjhorizontaie; con-necting level; csatlakozâsi vizszintes sik]. C. f.: Palier intercalat între două porfiuni de traseu cu declivităfi de sens contrar, pentru a se evita ruperea trenurilor, din cauza unei forje de tracfiune la cârlig prea mari. Lungimea palierului de racordare depinde de mărimea declivităfilor şi a rampei maxime admisibile pe traseul considerat, şi nu trebue să fie mai mică decât lungimea trenurilor cari circulă pe acel traseu. 4. ~ de scară. Cs.: Sin. Odihnă (v.), Podest. 5. Palier [nOfllHHllHHK; palier; Lager; bearing; csapâgy]. Tehn.: Organ de maşină care serveşte la rezemarea şi ghidarea unui arbore sau a unui axf permifând o mişcare de rotafie sau de osci-lafie a acestora. în general, în palier se montează fusul (v. Fus 1) unui arbore, respectiv al unui ax; palierul şi fusul alcătuesc un cuplu cinematic (v. Mecanismelor, cuplurile cinematice ale ~), contactul dintre elementele acestui cuplu fiind de suprafafă, linear sau punctual. Palierele sunt fixe (de ex. palierul unui arbore de transmisiune) sau mobile (de ex. palierul unei biele); palierul mobil se mişcă împreună cu fusul arborelui, respectiv cu fusul axului, şi în jurul acestuia. După direcfia pe care o are axa sa, palierul se numeşte orizontal, vertical sau înclinat. Solicitările la cari esupus palierul pot fi transversale, Paliere. A) palier radial; 8) palier axial; î) corpul longitudinale" său Palis™lui‘ 2) 3> combinate. Asifel, F) solki»area- după felul solicitărilor, se deosebesc: palier radial, care e supus în principal la solicitări fransversale; palier axial, care e supus numai la solicitări longitudinale; palier radial-axial (numit radax) şi palier axial-radial, cari supt supuse la solicitări transversale şi longitudinale de acelaşi ordin de mărime. Mărimea şi construcţia palierului se stabilesc după dimensiunile şi turaţia fusului, ca şi după solicitările la cari e supus, şi trebue să corespundă condifiunilor de funcţionare, şi anume: să reziste solicitărilor; să realizeze, la presiunile admisibile, o ungere adecvată; să asigure eliminarea căldurii produse prin frecare, pentru a evita reducerea excesivă a viscozităfii lubrifiantului sau griparea palierului (eventual- topirea materialului antifricfiune). Sin. Lagăr. — Din punctul de vedere al mişcării relative dintre suprafefele de frecare, se deosebesc: palier de alunecare (numit şi palier neted sau |is), palier de basculare, şi palier de rostogolire (numit şi palier cu rulment). 6. Palier cu rulment: Sin. Palier de rostogo^ lire (v.). V. şi sub Rulment). 7. Palier de alunecare [noAUiHiiHHK CKOJib-JKGHHH; palier lisse, palier â glissement; Gleit-lager; sliding bearing, plain bearing, slide bearing,* csuszo csapâgy, sik|o csapâgy]: Palier în care se produce o alunecare între suprafafa sa interioară şi suprafafa exterioară a fusului (turion sau pivot). Palierul de alunecare trebue să îndeplinească următoarele condifiuni: să asigure o ungere îndestulătoare; să aibă un contact permanent cu fusul, pe toată suprafafa de rezemare; să nu se deformeze şi, eventual, să urmărească înclinările axei fusului; să permită corectarea jocului de uzură; să poată fi înlocuit uşor în caz de degradare, sau să permită înlocuirea cusinetului (care trebue să fie conslruit dintr'un material care se uzează mai repede decât fusul); să nu se încălzească exagerat. Frecarea trebue să fie fluidă, în care scop este necesar să nu se depăşească presiunea admisibilă pe suprafaţa de contact, şi să existe un spafiu pentru formarea filmului de lubrifiant (acest spafiu nu trebue să fie prea mare, deoarece s'ar produce un mers sgomotos şi pierderi de lubrifiant). Ungerea frebue să fie suficientă, şi e pre- 303 ferabil să se efectueze numai în timpul serviciului. Lubrifianfii folosifi sunt unsoarea consistentă şi uleiul. La ungerea cu unsoare consistentă se folosesc gresoare cu presiune (v. fig. B) sau gresoare de trecere. La ungerea cu uleiu se folosesc următoarele sisteme: ungere cu orificiu cu capac (v.fig.A), în care uleiul se introduce cu intermitentă; ungere cu gresor cu fitil (v. fig. C), la care fitilul (de bumbac) se imbibă cu uleiu prin capilaritate, asigurând o ungere prin picurare; ungere cu gresor cu ac (v. fig. D), la care uleiul curge continuu (dintr'un recipient) pe suprafafa de frecare, cantitatea de uleiu depinzând de grosimea acului, care poate fi cilindric şi fix, sau cu cap conic şi mobil (în ultimul caz, ungerea se poate regla sau se poate întrerupe, prin deplasarea acului); ungere cu pernifă, la care pernifa, îmbibată prin capilaritate cu uleiu (dintr'un recipient), rămâne în contact permanent cu partea din suprafafa fusului care nu se sprijine pe cusinet; ungere cu inel de ungere liber (v. fig. E), care se roteşte împreună Palier cu orificiu de ungere. I) palier; 2) orificiu de ungere; 3) capacul orificiului; 4) şurub de fixare. Dispozitive de ungere. 8) gresor cu presiunjî; C) gresor cu fitil; D) gresor cu ac; E) Inel liber; F) Inel calat pe fus; 1) recipient pentru lubrifiant; 2) capacul gresorulul; 3) fitil; 4) ac cu cap conic; 5) fantă de trecere a uleiului; 6) orificiu de ungere; 7) inel; 8) cusinet; Dj) diametrul interior al inelului liber; Dc) diametrul interior al cusinetului; De) diametrul exterior al inelului calat pe fus; D/) diametrul exterior al fusului V) nivelukulelului. cu fusul, într'un canal practicat în cusinet, şi aduce uleiul pe suprafafa de frecare; ungere cu inel de ungere calat pe fus (v. fig. F), uleiul fiind luat de pe inel de un raclor, şi depus pe suprafafa de frecare; ungere forfată (v. fig. G), la care lubrifiantul este împins, de o pompă de uleiu, pe suprafafa de frecare. De obiceiu, se gravează pe suprafafa de contact a palierului (respectiv a cusinetului), şanfuri cari asigură trecerea şi îm- prăştierea uleiului, pentru a înlesni formarea filmului de uleiu. La palierele pentru fusuri cu turafie înlată, uleiul e con- /; dus la periferia fusului printr'un şanf eli-coidal, practicat în cusinet (v.fig. H), şi apoi se adună în recipientul de uleiu al palierului. — Pentru a împiedeca pierderile de lubrifiant, se folosesc garnituri de etanşare (de ex. de pâslă), de-flectoare, şicane, etc., cari sunt plasate la extremităţile axialeale palierului, sau în interiorul său. Elementele de cari depinde încăl zirea unui palier pot fi: tipul de construcfie, exe-cufia, montajul, amplasamentul, întrefinerea serviciu. Ungere forfată. î) curentul de uleiu sub presiune; 2) film de uleiu; 3) cusinet; 4) capacul palierului; 5) fusul arborelui cotit; 6) braful cotului arborelui; 7) maneton (fusul cotului). defectările survenite în Ungere prin şanf elicoidal. 1) inel de ungere (liber); 2)cusinet cu şanf elicoidal; 3) fusul arborelui; 4) suportul palierului; 5) capacul palierului; 6) roată de transmisiune. Palier de alunecare, radial. JJ cusinet; 2) capacul palierului; 3) soclul palierului; 4) şurub de strângere; 5) şurub de fixare (pe placa 6); 6) placă de legătură; x) distanfă variabilă, după pozifia palierului fafă de placă. Construcfia palierelor e variată. Un palier complet e constituit dintro carcasă şi un cusinet; în unele cazuri, palierul e asamblat cu un suport, de exemplu cu o consolă (v. Palier în consolă) sau cu un scaun (v. Palier suspendat). Carcasa e mantaua exterioară a palierului, şi poate fi monobloc sau formată din două bucăfi. Carcasa formată din două bucăfi (v. fig. /) se compune din soclu şi capac, între cari se interpun, uneori, adausuri cari sunt folosite pentru corectarea jocului funcfional sau de uzură (v. Joc funcfional, şi Joc de uzură). Cusinetul e cămaşa interioară a palierului şi, în general, are forma unei coroane cilindrice (cusinet inelar) sau a unui segment de coroană cilindrică (de ex. cusinetul palierului de osie) ; se confecfionează 304 din diferite materiale, dar trebue să aibă un strat antifricfiune de contact cu fusul. Cusinefii folosiţi (v. fig. K şi L) sunt: cusinet monometalic, de exemplu de ofel turnat (mai ales la paliere supuse la Cusinetul palierului. K) cusinet monometalic; L) cusinet bimetalic, cu căptuşeală de compoziţie; 1) cusinet; V) căptuşeală de compoziţie; 2) şanf de ungere; 3) canal de ungere. solicitări mici), de fontă (dacă presiunea nu depăşeşte 25 kg/cm2), de bronz (|a presiuni înalte şi la şocuri), de bronz grafitat, materiale concrefionate (sinterizate) poroase, răşini sintetice, lemn tare; cusinet bimetalic, de exemplu de fontă sau de bronz, căptuşit cu compozifie (v. Palier, compoziţie penlru ~); cusinet trimetalic, de exemplu de ofel acoperit cu un strat de bronz şi cu o căptuşeală de compoziţie. Uneori se folosesc paliere fără cusinet, cari pot fi cu sau fără căptuşeală de compozifie. Palierele de alunecare se clasifică în paliere incorporate şi în paliere cu carcasă (carcasate). i. Palier de alunecare, incorporai [BKJiiOHeH-Hblii nOflliranHHKCKOJlbJKeHHfl; palier lisse incor-pore, palier âg|issementincorpore;Einbaugleitlager; incorporated sliding bearing, incorporated plain bearing, incorporated slî-de bearing; osztott csapâgy, beepitstt csuszo csapâgy]: Palier incom- casa. 1) cusinet; 2) canal de ungere; 3) fus. Palier de alunecare, fără soclu. I) cusinet; 2) capacul palie~ rului;3) batiul motorului (care substitue soclul palierului); 4) şurub de strângere; 5) arborele motorului; 6) bielă. plet, care nu are carcasă sau soclu carcasei, carcasa sau soclul fiind un locaş practicat într'un organ de maşină. La palierul fără carcasă, o cavitate cilindrică, în organul de maşină (v. fig. A), situată, în general, în dreptul unei îngroşeri (bosaj), substitue carcasa; în acest palier, cu sau fără cusinet, fusul sa introduce axial. La palierul fără soclu, o cavitate semicilindrică, la o margine a unui organ de maşină (v. fig. B), în general consolidată (de ex. prin nervuri), substitue soclul carcasei; acest palier, cu sau fără cusinet, e închis cu un capac demontabil, ceea ce permite introducerea laterală a fusului (prin scoaterea capacului). Palierele incorporate se folosesc mai ales în construcfiile de maşini, şi se numesc după organul de maşină căruia îi servesc ca articulafie, Se deosebesc: paliere fixe, de exemplu palierul păpuşii fixe a unui strung (v. fig. C), palierul de arbore Paliere de maşini. C) palierul păpuşii fixe a unui strung; D) palierul arborelui unui motor; E) palierul bielei unui motor; I) capacul palierului; 2) cusinet; 3) fus; 4) arbore cotit; 5) corpul păpuşii fixe a strungului; 6) bielă. al unui motor (v, fig. D), etc.; paliere mobile, de exemplu palierul de bielă de motor (v. fig. E şi F). Palierele capului şi ale piciorului bielei unui motor. f) bielă; 2) capacul palierului; 3) cusinetul capului bielei, cu căptuşeală de compozifie; 4) cusinetul piciorului bielei (bucea); 5) şurub de strângere. 2. ~ de alunecare, cu carcasă [KapKaCHbiă nOAUIHlIHHK CKOJlb KeHHfl; palier lisse â car-casse, palier â glisssment â carcasse; Gehăuse-gleitlager; carcass sliding bearing, carcass plain 305 bearing, carcass slide bearing; merevperselyu csu-szo csapâgyhâz]: Palier cu o carcasă pe care fusul se sprijine direct sau prin intermediul unui cusinet, A Paliere de alune A) palier inelar (broască), fără cusinef; B) palier cu cusinet 2) soclul palierului, cu cuva de colectare a uleiului; 3) cus 4) gresor; 5) şu şi care se montează pe un reazem, de exemplu pe batiu! unei maşini, pe o grindă, pe un postament de zidărie, pe o fundaţie, etc. Acest palier poate fi cu sau fără cusinet. — Palierul fără cusinet (v. fig. A) are numai carcasă, executată fie dintr'un material antifrictiune (de ex. fontă, pentru solicitări mici), fie dintr'un material oarecare (de ex. ofel turnat) căptuşit cu compozifie. — Palierul cu cusinet are o carcasă (de ex. de fontă sau de ofel) şi un cusinet asamblat rigid sau articulat cu carcasa. Astfel, se deosebesc: palier cu cusinef blocat (v. fig. 8), la care asamblarea cusinetului e rigidă; palier cu cusinet oscilant (v. fig. C), la care asamblarea cusinetului se face prin articulafie. La palierul cu cusinet oscilant, care se foloseşte mai ales la fusuri lungi (de ex. la fusuri cari au lungimea de 3-**4 ori mai mare decât diametrul), cusinetul se poate orienta după direcfia instantanee a fusului, dacă axa acestuia cse deformează; în general, pentru a asigura" pendularea cusinetului, acesta e prins între două calote sferice ale palierului (v. fig. C). La unele paliere, ca să se evite înlocuirea prematură a palierului sau a cusinetului, se poate corecta jocul de uzură. Astfel, Ia palierele cu cusinet blocat se pot introduce (la prima montare), între capacul şi soclul carcasei, adausuri cari se scot — parfial sau total — după ce palierul a căpătat, prin funcfionare, o anumită uzură. La palierele cu cusinet oscilant, jocul de uzură se poate corecta cu şuruburi cu filet fin, carF apasă asupra cusinetului fie direct (v. fig. D), fie prin intermediul unei pene. Fig. E reprezintă dispo- . B care, cu carcasă. blocat; C) palier cu cusinet oscilant; i) capacul palierului; net blocat, cu căptuşeală de compozifie; 3') cusinet oscilant; ub de strângere. zifia penei (3), care se poate deplasa prin apăsarea exercitată de şuruburile (4). i 1 Dispozitive de corectare a jocului de uzură. D) corectarea jocului, cu şurub; E) corectarea jocului, cu pană; 1) cusinet; 2) piesă mobilă de apăsare; 3) pană depla-sabilă; 4) şurub de corectare. în general, palierele cu carcasă se montează pe un reazem fix, ele trebuind să permită mişcarea rotativă sau oscilantă a fusului. Pozifia corectă a palierului fafă de fus (turion sau pivot), adică coaxialitatea lor, se reglează, fie prin dispozitive cu şuruburi de reglare (v. Palier în consolă, şi Palier suspendat), fie prin adausuri introduse sub palier (v. Palier aplicat). Sin. Palier carcasat. După felul de construcfie al palierelor de alunecare cu carcasă, se deosebesc: palier aplicat (rezemat), palier cu cadru, palier cu capră, palier 20 306 de osie, palier-ghiară, palier în consolă, palier suspendat, crapodină (v.)f etc. 1. Palier aplicaf [06biKH0BeHHbiH nofliiran-HHK; palier ordinaire; Stehlager; plummer-block bearing, pillow-block bearing ;âllo csapăgy]: Palier radial, montat pe un reazem, direct sau prin intermediul unei plăci de legătură. Palierul aplicat poate avea baza într'un plan orizontal, când se numeşte palier aşezat, sau într'un plan oarecare. Se construeşte cu A cusinet blocat sau oscilant, carcasa putând fi monobloc sau din două bucăfi. Palierul cu carcasă monobloc, numit palier-broas-că (v. fig. A), poate fi cu sau fără cusinet, şi se foloseşte în cazul solicitărilor mici. Palier-broască, cu carcasa monobloc. 1) carcasa palierului; 2) cusinef; 3) şurub de strângere. Unele paliere fără cusinet au o căptuşeală de compozifie, care se toarnă pe suprafafa interioară a carcasei şi apoi se uzi-nează; la palierele cu cusinet, acesta e o bucea de material antifricfiune (de ex. bucea de bronz), care se introduce prin presare. Ungerea se face, de obiceiu, cu unsoare consistentă, prin gresor. — Palierul cu carcasă formată din două bucăfi are carcasa compusă din soclu şi capac, eventual cu adausuri inserate între acestea; cusinetul poate fi de bronz, de fontă, de ofel turnat, etc., cu sau fără căptuşeală de compozifie. La unele paliere (v. fig. 6), cusinetul se sprijine pe un recipient Paliere de alunecare, cu carcasă din două bucăfi. B) palier cu cusinet inferior detaşabil; C) paîler capsulat; 1) capacul palierului; 2) soclul palierului; 3} cusinet superior; 4) cusinet inferior; 5) baie de uleiu; 6) inel de ungere; 7) şurub de strângere; 8) şurub de fixare; d) distanfa dintre şuruburile de fixare. de uleiu, care e asamblat (la palierul din figură, prin articulafie) cu soclul carcasei; această exe- D cufie prezinlă avantajul că se poate înlocui uşor cusinetul inferior, care se uzează mai repede. La alte paliere, capsulate (v. fig. C), carcasa îmbracă în întregime cusinetul. Palierul cu carcasa formată din două bucăfi are, de obiceiu, ungere cu gresor (v. fig. B sub Palier de alunecare cu carcasă) sau cu inel (v. fig. B şi C); la ungerea cu uleiu, recipientul se poate goli prin desfacerea unui dop (de ex. un dop filetat, ca în fig. 8). Eroarea de coaxialitate dintre palier şi fus, survenită la montare sau în serviciu, se înlătură prin reglare. Reglarea pozifiei în plan orizontal e posibilă, datorită găurilor ovale prin cari trec şuruburile de fixare pe reazem, ceea ce permite deplasarea laterală a palierului; reglarea pozifiei în plan vertical se obţine prin adausuri introduse sub palier. Montarea palierului prin intermediul unei plăci de legătură, solidarizată cu reazemul, se foloseşte, de exemplu, la montarea urpi palier pe un postament de zidărie sau pe o fundafie. Placa de legătură e astfel dimensionată, încât presiunea pe reazem (postament, fundafie, etc.) să nu depăşească 10 kg/cm2, prinderea plăcii şi a palierelor pe placă făcându-se cu şuruburi. La montarea palierului cu placă de legătură, pozifia corectă a palierului în plan orizontal se reglează cu ajutorul unor pene laterale (v. fig. D), iar în plan vertical, cu ajutorul unor adausuri de tablă, cari se introduc sub placă. 2. ~ cu cadru [paMOBbiă iioaiiihiihhk; palier â niche; Mauerkastenlager; frame work bearing; falszekrenyu csapâgy]: Palier radial, montat într'un cadru care e înzidit într'un perete. Cadrul (v. fig.) e o construcfie metalică, în interiorul căreia^ss M Dispozitiv de reglare. 1) placă de legătură; 2) şurub de fixare a plăcii; 3) pană de reglare; 4) adaus; 5) şurub de fixare a palierului. Palier cu cadru. 1) cadru; 2) pragul cadrului; 3) canal de culisare a şurubului de fixare a palierului; d) distanfa dintre şuruburile de fixare; h) înălfimea axei fusului; Df) diametrul fusului. montează un palier rezemat, şi care se foloseşte când arborele fusului străbate un perete. Palierul se fixează pe pragul cadrului, cu şuruburi cu cap dreptunghiular care e introdus într'un canal practicat în prag (v. fig. E, sub Palier în consolă). 1. Palier cu capră [KpOHiiiTeîÎHbiH no/ţiHHIl-hhk; palier â chaise de sol; Bocklager; pedestal bearing; bakcsapăgy]: Palier radial, montat pe o capră care e fixată pe un postament, pe o fundaţie, etc. Capra (v. fig.) e o construcfie metalică pe care se montează un palier rezemat, şi care se foloseşte când axa fusului se găseşte la înălfime mare fafă de reazem (postament, fundafie, etc.). Palierul poate culisa în lungul şanfului practicat la suprafafa caprei, şi se fixează — cu şuruburi—într'o poziţie oarecare, ceea ce permite reglarea pozifiei sale în plan orizontal; reglarea pozifiei palierului în plan vertical se obfine prin adausuri introduse sub palier. 2. ~ de osie: Sin. Cutie cap de osie, Cutie de unsoare (v.). 3. ~ de perete: Sin. (parfia!) Palier în consolă (v.). 4. ~-ghiară [BbiCTynHOHno/uiiHnHHK; palier d’essieu, palier â nez; Tatzenlager; axle bearing, nose bearing; karcsapâgy, tramway-felfuggesztesi csapâgy]: Palier de osie, pentru vehicule cu tracfiune electrică (de ex. tramvaiu, locomotivă electrică), al cărui soclu e solidarizat cu carcasa motorului de tracfiune. Fiecare motor are două paliere-ghiară cari susfin o parte din greutate motorului (v. fig.), cealaltă parte fiind sprijinită Palier cu capră. 1) capră; 2) şanf de cuiisare a palierului; 3) şurub de fixare; d) distanfa dinfre şuruburile de fixare; h) înălfimea axei fusului; Df) diametrul fusului. Palier-ghiară, la mecanismul de antrenare al unui vehicul electric. 1) palier-ghiară (palier cu nas); 2) osie motoare; 3) recipient de uleiu al palierului; 4) motor electric de tracfiune; 5) pinio-nul motorului electric; 6) cutie de angrenaje; 7) resort de suspensiune elicoidal; 8) traversă a cadrului vehiculului. pe o traversă, prin intermediul unor resorturi (elicoidale sau lamelare); aceste paliere se aşază 307 pe osia motoare a vehiculului, prin demontarea capacului lor. Palierul-ghiară e un palier de alunecare, radial, echipat cu cusinet căptuşit cu compozifie; ungerea se facecu pernifă (de bumbac) îmbibată cu uleiu, prin capilaritate, din recipientul de uleiu al palierului. Sin. Palier cu nas. 5. ~ în consolă [KpOHiHTeHHbiH nofliimn-HHK; palier en console, palier â chaise console; Konsollager; bracket bearing; konzol-csapâgy]: Palier radial, asamblat cu o consolă care e prinsă de un zid (de ex. la arbori de transmisiune) sau de o coloană (de ex. la maşini-unelte). Consola (v.) e astfel construită, încât să permită reglarea pozifiei palierului — în pian orizontal şi în plan vertical — şi să asigure libertatea sa de osci-lafie. De obiceiu, consola e înzestrată cu calote sferice (rotule) reglabile, ceea ce face posibilă, atât reglarea pozifiei palierului, cât şi orientarea acestuia după direcfia pe care o ia fusul, când axa acestuia se deformează; prin reglarea adecvată a calotelor sferice se poate obţine, de asemenea, corectarea jocului de uzură al palierului (respectiv al cusinetului). în majoritatea cazurilor, consola se fixează cu şuruburi, pe perefi sau pe coloane. în general, se construesc paliere în consolă, „deschise" (la cari brafele consolei, între cari se Paliere în consolă. A) palier de perete; B) palier de coloană; 1) carcasa palierului; 2) şurub de reglare (cu calote sferice); 3) consolă; 4) şurub de fixare a consolei; 5) coloană; I) lungimea consolei; h) distanfa dintre şuruburile de fixare a consolei. asamblează palierul, sunt deschise), pentru ca fusul să poată fi introdus lateral. — Fig. A repre- 20’ 308 zintă un palier în consolă, fixat pe un perete, la care distanfa (h) dintre axele şuruburilor de fixare trebue să fie mai mare decât lungimea consolei (I); acest palier se construeşte pentru fusuri cu diametrul D/= 30 • • • 100 mm, lungimea consolei fiind / = 200---700 mm. Fig. 8 reprezintă un palier în consolă fixat pe o coloană, la care lungimea consolei e I ^ 175 mm. La ambele execufii, găurile pentru şuruburile de fixare — practicate în tălpile consolei — sunt ovale, ceea ce permite deplasarea consolei pe verticală (în sus şi în jos), adică dă o altă po- r sibilitate de reglare a pozifiei palierului. Palierul în consolă se foloseşte, în special, unde poate fi supus numai la solicitări mici, de exemplu la transmisiuni cu curele; pentru solicitări mari (de ex. la transmisiuni cu angrenaje) se montează console simple, fără palier propriu, pe cari se montează un palier aplicat. — Fig. C reprezintă o consolă simplă, pe care culisează palierul, acesta putând fi calat la o distanfă oarecare Console. C) consolă simplă, intermediară; D) consolă simplă, de capăt; /) distanfa de amplasament a fusului; d) distanfa dintre şuruburile de fixare a palierului; h) distanfa dintre şuruburile de fixare a consolei; Df) diametrul fusului. (/) de perete; palierul se calează cu ajutorul unor şuruburi cu cap dreptunghiular (v. fig. E), care se introduce de-a-latul în canalul de sub suprafafa de culisare a consolei, fiind apoi rotit cu 90°. Fig. D reprezintă o consolă simplă, pentru un palier de capăt, a cărei lungime (/) e atât de mare, cât reclamă dimensiunile palierului. i. Palier suspendat [iiOMBecHOH noAiiiHn-HHK; palier pendant, palier â chaise pendante; Hăngelager; hanging bearing; fuggo csapâgy]: Palier radial, asamblat cu un scaun caree prins de plafonul încăperii sau de o grindă a ei. Scaunul (v. fig.) e o construcfie metalică, astfel executată, încât să permită reglarea pozifiei orizontale şi verticale a palierului, şi să asigure libertatea sa de oscilafie. De obiceiu, scaunul e înzestrat cu calote sferice (rotule) reglabile, ceea ce face posibilă şi corectarea jocului de uzură al palierului (respectiv al cusinetului). în majoritatea Canai de culisare. b) lăfimea fundului canalului; lăfimea fantei canalului, prin care se introduce capul dreptunghiular al şurubului; bs) latura mare a capului dreptunghiular al şurubului; Ds) diametrul şurubului. b>bs; bs>d>Ds. cazurilor, scaunul se fixează cu şuruburi, pe plafon sau pe grinzi. După felul construcfiei scaunului, se deosebesc paliere suspendate deschise şi paliere suspendate închise. — Fig. A, B şi C reprezintă trei execufii Paliere suspendate, deschise. A) paliar axat; B) şi C) paliere desaxate; 1) carcasa palierului; 2) şurub de reglare (cu calote sferice); 3) scaun; 4) gresor; 5) cuvă de colectare a lubrifiantului; 6) traversă de ofel profilat; 7) grindă de lemn; d) distanfa dintre şuruburile de fixare a scaunului; /) lungimea de desaxare. deschise, în cari fusul se introduce lateral, fără demontarea scaunului (care este înzestrat cu calote sferice reglabile); palierele suspendate din fig. 8 şi C au scaunele desaxate fafă de fus, şi, astfel, pot fi fixate de grinzi cari nu se găsesc în planul vertical al axei fusului. — Fig. D reprezintă o execufie închisă, în care fusul se introduce axial (prin scaun), eventual prin demontarea scaunului, care e înzestrat cu calote sferice reglabile*. 309 Uneori, se instalează scaune simple, fără palier propriu, pe cari se montează un palier aplicat (v. fig. £). 1. Palier de basculare [no#-uihiihhk KaqeHHfl; support âcouteau; Schneidenlager; knife-edge bearing; billeno csap-âgy]: Palier ra- dial, în formă de uluc, pe a cărui suprafaţă interioară se sprijine un cufit basculant, sau care basculează în jurul unui cufit. De obiceiu, soclul palierului (ulucul) se confecfionează din ofel durcisat sau din agat, iar cufi-tul, din ofel durcisat. Se foloseşte la cântare, la pendule, etc., la cari amplitudinea oscilafiei e mică. 2. Palier de rostogolire [onpo-KHftblBaiOmHHCH Paliere suspendate, închise. D) palier suspendat, închis; E) scaun simplu; 1) carcasa palierului; 2) şurub de reglare (cu calote sferice); 3) scaun; 4) şurub de fixare a scaunului; 5) şanf de culisare a palierului; d) distanfa dintre şuruburile de fixare a scaunului; h) înălfimea de amplasament a fusului; Df) diametrul fusului. noAUIHllHHK; palier â roulement; Gehăusewălz-lager; rolling bearing; gordulo csapâgy]: Palier care asigură mişcarea de rotafie a fusului unui arbore sau al unui ax, prin intermediul unor corpuri de rostogolire (numite şi corpuri rulante), de exemplu bile, role cilindrice, role-butoiaş, ace. în acest palier se introduce un rulment (v.) constituit, fie numai din corpurile de rostogolire (de ex. rulment cu ace), fie din corpuri de rosto- A C [ Paliere de rostogolire. >4) palier radial; B) palier radial, cu pană-bucea (bucea conică de strângere); C) palier axial;' D) palier axial oscilant; E) palier radial, cu rulment oscilant; 1) rulment; 2) inel sau piulifă de fixare; 3) fus; 4) pană-bucea; 5) distanfier; 6) placă de refinere; 7) deflector de uleiu. golire montate în inele (de ex. rulment cu bile, rulment cu role). După felul rulmenfilor, se deose- besc paliere cu rulmenfi radiali (v. fig. A şi B), cu rulmenfi radiali-axiali, cu rulmenfi axiali (v* fig. C şi O), cu rulmenfi axiali-radiali. Unele paliere radia-le pot fi echipate cu rulmenfi oscilanfi, cu bile sau cu role-butoiaş (v. fig. E). Palierul de rostogolire poate fi incorporat, sau cu carcasă. Palierul de rostogolire incorporat e un palier fără carcasă, al cărui rulment se introduce într'o cavitate cilindrică sau semicilindrică, practicată într'un organ de maşină (v. fig. F). Rulmentul introdus într'o cavitate cilindrică se montează prin presare; rulmentul introdus într'o cavitate semicilindrică, care constitue soclul carcasei, e fixat cu un capac de-montabil (capacul palierului). Palierul de rostogolire cu carcasă are o carcasă în care se introduce rulmentul. Carcasa poate fi monobloc (v. fig. G), sau din două bucăfi (v. fig. H). După modul de sprijinire al acestor paliere, Palier de rosfogolire, fără carcasă. /) rulment cu role cilindrice; 2) fus; 3) locaşul rulmentului. Palier de rostogolire, cu carcasă. G) palier cu carcasă monobloc; H) palier cu carcasă din două bucăfi (bipartită); 1) carcasa palierului; 2) placă de refinere; 3) capacul palierului; 4) soclul palierului; 5) rulment; 6) fus. se deosebesc, ca şi la palierele de alunecare: palier aplicat, palier cu cadru, palier cu capră, palier în consolă, palier de osie, palier suspendat, crapodină (v.). Sin. Palier cu rulment. — După felul corpurilor de rosfogolire, se deosebesc următoarele feluri de paliere de rostogolire. s. ~ cu ace [nrojiqaTbiH noAniHnHHK; palier â aiguilles, roulement â aiguilles; Gehăusenadel-lager; needle bearing; tus csapâgy]: Palier radial, cu ace (role cilindrice, cu diametrul mai mic decât 5 mm), libere sau în colivie (v. şi sub Rulment cu ace). Acele libere se introduc, în direcfie axială, între fus şi suprafafa interioară a palierului 310 î. Palier cu bile [inapHKOBbiă iioauihiihhk ; palier â billes; Gehăusekugellager; ball bearing, spherical bearing; golyos csapâgy]: Palier radial, axial, radial-axial sau axial-radial, cu rulment cu bile. 2. ~ cu bile, oscilant [KanaiomHHCH niapn-KOBbiH noflmnnHHK; palier oscillant â billes; Ge-hăusependelkugellager; oscillating ball bearing; billeno golyos csapâgy]: Palier radial, — cu rulment oscilant, cu bile. s. ~ cu role-bufoiaş. V. Palier cu role, oscilant. 4. ~ cu role cilindrice [nOfliliHnHHK c iţHJiHH-ApHnecKHMH pojlHKaMH; palier â rouleaux; Ge-hâuserollenlager; roller bearing; hengergorgos csapâgy]: Palier radial, cu rulment cu role cilindrice. 5. ~ cu role conice [noAiHHiiHHK c kohh-HeCKHMH poJlHKaMH; palier â rouleaux coni-ques; Gehăuserollenkugellager; taper roller bearing, conical bearing; kupgorgos csapâgy]: Palier radial-axial, axial-radial, sau axial, cu rulment cu role conice. e. ~ cu role elastice [noflniHiiHHK c ynpy-THMH poJlHKaMH; palier â rouleaux elastiques; Gehăuselager mit elastischen Rollen; elastical roller bearing; onbeâllo hengergorgos csapâgy]: Palier radial, cu rulment cu role elastice. Sin. Palier cu role înfăşurate. 7. ~ cu role înfăşurate. V. Palier cu role elastice. s. ~ cu role, oscilant [pojiHKOBbiH iioaiiihii-HHK KaneHHH; palier oscillant â rouleaux, palier â tonneaux; Gehăusependelrollenlager; oscillating roller bearing; szferikus gorgos csapâgy]: Palier radial, cu rulment oscilant cu role-butoiaş. — Din punctul de vedere al direcfiei solicitărilor, palierele se clasifică în felul următor: paliere axiale, paliere axiale-radiale, paliere radiale, paliere ra-diale-axiale. 9. Palier axial [ynopHbiH iioaiiihiihhk; cra-paudine, palier de butee; Langslager, Axiallager, Stiitzlager, Spurlager, Drucklager; thrust bearing, step bearing; axiâlis csapâgy]: Palier supus la solicitări orientate în direcfia axei sale. Acest palier poate fi de alunecare sau de rostogolire, şi se foloseşte la pivofi. Exemple: crapodină (v.), palier-pâlnie (v.). — Unele paliere, numite paliere axiale-radiale, pot suporta şi solicitări normale pe axa lor. Exemplu: palier cu rulmenfi cu bile, cu cale de rulare adâncă. 10. ~ axial-radial. V. sub Palier axial. 11. ~ radax: Sin. Palier radial-axial. V. sub Palier radial. 12. ~ radial [paAHajibHbiH nofliHHnHHK; palier radial; Querlager, Radiallager, Traglager; radial bearing; radiâlis csapâgy]: Palier supus la solicitări aproape perpendiculare pe axa sa. Acest palier poate fi de alunecare, de rostogolire sau de basculare, şi se foloseşte la turioane. Exemple: palier aplicat, palier cu cadru, palier cu capră, palrer de osie, palier-ghiară, palier în consolă, palier suspendat. — Unele paliere, numite paliere radiale-axiale, pot suporta şi solicitări în direcfia axei lor. Exemple: palier canelat (palier-pieptene), palier cu rulment cu role conice. 13. ~ radial-axial. V. sub Palier radial. — Din punctul de vedere al mobilităţii palierului, se deosebesc paliere fixe şi paliere mobile. 14. Palier fix [HenoABHîKHOH noAimmHHK; palier fixe; festes Lager; fixed bearing; fixcsapâgy] Palier al unui organ de maşină imobil, sau palier montat pe un reazem fix (cu sau fără suport, de ex. o consolă, o capră, un scaun, etc.). 15. ~ mobil [noABHHCHoâ nofliHHiiHHK; palier mobile; bewegliches Lager; mobile bearing; mozgo csapâgy]: Palier al unui organ de maşină mobil. Exemplu: palierul de bielă (v.). — După locul pe care-l ocupă în sistemul tehnic, se deosebesc: ie. Palier principal Lochobhoh noAinmiHHK; palier principal; Hauptlager; main bearing; fo csapâgy]: Palier situat în apropiere de volanul unui motor, şi care trebue să suporte, afară de solicitarea dată de bielă, şi ceă mai mare parte din greutatea volanului. 17. ~ secundar [BcnoMoraTejibHbiH no^niHn-hhk; palier secondaire; Nebenlager; secondary bearing; mellek csapâgy]:* Fiecare dintre palierele arborelui unui motor, afara de palierul principal (v.). 18. Palier-broască [noAnmnHHK CKOJibîKeHHfl; palier ferme, palier â oeillet; Augenlager, Frosch-lager; solid journal-bearing; szemes csapâgy]. V. sub Palier aplicat. 19. Palier canelat [na30BbiH noAiiiHnHHK; palier â cannelures, palier â collets; Kammlager; collar thrust bearing; hornyos csapâgy]: Palier de alunecare, cu caneluri pe suprafafa de contact cu fusul, 1) capacul palierului; 2) soclul palierului; 3) lichid de răcire; 4) canal de ungere; 5) cuvă de colectare a uleiului; 6) cusinet; 7) fus-piepfene (fus gulerat); 8) gulerul fusului. care se foloseşte, pentru fusuri-piepteni (fusuri gulerate). La aceste paliere trebue să se asigure o ungere abundentă, din cauza suprafefei mari de frecare; uneori, ele au un circuit de răcire (v. fig. >4). Fig. 8 reprezintă palierul canelat al unui arbore de elice pentru nave, la care solicitările transversale sunt luate de cusinefii marginali, iar solicitările longitudinale sunt luate de cusinefii intermediari, cari au răcire cu apă; cusinefii intermediari (de fontă) au o cavitate interioară pentru circuitul de răcire, şi sunt căptuşifi în exterior cu un strat de metal antifricfiune, care ajunge în contact cu fusul şi cu nervurile acestuia. Carcasele cusinefilor intermediari sunt fixate — prin două urechi laterale — pe două bare prinse 311 în carcasele cusinefilor marginali, astfel încât presiunea axială e transmisă cadrului inferior al palierului; pentru ungere, uleiul e trimis deasupra Palierul canelat a! unul arbore de elice, î) capacul palierului marginal; 2) soclul palierului marginal; 3) cusinef; 4) canal de ungere; 5) cuvă de colectare a uleiului; 6) capacul palierului Intermediar; 7) cavitate pentru circuitul de răcire; 8) fus-pieptene (fus gulerat); 9) urechea palierului Intermediar; 10) bară longitudinală; 11) cadrul inferior al palierului. cusinefilor, şi apoi se strânge în baia cadrului, partea de jos a fusului fiind cufundată în uleiu. Sin. Palier-pieptene. 1. Palier cu cusinet oscilant [nofliiiHnHHK c KanaiOJUHivlCH BKJiaAblineM; palier â coussinet oscillant; Einstellager; oscillating journal bearing; kicserelheto csapâgy]. V. sub Palier de alunecare, cu carcasă. 2. Palier cu inel de ungere [nOAumnHHK c KOJlblţeBOH CMa3K0H; palier â bague; Ring-schmierlager; ring lubricated bearing, ring-oiler bearing; kenogyurus csapâgy]. V. sub Palier de alunecare. 3. Palier de arbore [BajiOBbm no/ţumnHHK; palier d'arbre; Kurbelwellenlager; crank shaft bearing; tengelycsapâgy]: Palier pe care se sprijine arborele unui motor. Poate fi palier principal (v.) sau palier secundar (v.). Sin. (parţial) Palier fix. 4. Palier de bielă [maTyHHbiH no^niHiiHHK; palier de bielle; Pleuelstangenlager, Schubstan-genlager; connecting rod bearing; hajtorud-csa-pâgy]: Palierul capului bielei unui motor. Palierul piciorului bielei se numeşte, de obiceiu, palierul bulonului (bolţului) pistonului. Sin. (parţial) Palier mobil. s. Palier frontal [TopiţeBdH iioaihhiihhk ; palier frontal; Stirnlager; end (journal) bearing; homlokcsapâgy]: Palier axial-radial, montat în capul unui arbore, şi care trebue să suporte forţa de împingere a acestuia. De eximplu, palierul arborelui unei turbine cu reacţiune, sau palierul canelat al unei turbine monorotor. 6. Pâlier lis: Sin. Palier de alunecare (v.). 7. Palier neted: Sin. Palier de alunecare (v.). — s. Palier-pâlnie [BopoHKoo6pa3Hbm noflniHn- HHK; palier â pierre plate, palier â pierre bom-bee; Spitzenlager; jewel hole bearing; harang-csapâgy]: Palier axial-radial, în formă de pâlnie, în care se roteşte un pivot cu vârf conic. De obiceiu, palierul se confecţionează din rubin sau din agat, iar vârful pivotului, *din oţel durcisat. Se foloseşte la ceasornice, la aparate şi instrumente de măsură, etc. 9. Palier, compoziţie penfru ~ [6a6HT; metaî blanc, metal â coussinets; Lagermetall; bearing metal, white metal; csapâgy-fem, csapcsesze-{em]: Aliaj pe bază de staniu (cositor) sau de plumb, compus dintr'un fond plastic (staniu, respectiv plumb), în care sunt distribuite, uniform, granule metalice dure. Acest aliaj e un material anti-fricţiune, cu care se căptuşesc carcasele sau cusineţii palierelor. Compoziţiile cu staniu, obişnuite, au următoarele conţinuturi aproximative: 83% Sn+11% Sb-f-6% Cu, şi impurităţi, care se foloseşte la paliere pentru turbine cu abur, turbo-compresoare, motoare Diesel rapide, electromotoare, locomotive cu vitesă mare, etc.; 80% Sn-f 12% Sb + 6% Cu+2% Pb, şi impurităţi, care se foloseşte la paliere pentru motoare cu abur, electromotoare, generatoare; 10% Sn + 15,5% Sb+ 1% Cu + 73,5% Pb, şi impurităţi, care se foloseşte la paliere pentru biele şi osii de locomotive. Compoziţiile cu plumb, obişnuite, au următoarele conţinuturi aproximative: 98% Pb, alte elemente şi impurităfi (corespunzător tipului Bahnmetall), care se foloseşte la paliere pentru vagoane şi locomotive de marfă, vagonete, arbori de maşini (cu turaţia de 300-400 rot/min); 70% Pb + 6% Sn+17% Sb + 3% alte metale (As, Cd, Ni), şi impurităţi, care se foloseşte la paliere pentru arbori de maşini (cu turaţia până ia 500 rot/min). Sin. Compoziţie pentru lagăre. 10. Palier, frecare în V. sub Ungere. n. Palier, sbor în ~ [HH3Koe jieTaHHe ca-MOJieTa; voi en palier, voi au meme niveau; Waagerechtflug, Horizontalflug; level flight, flight on even keel; vizszintes repules]. Av.: Sborul după o traiectorie sensibil orizontală, lungă de câteva sute de metri şi la o înălţime de câţiva metri de pământ, efectuat de o aeronavă imediat după ce şi-a desprins roţile de pe pământ, pentru a câştiga vitesa necesară urcării. 12. Pălimar. Ind. ţar.: 1. Frânghie groasă. — 2. Fiecare dintre stâlpii exteriori dela casele ţărăneşti, cari mărginesc prispa şi susţin streaşina acoperişului. — 3. Balustradă, la casele ţărăneşti. 13. Palingeneză [naJiHHreHe3HC; palingenesie; Palingenese; palingenesis; palingenezis]. Oeol.: Proces metamorfic special, suferit de rocele eruptive sau sedimentare, la adâncimi foarte mari, în geosinclinale, sub influenfa aproape excluzivă a temperaturii. Se formează, astfel, topituri sau magme cari, prin răcire ulterioară, dau roce cu caracterele structurale ale rocelor eruptive. Sin. Anatexie. 14. Palisadă [najmca/ţ, nacTOKOJi; paiissade; Palissade, Pfahlwerk; palisade; paliszâd]. Tehn. mii.: Obstacol folosit în lucrările de fortîficafie primitive, alcătuit dintr'un rând de pari lungi de 2,5•■•3,0 m, bătufi în pământ şi legafi între ei cu moaze, frânghii sau sârmă. De obiceiu,* în spafiile dintre pari se împletesc nuiele, mărăcini sau sârmă ghimpată, iar capetele superioare ale parilor sunt ascufite, pentru a face mai anevoioasă trecerea peste palisadă. 312 î. Palisandru [najracaHflpoBoe ^epeBo; pa-lissandre; Palissander; palissander; paliszânderfa]. Bof.: Arbore din familia bignoniaceelor, genul Jacaranda. Creşte în America de Sud, în India, Madagascar, etc., atingând înălţimi între 10 şi 15 m. Speciile mai importante sunt: Jacaranda obtusifolia Humb. şi Bonpl., Jacaranda brasiliana Pers., etc. Are frunze opuse, bipenaticompuse; flori mari, neregulate, hermafrodite, albastre; fructele sunt capsule scurte, biovale, plane şi coriacee; seminfele sunt comprimate şi aripate. Lemnul de palisandru are un miros plăcut, e foarte tare, dens, compact,, greu, de coloare roză-violacee sau brună, cu dungi de coloare mai închisă. Se comporta foarte bine la polisars, şi este întrebuinfat în strungărie, în industria lemnului, la fabricarea mobilelor de artă, a placajelor, a unor instrumente muzicale, etc. 2. Palisare [no/ţBHSKa; palissage; Anspalieren; tree training; sorbakdtes]. Agr.: Operafiunea de legare a ramurilor, tinere ale unui arbore de un tutore, de o boltă, etc., pentru a împiedeca ruperea lor, sau pentru a da ramurilor şi arborelui o formă anumită. Altoaiele se palisează pe prelungirea port-altoaielor sau pe un arc; merii se palisează în cordon, legându-se cu sârmă tulpina şi prelungirea ei, etc. Palisarea se face atât iarna, cât şi vara. Legăturile se fac cu răchită, cu rafie, paie, efc., de-a-lungul unui spalier format, de obiceiu, din sârmă sau din şipci de brad, şi se reînnoiesc din timp în timp, pentru a îndepărta larvele şi ciupercile parazite cari apar, ca şi pentru a întări altoaiele. 3. Palifă [najiHTOBbiii ra3; pălite; K.-Stoff; pălite; K.-anyag]. Chim.: ClCOOCH2CI. Clorofor-miat de metil monoclorat. E un gaz de luptă lacrimogen, care se obfine, de obiceiu, în amestec cu derivatul diclorat (ClCOOCHCl2). Descompu-nându-se foarte uşor în contact cu apa, s'a întrebuinfat pufin în primul războiu mondial, ca încărcătură pentru obuze lacrimogene. 4. Păliur [TepHOBHHK; epine du Christ; Stech-dorn; Christ's thorn; tuskefa]. Bof.: Paliurus acu-leatus Lam. Arbust spinos din familia ramnaceelor. Creşte în Dobrogea, în locuri stâncoase, calca-roase. Are lemnul greu, dur, elastic, folosit pentru cozi de unelte. E cultivat în garduri vii. 5. Palmă. Ms.; Unitate de măsură a lungimii, folosită înainte de introducerea sistemului metric, — egală cu opt palmace în Moldova, sau cu zece degete în Muntenia. Era egală cu 0,27875 m în Moldova şi cu 0,24581 m în Muntenia. 6. Palmă de ancoră [jiana HKOpn; patte d'ancre; Ankerschaufel; anchor blade; horgonylapât]. Nav.: Partea lăţită, triunghiulară, dela extremitatea bra-fului ancorei, care se termină cu un vârf nurr.it ghiară (v. fig. sub Ancoră). 7. Palmac. Ms..* Veche măsură de lungime, folosită. în Moldova, egală cu o optime de palmă sau cu 0,03484 m. 8. Paimacee. Bof.: Familie de plante monoco-tiledonate, din ordinul Principes, cunoscute sub numele generic de Palmieri. Cuprinde plante lemnoase, cu tulpina uneori foarte înaltă (fără formafii de inele anuale), rar ramificată, terminată cu o coroană de frunze penate sau palmat-fidate. Are florile dispuse în inflorescenfe foarte variate, de obiceiu, foarte mari; fructul e o bacă sau o drupă, cu seminţe mari şi foarte tari. Palma-ceele au portul caracteristic şi cuprind cca 170 de genuri, cu aproximativ 1500 de specii, cari cresc în regiunile tropicale, iar unele specii, în regiunile temperate calde. Din palmieri se extrag fibre textile (rafie, din genul Raphia) şi uleiuri (uleiul de palmier, din mesocarpul fructului de Elaeis guinensis, sau uleiul de cocos, din endo-spermul fructului de Cocos nucifera); se folosesc: lemnul de Calamus, la confecţionarea mobilei uşoare, fructele lor (curmalele produse de Phoenix dactylifera), amidonul (sagnul produs de Mitroxylon), cum şi multe alte produse, fie de importanţă secundară în alimentaţie (vin de palmier, etc.) sau în tehnică (cşară de palmier din trunchiul de Ceroxylon andicoleum sau de Coper-nicia cerifera), fie de importanţă locală (frunzele ca acoperiş de colibe, tirunchiul drept combustibil, etc.). 9. Palmer [BHeniHHH MHKpOMeTp; palmer; Schraubenlehre; micrometer gauge; kulsomero mikrometer]. Tehn.: Micrometru de exterior (v. sub Micrometru). 10. Palmersfon [TKanb najibMepcTOH; palmer-ston; Palmerston; palmerston; palmersfon]. Ind. fexf.: Ţesătură dublă, cu urzeala superioară de lână şi cu cea inferioară de bumbac, folosită ca stofă de palton. u. Palmefă [naJibMeTTa; palmette; Palmette; palmette; palmette]. Agr.: Formă artistică dată pomilor fructiferi. Aceştia se ramifică la cca 30 cm dela sol, într'un singur plan, şi cu ramurile dispuse simetric. Palmeta poate avea ramuri verticale, oblice sau orizontale (după cum e condusă creşterea), susţinute de spaliere. Palmetele obişnuite au formele de U simplu (cu două ramuri verticale), de candelabru (cu trei ramuri verticale), de dublu U (cu patru ramuri verticale). Se realizează şi palmete cu mai multe ramuri verticale (în etaje) sau orizontale, sau alte forme bizare, mai puţin practice. 12. Palmefă [naJibMeTTa; palmette; Palmette; palmette; palmette]. Arh.: Motiv ornamental, stili- Palmefe. zat, sculptat sau pictat, format din mai multe frunzuliţe drepte sau curbate, aşezate simetric 313 fată de o tijă sau fafă de o frunzuliţă centrală (v. fig.)- Palmetele sunt folosite la decorarea ante-fixelor de pământ ars, sau a frizelor. î. Palmier [naJibMa; palmier; Palmbaum; palm tree; pâlmafa]. Bot. V. sub Palmacee. 2. Palmiform [naJibM006pa3Hbra; palmifor-me; palmenform; palm-shaped; pâlmaforma]. Arh.: Calitatea unui tip de coloană egipteană de a avea capitelul în forma unui mănunchiu de frunze de palmier. 3. PalmifiCr acid ~ [najibMHTHHOBaa khc-JlOTa; acide palmitique; Palmitinsăure; palmitic acid; pâlmitinsav]. Chim.: H3C —(CH2)14—COOH; acid gras saturat, monobazic, cu catenă normală, care se găseşte în cele mai multe uleiuri şi grăsimi naturale, în proporţii variate, de obiceiu alături de acidul stearic şi de alfi acizi graşi. în ceara de albine se găseşte sub formă de palmitat de miricil (esterul acidului palmitic cu alcoo'ul miricilic sau melisinic), în proporfie de 85% din totalul acizilor, alături de acidul cerotic şi de alfi acizi superiori, liberi, etc. (15%). E componentul principal al walratului (substanfă solidă care se depune din uleiul de caşalot sau din uleiul de sperm-aceti), obfinut din capul şi din slănina unor mamifere marine; se găseşte sub formă de palmitat de cetii. Se poate obfine prin tratarea, la cald, a acidului oleic, cu un amestec de acid acetic şi hidroxid de potasiu, sau prin extracfie, dintr'un amestec de acizi graşi, obfinufi din unele uleiuri vegetale, prin cristalizări succesive. E solid, de coloare albă, fără miros şi fără gust, cu p. t. 63,64°, p. f. 271,5° (sub presiunea de fOO mm coloană de mercur), cu indicele de saponificare şi de neutralizare 219,15. E insolubil în apă, uşor solubil în eter şi în alcool cald; se disolvă în acid sulfuric concentrat, fără a fi atacat, şi poate fi recuperat prin cristalizare. Sărurile alcaline ale acidului palmitic sunt solubile în apă şi insolubile în alcool, iar celelalte săruri sunt insolubile în apă, cele mai multe fiind solubile în alcool. Sarea de plumb e insolubilă în eter. Acidul palmitic e întrebuinfat în industrie, liber sau sub formă de săruri, ca impregnant pentru impermeabilizarea tesăturilor, la prepararea vernis-urilor, etc. Sin. Acid hexadecanoic. 4. Palmifină-{jiaJibMHTHH; palmitine; Palmitin; palmitine; palmitin]. Chim.: Nume impropriu pentru acidul palmitic (v. Palmitic, acid ~). 5. Pâlnia culeei. Metl. V. Pâlnie de turnare. . 6. Pâlnie [B0p0HKa; entonnoir; Trichter; funnel; tolcser]. Gen.; Piesă de metal,. de sticlă, de por-felan, etc., folosită la transvazari şi la filtrări de lichide, care are, de obiceiu, forma de con gol în interior, şi fără baza mare, la partea superioară, şi care se strâmtează la partea inferioară în formă de tub de conicitate mai mică. 7. ^ Crâlov. Expl. petr. V. Pâlnie de erupfie. s. ~ de alimentare [nHTaTeJibHan BopoHKa; tremie de chargement; Fulltrichter, Schuttrumpf; loading hopper; adagolo tolcser]. Ms.; Pâlnie de zidărie sau de tablă, în care se toarnă un material, pentru alimentarea continuă a unei maşini, a unui aparat, etc. Exemplu: pâlnie de alimentare cu cărbune, la focarele cu încărcare automată (v. fig. sub Focar). Sin. Pâlnie de încărcare, Tremie de alimentare. 9. ~ de descărcare [3epHOcnyCKaTejibHaH BOpOHKâ; tremie de dechargement; Entladetrich-ter; discharging hopper; kirako tolcser]. C. Pâlnie montată pe cadrul (şasiul) unui vagon de marfă destinat transportului cerealelor vărsate. Serveşte la descărcarea uşoară a mărfurilor. închiderea şi deschiderea pâlniei la partea inferioară se efectuează prin dispozitive formate din capac-sertar, din capac rotitor, etc. La partea^de sus, pâlniile se acoper cu capace, la nivelul podelii vagonului. 10. ~ de erupfie [cjDOHTaHHan BOpOHKa; entonnoir d'eruption; Eruptionstrichter; fiow funnel; kitoresi tolcser]. Expl. petr.: Piesă în formă de trun-chiu de con fără baze,a cărei suprafafă laterală, alcătuită din tablă, ocupă spafiul inelar al sondei, a cărei bază mică corespunde secfiunii ţevilor de extracfie, şi a cărei bază mare corespunde secfiunii exterioare libere a burlanelor (în realitate, unei secfiuni pufin mai mici, de cca 0,90*"0,93 din aceasta, pentru a asigura jocul necesar introducerii în coloană; v. fig.). Funcfiunea pâlniei este de a conduce, în fevile de extracfie, bulele de gaze cari, fără pâlnie, s'ar ridica, în mersul lor ascendent prin lichid, în spafiul inelar, unde ar provoca o coborîre a nivelului până la sabotul coloanei de fevi de extracfie şi o descărcare, discontinuă „cu puisafii" a în-tregei cantităfi de gaze şi, deci, o utilizare foarte pufin eficientă a energiei de detentă a acestor gaze. Prin adaptarea unei pâlnii multiple, cea inferioară la sabotul coloanei de fevi de extracfie (v. fig.)/ şi celelalte cu baza mică imediat deasupra unor orificii practicate în fevile de extracfie (v. fig.), se obfine călăuzirea către fevile de extracfie chiar şi a micilor cantităfi de gaze scăpate în spafiul inelar printre buza pâlniei inferioare şi coloană. Prin folosirea pâlniei se obfine adesea revenirea la exploatarea prin erupfie naturală a unor sonde cari, către sfârşitul regimului lor eruptiv potenfial, încetează de a mai produce efectiv prin erupfie, din cauza randamentului foarte mic Pâlnie de erupfie. J) bule de gaze efectuând, prindefenta, lucrul mecanic necesar ascensiunii; 2) fiţeiu; 3) pâlnie de sabot; 4) pâlnii suple-mentare; 5) orificii de colectare ale pâlniilor; 6) ciment; 7) coloana; 8) perforafuri şi canal, de drenaj. 314 de utilizare a energiei gazelor, sau produc foarte neregulat şi insuficient. Sin. Pâlnie Crâlov. 1. Pâlnie de fraisil [flbiMOXOflHbrâ 30JIBHHK; Premie â fraisil; Loschefall; funnel for cinders; pernyetolcser]. C. f.: Pâlnie de golire, montată la partea inferioară a camerei de fum a unor locomotive cu abur. Pâlnia este înzestrată cu un capac de închidere (de ex. clapă, vană), care se manevrează din exteriorul locomotivei. Serveşte ta colectarea şi evacuarea fraisilului din camera de fum. Sin. Sac de golire a camerei de fum, Cenuşarul cutiei de fum. 2. ~ de încărcare. V. Pâlnie de alimentare. а. ~ de separare [H30JiiipyK)iu;aH BopoHKa; entonnoir de separation; Scheidetrichter; separat-ing funnel; vâlaszto tolcser]. Chim.: Pâlnie în formă •alungită, închisă la partea superioară cu un dop şlefuit, şi având tubul de scurgere echipat cu un robinet care se poate închide şi deschide după nevoie. Se foloseşte la separarea lichidelor cu densităţi diferite sau la separarea unui lichid de un precipitat. 4. ~ de sgură şi de cenuşă [OTBepcTHe flJiH 3BaKyaiţHH UIJiaKa H 30Jlbi; tremie a scories et escarbilles; Schlacken-und Aschenfall; clinker and cinder hopper; salak- es hamutolcser]: Cameră în formă de pâlnie, la partea de jos a unui focar de căldare, şi care serveşte la depozitarea şi evacuarea sgurii şi a cenuşii colectate de pe grătar. De obiceiu, sunt înzestrate cu pâlnie de sgură şi de cenuşă focarele mari şi cari ard combustibili cu conţinut mare de sgură sau ds cenuşă. în pâlnie, particulele combustibile reziduale sunt arse complet. Unele pâlnii de sgură sunt echipate şi cu dispozitive de mărunţire a sgurii. V. fig. sub Focar. 5. ~ de tipărit. Metl. V. Pâlnie de turnare. б. ~ de tragere. Metl.: Sin. Pâlnie pentru curbarea benzilor (v.). 7. ~ de turnare [jiHTeHHăfl BopoHKa; entonnoir de coulee; Eingu^trichter; basin and gate; onto tolcser]. Metl.: Partea superioară, evazată conic, a canalului (culeei) practicat în formele de turnătorie, prin care se toarnă în forme metalul topit. La formarea pieselor mari se foloseşte, uneori, o pâlnie de turnare formată dintr'o cutie adăugită deasupra cutiilor de formare. Sin. Pâlnia culeei. s. ~ de umplere [BOAOHanoJiHHTejibHan bo-pOHKa; entonnoir de rempiissage; Fiilltrichter; filling funnel; tolto tolcser]. C.f.: Pâlnie montată pe acoperişul unor vagoane de călători, servind la umplerea cu apă a rezervorului de apă al vagonului. închiderea şi deschiderea pâlniei se efectuează printr'un capac basculant cu balamale. 9. ~ pentru curbarea benzilor [BOpOHKa RJlH H3rH6a nojioc; outil d'etirage pour courber Ies bandes; Ziehtrichter zur Krummung von Blech-streifen; strip bending drawing funnel; bâdogcsik-huzo tolcser]. Metl.: Pâlnie de metal, prin care se trag benzile de oţel încălzite la 900 • • • 1000°, astfel încât ele sunt curbate şi transformate în semifabricate tubulare pentru producfia de ţevi sudate cu margini suprapuse (v. fig.). Sin. Pâlnie de tragere. a b'r c Pâlnie pentru curbarea benzilor de ofel. a) pâlnie; b) secfiuni transversale prin pâlnie; c) bandă de ofel curbată, după tragerea prili pâlnie; f) sensul de mişcare ai materialului prelucrat. 10. Pâlnie [jieco6HpjKa; cour; Holzfang; yard; fafogo-tolcser]. Ind. lemn.: Locul în care se adună buştenii, înainte de a fi coborîfi pe jilip. 11. Pâlnie [BopoHKa OT CHapn^a; entonnoir; Trichter; crater; tolcser]. Tehn. mii.: Groapă în teren, rezultată din explozia unui proiectil, a unei mine, etc. 12. Pâlnie acustică. Acust. V. Cornet acustic. 13. Pâlnie hidraulică Rankine [rH/ţpaBJiHHeCKafl BopoHKa PaHKHHa; surface de revolution R.; Ausflufjwirbel; discharge whirl; kifolyâsi orveny]. Hidr.: Suprafafa de discontinuitate dintre aer şi lichidul dintr'un rezervor, formată la golirea de lichid a rezervoarelor, prin orificii. La golirea apei din rezervor (v. fig.), fiecare particulă lichidă a acestei suprafefe are o vitesă absolută, a cărei componentă orizontală tan-genfială (cu) rezultă dinteoremacuplului hidraulic (Mh) a lui Euler: W//////2ZZZ Pâlnie hidraulică Rankine. Cc) proiecfia orizontală tangen-f ială a vitesei absolute a particulei lichide (^); rc) raza proiecfiei orizontale a traiectoriei particulei (A)‘, z) adâncimea la care se găseşte particula (A) fafă de nivelul apei (V)- Mh = -Q-Cu'rc’ unde j ~ 1000 kgf/m3 e greutatea specifică a apei, Q e debitul golit prin orificiu, cu e componenta orizontală tangenfială a vitesei absolute (v.) a particulei, rc e raza la care se găseşte particula, iar g e accelerafia gravitafiei. Componenta orizontală tangenfială cu a vitesei absolute, corespunzătoare pozifiei z a particulei lichide, e tangentă la proiecfia circulară, 315 de rază r, pe un plan orizontal, a traiectoriei particulei lichide; mărimea vitesei cu este g M j. '.-Î-qHW' adică se exprimă ca o funcţiune de adâncimea (z) fată de nivelul apei. La fiecare adâncime (z) există o rază critică, la care vitesa depăşeşte vitesa de cavitafie (v.) astfel încât se formează o pâlnie de aer (v. fig.), în formă de hiperboloid de rotafie. 1. Pâlnie, difuzor cu Telc. V. Difuzor cu pavilion. 2. Palograf [najuiorpa#; pallographe; Pallo-graph; pallograph; pallogrâf]. Nav.: Instrument de măsură înregistrator al oscilafiilor unei nave. Principiul de funcfionare al palografuiui este similar cu cel al seismografului (v.). înregistrează osci-lafiile verticale şi oscilafiile orizontale ale navei. Se foloseşte, în special, la determinarea influentei mişcărilor grupului propulsor asupra mişcărilor perturbatorii ale navei. 3. Palogramă [najuiorpaMMa; pallogramme; Pallogramm; pallogram; pallogramm]. Nav.: Curbă de reprezentare a oscilafiilor unei nave, ridicată cu ajutorul palografuiui. 4. Paloidă, dinfare în spirală V. Dinfare în spirală paloidă, pentru angrenaje conice. 5. Palonier [yKOCHaH Bara; palonnier; Seiten-steuerhebel; swing tree, swing bar; irânyemeltyu, kormânyemeltyu]. Tehn.: Pârghie înzestrată cu două pedale la exiremităfi, care poate oscila în jurul centrului său, fiind acfionată cu picioarele, şi care e astfel legată cu un organ mobil de direcfie al unui vehicul, încât îl poate orienta într'un sens anumit. e. ~ de avion [pyjib ynpaBJieHHH; palonnier d'avion ; Seitensteuer(fu^)hebel; rudder bar; oldalkormâny]: Palonier folosit pentru comanda direcfiei unui avion, cu ajutorul căruia se poate obfine o anumită orientare a ampenajului vertical mobil, corespunzătoare direcfiei care urmează să fie impusă avionului. 7. ~ de îmbarcafie [pbinar ynpaBJieHHfl CyAHa;palonnier d'embarcation; Bootssteuerhebel; boat control lever; csonak-kormânyemeltyu]: Palonier folosit pentru comanda direcfiei unei îmbarcafii, cu ajutorul căruia se poate obfine o anumită orientare a cârmei, corespunzătoare direcfiei care urmează să fie impusă navei. E folosit, mai ales, la îmbarcafii de sport (la skif, gig, etc.). 8. ~ de vehicul [T0pM03HbIH pbinar; palonnier, levier compensateur de freirc; Bremsaus-gleichhebel; brake compensating lever; gepkocsi-fekhuzal]: Palonier folosit la frâne cu transmisiune mecanică, adică prin tije sau prin cabluri, şi care serveşte la echilibrarea forfelor de frânare la rofile coaxiale ale unui autovehicul. 9. Pajpare [mynKa; palpation, action de pal-per; Betasten, Befuhlen; touching, feeling; meg-tapintâs, megtapogatâs]. Tehn.: Pipăirea suprafeţei unui corp solid, de obiceiu cu ajutorul unui palpator (v. sub Măsurător de netezime) şi uneori cu mâna, pentru verificarea gradului de netezime al suprafefei. 10. Palpator [myji; palpeur; Fuhler; feeler; ta-pogato]. Tehn.: Acul, în general de diamant, al unui măsurător de netezime (v.), cu ajutorul căruia se urmăresc asperităţile suprafefei prelucrate, de obiceiu metalică, pentru determinarea gradului de netezime al acesteia. 11. Palplanşă [mnyHTOBan CBan; palplanche; Spundbohle; plank pile; szâdpallo]. Cs.:Fiecare din elementele de construcfie formate din dulapi de lemn, din grinzi de beton armat, sau din piese de ofel profilat, din cari e formată suprafafa unui perete încastrat în pământ şi destinat să sprijine terenul din jurul unei exca- vafii (v. fig.), sau să formeze o incintă în interiorul căreia să se poată executa o săpătură la adăpost de infiltrafiile de apă. Pal-planşele pot rămânea definitiv în lucrarea respectivă, constituind elemente auxiliare ale lucrării (de ex. în lucrările de sprijinire a galeriilor de mină, la pilele podurilor, la diguri, etc.) sau pot fi recuperate după Jnaintarea cu palplanşe şi cu scut. terminarea lucrării, putând fi folosite la alte în teren curgător. lucrări. în general, palplanşele de lemn şi cele de beton armat rămân în lucrare, în întregime sau numai cu o parte din lungimea lor, după nevoile tehnice, ceea ce reclamă tăierea lor şi îndepărtarea părfilor nefolositoare. Palplanşele metalice sunt recuperate aproape totdeauna. Pentru lucrări mici, palplanşele de lemn sunt mai economice decât cele de beton armat sau de ofel. Palplanşele de beton armat se folosesc, în general, la lucrări importante şi la cari nu pot fi recuperate. înfigerea palplanşelor în teren se face prin batere cu barosul, cu berbecul manual sau cu maşini speciale (v. Maşină de bătut pilofi). Sin. Frigare, Dinfar. Se deosebesc: 12. ~ de beton armat [3Kejie306eT0HHaH nmyHTOBaH CBafl; palplanche en beton arme; Eisenbetonspundbohle; reinforced-concrete sheet pile; vasbeton-szâdpallo]: Palplanşă alcătuitădintr'o grindă de beton armat cu secfiune dreptunghiulară sau cu forme speciale (v. fig.). De obiceiu, palplanşele de beton armat au lăfimea de 40 ■ * ■ 60 cm şi grosimea de 15-"40 cm. îmbinările palplanşelor de beton armat sunt în formă de uluc şi lamba (cari pot avea secfiunea semicirculară, tra-pezoidală, dreptunghiulară), în formă de triunghiu rotunjit, sau au forme speciale. De obiceiu, lambaua are o înătfime mai mică decât adâncimea uiucului, pentru a se micşora frecarea în timpul baterii. Uneori, în acesf scop, se 316 face lambaua numai pe o anumită porţiune a părţii inferioare a palplanşei, pe restul înălţimii execu-tându-se un uluc, sau se execută palplanşele binarea se poate face în jumătatea lemnului, în pană, sau cu uluc şi lamba (dreaptă, triunghiulară, în semicerc sau trapezoidală). Palplanşele-de BtEQ Diferite secţiuni de palpianşe de beton armaf. • •h) paiplanşe îmbinate cu uluc şi lamba; /) palpianşe numai cu uluc; /) palplanşă cu secfiune specială; k) palplanşă cu piese speciale de îmbinare, pentru solicitări la întindere. numai cu uluc. La ambele sisteme, după batere, se umple cu beton golul corespunzător ulucelor, pentru a se obfine etanşeitatea. îmbinările de beton armat nu pot fi solicitate de forte decât la compresiune. Pentru preluarea forţelor de întindere se fac îmbinări cu piese speciale de oţel, asemănătoare îmbinărilor dela palplanşele metalice. Armarea palplanşelor de beton armat se face cu bare longitudinale şi cu etriere transversale. Armarea trebue să fie mai puternică la partea superioară şi la partea inferioară a palplanşelor, şi, în special, în regiunea cuţitului, unde betonul trebue cercuit bine. Uneori, cuţitul este întărit printr'un papuc sau sabot, de care se fixează capetele inferioare ale armaturilor longitudinale. Pentru a mări momentul rezistent al palplanşelor, se execută secţiunea în formă de I sau de T. înfigerea palplanşelor de beton armat se face prin batere cu soneta, sau prin batere combinată cu injectare de apă. în ultimul caz, conductele pentru injectarea apei se plasează în uluce. 1. Palplanşă de lemn [/ţepeBflHHafl rnnyHTO-tîaflCBaa; palplanche enboisiholzerneSpundbohle; wooden sheet pile; szâddeszka, fa-szâdpa|lo]: Palplanşă formată dintr'un dulap de stejar sau de brad, c»j secţiunea dreptunghiulară simplă, sau cu marginile fasonate pentru a se putea îmbina (v. fig.). îm- lemn se folosesc în terenuri moi, în terenuri nisipoase şi în terenuri formate din pietriş mărunt, în terenuri stâncoase sau cu fărâmături mari de roce, sau în cari se găsesc resturi dela alte construcţii, nu pot fi folosite. Palplanşele fără îmbinări se folosesc la sprijiniri în teren uscat, fiindcă nu pot forma incinte etanşe, la lucrări auxiliare pentru apărarea altor elemente de construcţie (de ex. pentru evitarea afuisrii pilelor unui pod), sau |a construirea batardourilor mici. Pentru a se mări etanşeitatea incintei, palplanşele simple se aşază pe două rânduri, alăturat sau cu intervale. Dimensiunile palplanşelor de lemn depind de adâncimea până la care trebua să ajungă, de felul terenului şi de mărimea împingerii terenului sau a apei. Grosimea lor variază dela 5 la 30 cm, iar lăfimea, dela 25 la 30 cm. în general, pentru o adâncime de 2 m, grosimea palplanşelor de lemn trebue să fie de 8 cm, iar pentru adâncimi mai mari, grosimea trebue să crească, pentru fiecare metru, cu 1***2 cm. Capătul de sus al palplanşelor e§te apărat de un manşon de ofel, pentru a se împiedeca strivirea şi crăparea lemnului, din cauza loviturilor berbecului. Capătul inferior al palplanşelor este ascujit, formând un cufit care. uşurează pătrunderea în teren. înălţimea cufitului Irebue să fie de 2*"3 ori mai 317 mare decât grosimea palplanşei, pentru terenuri moif şi de 1 ---1,5 ori mai mare decât grosimea palplanşei, pentru terenuri tari. Cuţitul este tăiat oblic, în direcfia de înaintare a baterii în lungul peretelui de palplan-^e, pentru ca acestea g să fie împinse unele în altele, realizând o b etanşeitate mai mare. ........ C Uneori, vârful cufitului este apărat de un papuc metalic, în special dacă terenul este alcătuit din pietriş sau conţine bolovani (v. Papuc). La palplanşe-le aşezate pe două rânduri, cuţitul pal-planşelor din primul rând se face prin tăierea ambelor fefe ale palplanşei, iar cufitul palplanşelor din rândul al doilea se face prin tăierea fefei opuse aceleia care ajunge în contact cu primul rând, pentru ca, prin batere, palplanşele din rândul al doilea să fie împinse către palplanşele din primul rând, realizându-se o etanşeitate mai mare. Palplanşe de lemn. După batere, palplan- a) palplanşe îmbinate în pană; şele sunt solidarizate (?) palplanşe îmbinate în jumă-CU unul sau CU mai tatea lemnului; c) palplanşe îm-multe cleşte de lemn, binate cu uluc şi lambă, drepte; şi uneori CU O babă d) palplanşe îmbinate cu uluc şi aşezată în capetele lambă, trapezoidale; e) modul de palplanşelor. Piesele executare a Jambei; f) palplanşe deştelor trebue să fie aşezate pe două rânduri, distan-cât mai lungi, şi ros- fate; g) palplanşe aşezate pe două turile de pe O parte rânduri, alăturate; h) palplanşe să fie distanfate, CU solidarizate cu cleşte; i) palplanşe Cel pufin 1 rn, de ros- solidarizate cu babă; k) modul turile de pe cealaltă de executare al pilofilor dela parte. îmbinările la coifurile.incintei de palplanşe. coifurile incintei se fac prin intermediul unui pilot fasonat în mod corespunzător unghiului dintre cei doi perefi de palplanşe şi felului de îmbihare^al palplanşelor. Lemnul folosit pentru fasonarea palplanşelor nu trebue să fie uscat, iar palplanşele prefabricate nu trebue puse la uscat, fiindcă, după batere, se pot umfla şi se pot deforma, producând neetan-şeitatea incintei. i. Palplanşă metalică [MeTaJiJiHHecKaH ninyH-TOBan CBaa; palplanche metallique; eiserne Spundbohle; iron sheet pile; fem-szâdpallo]: Palplanşă formată din ofel profilat, folosită la lucrări importante sau în terenuri pietroase sau cari c©nfin blocuri ori resturi dela alte construcfii mai vechi. Secfiunea transversală a palplanşe'or mefalice poate fi ondulată, în formă de I,C» "Lisau poate avea forme speciale (v. fig.), cunoscute, de obiceiu, sub numiri comerciale (de ex. a*-*g) secfiuni de palplanşe simple; h—k) secfiuni de pal-planşe-cheson; /•••r) diferite sisteme de îmbinare a perefilor de palplanşe, la coifurile incintei sau la punctele de ramificare ale perefilor. palplanşe Larssen, etc.). Uneori, se folosesc şine de cale ferată, în special la lucrările de mică importanfă şi în terenuri uscate. Etanşeitatea perefilor de palplanşe metalice se realizeză, fie prin suprapunerea marginilor palplanşelor, fie prin îmbinarea directă a marginilor, cari sunt fasonate potrivit, sau prin folosirea unor piese speciale. Palplanşele sunt construite astfel, încât îmbinările să fie aşezate, fie în axa peretelui, fie simetric fafă de aceasta, sau să se găsească în axa neutră a peretelui. în ultimul caz, îmbinările sunt mai sigure şi mai etanşe, nefiind solicitate deloc, sau foarte pufin, la încovoiere. Pentru a se obfine perefi dubli, se folosesc palplanşe în formă de I sau palplanşe-cheson cu secfiunea dreptunghiulară, formate dintr'o singură bucată sau din mai multe bucăfi. Palplanşele-cheson dintr'o singură bucată se fabrică prin tragere, prin presare sau sudare. îmbinarea palplanşelor metalice, la coifurile incintei sau la punctele de ramificare ale perefilor, se face, fie prin piese speciale, fie prin tăierea unei palplanşe şi asamblarea prin nituri a bucăfilor rezultate, sau prin în- 318 doirea unei palpianşe Ia unghiul corespunzător. Palplanşele metalice prezintă avantajul că pot fi recuperate după terminarea lucrărilor, prin scoaterea lor din teren cu ajutorul maşinilor de extras pilofi şi palpianşe (v. Maşină de extras pilofi). 1. Paltin [KJieH; erable sycomore; Ahorn ; maple; juharfa]. Bot.: Arbore din familia acera-ceelor, care creşte în pădurile din regiunea sub-alpină, montană, de deal şi de câmpie, sau e cultivat prin parcuri, ca plantă ornamentală. Există numeroase specii, cari se deosebesc prin coloare, prin înălfime, sau prin calitatea lemnului; mai importante şi mai comune sunt: Paltinul de câmp, sau paltinul comun (Acer campestris L.), care creşte în regiuni de deal şi de câmpie, uneori cultivat pentru ornament; are înălfimea de 8-**12 m, coaja cenuşie, lemnul alb, roşcat, dur, elastic, omogen, uşor de lustruit. E folosit în industria mobilelor de calitate superioară. Paltinul de munte (Acer pseudoplatanus L.), care creşte în regiuni montane şi subalpine, atingând vârste între 150 şi 200 de ani, înălfimi de 25 m, şi diametri până la 2 m. Are coaja brună-ver-zuie, lemnul alb, compact şi rezistent, folosit în industria lemnului, în construcţii, pentru corpuri de maşini, instrumente muzicale, avioane, etc. Alte specii de paltin, folosite în industria lemnului, sunt: Acer opalus L., Acer platanoides L., Acer negundo L., Acer saccharium L., etc. 2. Pălfinele. V. sub Coacăz. 3. Pălfior [ropHan CMOpOAHHa; groseillier de rochers; Felsen-Johannisbeere; rock currant; vad-ribizli]. Bot.: Ribes petraeum Wulf. Arbust din familia saxifragaceelor-ribesioideelor, care creşte în regiunea subalpină, pe stânci umede. Fructele sunt bace de coloare roşie, cu gust acru intens, folosite în industria alimentară. Sin. Coacăz de munte, Pomuşoară. 4. Paludina. Paleonf.: Sin. Vivipara. 5. Pălugă. Mine: Bucată de lemn de esenfă tare, lungă de cca 1,20 m, cu un capăt lăfit în formă de pană, care se introduce de sus în jos între rofile unui vagonet, ca să Ie frâneze. (Termen minier, Valea Jiului). e. Pământ [3eMJiH, nOHBa; terre; Boden; earth; fold, talaj]. Geot.: Material natural, format dintr'un amestec de granule minerale de diferite mărimi, provenite din desagregarea rocelor sub acfiunea agenfilor externi, amestecate, de obiceiu, cu granule organice, provenite din descompunerea sub-stanfelor de origine vegetală şi animală, — şi care are golurile dintre granule umplute cu aer, cu apă, sau cu aer şi apă, după starea de umiditate în care se găseşte. Caracteristicele fizice şi mecanice ale unui pământ prezintă importanfă în tehnică, fiindcă pământurile sunt materiale folosite foarte mult ca materie primă, ca material de construcfie şi ca suport al construcfiilor. Ele depind de următorii factori: compozifia chimică şi mineralogică a granulelor; alcătuirea granulometrică, adică forma şi mărimea granulelor, şi proporfiile diferitelor sorturi de granule; textură, adică aşezarea relativă a granulelor în masa pământului; cantitatea de apă confinută în golurile dintre granule şi felul cum este legată această apă de granule; numărul şi mărimea golurilor;natura şi intensitatea forfelor cari leagă granulele între ele. Compoziţia chimică şi mineralogică a pământurilor depinde de natura rocei din care provin granulele lor. Compuşii chimici întâlnifi cel mai des sunt bioxidul de siliciu, trioxidul de aluminiu, trioxidu! de fier, oxidul de fier, oxidul de mangan, oxidul de calciu, oxidul de sodiu, oxidul de potasiu şi clorura de sodiu. Mineralele întâlnite cel mai des în pământuri sunt: cuarful, feldspatul, mica, calcitul, hornblenda, caolinitul, montmoril-lonitul, etc. Forma şi mărimea granulelor depind de natura, duritatea şi stabilitatea mineralului din care provin. Astfel, pământurile în cari -predomină cuarful au granule cu dimensiuni mai mari (de ex. nisipurile), iar pământurile cu un confinut mare de feldspat şi de mică au granule mai fine (de ex. argila). în general, nisipurile sunt cuarfoase (confin peste 70% cuarf), calcaroase, micacee, sau pot fi formate din fragmente de feldspat, în care caz sunt descompuse cu timpul şi se transformă în argile. — Argilele au un confinut foarte mare de silicafi de aluminiu hidratafi, şi se împart, după mineralul predominant în ele, în mai multe grupuri: argile caolinitice, argile bentonifice, argile micacee, argile alofanice, etc. Argilele cari s'au format prin sedimentare din solufii coloidale (v. sub Sol), se deosebesc mult între ele din punctul de vedere al proprietăfilor fizice, datorită structurii diferite a particulelor de argilă şi efectelor de suprafaţă ale forfelor intermoleculare. în cursul acestei sedimentări, sau după efectuarea ei (v. sub Precipitare), ionii liberi de hidrogen din solufie, cari ar neutraliza micelele sedimentate, dacă solufia nu ar confineal}i ioni, pot fi înlocuifi cu alfi ioni din solufie (de ex. Ca, Mg, K, Na), cu afinitate mai mare fafă de micele. Acest schimb de cationi sau schimb de baze constitue principiul după care se stabilizează pământurile pe cale chimică, injectând în teren solufii de săruri de calciu, de magneziu, potasiu, sodiu. Granulele unui pământ pot fi rotunjite, colfu-roase (de ex. la nisipuri), sau lamelare (de ex. la argilă). Dimensiunile granulelor variază dela 2 mm (la nisip mare) la 0,02 ji (la argile), care constitue limita inferioară a particulelor coloidale. Din punctul de vedere al mărimii granulelor, pământurile se clasifică în grupuri stabilite, fie pe baza scării zecimale a numărului 2, fie pe baza scării zecimale a numărului 5. Dimensiunea de 0,02 mm este limita inferioară până la care granulele mai pot fi văzute cu ochiul liber şi până la care rădăcinile plantelor mai pot pătrunde printre granule. Dimensiunea de 0,002 mm (2 p.) este limita superioară a particulelor coloidale. Dimensiunea de 0,00002 mm (0,02 |i) este Clasificarea pămânfurilor după mărimea granulelor 319 Felul pământului Granule Dimensiunile granulelor mm Valorile limită ale dimensiunilor granulelor *) în scara zecimală a numărului 2 mm **) în scara zecimală a numărului 5 mm Nisip mari (grăunfoase) 1 ■ • -2 0,0- ■ -22 0,05 • • • 2 mijlocii (griş) 0,2 ---l fine 0,1 ---0,2 | mari 0,05 •■•0,1 ca faina fine 0,02- • -0,05 Praf mari 0,006-•-0,02 0,002 •■■0,02 0,005 •• -0,05 fine 0,002 ■••0,006 Argilă mari 0,0006 •••0,002 0,00002- •• 0,002 < 0,005 fine 0,0002 •••0,0006 ultrafine (microargilă) 0,00002 •••0,0002 *) Clasificarea după „Conferinţa internaţională pentru Cercetarea fizică şi mecanică a pământurilor". **) Clasificarea sovietică. limita inferioară a dimensiunilor particulelor din solufiile coloidale. Alcătuirea granulometrică a unui pământ se determină prin analiza granulometrică, făcută prin cernere, pentru pământuri cu granule cari au 30 15 10 5 7 1 fi6 0.2 0.1 0,05 0,02 0JJ10,006 0,0020.001 0,0001 Diametrul granulelor in mm Curbele granulometrice ale unor tipuri de pământ, f * - - 3) pietriş cu puţin nisip; 4) pietriş’cu mult nisip; 5) nisip; 6) nisip fin; 7) şi 8) lut aluvionar; 9) praf; 10) praf nisipos; 11) praf argilos. dimensiuni până la 0,06 mm, prin decantare, pentru pământuri cu granule cari au dimensiini mai mici decât 0,06 mm, şi prin cernere şi decantare, pentru pământuri cu granulafie mixtă. Alcătuirea granulometrică se reprezintă, de obiceiu, prin curbe granulometrice (v. fig.). Ele au* în abscise, la scară logaritmică, diametrii granulelor, şi în ordonate, cantitatea procentuală de material trecut prin ciurul sau sita care are diametrul ochiurilor egal cu diametrul granulelor respective. Mersul curbelor granulometrice dă indicafii asupra compactitătii şi a permeabilităfii unui pă- mânt. Un pământ cu granule uniforme are mai multe goluri decât unul format din granule de mărimi diferite. Curba granulometrică a unui pământ uniform este aproape verticală, iar curba granulometrică a unui pământ cu granulometrie Curba granulometrică a unui pământ uniform (A) şi curba granulometrică a unui pământ neuniform (B). neuniformă este foarte înclinată (v. fig.). Se numeşte grad de neuniformitate al unui pământ, raportul dintre diametrii granulelor cari corespund ordonatelor 60% şi 10% de pe curba granulometrică, u — dQ0’.d10. în funcţiune de gradul de neuniformitate, pământurile se clasifică în pământuri uniforme, la cari u < 5; în pământuri semiuniforme, la cari 5 < u < 15, — şi în pământuri neuniforme, la cari ^ ^ 15. Pentru diferitele feluri de pământuri, gradul de neuniformitate este următorul: pentru nisip de râu, u = 20; pentru nisip de deltă şi de plajă, u~ 1,5-5; pentru nisipuri curgătoare* 320 u ~ 2 • • • 10; pentru praf, u~ 10- • • 20; pentru argilă nisipoasă, u~ 10 * • • 200; pentru argilă, u ~ 10 * - • 100. Diametrul corespunzător ordonatei de 10% de pe curba granulometrică se numeşte diametru eficace, şi constitue o caracteristică a unui pământ din punctul vedere al permeabilităţii; se consideră că pământul are aceeaşi permeabilitate ca un filtru cu granulometrie uni- ‘Granulometria unui pământ reprezentată în coordonate triunghiulare, în funcţiune de sorturile nisip, praf şi argilă. A), B) şi C) trei tipuri de pământ; ABC) suprafafa în care se găsesc toate amestecurile cari pot fi făcute cu cele trei tipuri de pământ. formă şi ale cărui granule au diametrii egali cu diametrul eficace. — Uneori, granulometria unui pământ se reprezintă în trei coordonate, triunghiular, pentru a se pune în evidentă proporfia de material mare, mijlociu, şi fin (v. fig.)* Reprezentarea granulometrică în trei coordonate permite să se determine toate amestecurile cari pot fi făcute cu două sau cu trei feluri de pământ. Aceste amestecuri sunt reprezentate de dreapta, respectiv de triunghiul format prin unirea celor două, re- spectiv a celor trei puncte din reprezentarea grafică, corespunzătoare alcătuirii granulometrice a pământurilor considerate. Această reprezentare permite clasificarea pământurilor după trei sorturi de granule, cum se indică în figura de mai jos. 30 40 50 60 70 60 30 % d= 0,05 -2 mm —^ Clasificarea pământurilor după trei sorturi de granule. Alcătuirea granulometrică prezintă importantă, fiindcă forma şi mărimea granulelor, ca şi proporţiile dintre diferitele sorturi, condiţionează multe proprietăţi ale pământurilor, datorită interacţiunii granulelor şi a apei din goluri, care se manifestă prin forţe de atracţiune intermoleculară. Aceste forţe sunt cu atât mai mari, cu cât granulele sunt mai mici şi au forme mai plate, deci cu cât suma suprafeţelor laterale ale granulelor, conţinute într'un volum anumit, este mai mare. în tabloul de mai jos se arată creşterea sumei suprafeţelor laterale ale granulelor conţinute în 1 mm3 de material, în funcţiune de mărimea granulelor (granulele sunt considerate cubice). Variaţia sumei suprafeţelor laterale ale granulelor (cubice) conţinute în 1 mm3 de material Felul pământului Latura cubului Numărul de cuburi conţinute în 1 mm3 Suprafaţa laterală a unui cub Suma suprafeţelor laterale a cuburilor conţinute în 1 mm3 mm mm2 mm2 Nisip mijlociu 1 1 6 6 0,2 1,25 X102 2,4 XI0-1 30 Nisip fin 0,1 IO3 6X10 2 60 Nisip făinos 0,02 1,25X105 2,4X10-3 300 Praf 0,002 1,25X108 2.4X10'5 3000 Argilă 0,0002 1,25X1011 2,4X 10 7 30000 Microargilă 0,00002 1,25 XI014 2,4X10-9 300000 321 Modui de aşezare relativă a granulelor în masa unui pământ, adică textura lui, depinde de felul cum s'a produs formarea depozitelor cari alcătu-esc pământul. Se deosebesc următoarele forme de textură (v. fig.): textura granulară, la care particulele de pământ sunt de dimensiuni mari (de ex. la nisipuri) şi stau îngrămădite numai sub acfiunea greutăfii proprii şi a forfelor de frecare dintre ele; textura celulară sau în fagure, la care granulele sunt legate între ele, formând celule; textura floculară (în fulgi), la care granulele sunt legate Axa B Structura refelei cristaline a mont-moriilonitului. Textura pământurilor, a) textură granulară; b) textură celulară; c) textură floculară (în fulgi); d) textură afânată. între ele formând celule cari, la rândul lor, sunt legate unele de altele şi sunt separate de goluri mari; textura afânată, la care granulele sunt izolate, cu spafii mari între ele (este caracteristică pământurilor cari confin materii organice). Textura floculară este nestabilă; dacă mărimea forfelor electrice superficiale scade la un moment dat, particulele cari alcătuesc fulgii se desprind şi se aşază mai strâns, materialul devenind mai compact, sub formă de gel. Gelurile de argilă, cari sunt pe punctul de a CIO se solidifica, datorită pierderii parţiale a apei, pot fi readuse în starea ^ lichidă vâscoasă, prinacfiuneaşocu-rilor, a vibrafiilor, etc. (v.Tixotropie). Modul de alcă- 9 o O iuire a refelelor 5; 4l 0 gH cristaline alegra Structura refelei cristaline a caolinitulul. nulelor coloidale de pământ determină structura cristalină a acestuia. Particulele coloidale prezintă o structură micro- cristalină ale cărei cristale sunt alcătuite . din refele de ioni. Figurile reprezintă schematic alcătuirea refelei cristaline la o granulă de caolinit şi la o granulă de montmorillonit. La montmorillonit, distanfa dintre două plane consecutive ale refelei o este mai mare decât la caolinit (14*15,3 A fafă de 7,2 A); de asemenea, lăfimea O CX©'CT CJ ^0) refelei de atomi este mai mare la montmorillonit de- o cât la caolinit (6,6 A fafă de 4,4 A). Din această cauză, caoii-nitul este mai compact decât mont-morillonitul. Capacitatea granulelor coloidale de a lega apa este cu atât mai mare, cu cât, pe o suprafafă de contact dată, sunt concentrafi mai mulfi ioni. La caoli-nit, suprafafa de contact este mică, dar valoarea potenfialului fel încât pelicula de mai subfire, dar este legată mai puternic -de particula solidă. La montmorillonit, suprafafa de contact este mai mare şi pelicula de apă este mai groasă, dar este legată mai slab, astfel încât moleculele de apă dela periferie se pot libera; .distanfa dintre planele refelei fiind variabilă (14-15,3 Â)f pământul se poate umfla prin adsorpfie de apă. Prezenfa apei în spafiile intergranu-lare ale unui pământ şi cantitatea de apă au o mare influenfă asupra calităţilor pământului, de exemplu asupra consistentei, a gelivităfii, a permeabilităfii sale, etc. — Această apă se găseşte în pă- electric este mare, apă legată electric ;9 3 a sieste Formele sub cari se găseşte apa în pământ. a) granule de pământ; b) apă higro-scopică; c) apă aderentă; d) apă capilară deschisă; e) apă capilară închisă; f) apă subterană; g) apă de infiltrafie. mânt sub trei forme principale (v. fig.): ca apă higroscopică (adsorbită), ca apă capilară, şi ca apă 21 322 subterană, în formă de pânze acvifere. — Apa higroscopică înconjură ca o peliculă subţire fiecare granulă de pământ, şi e alcătuită din unul sau din mai multe straturi de molecule de apă, legate de granule prin mari forfe de natură electrică, astfel încât se găseşte la o presiune înaltă (care poate atinge sute de atmosfere), la care apa prezintă o rigiditate de corp solid. — Apa capilară, care se ridică, din pânza de apă subterană, în golurile foarte mici dintre granule, datorită forfelor capilare, poate fi apă capilară închisă, situată la partea inferioară a regiunii capilare, şi care e în contact cu pânza de apă subterană, — şi apă capilară deschisă, situată la partea superioară a regiunii capilare, în zona aerisită a pământului, şi care e în contact cu aerul din goluri. înălfimea până la care se ridică apa capilară în masa unui pământ se numeşte înălfime capilară, şi constitue o caracteristică fizică a pământului. Ea este cu atât mai mare, cu cât pământul este format din granule mai fine. — Apa subterană, adică apa nelegată de granule, umple în întregime golurile dintre granule, formând pânze de apă cu nivel liber, sau sub presiune (pânze arteziene). Pânzele de apă cu nivel liber pot fi în echilibru, dacă suprafafa liberă a pânzei este orizontală, sau pot curge, dacă suprafafa pânzei este înclinată. — Apa din pământ se mai poate prezenta ca apă aderentă şi ca apă de infiltrafie. Apa aderentă este legată prin coeziune de apa higroscopică, fără a fi adsorbită, fără a se găsi sub presiune înaltă şi fără a umplea complet golurile dintre granule; când umple complet golurile, ea frece în forma de apă capilară, sau de apă subterană. Apa de infiltrafie se găseşte la partea superioară a stratului de pământ, provine din precipitaţiile atmosferice, şi este în mişcare descendentă vizibilă, în zona aerisită a pământului. Umiditatea unui pămâni, adică raportul w dintre greutatea apei confinute în golurile lui şi greutatea parfii solide în stare uscată, poate creşte numai până la un maxim, la care pământul e saturat cu apă, şi care se exprimă prin relafia în care da şi y reprezintă greutăfile specifice ale apei şi pământului, iar e este cifra poriior, (v.) adică raportul dintre volumul golurilor şi volumul particulelor solide ale pământului. Gradul de umiditate al pământului e raportul dintre umiditatea lui naturală şi umiditatea lui maximă (de satursfie): 5=-^-=—1. ^max El determină cantitatea de apă pe care o mai poate absorbi şi, în condifiuni date, şi consistenta pământului. După gradul da saturafie, pământurile se împart în următoarele categorii: pământuri uscate, dacă 0<5 ^0,4; pământuri umeda, dacă 0,4 35; pământuri cu plasticitate mare (de ex. argila slabă), la cari 2045 > 0,07 < 30 < 11 > 50 < 2 galbenă-roşcată < 45 < 0,03 > 30 > 14 < 50 > 2 Tasarea specifică prin înmuiere sub sarcină constantă im este raportul dintre tasarea unei probe de pământ macroporic comprimată în edometru (v. S.) (în anumite condiţiuni de presiune şi de înmuiere) şi înălţimea iniţială a probei. Ea este egală cu câtul volumului golurilor Vgm, în stare înmuiată, prin suma dintre volumul Vp al pământului şi volumul Vg0 al golurilor-înainte de înmuiere: y gm V Vj. e . _ y gm __ P _ m %m-vp+vg0- 7+^' V* ! unde em şi eo se numesc cifra porilor pământului după înmuiere sub sarcină constantă, respectiv înainte de înmuiere. Sensibilitatea la înmuiere a pământurilor, macroporice şi tasarea specifică prin înmuiere sub sarcină constantă pot proveni din două cauze: din dispariţia tensiunilor capilare cari produc coeziunea pământului şi stabilitatea structurii sale sub acţiunea încărcărilor, — şi din micşorarea concentraţiei soluţiilor, datorită excesului de apă, care produce o mărire a peliculelor de apă adsorbită, micşorând frecarea dintre granule. Din aceste cauze, sub acţiunea încărcării şi a înmuierii concomitente, afânarea pământului scade, produ-cându-se tasarea. Pământurile macroporice sensi- terenul de fundaţie, iar (im)n este tasarea specifică prin înmuiere (exprimată în procente), corespunzătoare stratului n şi care se determină sub o presiune de 3 kg/cm2. în funcţiune de valoarea tasării totale prin înmuiere, pământurile macroporice se clasifică în următoarele patru grupuri: pământuri foarte puţin sensibile la înmuiere, la cari Im <15; pământuri puţin sensibile la înmuiere, la cari 15100.. 1. Pământ microporic [MHKponopHCTâH 3eM-JIH; terre microporeuse; mikroporoser Boden; microporous earth; mikroporozus talaj]: Pământ ale cărui goluri au dimensiuni mici în raport cu dimensiunile granulelor, şi nu sunt vizibile cu ochiul liber. Pământurile microporice sunt coezive şi nu se înmoaie, când sunt îmbibate cu apă. Fac parte din grupul argilelor. — Din punctul de vedere al capilarităţii, se deosebesc: 2. Pământ capilar [KanHJiJinpHafl 3eMJifl; terre capillaire ; Kapillarboden ; capillary earth ; kapillâris talaj, hajszâlcsoves talaj]: Pământ la care golurile dintre granule sunt foarte mici, astfel încât formează tuburi capilare (de ex. la loess, la lut, argilă nisipoasă, praf), în cari se poate ridica apa dintr'o pânză subterană. Pământurile capilare sunt periculoase, fiindcă pot fi gelive, dacă apa 325 capilară ajunge până în zona de îngheţ a s^ra“ tului de pământ. V. şi sub Pământ geliv. 1. Pămânf necapilar [HeKanHJiJiflpHan 3eMJiH; terre non-capillaire; Nichtkapillarboden; non-capi-llary earth; nem-kapillâris talaj]: Pământ la care golurile dintre granule sunt mari, astfel încât nu se forpiează tuburi capilare (de ex. la nisipuri) în cari să se poată ridica, prin capilaritate, apa din pânzele subterane. Pământurile necapilare nu sunt gelive. V. şi sub Pământ geliv. — Din punctul de vedere al gelivităţii, se deosebesc: 2. Pămânf geliv [3eMJia Hecnoco6Han co-npOTHBJIHTCH 3aMep3aHHK); terre non-resis-t3nte â 1a gelee; nicht frostbestăndiger Boden; non-frost-proof earth; fagy-nemâllo talaj]: Pământ care se desagregă prin înghef şi des-ghef. Pământurile gelive confin apă capilară ridicată dintr'o pânză de apă subterană, prin golurile capilare dintre granule, până în zona de îngheţ a stratului de pământ. îngheţul progresează în jos până la o limită, numită adâncime de înghej. Desagregarea pământului se produce prin formarea de lentile de ghiafă cari îşi măresc volumul, atât prin înghef, cât şi prin adsorbire continuă de apă din pânza subterană, şi deci prin mărirea umidităfii, exercitând asupra pământului din jurul lor presiuni cari provoacă ridicarea stratului de pământ de deasupra lentilelor; la desghef, aPa ’n exces înmoaie pământul. Gelivitatea pământurilor depinde de următorii factori: alcătuirea granulometrică, nivelul apei subterane, permeabilitatea pământului, capilaritate, indicele de plasticitate, capacitatea de adsorpfie. Nisipurile nu sunt influenţate de înghef; argila nisipoasă, loess-ul, lutul şi praful sunt influenţate de înghef. deoarece sunt capilare, ceea ce favorizează acumularea apei în stratul înghefat şi formarea de lentiledeghiafă;argilele grase sunt mai pufin influenţate de înghef, fiindcă sunt pufin permeabile, astfel încât apa nu poate ajunge cu uşurinfă în zona de înghef a pământului. Lâ pământurile cu granuîo-metrie uniformă (u < 5), lentilele de ghiafă încep să se formeze Ia un confinut mai mare decât 10%; în granule cu dimensiuni până la 0,02 mm la pământurile cu granulometrie neuniformă («^ 15), lentilele de ghiaţă încep să se formeze la un confinut mai mare decât 3% în granule cu dimensiuni până la 0,02 mm. Pământurile gelive sunt periculoase pentru lucrările de construcfie, fiindcă produc fisuri, ruperi şi deplasari ale construcfiilor. s. ~ negeliv [3eMJiH cnocoâHa# conpoTHB-JIHTCH 3aM6p3âHHK); terre resistante â la gelee; frostbestăndiger Boden; frost-proot earth; fagy-ellenâllo talaj]: Pământ care nu se desagregă prin înghef şi desghef, fie din cauză că nu confine apă capilară (de ex. nisipurile), fie din cauză că înălfimea capilară este mică, şi apa din porii pământului nu ajunge în zona de înghef (de ex. la argila grasă). — x Din punctul de vedere al uniformităfii granulelor, se deosebesc: 4. Pămânf neuniform [HeoflHopoflHaH 3eMJifl; terre non-uniforme; ungleichformiger Boden; non-uniform earth; nem-egyforma talaj], V. sub Pământ. 5. ~ semiuniform [nojiyoflHopoflHan 3eMJia; terre demi-uniforme; halbgleichformiger Boden; half-uniform earth; felig-egyforma talaj]. V. sub Pământ. e. ~ uniform [oAHOpOftHafl 3eMJifl; terre uniforme; gleichformiger Boden; uniform earth; egyforma talaj]. V. sub Pământ. — Din punctul de vedere al consistenfei, se deosebesc: 7. Pămânf moale [MHrKan 3eMjm; terre molie; weicher Boden; soft earth; lâgy talaj]: Pământ a cărui consistenfă este foarte mică, astfel încât poate fi frământat cu uşurinfă. Din această categorie fac parte argilele curgătoare. V. şi sub Pământ coeziv. s. ~ plastic [njiacTHqecKan 3eMJin; terre plastique; plastischer Boden; plastic earth; plasz-tikus talaj, keplekeny talaj]: Pământ care are consistenţa unui aluat care poate fi fasonat în cilindri cu diametrul de 3 mm, fără să se rupă sau să crape. Din această categorie fac parte argilele plastice. V. şi sub Pământ coeziv. 9. ~ fare [TBepflan 3eMJiH; terre dure; harter Boden; hard earth; kemeny talaj]: Pământ foarte consistent, care, fără a fi complet uscat, nu poate fi frământat. Strâns în mână, se fărâmă în bulgări. Din categoria pământuriior tari fac parte argilele tari. V. şi sub Pământ coeziv. 10. Pămânf, compresibilitatea unui ~ [ctfUi-MaeM 3eMJiH; compressibilite de Ia terre; Boden-kompressibilităf; earth compressibility; egy talaj osszenyomhatosâga]: Proprietatea unui pământ de a suferi o micşorare permanentă a volumului său subacţiunea unei presiuni, prin micşorarea volumului golurilor dintre granule. Compresibilitatea unui pământ depinde deci de porozifatea lui. Porozitatea unui pământ se indică prin volumul porilor şi prin cifra porilor. Volumul porilor este câtul dintre volumul golurilor (Fg) conţinute într'un anumit volum de pământ, şi volumul total (vt=vg+vPy. Cifra porilor este raportul dintre volumul golurilor şi volumul plinurilor (Vp) dintr'un anumit volum de pământ: Volumul porilor şi cifra porilor prezintă importantă, fiindcă dau indicaţii asupra gradului de afânare sau de îndesare al unui pământ, şi asupra capacităţii acestuia de a mai putea fi îndesat pe cale mecanică sau sub încărcarea produsă de construcţii. — Gradul de îndesare este raportul LJ —---------, eQ-e± în care e0 este cifra porilor în starea cea mai afânată pe care o poate avea un pămânl, e este 326 cifra porilor pentru starea în care se determină gradul de îndesare al pământului, şi e± este cifra porilor în starea de îndesare maximă a lui. Gradul de îndesare poate varia între 0 şi 1. în funcfiune de gradul de îndesare, pământurile se clasifică în trei grupuri: pământuri afânate, la cari D = 0'*i0,33; pământuri cu îndesare mijlocie, la cari Z) = 0,33 •• *0,66; pământuri compacte, la cari D = 0,66"*1. — Capacitatea de îndesare este raportul Di---—— sau raportul D4 — ———■ 1 e± J e0-e± Afară de aceste mărimi caracteristice, cari depind de porozitate, interesează şi comprimarea relativă (sau comprimarea specifică) şi înălfimea redusă. — Comprimarea relativă este raportul dintre cantitatea cu care se micşorează înălfimea unui strat de pământ, prin comprimare, şi înălfimea inifială a stratului, datorită micşorării golurilor din masa lui, şi se exprimă prin relafia: AH_ Ae H ~1+e' înălfimea redusă se determină pe o probă de pământ, şi este înălfimea pe care ar avea-o proba, dacă ar fi posibil să se îndese complet materialul, astfel încât să nu mai aibă goluri. Se exprimă prin relafia: înălfimea redusă reprezintă limita până la care ar putea fi comprimat un pământ. Compresibilitatea pământurilor se determină prin încercări efectuate asupra unei probe de pământ neturburate, cu ajutorul unui aparat numit Curba compreslune-tasare a unui pământ, î) porfiunea de curbă corespunzătoare creşterii presiunii; 2) porfiunea de curba corespunzătoare descreşterii presiunii; 3) porfiunea ,,de curbă corespunzătoare creşterii presiunii, după descărcarea probei de pământ; a) presiunea până la care a fost încărcată proba de pămânf; b) punctul de pe curba compresiune-tasare dela care porfiunea (3) are acelaşi mers ca porfiunea (1). edometru (v. S.), aplicând la suprafafa probei o încărcare de compresiune progresivă şi împie- decând proba să se deformeze lateral. Curba reprezentativă a funcfiunii f(p) — —jr se numeşte ti curba compresiune-tasare şi se reprezintă grafic purtând în abscisă presiunile şi în ordonate compresiunile specifice corespunzătoare (v. fig.). Dacă, după încărcare, se micşorează progresiv sarcina de compresiune şi se măsoară, în acest caz, comprimările specifice, se obfine o nouă curbă, care nu coincide cu prima. încărcând proba din nou, progresiv, se obfine o nouă curbă de com-presiune-tasare, a cărei pantă este mai mică decât cea a primei curbe, până în punctul corespunzător presiunii la care s'a ajuns înainte de a se micşora încărcarea, dela care a doua curbă compresiune-tasare capătă acelaşi mers ca şi prima. Deoarece micşorarea volumului probei se datoreşte micşorării volumului porilor, se poate reprezenta grafic variafia cifrei porilor în funcfiune de încărcare, dată de/relafia e = /(p). Curba obfinută se numeşte curb.ă de compresiune-poro-zitate. Relafia dintre variafia cifrei porilor datorită încărcării, comprimarea specifică şi cifra porilor inifială, este următoarea: a /« , \*H Ae = (1 +e)~jf' Curba compresiune-porozitate are, deci, acelaşi mers ca şi curba compresiune-tasare, dar ordonatele ei se obfin din ale acesteia prin înmulfire cu (1 -j-e). Curbele compresiune-tasare şi compresiune-porozitate sunt caracteristice pentru un anumit pământ. — Analog cu modulul de elasticitate, se stabileşte, pentru pământuri, modulul de com-presibilitate, care este dat ae relafia: Modulul de compresibilitate nu este constant pentru acelaşi pământ, ci variază cu presiunea, şi depinde de alcătuirea granulometrică, de textura, de compactitatea şi de umiditatea lui. Dacă se notează cu Ap-p^-pi variafia de presiune într'un interval de presiune, şi cu Aef variafia cifrei porilor în acest interval, raportul Ae U~ÎP se numeşte modul de îndesare, pentru intervalul considerat (şi se exprimă în cm2/kg). Valoarea modulului de îndesare este variabilă în intervalul de presiune considerat. în practică, se consideră drept caracteristică a compresibilităfii unui pământ valoarea modulului de îndesare corespunzătoare intervalului de presiuni 1 •••2 kg/cm2, în funcfiune de această valoare, se deosebesc următoarele feluri de pământuri: pământuri foarte compresibile, la cari a> 0,05 cm2/kg, — cu compresibilitate mijlocie, la cari 0,05^ a> 0,01 cm2/kg, — şi pufin compresibile, la cari a ^0,01 cm2/kg. Deformarea pământurilor sub sarcină dată se produce timp îndelungat, pe măsură ce se eva- 327 cuează apa din pori, prin reducerea volumului porilor. Mărirea portanfei (v.) terenului prin înde-sarea lui progresivă sub sarcină se numeşte consolidare, şi depinde de posibilitatea scurgerii apei din pământ, adică de permeabilitatea acestuia. La pământurile cu permeabilitate mare (de ex. la nisipuri), tasarea se produce repede, astfel încât, la lucrările executate pe aceste pământuri, consolidarea este aproape terminată la sfârşitul lucrării. La pământurile pufin permeabile, tasăriie pot continua mult timp după executarea lucrării, şi pot fi dăunătoare stabilităfii acesteia. Dacă se notează cu (Af/^r tasarea totală a unui pământ sub o presiune pit şi cu (AH^, tasarea pământului care se produce sub aceeaşi sarcină pit dar în timpul t, raportul (A H& 71 (4#i)r se numeşte grad de consolidare în timpul t, şi reprezintă fracfiunea din tasarea totală, produsă în acest timp. Funcfiunea y] = /(*) se poate reprezenta grafic, purtând în abscise timpurile şi în ordonate gradele de consolidare respective, obfinute prin încărcarea unei probe de pământ în edometru şi citirea tasărilor la inter-vaie de timp (v. fig.). Curbele cari reprezintă acBastă funcfiune prezintă importanfă pentru stu- minute Curbele de consolidare penfru nisip, praf şi argilă, în funcfiune de gradul de consolidare. Cufbele reprezentative ale varfâfiel tasăriff pentru diferite încărcări şî grosimi ale stratului de pământ, determinate pe probe de pământ neturburate, p) încărcarea; /0) grosimea stratului de pămânf, înainte de încărcare. diul mersului procesului de consolidare a unui pămânf (v. fig.). i. Pământ, indicele de consistenfă al unui ' [yKa3aTeJib TBepAOCTH 3eMjm; indice de con-sistance de la terre; Konsistănzindex eines Bodens; | consistence index of earth; egy talaj konziszten-cia-indexe]: Câtul lc al diferenfei dintre limita de curgere şi umiditatea w a unui pământ, prin indicele de plasticitate Ip al pământului (v. Plasticitate, indice de ~): Indicele de consistenfă al unui pământ depinde de compozifia lui chimică şi mineralogică, şi de alcătuirea lui granulometrică. După valoarea indicelui lor de consistenfă, pământurile se clasifică astfel: pământuri tari, dacă Ic> 1; pământuri plastice vârtoase, dacă 1> Ic> 0,75; pământuri plastice consistente, dacă 0,75>/c>0,50; pământuri plastice moi, dacă 0,50> 7C>0,25; pământuri plastice curgătoare, dacă 0,25^ Ic>0; pământuri curgătoare, dacă 7C<0. 2. Pământ, rezistenfă la tăiere a unui ~ [conpoTHBJieirae 3eMJiH k pe3aHHK>; resistance de la terre au cisaillement; Schubfestigkeit eines Bodens; shearing strength of earth; egy talaj nyiroellenâllâsa]: Rezistenfă unui pământ la ruperea sub acfiunea tensiunilor tangenţiale. Pământurile rezistă tensiunilor tangenfiale prin frecare interioară şi prin coeziune. Condifiunea de echilibru a granulelor de pământ asupra cărora se exercită tensiuni tangenfiale este x , şi componenta Q, care acfionează asupra planului AC şi formează cu normala acestui plan unghiul p. Pentru ca reacfiunile corespunzătoare acestor două forfe şi forfa G să fie în echilibru, trebue ca ele să fie concurente şi să formeze un poligon închis, şi deci rezultă 0) —g_ a-g-=-2-., sin (p + cj;) sin p sin 4> Dacă se ia pe dreapta AN (linia taluzului) o lungime egală cu G, şi dacă, dela extremitatea ei, se duce o dreaptă DM, care formează cu AN unghiul <|if se obfine punctul M, iar triunghiul AMD este egal cu triunghiul forfelor G, E, Q. în cazul acesta, dacă s'ar cunoaşte pozifia planului AC, Determinarea împingerii active a pământului, cu ajutorul curbei lui Culmann. greutăţile diferitelor prisme de pământ; ACi-^ACs) planele de alunecare corespunzătoare prismelor de pământ; -AC) planul de alunecare corespunzător lui £a max; Eal-‘Eag)îm-pingerile corespunzătoare prismelor de pământ; AN) planul taluzului natural; D) curba lui Culmann. s'ar putea determina E, care este egal cu segmentul MD. Făcând să varieze pozifia dreptei AC, între AB şi AN, se obfin toate valorile lui E, dintre cari una este maximă şi reprezintă valoarea împingerii pământului. Determinarea mărimii E se poate face grafic, construind curba lui Culmann, pe care se găsesc toate pozifiile punctului M, şi luând valoarea maximă a segmentului MD. Construcfia grafică, pentru determinarea împingerii active a pământului (Ea), este dată în fig. b, iar pentru determinarea împingerii pasive a pământului (Ep), ea este dată în fig. c. Punctul M corespunzător mărimilor Ea sau Ep se determină ducând la curba lui Culmann o tangentă paralelă cu linia taluzului. Punctul de aplicafie al împingerii se determină împărţind segmentul AB în segmente egale,- de- Flg. c. Determinarea împingerii pasive a pământului, cu ajutorul curbei lui Culmann. Gj^Gig) greutăţile diferitelor prisme de pământ; iAC1**»AC7) plane de alunecare ale prismelor de pământ; Ep^-Ep^) împingerile corespunzătoare prismelor de pământ; Epmjn) împingerea pasivă căutată; AN) planul taluzului natural; D) curba lui Culmann. terminând forfa E pentru fiecare segment şi construind poligonul funicular al acestor împingeri elementare. Valoarea împingerii E se poate calcula anulând derivata ei din ecuafia (f), în raport cu p, (2) = sin p ■ sin (p 4-$) ^ + Gsinc|> = 0. Notând cu h distanfa dintre punctul A şi planul tangent în punctul C, cu / lungimea AC, cu ds distanfa CCf dintre planele AC şi AC' cari formează între ele unghiul dp, cu ţ greutatea specifică a pământului şi cu p suprasarcina (în kg/m2), se obfine (3) (4) dG = ^y hds-\-pds = ^ hds G = y'Q în care 2 este Şi suprafafa T' = T + (5) !£=_!jp dp 2T ’ triunghiului ABC, iar 2P Introducând în (2) valorile din (4) şi (5), se obfine (6) 1 ^2 sinp• sin (P + fr). 2 sin:p Ducându-se din C dreapta CH, astfel ca CHA = J 329 şi dreapta CI perpendiculară pe AN, şi notându-se CH = y, AH — m şi CI = 77, se obfine (7) y] = / sinp (8) sin (p-t-^) _ sin f m y sin cp :~T ‘ Introducând în (6), se obfine (9) Deci, dacă AC este planul de alunecare, suprafaţa triunghiului ACH este egală cu 2, şi această condifiune determină pozifia planului de alune- care. înmulfind ecuafiile (I) cu (8), se obfine GEO (10) - = ~ = T' ' 1 m y L în care, înlocuind pe G cu valoarea lui din (4) şi (9), adică 1 se obfine G = -y'rim, E^-y'riy. Determinarea mărimilor Y] şi y se poate face cu ajutorul epurei lui Poncelet (v. fig. d): se descrie Determinarea lui rj şl y pe cale grafică, în cazul împingerii active a pământului. un semicerc pe dreapta AN (linia taluzului); se duce din 8 liuiş de pozifie, înclinată fafă de AB cu unghiul (p + 8), care intersectează pe AN în L; din L se ridică o perpendiculară pe AN, care intersectează semicercul în K; se rabate punctul K pe AN, cu un arc de cerc cu centrul în A, şi se obfine punctul H; din H se4duce o paralelă cu linia de pozifie BL şi le obfiney pe linia BN, punctul C, care determină pozifia planului de alunecare AC. Punctul de aplicafie al împingerii Ea se găseşte la intersecfiunea liniei AB cu centrul de greutate al trapezului împingerii, care are baza mică egală cu b' şi baza mare egală cu (b + b1). împingerea activă a pământului este dată de relafia 77 1 . £«=2* vy. în care 7' = +2/>/&'. împingerea Ea este formată din două părfi Ea = E1 + E2, în care 1 Ei = ^ny este împingerea datorită pământului fără suprasarcina p, şi f -pyy* e3- h, . împingerea datorită suprasarcinii p. Punctul de aplicafie al împingerii E± este la înălfimea hj3, iar punctul de aplicafie al împingerii E2 este la înălfimea hj2. Mărimea unghiului 8, format ds direcfia împingerii cu normala la AB, depinde de mărimea frecării dintre pământ şi suprafafa AB; ei este cuprins între 5 = 0° (dacă suprafafa AB este netedă) şi 5 = p (dacă suprafafa AB este aspră, uscată, şi pământul este bine drenat). La ziduri de cheuri şi de ecluze, 5 = 0°. De obiceiu, se ia § = p/3 pentru suprafefe netede, şi 8 = 2 p/3 pentru suprafefe tencuite; nu se recomandă să se ia 8>p/2. Pentru determinarea împingerii pământului cu ajutorul epurei lui Poncelet, în cazul împingerii pasive a pământului (Ep), se procedează în aceiaşi fel, cu deosebirea că linia de pozifie se ia în cea!a!tă parte a drep- Fi9* e- tei AB, CU care for- Determinarea fui rj şi y pe cafe gra-mează unghiul d-p fică- în cazul împingerii pasive (v. fig. e). 3 Pontului. împingerea pământului Ea se poate calcula analitic cu următoarea formulă: F = - y ’h2___________________v2 a 2 sin2»-sin(a—S) Ea se poate descompune în două componente: una orizontala V =iv'^2______L . v2 ol n c;n2^ V şi una verticală E"a = \-i'h2 ■ 8) ■ v2 = £„ cotg («--8), in cari v = - sin* -9- sin (& + p) 1 | 1/sin (p-g)-sin (p + d) V sin (ft + a) sin (§■ — S) Pentru cazul particular în care & = 90° şi h' =h/cos a, când suprafafa AB este deci verticală, formulele de mai sus au forma: în care =; cos lL'+\ sin (p — a) • sin (p + §) cos a • cosl 0" 330 Xa p [’+V sin(p-a) ■ sin (p + §) cos a • cos d T‘ 1 E"„ = ^'h2v2 tg8 = £atg8. Pentru cazul particular în care $ = 90°, a = 0°, 3 = 0°, — când suprafafa AB este deci verticală, suprafafa terenului este orizontală, iar împingerea este orizontală, — valoarea mărimii Ea e dată de relafia E« = E’a = ^' 2v2 = i.(,^fg2 (45-0 valoare amărimii E+ yt/rf V: . Pentru împingerea pasivă, este dată de relafia £f = 5T'^t32 (45+£) = ^T'^2^. Pentru calcule se folosesc tabele cari dau valorile mărimilor Xa şi Xp, penfru diferite cazuri de încărcare şi pentru diferite valori ale unghiurilor, în funcfiune de cari sunt exprimate. Calculul împingerii E se poate face şi cu ajutorul no-rr.ogramelor stabi-Jite pentru diferite cazuri particulare. De exemplu, no-mograma alăturată a fost întocmită pentru cazul împingerii active sau pasive, când suprafafa terenului este orizontală, suprafafa zidului de sprijin este verticală, şi terenul nu e încărcat cu suprasarcină. î. Pământ de diatomee. V. sub Diatomite. 2. ~de infu-zorii. V. Infuzorii, pământ de 3. ~ de turnă-lorie: Sin. Amesfec de formare (v. S.). 4. ~ decolo-rant [(|)yjijiepoBa silicati de aluminiu hidratafi, cu confinut variabil de calciu, de magneziu şi fier, folosit pentru decolorarea uleiurilor şi a grăsimilor vegetale şi animale. Substanfa activă a acestor pământuri este montmorillonitui. Se deosebesc pământuri deco-lorante naturale (folosite direct după uscare şi măcinare) şi pământuri decolorante activate (cu putere de decolorare mărită în urma unui tratament chimic). Puterea de decolorare este datorită adsorpfiei pe suprafafa foarte mare a silicatului, respectiv a silicei coloidale din pământul decolo-rant. Se produce şi o adsorpfie selectivă. Âcfiunea de activare este datorită îndepărtării din silicat, prin disolvarea cu acid clorhidric sau sulfuric, a carbonafilor şi a hidroxidului de aluminiu şi de fier, astfel încât particula pământului decolorant devine un schelet ultramicroscopic de silice cu suprafafa activă mult mărită. Pământurile decolorante sunt apreciate după puterea de decoJorare (pri^adsorpfie), după puterea de absorpfie şi după posibilitatea de filtrare. Mărimea granulei trebue/ să fie judicios aleasă (o granulafie fină favorizează adsorpfia, dar îngreunează filtrarea). Regenerarea unui pământ decolorant uzat are Nomogramă pentru determinarea împingerilor active şi pasive ale pământului, în cazul când suprafafa zidului de sprijin este verticală, suprafafa terenului este orizontală şi terenul nu este încărcat cu suprasarcină. Liniiie punctate reprezintă determinarea împingerilor penfru Y=1,6t/m3, h== 7 m, q>=30° şi 8=15°. drept scop eliberarea suprafefei particulelor de substanfele adsor-bite, ceea ce se poate realiza prin distrugerea (prin prăjire oxidantă sau calcinare) sau prin disolvarea substanfei adsor-bite. Pământul decolorant nu-şi redobândeşte totdeauna activitatea inifială. 5. ~ pentru forme: Sin. Amestec de formare (v. S.). 6. ~ pentru miezuri [cTepjK-HeBa-H 3eMJiH; sabie pour noyaux; Kernsand; core sand; magfold]. V. sub Amestec de formare (v. S.). 7. Pământ [3a-3eMJieHHe; terre; Erde; earth; fold]. Elf.: 1. Loc al suprafefei Pământului (în mine, loc al suprafefei bazei 3eMJia; terre â foulon; Bleicherde; fuller's earth; I galeriilor), la distanfa de minimum 20 m de prizele szintelenito fold]. Ind. chim. sp.: Amestec de | electrice de pământ parcurse de curent electric. 331 sau priză de pământ situată în acest loc şi neparcursă de curent (sondă). Acestui loc, care trebue să nu fie influenţat de curentul în serviciu din circuitele electrice, i se atribue, pentru măsurări, poten{ialul electric nul. — 2. Termen folosit uneori spre a indica priza de pământ. 1. Pămânf, punere la V. Punere la pământ. 2.'Pămân|el. V. Diatomite. 3. Pământul [3eMJin; la Terre; die Erde; the Earth; a fold]. Astr.: A treia planetă, în ordinea distanjelor crescătoare dela Soare, cu o distanfă mijlocie de 149700000 km dela Soare. Are o formă sferoidală, raza ecuatorului fiind a = 6378,388 km, iar distanfa dela poli la ecuator £ = 6356,909 km, ceea ce dă o turtire la poli de x = -----= —— ■ Lungimea ecuatorului său este de a 297 40076,6 km, iar lungimea unui meridian, de 40009,1 km. Rezultă o arie de 510 100800 km2, din care 70,8% este acoperită de apă, iar 29,2%, de uscat (60,6% apă şi 39,4% uscat în emisfera nordică, şi 81,0% apă şi 19,0% uscat în cea sudică). Volumul Pământului e de 1 082841,3 km3, ceea ce, cu o densitate medie de 5,517, dă o masă de 5,976.1021 t. Pământul se roteşte, fafă de grupul sistemelor de referinfă inerfiale, în jurul axei polilor, în 24 ore siderale sau în 23 ore 56 minute 4,099 secunde de zi solară medie, dela Vest către Est. Un punct de pe ecuator se mişcă deci cu vitesa de 464 m/s provenită din rotafie. în jurul Soarelui, Pământul se roteşte în 365,256 zile, pe o traiectorie eliptică, numită ecliptică, a cărei lungime e de 939120 000 km, cu o excentricitate de 1/60, într'un plan care formează un unghiu de 23°27' (oblicitatea eclipticei) cu axa Pământului, orbita fiind parcursă cu o vitesă mijlocie de 29,77 km/s. . 4. Pământuri active [aKTHBHbie 3eMJin;terres acfives; aktive Erden; active earths; aktiv foldek]. Ind. chim. sp.: Silico-aluminafi hidratafi, cari se obţin prin tratarea fa cald a argilelor eu un acid. Se folosesc în industrie: la rafinarea selectivă a benzinelor de cracare, polimerizând hidrocarburile nestabile din benzină; la rafinarea uleiurilor minerale; la regenerarea uleiurilor minerale; la decolo-rarea uleiurilor vegetale şi animale, etc. 5. Pământuri rare [peAKHe 3eMJiH; terres rares; seltene Erden; rare earths; ritka foldek]. Chim.: Grup de oxizi metalici ai unor elemente foarte asemănătoare din punctul d® vedere al proprietăţilor lor chimice, şi cari au numere atomice cuprinse între 57 şi 71, cari se găsesc în monazif, în cerit, allanit, gadolinit, etc. Elementele din pământurile rare au aceeaşi constituţie a straturilor electronice O şi P, dar diferă între ele printr'un număr variabil de electroni din stratul N (crescător dela lantan, cu nr. at. 57, la casiopeiu, cu nr. at. 71). Apar, în general, ca elemente trivalente, datorită electronului din stratul O şi celor doi electroni din stratul P, ceea ce explică asemănarea lor cu scandiul şi cu ytriul, dar unele pot fi şi di- sau tetravalente. Sărurile elementelor din pământurile rare formează uşor săruri duble cu sărurile metalelor alcaline. Sulfafii dubli ai elementelor uşoare sunt mai greu solubili decât cei ai elementelor grele în soluţii de sulfaţi alcalini. Prin deosebirea solubilităfii, elementele se separă în două grupuri: grupul ceriului (care cuprinde ceriul, praseodimul, neodimul, florentiul şisamariul) şi grupul yterbiului (care cuprinde europiul, gado-liniul, terbiul, disprosiul, holmiul, erbiul, tuliul, yterbiul şi casiopeiul). Elementele din fiecare grup se pot separa prin cristalizări fracfionate repetate. 6. Panăf pl. pane [aBapHH; panne; Panne; break-down; uzemhiba]. Tehn., Mş.: Oprire incidentală a funcfionării unei maşini sau a unui vehicul (în general rutier sau aerian), provocată sau reclamată, fie de o stricăciune a unui organ al maşinii sau al vehiculului, fie de lipsa unui material de consum sau de întreţinere (de ex. benzină, uleiu). Astfel, panele pot fi datorite unor cauze interne, ca defectarea în serviciu (de ex. ruperea unui arbore planetar al diferenfialului unui automobil) sau uzura (de ex. murdărirea bujiilor unui motor cu explozie, provocată de uzura excesivă a pistoanelor), sau unor cauze externe (de ex. pană de cauciuc, provocată de un corp străin pătruns în anvelopă). 7. Pană, pl. pane [nporoH; panne; Pfefte; purlin; szelemen]. Cs.: Bară de lemn, de ofel profilat sau de beton armat, aşezată orizontal pe arbaletrierii fermelor unui acoperiş, şi destinată să lege înfre ele fermele acoperişului, să susfină căpriorii şi învelitoarea, şi să transmită greutatea proprie a acestora şi sarcinile utile (vânt, zăpadă, etc.) în anumite puncte ale arbaletrierilor. Pana situată la partea cea mai de sus a fermelor se numeşte coamă. Panele de lemn sunt formate din grinzi ecarisate, cu secfiunea pătrată sau dreptunghiulară. Dimensiunile lor variază în raport cu mărimea sarcinilor şi cu distantele dintre ferme. Pot fi aşezate pe arbalefrîeri asffef, rncât una dintre axele secfiunii transversale să fie verticală (pane drepte) sau înclinată (pane înclinate). Panele drepte nu pot aluneca pe arbaletrieri, dar prezintă desavantajul că reclamă crestarea arba-letrierilor şi a căpriorilor. Panele înclinate prezintă avantajul că se montează uşor şi nu reclamă executarea de crestături în arbaletrieri şi în căpriori, dar prezintă desavantajul că pot aluneca în lungul arbaletrierilor şi că reclamă folosirea unor piese (brotaci sau călcâie) cari să împiedece alunecarea. Panele de ofel profilat se execută din profile C, I sau 1_, şi sunt fixate, drept sau înclinat, prin nituri, prin şuruburi cu piulifă, sau prin sudură. Panele de beton armat sunt, fie turnate solidar cu fermele, la acoperişurile de beton la cari învelitoarea nu e constituită dintr'o placă de beton armat, fie formate din bare separate, dacă fermele acoperişului sunt prefabricate. 332 1. Pană, pl. pene [mnoHKa, kjihh; coin; Keil; wedge; ek]. 1. Mec.; Piesă în formă de prisrnă cu baza triunghiulară iso-scelă, folosită pentru des- ]F picare, prin introducerea, în masa unui material, a muchiei sale de vârf, care e perpendiculară pe bază, şi prin aplicarea dinamică sau statică a unei forţe (de ex. prin lovire cu ciocanul) pe faţa opusă acestei muchii (v.fig.). Dacă F este forţa aplicată şi F', F" forţele exercitate pe feţele penei de corpul în care este introdusă pana, la echilibru, rezultanta celor trei forţe este nulă. Dacă forţa F este mai mare decât rezultanta forţelor F' şi F", pana pătrunde în material, iar daca F este mai mică decât această rezultantă, pana iese afară din material, daca între pană şi material nu este frecare. Relafia de echilibru, în cazul în care se ţine seamă de frecarea dintre pană şi materia!, devine, dacă materialul e omogen şi dacă F' = FM, F = 2 F' sin i + 2 / F' cos i, f fiind coeficientul de frecare dintre pană şi material, şi i, unghiul Ia vârf al penei. 2. Pană, pl. pene [kjihh; coin; Keil; key; ek]. 2. Tehn.: Unealtă simplă sau dispozitiv de lucru în formă de prismă trapezoidală sau de prismă triunghiulară, cu secţiunea transversală dreptunghiulară, prelungită uneori Ia extremitatea groasă cu o prismă paralelepipedică având o faţă plană, pe care se loveşte sau se apasă. Serveşte pentru asamblarea sau solidarizarea unor organe de maşini, pentru reglarea jocului între două organe de maşini, pentru solidarizarea unor elemente de construcţie, pentru spargerea unor corpuri sau pentru detaşarea unor bucăţi dintr'un corp sau dintr'un zăcământ, etc. Sin. (parţial) Ic (v. Ic 1). — 3. Tehn.: Unealtă compusă sau dispozitiv de lucru, care conţine una sau mai multe pene în accepţiunea de sub 2. Exemple: s. ~ [KJIHH; coin; Keil; key; ek]. Mine: 1. Bucată de lemn, cu feţele înclinate, care se bate între două elemente ale unei susţineri miniere, pentru a le presa către pereţi şi a Ie solidariza. — 2. Bucată lungă de lemn, cu feţele uşor înclinate, care se introduce în făgaşul tăiat paralel cu înclinarea, de braţul unei maşini de havat, ca să împiedece surparea părţii superioare a stratului pe braţ, şi blocarea Iui. 4. ~ [kjihh; coin; Keil, Dubei; wedge; ek, csap, pecek]. Cs.: Piesă de lemn, în formă de prismă trapezoidală, folosită la fixarea sau Ia înţepenirea altor piese. De obiceiu, se folosesc câte două pene alăturate, aşezate astfel, încât capătul gros al uneia să se găsească lângă capătul subţire al celeilalte, şi cari se bat în sens contrar. Exemple: penele folosite la dispozitivele de descintrare, penele folosite Ia strângerea îmbinărilor cu pene, etc. 5. ~ cu conirapene [kjihh c np0THB0KJiH-HbflMH; aiguille-coin; Treibkeil; gib and cotter; hasito ek]. Mine: Unealtă.folosită pentru despicarea, respectiv pentru ruperea blocurilor mari de roce tari şi foarte tari. Se compune din trei piese: o pană de oţel prismatică, şi două contra-pene de oţel, cu secfiune semicirculară (cu părţile exterioare rotunjite penfru a se potrivi în gaura executată în blocul de rocă). Ruperea se efectuează introducându-se în gaură contrapenele şi pana, în care se bata apoi cu barosul. e. ~ de deviere [oTpaîKaTejibHbiH kjihh; coinâdevier; Abwendekeil; whipstock; elteritesi ek]. Expl. petr.: Unealtă destinată realizării unei schimbări de direcţie, cu câteva grade, a axei găurii de sondă (v. Devierea găurii de sondă). Se compune, în principiu, dinfr'o piesă cu suprafaţa exterioară cilindrică, ce^” interioară fiind o porţiune din suprafaţa unui ‘cilindru cu diametru mai mic, a cărui axă e > concurentă cu axa cilindrului exterior sub un unghiu de aproximativ 3°. Prin ghidarea sapei de deviere (v.) de-a-lungul cilindrului interior, aceasta este constrânsă să continue săparea găurii într'o direcţie schimbată corespunzător. Pana de deviere cimentată, echipată cu dispo- Pană de deviere cimentată. Pană de deviere recuperabilă. 1) feavă de circulaţie; 2) cep 1) prăjină; 2) nit de forfecare; normal penfru prăjini? 3) legă- 3) sapă specială pentru de-fură normală penfru prăjini. viere. zifiv special de circulaţie, este părăsită la fundul vechii găuri (v. fig.). —Pana de deviere recupe- rabilă lucrează ca o sapă specială elicoidală numai pe o lungime de gaură egală cu a penei, urmând să se continue săparea, după extragere, cu o sapă mai mică, pe o porfiune de puf care urmează să fie lărgită ulterior, cu ajutorul unei sape 1 (ărgitoare (v,), după ce noua gaură va avea o lungime suficientă pentru a asigura ghidarea şi a împiedeca revenirea la vechea gaură (v. fig.). Pana de deviere se fixează pe fundul găurii de sondă, prin propria ei greutate şi, la terminarea lucrului cu sapa elicoidală, este extrasă de aceasta. 1. Pană de reglare [peryJiHpcBOHHbm kjihh; coin de reglage; Steileisen, Stelikeil; adjusting wedge; utânâllito ek]. Mş.-unelte: Pană longitudinală de otel, cu secfiune adecvată locului în care e montată, şi care serveşte la reglarea jocului funcfional dintre două piese ale unei maşini-unelte, cari sunt asociate în serviciu cu ghidaj de alunecare. Exemple: pana de reglare a jocului dintre patul strungului şi sanie, pana de reglare a jocului dintre glisiere şi berbecul presei cu excentric, etc. Reglarea jocului se face prin şuruburi de reglare. — Exemple de pene de reglare: 2. ~ cu rulouri [p0JiHK0BbiH KJIHH; clavette â rouleaux; Rollenkeil; roller wedge; hengeres.ek]. Mş.-unelte: Pană folosită la unele maşini de găurit, radiale, pentru a elimina jocul de uzură al căruciorului port-unealtă. E constituită dintr'o pană care are pe fefele înclinate canale longitudinale în 1 4 3 Pană de reglare, cu rulouri la căruciorul unei maşini de găurit, radiale. 1) masa în consolă a maşinii; 2) cărucior; 3) pană cu rulouri; 4) rulouri purtătoare; 5) rulouri disfanfiere; 6) şurub de reglare. cari se găsesc, aşezate transversal, rulouri purtătoare alternate cu rulouri de distanfare; canalul fefei inferioare e mai adânc decât canalul fefei superioare, astfel încât greutatea căruciorului se transmite consolei prin rulourile inferioare (v. fig.). 3. ~ de blocare [6Ji.0KHpyi0ii]1HH kjihh; coin de serrage; Klemmleiste; clamping wedge; rog-zito ek]. Mş.-unelte: Pană longitudinală de ofel, cu secfiune adecvată locului în 3 care e montată, care serveşte la blocarea unei piese de maşină- unealtă, într'o pozifie determinată Pană de blocare, la un cărucior de fafă de altă piesă, maşină-unealtă. CU care e asociată 0 Paful ma5inii»* 2) cărucior; 3) pană ■ de blocare; 4) şurub de blocare, in serviciu prin- . ' f ir'un ghidajcu alunecare. Exemplu: pana de blocare a căruciorului unei maşini-unelte pe pat (v. fig.). ±) 4. ~ de reglare a cusinetului de bielă [pe-ryjiHpoBOHHbm kjihh HiaTyHHoro BKJiaflbiina; coin de reglage du coussinet de bielle; Stelikeil der Lagerbiichse der Schubstange; adjusting wedge of the connecting rod bearing; hajtorud-utânăl-lito ek]. C. f.: Pană transversală care serveşte la reglarea jocului dintre cusinetul capului de bielă şi buton. Are capetele bombate, şi e aşezată astfel, încât o fafă e perpendiculară pe axa longitudinală a bielei, iar cealaltă fafă e înclinată cu 1/20---1/40 pe prima. Se asigură, de obiceiu, prin şuruburi de strângere (v. fig. sub Bielă motoare de locomotivă, şi fig. de sub Bielă cu cap închis). 5. ~ de reglare a cutiei de unsoare [pery-JiHpOBOHHbiH KJIHH MaCJlflHKH; coin de regiage de la boîte â graisse; Stelikeil der Schmierbuchse; adjusting wedge ofthegrease (axle) box;tengely-csapâgy-utânâllito ek]. C. Transp.: Pană cu secfiune transversală în L), care se interpune între falca înclinată a plăcii de gardă (v.) şi cutia de unsoare, pentru reglarea jocului funcfional dintre cutia de unsoare şi placa de gardă. Reglarea jocului se face cu ajutorul şurubului penei de reglare, care poate acfiona la partea superioară sau, de obiceiu, la partea inferioară a penei; în ultimul caz, şurubul trece prin legătura de gardă şi se blochează în aceasta prin piulifă asigurată (v. fig. sub Placă de gardă). e. ~ de rindea. V. ic 2. 7. ~ de spafii [npoMeîKyTOHHbiH kjihh; espace-bande; Spatienkeil; space band; tâvolsâgi ek]. Arte gr.: Piesă alcătuită din două pene (a şi b) cu secfiunea variabilă, prinse împreună, cari pot culisa în sus şi în jos, una fafă de cealaltă. Piesa superioară are două urechi de conducere, iar piesa inferioară, o scobitură de susfinere. Se intercalează între matrifele cari alcătuesc cuvintele unui rând, pentru a le depărta (v. fig.). s. Pană, pl. pene [kjihh; cla-vette; Keil; cotter; ek]. 4. Mş.: Organ de maşină constituit dintr'o bară metalică având secfiunea transversală dreptunghiulară sau circulară, sau cu suprafefe conice şi cilindrice, care se introduce Pană de spafii. între două organe de maşină, în a) pană cu urechi; canale corespunzătoare, şi care t>) pană cu scobi-serveşte la îrrfbinarea demon- tură. tabilă, sau la asamblarea demontabilă cu un singur grad de libertate de deplasare lineară a organelor asamblate; unul dintre organele asamblate este un arbore, un ax, o bară sau o tijă. De obiceiu, două fefe ale penei sunt înclinate una fafă de cealaltă, astfel încât ea lucrează prin suprafafa ei laterală, fiind solicitată la apăsare, la forfecare sau la încovoiere (v. fig.). Sin. Clavetă (în sens restrâns) Pană longitudinală de îmbinare cu strân- ■â! b 334 gere, Pană de îmbinare (v.). V. şi sub îm-pănare. — a b c Pene. a) pană transversală; b) pană longitudinală de îmbinare; c) forfele de apăsare Ia pana longitudinală de îmbinare; d) forfele de apăsare la pana de antrenare; e) forfele de apăsare la penele tangenfiale, duble; f) îmbinare cu perechi de pene tangenfiale; g) pană-bucea. După modul de montare şi de solicitare, se deosebesc: pană longitudinală de diferite forme, pană transversală, şi pană-bucea. 1. Pană-bucea [ninoHO^HaH BTyjiKa; clavette â douille; Hulsenkeil; sleeve cotter; persely-ek]: Bucea metalică elastică, cu gaura cilindrică şi cu mantaua exterioară tronconică, şi care are una sau mai multe spintecături după generatoare, pentru a putea arcui. Dacă are numai o spintecă-tură, aceasta o străbate dela un capăt la altul, iar dacă are mai multe, ele sunt dispuse simetric şi practicate numai pe o porfiune din lungimea penei, începând dela capătul cu diametrul mai mic. Serveşte la îmbinarea, pe arbori, a rofilor de înaltă turafie, a rulmenţilor cu bucea, etc. Unele pene-bucele au capătul cu diametrul mic filetat, pentru piuliţa de strângere (v. fig. g sub Pană 4). 2. Pană longitudinală [npoflOJibHan rnnoHKa; clavette longitudinale; Lăngskeil, Feder; key; magas ek, hosszek]: Pană .pare se montează cu axa longitudinală paralelă cu axa longitudinală a pieselor împănate (cari sunt, de obiceiu, piese de rotafie coaxiale, de ex. arborele şi roata), dintre cari una o antrenează pe cealaltă în mişcare de rotafie. Se confecfionează prin aşchiere, din ofel tratat sau netratat după prelucrare. — După felul în care se realizează împănarea, penele longitudinale se clasifică în felul următor: pene de antrenare, cari cuprind şi penele-disc (v. şi sub îmbinare prin pană), şi pene de îmbinare, cari cuprind şi penele tangenfiale. s. ~ de antrenare [npHBO^OH KJIHH; lan-guette; Feder, Federkeil; joint tongue, feather; koto ek]: Pană cu secfiune transversală dreptunghiulară, care serveşte numai ca mijloc de antrenare între arbore şi butuc, şi este solicitată la apăsare numai pe fefele laterale (v. fig. d sub Pană 4). Ea realizează o asamblare care permite deplasarea relativă, în serviciu sau numai la montare, între butuc şi arbore, în direcfie longitudinală. După formă, penele de antrenare se clasifică în pene paralele şi pene-disc. 4. ~ cu fefe paralele. V. Pană paralelă. 5. ~ de ajustaj [ycTaHOBOHHbifi kjihh; cale; Pafjfeder, Stellkeil; adjusting key; illesztesi ek]. V. sub Pană paralelă. e. ~ de alunecare [cKOJib3flmaH uinoHKa; languette de guidage; Gleitfeder; sliding key; siklo ek]. V. sub Pană paralelă. 7. ~-disc [/ţHCKOBaa mnonKa; clavette â rondelles, clavette Woodruff; Scheibenfeder; disk key, plate key, Woodruff key; Woodruff ek, târcsâs ek]: Pană de antrenare, care are forma unui segment de disc, tăiat dintr'o bară de diametru corespunzător. Canalul de pană din arbore se uzinează cu ajutorul unei freze-disc, car a Pană-disc. pătrunde radial în el; pana se montează cu ajustaj cu strângere în canalul din arbore, şi are un mic joc lateral în canalul din butuc (necesar la montare). E folosită în locul penelor paralele, de exemplu în construcţia maşinilor-unelte (v. fig ). s. ~ paralelă [napaJiJieJibHan rnnoHKa; clavette de glissement; Pa^- und Gleitfeder; slide spring; siklo ek]: Pană de antrenare, care !are fefele opuse paralele, şi care se montează cu Pene paralele. a) şi c) pană paralelă, cu capetele drepte, respectiv rotunde, fixată în canalul de pană prin ciocănire; b) secfiune prin asamblare cu pană paralelă; d) şi e) pană paralelă de alunecare, cu capetele rotunde, respectiv drepte, fixată în canalul de pană prin şuruburi. ajustaj cu strângere în canalul de pană din arbore, şi cu joc între fafa ei superioară şi fundul canalului de pană din butuc (joc necesar la montare). Dacă pana e ajustată lateral în canalul din butuc, se numeşte pană de ajustaj; dacă are un joc lateral „alunecător" în canalul din butuc şi permite deplasarea rofii în lungul arborelui, se numeşte pană da alunecare. Pana paralelă se confecfionează cu capete plane sau cu capete rotunjite (în care caz şi canalul din arbore are capetele rotunjite, şi se uzinează cu o freză-deget); ea poate fi fixată în canalul din butuc prin ciocănire, 335 sau cu ajutorul unor şuruburi cu capul îngropat în ea (v. fig.)* Sin. Lamba. 1. Pană Woodruff: Sin. Pană-disc (v.). 2. ~ de îmbinare [kjihh; coin; Keil, Triebkeil; wedge; dsszekoto ek]: Pană cu secfiune dreptunghiulară sau circulară, care are fafa superioară înclinată fafă de cea inferioară, şi care se montează forfat (prin batere cu cioca- __xb_ a nul) în locaşul de pană, asifel încât exercită, prin fetele inferioară şi superioară, o apăsare asupra arborelui şi asupra butucului, pe cari le fixează şi în directa axei longitudinale a pieselor. Are un mic joc lateral, iar înclinarea fefelor este, de obiceiu, de 1/100. Unele pene se confecfionează £17 cu un călcâiu la ^— capătul mai mare, pentru a uşura scoaterea din locaşul lor, când cio-cănirea pentru demontare este împiedecată, de exemplu relui (v. fig.). După forma şi felul de montare, penele de îmbinare, cu sau fără călcâiu, se clasifică în pene concave, pene înnecate, pene plate, pene rotunde şi pene tangenfiale. 3. ~ concavă [(JîpHKLţHOHHaH HiriOHKâ; clavette creuse; Hohlkeil; hollow key; feszkşs ek]: Pană longitudinală de îmbinare, cu secfiunea dreptunghiulară, cu fafa inferioară concavă şi cu aceeaşi rază de curbură principală ca şi arborele pe care se aplică.. împănarea cu pană concavă prezintă avantajul că nu micşorează rezistenfă arborelui; ea nu poate transmite însă momente de torsiune mari, deoarece butucul rofii e calat pe arbore numai prin frecare. Se construeşte cu sau fără călcâiu (v. fig. g şi / sub Pană de îmbinare). 4. ~ concavă, cu călcâiu [(JppHKlţHOHHaH IHnOHKa C BblCTynQM; clasrette creuse â talon; Nasenhohlkeil; gib headed hollo^ key; feszkes orrek]. V. sub Pană concavă. 5. ~ cu călcâiu [rnnoHKa c BbiCTynoM; clavette a talon; Nasenkeil; gib headed key; orrek]: Pană longitudinală de îmbinare, care se montează şi se demontează din aceeaşi parte, prin batere cu ciocanul. E folosită când construcţia maşinii nu permite frezarea unui canal de pană lung în arbore. Pana cu călcâiu poate fi pană înnecată, pană plată sau pană concavă. Sin. Pană cu nas. si (r P Pene de îmbinare. a) pană înnecată fără călcâiu; b) pană înnecată, fixă; c) pană înnecată, cu călcâiu; d) pană plafă fără căicâiu; e) pană plată cu călcâiu; f) pană concavă fără călcâiu; g) pană concavă cu călcâiu; h) pană rotundă. de umăr al arbo- 6. ~ cu nas. V. Pană cu călcâiu. 7. ~ înaltă. V. Pană înnecată. s. ~ înnecată [noTaHHafl rnnoHKa; clavette â rainure; Nutenkeil, Treibkeil; sunk key; hornyos ek]: Pană longitudinală de îmbinare, cu secfiunea dreptunghiulară, cu fafa inferioară plană, şi care se montează îngropată parfial într'un canal frezat în arbore şi cu partea superioară în canalul de pană din butuc. Poate transmite momente mari. Se construeşte ca pană cu sau fără căicâiu. Pentru montare, canalul de pană din arbore are, de obiceiu, o lungime mai mare decât dublul lungimii penei. Când construcfia maşinii nu permite ca locaşul să fie atât de lung, se folosesc pene îngropate fixe, fără călcâiu, cu capetele rotunjite, cari se montează într'un locaş de formă corespunzătoare, frezat în canal (v. fig. a, b şi c sub Pană de îmbinare). 9. ~ înnecată, cu călcâiu [noTaHHan rnnoHKa C BblCTynOM; clavette â talon â rainure; Nasenkeil, Nasentreibkeil; sunk gib headed key; hornyos orrek]. V. sub Pană înnecată. io. ~ înnecată, fixă [HenoABHHCHan noTaHHan HIIIOHKa; clavette encastree; Einlegekeil; layed-in key, round ended taper sunk key; merev hornyos ek]. V. sub Pană înnecată. . u. ~ neîngropafă. V. Pană plată. 12. ~ plafă [iIJICCKafl rnnoHKa; clavette sur meplat, clavette plate; Flachkeil; flat key, key on flat; lapos ek]: Pană longitudinală de îmbinare, cu secfiunea dreptunghiulară şi cu fafa inferioară plană, cu înălţime mai mică decât înălfimea penei îngropate, şi la care locaşul de pană din arbore nu este un şanţ, ci o teşitură. Nu poate transmite integral momentul de torsiune. Se execută ca pană cu călcâiu sau ca pană fără călcâiu. Nu micşorează mult secţiunea arborelui, iar locaşul necesar nu e constituit din crestături cari ar putea micşora rezistenţa la obosire a arborelui (v. fig. d şi e sub Pană de îmbinare). 13. ~ plată, cu călcâiu [njiocKan rnnoHKa c BblCTynOM; clavette â talon sur meplat, clavette plate â talon; Nasenflachkeil; flat gib key; lapos orrek]. V. sub Pană plată. 14. ~ rotundă [KpyrjiaH rnnoHKa; clavette ronde; Rundkeil; round key; nyerges ek]: Pană longitudinală de îmbinare, înnecată, cu secţiunea 336 circulară. Se foloseşte la îm.bmările de capăt ale pieselor cari trebue demontate foarte rar, de exemplu la manivele. Solidarizarea se obfine prin apăsare radială şi tangenfială (v. fig. h sub Pană de îmbinare). 1. Pană tangenfiala [TaHreHiţHajibHaH ihiioh-Ka; clavette tangentielle; Tangentkeil; tangent wedge ; tangenciâlis ek]: Pană longitudinală de îmbinare, cu secfiunea dreptunghiulară şi cu o fafă laterală inclinată (pentru a fixa prin apăsare tangenfială), care se montează îngropat în arbore şi în butuc, astfel încât una dintre diagonalele secfiunii «i să fie secantă la cercul secfiunii arborelui. E folosită pentru a transmite momente de torsiune mari (de ex. la fixarea volanelor pe butuc) şi forfe mari şi alternative (de ex. la laminoare), inclinafia fefelor laterale ale penei fiind de 1/100 în primul caz, şi până la 1/60 în al doilea caz. îmbinarea cu pană tangenfială sa execută, de obiceiu, folosind pană şi contrapană, adică o pereche de pene tangenfiale cari au inclinafia pe fefele în contact, şi cari se montează în acelaşi canal de pană, prin batere în sens invers. îmbinarea pentru transmiterea forfelor mari şi alternative se execută folosind două perechi de pene montate astfel, încât fefele lor laterale extreme să formeze un unghiu de 120° (v. fig. e şi f sub Pană 4). 2. Pană transversală [nonepeHHan mnoHKa; clavette transversale; Querkeil; cross key; kereszt-ek, transzverzâlis ek]: Pană care serveşte la îmbinarea demontabilă a două piese cu axele în prelungire, solicitate de forfe axiale, de obiceiu alternative. Este metalică, de formă prismatică şi cu secfiunea în dreptunghiu (de obiceiu cu muchiile rotunjite), sau de o formă apropiată de a unei prisme şi având una sau două fefe înclinate fafă de axa longitudinală. Bazele prismei sunt, de obiceiu, bombate; inclinafia dintre cele două fsfe este de 1/1.0'"1/15, când e necesară demontarea frecventă; altfel, e de 1 /25---1 /100. Se fixează la montare şi se demontează prin batere pe bazele bombate, iar la inclinafii mari se asigură prin cuiu spintecat sau prin şurub. E folosită uneori şi ea pană de reglare (de ex. pana de reglare a cusinefilor de bielă motoare de locomotivă). Se confecfionează din ofel, tratat sau netratat (v. fig. a sub Pană 4). Exemplu de pană transversală folosită în con-sirucfia de maşini: 3. ~ capului de cruce [mnoHKa KpecTO-BHHbi; clavette de la crosse; Kreuzkopfkeil; cross head wedge; keresztfej-ek]: Pană transversală, care serveşte la fixarea rigidă a extremităţii conice a tijei pistonului, în gaura corespunzătoare din gâtul capului de cruce. De obiceiu, are o singură fafă inclinată, cu inclinafia 1/25, îndreptată în direcfia opusă cilindrului, şi e asigurată prin cuiu spintecat. 4. Pană, pl. pene [nepo pyjifl; safran; Ruder-blatt, Ruderhacke, Schegg; afterpiece of rudder; kormânylap]. 5. Nav.: Piesă componentă a cârmei, pe care se exercită presiunea apei, când cârma este pusă într'un bord sau în altul, pentru a face ca nava să întoarcă la dreapta sau la stânga. Are o mişcare de rotafie limitată în jurul axului arborelui cârmei, şi se manevrează cu ajutorul echei (v. fig. sub Cârmă). Se construeşte din lemn sau din metal şi, la cârma compensată (v.), are suprafefele active de o parte şi de alta a axei de rotire (astfel încât se micşorează forfa necesară pentru manevrare). Sin. Safran. 5. ~ [KpblJlO; pale; Flugel; oar blade; lap, lapât]. Nav.: Extremitatea plată a vâslei (ramei), care intră în apă când se vâsleşte (ramează), şi care, prin forma ei, opune rezistenfă necesară propulsiei îmbarcafiei. 8. Pană cenuşie. V. Pană fotometrică. 7. Pană (pl. pane) de ciocan [ocTpne MOJiOTKa; panne; Finne; pane, hammer edge; kalapâcs-ek]. Tehn.: Partea din corpul ciocanului, opusă fefei ciocanului şi limitată de planul care trece prin ochiul lui, şi Ia care una dintre dimensiunile secfiunii variază astfel, încât suprafafa de ciocnire (vârful panei) este mult mai îngustă decât fafa ciocanului (v. fig.). Muchia panei poate fi paralelă cu coada ciocanului (la ciocanul cu pană dreaptă), sau orientată perpendicular pe ea (la ciocanul cu pană în cruce). La ciocanele de forjare şi de lăcătuşerie, muchia panei este, de obiceiu, în segment de cerc,; la alte ciocane, pana poate avea diferite forme; de exemplu, poate avea secfiunea mai lată decât corpul (de ex. la ciocanul de furniruit), poate fi ascufită (de ex. la ciocanul de piler), spintecată (de ex. la ciocanul de scos cuie), etc. V. şf sub Ciocan cu coadă. s. Pană fotometrică [(J)OTOMeTpHHecKHH KJIHH; coin photometrique; Graukeil; wedge filter; szurke{ ek]. Foto.: Piesă formată dintr'o lamă, transparentă pentru regiunea spectrală în care urmează să fie folosită, pe care este depus un strat din ce în ce mai opac, dintr'o substanfă absorbantă în acea regiune. Nu se cunoaşte nicio substanfă care să aibă acelaşi coeficient de absorpfie pentru radiafii de toate lungimile de undă. Pentru vizibil se foloseşte un depozit de platină, obfinut prin pulverizare catodică. Intensitatea unui fascicul de radiafie incident poate fi slăbită după voie, făcându-l să străbată regiunea de opacitate corespunzătoare a penei fotometrice. Dispozitivul serveşte în fotometrie, mai ales în sensitometrie. Sin. Pană cenuşie. 9. Pană gradată [rpaflyHpoBaHHbiH kjihh; coin gradue; Mefjkeil; graduated wedge; mero ek]. Cs.: Instrument de lemn sau de metal, în formă de prismă triunghiulară, etalonată în centimetri sau în milimetri de grosime, pe una sau pe amândouă fefele înclinate, şi echipată cu un mâner fixat la capătul opus vârfului, folosită pentru a măsura distanfa dintre doua piese, prin introducerea ei în spafiul dintre acestea. Exemple: J f b a 1 Corp de ciocan cu coadă, a) pană de ciocan ; b) cap; 1) vârful panei; 2) fafă; 3) muchie; 4) ochiu. 337 pana gradată folosită pentru măsurarea rostuiui I dintre şinele unei linii ferate (v. fig. a); pana gradată pentru măsurarea denivelărilor unei îmbrăcăminte rutiere (v. fig. b), etc. 1. Pană, canal de ~ [mnoHOHHbm na3; rainure; Keilnut; groo-ve, key-way, slot; ek-horony, rovatek]. M$.; Golul practicat în fiecare dintre piesele împănate; în cari se introduce pana. Se execută prin pilire, prin mortezare (de ex. în butuci), frezara (de ex. în arbori), broşare, etc. Sin. Canelură de pană, Locaş de pană. 2. canelură de V. Pană, canal de 3. ^, cusinet cu V. Cusinet cu pană. 4. locaş de V. Pană, canal de s. matrifă în ~ frelată [MepecKy HBaHOB; moule pour masses plastiques â coin frette; Ma-trize fur plastische Massen in Keilform mit Spann-ring; plastics die in hooped wedge; ekalaku sullyeszto muanyagok resze-re]. Mase p/s. V. sub Matrifă pentru mase plastice. 6. Panama [naHaMa; tres-sage panama; Panamastroh-geflecht; panama-straw plait-ing; panamaszovet]. Ind. text.: Legătură caracterizată prin legarea a două sau a mai multor fire de urzeală peste Legătura înfre firele două sau peste mai multe ţesăturii panama, fire de bătătură (v. fig.). 7. Pananemonă [BeTpoBoft /ţBHraTejib; pana-nemone, panemone, panemore; Windmotor mit senkrechter Welle; wind motor with vertical shaft; fuggoleges tengelyu szelmotor]. Tehn.: Motor eolian (v. Eolian, motor ~) cu arborele vertical, a cărui roată eoliană are la periferie cupe emi-sferice sau conice, cari primesc impulsul vântului. Pananemona se construeşte rareori, şi numai pentru puteri mici; e folosită la acţionarea pompelor pentru irigarea^ culturilor de zarzavat. 8. Panclastiiă [namuiacTHT; panclastite; Pan-klastit; panclastite; panklasztit]. Expl.: Exploziv puternic, constituit din două lichide, inofensive când nu sunt în contact, şi cari se amestecă în momentul întrebuinfării. Unul dintre lichide este un combustibil (sulfură de cârbdn, benzen, xilen, to-luen, nitrobenzen, etc.), iar celălalt, un combu-rant (peroxid de azot lichid). Din cauza pericolului mare de explozie pe care îl prezintă, pan-clastita este pufin întrebuinfată. 9. Pancreas [naHKpeac; pancreas; Bauch-Spei-cheldruse; pancreas; nyslmirigy]. Biol., Ind. text., Ind. piei.: Glandă a organismului animal, cu se-crefie mixtă (externă şi internă), situată în cavitatea abdominală, în curbura duodenală, la nivelul celei de a doua vertebre lombare. Pancre- asul are forma de con alungit, structura de ciorchine, aspectul granulos, şi este străbătut de o serie de canale prin cari secrefiile sale sunt conduse către un canal principal (canalul lui Wirsung), prin care trece în intestin sucul pancreatic, necesar digestiei. Sucul pancreatic (secrefia externă), care se formează în majoritatea celulelor acestei glande, e un lichid incolor, vâscos, alcalin, care confine fermenfi solubili principali (tripsina, care degradează substanfele albuminoide;amilaza, care transformă substanfele amilacee; lipaza, care emul-sionează şi saponifică grăsimile), şi fermenfi secundari (cazeaza, care coagulează laptele în mediu neutru sau slab alcalin; oxidaza; redactaza; etc.), în grupurile de celule ale pancreasului, numite insulele lui Langerhans, se formează insulina şi vagotonina, cari stabilesc o stare stafio-nară (de „echilibru") a glicemiei (cantitatea normală de glucoză în sânge). Pe lângă proprietăfile terapeutice ale substanfelor cari se extrag din pancreas (pancreatină, insulină, tripsină, etc.), sucul pancreatic e folosit în industria textilă, pentru solubilizarea amidonului din apretul fesăturilor, ca şi în industria pielăriei, fiind materia primă pentru prepararea samalei artificiale, care degradează colagenul în operafiunea de sama. 10. Pancreatină [naHKpeaTHH; pancreatine; Pan-kreatin; pancreatine; pankreatin]. Ind. chim. sp.: Amestec de fermenfi, obfinut prin macerarea cu apă (uneori cu apă şi glicerină) saturată cu cloroform, a pancreasului proaspăt de porcine sau de bovine, fărâmifat mărunt; lichidul obfinut se presează, după 12 ore, se filtrează şi se evaporă în vid, la maximum 40°. Se obfine un produs mai pur prin precipitarea fermenfilor cu alcool sau cu acetonă, şi prin centrifugare; precipitatul se spală cu alcool sau cu acetonă cu eter, şi se usucă în vid. Din pancreasul de porc se obfin 5•••6% pancreatină pură. Aceasta e constituită din: tripsină (v.), enzimă care solubilizează substanţele proteice (chiar în mediu slab alcalin), pe cari le transformă în peptone şi în aminp-acizi (tirozină); amilază (v.) şi maltază pan-creatică, cari transformă substanfele amilacee (v.) în dextrină şi în maltoză, apoi în glucoză; lipază pancreatică, care emulsionează şi hidrolizează substanfele grase. — Pancreatina este o pulbere amorfă, albă, cenuşie sau gălbuie, cu miros de carne crudă; e foarte solubilă în apă şi în glicerină diluată, insolubilă în alcool şi în eter. Pulberea, sau solufia apoasă, încălzite la 60° sau tratate cu acid, devin inactive. Pancreatina, pură sau în diferite amestecuri (cu lapte, sirop de zahăr, bicarbonat de sodiu, etc.), e folosită în medicină în dispepsii, în unele forme de diabet, în anemie, etc., şi, în industria textilă, pentru solubilizarea amidonului din apretul fesăturilor. 11. Pancromafic [naHxpoMaTHnecKHK; pan-chromatique; panchromatisch; panchromatic; pan-kromatikus]. Foto.: Calitatea unui material fotografic (plăci, filme) de a fi sensibil în întreg spectrul vizibil. Acest rezultat se obfine sensibilizând materialul cu diferifi sensibilizatori, cei folosifr Pene gradate, a) pană gradată pentru măsurarea rosturilor; b) pană gradată penfru măsurarea denivelărilor. 338 mai des fiind pinacromul şi pinacianolul, Materialul pancromatic, sensibilizat cu derivafi de tipul tio-carbocianinelor, se numeşte suprasensibil sau hipersensibil. Prezintă avantajul de a nu micşora sensibilitatea generală a emulsiunii şi de a nu avea tendinfa să se voaleze. Sensibilitatea mare a acestui material, chiar la granule mici, permite să fie folosit şi în aparate fotografice de dimensiuni mici. Sensibilitatea în roşu permite folosirea iluminării cu becuri cu incandescenfă, în loc de arcuri electrice, ceea ce este necesar, în special, în cinematografia sonoră, deoarece arcurile sunt sgomotoase. i. Pandantiv [naH^aHTHB; pendentif; Zwickel, Pendentif; pendentive; csegely]. Arh..* Fiecare dintre cele patru porfiuni, în formă de triunghiuri sferice, ale unei cupole care acopere o încăpere cu secfiunea pătrată, formate prin prelun- Bolfl cu pandantive. ) a) boltă suspendată; b) boltă bizantină; c) pandantive. girea planelor perefilor deasupra planului de naştere al cupolei, şi prin cari cupola se sprijine în cele patru coifuri ale încăperii (v. fig.). 2. Pandermif [naHflepMHT; pandermite; Pan-dermit; pandermite; pandermit]. Mineral.: CaB10O19, 7V2H2O. Mineral concrefionar, cristalizat în sistemul monoclinic. s. Panel [naHejlb; panneau â âme epaisse; Tischlerplatte; lumber-core plywood; falemez, falap]. Ind. lemn.: Placă de lemn alcătuită dintr'un miez de şipci, de scânduri, sau de făşii de furnir gros, acoperit şi încleit pe ambele fefe cu câte un strat de furnir, aşezat cu fibrele perpendicular pe direcfia fibrelor miezului (v. fig.)* Straturile de acoperire sunt formate din furnire groase de 2" ‘4 mm, de teiu, de plop, anin, mesteacăn, fag, etc. Miezul se execută din lemn de răşinoase sau de foioase moi (plop sau teiu). Panelele se confecfionează cu grosimi dela 16 până la 45 mm şi în formate dela 450X1750 mm până la 1830X3660 mm. Se întrebuinfează la fabricarea mobilei, a uşilor plane, a lambriurilor, a planşetelor de desen, a Panel. a) miez; b) foi de furnir. tablelor şcolare, a cutiilor aparatelor de radio, a perefilor despărţitori ai caselor de lemn, pentru perefi interiori de nave, vagoane, autovehicule, etc. Plăcile de panel prezintă avantajul că sunt mai rigide şi se deformează mai greu sub influenfa variafii-lor de umiditate, decât plăcile de lemn masiv. — Din punctul de vedere al felului cum este alcătuit miezul, se deosebesc: 4. ~-bloc [natiejib c 6jiohhoh cep/ţiţeBH-HOH; panneau colle en bloc; blockverleimte Tischlerplatte; block board; blok-falemez]. Ind. lemn.: Panel al cărui miez este confecfionat din scânduri sau din furnire groase, aşezate unele peste altele şi lipite între ele pentru a forma un bloc, care se debitează la gater sau la feresirăul cu panglică, în formă de panouri subfiri, cari sunt Modul de confecţionare al panelelor-bloc. a) pachet de scânduri; b) panou debitat la gater; c) lipirea foilor de furnir; d) pânze de ferestrău. acoperite ulterior, pe ambele fefe, cu foi de furnir încleit (v. fig.). 5. ~ cu miez canelat [naHejlb H3 CTpora-HblX peeK C npope3aMH; panneau â âme can-nelee; Ritzplatte; panel with grooved core; vakfâs falemez]. Ind, lemn. V. sub Panel cu miez de scânduri. e. ~ cu miez de scânduri [naHejlb c floc-HaTOă cepfliţeBHHOH; panneau â âme panneau-tee;Streifenplatte; battenboard; vakfâs falemez]. Ind. lemn.: Panel al cărui miez este format din scânduri late de 6**-10 cm, cari, uneori, au fefele tăiate de şan-furi longitudinale, în scopul reducerii deformafiilor ^r?.M°Caîi0 a) Panel cu rntez de scânduri simple; riafule de umidi- b) pane| cu mlez fasonaf; c) pane| cu tate (panel CU rmlez miez canelat. canelat). Scândurile cari formează miezul pot fi libere sau lipite între ele, cu fefele laterale netede sau profilate (panel cu miez fasonat), (v. fig.). 7. ~ cu miez fasonat [naHejlb c (jpacoHHOH cepAUGBHHOH; panneau â âme fagonnee; Platta mit bearbeitetem Innern; panel with worked core; Panele cu miez de scânduri. 339 vakfâs falemez]. Ind. lemn. V. sub Panel cu miez de scânduri. 1. Panel cu miez lamelaf [naHejib c ruiacTHH-HaTOH cepfllţeBHHOH; panneau â âme lamellee; Stăbchenplatte; lamin board; sâvos falemez]. Ind. lemn.: Panel al cărui miez este format din făşii de furnir, groase de5”*7 mm, aşezate unele peste altele şi lipite între ele, pentru a forma un bloc, care se debitează în formă de panouri cari sunt acoperite, ulterior, pe ambele feţe, cu foi de furnir (v. fig.). 2. Panglică. Zoof. V. Tenie. s. Panglică [jieHTa; ruban; Band; ribbon; sza-Iag]. 1. Ind. text.: Ţesătură de lăţime mică, de obiceiu între 2 şi 250 mm, din fire textile, folosită ca ornament sau ca accesoriu în industria de confectiuni. Se fabrică prin ţesere pe războaie speciale, cari au, de obiceiu, urzeala verticală, şi Panel cu miez lamelaf. 5. ~ pentru somatomefrie [cOMaTOMeTpH-HecKaH JieHTa; ruban metrique; Viehme^band; measuring tape; âllat-meroszalag]. Zoot.: Panglică gradată în centimetri, folosită, fie pentru măsurarea perimetrului, fie pentru măsurarea înălţimii unui animal. Primele au lungimi de 50 cm (cele folosite pentru fluierul piciorului) până la 2 m (cele folosite pentru trunchiu). Ultimele au un suport metalic, care se fixează cu piciorul pe pământ. 6. Panglici, maşină de spălat şi de netezit ~ [MaiIIHHa AJ1H MbITbfl H TJiaHWH JI6HT; lisseuse; Wasch-und Plăttmaschine;backwasher;sza!ag-mos6 es -simito gep]. Ind. text.: Maşina care elimină, din panglicile laminate de lână pieptenată, grăsimile cari li s'au dat prin ungerea cu emulsiune, şi apoi netezeşte panglicile, pentru a putea fi filate. Maşina cuprinde: o ramă de alimentare (v. fig.), care susţine panglicile bobinate (f);un basin (2), care se umple cu apă încălzită la 50°, şi în care se mai introduce hidroxid de sodiu şi săpun; o pereche de cilindri de stors (3), cari ajută la o Q--Q 9 0-"0 -'/Q e;'V6 £K:'.;0 BaHHoe no-JIOTHO; toile caoutchoutee, etoffe gommee; gum-miertes Gewebe; rubber sheeting; gumivâszon]. Ind. cc.: Pânză pe care e aplicat un strat de cauciuc, fie pe o singură parte, fie pe ambele părfi. 2. ~ cu asbest [ceraa c ac6ecTOM; toile d'amiante; Asbestgewebe; asbestos cloth; azbeszt-vâszon]. Chim.: Pânză metalică acoperită în porfiunea centrală cu un strat de asbest; e folosită, în laborator, între o flacără şi recipientul încălzit de acea flacără. s. ~ de fillru [(JmjibTpyiomaH TKaHb; toile â filtrer; Fiitertuch, Fiiterpreljtuch; fiitering cloth; szurovâszon]. Ind. chim. sp.: Pânză confecfionată din fire de bumbac, cu ţesătură specială (după între-buinfarea pe care o va avea şi după presiunea la care se va lucra), şi care se aşază între plăcile sau camerele filtrelor-prese. Când se presează materialul care se filtrează, pânza refine părfile solide. 4. ~ de sârmă. Tehn. V. Pânză metalică. 5. ~ de şlefuit: Sin. Pânză abrazivă (v.). e. ~ metalică [MeTajuiHHecKOe chto; toile metallique; Drahtgaze, Drahtgewebe, Drahtnetz; wire netting, wire gauze, wire cloth; drotszovet, drothâlo]. Tehn.: Pânză fesută din fire de metal, cari au diametrul de 0,03 • • • 5 mm şi sunt diferenţiate în urzeală şi bătătură. Sârmele prea groase şi, deci, neflexibile, se trec, de obiceiu, printr'o maşină de ondulat. Firele folosite de obiceiu sunt de ofel obişnuit (blanc, cositorit, arămit, galva-nizat, etc.), de ofel special (de ex. ofel inoxidabil), de cupru, bronz, alamă, etc. Se fabrică prin fesere pe războaie asemănătoare cu cele pentru materialele textile; poate avea diferite legături şi ochiuri de forme diferite (v. fig.). Pân- Diferite pânze metalice. zele metalice sunt caracterizate prin natura metalului, modul de legătură, grosimea firului şi numărul de ochiuri pe lungimea de 1 cm sau pe 1 cm2. Pânza metalică, ca şi alte împletituri de sârmă (v.), e folosită ca sită, ca suport pentru spălarea sau pentru uscarea anumitor materiale (de ex. în industria zahărului, a hârtiei, etc.), ca ecran ignifug, ca armatură pentru sticlă sau pentru ciment, ca rezistenfă pentru încălzitul electric al suprafefelor, etc. Sin. Pânză de sârmă. 7. Pânză [nonoca; nappe, lame; Schicht, Decke; sheet, layer; reteg]. 3. Tehn., Geol., Hidr.: Corp sau strat solid sau fluid, de grosime constantă sau aproape constantă şi foarte mică în raport cu celelalte dimensiuni, şi care are două fefe de forma pânzelor în accepţiunea din Geometrie (v. Pânză 1). 8. ~ de apă [ypoBeHb BCAbi; nappe d'eau; Wasserschicht; water layer, water sheet; vizreteg]. 1. Hidr.: Strat de apă, în general la suprafafa unui curs de apă. Exemplu: pânza deversantă e pânza de apă de deasupra unui deversor. Sin. Pânză hidrică. — 2. Geo/.: Pânză de apă acumulată în porii unei roce detritice, sau în crăpăturile rocelor calcare. Prima e o pânză continuă, iar cea de a doua, o pânză discontinuă. 9. ~ de apă caplivă [noA3eMHbiâ ypoBeHb BOAbi; couche d'eau captive; Grundwasserschicht; confined water layer; vadvizreteg]. Geol.: Pânză de apă care se găseşte în interiorul scoarfei pământului, impregnând stratele permeabile cuprinse între strate impermeabile. Uneori, pe verticală se găsesc mai multe pânze captive, separate între ele de strate -impermeabile. în pânzele captive, apa este sub presiune, astfel încât, când acestea sunt atinse de sondaje, apa se ridică în sondaj, fie până la o anumită înălfime (apă ascendentă), fie până când flşneşte la suprafafă (apă arteziană). ,, io. ~ de apă deversanta [ypoBeHb H36biTOH-HOH BOflbi; nappe d'eau deversante; Flachstrahl; overflowing sheet of water; tulomlesi vizreteg]. Hidr.: Strat de apă care se scurge peste pragul unui deversor, dela pragul deversorului până la nivelul apei din avalul barajului în care este practicat deversorul (v. fig.). Pânza deversantă poate fi aerisită sau neaerisită. — Pânza aerisită (v. fig. A) e pânza sub care se introduce aer A B Pânze de apă deversante. A) pânză aerisită; B) pânză deprimată; C) pânză aderentă; D) pânză înnecată; 1) pânză de apă deversantă; 2) aerisire; V’^nivelul amonte. atmosferic, astfel încât ea este depărtată de peretele deversorului. — Pânza neaerisită nu are sub ea o saltea de aer atmosferic, şi e în contact cu peretele deversorului; se deosebesc: pânză deprimată (v. fig. 8), care e apăsată pe perete de presiunea atmosferică; pânză aderentă (v.fig.C), care se prelinge pe perete; pânză înnecată (v. fig. D), 347 când nivelul apei din aval e la înălfimea pragului de-versorului, sau mai sus. Sin. Pânză hidrică deversantă. 1. Pânză de apă freatică [(jppeaTHHeCKaa no-JIOCaBOAbi; couche d'eau phreatique;Grundwasser ground-water layer; talajviz]. Geo/.: Pânză de apă care se găseşte pretutindeni în sol, la o adâncime mai mare sau mai mică, impregnând partea bazală a stratului permeabil dela suprafafă, fiind astfel alimentată direct de apa de infiltrafie, şi alimentând, la rândul ei, fântânile obişnuite. 2. ~ de ferestrău [nHJibHan JieHTa; lame de scie; Săgeblatt; saw blade; fureszlap]. Tehn.: Piesa sau unealta tăietoare a unui ferestrău, care efectuează, de obiceiu, mişcarea de lucru principală şi care — prin mişcarea de avans a ei sau a piesei de prelucrat — transformă în aşchii o parte din materialul piesei, şi realizează tăieturi lineare (rectilinii sau curbilinii) în aceasta. Pânzele de ferestrău au forme diferite şi se confecţionează din materiale diferite (de obiceiu din ofel), în raport cu materialul prelucrat şi cu unealta sau cu maşina-unealtă în care sunt montate. Ele pot fi: o lamă rigidă sau flexibilă (neîntinsă sau întinsă într'un cadru sau într'o ramă), cu mişcare alternativă; o bandă fără fine, cu mişcare continuă de translafie; un disc cu mişcare de rotafie; un lanf de elemente lamelare, dinfate, cu mişcare alternativă, sau un lanf fără fine, din astfel de elemente; etc. Pânza de ferestrău este, de obiceiu, dinfata, şi, rareori (de ex. la ferestraiele pentru piatră), nedinfată. Dinfarea pânzelor (v. sub Ferestrău, dinfare de ~) variază după operafiunea de efectuat şi după felul materialului de prelucrat. V. şi sub Ferestrău. s. ~ de lavă [jiaBOBbiH nOKpOB; nappe de lave; Lavadecke; lava sheet; lâvareteg]. Geo/.: Mase de lavă, cu grosime relativ mică, dar întinse pe o suprafaţă apreciabilă. 4. ~ de şariaj [nepe/ţBHHceHHbie cjioh ; nappe de charriage; Dberschiebungsdecke; oversliding layer; râtolt retegcsomo]. Geo/.: Grup de strate mai vechi, suprapuse anormal, pe mari întinderi, peste strate mai noi. Poate proveni din exagerarea unei cute-falii sau a unei falii inverse, sub acfiunea forfelor cari se exercită în sens tangenfial la suprafaţa Pământului, sau printr'un proces cu totul superficial de decolare de pe fundamentul iniţial al unui pachet de strate şi împingerea lui pe mari distante, peste un fundament străin, mai nou, sub acţiunea gravitaţiei. Stratele mai vechi, şariate, se numesc „carapace", iar regiunea de sub pâ^ză,*; care nu a suferit o deplasare orizontală, se numeşte „autohton". în ţara noastră, cea mai importantă pânză de şariaj din Carpaţii meridionali este „pânza getică", iar din Carpaţii orientali, „pânza de Tarcău". 5. ~ de vârtejuri [BHxpoBan nosepXHOCTb; nappe tourbilionnaire; Wirbelflăche; sheet of vorti-city; orvenyreteg]. Nav. a.: Strat de vârtejuri. e. Pânze trecătoare [peMeHb ajih TpeBHH; frottoir; Riemchen, Verteiler, Nitschelwerk; rubbing leather; osztomu]. Ind. text.: Mecanism divizor, detaşabil, al cardei finale dintr'un sortiment bi- partit sau tripartit de carde din filatura de vigonie sau din filatura lânii de cardă, care are drept scop împărţirea vălului fibros, în direcţia lungimii Iui, în benzi paralele, destul de înguste şi de compacte pentru a putea fi trecute la maşina de filat final, unde întinderea care li se va da va fi foarte mică. Gradul de subţirime al benzilor depinde direct de fineţa firului final. Mecanismul divizor cu pânze trecătoare (v. fig.) cuprinde: o pereche de cilindri M f f Mecanism divizor cu pânze frecătoare. i) cilindri cu şanfuri; 2) cureluşe; 3) cilindri conducători al cureluşelor; 4) cujit sau lan}; 5) cilindru colector; 6) pânze frecătoare; 7) ochiuri conducătoare; 8) sul de înfăşurat benzile; 9) cilindri susţinători ai sulurilor înfăşurătoare. rotitori (/), cu şănţuleţe paralele între ele şi perpendiculare pe axa cilindrilor; un număr de 60-**200 de cureluşe (repartizate în patru grupuri) îmbinate în benzi fără fine (2) cari circulă prin şănţuleţele cilindrilor (1) şi apoi peste cilindrii conducători rotitori (3), şi spintecă vălul fibros detaşat de cuţitul (4), de pe colectorul (5), în benzi egale, pe cari le antrenează lipite de suprafaţa lor şi le predau între cele două pânze frecătoare (6); pânzele frecătoare, constituite din două pânze fără fine, confecţionate din piele de bivol, suprapuse, cari au o mişcare de înaintare în sensul lungimii lor, pentru executarea transportului benzilor (semitortului) spre sulul înfăşurător, şi o mişcare concomitentă, alternativă în plan orizontal, în direcţie serpendiculară pe direcţia de înaintare, pentru a da benzilor răsucire falsă (condensare); câte un ochiu conducător (7) pentru fiecare bandă care iese condensată dintre pânzele frecătoare; o serie de excentrice laterale, cari comandă mişcarea alternativă a pânzelor frecătoare, şi cari sunt în legătură cu cilindrii conducători ai suprafeţelor de piele; suluri înfăşurătoare, de lemn (8), cari se sprijine pe câte un cilindru rotitor (9), dela care primesc mişcarea, prin fricţiune. Sin. Pantaloni trecători. 7. Pap [KJieftCTep; colle de pâte, colle de Vienne; Wiener Papp, Schusterpapp; shoemaker's 348 paste; pep]. Ind. chim. sp.: Produs de natură vegetală, care are proprietăfi de lipire. Se obfine din gluten (produs secundar dela fabricarea amidonului), care e constituit din proteinele vegetale ale cerealelor. Papul se prepară din glutenul proaspăt, care se macerează câteva zile în apă; apoi e turnat în tăvi de zinc şi e uscat la cca 50--*60°; se obfin plăci subfiri, fragile, transparente şi de coloare gălbuie. E folosit în industria încălţămintei, în unele operafiuni de asamblare, pentru lipiri rezistente. Sin. Cleiu de cismărie. 2. Papagaie. M/ne: Ciocan pneumatic de abataj. (Termen minier, Valea Jiului). 3. Papagal. Tehn. V. Cleşte cu dinfi, pentru fevi. 4. pentru lanf de ancoră, Nav, V, Lanf, papagal pentru ~ de ancoră. 5. Papaina [nanaHH; papai'ne; Papain; papaine; papain]. Chim. biol.: Enzimă din clasa hidrolaze-lor, grupul proteazelor. Papaina se găseşte în celula vegetală, unde îndeplineşte rolul unei pro-teinaze tisulare. Ea scindează hidroiitic proteinele, la pH-ul optim 4*••7. Papaina a fost obfinută în stare cristalină. Se extrage din sucul plantei Carica Papaya, etc., şi se întrebuinfează în medicină ca digestiv şi ca vermifug. 6. Păpă’ău [(J)H3ajiHC;coqueret; Blasenkirsche; winter cherry; holyagos cseresznye]. Bof.: Phy-salis alkekengi L. Plantă erbacee, anuală, din familia solaneelor, care creşte sub formă de tufă ramificată, prin păduri, tufişuri, vii, etc., în regiunile temperate ale Europei, Asiei şi Americei de Nord. Are florile de coloare albă-gălbuie, dispuse câte una la subsuoara frunzelor; fructul e o bacă de coloare roşie-portocalie, de mărimea unei cireşe, cu gust acru, şi confine numeroase seminfe albe. Fructele se întrebuinfează în industria alimentară şi în gospodărie la, prepararea compotului şi a dulcefei, la murat, sau drept condiment, în medicină, se întrebuinfează frunzele şi fructele, ca febrifuge, antireumatice şi diuretice. Sin. Be-şicuri (Banat), Gogoaşe (Muntenia), Iarba bubei, etc. 7. Papaverini [nanaBepHH; papaverine; Papa- verin; papaverine; papaverin]. Chim.: Dimetoxi-3'-4'-benzi|-1-dimet- H H oxi-6-7-isochinolină. | | Alcaloid extras din o- C C pium (v.), în care se HgC-O-C^ XCX XCH găseşte alături de mor- | || | fină, codeină, etc., în H3C — O — C^ yC^ y H proporfie de 0,5*-* 1 %. Confine în moleculă un inel isochinolinic. Se prezintă sub formă de cristale incolore, cu p. t. 147°. Papaverina e optic inactivă, insolubilă în apă, pufin solubilă în alcool, în eter şi benzen, şi uşor solubilă în cloroform. Papaverina e folosită în medicină sub formă de săruri, dintre cari mai importante sunt: clorhidratul de papaverină (C2oH2i04N • HCI), care se prezintă ca o pulbere cristalină albă, sau sub formă de cristale aciforme, incolore, pufin solubile în apă rece şi uşor solubile în apă fierbinte; sulfatul de papaverină (C20H21O4N)2 • H2S04, care se prezintă sub formă de pulbere cristalină albă, mai uşor solubilă în apă decât clorhidratul de papaverină. Sărurile sunt folosite în medicină, pe cale bucală şi parenterală, pentru proprietăfile lor se-dative, antispasmodice şi antidiareice, în afecţiuni intestinale, în stări hipertonice ale vaselor sangvine, etc. 8. Papilar, strat ~ [flepMOBbiH cjioh; couche papillaire; Papillarschicht; papillarstratum; papiila-reteg]. V. sub Dermă. 9. Papionare [Kanarme; papilIonnage;Scheren; swinging movement; oldalmozgâs]. Nav. m.: Mişcare laterală, efectuată de o dragă, pentru a putea săpa pământul pe tot frontul propus spre dragare. în acest scop, se ancorează câte un lanf iung în babordul şi în tribordul dragei, la pupa ei, pe unde se face săparea, şi draga e trasă prin vinciuri, când pe lanful' din babord, când pe cel din tribord, papionând pe toată lăfimea frontului de dragat. Termenul se foloseşte şi la alte aparate plutitoare. 10. Papîrîform [nanHpycoo6pa3HbiH; papyri-forme; papyrusformig; papyrus-shaped; papyrus-forma]. Arh., Artă: 1. Calitatea unui tip de coloană egipteană dea avea fusul format dintr'un fascicul de tije, asemănătoare tijelor de papirus. — 2. Calitatea unor motive decorative egiptene de a fi asemănătoare cu floarea de papirus. 11. papirolin [nairapoJlHH; papyrolin, papier entoile; Papyrolin, Leinenpapier; papyroline, linen clothed paper; papyrolin, vâszonpapir]. Ind. hârf.: Hârtie tare de celuloză, de obiceiu aibă, acoperită cu pânză, pe una sau pe ambe!e fefe. Se întrebuinţează, în special, la fabricarea pungilor şi a plicurilor. Sin. Hârtie pânzată. 12. Papiroplasfică [nannponJiacTHKa; papyro-plastique; Papyroplast; papyro-plastic; papyroplasz-tika]. Ind. chim. sp.: Procedeu de fabricare directă, din materia primă necesară pentru hârtie, a unor piese în formă de recipiente, vase, etc. Astfel nu se mai fabrică foi de hârtie sau de carton, obiectul obfinut e format dintr'o singură bucată, se evită îmbinarea şi obiectul e mai rezistent. 13. Papornită [TpocTHHKOBan Kop3HHa; panier de jonc; Binsenkorb; reed basket; kâkakosâr]. Ind. far.: Coş confecfionat din împletitură de papură. 14. Pappus, teorema lui ~ [TeopeMa Ilannyca; theoreme de P.; Satz v. P.; P. theorem; P. tetele]: Sin. Teorema lui Guldin. V. Guldin, teoremele lui 15. Papreg. Ind. chim. sp.: Material obţinut din foi de hârtie de anumite calităţi, aşezate în straturi şi impregnate cu răşini fenolice. După cum N'c' xc" H I CH2 I hc/C\h li I H3C-0-C CH h3c-o 349 fibrele hârtiei sunt aşezate în lung sau cruciş unele fafă de altele, se obfin proprietăfi mecanice diferite. Se foloseşte ca panou de izolare în electrotehnică, sau la confecfionarea diferitelor piese cari nu cer calităfi mecanice excepfionale. (N. C.). 1. Papuc. Ind. iar. V. Calup. 2. Papuc. V. Sabot de frânare. 3. Papuc [6aiHMaK; sabot; Schuhjshoe; saru, papucs]. 1. Cs.: Piesă de ofel, fixată în capătul inferior al unui pilot sau al unei palpianşe de lemn sau de beton armat, pentru a uşura pătrunderea acestora în teren, şi pentru a împiedeca strivirea capătului pilotului sau al palplanşei. Papucii pentru pilofi sunt de formă conică sau piramidală, şi pot fi alcătuiţi, fie dintr'un bloc masiv, fie din-tr'o cămaşă de tablă, în care intră capătul pilotului. Papucii pentru palpianşe sunt formafi dintr'o tablă de ofel îndoită după unghiul -cuţitului palplanşelor (v. fig.). Fixarea papucilor, pentru pilofii sau palplanşele de lemn, se face cu cuie sau cu şuruburi, papucii fiind, uneori, întărifi cu două sau cu mai multe platbande, pentru ca Papuci pentru palpianşe. a) papuc pentru palpianşe de lemn; b) papuc pentru palpianşe de beton armat. Papuci pentru pilofi. a) papuc pentru pilofi de lemn; b*-*e) papuci pentru pilofi de beton armat. fixarea să fie mai rigidă (v. fig.). Papucii pentru pilofii şi palplanşele de beton armat sunt legafi rigid de armatura longitudinală, prin sudură, cu şuruburi cu piulifă şi cu cap înnecat, sau prin dispozitive speciale (v. fig.). Sin. Sabot. — 2. Mine: Piesă de lerfrn, aşezată sub capătul inferior al unui stâlp de sprijinire, pentru a împiedeca înfige-rea stâlpului în vatra excavafiei. 4. Papuc cu clemă. V. Papuc, clemă-~. 5. ~ de cablu [My(j3Ta; cosse; Kabelschuh; thimble, socket; kâbelsgru]. Elt.: Piesă de legătură, folosită pentru legarea demontabilă a conductelor sau a cablurilor, la borne montate pe maşini, pe aparate sau pe bare de conexiune electrice. E compusă dintr'un corp cu o gaură cilindrică cu diametru corespunzător conductei legate, şi dintr'o ureche cu o gaură pentru borna de legătură. Se confecfionează în formă dreaptă sau cu corpul în unghiu drept fafă de ureche (v. fig.), din tablă de alamă (prin ştanfare şi presare), sau prin prelucrarea prin aşchiere a pieselor obfinute din bare de alamă (prin presare la cald) sau, uneori, din alamă turnată (pentru secfiuni de cablu mai mari decât 185 mm2). De obiceiu, papucii Clemă-papuc dreaptă, pentru bare rotunde. 1) corp; 2) piulifă de strângere; 3) ureche. Papuci de cablu (presafi sau turnafi). a) papuc drept; b) papuc îndoit în unghiu drept; 1) corp; 2) ureche. sunt protejafi prin cosiforire. Conducta se fixează în corp prin cositorire. e. ~ de macaz: Sin. Alunecător (v.). 7. clemă-~ [KOHeHHan My(|)Ta; borne de cosse; Kabelschuhklemme; thimble terminal, socket terminal; osszekoto saru]. Elf.: Piesă de legătură, folosită pentru legarea demontabilă la borne a conductelor de bare de cupru. Are forma apropiată de forma papucilor de cablu (v.), dar conducta este fixată prin strângere cu o piulifă olandeză în corpul găurit, filetat la exterior şi crestat în lung în porfiunea filetată (v. fig.). Se confecfionează în formă dreaptă sau cu corpul în unghiu drept fafă de ureche, prin prelucrarea pieselor obfinute din bare de alamă (prin presare la cald) sau din bronz turnat. Clemele-papuc se protejează prin cositorire. Sin. Papuc cu clemă. s. Papuci [noABecHan My(J)Ta; sabots; (Seil) Tragschuhe, (Seil) Auflagerschuhe; supporting shoes; tartosaru], Tehn.: Paliere pentru rezemarea cablurilor purtătoare ale funicularelor, pe capre. ». Papură [poros; canne de jonc, massette; Binse; reed-mace, rush-grass; kâka]. Bot.: Typha angustifolia L. şi Typha latifolia L. Plantă din familia tifaceelor, a cărei tulpină confine fibre textile. Creşte în ape stătătoare sau lin curgătoare. — Sin. Şovar, Spetează. io. Păpuşă de tutun [nynoK Ta6aHHbix jihc-TbeB; manoque; Tabakbundel; tobacco hand;do-hânycsomo]. Ind. tut.: Mănunchiu de foi de tutun, aşezate una peste alta şi legate la cotor cu o foaie de tutun, cu un fir de rafie, sau cu o bucată scurtă de sfoară. Numărul de foi dintr'o păpuşă depinde de provenienfa şi de calitatea tutunului. n. Păpuşă fixă [HenoABHJKHan 6a6Ka; poupee fixe; Spindelstock; mandrei stock, headstock; orsofej]. Mş.-unelfe: Partea unei maşini-unelte (de 350 ex. strung, maşină de rectificat, etc.), solidarizată cu patul maşinii, şi cu ajutorul căreia se prinde piesa care se prelucrează, se transmite acesteia mişcarea de rotafie cu vitese diferite şi, în general, se imprimă şi uneltei mişcarea de avans, prin intermediul cutiei de avans. De obiceiu, păpuşa fixă (v. fig.) are următoarele organe: carcasa, care Păpuşa fixă a unui strung, f) cutie de vitese; 2) maneta inversorului sensului de rotafie*’ 3) arborele principal; 4) platou cu fălci; 5) manetele schimbătorului de vitese. poate fi închisă sau deschisă; arborele principal, care, în general, este găurit axial pe toată lungimea, pentru trecerea materialului de prelucrat în bare; palierele din fafă şi din spate ale arborelui principal; mecanismele pentru variafia vitesei arborelui principal, de exemplu conul în trepte, cutia de vitese, etc.; inversorul sensului de rotafie. v. Păpuşă mobilă [nOflBHHmaH 6a6i{a; poupee mobile; Reitstock; loose headstock, poppet; csucs nyereg]: Partea unei maşini-unelte(de ex. strung, maşină de rectificat, etc.), aşezată pe patul maşinii, şi în care se fixează un vârf, fix sau rotitor, pentru susţinejiea pieselor de prelucrat lungi, sau o unealtă (cu sau fără port-unealtă), penfru diferitele operaţiuni de prelucrare (găurire, filetare, etc.). Organele principale ale păpuşii mobile (v.fig.) sunt: corpul, în care este practicată o gaură, coaxială cu arborele principal al maşinii, pentru ghidarea pinolei; pino-la, în care se fixează vârful sau unealta, şi care poate fi deplasată axial cu ajutorul unui şurub acţio-nat cu o roată de mână; placa-su-port, care permite deplasarea păpuşii mobile pe ghidajele patului maşinii şi, în general, şi deplasarea transversală a corpului; ancora, cu ajutorul căreia placa-suport se fixează pe pat; roata de mână pentru acfio-narea pinolei. 2. ~ maşinii de polizat [6a6Ka injiH(J)OBajib-Horo CTaHKa; poupee de machine â meuler; Schleifmaschinenspindelstock; grinding machine headstock r csiszologep-csucsnyereg]: Partea unei maşini de polizat, constituită dintr'un suport cu două paliere şi un ax care execută mişcarea de Secfiune longitudinală prin păpuşa mobilă a unui strung, f) placă-suport (placă de ghidare); 2) corp; 3) pinolă; 4) vârf; 5) manetă de blocare; 6) şurub de avans a! pinolei; 7) roată de mână; 8) ancoră. rotafie; în majoritatea cazurilor, se montează, în afara palierelor, câte o piatră abrazivă Ia fiecare capăt al acestui ax, iar între paliere, rofile de comandă prin curea. 3. Păpuşif [BH3Ka Ta6anHbix jiHCTbeB; arran-gement en manoques; Bundeleinrichtung; tobacco grating; dohânycsomagolâs]. Ind. tuf.: Operafiunea de alegere a foilor de tutun, pe calităţi, colori şi mărimi, şi legarea lor în păpuşi. 4. Par [neTHbiH; pair; gerade; even; păros]. Mat.: Calitatea unui număr întreg de a fi divizibil cu numărul 2. 5. Par [koji; palis; Pfahl; pale; karo]. Ind. far.: Piesă de lemn rotund, cu diametrul până la 10 cm şi cu lungimea mai mare decât 1 m, de obiceiu ascufită la unul din capete, care se înfige în pământ pe o anumită porfiune, în diferite scopuri (de ex. pentru susfinerea gardurilor, a vifei de vie, a unui pătul, etc.). e. Păr [rpyina; poirier; Birnbaum; pear-tree; kortefa]. Bot., Agr.: Nume*generic pentru speciile de arbori fructiferi dih familia rozaceelor, cul-tivafi pentru fructe, pentpu port-altoiu sau ca arbori de ornament. Perii cresc în regiunea de câmpie şi în păduri; au nevoie, pentru coacerea fructelor, de căldură multă, dar suportă greu căldurile excesive, gerul şi curenfiireci; au frunzele rotunde sau ovale, florile mari, albe şi dispuse în fascicule umbelifere, iar fructele, comestibile. Lemnul de păr e omogen, compact, tare, de coloare brună-roşietică; se lustrueşte frumos şi se lucrează bine în toate sensurile, fiind folosit în gravură, în sculptură, în tâmplărie fină, etc. Speciile mai importante sunt: Părul comun (Pirus communis L.) care creşte sălbatic în Asia occidentală, şi e cultivat în toate continentele. Trăieşte 80*”100 de ani şi atinge înălfimea de 10-**15m. Fructul are forme şi mărimi diferite şi coloarea verde sau galbenă, de diferite nuanfe; suculenfa, aroma, gustul, etc. se deosebesc dela o varietate la alta; după aceste caracteristice se determină şi se clasifică varietăţile părului. Părul de Ussurie (Pirus ussuriensis Max.), care e originar din Sud-Estul Siberiei, rezistă la ger, la secetă, la atacul insectelor şi la boale criptogamice. Are fructa mijocii sau mici, rotunde, aromate şi comestibile. E folosit ca port-altoiu pentru soiurile nobile de păr. Pirus sinaica, P. poliveria, P. betulaefolia, etc. sunt importanţi ca arbori de ornament. 7. Păr [bojioc; poil; Haar; hair; haj]. Bot., Zoof.: Produs, de origine vegetală sau animală, care se formează prin alungirea uneia sau a mai multor celule dela suprafaţa epidermei. — La plante, perii sunt de natură celulozică. După structură, se deosebesc: peri unicelulari simpli (Ia urzică) sau peri unicelulari ramificaţi (la hameiu); peri articulaţi, formaţi dintr'un şir de celule, ascuţiţi sau umflaţi la vârf, capitaţi şi glanduloşi (la dovleac); peri pluricelulari (la ver-bascum); peri masivi, ca nişte solzi sau discuri (la salcia mirositoare), etc. îndeplinesc, fie func- 351 fiunea de canale excretoare ale glandelor (peri glan-duloşi, urzicători, etc.), fie rolul de organe de absorpfie (peri absorbanţi), la plantele acvatice sau la rădăcinile plantelor terestre, fie rolul de a întări şi de a ajuta epiderma în funcfiunea sa de apărare contra intemperiilor. în cazul rădăcinilor, perii se formează din epiderma sau din scoarfa lor. — La animale, părul e de natură proteică şi diferă dela o specie la alta şi, uneori, dela un individ la altul. în general, sunt peri lungi, peri groşi, fepoşi şi pufoşi. De exemplu, lâna este alcătuită din peri pufoşi, lungi, ondulafi, dispuşi în mănunchiuri; coama calului are peri lungi, groşi, duri şi supli; porcul spinos are fepi cari sunt peri modificafi, etc. Părul caracterizează mamiferele şi se găseşte pe tot corpul sau numai pe anumite regiuni ale acestuia, având rolul de a le apăra. După calităfile pe cari le prezintă (lungime, coloare, structură, rezistenfă, etc.), părul unor animale are întrebuinţări importante în industrie. Cel de oaie, de muflon, de capră, cămilă, iepure de casă, etc. e folosit în filaturi, în ţesătorii şi în industria pălăriilor. în industria pâslei (fetrului) e folosit părul de cămilă, de castor, de iepuri sălbatici sau domestici; în industria periilor e folosit părul de porc şi de mistref, care se obfine, fie prin smulgere cu un cârlig special, fie prin radere cu briciul. Părul e folosit, de asemenea, ca îngrăşământ agricol, şi în industria chimică. 1. Para- [napa; para; para; para; para]. Chim.: Prefix folosit pentru a indica, în seria benzenică, derivaţii disubstituifi în pozifia 1,4 (v. Kekule, hexagonul lui ~). Uneori, acest prefix indică un isomer (acid para-tartric) sau un polimer (paraldehidă). 2. Pară, pl. pere [rpyrna; poire; Birne; pear; korte].’Agr..* Fructul speciilor de arbori fructiferi din familia rozaceelor. V. şi sub Păr. 3. Pară. Chim., Tehn.: Sin. Flacără (v.). 4. Pară [rpyma; gouge; Birne; swage; beles-cso-korte]. Expl. petr.: Unealtă folosită pentru repararea coloanelor de burlane turtite. Para simplă este un corp de ofel cilindric sau în formă de figară de foi, terminat ogival sau chiar ascufit la partea inferioară, pentru a putea pătrunde prin porfiunea turtită a coloanei (v^ fig.). La partea superioară, para este fixata la prăjina grea a unei garnituri de prăjini echipate,'de obiceiu, şi cu geală, pentru a putea lucra, atât prin greutate, respectiv tracfiune, cât şi prin impact. Suprafafa laterşlă, în zona cu diametru maxim al peref, este; brăzdată de un canal care permite fluidelor de sub pară să treacă deasupra ei, şi Pară invers, în timpul deplasării ei în coloană. în caz de turtire pronunfată a coloanei, se operează la început cu o pară cu diametru mic, terminându-se reparafia cu o pară cu diametrul numai cu câfiva milimetri mai mic decât diametrul interior nominal al coloanei. Sin. Birnă. 5. ~ cu role [pojiHKOBan rpyma; gouge â rouleaux; Rollerbirne; roller swage; gorgos beles- cso-korte]: Unealtă cu aceeaşi destinafie Ca para simplă, la care corpul perei are role în formă de butoiaş, montate în cavităfi, pe fafa exterioară a perei, şi cari ies pufin înafara corpului perei. Butoiaşele (mai adesea orizontale, mai rar verticale) reduc frecarea, înlocuind frecarea de alunecare prin frecarea de rostogolire pe axele lor, şi prin faptul că para nu mai atacă coloana pe întreaga zonă turtită, ci succesiv, pe porfiuni scurte. Para prezintă totuşi riscuri, din cauza fragilităţii axelor butoiaşelor, cari sunt puţin robuste, datorită micului gabarit disponibil. Sin. Birnă cu role. 6. Para, cauciuc de ~ [napaKaynyK; caou-tchouc de Para; Paragummi; Para rubBer; Para kaucsuk]. V. sub Cauciuc. 7. Parăr funcfiune ~ [napHan (JjyHKiţHH; fonction paire; gerade Funktion; even function; păros fuggveny]. Maf.: Funcfiune care păstrează aceeaşi valoare şi acelaşi semn, când variabila independentă îşi schimbă semnul. Desvoltarea în serie Maclaurin a unei funcfiuni pare confine numai termeni în cari variabila independentă se găseşte la puteri pare. 8. Paraaufohfon [napaaBTOXTOH; paraautoch-tone; Paraautochthon; paraautochthonous; paraau-tochton]. Geo/.; Suportul mişcat el însuşi din loc, al unei pânze de şariaj. 9. Parabolă [napadOJia; parabole; Parabel; parabola; parabola]. Mat.: Conică ale cărei puncte se găsesc la egală distanfă de un punct fix F, numit focar, şi de o dreaptă y fixă A, numită directoare. Dacă y____ p=AF este distanfa dintre directoare şi focar, şi dacă se raportă parabola la un sistem de axe rectangulare, în careT"”o axa absciselor este axa AOF a parabolei, iar axa ordonatelor e tangenta în O la parabolă, ecuafia cartesiană a parabolei este y2-2 px-0. AO-OF, MF*(M Parabola este o conică pro-prîu zîsă, tangentă la dreapta ara oa' dela infinit. Ea este curba obfinută prin intersecfiunea unui con circular cu un plan paralel cu una dintre generatoare. 10. ~ cubică [Ky6HHecKaH napadojia; parabole cubique; kubische Parabel; cubical parabola; harmadfoku parabola]: Curbă plană, al cerei mers seamănă cu cel al unei parabole, reprezentată, într'un sistem de coordonate cartesiene rectangulare, adecvat, printr'o ecuafie de forma y — ax3. 11. ~ de ordinul n [napa6ojia n-ro pa3pnfla; parabole du w-ieme ordre; Parabel der ??-ten Ordnung; parabola of the w-th order; n foku parabola]: Curbă plană, al cărei mers seamănă cu cel al unei parabole, reprezentaiă, într'un sistem de coordonate cartesiene rectangulare, adecvat, printr'o ecuafie de forma y — axP'. 12. ~ semicubică [nojiynyâHHecKaH napa-6oJia; parabole semi-cubique; halbkubische Parabel; semicubical parabola; hâromketted foku parabola]: Curbă plană, al cărei mers seamănă 352 cu cei al unei parabole, reprezentată într'un sistem de coordonate cartesiene rectangulare, ade- 3 cvat, printr'o ecuaţie de forma y — ax2. î. Parabolă metacentrică [MeTaiţeHTpHHec-Kan napa60Jia; parabole metacentrique; Meta-zenterparabel; metacentric parabola; metacentrum-parabola]. Av.: Parabola înfăşurătoare a rezultantelor aerodinamice cari se exercită pe un profil, când variază incidenfa acestuia. Focarul parabolei se numeşte şi focarul profilului. 2. Parabola portantelor [noA'beMHan napa-<>OJia JKHflKOCTH; parabole des portances; Auf-triebsparabel; lift parabola; felhajtoero-parabola]. Av.: Parabola înfăşurătoare a direcfiilor portantei rezultante într'un fluid ideal. Curba e tangentă şi la o paralelă cu axa principală a profilului, iar -focarul ei coincide cu focarul profilului. s. Parabolîzare optică [onTH^ecKaa napa6o-JiH3aiţHfl; parabolisation optique; optische Para-foolisierung; optical parabolization; optikai para-bolizâlâs]. Opt.: Prelucrare optică efectuată în scopul de a obţine suprafeţe optice cari au forma unui paraboloid de revoluţie. Astfel de prelucrări .se fac pentru fabricarea oglinzilor parabolice necesare farurilor, a proiectoarelor şi a oglinzilor de telescoape, şi se efectuează asupra unor oglinzi sferice, prin şlefuirea marginilor. 4. Paraboloid [napaâoJiOHfl; paraboloîde; Paraboloid; paraboloid; paraboloid]. Mat.: Cuadrică cu centru unic la infinit* Secţiunea prin planul dela infinit este o conică singulară. Se deosebesc un paraboloid eliptic şi un paraboloid hiperbolic, după cum conica dela infinit este formată din două drepte imaginare sau reale. în raport cu un sistem de coordonate cartesiene ortogonal, format din axa paraboloidului şi din planul tangent la vârf, cele două specii sunt reprezentate, respectiv, prin ecuaţii de forma: —+ — — 2 z = 0; 5 P 9 x2 y2 . ----— -2 2 = 0, Pi 4 Paraboloidul eliptic este intersectat de planele de coordonate xOz, respectiv yOz, după parabolele x2—2pz=0, respectiv y2 — 2qz = 0, şi poate fi considerat ca fiind descris de o elipsă care se deplasează cu vârfurile pe aceste două parabole, rămânând mereu într'un plan paralel Paracăzăfoate penfru colivii de exfracfie. a) şi b) cu ghiarej^ c) cu excenfrice dinfafe; I) plafonul coliviei; 2) iijâ de acăfare; 3)resort spiral, comprimai în serviciu normal; 3') arc lemelar;4)ghiare; 4') excentric dinfat; 5) pârghii şi bare de acfionare; 6) axul excentricelor. Piesele (4) şi (5) în linii pline: pozifia pieselor în serviciu normal; piesele (4) şi (5) în linii punctate; pozifia pieselor pentru oprire. descris prin rotirea parabolei y2 — 2qz = 0 în jurul acestei axe. Paraboloidul hiperbolic este intersectat de planul xOy după două drepte, iar de planele paralele cu xOy, după hiperbole. Secfiunile obţinute prin planele yOz, xOz şi prin planele paralele cu ele sunt parabole. Paraboloidul hiperbolic poate fi considerat ca fiind descris de o hiperbolă ale cărei vârfuri se găsesc pe una dintre parabolele x2—2pz = Q sau y2 — 2qz = 0, ale cărei asimptote sunt paralele cu dreptele y±^x, rămânând mereu în plane paralele cu planul xOy. Prin fiecare punct al unui paraboloid hiperbolic frec două generatoare rectilinii, 5. Paraboloid de siguranţă [npeflOxpaHH-TeJibHbift napa60Ji0Hfl; paraboloîde de surete; Umhullungsparaboloid; paraboloid of safety; bur-kolat-paraboloid]. Bis.: Suprafafa înfăşurătoare a tuturor traiectoriilor trăise plin acelaşi punct, sub diferite unghiuri de înălţate ale fevii unei guri de foc şi cu aceeaşi vitesa inifială. e. Paraboloid, condensor ~ [napa60Ji0Hfl-HbiH K0HfleHCaT0p; condenseur paraboloîdet Paraboloidkondensor; paraboloid condensor; pa-raboloidkondenzor]. Opt.: Dispozitiv optic, folosi; la iluminarea preparatelor microscopice, compus dintr'un trunchiu de paraboloid de rotafie cu a*a verticală şi cu vârful (retezat) în sus, baza mică a trunchiului de paraboloid servind ca suport penfru lama care poartă preparatul microscopic. Un fascicul de raze de lumină, care cade paralel cu axa pe fafa plană inferioară, este concentrat în focarul paraboloidului, pe preparatul microscopic, prin reflexiune totală pe fafa curbă a paraboloidului. în observafie pe fond întunecat şi în ultramicroscopie, baza inferioară este mascată aproape în întregime de un ecran opac circular, cu centrul pe axa paraboloidului, pe condensor căzând numai razele laterale extreme. 7. Paracăzător [napaimoT; para- * chute; Fangvor-richtung; safety catch; fogokeszu-lek], Tehn., Mine: Dispozitiv de sigu-ranfă, la coliviile ascensoarelor sau 1a coliviile de extracfie prin pufuri, pentru prinderea coliviei de ghidaje, când se rupe cablul de care este suspendată colivia. în general, pa-racăzătorul este cu planu| xOy. Paraboloidul eliptic pentru care I construit din următoarele părfi: o tijă în legătură cu p=q este un paraboloid de revolufie în jurul axei Oz, I dispozitivul de prindere a coliviei de cablu; un arc de ofel, care poate fi comprimat de tija; un sistem de pârghii acfionate de tijă; două axe manevrate de pârghii; un dispozitiv de prindere de ghidaje, care poate fi cu ghiare (cari se înfig în ghidajele de lemn), cu pene, cu suprafafă de fricfiune (pentru ghidaje metalice), etc. Paracăzătorul funcţionează în modul următor: când colivia este suspendată de cablu, tija este trasă de cablu, comprimă arcul şi roteşte, prin pârghii, axele de cari sunt prinse dispozitivele de oprire, provocând depărtarea lor de ghidaje. Dacă se rupe cablul, arcul se destinde, antrenează pârghiile, roteşte axele în sens invers, şi dispozitivele de oprire se înfig în ghidaje (v. fig.). Paracăzătoarele sunt impuse de legile de securitate minieră, pentru toate coliviile cu cari se face transport de personal. Sin. Paraşută. i. Paracazemă [napaKa3eHH ; paracaseine; Paracasein; paracaseine; parakazein]. Chim.: Numele vechiu al cazeinei (v.). •2. Parachor [napaxop; parachor; Parachor; M ~ parachor; parachor]. Fiz.: Produsul P = ——v 74 , D—a unde M este greutatea moleculară, y e constanta capilară, D e densitatea unei substanfe lichide, ier d e densitatea vaporilor acelei substanfe; d fiind neglijabil fafă de D, se mai poate scrie M - - P&-q‘ Y — Vy4, V fiind volumul molecular al lichidului. La temperatura la care 'f = 1, P = V, deci parachorul este volumul molecular al unei substanfe în condifiunile de temperatură în cari constanta sa capilară este egală cu unitatea. Proprietăfile parachorului unei substanfe sunt de acelaşi tip ca proprietăfile volumului său molecular; de exemplu raportul P/Vc (Vc fiind volumul molecular critic) este constant, având în medie valoarea 0,77. Proprietatea cea mai importantă a parachorului este de a fi o mărime constitutivă; parachorul unei substanfe se poate calcula însumând parachorii atomici (mărimi caracteristice fiecăruia dintre atomii cari intră în moleculă, aceleaşi pentru un atom dat, oricare ar fi molecula care-l confine), cu termeni de corecfie cari depind de structura moleculei. Determinarea parachorului unei substanfe dă, deci, indicafii pentru o anumită structură moleculară. 3. ~ specific [cneiţH^iraecKHH napaxop; parachor 3pecifique; spezifischer Parachor; specific parachor; szpecifikus pprachor]: Constanta i ^ fizică dată de relafia y4/D la 20°, în care y este constanta capilară a unui lichid, iar D, densitatea lichidului la aceeaşi temperatură. Intră în calculul valorilor numerice ale unor constante, ca, de exemplu, a indicelui de cetan, la motorine. 4. Paradam [napaiţHaH; paracyane; Paracyan; paracyafiogen; paracyan]. Chim.: (CN)X. Compus care se formează prin încălzirea cianului la 400°. Este un produs de polimerizare al cianului, cu greutatea moleculară necunoscută. Se obfine şi 353 odată cu cianiil, la prepararea acestuia prin distilarea uscată a cianurilor metalice* 5. Paraclază [napaKJia3; paradase; Paraktase; paradase; paraklâzis]. V. Dislocare. e. Paracon. Ind. chim. sp.: Cauciuc sintetic care se prepară pe bază de uleiu de soia, de efilen-glicol şi de produse vegetale. Se vulcanizează fără sulf sau acceleratori. Se întrebuinfează pentru confecfionat diverse obiecte, de exemplu tuburi, şi pentru impregnat fesături. Prezintă o bună rezistentă la îmbătrânire, în prezenfa aerului şi a oxigenului, şi la acfiunea benzinei şi a uleiurilor. Este slab în ce priveşte rezistenfă la flexiune, la vapori, la alcaiii şi acizi. (N. C.). 7. Paradiafonie [cooâmeHHe np0B0fl0B; para-diaphonie; Nebensprechen in engerem Sinn; near-end cross talk; mellekbeszeles]. Te/c.: Dia-fonie care se manifestă la capătul circuitului perturbat, sifuat la capătul din spre generatorul circuitului perturbator, în cazul din figura alăturată, în care G± şi R± sunt generatorul şi receptorul circuitului perturbator, iar Râ şi R“» receptoare ale circuitului perturbat, dia-fonia perceptibilă în R2 se numeşte paradiafonie, spre deosebire de cea care deranjează în Rg/ capătul opus generatorului Glf care se numeşte şi ortodiafonie. 8. ParadicKorobenzen [napaAHXJi0p6eH30Ji; paradichlorobenzene; Paradichlorobenzol; paradi-chlorobenzene; paradiklorobenzol].C/7/m.:C6H4Cl2. Substanfă cristalină, sublimabilă, care se obfine prin acfiunea clorului asupra benzenului, în prezenfa unui catalizator. Are p. t. 53° şi p. f. 173°; e solubil în alcool, în eter şi în benzen, si e> întrebuinfat singur, sau în amestec cu substanfe inerte, ca antiseptic, vermifug şi insecticid (contra moliilor), sub numele de Globol, PDB, efc. 9. Paradis [paHCKan hSjiohh; pommier de paradis; Paradiesapfel; paradise apple-tree; para-dicsomalma]. Bot.: Malus pumila Miller var. para-disiaca Schneider (Sin. Malus paradisiaca Bork). Specie de măr sălbatic, cu portul mic, care serveşte ca port-altoiu pentru culturile pitice de măr, condiţionând o creştere slabă şi punere pe rod timpurie. 10. Parados [TbiJibHbiH TpaBepc; parados; Ruckenwehr; parados; hâived]. Tehn. mii.: Parapet de pământ, alcătuit din pământul provenit din săparea unui şanf şi aruncat în spatele şanfului, pentru a apăra pe trăgătorii din şanf contra loviturilor din spate. 11. Paradox [napaflOKC; paradoxe; Paradoxon; paradox; paradoxon]. Gen. 1. Propozifie neverosimilă, contrară prevederilor sau opiniei generale admise. — 2. Propozifie despre care se poate 23 0=3 L, fczQft % (rf L b30/?; Paradiafonie. Gi) generatorul circuitului perturbator (Li); Ra) receptorul circuitului perturbator (Li); R^) şi R") receptoarele circuitului perturbat (L ). 354 i demonstra, atât că e adevărată, cât şi că e falsă. Exemplu: Mulfimea tuturor mulţimilor ar trebui să aibă, după însăşi definifia ei, cel mai mare număr cardinal; dar, după o teoremă cunoscută, mulfimea tuturor submulfimilor ei are un număr cardinal şi mai mare. — Aceste paradoxe se evită dacă se fine seamă de regulile teoriei tipurilor logice. i. Parodox hidrodinamic [rHflpoflHHaMHHec-KHH napaflOKC; paradoxe hydrodynamique; hydro-dynamisches Paradoxon; hydrodynamic paradox; hidrodinamikai paradoxon]. Fa.: Faptul că apăsarea unei vine de lichid care circulă printr'un tub gulerat, asupra unei plăci elastice aşezate paralel cu gulerul prin care apa iese lateral (v. fig.), în loc să o respingă, cum s'ar presupune intuitiv, dimpotrivă, o atrage în partea ei centrală. Faptul rezultă din teorema lui Bernoulli, finând seamă că în secfiunile mici, unde ’TTTTTTTTŢ lichidul circulă cu vftesă mare, presiunea e joasă, şi, în secţiunile mari, în cari vitesa e mică, presiunea e mai înaltă (pe partea neudată a plăcii elastice se exercită presiunea atmosferică). hidrostatic [rHApocTaTHnecKHă napa-paradoxe hydrostatique; hydrostatisches Paradox hidrodinamic. /) vână de lichid; 2) guier; 3) placa elastică. 2. flOKc; . Paradoxon; hydrostatic paradox; hidrostatikai paradoxon]: Faptul că presiunea unui lichid pe fundul unui vas nu depinde de forma vasului, deci de cantitatea de lichid, ci numai de înălţimea coloanei de lichid, deşi greutatea lichidului, şi deci forfa care se exercită asupra platanului unei balanţe, depinde de cantitatea de lichid. Cele două fapte sunt compatibile unul cu altul, fiindcă, în ultimul caz, contribue la forţă (afară de greutatea vasului, presupusă aceeaşi în toate cazurile) şi componentele verticale, unele pozitive şi altele negative, ale presiunilor pe cari le exercită lichidul pe toate elementele de perete ale vasului, nu numai pe fund; forfa corespunzătoare se transmite balanţei prin pereţii şi fundul vasului (ca şi în cazul în care se apasă cu mâna pe gura vasului). 3. Paradoxides. Paleont.: Gen de trilobit, caracteristic pentru Cambrianul mediu. Are regiunea cefalotoracică bine desvoltată, cu glabela lărgită în partea anterioară, şi cu toracele cu 17 • - • 23 segmente. 4. şisturi cu ~ [mjiamţbi c riapaAOKCHAa-MH; schistes â Paradoxides; Paradoxides Schichten; slates with Paradoxides; Paradoxid retegek]. Geo/.: Şisturi negre, argiloase, cu Paradoxides, caracteristice formaţiilor neritice din Cambrianul mediu (Acadian). 5. Paradoxul lui Bertrand [napaftOKC Bep-TpaH^a; paradoxe de B.; B. Paradoxon; B.'s paradox; B. fele paradoxon]. Mat.: Probabilitatea ca o coardă, luata la întâmplare pe un cerc, să fie mai mică decât latura triunghiului echilateral înscris în cerc, poate să aibă valori diferite. Aceasta provine din faptul că nu se precizează în ce mod se ia la întâmplare coarda pe cerc. e. ~ lui d'Alemberf [napaflOKC jţ'AjieM-depTa; paradoxe de d'A.; d'A. Paradoxon; d'A.'s paradox; d. 'A. paradoxon]. F/z.: într'o mişcare permanentă rectilinie, forfa rezultantă exercitată de un curent irotafional de fluid fără frecare asupra unui solid e nulă. — Acest paradox e valabil numai în cazul fluidelor fără frecare, deoarece în cazul fluidelor cu frecare se formează totdeauna vârtejuri, şi deci mişcarea acestora nu satisface condifiunea în care e valabil paradoxul. 7. Paraelagic, acid ~ [napaejiarHKOBan khc-JIOTa; acide paraelagique; paraelagische Săure; paraelagic acid; rufigalussav]. V. Rufigalol. s. Parafenilendiamină [napa^e- H H HHJieHflHaMHH; paraphenylendiami- \ / ne; Paraphenylendiamine; parapheny- N lendiamine; parafenildiamin]. Chim.: £ Substanţă cristalizată în cristale inco- / ^ lore, cu p. t. 147°, solubilă în alcool ^C CH şi în eter, mai pufin solubilă în apă. |_||L Se întrebuinfează la prepararea unor \ ^ materii colorante (de ex. violetul lui ^ Lauth), ca accelerator de vulcanizare, ^ ca reactiv pentru ozon şi pentru acidul / \ azotos, etc. H H 9. Parafină' [napa(|)HH; paraffine; Paraffin paraffin; paraffin]. Ind. petr.: Amestec de hidrocarburi solide din seria hidrocarburilor parafinice cu mici cantităfi de olefine. — Parafina rafinată este o masă albă, semiopacă, fără gust şi fără miros, a cărei duritate variază după provenienfă şi după gradul de puritate. Punctul de topire variază, după compozifie, între 44° şi 48° pentru parafina moale, şi între 52° şi 58° pentru parafina tare. La lumină, se îngălbeneşte, cu atât mai intens* cu cât este mai impură. Este insolubilă în alcool, dar e solubilă în benzen, în uleiu de terebentină, în sulfură de carbon, etc. Se obfine prin distilarea lignitului, a şisturilor bituminoase, etc., şi, mai ales, din primele fracfiuni de distilare ale fifeiului (păcură şi uleiuri). Din aceste uleiuri grele se obfine, prin distilare, masa parafinoasă care se rafinează cu acid sulfuric şi cu hidroxid de sodiu* După răcire la —15°, cristalizează şi este trecută prin filtre-prese, când se separă uleiul de parafină de solzii cristalini de parafină, cari apoi sunt presaţi în prese hidraulice, pentru îndepărtarea restului de uleiu. Parafina brută, astfel obfinută,, se tratează cu benzină, se topeşte din nou şi se presează. în alt procedeu, restul de uleiu de parafină este îndepărtat, încălzind pe site solzii de parafină tratafi cu benzină. Parafina brută se topeşte şi se filtrează printr'un strat de pământ decolorant. Parafina este întrebuinfată, în primul rând, la fabricarea lumânărilor şi la impregnarea chibriturilor; apoi, la fabricarea hârtiilor şi a fesăturilor parafinate, la impregnarea lemnului, ca material, izolant în electrotehnică, ca adaus de siguranfă 355 la explozivi, în amestec cu grăsimi pentru produse cosmetice, pentru căptuşit vasele de apă oxigenată şl de acid fluorhidric, în vopsitoria textilă, la conservarea preparatelor anatomice, în medicină, etc. 1. Parafină, determinarea conţinutului în ~ [onpe/ţejieHHe coaepjKaHHH napac|>HHa; deter-mination de la teneur en paraffine; Bestimmung des Paraffingehaltes; paraffin percentage determi-nation; paraffintartalom meghatârozâsa]. Ind. petr.: Operafiunea de determinare a cantităfii de parafină confinută într'un bitum. Determinarea con-finutului în parafină se face prin metoda Holde, care consistă în izolarea şi cristalizarea parafinei dintr'un reziduu uleios obfinut dintr'o soluţie de bitum în benzen tehnic. Reziduul uleios se obfine diluând solufia de bitum cu benzină normală şi decantând lichidul limpede, care este tratat cu acid sulfuric concentrat, e neutralizat cu o soiufie alcoolică de hidroxid de potasiu şi e distilat pe o baie de apă. Izolarea şi cristalizarea parafinei se fac prin distilarea, până la cocs, a unei părfi din reziduul uleios, prin disolvarea distilatului obfinut în 20* "30 cm3 de amestec de alcool absolut-eter, şi prin răcirea acestei solufii la — 20°. Cantitatea de parafină se exprimă în procente şi se determină cu formula p=R^‘ ioo, în care R este raportul dintre cantitatea totală de reziduu uleios şi cantitatea de reziduu din care s'a izolat parafina; G este cantitatea de bitum analizat; G* este cantitatea de parafină cristalizată. — Determinarea conţinutului în parafină se face în special la bitumurile folosite la lucrări rutiere, deoarece parafina micşorează rezistentele şi capacitatea bitumului de a lega agregatele. 2. Parafină, uleiu de ~ [napa(})HHOBOe MacJlO; huile de paraffine; Paraffinol; paraffin oii; paraffinolai]. Ind. petr.: Lichid uleios, incolor, fără miros şi fără gust, mai uşor decât apa; fierbe la o temperatură mai înaltă decât 300°. Se extrage odată cu parafina (v.). Este întrebuinfat la prepararea apreturilor pentru mătăsuri. Prin tratare cu vapori de apă supraîncălziţi, sau cu clorură de ziht la 250°, i se măreşte viscozitatea şi poate fi folosit, în cazuri speciale, ca lubrifiant. Chimic pur, este mult întrebuinfat în medicină. : 3. Parafinare [ocaîKAeHHe napaHHa; paraffi-nage; Paraffinstorung ; paraffift deppsiting; pa-raffinâlâs]. Expl. petr.: Depunerea de parafine solide, la temperaturi sub cca 35°, pe perefii fevilor de extracfie, în organele capului de erupfie, sau în aparatura de evacuare dela sondă şi de transport al fifeiului, depunere care duce la micşorarea şi, uneori, chiar la întreruperea producfiei de fifeiu. Parafinarea fevilor de extracfie se produce, în general, la adâncimi mai mici decât 600 m, deoarece căldura terestră internă întârzie răcirea curentului dej gaze-fifeiu, şi, deci, şi depunerea parafinei. Parafinarea este favorizată prin extracţia intermitentă (v.), care uşurează formarea primului strat care amorsează precipitarea parafinei. Parafinarea este combătută termic, prin circulafie periodică cu fifeiu cald sau de gaze calde, prin încălzire cu abur sau electrică, etc., şi mecanic, cu ajutorul curăfitoarelor-cutite de diferite forme (v. fig.), cari circulă, libere sau ac(ionate cu tijă grea şi cu fir de ofel pentru suspensiifhe, la sondele exploatate prin erupfie naturală sau artificială, respectiv cu ajutorul curăfitoarelor fixate pe prăjinile CutM de de pompare, la sondele exploatate cu ^parafinare pompe de fund. ^tip u?or^’ 4. Parafinarea betelor de chibrituri [napa-4)HHHpOBaHHe cnHHeK; paraffinage des tiges; Holzdrăhtenparaffinierung; paraffining of matches; gyufaparaffinâlâs]. Tehn.: Operafiunea de Implantare a ramelor cu chibrituri în parafină topită, efectuată la maşina de con inuu (v. sub Maşini din industria lemnului; v. şi planşa Fabricarea chibriturilor, sub Chibrit). 5. Parafine: Sin. Parafinice, hidrocarburi ~ (v.). «. Parafinice, hidrocarburi ~ [napac|)HHOBbie yrjieBO/ţopOAbi; hydrocarbures paraffiniques; Paraffine ; paraffin hydrocarbons; paraffines szen-hidrogenek]. Chim.: Hidrocarburi saturate (cari nu confin legături duble sau triple în moleculă), şi ai căror atomi de carbon sunt legafi în formă de lanf drept (parafine normale) sau cu ramificaţii (isoparafine); au confinut maxim de hidrogen, corespunzător formulei CnH2n + 2. Nu“ mele lor are terminafia în „an" : metan, CH4, etan, C2H6, propan, C3H8, butan, C4H10 iar, începând cu hidrocarbura care confine în moleculă cinci atomi de carbon, numele hidrocarburii respective se formează adăugind sufixul „an" la numele grecesc al numărului de atomi de carbon pentan, (C5H12, hexan, C6H14 etc.). La temperatura ordinară, primii patru termeni din seria parafinelor sunt substanfe gazoase; termenii mijlocii, până laCi6,sunt substanfe lichide, iar ceilalfi sunt solizi. Densitatea lor creşte cu greutatea moleculară, rămânând însă mai mică decât aceea a apei. Punctele lor de fierbere cresc cu greutatea moleculară (cu cât numărul de atomi de carbon din moleculă este mai mare, cu atât diferenfa dintre punctele de fierbere a doi termeni consecutivi este mai mică); punctele de fierbere ale parafinelor normale sunt mai înalte decât cele ale isomerilor, şi anume, cu atât mai înalte, cu cât ramificaţia este mai mare. Punctele de topire cresc, de asemenea, cu greutatea moleculară. Hidrocarburile parafinice nu au miros, afară de cele lichide, cari au miros de benzină. Sunt insolubile în apă, dar sunt solubile în eter, în benzină, cloroform, acetonă., etc. Au o reactivitate mică. Prin substituire, formează, cu halogenii, derivafi halogenafi (de ex., cu clorul: C2H6-f Cl2->C2H5ClH-HCI, reacfie favorizată [de lumină, de căldură şi de prezenfa 23* 356 unor catalizatori); cu acidul sulfuric concentrat, hidrocarburile parafinice superioare formează derivaţi sulfonici; cu acidul azotic diluat, la temperatură înaltă, formează derivaţi nitrici; acidul azotic concentrat oxidează unele hidrocarburi parafinice, până la acizi graşi şi bioxid de carbon. Oxidarea acestor hidrocarburi se poate realiza, atât prin acţiunea directă a oxigenului din aer, la 100* 160°, obfinându-se acizi graşi (reacţie importantă, fiind în directă legătură cu problema preparării grăsimilor sintetice din petrol), cât şi mai energic, de exemplu prin arderea hidrocarburilor, obţinându-se bioxid de carbon şi apă (reacţie pe care se bazează folosirea combustibililor lichizi ca izvor de energie). — La temperaturi mai înalte, în absenţa oxigenului, hidrocarburile parafinice sunt relativ stabile. în prezenţa clorurii de aluminiu, Ia50"'100°f se produce o isomerizare; la temperaturi peste 100°, se produce o rupere a moleculei, cu formarea unui amestec de diferite hidrocarburi (reacţie cu aplicaţii industriale la obţinerea benzinelor din fracţiuni mai grele din petrol). Hidrocarburile parafinice se găsesc în gazele naturale (de ex., cele din Transilvania confin cca 99% CH4), în petrolul brut şi în distilatele lui, în produsele de distilare a cărbunilor şi a lemnului, în asfalt, în ozocherit, etc. Ca metode de preparare a hidrocarburilor parafinice se folosesc: sinteza directă din elemente (prin combinarea directă a carbonului cu hidrogenul la temperatura arcului electric, sau în prezenfa unui catalizator, obţinându-se metan); hidro-genarea cărbunilor, sub presiune, Ia temperatură înaltă şi cu catalizatori (obfinându-se benzine sintetice); hidrogenarea hidrocarburilor nesaturate; hidroliza carburilor metalice; reducerea acizilor graşi (procedeu aplicat pentru obfinerea hidrocarburilor parafinice cu greutăfi moleculare mari); tratarea derivafilor halogenaţi cu sodiu metalic (când se obţin, ca produse secundare, şi hidrocarburi olefinice); electroliza soluţiilor concentrate ale sărurilor acizilor graşi, etc. Sin. Parafine, Alcane. 1. Paraliza [napa(|)H3; paraphyse; Paraphyse; paraphysis; parafizis]. filament, care se găseşte la unele specii de ciuperci, ascomi-cete (v.) şi basidiomi-cete, cum şi pe spo-rangii ferigei, pe organele de reproducere la fucus, la muşchi, etc. Particularităfile pe cari le prezintă para-fizele caracterizează speciile acestor plante. 2. Paraflacără [or-He3am,HmaTejib; pa-reflamme; Flammen-schutz; fiame guard; lângfogo]. ferm.: Manşon de protecfiune a tijei pistonului motoare- Paraflacără. 1) paraflacără; 2) conducte de clrculafle aape! de răcire;3) pres-garnitură; 4) tija pistonului; 5)şurub de fixare a culasei. lor Diesel cu dublu efect, contra acţiunii directe a flăcării din cilindru. Se confecţionează din material termo rezistent, şi se montează în capacul inferior al cilindrului. Paraflacăra este răcită prin circulaţie de apă (v. fig.). 3. Paraflow: Sin. Paragel (v.). 4. Parafoc [npoTHBonomapHbiH 9KpaH; voute en briques; Feuerschirm; brick arch; tuzvedo]. Mş. fermZid vertical sau ecran înclinat, de material refractar, care apără de flăcări o parte mai sensibilă a căldării de abur. 5. panou V. Panou parafoc. e. Paraform. Chim.: V. Paraformaldehidă. 7. Paraformaldehidă [napa(|)opMaJibAerH/ţ ; paraformaldehyde; Paraformaldehyd; paraform-aldehyde; paraformaldehid]. Ch/m.;(HCHO)n. Produs de polimerizare al formaldehidei, care se obfine prin răcirea aldehidei formice sub — 20°. Rezultă un amestec de trioximetilen, paraformaldehidă şi alfi polimeri ai formaldehidei. Se prezintă ca o pulbere albă, cristalină, inodoră, solubilă în apă, în alcool şi în eter; încălzită, singură sau în soluţie, se transfornriă în aldehidă formică. E întrebuinţată sub formă de pastile, cari se încălzesc pentru a produce vapori de formaldehidă, pentru desinfectarea locuinţelor, a navelor, etc. Sin. Paraform, Paraldehidă formică. 8. Parafuchsină[napa(|)yKCHH;parafuchsine; Pa-rafuchsin; parafuchsine; parafukszin]. Chim.,Vops.: Materie colorantă din clasa trifenil-metanu-Kii, obţinută prin oxidarea unui amestec de anilină şi paratoluidine. Conţine o grupare metil mai puţin decât fuchsina. Se prezintă sub formă de cristale roşii, cu luciu metalic verzuiu; e solubilă în apă şi în alcool, colorând soluţia în roşu-albăstruiu. Colorează direct lâna şi mătasea, în roşu intens; bumbacul e colorat, cu mordant de tanin, în aceeaşi coloare; coloraţia e puţin rezistenfă. Para-fuchsina e folosită ca materie primă pentru fabricarea albastrului de anilină. Sin. Pararozanilină. 9. Parafu'ger [rpOMOOTBOfl; parafoudre; (CJber-spannungs-)Ab|eiter; lightning-arrester; viilâmhâ-rito]. Elf.: Aparat destinat să fie legat între un punct al unei conducte de linie sau de reţea electrică şi sol, pentru a projeja materialul electric In legătură cu linia sau cu reţeaua, contra supratensiunilor de origine atmosferică, prin faptul că, sub acţiunea unei astfel de supratensiuni, permite o descărcare electrică trecătoare prin el, între instalaţie şi sol, scăzând astfel supratensiunea. Pentru ca aceasta să se producă imediat după producerea undei mobile de supratensiune NH2 NH2 I I c c HC7 ^CH HC^ \h II I II I HC CH HC. CH V C C HCX NCH II II HC CH II NH. .incidente*' trebue ca aparatul şa prezinte q întârziere de aprindere numai de, ordinul unei frac-jiuni, de microsecundă, iar pentru ca revenirea la 'situaţia inifială să se producă destul de repede, trebue. ca stingerea descărcării sa se producă după un timp de asemenea foarte scurt, Se compune, dintr'un eclator de protecfiune (v.), care are în serie spre pământ o .rezistenfă electrică. în trecut, -nu se luau măsuri speciale pentru reducerea timpului de aprindere, Jar pentru grăbirea stingerii se foloseau eclatoarele cu coarne (v.), cu traiectul de descărcare orizontal, pentru ca, prin suflaj> magnetic, etc., arcul să se ridice între coarne, şi să se stingă din cauza măririi lungimii sale. în prezent se folosesc edatoare speciale, în spafiu închis, sau cu descărcare luminescentă, peniru a reduce timpul de aprindere şi de stingere, prin evitarea umezelii, etc. (v. Eclator cu cădere catodică, şi Eclator cu rezistenfă dependentă de tensiune).^La început, rezistenfă în serie cu eclatorul se alegea egală cu impedanfa caracteristică a sistemului de protejat, spre a evita urcările de tensiune, prin reflexiunea undelor mobile în dreptul parafulgeruîui. Apoi s'au construit parafulgere cu rezistenfă mai mică în serie, pentru a permite o descărcare mai bună spre sol, şi s'a adoptat un conector automat, care adăugea în serie o rezistenfă suplementară, pentru a grăbi stingerea (parafulgere Bendmann). Recent se folosesc, fie eclatoare în spafiu aproape închis, al căror arc desvoltă, din perefii spafiului, gaze cari îl sting după principiul disjonctoarelor aufo-pneumatice (parafulgere autopneumatice),fie parafulgere cu cădere catodică, sau cu rezistenfă dependentă de tensiune, a căror rezistenfă scade, cu o întârziere foarte mică, dacă tensiunea aplicată creşte, şi a căror rezistenfă creşte, când tensiunea scade. 1. Paragafe [npHMâHKH; palangres; Meer-grundschnure; fishing lines, spillers; tengeri alap-zsinor]. Pisc.: Şire de cârlige, cu nadă (amsii, aterine, etc.), folosite în pescuitul marin. După mărimea şi forma cârligelor, după nada care se foloseşte, după modul de confecfionare şi de instalare a şirelor de cârlige în mare, se deosebesc paragafe de nisetru, de rechin, de calcan, de guvizi, etc. 2. Paragel. Ind. petr.: Produs sintetic obfinut prin condensarea parafinei monoclorate cu hidrocarburi aromatice, de exemplu cu naftalină, în prezenfa clorurii de aluminiu. Prin adăugire de ^ aproximativ 1% paragei în ^ileiu^le cu punct de congelare înalt, se obfine o scădere importantă a punctului de congelare. (N. C.). s. Parageneză [napareHe3HC; paragenese; Pa-ragenesis; paragenesis; paragenezis]. Mineral.: 1. Formarea, în aceeaşi epocă, a unei asociafii de minerale. — 2. însăşi asociafia de minerale formată în aceeaşi epocă. Dacă formarea a avut ioc prin acelaşi proces şi în acelaşi timp, mineralele sunt în relafie paragenetică primară (de ex. feldspatul, cuarful şi mica în graniţe), iar dacă asocierea s'a produs în urma unui proces diage- w nefic, .parageneza se numeştş secundară (de ex. rodonitul, rodocrozitul. şi. mşnganomejanele ,dln pălăria, de fier). , . v- ; 4;. Parâglobînă [naparjio6hh; parag lobi ne ;Pa-raglobulin; paraglobuline; paraglobin].. 0hirn. biol;: Substanţă proteică prezentă în seruf sau în-globulele sângelui, şi care contribue la formarea fibrinşi. Sin, Paraglobulină, Substanfă fibrinoplasmică., 5. Paraglobulină. V. Paraglobină. e. Paragneis[naparHeHC;paragneiss;Paragneis; paragneiss; paragneisz]. Petr.: Gneis derivat din sedimente detritice, în parte feldspatice, ca, de exemplu, arcoza, grauwacke, etc, 7. Paragoni# [naparOHHT; paragonite; Para-gonit; paragonite; paragonit]. Mineral.: Varietate de mică sodică (H2Na Al ■ Si20i2)i cu proprietăfi analoage cu cele ale muscovitului. 8. Paragufta. Ind. chim. sp.: Amestec de guta-percă, cauciuc şi parafină; e folosit ca izolant, în special la cablurile telegrafice submarine. (N.C.). 9. Parahidrogen [napaBOflopoA; parahydro-gene; Parawassersfoff; parahydrogen; parahidrogen]. Fiz.: V. sub Ortohidrogen. 10. ParaSaxă [napajUiaKC; parallaxe; Parallaxe; paralîactic angle, parallax; parallaxis]. Geom.: Unghiul dintre dreptele cari unesc un punct foarte depărtat cu extremităfile unei baze de observare (mică în raport cu depărtarea dela punct la bază). 11. ~ asfronomică [acTpoHOMHHecKHH na-pajUiaKC; parallaxe asfronomique; asfronomische Parallaxe; astronomica! parallax; csillagâszafi parallaxis]. Astr.: 1. Unghiul sub care se vede, din centrul unui astru, depărtarea dintre centrul Pământului şi un observafor de pe suprafafa Pământului. Paralaxa este nulă când astrul este la zenitul, şi maximă când astrul esţe la orizontul observatorului (paralaxă orizontală). Datorită turtirii Pământului, valoarea paralaxei orizontale depinde de latitudine; ea este maximă pentru un observator dela ecuator. Valoarea paralaxei orizontale depinde de distanfa unui aştru de Pământ. Valoarea mijlocie, pentru un observator la ecuator, a paralaxei orizonfale a Lunii, este de 57"2, iar a Soarelui, de 8"80. — 2. V. Paralaxă stelară. 12. ~ sfelară [3Be3AHbiH napajuianc; paral-laxe steUaire; Sternparailaxe; star parallax; csillag-parallaxis]. Astr.: Unghiul maxim sub care se vede, dintr'o stea, raza orbitei Pământului. Dacă valoarea paralaxei este p, distanfa dela Pământ la stea este D=Âcotgp, R fiind raza orbitei pământeşti. Valoarea paralaxei se determină prin observarea pozifiilor stelei, în timp ce Pământul descrie orbita sa. Pozifiile succesive ale stelei alcătuesc o elipsă asemenea cu orbita Pământului, iar paralaxa este unghiul sub care se vede semiaxa mare a elipsei. 13. ~ sfereofotogrammefrică [CTepe0(J)0T0-rpaMMeTpHHecKHH napaJttiaKC; parallaxestereo-photogrammetrique; Betrachtungsparallaxe; stereo-photogrammefric parallax; stereofotogrammetriai parallaxis]. Fofgrm. V. Paralaxă stereoscopică. 14. ~ stereoscopică [cTepeocKonHHecKHâ na-paJiJiaKC; parallaxe stereoscopique; stereosko- 35$ pische ParaIIaxe; stereoscopic parallax; sztereo-szkopiai parallaxis]. Fofgrm.: 1. Unghiul dintre cele două raze vizuale corespondente, raportate la un centru de perspectivă al bazei de fotografiere. Se deosebesc: paralaxă stereoscopică orizontală şi paralaxă stereoscopică verticală. — 2. Diferenţa de coordonate ale punctelor corespondente de pe o stereogramă, coordonate raportate la centrele de perspectivă (coordonate spafiale) sau la punctele principale ale fotogramelor corespondente (coordonate plane). Se deosebesc: paralaxă lineară orizontală şi paralaxă lineară verticală. Sin. Paralaxă stereofotogrammetrică. i, Paraldehidă [napaJib/ţern#; paraldehyde; Paraldehyde; paraldehyde; paraldehida]. Chim.: Produs de polimerizare (tri- ^j_j mer) al acetaldehidei în pre- | 3 zenfă de acizi minerali con- q — CH centrafi; are p. t. 10,5* •• 12° / \ şi p.f. 124, 4°. La 50° se obfin n3C—CH O cca 40% paraldehidă. Parai- O—CH dehida se depolimerizează la I încălzirea cu urme de acid, CHS dând cantitativ acetaldehidă. E solubilă în alcool, în eter, cloroform, etc., şi pufin solubilă în apă. Sin. Paracetaldehidă, Paraaldehidă. două drepte coplanare, sau a două plane, de a nu avea niciun punct comun fa distanfă finită de un punct dat. Distanfa dintre două drepte sau dintre două plane paralele, adică lungimea segmentului de dreaptă perpendiculară pe ele, pe careul determină, e constantă. s. Paralel, pl. paraleluri [napajuiejib; trusquin; Parallelreifjer, Parallelrei^stock; surface gauge; pâr-huzamosvonal-huzo], Tehn.: Instrument care serveşte la trasarea liniilor cari constitue intersec-fiunea dintre suprafafa unei piese şi anumite plane paralele cu un plan de referinfă, sau la transpunerea unor lungimi pe o piesă, prin trasare. Se deosebesc paraleluri simple şi paraleluri de construcfie specială.— Paralelul simplu e constituit dintr'un ac de trasare (drept sau îndoit), montat într'un cursor care alunecă de-a-lungul unei tije port-ac solidare cu un postament de fontă sau de ofel, acul putând fi fixat la diferite unghiuri fafă de tijă; cursorul poat.6 fi blocat pe tijă printr'un şurub (v. fig. a), iar acul de trasare poate fi blocat în cursor prin acelaşi şurub sau prin alt şurub. Permite potrivirea în înăifime numai în plane perpendiculare pe direcfia tijei. — Se folosesc paraleluri la cari postamentul e constituit dintr'o placă străbătută de tija port-ac de a) paralel simplu; b) paralel cu tijă gradată; c) paralel cu tijă gradată şl cu cursor cu şurub micrometric; d) paralel universal; e) paralel universal cu umeri de ghidare; f) paralel însemnător cu placă; g) paralel universal fără tija port-ac de trasare. 2. Paralel [napaJttiejibHbiH; parallele; parallel; I trasare, de exemplu la trasarea liniilor paralele cu parallel; pârhuzamos, parallel]. Maf.: Calitatea a | o muchie a piesei (v. fig. /)• Sin. însemnător paralel. 359 Exemple de paraleluri de construcţie specială: 1. Paralel cţ iŞS gradată [napaJiJieJib crpafl-yHpyeMHM CTfepfeHeM J tru squin avec echelle des hauteurs; Reil^stock mit Hohenmafjstab; surface gauge with scale of height; meropâlcâs pârhuzamos-vonal-huzo]; Paralel a cărui tijă dreptunghiulară sau cilindrică e gradată, şi al cărui cursor are, de obiceiu, un vernier, astfel încât permite potrivirea înălfimii acului de trasat cu toleranfa de 0,1 mm (v. fig. b). Paralelul la care cursorul poartă un ac deplasabil cu ajutorul unui şurub micrometric permite potrivirea cu o toleranfa de 0,01 mm (v. fig. c). 2. ~universal [yHHBepcajibHbiH napaJiJieJib; irusquin universel; Universal-Reifjstock; universal surface gauge; univerzâlis pârhuzamos-vonalhuzo]: Paralel a cărui tijă de ghidare a cursorului se poate roti într'o piesă montată pe postament, astfel încât potrivirea acului de trasat se poate face şi în pozifii oblice ale tijei; de obiceiu, postamentul are la bază un canal în V întors, astfel încât paralelul universal se poate aşeza pentru trasare şi pe piese cilindrice (v. fig. d şi g). — Uneori, se foloseşte paralelul universal fără tijă port-ac (v. fig. g). — La unele paraleluri, postamentul are doi umeri pentru trasarea de linii paralele cu o margine dreaptă a piesei (v. fig.e). 3. Paralel pământesc, pl. paralele pământeşti [3eMHOH Kpyr; parallele de la Terre; Erdparal-4el; earth-parallel; foldparallel, pârhuzamos kor]. Geog.: Cerc obfinut prin intersecţiunea suprafefei geoidului cu plane perpendiculare pe axa polilor. Sin. Paralelă. 4. Paralelă. V. Paralel pământesc. 5. Paralelă, cală plan-~: Sin. Calibru-cală plan-paralelă (v. Plan-paralelă, cală ^-paralelă), 6. Paralelă, placă plan-~ .V. Placă plan-paralelă. 7. Paralelepiped [napajuiejieiraneA; parallel-epipede; Parallelepipedon; parallelepiped; paralelipiped]. Geom.; Prismă a cărei bază este un paralelogram. Când acest paralelogram este un dreptunghiu, paralelepipedul se numeşte paralelepiped dreptunghiu. 8. Paralelogram [napajuiejiorpaMM;paralîeIo-gramme; Parallelogramm; parallelogram; parallelo-gramm]. Geom.: Patrulater cu laturile opuse paralele. Are laturile şi unghiurile opuse egale. 9. Paralelogramul lui Watt [napaJUiejiorpaMM BaTTa; parallelogramme de W.; W. Paralello-gramm; W. 's parallelogram; W. parallelogramm]: Sin. Mecanism director (v.). 10. Paralelogramului, legea ~ forfelor. V. Forţelor, legea paralelogramului 11. Paralelogramului, regula ~ [33K0H napaji-JiejiorpaMMa; regie du parallelogramme; Paral-lelogrammgesetz; parallelogram rule; parallelo-grammszabâly]. Mec.: Suma R a doi vectori Flt F2 concurenfi, reprezentaţi grafic prin săgefi cu originile în punctul lor de concurenţă,. este reprezentată grafic de prima diagonală a paralelogramului ala cărui laturi reprezintă cei doi vectori, diagonală care are originea în punctul lor de concurenfă. 12. Părălufă [nojibiHyuiKa; pâquerfit#; liebchen, Tausendschon; daisy; szâ|Ş^f|#$p|. Bot.: Bellis perennis L.; famîlîacompoze|tjfir. Pfjfflj® vivace, cultivată pentru frumusefea &(* dispuse în capitule solitare, colorate de|^ ftb până la roşu închis, înflorind din Aprilie pânăi In Septemvrie. Se plantează în borduri, ronduri şi plat-bande, şi în ghivece. Se înmulfeşte prin seminţe şi prin despărfire. Se seamănă pe brazde; se re-pică; apoi se trece la locul definitiv. Sin. Bănuf. îs. Parâmă [KaHaT; aussiere, filin, ligne; Leine, Trosse, Kabeltau; line, hawser; kotel, hajokotel, fedelzeti kotel]. Nav.: Orice cablu (vegetal sau metalic) folosit la bordul navelor. Elementele unei parâme sunt: sfilata, adică firul obţinut prin răsu-cirea-~(to-sadarea) rnafmultor fibre de cânepă, de* in sau de bumbac, şi şuvifa, care este un ansamblu de mai multe sfilate răsucite |a un loc, în sens invers sensului" de răsucire al sfilatelor; ansamblul a trei sau a patru şuvife răsucite în sensul de răsucire al sfilatelor formează^parâTha. Parâmele au diverse numiri, după dimensiunile lor şi după funcfiunile pe cari le îndeplinesc la bord. Ele pot fi naturale sau cătrănite, spre a rezista mai bine la umezeală. După grosimea lor, parâmele pot fi parâme simple sau lanfane (v.), formate din mai multe şuvife, şi parâme împle- gy simpla, din şuvife neîmplefite; tite Sau garlihe (v.), fjj ?uvjje Împletite; c) împletită formate din 3* *'4 ^ |rej parâme simple (garlin). parâme simple. Lanfanele vegetale sunt: luzinul, comanda, mer-linul, saula, manevra şi aţa de vele, iar cele metalice sunt parâme rigide, flexibile şi foarte flexibile. în practica navigaţiei, parâmele metalice se numesc şi ş|iwa^vr7îg7). 14. Paramagnefîc [napaiviarHHTHbm; paramag-netique; paramagnetisch; paramagnetic; paramâg-neses]. V. sub Magnetism 4. 15. Paramen! [jiHiţeBaH CTeHKa; parement; Ver-blendung; face of a wall; borito, takaro]. Arh., Cs.,Tehri.: 1. Faţa văzută a unei construcţii sau a unui element de construcţie, făcută din zidărie sau din beton. — 2. Faţa văzută, lucrată, a materialelor de construcţie. — 3. Material care înbracă faţa văzută a unei construcţii sau a unui element de conslrucţie sau a unui schelet metalic sau de lemn. ie. Parametri directori [HanpaBjiHiomHe napa-MeTpbi; par3metres directeurs; Leitparameter; direction parameters; vezerparameterek]. Mat.: Coordonatele unui punct M, din plan sau din spaţiu, diferit de originea axelor de coordonate rectilinii ortogonale, şi care, împreună cu originea, determină direcţia unei drepte. — Dacă punctul M se găseşte la distanţa unitate de origine, valorile parametrilor directori au proprietatea că suma pătratelor lor e egală cu unitatea; în acest caz, parametrii directori se numesc cosinusuri diredtoâre âle dreptei, şi sunt egali cu cosinusurile imghiurilor formate de dreaptă cu axele rsistemului de coordonate. î. Parametrică, reprezentare ~ [napâMeTpn-HecKOe H306pa5KeHHe; representation; paramer-trique; Parameterdarstellung; parametric" repre-sentationj-parameteres âbrâzolăs]. Mat,: Reprezentare analitică a unei curbe sau a unei suprafefe, în care coordonatele curente ale curbei sau ale suprafefei sunt exprimate în funcfiune de unul, respectiv de doi parametri variabili. 2. Parametru [napaMeTp; parametre; Parâ-meter; parameter; parameter]. 1. Maf..' Mărime considerată constantă, care intervine într’o ecuafie, şi care poate lua diferite valori,de cari depind Valorile rădăcinilor ecuafiei. Dacă ecuafia în care este confinut parametrul este ecuafia unei familii de, curbe sau de suprafefe, fiecărei valori a parametrului îi corespunde .câte o curbă sau câte o suprafafă a familiei. — 2. Parametrul egal cu jumătate din lungimea coardei unei conice, perpendiculară, în focar, pe axa mare a conicei. 3. Parametru [napaMeTp; parametre; Para-meter; parameter; parameter]. Mineral.: Fiecare dintre lungimile dela origine, tăiate de o fafă oarecare a unui cristal pe cele trei axe de coordonate, definite prin intersecfiunea a trei fefe ale cristalului respectiv, cari nu apar|in toate trei aceleiaşi zone. 4. Paramine. Ind. petr.: Inhibitori cari se adaugă produselor petroliere pentru a le corija sau pentru, a le îmbunătăfi una sau mai multe proprietăfi. (N. C.). 5. Paraminoffavolină. V. Fiavanilină. 6. Paramol. V. Edinol. 7. Părângă. V. Dorângă 2. 8. Paranox. Ind. petr.: Inhibitor penfru reducerea puterii de corodare şi a oxidarii, la produ- sele petroliere. (N. C.). 9. Paranthelie. V. sub Meteori optici. io. Paranfiselenă. V. sub Meteori optici. u. Parapet [c|)aJibm6opT; pavois; Schanzkleid, Verschanzung; bulwark; korlât]. Nav.: Prelungirea bordajului unei nave deasupra punfii superioare, pe o înălfime potrivită, pentru a forma o protecfiune contra valurilor, pentru oamenii şi obiectele de pe punte; la partea superioară are o bordură, de obiceiu de lemn, numită copastie. 12. Parapet [napaneT; parapet; Brustwehr; parapet, breast-work; mellvedo]. Tehn. mii.: 1. în-tăritură de pământ sau de zidărie, în lucrările de fortificafie mai vechi, din spatele căreia trăgătorii puteau frage adăpostifi de loviturile inimicului. — 2. Forma de pământ rezultată dintr'o săpătură, aşezată în fafă, spre inimic, în lucrările de fortificafie pasageră contemporană. 13. Parapet. Cs.: Sin. Balustradă (v.). 14. Pararozanilină [napapo3aHHJiHH; pararos-anijine; Pararosanilin; pararosaniline; pararozanilin]. Chim. V. Parafuchsină. îs. Parascântei[npoTHBO/ţyroBon 3KpaH; ecran antiarc; Schutzwand gegen Oberschlăge, Rund- ifeuerschulz; arithanciBg scr’een;şz&rayedo}.* £//.: Ecran izolânt mcombustibil,*care'psevinfe formarea marcurilor electrice sau deteriorările pe cari arcurile fe-ar putea produce. Sin. Ecran antiarc. , ie. Parascântei [HCKpoyJlOBHTeJlb; pare-efincel-les; Funkenkammer; spark chamber;, szikrafogo}. Metl.: Dispozitiv constituit dintr'o cameră de tablă de ofel cu căptuşeală de material refractar* şi cu şicane la interior, care e intercalat între gura cu-biloului şi coş. Serveşte la refinerea scânteilor, a particulelor solide mai mari, incandescente,, şi a particulelor de praf antrenate de gazele de ardere. — Dispozitivul cu funcfionare umedă e constituit dintr'un con de tablă, montat deasupra gurii cubiloului; conul e stropit cu apă, care se scurge pe manta, formând o perdea cilindrică de apă. Gazele de ardere străbat perdeaua de apă, care stinge scânteile'şi antrenează particulele solide din gaze. 17. ~ [HCKpoyJlOBHTeJlb; pare-etincelles; Funkenfăngsr; spark arrest#r’f spark catcher; szikrafogo]. Mş. term.: Dispozitiv montat în camera Parascântei de locomotivă. 1) placa tubulară a camerei de fum; 2) elemente de supra-încălzitor; 3) colector de supraîncălzitor; 4) feavă de admi--siune; 5) coş; 6) parascântei cu pânză de sârmă (cu sită metalică); 7) cap de emisiune; 8) uşa camerei de fum. de furr sau în partea superioară a coşului unei locomotive cu abur. Serveşte pentru a împiedeca J) parascântei din placă metalică găurită; II) parascântei cu jaluzele; f) cameră de fum; 2) coş; 3) parascântei; 4) cap de emisiune. ieşirea prin coş.a particulelor aprinse de combustibil (scântei). Toate locomotivele cari ard corr> m buşfibil. soled sunt, în mod obligatoriu, echipate cu parascântei. — Dispozitivul, montat în camera de fum a locomotivei, funcţionează prin trecerea curentului der; gaze arse prin diferite şicane, şi poate fi: q piesă cilindrică sau conică de •pânză de sârmă,; cu ochiuri pătrate având latura de cca 5-V-6 mm, montată între, coş şi capul de emisiune (v, fig.); o colivie cilindrică, de vergele de ofel; o placă metalică, găurită în formă de ciur, montată pe întreaga lungime a camerei de fum; inele de tablă dispuse în formă de jaluzele (v. fig.); etc. Dispozitivul montat în coşul locomotivei funcţionează prin devierea curentului de gaze de ardere şi fărâmiţarea particulelor aprinse prin lovirea lor de perejii de deviere (v. fig.). Partea superioară a coşului locomotivei, unde se montează dispozitivul, are o formă specială, de pălărie sau de căciulă. Sistemul este folosit, mai ales, la locomotivele cari Parascânfei în coşul locomotivei, î) perete deviator; 2) parascânfei; 3)păiăria coşului; 4) coş; 5) camera de fum. ard cărbuni uşori şi lemne. î, Parasol [cBeTonperpaAHTejib; parasoleil; Sonnenschutzblende;shade box; fenyfogoJ.C/nem.; Apărător montat pe obiectivul unui aparat de cinematografie, pentru a împiedeca pătrunderea în aparat a luminii parazite. 2. Parasol [BepXHee KpblJlO; parasol; Parasol; parasol, high set wing; paraszol]. Av.: Aripă de aeronavă monoplan dispusă deasupra corpului Aripă parasol. 1) fuzelaj; 2) aripă parasol; 3) tren de aterisaj. (fuzelajului) aeronavei, şi legată de acesta prin hobane, corzi, etc. (v. fig.). 3. Paraşută [napaimOT; parachute; Fallschirm; parachute; ejtoernyo]. Av.: Aparat care reduce vitesa de cădere a unui corp prins de el, folosind rezistenfa pe care aerul o opune suprafefei sale de formă adecvată. Paraşuta este compusă din ur- mătoarele părfi: un „sac de paraşută in care paraşuta se introduce astfel pliată, încât să Ocupe un'volum mic şi totodată să se poată desfăşura în aer în mod sigur; voalura paraşutei; de obiceiu în "formă de calotă sferică, având,fa partea superioară un orificiu de scurgere a aerului,' şi care e confecfionată, în general, din mătase (suprafafa ei purtătoare pentru lansarea personalului este cuprinsă între 50 şi 60 rri2 şi e calculată pentru vitesa de cădere de-5*■•5,5-m/s,liar pentru , lansări de materiale, suprafafa voaluri*! este calculată în raport cu greutatea acestora şi cu vitesa admisă la aterisare) pentru ca şocul ,cu pământul să nu le facă inutilizabile); suspan-fele, cari se compun dintr'un număr variabil de corzi, lungi de cca 6<**8 m, cu mare rezistentă la tracfiune, şi cari leagă voalura paraşutei de harnaşamentul acesteia; harnaşamentul paraşutei, de care sunt fixate suspantele, şi care se leagă de corpul paraşutistCilui sau de materialele da lansat. Greutatea totală a unei paraşute portative de personal este de cca 8---9 kg. Paraşutele de persoane sunt de următoarele tipuri: paraşută de scaun, pe care persoana se aşază; paraşută dorsală, care e purtată pe spate; paraşută de genunchi, care e purtată pe genunchi; paraşută exterioară, care se prinde cu agrafe de harnaşa-ment numai dacă este nevoie; scaun-paraşutăf care formează un corp comun cu paraşuiistul în cădere. Cele mai multe paraşute sunt Înzestrate cu o paraşută-piîot (paraşută extractoare), cu diametrul de maximum 1 m, care e legată de paraşută şi are un schelet cu nervuri de ofei şi cu resorturi; paraşuta-pilot se smulge singură din sacul paraşutei, la deschiderea acestuia, antrenând desfăşurarea paraşutei propriu zise. Paraşutele pot fi cu deschidere automată, sau cu deschidere comandată (v. sub Paraşutism). 4. ~ luminoasă [napaiiIiOTHafl paneTa; parachute lumineuse, parachute â fusees; Leuchi-fallschirm; fiare parachute; vilâgito ejtoernyo]: Paraşuta cu care se lansează un material cu bază de magneziu, care se aprinde în cădere şi produce o lumină intensă. Se foloseşte pentru iluminarea unei suprafefe terestre (a unui teren, în caz de aterisare forţată, etc.). 5. Paraşuta ascensorului [napaimOT jmcjDTa; parachute de l'ascenseur; Aufzugsfangvorrichtung, Sicherheitsfangvorrichtung; lift safety brake; fel-vono-ejtofogo]. V. sub Paracăzător. 6. Paraşutism [napaniK)TH3M; parachutisme; Fallschirmspringen; parachutism; ejtoernyos ugrâs], Av.: Practica saltului cu paraşuta, pentru şcoală sau antrenament, în scopuri sportive sau utilitare. Saltul cu paraşuta cuprinde cinci faze. — Prima fază o constitue desprinderea de avion, în care paraşutisful are vitesa de sbor a avionului. Rezistenţa aerului poate împiedeca desprinderea paraşutistului de avion, la vitese foarte mari (peste 700-• *800 km/h); de aceea există dispozitive mecanice speciale de expulsare a paraşti-tistului, din avioane cu vitese foarte mari. — A 362 doua fază e căderea liberă a paraşutistului, înainte de deschiderea paraşutei, deschidere care nu se face imediat (automat sau comandat), pentru ca paraşuta să nu se încurce In organele avionului, ci la o distanfă de acesta de cei pufin 20"*25 m. Prelungind căderea liberă, paraşu-tistul, din cauza rezistenfei aerului, ajunge ia o vitesă limită de cădere uniformă, care, la înălţimi de 1000* *«2000 m, în atmosfera standard, este de cca 55***56 m/s (adică 200*• *210 km/h) pentru un om cu greutatea de cca 70 kg. Pentru avioane cu vitese sub 210 km/h, vitesa de cădere a paraşutistului creşte deci până la valoarea limită, iar pentru avioane cu vitese mai mari, vitesa de cădere a paraşutistului descreşte până la valoarea limită, pentru care şocul de deschidere a paraşutei nu este dăunător organismului omenesc. — A treia fază e deschiderea paraşutei, care durează mai pufin decât o secundă, şi supune organismul paraşutistului la un efort datorit variafiei vitesei, care nu trebue să depăşească de cinci ori greutatea corpului său, şi care corespunde vitesei limită de cădere de 200--210 km/h. Paraşutistul care sare dintr'un avion cu vitese simfitor mai mari decât 210 km/h va trebui să-şi deschidă deci comandat paraşuta, numai după ce, datorită rezistenfei aerului, vitesa sa va ajunge la valoarea de mai sus (care nu mai este periculoasă). — A patra fază o constitue căderea cu paraşuta deschisă, în care paraşutistul cade cu o vitesă uniformă de cca 5 m/s (18 km/h), datorită dimensionării paraşutei, care este astfel calculată, încât şocul cu pământul să nu fie periculos. La această vitesă, efectul de antrenare al vântului poate abate mult paraşuta dela căderea pe verticală. în cazul unui vânt puternic, paraşutistul poate evita efectul de antrenare al acestuia, prin deschiderea paraşutei la înălfime mică deasupra solului (minimul admisibil de înălfime deasupra solului este de 100*-*150 m). — A cincia fază e contactul cu solul, în care paraşutistul atinge solul cu genunchii îndoifi, pentru a amortisa şocul, având de suportat pe picioare un efort egal cu de cca 3,5 ori greutatea corpului său (acceleraţia corespunzătoare fiind de cca 3,5 g, în cazul unei vitese de contact cu solul egală cu 5 m;s). Vântul măreşte intensitatea şocului cu pământul, deoarece măreşte vitesa rezultantă de cădere a paraşutei. El devine dăunător numai pentru vitesa de 11 m/s, căreia îi corespunde, la contactul cu solul, accelerafia de cca 7 g, care nu mai poate fi suportată în mod normal de organismul omenesc. Deci, trebue evitat saltul cu paraşuta, când vântul are o vi-ess de peste 11 m/s. 1. Parafone: Sin. Exanol (v.). 2. Paratrăsnet [rpOMOOTBOA I paratonnerre; Blitz-ableiter; lightning conductor; villâmlevezeto]. Elf.; Dispozitiv metalic aerian, în legătură conductoare permanentă cu pământul, care serveşte spre a proteja sistemele tehnice şi personalul contra efectelor dăunătoare ale trăsnetului, prin faptul că se descarcă prin el, la pământ, trăsnetele cari ar cădea. asupra unei anumite zone din jur, şi prin faptul că efluviile prin vârfurile sale reduc sarcinile norilor în trecere. Se compune din unul sau din mai multe vârfuri metalice inoxidabile de obiceiu de platină (sau de cupru), sudate pe vergele de ofel galvanizat, verticale, legate conductor una cu alfa şi ia o priză de pămânf. Vârfurile se montează la înălfime cât mai mare, deasupra instalaţiei de protejat. Se folosesc adeseori vergele cu secfiune pătrată, cu dimensiunea laturilor de ordinul centimetrilor, iar drept conducte, fie cabluri de ofel, cu secfiunea echivalentă cu 50 mm2 secţiune de cupru, fie bare de ofel cu secţiune pătrată, cu latura de 15**'20mm, susţinute de crampoane de oţel, în formă de furcă, la distanţa de 12 • • • 15 cm de acoperiş, de cornişa lui şi de zidurile pe lângă cari coboară la priza de pământ. La cca 50 cm sub suprafaţa solului, conducta de legătură la priza de pământ se abate, de obiceiu orizontal, transversal pe zid, pe o distanţă de 4*-*5 m, fiind înconjurată cu cocs, spre a fi protejată contra /ruginirii, penfru a coborî apoi într'un puţ destul de adânc sau într'o groapă cu adâncimea până la 5 m, plină cu cocs, unde e sudată la priza de pământ, care e compusă dintr'o tablă de ofel cu aria simplă de cca 2 m2. Priza de pământ poate fi constituită şi din benzi de cupru, cu grosimea de cca 10 mm şi lăfimea de cca 20 mm, cari pot avea o lungime dela câteva zeci până la sute de metri. — Se recomandă ca fiecari două vergele de paratrăsnet să aibă cel pufin o conductă de punere la o priză de pământ. Se consideră că fiecare paratrăsnet apără, la sol, o zonă circulară, cu raza egală cu dublul înălfimii sale deasupra solului, şi cu centrul sub paratrăsnet. 3. Paravalanşă [jiaBHHOOTBOAHTejib; pare-avalanche; Lawinenverbauung; avalanche baffle works; lavinavedomu]. Cs.: Construcfie destinată să apere o cale de comunicafie terestră (şosea, cale ferată), de avalanşe. Poate fi executată, fie sub forma unui zid de piatră sau de beton, aşezat pe coasta muntelui, transversal pe direcfia de înaintare a avalanşelor, fie dintr'un acoperiş de bârne, de metal sau de beton armat (v. fig.), aşezat deasupra liniei, şi rezemat, spre munte, pe un zid de sprijin, iar spre vale, pe contraforturi sau pe arcade de zidărie sau de beton. 4. Paravan [niHpMa, HCiiaHCKafl CTeHa; para-vent; spanische Wand, Wandschirm, Schirmwand; folding screen; spanyolfal, vedofal]. Arh., Cs.: -1. Perete vertical, în general de lemn, de gro- Paravalanşă. a) zid de sprijin; b) acoperiş de befon armat; c) contrafort; d) parapet; e) gabarit; f) dren; g) rigolă. 363 sime mică, şi de diferite înălfimi (de obiceiu mai mare decât 1,70 m), folosit pentru a limita un anumit spaţiu în inferiorul unei încăperi. Poate fi construit, fie continuu, dintr'un singur material sau din materiale diferite (de ex. din lemn şi panouri de sticlă), fie cu deschideri (ferestre şi uşi). — 2. Piesă de mobilier, formată din unul sau din mai multe panouri legate între ele cu balamale, folosit în încăperi ca apărătoare contra curenfilor de aer sau a radiaţiilor unui corp de încălzit, ori pentru a masca anumite obiecte sau porţiuni din încăpere. Panourile sunt alcătuite, fie ca perefi continui, fie din cadre de lemn sau de metal, ale căror goluri sunt acoperite cu o ţesătură textilă, cu foi de hârtie, de carton, de asbest, de placaj sau de tablă. De obiceiu, paravanele sunt decorate cu motive picturale sau de sculptură, constituind elemente ornamentale de interior. î. Paravan hidraulic [rHApaBJiHHecKHH sKpaH j paravent hydraulique; Schirm-Wassermesser; hy-draulic screen; ernyos vizmero]. Hidr.: Instrument de măsură a vitesei apei din canalele regulate, compus dintr'un panou cu secfiune aproape egală cu cea a canalului (5), care e fixat pe un cărucior; paravanul se mişcă împreună cu apa, cu o vitesă egală cu vitesa medie (Vm) din canal, astfel încât debitul de apă (Q) se determină din relafia 2. Paravane metalice [MeTajuiHHecKHe nepe-ropo^KH; paravents metalliques; Metallschirme; metal screens; femellenzo]. Agr.: Baraje în formă de semicerc, construite din foi de tablă de 1,50X0,70 m şi fixate pe pământ la 50*"60m, în faţa focarelor de lăcuste călătoare. După ce lăcustele sunt mânate de bătăiaşi, în fafa paravanelor, acestea se strâng în formă de cerc, iar lăcustele sunt omorîte prin mijloace mecanice şi chimice. s. Paravan! [BeTpooxpaHHTejib; paravent; Windschutzanlage; wind protection device; szel-vedo]. C. f.: Dispozitiv folosit pentru reducerea curenţilor de aer în lungul liniilor unei staţii de triaj, în special în lungul cocoaşelor. Paravânturile sunt formate, fie dirwnai multe rânduri de arbori, fie din panouri de lemn cu goluri, şi se aşază între linii, perpendicular pe axa căii. 4. Paravăfraiu [npeAOxpaHHTejib npoTHB y-flapOB KO^eprH; anti-ringard; Feuerlochschoner; fire-door protection ring; tuzejdajtonyilâs-vedo]. Tehn.: Tablă de otel îndoită, montată pe periferia cadrului uşii unui focar, sau numai pe partea inferioară a cadrului. Serveşte ca protecfiune a marginii tablelor focarului şi a niturilor de fixare, contra loviturilor vătraiului de curăţit focul sau ale lopefii de focărit, ca şi contra acţiunii flăcărilor. 5. Parazăpadă [cHencHan orpa^a; grille pour retenir la neige; Schneefanggitter; snow fence; hofogorâcs]. Cs..* Grilaj mic de bare metalice sau de tablă perforată, aşezat la marginea strea-şinei unui acoperiş, pentru a împiedeca alune- carea şi căderea zăpezii de pe versantul acoperişului (v. fig.). Parazăpadă. a) căprior; b) învelitoare de figle; c) parazăpadă; d) jghiab; e) vedere din fafă a parazăpezii. e. Parazăpezi [np0THB0CHer0Bbie orpantAe-HHH; paraneige, pareneige; Schneeschutzanlage, Schneezaun; snow-fence, snow-protection device; hovedomu]. Drum., C. f.: Dispozitiv folosit pentru apărarea de înzăpezire a debleurilor de cale ferată sau de şosea. Parazăpezile pot fi fixe sau mobile, şi se aşază paralel cu debleul de apărat, Ia cca 30- • - 40 m (nu mai pufin însă decât 25 m) dela marginea acestuia, în partea din care bat vânturile dominante. Parazăpezile fixe sunt formate, fie din plantafii de arbori, fie din diguri de pământ (cavalieri) sau din ziduri de piatră. Parazăpezile mobile sunt construite în formă de garduri, cu goluri sau cu perete plin, executate din panouri de scânduri, de împletituri de nuiele sau de sârmă, legate cu sârmă de stâlpi verticali, sau aşezate oblic pe capre de lemn, ori sprijinindu-se unele de altele, la partea superioară (v. fig.). b Parazăpezi de panouri, a) parazăpezi cu panouri sprijinite uneie pe aifele; b) parazăpezi cu panouri fixate de stâlpi. Ele sunt montate toamna, şi demontate primăvara. Uneori, în regiunile cu ierni lungi, pot fi construite din blocuri de ghiafă aşezate în rânduri orizontale, cu spafii între blocuri. Parazăpezile cu goluri apără mai bine decât cele cu perete plin, fiindcă zăpada se depune, pe o anumită porfiune, şi în spatele acestor parazăpezi, mărind cantitatea de zăpadă refinută. Când creasta depozitului de zăpadă a ajuns la o înălfime de cca 2/3 din înălfimea parazăpezilor, se scot panourile şi se aşază într'o nouă pozifie convenabilă sau pe creasta depozitului, pentru a servi ca parazăpezi mai 364 jnalte (v. fig.). Mutarea succesivă a parazăpezilor se execută până când înălfimea marginii superioare a lor, fafă de nivelul şinelor, atinge 9 m, după care zăpada trece pe deasupra debleului. * S Mufarea panourilor de parazăpezi. 1), 2) şi 3) pozifii succesive ocupate de panouri. Pentru a împiedeca pătrunderea zăpezii în lungul liniei, se montează, |a intrarea în debleu, parazăpezi speciale, aşezate oblic fafă de cale, sau în arc de cerc. 1. Parazit [napaSHT; părăsite; Părăsit, Schma-rotzer; părăsite; elosdi]. Zoot., Bot.: Animal sau plantă care trăieşte pe alte viefuitoare, hrănindu-se cu substanfe pe cari le ia dela viefuitoarea-gazdă. Unii parazifi, deşi trăiesc pe corpul altor viefuitoare, nu se hrănesc pe seama acestora, ci le folosesc numai ca să fie vehiculafi şi adăpostiţi (comensali). Alţii, deşi se hrănesc, uneori, pe seama viefuitoarei-gazdă, contribue şi ei la alimentafie sau alungă alti parazifi periculoşi, adică trăiesc în simbioză (fiinfe mutualiste). Para-zifii sa împart în zooparazifi, cari trăiesc, de obiceiu, pe animale (unii, ca tenia, se găsesc şi pe plante), şi fitoparazifi, cari parazitează, de obiceiu, plantele (unii, ca Tricophyton, se găsesc şi pe animale). în general, prin acfiuni mecanice sau toxice, atrofiază unele organe ale viefuitoarei-gazdă şi provoacă turburări funcfionale; se cunosc şi parazifi cari sunt folositori gazdei, datorită antagonismului biologic dintre unele specii de paraziţi (de ex. coccinele distrug coccidele şi afidele, etc.). 2. Parazifi [riapa3HTbi; parasites; Schmarofzer; parasites; elosdiek]. Ind. fexf.: Fibre secundare, existente chiar pe firul unei gogoşi de mătase, provenite dintr'un defect al aparatului excretor al viermelui de mătase. 3. Parazifi electromagnetici [3JieKTpoMarHHT-Hbie napa3HTbi; parasites; Luftstorungen, elektro-magnetische Storungen; parasitic disturbances; elektromâgneses zavarok]. Radio: Perturbafii prin inducfie electromagnetică, produse într'o cale de radiocomunicafie de fenomenele electromagnetice din atmosferă (descărcări atmosferice, furtuni magnetice, etc.) sau de cele din instalafiile industriale (tramvaie, motoare cu colector, aparate de radiologie, etc.). Paraziţii înrăutăţesc calitatea transmisiunilor radioelectrice şi micşorează, implicit, raza de acfiune a posturilor de radioemisiune. Intensitatea undelor radiate de posturi scade, când creşte distanfa; la distanfa de post Ia care intensitatea undelor parazifilor depăşeşte 10---15% dif* dea .a semnalelor electromagnetice radiate-rde acesta,: parazifi i devin supărători -— şi amplificarea, care afectează şi paraziţii, nu. ie ppafe reduce acfiunea* — . c !•••} ; • v r- După provenienja lor, se deosebesc: , 4. ~ electromagnetici atmosferici [aTMOC(})ep-Hbie ajieKŢpoMarHHTHbie napa3HTbi; parasites atmospheriques; atmosphărische Storungen; Luftstorungen; atmospherics, strays, staticş, X. 'ş; leg-kori elektromâgneses zavarok]: Parazifi provocaţi de fenomenele electromagnetice din atmosferă, în gama undelor radioelectrice cuprinse între 20 şi 30000 mf sgomotele parazite naturale se datoresc, aproape excluziv, câmpurilor electromagnetice radiale de descărcările electrice ale norilor de furtună. Acestea se propagă la foarte mari distanfe, prin reflexiuni în ionosferă. Paraziţii pot proveni .dela furtunile de căldură sau dela furtunile frontale. Regiunile frontale generatoare de parazifi se numesc fpcare de parazifi. Numărul total şi energia tbtală a parazifilor atmosferici recepfionafi într'un loc dat alcătuesc regimul local al parazifilor atmosferici. El prezintă variafii diurne, sezoniere şi anuale, datorită acti-vităfii oragioase pe glob, reflexiunii şi, mai ales, absorpfiei undelor în ionosferă. în particular, căderea de dimineafă a curbei perturbafiilor înregistrate coincide cu răsăritul Soarelui în ionosferă, în punctul ultimei reflexiuni, şi este utilizată pentru goniometrarea indirectă a focarelor de parazifi. Studiul experimental al parazifilor atmosferici se face cu radiogoniograful, cu atmogoniograful şi cu atmograful. — Radiogoniograful permite înregistrarea direcfiei de sosire a undelor electromagnetice, la o stafie de recepţie, cu ajutorul unei antene dirijate. Se folosesc, fie goniografe cu sector îngust (cari înscriu numai paraziţii din sectorul îngust format în jurul vârfului cardioidei de recepfie, înscrierea fiind împiedecată, pentru rest, de un circuit paralizor montat în opozifie), fie goniografe cu oscilograf catodic (cu două antene pe direcfii fixe, cu două circuite de amplificare identice, cuplate cu plăcile deviante ale oscilografului, şi cu înregistrare fotografică pe ^ film mobil). — Atmogoniograful e un radiogoniograf modificat, adaptat pentru înregistrarea parazifilor atmosferici. — Atmograful serveşte la înregistrarea regimului local al parazifilor atmosferici, prin măsurarea puterii electromagnetice primite la sta-fiunea de recepfie, şi prin înregistrarea numărului de parazifi recepfionafi în unitatea de timp. La undă purtătoare dată, acfiunea parazifilor atmosferici se poate combate numai prin măsuri luate în posturile de radioemisiune sau de radio-recepfie, prin sisteme diferenfiale de radiorecepfie, dispozitive limitatoare, sau prin folosirea modulaţiei de frecvenfă în locul celei de amplitudine. 5. ~ electromagnetici industriali [3JieKTpo-MarHHTHbie npoMbiuuieHHbie napa3HTbi; parasites industriels; industrielle Storungen; industrial parasitic disturbances; ipari elektromâgneses zavarok]: Parazifi provocafi de fenomenele electromagnetice din instalafiile industriale: descărcări 365 electrice de punere în serviciu, de scoafere din serviciu, sau produse chiar în serviciu, în maşini cu colector, în instalafii de sudură, aparate electro-medicale, etc. Efectul lor scade, în general, când scade sub o anumită valoare lungimea de undă purtătoare folosită în radiocomunicafii. Acfiunea parazifilor industriali se poate combate, fie prin măsuri de reducere a acestora, aplicate surselor industriale, fie prin măsuri luate în înseşi instalafiile de radiocomunicafii, ca pentru paraziţii atmosferici. Paraziţii industriali se reduc, în instalafii, prin următoarele mijloace: condensatoare electrice legate în paralel cu contactele cari îi cauzează (contactele de întrerupere, colectoarele şi psriiie maşinilor cu colector, etc.); bobine electrice legate, de obiceiu, împreună cu condensatoarele, penfru a forma circuite-buşon (circuite de rejecfie sau filtre de supresiune); blindaje (ecranări) electromagnetice (învelişuri metalice, şi cari împiedecă propagarea parazifilor în exteriorul lor. j. Paraziticid [ 1. napa3HToy6HBaioin(HH; para-siticide; parasitenvertilgend; parasiticide; paraziti-cid, elosdiolo. —2. napa3HToy6HBafomee cpe#-CTBO;parasiticide; Parasitentoter; parasiticide; para-zicitid, elosdiolo]. 1. Gen.: Calitatea unai substanfe de a distruge parazifii de origine animală sau vegetală. — 2. Substanfă care are proprietatea de a distruge parazifii. Sin. Antiseptic, Insecticid, Ver-mifug, etc. 2. Parazifii făinii [napa3HTbi MyKH; parasites de la farine; Mehlschmarotzer; flour parasites; lisztelosdiek]. Ind. alim.: Insectele cari va-tămă făina (numite impropriu parazifi). — Dintre acestea, sunt mai importante: Moliile făinii (fluturaşii: Ţinea granella, Pyralis farinalis, Ephestia kuchniella Zell), cari se înmulţesc repede, dând 3-**6 generafii pe an şi infectând deci puternic făina, într'un timp foarte scurt. Omizile acestor molii secretă un lichid vâscos cu care înfăşură particulele de făină (preferind făina de extracfie mare), formând astfel cocoloaşe. Daunele consistă nu numai în cantitatea de făină consumată (care se ridică la cca 300 kg făină consumată pe an de cele câteva generafii de larve provenite dintr'o molie), dar mai ales în cantitatea de făină murdărită cu ouă, gogoşi goale, cadavre de fluturi şi excremente de larve; datorită acestora, făina capătă un miros foarte neplăcut şi nu mai poate fi folosită decât pentru hrana vitelor. Păianjenul făinii (Acarus farinae), care infectează puternic făina prin quăle, larvele şi excrementele acestora, dându-î miros ae miere de albine. Făina atacată de păianjen este vătămătoare şi nu poate fi folosită decât în scopuri industriale. Gândacii făinii (Tribolium confusum, cunoscut şi sub numele de gândăcelul brun, Tenebria mo-litor şi Tyrogliphus farinae), cari produc aceleaşi stricăciuni ca şi moliile. 3. Parazitism [napa3HTH3M; parasitisme; Parasitismus; parasitism; elosdieseg]. Gen.: Ansamblul condifiunilor de existenfă ale unei fiinţe (plantă sau animal parazit), care trăieşte pe o altă fiinţă vie (gazdă), dela care îşi ia hrana. După organele pe cari se fixează parazitul, se deosebesc: parazitism extern şi parazitism intern. Când parazitul trăieşte incidental pe o fiinţă, el se găseşte în stare de pseudoparazitism. 4. Parazitologie [napasHTOJiorHH; parasitolo-gie; Parasitenkunde; parasitology; parazitologia, elosditan]. Gen.; Ştiinfa care se ocupă cu studiul parazifilor şi cu acţiunea pe care o au asupra animalelor (incluziv omul) şi a plantelor pe cari le parazitează, ca şi cu boalele pe cari le produc. 5. Parazitotrop [napa3HT0Tp0nHbrâ; parasito-trope; parasitotrop; parasitotropic; parazitotrop]. Chim. biol.: Calitatea unei substanfe medicamentoase de a se fixa şi de a acfiona direct asupra unui parazit, în interiorul organismului unei viefuitoare, spre deosebire de substanfele chimice folosite în medicină, cari acfionează asupra organismului şi cari se numesc organotrope (v.). e. Parbriz [BeTposaiiţmiţaTejib; pare-brise; Windscheibe, Windschutzscheibe ; wind shield, wind screen; szelvedo, szelvedoiiveg]. Transp.: Paravan transparent, plasat în fafa conducătorului unui vehicul (de ex. automobil, avion), pentru a-l proteja de curentul de aer şi de praf, sau de corpuri străine pe cari le antrenează aerul. Parbrizul trebue să asigure o bună vizibilitate, fără deformarea imaginilor. De aceea se confecfionează din sticlă sau din mase plastice transparente (de ex. din plexiglas). Penfru a evifa rănirile cari ar putea fi provocate prin spargerea sticlei, se folosesc la parbrize, în general, geamuri de siguranţă (v.), de exemplu geam securizat (călit în curent de aer), geam stratificat (alcătuit din foi suprapuse şi lipite cu răşini sintetice), geam armat (cu armaturi de fire sau de fesături metalice, înglobate). 7. Parc [napK; parc; Park; park; park, liget]. Urb.: 1. Suprafafă de teren, cu întindere relativ mare, amenajată cu spafii plantate, cu alee, lacuri, fântâni ornamentale, ansambluri de elemente arhitecturale, etc., folosită ca loc de odihnă şi de plimbare pentru locuitorii unei aglomeraţii umane. — 2. Parcelări pentru locuinfe, în cari spafiile verzi sunt foarte numeroase (numire improprie, folosită în fara noastră). 8. Parc [napK; parc; Park; park; park]. Tehn., Transp.: 3. Locul în care se fin sau se depozitează toate vehiculele, maşinile, aparatele, etc., pe cari le are o instituţie sau o întreprindere (parc de automobile, parc de materiale, etc.). — 4. Totalitatea vehiculelor, a maşinilor, a aparatelor, etc., pe cari le are o institufie sau o întreprindere. 9. ~ de colectare [3ar0T0B0HHbiH nyhkt; parc de collecteurs; Sammelpark; collecting sta-tion; gyujto âllomâs]. Expl. petr.: Instalafie care cuprinde separatoare şi rezervoare pentru colectarea fifeiului, separarea lui de gaze, stocarea şi pomparea lui. io. ~ de depozitare [xpaHHJîbHbiH flBop; parc de depof; Lagerpark; storing yard; rakpark]: Teren m mărginit, îngrădit sau neîngrădit, care serveşte pentru depozitarea materialelor, a mărfurilor, a deşeurilor, etc., într'o instalafie tehnică (atelier, fabrică, staţiune, etc,). i* Parc de 1 rezervoare [napK pe3epByapoB; parc de reservoirs; Reservoirpark; tank farm; tar-tănypark]. Expl. petr.: Instalaţie compusă din rezervoarele în cari se colectează ţiţeiul deja sonde. 2. ~ de separatoare [oTfleJifliomaH ycTaHOBKa; parc deşeparafeurs;Separatorenpark; separator battery; elvâlaszto âllomâs]. Expl. petr.: Instalaţie care cuprinde un grup de separatoare în cari se separă gazele de ţiţeiul produs de sonde. 3. ~ de vehicule [napK noflBHJKHoro coc-TaBa; parc de vehicules; Fahrpark; roltfng stock park; jârmupark]. Transp.: Totalitatea vehiculelor pe cari Ie are o administraţie de cale ferată (locomotive, vagoane, automotoare), de autobuse, de tramvaie, etc. Parcul de vehicule se împarte în parc activ sau circulant, adică în parc de vehicule în serviciu pentru efectuarea transporturilor, şi în parc pasiv, adică în parc de vehicule cari, după destinaţia lor sau după starea lor, sunt retrase din serviciu (vehicule defecte, vehicule în reparaţie, vehicule de rezervă); parcul pasiv poate fi parc de vehicule defecte, parc de vehicule în reparaţie, parc depozit sau de rezerve. 4. Parcare [napKOBaHHe; parcage; Parkung; parking; tartozkodâs]. Transp.: Staţionarea vehiculelor, un timp mai îndelungat, în locuri rezervate în acest scop. Sin. Parcaj.. 5. loc de ~ [mscto jpiH napKOBaHHH; lieu de parcage; Parkplatz, Rastplatz; parking place; tartozkodăsi hely, âllomâsozo hely]. Drum.: Spafiu amenajat, în afara unei şosele sau a unei străzi, ori în anumite porţiuni ale acestora, şi destinat staţionării vehiculelor un timp mai îndelungat, în general, locurile de parcare se amenajează în apropierea unor instituţii importante, a terenurilor de sport, a parcurilor, muzeelor, restaurantelor, plajelor sau ştrandurilor, etc. Uneori se pot amenaja, ca locuri de parcare, antepieţele, dacă acestea nu sunt interzise circulaţiei vehiculelor. Parcarea vehiculelor poate fi liberă sau supusă unei taxe. Sin, Piaţă de parcare, 6. Parcelă [ynaCTOK; parcelle, lot; Parzelle; lot, division; parcella]. Cad., Urb.: Suprafafă dintr'un teren, bine conturată şi delimitată, şi care formează obiectul unei anumite exploatări sau al unei anumite folosiri. 7. ~ cadastrală [Ka/ţacTpajibHbiâ ynacTOK; parcelle cadastrale; Grundstuck; cadastral landed property; kataszteri parcella]. Cad.: Parcelă care constitue o proprietate funciară individualizată, făcând un corp unitar şi având un număr special, rezultat din măsurătoarea cadastrală a terenului, şi numit numărul topografic al parcelei. 8. Parcelă [jiecHOă ynacTOK; parcelle; Ab-teilung; wood lot, compartment, forest division; erdoparcella]. Silv.: Porţiune de pădure, delimitată pe teren, fie prin linii naturale (văi, culmi), fie prin linii artificiale deschise special în pădure, fie prin drumuri, sau printr'o combinafie de astfel de linii. Ea rezulta din împărţirea pădurii, în scopul uşurării orientării, administrări» şi controlului. 9. ~ analitică [aHaJiHTHHeCKHH y^acTOK Jieca; parcelle d'etude; Bestand; stand; folytonos parcella]: Porţiune de pădure, omogenă din punctul de vedere al factorilor naturali de producţie: sol, climă şi arboret. Sin. Parcelă de studiu. io. ~ de studiu [HCJieflOBaTeJibHbiă yqacTOK; parcelle d'etude; Bestand; stand; folytonos parcella]. V. Parcelă analitică. n. Parcelare [pa3fleji Ha ynacTKH; parcei-lement; Flâchenteilung, Parzellierung; parcelling; parcellâlâs]. Cad., Urb.: Operaţiunea de împărţire în parcele a unei suprafefe de teren. Sin. Lotisare. 12. ^ [ynacTOK; parcellement, lotissement; Parzellierung; parcelling; parcellacsomo]. Cad., Urb.: Grup de parcele cari constitue un ansamblu ordonat. O parcelare de djmensiuni mari poate confine, pe lângă parcele, străzi pentru accesul la parcele, şi terenuri Rezervate pentru grădini şi instituţii de utilitate publică (şcoale, spitale, etc.). 13. Parchet [jiecoceKa; parquet; Schlag; felling area; vâgâs]. Silv.? 1 * Suprafafa dintr'o pădure tăiată ras, într'un an, în cazul exploatării prin tăieri rase. — 2. Suprafaţa pe care s'a executat într'o pădure o tăiere, fie de produse principale, fie secundare. 14. Parchet [napKeT; lame de parquet; Parkett-stab; parquetry fillet; parketa]. Ind. lemn.: Piesă de lemn obţinută din frize, prin } dt c)yt ' dt ~ dx{ (i,;=1,...,») şi dacă = (*i «<,)» y%~rn (** uo) («=1' • - •, 1) sunt ecuafiile curbelor integrale, se defineşte parenteza lui Lagrange cu ajutorul expresiunii r -i-v/96»' ^ \ °’“e] âU««'0»p c)«p e«0)' şi se demonstrează că ea nu depinde de t. s. Parfum [^yxn; parfum; Parfum, Duftstoff; scent, perfume; illatszer, parfum]. Ind. chim. sp.: Amestec de substanfe lichide sau solide, cari emană miros agreabil, asemănător celui de flori, de mirodenii, sau mirosuri de fantazie. Afară de parfumurile propriu zise, sunt considerate ca par-fumuri: apa de toaletă (apa de Colonia), sărurile mirositoare, etc. Apa de păr, cremele de fafă, lofiunile, pudrele, etc., sunt „preparate parfumate". Materiile prime necesare pentru fabricarea parfumurilor sunt: substanfele mirositoare, fixa-torii şi solvenfii. Substanfele mirositoare pot fi: uleiuri eterice (ca atari sau deterpinate, numite şi esenfe de parfum), unele substanfe de origine vegetală sau animală, sau substanfe chimice de sinteză. Uleiurile eterice mai des întrebuinfate sunt: uleiurile de bergamot, de brad, busuioc, citronelă, gera-niu, lămâie, levănfică, neroii, paciuli, pelin, rosma-rin, trandafir, etc., utilizate ca atare sau numai componenfii lor, cari au o putere mai mare de parfumare şi sunt mai stabili. Se folosesc ca sub-stanfe mirositoare şi esterii alcoolilor naturali, obfinufi din uleiurile eterice, de exemplu: acetatul de citronelil (cu miros de trandafir şi de lăcrămioară), sau acetatul de linalil (cu miros de bergamot şi de levănfică), etc., cum şi alcoolul cinamic (cu miros de măceş), formiatul de isobornil (cu miros de pin), ionona (cu miros de violete), cumarina (cu miros de fân proaspăt), vanilina, etc. Substanfele mirositoare se obfin şi prin sinteză; unele substanfe reproduc exact principiul mirositor natural al plantelor, ca, de exemplu, acetatul de benzii (miros de iasomie), aldehida benzoică (miros de migdale amare), benzoatul de benzii (balsam de Peru), antranilatul de metil (miroş de lămâifă), etc.; altele au miros nou, neobfinuf din uleiurile eterice naturale, ca, de exemplu: acetatul de butii (miros de fructe), acetatul de feniletil (de trandafir), acetofenona (de mimoză), bromstirolul (de zambilă), butiratul de amil (de banane), etilvanilina (de vani-lină forte), naftatul de eti! (de flori de portocal), fenilacetatul de paracrezol (de narcisă), salicilatul de butii (de trifoiu), etc. Fixatorii sunt substanfe greu volatile şi uşor solubile; ei scad tensiunea de vapori a principiului mirositor, împiedecând împrăştierea prea rapidă a mirosului, deci „fixează" mirosul, dând parfumului calitatea de a se evapora lent şi continuu. Ca fixatori se întrebuinfează drogurile aromatice (vegetale şi animale) şi unele produse de sinteză. Drogurile aromatice, de origine vegetală, mai importante, sunt: balsamurile de Siam, de Sumatra, de Peru, de Tolu, styrax-ul, ladanum-ul, olibanul, smirna, opopanaxul, vanilia, boabele de fasole tonka, rădăcinile de stânjenel, seminfele de ambră, de cuişoare, muşchii de stejar, etc., cari, supuse unor tratamente cu solvenfi volatili, 375 dau rezinoide întrebuinfate, de asemenea, ca fixa-tori, la prepararea unor parfumuri. Rezinoidele se pot obfine şi din uleiurile eterice, ca reziduu de distilare, păstrând mirosul uleiului respectiv, datorită unui rest de uleiu eteric pe care-l confin. Drogurile aromatice de origine animală sunt pufine, deşi importanfa lor este mare (moscul, civeta, ambra şi castoreum-ul). — Se mai întrebuinfează, ca fixatori, numeroşi produşi de sinteză (salicilatul de benzii, benzoatul de benzii, benzoatul de iinalil, cinamatul de etil, ^c.). Ca solvent se întrebuinfează, aproape excluziv, alcoolul etilic (în unele cazuri se poate întrebuinfa şi alcoolul isopropilic), care trebue să fie foarte pur, pentru ca impurităţile să nu dăuneze mirosului plăcut de parfum. Parfumurile se prepară disolvând componenfii, ia rece, iar răşinile fărâmate se amestecă cu solventul în agitator, şi se filtrează (unele substanfe sunt macerate mai mult timp, în alcool); uleiurile eterice provenite din flori şi extrase pe grăsime sunt apoi extrase cu alcool. Mirosul de flori, care se obfine printr'o combinare potrivită a diferitelor uleiuri eterice naturale, cu substanfe artificiale şi cu produse mirositoare de sinteză, constitue elementul principal care interesează la un parfum; se poate reda, aproape perfect, orice miros de flori, finându-se seamă de intensitatea mirosului şi de tensiunea de vapori a componenfilor (dacă intervalul punctelor de fierbere ale componenţilor este prea mare, se adaugă alfi componenfi, cu puncte de fierbere intermediare, pentru stabilirea unei punfi de continuitate). Se prepară şi mirosuri de fantazie, inexistente în natură. Fixa-torul se adaugă după stabilirea mirosului, cerce-tându-se după un timp nuanfa mirosului, care poate fi îmbunătăfită, cu condifiunea ca mirosul de bază să nu fie acoperit de adausuri. Parfumurile sunt lăsate un timp pentru desvoltare completă („să se roadă"). Se prezintă, de obiceiu, sub formă lichidă (concentrate sau în solufii diluate). 1. Parfumăfor de gaze [ra300#0pHpyK>iiţHH armapaT; parfumeur pour gaz; Gasodoriesier-apparat; gas scenting apparatus; gâzillatosito]. Tehn.: Aparat folosit penfru odorizarea gazelor. V. sub Odorizarea gazelor combustibile. 2. Parfiynerie [nap(|)K)MepHoe np0H3B0ACTB0; parfumerie; Parfumerie, Herstellung von Riech-stoffen; scent industry; illâtszeripar]. Ind. chim. sp.: Industrie, care se ocupă cu prepararea parfumuri-lor. Când parfumurile sunt extrase din materia primă naturală, parfumeria se numeşte extractivă. Când el se prepară din sifcstanfe chimice, parfumeria se numeşte de sinteză, şi funcfionează, de obiceiu, ca anexă a altor industrii chimice. 3. Pârgă [cneJiOCTb; maturite (desfruits); Reife (der Fruchte); (fruit) ripeness; erettseg (gyumolcs)]. Agr.: Starea de coacere a fructelor, care corespunde, In general, maturităţii acestora. V. şi sub Pârguire. 4. Pârghie'[pbinar; levier; Hebel; lever; emeltyu]. Mec., Tehn.: Bară rigidă, care are un punct fix, numit şi punct de articulafie sau punct de reazem, şi asupra căreia se exercită o forfă conside- rată motoare şi o forfă considerată rezistentă. Dacă punctul fix se găseşte între punctele de aplicafie ale forfei motoare şi ale forfei rezistente, pârghia se numeşte pârghie de genul întâiu; dacă punctul de aplicafie al forfei rezistente se găseşte între celelalte două puncte, pârghia se numeşte de genul al doilea, iar dacă punctul din mijloc e punctul de aplicafie al forfei motoare, pârghia se numeşte de genul al treilea. Pârghia e în echilibru, când momentele forfelor motoare şi rezistente, în raport cu punctul fix, sunt egale şi de^ sens contrar. în tehnică, sunt numite pârghii barele cari au un punct de articulafie sau de reazem, fix, şi cari sunt supuse, în principal, la încovoiere; barele cari sunt solicitate, în principal, la tracfiune, la compresiune sau la torsiune, se numesc tije. Sin. Levier. — După serviciul pe care-l efectuează, pârghiile se clasifică în modul următor: pârghii de acfionare, pârghii de comandă şi pârghii de manevrare. 5. ~ de acfionare [npHBOAHOfi pbinar; levier de manoeuvre; Triebhebel; driving lever; hajto emeltyu]: Pârghie care serveşte la transmiterea mişcării între două organe ale sistemului tehnic (maşină, aparat, mecanism, dispozitiv) din care face parte. Forma pârghiilor diferă după felul mişcării pe care o transmit şi după sistemul tehnic în care funcfionează. Pârghiile pot fi drepte, cotite sau curbate; după felul mişcării, se deosebesc pârghii rotitoare, oscilante sau cu deplasare lineară. Exemple de pârghii de acfionare: pârghia de repartizare, din timoneria de frână a unui vehicul de cale ferată; pârghia de frână a frânei electrohidraulice; pârghia de ambreiere; pârghia cotită, din distribuia cu declic comandat a unui motor cu abur, cu piston; pârghia oscilantă transversală, din distribufia cu supape cu legătură neîntreruptă, a motorului cu abur, cu piston; pârghia de fuzetă a unui autovehicul; pârghia de direcfie a direcfiei unui autovehicul; pârghia de egalizare a instalafiei de frână a vehiculelor de cale ferată; etc..... '........—.....— e. ~ de comandă [ynpaBJifliomHâ pbinar levier de commande; Steuerhebel, Betătigungs-hebel; steering lever, control lever; vezeremeltyu, vezeto emeltyu]: Pârghie care serveşte la comanda mişcării unui sistem tehnic (maşină, aparat, dispozitiv, instalafie) sau a unei părfi a lui. Forma pârghiei de comandă diferă după sistemul tehnic pe care-I deserveşte şi după mişcarea pe care o comandă. Pârghia poate fi dreaptă, cotită sau curbată, şi poate avea mişcare de translafie, de rotafie sau de oscilafie. Pârghia de comandă transmite comanda direct sau la distantă. Exemple de pârghii de comandă: pârghia de schimbător de sens de mers, a unei locomotive; pârghia de schimbare de sens de mers, la frâna unui aparat de ridicat; pârghia de comandă, în distribufia cu sertar a unui motor Diesel; pârghia de comanda, în instalafia de centralizare electrodinamică a stafiilor de cale ferată; pârghia de comandă a pornirii şi a opririi mişcării unei maşini de lucru; cul- «■ 376 butorul din distribufia motoarelor termice cu supape; pârghia de parcurs, care comandă manevrarea aparatelor de blocare dintr'o stafie de cale ferată; etc. î. Pârghie de manevră.V. Pârghie de manevrare. 2. ~ de manevrare [MaHeBpHpyioiiţHH Pbinar ; levier de manoeuvre; Stelhebel; switch lever; beâllito emeltyu, kezelo emeltyu]: Pârghie care serveşte la manevrarea unui sistem tehnic (maşină, aparat, dispozitiv) sau a unei parti a lui. Forma pârghiilor de manevrare diferă după sistemul tehnic la a cărui manevrare sunt folosite; de obiceiu, ele au la un capăt un mâner sau opedală. -Exemple de pârghii de manevrare: pârghia de manevrare a frânei cu bandă; pârghia de manevrare, cu contragreutate, a frânei cu clichet; pârghia de manevrare a frânei de autovehicul (cu mâner sau cu pedală); pârghia de manevrare a macazurilor de cale ferată; pârghia de oprire şi de pornire â unei maşini-unelte; etc. 3. Pârghie de egalizarea frânei [KOMneHCHpy-lOllţHH T0PM03B0H pbinar; levier compensateur du frein; Bremsausgleichhebel; brake compen-sating lever; fek-kiegyenlito emeltyu]. V. sub Pârghie de acfionare. 4. Pârghie de cale [}Kejie3H0A0p0}KHbiH pbi-Har; pince; Brechstange; pinch bar; vâgâny-emeltyu, feszito rud]. C. 1. Unealtă formată dintr'o bară rotundă de ofel, care are un capăt lăfit şi ascufit, şi care serveşte la lucrări de linie, ca mutarea şinelor, ripa-rea căii, scormonirea balastului înghefat, etc. 5. ~ de cale [pbi-nar c daniMaKOM; anspect, levier; Gleis-hebestange; crow bar; vâgânyemeltyu]: 2. Unealtă formată dintr'o bară de lemn, care are montat, la un capăt, un papuc de ofel (îmbrăcăminte de ofel), şi care serveşte la diferite lucrări de linie, ca montarea şinelor, riparea căii (v. fig.). -picior de capră [pbiqar K03HH HOîKKa; Pârghii de cale. (pince â) pied de biche; Geifjfufj, spike drawer; kecskelâb-emelorud]: ofel, curbată, care are la un capăt un călcâiu cu ghiare, confecfionat cu un contur determinat, şi care serveşte la lucrări de întrefinere a căii, la scoaterea crampoanelor din traversă (desprinderea şinelor), etc. (v. fig.). Nagelklaue; Unealtă de Pârghie-picior de capră. 7. Pârghie, braf de ~ [njieno pbiqara; bras de levier; Hebelarm; lever arm; emeltyukar], Mec.: Distanfa dintre punctul fafă de care se ia momentul unei forfe şi acea forfă. s. Pârghie, presă cu V. sub Presă. 9. Pârghiei, braful ~ [nJieHO pbinara; bras du levier; Hebelarm; lever arm; emeltyukar], Tehn.: Distanfa dintre punctul fix al unei pârghii şi punctul de aplicafie al forfei care se exercită asupra pârghiei. 10. Pârguială. V. Pârguire. 11. Pârguire [C03peBaHHe; maturafion; Reifen; yeilow-ripeness; erleles]. Agr.: Prima fază de coacere a fructelor, caracterizată prin schimbarea colorii şi a consistentei pulpei (înmuiere), prin scăderea acidităţii şi prin creşterea confinutului în zahăr. Corespunde, în general, maturităţii, când produsele pot fi recoltate, fără să fi atins însă şt maturitatea fiziologică. Sin. Pârguială. 12. Parhelse. V. sub Meteori optici. 13. Parhefiiu, termeni de ~ [TepMHHbi nap-rejlHH ; termes de parhelium ; Parheliumterme; parhelium terms; parhelium-termek]. Fiz.: Termenii spectrali ai atomului de heliu, cari corespund unei orientări antiparalele a spinilor celor doi electrom (spinul total nul). 14. Pasian [MflrKHH (jpapcjDOp; parian; Parian; parian; parian]. Ind. st. c.: Porfelan moale, ne-smălfuit, având masa cu luciu semimat; confine 30-•-50% feldspat, 30***50% caolin cu argilă albă* şi 1 % magnezit. Este întrebuinfat la executarea statuetelor şi a altor lucrări de sculptură. îs. Păriş [Mojio/ţan apeBecHHa; bas perchis; geringes Stangenholz; low pole-wood; alacsony karo]. Agr. V. sub Stadiu de desvoltare. 16. Parkerizare [napKepH3au;Hfl; parkerisation; Parkerisierung; parkerization; parkerizâlâs]. MetL V. sub Fosfatare. 17. Parkinsonia. Paleonf.: Gen de amonit, care cuprinde specii caracteristice pentru Dogger. Are cochilie discoidală, larg ombilicată, cu coaste bifurcate, uneori cu noduri. Linia de sutură este puteYnic încreţită. îs. Pârfire. Ind. text., Vops. V. Gazare. 19. Pârlit, maşină de ~ fire [ManiHHa ajih’ 06iHMaJlHBaHHH HHTeH; machine â gazer Ies fils; Sengmaschine fur Făden; machine for singe-ing threads; fonalperzselo-gep]. Ind. text.: Maşină asemănătoare cu o maşină de bobinat, care netezeşte firele prin carbonizarea (pârlirea) capetelor de fibre ieşite înafara firului. Se deosebeşte de maşina de bobinat prin faptul că are un sistem de ardere cu gaze, care produce câte o flacără pentru fiecare fus, prin care firele trec cu o vitesă convenabil aleasă, pentru a se arde capetele de fibre ieşite în exterior, fără ca firul propriu zis să se da-gradeze. Firele de alimentare se desfăşură de pe fusele,, mosoarele sau bobinele aşezate pe o ramă, trec întinse prin ochiuri conducătoare, prin flacără, şi se deapănă pe bobine. Firele netezite prin pârlire sunt mai apte pentru prepararea aţelor şi penlru mercerizare. 37? î. Pârlit, maşină de ~ fesăîura [ManiHHa flJifl o6mMaj!HBaHHH TKaHH; machine â griller, gril-leuse; Sengmaschine, Gassengejsingeing machine; szdvetperzselo-gep]: Maşină care netezeşte suprafaţa fesăturilor brute, prin carbonizarea (pârlirea) fibrelor aderente şi a căpătâielor de fibre ieşite în-afară. Se deosebesc: maşini de pârlit cu plăci incandescente, cari se folosesc pentru fesături netede; maşini de pârlit cu cilindri, cari se folosesc tot pentru ţesături netede, dar rareori; maşini de pârlit cu flacără, cari se folosesc pentru fesături rare şi pentru fesături cu desene în adâncime. Maşina de pârlit cu plăci incandescente (v. fig.) cuprinde: un grup de bare întinzătoare (1), peste Maşină de pârlit cu plăci incandescente. 1) bară întinzătoare; 2) cilindri conducători şi întinzători; 3) plăci metalice incandescente; 4) bare de stins; 5) basin cu apă; 6) cilindri de stors; 7) mecanism pendular penfru depunerea fesăturilor în falduri. cari ţesătura circulă întinsă în lăfime; un grup de cilindri conducători şi întinzători (2), cari transportă şi aduc fesătura în contact cu nişte plăci metalice incandescente (3), cari carbonizează fibri-şoarele aderente şi capetele de fibre ieşite înafară; două bare de stins (4), cari distrug (prin presiune) eventualele focare de ardere ivite pe ţesătură; un dispozitiv de umezire (5), care previne aprinderea fesăturilor; un dispozitiv de stors (6), care se completează de obiceiu cu mecanisme de periat; un dispozitiv (7) de depunere în falduri a ţesăturii pârlite; un ventilator aşezat deasupra, care elimină scrumul, gazele rezultate prin ardere şi vaporii cari se formează la pârlirea umedă. Cilindrii conducători de deasupra plăcilor incandescente pot fi ridicafi sau coborîfi, după cum temperatura plăcilor este mai înaltă sau mai joasă. Maşina de pârlit cu cilindri funcfionează după acelaşi principiu ca maşina de pârlit cu plăci, cu deosebirea că, în loc de plăci, are cilindri rotitori de cupru, încălzifi pe dinăuntru. Maşina de pârlit cu flacără e cea mai răspândită şi se foloseşte lâ fesăturili rare sau la fesă- turile cu efecte de legătură în relief (rips, fagure, etc.). Ea cuprinde cilindri de întindere şi de conducere, dispozitive de ardere (cu gaz de iluminat, gazolină, gaz de generator sau gaz de sondă), dispozitive de stins, de periat, de înfăşurat sau pentru depunerea fesăturii în falduri, şi de potrivit vitesa de înaintare a fesăturii prin partea cea mai caldă a flăcării. Maşinile cu flacără pot avea efect pe o singură parte, sau pe ambele părfi ale fesăturii. O maşină cu efect pe ambele părfi şi cu patru dispozitive de ardere (v. fig.) cuprinde: un cilindru de. întindere şi de conducere (1), de pe care fesătura circulă peste o serie de alfi cilindri şi bare deconducere, de dimensiuni mai mici; două dispozitive de pâriit cu Maşină de pariit cu flacără. cî ( 0 cilindru de întindere şi de conducere? r, ?'2). 3). 4) Şi 5) dispozitive da pârlii cu (la- r> a iiccu.a căra; 6) cilindri de stins; 7) mecanism pen-asupra unei parfi du|ar de depus în )aldur| a fesăturii; alte două dispozitive da pârlit cu flacără (4) şi (5), cari acfionează pe partea opusă a fesăturii; o pereche de cilindri stingători (6), şi un mecanism pendular (7), care depune fesătura în falduri. Maşinile de pârlit fesăturile de lână, semilână, mătase şi semimătase sunt echipate cu cilindri suplementari, îmbrăcafi cu pâslă, pentru slingerea părfilor din fesătură cari se aprind. 2. Pârlifura scoarfei [o6}KHr ApeBecHoă Kopbi; fente d'insolation; Rindenbrand, Sonnenbrand; sunscaid; keregperzseles, napperzseles]. Silv.: Defect al arborelui în picioare — şi apoi ai lemnului —, produs prin moartea cojii pe o anumită porfiune, sau în benzi, datorită insolafiei puternice. Este frecventă la arborii tineri, cu coaja netedăt cari trec brusc, din masiv, în bătaia Soarelui, în urma lucrărilor de exploatare, a doborîfurilor de vânt» etc. Dintre speciile din fara noastră, sufer de pârlitura scoarfei, în primul rând, fagul, molidul» paltinul, teiul, cireşul şi mărul. 3. Pârloagă. V. Pârlog. 4. Pârlog [iţejlHHa; terre en friche; Brachacker, Brachland; fallow land; ugarfold]. Agr.: Pământ arat, dar care, nefiind destul de gras, este lăsat mai mulfi ani să se odihnească. Sin. Pârloagă (în Moldova). 5. Parmac [orpaAHbrâ koji; pieu; Pfahl;fence pole; karo]. Cs.: Fiecare dintre stâlpii unui gard sau ai unei prispe. e. Parmaclâc. Cs.: Sin. Balustradă (v.). 7. Parmen auriu [30Ji0T0e h6jioko; parmen d'or; Winter-Goldparmăne; pearmain; teii arany-pârmen]. Agr.: Varietate de măr de toamnă şi de iarnă, originară din Anglia, obfinută prin altoirea arborelui Pirus malus L. Arborele creşte drept şi viguros în pepinieră, formează coroane largi, piramidale, dese, şi cere tăieri regulate de rărire. Se pretează la orice sistem de tăiere şi la orice mod de cultură. E pufin pretenfios la sol şi pufin rezistent la boale şi la atacul insectelor. Fructifică de timpuriu; rodeşte abundent, odată la doi ani; trăieşte 25 • • ■ 40 de ani. Are fructul mijlociu, uneori mare, de formă tronconică regulată. Pelifa e de coloare gaibenă-aurie, acoperită la maturitate de o rumeneală în dungi roşii aprinse, foarte vii. 378 Miezul e gălbuiu, fondant, dulce, cu o acidifate plăcută de renete, şi cu o aromă foarte fină. 1. Pârnaie. Ind. far.: Vas de lut, mai larg în partea de sus, cu capacitatea de 4**-5 I. 2. Părpărifă: Sin. Pârpărifă, Pârpălifă (termeni regionali din Bărăgan şi din regiunea de câmpie a tării). V. sub Pietrele morii. s. Parsec [napceK; parsec; Parsek; parsec; parsek]. Astr.: Unitate de măsură folosită pentru a exprima depărtările dela Pământ ale corpurilor cereşti. Parsecul este depărtarea la care ar fi situată, fafă de Pământ, o stea, a cărei paralaxă stelară este egală cu o secundă. Parsecul este echivalent cu 3,26 ani-lumină sau 3,08.1013 km. Pentru a exprima distanfele obiectelor cereşti extragalactice, se folosesc şi multiplii kiloparsec şi megaparsec. 4. Parselenă V. sub Meteori optici. 5. Parte [nacTb n0HT0Ha; pârtie; Briickenteil; part of a bridge; hidresz]. V. sub Portifă. 6. Parfe carosabilă. Drum. V. Carosabilă, partea 7. Parte levigabilă [oTMyHHBaeMafl qacTb; pârtie levigable; abschlămmbarer Teii; washable part; lebego resz]. Ind. cimt.: Fracfiunea fină din agregatele folosite la prepararea betoanelor, care, la agitare cu apă, rămâne în suspensie. Partea levigabilă nu trebue să depăşească 3 % din greutatea totală a agregatelor. s. Parter [nepBbiH 3Ta}K; rez-de-chaussee; Erdgescho^; ground-floor; foldszint]. 1. Arh., Cs.: Totalitatea încăperilor dintr'o casă, al căror planşeu este situat la nivelul terenului sau al străzii, ori la o mică înălfime fafă de acesta. 9. Parter [napTep; parterre; Parterre; pit; foldszint]. 2. Arh.: Partea dintr'o sală de spectacol, cuprinsă între fundul sălii şi fotoliile de orchestră, şi ale cărei scaune sunt aşezate direct pe planşeul sălii. 10. Parfer [napTep; parterre; Blumenbeet; flower bed; virâgâgy, vetemenyes âgy]. 3. Hort.: Partea dintr'o grădină, destinată cultivării florilor. u. Particulă [naCTHiţa; particule; Partikel; partide; reszecske]. Fiz.: Parte dintr'un corp, de masă de repaus mică, şi individualizabilă. 12. ~ ol. V. a, particulă 13. ~ elementară de materie [3JieMeHTapnaH HaCTHlţa MaTepHH; particule elementalre de matiere; elementare Materieteilchen; elementary matfer partcle; elemi anyagreszecske]. F z.: Parte distinctă de materie, care nu poate fi considerată ca sistam de două sau de mai multe particule de materie distincte. Actualmente se consideră ca elementare următoarele pariicule de materie: electronul (v.)f protonul (v.), neutronul (v.), pozi-tronul (v.) mesonii jjl pozitiv şi pi negativ, mesonii n pozitiv,7t negativ şi tc neutru (v.), neutrino(v.), — iar ca particulă a câmpului electromagnetic, fotonul (v.). 14. ^ primară [nepBHHHaa HacTHiţa, 3apo-Ablili; particule primaire; PrimărpaHikel; primary partide; primer reszecske]. Chim. fiz.: Particulă coloidală care se formează din substanfa fazei care se dispersează în timpul dispersiunii, şi care nu prezintă discontinuitate internă. 15. ~ secundară [BTOpH^Hâfl HaCTHiţa; particule secondaire; Sekundărpartikel; secondary pârtie e; szekunder reszecske]. Chim. fiz.: Particulă coloidală obfinută prin unirea mai multor particule primare (v.). Particulele secundare se pot forma spontan, sau sub acfiunea agenfilor coagulanfi. îs. Particule, accelerator de ~ [ycKopHTeJib HaCTHiţ; accelerateur de particules; Teilchen-beschleuniger; partide accelerator; reszecske gyorsito]. Fiz.: Aparat pentru accelerarea de particule elementare electrizate şi de nuclee atomice uşoare. V. şi sub Tehnica accelerării particulelor elementare. 17. Particule indiscernabile [neoTJiHHaeMbîe HaCTHiţbi; particules indiscernables; ununterscheid-bare Teilchen; indiscernible particles; megnem-kulonbdztetheto reszecskek]. Fiz. Faptul că un sistem atomic este compus din particule elementare indiscernabile, are, în Mecanica cuantică (v. Cuantică, mecanică ^), consecinfe mult mai importante decât în Mecanica clasică. Fie q± variabila (sau totalitatea variabilelor, cum sunt coordonatele de pozifie şi de spin) care caracterizează, din punctul de vedere cinematic, particula întâi, fafă de un anumit sistem de referinţă; q2, variabila care caracterizează particula a doua fafă de acelaşi sistem, etc., şi qn, variabila care caracterizează particula a n-a. Funcfiunea de undă cp, care descrie comportarea sistemului de n particule din punctul de vedere al Mecanicei cuantice, este o funcfiune de q±l q2,-‘-,qn, soiufie a ecuafiei undelor. Indiscernabilitatea particulelor se manifestă prin faptul că o permutare arbitrară făcută asupra variabilelor q±-..qn nu trebue să afecteze consecinfele fizice ale teoriei. Se poate demonstra că, din această premisă, rezultă că funcfiunea de undă trebue, fie să rămână invariantă fafă de toate aceste permutări, fie, cel mult, să-şi schimbe semnul pentru permutările impare. în primul caz, funcfiunea se numeşte simetrică şi particulele sunt supuse statisticei lui Bose-Einstein; In cel de al doilea caz, funcfiunea se numeşte antisimetrică, şi particulele sunt supuse principiului de excluziune* al lui Pauli, sau urmează statistica lui Fermi-Dirac. După anumite considerafii bazate pe teoria cuantică relativistă a particulelor elementare, particulele cu spin nul sau întreg ar aparfinea primului caz; cele cu spin semiîntreg, celui de al doilea. Experienţa confirmă aceste concluzii. Electronii sunt supuşi principiului de excluziune ceea ce duce la consecinfe importante în explicarea pro-prietăfilor atomilor şi ale moleculelor. îs. Paitiu [xapaK'repHCTHKa npoeKTa; parti; Vorstellung; conception; fogalom]. Arh., Artă: 1. Concepfia de ansamblu adoptată de un arhitect, pentru întocmirea unui proiect, sau de un artist, penfru executarea unui tablou, cu privire la stabilirea proporfiilor, la repartizarea plinurilor şi a golurilor, a umbrelor şi a luminii, etc. — 2. Caracteristicele unui proiect sau ale unui tablou, cari îl deosebesc de alte proiecte sau tablouri cu acelaşi subiect. 379 1. Părul-ciufei [KpyiHHHa; nerprun, bourgue-pine; Kreuzdorn; buckthorn; varjutovis]: Sin. Veri-gar. V. Spinul-cerbului. 2. Parvis [npejţBopHe; parvis; Vorhof, Kirch-platz; court, parvis; templomter, eloudvar]. Arh.: Piafa din fafa unei biserici sau a unui templu. Parvisul poate fi înconjurat de o incintă (galerie, balustradă, etc.), sau de clădiri. s. P. A. S. Chim.: Abreviafie pentru acidul para-amino-salicilic, care e un acid 2-hidroxi-4-amino-benzoic. Se obfine sintetic prin nitrarea benzenului, care se sulfonează; prin reducerea derivatului nitrosulfonic se obfine acidul meta-amino-sulfonic care, prin topire alcalină, se transformă în meta-amino-fenol; acesta e carboxilat fie cu bioxid de carbon, sub presiune, fie cu carbonat de amoniu, în soiufie apoasă, de asemenea sub presiune, şi cu bicarbonat de sodiu; se produc următoarele reacfii: so8h so8h OH COOH I I 1 I /\ /\ /\ /\ M_N02-^ J_NOrr 11 J 1 C — COOH HC VC-OH II I HC CH c-nh2 —oh \/“ \/ -nh2- \/ I nh2 P. A. S.-ul se ppate prepara şi din anhidridă fta-lică, transformând-o în ftalimidă, nitrând şi apoi oxidând cu hipoclorit de sodiu, în soiufie, pentru a se obfine acid nitroantranilic, care se diazotează şi se transformă în acid niirosalicilic, care se reduce la acid para-amino-salicilic. în acest procedeu se produc următoarele reacfii: /Vr /\ ®)nh —CO/ •o,nQ:c> /\ COOH /Ni COOH OaNlJOH HjNl^^OH I Cco>° . \/ \/ /'Ncooh ">o2n!v/!nh2 Se prezintă ca o pulbere albă sau slab gălbuie, cu p.t. 136 •••146°, solubilă în apă (1°/oo), în alcool 1/20, în eter 1 /50, în cloroform 1 /4000. E folosit ca atare, sub formă de sare de sodiu, sau ca ester etilic, în doze mari, în combaterea tuberculozei. (N. C.). 4. Pas i'CeHeHHe, pacTOHHne, mar; pas; Abstand; distance; tâvolsâg, koz]. Tehn.: 1. Dimensiunea lineară a unui sector unitar care se repetă de-a-lungul sau în latul unui sistem tehnic, constantă în direcfia în care se repetă sectorul unitar. — 2. însuşi sectorul, unitar cap intervine în defi-nifia pasului de sub 1. 5. ~ de prăjini [ce^eHHe 6ypHJibHOH Tpy6bi; section de tiges de forage; Bohrgestăngezug; drill pipe stand; furorudazat-koz]. Expl. petr.: Agregat alcătuit din trei sau din patru prăjini de sapă (v.), îmbinate cu legături normale (v.). Extragerea garniturii „în paşi" în loc de „în bucăfi" dă o importantă economie de manoperă, reducând numărul înşurubărilor-deşurubărilor la o treime, respectiv |a un sfert. e.* ~ de pupinizare [mar nyriHHHsaiţHH; pas de pupinisation; Spulenabstand; coil spacing; pupi- nizâlâsi tâvolsâg]. Elf.: Distanfa dintre locurile vecine în cari sunt montate bobinele de reactanfă (bobinele Pupin) pe circuitele electrice pupinizate. 7. ~ de scară funcfională [mar (jDymajHO-HaJibHOâ iHKaJlbi; pas, intervalle; Teii; segment; resz]. Nomg.: Distanfa care separă două diviziuni succesive cari se găsesc pe suportul unei scări funcfionale. Pasul scărilor funcfionale este, de obiceiu, de 1***5 mm. 8. ~ de surpare [pacTOHHne oâpymeHHH; pas d'eboulement; Teilung des Zubruchgehens; distance of breaking down; szakadâsi tâvolsâg]. M/ne: Distanfa dintre două puncte succesive în cari au Ioc surpări dirijate ale acoperişului, la exploatarea unui strat. Pasul de surpare depinde de natura acoperişului, de înălfimea frontului, de felul armării, de înclinarea stratului, de lungimea frontului. 9. Pas [mar; pas; Steigung; pitch; emelkedes]. 3. Gen.: Distanfa dintre un punct al unei elice circulare şi cel mai apropiat punct al ei situat pe aceeaşi paralelă cu axa elicei. Acest pas se numeşte şi pas longitudinal. V. şi sub Elice circulară. 10. ~ aerodinamic at unei elice aeriene [aapo-AHHaMHHecKHH mar B03flyniH0r0 BHHTa,' pas aerodynamique d'une helice aerienne; aerodyna-mische Luftschraubensteigung; aerodynamical pitch of an airscrew; legcsavar aerodinamikus emel-kedese]. V. sub Pas geometric al unei elice aeriene. 11. ~ constant, elice cu ~ constant. V. Elice cu pas constant. 12. ~ de canal elicoidal de burghiu [mar HepBHHHOro na3a CBepjia; pas de canal helico-idal de foret; Steigung des Spiralbohrerskanal; pitch of twist drill channel; csigafuro-emelkedes]: Distanfa dintre două puncte consecutive de inter- Burghiu. p) pasu! canalului elicoidal. secfiune a muchiei „fafetei" unui burghiu, cu o generatoare a cilindrului său. (v fig.). 13. ~ de canal elicoi- dal de freză [mar nep-BH^Horo na3a (J>pe3bi; pas de canal helicoîdal de fraise; Steigung des schraubenformiges Kanals des Frăsers; pitch of cutter 6/ helicoidal channel; maro-horony-emelkedes]: Dis- Păsurile frezei, tanţa dintre două puncte P) Pa,sul n°rmf' allf",ll^r j ■ . frezei; P) pasul canalului eli- consecutive de intersec- ’oida, D', Pdlametrul cilindru-fiune a muchiei taietoare M; ^ unghlu, de incl!nare a unei freze, cu o genera- ' a| elicei, toare a cilindrului ei (v.fig.). 14. ^ de deplasare al unei elice aeriene. V. Elice, pasul relativ de deplasare al unei îs. ~ de elice de avion. V. sub Elice de avion. 16. ^ de elice de dinfare [mar BHHTa; pas d'helice de denture; Steigung der Verzahnungs- t 380 schraubenlinie; pitch of the helical line toothing; fogazâsi csavarvonal-emelkedes]: Pasul elicei dintelui pe suprafafa primitivă a unei rofi cilindrice cu dinfi inclinafi (v. fig. sub Pas aparent). între pasul elicei PE şi diametrul primitiv Dp al rofii există relafia A jL tg fi' d Filet, p) pasul filetului. în care 0 este unghiul format de tangenta la elicea dintelui cu axa de rotafie a rofii. 1. Pas de elice de navă. V. sub Elice marină. 2. ~ de tilet [mar pe3b6bi; pas de filet; Gewindesteigung; pitch of (screw) thread; csavar-menet-emelkedes]: Distanfa dintre două puncte consecutive de intersecfiune a unei spire cu o dreaptă paralelă cu axa filetului (v. fig.). Pasul file-telor metrice se măsoară în milimetri. La alte filete (de ex. engleze, germane, etc.), pasul se mai exprimă în foii, sau prin numărul de paşi pe fol, adică prin numărul de spire ale filetului pe un fol din lungimea lui. s. ~ de ghint [inar Hape3KH; pas de rayure; Drall; rifling pitch; ormozatemelkedes]: Distanfa dintre două puncte consecutive de intersecfiune a unui ghint cu o aceeaşi generatoare a fevii unei guri de foc. Pasul poate fi constant, în care caz traseul ghintului este elicoidal sau rectiliniu, sau progresiv, în care caz, când este desfăşurat, traseul poate fi circular, parabolic, logaritmic, sau după o altă curbă. 4. ~ de paletaj. V. Paletelor, pasul 5. ^ de şurub [uiar BHHTa; pas de vis; Schraubensteigung; screw pitch; csavaremelkedes]: Distanfa cu care înaintează şurubul, respectiv piulifa, la o învârtitură completă. Pentru şurubul cu mai multe începuturi, pasul este, deci, distanfa dintre două puncte consecutive cari aparfin aceleiaşi spire, măsurată pe o dreaptă paralelă cu axa şurubului. V. şi sub Pas de filet. e. fracfiunea de ~ a unei elice. V. Elice, fracfiunea de pas a unei 7. ~ geometric al unei elice aeriene [reo-MeTpHHecKHH uiar B03^yiHH0r0 BHHTa; pas geometrique d'une helice aerienne; geometrische Luftschraubensteigung; geometrical pitch of an air-screw; legcsavar geometriai emelkedese]. Nav. a.: Produsul dintre tangenta trigonometrică, într'o secfiune transversală prin elice, la distanfa r de axa acesteia, a unghiului gc, format de coarda profilului elicei cu un plan normal pe axa elicei (planul discului elicei), şi perimetrul corespunzător, adică: Hc = 2nrig^c. Din considerafii de ordin practic, pasul geometric se poate defini şi ca tangenta unghiului format de axa de portanfă nulă cu planul normal pe axa elicei; în acest cazf pasul astfel determinat se numeşte, uneori, pas aerodinamic. 8. ~ geometric relativ al profilului unei elice aeriene: Sin. Pas aerodinamic al unei elice aeriene. V. şi Elice, pasul geometric relativ al profilului.unei 9. ~ geometric relativ de profil de elice. V. Elice, pasul geometric relativ al profilului unei 10. ~ în drapel al elicei [mar noBoponen-Horo BHHTa; pas de l'helice en drapeau; Gang des waagerechten Luftschraubenblattes; feathered pitch; âllo legcsavar emeikedese]: Pasul unei elice cu pas reglabil, când elicea are pozifia „în drapel", în timpul sborului, acest pas corespunde unui cuplu aerodinamic aproape nul şi asigură cea mai mică rezistenfă la înaintare; elicea se pune „în drapel", când motorul care o antrenează e în pană, şi nu mai funcfionează. 11. ~ longiiudinal: Sin. Pas geometric; Pas. V. Pas 3. 12. ~ mediu al unei elice aeriene. V. Elice, pasul mediu al unei ~ ia. ~ mediu de elice. V. Elice, pasul mediu al unei 14. ~ reglabil, elice cu ~ reglabil. V. Elice cu pas reglabil. 15. ~ relativ aerodinamic al unei elice aeriene. V. Elice, pasul relativ aerodinamic al unei ie. ~ relativ aerodinamic de elice. V. Elice, pasul relativ aerodinamic al unei 17. ~ relativ de deplasare al unei elice. V.Elice, pasul relativ de deplasare al unei îs. ~ relativ de deplasare al unei elice aeriene. V. Elice, pasul relativ de deplasare al unei 19. ~ variabil, elice cu ~ variabil. V. Elice cu pas variabil. 20. Pas [inar; pas;Teilung; pitch; osztâs]. 4. Tehn.: Lungimea de arc de conică dintre un punct al unei elice circulare (v.) care face parte dintr'un sistem simetric de elice coaxiale trasate pe un cilindru circular comun, şi dintre punctul cel mai apropiat al unei elice vecine situat în planul normal pe prima elice (pe care se găseşte primul punct). Pasul se defineşte în acest fel şi în cazul elicelor al căror pas Ion- f gitudinal (v.) e infinit, adică în cazul în care elicele devin generatoare ale cilindrului; în acest caz, pasul definit devine r \ 1. î /i * N j cerc transversal, cuprinsă între dpuă generatoare vecine ale sistemului de generatoare repartizate simetric în jurul axei de simetrie a cilindrului circular. — Acest pas se numeşte şi pas normal al unui sistem de elice, respectiv de generatoare, sau pas transversal. 2i. ~ aparent [naJKy-iiţHHCH mar; pas appa-rent; scheinbare Teilung; apparent pitch; latszo-lagos osztâs] : Distanfa dintre profilele de acelaşi V Roată cilindrică, cu dinfi înclinaţi. pn) pas normal; pa) pas aparent; Pf) pas de elice de dinfare; Dp) diametru primitiv; P) înclinarea elicei. 381 V. Dirijării, sens a doi dinfi alăturafi ai unei rofi cilindrice cu dinfi inclinafi, măsurată pe circumferenfa primitivă, într'un plan perpendicular pe axa de rotafie a rofii (v.fig.). între pasul aparent (pa) şi pasul nor- Pn mal (pn) există relafia a=------------, în care p este cos p unghiul pe care-l formează tangenta la elicea dintelui, cu axa de rotafie a rofii. 1. Pas circular: Sin. Pas de dinfare. V. sub Din-fării, pasul 2. ~ de dinfare de angrenaj pasul s. ~ de dinfare de freză [mar (})pe3bi; pas de fraise; Zahnteilung des Frăsers; pitch of cutter teeth; marfoogazâsi osztâs]: Distanfa dintre muchiile tăietoare a doi dinfi alăturafi, măsurată pe circumferenfa exterioară a frezei (v. fig.). 4. ~ diametral [flHaMeTp pjp^de dMare de AejIHTejIbHOH OKpyJKHOCTH; freză; 5) paSul un- pas diametral; diametral pitch; ghiular al frezei, diametral pitch; diametrâl-pitch]: Unitate adoptată în locul modulului, în unele fări în cari folul este folosit ca unitate de măsură a lungimii. Pasul diametral (care are simbolul DP), numit şi diametral pitch, reprezintă numărul de dinfi cari se cuprind într'un fol din periferia cercului primitiv al rofii, şi se exprimă prin relafia DP-b Dp în care Z e numărul total de dinfi ai unei rofi, iar Dp e diametrul primitiv al rotii (măsurat în foii), între diametral pitch (DP), circular pitch (CP) şi modulul (m) există următoarele relafii: dp=JL=2M CP m 25,4 CP = —=—• DP 8,09’ m=w=8,09 cp• V. şi sub Dinfării, pasul 5. ~ normal [HOpMaJlbHbiH mar; pas normal; Normalteilung; normal pitch; normâlis osztâs]: Distanfa dintre profilele de acelaşi sens a doi dinfi alătura!i ai unei rofi cilindrice cu dinfi inclinafi, măsurată pe circumferenfa primitivă, în planul perpendicular pe direcfia dintelui (v. fig. sub Pas aparent). Sin. Pas real. e. ~ normal al dinfilor frezei [HOpMajlbHblH mar 4)pe3epHblx 3y6beB; pas normal de fraise; Normalfrăserteilung, Normalumfangteilung; normal l^itch of cutter teeth; marofogak normâlis osztâsa]: Distanfa dintre vârfurile a doi dinfi, măsurată în planul normal p6 muchiile tăietoare (v. fig. sub Pas de canal elicoidal de freză). 7. ~ normal al unui sistem de elice [HOpMaJib-HblH mar CHCTeMbl BHHTOB; pas normal d'un Dinfare de angrenaje cilindrice, p) pas (pas circular}; Pţ,) pas pe cercul de bază; y) pas unghiular; Rei) şi Reg) razele cercurilor exterioare; Rpi) şi Rp2) razele cercurilor primitive; şi Rj2) razele cercurilor interioare; Rfc^şi Rfc>2) razele cercurilor de bază. systeme d'helices; Normalteilung eines Luftschrau-bensystems; normal pitch of a (air) screw system; egy csavarvonal-rend-szer normâlis emelkedese]. V. Pas 4. 8. ~ pe cercul de bază [mar Ha ochob-hom Kpyre; pas de denture sur le cercle de base; Zahnteilung auf dem Grundkreis; 1 pitch of gear on the basis circle; fogazâsi osztâs azosztokoron]: Distanfa dintre două profile consecutive, măsurată pe linia de angrenare (v. sub Dinfării, elementele ~de angrenaj) a unui angrenaj cilindric cu dinfare dreaptă (v. fig.). 9. ~ transversal [nonepenHbiH mar; pas transversal; Quer-teilung; cross pitch; ke-resztosztâs]. V. Pas 4. 10. Pas [mar, np0Me3KyT0K; pas; Schritt; pitch; osztâs]. 5. Elf.: Numărul de intervale de înfăşurare de maşină electrică, cuprins între două secfiuni de indus tip curent continuu, cari satisfac anumite condifiuni. Exemple: 11. ~ de înaintare al unei înfăşurări electrice [mar npoABHHceHHH ajieKTpHnecKoft o6motkh; pas d'avance d'un enroulement electrique; elek-trischer Wicklungsschritt auf Antriebsseite; advan-cing winding pitch; elektromos tekercseles halado osztâsa]: Numărul de intervale de înfăşurare, cuprins, în schema unei înfăşurări în tobă, între cele două laturi ale aceleiaşi. secfiuni de indus tip curent continuu. Sin. Primul pas parfial al unei înfăşurări electrice. V. şi sub înfăşurare electrică de curent continuu. 12. ~ de înfăşurare electrică [mar 3JieKTpH-HfîCKOH 06M0TKH; pas d'enroulement electrique; elektrischer Wicklungsschritt; winding pitch; elek-tromos tekercselesi osztâsa]: Numărul de intervale de înfăşurare, cuprins, în schema unei înfăşurări în tobă, între laturile corespunzătoare a două secfiuni de indus tip curent continuu, legate la aceeaşi lamă de colector. V. şi sub înfăşurare electrică de curent continuu. 13. ~ de înioarcere al unei înfăşurări electrice [mar B03Bpam,eHHH 3jieKTpHnecKOH o6motkh; pas de retour d'un enroulement electrique; elektrischer Wicklungsschritt auf Stromwenderseite; return winding pitch; elektromos tekercseles vissza-tero osztâsa]: Numărul de intervale de înfăşurare, cuprins, în schema unei înfăşurări în tobă, între laturile necorespunzătoare a două secfiuni de indus tip curent continuu, legate la o aceeaşi laj11^ colector. Sin. Al doilea pas parfial al unei înfă- 382 şurări electrice. V. şi sub înfăşurare electrică de curent continuu. %. Pas la colector [mar K0JiJieKT0pa; pas au collecteur; Stromwenderschritt; commutator pitch; kollektorosztâs]: Numărul de intervale la colector, cuprinse între cele două lame de colector legate cu extremităfile unei secfiuni de indus tip curent continuu. 2. ~ la cresfăfuri [mar B&I6MKH; pas aux encoches; Nutenschritt; slot pitch; horonyosztâs]: 1. Numărul de dinfi cari separă crestăturile în cari se găsesc cele două laturi de secfiune ale unei înfăşurări în tobă, de indus tip curent continuu. — 2. V. Interval la crestături. 8. ~ parfial de înfăşurare electrică [^aCTHH-HbiH mar ajieKTpHHecKOH o(5motkh; pas pârtiei d'enroulement electrique; elektrischer Teilwick-lungsschritt; parţial (winding) pitch; elektromos tekercselesi reszosztâs]: Termen comun pentru pasul de înaintare şi cel de întoarcere al unei înfăşurări electrice, adică pentru numărul de intervale de înfăşurare, cuprins, în schema unei înfăşurări în tobă, de indus tip curent continuu, fie între cele două laturi ale aceleiaşi secfiuni de indus, fie între laturile necorespunzătoare a două secfiuni de indus legate la o aceeaşi lamă de colector. V. şi sub înfăşurare electrică de curent continuu. 4. ~ polar [noJiioCHbiâ mar; pas polaire; Polteilung; pole pitch; sarkkoz; polusosztâs]: Termen impropriu pentru Interval polar (v.). 5. ~ polar la colector [noJiiocHbiă mar y K0JlJieKT0pa; pas polaire au collecteur; Polteilung am Stromwender; polar pitch on the commutator; polus osztâsa kollektoron]: Numărul de intervale la colector, corespunzătoare unui interval polar al unei maşini electrice cu colector. 6. Pas [o6opoT; pas; Gang; turn; menet]. 6.Tehn.:Fiecare dintre circuitele pecari le parcurge un. material într'un cuptor tubular. 9. ~ unghiular de freză [yrjiOBOă (J)pe3ep-HbiH mar; pas angulaire de fraise; Winkel-teilung des Frăsers; angular pitch of a cutter; maro-szogosztâs]: Unghiul la centru format de muchiile tăietoare a doi dinfi alăturafi, în planul perpendicular pe axa frezei (v. fig. sub Pas de dinfare de freză). 10. Pas [ymeJlbe; defile; Gebirgspass; defile, pass; szoros, hâgo]. 8. Geog.: Zonă strâmtă de trecere, de altitudine maximă mai mică decât cea a restului unui lanf de munfi, şi care permite amenajarea unei căi de comunicafie, sau prin care şi-au făcut loc apele unui râu. Sin. Trecătoare. n. Pas de pelerin [neJiepHHOBbift mar; pas de pelerin; Pilgerschritt; pilgrim step; zarândoklepes]. Tehn.: Mişcare a unui corp, periodică, alternată şi cu amplitudini neegale în cele două sensuri, astfel încât corpul înaintează într'o perioadă cu diferenfa dintre cele două amplitudini. E folosit la unele maşini de lucru, de exemplu la laminorul automat cu pas de peleriri. 12. cilindru cu ~ de pelerin. V. Cilindru cu pas de pelerin, sub Laminor, cilindru de îs. laminor cu ~ de pelerin [npOKaTHblfl CTaH c ne;iepHHOBbiM inarOM; laminoir â pas de pelerin; Pilgerwalzwerk, Pilgerschrittwalzwerk; pilgrim step roliing mill; zarândoklepesu hen-germu], Mefl.: Laminor automat, folosit pentru laminarea de fevi brute din eboşe tubulare — laminate în prealabil la un laminor perforator — cu ajutorul a doi cilindri de lucru, cu profil periodic, cu pas de pelerin (v. sub Laminor, cilindru de ~). Laminorul este compus, în principal, din următoarele părfi: o cajă cu doi cilindri de lucru orizbntali; o masă mobilă (v. fig. A) cu un jghiab primitor, un împingător (acfionat de un cilindru pneumatic sau de un dispozitiv cu resort) care apasă în eboşă o prăjină cu mandrin (dorn) lărgitor, şi un mecanism de rotire a eboşei, după fiecare fază Masă mobilă de laminor cu pas de pelerin, cu acfionarea împingătoruiul prin resort, î) cilindru cu pas de pelerin; 2) eboşă perforată; 2') eboşă la sfârşitul fazei de laminare; 3) prăjină cu mandrin; 4) masă mobilă; 5) împingător acfionat prin resort; 6) resort elicoidal; 7) mecanism cu clichefi pentru rotirea eboşei. 7. Pas [mar; pas; Steigung; pitch; emelkedes]. 7. Tehn.: Sin. Pas unghiular (v.). 8. ~ unghiular [yrjiOBOÎ* mar; pas angulaire; Winkelteilung; angular pitch; emelkedesi szdg]: Unghiul la centru, corespunzător pasului unei rofi dinfate cilindrice, cu dinfi drepfi (v. fig. sub Pas pe cercul de bază). a unei treceri de laminare; un dispozitiv de sus-finere a prăjinii şi un dispozitiv cu role de susţinere şi de readucere a eboşei, după o trecere de laminare (v. fig.B). Laminarea se execută în una sau îndouătreceri, după diametrul fevii. Fazele operafiunii de laminare sunt: prinderea între cilindri, a eboşei, care e apăsată de mandrin; laminarea pe 383 mandrin, cu reducerea grosimii peretelui şi deplasarea materialului în sens invers sensului de lami- Dlspozltiv de susţinere a prăjinii şl a eboşei, la laminorul cu pas de pelerin. f) cilindru de lucru; 2) rolă de conducere antrenată; 3) rolă de conducere liberă, deplasabilă pe verticală; 4) caja de laminor; 5) ghidaj pentru prăjină. nare, până când profilul calibrului permite trecerea liberă a eboşei printre cilindri; înaintarea laminatului (mai mult decât deplasarea în sens invers) şi rotirea lui cu 90°, urmată de prinderea eboşei şi de reînceperea ciclului (v. fig. Fazele operafiunii de laminare la trecerea printre cilindrii laminorului cu pas de pelerin, sub Laminor, cilindru de ~). în cazul laminării cu două treceri, laminatul este transportat, la intrarea în laminor, da rolele de readucere, şi este prelucrat pe un mandrin cu diametru mai mare. Diametrul interior al fevii e determinat de diametrul mandrinului, iar diametrul exterior, de calibrul cilindrilor; fevile laminate brut trec în laminorul netezitor, şi apoi în laminorul calibror. 1. Pasă. Mefl.: 1. Sin. Calibru (v.). — 2. Sin. Trecere. 2. Pasă navigabilă. V. Trecere navigabilă. s. Pasager. V. Navă pentru transport de călători. . 4. Pasaj. /nd. alim. V. Trecere. s. Pasaj [npoxo/ţ, naccaîK; passage; Passage, Durchgang; thoroughfare, passage; âtjâro]. Urb., Arh.: Spafiu, "uneori acoperit cu o învelitoare de sticlă, amenajat între clădirile unei parcele, sau coridor la nivelul terenului, care traversează o clădire importantă, construită ţe întreaga parcelă, destinat numai circulafiei pietonilor între străzile cari limitează parcela respectivă. Pasajele dintre clădiri se amenajează şi pentru a crea fafade laterale, mai ales la parcelele cu adâncime mare. 6. Pasaj [npoe3A; passage; Obergang;Crossing; âtjâro]. C. Drum.: încrucişarea unei şosele cu o cale ferată, sau încrucişarea a două căi ferata. Pasajele între două căi ferate principale se fac la niveluri diferite, una dintre căi fiind susfinută de un pod. Pasajele mixte, pentru cale ferată şr şosea şi, uneori, pasajele (traversările) între două căi ferate secunaare sau locale şi pasajele între o cale ferată principală şi una secundară sau locală, se pot face la acelaşi nivel, sau la niveluri diferite. După pozifia şoselei fafă de calea ferată, se deosebesc: 7. ~ de nivel [npoe3# Ha ypOBHe; passage â niveau; Ubergang in Schienenhohe, schienen-gleichen CJbergang, Planubergang, Niveauiiber-gang; level Crossing; szintvonali âtjâro]: Pasaj la care suprafafa şoselei este la acelaşi nivel cu fafa superioară a şinelor căii ferate (v. fig.). Axele celor două căi de comunicaţie pot fi perpendiculare una pe alta, sau înclinate sub un unghiu de cel puţin 60°. Dacă nivelul şinelor este mai Pasaj de nivel, a) pavaj; b) contraşine; c) parapet; d) bariere. înalt decât nivelul şoselei, se execută două rampe de acces, de o parte şi de alta a căii ferate, în dreptul pasajului, şoseaua este mărginită lateral de parapete făcute din stâlpi şi din bucăfi de şine aşezate orizontal. Pentru a uşura trecerea peste şine, pasajul se pavează între şine, ca şi pe o făşie din părfile laterale ale liniei, lată de cel pufin 1 m. Pavajul dintre şine se execută între două contraşine cari trebue să fie distanţate de şine cu cca 50 mm, şi să permită realizarea unui şanţ adânc de cel puţin 38 mm, pentru bandajele roţilor. Pasajele de nivel pot fi păzite sau nepăzite. Pasajele păzite sunt înzestrate cu cantoane, cu instalaţii de semnalizare şi cu bariere cari se manevrează manual sau automat. Pasajele nepăzite sunt înzestrate numai cu semnale, aşezate pe partea dreaptă a şoselei, înainte de pasaj. La pasajele de nivel dintre două căi ferate — sistem folosit foarte rar — se fac amenajeri speciale pentru trecerea buzelor bandajelor de roţi, linia care se întrerupe fiind cea de rang inferior. s. ~ inferior [npoe3iţ no# ypoBHeM Hcejie3-HOH /ţoporH; passage inferieur, passage en des-sous; Unterfuhrung; underline Crossing, under-bridge; also âtjâro]: Pasaj la care şoseaua frece pe sub calea ferată, care este susţinută de un pod. înălţimea liberă dintre suprafaţa şoselei şi 384 fafa inferioară a podului trebue să fie cel puţin egală cu înălţimea gabaritelor de încărcare sau de liberă trecere a celor mai mari vehicule cari circulă pe şoseaua respectivă. 1. Pasaj superior [npoe3A Ha# ypoBHeM JKe-jie3HOH AOporH; passage superieur, passage en dessus; Oberfuhrung; overline Crossing; felso âtjâro]: Pasaj la care şoseaua traversează calea ferată pe deasupra, fiind susţinută de un pod. Distanţa dintre faţa superioară a şinelor şi faţa inferioară a podului trebue-să fie cel pufin egală cu înălfimea gabaritului de liberă trecere al celor mai mari vehicule de cale ferată cari circulă pe -acea linie. 2. Pasamefru [naccaMeTp; passametre; Pa^a-meter; passameter; passameter]. Ms.: Instrument de precizie, cu mecanism amplificator cu pârghie, pentru măsurarea lungimilor dela exteriorul pieselor, prin indicarea abaterii lor fafă de un etalon de comparaţie. Se compune dintr'un cadru în formă de potcoavă (f), care are la un braţ o tijă Pasametru. 1) cadru; 2) tijă de contact; 3) călcâiu de contaci, mobil; 4) piuliţă de potrivire; 5) piuliţă de blocare; 6) resort elicoidal; 7) cadran cu diviziuni pentru abateri în plus sau în minus; 8) pârghie de amplificare. de contact blocabilă (2) şi la celălalt braf, un călcâiu (deget) de contact, mobil (3); în interiorul potcoavei se găseşte un mecanism amplificator cu pârghie şi cu angrenaj sector dinfat—pinion, care transmite mişcarea călcâiului de contact la un ac indicator, coaxial cu un cadran cu diviziuni (cari corespund, de obiceiu, unei deplasări de 0,002 mm a călcâiului) pentru abateri în plus sau îi) minus fafă de pozifia de zero. Tija de contact (2) e cilindrică, filetată, deplasabilă pentru potrivire cu ajutorul unei piulife de mişcare zim-fuite (4), şi se blochează — după potrivire — cu o piulifă cu fund, zimfuită (5); călcâiul de contact (3) este apăsat pe piesă de un resort elicoidal (6). Pasametrul e folosit pentru măsuri în fabricaţia în serie a pieselor de dimensiuni diferite, înlocuind seria de calibre limitative corespunzătoare acestor dimensiuni (v. fig.). s. Păsat [Kpyna; gruau de mais; grobes Mais-mehl; corn middlings; kâsa]. Agr.: Porumb sau meiu măcinat mare. 4. Pasafrice [cTpeHHep; passatrice; Durch-gangsmaschine; strainer; âtereszto gep]. Ind. alim.: Maşină în care se separă de pulpă seminţele şi pelifele legumelor şi ale fructelor. Este alcătuită dintr'un cilindru orizontal cu sită de alamă cu găuri de 1 mm, şi dintr'un agitator de malaxor, de lemn, cu palete de cauciuc. Carnea fructului trece prin sită, iar seminţele rămân în interior. Sin. Pasatoare. 5. Pascal, principiul lui ~ [npHHiţmi Ilae-KaJlfl; principe de P,; P. Prinzip; P.'s principie; P. elve]. F/z.: într'un fluid în repaus, presiunea exercitată din exterior asupra unui element de suprafaţă a fluidului produce, faţă de starea anterioară, în toate punctele fluidului, o presiune suplementară egală cu ea. e. Paschen, teorema lui ~ [TeopeMa IlanieHa; loi de P.; P. Gesetz; P. 's law; P. tetele]. F/z.: Tensiunea electrică de străpungere dintre doi electrozi plani paraleli, situaţi într'un gaz, depinde numai de,produsul dintre presiunea gazului şi distanţa dintre electrozi. 7. Paschen-Back, efect ~ [stjDtJpeKT IlaiiieH-Bana; effet de P.-B.; P.-B. Effekt; P.-B. effect; P.-B. hatâs]. F/z.: Efect Zeeman, în câmpuri magnetice foarte intense, asupra liniilor spectrale de multipleţi. în acest caz, descompunerea Zeeman are aspectul unui triplet identic cu tripletul Zeeman normal. 8. Paserelă [np0X0A; passerelle; Fufjgănger-briicke; foot bridge; gyalogjârohid]. 1. Arh.: Construcţie de forma unei galerii acoperite, făcută din lemn, din metal sau din zidărie, care face, la nivelul aceloraşi ^taje, legătura între două clădiri sau între două aripe ale aceleiaşi clădiri, permiţând circulafia pe sub ea. g. Paserelă [rajiepen aju* odcjiyncHBaHH; passerelle, pont de service; Laufsteg, Arbeitssteg; foot bridge; jâropallo]. 2. Cs.: Punte îngustă, de lemn sau de metal, care face legătura între două construcfii sau între două părfi ale unei construcfii, pentru a permite accesul direct intre acestea. Exemple: paserela dintre cele două bajoaiere ale unei ecluze sau ale unui doc plutitor; paserela dintre un cuptor înalt şi silozul de minereu, etc. 10. Paserelă [neuiexoAHbiâ moct; passerelle, pont pour pietons; Fuţjgangerbrucke; foot bridge; gyaloghid, biiru]. 3. Pod.: Pod îngust, de lemn, de metal sau de beton armat, aşezat la înălfime, transversal pe o cale de comunicafie (cale ferată, şosea, canal, etc.), şi destinat numai circulafiei pietonilor. Accesul la paserelă se face pe două scări aşezate la capetele ei. 11. Paserelă [niKac|)yT, n0M0CT; passerelle; Laufplanke, Landgang, Gangplanke; gangway; jâropallo]. 4. Nav.: Punte mobilă, de lemn sau de metal, care serveşte la urcarea şi la coborîrea pasagerilor de pe nave. Un capăt al paserelei se sprijine pe fărm, iar celălalt, pe puntea vasului sau pe un ponton de acostare. 12. Pasefă [HHTeBOAHTeJib; conducteur de fii; Fadenfiihrer; thread guide; szâlvezeto]. Ind. fexf.: Conducător de fir, în industria tricotajelor. 385 rată; î) corp; 2) piesă cu cadran; 3) pârghie cu sector dinfat; 4) cadran; 5) cap de măsură; 6) punct fix de con- 1. Pasimefru [naCCHMeTp; passimetre; Passi- meter; passimeter; passimeter]. N\s.: Instrument de precizie, cu mecanism amplificator cu pârghie, pentru măsurarea dimensiunilor interiorului găurilor (de ex. la piesele cu secfiune circulară), prin indicarea abaterii lor fafă de un etalon de compa-rafie. Se compune dintr'un corp tubular (f), care are la o extremitate un cap (2) cu cadran (4) şi cu mecanism amplificator cu pârghie cu sector dinfat, şi la cealaltă extremitate un cap de măsură (5), cu două puncte de contact fixe (6) şi cu un deget de contact mobil (7); în interiorul tubului se găseşte pârghia (8), care transmite deplasările degetu- Pasimetru. lui de contact la mecanis- a) secfiune; b)aşezarea capu-mul amplificator. Capul lui^de măsură în piesa măsu^ de măsură e schimbabil 1 ’ pentru diferite alezaje (v. fig.). 2. Pasiv [naCHBHblH; tact; 7) deget de contact, passif- passiv; passivei mobi|î 8) pârghie; 9) piesă paszivj. Chim.: Calitatsa ™surată Mndru cu cameră ^ J , de apa de răcire), unui metal de a prezenta fenomenul de pasivitate (v.). a. Pasivitate [nacHBHOCTb; passivite; Passi-vităt; passivity; paszivitâs]. Chim.: Fenomenul prezentat de anumite metale (fier, crom, aluminiu, etc.), de a nu fi atacate de unii acizi concentraţi, deşi sunt atacate de aceiaşi acizi în stare diluată. Astfel, o bucată de fier, introdusă în acid azotic concentrat, nu este atacată de acesta, şi devine pasivă şi fafă de acidul azotic diluat, care altfel atacă fierul. Pasivitatea e datorită unui strat subfire de compus al metalului, mai ales de oxid, dfpus pe suprafafa lui. Un astfel de strat poate fi uşor pus în evidenfă, de exemplu, în cazul cromului, prin folosirea unei bucăfi de crom pasiv, drept catod, într'o electroliză care desvoltă hidrogen; hidrogenul reduce oxidul, şi înlătură pasivitatea cromului. 4. ~ anodică [aHOftHaH naCHBHOCTb; passivite anodique; anodische Passivităt; anodic passivity; anod-paszivitâs]. Elecfrochim.: Fenomenul prezentat de un metal folosit ca anod solubil, de a rămânea neatacat din punct de vedere chimic, sau de a suferi un atac foarte slab. Starea pasivă apare, mai ales, în medii neutre şi alcaline. Exemple de metale pasive sunt: fierul şi nichelul în mediu alcalin, plumbul în mediu de acid sulfuric, aluminiul, etc. (platina este metalul cel mai pasiv). Pasivitatea provine din faptul că la suprafaţa anodului se formează un film protector, care împiedecă disolvarea metalului, care se comportă, astfel, ca un metal nobil. 5. Pâslă [bohjiok, noapoK; feutre; Filz; feti; nsmez, file]. Ind. text., Tehn.: Material textil în formă de „pânză" (v. Pânză 3), obfinut prin împâslirea firelor de lână sau a părului unor animale (oaie, cămilă, iepure, etc.), datorită, fie solzilor naturali sau produşi pe cale artificială pe suprafafa firelor, fie unei încleiri a acestora, prin disolvarea parfială a cheratinei de pe fir. Lâna poate fi împâslită ca atare; părul, însă, trebue tratat în prealabil cu o soluţie care confine acid azotic, clorură de mercur, anhidridă arsenioasă, etc., după care urmează presarea la cald a materialului umed, căruia i s'a adăugit o cantitate oarecare de săpun şi de substanfe minerale. Pâslă e folosită ca material de izolare acustică şi termică, la fabricarea pălăriilor, la acoperirea cilindrilor uscători în diferite maşini, contra trepidafiilor, etc. Ea intră, de asemenea, în compozifia anumitor cartoane asfaltate, folosite pentru izolarea contra apei. Sin. Fetru. e. ~ de protecfiune [saiAHiijaioiiţHH bohjiok ; feutre protecteur; Schonfilz; protecting felt; vedo-nemez]. Ind. hârt.: Pâslă care conduce hârtia în presa de satinaj a unei maşini de fabricat hârtie, şi este destinată să izoleze cilindrul de cauciuc de cilindrul mare, încălzit. 7. ~ primitoare [co6HpaiomHft BOHJIOK; feutre coucheur; Abnehmefilz; collecting felt; âtvevo nemez]. Ind. hârf.: Pâslă în formă de bandă fără fine, destinată să primească, prin presare pe toba-sită a unei maşini de fabricat hârtie, materialul fibros depus pe sită. O serie de cilindri întind pâslă, o curăfă şi o conduc spre cilindrul înfă-şurător, pe care se depune stratul de material fibros. Pâslă este spălată, după trecerea sub cilindrul înfăşurător, prin stropire abundentă cu apă; apoi este curăfită, prin frecare pe un cilindru curăfitor care se învârteşte în sens invers celui care dă translaţia pâslei, şi deshidratată într'o presă compusă din doi cilindri: cel superior, îmbrăcat într'o cămaşă de cupru, şi cel inferior, acoperit cu un strat de cauciuc. 8. ~ primitoare inferioară [hhhchhh co6h-pafOilţHH BOHJIOK; feutre coucheur inferieur; Unterfilz; lower collecting felt; also âtvevo nemez]. Ind. hârt.: Pâslă de lână, fără fine, destinată să primească materialul fibros de pe toba-sită a unei maşini de fabricat carton. 9. ~ primitoare superioară [BepXHHH co6h-paioiiţHH BOftjIOK; feutre coucheur superieur; Oberfilz;upper collecting felt; felso âtvevo nemez]. Ind. hârt.: Pâslă de lână, fără fine, destinată să acopere materialul fibros adunat pe pâslă inferioară a unei maşini de fabricat carton, în trecerea prin presele de deshidratare, asigurând astfel o presare elastică. 10. ~ umedă [MOKpblH BOHJIOK; feutre hu-mide; Nafjfîlz; wet felt; nedves nemez]. Ind. hârf.: Pâslă de lână, fără fine, care poartă hârtia în presele umede ale maşinii de fabricat hârjie. Pâslă este echipată cu cilindri de conducere, de întindere 386 şi de reglare. Pâslă umedă, din prima presă umedă, antrenează fibrele şi reclamă o spălare, prin stropire abundentă, cu apă. Ea trece, apoi, într'o presă de deshidratare, compusă din doi cilindri: cel superior, îmbrăcat într'o cămaşă de cupru, şi cel inferior, acoperit cu cauciuc. u Pâslă uscătoare [cyniHJibHbiâ bohjiok ;feutre secheur; Trockenfilz; drying felt; szârito nemez]. Ind. hârt.: Pâslă groasă, fără fine, de lână sau de bumbac, destinată să preseze hârtia pe cilindrul uscător al unei maşini de fabricat hârtie, pentru a asigura o uscare uniformă pe toată suprafaţa hârtiei. Pâslă uscătoare este trecută peste cilindrii de conducere, de întindere şi de reglare. 2. Pastă [naCTa; pâte; Paste; paste; pep, paszta]. Gen.: Material plastic, de consistenţă pastoasă. Materialele pastoase sunt, fie substanţe sau amestecuri de substanţe în stare mesomorfă (stare smectică sau nematică), fie suspensii foarte concentrate de substanţe solide pulverulente, într'un lichid. а. ~ brună [KopHHHeBan ApeBecHan Macca; pâte de bois cuit (pâte brune); Braunschliff; brown wood pulp; barna paszta]. Ind. hârt. V. sub Pastă mecanică. 4. ~ de cârpe [TpHnHHHan Macca; pâte de chiffons; Hadernstoff; rag pulp; rongypaszta]. Ind. hârt.: Semifabricat fibros, obţinut din cârpe vechi sfâşiate, desprăfuite, spălate şi fierte cu o leşie alcalină; fibrele sunt apoi sdrobite în holendru, sunt albite, îngrăşate şi, eventual, uscate. Se adaugă la pasta mecanică, pentru a se obfine hârtie de calitate mai bună. s. ~ de ciment [iţeMeHTHOe mojioko; buoillie de ciment, lait de ciment; Zementbrei; grout, cement paste; cement paszta]. Cs., Bet.: Amestec, In diferite proporfii, de ciment şi apă, care formează o masă mai mult sau mai puţin plastică, după cantitatea de apă folosită. Se întrebuinţează ia rostuiri, la netezirea suprafeţelor, a tencuelilor, a pieselor de beton, etc., şi Ia confecfionarea epruvetelor pentru executarea unor încercări ale cimenturilor (de ex. determinarea prizei, a constanţei de volum). б. ~ de ciment, normală [H0pMajibH0e iţe-MeHTHOe MOJIOKO; bouillie normale de ciment lait, normal de ciment; normaler Zementbrei; normal grout, normal cement paste; normâliscement paszta]. Cs., Bet.: Pastă de ciment preparată cu o cantitate anumită de apă, determinată prin încercări, pentru a avea o consistenţă anumită, şi care serveşte la determinarea prizei şi a constanţei de volum a unui ciment. Determinarea cantităţii de apă de amestec, corespunzătoare pastei normale, se face amestecând 360 g de ciment cu diferite cantităţi de apă, până se obţine o pastă în care sonda Tetmayer (un cilindru greu de 300 g şi cu diametrul de 1 cm) pătrunde până la 5 • • ■ 7 mm dela fundul recipientului, înalt de 40 mm, care conţine pasta, sau în care un con etalon de tablă (greu de 300 g, cu diametrul de 75 mm şi cu generatoarea împărţită în 15 diviziuni de câte 1 cm) pătrunde până la diviziunea a cincia. 7. ~ de etanşare [yruiOTHfl roman nacTa; pâte pour etancher; Dichtungspaste; tightening paste; tomito paszta]. Tehn.: Pastă formată, de obiceiu, din firişoare de asbest şi grafit, putând conţine şi aşchii de plumb sau de cupru, după locul unde este folosită. Se întrebuinfează pentru etanşare în instalafii sau la maşini (autoclave de căldări tubulare, pompe, plonjoare, etc.), unde, din cauza temperaturii, a presiunii sau a substanfelor chimice, acest lucru nu se poate obţine prin procedeele obişnuite. s. ~ de frecat [nacTa A-flfl cnHHenHbix K0p060K; pâte pour Ies boîtes d'allumettes; Schachtelspaste; phosphorous composition for match boxes; surlo paszta]. Ind. chim. sp.: Pastă cu care se ung cutiile de chibrituri, şi care se prepară din cleiu cu apă, gumă arabică, gumă tragantă, fosfor, piatră ponce şi sulfură de antimoniu. V. şi sub Chibrit. 9. ~ de fructe [MHKOTb; pâte de fruits; Fruchtpaste; fruitpulp; gyumolcspaszta]. Ind. alim.: Preparat obţinut din marmeladă, prin uscarea, în straturi de 2* **4 cm, timp de 15* "20 ore, la temperatura medie de 75°. 10. ~ de gămălie [cnnqeqHaH nacTa; pâte pour Ies tetes d'allumettes; Zundkopfmasse; eye dip; gyufafej-paszta]. Ind. chim. sp.: Pasta în care se înmoaie capetele beţelor de chibrituri, şi cu care se formează gămălia lor. Se prepară din cleiu înmuiat în apă, la care se adaugă cocă de făină şi gumă tragantă şi, după ce se ţine într'o baie de apă la 55°, până când se moaie, se adaugă bicromat de potasiu, sticlă pisată, oxid de zinc, oxid de fier, sulf pulverizat şi clorat de potasiu. V. şi sub Chibrit. 11. ~ de încleit [mjiHXTOBajibHan nacTa; parement, encollage; Schlichte; dressing, size; enyvezo pep, pepes appretkeverek]. Ind. text.: Apret care, în general, este cleios (şi nu în stare de pastă, cum arată numirea improprie), şi care se aplică urzelilor, pentru a se preveni ruperile de fire cauzate de frecarea prin coclefii ifelor şi prin dinţii spatei, la bătaia vătalei, şi Ia formarea rostului, la trecerea suveicii prin rost. La prepararea acestui apret se ţine seamă de următoarele elemente: frecările pe cari le suportă firele cresc cu grosimea şi cu porozitatea lor; urzelile din fire cari au rezistenţa peste o anumită limită pot fi ţesute fără încleire (de ex. firele de mătase, firele multiple, etc.); în cazurile rare, în cari încleirea se aplică şi firelor multiple (răsucite), trebue ca apretul să fie mai diluat, ca să poată pătrunde bine în corpul acestora; apretul de încleit să fie mai mult sau mai puţin fluid, incolor şi fără cocoloaşe; compoziţia apretului de încleit trebue aleasă astfel, încât după impregnarea urzelii cu el şi după răcire, apretul să se gelatinizeze şi să lipească bine capetele fibrelor de corpul firului, şi fibrele între ele, pentru a da firului netezime şi consistenţă; gradul de încleire să nu depăşească o anumită limită, peste care se poate ca firele lipite între ele să nu se mai despartă, când urzeala trece prin 387 pieptenii maşinii de încleit, prin ife şi prin spata războiului; componenta apretului trebue aleasă astfel, încât toba maşinii de încleit să rămână curată, iar în timpul ţeserii, apretul uscat să nu se elimine sub formă de praf; apretul de încleit să se elimine uşor de pe fesătură. Substanţele din cari se compune apretul pot îndeplini numai condiţiunea principală de încleire propriu zisă, dar de multe ori Ii se adaugă şi substanfe în scopuri secundare (ca umflarea fibrelor, pentru a se da fesăturilor aparenţă de mai mare plinătate şi rezistenfă, ameliorarea sensafiei la pipăit, azurarea urzelii albite, imunizarea fafă de bacterii, îngreunarea urzelilor, îmbunătăţirea moliciunii, ignifugarea, etc.). Pentru urzeli de fibre moi (bumbac, ramie, in, etc.), substanţa de bază a apretului de încleit este amidonul, în special cel extras din cartofi (feculă). Apretul de încleire pentru urzeli de fibre aspre (lână, etc.) conţine şi cleiu, iar pentru urzeli de fibre artificiale celulozice, apretul are la bază uleiu de in. Printre substanţele mai des folosite la prepararea apretului de încleit sunt: amidonul (de cartofi, de grâu, porumb, orez, etc.), seul, cleiul animal, săpunul de Marsilia, glicerina, uleiul de in, uleiul sul-fonat, esterii celulozici, diferiţi scindanţi, ca acizi, baze şi fermenţi, sau scindanţi sub formă de preparate industriale (aktivin, diasfafor, etc.). Rolul scindanţilor este să fărâmiţeze parţial lanţurile macromoleculare, fără ca scindarea să ajungă până la hidroliză cu formare de glucoză. Datorită scindării, apretul pătrunde adânc în fire şi se fixează bine, iar amidonul nu se mai desprinde în timpul ţeserii. Pentru ca desagregarea macromoleculelor să nu depăşească o anumită limită, prepararea apretului de încleit se face cu atenţiune, în ce priveşte temperatura de încălzire, durata de încălzire şi, mai ales, dozarea substanţelor. 1. Pastă de lemn. V. Pastă mecanică. 2. ~ de lipit. Mefl. V. Lipit, pastă de 3. ~ de paie [coJiOMflHHan nacTa; pâte de paille; Strohstoff; straw paper-pulp; szalmapaszta]. Ind. hârf.: Semifabricat obţinut din paie (de secară, de grâu) tocate, fierte cu leşie de var, fărâmate, rafinate în holendru şi apoi îngroşate şi, eventual, uscate*. Se amestecă cu pasta mecanică, pentru a se obţine hârtie de calitate mai bună. 4. ~ de var [H3BecTKOBan nacTa; pâte de chaux; Kalkbrei, Kalkbrtihe; lime paste; meszpep]. Cs.: Masă cu aspect gelatinos, obţinută prin stingerea varului cu o cantitate de apă egală cu de 2,5 • • ■ 3 ori volumul cantifăţiP de var folosite. Se întrebuinţează la prepararea mortarelor, a laptelui de var şi a apei de var. 5. ~ mecanică [MexaHHHecKan ApeBecHaa naCTa; pâte mecanique; Holzschliff, Holzstoff; mechanical wood pulp; fapaszta]. Ind. hârf.: Produs celulozic, preparat din lemn, pe cale mecanică. Lemnul cojit se taie în bucăţi mărunte, cari sunt defibrate cu ajutorul unei mori speciale, numită defibrator. Fibrele de lemn produse prin măcinare sunt antrenate de un curent de apă, sunt trecute prin diferite site sortatoare, iar apoi sunt presate sub formă de foi, şi sunt uscate. Se poate obţine pastă de lemn şi prin tratarea lemnului cu abur supraîncălzit sau prin fierberea lui cu apă. Pasta astfel produsă este de coloare mai închisă şi se numeşte pastă brună. Pasta mecanică constitue un produs de calitate inferioară: este puţin rezistentă, se împâsleşte greu şi neomogen. Se foloseşte la prepararea hârtiei şi a cartoanelor ieftine. Hârtia de ziare conţine 70- •■80% pastă mecanică, restul fiind pastă de celuloză. Sin. Pastă de lemn. V. şi sub Hârtie. e. Pastă, maşină de preparat ~ de încleit [Ma-iiiHHa ajih H3r0T0BJieHHH KJieHHHoâ nacTbi; machine pour la preparation de la pâte d'encol-lage; Herstellungsmaschine der Leimungspaste; production machine for sizing paste; enyvezo-amidon-keszito gep]. Ind. fexf.: Maşină care prepară apretul de amidon pentru încleirea firelor de bumbac, alcătuită dintr'o putină de lemn care cuprinde o serpentină de cupru pentru încălzire cu abur direct, un agitator şi un capac. Amidonul, frământat cu apă, până se formează o cocă, se introduce în această maşină, unde se completează cu apă şi cu substanfe cari solubilizează mai bine amidonul; se încălzeşte cu abur direct, la 60--'75°, până începe să borborosească, şi totul se transformă într'o masă clară, neutră, lipicioasă, numită pastă de încleit. 7. Păstaie [cTpyHOK; cosse, gousse; Hulse; pod; huvely]. Bof.: Fruct uscat, de tipul capsulei, monocarpelar, mono- sau polisperm, de cele mai multe ori dehiscent, caracteristic familiei leguminoaselor. 8. Pastale. Ind. tuf.: Mănunchiuri nelegate de foi de tutun oriental, de calităţi superioare, aşezate una lângă alta. 9. Păstărnac [naCTepHaK; panais; Pastinake; parsnip; paszternak]. Bot.: Pastinaca sativa L. Plantă erbacee din familia umbeliferelor. E o legumă bisanuală, cultivată pentru rădăcinile et de coloare albă-gălbuie, cari au carnea albă, suculentă şi cu cilindrul central desvoitat, de coloare gălbuie, uneori fibros, cu aromă specifică şr cu gust picant. Creşte prin fâneţe, prin crânguri, păduri, etc., şi cultivată (numai în câte 4***5 rânduri pe răzor). Se înmulţeşte prin seminţe, cere pământ uşor, lucrat adânc şi lipsit de burueni. Următoarele varietăţi sunt mai importante.* păstăr-nacul lung, care se consumă în timpul iernii, şi păstărnacul rotund, care se consumă în timpul verii. Sin. Păstărnap, Postărnac. 10. Paste făinoase [MaKapoHHbie H3AGJ1HH; pâtes alimentaires; Teigwaren; flour paste ware; szâraz teszta, lisztâru]. Ind. alim.: Produse alimentare, fabricate din aluat nedospit, fasonate prin presare, tăiere şi ştanţare în diferite forme şi dimensiuni, şi apoi uscate. Pastele făinoase se pot conserva minimum şase luni, păstrându-şp intacte gustul şi valoarea nutritivă (sunt considerate drept conserve ale aluatului); se fierb uşor şi, în procesul de nutriţie, sunt asimilate, în cea mai mare parte. Pastele făinoase se clasifică după reţetă şi 25* 388 după formă. După reţetă, se pof împărfi în paste obişnuite, fabricate din făină cu apă potabilă, sau îmbunătăfite cu lapte, cu ouă, sos ^le tomate, cazeină, brânză, albumină, etc. Nu se foloseşte sare decât în cazuri excepţionale, fiindcă aceasta le măreşte higroscopicitatea. După formă, se împart cum urmează: tubulare (macaroane), basto-naşe pline (spagheie), bastonaşe legate în formă de nod (fidea, vermicella), tăieţei şi figuri (orzi-şor, cuşcuş, steluţe, litere, etc.)* Fiecare dintre aceste sorfuri, deşi preparat după aceeaşi reţetă, are alt gust şi poate fi folosit numai pentru anumite feluri de mâncare. Materiile prime de bază, folosite la fabricarea pastelor făinoase, sunt făina albă şi apa. Făina albă trebue să fie grişată şi să provină dintr'un grâu de varietate „durum" (cum sunt varietăţile de grâu Taganrog, Constantin, Brosee, Candeal). S'au ales aceste varietăţi de grâu din următoarele motive: conţin o cantitate mare de gluten (peste 30 % ) de calitate slabă (moale şi puţin elastic, contrar celui pentru pâine) şi o cantitate mică de materii proteice cari se hidrolizează până la acidul tirozinic sau la derivatele lui (hidroliza trebue evitată, deoarece enzima tirozinază le oxidează cu formare de melanină, compus care închide co-Joarea pastelor, dându-le un aspect neplăcut). — Apa care se foloseşte trebue să fie potabilă {având duritatea de 18 grade germane) şi, de preferinţă, fierbinte (având temperatura de 90°). Apa fierbinte prezintă avantajele de a produce o gelatinizare parţială a amidonului, mărind ast--fel plasticitatea aluatului, şi de a fi lipsită de bacterii (cari ar face să crească aciditatea pastelor în timpul uscării). — Procesul tehnologic de fabricaţie consistă în următoarele patru operaţiuni: Făina se cerne şi, apoi, se amestecă cu apa într'un frământător, în care se frământă timp de 20*• *30 minute, după calitatea şi granulaţia făinii. Se frământă un timp atât de lung, pentru a se obfine lipirea peliculelor glutenoase şi eliminarea completă a aerului, spre a avea o masă stratificată, cu plasticitate şi tenacitate mare. Aluatul, astfel frământat, se întinde la rupere ca o piele, prezentând în ruptură aspectul de clivaj; la presarea lui, pastele rezultate trebue să nu se lipească şi nici să se rupă sub propria lor greutate. — După frământare, aluatul se lasă („la odihnă") timp de 10* - • 15 minute, pentru o repartizare uniformă a umidităfii în întreaga Iui masă, şi pentru răcire. — Aluatul, astfel răcit, se presează, cu ajutorul presei hidraulice sau al preselor cu şurub-meic, prin matrife diferise, după sortul respectiv. — Pastele rezultate sunt introduse în dulapuri speciale de uscare. Aceste dulapuri sunt echipate cu o instalafie de condifionare a aerului (atât a temperaturii, cât şi a umidităfii lui). în dulapuri, pastele sunt aşezate în casete (macaroane, paste scurte), sau întinse pe pânze (fidea, paste scurte), sau aşezate pe bastoane (spaghete, macaroane). Pastele cele mai sensibile la uscare sunt cele tubulare, cari se usucă în felul următor: la început, timp de 2-'-3 ore, se trimite un curent de aer pufin umed (care confine vapori de apă sub presiune joasă) şi având temperatura camerei, curent care cuprinde atât partea exterioară, cât şi partea interioară a pastelor (altfel, partea exterioară se usucă mai repede, micşorându-şi volumul, şi, ne mai putând cuprinde partea interioară, crapă, producând defecte de fabricaţie); în tot acest timp se schimbă, din oră în oră, sensul curentului de aer; se opreşte apoi curentul de aer timp de 1/2---1 oră, pentru ca vaporii din straturile interioare să pătrundă în cele exterioare, obfinându-se astfel o repartifie uniformă a umidităfii în întreaga masă a pastelor (pentru aceasta este necesar să se izoleze unele de altele straturile de paste, prin foi de carton sau de hârtie groasă); se trimite, timp de 14 ■ • • 16 ore, un curent de aer cald, având temperatura maximă de 40°, curent al cărui sens se schimbă din trei în trei ore. Apoi se lasă, timp de 3*-*4 ore, să se răcească până la temperatura camerei (IS-'^O0). Durata uscării spaghetelor este de cca 18***24 ore, iar a produselor mici, de 6*"7 ore. Pastele făinoase se consideră uscate, când au ajuns la gradul de umiditate de aproximativ 12%. Dacă perioada de conservare trebue sa depăşească şase luni, umiditatea se reduce cu cca 2 % sub această limită, dar în niciun caz sub 8 % , când pastele se consideră că sunt prea uscate (arse, „fulgerate"). Produsele astfel obţinute trebue să îndeplinească anumite condiţiuni: aciditatea să fie de maximum 3,5 grade (adică 3,5 cm3 soluţie normală de hidroxid de sodiu să neutralizeze cantitatea de acid existentă în 100 g pastă făinoasă); să fiarbă în timp de 15 • • ■ 20 minute, mărindu-şi volumul de cel puţin 2,5 ori, fără să formeze cocoloaşe, şi fără să se fărâmiţeze. î. Pasfecă. V. Pastică. 2. Pastel [naCTeJlb; pastel; Pastellstift, Pastell-kreide; pastel, crayon; pasztellkreta]. Arfă: 1. Creion de desen, fasonat în formă de bastonaş şt întărit, dintr'o pastă obfinută prin amestecarea unei substanţe colorate, pulverizată, cu talc şi cu o soluţie de gumă arabică sau de gumă tragantă. 3. Pastel [naCTejlb; pastel; Pastellgemălde; pastel pictura; pasztel! festek]. Arfa: 2. Desen executat cu creioane pastel. 4. Pasteurîzare[naCTepH3aiţHfl; pasteurisation; Pasteurisation, Pasteurisieren; pasteurization; pas-teurizâlâs, pasztorozes]. Ind. alim.: Procedeu de distrugere a florei patogene şi a florei banale a produselor alimentare fermentescibile, prin folosirea convenabilă a căldurii, fără a modifica sau a distruge structura fizică a produselor, echilibrul lor chimic şi elementele lor biochimice (diasta-zele şi vitaminele). Operaţiunea se execută cu ajutorul pasteurizatoarelor (v.). Prin pasteurizare se realizează anumite condiţiuni de igienă (produse alimentare pure din punctul de vedere sanitar), condiţiuni fizicochimice de stabilitate a calităţii şi, uneori, de ameliorare a produselor naturale, şi se obţin produse alimentare cu maximum de valoare nutritivă, cari pot fi conservate uşor 389 şi economic. Pentru fiecare tip de produs se aplică procedeul corespunzător,temperatura, fimpul şi aparatura convenabilă. După temperatura Ia care se face pasteurizarea, se deosebesc: pasteurizare joasă (la 50*-*63°), cu o durată mai mare de încălzire, şi pasteurizare înaltă (la 80 ■ • • 95°), cu o durată mai scurtă de încălzire. Sub 50°, acfiunea e mai pufin eficientă, iar peste 80°, calităţile organoleptice ale produselor sunt modificate; încălzind produsul până la temperatura sa de fierbere, se modifică sau se distrug unele substanfe, ceea ce aduce o schimbare a proprietăţilor produsului, şi se obfine astfel un produs sterilizat, care poate confine elemente carbonizate. După durata operafiunii termice, se deosebesc: pasteurizare de durată lungă (30 min), de durată scurtă (1 *2 min) şi de durată foarte scurtă („instantanee") (15 s), cari se execută la temperaturi cu atât mai înalte, cu cât timpul operafiunii e mai scurt. Se execută, de asemenea, pasteurizarea ca operafiune continuă şi ca operaţiune intermitentă. Pasteurizarea poate fi executată asupra unor straturi de produs groase sau subfiri (până la 1 mm), folosind curantul electric sau un agent încălzitor. Recipientele, instrumentele, ambalajele, etc., cari ajung în contact cu produsul pasteurizat trebue să fie spălate şi fierte (sterile), pentru a nu-infecta din nou. Pasteurizarea e folosită în industria laptelui şi a produselor lactate, a vinului, a berii, a ofetului, etc. î. Pasteurizarea berii [nacTepH3au,HH nHBa; pasteurisation de la biere; Bierpasteurisation; beer pasteurization; sorpasteurizâlâs]: Operafiunea de încălzire a berii în pasteurizatoare (v.), pentru a distruge flora vegetativă, dăunătoare atât produsului, cât şi sănătăfii omului, şi pentru a-i asigura o conservare îndelungată. Berea este un excelent mediu de cultură, pe care se pot desvoltă numeroase microorganisme (drojdii sălbatice, fer-menfi acetici fermenţi de putre-facfie, etc.), cari pot produce alterări (boalele berii) şi cari se manifestă prin tulburarea berii, prin mărirea Hci-dităfii, decolo-rarea şi schimbarea gustului. Aceste forme de alterare a produsului se previn prin pasteurizarea continuă sau fracjionată a berii, care se face în pasteurizatoare pentru sticle (v. fig.), în special când berea mult timp în sticle. Ml t * M t • Mu W cjf) tpj (WV\ c ~T^TT7T^«», 11 ~ D Pasteurizator pentru sticle cu instalafie de pulverizat apă. A) abur; B) apă; C) pompă; D)prea-plin. urmează să fie ţinută mai Pasteurizarea continuă se efectuează timp de 30 de minute, la 60-••70° pentru confinutul sticlelor, şi la 75° pentru mediul în care se introduc sticlele cu bere. Astfel cele mai multe microorganisme sunt distruse, iar unele sunt slăbite în activitatea lor. Temperatura optimă de pasteurizare se alege în funcfiune de starea berii, care se turbură la o temperatură prea înaltă, şi capătă gust neplăcut (de pâine prăjită). Uneori, se face o pasteurizare intermitentă sau fracţionată, încăl-zindu-se de 2-*-3 ori, la intervale de 24 de ore, la temperatura cea mai înaltă posibilă, la care berea nu capătă gust neplăcut. 2. ~ laptelui şi a produselor lactate [nacTe-pHSaiţHfl MOJIOKa H MOJlO^HblX npoayKTOB; pasteurisation du lait et des produits de laiterie; Milch-und Molkereierzeugnisse-Pasteurisation; milk and dairy products pasteurization; tej es tejâruk pasteurizâlâsa]: Pasteurizare care se face pentru a distruge flora microbiană a laptelui, provenită dela animalele bolnave, din timpul mulgerii, din vasele folosite, din timpul iransportului, etc., şi care transmite omului boale (microorganisme patogene) sau alterează numai produsul, făcându-I impropriu pentru consum sau pentru prelucrare (microorganisme banale). La temperatura de pasteurizare, microorganismele sunt distruse, fără a se modifica structura şi proprietăţile fizicochimice ale laptelui (Ia frigr microorganismele nu se mai desvoltă, dar nu pot fi distruse), ale conservelor de lapte, sau ale laptelui condensat. Procedeele de pasteurizare se grupează după temperatura de încălzire, după durata încălzirii, după cantitatea produsului pus în lucru, după starea de repaus sau de „curgere" a lichidului în timpul operaţiunii, etc. După pasteurizare, produsul nu mai confine floră microbiană patogenă, dar nu e steril, având germeni ai unor microorganisme banale, sub formă vegetativă şi sub formă de spori (şi aceasta reclamă condifiuni de conservare potrivite, cari să împiedece desvoltarea lor). Laptele pasteurizat e folosit în alimentafie sau în industrie, rece sau încălzit sub temperatura de fierbere, la fabricarea brânzeturilor, etc. Se închiagă mai greu decât laptele crud; nu măi are putere bactericidă, şi are un grad de aciditate mai mic (pierde bioxidul de carbon). Vitaminele, cu excepfiunea vitaminei C, rezistă la temperatura pasteurizării. 3. ~ oţetului [naCTepH3au,HH yKCyca; pasteurisation du vinaigre; Essigpasteurisation; vinegar pasteurization; ecetpasteurizâlâs]: Pasteurizare care se face în pasteurizatoare construite din materiale antiacide, la 55* '*60°, pentru a feri oţetul de alterări, asigurându-i o conservare bună. Prin pasteurizare se distrug drojdiile, fermenţii acetici, anghelulele (vermişori subfiri), etc., şi se împiedecă acfiunea enzimelor oxidante. 4. ~ vinului [naCTepH3aiţHH BHHa; pasteurisation du vin; Weinpasteurisation; wine pasteurization; borpasteurizâlâs]: Operafiunea de încălzire, la temperatură adecvată, în pasteurizatoare, a 390 vinului, care se efectuează penfru a-l steriliza, pentru a-l învechi pe cale artificială şi pentru a-l conserva. Prin pasteurizarea vinului se distrug toate microorganismele aerobe şi anaerobe, ca şi germenii lor de reproducere, vinul comple-iându-şi, în acelaşi timp, fazele vieţii sale. O nouă infuzie de gsrmeni poate desvoltă o floră microbiană tot atât de activă ca şi cea dintâi. învechirea vinului este datorită oxidării sale lente sub acţiunea oxigenului absorbit din aer, la temperatura mediului (dela strivirea strugurilor până la învechirea lui). Bioxidul de carbon care rezultă se găseşte în cantitate mare, la început, în vinul nou, şi în cantitate din ce în ce mai mică, pe măsură ce vinul e mai vechiu. Prin pasteurizare se grăbeşte învechirea. Pentru conservarea în bune condifiuni, se practică pasteurizarea preventivă a vinurilor (la 40 • ■ -60°, timp de 1 • • ■ 3 minute), care împiedecă aparifia boalelor, şi desvoltă gustul şi mirosul vinurilor; acestea sunt pierdute în cazul îmbolnăvirii, şi nu mai pot fi redate complet prin pasteurizarea curativă, care reuşeşte numai când vinurile sunt uşor atinse de boală, sau la începutul manifestării ei. De obiceiu, pentru un vin mijlociu, atins de Saccharomyces, cum şi pentru alte lichide alcoolice şi acide, este suficientă pasteurizarea la 60°, timp de un minut, penfru a distruge germenii patogeni, fără a distruge fermenfii alcoolici (pentru vinuri mai dulci e necesară o temperatură mai înaltă); vinul manitic se pasteurizează la 65 ■ • ■ 70°; vinul ofetit, 1a 60***65°; vinul decolorat sau atins de amăreală, de băloşire, etc., se pasteurizează la 70 • ■ • 75°; vinul atins de turbureală brună-negricioasă se pasteurizează la 78•••85°; etc. înainte de pasteurizare, vinurile trebue limpezite prin filtrare, pentru a elimina substanfele în suspensie, cari cedează vinului, prin încălzire, mirosuri şi jgusturi străine; trebue eliminat aerul din vin, lăsându-l în repaus cca 15 zile, pentru a împiedeca oxidarea prea puternică, în timpul încălzirii, ceea ce i-ar schimba coloarea, gustul •şi mirosul; trebue curăfite şi sterilizate vasele în cari se introduce vinul pasteurizat, pentru a împiedeca o însămânfare a florei microbiene. După pasteurizare se introduce, în fiecare bufoiu, vin care a fost pasteurizat în condifiuni egale. Modificările pe cari le sufere vinul pasteurizat sunt aparente şi de scurtă durată. î. Pasteurizator [nacTepH3aT0p; pasteurisa-teur; Pasteurisiergerăt; pasteurizer, pasteurizing apparatus; pasteurizâlo], Ind. alim.: Aparat folosit pentru pasteurizarea unor produse alimentare fer-mentescibile (lapte, vin, bere, ofet, conserve, etc.), pentru a distruge flora microbiană, care împiedecă conservarea lor şi dăunează sănătăţii omului. Se construesc pasteurizatoare de cărămidă, sau de metal, încălzite cu apă, sau cu abur. Cel mai simplu mijloc industrial de pasteurizare este cuptorul pentru încălzirea apei (v. fig.), Cuptor penlru încălzirea apei. 1) focar de cărămidă; 2) cameră de combusfie; 3) grătar; 4) prag; 5) coşul cuptorului; 6) reiervor pentru apă; 7) serpentină; 8) vase cu produsuhde pasteurizat; 9) canal de venfilafie. în care se introduc, prin deschizături practicate în capacul cuptorului, vase cu produsul respectiv, cari se menfin, atât timp cât este necesar, la temperatura reclamată de procedeul de pasteurizare, iar apoi se scot din cuptor şi se răcesc în apă. Pasteurizatorul cu agitator (v. fig.), foiosit de obiceiu în industria de produse lactate, se compune dintr'un postament de fontă, pe care se găseşte un cilindru de fontă sau de fier, în interiorul căruia se aşază o căldare de tablă de cupru, cositorită. în spafiul dintre cele două căldări se introduce aburul, printr'un tub, echipat cu o supapă de reglare şi cu un tub cotit, prin care se elimină apa de condensare. După punerea în mişcare a unui agitator, se umple cu lapte căh AJ postament de fontă; B) căldare de darea interioara, fonjă; C) căldare de cupru cositorit; până la nivelul tu- qj ţub cofjf; £j pâlnie de încărcare; bului (E) ; laptele pj tubul termometrului; G) şaibe, este distribuit în strat subfire pe suprafafa interioară a căldării de cupru, cositorite, cu ajutorul agitatorului; aburul se introduce moderat, printr'un tub, până la obfinerea temperaturii reclamate de procedeul de pasteurizare folosit. Prin reglarea admisiunii vaporilor, ca şi a laptelui, se menfine aceeaşi temperatură în tot timpul operafiunii (cantitatea de lapte care a trecut prin aparat până în momentul obţinerii temperaturii convenabile, se frece din nou în aparat); în tubul (F), care se găseşte la partea superioară a aparatului, e montat un termo- Pasteurizator cu agitator. 39Î metru, cu care laptele ajunge în contact, în timpul agitării. Cu acest aparat se face pasteurizarea de scurtă durată a laptelui, la tem-psratură înaltă {85 •■■87°) sau la o temperatură medie (72-■•74°). Un tip de aparat pentru pasteurizarea vinului se compune din calo-rizator şi refrigerent (v. fig.)* După ce produsul a fost introdus în calori-zator cu o vitesă uniformă, prin tuburi metalice cositorite,tuburile sunt încălzite cu apă la o temperatură constantă şi trece apoi, în sens invers, în- f) că|dare cu termosifon; 2) caIori_ Ir un rezervor, in zalor. 3) rezervor de ap~ a| ,ermo_ C6re VlnU in U sifonului; 4) rezervor de vin cu nivel bun revine la tom- cons)an,. 5) refri t. s) in)rarea peratura norma a; vlnului| 7) evacuarea vinulul pasfeur,. a une e apara e, za^. ^ intrarea gazului pentru în-refrigerentul are călzire serpentină, făşii tu- bulare,compartimentecilindrice, sau compartimente elicoidale; acestea sunt construite, de obiceiu, din tablă de cupru cositorită.' 1. Pasfîcă: Sin. Muflă (v.)f Bastecă, Pastecă. 2. Pastilă [TadJieTKa; comprime; Tablette; tabiet; pasztilla]. Ind. chim. sp., Farm.: Formă pe care o are un preparat galenic, de consistenfă solidă, constituită din substanfe medicamentoase înglobate în zahăr pulverizat fin. Pastilele se fabrică prin amestecare omogenă a ingredientelor, cari se malaxează cu apă, pentru a le transforma într'o pastă care se toarnă sub formă de picături pe o placă de marmură, sau se ştanfează, după care se usucă în etuvă, la 40°, obţinând discuri emisferice, cu diametri, gust, miros şi colori diferite, ctepă substanţele, coloranfii şi cantităţile folosite. Uneori, pentru a acoperi gustul sau mirosul neplăcut al unor substanţe, se adaugă cacao, sau uleiuri aromate. Pastilele sunt dure, mai mult sau mai puţin fragile, se conservă uşor şi se ingereaz% ca^ atar^sau disolvate în apă, în scopuri medicale.; 3. Pastilă [Ta6JieTKa; pastille de noyau; Kern-pastille; core-pastil; magpasztilla]. Metl.: Miez suplementar, de obiceiu plat, folosit în formarea cu pastilă (v.), care se aşază la formare lângă o parte demontabilă a modelului, pentru a permite scoaterea acestei părţi după formare. 4. Pastilă TjlHH3a; pastille, grain; Pastille, Spurpfanne; pastille, bearing disc; pasztilla]. Tehn.: Piesă în formă de disc, cu suprafeţele frontale de obiceiu convexe, folosită în construcţia de maşini ca element intermediar sau de reazem. Sin. Lentilă. s. Pastilă de acumulator electric [nJiaCTHHKa 3JieKTpHHecKoro aKKyMyjiHTopa; pastille d'ac-cumulateur electrique; Sammler-Massefeld, Samm-ler-Massepille; accumulator pastille, accumulatdr pasted square; akkumulâtor-pep]. Elf.: Partea din substanţa activă care se găseşte într'o alveolă de grilă de acumulator electric. 6. Pastiş [nOAAeJiKa; pastiche; Nachbild; pas-ticcio, pastiche; mâsolat]. Arfă: Lucrare artistică, al cărei auior a imitat genul sau felul de a lucra al unui alt artist sau al unei anumite epoce. 7. Pasfoasă, consistenţă ~ [nacTOBbm cocTaB; consistance pâteuse; teigige Konsistenz; pasty con-sistency; pepes konzisztencia]. Fiz., Tehn.: Consistentă a unui material, caracterizată, în condiţiuni de temperatură date, prin lipsa unui domeniu de comportare elastică a materialului, prin vis-cozitate mare faţă de viscozitatea fluidelor, şi prin tenacitate mică sau foarte mică. 8. Pastotor [termen elen]. Artă: Statuă care ţine în mâini miniatura unui templu sau imaginea unei divinităţi. 9. Pastoloria [termen latin]. Arh.: Fiecare dintre cele două -absidiole cari flanchează absida centrală. 10. Păstos, aliaj ~ [nojiyTBepflbiH cnJiaB; alliage pâteux; teigartige Legierung; pasty alloy; pepes otvozet]. Metl.: Aliaj în curs de solidificare sau de topire, în stare pastoasă, care se compune dintr'o parte lichidă şi din cristale. u. Păsirugarnifă. Pisc.: Unealtă de pescuit asemănătoare cu setea (v.), dar compusă numai din două reţele; una deasă, cu ochiuri de 40 mm, şi alfa mai rară, cu ochiuri de 200 mm pe latură. Cu păstrugarniţa se pescueşte în Dunăre cega şi păstruga; păstrugarniţa se trage după curent, pe fundul apei. Pentru sturioni mai mari, păstrugarnifa se confecfionează din plase rezistente şi cu ochiurile pufin mai rare. 12. Păstură [nbIJlOK; cire vierge; Jungfernwachs; maiden wax; szuzviasz]: Polenul florilor, pe care albinele îl adună şi-l transportă în coşulefele picioarelor, pentru a-l depozita în celulele fagurilor. 13. Pasul dinfării. V. Dinfării, pasul 14. Păşunat [KOpM TpaBOH; pâturage; Weiden; pasturing, grazing; |egeles].Agr.:Hrănireacu plante vii a animalelor domestice sau a vânatului mare, fie pe terenuri înierbate (păşuni naturale sau artificiale), fie în păduri. în acest caz, păşunatul produce degradări, prin faptul că animalele atacă puieţii, scoarţele, frunzele, seminţişul, calcă şi sdro-besc puieţii şi rădăcinile, bătătoresc solul, etc. 15. ~ în tarlale [nacT6miţe no ynacTKaM; pâturage en divisions par haies; alternierendes Weiden; alternate grazing; vâltozo legeles]: Formă raţională de exploatare a păşunii, în care suprafaţa acesteia se împarte în mai multe tarlale cari 392 se îngrădesc şi se pasc pe rând. Suprafafa tarlalei se calculează în funcfiune de greutatea vie a animalelor şi de starea vegetafiei. 1. Păşune [nacTâmiţe; pâturage; Weide; pas-ture, grazing; legelo]. Agr.: Teren înierbat pe cale naturală, sau prin lucrări de cultură, pentru păşu-nat. De obiceiu, se consideră păşuni şi izlazurile, imaşurile, toloacele şi ogoarele, după ultima coasă, sau cari sunt temporar necultivate. Se deosebesc păşuni de lungă durată (permanente) şi păşuni pe timp limitat (temporare). După felul în care s'au format, se împart în păşuni naturale şi păşuni artificiale. — Pe păşunile naturale, ierburile cresc spontan şi se înmulfesc prin autoînsămânţare sau pe cale vegetativă. Păşunile naturale se împart, după aşezarea lor, în: păşuni de baltă (cari se găsesc pe aluviuni recente şi inundate periodic şi cari au o vegetafie bogată şi de bună calitate); păşuni de şes şi de luncă (în şesurile râurilor mari şi cari au o floră pufin variată, xerofitică, şi cu o durată de vegetafie anuală scurtă); păşuni de deal şi de coline (din regiunea dealurilor şi a platourilor, cari au o floră variată şi bogală, şi reprezintă, la noi, cca 50% din suprafafa acoperită de păşuni); păşuni de munte (cari se găsesc în regiunile muntoase, între 700 şi 1500 m altitudine, şi au o vegetafie variată, săracă pe solurile levigate, productivă şi de bună calitate în luminişuri şi în poienele adăpostite); păşuni alpine, numite şi goluri alpine (cari se găsesc la altitudini mai mari şi au o vegetafie diferită de a celorlalte categorii de păşuni, cu talie mai mică, dar de calitate bună). — Pe păşunile artificiale se seamănă, fie ierburi şi leguminoase, fie diferite plante vivace sau anuale. Păşunile se stabilesc pe terenuri cu expunere variată, deoarece pe terenurile cu expunere spre Nord, plantele sunt atinse mai pufin de secetă şi înverzesc mai târziu, iar pe cele cu expunere spre Sud, înverzesc mai devreme şi se usucă mai repede, astfel încât păşunatul poate dura mai mult timp. în acelaşi scop se cultivă plante timpurii şi plante târzii, rezistente la secetă şi la ger. Păşunile sunt folosite pentru păşunatul vitelor, dela începutul primăverii până la uscarea completă a vegetafiei. 2. ~ împădurită [nacTdmiţe 3aca5Kfl;eHHoe JieeOM; pâturage boise; Waldweide; forest pas-ture; erdos legelo]: Păşune pe care se găsesc anumite porfiuni împădurite, şi la care se urmăreşte, pe lângă o bună producfie de iarbă, şi o cultură rafională a pădurii. Ele provin, fie din păduri transformate în păşuni, pe pante păstrându-se pădurea, fie prin împădurirea păşunilor, în deosebi pe pante. 3. Pat [KpOBaTb; lit; Bett; bed; âgy]. 1. Gen.: Mobilă de lemn sau de metal, cu o suprafafă utilă orizontală, care se acopere cu o saltea, pe care se odihnesc sau dorm oamenii. 4. Pat [cjioS; lit; Bett; bed; âgy]. 2. Tehn.: Parte a unei instalafii sau a unui sistem tehnic, cu fafa sau cu fetele superioare plane şi orizontale sau aproape orizontale, pe cari se reazemă şi, eventual, alunecă materiale sau anumite părfi ale instalafiei sau ale sistemului tehnic. 5. ~ de cocs [KOKCOBbiH CJlOH; lit de coke; Fullkoks im Ofen, Koksbett; coke bed; kokszâgy, kokszreteg]. Mefl.: 1. Strat de cocs, sub un strat de fontă, într'un cubilou. — 2. Strat de cocs aşternut sub un pat de turnătorie, moale sau tare, pentru a uşura evacuarea gazelor dela partea inferioară a unei forme de turnătorie executată în solul turnătoriei. De obiceiu, patul comunică cu exteriorul prin canale de aerisire. o. ^ de fuziune [niHXTa; lit de fusion; Moller; foundry mixture, mixture of ores and fluxes; elegyter]. Metl.: Sin. Amestec de topire (v.). 7. ~ de răcire [oxjia/ţHTejibHan imomaAb; lit refroidisseur; Kuhlbett, Warmbeit, Warmlager; cooling bed, cooling rack, cooling trough; huto-âgy]. Metl.: Dispozitiv montat în laminorie, după laminor şi înaintea secfiei de ajustaj (foarfeci, maşină de îndreptat, etc.)< sau de depozitare, şi care serveşte la răcirea ,şi la depozitarea, pentru scurt timp, a laminatelor răcite sau în curs de răcire. Piesele pe cari se aşază laminatele pentru răcire pot fi fixe sau mobile; cele mobila sunt role sau grătare transportoare, acfionate mecanic* Paturile de răcire sunt deservite, de obiceiu, de două căi cu role (de alimentare şi de evacuare), sau de macarale. Construcfia şi dimensiunile paturilor diferă după producfia laminorului. Patul poate fi constituit din plăci de răcire, de fontă, fixe (plăcile sunt găurite, rabotate pe fafa superioară, şi sunt aşezate pe canale înzidite* pentru circulafia aerului da răcire); e folosit la laminoare cu productivitate mică, penfru profile mici, penfru sârmă, pentru benzi de oţel. — Patul de răcire pentru laminate grele e constituit din şine scurte, cu extremităfile curbate în josr fixate (decalat unele fafă de altele) — prin plăci de fixare (pentru a permite diîatafia şinelor) — pe grinzi metalice montate deasupra unor canale de aer; e deservit cu macarale. — Patul de răcire cu role transportoare e constituit, de obiceiu, din două grupuri paralele de role, cari sunt încărcate şi descărcate alternativ (cu căi cu role obişnuita sau cu macarale). Rolele patului au turafie mică şi au, da obiceiu, axa de rotafie oblică fată de axa laminorului, astfel încât laminatele sunt deplasate, în timpul răcirii, atât longitudinal, cât şi transversal. E folosit peniru laminate în bare,, pentru fevi, etc. — Patul mecanic de răcire poate fi constituit dintr'o serie de şine purtătoare paralele, fixate deasupra unor canale de aer, între cari se pot monta şinele oscilante cu clichete, cărucioarele cu clichete (v. fig. A) sau lanfurile articulate (cu clichete sau cu pinteni de antrenare) ale unui transportor (v. fig. D). Aceste paturi sunt deservite de căi cu role, şi sunt folosite, de exemplu, pentru şine, pentru profile medii, brame, etc. — Patul mecanic cu şine (grătare) oscilante e constituit din două serii paralele, alternate, de şine dinfate oscilante, la cari laminatul este mutat — la fiecare mişcare a grătarului — de pe una dintre seriile de şine, pe cealaltă. 393 Şinele sunt acţionate printr'un mecanism cu excentric, I în (v. fig. C). Patul e deservit de căi cu role, şi e cu bielă-manivelă (v. fig. B), etc. Unele grătare au, I folosit pentru laminate în bare, pentru ţevi, etc» 'rf-4 r-v ■m s# I -tte- | Paturi mecanice. A) Cărucior cu clichet, pentru pat de răcire: I) cărucior pentru escamotarea clichetului; 2) clichet basculant; 3) cablu de acfionare a căruciorului; 4) şină purtătoare; 5) axul rolei de ghidare a cablului (3); 6) glisierele căruciorului; 7) sensul de mişcare al laminatului. — B) Pat de răcire cu şine oscilante, alternate, cu clichete, şi C) clichetul în formă de pârghie cotită: 1) şină oscilantă cu clichete; 2) axul de basculare a clichetului; 3) bară de acfionare a şinei (1); 4) mecanism de acfionare a şinelor oscilante; 5) cale cu role de evacuare a laminatului răcit; 6) mecanism de deservire a căii cu role (5); 7) grup motor-reductor de turafii. loc de dinţi, clichete constituite din pârghii cotite, cari permit avansarea uşoară a materialului pe pat D I ? JL Pat de răcire cu transportor cu clichete (schemă). 1) cale cu role; 2) împingător; 3) şină purtătoare; 4) şină oscilantă, cu clichete; 5) pozifia clichetelor la mişcarea spre stânga a şinelor oscilante (4); 5') pozifia clichetelor la mişcarea spre dreapta a şinei (4); 6) laminat; 1) sensul de mişcare (spre dreapta) a laminatului. i. Pat de strung [cTaHHHa CTaHKa; banc de tour; Drehbankbettî lathe bed; esztergaâgy]* Mş.-unelte: Partea strungului care susţine toate organele sale (păpuşa fixă, păpuşa mobilă, căruciorulr etc.). Patul e constituit, de obiceiu, din doi perefi laterali (v. fig.), legafi între ei prin nervuri transversale, pentru asigurarea rigidităfii, şi effîe confecţionat din fontă sau este o construcţie metalică sudată. Suprafefele superioare ale patului, numite ghidaje, sunt prismatice sau plane; pe acestea glisează organele mobile (căruciorul, păpuşa mobilă, etc.). Patul asigură legătura rigidă a organelor fixe (păpuşa fixă, pompa de uleiu, etc.) şi ghidarea precisă a organelor cu mişcare de translafie, paralelă cu axa strungului (căruciorul, păpuşa mobilă, etc.)~ Secfiune transversală îr> patul unui strung. I) pat; 2) ghidaje prismatice; 3) ghidaje plane^ 4) nervură de rigidiza re* ♦ 394 1. Paf de turnătorie [JlHTGHHblH ABOp; lit; Bett; bed; âgy]. Metl.: Porfiunea din solul turnătoriei, pregătită pentru aşezarea formelor perisabile (confecţionate din amestec de formare). Patul se poate face în solul turnătoriei, sau — din amestec de formare — deasupra solului. După consistenţă, patul se numeşte pat moale sau pat tare. Patul moale, din amestec nebătătorit, este folosit pentru formele închise; patul moale din solul turnătoriei poate fi folosit şi pentru ■formele deschise. Patul tare, din pământul din solul turnătoriei sau din amestec de formare bătătorit, este folosit pentru aşezarea formelor închise, de dimensiuni mari. Patul trebue să permită evacuarea uşoară a gazelor. De obiceiu, patul tare se aşază pe un strat de cocs, care comunică cu exteriorul prin canale de evacuare a gazelor. 2. Paf [cjioh; lit; Bett; bed; âgy]. 3. Tehn., Geol., Agr.: Strat de material, orizontal sau puţin ânclinat, a cărui faţă superioară este plană sau aproape plană. s. ~ [3aJie}K; mur; Liegendes; bed; fekvo-reteg]. Geol.: Stratele cari se găsesc dedesubtul unui anumit strat sau al unei falii. V. şi Culcuş geologic. 4. ~ bacterian [6aKTepHHHaH Macca; lit bacterien; Tropfkorper; bacteria bed; bakterium-ăgy]. Canal.: Instalaţie de epurare biologică a -apelor de canal, cu ajutorul bacteriilor aerobe.. Se compune dintr'o incintă etanşă, care este umplută cu un material granular, ale cărui «granule se acoper cu o peliculă membranoasă încărcată cu bacterii, şi cari constitue partea activă a patului bacterian.Epurarea apei este format dintr'un sort monogranular de piatră spartă, sau de sgură granulată, cu granule de 4-**8cm sau de 2-*-5 cm. Mărimea granulelor trebue să fie aceeaşi pe toată grosimea stratului. Uneori, se poate aşterne, la partea inferioară, un strat de material cu granule mai mari, pentru a se împiedeca astuparea orificiilor de evacuare a apei infiltrate prin pat. înălţimea patului bacterian depinde de mărimea granulelor; de exemplu, paturile formate din granule de 4 cm au, de obiceiu, înălţimea de 1,80 m, iar cele formate din granule de 6 cm au înălţimea de 2*"3 m. în general, înălfimea patului trebue să fie cu atât mai mare, cu cât apele de epurat sunt mai concentrate şi cu cât este nevoie de o instalaţie cu un randament mai mare. Paturile cu înălfime prea mare reclamă o aeraţie bună, de jos în sus. Uneori, pentru a se micşora înă!ţimea patului, se folosesc instalaţii duble, formate din două paturi aşezate unul după altul, şi a căror înălţime e echivalentă cu a unui sirigur pat, de înălţime egală cu suma înălţimilor/celor două. Acest sistem prezintă avantajul că măreşte aeraţia instalaţiei. — Apa de epurat este împrăştiată la suprafaţa patului bacterian, prin rigole (fixe sau basculante), prin tuburi perforate, cu mişcare de translaţie, prin ajutaje pulverizatoare fixe (v. fig.), sau prin distribuitoare rotitoare (v. fig.). Distribuitoarele rotitoare dau cele mai bune rezultate; ele sunt construite ca morişti hidraulice, sau sunt puse în mişcare de rofi hi-a draulice ori de mo- ' toare electrice. Apa infiltrată prin paturile bacteriene este evacuată prin conducte şi rigole instalate în fundaţia Paf bacterian cu pulverizafor central fix. . a) pat de material filtrant, din piatră spartă; b) pulverizafor central, fix; Pa^u‘u* bacterian. se face prin ajisor- conductă de alimentare a pulverizatorului; d) fundafie de beton; e) tub 5* ^ Pen“ pfia provocată de ^ drenaj;./) rigolă de colectare; g) conductă de evacuare a apelor epurate. P^ar|îe [TeiIJ18.H «activitatea vitală a -----— bacteriilor. Din punctul de vedere al modului de funcţionare, se deosebesc două tipuri de paturi bacteriene: paturi de con- rpHAa;couche chau-de; Warmbeet, Mîsfbeet; hot bed; melegâgy]. Agr.: Grămadă de băligar cabalin proaspăt, aşezat într'o formă regulată, pentru a furnisa răsadniţelor căldura care se formează în procesul fermentaţiei băliga-rului. Pe patul cald se aşază tocul răsadniţei, acoperit de ferestrele respective. Pat bacterian cu distribuitor rotitor. a 6‘ ~ de aeraţie iv a) Pa* materia' filt^nt, din piatră spartă; b) fundafie de beton; c) dis- [nO/ţBO.Q,- CUată, dupa termi- frjbuitor rotitor; d) conductă de alimentare cu apă uzata a distribuitorului; âBpâlţHOHHciH narea epurării; ran- e) rigols de colectare a apelor epurate; f) conductă de evacuare a apelor M3CC3.; lit aera damentul lor esfe epurate. *'on immer9©» corps mic. — Paturile cu plongeur; Tauch- înfiltrafie au un randament mare, funcţionează korper; immersed aeration bed; meriilt testek]. continuu, şi sunt echipate cu orificii de aeraţie Canal.: Pat bacterian care lucrează sub apă, cu permanentă. — Durata de traversare a patului bacterian este de 20*--60 de minute, după mărimea sarcinii instalaţiei. — Materialul granular iact şi paturi cu infiltraţie, numite şi paturi percolatoare. — Paturile de contact funcţionează \r\--termHent, fiind umplute cu apa de epurat, care este eva- aeraţie artificială. Poate fi constituit din cocs, din şipci de lemn, din bucăţi de lemn sau de plută, din plăci de aluminiu ondulate sau din 395 Pat de aerafie, înnecat. a) pat de aerafie, înnecat; b) rezervor de beton; c) tub care pendulează. bare de beton. Aerafia se face prin insuflare de aer comprimat, la partea inferioară a patului, fie cu ajutorul unei refele de tuburi fixe, aşezate fa distanfa de 30 cm unele de altele, fie cu ajutorul unor tuburi mobile, cari pendulează de obiceiu şi sunt mai economice şi mai eficace. Tuburile cari pendulează prezintă avantajul de a concentra asupra unor suprafefe mici aerul insuflat, ceea ce uşurează îndepărtarea organismelor desvoltate pe materialele patului, şi că no-molul desagregat este Împins continuu spre gurile de evacuare (v. fig.). Paturile de aerafie înnecate sunt foarte indicate în cazul apelor uzate, încărcate cu substanfe grase (de ex. apele de spălare a lânurilor), fiindcă uşurează ridicarea grăsimilor la suprafafa apei, de unde pot fi recuperate. De asemenea, sunt foarte eficace la epurarea apelor cari confin fenoli, şi a apelor uzate provenite dela distilerii. Avantajele principale ale paturilor de aerafie înnecate consistă în faptul că permit reglarea, după nevoie, «a intensităţii epurării biologice, şi că ajung la maturitate după una sau după două zile, în timp ce instalafiile cu nomol activat ajung la maturitate după 14 zile, iar cele cu paturi bacteriene, după 30 de zile. Sin. Corp submersibil, Filtru submersibil. î. Paf de balast. C. f. V. Patul căii ferate. 2. ~ de nisip [nec^aHHblHCJiOH; lit de sabie; Sandbett; bed of sand; homokâgy]. Cs.: Strat de nisip, de obiceiu îndesat prin pilonare sau prin cilindrare, folosit ca strat de egalizare, ca strat intermediar între teren şi o fundafie, sau între un pavaj şi fundafia sau platforma şoselei. 3. ~ de uscare a nomolului [iuiomaflb A-HH cyniKH HJia; lit de sechage des boues; Schlamm-trockenplafz; mud drying space; iszapszârtfo âgy]. Cana/.: Suprafafă de teren acoperită cu un pat de material filtrant, pe care se răspândeşte nomolul provenit din basinele de fermentare, pentru a se usca. Patul filtrant are, de obiceiu, grosimea de 25 cm, şi este făcut din mai multe straturi de sgură sau de piatră spartă (uneori şi din pietriş), de diferite sorturi, acoperite Pat de uscare a nomolului. a) benzi de beton; b) strat de nisip; c) pat filtrant; d) tuburi de drenaj; e) incintă de beton; f) cale ferată pentru vagonete. cu cantitatea de ape uzate. La mijlocul patului filtrant se execută un canal de drenare, -pentru evacuarea apei infiltrate. Nomolul se răspândeşte în straturi de 20 cm, până la grosimea totală de 1,80 m, fiecare strat fiind aşternut după uscarea celui aşternut înaintea lui. După uşcare, nomolul este îndepărtat prin săpare, luându-se şi o parte din stratul de nisip. Pentru a se face economie de nisip, o parte din patul filtrant se înlocueşte cu două benzi de beton înclinate spre interior (v. fig.). Aducerea şi evacuarea nomolului se fac cu vagonete sau cu excavatoare şi cu drage speciale. 4. ~ filtrant [(JîHJibTpHpyKmţHH CJIOH; lit filtrant; Setzbett; filtering bed; szuroâgy, sziiroretegl. Prep. mirt.: Ansamblul de straturi de granule diferite de cele cari se prelucrează, mai mari şi cu greutate specifică cel pufin egală cu a acestora, cari se aşază pe sitele maşinilor de zefaj cu pat filtrant, pentru a permite să ajungă la site numai granulele cele mai dense din materialul supus zefajului. 5. ~ pentru plante [rpHAa; planche; Pflanzen-beet; nursery bed; vetemenyâgy]. Agr.: Făşie de teren, lată de 1 •■•1,20 m şi lungă după trebuinfă, acoperită cu geamuri sau neacoperită, şi pe care se însămânfează sau se cultivă diferite plante, pentru înmulţire. e. Pată catodică [KaT0AH0e iihtho; tache cathodique; Kathodenfleck; cathode spot; katod-folt]. Fiz.: Pată incandescentă pe electrodul negativ al unui arc electric, în locul de emisiune termică a electronilor. Catodul poate fi solid sau lichid, de exemplu mercurul catodic din redre-soarele cu mercur (piciorul arcului). Curentul arcului menfine această pată, care e o sursă de eledroni foarte intensă, prin bombardarea suprafefei cu ioni (de ex. de mercur). Pata catodică este caracteristică arcului electric, care este o descărcare dominată de emisiunea termionică de electroni a petei. în redresoarele în tub de sticlă, pata are o suprafafă mică, foarte luminoasă şi în continuă agitafre, din cauza temperaturii ei foarte înătfe (ceea ce provoacă o evaporare violentă de mercur), a tensiunii de vapori foarte înalte imediat deasupra petei, şi a forfelor electromagnetice datorite densităfii mari de curent (cca 4000 A/cm2) la suprafafa mercurului lichid. 7. Pafachină. V. Cruşin. 8. Pafarafină. Nav. V. sub Ma- cu un strat de nisip sau de praf de cocs, gros de cel pufin 10 cm. Straturile de piatră sau de sgură se aşază astfel, încât sorturile mari să fie la fund, iar cele mici, Ja suprafafă. De obiceiu, paturile de uscare au lărgimea de 4 m, lungimea lor variind în raport nevră fixă. 9. Patent, cleşte V. Cleşte patent. 10. Patentare [naTeHTOBatme; patentage; Pa-tentieren; patenting; patentirozâs]. Metl.: Tratament termic aplicat sârmei de ofel carbon (cu confinut mediu sau înalt în carbon), în procesul 396 de fabricare a acesteia, înainte de trefilare sau înainte de o trecere prin filieră, pentru a se obfine un material cu structură sorbitică predominantă, care se trage uşor şi are — după iragere — rezistenfe mari. Tratamentul consistă în încălzirea la o temperatură mai înaltă decât cea corespunzătoare punctului de transformare As (la 800 • ■ • 1000°), urmată de răcirea bruscă la o temperatură de 400*••500°. Răcirea se poate face în baie de plumb sau de săruri topite, în baie de nisip încălzit, sau în aer. Patentarea cu plumb se poate executa, fie în proces de lucru continuu (cu încălzirea în cuptoare cu materia! mobil, şi trecerea firului de sârmă prin baia da răcire), fie în proces de lucru discontinuu (prin încălzirea colacilor de sârmă în cuptoare cu muflă, urmată de imersiunea lor în baia de răcire). Patentarea în aer se execută în proces de lucru continuu (cu încălzirea în cuptoare cu material mobil). 1. Pafernoster [3JieBaTOp; patenotre; Pater-nosterwerk, Becherwerk, Eimerkunst; paternos-ter; paternoszter]. M?. rid.: Elevator pentru ridicarea materialelor de consirucfie, cu ajutorul unor cupe, al unor gălefi sau platforme, acăfate, cu posibilitate de pendulare, de unul sau de două lanfuri sau benzi fără fine verticale, antrenate în mişcare de două tobe-colivie prismatice (constituite din două discuri de capăt legate la perif arie prin bare paralele cu axul); tobele şi lanfurile se mişcă în interiorul unui turn vertical, metalic sau de lemn. Acfionarea se face manual, cu manivela, sau mecanic. 2. Pafernoster. V. Ascensor multicelular. s. Pafernoster, cuptor V. Cuptor paternoster. 4. Patină [naTHHa; patine; Patina, Edelrost; patina; patina, nemeş rozsda]. 1. Chim.: Sirat de carbonat de cupru hidratat, de coloare cenuşie-verzuie, format, în timp, la suprafafa obiectelor de cupru sau de aliaje de cupru, de obiceiu sub influenfa agenfilor atmosferici, uneori obfinut artificial, cu vernis-uri, în scopuri artistice.— 2. Artă: Stratul dela suprafafa obiectelor de artă, a medaliilor, mobilelor, etc., a obiectelor de cupru sau de aliaje de cupru, de fier forjat, de lemn, etc., format, fie prin oxidarea sau carbonatarea obiectelor metalice, cu ajutorul unor substanfe cari le atacă,fie prin acoperirea, atât a obiectelor metalice, cât şi a celor de alte materiale, cu o substanfă coloraiă, pentru a le da un aspect mai estetic (în special de obiect vechiu, original) şi pentru a le scoate în evidenfă detaliile. — 3. Aspectul căpătat de diferite obiecte, datorit patinei în accepţiunea de sub Patină 2. — 4. Arh., Artă: Aspectul pe care îl capătă obiectele de arhitectură, de sculptură, de pictură, sau mobilele, sub acfiunea timpului şi a agenfilor atmosferici (extensiunea accepţiunii de sub Patină 1). 5. Patină [caJia3Ka; plaque de glissement; Gleitplatte; slide plate; csuszolemez], 5. Tehn.: Element de contact de alunecare al unui mecanism, care este ghidat într'o mişcare de translafie relativă, prin alunecarea pe o cale de ghidare, care reprezintă celălalt element al contactului. Deplasarea patinei este rectilinie, şi se face alternativ, între-limite determinate. Exemple de patine: 6. ~ de ascensor [caJia3Ka JlH4)Ta; plaque de glissement de la cage d'ascenseur; Fahrstuhl-gleitschuh; lift-cage slide plate; felvono-csuszo-pofa]. Mş. rid.: Patină de conducere a coliviei ascensorului şi a contragreutăţii, pe glisierele ascensorului. De obiceiu, patina alunecă pe două fefe ale glisierei. Când glisierele se construesc cu o căptuşeală de lemn, patinele nu au căptuşeală; în cazul contrar, au o căptuşeală de fibră (fibră Vulcan) sau, uneori, de lemn. Pentru amortisarea şocurilor din mers, patinele sunt echipate cu resorturi montate în planul vertical comun al gli-sierelor. 7. ~ de cap de cruce [caJia3Ka KpecTOBHHbi; plaque de glissement de la crosse; Kreuzkopfgleit-plafte; sliding plate of the cross head; keresztfej-csuszo-felulet]. Mş. term.: Patină în formă de placăr montată pe corpul capului de cruce al unui motor termic cu piston (motor cu abur cu piston, motor Dissel cu cap de cruce): Serveşte ca piesă de alunecare a capului de cruce pe glisierele de ghidare. De obiceiu, patina este căptuşită cu un material antifricfiune. între patină şi glisieră se lasă un joc mic, pentru a se reduce oscilafiile de încovoiere în tija pistonului. 8. ~ de cutie de unsoare [caJia3Ka MacjiflHKH; fourrure de boîte d'essieu; Achslagergleitplatte; axle box liner; âgytok-vezetekfelulet].. C. Patină în formă de placă, montată pe fălcile cutiei de unsoare a vehiculelor de cale ferată. Patina are doi umeri prin cari apasă pe placa de gardă (v. fig. sub Placă de gardă). De obiceiu, patinele se confecţionează din bronz, şi se prind cu şuruburi de falca cutiei. în timpul mersului, patinele se freacă de placa de gardă; de aceea şe ung cu îngrijire. Sin. Adaus de cutie de unsoare. o. ~ de frânare [T0pM03Han caJia3Ka; patin electromagnetique, patin de freinage; Bremsschlit-ten; brake slipper; fekezesi szân]. C. 1.: Patină în formă de placă lungă, montată într'o frână electromagnetică de vehicul de cale ferată. Este montată în dreptul şinelor, pe fiecare parte a cadrului principal al vehiculului, sau pe fiecare parte a cadrului unui boghiu, şi serveşte ca organ de efectuare a frânării propriu zise, prin frecarea patinelor pe şine. Patina se confecţionează din două bucăţi, pentru a se putea înlocui uşor talpa sa, care e supusă uzurii; capetele patinei sunt mult rotunjite. Ea se poate deplasa pe verticală, prin acţiunea electromagnetului de care esfe prinsă. V. şi sub Frânarea prin frecare a trenurilor. Sin. Patină electromagnetică. 10. ~ de luare de curent [KOHTâKTHbiH 6am-M$K; patin de prise de courant, sabot de prise de courant; Stromabnehmerschleifschuh; coilector-shoe; âramszedo-csuszokengyel]. Elf.: Piesă esenţială a froiorului, care se sprijine pe şina de contact, prin greutatea ei sau prin apăsare cu resorturi. 11. ~ de vinciu. V. sub Sanie de vinciu. 397 1. Patină electromagnetică. V. Patină de frânare. 2. Pafinare [cKOJibHceHHe; patinage; Gleiten; slipping; csuszâs]. 1. Tehn.: Alunecarea unei piese ghidate (patina), pe o piesă de ghidare (culisă, *glisieră). De obiceiu, patinarea se face cu deplasare rectilinie alternată, efectuată între limite stabilite. 3. Pafinare [cKOJibJKeHHe; patinage; Gleiten; slipping; kerekcsuszâs, csuszâs]. 2. Transp.: Alunecarea rofii în mişcarea ei de rostogolire pe o cale. Fenomenul e caracterizat cinematic prin faptul că vitesa V de înaintare a*rofii este mai mare decât vitesa lineară ct) R a punctelor periferice (A) de contact dintre roată şi cale, corespunzătoare vitesei unghiulare u> a rofii (K>toi£), (v. fig.). Vitesa de patinare pe cale, a punctului A, în roala se deplasează numai prin alunecare, adică patinează ca sania („merge sanie"); în acest caz, de asemenea, frecarea e dirijată în sens invers sensului, de înaintare al rofii. Mişcarea rofii pe cale cu patinare de alunecare (completă sau parfială) provoacă uzura suprafefelor de rulare şi a căii de rulare, şi reclamă un consum de energie mai mare pentru tracfiune. Patinarea de alunecare apare, în special, la pornirea şi la frânarea vehiculelor, din cauza depăşirii limitei de aderenfă, provocată de desfacerea incompletă a frânelor la pornire, respectiv de frânare exagerată, şi de condifiuni nefavorabile de aderenfă. Fenomenul este dăunător, în special în tracfiunea trenurilor, fiindcă se produce o Patinarea rofii. i) viteseie cari intervin în mersul rofii pe cale; II) patinare de alunecare V > co R; 17/) rostogolire pură V = (oR; IV) paginare de rostogolire VR; A) punctul de contact dintre periferia rofii şi cale; C) centrul rofii; C') centrul rofii după intervalul de timp dt; F) frecarea dintre roată şl cale; O) centrul instantaneu de rotafie; R) raza rofii; V) vitesa de înaintare a rofii; V^) vitesa punctului de contact iA; Vdt) drumul parcurs de centrul rofii; (oRdf) drumul parcurs în mişcarea de rotafie de către un punct al periferiei rofii. timpul înaintării rofii pe cale, este dată de relafia Va — V—wR' Când V — &R, rezultă VA — 0, şi roata se rostogoleşte fără alunecare între roată şi cale; în acest caz, frecarea din punctul A de contact este o frecare de repaus, vitesa de patinare a punctului A fiind nulă, şi astfel numărul de învârtituri n, efectuate de centrul rofii de rază R, în timpul în care se parcurge drumul /, este l n~ 2nR Când vitesa centrului rofii este mai mare decât vitesa lineară o) R a punctului periferic A, corespunzătoare vitesei unghiulare a rofii, pe lângă «rostogolirea rofii apare şi alunecarea ei în acelaşi sens cu sensul de mişcare; frecarea dintre roată şi cale este o frecare de alunecare, dirijată în sens invers sensului de înaintare, şi astfel numărul de învârtituri ale centrului rofii, în timpul In care se parcurge drumul /, va fi /(l------—) V 100/ «i=----------------, 2tc R unde a este coeficientul de patinare de alunecare, în procente, determinat din expresiunea V—n)R ----------100 = a % . Valoarea n± este mai mică decât n (rostogolire fără alunecare). Când mişcarea de rostogolire a rofii încetează, când adică o> = 0 şi a = 100%, uzură mare a bandajelor şi a şinelor. Uzura bandajelor nefiind uniformă, apar pe suprafafa lor locuri plane cari, la rândul lor, facilitează patinarea de alunecare. Sin. Patinare de alunecare. 4. patinare [6yKCOBaHHe; patinage; Schlupfen, Schleudern; slipping; kerekcsuszâs]. 3. Transp.: învârtirea pe loc a rofilor motoare ale unui vehicul (de ex. a rofilor motoare ale unui autovehicul, sau a rofilor cuplate ale unei locomotive), în mersul lui pe o cale de rulare. Fenomenul apare când vitesa de înaintare a rofii V este mai mică decât vitesa lineară a)R a punctelor periferice {A) corespunzătoare vitesei unghiulare co a rofii (FR, corespunzătoare vitesei unghiulare o), poate ajunge la valori mari, periculoase pentru rezistenfă rofii şi a motorului locomotivei; ca efect ai patinării apar şi vibrafii în corpul locomotivei, şi deci solicitări suplementare ale diferitelor piese ale acesteia. La locomotive, combaterea patinării de rostogolire se face prin demarare gradată (mărirea gradată a forfei de tracfiune) şi prin nisiparea căii; la autovehicule, pentru reducerea patinării de rostogolire, se aplică lanfuri antiderapante pe bandajele rofilor. Sin. Patinare de rostogolire. V. şi sub Limită de adeziune. 1. Patinare [naTHHHpoBâHHe; patinage; Pati-nieren; patinating; patinâlâs]. 4. Artă: Operafiunea de a da patină (v. Patină 2) unui obiect de artă. 2. Pafinare de alunecare. V. Patinare 2. s. Patinare de rostogolire. V. Patinare 3. 4. Pafinsonare [cn0C06riaTTHHC0Ha; procede Pattinson; Pattinson-Prozess; Pattinson process; Pat-tinson eljârâs, pattinszonâlâs]. Metl.: Procedeu de obfinere a argintului prin disolvarea sa în plumb topit, urmată de îmbogăţirea în argint a aliajului de plumb şi argint, prin răcirea lentă a topiturii, când se separă cristale de plumb, şi urmată de oxidarea aliajului îmbogăfit în argint şi de îndepărtarea oxidului de plumb format. Procedeul esfe bazat pe faptul că eutecticul plumb-argint, care confine 2/5% argint, are punctul de topire la 304°, fafă de punctul de topire al plumbului, care e la 327°, astfel încât excesul de^ plumb se separă sub formă de cristale aproape pure. Patinsonarea e folosită şi ca procedeu de des-argintare a plumbului argentifer natural. 5. Pafio [termen spaniol]. Arh.: Curte interioară, pavată, de obiceiu mărginită de arcade, şi care serveşte ca loc de plimbare. e. Pătlăgea roşie [KpacHaa iiOMHflOpa;tomate; Paradiesăpfel; tomato; paradicsom]. Hort.: Solanum lycopersicum L. Plantă erbacee anuală, din familia solaneelor. Are ca fruct o bacă suculentă, cărnoasă, pufin acidulată, răcoritoare, comestibilă, bogată în vitaminele A, B, şi C. Se înmulfeşte prin seminfe, însămânfate în răsadinfe sau direct în câmp, şi prin butaşi. Cere căldură multă (nu rezistă la temperaturi mai joase decât —2°); se cultivă în răsadnife, şi se desvoltă bine numai în pământuri bogate şi cu multă apă. Se cultivă pentru fructele sale, cari se prelucrează în industria alimentară şi în gospodărie. Varietăţile mai importante sunt: pătlăgeaua roşie mare, cu fruct voluminos, productivă, dar târzie; pătlăgeaua roşie timpurie; pătlăgeaua roşie pitică timpurie; cea galbenă rotundă, cea galbenă mare, cea netedăr etc. Sin. Tomată. 7. ~ vânătă [chhhh nOMH/ţopa; aubergine; Eierfrucht; egg-fruit, aubergine, guinea squash; kek paradicsom, vineta]: Solanum melongena L. Plantă erbacee anuală, din familia solaneelor. Are ca fruct o bacă piriformă mare, ovală, rotundă sau alungită,, violetă, neagră, sau brună-roşietică. Se recoltează când atinge dimensiunile normale şi are coloritul corespunzător, dar e în stare încă elastică, neîntărită. Pătlăgelele vinete se înmulfesc prin seminfe cari se seamănă în răsadniţe calde, de unde se scot cu pământ şi se sădesc în grădini; au nevoie de pământ îngrăşat, prăşit şi irigat. Varietăţile mai importante sunt: pătlăgeaua violetă lungă, cea violetă rotundă, cea violetă pitică foarte timpurie, etc. s. Pafofit, agent ~ [pâTO(i)HTOBbra aretm agent pathophyte; Pathophyt; pathophyte agent; pathophyt]. Agr.: Agent patogen care provoacă îmbolnăvirea plantelor. 9. Patologie [naTOJiorHfl; pathologie; Patho-logie; pathology; pathologia]. Biol.: Ştiinţă care se ocupă cu studiul boalelor vieţuitoarelor. Patologia cercetează alterările funcţionala şi morfologice ale celulei şi ale ţesuturilor (Patologie celulară); se ocupă cu definirea boalelor, cu stabilirea* importanţei lor, cu determinarea legilor fenomenelor morbide, etc. (Patologie generală); studiază şi compară boalele cari apar, în acelaşi timp, la om şi la animale (Patologie comparată); studiază boalele animalelor (Patologie veterinară) şi ale plantelor (Patologie vegetală); descrie în amănunţime fiecare boală (Patologie descriptivă). 10. Pătrat [KBaflpaT; carre; Quadrat; square;. negyzet]. Mat.: 1. Patrulater cu laturile şi unghiurile egale. Pătratul este un dreptunghiu particular şi un romb particular. Diagonalele pătratului sunt egale şl perpendiculare una pe alta. Pătratul de latură l are aria t. — 2. Produsul urnii număr prin el însuşi. 11. Pătrat [CTynHIţa; quadrat, tourteau; viereck-kiges Oberturas; centre boss; negyszoges letrafej]* Tehn.: Prismă metalică, cu secţiune pătrată, montată la partea superioară a elindei unei drage cu cupe.. Elementele lanţului cu cupe, împreună cu cupele* se învârtesc odată cu pătratul, datorită căruia cupele sunt răsturnate, primind şi un mic şoc, astfel că materialul — pământ, nisip, etc. — se varsă în jghiaburile dragei, fiind evacuat apoi, mai departer în şalande. Sin. Turtou superior. 12. Pătrat perfect [nojiHbift KBa#paT; carre parfait; perfektes Quadrat, vollkommenes Quadrat; perfect square; tokeletes negyzet, perfekt negyzet]. Mat.: Număr întreg şi pozitiv, a cărui rădăcină pătrată este un număr întreg. îs. Pătrate, metoda celor mai mici V. Metoda celor mai mici -pătrate. 14. „postulatul" celor mai mici ~[n0CTyjiaT HaitMeHbIHHX KBa#paTOB; postulat des moindres carres; Grundsatz der kleinsten Quadrate; law of 399 least squares; legkisebb negyzetek alapelve]. C/c. e.: „Postulat" important în calculul erorilor, enunţat astfel: La n observafii sau măsurări de egală precizie, valoarea cea mai probabilă a cantităţilor sau a mărimilor observate sau măsurate este aceea care face minimă suma pătratelor erorilor reziduale ale celor n observaţii sau măsurări efectuate. V. şi sub Metoda celor mai mici pătrate. x. Pătratelor, metoda ~ [KBaflpaTHblft cno-Co6; methode par craticulafion; Gittermethode; graticulation method; râcs-eljărăs, negyzet-eljârâs]. Cartog.: Procedeu simplu de amplificare (sau de micşorare) a unui plan sau a unei hărţi, dela o scară mică la alta, mai mare (sau invers), care consistă în trasarea pe original a unei refele de pătrate cu latura aleasă arbitrar, iar pe hârtia de desen a noii hărţi, de pătrate cu latura de k ori mai mare (sau mai mică), k fiind raportul de amplificare (sau de micşorare). Pe acest caroiaj se recon-stitue desenul de pe original. 2. Pătratic, sistem ~ [KBa^paTHafi CHCTe-Ma;systeme quadratique tetragonal ;quadrafisches-tefragonales System; quadratic tetragonal system; negyzefes tetragonal-rendszer]. Mineral. V. sub Sisteme cristaline. s. Pătra|ii mari [BKJiaflbllllH; douilles de la table; Drehtischhaupteinsăfze; maşter bushings, table bushings; forgoasztal-befet], Expl. petr.: Dispozitiv care primeşte în interiorul său pătrafii mici (v.), cărora le transmite cuplul mesei rotative în cursul procesului de săpare rotativă, de frezare sau de carotaj mecanic. (V. fig. sub Masă rotativă). Porfiunea superioară are suprafafa laterală a unei prisme pătrate, atât la interior, pentru pătrafii mici, cât şi la exterior, pentru masă. Porţiunea inferioară are suprafafa laterală a unui con cu vârful în jos, atât la interior (primind pe ea, dela pene, sarcina axială a garniturii de prăjini), cât şi la exterior (transmiţând prin ea, fefei corespunzătoare a mesei rotative, această sarcină, în timpul repausului garniturii pe masă sau în cursul instrumentaţiilor speciale cu prese hidraulice). Afară de aceasta, ei mai au rolul de a permite trecerea prin masă (la intervale mai mari) a pieselor de gabarit mare. Sin. Pătrafii mesei. 4. ~ mici [33JKHMbl; douilles de la tige; Mit-nehmereinsătze; drill stern bushings, drive bushings; menesztobetet]: Dispozitiv de acfionare a prăjinii pătrate, având suprafafa exterioară cu o porfiune superioară prismatică de secfiune pătrată, şi cu o porfiune inferioară conică. Suprafafa interioară are forma unei prisme drepte, de secfiune pătrată (foarte rar hexagonală sau octogonală, şi, mai rar, în cruce) corespunzătoare secfiunii prăjinii pătrate care frece prin ea. Pătrafii mici primesc pe fafa externă, dela pătrafii mari (v.), şi transmit prin fafa internă, la prăjina pătrată, cuplul de rotire al mesei rotative, determinând astfel rotirea garniturii de prăjini. Pătrafii mici de fabricare modernă au, pe fefele interne, role cilindrice cu generatoare paralele cu fefele plane interne respective ale pătraţilor mici, dar perpendiculare pe axa lor de simetrie. Prin aceasta, frecarea opusă sensului de deplasare relativă axială a prăjinii pătrate, fa)ă de pătrafii mici, este transformată, din frecare de alunecare, în frecare de rostogolire, mai mică, şi se obfine o mai bună comportare în serviciu a suprafefei prăjinii pătrate. Sin. Pătrafii tijei. s. Păfrişor [KBaflpaTHK; cadratin; Geviert; em-quadrat, em-quad; negyszog]. Arte gr.: Piesă metalică de acelaşi corp cu litera, dar fără floa're. Are grosimea egală cu corpul, adică secfiunea paralelepipedului este un pătrat. Serveşte la spaţierea cuvintelor şi la completarea rândurilor. cs. Patrifă [iu'raMn; poinţon; Patrize; punch; patrica, vezerszerszâm, nyomolemez], Metl., Mase pis.: Piesă componentă a unei matrife formate din două sau din mai multe piese (v. sub Matrifă 1), care are suprafafa de lucru convexă şi profilata, şi care apasă materialul — perjtru formare — în partea concavă a matriţei (v. Matrifă 2). Relieful ei constitue partea corespunzătoare din negativul reliefului piesei care se prelucrează. Patrifa se confecfionează din ofel de scule (necălit, sau dur-cisat prin călire sau prin cromare), din metal dur cu carburi metalice (de ex. la matrife penfru concretio-narea pulberilor metalice), din bronz de mare rezistentă (de ex. la matrife pentru mase plastice), etc., iar suprafaţa sa de lucru se netezeşte fin. De obiceiu, patrifa este partea mobilă a uneltei de matrifat, şi poate fi ghidată printr'o placă de ghidare (lunetă). Dacă patrifa nu este complicată şi are dimensiunile fransversa'e de acelaşi ordin de mărime, se numeşte şi poanson, iar dacă are una dintre dimensiuni mică în raport cu cealaltă, şi e folosită la o matrifă de îndoit, se numeşte cufit. Dacă, la anumite matrife complexe, pentru piese complicate, nu se poate face o diferenţiere netă a pieselor componente în patrifă şi matrifă, acestea se numesc capac sau placă superioară, jumătate sau semimatrifă superioară, respectiv placă inferioară, jumătate sau semimatrifă inferioară. V. şi sub Matrifă. 7. Patroană. Elt.: Sin. Buşon (v.). s. Patron, pl. patroane [uiaSjlOH; patron; Patrone; pattern; mintă, patron]. Ind. text,: Schifă care arată felul cum se leagă fibrele de urzeală cu cele de bătătură, în fesătorie şi în tricotaje. a. Patron, pl. patroane. Metl. V. Şablon. iu. Patron, pl. patroane [naTpoH; cartouche; Patrone; cartridge; patron]. Expl.: Bucată cilindrică de exploziv, învelită în hârtie parafinată, cum se livrează dela fabrică. (Termen minier, Valea Jiului). Patroanele armate cu amorse se numesc cartuşe. 11. Patronii [naxpOHHT; patronite; Patronit; pa-tronite; patronit]. Mineral.: VS4. Sulfura de vanadiu naturală, care se găseşte în stare de gel, amestecată cu sulf liber. Este un minereu de vanadiu, din care se extrage cca 75 % din cantitatea de vanadiu întrebuinfată în metalurgie. Se întâlneşte, de obiceiu, în şisturi bituminoase şi în cărbuni. 12. Patrulater[neTbipexyroJibHHK;quadrilatere; Viereck; quadrilateral; negyszog]. Mat.: Policon •400 cu patru laturi. Un patrulater în care perechile de laturi opuse sunt prelungite până se întâlnesc se numeşte patrulater complet. Mijlocurile celor trei diagonale ale unui patrulater complet sunt colineare, iar dreapta pe care o determină se numeşte dreapta lui Gauss; cercurile circumscrise celor patru triunghiuri pe cari le formează laturile unui patrulater complef trec prin acelaşi punct, numit punctul lui Miquel, iar centrele acestor cercuri se găsesc pe un cerc (cercul lui Miquel), care trece prin punctul lui Miquel. Ortocentrele celor patru triunghiuri sunt colineare (teorema lui Aubert). într'un patrulater inscriptibil, unghiurile opuse sunt suplementare. Produsul diagonalelor este egal cu suma produselor laturilor opuse (teorema lui Ptolomeu). într'un patrulater inscriptibil, perpendicularele duse din mijlocul fiecărei laturi sau diagonale, pe latura opusă sau pe cealaltă diagonală, trec printr'un punct, numit anticentru. 1. Patrulater complef [nojlHblH HlîTbipexy-rOHJlbHHK; quadrilatere complet; vollsfăndiges Viereck; complete quadrilateral; teljes negyszog]. V. sub Patrulater. 2. ~ inscriptibil. V. sub Patrulater. 3. Pătrundere [npOHHu;aeMOCTb; penetration; Eindringung; penetration; penetrâcio, ăthatâs]. Tehn.: 1. Intrarea unui solid într'un corp solid sau păstos, sub acfiunea unei apăsări. — 2. Trecerea unui solid printr'un corp solid sau păstos. Sin. Străbatere. — 3. Intrarea unui fluid într'un solid poros, sub acfiunea unei presiuni. — 4. Trecerea unui fluid printr'un solid poros, sub acfiunea unei presiuni. — 5. Adâncimaa de pătrundere, în sensul de sub 1 sau în sensul de sub 3. — Sin. Penetraţie. 4. Pătrundere. 6. Mefl. V. Penetrafie. 5. Pătrundere [npoHHKHOBeHHe; penetration; Durchschlag; penetration; âtutes]. B/s.: 7. Acţiunea de străpungere a unui obiectiv de către un proiectil. — 8. Adâncimea şi efectul de străpungere, într'un obiectiv a|e unui proiectil. Pătrunderea depinde de masa, de vitesa, forma şi na-Tura proiectilului, de masa şi natura obiectivului, şi de unghiul de incidenfă al proiectilului pe obiectiv. o. Pătrundere, încercare la ~ [ncnblTaHHe Ha npOHHiţaeMOCTb; essai de poinţonnage; Ein-druckprufung, Stempeldruckprufung; penetration "test; âthatâsi kiserlet]. Drum.: încercare efectuată în laborator asupra epruvetelor scoase din îm-brăcăminfele asfaltice, sau asupra epruvetelor con-fecfionate din masticurile, mortarele sau betoa-nele asfaltice folosite la executarea îmbrăcămin-telor rutiere. Epruvetele au forma de cub cu latura de 7,07 cm, şi se confecfionează în felul următor; se umple forma, pe jumăfate, cu mixtură fierbinte, care se îndeasă cu un maiu de lemn; se aşază apoi, deasupra formei, o ramă metalică, şi se ioarriă mixtură până la partea superioară a ramei; se aplică asupra mixturii 20 de lovituri, date cu un berbec de 14 kg, care cade liber dela înălţimea de 25 cm, în lungul unei sonete specia- le (v. fig.); după îndesare, se scoate rama şi se taie surplusul de mixtură cu un cufit încălzit Sonetă pentru confecfionarea epruvetelor pentru încercarea la pătrundere, a) postament; b) glisierele berbecului; c) berbec; cl) opritoarele berbecului; e) limitor de cursă; f) matrifă pentru epruvetă. Aparat pentru încercarea la pătrundere, a) postament; b) glisierele greutăfii; c)greutate deplumb; d) poan-son; e) riglă gradata; f) vernler; g) manivelă pentru ridicarea greutăfii; h) epruvetă. netezindu-se suprafafa epruvetei. încercarea se efectuează cu un aparat (v. fig.) care măsoară adâncimea până la care pătrunde, în epruvetă, un poanson cilindric cu baza de 1 cm2 (0 11,3 mm) şi care e încărcat cu o greutate de 52,5 kg. Durata încercării este de cinci ore, şi se efectuează la temperatura de 22°. înainte de încercare, epruvetele trebue finute, timp de 24 ore, la temperatura de 22°. 7. Pătuiac[Majioe KyKypy30xpaHHjiHin,e; pe-tite grange; kleiner Speicher; small barn; kis magtâr]. Ind. făr,: Pătul mic. 8. Pătul [KyKypy30xpaHHJIHm,e; grenier â maîs; Maisspeicher; maize barn; kukorica-kastely]. Ind. făr.: 1. Magazie de lemn, înaltă şi cu secfiunea de forma unui dreptunghiu alungit, în care se păstrează porumbul în ştiu lefi. Este formată dintr'un schelet de grinzi rotunde sau cioplite, între cari se împletesc nuiele, sau pe cari se fixează scânduri sau şipci aşezate la distanfă unele de altele, pentru a se realiza o ventilafie naturală. Podeaua magaziei este susfinută de stâlpi, la oarecare înălfime deasupra terenului, pentru a se permite ca aerul să circule şi pe dedesubt. Sin. Porumbar, Coşar, Cotarcă, Leasă. -— 2. Platformă de scânduri sau de prăjini rotunde, susfinută de pari înfipţi în pământ sau construită înfre ramurile unui copac, şi pe care se aşază cocenii de porumb, legumele, fânul, fructele, pentru a se usca. o. Patul acelor [flOCKa C HrJiaMH; planche d'aiguilles; Nadelbrett; needle-board; tu-lemez], Ind. text: Placă de ofel cu caneluri în cari sunt aşezate acele la maşina Jacquard sau la maşinile de tricotat. 1 401 ti palul căii (erate [Htejie3H0fl0p0HfHafl Ha-Cbinfa; ballast; Kiesbettung, Schotterbett; ballast, boxing material; kavicsâgy]. C. I.: Stratul de balast aşezat pa platforma unei căi ferate, în care se îngroapă traversele liniei. V. şi Pat 3. 2. Patul puştii [npHKJiafl; crosse; Kolben, Flin-tenkolben; butt; puskaăgy, puskatus]. Tehn. mii.: Partea dinapoi a puşfii, confecfionată din lemn, care serveşte drept rezemătoare în umăr, în timpul tragerii. Patul se leagă de restul puştii, prin gâtul patului. 3. Patul râului [peHHoe pycjio; lif de la riviere; Flu^batt; river bed; folyammeder, folyoâgy]. Hidr.: Albia minoră a unui curs de apă. V. Albie). 4. Patul şoselei [mocceHHafl Hacbmb; fond de Pencaissemment; Unterbausohle; substructure bed; âgyazâs, alapăgy], Drum.: Partea amenajată din platforma unei şosele, pe care se aşază corpul şoselei. Se prezintă sub forma unei tăieturi cu două versante plane, inclinate către marginile şoselei, după aceeaşi pantă ca îmbrăcămintea. V. şi Pat 2. 5. Pătură [nOKpblBajlO; couverture de laine; Wolldecke; blankef; pokroc]. Ind. text.: înveli-toare confecfionată dintr'o fesătura groasă, obfinută din lână de cardă, şi dată apoi la piuă, pentru împâslirea fibrelor între ele. o. Pătură [cjioh, nJiaeT; couche; Schicht, Lage; bed; reteg, sor]. 1. Gen.: Strat. —• 2. Geol.: Sin. Strat geologic. 7. ~ absorbantă [a6c0p6rţH0HHbiH cjioh ; couche absorbanta; umkehrendeSchicht; absorbing stratum; abszorbciorefeg], Fiz.: Una dintre păturile exterioare ale Soarelui, care absoarbe selectiv radiafia solară, şi produce liniile de absorpfie din spectrul solar. s. ~ acviferă [BOflOcoxpaHHeMbift njiaCT; nappe d'eau souterraine; Grundwasserschicht; underground water layer; talajviz-reteg], Hidr.: 1. Rocă permeabilă sau cu crăpături, situată deasupra unei roce impermeabile şi având golurile pline cu apă. — 2. Masa de apă confinută în roca indicată sub 1. Exemplu: păturile acvifere de pietrişuri şi nisipuri aşezate pe argilă, cum sunt cele cari alimentează oraşul Bucureşti. o. ~ de salt [rJiySHHHblH CJlofi BOflbi; couche d'eau de saut; Sprungwasserschicht; jump water layer; szokoviz-reteg]. Hidr.: Stratul de apă din lacurile adânci, cuprins între 8 şi 20 m adâncime, caracterizat printr'o variafie bruscă a temperaturii apei. 10. ~ ionoslerică [HOHOCt^epiiblfl cjioh; couche ionospherique; ionosphărische Schicht; ionospheric stratum; ionosferikus reteg], Geof/z. V. sub Ionosferă. 11. ~ Kennelly-Heaviside [cjioh KeHlieJUlH-XHBHCHfla; couche de K.-H.; K.-H. Schicht; K.-H.'s layer; K.-H. reteg], Geo f/z.: Sin. Ionosferă (v.). ia. ~ moartă [cjioh cyxnx JlHCTbGB; couverture morte; Streudecke, Laubdecke; litter, leaf-lifter; erdei alom]. Silv.: Sin. Litieră (v.). 13. ~ vie [jiecHaH 3eJieHb; couverture vivante; lebende Bodendecke; living soil cover; erdei kis- novenyzet]: Totalitatea plantelor de dimensiuni mici: arbuşti, ierburi, burueni, muşchi, cari se găsesc într'o pădure. 14. Paturi de aerafie înnecate. V. Pat de aerafie înnecat. ia. Pauli, principiul de excluziune al lui ~ [hc-KJHO'iaiomHii npHHU,Hn nayjlH; principe de P.; P. Prinzip; P.'s principie; P. elve]. Fiz.: Funcfiunea de undă a unui sistem de electroni, pozi-troni, neutroni sau nuclei cu un număr de masă impar e antisimetrică fafă de variabilele de pozifie şi de spin ale particulelor. ig. Pauling, procedeul ~ [cnoco6 ITayjiHHra; procede P.; P. Verfahren; P.'s process; P. eljârâs]. Ind. chim. sp.: Procedeu pentru fixarea azotului din aer, ca oxid de azot, sub influenfa flăcării arcului electric. Flacăra arcului electric este răspândită cu ajutorul curentului de aer injectat în aparat. V. Azotic, acid i7. Paullinia. V. Guarana. îs. Pavaj [flopoJKHoe noKpbiTHe, MOCTOBan; pavage; Pflaster, Pflasferung, Pflasterdecke; pav-ing, pavement; kovezet, burkolat, utburkolat, utcakovezet]. Drum.: 1. îmbrăcăminte rutieră, executată cu materiale în formă de blocuri, aşezate cu mâna, unul câte unul, şi cât mai strâns, într'un paf de nisip sau de mortar, pe o fundafie pregătită anterior. — 2. Orice îmbrăcăminte rutieră permanentă, care face parte dintr'un sistem permanent de acoperire a şoselelor: îmbrăcăminte de beton asfaltic, de beton vibrat, de asfalt bătut, de asfalt turnat, de asfalt turnat dur, — şi pavajele de piatră (accepfiune improprie a termenului pavaj). Din punctul de vedere al duratei, se deosebesc: îs. Pavaj permanent [nocTOflHHaH MOCTOBas; pavage permanent; bestăndiges Pflaster; permanent pavement; âllando kovezet]: Pavaj executat cu materiale şi în condifiuni tehnice adecvate penfru a suporta şi a satisface traficul actual şi cel probabil, într'o perioadă de timp lungă (cel pufin 15-”25 de ani), fără a reclama cheltueli mari de întrefinere. Din această categorie fac parte pavajul de calupuri, pavajul de pavele abnorme sau normale, pavajul beton-mozaic şi pavajul de klinker cu fundafie tare. Sin. Pavaj greu. 20. ~ provizoriu [BpeMeHHaa MOCTOBan; pavage provisoire; vorlăufiges Pflaster; temporary pavement; ideiglenes kovezet]: Pavaj executat penfru a dura un timp scurt (2•••3 ani), până la construirea unui pavaj permanent. Pavajele provizorii folosite mai des sunt: pavajul de bolovani, pavajul de piatră brută, pavajul de pavele de lemn, şi pavajul de klinker fără fundafie tare. Sin. Pavaj uşor. — Din punctul de vedere al materialelor folosite la confecfionarea unui pavaj, se deosebesc: 21. Pavaj befon-mozaic [6eT0HH0-M03aHHHaH MOCTOBan; pavage beton-mosaîque; Mosaikpflas-ter; mosaic pavement; beton-mozaik kovezet]: Pavaj executat cu pavele de formă neregulată, aşezate cu mâna într'un strat de mortar de ci- 26 402 ment, pe o fundafie de befon de ciment, groasă de 15 cm (v. fig.). Dacă roca din care sunt fă-cufe pavelele esfe de bună calitate, pavajul be-fon-mozaic este superior celui de calupuri. Dimensiunile pavelelor sunt următoarele: lungimea 8- "12 cm, lăfimea 7 •••10 cm, şi înălfimea 8 • ■ • 10 cm. Fafa superioară a pavelelor trebue să fie cât mai plană, şi să nu aibă denivelări mai mari decât 5 mm. Pavajul este limitat în părfile laterale de borduri de beton sau de piatră, ale căror dimensiuni variază după împrejurările locale. de 1 ■ • • 1,5 cm, pentru ca acesta să protejeze pavajul în primele zile după darea lui în circulafie, şi să umple mai bine rosturile dintre bolovani. Pavajele de bolovani se folosesc, în special, pe străzi cu circulafie mică, în localităţi în cari nu se pot executa alte pavaje mai bune sau ca mijloc provizoriu până la executarea unui pavaj definitiv. în cazul din urmă, el poate constitui o bună fundafie pentru alte îmbrăcăminte rutiere. Pe traseale interurbane, pavajul de bolovani se foloseşte, de obiceiu, pe şoselele la-e a Pavaj befon-mozaic. a) fundaţia bordurii; b) bordură; c) fundafie de befon; d) sfraf de morfar de ciment; e) pavele. Fundafia se execută cu dozajul de cca 250 kg ciment la 1 m3 de beton. Peste fundafie se aşterne un strat gros de 3 cm, de mortar cu dozajul de 300 kg ciment la 1 m3 nisip, în care se aşază pavelele, în forma unui mozaic neregulat, cu rosturi şi goluri cât mai pufine. Rosturile trebue să aibă lăfimea de 5 - • ■ 15 mm şi trebue să fie goale pe o adâncime de 4 cm. Rosturile dintre pavele se umplu cu mortar bituminos, la o lună după terminarea pavajului, după curăfirea suprafefei pavajului şi amorsarea cu suspensie de bitum. După uscarea rosturilor, se aşterne peste pavaj un strat de nisip, gros de 0,5 cm, şi se dă pavajul în circulafie. î. Pavaj de bolovani [gyjibHKnan MOCTOBaa; pavage en pierres rustiques; Feldsteinpflaster; cobble stone pavement; falâltko burkolat]: Pavaj confecfionat din bolovani de râu, cu înălfimea de 12- •_■ 20 cm, aşezaţi pe o fundafie formată dintr'un strat de nisip aşezat pe paful şoselei (după profilarea acestuia) şi îndesat cu maiuri de mână sau cu un cilindru compresor uşor (v. fig.). Grosimea minimă a fundaţiei, după îndesare, trebue să fie de 15 cm. Peste fundafie se aşterne un strat de nisip afânat, gros de 7 •■■10 cm, în care se aşază bolovanii, vertical, şi cu partea cea mai ascu}ită în jos, bătându-se uşor cu un ciocan la partea superioară a lor, pentru a se aşeza cât mai aproape unul de altul şi a se înfige în stratul de terale, sau sub formă de benzi de incadrare, ori pe acostamente, fiindcă este impropriu pentru circulafia mecanică, produce sgomote, şi se ta-sează uşor, producând denivelări în cari se adună apele de ploaie; de asemenea, este neigienic, din cauza murdăriilor cari se adună în rosturile dintre bolovani. Când e folosit pentru pavarea benzilor de incadrare, stratul de nisip pilonat are grosimea de 5 cm, fiindcă fundafia îmbrăcămintei se prelungeşte şi sub benzile de incadrare. Sin. Caldarâm. 2. ~ de calupuri [MOCTOBaa H3 KyQtmec-Koro KaMHH; pavage en petits paves, pavage mo-saîque; Kleinpflaster; small paving-stone pavement; aprokoves kovezet]: Pavaj executat din bucăfi de piatră cubică, cu înălfimea medie de 9 cm, aşezate într'un pat de nisip, în arce de cerc concentrice, pe o fundafie rigidă (v. fig.). Fundafia poate fi alcătuită în unul din felurile următoare: un macadam cimentat, a cărui grosime, înainte de cilindrare, trebue să fie de cel pufin 15 cm; o împietruire veche, completată cu un strat (gros de cel pufin 8 cm) de macadam sau de beton de ciment, astfel încât grosimea totală a fundafiei, după cilindrare, să fie de cel pufin 20 cm; un macadam cilindrat, a cărui grosime finală trebue să fie de cel pufin 15 cm; un blocaj de piatră brută sau de bolovani, acoperit cu un strat de piatră de egalizare şi cilindrat, şi a cărui grosime finală trebue să d e Pavaj de bolovani. a) acostament; b) fundafia bordurii; c) bordură; d) strat de nisip pilonat; e) nisip afânat; /) bolovani. nisip afânat. După aşezarea bolovanilor, se aşterne pe pavaj un strat de nisip care se introduce între rosturi, prin periere, după care pavajul se udă şi se bate cu maiul de mână, pentru ca bolovanii să se aşeze bine în stratul de nisip, şi să se încleşteze unii în alţii. După îndesare, se aşferns, peste pavaj, un strat de nisip, gros fie de cel pufin 20 cm. Pavajul de calupuri are următoarele domenii de folosinfă; pe sectoarele de drum cu declivităfi de 4,5 ■••8%; în incinta porturilor şi a gărilor de mărfuri; pe şoselele cari iraversează localităfile, pe arterele de penefrafie şi pe străzile oraşelor, dacă acestea trebue’ să suporte un trafic de peste 3000 t pe zi. Pavajul se 403 execută în felul următor: se aşterne, pe fundafia pregătită, un strat de nisip grăunfos şi aspru, care se stropeşte cu apă şi se pilonează, astfel, încât grosimea finală a lui să fie de 3 cm; peste acest straf se aşterne al doilea strat de nisip, afânat, în care se aşază pavelele astfel, încât pendiculară pe linia bordurilor. Pentru a se putea construi arcele şi pentru a ss alterna rosturila, calupurile sunt sortate în diferite mărimi, cele mai mici fiind aşezate către naşteri, iar cele mai mari, către cheie. Lăfimea rosturilor trebue să fie de 0,5• ■ ■ 0,8cm. — Pavajul de calupuri prezintă -fiMffi»" 1,2-1, Sm —— 1,2...1f>m Pavaj de calupuri (pentru şosele Interurbane). a) acostament; b) bandă laterală împletrultă; c) fundafia bordurii; d) bordură; e) fundafia pavajului; f) strat de nisip pilonat; g) calupuri. baza lor să se rezeme pe primul strat de nisip; se aşază calupurile unele lângă altele, bătându-se cu ciocanul, penfru a se îndesa unele în altele, şi a se aşeza bine în nisip; se execută prima bafere cu maiul, fără adăugire de apă şi nisip; se aşterne, după aceasta, un strat de nisip, care se stropeşte cu apă şi se introduce, prin periere, între rosturi; se execută a doua batere cu maiul, până când calupurile nu se mai afundă în nisip cu mai mult decât 3 cm, după şase lovituri date în acelaşi loc cu maiul de 35 kg, lăsat să cadă liber dela înălfimea de 0,5 m; se acopere suprafafa pavajului cu un strat de nisip, gros de 1 cm, care se stropeşte cu apă şi se cilindrează cu un cilindru compresor de 6 ■•■8 t, prin cel pufin cinci treceri succesive ale compresorului pe aceeaşi porfiune de pavaj. După o lună dela terminarea pavajului se procedează la verificarea şi la corectarea lui, şi se umplu rosturile pe o adâncime de 3 cm, fie la cald (160'■■ 180°), cu un mastic preparat cu 60 ■ • ■ 70 % filer şi 30 ■ • • 40 % bitum cu penetrafia de 80". 120 zecimi de milimetru, fie la rece, cu un mortar preparat dintr'o suspensie de bitum filerizat şi nisip. După întărirea materialului de umplutură se aşterne un strat de nisip, gros de 0,5 cm, şi se dă pavajul în circulafie. Pavajul de calupuri este limifat lateral prin borduri cu secfiunea de 18X18 cm, aşezate pe o fundafie de beton, sau prin borduri cu secfiunea de 15X22 cm, aşezate pe o fundafie de balast consolidat. Calupurile se aşază în arce de cerc, grupate câte patru; arcele se întretaie, la naşteri, sub unghiul de 90°. Lungimea coardei arcului mediu trebue să fie de 1,20... 1,50 m, şi se alege astfel, încâf să fie un submultiplu din lăfimea totală a pavajului. Construirea arcelor se începe dela borduri, cu cheia arcului, astfel încât tangenta la cheie a arcelor extreme să fie per- avantajul că permite să se obfină o suprafafă fără’ denivelări, destul de aspră şi antiderapantă. Sin. Pavaj mozaic. 1. Pavaj de klinker [KJlHHKepHafl MOCTOBaH ; pavage en briques recuites; Klinkerpflaster; clinker pavement; klinkerteglâs kovezet]; Pavaj confecfionat din cărămizi de klinker, aşezate într'un strat de nisip, pe o fundafie, ca şi pavajele de pavele. De obiceiu, rosturile se cimentează. Dimensiunile cărămizilor sunt de 10X10X20 cm; uneori, grosimea lor poate fi şi de 7,5 cm. — Pavajul de klinker prezintă următoarele avantaje: poate înlocui foarte bine pavajele de piatră, în regiunile în cari aceasta lipseşte; se pot obfine suprafefe foarte regulate, din cauza uniformităfii dimensiunilor materialului; se execută uşor şi este foarte durabil şi rezistent. Prezintă desavantajul că este prea costisitor, din care cauză se foloseşte mai pufin ca pavaj rutier, şi mai mult pentru pavarea curfilor, a peroanelor, trotoarelor, etc. 2. ~ de pavele abnorme [HepsflOBaH 6pyc-HaTO^eaH MOCTOBaa; pavage en paves abnor-mes, pavage d'abnormes; Pflaster aus abnormen Pflastersteinen; pavement of irregular paving-sto-nes; rendellenes kovezet]: Pavaj executat cu pavele abnorme aşezate în nisip, în arce de cerc concentrice, pe o fundafie pregătită în prealabil (v. fig.). Fundafia, patul de nisip, limitarea laterală a pavajului, operafiunile de executare a pavajului, şi umplerea rosturilor dintre pavele se fac ca la pavajul de pavele normale. Deosebirea dintre cele două feluri de pavaje consista numai în forma pavelelor şi în aşezarea lor. La pavajul de pavele abnorme, pavelele se aşază în arce de cerc, concentrice, grupate câte patru. Lungimea coardei arcului mediu trebue să fie de 1,40" -2,00 m, şi se alege astfel, încât să fie un submultiplu al lăfimii totale a pavajului între 26" 404 borduri. Executarea pavajului se începe dela borduri, cu cheia arcului, şi se continuă cu arce întregi. La naşteri, arcele se întretaie în unghiu drept, iar tangente la cheie a arcelor extreme trebue să fie perpendiculară pe linia bordurilor. Pentru construirea arcelor şi alternarea rosturilor, mâlis kovezet]: Pavaj executat din pavele normale, aşezate într'un pat de nisip, pe o fundafie formată, fie dintr'un strat de nisip sau de balast, cilindrat, gros de 15 cm, fie dintr'o împietruire nouă sau dintr'o împietruire veche reprofilată, groasă de 15 cm, ori dintr'un blocaj de piatră Pavaj de pavele abnorme (pentru şosele Interurbane), a) acostament; b) bandă laterală împietrultă; c) fundafia bordurii; d) bordură; e) fundafia pavajului; f) strat de nisip pilonat; g) pavele abnorme. pavelele sunt sortate în diferite mărimi: cele mai mici se folosesc către naşterile arcelor, iar cele mai mari, către cheie. Lăfimea rosturilor dintre pavele trebue să fie de 10• ■ ■ 15 mm. — Pavajul de pavele abnorme se foloseşte în aceleaşi cazuri ca şi pavajul de pavele normale. Prezintă, fafă de pavajul de pavele normale, avantajul că se pot obfine suprafefe mai regulate, şi că se denivelează mai greu. î. Pavaj de pavele de lemn [ftepeBHHHaH moc-TOBafl; pavage en bois; Holzpflaster; wood pa-vement; faburkolat]: Pavaj confecfionat din pavele de lemn, aşezate pe o fundafie de beton (v. fig.). Pavaj de pavele de lemn. a) frofoar; b) fundafia bordurii; c) bordură; d) fundafia pavajului; e) strat de nisip; f) pavele de lemn. Pavelele se aşază în rânduri perpendiculare pe axa şoselei, cu fibrele verticale. Rosturile dintre pavele, cari sunt foarte mici, se umplu mai întâi cu un gudron consistent, iar la suprafafă, cu un mortar foarte fluid, de ciment. — Pavajul de lemn se foloseşte rar pentru pavarea străzilor, fiindcă devine foarte alunecos când este umed, şi este neigienic din cauza murdăriilor cari intră între fibrele lemnului. Prezintă avantajul că este elastic şi nu produce o circulafie sgomotoasă. Se foloseşte mai ales la pavarea unor ateliere, fiind călduros şi uşor, şi prszentând avantajul că este elastic şi că nu se sparg piesele cari ar cădea pe el. 2. ~ de pavele normale [MOCTOBan c pn-jţOBbiMH 6pycnaTKaMH; pavage d'echantillon; Groljpflaster; normal paving-stone pavement; nor- brută sau de bolovani, egalizat cu un strat de piatră şi cilindrat, şi a cărui grosime, după cilindrare, trebue să fie de 18 cm (v. fig.). Pavajul de pavele normale se foloseşte în următoarele cazuri: pe sectoarele de drumuri cu declivităfi de 4,5 •••8%; pe porfiunile de drumuri la cari se prevăd tasări ulterioare (variante, terasamente înalte, pasaje de nivel, etc.) şi cari vor reclama refacerea pavajului pentru aducerea lui ia cotă; în incinta porturilor şi a gărilor de mărfuri; pe străzile cu circulafie grea, pe cari nu s'au executat lucrările edilitare; pe şoselele cari traversează oraşele; pe arterele de penetrafie şi pe străzi, dacă acestea trebue să suporte un trafic mai mare decât 3000 t pe zi. Pavajul de pavele normale se execută, în afara localităfilor, între borduri laterale formate din blocuri de 18X18X30cm, aşezate pe o fundafie de befon de‘ 30X15 cm, executată cu un dozaj de cca 200 kg ciment la 1 m3 de beton; în interiorul localităfilor, se execută între două făşii laterale, aşezate lângă bordurile trotoarelor, şi formate dintr'un şir sau din două şiruri de pavele, dispuse paralel cu marginea trotoarului şi cu 1 cm mai jos decât pavajul, pentru a forma o rigolă cu pante către gurile de canal. Pavajul se execută astfel: se aşterne pe fundafie un strat de nisip grăunfos şi aspru, care se udă, se pilonează şi se nivelează cu şablonul, grosimea stratului după aceste operafiuni trebuind să fie de 5 cm; peste acest strat se aşterne un alt strat de nisip, afânat, de aceeaşi calitate, în care se aşază pavelele astfel, încât să rămână sub ele, după batere, un strat de nisip cu grosimea medie de 5 cm; se aşază pavelele, una câte una, în rânduri, cu rosturile perpendiculare pe direcfia rândurilor, alternate, bătându-se pe pavele cu un ciocan, pentru a se aşeza bine în nisip; se execută prima batere cu un maiu de 35 kg, pentru regularizarea profilului pavajului; se aşterne un strat de nisip care se stropeşte cu apă şi se perie, pentru a pătrunde în rosturi; se execută a doua batere cu maiul, până când se constată că afundarea pavelelor, după 12 lovituri date în acelaşi loc cu maiul, dela înălfimea de 0,5 m, teten Bruchsteinen; rubble stone pavement; fej-tettko-burkolat]: Pavaj executat din blocuri de piatră brută cari au înălfimea de 16»**20 cm ş> prezintă cel pufin o fafă plană, cât mai regulată. Se execută în aceleaşi condifiuni ca şi pavajul de bolovani. Prezintă, fafă de acesta, avantajul că Pavaj de pavele normale (pentru şosele interurbane), a) acostament; b) bandă laterală împietruită; c) fundafia bordurii; d) bordură; e) fundafia pavajului; f) strat de nisip pilonat; g) pavele normale; h) modul de executare a pavajului cu pavele de tip dobrogean; i) modul de executare a pavajului cu pavele de tip transilvănean. este mai mică decât 5 mm; după batere, se aşterne pe pavaj un strat de nisip, gros de 1 cm, care se udă şi se cilindrează cu un compresor de 6-‘-10 t, prin opt treceri succesive pe aceeaşi făşie de pavaj. Aşezarea pavelelor se face în două feluri, după tipul de pavele folosit: pavelele de tipul 12X18 cm (dobrogean) se aşază în rânduri perpendiculare pe axa şoselei; pavelele de tipul 17X17 cm (transilvănean) se aşază în rânduri înclinate la 45p fafă de axa şoselei. La margini, încheierea pavajului se face, la primul tip de pavele, prin pavele lungi de 23*"24cm, numite butise, iar la al doilea tip de pavele, prin pavele speciale, pentagonale. Rosturile pavajului nu trebue să fie mai mari decât 10■ • • 15 mm. După terminare, pavajul se dă în circulafie o lună de zile, dupa care se procedează la desfundarea şi la curăfirea rosturilor, pe o adâncime de 3 cm, şi la umplerea lor la cald (160* •• 180°), cu un mastic preparat cu 30*--40% bitum cu penetrafia de 80-120 zecimi de milimetru şi 60 -70% filer de calcar, sau la rece, cu un mortar preparat din suspensie de bitum filerizat şi nisip. După umplerea rosturilor, se aşterne un strat de nisip, gros de 0,5 cm, şi se dă pavajul în circu-lafie^ — Pavajul de pavele normale prezintă avantajul că, Ia nevoie, se poateHemonta şF%e poate monta din nou, cu uşurinfă, fără pierderi importante de material. Prezintă desavantajul că nu are o suprafafă perfect plană, mai ales după rotunjirea marginilor pavelelor, ceea ce produce trepidafii supărătoare la circulafia cu vitesă mare. Din această cauză, este folosit mai mult pe străzi decât pe drumurile interurbane. î. Pavaj de piatră brută [MOCTOBan H3 He-06pa60TaHH0r0 KaMHH; pavage en moellons bruts; Polygonalpflaster, Pflaster aus roh bearbei- este mai durabil, şi că se pot obfine suprafefe mai regulate şi cu rosturi mai mici, fiindcă fefele pietrei brute se pot îndrepta cu ciocanul, înainte de aşezare. Piatra folosită trebue să provină dintr'o rocă dură, pentru a rezista loviturilor produse de rofile vehiculelor. — Pavajul de piatră brută are aceleaşi domenii de folosinfă ca şi pavajul de. bolovani, şi, în special, pe drumurile de acces la cheuri, la antrepozite, fabrici, etc. 2. ~ de plăci de asfalt [MOCTOBan H3 ac-cjpaJIbTOBblX IIJIHT; pavage en carreaux d'asphalte; Asphaltplattenpflaster; asphalt plate pavement; asz-faltlemezes burkolat]: Pavaj confecfionat din plăci de asfalt, aşezate pe lat într'un strat de mortar de ciment, pe o fundafie de beton slab, groasă de 20 cm* Plăcile se aşază m xâaduriperp^ncii-culare pe axa şoselei, cu rosturi cât mai mici, lovindu-le cu un ciocan de lemn, pentru a se afunda în stratul de mortar proaspăt, astfel încât să rămână sub plăci un strat de mortar, gros de 1 cm. Rosturile dintre plăci se umplu cu lapte de ciment. Plăcile de asfalt se confecfionează dintr'o pudră de asfalt cu un confinut de 11 % bitum, încălzită la 120°, pentru a se elimina umiditatea şi uleiurile uşoare din bitum, şi lăsată apoi să se răcească până la o temperatura potrivită, pentru a fi turnată în forme, şi supusă unei presiuni de 500-*-700 kg/cm2. Dimensiunile plăcilor sunt diferite, cele mai des folosite fiind de 10X20X4** *5 cm. — Pavajul de plăci de asfalt este elastic, rezistent, antiderapant şi uşor, din care cauză este foarte indicat pentru pavarea căii podurilor metalice. 3. ~ mozaic. V. Pavaj de calupuri. 4. Pavare [MOiiţeirae yJlHlj;; pavage; Pflastern, Pflasterung; paving; kovezes]. Drum.: Operafiunea de aşezare a pieselor componente ale unui pavaj. 406 1. Pavator [MOCTHJlbUţHK; paveur; Pflasferer; paviour, paver; kovezo], Drum.: Muncitor calificat, care aranjează elementele unui pavaj, după anumite reguli, pentru a fi cât mai strânse unele de altele. Sin. Pavagiu. 2. Pavea [6pycqaTKa; pave; Pflasterstein; pav-âng stone; burkolatko]. Drum.: Piesă de formă aproximativ cubică sau prismatică, de piatră dură, de lemn sau de klinker (mai rar de beton, de fontă, de cauciuc, etc.), folosită la executarea pavajelor. Elementele unei pavele sunt: fafa, adică suprafafa care rămâne vizibilă când paveaua este aşezată în pavaj, şi pe care se circulă; baza, adică suprafafa pe care se reazemă paveaua, — şi fefele laterale, adică cele două suprafefe dela capete şi cele doyă suprafefe din părfi, ale pavelei. Se deosebesc: 3. ~ abnormă [HeHopMajibHan 6pycnaTKa; pave abnorme; abnormer Pflasterstein; irregular paving stone; rendellenes burkolatko]: Pavea de formă prismatică, ale cărei dimensiuni sunt cuprinse între următoarele limite: lungimea 12-••16 cm; lăfimea 8-•■'11 cm; înălfimea 10• • • 13 cm. Fafa trebue să fie plană, cu muchii regulate şi unghiuri drepte, şi să nu aibă denivelări mai mari decât 0,8 cm. Baza trebue să fie plană, paralelă cu fafa, şi să nu aibă o suprafafă mai mică decât 2/3 din suprafafa fefei. Fefele laterale trebue să fie plane şi simetrice fafă de planele axiale verticale. 4. ~ de lemn [flepeBHHHaH 6pycnaTKa; pave en bois; Pflasterungsholzklotz; paving wood-block; burkjolat-fakocka]: Pavea tăiată din lemn de esenfă moale (pin sau molid), de formă regulată, şi ale cărei dimensiuni sunt cuprinse, de obiceiu, între următoarele limite: lungimea, 16"'25cm; lăfimea, 8 cm; înălfimea, 10-**12cm. Pavelele se taie ^astfel, încât fibrele să aibă direcţia înălţimii, deoarece, în pavaj, pavelele trebue aşezate cu fibrele verticale. Pentru a le face imputrescibjle, şi pentru a împiedeca umflarea lor d/n cauza umezelii, pavelele de lemn se impregnează cu uleiuri creozotice. s. ~ normală [HopMaJibHan 6pycnaTKa; pave d'echantillon îGrofjpflasterstein; normal paving stone; szabâlyos burkolatko]: Pavea de formă cubică (pavea de tip transilvănean) sau prismatică (pavea de tip dobrogean), ale cărei fefe şi muchii sunt prelucrate cât mai regulat, şi ale cărei dimensiuni trebue să fie cât mai apropiate de cele standardizate. Pavelele de tip transilvănean au dimensiunile 17X17X13 cm, iar pavelele de tip dobrogean au dimensiunile de 18x12X13 cm. Pavelele normale se împart în două calităfi, după condifiunile pe cari® trebue să le îndeplinească elementele lor; şi anume; fafa trebue să fie plană, cu muchii regulate şi cu unghiuri drepte, şi să nu prezinte denivelări mai mari decât 0,8 cm, penfru pavelele de calitatea întâi, respectiv mai mari decât 1 cm, pentru pavelele de calitatea a doua; baza trebue să fie plană, paralelă cu fafa şi să aibă o suprafaţă egală cu cel pufin 3/4 din suprafafa feţei, pentru pavelele de calitatea întâi, respectiv egală cu cel pufin 2/3 din suprafaţa fefei, pentru pavelele de calitatea a doua; fefele laterale trebue să fie plane şi simetrice fafă de planele axiale verticale. Fefele laterale trebue să fie prelucrate astfel, încât aşezând două pavele una lângă alta, cu fefele în jos, pe o suprafafă plană, rostul dintre muchiile fefelor laterale să aibă o lărgime de cel mult 1 cm, pentru pavelele de calitatea întâi, respectiv o lărgime de cel mult 1,5 cm, pentru pavelele de calitatea a doua. e. Pavilion [naBHJibOH; pavilion; Gartenhaus; summer house; kertihâz, filagoria]. Arh.: Clădire de dimensiuni mici, construită de obiceiu din zidărie sau din lemn, situată într'un parc, pentru a servi ca adăpost, ca local de vânzare a unor produse, etc. 7. Pavilion [âece/ţna; pavilion; Pavilion; pavilion; pavilion]. Arh.: 1. Clădire mică, situată la oarecare distanfă de .o clădire principală de care depinde. — 2. Fiecare dintre clădirile unui ansamblu de clădiri câri formează o singură unitate administrativă, sau cari sunt destinate ^aceluiaşi scop. Exemple: pavilion de spital, pavilion de şcoală, etc. s. Pavilion [cyAOBOH HâiţHOHajibHbra cfrjiar; pavilion; Flagge; flag; lobogo, zâszlo]. Nav.: Steag de pânză, având forme şi colori diferite, care indică nafionalitatea unei nave, o marcă distinctivă, sau un semnal. Pavilioanele sunt confecfionate dintr'o pânză specială de lână, numită astar. 9. Pavilion, difuzor cu Telc. V. Difuzor cu pavilion. 10. Pavilionul receptorului [paKOBHHa npneM-HHKa; pavilion du recepteur; Hormuschel; ear-piece of the receiver; hallgato-kagylo]. Telf.: Partea unui receptor telefonic care face legătura între suprafafa radiantă a diafragmei şi mediul exterior, în cazul receptoarelor obişnuite, acesta este constituit de însuşi capacul capsulei receptoare a microreceptorului. n. Pavoaz [yKpameHHe cyAHa (|)jiaraMH; pa-vois; Schiffsbehănge; shipdressing; hajo-kilobogo-* zâs]. Nav.: Ansamblul pavilioanelor arborate de o navă, în cursul zilei, sau ansamblul luminilor arborate de o navă, în cursul nopfii, cu ocaziunea unei sărbători. Exemple: 12. ^ luminos [yKpameHHe cy^Ha pa3HOu,BeŢ-HblMH orHflMH; pavois lumineux; Leuchtgala; lan-tern-shipdressing; hajo-kivilâgitâs]* V. stib Marele pavoaz. 13. marele V. Marele pavoaz. 14. micul V. Micul pavoaz. îs. Pazie [(J)poHTOBaH AOCKa; larmier, bordure de pignon; Stimbrett, Traufbrett; fascia board; homlokdeszka]. 1. Cs.: Scândură geluită, simplă sau cu diferite motive ornamentale tăiate, aşezată vertical la marginea unei streaşine, în spatele jghiabului, pentru a ascunde vederii capetele căpriorilor. 407 1. Pazie [cTOHHan Tpy6a; couvre-joint en lole; Saumblech, Einfassungsblech; sheet metal border; szegelylemez]. 2. Cs.: Făşie de tablă, Pazie de tablă, aşezată ia un calcan. a) calcan; b) pazie; c) cârlig de fixare; of) învelitoare de ţigle. Pazie de tablă, aşezată în jurul unui coş. ■a) pazie; b) cârlig de fixare; c) tivitură de tablă; d) învelitoare de tablă. •aşezată la intersecfiunea unei învelitori sau a unui strat de izolare hidrofugă, cu un perete sau cu un zid, pentru a împiedeca pătrunderea apei de ploaie prin rostul dela Jinia de intersecfiune. Pazia se ridică pe fafa peretelui sau a zidului, pe o înălfime de cca 20 cm. Marginea superioară a paziei se încastrează în perete sau în zid, iar marginea inferioară se racordează cu învelitoarea sau cu stratul izolant, astfel încât să nu permită pătrunderea apei pe sub acestea (v. fig.) 2. Păzitor de barieră [cToposK )&eJie3H0A0-pOJKHOft 6apbepbi; garde-barrfere; Sehranken-■wâchter; railway watchman, gatekeeper; sorompo-6r]. C. f.: Agentul care asigură libera circulafie a trenurilor peste pasajele de nivel păzite, oprind accesul de pe şosea, prin închiderea barierei. 3. Pb Chim.: Simbol literal pentru elementul Humb. “ "|^^'"CîiOR^r^”JSîmBor''"nferaI pentru elementul Paladiu. 5. Peaj [npaBO n0Jib30BaHHfl; peage; Steuer, Wegesteuer, Kaigebuhren; toii, wharfage; peage, utado, hidpenz]. Transp.: 1. Taxă pentru trecerea pe un pod, pe un drum de acces înir'un oraş sau la acostarea unei nave la un cheu, într'un port/ adesea în favoarea unei institufii, cu titlu de compensare a cheltuelilor pentru investifii de interes public (poduri, şosele, instalafii portuare, etc.). — 2. Dreptul de a folosi o%ale ferată străină, pentru transportul de mărfuri cu vehicule proprii. e. Pecarizars [onpeAeJieHHe iţBeTa MyKH; pecarisation; Pekarisierung; pecarisation; pekari--zâlâs]. Ind. alim.: Metodă de determinare organoleptică a colorii făinurilor de grâu şi de secară. Determinarea se face, comparând coloarea făinii, uscate sau umezite în prealabil, cu coloarea unei •faini etalon, tratate în acelaşi mod. Etalonul e o probă de făină obţinută din grâul sau din secara iipică regiunii. Examinarea se face cu ajutorul unui dispozitiv de pecarizare, compus dintr'o cutie compartimentată care are un fund mobil cu mâner, dintr'o presă de lemn, şi dintr'o placă-suport. Se introduc probe de făină, în cutie, în cantităfi egale, se presează şi se compară coloarea făinurilor de pe placa-suport, care se introduce cu atenfiune în apă, timp de două minute; se scoate din apă, se svântă la temperatura camerei, timp de o oră, şi se compară din nou colorile. Examenul se face numai la lumina zilei. 7. Pechblendă [ypaHHT; pechblende; Uran-pecherz, Pechblende; pitchblende, pechblende; pechblende, urân-szurokerc]. Mineral.: Minereu radioactiv, care confine U02 (uraniul fiind uneori înlocuit, isomorf, cu toriul sau cu ceriul) şi toate produsele de desintegrare radioactivă a uraniului, fiind deci principalul minereu de radiu. Cristalizează în sistemul cubic, în mase de coloare neagră, cu nuanfe verzui-brune. Are d. 9- ■ •10,6 şi duritatea 4***6. s. Pechsfein [cMOJiflHHbiă KaMeHb; retinite; Pechstein; pitchstone, retinasphalt; szurokko]. Pefr.: 1. Rocă eruptivă, vulcanică, hialină-sticloasă, de coloare în general verzuie, cu compozifie acidă corespunzătoare riolitelor. Se deosebeşte de obsidian prin coloare. — 2. Sticlă naturală de coloare închisă, cu luciu gras, caracterizată printr'un confinut mare în apă (3-■■8%). 9. Pecfază [neKTa3a; pectase; Pektase; pec-tase; pektaze]. Chim biol.: Enzimă care transformă, coagulând, pectinele solubile (hidratopectinele), în acizi insolubili (geluri), şi pune în libertate alcoolul metilic, la o temperatură optimă de 28•••35° şi un pH optim de 4,3•••5,5. îo. Pecfen. Paleonl.: Gen de lamelibranhiat cunoscut din Devonian până astăzi. Este bine reprezentat m Mesozoic şi, mai ales, în Terţiar. Cochilia, echilaterală, este ornamentată cu striuri şi cu coaste radiare. Prezintă o fosetă ligamentară triunghiulară, situată la interiorul valvei, sub umbbne; are o singură impre-siune musculară (monomiar), , . „ mare, subcentrală. Nelthea (Jamra). După ornamentafie şi după forma generală (echi-valvă sau inechivalvă), genul Pecten sş împarte în subgenurile: Neithea (Voia, Janira); Pseudo-pecten; Variamussium; Amussium; Chlamys; Camp-tonectes; Aequipecten; Entolium; Flabellipecten. 11. Pecfic, acid ~ [neKTOBan KHCJiOTa; acide pectique; Pektinsaure; pectic acid; pektinsav]. Chim.: Produs de dedublare a pectinelor, sub acţiunea acizilor diluafi sau sub acfiunea pectazei. E un acid macromolecular, constituit din combinarea a patru molecule de acid galacturonic, o moleculă de galactoză, o moleculă de arabinoză, două molecule de acid acetic şi două molecule de metanol. Sărurile sale se numesc pectafi. 12. Pecfină [neKTHHa; matiere pectique; Pektin; pectin; pektin]. Chim. biol.: Amestec de ester metilic al acidului pectic cu galactozani şi pentozani. Se izolează din fructe, din rădăcini sau din tulpine 408 de plante, şi are proprietatea caracteristică de a se îmbiba cu apă, dând, sub acfiunea pectazei sau a acizilor diluafi, soluţii mucilaginoase şi geluri transparente (peltele). Perefii celulelor plantelor tinere sunt constituifi din pectine, cari au rolul unor polizaharide de schelet. Formula chimică a pectineior e asemănătoare cu a macromolecule-lor de celuloză, dar confine (în locul grupărilor CHgOH) grupări COOH cari sunt esterificate, în majoritate, cu alcool metilic, iar o parte a grupărilor carboxilice apar sub formă de săruri de calciu şi magneziu. Consistenfă peltelelor de fructe, preparate în industria alimentară şi în gospodărie, se datoreşte pectinei. Aceasta are un rol important în formarea membranelor vege» tale. Datorită funcfiunilor acide, fixează, în special, coloranţii bazici. Sin. Pectoză. 1. Pectinide. Paleonf.: Familie de lamelibran-hiate monomiare, lipsite de dentifie, cu ligament intern, cochilie rotundă simetrică şi cu valve, în general inegale, ornamentate cu striuri şi coaste. Are fâfâna dreaptă, prelungită cu două urechi înegale (anterioară şi posterioară); sub urechea anterioară a valvei drepte se găseşte scobitura de ieşire a bisusului. Familia, cunoscută din Silurian până astăzi, a dat genuri şi subgenuri variate (v. Pecten). 2. Peclografie [neKTOrpa(|)HH; pectographie; Pektographie; pectography; pektogrâfia]. Chim.: Procedeu pentru studiul solufiilor, consistând în introducerea unei lamele de sticlă, în pozifie inclinată, în lichidul care urmează să fie cercetat, şi în observarea felului depunerilor pe lamelă prin evaporare, din cari se pot trage concluzii referitoare la proprietăfile solufiilor. Depunerile sunt cristaline pentru solufiile propriu zise, omogene când provin prin uscarea unei solufii coloidale, opace şi granuloase când rezultă prin evaporarea unei suspensii. s. Pecfolază[neKTOJia3a;pectolase; Pektolase; pectolase; paktolâze]. Chim. biol.: Enzimă care transformă pectinele, prin hidroliza, în acid pec-tolic, apoi în acid pectolactonic şi, la urmă, în acid galacturonic, complet solubil (la un pH optim, sub 7). Se găseşte în multe mucegaiuri (Penicillium, Mucor), din cari se prepară. Intervine în limpezirea musturilor de fructe, prin hidroliza pectinei care menfine proteinele în soiufie. 4. Pectoză [neKT03a; pectose; Pektose; pec-tose; pektoza]. Chim. V. Pectină. 5. Pecfunculus. Paleonf.: Lamelibranhiat cu dentifie taxodontă, având cochilie circulară şi integri-paliată. Cuprinde specii întâlnite din Cretacic până astăzi. Maximul de desvoltare l-a avut în Miocen. 6. Pedală [ne#ajibHafl npeccyiomaa Ma-iHHHa; machine â pedale, presse â pedale; Tret-presse, Tretmaschine; treadle press; taposo gep, taposo sajto], Arfe gr. V. Presă cu pedală. 7. Pedală [ne/ţajib; pedale; Fu^tritt; pedal; pedâl, lâbemeltyu], Tehn.: 1. Pârghie pentru manevrare sau pentru comandă, acfionată cu piciorul. Ea poate fi dreaptă, curbă sau cotită, şi poate avea o mişcare de rotafie limitată, în jurul axei pies&i de asamblare cu sistemul tehnic pe care e montată, sau, uneori, o mişcare de trans-lafie. — 2. Capătul pedalei-pârghie în sensul de sub Pedală 1. Este format dintr'o placă metalică, de obiceiu striată, pe care apasă piciorul. — 3. Pârghie cu funcfiunile Pedalei 1, acfionată prin călcarea pe ea a unui vehicul. s. ~ de accelerafie [nejţaJib aKcejiepajopa; pedale d'acceleration; Beschleunigungsfu^tritt; acceleration pedal; gyorsulâsi pedâl]. Auf o.: Pedală care serveşte la comanda, printr'un sistem articulat de pârghii şi de tije, a clapetei carburatorului unui autovehicul. în general, după ce a fost deplasată, pedala revine în pozifia iniţială, mişcarea de revenire fiind provocată de un resort de rapel. 9. ~ de ambreiaj. V. Debreiere, pedală de 10. ~ de debreiere. V. Debreiere, pedală de 11. ~ de frână [T0pM03Han neaajib; pedale de frein; Bremspedal, Bremşfufjhebel; brake pedal; fekpedâl]. Auto.: Pedală dare serveşte la frânarea unui autovehicul. Pedala de frână poate acfiona, fie direct, de exemplu asupra sistemului articulat (de pârghii şi de tije) al unei frâne mecanice sau asupra tijei pistonului principal al unei frâne hidraulice, fie indirect, prin intermediul unei servofrâne. în general, după ce a fost deplasată, pedala revine în pozifia inifială, mişcarea de revenire fiind provocată de un resort de rapeL 12. ~ de războiu de fesut [neftaJib TKau;Kora CTaHKa; pedale du metier âtisser; Webstuhlful^tritt; weaving loom pedal; szovoszek-pedâl]. Ind. text.: Mecanism al războiului de fesut, care acfionează asupra ifelor pentru mişcarea verticală a urzelii, în, special pentru a forma rostul. Se deosebesc: pedale orizontale, acfionate de excentrice inferioare sau exterioare războiului (v. fig.), şi pedale verticale, acţionate de excentrice exterioare. Pedalele orizontale (1) sunt dou? pârghii de ordinul al doilea, articulate pe aceeaşi bară; fiecare dintre aceste pârghii poate oscila la un cap în jurul barei (2), având capul opus legat de o sfoară (3). Aceste sfori sunt legate de ife (4), prin intermediul unor baghete cu cârlig sau al unor regulatoare de ife. If ele sunt legate între ele, două câte două, prin curele cari trec peste un scripete (5). Prin* coclefii lor (6) trec firele urzelii (7). Excentricele (8)^ Pedalele războiului de fesut. 1) pedale orizontale; 2) bară de oscilaţie; 3) sfori de legătură; 4) ife; 5) scripetele ifei; 6) coclef; 7) urzeala; 8) excentricul pedalei; 9) rofile pedalei; 10) spafl 40.9 fixate pe un ax rotitor, apasă pe rotilele (9) ale diferitelor pedale, cu un decalaj între ele care se reglează în funcfiune de legătura (compozifia) fesăturii. Cu cât punctul de acfionare al excentricului (8) se găseşte mai aproape de bara de oscilafie (2), cu atât cursa de coborîre şi de urcare a excentricului e mai mică, şi deci războiul funcfionează mai uşor. Locul de pe pedală, în care trebue să acfioneze excentricul, e determinat şi de necesitatea ca ifele să nu se frece între ele, în timpul urcării şi al coborîrii. Pedalele verticale, acfionate de excentricele exterioare războiului, permit înnodarea mai repede a firelor rupte de urzeală. Ele se folosesc la unele războaie de postav. — Sin. (popular) Iapă. 1. Pedală de semnal [cHrHaJiH3aiţH0HHafl ne-jţajib; pedale de signal; Signalpedal, Signalfu^-hebel; signal pedal; jelzo-emeltyu]. C. f.: Pedală de manevrare a unuia sau a mai multor semnale de cale ferată (semnal de intrare sau semnal de prevenire). Acfionarea pedalei se face prin trecerea trenului în dreptul semnalului. Exemple: pedală aşezată în dreptul unui semnal de intrare, cu disc, pentru punerea pe oprire a semnalului după trecerea trenului, pedala fiind montată lângă şină şi comandând manevrarea semnalului printr'un sistem de bare puse în mişcare prin apăsarea pe pedală a bandajului primei rofi a locomotivei; pedală de manevrare a unui semnal de linie, la închiderea unui circuit electric, prin apăsarea pe ea a bandajului rofii unui vehicul de cale ferată. 2. Pedigreu [npoHcxojKAeHHe, iiotomctbo; pedigree; Pedigree, Stammbaum (bei Tieren); pedigree; pedigree, csalâdfa]. Zoot.: Lista ascendenţilor paterni şi materni ai unui reproducător. Pedigreul se numeşte „consolidat", dacă se găsesc în el mai mulfi strămoşi comuni, şi „destrămat", dacă nu se găsesc în el strămoşi comuni (când nu s'a aplicat consanguinitatea). Un bun pedigreu trebue să cuprindă 6--*7 generafii ascendente. x Pedologie fn^AO^trriîHTpedoltygie; Boden" kunde; pedology; talajtan]. Agr.: Ştiinfa care se ocupă cu studiul genezei şi al caracterelor morfologice, şi cu clasificarea solurilor, în funcfiune de condifiunile climaterice, de vegetafie, de relief, rocă şi timp. 4. Pedomefru[neAOMeTp; pedometre; Schritt-zăhler; pedometer; lepesolvas6,lepesmero]. Tehn.: Sin. Podometru (v.). 5. Peduncul [xbocth# (|)pyKTa; pedoncule; Stiel; peduncle; szar, kocsan]. ^Bof.: Codifa fructului, care, în pomologie, ajută la determinarea varietăfilor, putând ti lungă, mijlocie sau scurtă, groasă sau subfire, erbacee sau lemnificată, curbă sau dreaptă, păroasă sau glabră. 6. Pegamoid [neraMOH#; pegamoide; Pegamoid; pegamoid; pegamoid]. Snd. text.: Imitafie de piele, care se fabrică din fesături de bumbac sau de in, pe cari se aşterne un strat alcătuit din nitroceluloză umezită cu alcool butilic, coloranfi, şi o substanfă care împiedecă întărirea amestecului (uleiu de ricin, oxalat de amil şi de butii, ftalat de butii, etc.). 7. Pegas [c03Be3AHe Ilerac; Pegase; Pega-sus; Pegasus; pegazusz]. Astr.: Constelate din emisfera boreală, constituită din două stele variabile, de mărimea a doua, patru stele de mărimea a treia, opt stele de mărimea a patra şi numeroase corpuri astrale slab vizibile. s. Pegmaiife [nerMaTHTbi; pegmatites; Peg-matite; pegmatites; pegmatit]. Petr.: Roce caracterizate printr'o largă cristalizare a principalelor minerale componente, sub influenfa mineraliza-torilor. Se întâlnesc sub cele mai variate forme, în masive eruptive şi în roce cristaline vechi. După caracteristice, sa deosebesc: pegmatite granitice, cu turmalin, cu berii, topaz, casiterit, etc. Se exploatează pentru muscovitul, pentru feld-spatul potasic, uneori pentru pietrele prefioase şi mineralele rare, pe cari le confin. . 9. Peizaj [neH3aH£; paysage; Landschaft; land-scape; tâj]. Gen.: Coif din natură, care formează un ansamblu estetic. 10. Peizaj [neă3a?K; paysage; Landschaftsma-lerei; landscape; tâjkep]. Artă: Tablou sau desen în care e reprezentată o porfiune dintr'un ţinut, şi în care natura formează subiectul principal, iar oamenii şi animalele, dacă sunt reprezentate, constitue elementele accesorii ale acestuia. 11. Peking [KHTaHCKan Ta(|)Ta; pekin; Peking-seide; pekin, Chinese silk; pekingselyem]. Ind.text.: Ţesătură de mătase atlazată, de obiceiu {©sătura cu dungi obfinute prin efecte de colori sau de armură, sau prin alternare de fibre cu origini diferite: lână şi mătase, aur şi argint, etc. 12. Pelagic [nejiarnqecKHH; pelagique, pela-gial; See-, Meer-, zum Meere gehorig; pelagic; tengeri, oceâni] : Calitatea unui animal de a trăi în zona dela suprafafa mărilor şi a oceanelor, în largul acestora. 13. Pelargonic, acid ~ [nejiaproHOBaa khc-JIOTa; acide pelargonique; Pelargonsăure; pelar-gonic acid; pelargonsav].ChJm.:CH3»(CH2)7‘COOH. Acid gras, confinut in uleiul de muşcată. Se prepară topind cu soda caustică acidul undecilenic provenit dela distilarea uleiului de ricin. Are d. 0,906, p. t. 12,5° şi p. f. 254°. Este greu solubil în apă rece şi solubil în alcool, la fierbere, în eter, şi în cloroform. Eterul său etilic, ch3-(ch2)7o-cooc2h5, ‘ este un lichid cu p.f. 227°, întrebuinfat penfru aro-matizare, în prepararea coniacurilor. Sin. Acid nonanoic. 14. Pelerin, pas de V. Pas de pelerin. îs. Pelefic. Ind. făr.: Pensulă folosită în olărie pentru a frage brâuri, sau pentru a desena flori pe vase. ie. Peliculă [nJieHKa; pellicule; Hăutchen, Ober-zug; film, pellicle; hârtya]. 1. F/z.: Membrană foarte subfire. — 2. Fiz., Tehn.: Strat subfire dintr'o anumită substanfă, depus pe suprafafa unei alte substanfe. 17. ~ de curent electric [cjioh BJieKTpH^ec-KOrOTOKa; pellicule de courant electrique; elek- 410 irische Stromhaut; electric current pelticie; elek-iromos aram feluleti reteg]. Elf.: Stratul foarte subfire, sub suprafafa unui conductor electric, parcurs de curent eledric variabil şi de densitate apreciabilă, în opozifie cu părfile centrale ale conductorului, în cari densitatea de curent e practic nulă. 1. Peliculă organominerală [opraHO-MHHepa-JlbHan njieHKa; pellicule organo-minerale; organo-mineralische Umhullung; organo-mineral film; szervesâsvânyi burok]. Agr.: Peliculă complexă, mono-moleculară, formată din aluminosilicafi secundari şi din acizi humici, care înveleşte particulele coloidale din sol. 2. Pelicular, efect V. Efect pelicular. 3. Pelin [nojibiHb, nojibiHHoe bhho; absinthe; Wermut; absinthe, wormwood; iirorn]. 1. Bot.: Artemisia absinthium L. Plantă erbacee, alburie, ■foarte mirositoare, din familia compozeelor. Are "tulpina dreaptă, frunzele acoperite cu peri mătă-soşi, cenuşii-verzui pe partea superioară, şi albi-cenuşii pe partea inferioară. Florile, galbene, sunt foarte mirositoare şi amare. Creşte prin locuri ne-cultivate şi aride, prin livezi, câmpii, dealuri, pe malul apelor curgătoare, ,etc. Frunzele şi vârfurile înflorite ale plantei confin absintină, absintonă, acizi (tanic, malic şi succinic), şi rezine. Sunt folosite în medicină, ca tonice, aperitive, vermifuge, febri-tuge, etc., şi în industria alimentară, la prepararea unor produse alcoolice. Sin. Absint, Pelin alb, Pelin brun. — 2. Ind. alim.: Vin care se prepară cu floare uscată de pelin, simplă sau amestecată cu alte plante mirositoare. 4. Pelifă [KOHCHiţa; peau, pellicule; Hulse, Bearenschale; skin; bogyohârtya]. Agr.: învelişul (epicarpul) boabelor de struguri, cireşe, etc., format din cuticulă şi epidermă, în care sunt localizate materiile colorante, cele aromatice, şi cele tanoide. Contnbue la valoarea gustativă a fructelor, în special a strugurilor, şi în vinificafie. 5. Pelife [neJiHTbi; pelites; pelitisches Gestein; pelites; pelitek]. Geol.: Rocei sedimentare detritice, cu elementele componente fine, cu diametrul sub 0,1 mm; cuprind roce necimentate (praf, mâl) sau cimentate (loess, argile, marne). e. Pellefierina [neJiJieTHepHH; pelletierine; Pelletierin; pelletierine; pelletierin]. Chim.: H2C • CH2 • CH2 I I H2C • NH • CH-CH2-CH2..CHO Alcaloid monociclic din grupul piridinei, extras din scoarfa rădăcinii de rodiu (Punica granatum L.). E optic inactivă, are p, f. 106°, şi e solubilă în apă, în alcool, eter, etc. Se cunosc patru alcaloizi secundari: pelletierina, metil-pelletierina, isopelle-tierina şi metil-isopelletierina, cari însofesc alca-loidul principal (pseudo-pelletierina sau n-metil-granatonina, C9H15ON). Sunt lichide toxice, uleioase, incolore; sulfafii lor sunt cristalizabili. Au proprietăfi vermifuge şi, uneori, pentru administrarea lor, se amestecă cu acid tanic, pentru ca adsorpfia intestinală să se facă mai încet şi pentru a le diminua toxicitatea. 7. Pelofină [nejiOTHH; pellotine; Pelotte, Mes-kalin; pellotine; pellotin, mezkalin]. Chim.: Q3H10O3N; dimetoxi - 6 - 7 - hidroxi - 8 - dimetih 1 -2-tetrahidro-1-2-3-4-isochinolrnă. Alcaloid extras din diferite specii de cactee, din genurile Anhalonium şi Lophophora. Este o substanfă cristalină, galbenă, cu p. t. 110--* 112°, greu solubilă în apă şi în eter de petrol, solubilă în alcool, în eter şi în cloroform. Clorhidratul de pelotină, care se prezintă sub formă de cristale albe, solubile în apă, este îritrebuinfat ca hipnotic, în terapeutică. s. Pelschenke, procedeul lui ^ [cnoco6Tleji-UieHKe; procede de P.; P. Verfahren; P.'s process; P. eljârâs]. Ind. alim.: Procedeu de stabilire a indicelui de calitate al grâului, exprimat prin durata dospirii unui aluat preparat din şrot de grâu (uruială cu o anumită stare de diviziune), apă şi drojdie, bazat pe capacitatea glutenului de a refine gazele. Pentru aceasta, aluatul format se introduce într'un vas cu apă, la temperatura de 32° (vasul se menfine la «temperatură constantă, într'un termostat). După;fce se ridică la suprafafă (datorită creşterii de vplum provocate de bioxidul de carbon desvoitat prin fermentafie), aluatul începe să se rupă — glutenul ne mai având capacitate de refinere a gazelor —, iar bucăfile rupte cad la fund. Diferenfa de timp, dintre momentul introducerii aluatului în vas şi cel în care aluatul începe să se rupă, caracterizează capacitatea glutenului de a refine gazele. Grâul se consideră foarte bun, cândacesttimp depăşeşte 35 de minute; se consideră bun, când acest timp este de 20** *23 de minute, şi slab, când acest timp este sub 20 de minute. 0. Pelfier, efect ~ [a%$eKT riejibTKe; effet P.; P. Effekt; P. effect; P. hafâs]. Fiz.: Răcirea, respectiv încălzirea joncfiunii a două metale, când trece prin joncfiune un curent electric de conducfie din spre metalul de tensiune de contact mai joasă, spre cel de tensiune de contact mai înaltă, respectiv invers. Electronii, în a căror mişcare consistă curentul de conducfie, circulând în sens contrar curentului, rezultă că joncfiunea se răceşte, respectiv se încălzeşte, după cum electronii circulă din spre metalul de tensiune de contact mai înaltă spre cel de tensiune de contact mai joasă, respectiv invers. Răcirea, respectiv încălzirea, rezultă din faptul că, la trecerea considerată, în primul caz electronii sunt retardafi de câmpul electric care dă tensiunea de contact, iar în cel de al doilea caz sunt accele-rafi, ceea ce dă o absorpfie, respectiv o des-voltare de căldură. — în echilibru electrostatic, există un câmp electric în sens restrâns în suprafaţa de joncfiune a oricărui cuplu de metale cari prezintă efect Peltier, adică şi un câmp electric imprimat (egal şi de sans contrar cu cel electric în sens restrâns). — Dacă se formează un cuplu termoelectric, adică un circuit închis, format de exemplu din două fire de metal sudate la capete, şi se fin cele două jonc-fiuni la temperaturi inegale, trece curant electric prin circuit, adică se stabileşte de-a-lungul circuitu- 411 lui o tensiune electromotoare imprimată, fenomen care se numeşte efect termoelectric (direct) sau efecf Peltier invers. Analog, efectul Peltier (direct) se numeşte şi efect termoelectric invers. 1. Peltoceras. Pa-/eonf,: Amonit caracteristic pentru Malm. Are primele ture de secfiune pătrată şi ornamentate cu coăsfe cari se bifurcă spre marginea externă; pe ultimele ture, coastele sunt mai mari şi nodu- D r . . Peltoceras. roase, cu noduri pe marginea externă şi pe cea ombilicală (v. fig.). 2. Pelton, turbină V. Turbină Pelton. 3. Peluză [jiyîKaHKa; pelouse; Rasenplatz; iawn; gyepes ret]. Arh., Urb.; Suprafafă de teren, dintr'un parc sau dintr'o grădină, plantată cu iarbă deasă şi scundă. 4. Penacolit. Ind. chim. sp.: Răşină obfinută prin condensarea rezorcinei. Are, în general, proprietăfile produşilor fenolici, şi, în special, calitatea de a deveni infuzibilă, la o temperatură relativ joasă, ca şi de a lipi lemnul, nylonul şi metalul pe metal, pe mase plastice şi pe lemn. (N. C.). 5. Pendul [MaHTHHK; pendule; Pendel; pen-dulum; inga]. 1. Fiz.: Corp solid greu, cu legături, capabil de mişcări periodice sub acfiunea gravitaţiei (pendul propriu zis) sau a unor forte de torsiune (pendul de torsiune). După cum corpul are dimensiuni apreciabile sau constitue un punct material, pendulul se numeşte fizic, respectiv matematic (v.). Când centrul de greutate al pendulului se găseşte sub punctul sau sub axa sa de suspensiune, pendulul ocupă o poziţie de echilibru stabil, în care energia lui potenţială este minimă, şi anume poziţia, pentru care dreapta care trece prin centrul de greutate şi prin punctul de suspensiune, respectiv prin axa de suspensiune şi e perpendiculară pe -ea, este verticală. Dacă pendulul e scos din această poziţie de echilibru stabil, el tinde să revină la că cilindrul nu esfe un cilindru circular, fie din cauză că centrul de greutate al corpului nu se găseşte pe axa cilindrului. Dacă rostogolirea se face fără alunecare şi dacă amplitudinile sunt mici, perioada este egală cu perioada unui pen- k2 dul matematic a cărui lungime este ^ = 5 fiind distanfa dela cenfrul de greutate al pendulului I© 413 «axa cilindrului (dacă acesta este un cilindru circular), iar k e raza de inerfie în raport cu acea ^generatoare a cilindrului, pe care acesta e reze-fnat, când se găseşte în pozifie de echilibru. 1. Pendul sferic [c^epHHeCKHH MaflTHHK; pendule spherique; sphărisches Pendel; spherical pendulum; szferikus inga]. Mec.; Punct greu, constrâns să se mişte, fără frecare, pe o sferă fixă. Este un pendul matematic fără legătura care l-ar constrânge să se mişte într'un singur plan vertical. 2. ~ simplu [MaTeMaTHHecKHâ MaflTHHK; pendule simple; mathematisches Pendel; simple pendulum; egyszeru inga, mathematikai inga]. Alee.: Pendul matematic. s. ~ sincron [cHHxpOHHbiH MaflTHHK; pendule synchrone; Synchronpendel; synchronous pendulum; szinkroninga]. Mec.: Pendul matematic cale oscilează în acelaşi mod ca un pendul fizic, în condifiuni iniţiale corespunzătoare. Lungimea sa /' se obfine identificând ecuafia de mişcare a pendulului matematic cu aceea a pendulului fizic: unde I esfe momentul de inerfie al pendulului fizic, în raport cu axa de suspensiune; M, masa pendulului matematic, şi / e distanta dintre centrul de greutate al pendulului fizic şi axa sa de suspensiune. /' se numeşte lungimea redusă a pendulului fizic, şi reprezintă distanfa la care se găseşte, fafă de axa lui de suspensiune, punctul pendulului fizic, numit centru de oscilaţie. 4. Pendul de pompare [BepTHKaTJibHbiH MaflTHHK, MyJlTHnJiHKaTOp; pendule de trans-mtssion pour tiges de pompages; Tiefpumpen-stangenantriebpendel;shackle-linesupport,shackle-line pendulum; melyszivattyu-hajtoinga]. Expl. petr.: Dispozitiv de suspensiune catenară oscilantă a liniilor folosite pentru transmisiunea prin prăjini a forfelor de acfionare centrifugă a pompelor de adâncime. Pendulele de pompare sunt necesare pe liniile de transmisiune lungi în teren neaccidentat. Sin. Multiplicator. V. şi Suporturi de transmisiune pentru pompare. 5. ~ de suport de linie de tracfiune [onop-HblH MaflTHHK TflrOBOH JIHHHH; biellette de rsupport de ligne de traction, pendule de cate-naire de ligne de traction; Hăngedraht der Fahr-leitung, Hăngeseil der Fahrleitung; rod support, catenary hanger; vezetefetartodrot]. Elf.: Organ prin intermediul căruia se suşpeldă un fir de con-fact de un cablu purtător,- sau un cablu purtător -secundar de unul primar. e. ^ hidraulic [rHftpaBJiHHecKHH MaflTHHK; pendule hydraulique; Wasserpendel; hydraulic pendu|um; hidrauîikai inga]. Tehn.: Instrument de măsură a vitesei unui lichid sau a unui gaz, şi care se compune (v. fig.) dintr'o sferă grea (de greutate specifică mai mare decât a fluidului), a -cărei tijă se înclină cu un unghiu (a), în momentul în care se stabileşte echilibrul între greu- tatea sa (G) şi forfa aerodinamică sau hidrodina-mică (F) a fluidului. Astfel, din condifiunea de echilibru rezultă: sau ____ v = &Ytg a unde p =-e densitatea fluidului, g Cx e un coeficient care depinde de forma şi de rugozitatea suprafefei pendulului, iar S e secfiunea maestră (adică secfiunea maximă opusă ortogonal vitesei fluidului); în cazul pendulului sferic, cu diametrul D, secfiunea maestră e S = ^ D2. La pendulul hidraulic, scara se gradează, după etalonare, direct în vitese (m/s). 7. Pendul [MaflTHHK; pendule; Pendel; pendulum; inga]. Av.: Figură acrobatică aeriană, spectaculoasă, care consistă dintr'un cabraj la verticală, cu puterea maximă a motorului, până la pierderea vitesei aeronavei (cu reducerea motorului), urmat de căderea ei liberă — pe coadă şi în bot — tot la verticală, cu recâştigarea vitesei şi redresarea Pendul. A) pendul normal; 8) pendul inversai (cu redresare în sbor pe spafe). aeronavei, cu motorul pus din nou în funcfiune, şi care se termină pe o traiectorie orizontală, fie în sbor normal, fie în sber pe spate (v. fig.). Pendul hidraulic, f) pendul; 2) cadran gradai; a) unghiul de înclinare al pendulului; G) greutatea pendulului; F) forfa hidrodlnamică. 0 414 i. Pendulările maşinilor sincrone [KanaHHe CHHxpOHHblx MailIHH; oscilJations des machines synchrones; Pendelbewegung synchroner Ma-schinen; oscillations of the synchronous machines; szinkron-gepek ingadozo mozgâsai]. Elf.: Oscilafii unghiulare ale rotorului unei maşini sincrone, fafă de sfarea sa de rotafie uniformă cu turafia de sincronism, cauzate de diferenfa dintre cuplul exercitat de motorul cu piston care o antrenează, respectiv de maşina pe care o antrenează, şi dintre suma cuplurilor util şi de amortisare ale maşinii. Când au amplitudine mare, pendulările provoacă ieşirea din sincronism a maşinii sincrone. Dacă o maşină electrică sincronă generatoare e antrenată de un motor cu piston (de o maşină cu gaz, de tin motor Diesel, etc.)( acesta exercită asupra rotorului ei un moment care e funcţiune periodică de timp Mm (t). Dacă maşina debitează într'o refea electrică, la mers în paralel împreună cu alte alternatoare sincrone, o anumită putere activă P, cuplul de frânare M al forjelor electromagnetice cari se exercită asupra rotorului maşinii, la turafia (sincronă) n0e M — P:n0. Din teoria maşinilor sincrone (v. Maşină electrică sincronă) rezultă că acest moment e proporfional cu sinusul unghiului de defazaj dintre tensiunea la borne a refelei şi tensiunea electromotoare a maşinii, şi că acest unghiu e egal cu produsul numărului de perechi de poli ai maşinii prin unghiul a pe care-l formează o rază dată a rotorului cu pozifia pe care ar avea-o acea rază dacă maşina ar funcfiona în gol:M = Dsina, unde D = mp U,Uh ’2nf2nfLdJ cu notafiile de sub Maşină electrică sincronă (v.). Diferenfa — M dintre cele două momente ar fi egală cu produsul momentului de inerfie I al rotorului maşinii prin accelerafia sa unghiu- J2 ~ dacă nu s'ar exercita asupra lui şi alte Iară dt2' momente. Dacă maşina are şi amortisoare Leblanc, adică înfăşurări electrice scurt-circuitate, practicate în tălpile polilor de excitafie ai maşinii, acestea condifionează un cuplu de amortisare proporfional cu vitesa de variafie a unghiului a, şi deci ecuafia de mişcare a rotorului maşinii e /S=^(t)“£)$ina-CI7 * M^-Da-cTt unde egalitatea cu ultimul membru e valabilă numai pentru unghiuri a mici. Integrala acestei ecuafii, corespunzătoare regimului armonic permanent dat de una [Afv(*)] dintre armonicele cuplului motor: Mv{t) = Mm sin 2 re v£, SSfe \ ~2xv 1 = — .- - --sin Vc2+(2*v/-^J / 2 \ 2«rv* = arcig - 2xvM- fionării maşinii, când reactanfa mecanică a rotorului maşinii e aproximativ nulă: 2ti; adică dacă frecvenfă v e apropiată de frecvenfă de rezonanfă v0 a rotorului V 1 1 11 ^p_ UeUb V°~ , /T~2^ V 2it/ 2nfLinI 2%\D Deci, pentru ca pendulările maşinii să nu fie prea mari, trebue ca amortisarea (C) să fie destul de mare, şi frecvenfă v a niciuneia dintre armonir cele cuplului motor M(t) să nu fie cuprinsă într'un anumit interval din jurul frecventei de rezonanfă Vo» (de ex. v să nu fie cuprins în intervalul 0,8 1,2 v0). Aceasta se realizează, la v dafi, prin alegerea, la proiectare, a unor valori potrivite pentru mărimile Ldi2 şi I ale maşinii, I fiind momentul de inerfie al rotorului'maşinii şi al eventualului ei volan. — Fenomenele ar fi asemănătoare dacă maşina sincronă ar funcfiona ca motor, dar acest caz nu prezintă interes, fiindcă motoarele sincrone obişnuite nu se folosesc pentru antrenarea maşinilor cari . au cuplu variabil în cursul perioadei. 2. Pendulul lui Charpy. V. Charpy, pendulul lui 3. Pendulului, legile ~ [3aK0Hbi MaaTHHKa; lois du pendule; Pendelgesetze; pendulum laws; ingatorvenyek]. Mec. V. sub Pendul matematic. 4. lungimea redusă a ~ fizic [conpa-meHHax AJiima 4)H3HHecKoro ManTHHKa; lon-gueur du pendule synchrone; reduzierte Pendel-lănge; reduced length of the pendulum; redukâlt ingahossz]. Mec. V. sub Pendul sincron. 5. Pene [KJiHHbH ajix dypHJibHbix h no^eM-HblX Tpy6; coins grippeurs; Abfangkeile; rotary slips; felfogoekek]. Expl. petr.: Dispozitiv alcătuit din trei, din patru sau din mai multe piese constituind împreună o garnitură de pene cari, în pozifia „închisău, învălue complet suprafafa exterioară, cilindrică, a prăjinilor de sapă, a burlanelor de tubaj, a fevilor de extracţie etc. Contactul pene- Unghiul a este deci foarte mare, adică pendularea devine periculoasă pentru stabilitatea func- lor cu piesa cilindrică strânsă se face prin piese articulate (fălci sau bacuri), confecţionate dintr'un 415 ofel relativ dur, dar cu reziiienfă mare, cu suprafeţe de contact fără unghiuri asculte. Suprafafa exterioară, conică, a garniturii de pene, apăsată axial şi în jos de greutatea piesei susjinute, se reazemă pe o suprafafă conică, a pătrafilor mari (v.). Reacfiunea fiecărui element de suprafafă de reazem are direcfia normalei la suprafafa conului. Componenta verticală a sumei acestor reacfiuni echilibrează greutatea piesei susfinute, iar suma componentelor orizontale (radiale şi, deci, normale pe suprafafa cilindrică a piesei susţinute) dă forţp normală care, prin frecare, asigură susţinerea piesei respective. Garnitura de pene are pe fiecare pană, pentru manevrare, mânere (coarne) de dimensiuni mai mari decât gabaritul interior al pătrafilor mari, pentru ca să împiedece căderea penelor în puf. Penele pentru piese grele şi mari (burlane) sunt semimecanizate (v. Broască), sau integral mecanizate, fiind deservite prin servocomandă cu aer comprimat. 1. Pene tangenfiale. Mş. V. sub Pană tangenţială. 2. Penel [KHCTOHKa; pinceau; Pinsel; brush ; ecset]. Artă: Pensulă folosită în pictură. s. Penele arborelui [BajiOBbie kjihh bn; coins d'etambrai; Mastkeile; mast wedges; ârbocekek]. Nav.; Pene de lemn, conice, cari se pun în jurul arborelui, la trecerea prin etambreu, pentru a-l fixa de punte V. fig. sub Etambreu. 4. Peneplenă [neHenJieH; peneplaine; Faste -bene; peneplain; tokeletlen siksâg]. Geo/.; Suprafaţa plană sau uşor vălurită, care rezultă mai ales din erodarea fluvială a unui sistem muntos. Pene-piena e confundată uşor cu câmpia. Relieful pene-plenei este însă, în general, mai accentuat şi altitudinea ei este mai mare. Peneplenă nivelează rocele cele mai diverse (eruptive, sedimentare, sau şisturi cristaline), cari alcătuesc sistemul muntos, pe când substratul câmpiei este format din roce sedimentare, recente, orizontale sau suborizontale. îîv fara noastră, de exemplu, există peneplenă din Dobrogea de Nord, în regiunea Măcinului. 5. Peneseismică, regiune ~ [neHeceHCMHqeo Kan odJiaCTb; region peneseismique; peneseis-mische Region; peneseismic region; peneszeiz-mikus videk]. Geo/.; Regiune cu cutremure rare şi de slabă intensitate. «v Penetrantă [npOHHKaHHe; penetration, fac-feur de penetration; Durchgriff; penetration coeffi-cient, shielding factor; âtiites, âthatâs]. Elf.: Valoarea reciprocă D=- a factorului (sau a coefi-ji cientului) de amplificare p, (v.) al unei poliode (v. şi sub Tub electronic). Penetranfa indică fracţiunea, din mica variafie a tensiunii anodice, cu care trebue modificată tensiunea grilei de comandă, pentru a se obfine o variafie a curentului anodic egală cu aceea produsă prin mica variafie a tensiunii anodice. V. şi sub Tub electronic. 7• Penetrare [npOHHKaHHe; penetration; Trăn-^un9î penetration; âtitatâs, penetrâcio]. Drum.: Operafiunea de tratare a unui macadam obişnuit, cu bitum topit şi criblură, sau cu un mortar de suspensie de bitum filerizat, cărei să lege pietrele din cari e format materialul mineral al macadamului, V. şi Penetrare, metoda prin s. meioda prin ~ [cnoco6 npoHHKaHHGM r methode par penetration; Trănkverfahren; penetration method; âtitatoeljârâs]; Procedeu de executare a macadamului asfaltic, în care adăugirea liantului la masa minerală se face direct pe şosea, după terminarea cilindrării macadamului. Liantul folosit este, fie bitumul topit (la cca 170°), fie un mortar de suspensie de bitum filerizat. Penetrarea cu bitum topit se execută astfel: se spală suprafafa macadamului cu apă şi se amorsează cu o suspensie de bitum filerizat; după uscarea acesteia, macadamul se stropeşte de două ori cu bitum topit, fiecare stropire fiind urmată de o acoperire cu criblură şi de o cilindrare. Penetrarea cu mortar de suspensie de bitum filerizat se execută astfel: se spală suprafafa macadamului şi» se amorsează cu suspensie de bitum filerizat; se spală din nou macadamul, şi se aşterne mortarul de suspensie de bitum filerizat şi nisip, în două reprize. în prima repriză se aşterne cantitatea de mortar necesară pentru a umplea rosturile dintre pietrele macadamului; al doilea strat se aşterne după svântarea primului strat; se nivelează cu şablonul şi se cilindrează după 1 •••! zile. V. şi sub Macadam asfaltic panetrat. 9. Penetrafia injecfiei [np0HHKH0BeHHe CTpyn ropioqero; penetration de l'injection; Eindrin-gungstiefe der Injektion; penetration of the injec-tion; befecskendezes-behatâsi hossz]. Mş. ferm.: Lungimea liberă pe care o are, în camera de combustie, vâna de combustibil injectată în masa de aer din camera de combustie a unui motor cu injecfie (de ex. motor Diesel). V. sub Injecfie şi sub Pulverizare. io. Penetrafia sudurii [np0HHKH0BeHHe CBapKH; penetration de la soudure; Einbrand; penetration of the welding; beeges]. Mefl.: Adâncimea, dela suprafafa metalului de bază al pieselor pregătite pentru sudură, până la linia până la care el se topeşte în timpul sudurii (v. fig.). Sin. Pătrundere. u. Penetraţie [nepeceneHHe cboaob ; penetration; Penetration,- penetration; penetrâcio], 1. Arh.: Intersecfiunea a două bolfi cilindrice sau conice. — 2. Suprafafa obfinută prin intersecfiunea de sub Penetrafie 1. i2. Penetrafie [nepeceneHHe; penetration; Durchdringung; penetration; penetrâcio, âtitatâs]. 3. Mat.: întrepătrunderea a două poliedre, cilindri sau conuri, sau a unor suprafefe oarecari, cari se intersectează după linii frânte sau curbe. Se deosebesc: Penetrafie. I) material de bază; .2) materialul din cusătura de sudură; 3) penetrafie. 416 1. Penetrafie parfială [qacTHqHoe nepecene-HHe; arrachement; Eindringung; parţial penetration; reszleges âthatâs]: Penetrafie în care fiecare dintre corpuri rupe o porfiune din celălalt. Rezultă o singură linie de intersecfiune. Sin. Rupere. 2. ~ totală [nojmoe nepeceqeHHe; penetration; Durchdringung; total penetration; totâlis âtha-tâs]: Penetrafie în care unul dintre corpuri îl străbate complet pe celălalt. Rezultă o linie de inter-secfiune de intrare, şi una de ieşire. — Penetrafia tangenfială este un caz special de penetrafie totală, în care cele două suprafefe au un plan tangent comun. Liniile de intersecfiune au un punct comun. — Penetrafia dublu tangenfială este, de asemenea, un caz special de penetrafie totală, în care cele două suprafefe sunt bitangente. Liniile de intersecfiune au două puncte comune. 3. Penefrafie [npOHHKaHHe; penetration; Eindringung; penetration; reszleges âthatăs, penetrâcio]. 4. Tehn,: Adâncimea, dela suprafaţa unui corp sau a unei cavităfi, până la care pătrunde un alt corp. 4. ~ [npOHHKaHHe; penetration; Penetration, Eindringungsfiefe; penetration ; penetrâcio-melyseg]. Ind. petr.: Adâncimea (exprimată de obiceiu în zecimi de milimetru) până la care se cufundă, în masa unei probe de bitum sau de unsoare consistentă, un ac, respectiv un con, cu dimensiuni standardizate, în anumite condifiuni de încărcare, de timp şi de temperatură. Penetrafia este una dintre caracteristicele unui bitum sau ale unei unsori, după care se apreciază gradul de consistenfă al acestora. Se determină cu un aparat special, numit penetromeiru (v.). 5. încercarea de ~ [ncnbiTaHHe Ha npo-HHlţaeMOCTb; essai de penetration; Eindringungs-prufung; penetration test; penetrâcio-proba]: încercare de laborator, efectuată pentru a determina penetrafia unui bitum sau a unei unsori consistente. (v. Penetrafie 4) încercarea se efectuează cu penetrometrul Richardson, echipat diferit, după cum V c A) Con de penetrafie pentru unsori consistente; 8) ac de penetrajie pentru bitumuri; C) ac de penetrafie pentru unsori consistente. încercarea se execută pentru bitumuri sau pentru unsori consistente (v. fig.). Pentru bitumuri, penetrometrul este echipat cu un ac de ofel inoxidabil, iar încercarea se efectuează astfel*, se încălzeşte materialul de încercat, într'un vas de ofel, la o temperatură mai înaltă cu 65 • • * 90° decât temperatura punctului de înmuiere al bitumului, după care materialul se frece, printr'o sită cu ochiuri cu diametrul de 0,7 mm în alt vas de ofel, şi se reîncălzeşte în aceleaşi condifiuni, amestecându-se până când nu se mai observă desvoltări de bule de aer sau nu se mai formează spumă la suprafafa bitumului; se toarnă materialul într'un vas cilindric de alamă, cu diametrul de 55 mm şi înalt de 35 mm; se lasă proba să se răcească, după care se fine timp de o oră într'o baie de apă, la temperatura de 25°; se aşază proba, menfinută în apă la 25°, sub acul penetrometru-lui, şi se aduce vârful acului la nivelul suprafefei bitumului; se declanşează acul penetrometrului, în acelaşi timp cu un cronometru, şi se lasă să pătrundă în bitum timp de 5 secunde, după care se opreşte funcfionarea penetrometrului şi se citeşte valoarea penetraţiei pe cadranul aparatului. Pentru unsori consistente, încercarea se execută, fie cu un con terminat cu un vârf ascufit, fie cu un ac de consfrucfie specială. încercarea cu conul se face la temperatura de 25° şi se execută astfel: se toarnă unsoarea de încercat într'un amestecător de formă specială, şi se încălzeşte timp de o oră într'o baie de apă la temperatura de 25°; se scoate proba din baie şi se amestecă materialul, după care se reintroduce în baie, unde se fine 15 minute; se aduce baia cu proba sub conul penetrometrului şi se aduce vârful conului la nivelul suprafefei unsorii; se declanşează penetrometrul şi cronometru!, şi se citeşte, după 5 secunde, valoarea penetrafiei. încercarea cu acul se face la temperaturi sub 0°, şi se execută la fel ca la temperatura de 25°, cu deosebirea că proba este răcită până la temperatura la care trebue făcută încercarea. Convertirea penetrafiei executate cu acul, în penetrafie executată cu conul, la aceeaşi temperatură joasă, se face cu formula log log (Pen. ^4)1=’0,6 log log (Pen. B) + 0,224,* pentru unsori a căror penetrafie ia temperaturi joase, determinată cu conul, este mai mare decât 200 zecimi de milimetru, sau cu formula log log (Pen. A) =k0,6 log log (0,6 Pen C) +0,224, pentru unsori a căror penetrafie la temperaturi joase, determinată cu conul, este mai mică decât 200 zecimi de milimetru. în ultimul caz, încercarea se execută adăugind la tija penetrometrului o greutate suplementară de 15 g. în formulele de mai sus, Pen. A reprezintă penetrafia determinată cu conul, Pen. B reprezintă penetrafia determinată cu acul, iar Pen. C reprezintă penetrafia determinată cu acul şi cu greutate suplementară. e. Penetromeiru [neHeTpoMeTp; penefrometre; Penetrometer, Eindringungsmesser; penetrometer; penetrometer]. Ind. petr.: Aparat standardizat, folosit la efectuarea încercării de penetrafie (v.). Cel mai des se foloseşte penetrometrul Richardson, care este compus din următoarele părfi: un postament cu şuruburi de calare; o bară rotundă, verticală, care 417 suportă un disc orizontal pe care se aşază epru-vetele; un cadran indicator; un braf care ghidează o tijă rotundă, de care sa fixează conul sau acul de încercat;'un buton de declanşare şi de oprire a mişcării de pătrundere a conului sau a acului (v. fig.). Greutatea ansamblului tijă-con de pene- Penetrometru echipat cu ac (/A) şi penetrometru echipat cu con (B). 1) postament; 2) şuruburi de calare; 3) bară verticală; 4) disc pentru susţinerea epruvetei; 5) cadran indicator; 6) braf pentru ghidarea tijei; 7) tijă port-ac, sau port-con; 8) buton de declanşare; 9) ac de penetrafle; 10) con de penetrafie; 11) epruvetă; 12) baie de apă. frăţie este de 1175 g; greutatea ansamblului tijă-ac de penetrafie pentru bitumuri este de 100 g; greutatea ansamblului tijă-ac de penetrafie pentru unsori este de 16 g, respectiv de 31 g, dacă se lucrează şi cu greutatea suplementară de 15 g. 1. Penetrometru de radiafie [paflHaiţHOHHbiH IieHeTpOMeTp; penetrometre de radiation; Strah-lungshărtemesser; radiation penetrometer; sugârzâsi kemenyseg-mero]: Sin. Cualimetru de radiafie (v.). 2. Penicilină^ [neHHLţHJiHH; penicilline; Peni- cillin; penicillin; penicillin]. Ind. chim. sp., Biol.: Substanfă chimică de origine vegetală, din clasa produselor,antibiotice (v.). E un compus policiclic, solubil în apă. Formula chimică, invarianta ei principală, este: ^ H,C CH3 \ / C-------S\ CH — CH — NH — CO — R / i HC------N----------CO I COOH E un antiseptic bactsriostatic (nu ucide bacteriile, ci opreşte din creştere culturile microbiene), care diferă prin proprietăţi chimice şi biologice de antisepticele obişnuite. Radicalii lanfului lateral sunt diferifi, şi dau astfel diferite peniciline: Penicilina F (R = C5H9); penicilina G (R = benzii); penicilina X (R = p-hidrobenzil); penicilina K (R = n-hidroheptil); dihidro-penicilina F (R = n-hi-droamil). Se obţine din tulpine de Penicillium notatum (penicilina), sau din Penicillium crustosum (penicilina crustozin) cari se cultivă, folosind procedeul culturilor în suprafaţă sau în profunzime, fie pe un mediu vegetal (de extracte de tărâţe, de porumb triturat, etc., sterilizate şi stabilizate la un pH de 6,0* •• 6,5), fie pe un mediu sintetic (format din lactoză sau alt hidrat de carbon, din nitrat de sodiu, monosulfat de potasiu, sulfat de magneziu, sulfat de fier, sulfat de zinc, sulfat de cupru şi apă), fie pe bulion de carne peptonat (slab alcalin sau neutru), etc. Suspensia de spori ai ciupercii, însămânţată în recipiente speciale (flacoane, cisterne, turnuri, etc.), este incubată la 23•••24° şi formează colonii numeroase, cu aspecte şi colori cari variază (insule mici albe, verzui, verzi, roşietice sau verzui-castanii cu pete aurii). Durata procesului de maturaţie a ciupercii şi a producţiei de penicilină diferă după tulpina de Penicillium folosită, după mediul de cultură, după pH-ul acestor medii, după factorii artificiali de stimulare folosifi, etc.; pentru a scurta durata medie de 7* •• 14 zile şi a favoriza produefia penicilinei, se adaugă, uneori, drojdie de bere, acid nicotinic, vitaminele A, B.1# B2, extract de porumb, carbonat de calciu, . etc. De obiceiu, activitatea maximă a penicilinei coincide cu un pH de 7,0*"8,0 a cui- c . ...... , , . . beejiune printr un aparat semundustrlal de ciuperci, pen)ru )abric,rea penici,lnei. Ca Şl CU pune U f) manometru; 2) ieşirea aerului; 3) in-maxim e in ensi frarea aerului; 4) abur pentru filtre de ,? f ^ ? aer; 5) abur pentru cămaşă; 6) apă •1 eI. w ichldu e penţru cămaşă ; 7) intrarea aburului; cultura atinge sta- 8) fub de încărcare cu culturi şi sub-diul de activitate sfanfe antispumate; 9) încălzitor echl-maximă, fafă de paţ cu regulator de temperatură; stafilococul auriu, 10) ,eşirea apej din cămaşă; M) fer_ între 8 şi 1 2 zile de mometru echipat cu regulator de creştere (v. fig.). temperatură; f2) agitator. Penicilina nativă obfinută este separată, filtrată la rece prin filtre microbiene, şi introdusă în fiole sterile. Pro-*» 27 418 dusul e supus unor operafiuni chimice de înlăturare a impurităfilor datorite mediului de cultură, mărindu-i astfel activitatea; apoi se determină, prin metode diferite, activitatea specifică a penicilinei. în timpul procesului de producţie, se iau măsuri preventive contra contaminării cu bacterii din aer, cari au o acfiune de distrugere a penicilinei, datorită enzimelor lor. Pentru producfia industrială, tulpina activă de Penicillium se păstrează, fie uscată prin congelare, fie într'un mediu steril. Se întrebuinfează şi sarea ei de sodiu, care se obfine prin evaporarea în vid a unei solufii congelate de penicilină purificată şi prin precipitarea cu hidrat de sodiu dintr'un solvent organic. Penicilina se prezintă sub formă lichidă şi cristalizată. Toate formele de penicilină sunt foarte higroscopice, solubile în apă, în alcool, şi în eter. E un acid puternic, dibazic, uşor oxidabil şi termolabil. E distrusă, cu uşurinfă, sub influenfa căldurii, a acizilor, a alcaliiior, a sărurilor metalelor grele, a alcoolului, a enzimelor, a unor bacterii aerobe, etc. E un produs chimioterapie, care acfionează în mod strict electiv asupra unor specii determinate de microbi (sta-filococi, streptococi, pneumococi, gonococi, me-ningococi, bacili difterici, Spirocheta pallidum, microbi patogeni anaerobi). Penicilina nu este influenţată de prezenfa sângelui, a plasmei sau a produselor de desagregare tisulare. E folosită în medicină, pe cale parenterală, sau local, în boalele provocate de aceşti microbi, sau pentru a preveni infecţii. 1. Penicilină B [neHHiţHJlHH B; penicilline B; Penicillin B; penicillin B; B penicillin]: Produs bac-teriostatic (antimicrobian), care se obfîne, alături de penicilină, din Penicillium notatum. E o glucozo-aerodehidrază, complex format din flavinade-nin dinucleotid şi o proteină. Se obfine prin aceleaşi procedee ca şi penicilina (v.). E solubilă în apă‘şi insolubilă în solvenfi organici; e activă numai în prezenfa glucozei şi e inactivă în prezenfa sângelui, a plasmei*, sau a produselor de desagregare tisulară, asupra microbilor gram-pozitivi şi gram-negativi. Sin. Notamina, Penatina. 2. ~ crustozin [KpyCT03HH0BbIH neHHiţH-J1HH; penicilline crustozin; Krustozinpenicillin; crustozin penicillin; krustozin-penicillin]: Produs bac-teriostatic (antimicrobian) obfinut din Penicillium crustosum, cu structura chimică necunoscută. Se obfine prin aceleaşi procedee ca şi penicilina; e solubilă în apă, în eter, cloroform, acetat de amil. Are caracter acid, e termolabilă, activă în prezenta sângelui, a plasmei, etc.; nu e toxică; e activă asupra microbilor gram-pozitivi, iar în concentraţii mari atacă şi microbii gram-negativi. 3. unitate de ~ [eflHHHiţa neHHiţHJiHHa; unite penicilline; Penicillineinheit; penicillin unity; penicillin-egyseg]: Unitate de măsură a cantităfii de penicilină, egală cu cantitatea de penicilină care, disolvată în anumite condifiuni, în 50 cm3 bulion de carne, opreşte complet creşterea unei tulpine-test de stafilococ auriu. Cantitatea de penicilină se exprimă în această unitate de măsură, numită şi unitate Oxford. O unitate Oxford de penicilină are o acfiune echivalentă cu aceea a 1/1650 mg din standardul de bază al penicilinei pure, cristalizate. 4. Penicilinic, acid ~ [neHHiţHJiHHOBaH khc-JlOTa; acide penicillinique; Penicillinsăure; peni-cillinic acid; penicillinsav]. Ind. chim. sp.: C7H804. Substanfă cristalizată, cu acfiune bacteriostatică, obţinută din Penicillium ciclopium şi Peniciiiium puberulum. E activ, în concentrafii mari, asupra microbilor gram-pozitivi şi gram-negativi (mai ales asupra grupurilor tifo-coli şi Sâlomonella). 5. Penicillium [neHHiţHJlH0; penicillium, Penicillium; penicillium; penicillium] Bot.: Gen de ciuperci din grupul hipomicetelor, mucegaiuri cu filamente ramificate în formă de pensulă, cari se găsesc în toate regiunile. Speciile mai importante pentru industrie sunt: Penicillium notatum, din care se obfin substanfe antimicrobiene, ca penicilina, şi penicilina B (v.); Penicillium crustosum, din care se obfine penicilina crustozin (v.); Penicillium ciclopium şi Penicillium puberulum, cari dau acidul penicilinic (v.). Speciile de Penicillium se cultivă şi sunt folosite în industria medicamentelor antibiotice. Penicillium glaucum are un miceliu alb, care devine cenuşiu când se acopere cu conidii; este bogat în enzime (amilază, maltază, lipază şi invertază), şi produce acid oxalic. Este foarte răspândit în natură. Provoacă multe pagube malfului şi vinurilor. Se desvoltă mult în butoaiele insuficient spălate, descompunând lemnul, şi produce un miros şi un gust displăcut, cari se transmit vinului. Pătrunde şi în sticlele cu vin, prin jurul dopurilor, dând un gust de dop şi turburând vinul. Se desvoltă în pâinea conservată mai mult timp; intervine în sol prin descompunerea materiei azotoase, hidrocarbonate, în special a celulozei, din care rezultă acizi organici (acid malic, citric, etc.). 6. Penişa [KanHTaHCKHH KaTep; peniche; Leichter; pinnace; âtrakohajo]. Nav.: Navă fluvială, asemănătoare cu un şlep, folosită la transportul mărfurilor. 7. Pennin [neHHHH; pennine; Pennin; pennine, penninite; pennin]. Mineral.: Mg5 (Mg, Al) [(OH)8l (Al,Si)Si3O10]. Mineral din grupul ortocloritelor. 8. Penosficlă. Cs., Ind. chim. sp.: Sticlă în formă de blocuri de substanfă dură, poroasă, cu greutate specifică foarte mică, rezistenfă mecanică mare şi conductibilitate termică mică. Are o rezistenfă mare la foc şi la apă. Poate fi uşor pre- 419 lucrată mecanic, şi se vopseşte în orice coloare. Este folosită în construcţii, ca material de construcţie şi pentru izolafii acustice, iar în industria chimică, drept filtru pentru acizi şi baze. (N. C.). 1. Pensă. V. Pensetă. 2. Pensetă [ilHHiţeT; pincette; Federzange, Pinzette; pincers, tweezers; csipteto, csipofogo]. Tehn.: Unealtă compusă din două braje sau din două ramuri îmbinate prin sudură sau prin nituire la unul din capete, şi care serveşte pentru a prinde obiecte de dimensiuni mici (de ex. piese de maşini de calculat sau de scris, piese de ceasornic, etc.), sau substanfe cari nu se pot lua cu mâna (sodiu metalic, fosfor, etc.); cele două ramuri ale pensetei au, aproape de locul de îmbinare, o porfiune subfiată, elastică, iar la celălalt capăt, sunt ascufite sau lăfite, şi netede sau zimfate pe fafa de lucru, după felul pieselor cari trebue prinse. Pentru prinderea pieselor, capetele (cari în stare de repaus sunt depărtate) se apropie unul de Pensetă. altul, prin Sin. Pensă. apăsare cu două degete (v. fig.). Pensetă pentru microfiltre. s. ~ pentru microfiltre [riHHiţeT AJlH MHKpo-(J)HJlbTpOB; brucelle; Pinzette zum Anfassen von Mikrofiltern;pincers for microfilters;csipteto mikro-szurokreszere].Microchim.: Pensetă cu vârfurile lăfite şi îmbrăcate în cauciuc, pe a cărei fafă de prindere sunt lipite foife de hârtie. Serveşte la prinderea şi depunerea microfiltre-lor pe platanul microbalanfel. în general, toate obiectele cari se cântăresc cu microbalanfa sunt manevrate cu acest instrument (v. fig.). 4. Pensulă [KHCTOHKa; pinceau; Pinsel; brush; ecset]. Tehn.: Obiect de uz .caîhic, sau unealtă constituită dintr'un mâner pe care e fixat un mănunchiu de fire, şi care serveşte fa întinderea anumitor materiale pe o suprafafă (de ex. lacuri, colon, pulberi, spumă de sepun, etc.) sau la îndepărtarea particulelor de praf de pe o suprafafă. Firele din cari se confecfionează pensulele diferă după scopul în care sunt folosite, şi anume: pentru lucru brut de vopsitor sau de zugrav se folosesc fire de păr de porc amestecate, uneori, cu fibre vegetale; pentru lucru fin de pictură se folosesc, de exemplu, fire de păr de om, de castor, câine, vulpe, cămilă, capră, jder, bursuc, vidră, etc.; pentru materiale corozive (de ex. soiufie de sodă caustică) se folosesc fire de sticlă (fixate într'unsuportde tablă sau de lemn). Firele pensulelor se fixează într'un suport care poate fi un cotor de pană de pasăre, un tub conic sau cilindric de tablă subfire, un inel de metal, un mâner sau un disc de \J lemn, etc.; fixarea se face prin închituire, prin legare cu sârmă sau cu fire textile subfiri, etc. Suportul din tub de tablă poate rămânea cu secfiunea cilindrică (pensulă rotundă) sau poate fi turtit (pensulă plată); suportul perilor se montează, de obiceiu, pe un mâner (v. fig.). După scopul în care serveşte, mănunchiul Tipuri de pensule. I) şl 2) fină, rotundă, cu suport dir» tub metalic şi cu mâner de lemn, respectiv cu suport din cotor de pană, pentru pictură; 3) lată, cu suport metalic; 4) rotundă şi legată cu sfoară, de mâner, pentru grunduit în vopsitorie; 5) rotundă, pentru llnll în vopsitorie; 6) rotundă, şl cu perl! fixaţi într'un ine! metalic, pentru vopsitorie; 7) lată (canadiană) penfru egalizat în vopsitorie; 8) pămăfuf de ras; 9) rotundă, penfru ludru cu şablonul; 10) lată, penfru praf. pensulei, cilindric sau conic, poate avea secfiune transversală circulara sau aproape rectangulară. 5. Penta-: Prefix cu semnificaţia „cinci" sau „de cinci ori". e. Pentacarbonil de fier. V. sub Fier, carbonili de şi Carbonil de fier. 7. Pentaclorură de fosfor. Chim. V. Fosfor, pentaclorură de 8. Penfacrinide. Paleonf.: Familie de crinoide articulate, cunoscută din Triasic până astăzi. Pen-tacrinidele au caliciul mic şi brafe lungi, puternic ramificate şi cu numeroase pinule. Pedunculul pentagonal este format din articole cu suprafefe ornate de rozete pentapetale. 9. Pentacrinus. Paleonf.: Gen de pentacrinid articulat, cunoscut din Triasic până astăzi, foarte răspândit în Jurasic, şi mai ales în cel inferior (Liasic). Are un caliciu cu cinci plăci bazale, cinci radiale şi 2 •••3 branhlale. to. Pentadă [neHTa^a; pentade; Pentade; pen-tad; pentâda]. Mefeor.: Perioadă de cinci zile consecutive, folosită în climafologie. ii. Pentagon [nHTHyrojibHHK; pentagone; Fiinfeck; pentagon; pentagon, otszog]. 1. Maf.: Poligon cu cinci laturi. Un pentagon ale cărui laturi şi ale cărui unghiuri sunt egale între ele se numeşte pentagon regulat. într'un pentagon regulat convex, fiecare unghiu are 108°. Unind vârfurile unuipen-* ,27* 420 tagon regulat, din două în două, se obfine un pentagon regulat stelat. 1. Pentagon [nHTHyroJibHHK; pentagone;funf-eckiges Unterturas; bottom tumbler; otszoglefes Jepcsoalj]. 2. Tehn.: Prismă metalică, cu secfiune în formă de pentagon, montată la partea inferioară a elindei unei drage cu cupe. Elementele din lanful cupelor, împreună cu cupele, se învârtesc odată cu pentagonul, datorită căruia cupele se ridică cu gura în sus, „muşcând" bancul, şi umplându-se cu pământul astfel săpat. Sin. Turtou inferior, 2. Pentamerus. Paleont.: Brahiopod articulat, cu cochilia bombată, netedă sau costată, mare, şi cu lamele crurale bine desvoitate. A trăit în Silurian şi în Devonian. Valva ventrală, mai mare, este puternic arcuită în regiunea cardinală. s. Penfan [neHTaH; pentane; Pentan; pentane; pentân]. Chim.: C5H12. Hidrocarbură saturată, din seria metanului. Are trei isomeri: pentanul normal, isopentanul (2-metil-butan) şi 2,2-dimetil-propa-nul, cari se găsesc în gazele de sondă şi în gazolina naturală care confine între 20 şi 40 n-pentan şi i-pentan. n-Pentanul e un lichid incolor, insolubil în apă, solubil în alcool şi în eter, cu d. 0,630, p. f. 36° şi n™ 1,35759. i-Pentanul are d. 0,621, p. f. 28° şi np 1,35571. 2,2-Dimetilpropanul (tetra-metil-metan sau neopentan, (CH3)4C) are d. 613, p. f. 9,45°. Isopentanul prezintă o deosebită importanfă pentru prepararea benzinei de aviafie, în amestec cu isoeianul şi cu alte benzine mai grele. Există procedee industriale pentru trecerea pentanului normal în isopentan. Amestecul de pentani e important pentru industria chimică, fiind folosit la prepararea alcoolilor amilici. 4. Penfasol. Chim.: Amestec de isomeri ai alcoolului amilic, cu d. 0,812 • • • 0,820 şi p. f. 118 ■ • • 140°, întrebuinfat ca solvent în industria lacurilor. Se poate obfine din amestecul de pentani separafi 3a rectificarea gazolinei. {N. C.). Sin. Alcool ami-Jic tehnic. 5. Penfen [neHTeH; pentene; Penten; pentene; penten]. Chim.: Hidrocarbură olefinică cu cinci atomi de carbon în moleculă. Se cunosc doi penteni lineari: pentenul 1: CH3 —CH2-*CH2 —CH = CH2, cu p.f. 30°; şi pentenul 2: CH3—CH2—CH=CH—CH3, cu p. f. 37°, şi mai mulfi isomeri ramificaţi, obfi-nufi, prin substituire, din buten, din propen şi din etilena. e. PenHandif [neHTJiaH^HT; pentlandite; Pent-landit; pentlandite; pentlandit]. Mineral.: (Fe, Ni)2S8. Sulfură de fier şi nichel, care se prezintă sub formă de granule. E un mineral opac, cu luciu metalic; se găseşte în zăcăminte cfe pirotină, şi, ca segregare magmatică, în norite. E cel mai important minereu de nichel. 7. Penfodă [neHTO#; pentode; Pentode; pen-tode; pentoda]. Eit.: Tub electronic compus dintr'un balon de sticlă sau metalic care confine cinci electrozi: un catod, încălzit, care emite termionic electroni cari constitue curentul şi cari circulă în esenfă spre un anod „rece®, numit şi placă, pus în funcfiune, la tensiune electrică (pozitivă) fafă de catod, — şi din trei electrozi intermediari, numifi grile, şi cărora ii se aplică tensiuni electrice fafă de catod, pentru a servi, fie la comanda curentului anodic al tubului (grilă de comandă, cu tensiune variabilă, negativă fafă de catod), fie în scopuri auxiliare (grile auxiliare), ca ecranări (grilă-ecran, cu tensiune constantă pozitivă fafă de catod), influenfări suplementare ale curentului anodic (grilă de oprire, cu tensiune constantă, nulă sau negativă fafă de catod, — situată între anod şi grila-ecran). Pentru stabilirea tensiunilor dintre electrozi, şi pentru alimentarea încălzirii catodului, pentoda are numărul necesar de borne, într'un soclu. în interiorul balonului poate fi vid înaintat sau, sub o presiune foarte joasă, un gaz sau vapori cari nu se combină cu electrozii şi nu atacă materialul balonului. — La pentode, anumite caracteristice ale tetrodelor cu grilă-ecran sunt ameliorate: Dacă tensiunea anodică a unei #tetrode e mai joasă decât tensiunea grilei-ecran^ curentul anodic scade atât de mult, din cauză că grila-ecran absoarbe electronii secundari pe dări electronii emişi de catod îi liberează din anod, încât caracteristica tetrodei e mult deformată; în aceste condifiuni, tetroda nu mai poate fi folosită ca amplificator. Prin intercalarea grilei de oprire, cu tensiune constantă, nulă sau negativă fafă de catod, se evită ajungerea electronilor secundari la grila-ecran. — Caracteristicele curentului anodic al pentodei pot fi coborîte, mărindu-se negativarea grilei de comandă. Din cauza celor trei grile, la tensiune anodică mai înaltă decât a grilei-ecran, la care funcfionează de obiceiu pentoda, factorul de amplificare al pentodei e foarte mare, ca şi rezistenfa ei interioară, iar panta ei e mică. Reacfiunea părfii alternative a tensiunii anodice asupra părţii alternative a tensiunii grilei e mică. De aceea, pentoda se foloseşte ca amplificator de înaltă frecventă. Ea se foloseşte şi ca amplificator de putere în joasă frecvenfă, din cauza randamentului bun şi a gradului de amplificare mare- Se foloseşte şi ca poliodă oscilatoare. — Curentul prin pentodă nu poate atinge practic intensitatea de saturafie, din cauza acfiunii slabe a tensiunii anodice. 8. Penfozani [neHT03aHbi; pentosanes; Pen-tosane; pentosans; pentozânok]. Chim.: Polizaha-ride superioare, a căror macromoleculă are la bază o pentoză. Se găsesc în seminfele de cereale, în proporfie de cca 8 %. 9. Pentoze [neHT03bi; pentoses; Pentosen; pentoses; pentozâk]. Chim.: Monozaharide cu cinci atomi de carbon în moleculă, cari confin o grupare carbonilică şi mai multe grupări hidroxil. Sunt aldehidele unor alcooli pentavalenfi. Se găsesc în plante (de obiceiu, sub formă de po-tizaharide, penfozani) şi intră în compozifia unor substanfe cari fac parte din nucleul celular (nucleo-proteidele). în diferite organe animale, cantitatea de pentoze variază după confinutul lor în nucleo-proteide; de exemplu, în substanfa uscată a pancreasului se găsesc 2,5% pentoze, iar în substanfa uscată a ficatului, a rinichilor, etc., se găsesc 42f QfS% pentoze. Se cunosc opt aldopentoze iso-mere; mai importante sunt: xiloza, care apare sub forrriă de xilan, o polizaharidă care însofeşte celuloza (tn paie, coceni de porumb, etc.); arabinoza, Sub formă de araban (în cojile de fructe şi în seminfe, în gume vegetale, în pectine); riboza, component al acizilor nucleici (în toate celulele vii). Nu fermentează şi nu sunt asimilabile; prin încălzire cu acizi, dau furfurol; prin reducere, se transformă, ca şi hexozele, în alcooli pentavalenfi corespunzători, iar .prin oxidare, în acizi. Apar, uneori, în urină, datorită consumului unei cantităfi prea mari de fructe cari confin pentoze. 1. Pentremifes. Paleonf.: Gen de blastoideu cu simetrie pentaradiară, care are caliciul în formă de mugure de mărimea unei alune. Caliciul e alcătuit din trei plăci bazale (două fiind fuzionate), cinci radiale, despicate, în cari se îmbucă cinci piese speciale, numite lanfefe, şi cinci piese del-tidiale. Fiecare sinus al plăcilor radiale, împreună cu lanfeta sa, are forma unei petale. La partea superioară a caliciului se găseşte orificiul bucal central, înconjurat de cinci orificii mai mici (spi-racule). Caliciul este purtat de un peduncul lung. 2. Penfrinifă [neHTpHHHT; penthrinite; Penth-rinit; penthrinit; penthrinit]. Expl.: Exploziv de amestec, format din pentrită şi trinitroglicerină, întrebuinfat la încărcarea prin presare a proiectilelor de mare brizanfă. 3. Pentrită [neHTpHT; penthrite; Pentaerythrit-tetranitrat; penthrit; penthrit]. Expl.: C5H8(0N02V Exploziv foarte puternic şi sensibil la excitafii. Se prezintă în cristale albe, cu p. t. 140*•• 141°. Are o vitesă de detonafie de 8400 m/s. E folosit integrat în detonatoare, sau flegmatizat cu fitiluri detonante, şi la încărcarea proiectilelor de mare brizanfă, ca şi în torpile. 4. Penumbră JnojiyTeHb; penombre; Halb-schatten; penumbra; felârnyek]. Opf.: Zonă cuprinsă între conul de umbră (conul tangent unui izvor luminos de dimensiuni finite şi unui corp opac, cu vârful în-afara spafiului limitat de cele două corpuri) şi conul de penumbră (conul tangent celor două corpuri, cu vârful cuprins între ele). Cele două conuri sunt tangente corpu- D Iui opac, de-a-lungul . ^num ra’ a două curbe, nu- A' ", os: B> « mite separatoare, penum ra. cari mărginesc astfel trei zone pe acest corp: o zonă luminată, o zonă în penumbră, parfial luminată, şi o zonă în umbră proprie. Pe un ecran aşezat dincolo de obiectul opac se observă o zonă de umbră purtată (confinută în inferiorul conului ^ uwmbr3)"Şi ° zonă de penumbră purtată (conţinută între urmele celor două conuri pe ecran), (v. fig.). 5. Pepene galben [flbiHfl; melon; Melone; musk melon; sârgadinye]. Agr.: Cucumis melo L. Plantă anuală, erbacee* din familia cucurbitaceelor^ cu tulpina lungă, subfire, târîtoare, şi acăfătoare-E cultivată pentru fructele sale, cari pot fi turtite, sferice, elipsoidale, cilindrice, ovoide, etc.; coaja, cu 8* •■10 coaste, e subfire, netedă sau aspră, colorată în alb-verzuiu, în galben, portocaliu, măsliniu, etc. Miezul pepenilor galbeni este albr portocaliu, galben sau verde; e suculent, dulce şi parfumat. — Se înmulfeşte prin seminfe, însămânţate direct în câmp, după trecerea brumelor târzii de primăvară. Are nevoie de pământ bogat şi de loc apărat de vânturi puternice. Se cunosc numeroase varietăfi, cari se deosebesc prin aspectul exterior al fructelor, prin mărime, coloare şr gust (pepene persan, pepene scorfos, cantalup, etc.). 6. ~ verde [ap6y3; pasteque; Wassermelone; water melon; gorogdinye]: Citrullus vulgaris Schra-der. Plantă erbacee, anuală, din familia cucurbi-taceelor, cu tulpina târîtoare şi acăfătoare, cultivată pentru fructele sale. Fructul este o melonidă cărnoasă şi suculentă, de diferite forme şi dimensiuni, cu coaja verde de diferite nuanfe, uniformă sau cu dungi. Miezul este roşu, roz sau galben* foarte dulce, fraged şi suculent. Se înmulfeşte prin seminfe, însămânfate direct în grădină, după trecerea pericolului brumelor. Are nevoie de loc apărat, expus la soare, şi de pământ virgin gras. Soiurile cele mai cunoscute sunt: „de Arad,rf „de Brăila", etc. 7. Peperino [nenepHHbi; peperino; Peperin; peperine; peperin]. Geol.: Tufuri galbene-cenuşii, cari confin sfărâmături de cristale de feldspat, leuciî, biotiî, augît, şi fragmente de roce bazal-tice (nume local din regiunea Romei). s. Peplnier, armăsar ~ [B0cnp0H3B0AHTejib-HbiH 3Kepe6eu;; etalon d'elevage; Beschăler; stal— lion; mencsodor]. Zoo/.: Armăsar folosit pentru reproducere. 9. Pepiniera [iihtomhhk; pepiniere; Baum-schule: nursery: faiskola]. 1. Agr., Si/v.; Teren pe care se fac culturi de plante erbacee sau lemnoase, penfru formarea şi educarea acestora, până la transplantarea lor la locul definitiv (pădurir livezi, grădini). Pepiniera este, adesea, locul de înmulfire al plantelor prin seminfe. Categoriile de plante cultivate, de obiceiu, în pepiniere, sunt: arborii şi arbuştii fructiferi şi de ornament, florile şi legumele. Se deosebesc pepiniere cari produc un timp mai îndelungat puiefi (pepiniere permanente sau centrale) şi pepiniere cari produc o serie limitată de puiefi, fiind apoi mutate (pepiniere volante sau trecătoare). în unele pepiniere se înmulfeşte o singură categorie de plante (pepiniere simple); în altele, mai multe categorii de plante (pepiniere mixte). Pepiniera simplă este, fie pomicolă (pentru pomi şi arbuşti fructiferi), fie silvică (pentru înmulfirea arborilor şi a arbuştilor de pădure), viticolă (pentru înmulfirea şi altoirea vifei de vie), sau horticolă (pentru pro- 422 ducerea răsadurilor de flori anuale şi vivace, şi.'a răsadurilor de legume), etc., ultimele având nevoie de sere şi de răsadnife. — Pepinierele mixte sunt: pomicole şi viticole, pomicole şi de ornamentare, de ornamentare şi silvice. Terenul unei pepiniere trebue să fie de calitate bună, potrivit pentru plantele cari se cultivă, accesibil vehiculelor, aproape de o şosea, gară sau port, ferit de curenfi prea reci şi de brumă, permeabil, etc.; se parcelează în tarlale, în parcele şi în straturi, după diversitatea plantelor cultivate; se desfundă toamna, la 50*60 cm adâncime, se curăţă de pidtre, de rădăcini, etc., şi se nivelează. O pepinieră completă cuprinde: şcoale de seminfe, în cari se seamănă seminţe penfru a produce puiefi sălbatici pentru port-altoiu; şcoale de marcote, îrţ cari se cultivă plante pentru înmulţirea prin marcofaj; şcoale de butaşi, în cari se pun ia înrădăcinat butaşii; şcoale de repicaj, în cari se transplantează puiefi sau răsaduri, pentru ■a se întări şi a forma rădăcini mai bune; şcoale de altoaie, pentru plantarea puiefilor sălbatici, în scopul altoirii lor; etc. O pepinieră completă are şi plante-mame din toate speciile şi varietăfile, cari se înmulţesc în pepinieră, pentru producerea «altoaielor, ca şi plante-mame sălbatice, pentru producerea seminţelor. — 2. întreprindere care se ocupă cu producerea materialului săditor, de orice fel. 1. Pepinieră [6acceHH zţJin pbi6opa3MHOîKe-HHfl; pepiniere piscicole; Fischzuchtanstalt; pisci-factory; haltenyesztesi berendezes]. 3. Pisc.: Amenajare piscicolă, compusă din mai multe basine construite în rambleu prin diguri de pământ. Serveşte la producerea masivă de puiet necesar repopulării apelor naturale. Se amplasează, de obiceiu, în vecinătatea bălfi lor, a iazurilor şi a •apelor curgătoare, penfru ca alimentarea acestora cu puiet să fie cât mai uşor de realizat. Pepinierele se folosesc circa şase luni pe an (Martie— August); apoi se scoate puietul şi se golesc de •apă, lăsându-le în repaus până în primăvara următoare, 2. Pepif [MeJlKOKJieTqaTblH; quadrille; kariert; chequered; pepita]. Ind. fexf.: 1. Desen în pătrăţele, alternativ de două colori, dintre cari una e mai deschisă, în două direcţii ortogonale. — 2. Stofă de lână pieptenată, în două colori, dintre cari una e mai deschisă şi cu desen în pătrăfele (de obiceiu mărunte). 3. Pepită [caMopoflGK 30Ji0Ta; pepite; Gold-klumpen; gold nugget; termesarany]. Mineral.: Bucată de aur nativ, cu mărimea dela aceea a unei gămălii de ac, până la mărimi cari au ordinul de greutate al kilogramului. 4. Pepsină [nenCHH; pepsine; Pepsin; pepsin; pepszin]. Chim. bioL: Enzimă de origine (în principal) animală, din grupul proteazelor, având un rol important în degradarea digestivă a proteinelor. Pepsina este o enzimă de natură proteică, având în moleculă clor, sulf şi acid fosforic. Are grupare prostetică. Se găseşte, în cea mai mare parte, în sucul gastric al animalelor superioare, iar în cantităfi mai mici, în mucoasa intestinală, în sânge, muşchi, ficat, etc., ca şi în glandele digestive ale unor nevertebrate, în laptele unor mamifere, în celulele glandulare ale plantelor carnivore, în unele mixomicefe, etc. — Se obfine prin macerarea stomacurilor de porc în soluţie de acid clorhidric (0,5%), timp de 5«-*6 zile, la 37°. După răcire şi filtrare, soluţia obfinută se evaporă (la 40"-44°) şi se purifică prin dializă repetată şi prin tratare cu alcool de 50°, la pH 4,5, pentru precipitarea mucinei. Se concentrează apoi în vid. Activitatea pepsjnei se manifestă în mediu acid (pH = cca 2,5), prin scindarea macromoleculejor proteice în unităfi mai simple de peptone. Temperatura optimă de acfiune e de 40°. Are o greutate moleculară de cca 37 000. Se prezintă sub formă de pulbere albă-gălbuie, cu miros şi gust caracteristic, amăruiu. E sqlubilă în apă şi în alcool diluat (20***30°), insolubilă în alcool concentrat şi în ceilalţi solvenţi organici. Pepsina e folosită în terapeutică, ştib diferite forme galenice (pulbere, pilule, elixir, comprimate, etc.), în dis-pepsie, în slăbirea puterii digestive a stomacului, etc. — în mucoasa stomacală se găseşte, pe lângă pepsina solubilă, o pepsină insolubilă, pep-sinogenul (proferment corespunzător pepsinei) care se poate obfine sub forma cristalină (greutate moleculară 42 000). Pepsinogenul se transformă treptat în pepsină, în urma unei acfiuni catalitice a acesteia din urmă. Trecerea în pepsină se face cu eliminarea unui inhibitor; prin acest proces se menţine, astfel, o anumită concentrafie a enzimei în sucul gastric. 5. Pepsinogen. Chim. biol. V. sub Pepsină. 6. Pepfapon. Vops., Ind. text.: Produs chimic constituit dintr'un amestec de xilen, şi din derivatul sodic al alcoolului oleocetilic sulfonat, folosit ca mijjoc de înmuiere şi de curăfire în albi-torie şi în vopsitorie, iar în industria textilă, ca impregnant şi detergent. (N. C.). 7. Pepfidaze £nenTHaa3bi; peptida e ; Pepti-dase; peptidases; peptidâzok]. Ch/m. biol.: Grup de enzime din clasa hidrolazelor. Peptidazele scindează molecula polipeptidelor până la amino-acizi. Ele sunt enzime cu un rol important în digestia proteinelor. Se cunosc: dipeptidaza, poli-peptidaza, prolinaza, carboxr-peptidaza, etc. Amestecul de peptidaze este cunoscut şi sub numele de erepsină (v.). 8. Peptide [nenTHflbi; peptides; Peptiden; peptides; peptidek]. Agr.: Substanfe de tip amidic, formate prin înlănţuirea diferiţilor aminoacizi, şi cari se formează mai ales în procesul de degradare avansată a proteinelor din seminţe, sub acfiunea enzimelor. în cazul grâului, această degradare micşorează proprietăţile de panificaţie ale glutenului. 9. Peptizant [nenTHSHpyioiiţHH ; peptisant; peptisierend; peptizant; peptizâlo]. Chim. fiz.: Calitatea unei substanţe de a produce pepti-zarea (v.) unui gel coloidal. Prin extensiune, considerând anumite mase pastoase ca sisteme 423 coloidale, se numeşte peptizantă o substanfă care măreşte fluiditatea pastei. în pastele ceramice, de exemplu, se folosesc, în acest scop, alcalii (NaOH, LiOH, KOH sau NH4OH) şi, mai pufin, carbonatul de sodiu, silicatul de sodiu, boraxul, etc., cari au o acfiune fluidifiantă mai slabă. 1. Peptizant [nenTH3aT0p; peptisant; Pepti-sationsmittel; peptizing agent; peptizălo anyag]. Chim, fiz.: Substanfă care produce peptizarea. 2. Pepfizanfi [nenTH3aTopbi, njiacTH4)HKa-Topbi; peptisants; Plastizierungsstoffe; plasticizers of rubber; plasztizâlăsi anyagok]. Ind. cc.: Substanfe folosite ca plastifianfi în industria cauciucului, cum şi pentru reducerea timpului de prelucrare; cauciucul incorporează mai bine unele ingrediente. Mai importanţi sunt: fenilhidrazina, mercaptanii, acizii tiocarboxilici, etc. 3. Peptizare [nenTH3au;HH; peptisation; Peptisation; peptization; peptizâlâs]. Chim. fiz.: Trecerea unui precipitat coloidal din starea de gel, în stare de sol, cu ajutorul unui electrolit sau al unui neelecfrolit., Acfiunea electrolifilor este datorită faptului că provoacă o încărcare electrică a micelelor. Pentru soli încărcafi negativ, un peptizant corespunzător este ionul OH, iar pentru cei pozitivi, un peptizant apropriat este ionul H. La suprafafa micelei se produc adesea şi procese chimice. Cantitatea de precipitat trecută în stare de sol depinde de cantitatea de precipitat prezent (v. Regula fazei solide). Sin. Defloculare. 4. Peptizarea fluidului de sapă [nenTH3aiţHH rjIHHHCTOro paCTBOpa; peptisation du fluide de forage; Peptisation der Bohrspulung; peptization of the driliing fluid; furaşi vîzoblites p^ptizâlâsa]. fxpL petr.: Producerea unui fluid de sapă în stare de suspensie cdloidală stabilă, prin mijloace chimicei — sau fizice, dar nemecanice. Peptizarea fluidului este ajutată prin solufii ■alcaline de tanin, în special quebracho, amestecate cu .sodă caustică, hexaMeîafasfai,de sodiu, Tiaftenafi, etc, 5. Peptogen [neirroreH; peptogene; Peptogen, Peptonerzeuger; peptogene; peptogen]. Chim. bioL: Substanfă care are proprietatea de ■a favoriza ji de a mări secrefia sucului gastric. 8, Peptonat [nenTOHaŢ; peptonate; Peptonat; peptonate; peptonat]. Chim.: Compus obfinut prin acfiunea peptonei asupra unei sări minerale. Peptonafii mai importanfi sunt: peptonatul de fier, care se obfine prin tratarea^cu clorură ferică (FeCf3), a unei solufii de pUptdnă, îr? apă giicerinată, disolvându-se precipitatul format, în amoniac, — şi care e folosit în terapeutică, contra anemiei şi a clorozei; peptonatul de mercur, preparat din clo-rura mercurică (HgCI2)f peptonă şi clorură de sodiu, folosit, uneori, ca antisifilitic, sub formă de injecfii intramusculare. 7. Peptone [nenTOHbi; peptones; Peptone; peptones; peptonek]. Chim. biol.: Grup de po|i-peptide cu greutatea moleculară relativ mare, cari se formează prin hidroliza parfială a protei- nelor cu enzime, acizi sau alcalii. Pepsina scindează enzimatic proteinele de natură alimentară, până la un anumit stadiu, formând un amestec de peptone. Industrial, se prepară din carne sau cazeină (degresate şi mărunfite), prin macerare, la 35* **40°, cu pepsină şi apă acidulată cu acid clorhidric, 2*"3 zile; se decantează lichidul, se neutralizează, se încălzeşte la cca 100°, se filtrează, se concentrează şi se evaporă până la obfinerea produsului uscat; 1 kg carne produce 0,250 kg peptonă uscată. După tipul proteinei din care se obfine, se deosebesc: albumino-peptonă, fibrino-peptonă, cazeino-peptonă, etc. După fermentul care a produs transformarea, se deosebesc: peptone pepsice, peptone pancreatice, peptone papaice, etc. Se deosebesc de proteinele propriu zise prin faptul că nu sunt denaturate de agenfii fizicochimici, şi că au o mare solubilitate în apă. Peptonele sunt scindate de tripsină şi de erepsină până la aminoacizi; sunt asimilabile de organismul uman. Se prezintă sub formă de pulberi granuloase, de coloare albă-gălbuie, cu miros caracteristic, şi cu gust amar-sălciu; sunt solubile în apă şi în alcool diluat, insolubile în alcool concentrat; se alterează uşor. Peptonele înlocuesc carnea în alimentafia unor bolnavi, şi se prescriu în cazurile de insuficienfă a secre-fiilor gastrice sau pancreatice, sau ca antiana-filactic. s. Peptonizare [nenTOHH3aiţHfl; peptonisa-tion; Peptonisierung; peptonization; peptonizâlâs]. Chim. biol.: Scindarea macromoleculelor proteinelor, în fragmente mari, compuse din lanfuri de aminoacizi, şi numite peptine. Peptonizarea se face prin hidroliza parfială cu acizi, cu baze sau cu enzime, a proteinelor. Proteinele naturale (cazeina, albumina, etc.) nu pot fi transformate, de o singură enzimă, în aminoacizi. în timpul digestiei, proteinele din alimente sunt atacate întâi de proteinaze, cari le peptonizează. Peptinele rezultate sunt hidrolizate apoi până la amino-ldfi"r”(fe''‘'â1îe enzime, numite peptîdaze.Aceasta peptonizare este necesară, deoarece organismul animal asimilează numai aminoacizi liberi, iar nu peptide sau proteine. 9. Per- Chim.: 1. Prefix folosit în Chimia organică pentru a indica o substituire totală, de obiceiu cu un halogen, de exemplu: H3C - CH3 + 6 F ->F3C - CF3 (perfluoroetan). — 2. Prefix folosit în Chimia organică pentru a indica înrudirea cu un peroxid, de exemplu, acid perbenzoic. — 3. Prefix folosit în Chimia minerală pentru a indica o stare de oxidare mai avansată, de exemplu, acid per-cloric (HClOâ). 10. Peracizi [nepKHCJlOTbi; peracides; Per-săuren; per-acids; persavak]. Chim.: Produşii auto-oxidării aldehidelor. Peracizii se obfin prin tratarea anhidridelor acizilor cu apă oxigenată în mediu alcalin, după reacfia: (CH3C0)20 + HOOH-> CH3CO ■ O ■ OH + CH3COOH. 424 Numele lor derivă dela numele acizilor corespunzători, adăugind prefixul per-; de exemplu : O O ave/ c6h5.c( O-O-H O—O—H Acid peracefic Acid perbenzcic Peracizii sunt agenfi oxidanfi puternici, punând în libertate halogenul din acizii clorhidric şi iod-hidric, şi oxidând olefinele, cu transformarea lor în oxizi etilenici. La încălzire, peracizii explodează (nu se pot distila), iar la rece se descompun încet, cu desvoltare de oxigen. 1. Perbenzoic, acid ~ [nep6eH30HHan khc-JlOTa; acide perbenzoique; Benzopersăure; perbenzoic acid; benzopersav].Chim.:C6H5 —C0*0*OH. Produsul autooxidării aldehidei benzoice cu apă oxigenată, în mediu alcalin, care se formează după reacfia: (C6H5C0)20+H00H-^ c6h5co—o-oh+c6h5cooh. Se prezintă sub formă de cristale volatile, cu p. t. 43°. E un agent oxidant puternic. 2. Perborafi [nep6opaTbi; perborates; Per-borate; perborates; perborâtok]. Chim.: Sărurile cari confin apă oxigenată, în locul unei molecule de apă de cristalizare; de exemplu: perboraxatul (Na2B407 • H202* 9H20). Se cunosc însă şi ade-vărafii peroxiborafi, ca peroxiboratul de sodiu (NaB03* V2H20), care se obfine prin combinarea acidului boric cu peroxidul de sodiu. Ambele tipuri de săruri pun în libertate apă oxigenată, în soiufie apoasă, şi sunt folosite ca agenfi de-coloranfi pentru textile şi în medicină, sub formă de lofiuni, gargarisme, injeefii, sau chiar sub formă de pudră, aplicată pe plăgi, ulcere, etc. 3. Perbunan. Ind. cc.: Cauciuc sintetic care se prepară prin polimerizarea unui amestec de buta-dienă şi nitril acrilic. Este foarte rezistent la benzine şi uleiuri. (N. C.). Sin. Buna N. 4. Percaină [nepKaHH; perca’me; Percain; per-caine; perkain]. Chim.: C20H29O2N3‘ HCI. Clorhidrat de butil-oxi-cinconinai de dietilen-diamidă. Pulbere albă, fără miros, fără gust, solubilă în apă, în alcool şi în cloroform. E un anestezic local, administrat în injeefii. Sin. Sovcaină. 5. Percarbonafi [nepKap6oHaTbi; percarbo-nates; Perkarbonate; percarbonates; perkarbonâ-tok]. Chim.: Me2(02C —O —O —C02). Săruri ale acidului percarbonic, care nu există în stare liberă. Se obfin prin electroliza unei sări a acidului carbonic, care se disociază în solufiile concentrate. In apă se hidrolizează uşor, dând carbonaţi acizi şi apă oxigenată. e. Percit. Metl.: Aliaj complex de cobalt, molibden, wolfram şi crom, din grupul Stellitului, care se foloseşte, fie la confecfionarea de unelte de aşchiere, fie la armarea uneltelor (de ex. a sapei de foraj) cu un strat de material dur, aplicat prin picături rezultate din fuziunea acestuia, la flacăra oxiacetilenică sau a arcului electric, fie la armarea cu bucăfi de metale dure cu carburi metalice, încastrate într'o masă t0, — integrală care condifionează o variafie bruscă de vitesă a corpului, dela vQ la v±. Percusiunea e egală cu variafia impulsului în timpul t±-> t0. P = mv1 — mv() (m fiind masa corpului). 2. Percusiune [yAap, TOJineK; percussion; Per-kussion; percussion; csapodăs, csappantâs]. Art.: Acfiunea de izbire a capsei dela munifia unei arme de foc. Sin. Percufie. s. Percusiune, centru de ~[ii,eHTp HMnyjibCHH; centre de percussion; Stofjmittelpunkt; centre of percussion; csapodâsi kozpont]. Mec.: Punctul în care, aplrcând o percusiune asupra unui corp mobil în jurul unei axe, nu se produce nicio percusiune pe axă. Percusiunea se aplică !a o distanfă de axa de rotafie egală cu lungimea pendulului simplu sincron corespunzător corpului, şi este perpendiculară pe planul determinat de centrul de greutate şi de axa de rotafie, care trebue să fie axă principală de inerfie. 4. Percutant [y^apniorună; percutant; schla-gend; perctissive; csappanto]. Art.: Calitatea unui proiecfii de a exploda la atingerea cu un obstacol. s. Percutor [6oeK; percuteur; Schiagbolzen; striker, firing pin; utoszeg]. Art.: Piesă care serveşte la izbirea capsai cfola munifia unei arme de foc. 6. Perdea de aer [B03AyuiHaH 3aBeca; rideau d'air; Luftwand; air curtain; legfiiggâny]. Tehn.: Strat de aer cu vitesă mare (18"*20 m/s), în dreptul unei uşi de comunicafie între o încăpere caldă şi exterior sau o altă încăpere rece, produs de o instalafie de insuflare de aer (compusă din una sau din mai mults guri locale ale instalatei de încălzire centrală sau de ventilaţie, pentru a împiedeca intrarea aerului rece în încăperea duşumea, în dreptul uşii, prin-mai multe guri la periferia uşii, etc.; aerul insuflat poate fi rece, sau încălzit Ia o anumită temperatură. 7. Perdea de camuflaj [MacKHpyiomaH 3a-Beca; rideau de camouflage; Tarnungsnetz; ca-mouflage curtain; âlcăzo halo]. Tehn. mii. V. sub Mască. 8. Perdea de etanşare [HenpOHHiţaeMbiH njiaCT; voile d'etanchement; Dichtungsschurze^ tightening apron; tomorito reteg]. Hidrof.: Stratul, de teren cuprins între baza fundafiei unui baraj şi roca impermeabilă, impermeabilizat prin in-jsctare cu lapte de ciment. 9. Perdea forestieră de prolecfiune [3amHT~ Han nojioca; plantation de protection; Schutz-pflanzung; protection forest; vedo ultetveny]-Si/v., Agr.: Făşie de pădure, îngustă şi lungă* situată la marginea unui „obiect", pentru a-1 apăr^ de unii agenfi dăunători sau pentru a ameliora starea acelui obiect. Ameliorările agrosilvice se bazează pe proprietăţile pădurii (v.) de a influenfa mediul. Perdelele forestiere de protecfiune poi fi plantate şi îşi găsesc aplicarea în toate zonele de vegeta}ie. După modul în care s'au format, ss cunosc: perdele de protecfiune naturale, cari provin dintr'un arboret natural, — şi artificiale, cari sunt create prin semănare sau plantare. După scopul urmărit, ele se împart în perdele pentru protecfiunea culturilor agricole, pen~ tru protecfiunea pădurilor, pentru protecfiunea păşunilor şi a fânefelor, pentru protecfiunea căilor de comunicafie, pentru protecfiunea aşezărilor omeneşti, pentru prevenirea şi combaterea eroziunii solului, pentru apărarea lucrărilor de indiguire, pentru menfinerea lucrărilor de indiguire, pentru menfinerea şi sporirea debitului râurilor şi ale rezervelor de apă, pentru menţinerea apei lacurilor şi a eleşteelor, pentru fixarea şi împădurirea nisipurilor mobile, în scopuri strategice. După posibilitatea de pătrundere a vântului (penetrabilitate), perdelele de protecţiune se împart cum urmează: psrdele penetrabile, prin cari vântul pătrunde cu uşurinţă şi cari au, sub etajul coronamentelor, numai tulpine goale (păduri lipsite de arbuşti); perdele semipenetrabile, prin car* pătrunde vântul de putere mijlocie, fără a-şr schimba prea mult vitesa, fiind lăsate spaţii goale, mici, repartizate din loc în loc, între etajul coronamentelor speciilor înalte şi etajul arbuştilor (şi cari sunt folosite, în special, pentru protecfiunea culturilor agricole); perdele impenetrabile, formate dintr'un arboret consistent, des de sus până jos, formând un perete verde, prin care vântul nu trece sau trece foarte slab la partea inferioară^ şi cu vitesă normală deasupra perdelei. După compoziţia arboretului lor, perdelele de protecfiune se împart cum urmează: perdele purer formate dintr'o singură specie, şi perdele de amestec, formate din mai multe specii de arbori 426 şi de arbuşti, plantafi în rânduri pure sau în rânduri cari cuprind specii amestecate (v. fig.). După natura speciilor din cari se compun, perdelele de protec-iiune se împart cum urmează: perdele forestiere alcătuite în proporţie de minimum 80% din specii forestiere {producătoarede lemn); perdele tehnico-fores-tiere, alcătuite în proporţie de minimum 21 % din specii cari produc materiale industrializările; perdele frucio-fo-restiere, cari confin cel pufin 21% arbori şi arbuşti fructiferi. După modul cum sunt Perdea de protecfiune de cinci orientate fafă de vân- rânduri, turile dăunătoare, se deosebesc: perdele principale, cari se opun principalelor vânturi dăunătoare, fiind plantate perpendicular sau aproape perpendicular pe direcfia acestor vânturi, şi perdele secundare, plantate perpendicular sau aproape perpendicular pe perdelele principale, pentru a se opune celorlalte vânturi. Perdelele forestiere de protecfiune creează numeroase condifiuni prin cari se micşorează variaţiile zilnice ale temperaturii; măresc umiditatea relativă şi absolută a aerului; micşorează ■evaporarea apei din sol, sau a apelor din apropierea lor, şi micşorează transpiraţia plantelor; acumulează o pătură cât mai uniformă şi cât mai mare de zăpadă (v. fig.); micşorează eroziunea Recolta, în kg/ha Culturi între perdele forestiere în stepă deschisă Adausul la recoltă Grâul de toamnă „Hostianum 237 ' 1652 886 766 Grâul de primăvară „Lutescens 0.62" 1062 759 303 Ovăsul sovietic 952 644 308 Floarea soarelui Jdanov 2120 2040 80 Ierburi perene din primul an de recoltă 16440 11 130 5310 Ierburi perene din al doilea an de recoltă i , 12 810 7 290 5 520 Ierburi perene din al treilea an de recoltă 17 390 7 280 10110 Ierburi peren din al patrulea an de recoltă 13500 880 6 620 Distanţe In m în afara, sub perdea şi intre perdeie Depunerea zăpezii în interiorul unei perdele forestiere de protecfiune. solului, provocată de vânt, evitând astfel desve-lirea semănăturilor şi furtunile de praf (furtunile negre); evită ruperea pomilor fructiferi şi culcarea plantelor de câmp; menfin în condifiuni optime semănăturile de toamnă, sub pătura de zăpadă. în acelaşi timp, perdelele de protecfiune înlătură efectele secetei atmosferice; ameliorează tactorii necesari vieţii plantelor, permifând o desvoltare mai bună a vegetaţiei (v. tabloul); apără gospodăriile, satele şi drumurile de vânturile reci sau fierbinţi, ca şi de furtunile negre; Rezultate obfinute pe terenurile Institutului „V. V. Docuceaev" în anul secetos 1946: micşorează puterea de difuzare a seminţelor de burueni, ca şi a insectelor purtate de vânt; împiedecă înzăpezirea gospodăriilor şi a drumurilor; creează un mediu favorabil pentru creşterea albinelor, cari înlesnesc polenizarea culturilor agricole; atenuează eroziunea solului provocată de scurgerea de suprafafa, prin fixarea nisipurilor mobile; micşorează scurgerea apelor la suprafafa solului, favorizând astfel infiltrarea lor în sol. în URSS e în curs de realizare planul stalinist de împădurire a regiunilor de stepă, silvostepă, semipustiu şi pustiu, cu milioane de hectare forestiere de protecfiune. Lucrările se execută în mare parte mecanizat, folosindu-se tractoare şi maşini forestiere,-semănarea făcândti-se^în cuiburi,după metoda elaborată de-T .D. Lâsenco, pe bazaştiinţei agro-biologice miciurinste; suprafefe importante se mai realizează şi prin plantare de puiefi, de unu sai doi ani. în regiunile plantate cu perdele de protecfiune, râurile nu se revarsă primăvara, menfinându-şi un debit bogat şi constant, şi favorizând navi-gafia, amenajerile hidroelectrice, irigaţia câmpurilor secetoase alimentarea cu apă; muncile agricole se execută şi pe malurile apelor, cari nu mai sunt ameninfate de inundafie sau de lipsa apei. Digurile sunt apărate de ghefuri, iarna şi de valuri, primăvara, când apele cresc, iar eleş-teele nu sunt expuse colmatărilor aluvionare, ceea ce favorizează desvoltarea nestânjenită a pisciculturii. Ameliorarea factorilor climatici în sistemul perdelelor forestiere de protecfiune aduce o creştere a recoltelor cu 20***30% în anii normali, în raport cu recolta unui câmp neprotejat, iar în anii secetoşi, aduce o creştere cu mult mai mare a recoltelor; se desvoltă, de asemenea, pomicultura, sericicultura, etc. Se obfin şi rezultate de ordin sanitar, prin ameliorarea climatului 427 excesiv (fierbinte, rece, prea uscat, etc.), dăunător sănătăţii oamenilor şi a animalelor, cum şi rezultate de ordin estetic, prin înfrumuseţarea regiunilor de şes, şi evitarea monotoniei acestora. Speciile cari compun perdelele de protecfiune trebue să îndeplinească trei condifiuni principale, şi anume: să fie rezistente în condifiunile regiunii respective, să crească repede, şi să asigure durata perdelei. if Perdea Wolff [neperopoAKa BoJib(i)a; rideau W.; W. Gehănge; W. curtain; W. fuggony]. Hidrof.: Construcfie alcătuită de suluri de fascine legate de un gard format din pari şi bile orizontale (v. fig.), folosită în lucrările de tip uşor, de Perdele Wolff. opMai];Heft; perforation par deformation plâstique; Lochen durch span-lose Formung; perforation by plastic deformation; âtlyukasztâs keplekeny âtalakitâssal]: Operaţiune de efectuare, prin deformare plastică, a unei găuri care străbate un material. Se efectuează, în general, la cald şi, rareori, la rece, de obiceiu la ciocan sau la presă, cu ajutorul unei unelte perforatoare (de ex. priboiul).-» 14. ~ prin detaşare [npOftbipflBJiHBaHHe HlTaMnoBaHHeM; perforation par detachement; Lochen durch Lostrennung; perforation by detachment; âtlyukasztâs elvâlasztâssal]: Operaţiune de efectuare, în general prin ştarrţare, a unei găuri care străbate un material, şi care, după natura şi dimensiunile materialului, se execută manual sau mecanizat. Perforarea manuală consistă în efectuarea unor găuri străbătute, de forme diferite, cu ajutorul unor unelte de ştanţare, ca: preduceaua (pentru perforat foi de tablă foarte subţiri, de carton, etc.), cleştele perforatoare (pentru perforat cartoane, hârtii, etc.), diferite aparate şi maşini perforatoare (de ex. maşina de perforat coaie de hârtie), presa de perforat manuală (pentru găuri de forme diferite în semifabricate de tablă, de hârtie, etc ). Perforarea mecanizată se execută, de obiceiu, la prese, cu ajutorul unor ştanţe având unu sau mai multe poansoane de ştanţat simultan, cari execută găuri străbătute de forme diferite, la piese de fabricaţie în serie sau în masă (de ex. operaţiunea de găurire a tablelor metalice perforate). 15. Perforare [6ypeHHe ; perforation ; Bohren ; drilling ; furâs]. 2. Mine: Executarea găurilor de mină (v.). Consistă în desagregarea rocei cu o unealtă tăioasă, prin percusiune sau prin sfredelire, realizându-se o gaură cilindrică, făina rezultată fiind îndepărtată din gaură, fie prin spălare cu apă sau prin injecţie de aer, fie prin mişcarea sfredelu|ui cu profil elicoidal, sau prin curăţire cu grătişca. Perforarea se execută mecanic, sau manual, când lipseşte energia necesară. Pentru găuri cu adâncimea mai mare decât 0,5 m, perfo-rarea, se începe cu un sfredel scurt, cu floarea mai j lată, şi se continuă cu sfredele mai lungi, la fie-cari 0,4 m, floarea prezentând, la două sfredele succesive, o micşorare a diametrului cu 3 mm. Ultimul diametru trebue să fie de 35 mm. Pentru găurile adânci (în cariere), diametrul poate ajunge la 250 mm, perforarea efectuându-se cu sondeza. Sin. Baterea găurilor de mină. 1. Perforare cu lichide speciale [6ypeHHe CHeiţHajlbHblMH paCTBOpaMH; perforation â liquides speciaux; Bohren mit speziellen Flussigkeiten; drilling with special liquids; furâs kulonleges folya-dekokkal]: Perforarea găurilor de mină, efectuată cu lichide cari reduc tăria rocei de perforat, pentru a mări vitesa de înaintare a sfredelului. Vitesa se poate mări cu 20*■■60%. Aceste lichide sunt folosite în cuartite, în gresii cu ciment argilos sau calcaros, în sienite, diabaze, calcare, dolomite, hematite, etc., şi depind de compozifia mineralogică a acestor roce; ele sunt solufii în apă, de clorură de sodiu, de clorură de aluminiu, carbonat de sodiu şi săpunuri naftenice. Se injectează în gaură, prin perforator şi sfredel. Alimentarea perforatoarelor cu lichid se efectuează, fie centralizat, prin conducte speciale, fie individual, cu recipiente aduse la frontul de lucru. 2. ~ manuală percutantă [pyHHoe 6ypeHHe npo6HBaHHeM; perforation manuelle par percussion; Hand-Sto^bohren; hand percussion drilling; kezi utofurâs]: Perforare manuală, care se execută cu dalta şi cu ciocanul, lucrătorul finând într'o mână ciocanul de 0,5*-*1 kg, şi, în cealaltă, dalta, pe care o roteşte după fiecare lovitură, pentru ca să obfină o gaură rotundă. Când lucrează doi lucrători, unul fine cu ambele mâini dalta, iar celălalt loveşte în daltă cu un ciocan de 5 kg. Găurile pot fi bătute orizontal sau înclinat, în roce de orice tărie. După fiecare adâncire cu 30 cm, se schimbă sfredelul. Vitesa de înaintare e de 0,08■■■0,1 m/h pentru roce tari, da 1,6 - ■ * 2 m/h pentru roce foarte moi, când lucrează un singur lucrător, respectiv de 0,2*"0,25 m/h pentru roce foarte tari, şi de 1,85- • -2,3 m/h pentru roce foarte moi, când lucrează doi lucrători. s. ~ manuală rotai ivă [pyHHoe 6ypeHHe BpanţeHHeKT; perforation manuelle rotative; Hand-Drehendesbohren1; hand rotary drilling; kezi ro-tâciosfurâs]: Perforare manuală, care se execută cu sfredelul „spiral" cu vârful în coadă de peşte, şi care are la celălalt capăt un inel, prin care se trece mânerul cu care ^e |oteşt% şi se împinge sfredelul în gaură, în roce foarte moi. în lignit, vitesa de înaintare e de 4 m/h. 4. Perforat, maşină de ~ coaie de hârfie [ManiHHa ^jih nep(J)opHpoBaHHH 6yMa>KHbix J1HCTOB; perforateur â papier; Papierlocher; paper punch; papirlyukasztogep]. Tehn.: Nume folosit pentru aparatul portativ pentru executarea prin / ştanfare, a două sau a mai multor găuri la marginea unei coaie de hârtie, pentru a permite prinderea acesteia într'un dosar, într'un clasor, etc. 431 Apăsarea poansoanelor de ştanfat se efectuează printr'o pârghie acfio-nată manual. 5. Perforate. Paleonf.: Grup de foraminifere cu festul calcaros, cu aspect sticlos, care are pori de comunicare cu exteriorul. Dintre perforate fac parte: numulifii, globigerinele, lagenele, etc. 6. Perforafie [nepcjxjpaiţHa; perforation de la colonne; Verrohrungsbohrung; casing perforation? csovezetfurâs]. Expl. pefr.: Gaură străbătută, practicată în*peretele burlanului care căptuşeşte gaura de sondă, în dreptul stratului productiv. Perforaţiile sunt circulare şi de diametri cuprinşi între 8 şr 14 mm, când sunt realizate prin metode balistice cu proiectil, — între 6 şi 30 mm, când sunt realizate prin metode balistice fără proiectil, şi între 2 şi 12 mm, când sunt practicate în prealabil, la zi, înainte de tubare, — sau de forme diferite, când sunt realizate prin metode pur mecanice. Ele se eşalonează cu o densitate de 2**-50 pe metrul linear de coloană, sau chiar maimult,în cazul celor cu diametru mic, practicate dela zi. Cu toată creşterea suprafefei totale a lor, ele nu permit atingerea unul coeficient de imperfecţiune hidrodimamică (v. S.) a sondei, mai mare decât 0,2-■■0,3. 7. Perforator [nep(|>0paT0p; perforateur; Lo-cher; perforator; lyukaszto]. 1. Te/c.: Aparat ac-^ cesoriu instalafiilor de comunicafii telegrafice prin aparate teleimprimatoare, cu ajutorul căruia se obfine transcrierea mesajului pe o bandă, prin perforarea acesteia după un cod stabilit, pentru a automatiza operafiunile de transmitere. Banda, perforată în prealabil, se introduce \n transmifătorul aparatului teleimprimator, şi transmisiunea se face automat, ceea ce permite mărirea gradului de utilizare a canalului telegrafic şi al productivităfii lucrului. 8. Perforator [6yp; perforatrice; Bohrmaschinei rock drill, drilling machine; furogep]. 2. Aliner Maşină-unealtă cu care se execută găurile de mină. Perforarea găurilor se face prin acfiunea unui sfredel asupra rocei. Mişcarea este transmisă sfredelului de mecanismul perforatorului. Sfredelul fărâmă şi mărunjeşte roca din fundul găurii, şi înaintează în rocă. Desagregarea rocei se poate obfine prin percusiune, sau prin apăsare şi prir& rotire. — După energia folosită, se deosebesc perforatoare manuale şi perforatoare mecanice (pneumatice sau electrice). 9. Perforator manual cu înaintare constantă [pyHHOH 6yp C IIOCTOflHHblM fleHCTBHeM; perforatrice â main â avancement constant; Hand-bohrmaschine; hand driller with constant advance; kezi furogep]. Mine: Perforator manual rotativ, care se compune dintr'un sfredel de ofel, în elice, la care presiunea necesară de pătrundere a tăişului în rocă se obfine în acelaşi timp cu mişcarea de rotafie a sfredelului, cu ajutorul unui şurub care îl prelungeşte şi cu care fac3 corp comun, şi al unei piulife montate în suportul de fixare al perforatorului. 10. ~ manual cu manivelă [py^HOH 6yp c pyKOflTKOfi; tariere â vilebrequin; Schlangen- 432 t>ohrer; crank drijler; forgattyus kezi furogep]: Perforator manual rotativ, care se compune dintr'un sfredel de otel, în elice, care primeşte mişcarea de rotafie dela o manivelă, presiunea de pătrundere fiind exercitată de mrner, prin intermediul unei plăci curbate. Se foloseşte la executarea de găuri de mină în roce moi şi semidure. î. Perforator electric [sjieKTpHnecKHH 6yp; perforatrice electrique; elektrische Bohrmaschine; ^electric driiling machine, electric driller; elektromos furogep]. Mine: Perforator acfionat de un motor de curent electric alternativ şi perforând fie percutant, fie rotativ. Perforarea electrică prezintă avantajul că pierderile de energie sunt *mici. Prezintă desavantajul că nu poate fi folosit în atmosferă grizutoasă. După mărimea lor, se deosebesc: perforatoare 'electrice de mână, cu greutatea de 17 • • • 18 kg, echipate cu câte un motor de 1#3 kW, cari, pentru cărbune tare, au dispozitive de avansare forfată, cu vitesa de 0,5 m/min, constituite dintr'o tobă acfionată de motor, pe care se înfăşură un cablu :subfire de ofel; perforatoare electrice pe coloană, cu greutate mai mare decât 30 kg, cari se montează pe coloane duble. 2. ~ electric percutant [npo6HBHOH 3JieK-TpH4eCt£HH 6yp; perforatrice electrique percutante; elektrische Sto^bohrmaschine; electric per-cussive driller; elektromos uto furogep].* Perforator electric, constituit din: un electromotor care — printr'un mecanism cu bielă-manivela şi culisă — imprimă sfredelului o mişcare rectilinie alternativă, -un volan montat pe arborele electromotorului, un dispozitiv de rotire a sfredelului, un dispozitiv cu şurub şi manivelă pentru înaintarea sfredelului. Se construesc tipuri cu diferite greutăţi (26—185 kg), cu puterea motorului de 1 " >2 kW, cu forfa loviturii de 1,65-2.35 kg şi cu 1350-1450 lovituri pe minut. Vitesa de perforare în roce foarte •dure este de 27••■50,5 mm/min. Se foloseşte montat pe trepied sau pe coloană, şi numai în ,mine negrizutoase. a. ~ electric rotativ [BpanţaţoiiţHHCfl 3JieK“ 'TpHHeCKHH 6yp; perforatrice electrique rotative; Perforator electric rotativ. 1) motor; 2), 3), 4) şl 5) rofi dinţate; 6) bucea pentru fixarea sfredelului. elektrische Drehbohrmaschine; electric rotary driiling machine; elektromos forgo furogep]: Perforator electric, compus dintr'un electromotor montat în corpul perforatorului, care transmite sfredelului o mişcare de rotafie, printr'un mecanism reductor, cu roti dinţate. Sfredelul se introduce într'un manşon, care se roteşte împreună cu ultima roată dinfată de reducere a turafiei. Motoarele folosite sunt, de obiceiu, trifazate, cu rotorul în scurt-circuit, de 220/125 V, 50 per/s, 1500 rot/min. Construcfia perforatorului este complet antigrizutoasă. Are echipament (cablu, întreruptoare, etc.) antigrizutos, şi poate fi folosit în mine grizutoase, dar numai în locuri cu atmosferă negrizutoasă. 4. Perforator pneumatic [nHeBMaTHHecKHH 6yp; perforafricepneumatique;pneumatische Bohr-maschine; pneumatic driiling machine; pneuma-tikus furogep]. M/ne: Perforator acfionat cu aer comprimat de obiceiu până la 7 at. După principiul de funcfionare, se deosebesc perforatoare percutante (v.) şi perf^atoare rotative (v.), imprimând uneltei o mişcare rectilinie alternativă, o mişcare rectilinie alternativă şi de rotafie, sau numai o apăsare şi- o mişcare de rotafie. Pentru legarea la sursa de aer comprimat, perforatoarele sunt înzestrate cu echipament. Echipamentul perforatoarelor pneumatice este alcătuit din piese standardizate, cari leagă furtunul de perforator şi de conducta de aer comprimat. Ele sunt: robinetul, care se înşurubează pe perforator; piulifă olandeză, care se înşurubează pe cepul filetat al robinetului, strângând niplul cu coadă, de orificiul robinetului; niplul, a cărui coadă inelată pătrunde în furtun, de care se solidarizează printr'o brăfară de strângere; brăfara, niplul, şi piulifă cari prind celălalt capăt al furtunului, de robinetul montat pe feava cu aer comprimat. După mărimea lor, perforatoarele pneumatice se împart cum urmează: perforatoare uşoare, de mână, folosite penfru perforarea uscată sau umedă, cari au o greutate până la cca 20 kg# şî cari efectuează până la 1900 lovituri pe minut, cu o vitesă de perforare de cca 130 mm/min în rocă dură; perforatoare grele, de mână, folosite pentru perforarea uscată sau umedă, cari au o greutate până la cca 30 kg, şi cari efectuează cca 1700 lovituri pe minut, cu o vitesă de perforare de cca 190 mm/min; perforatoare grele, folosite pentru perforarea umedă, cari au o greutate până la cca 50 kg, şi cari efectuează cca 2000 lovituri pe minut, putând perfora găuri cu lungimea până la cca 16 m, şi cari se folosesc numai montate pe suport sau pe coloane; perforatoare foarte grele, folosite pentru perforarea umedă, cari au o greutate până la cca 75 kg, şi cu ajutorul cărora se pot perfora găuri cu lungimea până la cca 24 m. Perforatoarele grele sau foarte grele pot fi mânuite, dacă sunt susţinute de suporturi de susfinere, de coloane de fixare, cărucioare de perforare sau trepiede. Suporturile de susfinere sunt bare construite din tije telescopice cari se pot lungi me- cânic sau pneumatic (v, fig.). — Coloanele de fixare suni, în general, construite din două bucăfi Suport de susfinere pentru perforator, cu amortisare pneumatică, f) suport; 2) perforator; 3) conductă de aer comprimat. cari se înşurubează una într'alta, ca să se varieze lungimea şi să se poată fixa de tavan; pe coloană se fixează, la înălfimea voită, un inel deasupra căruia se strânge, pe coloană, brăfara de susfinere a consolei orizontale (v. fig.), pe care se fixează sania perforatorului; înaintarea perfora- CoIoană de fixare pentru perforatoare, ţ) piţiorul coloanei; 2j consolă orizonfală; 3) brăţară de fixare a perforatorului; 4) inel de'fixare a consolei orizontale. torului ş3 face cu dispozitiv cu şurub fără fine. Coloană pneumatică Grecinka se compune dintr'o coloană cu şurub, ,cu ţonso^le echipate cu pistoane pneumatice, pentru fixare de perefii laterali ai galeriei. Coloana’telescopică Vinifchi este compusă dintr'o feavă în care pătrunde telescopic un piston care poate fi împins în sus cu aer comprimat, şi care e fixat de tavan cu un călcâiu cu şurub fără fine; la acest tip, perforatorul este fixat rigid de dispozitivul pneumatic de avans, care este solidarizat de telescopul coloanei printr'o cremalieră. — Cărucioarele de perforare, cari^ servesc la montarea şi la funcfionarea simultană a mai multor perforatoare, sunt formate 433 dintr'o platformă joasă cu rofi sau cu şenile, pe care se montează coloane cari se fixează de tavanul sau de perefii galeriei, cu şuruburi sau prin acfiunea aerului comprimat; perforatoarele se fixează pe consolele orizontale ale coloanelor (v. fig.). Cărucioarele au două dispozitive de Cărucior de perforare. 1) platformă cu rofi; 2) coloană de fixare; 3) braf-suport de susfinere pentru perforator; 4) perforator; 5) far; 6) furtunuri pentru aer comprimat şi pentru apă. avansare automată a perforatorului în front, un distribuitor de aer comprimat la perforatoare, un rezervor de apă pentru spălarea găurilor, ungere automată, un asortiment de sfredele, o lampă puternică, o trusă de unelte, o garnitură de piese de rezervă. — Trepiedele sunt postamente pe trei picioare, pe cari se fixează suportul perforatorului; se folosesc pentru perforatoare grele sau foarte grele, la lucrări de suprafafă. Unele perforatoare pneumatice sunt echipate cu dispozitive de înaintare automată a perforatoarelor, cu ajutorul cărora se modifică automat presiunea axială şi vitesa de înaintare a sfredelului în gaură, în raport cu variafia durităfii rocei care se perforează. Aceste dispozitive se fixează ps coloană sau pe cărucior, şi lor ii se ataşează sfredelul propriu zis. Ele sunt constituite dintr'o piesă de ghidare (sanie) în care alunecă un cărucior; acesta e împins de un piston acfionat de aerul comprimat, în timpul cursei înapoi a pistonului perforatorului, sau e antrenat de un mecanism cu rofi dinfate, legate cu un şurub de înaintare şi acfionate de vibrafiile perforatorului, sau printr'un dispozitiv cu şurub diferenfial, acfionat de mişcarea de rotafie produsă de mecanismul perforatorului. După modul cum se execută perforarea, se deosebesc perforatoare pneumatice percutante, şi perforatoare pneumatice rotative. i. Perforator pneumatic percutant [nH6BMaTH-HeCKHH npodHBaioliţHH 6yp; perforatrice pneu-matique â percussion; Prefyuft-Stofjbohrmaschine; pneumatic percussive drilling machine; pneumafikus uto furogep]: Perforator pneumatic care efectuează lovituri pe fundul găurii, prin intermediul sfredelului, fărâmiţând astfel roca. După principiul lor de funcfionare, se deosebesc: 28 434 î. Perforator pneumatic percutant, cu piston [nHiBBMaTHHecKHfi nopniHeBOH npodHBaiomHfi (5yp; perforatrice pneumatique â percussion avec piston; Preljluft-kolbenstofjmaschine; pneumatic piston percussivedrilling machine; pneumatikus dugga-tfyus uto furogep]: Perforator pneumatic percutant, compus dintr'un cilindru în care se mişcă un piston terminat cu o tijă de care se solidarizează sfredelul. Aerul comprimat admis în cilindru acfionează pistonul caref formând corp comun cu sfredelul, loveşte fundul găurii (v. fig. a). Efectul loviturii O în care se mişcă pistonul (2) cu coada (3); arborele elicoidal de rotafie (4), cu roata cu clichete (5), Tipuri de perforatoare pneumatice, a) perforator percutant, cu piston; b) perforator percutant cu piston-clocan. variază cu mărimea şi cu vitesa masei în mişcare, şi cu lungimea cursei. Se tinde să se abandoneze acest tip de perforator. 2. ~ pneumatic percutant, cu piston-ciocan [imeBMaTHHecKHii iipo6hbhoh 6yp c nopuine-BblM M0J10TK0M; perforatrice pneumatique â percussion avec piston-marteau; Preljluft-Kolbenham-mer-Stoljbohrmaschine; pneumatic piston hammer percussive driiling machine; pneumatikus kalapâcs-dugattyus uto furogep]: Perforator pneumatic percutant, compus dintr'un cilindru în care, sub acfiunea aerului comprimat, un piston are o mişcare rectilinie alternativă şi transmite energia cinetică, prin şoc, asupra unei unelte (sfredel) montate într'o bucea de conducere în capul ciocanului. Sfredelul nu face corp comun cu pistonul; el pătrunde în perforator cu un capăt al său (numit coadă sau cep) şi este refinut de un manşon (v. fig.; v. şi fig. b sub Perforator pneumatic percutant, cu piston). Pistonul loveşte ca un ciocan în cepul Perforator pneumatic percutant, cu piston-clocan, tip BM17 a! uzinei «Pneumatica*. 1) cilindru; 2) piston; 3) manşon; 4) cutia sertarului; 5) şi 6) canale de admisiune a aerului; 7) piuliţă cu clichete. sfredelului; lovitura se transmite tăişului dela celălalt capăt al sfredelului, care pătrunde în rocă. După lovire, pistonul este împins înapoi de aerul comprimat, şi imprimă o rotafie manşonului care susfine cepul sfredelului. Prin rotirea sfredelului, roca se fărâmă mai uşor, şi se obfine o gaură rotundă. Perforatorul percutant cu piston-ciocan se compune din următoarele piese (v. fig.): cilindrul (1), CZB-fi Piesele unui perforator pneumatic percutant, cu piston-ciocan. 1) cilindru; 2) piston; 3) coada pistonului; 4) arbore elicoidal de rotaţie; 5) roată cu clichete; 6) inel cu zimţi interiori; 7) capul perforatorului; 8) manşonul de rotaţie al sfredelului; 9) mânerul perforatorului; ÎO) manşon de legătură; 11) cutie de distribuţie; 12) şurub de strângere; 13) resort elicoidal; 14) piuliţă de strângere; 15) bucea; 16) şanţurile pistonului; 11) clichet. şi care este asamblat cu coroana de rotafie şi menţinut în cilindru, cu ajutorul inelului (6); capul perforatorului (7), în care se introduce manşonul de rotafie al sfredelului (8); mânerul perforatorului (9); manşonul de legătură (f 0), care poate lipsi, la unele ciocane; cutia de distribufie (11) a aerului comprimat în cilindru; şuruburile de strângere (12) cu resorturi (13) şi piulife (14), pentru a lega între ele toate piesele perforatorului. Introducerea aerului comprimat în perforator se face prin distribuţie, care poate fi cu supape, cu sertare, etc. Modul de funcfionare e următorul: aerul comprimat trece, prin cutia de distribufie a perforatorului, în cilindru, şi apasă pe suprafafa pistonului (2) care, fiind împins înainte, loveşte, cu coada sa (3), cepul sfredelului, care se găseşte în manşonul (8). în pozifia în care se dă lovitura, pistonul deschide orificiul de evacuare a aerului, şi organul de distribufie admite aerul comprimat pe cealaltă fafă a pistonului, constrângându-l să înceapă cursa înapoi. în timpul cursei înapoi, pistonul se roteşte, datorită mecanismului elicoidal, compusdinarboreleelicoidal (4),solidarcu roata(5), pe generatoarea căreia suntfixafi (diametral) două clichete (17), cari se îmbucă în inelul cu zimfi interiori (6). Arborele elicoidal pătrunde cu ghinturile în buceaua (15), înşurubată în piston. Când pistonul face cursa înapoi, arborele (4) s'ar învârti datorită ghinturilor, dar clichetele (17) intră în zimfii inelului (6), blochează arborele şi constrâng pistonul să se 435 rotească, şi arborele efectuează numai o mişcare de translafie; prin şanfurile (16), rotafia se transmite la manşonul (8), şi, de aici, la cepul pătrat al sfredelului. Când pistonul se mişcă înainte, arborele elicoidal se roteşte, deoarece clichetele nu blochează mişcarea decât într'un singur sens.Curăfirea găurii de făina rezultată prin desagre-garea rocei se face, fie cu ajutorul proeminenfei spirale a sfredelului, fie prin insuflare de aer comprimat prin corpul perforat al sfredelului, fie prin spălarea găurii cu apă. Dispozitivul cu insuflare de aer nu trebue folosit în mină decât cu filtru de praf ataşat la sfredel (v. fig.). Dispozitivul cu spălare cu apă se poate ataşa Filtru de refinere a prafului, î) sfredel; 2)manşon; 3)furtun;4)filtru; 5) ajuta] de aspirafie. la orice perforator; apa este adusă prin conducte sau cu recipiente speciale, şi e injectată prin sfredel. — 1. Perforator pneumatic rotativ [Bpanţaio-nţHHCH IlHeBMaTHHecKHH 6yp; perforatrice pneu-matique rotative; Prefylaft-Drehbohrmaschine; pneumatic rotary drilling machine; pneumatikus forgo furogep]: Perforator pneumatic, care imprimă sfredelului o apăsare şi o mişcare de rotafie pe fundul găurii de mină. Mişcarea de rotafie este produsă de o turbină cu palete, acfionată cu aer comprimat, şi a cărei turafie este redusă prin angrenaje demultiplicatoare. — La alte sisteme, într'un ciHndru este introdus un rotor excentric fafă de cilindru (astfel încât rămâne un spafiu activ cu secfiunea în formă de secere), tăiat pe opt generatoare cu fante de ghidare oblice. în acestea interiori ai cilindrului. Spafiul din interiorul cilindrului e compartimentat de lamele, astfel încât să se permită aerului din compartimente să expandeze, producând reaefiunea necesară rotirii rotorului. De rotor este prins dispozitivul de reducere a turafiei la 200* •■700 rot/min, după duritatea rocei (v. fig.). Aerul este admis în cilindru prin interiorul mânerului. Toate palierele sunt cu bile şi reclamă o ungere continuă şi abundentă. Greutatea perforatorului e de 10*•■13 kg. Perforatoarele rotative cu aer comprimat se folosesc pentru perforare în cărbuni sau în roce moi. 2. Perforator [nep(jX)paTOp; perforateur pour tuyaux; Verrohrungsbohrer; casing perforator; eso-vezetfuro]. 3. Expl. pefr.: Aparat folosit pentru obfinerea perforaţilor în burlanul care căptuşeşte gaura de sondă. Se deosebesc: a. ~ balistic, fără gloanfe [6e3nyjie-bhh nepcfjopaTop ; perforateur â jet; Strahlverrohrungsboh-rer; jet perforator, line shaped charges casing perforator; sugâr-eso-vezetfuro]: Aparat destinat să realizeze per-forafii circulare prin una sau prin mai multe coloane, ca şi canale de drenaj cât mai adânci, în roca înconjurătoare. Perforatorul balistic fără gloanfe acţionează prin impactul vinei de gaze, rezultate din explozia unui exploziv special cu brizanfă foarte mare (vitesa de detonafie de cca 8000 m/s), a căror energie cinetică, foarte mare, mai este sporită prin artificiul concentrării de efect ai vinei pe o suprafafă mult mai mică decât supra- Perforafor balistic, fără gloanfe. 1) obstacol metalic de refraefiune; 2) vâna de gaze de explozie; 3) amorsa; 4) corpul gurii de foc. Perforator pneumatic rotativ. a) secfiune longitudinală; b) secfiune transversală A-B; 1) niplu pentru furtunul de aer comprimat; 2) canal de admisiune. 3) rotor aşezat excentric în carcasă; 4) spafiu activ; 5) lamelă; 6) carcasă cilindrică; 7) orificiu pentru Ieşirea aerului de emisiune; 8) cutie de ungere; 9) şi 10) mânere; 11) placă pentru împins cu pieptul; 12) sfredel. culisează câte o lamelă de ofel, care este aplicată, I fafa inifială de pornire a frontului de undă. Con-prin forfa centrifugă, în timpul mişcării, pe perefii | centrarea sarealizează prin forma suprafefei inifiale . 28* 436 a frontului de undă (suprafafa explozivului), parabolică, sferică sau conică, cu normalele convergente pe direcfia de efect maxim dorit, şi prin efectul de refracfiune a undei pe o suprafafă metalică, după distrugerea şi traversarea căreia fasciculul de traiectorii al vinei este concentrat pe o suprafafa şi mai mică (v. fig.)* Fafă de perforatorul cu gloanfe, perforatorul balistic fără gloanfe asigură pătrunderi mai mari în toate rocele, nu fisurează cimentul, slăbeşte mai puţin coloanele şi permite un drenaj mai intens. 1. Perforator cu gloanfe [naTpoHHbiH nep(|)0-paTop; perforateur â balles; Geschofjverrohrungs-bohrer; bullet casing perforator; lovedek-csovezet-furo]: Aparat destinat să producă perforafii circulare în burlane, prin străpungerea lor de către proiectile iansate prin explozia câte unei încărcături de asvâr-lire, amorsată electric. Aparatul (numit „puşcă") cuprinde un număr, de obiceiu mare (2 ■ ■ ■ 150), de guri de foc, comanda lor fiind făcută, fie electric (mai rar simultan, de obiceiu selectiv), fie mecanic-electric (aproape totdeauna simultan) prin lansarea dela zi, a unei greutăfi inelare, pe cablul de suspensiune cu care este introdus perforatorul. Deşi gurile de foc sunt dispuse în perforator după o elice, pentru a nu crea puncte de minimă rezistenfă pe o aceeaşi generatoare a burlanului, care astfel ar fi mult slăbit, amorsarea simultană se evită din cauza riscurilor de deteriorare a coloanei. 2. ^ mecanic de coloane [KOJlJIOHHblH MexaHHHeCKHH nep(|)OpaTOp; perforateur mecanique; mechanischer Verrohrungsbohrer; casing splitter, cas-âng punch; mechanikus csove-zetfuro]: Aparat destinat să producă perforafii rotunde sau dreptunghiulare ale coloanei, prin ştanfare sau prin spintecare. Solicitarea la perforare este dată fie de greutatea garniturii, fie de iracfiunea exercitată sub control, dela zi, asupra garniturii. Unul dintre tipurile cele mai răspândite în trecut (v. fig.) are un cufit spintecător multiplu, cu tăişurile aşezate radial, ca spiţele unei rofi. Perforatoarele de acest tip sunt, în general, părăsite, din cauza insuficienfei efectului lor, care e limitat la peretele metalic al coloanei, şi din cauza riscurilor de deteriorare a coloanei. Perforator mecanic 3. rs' - torpila [TOpiIGjîţHblH de coloane. Hep se numeşte perioada funcţiunii. O funcfiune periodică f (z), olomorfă într'o bandă infinită, cuprinsă între două paralele cari au direcfia O o) din planul complex, admite în această bandă o desvoltare în serie de forma 2 x im z — 00 Dacă / (z) este întreagă şi periodică, desvoltarea este convergentă în tot planul. O funcfiune analitică uniformă nu poate admite mai mult decât două perioade distincte. 443 1. Periodică, funcfiune aproape ~ [noHTH ne-pHOAH^eCKaH cJîyHKHHH; fonction quasiperiodi-que; quasiperiodische Funktion; quâsiperiodicfunc-fion; kvâziperiodikus fuggveny]: Funcfiune care, pentru valori ale unei variabile x cari diferă între ele cu o constantă numită cuasiperioadă, are valori a căror diferenfa are o valoare absolută egală cu cel mult o constantă pozitivă mică s, care depinde, în general, de cuasiperioadă: \y(x + l)-y (x)i£e. Sin. Funcfiune cuasiperiodică. 2. funcfiune dublu ~ [ABaJKflbmepHO/pi- *iecKan fonction doublement perio- dique; doppelperiodische Funktion; double periodic function; duplaperiodikus fuggveny]: Funcfiune analitică uniformă, care are două perioade al căror raport este complex. Are puncte singulare la distanfă finită, sau se reduce la o constantă. Funcţiunile eliptice sunt funcfiunr dublu periodice. 3. Periplocină JnepHnJioiţHH; periplocine; Pe-riplozin; periplocine; periplozin]. Chim.: C3oH48012. Glucozid extras din scoarfa de Periploca graeca. Este o pulbere cristalină, incoloră, cu gust amar, solubilă în alcool, şi care are o acfiune, asupra ...inimii, asemănătoare cu a digitalinei. 4. Peripfer [oKpyraeHHbm KOJiOHHaMH; pe-riptere; (Gebăude) mit ringsum stehenden Săulen; peripteral; peripterum]. Arh.: Calitatea unui edificiu de a fi înconjurat de o galerie mărginită de coloane. Exemplu: Templele greceşti periptere erau înconjurate de o colonadă aşezată Ia oarecare distanfă de peretele naosului, formând o galerie acoperită, numită peridrom. 5. Peripferică, mişcare ~ [BHxpeBoe abh-HCetrae; mouvement peripterique; peripterische Bewegung; peripteric movement; peripterikus mozgâs]: Calitatea mişcării plane, şi în rest potenţiale, a unui fluid, de a se produce în jurul unui obstacol (de ex. în jurul unui profil de aripă de avion), astfel încât să aibă circulafie diferită de _zer<> de-a-lungul curbelor închise cari înconjură (cel pufin odată în acelaşi sens) obstacolul. Câmpul viteselor acestei mişcări prezintă, deci, rotor de suprafafă (v.) la suprafafa obstacolului, şi circulafia vitesei lui are valori egale de-a-lungul tuturor curbelor închise cari înconjură obstacolul în acelaşi sens, de un acelaşi număr de or’h 6. Periscop [nepHCKpn; periscope; Sehrohr, Periskop; periscope; periszkop]. Opt.: Instrument optic folosit, atât în războiul terestru, cât şi, mai ■ales, în cel submarin;! pentru % permite unui observator care se găseşte într'o tranşee, într'o cazemată, într'un car de luptă sau într'un submarin, să observe câmpul de operafiuni, respectiv supra-tafa mării, şi spafiul aerian de deasupra lui. Se compune, în principiu, dintr'o lunetă terestră, cu tub de lungime fixă sau telescopic, care are la fiecare extremitate câte un dispozitiv de abatere cu câte 90° a direcfiei fasciculului de lumină (fie câte o oglindă plană înclinată la 45° fafă de orizontală, în perîscoapele simple, fie câte o prismă cu reflexiune totală, cu fafa ipotenuză înclinată la 45° fafă de orizontală). Lungimea tubului peri-scopului poate atinge 10 m (în cazul periscoapelor de submarine), iar diametrul său (determinat, Ia periscopul de submarin, astfel, încât, de o parte, periscopul să nu se încovoaie din cauza momentului înco-voietor datorit rezistenfei apei, iar de altă parte să nu opună prea mare rezistenfă la înaintarea navei) este de 15 ■ ■ • 18 cm. Câmpul lateral al unui instrument optic fiind cu atât mai mic, cu cât tubul instrumentului e mai lung, pentru a se obfine un câmp lateral destul de mare, periscopul e echipat cu un sistem de lentile al cărui scop e producerea unei imagini a ochiului la extremitatea superioară a instrumentului. Redresarea imaginii se face, fie ca în lunetele terestre simple, printr'o lentilă aşezată între obiectiv şi ocular, fie prin dispunerea, cap la cap şi coaxial, a două sisteme de lentile de tipul celor cari alcătuesc lunetele astrono- '1J Principiul perl-scopului. ‘^1! /n lamă de etanşare mice (v. fig.). Cu ajutorul aces- ' . * ,,, a periscopulul; tui tip de periscop, câmpul late- ral poate atinge 40°, cu o putere ?p măritoare de 1,5• • • 6. Pentru ® °. a.„a; . a ... , C , D şi F) lentile observarea câmpului aerian, este . „ ; ... . . . formând o luneta montat, la extremitatea superi- , . w. „ . . . . , astronomica Inversa; oara a penscopulu,, un sistem len_ de prisme r?flectatoare, care se flleformândoadoua poate rot, m jurul axe, mstru- |une)J asfronomică. mentului. 7. ~ de tranşee [Tpamiie&HbiH nepHCKOn; periscope de tranchee; Periskop fur Schutzen-graben; trench periscope; loveszârok-periszkop]*. Periscop foarte simplu, alcătuit numai din două oglinzi paralele, montate, fie într'un tub metalic, fie într'un cadru de lemn. s. ~ solar [cojiHeHHbift nepHCKOn; periscope solaire; Sonnenperiskop; sun periscope; napperisz-kop]. Fotgrm.: Instrument folosit la camerele aerofotogrammetrice, şi care are rolul de a fotografia (simultan cu fotografierea scoarfei terestre) pozifia discului solar pe bolta cerească, fafă de orizont. 9. Perisip. V. Cordon litoral. 10. Perisphincfes. Paleont.: Gen de amonit răspândit în Dogger şi în Malm, mai rar în Creta-cicul inferior. Cochilia e de diferite mărimi (uneori până la 1 m), e larg ombilicată, cu marginea externă rotundă şi ornamentată pe laturi cu coaste bifurcate sau trifurcate, cari trec şi pe marginea externă. Turele au gâtuiri din distanfă în distanfă. Deschiderea orală este prelungită adeseori lateral, în formă de urechi. 444 Genul Perisphinctes cuprinde o serie de sub-genuri: Virgafites, Choffatia, Bigotites, etc. 1. Peristil [nepHCTHJlb; peristyle; Peristyl; pe-ristyle; perisztilium, oszlopcsarnok]. Arh.: 1. în antichitatea elenă, galerie interioară în lungul unui perete, formată de unul sau de mai multe rânduri de coloane aşezate la oarecare distanfă de perete. — 2. A doua curte interioară, închisă şi mărginită de portice, asemănătoare atriului, dar deosebindu-se de acesta, fiindcă era rezervată viefii domestice particulare, în edificiile romane. — 3. în arhitectura modernă, galerie interioară sau exterioară, aşezată în jurul unui edificiu, al unei curfi sau al unei săli, formată de coloane aşezate în lungul zidului. — 4. Ansamblu de coloane cari decorează fafada unui edificiu, şi cari sunt aşezate la oarecare distanfă de zid, formând un spafiu acoperit pe care se poate circula. 2. Perife. Mineral.: Concrefiuni regulate de albit (Na20* A!203*6Si02) cu ortoclaz şi microclin (K20* A|203' 6Si02), înirebuinfate în ceramică drept materie primă pentru fondanfi. 3. Perifeag. Pisc. V. Teag. 4. Periferie [njlOAOHOCHOCTb; perithece; Peri-thezium; perithecium; perithecium]. Bot.: Fructificare care se întâlneşte la ciupercile Ascomy-cetes. Are de obiceiu forma unei -butelii cu un por de deschidere la partea superioară. în interior confine asce cu ascospori. 5. Perl [nepJi; corps cinq; Perl; pearl; perl]. Arfe gr.: Corp de literă de cinci puncte tipografice. 6. Perlă. V. Mărgăritar. 7. Perlă [6ycbi; perle; Perle, Perlenschnur, Perlenfries; pearl; gyongy, gyongyfiizer]. Arh.: Element decorativ de forma unei sfere mici, folosit pentru decorarea unor muluri (de ex. a baghetelor). Perlele se folosesc aşezate în lungul mulurilor pe cari le decorează, fie alăturate ca un şireag de mărgele, fie aşezate alternativ cu alte elemente decorative. Âu fost folosite mult în arhitecturile elenă şi romano-bizantină. s. Perlă de borax [6ypoBan 5KeMHy}KHHa; perle de borax; Boraxperle; borax bead; borax-gyongy]. Chim.: Grăunte de borax, folosit într'o probă chimică pentru identificarea anumitor metale, prin topirea lui cu substanfa de cercetat, obfinându-se colorafii caracteristice diferitelor metale. 9. Perlano. Vops,; Amestec format dintr'un uleiu sulfonat şi un solvent. E un produs folosit în albitorie şi în vopsitorie, ca agent de înmuiere şi pentru degresarea şi curăfirea lânii. (N. C.). io. Perlif [nepJiHT; perlite; Perlit; perlite; perlit]. Mineral.: Rocă sticloasă, riolitică, cu textura per-litică, produsă prin răcire şi caracterizată printr'un sistem de crăpături sferoidale, prin efectul cărora roca se debitează în mici perle. n. Perlită [nepjiHT; perlite; Perlit; perlite; perlit]. Metl.: Eutectoidul sistemului fier-cementită, care se formează prin descompunerea austenitei, la temperatura corespunzătoare punctului A rt (v. Diagrama fier-carbon). Perlita pură care se separă I în ofelurile carbon eutectoidice confine cca0,87%C~ Ofelurile hipoeutectoîdice sunt formate din perlite cuprinsă în masa de cristale primare de ferită; îr> ofelurile hipereutectoidice, cristalele primare sunt* de cementită. Prin răcire normală, lentă, se formează perlita tipică (perlită lamelară), care este un agregat cristalin format din lamele alternate de ferită şi cementită, şi care are, la microscop, aspectul de-amprente digitale (v. sub Ofel, planşa Elemente structurale ale otelului carbon, fig. d). — La recoacere la temperaturi sub Ar± şi foarte apropiate de acest punct, şi la răcire foarte lentă dela? această temperatură, cementită nu mai apare sub formă de lamele, ci sub formă de globule (v. sub Ofel, planşa Elemente structuralea le ofelului carbon fig. b), iar perlita formată e o perlită globulară, mai pufin dură decât cea lamelară. — La descompunerea austenitei din ofelurile subeutec-toidice, printr'o răcire bruscă, se formează sorbită, care este o perlită cu*1amele foarte fine, abia* vizibile la microscop./ 12. ~ globulară [rJloâyJlflpHbiH nepjiHT; perlite globulaire; kugeliger Perlit; globular perlite;; szemcses perlit]. V. sub Perlită. îs. ~ lamelară [nJiacTHHHaTbiH nepjiHT; perlite lamellaire; lamellarer Perlit; lamellar perlite;. lamellâs perlit]. V. sub Perlită. 14. ~ sorbifică: Sin. Sorbită (v.). 15. Perlifîc, ofel V. Ofel perlitic. îs. Perlitică, fontă V. Fontă perlitică. 17. Perlitică, siructură V. Structură perlitică.. îs. Permalloy. Metl.: Aliaj de fier şi nichel, cu. un confinut de 35-••90% nichel, cu o permeabilitate magnetică mult mai mare decât cea a fierului pur. Procentul de nichel dintr'un permalloy-se indică prin cifra care-i însoţeşte numele (astfel, permalloy 78 conţine 78% nichel). Cele mai importante tipuri de permalloy sunt: permalloy 45 (cu o permeabilitate relativă inifială pfo=2500, o» permeabilitate relativă maximă'Pm= 25000, o forţă coercitivă Hc= 300 mOe, o inducfie de saturaţie* Bs= 16000 G, o rezistivitate electrică p = 50jiQcm şi un punct Curie 7^=440°) şi permalloy 78 (cu ţiro=8000; prm = 100 000; Hc= 50 mOe; £s=10000 G; p= 16 cm şi Tc=580°), folosit ca miez feromagnetic, primul la transformatoare şi la relee, iar cel de al doilea, la relee. (N. C.).- 19. Permalux. Ind. cc.: Sarea de diortotolilgua-nidină a boratului de pirocatechină. — E un antioxidant întrebuinfat în industria cauciucului. (N. C.). 20. Permanax. Ind. cc.: Produs întrebuinţat ca^ antioxidant în amestecurile de cauciuc. (N. C.). 21. Permanganafi [nepMaHraHaTbi; perman-ganates; Permanganate, ubermangansăure Salze; permanganates; permangânâtok]. Chim.: Sărurile acidului permanganic (HMnOj, care e cunoscut numai în solufie apoasă. Permanganafii se prepară, fie prin acfiunea unui acid asupra manga- 445 mafilor (cari se obfin prin topirea unui amestec -de piroluzit pulverizat cu nitratuj metalului respectiv), fie, în cazul permanganafilor* alcalini, disolvând manganafii în apă, prin care se trece *un curent de bioxid de carbon. — Sunt săruri stabile, solubile în apă, dând o colorafie roşie-violetă, care trece în verde sub acfiunea alcaliilor, cu formare de manganati. Solufiile permanganafilor se decolorează cu uşurinţă (în special la cald şi în prezenfa acidului sulfuric), sub acfiunea sub-■stanfelor reducătoare (de ex. acidul sulfuros sau :sulfhidric), a sărurilor feroase, sau a substanfelor organice. Sub acfiunea acidului clorhidric, des-•voltă clor, iar sub acfiunea acidului sulfuric, des-'voltă oxigen. Permanganafii folosifi mai mult sunt: Permanganatul de argint, AgMn04; se prezintă sub formă cristalină sau sub formă de pulbere de coloare brună, cu reflexe metalice ;e pufin solubil în apă. Confine cca 47% argint; e folosit în medicină. Permanganatul de bismut, Bi(Mn04)3; e folosit ca antiseptic. Permanganatul de calciu, Ca(Mn04)2; se obfine prin electroliza unei solufii de permanganat de potasiu sau de sodiu, în prezenfa unei sări de calciu; se prezintă sub formă de cristale, de coloare violetă închisă, şi e uşor solubil în apă; e folosit la epurarea apei potabile, ca agent oxidant la imprimarea fesăturilor şi în industria chimică organică, iar în medicină, ca antiseptic energic. Permanganatul de potasiu, KMn04; se obfine iopind hidroxidul de potasiu cu bioxid de mangan pur, natural sau recuperat din prepararea altor produse (de ex. din fabricarea zaharinei); se ■tratează produsul obfinut cu aer (sub presiune), pentru a ajuta formarea manganatului; apoi se disolvă într'o solufie diluată de hidroxid de po-1asiu (obfinută din apele-mame în electrolize şi dela cristalizare); solufia obfinută se filtrează şi e supusă electrolizei, când manganatul se trans-HoiTna în permanganat, care se-separă pfm răcire, prin centrifugare şi uscare. Produsul rezultat conţine 97-*-98% permanganat de potasiu, care, recristalizat, devine pur (99 • • • 100%). Din deşeuri (apele de spălare şi de reziduu dela electroliză) se recuperează carbonatul de potasiu, care poate ti transformat în hidroxid de potasiu. în această metodă de fabricafie, penfru transformarea manganatului în permanganat se poate folosi şi bioxid de carbon. în altă metodă se prepară manganat de sodiu (topind hidroxid de sodiu cu azotat de sodiu şi bioxid de mangan), care sa transformă în permanganat sub acfiunea clorului; solufia de permanganat de sodiu obfinută, tratată cu ciorură de potasiu, trece în permanganat de potasiu. — Produsul se prezintă sub formă de cristale prismatice, de coloare roşie-rubinie închisă, cu reflexe metalice; e solubil în apă (cca 4% la 10°, 6% la 15°, 20% la 60° şi 33% la 100°), cum şi în acid acetic glacial, în acetonă, alcool metilic, piridină, amoniac lichid, etc.; solufiile sunt colo-rale intens în roşu-violaceu; fiind încălzit peste 240°, degajă oxigen; tratat cu acid sulfuric concentrat, se transformă în heptoxid de mangan, care e un lichid uleios, un oxidant puternic, aprinzând hârtia, alcoolul, etc., şi care, încălzit la cca 45°, explodează cu uşurinfă. Datorită pro-prietăfii sale oxidante, permanganatul de potasiu e folosit în industrie pentru albirea firelor, a fesăturilor, a pieilor tăbăcite, etc., cum şi la vopsirea şi imprimarea produselor textile; e folosit în industria chimică organică la prepararea unor substanfe (zaharină, explozivi, etc.), pentru purificarea alcoolului, a acidului acetic, a uleiurilor şi a grăsimilor; în industria lemnului, pentru a-l colora; în chimia analitică; e folosit, de asemenea, la extracfia aurului, în metalurgie, in medicină şi în chirurgie, ca antiseptic şi desinfectant. Permanganatul de sodiu, NaMn04*fH20; se obfine prin topirea hidroxidului de sodiu cu bioxid de mangan şi azotat de sodiu, sub acfiunea oxidantă a clorului. Are proprietăfi asemănătoare cu ale permanganatului de potasiu, fiind folosit, uneori, ca înlocuitor al acestuia. Permanganatul de zinc, Zn(Mn04)2+6 HaO; se prepară prin acfiunea permanganatului de bariu, în solufie, asupra unei solufii concentrate de sulfat de zinc, încălzind, la temperatură joasă, până la cristalizare; se prezintă sub formă de cristale higroscopice, foarte solubile în apă, de coloare roşie închisă; solufia de permanganat de zinc se descompune uşor la lumină, la ^er şi la umezeală, formând oxid de zinc şi oxid de mangan; e un oxidant puternic. E folosit în medicină, pentru tratarea uretritei, şi, ca antiseptic, înoculistică. 1. Permanganomefrie: Sin. Manganometrie (v.). 2. Permeabilitate [npoHHiţaeiviocTb; permea-bilite; Durchlăssigkeit; permeability; permeabifitâs, âtbocsâto-kepesseg]. F/z.: Termen comun pentru permeabilitate în scurgere moleculară (v.) şi pentru permeabilitate în scurgere vâscoasă (v.). 3. ~ în scurgere moleculară [npoHHijae-MOCTb B MOJîeKyJiHpHOM' CTOKe; permea-bilite en ecoulement moleculaire; Durchlăssigkeit im molekularem Ausfiufj; permeability in molecular flow; permeabilitâs a molekulâris âram-lâsban]. Fiz.: 1. Proprietatea unui mediu poros care are canale de dimensiuni transversale mai mici decât liberul parcurs mediu al moleculelor unui gaz sau ale unor vapori, de a permite să treacă prin el, cu o vitesă mai mică sau mai mare, gazul sau vaporii considerafi, când sunt supuse unei densităţi de volum date a forfei. — 2. Câtul dintre debitul prin unitatea de arie transversală, şi densitatea de volum a forfei (/=—grad p, unde p e presiunea) care se exercită asupra unui gaz sau asupra unor vapori, într'un mediu poros care are canale de dimensiuni transversale mai mici decât liberul parcurs mediu al moleculelor gazului sauale vaporilor considerafi. Permeabilitatea în scurgere moleculară km este egală cu câtul unei constante am a materialului poros, prin mărimea RT/M, în care R e constanta gazului perfect, T e tem- 446 peratura absolută, iar M e masa moleculară a gazului, respectiv a vaporilor: şi deci: —k^ grad p—---------grad p. *1/^1 V M Faptul că permeabilitatea moleculară depinde, la mediu poros dat, numai de masa moleculară a gazelor, respectiv a vaporilor, permite să se separe prin difuziune gazele sau vaporii de mase moleculare diferite dintr'un ameslec. în acest fel s'a separat, de exemplu, fluorură de uraniu 235 de fluorură de uraniu 238. i. Permeabilitate în scurgere vâscoasă [npo-HHIţaeMOCTbB BH3KOM CTOKe; permeabilite en ecoulement visqueux; Durchlăssigkeit im zăhflussi-gem Ausflufj; permeability in viscous flow; per-meabilifâs a nyulos âramlâsban]. Fiz.: 1. Proprietatea unui mediu poros, care are canale de dimensiuni transversale mai mari decât Oberul parcurs mediu al moleculelor unui fluid, de a permite să freacă prin e|f cu o vitesă mai mică sau mai mare, fluidul considerat, de viscozitate dinamică dată, când e supus unei densităfi de volum date a forfei. — 2. Produsul ks al viscozităfii dinamice p, a unui fluid, prin câtul dintre vitesa lui de filtrare stafionară vs printr'un mediu poros, şi densitatea de volum ţ a forfei care se exercită asupra fluidului (permeabilitatea mediului poros): ks = Vj- Dacă p este presiunea în fluid, y e greutatea lui specifică şi g e acceleraţia gravitafiei, densitatea de volum a forfei e f=yg—grad p, şi vitesa stafionară de filtrare vs a fluidului de viscozitate dinamică ji, prin roca de permeabilitate ks, este ks »,=—Ofs-g*■«*/>). în sistemul CGS, permeabilitatea se măsoară în centimetri pătrafi. în practică se foloseşte unitatea darcy, egală cu 10 8 cm2, definită ca fiind debitul în cm3/s, dintr'un fluid ipotetic, de viscozitate dinamică 1 cP (1 centipoise), pe care mediul poros îl lasă să se infiltreze printr'o secfiune brută transversală de trecere, de 1 cm2, sub acfiunea unui gradient de presiune de 1 at/cm. Permeabilitatea depinde, în mică măsură, şi de natura fizicochimică a fluidului filtrant, mai pufin în cazul gazelor, şi mai mult în cazul unor lichide. Permeabilitatea mediilor anisotrope e un ten-sor (v.) de ordinul al doilea ks, simetric; acesta asociază fiecărei orientări v (normale pe secfiunile cari se pot practica într'un punct dat al mediului poros) câte un vector k^, care nu are, în general, orientarea v. Dacă se înfelege prin produsul ksf vectorul care are orientarea vectorului ksyfl asociat orientării v a forfei /, şi are valoarea absolută ksv'f, vitesa stafionară de filtrare a fluidului prin» mediul poros are expresiunea K - K ®*=-/ = T(T«-gradp). F- H* Se numeşte permeabilitate absolută permeabilitatea ka, măsurată cu un gaz pur, departe de punctul critic, cu o epruvetă de mediu poros ale cărui spăfii goale nu confin niciun fluid străin de fluidul de măsură, la presiuni medii destul de înalte pentru reducerea la valoare neglijabilă a efectului de alunecare (v. S;v. şi Pierdere prin alunecare). Se numeşte permeabilitate efectivă a unui mediu poros, la o anumită temperatură şi |a o anumită saturafie, permeabilitatea ke, măsurată cu un fluid oarecare,/ pe o epruvetă de mediu poros saturat parfial.; cu acest fluid, în condifiuni de temperatură şi de presiune oarecari, dar cart asigură prezenfa fluidului respectiv sub forma unei faze unice, la presiunea, temperatura şi de saturafia respectivă. Raportul kf — kjka este numit permeabilitate relativă a mediului poros, fafă de fluidul respectiv, în condifiunile de temperatură, fde [presiune şl de saturafie respective. 2. ~ pentru aer, a unui izolant termic [B03-AyxonpoHHiţaeMOCTb TepMHnecKoro H30-jmpyiomero MaTepnaJia; permeabilite â l'air d’un isolant thermique; Luftdurchlâssigkeit eines thermisches Schutzmittels; air permeability of a thermic insulaiing material; egy hoszigetelo legat-bocsâtâsi kepessege]. Termof.: Proprietatea unui izolant termic de a permite trecerea prin porii să* a aerului cald sau rece. E o proprietate nedorită, din cauza pierderilor de căldură provocate şi din cauza condensărilor de vapori din aer, în izolant, cari îl atacă şi, eventual, îl distrug. Efectele ei se micşorează prin presarea, polisarea, lăcuirea sau chituirea suprafefei izolantului. 3. Permeabilitate magnetică [MarHHTHan npo-HHlţaeMOCTb; permeabilite magnetique; mag-netische Durchlăssigkeit, magnetische Permea-bilităt; magnetic permeability; mâgneses permea-bilitâs]. Magnf.: Termen comun pentru permeabilitate magnetică absolută (v.) şi pentru permeabilitate magnetică relativă (v.). 4. ~ magnetică absolută [a6cojiîOTHaH Mar-HHTHan npOHHIţaeMOCTb; permeabilite magnetique absolute; absolute magnetische Durchlăssigkeit, absolute magnetische Permeabilităt; absolute magnetic permeability; abszolut mâgneses permeabilitâs]: Mărime caracteristică unui material (mărime de material) p, al cărei produs prin intensitatea locală H a câmpului e egal cu inducfia magnetică (v.) locală B: B~\iH. Este proporfională şi cu valoarea reciprocă a factorului fizic care exprimă, în „legea" lui Coulomb, influenta mediului omogen şi isotrop asupra forţei care s'ar exercita între părfile unor corpuri cu două sarcini magnetice (de polarizafie) punctiforme. — Permeabilitatea magnetică absolută a mediilor anisotrope e un tensor de ordinul al doilea (ca şi susceptibilitatea lor magnetică), şi anume tensorul de ordinul al doilea al cărui produs (contractat) prin intensitatea câmpului magnetic e egal cu inducfia magnetică. 1. Permeabilitate magnetică diferenfială [ahcJ)-(JepeHiţHajibHaH MartraTHan npoHHiţaeMOCTb; permeabilite magnetique differentielle, differen-tielle magnetische Durchlăssigkeit;differential magnetic permeability; diferenciâiis mâgneses permea-bilitâs]: Mărime de material a unui material isotrop, egală cu limita câtului dintre variafia inducfiei magnetice şi variafia corespunzătoare a intensităfii câmpului magnetic, când aceasta din urmă tinde către zero. 2. ~ magnetică inifială [Hcxo/ţHan MarHHT-Han npOHHIţaeMOCTb; permeabilite magnetique iniţiale; magnetische Anfangsdurchlăssigkeit, magnetische Anfangspermeabilităt ;* iniţial magnetic permeability; iniciâlis mâgneses permeabilitâs]: Mărime de material a unui material isotrop, egală cu limita permeabilităfii magnetice normale, când intensitatea câmpului magnetic tinde către zero. s. ~ magnetică normală [HopMaJibHan Mar-HHTHan npOHHlţaeMOCTb; permeabilite magnetique normale; gewohnliche magnetische Durch-lâssigkeit; normal magnetic permeability; normâlis mâgneses permeabilitâs]: Mărime de material a unui material feromagnetic, egală cu câtul dintre inducfia magnetică şi intensitatea câmpului magnetic, într'un punct al curbei de comutafie la care se referă. 4. ~ magnetică relativă [othocHTejibHan MarHHŢHaa npOHHiţaeMOCTb; permeabilite magnetique relative; relative magnetische Permea-bilitât, relative magnetische Durchlăssigkeit; relativemagneticpermeabitity; retatrv mâgneses permeabilitâs]: Mărime de material egală cu câtul permeabilităfii magnetice absolute a unui material prin permeabilitatea magnetică absolută a vidului. Permeabilitatea magnetică relativă (subunitară) a materialelor diamagnetice şi (supraunitară) a materialelor paramagnetice e practic independentă de intensitatea câmpului magnetic, dar permeabilitatea magnetică a materialelor fero-magnefice variază mult cu intensitatea locală a câmpului magnetic. PernteaWlitatef. magnetică relativă a ofelurilor moi are valoarea de 100•■•500 penfru intensităfi foarte mici ale câmpului magnetic (v- Permeabilitate magnetică inifială), creşte apoi odată cu intensitatea câmpului, atinge un maxim de 2000*•• 5000 pentru ofelurile curente, şi până la 20000 în unele cazuri, pentru a scădea apoi şi^ a tinde către unitate, când creşte intensitatea câmpului (v. Saturafie magnetică). De obiceiu, maximul permeabilităfii magnetice relative corespunde unei intensităfi a câmpului cu cca 30% mai mare decât intensitatea câmpului magnetic 447 coercitiv (v. sub Magnetism), şi acest maxim este aproximativ egal cu câtul remanenfei magnetice adevărate (v.) prin dublul intensităfii câmpului magnetic coercitiv. Valoarea permeabilităfii magnetice relative a materialelor prezintă interes în aplicafiile lor în electrotehnică. Permeabilitatea magnetică relativă a substanfelor anisotrope e un tensor de ordinul al doilea, ca şi susceptibilitatea lor magnetică (v. şi sub Permeabilitate magnetică absolută). 5. ~ magnetică reversibilă [o6paTHMan Mar-HHTHan npOHHlţaeMOCTb; permeabilite magnetique reversible; reversible magnetische Durchlăssigkeit; reversible magnetic permeability, incremental permeability; reverzibilis mâgneses permeabilitâs]: Permeabilitatea magnetică diferenfială corespunzătoare unui ciclu de magnetizare reversibilă a unui material feromagnetic. Pentru ca un cicju de magnetizare să fie reversibil, trebue ca inducfia magnetică să varieze foarte pufin în jurul unei valori medii. Permeabilitatea magnetică reversibilă e egală pentru toate ciclurile cari se descriu în jurul aceleiaşi valori mijlocii a inducfiei magnetice, şi e mai mică decât permeabilitatea, la aceeaşi inducfie magnetică, pe ciclul de magnetizare ireversibil (v. sub Magnetism). 6. Permeamefru [nepMeaMeTp; permearhetre; Permeameter; permeameter; permeameter].Magn/.; Instrument pentru măsurarea permeabilităfii magnetice a materialelor. Permeabilitatea magnetică poate fi determinată* fie magnetizând materialul în curent continuu, determinând experimental (balistic sau magneto-metric) inducfia magnetică B, şi calculând câmpul magnetic H din forma dispozitivului folosit, pentru a forma câtul B : H, fie magnetizând materialul în curent alternativ, procedeu folosit mai ales la determinarea permeabilităfii reversibile. Dispozitivele experimentale folosite în curent continuu diferă după modul în care se tinde să se elimine corecţiile necesare în calculul câmpulus magnetizant H. Intensitatea câmpului poate fi calculată riguros, dacă eşantionul studiat are forma unui tor pe care este înfăşurat atât solenoidu^ magnetizant, cât şi bobina exploratoare legată în* circuitul galvanometrului balistic de măsură. în practica de laborator, acest dispozitiv nu permite determinări în serie, bobinările trebuind făcute pentru fiecare eşantion în parte. — De aceea se folosesc permeametre cu eşantioane în formă de bare sau de fire. într'un astfel de eşantion, supus unui câmp magnetizant exterior uniform H0, se stabileşte un câmp magnetic demagnetizant, datorit sarcinilor fictive magnetice de polarizafie dela extremităfile sale, câmp demagnetizant care este uniform numai pentru eşantioane în formă de corpuri mărginite de cuadrice. De aceea, în determinările de precizie, aceste eşantioane sunt tăiate în formă de elipsoizi de rotafie. în orice punct al eşantionului, intensitatea rezultantă a câmpului magnetic este H=H0— DM, unde M este polarizafia magnetică sau intensitatea de 448 F magnetizare şi D e un coeficient, numit factor de demagnetizare, a cărui valoare depinde de dimensiunile eşantionului (de raportul dintre axele elipsoidului) şi nu depinde de permeabilitatea materialului. Dificultăfile pe cari le prezintă tăierea precisă a elipso-izilor necesari pentru determinările precise, au făcut ca, în măsurările obişnuite, ei să fie înlocuiţi prin bare sau prin fire. în acest caz, coeficientul D nu mai are aceeaşi valoare pentru toate punctele din interiorul unui eşantion, ci variază dela un punct la altul, şi depinde de susceptibilitatea magnetică a materialului. Valoarea coeficientului D este minimă la mijlocul barei sau al firului, unde se înfăşură pe eşantion bobina de explorare legată de galvanometrul balistic. Pentru a micşora corecţiile în cazul folosirii eşan-tioanelor în formă de fir sau de bară, se folosesc fire sau bare lungi, iar minimul DB al lui D se calculează prin determinări ale câmpului H la mijlocul eşantionului, comparând rezultatul acestor determinări cu valoarea lui H0l calculată din curentul de magnetizare, şi determinând balistic pe M. Se aplică şi corecfii pentru a finea seamă de faptul că sole-noidul de magnetizare nu este infinit lung, şi pentru a finea seamă de câmpul magnetic pământesc. Se fotoseşte; în acest fel, per-meametrul cu fir (v. fig. A). Pentru a elimina corecţiile dato- Permeametru cu fir. F) firul eşantion; P) greutăfi de întindere a firului; rite demagnetizării,se folosesc s) s°len°id de ex- permeametre cu. jug de material j^îTde m'agne'ft permeabil laminat. Eşantionul este zare. standard) sunt prinse între două juguri (v. fig. 8), fie cu eşantionul unic prins într'un jug rectangular (v. fig. C), fie cu eşantionul unic montat între două juguri rectangulare, formând astfel un circuit simetric (v. fig. D). în oricare din aceste dispozitive, reluctanfa jugului se micşorează prin mărirea secfiunii sale. La dispozitivele experimentale în curent alternativ, inducfia maximă este determinată printr'un procedeu de punte, în care se măsoară tensiunea electromotoare indusă într'un arcuit înfăşurat pe eşantionul studiat. Un astfel de permeametru poate fi folosit şi pentru determinarea permeabilităţii reversibile, până la frecvenfe de valoarea audio-frecvenfelor. 1. Permeanfă [MarHHTHâH npoBOAHMOCTb; permeance; magnetischer Leitwert; permeance; mâgneses vezetokepesseg]. F/z.: Valoarea reciprocă a reluctanfei (v.)/ unui circuit sau a unei porfiuni de circuit maghetic. 2. Permendur. MeţL, Elf.: Aliaj de fier şi cobalt, uneori cu mici cantjtafi de vanadiu, cu polarizafie magnetică (intensitate de magnetizare) remanentă, folosit pentru electromagnefi şi pentru diafragme telefonice.* Permendurul cu 50% Fe şi 50% Co, are o permeabilitate relativă inifială = 800; o permeabilitate relativă maximă [im = 5000; un câmp magnetic coercitiv (forfă coercitivă) Mc = 2000 mOe; o inducfie de saturafie Bs = 24500 G, un punct Curie Tc— 980°, şi o rezistivitate electrică p = 7{i Q cm. (N. C.). 3. Permetivitate [a6cojnoTHaH AH3JieKTpn-HeCKan iIOCTOHHHafl; permettivite; Dielektrizităts-konstante; permittivity; dielektromos âllando]. El.: Constantă dielectrică; termen comun pentru constantă dielectrică absolută (v. Dielectrică, constantă ~ absolută) şi consiantă dielectrică relativă (v. Dielectrică, constantă ~ relativă), prima fiind egală cu produsul celei de a doua prin perme-tivitatea absolută a vidului (v. Dielectrică, constanta ~ absolută a spafiului vid). Sin. Permitivitate. 4. ~ absolută. V. sub Permetivitate. Permeametre. B) permeametru cu două .juguri; C) permeametru cu jug rectangular; D) permeametru cu două juguri rectangulare; £), E') eşantioane; J), }’) juguri; S), S') solenoizi de explorare; M),/VT) soienolzi de magnetizare; L) solenoid compensator! b) solenoid de control al magnetizării uniforme. 5. ~ absolută a vidului. V. sub Permetivitate. e. ~ relativă. V. sub Permetivitate. montat într'un circuit închis, fie astfel încât două eşantioane (de ex. cel cercetat şi un eşantion 449 1. Permian [nepMHaHOBbiH npyc; permien; Perm; Permian; permian]. Geol.: A cincia şi ultima perioadă geologică a erei Paleozoice (v. tabloul Geologice, subdiviziuni ~). Din punct de vedere paleontologic, Permianul este caracterizat prin desvoltarea mare a reptilelor, prin răspândirea stegocefalilor, aparifia amonifilor. 8rahiopodele sunt în regres. Dispar trilobifii. în privinfa florei, se constată, începând din Permianul superior, o predominare a gimnospermelor asupra criptogameior vasculare. Depozitele permiene sunt desvoltate sub două tipuri principale de facies, şi anume: Un facies continental şi de mare internă, desvoltat mai ales în Europa centrală şi reprezentat în partea foazală printr'o gresie roşie (Rotliegendes) continentală, iar la partea superioară prin dolo-mite (Zechstein); un facies marin pelagic, desvoltat în Alpi, în URSS, în Sicilia, în Nordul Indiei, în Himalaia, etc., reprezentat prin calcare neritice cu brahiopode, fusuline, coralieri, şi prin calcare batiale cu amonifi. Numirea de Permian derivă dela un sistem de strate format dintr'o succesiune puternică de gresii şi marne roşii marine, bine desvoltată în regiunea Perm, din URSS. 2. Permiană, perioada ~ . Permian. 3. Perminvar. Metl., Elm.: Aliaj din grupul de aliaje ternare fier-nichel-cobalt, de exemplu aliajul cu compozifia 30% Fe, 45% Ni şi 25 % Co, caracterizate prin permeabilitate magnetică constantă în câmpuri magnetice slabe, şi prin pierderi mici prin istereză; la valori mici ale câmpului, curba lui de istereză are o gâtuire inifială caracteristică (v. fig.), care dispare la sooa 'WQQ 7 ' 3000 / / m mo n J / / J / -t -0+ 1 2 3 4 s magnetizarea în câm- Intensitatea câmpului înoeriten puri magnetice puter- nice. E folosii în tehnica Curba de isferff a Permin' telecomunicaţiilor, de varu u ’ exemplu la amplificatoare, la bobine de krarupi-zare, etc. (N.C.). 4. Permifanfă electrică [AHSJieKTpHHecKan noCTOHHHafl; permittance electrique; Dielektrizi-tâtskonştante; dielectric constant; dielektromos âlland6].;El.: Sin. Permetivitate (v.), Permitivitate, Constantă dielectrică (v. Dielectrică, constantă ' absolută, Dielectrică, coQstaiffă ^relativă). 5. Permifivifaie: Sin. Permetivitate (v.). e. Per mo- Carbonifer [nepM0-KaMeH0yr0Jib-HblH;,permo-carbonrfere; Permo-Karbon; permo-carboniferous system; permo-karbon]. Geol.: Sistem care corespunde perioadelor Carbonifer şi Permran, în regiunile în cari nu este posibil un studiu pentru fiecare perioadă în parte. 7. Permutări [nepMyTaiţHH; permutations; Per-routationen; permutations; permutâciok, felcsere-lesek]. Mat.: Aranjamentele cari se pot forma cu p obiscte distincte, luate toate odată, astfel încât două astfel de aranjamente să difere numai prin ordinea obiectelor. Numărul permutărilor este dat de produsul primelor p numere întregi consecutive: 1.2.3--/(p— 1 )p. Se numesc permutări cu repetifie permutările a p obiecte în cari fiecareobiect poate fi repetat de un număr oarecare de ori. De exemplu, unul de a ori, altul de p ori, etc...., ultimul de X ori, şi astfel încât să fie satisfăcută relafia p\ a-hgH------{-X = p. Numărul lor este——7——■ a I p 1 • • -A I s. Permufif [nepMyTHT; permutite; Permutit; permutite; permutit]. Ind. chim. sp.: NagO • A|?03 • nSi02 • mH20. Silicat dublu de sodiu şi aluminiu hidratat, în forma unui produs sticlos, obfinut prin topirea cuarfului cu caolin şi cu carbonat de sodiu, sau cu sulfat de sodiu şi cu cărbune, care, tratat cu apă, după granulare, trece într'o masă poroasă albă-gălbuie. Se prepară şi pe cale umedă, prin adăugire de silicat de sodiu într'o solufie caldă de aluminat de sodiu. Are proprietatea de a-şi schimba ionii de sodiu cu ionii altor metale, fiind deci un schimbător de cationi (v. S. Cationit)/ în contact cu apele naturale cari confin săruri de calciu şi de magneziu (apele dure), îşi schimbă ionii de sodiu cu cantităfi echivalente de ioni de calciu, respectiv de magneziu; de aceea, permu-titul se foloseşte la reducerea durităfii apelor de alimentare a căldărilor, şi a apelor industriale (v. Epurarea apei). După ce permutitul a primit ioni de calciu, fiind tratat cu o solufie de ciorură de sodiu, ionii de calciu sunt din nou înlocui}i cu ioni de sodiu; se regenerează astfel şi poate fi folosit din nou. Acest schimb de ioni poate fi repetat de mai multe ori. Prin tratarea permutitului de sodiu cu solufiile apoase ale sărurilor altor metale se obfin per-mutifii respectivi. Permutitul de cobalt are acfiune catalitică la îndepărtarea oxigenului din apele de căldare. Pentru îndepărtarea urmelor de fier şi de mangan din ape se foloseşte un permutit cu mangan, preparat din permutit de sodiu tratat cu o sare de mangan, şi oxidat ulterior cu permanganat de potasiu. Regenerarea masei se face, de asemenea, cu o solufie de permanganat. — Se prepară şi alfi permutifi, pe bază de cromit de sodiu, sau de oxid de vanadiu, de magneziu, nichel, cobalt, etc.f şi acid silicic, cari sunt folosifi la reducerea durităţii apelor, sau drept catalizatori. * 9. Perna. Paleont.: Lamelibranhiat anisomiar, cunoscut din Jurasic până astăzi, care are cochilia turtită, cu linie cardinală alungită şi umbone mic. Ligamentul este concentrat în diferite puncte de pe aria ligamentară, care are numeroase ca-vităfi în cari intră îngroşerile ligamentului. Nu prezintă dentifie; are stratul sidefos gros. Perna Mulleti este o specie neocomiană, P. Soldani este caracteristică pentru Oligocen. Speciile actuale trăiesc în mări calde. 10. Pernă de apă. Hidrot. V. Saltea de apă. u. Pern&de cauciuc. Metl.V. Tampon de cauciuc. 29 450 1. Pernă de taiere [peseiiţ; coussin coupeur; Schneidkissen; cutting cushion; vâgopârna]. Ind. st. c.i Placă de lemn căptuşită cu pâslă, montată pe platforma de sus a maşinii Fourcault (v. Maşinile-unelte de deformare plastică din industria sticlei), deasupra ultimei perechi de cilindri, egală cu lungimea cilindrului, folosită pentru tăierea plăcilor de sticlă (a geamurilor). 2. Pernă electrică [9JieKTpHHecKaa noflyniKa; coussin electrique; elektrisches Heizkissen; electric cushion; elektromos pârna]. Elf.: Perna plată, folosită ca termofor, umplută cu o ţesătură moale, în care se găsesc trei fire de rezistenfă, legate printr'un cordon la o fişă electrică* şi având în serie pe ele relee termice de protecfiune, cari întrerup circuitul, când temperatura depăşeşte o anumită limită. Un comutator intercalat pe cordon permite să se folosească separat una, două sau toate trei rezistenfele, pentru a varia puterea absorbită de pernă, şi deci temperatura ei. 3. Pernă pneumatică. Mef/.V.Tampon pneumatic. 4. Pernambuco, lemn de ~ [nepHaM6yK0B0e JţepeBO; bois de Pernambouc; Pernambukholz, Fernambukholz; Pernambuco wood; Pernambukfa]: Sin. Băcan (v.). 5. Pernifă de uns [mepcTHHHaa Ha^HBKa #J1H CMa3KH; tampon de graissage, mouton de graissage; Schmierpolster, Schmierkissen, Schmier-wolle; oii pad, oii waste; kenopârna]. Tehn.: Pernifă confecfionată din fesătură de lână şi de bumbac, montată în cutia de unsoare a unui vehicul de cale ferată. Ea este cusută cu sârmă subfire de cupru şi se montează pe o carcasă metalică (formată dintr'o tablă metalică şi împinsă în sus de resorturi elicoidale sau lamelare), care o apasă pe suprafafa inferioară a fusului. Pernifă serveşte la ungerea fusului; în sistemul de ungere pe jos, firele lungi ale pernifei sug, prin capilaritate, uleiul din rezervorul amenajat în partea de jos a cutiei de unsoare, şi astfel se unge, fusul pe dedesubt. V. fig. sub Cutie de unsoare cu palier de alunecare, pentru vagoane. 6. Peron [neppOH; perron; Freitreppe; terrace, front steps, flight of steps; elolepcso, kullepcso]. Arh.: Platformă amenajată în fafa intrării principale a unei clădiri importante, şi înălfată cu câteva trepte, aşezate în lungul ei, sau şi în părfile laterale. De obiceiu, peronul este acoperit cu o marchiză sau cu un acoperiş susfinut de coloane laterale. 7. Peron [neppOH; quai, perron; Bahnsteig; lor de cale ferată, pentru a uşura urcarea şi co-borîrea călătorilor din trenuri (v. fig.). Nivelul platformei este mai înalt cu cca 20 cm decât nivelul şinelor. Unele peroane sunt construite la nivelul podelei vagoanelor. De obiceiu, suprafefele pe- Peron de cale ferată, cu acoperiş de befon armat, a) peroane; fc>) acoperiş de beton armaf; c) stâlp de befon armat. platform; perron, âllomâsperron]. C. /..* Platformă acoperită sau descoperită, aşezată în lungul linii- Pepon de cale ferată, cu acoperiş metalic, a) peroane; b) stâlpi metalici; c) fermă metalică; d) lanfer-nouri; e) învelitoare d« tablă ondulată. roanelor sunt pavate $u piatră, cu cărămizi (obişnuite sau de klinker),* cu dale de piatră sau cu un strat de beton, de asfalt, etc., sau sunt aplanate printr'un strat de pământ, de nisip sau de sgură, îndesat. 8. Peronină [nepOHHH; peronine; Peronin; pero-nine; peronin]. Chim.: C17H18N02 • (OCH2 • C6H5), HCI. Clorhidrat de benzil-morfină. E o pulbere albă, uşoară, constituită din cristale aciculare. Are gust amar; e solubilă în apă fierbinte, pufin solubilă în alcool, insolubilă în eter şi în cloroform. E un succedaneu al codeinei, folosit în medicină ca hipnotic, sedativ al tusei şi analgezic. Sin. Benzo-morfină. 9. Perowskif [nepOBCKHT; perowskite; Pe-rowskit; perowskite; perowskit]. Mineral.: Titanaf de calciu, natural, cristalizat în sistemul cubic, în cristale asemănătoare celor de leucit. Are duritatea 5,5; d. 4, coloarea cenuşie până la neagră, cu luciu adamantin-metalic. 10. Peroxîd. V. sub Peroxizi. n. Peroxîd de hexarnetilendiarnină [nepoKCH# reKCaMeTHJieH-AHaMHHa; peroxyde d'hexame-thylene-diamine; Hexamethylentriperoxidiamin; he-xametylene-diamine peroxide; hexamethylentriperoxidiamin]. Expl.: N(CH20 — OCH2)3N. Exploziv foarte sensibil, care se prezintă sub formă de ace fine, albe, şi care detonează, fără să se topească, la 138°. E folosit ca exploziv de amorsare sau inifial. Sin. Hexaoximetilendiamină. 12. Peroxid de hidrogen: Sin. Apă oxigenată (v.). 13. Peroxîd, număr de ~ [nepoKCHAOBoe HHCJIO; nombre de peroxide; Peroxidzahl; peroxide value; peroxidszâm]. Ind. pefr.: Numărul de echivalenfi-gram de oxigen activ, confinut în 1000 I benzină. Acest indice se determină prin tratarea benzinei cu o solufie de sulfocianură feroasă în acetonă şi apă, şi titrarea sulfocianatului feric format, cu o solufie titrată de clorură de titan (TiCI3). Sin. Cifră de peroxid. 14. Peroxidarea plăcii pozitive a acumulatorului electric [oKHCJieHHe n0Ji05KHTejibH0H njiac-Thhkh 3JieKTpHHecKoro aKKy MyjiHTopa; per- oxydation de la plaque electrique positive de l'accumulateur; Peroxydieren der positiven elek-trischer Sammlerplatte; peroxidation of the positive plate of an electric accumulator; elektromos akkumulâtor-pozitivlemez peroxidâlâsa]. Elf.: Formarea, prin oxidare, a peroxidului de plumb de pe placa pozitivă a acumulatorului electric cu plumb. 1. Perpxidază [nepOKCH,n;a3a; peroxydase; Pe-roxydase; peroxidase; peroxidâza]. Chim. biol.: Ferment de oxidare indirectă, din clasa desmo-[azelor. Peroxidaza se găseşte în celulele ţesutului vegetal şi în leucocitele din sângele animalelor. Activitatea ei consistă în transmiterea oxigenului, liberat de apa oxigenată, combinaţiilor cu nucleu aromatic, capabile să se oxideze. Hidrogenul liberat este transmis, de peroxidază, apei oxigenate, care, astfel, este descompusă. Acţiunea peroxidazei este coordonată cu acfiunea caţalazei, care descompune peroxizii, punând în libertate oxigenul molecular. Prin aceste sistemei procesul de oxidare biochimică depinde de temperatură, de aerafie, de presiune, cari influenfează în mod specific acfiunea caţalazei şi a peroxidazei. 2. Peroxizi [nepoKCHAbi; peroxydes; Peroxide; peroxides; peroxidek]. Chim.: Oxizi şi anhidride cari confin un atom de oxigen în plus, fafă de oxidul normal. Sunt derivafi ai apei oxigenate (peroxidul de hidrogen), rezultând din înlocuirea hidrogenului acesteia, fie cu doi atomi de metal, de exemplu Na202, Ba02i fie cu radicali organici (R —O—O —R')i de exemplu peroxidul de dietil (C2H5 —O —O —C2H5). în general, rezultă din tratarea solufiilor răcite de hidroxizi, cu apă oxigenată concentrată. Peroxizii mai importanfi sunt: peroxidul de bariu, care se obfine din oxidul de bariu şi oxigen; peroxidul de potasiu, care se obfine prin încălzirea superoxidului de potasiu (K02); peroxidul de sodiu, care se obfine arzând sodiul într'un curent de aer uscat, în vase de aluminiu (care nu este atacat în aceste coediţiuni). Peroxidul de sodiu e un oxidant puternic care formează, după răcire, o masă gălbuie, uşor de pulverizat, care poate fi topită fără să se descompună; amestecat cu substanfe oxidabile (sulf, pulbere de aluminiu, substanfe organice, etc.) şi stropit cu câteva picături, de. apă, se aprinde cu uşurinfă. E folosit în Chimia analitică pentru oxidarea minereurilor de sulf, sau pentru primenirea aerului în submarine, ca şi pentru aparatele de respiraţie cu circuit înch|ş (folosite de pompieri, scafandri). ? ^ Prin acfiunea unui acid puternic, sau cu apă multă, la rece, peroxizii reacţionează cu formare de apă oxigenată. s. Perpendicular [nepneHflHKyjiflpHbin; perpendiculare ; senkrecht, lotrecht; perpendicular; meroleges, fuggelyes]. Geom.: Calitatea a două drepte de a forma un unghiu drept, respectiv calitatea a dpuă plane de a forma un unghiu diedru drept, sau calitatea unei drepte şi a unui Plan de a avea o pozifie relativă în care dreapta 451 e perpendiculară pe două drepte oarecari din pian, cari trec prin punctul în care ea înfeapă planul, 4. Perpendiculară la provă [nepneHAHKyJiflp K HOCy; perpendiculare avant; vorderes Lot; forward perpendicular; hajoorr-fuggely]. Nav. m.: Perpendiculara pe planul de plutire al unei nave, dusă prin punctul dinapoi al etravei, şi conţinută în planul diametral (planul de simetrie al navei). 5. ~ la pupă [nepneHAHKyJiflp k KopMe; perpendiculare arriere; hinteres Lot; after perpendicular; hajofarr-fiiggely]. Nav. m.: Perpendiculara pe planul de plutire al unei nave, dusă prin punctul dinainte al etamboului, şi conţinută în planul diametral (planul de simetrie al navei). e. Perpefuum mobile [nepneTyyM Mo6njie; perpetuum mobile; Perpetuum mobile; perpetuum mobile; perpetuum mobile]. Fiz.: Termen comun pentru perpetuum mobile de prima spefă (v.)f şi pentru perpetuum mobile de a doua spefă (v.). 7. ~ mobile de prima spefă [nepneTyyM MoâHJie nepBOH CTeneHH; perpetuum mobile de premiere espece; Perpetuum mobile erster Art; perpetuum mobile of the first kind; elsofaju perpetuum mobile]: Sistem fizicochimic care ar funcfiona ciclic şi ar efectua, într'un număr întreg de cicluri, lucru mecanic, fără a primi din exterior energie sau căldură. Imposibilitatea de a realiza un astfel de sistem fizicochimic este o consecinfă a primului principiu al Termodinamicei (v.); din acesta rezultă imposibilitatea realizării, atât a acestui perpetuum mobile de prima speţă, cât şi a reciprocului său, adică a unui sistem fizicochimic care să funcţioneze ciclic şi să primească, într'un număr întreg de cicluri, lucru mecanic, fără a ceda în exterior energie sau căldură. s. ~ mobile de a doua speţă [nepneTyyM: M06HJie BTOpoH CTeneHH; perpetuum mobile de seconde espece; Perpetuum mobile zweiter Art; perpetuum mobile of the second kind; mâsod-faju perpetuum mobile]: Sistem fizicochimic care ar funcfiona ciclic şi ar efectua, într'un număr întreg de perioade, lucru mecanic, schimbând căldură cu un singur izvor de căldură (cu ur* sistem fizicochimic de temperatură uniformă). Imposibilitatea de a realiza un astfel de sistem* fizicochimic este o consecinfă a celui de al doilea principiu al Termodinamicei. 3. Perşaj [B36aJiTblBaHHe; perchage; Aufriih-rung mit einer Stânge; bath agitating by pole; felkavarâs]. Metl.: Agitarea unei băi de metal topit, cu o prăjină de lemn verde. Gazele produse prin distilarea lemnului agită baia, o des-oxidează şi ajută la evacuarea gazelor din ea. 10. „Persan" [nepcHflCKHH; persan; perser; Persian; perzsa], Ind. text.: Calitatea unor fesăture de covoare, de a avea bătătura formată din fire înnodate şi tăiate, la o anumită lungime, pe toată suprafaţa covorului. Lungimea de tăiere a firului variază dela covor la covor, şi determină şi calitatea acestuia. 11. „Persan". Agr.: Soiu de pepene galben, cu fructul ajungit, de coloare verde-gălfcuie, cu car- 29* 452 nea verde, pufin gălbuie spre centru, suculentă şi dulce. 1. Perseide [nepcen^bi; Perseides; Perseiden; Perseids; perzeidek]. Astr.: Stele căzătoare din constelafia Perseu, vizibile în fiecare an în lunile Iulie şi August. 2. Perseu [c03Be3AHe riepcen; Persee; Per-seus; Perseus; Perzeus]. Astr.: Constelate din emisfera boreală, compusă dintr'o stea de mărimea a doua (steaua variabilă Algol), patru stele de mărimea a treia, treisprezece stele de mărimea a patra şi numeroase corpuri astrale mici. s. Persiană [jieTHHH CTaBHH; persienne; Som-merladen; outer window-blind; nyâri ablakelotte]. Arh.: Oblon fix sau rabatant, de lemn sau de metal, aşezat la partea exterioară a unei ferestre, şi format din unul sau din mai multe cadre pe cari sunt fixate lamele, paralele şi distanfate între ele, aşezate cu axa longitudinală orizontală şi cu axa transversală inclinată, pentru a permite ventilafia şi iluminarea încăperii, împiedecând vederea spre interiorul ei (v. fig.). Lamelele pot fi fixe (încastrate la capete în părfile laterale ale cadrului), sau pot fi mobile (montate în cadru prin intermediul unor fusuri aşezate axial). Inclinafia lamelelor mobile poate fi variată printr'un dispozitiv format din bare articulate, pentru a se putea varia debitul de aer sau ilumi- Fereastră cu persiene. a) fereastră; b) persiene; c) dispozitiv pentru apropierea şi depărtarea lamelelor persienelor. narea încăperii. 4. Perşii. Vops.: Amestec de carbonat de sodiu anhidru, şi de silicat de sodiu, care intră în compozifia leşiilor folosite la vopsitorie ca mijloc de albire. (N. C.). 5. Persisfenfa imaginilor [n0CT0flHCTB0 H30-•5pa3KeHHH; persistance des images; Bilderbe-stăndigkeit; image persistency; kepâllhatosâg]: Menfinerea unei sensafii vizuale după disparifia imaginii respective de pe retina ochiului, datorită întârzierii refacerii stării inifiale a retinei şi a nervului optic. — Datorită persistentei imaginilor, ochiul vede ca o mişcare continuă succesiunea discretă de imagini cari constitue înregistrarea pe un film cinematografic a mişcării. 6. Personal navigant [sKHliaJK; personnel navigant, personnel de bord; Fahrpersonal; flying personnel, airship personnel; utazo szemelyzet]. Av.: Personalul dela bordul unei aeronave, care, pe baza unei calificări profesionale, exercită, fie o funcfiune de conducere a aeronavei sau în legătură cu securitatea sborurilor, fie un serviciu referitor la călătorii, poşta şi mărfurile îmbarcate, fie misiuni de aviafie utilitară. Din personajul navigant fac parte: pilofii, radiotelegrafiştii şi mecanicii de bord, navigatorii aerieni, stewarzii, prăfui-torii cu insecticid din aviafia pusă în serviciul agriculturii, meteorologii şi fotografii aerieni, etc. Sin. Echipaj (v.). 7. Perspectivă [nepcneKTHBa; perspective; Perspektive; perspective; perspektiva, tâvlat]. 1. Geom.: Capitol al Geometriei proiective, în care se studiază formele corpurilor prin proiecfie conică pe un plan. — 2. Geom., Arh.: Ştiinfa care se ocupă cu studierea metodelor folosite pentru construirea imaginilor obiectelor din natură, prin proiecfie conică pe un tablou plan sau curb, finând seamă de con-difiunile optico-fiziologice în cari se produc în ochiu aceste imagini, sau prin proiecfie cilindrică. în perspectiva lineară, ochii sunt schematizaţi printr'un singur punct, numit centru de proiecfie sau punct de vedere, din care capză nu se poate reda impresia de relief; proiectantele schematizează razele vizuale, iar tabloul, /plan sau curb, schematizează retina ochiului. Peptru ca perspectiva obfinută pe tabloul plan să fie cât mai conformă cu vederea reală, trebue să se respecte următoarele ‘condifiuni (v. fig.): punctul de vedere să fie ales astfel, încât obiectul să fie văzut, în plan orizontal, c Alegerea punctului de vedere şi a tabloului, în plan orizontal. sub un unghiu de cca 37°f şi, în plan vertical/ sub un unghiu de cca 28°; direcfia principală de privire (axa optică a ochiului) să fie îndreptată către centrul geometric al obiectului, după direcfia bisec-toarei unghiului vizual; tabloul plan să fie perpendicular pe direcţia principală de privire. Pentru o vedere în plan orizontal de întindere mare (vedere panoramică) se foloseşte tabloul cilindric, iar pentru o vedere prea apropiată (de ex. pentru o perspectivă de interior) se foloseşte tabloul sferic. După ce s'a construit proieefia conică pe aceste tablouri curbe, aceasta trebue desfăşurată, mai mult sau mai pufin exact, pe un tablou plan. — 3. Imaginea obfinută pe un tablou plan sau curb, prin metodele perspectivei. — Se deosebesc: 1. Perspectivă axonometrică. V. Axonometrică, perspectivă şi sub Perspectivă de convenfie. 2. ~ cavalieră [KaBaJiepcKaa nepcneKTHBa; perspective cavaliere; Kavalierperspektive; cavalier perspective; lovas perspektiva, cavaliere pers-pektiva]. V. sub Perspectivă de convenfie. 3. ~ de convenfie [ycJiOBHan nepcneKTHBa; perspective de convention; konventionnelle Per-spektive; condiţional perspective; konvencionâlis perspektiva]: Perspectivă obfinută printr'o proiecfie cilindrică. în practică, se construeşte, de obiceiu, prin mefode axonometri-cef şi se numeşte perspectivă paralelă, fiindcă păstrează, pe tablou, paralelismul dreptelor din spafiu (v. fig.). Se deosebesc: perspectiva axonometrică, la care construcfia imaginilor se face în raport cu imaginea de pe tablou a unui sistem de axe rectangulare din spafiu, care are cele trei uni-tăfi-imagine neegale (reprezentare trimetrică); perspectiva isometrică, în care toate unităfile-imagine sunt egale, axele-imagine putând să formeze între ele unghiuri egale (de 120°) sau diferite; perspectiva cavalieră, la care imaginea pe tablou a sistemului de axe rectangulare din spafiu are un unghiu drept şi două unităfi-imagine egale. 4. ~ lineară [jiHHeHHan nepcneKTHBa; per- spective lineaire; Linearperspektive; conica! perspective; lineâris perspektiva]: Perspectivă obţinută printr'o proiecfie conică pe un tablou plan, realizată în condifiunile expuse sub* Perspectivă 2. Din punct de vedere geometric, este o suprapunere de perspectivităfi, plan cu plan, ale spafiului, pe un singur plan, numit tablou. Din această cauză, perspectiva obfinută nu constitue o reprezentare biunivocă a spafiului pe un plan; pentru a realiza această reprezentare, se introduce o a doua proiecfie, pe un al doilea tablou (dublă proiecţie). Dubla proiecfie conică constitue metoda de bază a bdicărilor topografice prin metoda aerofotogrartimetrică. Deoarece proiecfia conică păstrează incidenfă, perspectivele dreptelor paralele din spafiu sunt concurente într?un punct, numit punct de fugă (v.), care este imaginea punctului lor comun dela infinit, iar perspectivele planelor paralele pun în evidentă o dreaptă de fugă (v.), care este imaginea dreptei lor comune dela infinit. Astfel, linia orizontului este dreapta de fugă a tuturor planelor orizontale. — Trecerea dela o perspectivă cavalieră la una paralelă oarecare, unltatea-imagine pe Ol fiind aleasă convenabil. 453 După direcfia principală de privire, adică după înălţimea centrului geometric al obiectului faţă de punctul de vedere, se deosebesc următoarele feluri de perspective lineare: 5. Perspectivă ascendentă [BOCXOAfluţan nepcneKTHBa; vision plafonnante; Froschperspektive; ascendentview; beka-perspektiva]: Perspectivă lineară, în care direcfia principală de privire este Clasificarea perspectivelor după direcfia principală de privire; perspectivă ascendentă (sus), perspectivă orizontală (la mijloc)! şl perspectivă descendentă (jos). ascendentă, iar imaginile verticalelor din spaţiu* sunt concurente, pe tablou, într'un punct de fugă situat deasupra liniei orizontului (v. fig.). e. ~ descendentă [HHCXOAflman nepcneKTHBa; vision plongeante, perspective â voi d'oiseau; Vogelperspektive; bird's eye view, top view; ma-dar perspektiva]: Perspectivă lineară, în care direcţia-principală de privire este descendentă, tabloul plan este inclinat, iar imaginile verticalelor din spafiu sunt concurente, pe tablou, într'un punct de fugă situat sub linia orizontului (v. fig.). Sin. Perspectivă din sborul pasării. 7. ~ orizontală [ropH30HTajibHan nepcneKTHBa; perspective horizontale; horizontale Per-spektive; horizontal perspective; vizszintes perspektiva]: Perspectivă lineară, în care direcfia principală de privire este orizontală. Tabloul plan este, în acest caz, vertical, şi deci verticalele din spafiu sunt verticale şi pe tablou (v. fig.). — Din punctul de vedere al metodelor folosite pentru trasarea perspectivelor lineare, se deosebesc; 8. Perspectivă axonometrică (conică).V. Axono-metrie conică. 454 u Perspectivă dependentă [KOCBeHHaniiep-'CneKTHBa; perspective indirecte; gebundene Perspektive; indirect perspective; kozvetitett perspek-iiva]: Perspectivă lineară, la care obiectul şi punctul de vedere sunt date tn dublă proiecfie ortogonală. Tabloul este un plan, care poate fi: însuşi planul vertical de proiecfie (metoda lui Leonardo da Vinci), (v. -fig, 1), un plan de profil (metoda lui Brunelleschi), (v.fig. 2 şi 5), un plan vertical oarecare, sau un plan înclinat. Determinarea perspectivei obiectului din spafiu consistă în construirea intersecfiunilor dintre tablou şi razele vizuale ale punctelor obiectului, reprezentate şi ele în dublă proiecfie. Perspectiva se poate executa punct cu punct (v. fig. 3), sau dreaptă cu dreaptă (v. fig. 4), când se introduc punctele de fugă. 2. ~ directă [npHMaa nepcneKTHBa; perspective directe; freie Perspektive; direct perspective; szabad perspektiva]: Perspectivă a cărei Perspectiva directă a unei prisme drepte, dreptunghiulare, de dimensiuni date, şi care are o muchie verticală dată pe tabloul perspectiv, cu ajutorut punctelor de măsură. metodă de lucru consistă în construirea perspectivei unui obiect dat direct pe tablou, pe care se dă sau se ia, în perspectivă, un număr minim de elemente ale ^ obiectului (v. fig.), şi pe care sunt cunoscute punctul principal (v.) şi cercul de distanfă (v.). Un punct din spafiu se reprezintă pe tabloul perspectiv, — care devine, în acest caz, şi epură de perspectivă, printr'un bi-punct, care poate li construit în două moduri (v. fig.): din perspectiva şi pro- Reprezentarea punctelor din spafiu lecfia ortogonală a Pr'n bipuncte, indicând deîermi-luî pe tablou (coli- narea coordonatelor descriptive, în neare cu punctul ^ncflune de cele perspective. Bl-i. punctul (A a) in raport cu linia ori-principal), sau dm 2onfu|u|i pu'c)u| p^c|pa| p raba. perspectiva lui Şl ferea punctului de vedere pe tablou, perspectiva proiecţiei ortogonale a lui pe planul geometral (amândouă fiind pe o verticală), planul geometral fiind z< h ' ' ( \ 1 li 0 K A a X şi el în perspectivă. Metoda de reprezentare se bazează pe teoria perspectivităfii într'un dublu plan, şi este utilă în următoarele ca-zuri: în construirea detaliilor unui volum pus în perspectivă, printr'o perspectivă dependentă sau printr'o perspectivă de observafie, în Gare caz constitue un mijloc de verificare şi de corectare a construcţiei imaginii (în special în cazul picturii); în restitufia perspectivă; Reprezentarea punctelor dinspafiu în trasarea umbrelor Pr*n bipuncte, indicând determi-la Soare sau la lumâ- narea depărtării de tablou a nare, într'un tablou P“n^ul.ul din ,spat'u- B,ip,uncîul c. n (A\ a ) in raport cu punctul prin- perspectiv Sin. Per- cipa| şi cu cercul de dis)ants. spectivă liberă. — Din punctul de vedere al metodelor folosite pentru întregirea imaginii perspective prin redarea traseelor geometrice mai conforme cu realitatea (mai ales în pictură şi în arhitectură), se deosebesc: 3. Perspecfivă aeriană [B03AyuiHaH nepcneKTHBa; perspective aerienne; Luftperspektive; aer ia I perspective; legi perspektiva]: Partea Perspectivei, care se ocupă cu studiul intensităfii liniilor, al distri-bufiei şi al intensităfii luminii, umbrelor şi colorior, pe o imagine perspectivă, finând seamă de legile propagărîi luminii, de efectele atmosferei, de distanfe, etc. V. Teoria redării. 4. ~ de observafie [Ha6jiK)AaTejibHaH nepcneKTHBa; perspective d'observat ion; Kunstper-spektive; drawing perspective; muperspektiva]: Parte a Perspectivei, care cuprinde regulile desenului după natură, şi nofiuni sumare şi practice de perspectivă directă sau aeriană. — Din punctul de vedere al domeniului de aplicaţie şi a| metodelor speciale de construire a imaginii perspective, se deosebesc: 5. Perspecfivă aeronautică [B03AyiUHaH nepcneKTHBa; perspective aeronautique; aeronauti-sche Perspektive; aeronautical perspective; legha-jozâsi perspektiva]: Perspectiva unei porfiuni mari din suprafafa terestră, luată dintr'un punct de vedere situat la înălfime foarte mare, şi pentru care tabloul plan este foarte înclinat. Exemplu: perspectiva din nacela unui balon. Perspectivele aeronautice se folosesc în aerofotogrammetrie (v.). e. ~ fotografică [c|)OTorpa(|)HHecKaH nepcneKTHBa; perspective photographique; photo-graphische Perspektiye; photographic perspective; fenykepeszeti perspektiva]: Perspectivă obfinută automat, cu ajutorul camerelor fotografice. Se deosebesc perspective fotografice lineare, prin cari se urmăreşte redarea obiectului fotografiat pe un clişeu sensibil, şi perspective fotografice metrice, numite fotograme, prin cari se urmăreşte 455 Scheme pentru perspectiva punctului şi epure de perspectivă dependentă pentru volume. 1) perspectiva punctului, construită prin metoda lui Leonardo da Vinci; 2) perspectiva punctului, construită prin metoda 4ui Brunelleschi; 3) perspectiva unei prisme drepte, dreptunghiulare, cu baza în planul orizontal şi în cadranul J, construită punct cu punct, şi verificată cu ajutorul punctului de fugă; 4) perspectiva unei prisme drepte, dreptunghiulare, cu baza în planul orizontal şi în cadranul /, construită dreaptă cu dreaptă, cu ajutorul a două puncte de fugă; 5) perspectiva unei prisme drepte, dreptunghiulare, cu baza în planul orizontal şi în cadranul /, construită prin metoda lui ^Brunelleschi; H) planul orizontal; V) planul vertical; T) tabloul; ox) linia de pământ; hh’) linia orizontului; O) punctul de ^vedere; P) punctul principal; f) puncte de fugă; în fig. 3 $1 4 s'a luat ca plan orizontal de referinfă însuşi planul orizontal care frece prln O. măsurarea obiectului fotografiat, după imaginea obfinută pe un clişeu sensibil, orientat special, 1. Perspectivă fotogrammetrică [aTbi; persulfates; Per-sulfate; persulphates; perszulfâtok]. Chim.: Me2SOs şi MeS04. Săruri şi esteri ai celor doi acizi per-sulfurici (acidul monopersulfuric şi acidul diper-sulfuric). Persulfafii se conserva în stare uscată, la temperatura camerei. — Sunt agenfi oxidanfi, folosifi în vopsitorie, în albitorie, în medicină, în industria chimică, în fotografie, în galvano-plastie, în panificafie (pentru îmbunătăfirea pro-prietăfilor făinurilor de grâu), etc. 4. Perthit [nepTHT; perthite; Perthit; perthite; perthit]. Minerâl.: Asociafie de ortoză, cu albit, de cele mai multe ori sub formă de şuvife de albit în cristale de ortoză. Structura respectivă, care poate fi primară sau secundară, se numeşte structură perthitică. 5. Perfurbafii atmosferice [aTMOC(|)epHbienep-Typ6aiţHH; perturbationS atmospheriques; atmo-sphărische Storungen; atmospheric disturbances; legkori zavargâsok]. Mefeor.: Ansamblul de fenomene atmosferice concomitente, cari constitue o individualitate fizică bine definită şi cari produc _şcbimbama în rău a vremiL Depresiunea mobilă, frontul cald şi cel rece., nucleul isalobaric şi sistemul noros reprezintă aspecte diferite ale perturbaţilor atmosferice. Diferitele mase de aer, în contact, se deplasează cu vitese diferite şi, fiindcă nu au aceeaşi densitate, nu se amestecă îndată ce se încalecă, rămânând separate prin zone de transifie, mai groase sau mâi subfiri, numite suprafefe frontale. în general, aceste suprafefe au o pantă foarte mică (1/100). ca/d ZV///7//////////////7/77S 7777//7/7777/77t777///> 1 2 Fronturi, f) front cald; 2) front rece. Suprafefele frontale intersectează suprafafa Pământului după linii cari se numesc fronturi. Ele . intersectează şi suprafefele „paralele" cu cea a Pământului (fronturi în înălfime). Când deplasarea se face sub impulsul aerului cald, frontul se numeşte front cajd; iar când aerul rece ^pătrunde ca o pană sub cel cald, frontul şe numeşte tront rece. Figurile reprezintă suprafefele frontale,, la un front cald şi la unul rece (secfiuni verticale). Trecerea fronturilor printr'o regiune este însofită de fenomene de condensare şi de precipitafii fiindcă, prin urcarea sa de-a-lungui suprafefei unui front cald, aerul cald se răceşte prin destindere adiabatică (frânată în parte de unele schimburi de căldură cu mediul înconjurător)* iar vaporii se condensează, formând o masă noroasa din care cade o ploaie liniştită şi fină. Prin pătrunderea aerului rece sub suprafafa unui front rece,, aerul cald este împins în sus, formând, prin destindere adiabatică, nori de instabilitate, cu o mare extensiune verticală, generatori de averse şi de manifestafii electrice. Precipitafiile cad la sol numai în regiunea geografică ocupată de masele reci. Precipitafiile cari însofesc frontul cald se întind pe o distanfă de 300 km în fafa frontului, iar aversele frontului rece, pe o distanfă de 70 km în spatele frontului. — într'o depresiune mobilă, frontul cald e asociat cu un front rece. — întersecfiunea cu solul a unei suprafefe de discontinuitate care există în interiorul unei mase de aer rece, în spatele frontului rece, se numeşte front rece secundar. Suprafafa se formează din cauza neomogeneităfilor cari există în masa rece. — întersecfiunea cu solul a suprafe[ei de discontinuitate dintre aerul polar şi cel temperat, se numeşte front polar. El se situează în jurul calotelor polare, între latitudinile de 45 şi 70°. Cel din emisfera boreală se numeşte front arctic. — Întersecfiunea cu solul a suprafeţei de discontinuitate care separă aerul tropical de aerul temperat, se numeşte front tropical. — Pentru studiu! pozifiei şi al proprietăţilor fronturilor se folosesc hărfile sinoptice, secfiunile verticale în atmosferă (construite cu datele obfinute din sondajele aerologice), hărfile de topografie absolută şi relativă, şi diagramele aerologice (ultimele, ca mijloc de calcul termodinamic). în emisfera boreală, depresiunea mobilă, este formată dintr'o masă de aer cald, pătrunsă, sub forma unei limbi, într'o masă de aer rece. Masele aparfin curenfilor generali, unul de NE, de origine arctică sau polară (şi deci rece şi uscat)* celălalt de SV, de origine tropicală (şi deci mai cald şi mai umed). Limba de aer cald este separată de aerul rece printr'o suprafafă frontală a cărei intersecfiune cu solul formează un front cald la E, şi un front rece la V. Deoarece vitesa curentului tropical este superioară vitesei curentulur arctic, limba de aer cald se deplasează în sensul curentului, dela SV spre NE. Cele două fronturi ale depresiunii sunt însofite de precipitafii. Direcfia vântului într'o depresiune este îndreptată dela exterior spre interior, şi în sens invers mişcării acelor unui ceasornic, în emisfera boreală. — Prin sector cald şi prin sector rece al unei depresiuni se înţelege porfiunea de sol ocupată de aerul cald şi de cel rece. — Principalele faze* 458 In formarea şi evolufia unei depresiuni mobile, sunt {v. fig.): de o parte şi de alta a frontului polar arctic circulă curenfi reci de E, şi calzi, de V; datorită unei neregularităfi locale, aerul cald pătrunde în cel rece, şi frontul se deformează; depresiunea e formată. Frontul rece ajunge din urmă, din spre V, pe cel cald; fronturile s'au atins (faza recluziunii ciclonice) şi aerul cald este împins în strs; punga centrată de aer cald s'a desprins de sol (faza ocluziunii ciclonice); (linia punctată din interiorul depresiunii reprezintă frontul oclus, şi Evolufia unei depresiuni atmosferice. ■e dată de intersecfiunea cu solul a suprafefei de discontinuitate care s'a format între aerul rece de V şi cel rece de E); mişcarea ciclonică a aerului rece slăbeşte şi încetează. De obiceiu, de-a-lungul frontului arctic, depresiunile se formează în grupuri de câte două până la şase. într'o astfel de familie, “fiecare depresiune are o traiectorie dirijată mai spre Sud decât depresiunea care o precede. Adesea, prin mişcarea ultimei depresiuni, frontul polar se rupp. Astfel, între două familii, aerul pojar se poate revărsa nestingherit (invazie de aer polar) către regiunile tropicale. Prin spărtura -formată se stabileşte un schimb direct de aer Inlre regiunile polare şi cele tropicale. — Pe harta sinoptică a variafiei presiunii, *isa|o-barele sunt mai mult sau mai pufin concentrice, delimitând domeniile de creştare şi de scădere -a presiunii (nuclee pozitive, respectiv negative). — Prin interval se înfelege timpul care separă orele Intre cari s'a calculat variafia (48, 24, 12, 6 şi 3 ore). Profunzimea nucleului este definită prin maximul de variafie a presiunii care se produce în regiunea centrală a nucleului. Fiecărei depresiuni mobile îi corespunde o pereche de nuclee: unul pozitiv şi unul negativ. Nucleul are o individualitate persistentă; el poate fi extrapolat cu mai multă siguranţă decât depresiunile, şi deci este folosit în prevederea timpului pe scurtă durată. Perechile de nuclee se succed în serii continue, formând curenfi cari circulă conturând centrele de acfiune (curenfi de perturbafie). — Pe harta sinoptică a nebulozităfii, norii se grupează în formafii mai mult sau mai pufin distincte, numite sisteme noroase. Acestea pot fi urmărite tn trecerea lor deasupra unei regiuni, şi anume prin aspectul particular şi caracteristic pe care-l dau cerului (v. Cer). Sistemele noroase nu sunt independente; ele constitue unul dintre aspectele nucleelor isalobarice şi ale fronturilor din interiorul depresiunilor. — Studiul hărfilor sinoptice arată că perturbafiile (caracterizate prin depresiunile mobile şi, mai ales, prin perechile de nuclee isalobarice) circulă în jurul centrelor de acfiune, lăsând presiunile mari la dreapta, în emisfera boreală, şi la stânga, în cea australă (formând astfel un curent de per-turbafii, direct). Există şi cazuri în Cari deplasarea se face în sens invers (formând un curent de perturbafii, invers). Ele provin din influenfa pe care o are, asupra deplasării perturbafiilor, distribufia în înălfime a presiunii şi a temperaturii. — Formele speciale de perturbafii, cari urmează, prezintă un interes deosebit: î. Ciclon tropical [TpormqecKHfâ ijhkjioh; cyclonetropical; tropiscber Zyklon; tropical cyclone; tropusi ciklon, forgo szel]: Mişcare ciclonică tipică a aerului, care se produce în regiunea de calm a tropicelor (între latitudinile nordice şi sudice de 10 şi 20°). Are o rază relativ mică (la început cca 50 km) şi o vitesă a vântului care ajunge şi, uneori, depăşeşte 180 km/h. Ciclonii tropicali descriu traiectorii parabolice cu vitese de 2 până la 60 km/h. în majoritatea cazurilor, ciclonii sunt însofifi de ploi torenfiale şi de manifestaţii electrice. Centrul unui ciclon tropical este o regiune de calm orizontal, cu curenfi ascendenfi. în zona geografică ocupată de centrul ciclonului, cerul este senin, datorită unei spărturi în pătura noroasă, cunoscută sub numele de ochiul furtunii. 2. Uragan [yparaH; ouragan; Orkan; hurricane; orkân, hurrikân]; 1. Inifial, furtună violentă din Indiile occidentale, produsă de cicloni al căror diametru este cuprins între 50 si 1000 km, şi în care aerul se deplasează cu vitesa de 130-"200 km/h, în jurul unui spafiu central de calm. — 2. Furtună în care vântul suflă cu o violenfă excesivă. în Vestul Pacificului, urăgâ'nele se numesc tifoni sau taifunuri, iar în regiunea Filipinelor, ba-guinos. — s. Perturbafii ionosferice [HOHOC(|)epHbie nep-TypSaiţHH; perturbations ronospheriques; iono-sphărische Storungen; ionospherical perturbations; ionoszferikus zavargâsok]. V. sub lonosferă. 4. Perîiirkol. Vops.: Săpun industrial, întrebuinfat în albitorie şi în vopsitorie ca mijloc de înmuiere. (N. C.). 5. Peruvian, bumbac ~ [nepyBHaHCKHH xjio-nOK; coton dur du Perou; rauhe peruanische Baumwolle; peruvian rough cotton; perui pamuf]. Bot.: Gossypium peruvianum L. Varietate de bumbac derivată din specia Gossypium hirsutum L., care dă plante caracterizate prin frunze mari şi flori albe, prin durată de vegetafie scurtă şi prin fibre cu următoarele proprietăfi: lungime mijlocie (24 • • • 35 mm), finefă mijlocie (diametrul 20• • ■ 23 p,) şi grad de coacere, mare. 459 i. Pervaz [ABepHan (J)pH3a; chambranle; Ver-fkleidungsleiste, ^ Falzverkleidung, Zierverkleiîdung; dbor case,dressing «of a door; burko-lafi deszka, diszbo-citas]. Arh., Cs. :Ra-tmă formată din scânduri simple sau profilate, fixată pe părfile laterale ale -tocului unei uşi, ăl unui geam, etc., .pentru a acoperi erostul dintre pecete şi toc (v. fig.). Pervaz de uşă. a) pervazuri; b) tocul uşii; c) gher-mele; d) perete; e) canatul uşii. 2. Pervaz [(J)pH3; plinthe, stylobathe; Sessel-Jeiste, Sesselbrett; plinth; lâblec, talplec]. Arh., Cs.: Şipcă sau scândură îngustă, profilată, aşezată la marginea unei pardoseli de scânduri, de dulapi Pervazuri de pardoseală. «a) pardoseală de le-rin; b) grinzişoare; c) umplutură; d) pervazuri; e) ghermele. sau de parchet, pentru a acoperi golul dintre perete,şi pardoseală (v. fig.). 3. Pervaz [c|)pH3; cymaise, cimaise; Fries, Rinn-ileiste; ogee; szegely, kepszek, gerendamezo]. Arh., Cs.: Piesă de lemn profilată, fixată la partea superioară a unui lambriu de lemn, alcătuind o cornişă mică. 4. Pervazul locomotivei. V. Pod lateral al locomotivei. 5. Per vibrare [nepBHftpaiţHfl; pervîbration, vi-bration interne; inneres Rutteln; pervîbration; per-•vforâlâs]. Bet.: Operafiunea de îndesare a betonului proaspăt turnat în lucrare, prin produce- ea de vibrafii în masa betonului, cu ajutorul *unor aparate7 speciale, numite pervibratoare. V. şi sub Vibrare. e. Pervibrafor [nepBH6paTop; pervibrateur; tnnenrâttler; pervibrator; pervibrâtor]. Bet.: Aparat "folosit pentru producerea de vibrafii în masa unui t>eton proaspăt turnat^:m%copi4 înde sării lui. Se deosebesc pervibratoare flotante şi pervibratoare-•ace. — Pervibratoarele flotante sunt formate dintr'o carcasă metalică, în care este montat un motor pneumatic sau electric, alternativ sau rotativ, care produce vibrafiile. în timpul vibrării, pervibratorul pluteşte în masa betonului, fiind cufundat în beton pe o anumită porfiune, şi se fidică odată cu ridicarea nivelului betonului. Pentru riduri se folosesc pervibratoare flotante, de formă cilindrică, aşezate orizontal, iar pentru stâlpi se folosesc pervibratoare de formă cilindroconică, aşezate vertical. — Pervibratoarele-ace sunt formate dintr'o tijă metalică, goală, închisă la capătul inferior, pe care este fixat un motor rotativ de acfionare, care poafe fi electric sau pneumatic. Motorul poate fi aşezat la partea superioară sau la partea inferioară a tijei. La capătul superior ai tijei se găseşte un mâner, pentru manipularea aparatului de un singur lucrător. Operafiunea de vibrare se execută introducând tija aparatului, succesiv, în diferite locuri ale masei de beton, şi lăsând aparatul să funcfioneze câteva secunde în fiecare loc. V. şi sub Vibrare. 7. Pervifină [riepBHTHH; pervitine; Pervitin; pervitine; pervitin]. Chim.: NHCH3 I c6h5ch2~ch-ch3 Combinafie organică sintetică, asemănătoare, ca structură şi proprietăfi, cu efedrina. E un stimulent al sistemului nervos central, care produce exaltarea facultăfilor psihice şi disparifia oboselii. s. Pescaj [oca^Ka, yrjiy6jieHHe; tirant d'eau; Tiefgang; draught, draft; merulesi, melyseg, merules, gâzolâs]. Nav. m.: Diferenfa de nivel dintre linia de plutire a unei nave şi orizontala care trece prin punctul cel mai de jos al diferitelor secfiuni verticale duse prin corpul navei (v. fig. sub Arie de plutire). Astfel, se deosebesc: pescaj-provă, pescaj la cuplul maestru, pescaj-pupă, etc. Pescajul variază cu încărcătura navei; la nave de ape interioare, este cuprins între cca 2,5 şi 3,5 m, iar la nave marine, între cca 6 şi 8 m. Un pescaj mare permite dispunerea în adâncime a elicelor propulsoare ale navei, condifiune importantă pentru realizarea viteselor mari în navigâfia de mare largă; Ia navele de războiu, constitue şi o condifiune de protecfiune. Sin. Calaj, Tirant de apă. a. ~ de calcul [pacneTHan oca^Ka; tirant d'eau de, calcul; Konstruktionstiefgang, Berech-nungstiefgang; calculation draught; tervezesi merules]. Nav. rrt.: Distanta, măsurată pe verticală, dela linia de apă de calcul (linia de apă, corespunzătoare deplasamentului total al navei, stabilit pentru datele de bază ale proiectului unei nave) până la linia de bază (dreapta situată în planul diametral, paralelă cu planul liniei de apă de calcul, trecând prin punctul de intersecfiune al liniei chilei cu planul secfiunii maestre). io. ~ maxim [HaH6ojibiuaH oca^Ka, ocaflKa C IIOJlHbi rpy30M; tirant d'eau maximal; grosster Tiefgang; heavy draught, load draught; legnagyobb merules]: Distanfa, măsurată pe verticală, dela linia de apă de calcul a unei nave, până la punctul cel mai de jos al părfHor proeminente ale navei. u. ~-provă [yrjiyâjieHue Hoca, ocajţKa HOCa; tirant d'eau avant; Tiefgang vom; draught fore, draught forward; elulso merules]: Pescajul unei nave, măsurat pe perpendiculara la provă, adică distanfa, măsurată pe perpendiculara la provă, dela linia de plutire, până la întersecfiunea perpendicularei la provă cu prelungirea porfiunii 460 rectilinii a chilei. Pescajul-provă de calcul se măsoară dela linia de apă de calcul. 1. Pescaj-pupş [yrjiydjiemfe KOpMbi.ocaAKa KOpMbI; tirant d'eau arriere; Tiefgang hinten; draught aft; hâtso merules]: Pescajul unei nave, măsurat pe perpendiculara la pupă, adică distanfa, măsurată pe perpendiculara Ia pupă, dela linia de plutire, până la intersecfiunea perpendicularei la pupă cu prelungirea porfiunii rectilinii a chilei. Pescajul-pupă de calcul se măsoară dela linia de apă de calcul, 2. Pescărit. V. Pescuit. s. Pescuit [pbi60Ji0BCTB0; peche; Fischerei; fishing; halâszat]. Pisc.: îndeletnicirea de prindere a peştelui şi a altor viefuitoare acvatice comestibile. — Din punctul de vedere economic şi profesional, se deosebesc: Pescuit sportiv, practicat, în deosebi, cu undifa, de riveranii apelor sau de pescarii amatori, cari exercită pescuitul ca sport. — Pescuit profesional, practicat de organizafii de pescari profesionişti, după o tehnică bine stabilită şi cu unelte de pescuit perfecfionate, adaptate condifiunilor locale de exploatare. — După scopul urmărit şi după organizarea mijloacelor de exploatare, pescuitul profesional se împarte cum urmează: Pescuit rafional, practicat în basine cu o producfie bine cunoscută, din cari se pescueşte numai recolta anuală sau producţia propriu zisă, fără a se atinge rezerva (reproducătorii), care asigură producţia anilor viitori. — Pescuit de sondaj, practicat în vederea cunoaşterii efectivului piscicol dintr'un basin supus observaţiilor de tehnică piscicolă, pentru stabilirea unui echilibru biojogic între speciile componente. — Pescuit radical, practicat în scopul salvării puietului de peşte şi a reproducătorilor expuşi pieirii în urma retragerii neprevăzute a apelor, în urma contaminării basinelor cu boale infecţioase, etc. Sin. Pescuit de forfă majoră. — Pescuit rndtistriaf, practicat în marile basine naturale, în cari producţia piscicolă nu poate fi apreciată în deajuns, şi deci se simte nevoia unui bun plan de exploatare. Caracterul industrial consistă în rigurozitatea aplicării tehnicei de exploatare şi a utilajului perfecţionat de pescuit) organizat cu mijloace industriale (mecanizarea proceselor de producfie), care să înlăture, pe cât posibil, inconvenientele factorilor obiectivi şi să asigure importante cantităfi de peşte, industrializabile. — După natura basinelor şi a modului în care se realizează pescuitul, acesta se împarte cum urmează: Pescuit intensiv, practicat în basine mici (eleştee, iazuri şi bălfi interioare, în cari se pot realiza între 80 şi 100% din producfia scontată). — Pescuit extensiv, practicat în lacuri, în complexe de bălfi, râuri, fluvii şi mări (când nu se pot realiza mai mult decât 50-**60% din producfia lor reală). — Pescuitul mai poate fi: Pescuit activ, în care mai întâi se recunosc — prin metode speciale,— aglomerările de peşti, şi apoi se trece la urmărirea lor pe distanfe mari, cu unelte de pescuit mobile (pescuitul cel mai productiv). — Pescuit* pasiv, în care, în locurile de circulafie a peştilor, bine cunoscute, se instalează unelte de pescuit* fixe, de tipul celor mai complicate capcane. — în cadrul cercetărilor ştiinţifice, se deosebesc:: Pescuit experimental, practicat, după un plan bine stabilit, în vederea perfecfionării şi adaptării uneltelor de pescuit la diferite condifiuni de exploatare, a introducerii unor noi metode de pescuit, a unor metode pentru determinarea producfiei piscicole din basine mici, etc. — Pescuit de probă, care^ se realizează în cadrul tehnicei piscicole, pentru a prinde peşti şi a-i marca, penfru a urmări ritmul de creştere a peştilor, controlul lor sanitar, etc. : 4. Peşte [pbi6a; poisson^ Fisch; fish ; hal]r Animal acvatic din încrengătura vertebratelor, clasa* Pisces, care are, în generat corpul acoperit cu* solzi. Se mişcă cu ajutorul unor înnotătoare, respiră prin branhii, şi are'sânge rece. Se înmulţeşte? prin icre, pe cari le depune în mediu acvatic,, fie pe diferite suporturi din apă (pe pietre, plante, lemne, etc.), fie plutind liber în apă (peştii marini), dar există şi peşti vivipari (rechinii, Gambusiap, Xyphophorus, etc.). Peştii au apărut în era paleozoică, în Silurian^ 5. „Peste cap", sudură V. sub Sudură. e. Pestelcă [nepeftHHK, c]?apTyK; tablier; Vor-schiirze; apron; elokotenyj: Şorf (Moldova şk Bucovina). 7. Pestelcă [KpecTOBOH ce3eHb; couillard;. Bukbeschlagzeising, Bukzeising; bunt-gasket; ke~ resztkotesi vâszon], Nav. m.: Pânză triunghiulară^ prinsă la baza vergei, şi care fine burta velei unei nave, când vela este înfăşurată; s. Peşti răpitori [xunţHbie pbi6bi; poissons rapaces, poissons voraces; Raubfische; fishşs of prey; ragadozo halak]: Peşti cari s^ hrănesc cu alte specii de peşti sau chiar cu semeni de ai lor. Astfel sunt: şalăul, ştiuca, somnul, avatul, bibanul, ghigorful, iar în apele de munte, diferitele specii de păstrăv. Unii dintre aceştia se cresc la un loc cu crapul (mai ales şalăul), servind drept „agenfi sanitari", cari mănâncă peştii rău. desvoltafi, pe cei bolnavi, şi speciile mărunte», pătrunse în iazuri şi în eleştee odată cu apa de alimentare, etc. 9. Peştii [c03Be3flHe Pbi6bi; Ies Poissons; Fische; Pisces, Fishes; Halak]. Astr.: 1. Constelate în emisfera boreală, compusă din numeroase stele de mărimi mici. — 2. Al doisprezecelea semn al zodiacului, corespunzând lunii Februarie.- 10. Petardă [neTap#a; petard; Petarde, Spreng-morser; petard; petarda, robbano golyo]. Expl.: Mică încărcătură de pulbere neagră (sau de exploziv), în cutie de carton sau de hârtie cerată1 sau smolită. Produce, la explozie, sgomot şi fum (acesta putând fi colorat cu ajutorul unor substanfe chimice), şi serveşte la marcarea tirului de artilerie, sau a exploziei grenadelor, în exer-cifiile de luptă. 1. Pete solare [cojiHeHHbie naTHa; taches ■solaires; Sonnenflecke; sunspots; napfoltok]. .Meteor. V. sub Activitatea solară. 2. Petec [3aiiJiaTa; piece de raccommodage; flicken; patch; foit]. Tehn.; Bucată de material (placă metalică, placă de cauciuc, bucată de postav, etc.), aplicată şi solidarizată pe o piesă, pentru a astupa un gol, o fisură, o ruptură produsă, etc. Petecele se solidarizează prin nituire, prin prindere cu şuruburi, sudare, batere cu cuie, lipire, coasere, etc., după felul materialului şi după solicitarea la care sunt supuse. Exemple de petece: s. ~ de cauciuc [pe3HH0Ban 3anjiaTa; gue--fre, emplâtre; Schlauchflicken, Gummipflaster; ^fube patching, rubber plaster; gummifolt]: Petec subţire, de cauciuc, care serveşte la repararea camerelor de aer sparte. Se deosebesc două •feluri de petece, după modul lor de aplicare: *petec rece, care se lipeşte cu o solufie obişnuită de ‘lipit, şi petec cald, care se aplică prin presare la cald şi prln schimbarea constituţiei materialului camerei şi a petecului în timpul presării (vulcanizare). 4. ~ de metal [MeTajumqecKafl 3anjiaTa; piece de raccommodage en metal; Metalifiicken; metal patch; femfolt]: Petec de tablă metalică, aplicat pe un perete metalic pentru repararea lui (acoperirea unei crăpături, a unei fisuri, etc.). Petecul se aplică prin sudare, prin nituire sau prln prindere cu şuruburi. — Exemple: 5. în cutia de foc [3anjiaTa T0n0HH0â K0p06KH; piece de raccommodage sur la boîte â feu; Flicken auf der Feuerbuchse; patch on the fire box; tiizszekreny-folt]: Petec aplicat pe perefii focarelor în formă de cutie de foc ale căldărilor (de ex. la locomotivă). Petecul se aplică de obiceiu prin sudură şi, mai rar, prin nituire sau prin şuruburi de petec. Porfiunea din perete, slăbită, peste care se aplică petecul, se taie şi se îndepărtează, iar petecul (aplicat prin nituire sau prin şuruburi) va fi suficient dimensionat, ca să aibă lăfimea suficientă pentru realizarea îmbinării. Pentru asigurarea etanşeităfii, suprafefele de tablă cari se suprapun se prelucrează (se netezesc) şi se curăţă. 6. ~ pe longeron [3anJiaTa Ha nap0B03H0M Jl0H}Kep0H0; piece de raccommodage pour longeron de locomotive; (Lokomotiv-) Rahmenwan-genfleck; locomotive frame plate patch; mozdony-*kerethossztarto-folt]. C. f.: Petec aplicat pe un lon-geron de tablă al unei locomotive. Petecul se aplică peste porţiunea crăpată din longeron, când crăpă-lura nu poate fi reparaţi prfn încălcare cu sudură (de ex. crăpătura care cuprinde mâi multe găuri de şurub penfru fixarea cilindrului pe longeron). Petecul se aplică prin sudură electrică sau (mai rar) prin nituire. 7. Petec de acoperire [noKpbiBaioiiţaH 3a-njiaTa; lambeau de recouvrement; Deckscholle; covering patch; fedogorongy]. Geol.: Resturi din pânza de şariaj, izolate prin eroziune. 8. Petec, şurub de V. Nit de înşurubat. ». Petecîre [HaJiOHceHHe 3anjiaTbi; raccommodage; Flicken; patching; foltozâs]. Tehn.: Operaţiunea de aplicare a unui petec pe un perete sau 461 pe o suprafaţă. Petecirea se efectuează la cald sau la rece şi prin diferite metode de asamblare (prindere cu^şuruburi, nituire, sudare, lipire, etc.). io. Petecire, procedeul prin ~ [HMOHHbiS pe-MOHT; procede par emplois partiels; Flickverfahren; patching method; foltozâsi eljârâs]. Drum.: Procedeu de reparare a îmbrăcămintelor rutiere degradate, care consistă în astuparea gropilor şi în corectarea denivelărilor cu un material pietros, îndesat sau nu, cu sau fără adăugirea unui material de agregaţie sau de legătură. u. Petile [nOBOflOK; brides; Bindfăden; strings; zsineg]. Pisc.: Sfori de diferite grosimi şi lungimi, prin cari se atârnă cârligele de o frânghie lungă şi mai groasă. 12. Petinet [npHcnocoâjieHHe ajih ajKypnpo-BaHHH; dispositif â ajourer; Petineteinrichtung;lace attachment device, point-net attachment device; petinet-berendezes]. Ind. text.: Aparat cu ajutorul căruia se pot face, în tricot-uri, desene semi-ajurate, folosite la marcarea articolelor. îs. ~r legătură ~ [ancypHaH CBfl3b; tricot â jour; Petinet; point net; petinet]: Legătură de tricot, care formează, pe suprafaţa tricot-ului, desene reliefate cari se compun, de o parte, din acumulări, iar de altă parte, din a jururi. Se obfine prin atârnarea buclei peste unul sau peste mai multe din acele fonturii. i4. Petit [neTHT; corps huit, gaillarde; Petit; 8-point, brevier; petit]. Arte gr.: Corp de literă de opt puncte tipografice. — Exemplu: Petit. îs. Petricole [opraHH3Mbi TKHByiiţHe na Ka-MeHHOM ftHeBOflbi; petricoles; Felsenwohnende-muscheln; petricoles; petrikolek]: Organisme animale şi vegetale cari trăiesc pe fundurile pietroase ale apelor. Unele petricole trăiesc la suprafafa pietrelor, sau sub acestea, în special larvele unor insecte a căror desvoltare se face în apă (ple-copterele, efemeridele, trichopterele, etc.), unele alge verzi şi brune, unele specii de muşchi, etc.; alte petricole trăiesc în galeriile pe cari le sapă în pietre (unele scoici marine, Petricola, Pholas, Barnea, Lithodomus, etc.). 16. Petrifiere [oKaMeHeHHe; petrification; Ver-steinern; petrifying; megkovules]. Geol.: Fosiliza-rea, prin mineralizare, a părţilor tari din scheletul fiinţelor vii, sau a tiparelor lor interne şi externe, prin calcar, silice, pirită. 17. Petrocen [neTpoiţen; petrocene; Petrocen; petrocene; petrocen]. Ind. petr.: Produs separat din ultimele fracţiuni ale distilaţiei, până la cocs, a reziduurilor de petrol, compus din hidrocarburi aromatice superioare, cristalizabile: vividin, thal-den, carbocen, carbopetrocen, etc. ia. Petrochimic [He4)TexHMHHecKHH; petro-chimique; petrochemisch; petrochemical; petro-kemiai]. Ind. petr.: Calitatea produselor chimice de a fi fabricate din hidrocarburile rezultate din petrol. 19. Petrochimie [HecjDTexHMHfl; petrochimie; Petrochemie; petrochemistry; petrokemia]. Ind. chim. sp.: Industrie chimică în care se foloseşte, ca materie primă, ţiţeiul şi fracţiunile sale. Sub-stanţele^ extrase din ţiţeiu, folosite în Petrochimie, 462 sunt gazele de sondă supuse distilării fracfionate sau adsorpfiei, hidrocarburile olefinice inferioare din gazele de rafinărie, hidrocarburile aromatice din benzină şi din petrolul lampant, unele ceruri şi răşini, acizii fenolici, etc. Produsele obfinute prin procedee de transformare termică sau catalitică sunt prelucrate mai departe în industria chimică, obfinându-se, astfel, produse de mare consum, ca: solvenfi (pentru lacuri şi vopsele, sau pentru extracţii), săpunuri şi detergenfi (uleiuri pentru prelucrarea metalelor, desemulsionanfi pentru petrol, detergenfi pentru textile şi pielărie), insecticide, explozivi, coloranfi, produse de înlocuire a acizilor graşi (acizii naftenici, parafinaşi uleiurile oxidate), medicamente, cauciuc sintetic, etc. i. Petroduroscop [neTpoaypocKon; petro-duroscope; Petroduroskop; petroduroscope; petro-duroszkop]. Mine: Instrument destinat să măsoare duritatea roceior, în scopul determinării capacităţii lor de a fi perforate şi prelucrate. Determinarea durităfii se face măsurând înălfimea la care sare înapoi un ciocan proiectat, cu o anumită energie, asupra rocei cercetate (analog cu încercarea la duritate Shore). în funcfiune de această duritate se evaluează lucrul necesar pentru exploatarea cărbunilor, pentru alegerea sistemului de exploatare şi a direcfiei abatajului, şi se stabilesc cele mai economice procedee de înaintare în stratul de cărbuni. Ciocanul-pendul (b), care este terminat la capătul său inferior cu o calotă sferică (c), se învârteşte în jurul pivotului (a). Prin apăsarea unui buton de pe dosul instrumentului se desprinde arcul de refinere (d). Ca urmare, ciocanul trece, pe traiectoria circu- . Iară indicată în Cons*ruc«,a |nter,°ara a petroduroscopului. linie întreruptă, în pozifia (bj). în acest punct, calota sferică iese prin deschiderea (e) a cutiei, lovind fafa cărbunelui care se examinează. O parte din energia cinetică a ciocanului produce o im-presiune în cărbune, şi o altă parte îl face să sară înapoi, luând cu el, cu ajutorul ciocului (f), arătătorul (g), care, în pozifia extremă a săriturii înapoi, seopreşte în^) şi indică această pozifie pe o scară în unghiu (v.fig.). Pe o diviziune numărul de procente din energia de proiectare, Aspectul exteiior al petroduroscopului. centezimală alăturată se citeşte pe cari le reprezintă energia potenfială maximă a? ciocanului aruncat înapoi, şi care reprezintă duritatea cărbunelui. 2. Pefrogralie [neTporpacjHifl; petrographie, science des roches; Gesteinskunde; petrography; kozettan, petrogrâfia]: Ştiinţa care se ocupă cu studiul compozifiei şi al structurii roceior cari alcă-tuesc scoarfa Pământului, al modului de formare, al transformărilor pe carj le sufer, ca şi al răspândirii lor în scoarfă. 3. Pefrohol. V. Isopropilic, alcool 4. Petrol. V. Jifeiu. 5. ~ de mofoare: Sin. Petrol-tractor. V. sub Petrol lampant. e. ~ lampant [KepOCHH; petrole lampant; Leuchtpetroleum; kerosene; petroleum]. Ind. pefr.: Fracfiunea din fifeiu care distilă între 200° şi 300°, cu d. 0,825 ••• 0,827, şi care e formată din: hidrocarburi cu structuri diferite şi complicate (para-finice şi isoparafinice, arochatice, mono-şi biciclice,, nafteni şi hidrocarburi cu structura mixtă nafteno-aromatică), compuşi/cu oxigen (acizi naftenici, fenoli), compuşi cu sulf (mercaplani, tiofani, tio-feni), şi compuşi cu azot (în proporfii reduse). După feluj întrebuinfării, se deosebesc: petrol lampant, întrebuinfat în lămpi cu fitil, pentru a da lumină şi căldură, şi petrol lampant de motoare (numit şi „petrol-tractor"), pentru motoare cu explozie cu raport de compresiune mic (2,5 :1 •••4:1 )„ Petrolul lampant pentru lămpi e incolor, fără miros; produce o flacără luminoasă, fără fum, cu intensitate şi formă constantă, şi nu lasă cenuşă şi compuşi răşinoşi în fitil. Se obfine din petrol brut, sărac în hidrocarburi aromatice. Pentru înlăturarea hidrocarburilor nesaturate, aromatice, şi a acizilor naftenici, petrolul lampant se rafinează cu îngrijire, prin tratare cu acid sulfuric, iar excesul de acid se îndepărtează cu leşie de hidroxid de sodiu. Caracteristicele lui sunt următoarele: la distilare fracfionată, începe să distile la 200°, distilă 93% la 280° şi 98% la 300°; aciditatea organică (mg KOH Ia 100 cm3), maximum 3,5%; cenuşa, maximum 0,003 %; punctul de inflamabi-litate, în aparatul Abel-Pensky, minimum 40°. Petrolul de motoare obfinut din fifeiurile nepa-rafinoase trebue să fie foarte volatil (pentru ca scânteia să aprindă amestecul carburant), să nu confină fracfiuni prea grele (cari nu ard complet şi se amestecă cu uleiul de ungere, micşorându-i viscozitatea), şi să aibă o cifră octanică cât mai mare (pentru a evita producerea arderii cu deto-nafie). Petrolul de motoare trebue să aibă următoarele constante: la 15°, densitatea minimă 0,810; la distilarea fracfionată, distilă minimum 18%, Ia 200°, şi minimum 98 %, la 300°; aciditatea organică (mg KOH la 100 cm3), maximum 4,5 % ; cenuşa, maximum 0,005%. Se obfine din petrol brut neparafinos, supus unei uşoare rafinări acide, urmată de o neutralizare cu leşie, pentru înlăturarea substanfelor nesaturate, fără a se elimina hidrocarburile aromatice, cari contribue la mărirea cifrei octanice. Motoarele cari folosesc petrol lampant sunt puse în funcfiune cu benzină, până la atingerea tem- peraturii de regim; apoi se introduce „petrolul-tractor". 1. Petrolatum [neTpoJiaTyM; petrolatum; Pe-trolatum; petrolatum; petrolatum]. Ind. pefr.: Amestec semisolid de hidrocarburi, cu consistenţă păstoasă, obţinut din petrol. Conţine parafine moi, amorfe, şi uleiuri vâscoase, şi se obţine prin deparafinarea uleiurilor reziduale grele, cu caracter parafinic. 2. Petrolene [neTpojieHbi; petrolenes; Petro-lene; petrolenes; petrolenek]. Ind. pefr.: Componenţi volatili ai asfattului natural, cari sunt îndepărtaţi prin încălzirea acestuia la 180°. Sunt constituiţi din hidrocarburile cari se întâlnesc şi în fracţiunile volatile ale petrolului. 3. Petrolier [He(f)THHOH; petrolier; petroleum-; petroleum; koolaj]: Calitatea unui obiect, a unui fenomen sau a unei activităţi de a se referi |a fiţeiu. Exemplu: Industrie petrolieră. 4. Petrolier. V. Navă petrolieră. 5. Petrolifer [He^JTeHOCHbiH; petrolifere; erd-olfuhrend; oii bearing; koolajtartalmu]: Calitatea unei roce, a unui strat, a unei regiuni,de a confine ţiţeiu. Exemplu: Strat petrolifer. e. Petzif [neTiţHT; petzita; Petzit; petzite; pet-zit]. Mineral.: (Ag,Au)Te. Telurură naturală de argint cu aur, care confine 18,4*•-24,6% Au şi 40" *50% Ag. Are coloarea cenuşie ca a ofelului, până la neagră ca a fierului; urma, cenuşie; duritatea 2,5; gr. sp. 8,2 •■•9,4. Cristalizează în sistemul rombic. Se găseşte în filoane, împreună cu silvanit, săcărâmbit (nagyagit) şi aur nafiv. 7. Pfaff, ecuafie ~ [ypaBHeHHe ri(J)a(|)(|)a; equation de P.; P. Gleichung; P. equation; P. egyenlet]. An. mat. p V. Diferenţiale, ecuafie cu ~ totale. 8. formă ~ [cjpopMa ric|)a(J)(|)a; forme de P.; P. Form; P. form; P. forma]: Formă lineară în diferenţialele a n variabile x1,...,xn, care are deci expresiunea (}i = X1 djq-f-.. . + Xndxn, coefi-cienfii fiind funcfiuni de aceleaşi variabile. 9. ~r sisfem ~ [cHCTeMa n7 sunt alcaline. în cazul 463 apei, concentrafia ionilor de hidrogen este egală cu cea a ionilor de hidroxil, pentru cari, în mod analog, se poate defini un pOH, astfel că, în-cazul apei pOH = 7. Pentru alte solufii pOH^7, astfel încât pH 4-pOH = 14. Astfel, solufiile se pof grupa, după valoarea. pH-ului, în modul următori [H*] io'1 10'2 io'3 10' 10'5 io'6 io'7 pH 1 2 3 4 5 6 7 acizi tari acizi slabi [h +] 10‘8 10'° 10'10 io'11 IO’12 10'13 10'14 pH 8 9 10 11 12 13 14 baze slabe baze tari pH-u| unei solufii se determină, fie colorimetric (v. Lubs şi Clark, indicatori v. şi Indicator de pH), fie electrometrie, determinând tensiunea electromotoare a unei pile care confine atât solufia al cărei pH se determină, cât şi un electrod de comparafie (electrod de hidrogen sau electrod^ de chinhidronă, etc., rezultatele recalculându-se, în acest din urmă caz, în raport cu un electrod de hidrogen). Valorile pH-ului raportate la activitatea ionilor de hidrogen dintr'o solufie în loc de concentrafia lor (v. Activitate ionică), diferă de cele ale pH-ului raportate la concentrafie, fiind mai mari decât acestea cu 0,04 (deci, în practică, cele două mărimi se confundă). Sin. Exponent de hidrogen. 12. pH-meiru [pH-MeTp; pH-metre; pH-Meter;, pH-meter; pH-meter]. Chim. V. lonometru. 13. Phacops. Paleonf.: Trilobit care a trăit în Silurian şi în Devonian. Are glabela lăfită anterior,, toracele cu 11 segmente, pleurele bifurcate, şi pigidiul mare şi rotunjit. 14. Phillipsastraea. Paleonf.: Gen de tetracora-lier din Devonian şi din Carbonifer. Se prezintă în colonii masive asteroide, septele indivizilor vecini1 unindu-se prin prelungire peste zid, şi având o structură alveolară între septe, iar spre centru, tabule.. îs. Phloem [jiy6; phloeme; Phloem; phloem;: phloem], Bof.: Strat de celule conducătoare de substanfe organice asimilate, şi de celule mecanice, aparfinând fasciculului fibrovascular. în fiecare fascicul vascular (mai exact fibrovascular) se deosebesc două fesuturi, unul aşezat spre centru (spre măduvă), care e fesutul lemnos sau xylemul,, Phloem. A) colateral; B) bicolateral; C) inelar; D) central; E) radiar;: 1) phloem; 2) xylem; 3) cambiu. şi celălalt aşezat spre scoarfă, care e fesutuf' liberian sau phloem-ul (v. fig.); între xylem şi: phloem se găseşte un strat de celule meristema— 464 iice, numit cambiu. După raportul dintre phloem şi xylem se deosebesc cinci forme de phloem, şî anume: colateral, bicolateral, inelar (în fascicule concentrice), central (înconjurat de xylem), radiar (alternând cu xylemul). Phloem-ul poate fi compus din vase ciuruite, din celule anexe, parenchim liberian, fibre libe-riene (v. fig.). — Vasele ciuruite sunt constituite din celule lungi, aşezate cap la cap, ai căror perefi transversali au perforaţii cari fac posibilă comunicafia substanfelor între ele. în opozite cu vasele lemnoase, conducătoare de apă, cari sunt moarte, vasele ciuruite servesc la transportul descendent al materiilor asimilate din frunze, mai ales al celor al-buminoase. Ele confin o substanfă vâscoasă, bogată în materii albumi-noase, iar membrana lor e subfire şi nelignifiată.— Celulele anexe, cari se găsesc numai la Angyo-spermae, au confinut viu, Sunt mai înguste şi alun- Secţiune longitudinală prin gite, au membrană subţire, şi însofesc vasele ciuruite. — Parenchimul liberian, care se găseşte ia unele Dicotyledonatae, phioem. 1) vase ciuruite; 2) placă ciuruită; 3) calus; 4) paren- chim liberian (cu cristal la ^ • r,. mijloc); 5) fibră liberiană; Gymnospermae şi Pteri- 6) (ibră |iberiană ,n s6ct|une transversală. dophytae se compune din celule vii, pufin alungite, cu membrane subfiri. — Fibrele liberiene (numite uneori, impropriu, liber vârtos, în opo-zifie cu celulele conducătoare, cari sunt numite, impropriu, liber moale) sunt celule mecanice -tipice, alungite şi ascufite la vârf, cu membrane groase şi cu lumină strâmtă (cu gol interior strâmt). Membrana e celulozică (de ex. la in), iar uneori şi lignifiată (de ex. la cânepă sau la iută). Fibrele liberiene, cari au funcţiunea de a proteja elementele conducătoare, se găsesc, în general, în phloem, dar, uneori, se întâlnesc izolate şi în alte fesuturi ale tulpinei sau ale frunzei, unde contribue la rezistenfa la încovoiere sau la întindere a acestor organe. Ca şi celulele libriforme din xylem, ele pot fi septate, fără să-şi modifice funcfiunea lor principală, care este cea mecanică. Lungimea fibrelor liberiene variază între 1 şi 2 mm, dar există şi fibre mai lungi (de ex. la in, de 20---40 mm, la Boehemeria, până la 220 mm). i. Pholadomya. Paleonf.: Gen de lamelibran-hiat desmodont marin, cu cochilie subfire şi bombată; are valve egale, rotunjite anterior, alungite şi deschise posterior, ornamentate cu coaste noduroase radiare, cari se întretaie cu striurile de creştere. E cunoscut din Liasic până astăzi. Phragmoceras. 2. Pholas. Paleonf.: Gen de lamelibranhiat desmodont, cunoscut din Jurasic până astăzi. Este o formă litofagă. Prezintă cochilie alungită, cu o lamă sub vârf, pentru inserfia muşchiului piciorului. 3. Phosokresol. Prep. min.: Ansamblu de colectori spumanfi, cu compozifie şi proprietăfi foarte asemănătoare cu cele ale aerofloat-ului (v.), folosifi la flotatia minereurilor. Cele două feluri de phosokresol, A şi B, corespund, respectiv, cu aerofloat-ul 15 şi cu aerofloat-ul 25. Sunt greu solubili, dar uşor emulsionabili în apă. (N. C.) 4. Phragmoceras. Paleonf.: Gen de cefalopod nautiloideu din Silurian şi din Devonian, cu cochilie arcuită şi pufin turtită lateral. Ultima cameră este mare şi prezintă deschiderea orală strâmtată pe laturi, ast- i fel încât prezintă două l.ăr- j gituri (una, mare, dorsală şi alta, mică, ventrală) /legate printr'o spintecătură.strâmtă. Sifonul este excentric şi situat pe partea concavă a cochiliei. 5. Phragmocon. Paleonf.: Porfiune din scheletul belemnifilor, care continuă rostrumul; are formă alveolară conică (v. sub Belemnifi). 6. Phycocolle. V. Agar-agar. 7. Phyllocardium. Paleonf.: Lamelibranhiat hetero-dont integripaliat, caracteristic pentru Ponfian şi pentru Dacian. 8. Phylloceras. Paleonf.: Gen de amonit cunoscut din Liasic până în Cretacic. Prezintă cochilie involută, netedă, cu striuri radiale sau cu unele cute rare. Are ombilicul îngust şi linia lobară în lobi fin divizaţi (v. fig.). 9. Physa. Paleonf.: Gasteropod pulmonat din familia limneidelor. E cunoscut din Jurasic până astăzi. Prezintă cochilie fuziformă, senestră. Physa gigantea este o specie eocenă (v. fig.). 10. Phyfodecta fornicata B. V. Gândacul roşu al lucernei. 11. Piafă [miomaAb; place; Platz; place; ter, piac]. Urb., Drum.: Spafiu de utilitate publică, larg şi descoperit, de obiceiu mărginit de clădiri sau de plantafii, amenajat în interiorul peri-mstrului unei aglomerafii umane, în special într'un oraş, pentru a-l înfrumusefa, pentru a-l aerisi, pentru a descongestiona circulafia în anumite puncte, sau în scopuri comerciale. De obiceiu, piefele sunt decorate cu fântâni monumentale, cu edicule, statue, coloane, arcuri de triumf, etc., sau au porfiuni plantate cu arbori, cu iarbă sau cu flori. Forma piefelor depinde de scopul în Phylloceras. Physa. care se amenajează, de construcţiile vecine sau de alte condifiuni locale. — Din punctul de vedere al felului cum este amenajat perimetrul piefei, se deosebesc: 1. Piaţă deschisă [oTKpbiTaa iuioiiţaAb; place ouverte; offener P'atz; open place; nyilt ter]: Piafă pe al cărei perimetru predomină deschiderile străzilor cari o traversează, fafă de plinurile clădirilor cari o mărginesc. 2. ~ închisă (3aKpbiTan miomaAb > P^ace fermee; geschlossener Platz; closed place; zârt ter]: Piaţă pe al cărei perimetru predomină plinurile clădirilor cari o mărginesc. Uneori, străzile cari debuşează în piafă trec pe sub portice sau pe sub galerii, amenajate Ia parterul clădirilor. — Din punctul de vedere al scopului în care sunt amenajate' piefele, se deosebesc: 3. Piafă arhitecturală [apxHTeKTypHan nJio-IXţaAb; place architecturale, place decorative; Schmuckplatz; architectural place; diszter]: Piafă amenajată pentru a pune în valoare, printr'o perspectivă largă şi convenabilă, clădirile sau monumentele cari o înconjură sau cari se găsesc în interiorul ei. Sin. Piafă monumentală, Piafă ornamentală. 4. ~ de alimente [npOAOBOJibCTBeHHbiH pbi-HOK; marche aux aliments; Nahrungsmittelmarkt; food market; elelmiszer-piac, vâsârter]: Piafă amenajată cu construcfii (hale, gherete, chioşcuri, magazine, platforme, etc.) în cari se vând produse alimentare. 5. ~ de circulafie [iţHpKyjiniţHOHHaH mio-HţaAb; place de circulation; Zirkulationsplatz; circulation place; forgalmi ter]: Piafă amenajată pentru a descongestiona şi a dirija circulafia la încrucişarea mai multor artere cu trafic intens. ~ 6. ~ de circulaţie giratorie [miomaAb c KpyrOBOH iţHpKyjIfllţHeH; place giratoire; Kreis-platz mit Ringverkehr; gyratory place; gyurus- Piajă de circulafie giraforie. a) refugiu central; b) artere cu trafic mixt, intens; c) arteră cu trafic automobil, intens; d) arteră cu trafic automobil, Pufin intens; e) linii de tramvaiu; /) trafic automobil; g) locuri de parcare. forgalmi korter]: Piaţă de circulaţie, în care debuşează mai multe străzi, şi care serveşte la dirijarea circulaţiei prin obligarea vehiculelor cari intră şi ies din străzile vecine să circule unele după altele, ocolind un refugiu central (v. fig.). 7. ~ de circulaţie giroalternativă [miomaAb c Kpyro-nepeMeHHoft iţnpKyjiHiţHeH; place giro-alternative; Kreuzplatz mit Ring- und Kreuzverkehr; gyro-alternative place; gyiirus es kereszt-forgalmi korter]: Piaţă de circulaţie giratorie, în care dirijarea circulaţiei se face prin ocolirea unui refugiu central, dar intrarea, respectiv ieşirea din străzile vecine, se fac alternativ, în câte o singură direcţie, fiind dirijate de o instalaţie de semnalizare optică. s. ~ în turbină [Typ6HH006pa3HaH iijio m;aAb; place en turbine; Turbinenformplatz; turbine form place; iurbinaalaku ter]: Piaţă de formă poligonală, în care străzile debuşează câte una la fiecare unghiu, în prelungirea uneia dintre laturi, astfel încât aşezarea lor se aseamănă cu a paletelor unei turbine. Din punctul de vedere al aspectului, piaţa în turbină are aparenţa unei pieţe închise. Din punctul de vedere al circulaţiei, este foarte indicată Ia amenajarea unei circulaţii giratorii. 9. Piafă de combustibil [cKJiaA roptonero; place â combustible; Brennsfoffplatz; place for combustible; tuzeloanyag-târoloter]. C. f.: Terenul de depozitare, împreună cu toate instalafiile de manutenfiune a combustibilului, într'un depou de locomotive. O piafă de combustibil cuprinde: figurile de depozitare a cărbunilor, rezervoare de păcură, linii de descărcare, linii de alimentare, linii Decauville penfru circulafia vagonetelor, instalafii de alimentare cu combustibil a locomotivelor (estacadă, macarale, pod de încărcare, castel de păcură, etc.), etc. 10. Piafă de experienfă [HcnbiTaTejibHan iijio-maAb; place d'experimentation; Experimentier-platz; experimental area, test plot; kiserleti ter]. Si/v.: V. sub Suprafafă de probă. u. Piafă de încărcare-descărcare [Harpy30HH0-pa3rpy30HHafl nJlonţaAb; place de chargement-dechargement; Ladungs- und Entladungsplatz; charging and discharging place; berakâsi-kirakâsi ter]. C. f.: Piafă accesibilă publicului, într'o stafie de cale ferată, pentru manipularea mărfurilor cari ss transportă pe calea ferată. Este înzestrată cu linii de cale ferată pentru încărcare şi descărcare, cu instalafii fixe şi mobile pentru manipularea mărfurilor (macarale, vinciuri, cântare, gabarite, etc.), locuri de depozitare şi magazii pentru mărfuri, drumuri de acces, rampe de încărcare-descărcare, cheuri de transbordare sau de sortare, etc. Sin. Piafă de mărfuri. 12. Piafă de încrucişare. Drum. V. încrucişare, piafă de 13. Piafă de manevră [MaHeBpoBan njioma^b; place de manoeuvre, place de triage; Rangier-platz, Verschiebeplatz; shunting place; rendezoter, tolatâsi ter]. C. f.: Ansamblul liniilor şi al instalafiilor necesare pentru efectuarea manevrelor, într'o stafie de cale ferată. 14. Piafă de mărfuri. V. Piafă de încărcare-descărcare. 466 î. Piatră [KaMeHb; pierre; Stein; stone; koj. Gen., Geol., Cs., Tehn.: 1. Rocă comună solidă, dură şi casantă, uneori fragilă sau friabilă. ‘Sin. Piatră naturală. — 2. Bucată formată din piatră în sensul de sub 1, cu dimensiunile lineare de cel pufin câfiva centimetri, brută sau fasonată. Sin. Piatră naturală. — 3. Material fabricat, cu proprietăfi asemănătoare cu cele ale pietrei naturale. Sin. Piatră artificială. 2. Piatră abrazivă [a6pa3HBHbiH «KaMeHb; meule; Schleifstein; grinding wheel; csiszoloko, koszoruloko]. Tehn.: Corp constituit din granule abrazive legate printr'un liant, cu ajutorul căruia se execută operafiuni de aşchiere (de ex. „polizare", adică abraziune prin rotafie; rectificare; honing; lustruire; ascufire; tăiere; etc.), asupra pieselor de diferite materiale (de ex. metalice, ceramice, lemnoase, etc.). Aşchierea stratului subfire de material de pe piesă se efectuează cu muchiile ascufite ale granulelor abrazive; pe măsură ce muchiile de tăiere se uzează, granulele abrazive se desprind din masa liantului, şi apar altele noi, cu muchii de tăiere ascufite, ceea ce face ca piatra să-şi păstreze proprietatea de a aşchia, până la uzura ei totală. Piatra se caracterizează prin natura materialului abraziv, prin mărimea granulelor, granulozitate, natura liantului, structură, duritate, formă şi dimensiuni. După natura materialului abraziv, se deosebesc: pietre cu abrazivi naturali (de ex. diamant, şmirghel, corindon, granat, cuarf, cremene, gresie, etc.) şi pietre cu abrazivi sintetici (de ex. corindon sintetic sau electrocorund, alundum, carbură de siliciu sau carborundum, carboxită, carbură de bor, sticlă, etc.). Pietrele cu abrazivi naturali se folosesc, în general, pentru prelucrarea materialelor tenace, necasante şi cu rezistenfă mare la întindere (de ex.: a & ofelului de construcfie sau de scule, cu duritate mică sau mare; a bronzurilor şi aliajelor de aluminiu, dure;etc.), iar cele cu abrazivi sintetici se folosesc la materiale casante, cu rezistenfă mare (de ex. carburile metalice, fonta, sticla, etc.), sau la materiale foarte moi, ale căror aşchii au tendinfa de a se lipi de suprafafa activă a pietrei (de ex. aluminiul, bronzul moale, etc.). După mărimea granulelor abrazive prinse în masa liantului, se deosebesc: pietre cu mărimea granulelor foarte mare (dimensiunea granulelor între 2800 şi 4000n), mare* (700-■-2300 p,), mijlocie (300*600 ţi), fină (125-• *2^0 p.) şi foarte fină Diferite forme şi tipuri ale pietrelor abrazive. 1) cilindrică; 2) cilindrică, cu tăietură conică la 45°; 3) cilindrică, cu scobituri; 4) cilindrică, cu degajamentdublu; 5) inel; 6) taler; 7) oală conică, cu tăietură conică; 8) oală dreaptă. (53* ■ *85 [jl). La alegerea mărimii granulelor se fine seamă, în special, de piesa care se prelucrează, şi anume de precizia dimensiunilor şi de calitatea suprafefei, cari trebue obfinute. în general, pietrele abrazive cu mărimea granulelor mare se folosesc penfru piese de materiale moi şi penfru operafiuni de degroşare, iar cele cu granule fine, pentru piese de materiale cu duritate mare şi cari reclamă o suprafafă fină şi o precizie înaltă a dimensiunilor* Prin granulozitate (granulafie) se înfelege conţinutul în granule de diferite mărimi, exprimat în procente de greutate (compozifia granulomefrică). Pentru caracterizarea granulozităfii se consideră că abrazivul respectiv este format din următoarele cinci fracfiuni de mărime a granulelor: fracfiunea limită, fracfiunea mare, fracfiunea principală, fracfiunea complexă şi fracfiunea măruntă. Ţinând seama de mărimea granulelor fiecărei fracfiuni şi de propor}ia dintre fracţiunile cari compun abrazivul, se stabileşte o serie de granulozităfi indicate prin numere de granuloiitate, egale cu numărul convenfional al mărimii granulelor cari compun fracfiunea principală.. Dacă fracfiunea principală este formată din două mărimi de granule, numărul de granulozitate este numărul convenfional al granulelor celor mai mari. După natura liantului (v. sub Liant), pietrele abrazive pot fi cu lianfi anorganici (de ex. ceramici, minerali, etc.) şi cu lianfi organici (de ex. lacuri, răşini sintetice, etc.). Pietrele cu lianfi ceramici, deşi nu sunt prea rezistente la lovituri, se folosesc cel mai mult, deoarece proprietăfile lor nu variază cu temperatura. Pietrele cu lianfi minerali se folosesc rareori, şi numai la prelucrarea uscată, deoarece la umezeală se descompun. Pietrele cu lianfi organici (de ex, shellac, bachelită, cauciuc) sunt foarte rezistente la rupere şi pot fi supuse la vitese de rotafie foarte mari; ele pot fi executate cu grosimi foarte mici; se folosesc, în deosebi, la retezarea barelor metalice. După gradul de „duritate", — în sensul de capacitate a liantului de a refine mai tare sau mai slab, granulele abrazive, în timpul prelucrării — se deosebesc: pietre moi, mijlocii, tari, şi foarte tari. Fiecare dintre aceste grupuri poate cuprinde o serie de grade de „duritate", cari sunt notate, în general, prin literele alfabetului. Duritatea pietrelor abrazive depinde, de obiceiu, de natura abrazivului, de proporfia de liant fafă de abraziv (cu cât cantitatea de liant fafă de cea a abrazivului este mai mare, cu atât piatra abrazivă este mai tare), de mărimea medie a granulelor şi de forma acestora, ca şi de mărimea porilor. în general, pietrele abrazive moi se folosesc la prelucrarea pieselor dure, şi, cele tari, la prelucrarea pieselor moi; de asemenea, pentru suprafeţe de contact mici între piesă şi piatra abrazivă, şi la vitese mari de tăiere, se recomandă pietre tari, şi invers. După structura masei, care depinde de cantitatea granulelor abrazive pe unitatea de volum, de modul cum acestea sunt repartizate în masă, de cantitatea de liant, şi de mărimea porilor, se 46 7 Segmenfi şi bare abrazive. 1) şi 2) segmenfi abrazivi; 3) şi 4) bare abrazive. deosebesc; pietre de constitufie foarte deasă, deasă, mijlocie, rară, foarte rară, şi poroasă. Pentru piese de materiale dure, fărâmicioase şi cu ° rezistenfă mare, se folosesc pietre abrazive de constitufie mai deasă decât pentru materiale moi (totuşi, pentru metalele dure cu carburi metalice, se recomandă pietre de constitufie rară); pentru operafiuni de degroşare se aleg pietre abrazive de constitufie foarte rară; etc. După modul de lucru (manual sau mecanizat), după forma suprafefelor pieselor cari se prelucrează (plană, cilindrică, etc.), şi după felul operafiunii de prelucrare (degroşare, finisare, etc.), pietrele abrazive se folosesc sub formă de disc, de inel, de cilindru (cu sau fără tăieturi, scobituri, degajamen- C te, etc.), de taler, oală (v.fig.A), de segmenfi (segmenfi de coroană cilindrică), de bare (cu secfiune triunghiulară, pătrată, dreptunghiulară, rotundă, etc.), etc. (v. fig. B). Fiecare categorie se execută în tipuri şi dimensiuni diferite. Formă, tipul şî dimensiunile sunt, în general, standardizate. Forme de piefre abrazive cu, coadă de ofel. După modul de prindere a pietrelor abrazive pe arborele ^rtiaşinii-unelte, acestea se execută cu gaură (v. fig. A) sau cu coadă metalică (v. fig.C). Procedeele de fabricafie a pietrelor abrazive consistă^ în general, fie în presarea amestecului de granule abrazive şi liant, in forme de ofel, fie în turnarea în forme a amestecului. Astfel, de exemplu, pietrele abrazive cu liant ceramic se pot confecfiona cum urmează: se presează amestecul în forme de ofel, la presiuni între 50 şi 400 kg/cm2, şi se usucă în camere speciale, la temperatură normală, sau se toarnă amestecul în forme, după care se menfine timp de mai multe săptămâni în camere încălzite. După uscare, pietrele presate sau turnate se ard în cuptoare, la temperatura de 1300 ■ • • 1400° timp de vreo şapte zile, după care se lasă să se răcească în cuptor, acelaşi interval de timp, pentru a evita crăparea. După ardere, pietrele se strunjesc la formele şi mărimile dorite, de obiceiu cu ajutorul diamantului. încercarea la rezistenfă şi echilibrarea dinamică a pietrelor abrazive se fac la o vitesă de lucru, de două ori mai mare decât cea obişnuită. După un timp de funcfionare, pietrele abrazive pierzând forma inifială a suprafefei de lucru, trebue să fie corectate. De asemenea, pietrele abrazive trebue curăfite sau rectificate, dacă, din cauza unei alegeri greşite a caracteristicelor acestora în raport cu materialul care se prelucrează, sau datorită turafiei prea înalte a pietrelor abrazive, suprafafa de lucru se îmbâcseşte şi se lustrueşte. Corectarea sau fasonarea pietrelor abrazive se face, în general, cu ajutorul diamantului, montat într'un suport special (port-diamant); curăfirea sau ascufirea lor, pentru ca suprafafa activă de lucru să devină din nou poroasă şi tăioasă, se face cu diamantul, cu rolele de îndreptat (v.), de ofel foarte dur, iar în cazul pietrelor abrazive mai moi se poate folosi, pentru aceste operafiuni, şi o piatră de carbură de siliciu. De obiceiu, pietrele abrazive cari aşchiază în mişcare de rotafie se numesc piefre de polizai sau tocile; uneori, mai ales când sunt folosite la maşini de rectificat, se numesc şi pietre de rectificat sau discuri de rectificat. Vitesele periferice ale acestor pietre, de cari depind vitesele de aşchiere ale granulelor abrazive, sunt limitate de natura liantului, şi de forma şi dimensiunile pietrei; (tocilei). Pentru stabilirea turafiei, şi deci a vitesei periferice pe care trebue să o aibă piatra la prelucrarea unei piese, se fine seamă şi de materialul piesei care se prelucrează, de operafiunea de prelucrare (degroşare, netezire, etc.), de felul maşinii-unelte (polizoare de mână, maşină de polizat stabilă, maşină de rectificat, etc.), etc. Sin. Piatră de tocit, Piatră de şlefuit. 1. Piatră de construcfie [cTpoHTeJibHbifl Ka-MeHb; pierre de construction, pierre â bâtir; Bau-> stein; building stone; epitoko]. Cs.r Material de construcfie, în formă de blocuri prismatice, de plăci, sau alcătuit din bucăţi poliedrice neregulate, obfinut prin prelucrarea blocurilor mari de roce comune, — sau fabricat, fie prin fasonarea şi întărirea unei paste alcătuite dintr'un material! mineral sau organic, aglomerat printr'un liant, fie prin fasonarea şi arderea unei paste alcătuite dintr'un material mineral, adus în stare plastică prin adăugire de apă şi de alte substanfe minerale. — Din punctul de vedere al provenienfei materialului din care se fabrică, se deosebesc pietre naturale şi pietre artificiale. 2. Piatră de construcfie, artificială [HCKycCT-BeHHblH KaMeHb; pierre artificielle; kunstlicher Stein, Kunststein; artificial stone; muko]: Materiali în formă de plăci sau de blocuri prismatice, ori turnat într'un strat continuu, fabricat din materiale minerale sau organice, alcătuite din granule, din fire sau din făşii, legate între ele, fie printr'un liant, fie prin încălzire la temperatură înaltă, pentru. • 30* 468 a căpăta aspectul şi unele proprietăţi mecanice ale pietrelor naturale. Din punctul de vedere al procedeului de fabricare, se deosebesc: 1. PiafrăartificiaIăaglomerafă[cKJieeHHbiH HC- KycCTBeHHblH KaM6Hb; pierre artifideile agglo-meree; gebundener Kgnststein, gebundener kunst-licher Stein; agglomerated artificial stone; meg-kotott muko]: Piatră artificială, fabricată din materiale minerale (pietriş, nisip, sgură, piatră ponce, asbest, şist cuarfos, minereuri de crom, argilă refractară, cuarfite) sau organice (plută, rumeguş, talaşi, făină de lemn, etc.), aglomerate printr'un liant (argilă, ciment, var, ipsos, bitum, magnezit, clorură de magneziu, etc.)» turnate şi lăsate să se întărească, sau presate şi uscate. Din această categorie fac parte: cărămizile de piatră ponce, cărămizile de sgură, cărămizile Izolant, cărămizile silico-calcare, cărămizile refractare naturale, cărămizile de şamotă, cărămizile silicioase, betoanele, plăcile de ipsos, plăcile magneziene, plăcile de stabilit, plăcile de asbest-ciment, plăcile de mozaic, tuburile de beton pentru canalizare, etc. Sin. Piatră artificială nearsă. 2. ~ artificială arsă [oâoHttKeHHbiH HCKycCT-BeHHblH KaMeHb; pierre artificielle cuite; ge-brannter Kunststein, gebrannter kunstlicher Stein; burnt artificial stone; egetett muko]: Piatră artificială, fabricată prin fasonarea unei argile plastice şi prin încălzirea la temperatură înaltă a produselor fasonate, penfru a se transforma într'o masă tare, cu aspectul pietrelor naturale. Din punctul de vedere al temperaturii la care se face arderea, pietrele artificiale arse se împart în două categorii: piatră artificială arsă, poroasă, şi piatră artificială arsă, vitrifiată. s. ^ artificială arsă, poroasă [nopHCTbiH o605KJKeHHbrâ HCKyCCTBeHHblH KaMeHb; pierre artificielle cuite poreuse;~poroser gebrannter Kunststein; porous burnt artificial stone; likacsos egetett muko]: Piatră artificială care, la fabricare, a fost arsă la o temperatură inferioară temperaturii de vitrifiere a materialului din care e făcută, astfel încât masa lui rămâne poroasă. Din această categorie fac parte cărămizile obişnuite, cărămizile găurite, plăcile pentru placaje, ornamentele smăl-fuite, figlele, tuburile de drenaj, căhalele pentru sobe, cărămizile refractare artificiale, olanele pentru coşuri, olanele pentru acoperişuri, şi faianfa. 4. ~ artificială arsă, vitrifiată [HCKyccTBeH-HblH 060îK5KeHHbIH K3MeHb; pierre artificielle cuite vitrifiee; gesinterter Kunststein, Steinzeug; vitrified burnt artificial stone; zomâncozott egetett muko]: Piatră artificială care, la fabricare, a fost arsă până la temperatura de vitrifiere a materialului din care e făcută, astfel încât să se vitrifieze. Pietrele artificiale vifrifiate sunt dure; lovite, dau un sunet caracteristic; au structură omogenă, sunt impermeabile, negelive, rezistente la acfiunea acizilor şi a bazelor, şi au rezistente mecanice mari, în special la uzură. Din această categorie fac parte gresiile ceramice, klinkerul şi porfelanul. 5. Piafră de consfrucfie, naturală [ecTecT-BeHHblft KaMeHb; pierre naturelle; aNaturstein, natiirlicher Stein; natural stone; termeszetesko, ko]: Material pietros în formă de blocuri, de plăci sau de bucăfi poliedrice neregulate, obfinut prin prelucrarea blocurilor de roce comune, extrase din cariere. Piatra naturală, folosită la lucrările de construcfie, trebue să satisfacă următoarele condifiuni generale: să nu prezinte începuturi de desagregare fizică şi chimică; să aibă structura, compozifia chimică şi mineralogică, şi coloarea, cât mai omogene; să fie lipsită de pirită, de limonit şi de săruri solubile; să nu fie gelivă, (în special pietrele folosite la pavaje); să provină din masive mari şi cât mai compacte; să fie rezistentă la intemperii; să fie cât mai pufin permeabilă; să se umfle cât mai pufin, când absoarbe apă, şi să se contracte cât mai pufin, când se usucă; să-şi modifice volumul cât mai pufin la variaţiile de temperatură; să fie cât mai rezistentă la acţiunea diferiţilor .-agenţi chimici (apă de ploaie încărcată cu bioxid de carbon, cu anhidridă sulfurică, etc.); să aibă rezistenţe mecanice corespunzătoare scopului în care sunt folosite. Pietrele naturale pot proveni din roce eruptive, din roce metamorfice, sau din roce sedimentare. e. ~ naturală din roce eruptive [ecTecBeH-HbiH KaMeHb H3 spyiiTHBHbix nopofl; pierre naturelle de roches eruptives; Naturstein aus Erup-tivgesteinen; natural stone of eruptive rocks; termeszetesko eruptiv kozetekbol]: Piatră provenită din roce eruptive. Cel mai des sunt folosite pietrele de granit, de sienit, de diorit, gabbro, porfir, trahit, andezit, bazalt şi diabaz. Granitul poate avea coloare albă-cenuşie, gălbuie, roşie, verzuie, albăstruie sau roză deschisă, după natura feldspatului conţinut. Este constituit, în principal, din feldspat (în general ortoză sau microclin, mai rar oligoclaz), cuarţ şi muscovit, la cari se adaugă, în proporţie mai mică, biotit, hornbjendă, mai rar un piroxen şi minerale accesorii (magnetit, apatit, zircon, uneori turmalin, granat, fluorină, etc.). Cu cât un granit conţine mai mult cuarţ şi mai pufină mică, şi cu cât granulele sale sunt mai regulate şi mai mici, cu atât aspectul lui este mai agreabil şi rezistenfele lui sunt mai mari. în special feldspatul, care, de obiceiu, colorează granitul în roz sau în cenuşiu, nu trebue să prezinte un început de alterare; prezenfa micei negre face granitul alterabil la intemperii. Rezistenfele mecanice ale granitului sunt foarte mari: rezistenfă la compresiune este cuprinsă, de obiceiu, între 1000 şi 2000 kg/cm2 (pentru cele alterate, chiar sub 500 kg/cm2); rezis-tenfa la întindere este de cca 80 kg/cm2, cea Ia încovoiere de cca 340 kg/cm2 şi cea la forfecare de cca 170 kg/cm2; uzura variază între 1,7 şi 6%. Granitul nu este geliv decât dacă este fisurat sau dacă feldspatul s'a alterat; este sensibil la variafiile brusce de temperatură şi la temperaturile înalte, crăpând prin dilatafie şi contracfiune. 469 Granitul se Iustrueşte -frumos, în special varietăfile cu granule mari, cari se prelucrează mai uşor; prin lustruire, rezistenfa sa la intemperii creşte. Pietrele de granit se folosesc la executarea fundafiilor, a soclurilor de clădiri, a pilelor şi a culeelor de poduri, a cheurilor, a scărilor, a placajelor de perefi, a pardoselilor, pavajelor, monumentelor, betoanelor de uzură, etc. Sienitul poate avea coloare cenuşie-verzuie, cenuşie-închisă, roşie, sau negricioasă, după mineralele pe cari le confine. Se deosebeşte de granit prin lipsa cuarfului (care se găseşte numai incidental, foarte rar) şi prin faptul că confine doi feldspatoizi caracteristici, vizibili cu ochiul liber, şi cari permit determinarea uşoară a rocei: nefelinul, de coloare cenuşie-vânătă, şi sodalitul, de coloare albăstruie. Proprietăfile sale tehnologice şi rezistentele sale mecanice (1500-■-2200 kg/cm2 la compresiune) sunt asemănătoare cu proprietăfile granitului. Poate fi lustruit mai bine decât granitul, din cauza lipsei micei, şi are un aspect mai agreabil, datorit contrastelor de colori ale mineralelor. Are aceleaşi domenii de folosinfă ca şi granitul, fiind preferit la executarea monumentelor şi a ornamentelor. Dioritul poate avea coloare cenuşie sau cenuşie-verzuie, varietăfile cu granule mari fiind, de obiceiu, pestrife (cu pete albe şi negre). Rezistenfele sale mecanice şi proprietăfile sale tehnologice sunt asemănătoare cu ale granitului. Se poate lustrui frumos, din care cauză e folosit la ornamente, la monumente şi fafade. Gabbro-ul este constituit din cristale mari de plagioclazi bazici şi din dialag (uşor de recunoscut după coloarea lui închisă, cu nuanfă de bronz). Poate avea coloare cenuşie închisă, verde-negri-cioasă, sau neagră. Este dur şi are rezistenfe mecanice mari (de ex., rezistenfa la compresiune poate ajunge până la 2300 kg/cm2). Uneori, este pufin rezistent la intemperii. Este folosit la executarea faţadelor, a decorafiilor interioare, a —placajelor, a monumentelor, sau ca piatră de pavaj şi ca piatră spartă. Porfirul este compact, dur, şi se prelucrează greu. Este constituit dintr'o masă de cristale foarte fine (cuarf, feldspat şi, foarte rar, mică sau hornblendă), trr.care se găsesc cristale mai mari, de forme mai mult sau* mai pufin regulate (în general, de feldspat). Coloarea porfirului este, în general, cenuşie-roşietică, putându-se găsi şi porfir alb, gălbuiu, sau cenuşiu-violet.în general, e pufin rezistent la acfiunea agei^itof âtm^şferici; prin lustruire, devine mai rezistent la intemperii. Pietrele de porfir se întrebuinfează la executarea scărilor, a ornamentelor, a soclurilor, ca piatră de pavaj, sau ca piatră spartă, folosită la confecfionarea îmbrăcămintelor rutiere, în special a îmbrăcămintelor asfaltice. Trahitul are o structură porfirică, caracterizată prin cristale mari de sanidină, cuprinse într'o pastă de microlite de sanidină şi părfi sticloase. Este aspru la pipăit şi are coloare deschisă, cenuşie, galbenă sau roşcată. Se prelucrează cu uşurinfă, dar nu se poate lustrui şi nu este rezistent la intemperii. Este folosit la executarea coloanelor arhitecturale, ca piatră de construcfie uşoară, ca piatră cioplită, ca balast, etc. Andezitul este compact, uneori vacuolar, cu structură de obiceiu porfirică, vizibilă însă numai la microscop. Poate avea coloare cafenie, ro-şietică sau neagră. Poate avea o rezistenfă la compresiune până la 2500 kg/cm2. Pietrele de andezit sunt folosite la executarea pavajelor, a coloanelor şi, mai rar, la executarea zidăriilor. Bazaltul este, de obiceiu, compact, de coloare cenuşie închisă, neagră-albăstruie, sau neagră. Uneori, poate avea o textură vacuolară, în care golurile sunt umplute ulterior cu minerale secundare (gen melafir). Este dur şi fărâmicios la lovire şi are rezistenfe mecanice mari: 2500* ■ ■ 3500 kg/cm2f la compresiune; (pentru cel alterat, chiar sub 500 kg cm2); 80 kg/cm2, la întindere;200 kg/cm2, la forfecare. Se prelucrează foarte greu, Se foloseşte ca piatră de pavaje şi ca piatră spartă mărunt (criblură), la confecfionarea îmbrăcămintelor rutiere de asfalt, la executarea ornamentelor interioare şi s soclurilor, etc. Unele bazalte vacuolare, foart dureF se folosesc la confecfionarea pietrelor de moară, Diabazul are o compozifie asemănătoare cu a: bazaltului, deosebindu-se de acesta prin structura sa ofitică, determinată de asociaţia cristalelor prismatice alungite de plagioclazi bazici, cari se întretaie în toate direcfiile cu augit, care umple interstifiile. Are rezistenfa la compresiune de 2000*■ *2850 kg/cm2, rezistenfa la întindere de 180 kg/cm2, şi rezistenfa la forfecare de 300 kg/cm2. Are aceleaşi intrebuinfări ca şi bazaltuL î. Piatră naturală din roce metamorfice [eCTe-CTBeHHBIH KaMeHb H3 M eTHM OptJjHHeCKHX nopOAî pierre naturelle de roches metarmorphi-ques; Naturstein aus metamorphischen Gesteinen; natural stone of metamorphic rocks; termeszetesok metamorfikus kozetekbol]: Piatră provenită din roce metamorfice. Cel mai des sunt folosite pietrele de gneis, de micaşist, de cuarfite cristaline, de marmură şi de ardezie. Gneisul are o compozifie asemănătoare cu a granitului, deosebindu-se de acesta prin faptul că are o structură şistoasă sau fin rubanată. Are o coloare cenuşie-roşietică, şi este cu atât mai rezistent, cu cât are un confinut mai mare îf* cuarf. Poate avea o rezistenfă la compresiune până la 1800 kg/cm2. Pietrele de gneis sunt folosite Ia executarea pavajelor, a trotoarelor, a bordurilor, şi a împietruirilor. Gneisul mai pufin rezistent se foloseşte la executarea scărilor interioare, a zidăriilor, a pardoselilor, a placajelor de perefi, etc. Micaşisturile au o structură şistoasă şi, spre deosebire de gneis, sunt lipsite de feldspafi. Au duritate mijlocie şi o rezistenfă la compresiune de 700"-1500 kg/cm2. Pietrele de micaşist sunt folosite, ca piatră spartă la executarea pardoselilor * a pavajelor în curfi şi pe străzi. Ardezia este un şist argilos, de coloare cenuşie deschisă, s^u neagră; se desface în plăci subfiri. 470 şi plane. Este cu atât mai bună, cu cât are un confinut mai mare de silice. Nu absoarbe apa, nu este gelivă, şi izolează foarte bine. Trebue să nu confină calce, sulfuri, sulfafi, cărbune, materii vegetale sau bitum, cari o fac alterabilă. Se foloseşte, sub formă de plăci, la executarea unor învelifori de acoperiş, uşoare, izolante şi impermeabile, la îmbrăcarea perefilor în laboratoare, ia tăblife de scris, etc.; emailate, plăcile pot fi folosite penfru sobe, pentru băi, etc. Cuarfitele, formate în cea mai mare parte din granule de cuarf (de obiceiu lamelare şi turtite), sunt dure şi au o mare rezistenfă la compresiune (2900* **3000 kg/cm2). Pot avea coloare albă, cenuşie sau brună. Piatra de cuarfite se foloseşte ia pavaje, la împietruiri, şi ca material refractar. Nu se foloseşte la lucrările de zidărie, fiindcă are spărtura netedă şi mortarul nu aderă la ea. Marmura este un calcar cristalizat, constituit din granule de carbonat de calciu, cu textură în general zaharoidă, caracteristică. La marmura formată prin metamorfism de contact, granulele de calcit sunt poliedrice, iar la cea formată prin metamorfism regional, granulele au contur dinfat. Pietrele de marmură pot avea coloarea albă, gălbuie, cenuşie-albăstruie, roşie, etc., cu vine de diferite colori, datorită oxizilor metalici; pot avea o rezistenfă la compresiune de 500-•• 1500 kg/cm2, şi se pot lustrui cu uşurinţă. Pietrele de marmură sunt folosite foarte mult în construcfii, la placarea perefilor, a scărilor, la executarea pardoselilor din clădirile monumentale, la lucrările de sculptură, la executarea monumentelor, a mozaicurilor venefiene, şi, ca agregat mineral, la confecfionarea mozaicurilor turnate; se folosesc, de asemenea în industria electrotehnică, pentru tablouri de distribufie. î. Piatră naturală din roce sedimentare [ecTecT-BeHHbift KaMeHb H3 ocaAO^Hbix nopo#; pierre naturelle de^roches sedimentaires; Naturstein aus Sedimentgesteinen; natural stone of sedimen-tary rocks; termeszetesko uledekes kozetekbol]: Piatră provenită din roce sedimentare. Cel mai des sunt folosite gresiile, conglomeratele, marna, calcarele, tuful calcaros, dolomitul şi pămânfelul. — Gresiile pot fi silicioase, calcaroase, sau argi-îoase, după natura cimentului care leagă granulele din cari sunt alcătuite. Gresiile silicioase sunt dure, rezistente la acfiunea agenfilor atmosferici şi la acfiunea unor acizi. Pot fi de coloare albă sau albă-roşietică. Sunt folosite — ca piatră brută, ca piatră cioplită sau ca piatră de talie — la lucrările de fundafie şi de zidărie, la pilele de poduri, la executarea unor pardoseli, a bordurilor de trotoare, etc. Gresiile calcaroase au o duritate relativ mică, sunt higroscopice, şi pot fi uşor desagregate de apele cari confin bioxid de carbon sau bioxid de sulf. De aceea sunt folosite numai la lucrările de construcfie cari nu sunt expuse umezeliişi acfiunii apelor agresive. Gresiile argiloase nu sunt rezistente la intemperii şi sunt înmuiate de ape, astfel încât nu pot fi folosite la lucrările de construcfie. Conglomeratele sunt alcătuite din fragmente de diferite roce, rotunjite, de dimensiuni mai mari, cimentate cu silice, cu calcar sau cu argilă. Conglomeratele silicioase, fiind rezistente, sunt folosite la lucrările de zidărie, numai ca piatră brută. O varietate de conglomerat, brecia, este formată din granule, colfuroase, de roce dure (grohotişuri). Calcarele formate, în principal, din carbonat de calciu, se prezintă în varietăfi foarte numeroase, dintre cari următoarele sunt folosite cel mai des: Calcarul dur sau . compact, care e format din granule mărunte, are o alcătuire omogenă, e dur şi rezistent la compresiune; se poate prelucra cu uşurinţă şi se poate lustrui; este folosit la lucrările de zidărie şi de ornamentafie, înlocuind, uneori, marmura. Calcarul oolitic este format din granule sferice cu diametrul de 0(02-**1 mm,constituite din calcar depus prih precipitare în jurul unor granule mici de nisip sau de resturi organice, reunite printr'utf ciment calcaros; poate fi tăiat şi prelucrat cu uşurinfă; se foloseşte ca piatră pentru fafade; pentru socluri, monumente, etc. Calcarul cochilifer este format din cochilii de scoici sau din fărâmături de cochilii, cimentate cu calcar; varietăfile formate din scoici mari sunt folosite ca piatră de zidărie ordinară. Calcarul numulitic este format din cochilii denumulifi şi de alte foraminifere mici; este rezistent şi se poate prelucra uşor, din care cauză este folosit ca piatră de construcfie, în special la fafade. Tuful calcaros sau travertinul este spongios şi uşor, dar destul de rezistent la acfiunea agenfilor atmosferici. Poate fi tăiat cu ferestrău!. Are coloare gălbuie-pământie, sau gălbuie-cenuşie închisă. Cu timpul, pierde o parte din apă şi capătă o coloare brună închisă, cu aspect plăcut. Este folosit la placarea perefilor interiori şi exteriori, a scărilor, a soclurilor de clădiri şi de monumente, etc. Dolomitul este un calcar care confine până la 60% carbonat de calciu, restul fiind carbonat de magneziu. Are o rezistenfă şi o duritate mai mari decât ale calcarului obişnuit. Se foloseşte ca piatră de construcfie pentru zidării obişnuite, ca material refractar, sau ca materie primă pentru fabricarea unor produse ceramice. Pămânfelul este format din carapacele mici, silicioase, ale unor alge, şi e impurificat de materii argiloase şi nisipoase. Poate avea coloare albă, cenuşie sau verzuie. Se foloseşte sub formă de plăci sau de cărămizi termoizolante, la fabricarea chiturilor, a sticlei solubile, ca material de şlefuit, etc. Din punctul de vedere al felului cum este prelucrată piatra naturală folosită la executarea lucrărilor de construcfie, se deosebesc: 2. Piatră bruia [Heo6pa6oTaHbiH KaMeHb; pierre brute; Bruchstein; rubble stone; fejtettko,ter-mesko]: Piatră naturală, în formă de blocuri, cu' muchiile şi fefele neregulate, obfinută prin debitarea blocuri lor mai mari extrase din carieră. Dimensiunile blocurilor sunt cuprinse între următoarele limite: lungimea, 15 ••*30 cm; lăfimea, 8***15 cm; înălfimea, 14---18 cm sau 16*”20 cm. Este folo- 471 sită Ia executarea unor tipuri de zidării, a pe-ceurilor, a zidurilor de sprijin, a pilelor şi culee-lor de poduri, a bolfilor, a blocajelor, anroca-mentelor, pavajelor de piatră brută (dacă provine dintr'o rocă dură), fundafiilor pentru şosele, etc. î. Piatră cioplită [oâTecaHHbiH KaMeHb; pierre smillee; behauener Stein; scappled stone; fara-gott ko]: Piatră naturală, de formă cubică sau paralelepipedică, fabricată prin cioplirea sumară a blocurilor mai mari şi mai regulate, extrase din cariere. Este folosită la executarea bordurilor, a chenarelor, a pavajelor (de calupuri sau de pavele), a unor tipuri de zidării, a paramentelor de fafadă, etc. 2. ~ de talie [oâJIHiţOBOHHblii KaMeHb; pierre de taille; Haustein ashlar, cut stone; kifaragott ko]: Piatră naturală de dimensiuni mari, cu formă geometrică regulată, şi cu fefele plane, obfinută^prin tăierea, după şablon, a blocurilor mai mari, extrase din carieră. Este folosită la executarea zidăriei de piatră de talie aparentă, la executarea para-mentelor de fafadă, de pile sau de culee, a bolfi-5or, a articulafiilor dela cheia şi dela naşterile bolfilor, etc. Uneori, fefele văzute ale pietrelor de talie sunt prelucrate în diferite apareiaje: bu-ciardat, vermiculat, în tăietură de diamant, dărăcit, ciocănit, etc. s. ~ spartă [6HTbiH KaMeHb; pierraille, cail-loutis; Steinschlag; broken stone, balîast; zuzott ko, darabolt ko]: Material pietros, format din bucăfi poliedrice de forme neregulate, obfinut prin spargerea, cu ciocanele sau cu concasoarele, a •bolovanilor de râu sau a blocurilor extrase din carieră. Este folosită la confecfionarea betoane-^or, la executarea macadamurilor, a împietruirilor, ■a drenurilor* a straturilor filtrante, a patului de balast pentru căile ferate, ca material de umplutură |a chesoanele de fundafie sau la căsoaie, etc. Când este formată din bucăfi cu dimensiuni de 3“*40 mm, se numeşte split, iar când este formată din bucăfi de 3***25 mm, împărţite în sorturi ale căror dimensiuni se încadrează între două limite fixe cari respectă regula celor două Ireimi, se numeşte criblură. 4. Piatra defibratorului [KaMeHb TpenajiKH; pierre de defîbreuse; Entfaserungsmaschinenstein; scutching-machine stone; fosz|atogep-ko]. Ind.hârf.: Piatră cilindrică de material cuarfos, artificială sau ^naturală, a unei maşini de defibrat lemnul, spre ■a căref suprafafă laterală este împins lemnul pentru •a fi defibrat. . c: 5. Piatră de hotar: ^ Sin. Borrîă de piatră (v.). 6. Piatră de maară [MeJibHHHHbiH KaMeHb; meule; Muhlstein; millstone; malomko]. Tehn.: fiecare dintre cele două discuri mari de piatră, cari servesc la măcinarea seminfelor într'o moară cu pietre (fărănească). Pietrele de moară pot fi confecţionate din pietre naturale, sau din pietre artificiale; ele trebue să fi^ezistente la uzură, omogene şi destul de $£#fase. Pietrele naturale din cari se confecfionează pietrele de moară sunt: liidrocuarfitele (cuarf de apă dulce), gresia cuar- foasă, bazaltul, etc. Pietrele artificiale se confecfionează, de obiceiu, din cuarf de apă dulce, fărâmat şi legat cu un liant din amestec de mâgne-zit ars şi ciorură de magneziu. Pietrele de moară se fac dintr'o singură bucată sau din mai multe bucăfi prinse între ele cu ciment şi legate cu benzi de ofel. Ele sunt aşezate pe podul morii, cea de dedesubt fiind numită piatra stătătoare sau zăcătoare, iar cea de deasupra, piatra alergătoare. Piatra stătătoare are la mijloc o gaură, numită buric, prin care trece fusul de fier al prisnelului, iar cea de deasupra are, de asemenea, la mijloc, o gaură numită gârliciu, prin care trec boabele între pietre, şi în mijlocul căreia se găseşte o bucată de fier numită părpărifă sau gânjeiu, în care se prinde capătul fusului de fier care învâtteşte piatra alergătoare, împrejurul pietrelor se găseşte un cilindru făcut din coajă de copac, numit văcălie, veşcă, toc sau obod, şi care împiedecă risipirea făinii. 7. Piatră de mozaic [M03aHHHbm KaMeHb; pierre de mosaî'que; Mosaikstein; mosaic stone; mozaikko]. Cs.: Material pietros alcătuit din granule sau din bucăfi poliedrice de marmură, de calcar compact, serpentine sau tufuri vulcanice, folosit la confecfionarea mozaicurilor turnate sau a mozaicurilor venefiene. Poate fi obfinută, fie din roce masive, fie din deşeurile dela prelucrarea pietrelor naturale, sau din prundişurile de râuri. Nu pot fi folosite calcarele oolitice sau cochilifere, rocele alterate sau cu începuturi de alterare. Granulele sau bucăfile de piatră trebue să aibă o colorafie uniformă şi să poată fi şlefuite cu uşurinfă. Piatra pentru mozaicuri turnate este formată din granule cu dimensiuni de 0,2 *6 mm şi e împărţită în şapte sorturi: sortul 0, care are granulele de 0,2•••0,5 mm; sortul 1, care are granulele de 0,5 • • • 1 mm; sorturile 2 • • *6, formate din granule de 2--*6 mm, clasate din milimetru în milimetru. Piatra de mozaic folosită pentru mozaicul venefian este alcătuită din bucăfi poliedrice, cu dimensiuni de 20*• • 100 mm. Piatra de mozaic trebue să satisfacă următoarele condifiuni: să fie omogenă; să aibă o colorafie naturală, o nuanfă uniformă şi structura compactă, lipsită de fisuri; să aibă duritatea cuprinsă între duritatea calcitului şi a apatitului; să nu confină mai mult decât 2% argilă; uzura prin şlefuire să nu fie mai mare decât 1 • • • 2 mm, în 20 de minute; absorpfia de apă să nu fie mai mare decât 2 %. s. Piatră de ornamente [opHaMeHTaJibHbii! KaMeHb; pierre pour ornements; Ornamentstein; ornament stone; diszko]. Mineral.: Mineral compact şi omogen, mai rar rocă sau asociafie de minerale întâmplătoare, care se foloseşte la tăierea şi sculptarea de obiecte artistice cu dimensiuni mai mari, de bibelouri, şi la decorarea interioarelor de case. Dintre acestea, cele mai importante sunt: mala-chitul, jadeitul, nefritul, agatele, onixurile, jaspurile, lapislazzuli, labradorul, amazonitul, serpentinul, marmurele, alabastrul, rodonitul, chihlibarul, ga-gatul, etc. 1. Piatră de polizat [mjiH$OBaJibHbilKaMeHb; meule; Schleifscheibe; wheel-mill, glazing wheel; csiszolo korong, csiszolo târcsa]: Piatra abrazivă care are, forma unui corp de revolufie şi care are, în serviciu, o mişcare de rotafie, pentru a servi la polizare, adică Ja abraziunea prin mişcarea ei de rotafie. Sin. Tocilă. V. şi sub Piatră abrazivă. 2. Piatră de rectificat. V. sub Piatră abrazivă. s. Piatră de şlefuit: Sin., Piatră abrazivă (v.). 4. Piatră de tras [ocejiOK; pierre â adoucir, pierre â aiguiser; Abziehstein, Wetzstein; whet-stone, oii stone; feno ko]. Tehn.: Bară abrazivă de formă prismatică, naturală sau artificială, şi având, în general, granule abrazive de carbură de siliciu sau de corindon. Piatra de tras are mărimea granulelor mijlocie şi e moale (are un grad de duritate mic). Se foloseşte, de obiceiu, la netezirea tăişurilor uneltelor sau ale instrumentelor, după ascufirea cu piatra abrazivă. Sin. Piatră de uleiu (fiindcă în timpul prelucrării se unge cu uleiu), Piatră de carborundum. 5. Piatră de var [H3BeCTK0BbiH KaMeHb; pierre â chaux; Kalkstein; limestone; meszko]. Cs.: Numire comercială, folosită pentru calcarul între-buinfat la fabricarea varului. 6. Piatră kilometrică [KHjiOMeTppBbiH KaMeHb; borne kilometrique, pierre milliaire; Kilometerstein; milestone; kilometerko]. Drum., C. f.: Bornă kilometrică făcută din piatră naturală sau din,beton. 7. Piatră litografică [jiHTorpa(|)HHecKHH KaMeHb; pierre lithographique; litographischer Stein; lithographic stone; lithogrâfiai ko]. Arte gr.: Piatră de calcar cu o structură foarte deasă, cu suprafafa granuloasă, şi cu densitatea 2,7. Serveşte în litografie la executarea clişeelor pentru imprimarea planografică. 8. Piatră ponce [neM3a; pierre ponce; Bims-stein; pumice-stone; habko, tajtekko]. Tehn., Ind. chim. spi: Piatră de origine vulcanică, poroasă, uşoara, cu aspect sticlos, formată în principal din silicafi de aluminiu, de sodiu şj de potasiu. După siruc-tură, face parte din clasa obsidianului, a perlifu-!uî, etc. Se găseşte în regiuni vulcanice. Are coloarea albă, cenuşie, uneori cu tonalităfi verzui-gălbui şi cu luciu de mătass. Piatra ponce e rugoasă, cu duritatea 6, cu d. 2,3•••2,6; se topeşte la temperaturi înalte, în cuptor,"şi nu e atacată de acizi. E folosită, fie în bucăfi de forme regulate (de obiceiu în trunchiu de piramidă patrulateră), de mărimi de granule şi durităfi diferite, ca material abraziv, la şlefuirea manuală a suprafefelor metalice chituite, înainte de vopsire, fie sub formă de pulbere simplă sau în amestec cu alte substanfe (săpun, argilă, etc.). E folosită în construcfie, ca agregat mineral, la confecfionarea betoanelor uşoare, sau ca nisip, la fabricarea cărămizilor uşoare sau în tencuelile antiacide. Piatra ponce artificială se fabrică din gresie şi argilă, cu mărimi de granule şi durităfi diferite, şi e folosită la confecfionarea pietrelor litografice, la şlefuirea marmurei, etc. 9. Piatră prefioasă [flparoiţeHHbra KaMeHb; pierre precieuse; Edelstein; precious stone, gem; draga ko, nemeş ko]. Mineral.: Mineral cristalizat, carş se distinge prin" cattfăfile sale fizice (duritate mare, strălucire, indice de refracfiune mare, tranş-parenfă, etc.), şi prin faptul că se găseşte rar îr* natură. Cele mai scumpe pietre sunt: smaragdele pure, diamantele, rubinele, safirele, şi, uneori, opalurile şi topazurile. 10. ~ semiprefioasă [noJiyAparoiţeHHbiH KaMeHb; pierre fine; Halbedelsiein; half-precious stone; felnemes ko]: Mineral cristalizat, cu pro-prietăfi fizice mai pufin nete decât cele ale pietrelor prefioase, sau care se găseşte mai des şi al cărui pref este, deci, în general, mai mic decât preful pietrelor prefioase. Cele mai importante sunt varietăfile de corindon (topaz oriental, smaragd oriental), crisoberilul cu varietatea alexandrit, spi-nelii, turcoaza, turmalinele, zirconul, varietăfile de cuarf (ametist, citrin, aventurin), varietăfile de calcedonie (crisopraz, heliotrop, carneol), piropul, etc. 11. Piatră [KaMeHb; piprre; Stein; stone; ko]. 4. Chim.: Sărurile minerale cari se depun, sub formă de material aglomerat, dintr'un lichid; au proprietăfi asemănătoare cu proprietăfile pietrei în sensul de sub 1. 12. ~ de căldare [HaKHlib; incrustation, tartre,, calcin, sediment; Kesselstein; scale, incrustation; vizko, kazânko]. ferm.; Săruri depuse sub formă de material aglomerat din apă sau din abur, în căldările de abur, în turbinele de abur, în camerele de apă ale motoarelor termice, în conducte de apă sau de abur. Majoritatea piefrei depuse esfe constituită din săruri de carbonat neutru de calciu (CaC03), de carbonat neutru de magneziu (MgCOg), sulfat de calciu (CaSOâ), sulfat de magneziu (MgSO*) şi, în măsură mai mică, din oleat de calciu (provenit din combinarea uleiului vegetal de ungere, cu oxidul de calciu), cloruri, silicafi alumino-sodici (Na2AI204>4Si02,2H20), etc. Carbonafii sunt pulve-rulenfi, necristalini şi neaderenfi; sulfafii, silicafi? şi oleatul de calciu sunt cristalini, duri şi aderenfL V. şi sub Depunere de piatră, 13. ~ de vin [BHHHbift KaMeHb; tartre; Wein-stein; tartar wine stone; borko]. Chim.: Tartrat acid de potasiu - KOOC - CHOH - CHOH - COOH, care se găseşte în mustul de struguri, în tescovină şi în vin, şi care se depune pe perefii butoaielor. Piatra e pufin solubilă în apă şi în alcool; precipită mai repede la rece decât Ia cald. Din* piatra de vin se extrage acidul tartric. Sin. Tartru,, Tireghie. 14. Piatră [KaMeHb; pierre; Stein; stone; ko]*. 5. Chim.: Nume comun pentru unele săruri. 15. ~ acră [raJiyH, KBaciţbi; alun; Alaun; alum; timso]. Chim.: Nume comun dat alaunului de. potasiu (v.). ie. ~ vânătă [Kynopoc; vitriol bleu; Blau-stein; copper sulphate, blue vitriol, blue stone; kekko]. Chim.: Sin. Sulfat de cupru. i7. ~ vitriolică [3Kejie3HbiH Kynopoc; cou-perose verte, sulfate de fer; Eisenvitriol; green, vitriol, iron sulphate; vasvitriol, vasgâlic]. Chim.r Sujfat feric obfinut printr'un tratament special 473 al şisturilor impregnate cu pirite, şi care constitue primul stadiu tn fabricarea acidului sulfuric fumans. 1. Piatra culisei. V. Culisă, piatră de 2. Pic [nHK; pic; Pick; peak; peak]. Nav.: Vergă aşezată oblic pe catargul din pupă (v. fig. sub Arboradă), într'un dispozitiv cu Q garnitură (v. fig.), care îijpermife rotirea în borduri până Garnitura picului. I) inel de întărire la vârf; 2) inel cu ochiu pentru legarea fungii vârfului; 3) inel pentru legarea fungii mijlocii; 4) vela; 5) pic; 6) coloană; 7) funga mijlocului; 8) funga vârfului; 9) fâfână cu două coarne; 10) cleşte care se prinde de fâfână şi alunecă pe şină; 11) şina coloanei (şina călăuză); 12) fapap. la traversă, şi de care se leagă partea de sus a une vele. Picul se foloseşte şi Ia ridicarea pavilionului, când nava navighează; la navele fără vele, picul pavilionului este construit special în acest scop. s. Pic. Mine: 1. Ciocan de abataj. (Termen minier, Valea Jiului). Sin. Picon. — 2. Cufit de maşină de havat. (Termen minier, Valea Jiului). 4. Picaj [nHKHpOBaHHe; piquage; Sturzflug; dive; zuhanorepules]. Av.r Sborul în coborîre al unui avion sau al unui planor, cu motor (cu motorul în mers, Ia avion) sau fără motor (de ex. cu motorul oprit, la avion)ppe o traiectorie care are un unghiu de pantă mai mare decât 45°. Vitesa în, picaj (v.) se determină din condifiunea de stare stafionară a aeronavei (v. fig.); aslfel, din ecuafia G cos y = pRiiV2 rezultă vitesa în picaj V= =v Gcosq Fx=e Rxv3 Fz = qRzVs unde G e greutatea aeronavei, ComPunerea forfelor cari 9 e unghiul de inclinare al solicifS avionul în Dicai' axei de sbor a aeronavei fafă de orizontală, p e densitatea aerului, Rz e coeficientul total de por- ■-j k > !\ / if. , \ > ( i 1 p, I ai \ ! '* > i I !& 1 / U _/ i r, j ’-r tanfă (m figură, pentru simplificare, forfele sunt considerate concurente). V. şi sub Sbor în coborîre. 5. limită [npejţejibHoe nHKHpoBairae; pi-quage limite; Grenzsturzflug; limit nose dive; hatâr-zuhanorepules]: Picaj de-a-lungul unei traiectorii verticale, în care un avion sau un planor atinge vitesa sa maximă, , fie în sbor în coborîre cu motor (cu motorul în mers, Ia avion), fie în sbor în coborîre fără motor (de ex. cu motorul oprit, la avion). Teoretic, în cazul unui picaj „Ia verticală" vitesa maximă — numită şi vitesă limită — este atinsă când portanfa este nulă. Greutatea aeronavei (plus trac)iunea, dacă picajul se efectuează cu motor) este echilibrată de rezistenfa totală la înaintare a aeronavei şi, în oarecare măsură, de frânarea produsă de elicea în rotafie. Ecuafia stării stafionare, pentru picajul „la verticală" (v. fig.) este: Fi+F^G + T unde Fi e forfa fictivă inerfială, F. totală la înaintare, G T este tracfiunea efectivă a elicei (în figură, penfru simplificare, forjele sunt considerate concurente). La picajul-limită, când accelerafia e nulă, Ff- este nul (^=0) şi avionul atinge vitesa limită (Vi) pentru r=r„-c- Pvl unde Tm e tracţiunea teoretică a elicei, care corespunde cuplului motorului, iar a e coeficientul de frânare al elicei (în general, a este foarte mic); în acest caz, rezistenfa totală la înaintare e Fx—pRx^Vlt şi ecuafia de echilibru dinamic devine: 9Rxv] = G±Tm-apl/\ sau ~g+TT Compunerea forfelor cari solicită avionul îr* picajul-limită. j. e rezistenfa e greutatea aeronavei, iar P(^*o + a) Când motorul este calat sau merge încet (au ralenti), când adică T ~ 0, vitesa limită este P^*o + a) unde p e densitatea aerului (considerată aproximativ constantă) şi R e coeficientul total de rezistenfă minimă la înaintare. în picajul-limită, vitesa maximă (limită) poate lua valori periculoase pentru om sau pentru material, şi de aceea avioanele sunt înzestrate cu indicatoare optice sau acustice de avertisare a atingerii unei vitese periculoase, şi cu frâne aerodinamice? (voiefi), acfionate comandat sau automat. 474 1. Picardr teorema lui ~ [TeopeMa IlHKapAa; iheoreme de P.; P. Satz; P.'s theorem; P.-tetele]. Mat.: O funcfiune întreagă care nu se reduce la b constantă are cel mult o valoare excepţională ■finită. 2. Picătură [KariJifl; goutte; Tropfen; drop; csepp]. Fiz.: Mic corp lichid, în echilibru interior, cărui suprafafă liberă are o formă în întregime convexă, datorită în principal forfelor capilare, şi care se poate găsi în cădere sau în suspensie într'un fluid, suspendată de un corp solid, sau depusă pe suprafafa unui corp solid sau a unui lichid. Picăturile în suspensie într'un fluid sunt în echilibru numai dacă densitatea fluidului este egală cu densitatea lichidului care formează picătura. In acest caz, acţionează asupra picăturii numai “forfele capilare, şi ea are forma unui corp mărginit de o suprafafă minimă fafă de volumul ei, «adică, pentru picătura care pluteşte liber în masa lichidului, forma sferică. De exemplu, picăturile suspendate, cele cari se formează la extremitatea inferioară a unui tub cilindric vertical de secţiune circulară, au o formă care depinde de volumul de lichid ieşit din tub <(v. fig.), penfru un lichid dat şi pentru un tub de -rază dată şi alcătuit din-ir'un material dat. Când volumul de lichid ieşit creşte, picătura începe sa se gâtuiască şi, când ■greutatea picăturii a atins o anumită valoare, care depinde de natura lichidului şi de diametrul tubului, picătura se desprinde prin ruperea •fn dreptul gâtuirii;, volumul lichidului desprins e deci mai mic decât volumul lichidului ieşit din iub. Greutatea picăturii desprinse depinde de natura lichidului şi de raza tubului, şi e dată de o expresiune de forma b Fazele formării unei picături de apă la capătul unui tub. stabilitate, verifică relafia sin (Oi^sin o>2__sin < r fiind raza tubului, ţ constanta capilară a lichidului şi V volumul picăturii. Nu se poate obfine -o expresiune în termeni finifi a funcfiunii cum nu se poate obfine ecuafia suprafefei care fnărgineşte picătura. Picăturile depuse pe ^ ^ ^ suprafafa unui lichid -au o formă lenticulară D ^ (v. fig,). Forfele capilare sub acf iunea că- Picăfură pe suprafafa unui alt lichid. *rora se menfine picătura — tensiunea superficială yA a lichidului A din care este formată picătura, tensiunea super-•ficială Yg a lichidului B pe care este depusă picătura, şi tensiunea interfacială Tab a ce^or două lichide — au valori cari, în cazul limită de T A T B T AB care exprimă că fiecare dintre aceste forfe este egală şi opusă cu rezultanta celorlalte două. Picătura e stabilă şi dacă Ş* devine un strat subfire pe suprafafa lichidului B, dacă L4+LibyT; pied anglais; englischer Ful^; English foot; angol lâb]: Unitate de lungime, folosită în Anglia. 1 picior en-glez= 0,3048 m. 11. ~ franeez [4>paHyy3KHH $yT; pied francai s; Pariserfulj; French foot; francia lâb]: Unitate de lungime folosită în Franfa până la introducerea metrului. 1 picior francez = 0,3248 m. 12. ~ rusesc [pyccKHH $yT; pied russe; rus-sischer Fu^; Russian foot; orosz lâb]: Unitate de lungime, veche. 1 picior rusesc =0,3048 m. 13. Picior [BbiCTyn; pied, pilier, socle; Fufj, Kopf, Pfeiler, Schaft, Gestell; foot, end, pillar, leg, shank, body; lâb, pilier, szâr, âllvâny, âJzat]. 3. Tehn., Mine, Cs.: Piesă, parte dintr'o piesă sau dintr'o rocă, sau element de construcfie, având forma mai mult sau mai pufin asemănătoare cu forma unui picior de animal,* sau funcfiunea de susfinere. 14. ~ cu culisă. V. Şubler. îs. ~ de bielă [uiaTyH; pied de bielle; Pleuel-stangenkopf; small end of connecting rod, top end of connecting rod; (felso) hajtorudfej, (elulso) hajtorudfej, (felso) rudfej, (elulso) rudfej]. Mş.: Capătul bielei care efectuează mişcarea alternativă lineară, şi^este articulat cu bulonul de piston (bolful) • 476 saircu bulorrui ds cap de cruce, pe care îl cuprinde. Bulonul e montat în picior, fie fixat şi asigurat prin pene transversale (v. fig. sub Bielă cu cap deschis), fie asamblat articulat prin intermediul unei bucele (bucşe) sau al unui cusinet, de obiceiu inelar. Picioarele de bielă pot fi deschise, închise, şi în furcă. 1. Picior de bielă, deschis [oTKftbiTaHinaTyH-HaH HOJKKa; pied de bielle â chappe ouverte; offener Pleuelstangenkopf; open top end of con-necting rod; nyitoft rudfej, nyitott hajtorudfej]: Picior de bielă format din două piese, legate între ele prin şuruburi de strângere, una dintre ele formând corp comun cu corpul bielei. E o construcfie folosită rar, de exemplu la motoare mari cu abur, cu arbore cotit (v. Biela din fig. de sub Motor cu abur saturat). 2. ~ de bielă, închis [3aKpbiTan maTyHHaa HOJKKa; pied de bielle ferme; geschlossener Pleuel-stangenkopf; closed top end of connecting rod; zârt rudfej, keretes rudfej, zârt hajtorudfej]: Picior de bielă în formă de cadru închis, care formează o singură piesă cu corpul bielei. De obiceiu, cusi-netul este inelar (v. fig. sub Bielă motoare pentru motor cu ardere internă); uneori, cusinetul e constituit din două bucăţi, fiind reglabil prin pană (pentru a compensa uzura metalului antiîric-fiune), astfel încât distanfa dintre centrul cusinetului capului de bielă şi cehtrul cusinetului piciorului de bielă să rămână constantă (v. fig. sub Bielă motoare de locomotivă). Construcfia este folosită la cele mai multe maşini fără cap de cruce. s. ~ de bielă, în furcă [BHJiK006pa3Hafl maTyHHan HO}KKa; pied de bielle â fourche; gegabelter Pleuelstangenkopf; forked top end of connecting rod; villâs rudfej, villâs hajtorudfej]: Picior de bielă, constituit dintr'o furcă cu două brafe, care formează corp comun cu corpul bielei (v. fig. sub Bielă cu cap deschis), c folosit, de obiceiu, la maşini cu cap de cruce, bulonul de cap de cruce fiind fixat în furcă, prin pene -transversale. 4. ~ de efravă [peHcynţafl nacTb cy^Ha; brion, ringot; Stevenanlauf; fore-foot; orr-tokekoto]. Nav.: Piesă curbă, de lemn sau de metal, care face legătura dintre etravă şi chilă, la navele de lemn. 5. ~ de literă [ocHOBaHHe nenaTHOH 6yKBbi; pied de lettre; Buchstabe’nschaft; letter shank; betu-szâr]. Arfe gr.: Baza paralelepipedului literei, opusă suprafefei active. V. fig.#sub Literă de tipografie. e. ~ de placă de acumulator [BbiCTyn aKKyMyJiHT0pH0H ruiacTHHKH; pied de plaque d'accumulateur; Sammlerplattenfu^chen; foot of an accumulator plate; akkumulâtor-lemezorr]. Elf.: Proeminenfă a plăcilor de acumulator, prin intermediul căreia plăcile se sprijine pe suportul lor. 7. ~ de pod [yCTOH MOCTa, 6bm MOCTa; pilier de pont; Bruckenpfeiler; bridge pier; hid-lâb, hidoszlop, hidpiller]. Pod.: Element de construcfie făcut din lemn, din zidărie de piatră, din befon sau din metal, care constitue unul dintre reazemele suprastructurii unui pod, şi care transmite la teren greutatea proprie a podului şi forfele cari încarcă podul. Cele două picioare extreme ale podului, aşezate lângă malul văii peste care e construit podul, se numesc culee (v.) şi preiau^ şi împingerile pământului din spre mal. Picioarele intermediare, aşezate între cele două culee, se numesc palee (v.), la podurile de lemn, şi pile (v.)r |a podurile de zidărie, de beton sau metalice* s. ~ de siguranfă [iţeJlHK, npe/ţoxpaHH-TeJlbHblfl CT0JI6; pilier abandonne; Sicherheits-pfeiler; safetypi||ar;biztonsâgi pilier]. M/ne.’Porfiune de zăcământ lăsata neexploatată, pentru ca să se evite punerea în mişcare a stratelor înconjurătoare» Are scopul de a proteja lucrările min-iere subterane, sau construcfiile dela suprafafă, contra sur- -părilor cari s'ar datori acestor mişcări. Se lasă picior de siguranfă şi în jurul unei galerii sau al unui plan inclinat, săpate în zăcământ, dacă aceste lucrări trebue să dureze timp'mai îndelungat într'o zonă exploatată. Dacă zăcământul este autoinfla-mabil, picioarele de sig&ranfă se pot aprinde; ele trebue controlate continuu şi, la părăsirea zonei, trebue exploatate complet.' în jurul unui puf de mină se lasă picioare de siguranfă în formă de trunchiu de con, cu baza mică formată de terenul dela suprafafă, pe care se găsesc instalafiile cari deservesc puful, şi cu gene-ratoarea înclinată, fafă de axa verticală, cu un unghiu care depinde de tăria şi de înclinarea stra-telor înconjurătoare. în acelaşi mod se Iasă picioare de siguranfă pentru un teren dela suprafafă care nu trebue afectat de exploatarea subterană (albie de râu, cale ferată, etc.). 9. ~ de sondă [OcHOBaHHe BbiiHKH; pied -de chevalement; Turmfufj; derrick leg; ojajkui-piljer]. Expl. pefr.: Fundafie de beton, care suportă unul dintre cele patru puncte de sprijin ale turlei sondei. 10. ~ de sfrung [iţOKOJlb CTaHKa; pied de tour; Drehbankful}; lathe foot; extergapad-Iâb]. Tehn.: Fiecare dintre suporfii pe cari se sprijine patul strungului Ia extremităfile sale. 11. ~ pentru clişee [KJiHineHHoe OcHOBaHHe; lingot pour planches stereotypiques; Unterlage, Stereotypieunterlage; block, mount forstereotypes;i sztereotipiai alzat]. Arfe gr.: Placă solidă, groasă de cca 50 puncte tipografice, pe care se montează clişeele de stereotipie sau de zincografie, pentru a Ie aduce Ia înălfimea cerută de presa de imprimare (622/s puncte tipografice). Picioarele se fac din panel, din aliaj de literă, sau din ofel. 12. Picior [OcHOBaHHe; pied, base; Fu^, Basis; foot, toe, base; talp, alapzat]: 4. Partea inferioară sau secfiunea dela baza uriei construcfii, a unei tabele, etc. îs. ~ de tabelă [OcHOBaHHe nenaTHOH Ta-C))lHIIbi; pied de tableau; Tabellenfu^; foot of table; tâblaalap]. Arfe gr.: Partea inferioară a unei tabele, care cuprinde ansamblul de linii orizontale şi verticale. i4. ~ de faluz [OcHOBaHHe oTKOca; pied de talus; Boschungsfu^; slope base, slope toe; lejtoto, lejtolâb]. Ter.: Jntersecfiunea suprafefei 477 dnui taluz cu suprafafa terenului (la rambleuri) sau cu suprafafa banchetei şanfului (la debleuri). Sin. Poala taluzului. • i. Picior, cilindru ~ de oaie [KOMnpec-eopHblH J],HJIHHAP C BblCTynaMH; rouleau â pied de mouton; Schaffu^walze; mutton foot tfolier; juhlâb-henger]. Drum.: Cilindru compresor, smonoblbc, care are pe suprafafa sa proeminenfe ^metalice, în formă de cilindru, de trunchiu de piramidă sau de altă formă, şi care este folosit la Indexarea pământului unui terasament. Realizează îndesarea pământului pe o adâncime mai mare decât cilindrul compresor neted, şi produce, în ' -acelaşi timp, mărunfirea pământului, astfel încât -stratul îndesat este mai compact. 2. Picior, coi cu V. Cot cu picior. 3. Picker [TOHOK; taquet; Treiber; picker bend; foevero]. Ind. text.: Piesă a războiului de fesut, ' "fabricată din piele de bou, crudă, presată, îmbibată cu uleiu vegetal,timp, de 2***3 luni, şi uscată timp de şase luni la temperatura ordinară; e folosită pentru a amortisa forfa cu care intră suveica în căsuţă, şi penfru a transmite lovitura nouă, dată de bra-jul de lovire prin intermediul curelei. Sin. Tachet. 4. Pick-up [a/ţailTep; pick-up; Tonabnehmer; pick-up; pick-up]. Elf.: Dispozitiv format dintr'un •transformator electromecanic,capabil dea produce o tşnsiune electrică de frecvenfă audibilă, proporţională cu deviafiile pe cari şanfurile unui disc de patefon le imprimă unui ac al dispozitivului, pentru a ■folosi tensiunea produsă spre a se acfiona un difuzor. După principiul de producere a tensiunii electromotoare, se deosebesc, în principal, pick-up-uri electromagnetice, electrodinamice şi piezoelectrice. 5. ~ electromagnetic [aJieKTpoMarcmTHbiH ajţanTep, ajiGKTpoMarHHTHbiH 3ByK0CHHMa- Ţejlb; pick-up efectromagnetique elektromagne-iischer Tonabnehme; electromagnetic pick-up; «fektromâgneses pick-up]: Pick-up care foloseşte principiul inducfiei electomagnetice pentru producerea tensiunii electro- ^motoare. Se.....compune, de obiceiu, dintr'un magnet permanent (î), (v. ■fig.)» cu piesele polare {2), în locaşul cărora se «găseşte o bobină (3); în centrul bobinei se găseşte fiin manşon de cauciuc {4), în care este fixat in-•dusul (5j, care are şi toncfiunea de port-arci deviafiile imprimate acului de către şanfurile unui disc de patefon, fac ca în indusul (5) să se producă o yariafie a fluxului magnetic, care induce în spirele bobinei (3) tensiunea 'electromotoare necesară acfionări unui difuzor. e. ~ piezoelectric [nbe303JieKTpHHeCKHH a^anTep, nbe303JieKTpHHeeKHH sbykochh-HaTejib; pick-up piezoelectrique; piezoelektri-scher Tonabnehmer; piezo-electric pick-up; piezo-®lf|ktrornos pick-np]: Pick-up care foloseşte pola- Parfrte -principale ale unul pick-up electromagnetic. Părfile principale ale unul pick-up piezoelectric. rizarea electrică prin deformare mecanică a cristalelor unor substanfe. Se compune, de obiceiu, din următoarele părfi (v. fig.): o baterie piezo-electrică (0, alcătuită din două plăci trapezoidale-suprapuse (tăiate din cristale de sare de Seignette), fixată între garniturile amortisoa-re (2) şi, prin intermediul unei garnituri de cauciul (3), în locaşul port-acului (4); acul (6) şi şurubul de strângere (7); şuruburile limitoare (8), (din corpul pick-up-ului), cari servesc la prevenirea ruperii baterii piezoelectrice, la schimbarea acului; piesele amortisoare (9), cari servesc pentru amortisarea vibrafiilor proprii ale sistemului. Port-acul, fiind susţinut în corpul pick-up-ului prin manşoanele de cauciuc (5), se poate roii în jurul axei sale longitudinale, între limitele permise de elasticitatea cauciucului. Deviafiile pe carir şanfurile unui disc de patefon le imprimă acului sunt transmise prin p6r+-ac, sub formă de torsionări, bateriei piezoelectrice care, fiind astfel supusă unor deformafii variabile, produce la bornele (10) tensiunea electrică necesară acfionării unui difuzor. 7. Piciaj [nHKJieBamie; mordan<;age; Beizen; pickling; csâvâzâs]. Ind. piei.: Operafiune care consistă în tratarea pieilor sămăluite, înainte de tăbăcire, cu o solufie acidă (de acid clorhidric, sulfuric sau formic) şi cu ciorură de sodiu, pentru a elimina ultimele resturi alcaline din piele, şi pentru a scădea bazicitatea zemurilor tanante, la începutul tăbăcirii, evitând prin aceasta tăbăcirea moartă. 8. Picnidie [nHKHHflHfl; pycnide; Pyknidie; pycnidium; pyknidium]. Bot.: Organ al ciupercilor microscopice (ascomicete şi basidiomicete), de forma unei pungi scufundate în substrat, cu un perete propriu, cu un por de deschidere la partea superioară* şi care confine în Interior plcnospori. 9. Picnomefru [nHKHOMeTp; pycnometre; Pyk-nometer; pycnometer; piknometer]. Fiz.: Instrument folosit pentru măsurarea densităfii lichidelor şi a solidelor, alcătuit dintr'un balonaş de diferite forme, terminat cu un gât şlefuit în care intră un dop  A s T Picnomefre. continuat cu un tub capilar pe care este trasat un reper (v. fig.). Densitatea unui lichid se deter- % 478 mină făcând raportul dintre greutatea lichidului şi cea a apei distilate conjinute în picnometru (greutăţi obţinute cântărind picnometrul gol, plin cu lichid, şi plin cu apă distilată). Densitatea unui solid se determină făcând raportul dintre greutatea solidului şi greutatea apei distilate deslocuite de el (obţinută cântărind picnometrul plin cu apă distilată, şi picnometrul în care se găseşte solidul cercetat şi restul de apă distilată). Dacă P e greutatea picnometrului cu apă, P' greutatea picno-metrului cu corpul solid şi cu apă, şi p greutatea p corpului solid, densitatea lui este d= ——P'~+p‘ 1. Picnospor [nHKHOcnopa; pycnospore; Pyk-nospore; pycnospore; pyknoszpora]. Bot.: Spor care se formează în picnidie (v.). 2. Picnostil [nHKHOCTHJib; pycnostyle; Pyk-nostylos; pycnostyle; piknostilusj. Arh.: Intercolo-nament strâmt, având distanfa dintre coloane egală cu un diametru şi jumătate de coloană (trei module). s. Picoline [nHKOJiHHbi; picolines; Picoline; picolines; pikolinek]. Chim.: H H | C C C HC^ %CH HCX ^C-CH3 HCX \h II I II I II I HC ,C-CHS HC, CH HC CH N N N Derivafi monometilafi ai piridinei. Se cunosc a-, p- şi Y“picolina. Se găsesc în bazele piridice, izolate din gudroanele cărbunilor de pământ. Prin distilare fracfionată, se separă pure numai piridina şi a-picolina. Au pufine utilizări practice. 4. Picon [ocTpne 3a6oftHoro MOjiOTKa; pointe; Pickeisen, Spie^; picking drill; fejtocsâkâny]. Mş.-unelfe: Piesă de ofel, care primeşte lovitura pistonului ciocanului de abataj şi o transmite în rocă, pe care o despică. Se construeşte dintr'o singură bucată şi are: o coadă cilindrică, de introdus în corpul ciocanului de abataj, unde primeşte loviturile pistonului; un guler cilindric, cu diametrul mai mare decât capul, care limitează pătrunderea piconului în ciocan; un corp uşor tronconic, care se continuă cu un vârf, terminat cu un tăiş (cu faţete în vârf de piramidă, înclinate la 60°, pentru cărbuni duri, şi, mai pufin, pentru roce mai moi), sau cu o daltă. Lungimea corpului (150-400 mm) poate fi cu atât mai mare, cu cât roca e mai pufin dură. Se construeşte din ofel de scule. Tăişul se ascute la polizor. s. Pico! [flepeBHHHan niaxTHan no^nopa; picot; Spitzkeil; wedge, spare; picot, bevertek]. Mine: Bucată de lemn (de preferinfă de stejar), conică, cu baza circulară, cu diametrul de 12-"15cm şi cu lungimea de 30-**50 cm, care se foloseşte Ia procedeul de înaintare cu picofi. e. Picofif [iihkotht; picotite; Picotit; picotite^ pikotif]. Mineral.: Spinel cromifer. Se găseşte frecvent în roce peridotice şi în zăcăminte de cromit- 7. Picraf de guanidină [ryaHfi^HHOBbiH ira-KpaT; picrate de guanidine; Guanidinpikrat; guani-dine picrate; guanidinpikrat]. Expl.: C6H2(OH)NOs-C(NH2)2NH. Exploziv puternic, cu vitesă de detonafie mare-(8000 m/s). Se prezintă în cristale galbene, aproape insolubile în apă, cari au, fafă de acidul picric, avantajul de a nu da duble descompuneri cu nitrafii metalici. în amestec cu trinitroglicerină formează un exploziv foarte puternic şi brizant, de exemplu amestecul de 25% picrat de guanidină cu 75% nitroglicerină. s. Picric, acid ~ [nHKpHHOBan KHCJiOTa; acide picrique; Pikrinsăure; picric acid; pikrinsav]. Chim.: 2,4,6-trinitrofenoI; acid puternic din seria combinafij-lor organice cu funcfiUni ^ mixte. Se obfine disolvând / ^ fenol cristalizat, într'un ex- 02N —C C —N02, ces de acid sulfuric concen- j_jq qj_j trat, după care se tratează \ # solufia obfinută, cu acid ^ azotic, sau cu acid azotic şi azotat de sodiu. Se 2 obfine, de asemenea, prin acţiunea acidului azotic asupra dinitrofenolului, sau prin nitrarea energică* a clor-benzenului, care trece în trinitroclor-benzen care, tratat cu apă, dă acidul picric. Acidul picric recristalizat din apă se prezintă sub formă de cristale galbene (în paiete sau aciculare) strălucitoare, de coloarea lămâii; recristalizat din benzină sau din acid clorhidric concentrat, formează cristale aproape incolore. E toxic, fără miros, cu gust amar (de unde derivă numele), cu p. t. 121,8°; e pufin solubil în apă rece* uşor solubil în apă caldă, în alcool absolut, sau în eter, dând solufii de coloare galbenă intensă.. Solufia apoasă vopseşte puternic mătasea, fibrele», şi fesăturile de origine animală. Explodează sub influenfa unei amorse de fulminat de mercur, sau încălzit în prezenfa unei cloruri, a unui clorat, a-unui nitrat, a unei substanfe organice, etc. Atacai perefii recipientelor metalice în cari este ţinut,> cu formare de picrafi, cari sunt explozivi. E folosit: ca exploziv, în amestec cu alte substanfe; ca^ materie primă, la prepararea unor produse lacrimogene; la prepararea unor substanfe colorante,, pentru vopsitorie; ca reactiv pentru alcaloizi şi,, în medicina umană, pentru uz extern, în dermatologie, cum şi în medicina veterinară, ca vermifug-Acidul picric formează săruri (de amoniu, de potasiu, de sodiu, de argint, etc.) foarte sensibile la căldură, folosite Ia fabricarea explozivilor, ca antiseptice, etc. 9. Pierit [nHKpHT; pierite; Pikrit; pierite; pikrit]. Geol.: Rocă efuzivă bazică, corespunzătoare perido-tiţelor serpentinizate, alcătuite din piroxen şi oii-vin, în bună parte cloritizate. 479 1. Picrocarmîn S. Chim., Ind. text.: Reactiv care serveşte la identificarea fibrelor. Se prepară disol-vând acid carminic în puţină apăf şi adăugind amoniac în exces, până când coloarea roşie deschisă devine roşie-albastră. Se fierbe totul până când dispare mirosul de amoniac, şi se adaugă o soluţie de acid picric (3%), care a fost neutralizată cu amoniac. Amestecul se acidulează cu acid clorhidric diluat. în această soluţie, diferitele fibre textile se colorează în două minute, la rece; bumbacul, în roz intens; iuta şi lâna, în galben; inul, în roz; mătasea degomată, în portocaliu; borangicul, în roşu-maron închis; fibra artificială viscoza, în roz deschis; fibra artificială cupro, în roşu-albastru închis; fibra artificială acetat, în verde-gălbuhi. (N. C.). 2. Picrocromif. V. Magnocromit. 3. Picrofoxină [iihkpotokchh; picrotoxine; Pikrotoxin; picrotoxin; pikrotoxin]. Farm.: C30H34Oi3. Principiu activ şi amar al fructelor de Anamita panîculata Coleb., în care se găseşte (1 ■■■1,5%) alături de picrotină, coculină, acid malic, substanfe gra$e şi răşinoase. Se prezintă sub formă de cristale incolore, inodore, cu gust amar; e foarte toxică; are p. t. 199*■-200°; e pufin solubilă în apă şi în |ter, solubilă în alcool şi în cloroform. E folosit tn medicină, pentru uz extern, ca antiparazi-tar şi, uneori, ca antiepileptic, antispasmodic, etc. i. Picfură [jKHBonncb, pncOBaHne; peinture; Majorei; painting; festmeny, festeszet]. Artă: 1. Arta reprezentării imaginilor din natură, portretale sau simbolice, cu ajutorul unor substanfe colorate, Pfin; linii, nuanfe, umbre şi lumini. — 2. Lucrare artistică, executată pe suprafafa unui obiect, cu ajutorul unor substanfe colorate, aşezate şi combinate între ele pentru a reda un aspect din natură, pentru a reprezenta înfăfişarea unei fiinfe ori a unui obiect, sau pentru a reprezenta o comporte abstractă ori simbolică, prin mijloacele artei picturii (v. Pictură 1). — După materialul din care este făcut obiectul-suport al picturii, se deosebesc: pictură pe lemn, pe pânză, pe carton, pe sticla, pe porţelan, pe faianţă, pe fildeş, pe metale, pe email, etc. — Din punctul de vedere al felului cum sunt preparate colorile, se deosebesc: pictură în uleiu, care se execută cu colori disolvate în uleju; pictură în acuarelă (v.); pictură in laviu (v.); picfură în guaş (v.); pictură în pastel (v>)î etc. — Din punctul de vedere al numărului de colori folosite, se deosebesc: picturi monocrome, executate cu o singură coloare, folosind toată gama de nuanţe ale unei colori fundamentale, — şi picturi policrome, execuflte cu colori Ş» nuanţe de colori fundamentale diferite. 5; ~ În email [pHCOBaHHe 3Majlbio; peinture en email; Emailmalerei; enamel painting; email-testrneny]: Ornamentare picturală, obfinută prin aplicarea, pe un obiect, a unui email cu o compoziţie specială, tare, cu punct de topire înalt, tmailul se transformă într'un praf foarte fin, care se amestecă cu un uleiu gros de lavandă sau de garoafe, şi căruia i se adaugă, înainte de întrebuinţare, uleiu de terebentină, care uşurează uscarea. Arderea se face în cuptoarele cu mufă, preferijidu-se — dacă este posibil — arderea pe rând a colorilor, începând cu aceea care are punctul de topire mai înalt. După arderea picturii, aceasta se acopere cu un fondant, pentru a o apăra de distrugerea cu timpul. e. ~ pe sficlă [pncoBaHHe Ha CTeKJie; peinture sur verre; Glasmalerei; glass painting; uveg-festmeny]: Ornamentare a articolelor de sticlă, obfinută prin aplicarea unei colori rezistente la spălat. După natura colorilor întrebuinfate, se deosebesc: pictură prin decor rece, în care se întrebuinţează colori de uleiu obişnuite, şi fără ardere; pictură prin decor ars, executată cu emailuri (sticle uşor fuzibile, de plumb, cu oxizi metalici coloranfi), cu coloranfi de topire, sau cu metale (aur, argint sau platină). Operafiunea se execută manual, cu pensula, sau mecanic, prin şprifuire* direct sau prin intermediul unui şablon. 7. Picurar. V. Lăcrimar. 8. Picurare, injeefor cu Mş. V. Injector cu picurare. 9. Picurare, punct de ~ [TOHKa Kamiena-fleHHH; temperature de forma^ion de goutteşj-Tropfpunkt; drop forming temperature; cseppegesi pont]. F/z.: Temperatura la care cade, prin greu-tate proprie, prima picătură dintr'o cantifate de material care aderă la suprafafa rezervorului unui termometru. 10. Piedecă [sanop, co6aHKa; cliquet, limiteur de course, dispositif d'arret; Hemmung, Anschlag, Sperrklinke, Anhaltevorrichtung; pawl, locking mechanism, stop, stopping device; kilincs, gâtlo]. Tehn.: 1. Piesă sau ansamblu de piese, folosite-pentru blocarea unui organ mobil al unui mecanism. Exemple: piesă care poate imobiliza, într'un moment dat, dispozitivul de percusiune a^ unei arme de foc; piesa care fixează o broască de siguranfă în pozifia închisă sau deschisă; piesa-care opreşte rotirea uneia dintre rofiie unui vehicul tractat, când acesta coboară pe o pantă. Când' piedeca se foloseşte pentru blocarea unui mecanism numai în pozifia închisă, ea se numeşte-zăvor (de ex. zăvorul dela broasca unei uşi).— 2. Piesa sau ansamblu de piese, cari interzic mişcarea unui mecanism într'un sens, permifând însă mişcarea în sens contrar. Din această categorie fac parte înclichetajele cu dinfi sau cu frecare* (v. înclichetaj). — 3. Piesă sau ansamblu HJlbTpaiţHH; perte par infiltration; Sickerungs-verlust; loss by infiltration; beszurodesi veszteseg]: Pierderea de apă care se produce prin infiltrafia ei în pământ, la un basin de apă, prin corpul unui baraj de pământ, pe sub baraj, prin fundul nepietruit al unui canal industrial, etc. 2. ~ prin umplere [noTepn npn Hanojme-HHH; perte par remplissage; Verlust durch Fullen; loss by filling; foltesi veszteseg]: Pierderea de fluid motor (aer, apă, amestec combustibil-aer), de exemplu la admisiunea în cilindrul unei maşini cu piston, datorită, fie depresiunii insuficiente, fie densităfii prea mici a fluidului. Pierderile de fluid motor au mare influenfă asupra bilanfului de energie al maşinii, mărimea lor determinând randamentul ei volumetric. 8. ~ prin venfilafie [noTepn npn BeHTHJiH-iţHH; perte par ventilation; VentiJationsverlust; loss by ventilation; szellozesi veszteseg]: Pierderea de material datorită efectului de ventilafie al paletelor rotorului unei turbine cu abur sau cu gaz, cari suflă fluidul motor (aburul, gazele) 1a trecerea Iui prin fafa ajutajelor statorului, provocând o mişcare turbionară a vinelor de abur. 4. Pierdere de mărimi intensive [noTepn hh-TeHCHBHbix BeJlHHHH; perie de grandeurs intens ives; Verlust von intensiven Grofjen; loss of intensive magnitudes; intenziv mennyisegi veszteseg]: Diferenfa dintre valoarea unei mărimi sca-larejntensive pe care ar restitui-o un sistem tehnic, dacă nu s'ar produce în el pierderi de energie liberă, şi valoarea acelei mărimi pe care o restitue în fapt sistemul. De exemplu, dacă nu s'ar pierde energia liberă a apei care curge printr'o conductă în care apa intră cu o anumită presiune şi vitesă, presiunea Ia ieşirea din conductă (presiunea „restituită" de conductă) ar fi pQ; deoarece în conductă se pierde energie liberă, presiunea la ieşirea din conductă e numai p\ diferenfa p0~p e pierderea de presiune. De asemenea, dacă nu s'ar pierde energie liberă într'un transformator pus sub o anumită tensiune la bornele primare, tensiunea efectivă Ia bornele Iui secundare ar fi £/0; fiindcă în transformator se pierde energie electromagnetică liberă, tensiunea efectivă secundară e numai U\ diferenfa U0 — U e pierderea de tensiune secundară în transformator. Ea trebue deosebită de variafia de tensiune (v.) şi de căderea de tensiune. Exemple de pierderi de mărimi intensive: 5. ~ de înălfime. V. Pierdere de sarcină hidraulică. e. ~ de presiune [noTepn j\bbJieHHfl; perte de pression; Druckverlust; loss of pressure; nyomâs-veszteseg]: 1. Scăderea presiunii fluidului (abur, gaz, lichid sub presiune) dintr'un recipient închis care nu mai e alimentat (căldare, rezervor, etc.)r datorită neetanşeităfii perefilor sau scăpării pe la dispozitivele de închidere a fluidului sub presiune. — 2. Diferenfa dintre presiunile în două secfiuni ale unei conducte prin care curge un fluid. Pierderile de presiune Ap se exprimă în funcfiune de vitesa de curgere v, prinir'o relafie de forma A . I v2 unde y este greutatea specifică a fluidului, / şi d sunt lungimea şi diamdtrul conductei, X e coeficientul de rezistenfă,.iar ge accelerafia gravitafieu 7. ~ de sarcină hidraulică [noTepn rH#paB-JIHH6CK0H HarpySKH; perte de charge hydrau-lique; hydraulischer Druckhohenverlust; loss of hydraulic pressure; hidraulikai magassâg-veszte-seg]: Diferenfa Ah dintre înălfimile piezometrice în două secfiuni ale unei conducte prin care curge un fluid. Se exprimă în funcţiune de vitesa de curgere v, printr'o relafie de forma: în care p± şi p2 sunt presiunile din cele două secfiuni, y e greutatea specifică a fluidului, / e lungimea de conductă dintre cele două secfiuni, d e diametrul conductei şi X e coeficientul de rezistenfă. Sin. Pierdere de înălfime. 8. ~ de tensiune electrică [noTepn 3JieK-TpHqeCK0r0 HanpHJKeHHfl; perte de tension electrique; elektrischerSpannungsverlust; loss of potential; elektromos feszultseg-veszteseg]: 1. Diferenfa dintre valorile efective ale tensiunii la bornele secundare în gol şi în sarcina la care se referă, ale unei linii elecfrice alimentate Ia bornele primare sub o aceeaşi frecvenfă şi o aceeaşi tensiune efectivă. — 2. Diferenfa dintre valoarea efectivă a tensiunii în gol la bornele secundare ale unui transformator electric, şi dintre valoarea efectivă a tensiunii la bornele lui secundare în sarcina considerată, pentru aceeaşi frecvenfă şt fensiune efectivă aplicată Ia bornele primare. — 3. Diferenfa dintre valoarea efectivă a tensiunii în gol Ia bornele unei maşini electrice, şi valoarea efectivă a tensiunii la bornele ei în sarcina la care fe referă, şi în condifiuni de terminate* o. ~ relativă de fensiune electrică [OTHO-CHTejibHan noTepn 3JieKTpHqecKoro Hanpn-JKeHHH; perte relative de tension electrique; rela-tiver elektrischer Spannungsverlust; relative loss of potential; elektromos feszu|tseg-relativveszteseg]i Raportul dintre pierderea de tensiune electrică ş*j valoarea efectivă a tensiunii' electrice nominale. 1. Pierdere de vifesă [noTepa CKopocTH; perte de vitesse;Geschwindigkeitsverlust; loss of speed, loss of velocity; sebesseg-veszteseg]: 1. Diferenfa dintre vitesa de mers pe care ar avea-o un sistem tehnic (vehicul, etc.), dacă nu s'ar pierde In el energie liberă, şi dintre vitesa de mers pe care o are tn fapt sistemul. Pierderile de vitesă sunt provocate în principal de rezistenfele interioare ale sistemului. — 2. Av.: Scăderea vitesei unei aeronave mai grele decât aerul, prin depăşirea incidenţei corespunzătoare portantei maxime a ei, care poate fi atât de mare, încât sustentafia ne mai fiind asigurată, se poate produce căderea aeronavei. — Pierderile se clasifică şi în pierderi în sisteme tehnice, şi pierderi în exploatare. 2. Pierderi în sisteme tehnice [nOTepn B TeXHHHeCKHX CHCTeMax; pertes dans Ies syste-mes techniques; Verluste in den technischen Systemen; losses in technical systems; technikai rendszerek vesztesegei]: Pierderi de energie (mecanică, hidrodinamică, aerodinamică, etc.), respectiv pierderi de mărimi derivate din ea (entalpie, putere), condifionate de pierderi de mărimi extensive sau de mărimi intensive, şi pierderi de materiale cari intervin în serviciul unui sistem tehnic. Exemple de pierderi în sisteme tehnice: 3. ~ în ajutaje [nepenaA AaBJieHHH b IHTyiţepe; chutes de pression dans l'orifice de reglaje; Dusendruckabfall; bean differential pressure; fuvoka-vesztesegek]: Pierdere de presiune în ajutajul (sau duza) capului de erupfie sau în cel de fund, provocată intenţionat, pentru a limita pierderea de presiune în strat, penfru a împiedeca Viiturile de nisip din stratul productiv, sau pentru -a reduce presiunea medie în fevile de extracfie {în cazul ajutajului de fund). 4. ~ în basinele hidraulice [nOTepn B rn-JţpaBJiHHecKHX 6a3eHHax; pertes dans Ies bassins hydrauliques; Verluste in hydraulischen Becken; losses in hydraulic basins; hidraulikus medence-yeszteseqekl: Pierderi de apă în basinele hidraulice, provocate prin evaporare, prin formarea ,ghefei, şi prin infiltrafii. Ele variază cu suprafafa oglinzii apei, cu anotimpul, cu temperatura, cu permeabilitatea pământului, cu condifiunile hidro-geologice, ,etc. s. ~ în căldările de abur [nOTepn B napo-BOm KOTJie; pertes des chaudieres â vapeur; Dampf-Kesselverluste; losses in the steam boilers; gozka-zan-vesztesegek]: Pierderi cari intervin în exploatarea unei instalafii de căldare de abur (focar, corpul căldării cu accesoriile sale, canale şi con-.u<î® fum' co?« conducte de abur şi de apă, zidărie, îmbrăcămintea căldării, instalafii auxiliare)- Prezintă interes pierderile de entalpie pierderile de material. Suma pierderilor orare de entalpie într'o căldare de abur este egală ■cu diferenfa dintre entalpia combustibilului introdus într'o oră în focar, practic egală cu ener-fMa sa interioară (raportată la puterea calorifică inferioară, corespunzătoare energiei chimice libere a combustibilului), şi dintre entalpia aburului pro- 493 dus de căldare într'o oră. Suma pierderilor de entalpie se determină prin diferenfa dintre căldura produsă prin arderea combustibilului (Q^), şi căldura consumată în mod util (Q*a), adică 9e = (Qe,-Q^)' kcal/h. Valorile mărimilor Qe± şi pentru abur supraîncălzit sunt Q combustibil (CO, H2, CH4 şi diferite hidrocarburi grele CmHn) şi nearse în focar din cauza imper-fecfiunii arderii. Pierderile#sie determină prin relafia ft=(30,18CO+25.79H,+85,5ŞCH1+£cwHw ţ/,kcal/Kg, unde Vg este volumul gazelor de ardere uscate.* în exploatarea căldărilor se neglijează, de obiceiu*-cantităfile de hidrogen şi de hidrocarburi, şi relafia se simplifică Ia #4=30,18 CO ■ Vg, finând seamă numai de cantităfile de oxid de carbon nearse. Aceste pierderi variază după felul combustibilului; ele sunt mai mari, în special când se folosesc cărbuni cu flacără lungă în focare scurte. Pierderile se micşorează prin realizarea unui amestec cât mai intim între gaze şi aerul comburant (prin introducere de aer secundar în» camera de combustie, prin turbionare, insuflare cu abur viu, boltă de flacără, etc.). Ordinul de mărime al acestor pierderi ( 1, G fiind vm G J greutatea fluidului. Pierderile (v. fig.) prin rezistenfe provocate de obstacole locale (capete de nituri, garnituri ieşite A La conductele cu curgere stafionară cu schim-bărr discontinue de secţiune, pierderile de sarcină v2 au aceeaşi expresiune Z? =(1+£)— ; valorile coeficientului £ depind de coeficientul de vitesă al curgerii, fiind influenfate de forma secfiunii de trecere (cu muchii ascufite, coturi aspre, etc.). La conductele cu curgere stafionară, curbe, pe lângă pierderile de sarcină lineare, intervine şi o pierdere de sarcină locală, de curbură, datorită curentului turbionar transversal, cauzat de diferenfa B C / 1 v 2 6 H Pierderi locale în conducte, vane: 1) pozifie deschisă; 2) pozifie parfial închisă; B) pierderi la intrarea în conducfăj A) pierderi la închiderea unei ____________ ,____________ ____ . 1) intrare nepotrivită; 2) intrare corectă; C) pierderi prin lărgire de secfiune (difuzor); D) pierderi prin reducerea brusca a secfiunii: 1) reducere nepotrivită; 2) reducere corectă; E) pierderi prln deschiderea supapei; F) pierderi prln devierea direcfie] de curgere; G) pierderi prin lărgirea bruscă a secfiunii; H) formarea pragului hidraulic; 1 variafia vitesei; pierderi. în relief, supape, vane, coturi, derivaţii, lărgiri, instrumente de măsură, etc.) se exprimă printr'o relafie de forma: * ' h =r — ^2 g' unde valorile coeficientului £" variază cu felul obstacolului. De obiceiu, coeficienfii X, şi se adună şi se exprimă prinfr'iin singur coeficient, raportat uneori la o lungifne de conductă virtuală, relafia pierderilor exprimându-se sub forma: *,-o+o~ La conductele drepte cu secfiune variabilă şi cu curgere stafionară, pierderile de sarcină dintre dife-nte^secfiuni sunt proporţionale cu valoarea locală a termenului ~; |a lărgiri prea mari de secfiune ( • 2g ; Jaspiratorde turbină hidraulică) apar uneori supra-Tefe- de discontinuitate. dintre forfele centrifuge (mai mari în interior decât în exterior). Această pierdere suplementară se exprimă printr'o relafie de forma h Ti '2 g' valorile coeficientului depind de raportul dintre raza de curbură şi diametrul conductei. Pierderile în conducte cu curgere staţionară depind mai ales de pierderile locale, ele fiind îr* funcfiune de pătratul vitesei de curgere; ele se reduc prin eliminarea obstacolelor, adică asigurându-se o curgere cât mai ufiiformă prin conducte. Pierderile în conducte cu mişcare nestafionară* adică în conductele în cari debitul şi vitesa variază în spafiu şi în timp, pot fi pierderi lineare şi pierderi locale, influenfate de regimul de mişcare. Mişcările nestafionare pot fi aperiodice sau oscilatorii, rezistenfele diferind după regimul de curgere-Suma pierderilor se determină din relafia pier- 3r 500 derilor de sarcină h=. (1 +£) —, alegându-se valori corespunzătoare pentru coeficientul de rezistentă £ şi calculându-se vitesa de curgere pentru fiecare secfiune a conductei; în cazul mişcărilor oscilatorii, apar şi pierderile de frecare din amorfi-sarea undelor; în cazul fluidelor în regim de curgere rapidă (gaze, abur), pierderile sunt, în general, propor- v2 tionale cu valoarea locală a mărimii — ; coeficienfii 2 g de corec}ie variază după cum vitesa de curgere e sonică, suprasonică sau subsonică. Pierderile la curgerea prin conducte sub presiune se reduc prin alegerea corespunzătoare a parametrilor cari le influenţează; alegerea secţiunilor se face după regimul de curgere şi după ielul fluidului, evitându-se obstacolele cari |e provoacă. 1. Pierderi în conducle electrice [noTepH B 3JieKTp0np0B0A^x; pertesdans lesconduiteselec--friques; Verluste in den elektrischen Rohrleitungen; iosses in the electric conduits; elektromos vezetek-vesztesegek]. V. sub Pierderi în linii electrice. 2. ~ în contacte galvanice [noTepn B raji-BaHHHeCKHX KOHTaKTax; pertes dans Ies contacts galvaniques; galvanische Kontaktverluste; Iosses in the galvanic contacts; galvânkapcsolati veszte-segek]. Elf.: Pierderea de putere electrică prin desvoltarea de căldură, care se produce la trecerea curentului prin rezistenfă de trecere dintre suprafefele în contact a două pîese de contact electric. Pierderile prin rezistenfă de contact sunt aproximativ invers proporfionale cu presiunea de contact şi sunt cu atât mai mari, cu cât suprafafa de contact e mai mică. s. ~ în cuptoarele industriale [noTepH b npOMbifflJieHHbix nenax; pertes dans Ies fours industriels; Industrieofenverluste; Iosses in the industrial furnaces; ipari kemence-vesztesegek]: Pierderile cari intervin în exploatarea cuptoarelor Industriale. Se consideră pierderile de energie şi pierderile de materiale. Suma pierderilor de energie într'un cuptor industrial este egală cu diferenfa dintre energia chimică liberă a combustibilului consumat într'un anumit interval de timp, respectiv dintre energia electrică consumată, şi energia care corespunde căldurii folosite în acelaşi interval de timp, de instalafia de cuptoare. — Suma pierderilor de materiale este diferenfa dintre cantitatea de materiale introduse în cuptor şi cantitatea de produse utile ale cuptorului. — Felul şi mărimea pierderilor diferă după modul de încălzire a cuptoarelor. Se deosebesc: Pierderi în cuptorul cu ardere. Pierderile de energie sunt provocate de pierderile prin gaze de ardere evacuate, prin ardere incompletă, combustibil nears, energie consumată în reacfiile endoterme ale şarjei, transfer de căldură, încălzirea zidăriei cuptorului, apă de răcire a cuptorului, pierderi reziduale (v. fig.). — Pierderile prin gazele de ardere evacuate (qi) se determină din relafia ” 1,5) qc kcal/h. Suma pierderilor prin conductibilitate şi prin scurtcircuit reprezintă pierderea în goi a cuptorului. — Pierderile de materiale sunt reziduurile din şarje, cari rămân după efectuarea şarjei, şi pierderea în foc (prin oxidare, etc.). Pierderile în cuptoarele electrice diferă cu felul şi cu utilizarea cuptorului, cu materialul refractar, cu sistemul de răcire, etc.; ele se reprezintă prin diagramele fluxului de căldură şi prin biianful de materiale al cuptorului. 1. Pierderi în focare [noTepn B TOimax; pertes dans Ies foyers; Feuerungsverluste; Iosses in the fireplaces; tuz'elesberendezesi vesztese-gek]. V. sub Pierderi în căldările de abur. 2. ~ în încăperile încălzite [noTepH B 0T0nJieHHbix noMenţeHHHX; pertes dans Ies pieces chauffees; Verluste in den geheizten Răumen; Iosses in the heated rooms; futott terem-vesztesegek]: Pierderi prin transfer de căldură în instalafiile de încălzire. Pierderile totale de căldură prin suprafefele cari mărginesc o încăpere se exprimă prin relafia: Af+Ac+Av+A0 1+- 100 kcal/h, im Bilanfurile Pierderi într'o instalafie (centrală -j- linii electrice -j- locomotivă) pentru tracfiune electrică, cu centrală termică cu abur. Qj) energie Introdusă în centrală; Q2) energie la roata motoare a locomotivei; q4) pierderi în căldare; q2) pierderi în turbina cu abur; t\^) pierderi în generatorul electric şi în instalafiile auxiliare; q4) pierderi în transformator; q5) pierderi în linia de distribufie; q6) pierderi în subştafiunile de transformare; qi) pierderi în linia de tracfiune; q8) pierderi în locomotivă. 60% 65% 68% 74% 76% de energie ale unor instalafii de tracfiune Pierderi într'o instalafie (centrală -{- linii electrice -f- locomotivă) pentru tracfiune electrică,! cu centrală termică cu motoare Diesel. Qi) energie Introdusă în centrală; Q2) energie la roata motoare a locomotivei; qi) pierderi în gazele de evacuare din motorul Diesel; q2) restul pierderilor din motorul Diesel; q8) pierderi în generatorul electric şi în instalaţiile auxiliare; q4) pierderi în transformator; q5) pierderi în liniile electrice, în substafiunile de transformare şl în locomotivă. electrică. Pierderi într'o instalafie (centrală-f-linie electrică -f* locomotivă) pentru tracfiune electrică, cu centrală hidroelectrică. Qi) energie introdusă în centrală; Q2) energie la roata motoare a locomotivei; qi) pierderi în centrala hidroelectrică; q2) pierderi în transformator; q3) pierderi în linia de distribufie; q4) pierderi în substafiunile de alimentare; q5) pierderi în linia de tracfiune; q6) pierderi în locomotivă. 503 unde: reprezintă pierderile de entalpie prin ele- mentul de construcfie considerat (fereastră, uşă, perete interior, perete exterior, plafon, podea,etc.), în kcai/hf Aţ, este adausul pentru întreruperea funcţionării încălzirii; Ac este adausul pentru reîncăl-zirea suprafefelor reci ale încăperii; Av este adausul pentru acfiunea vântului; A0 este adausul pentru orientarea mcăperiL A "frică. Ele sunt suma pierderilor din părfile cari constitue instalafia de tracfiune considerată: centrală electrică, transformator dela joasă la înaffă tensiune (în cazul curentului alternativ), linie de transport, substafiuni de alimentare (cu transformator, respectiv cu mutator), linie de alimentare, linie de tracfiune, vehicul motor electric (locomotivă, va-gon-motorf tramvaiu, trolleybus). Pierderile (v. fig., p. 502) diferă după felul centralei electrice (centrală termoelectrică, hidroelectrică), după felul curentului (alternativ sau continuu), etc. 2. ~ în instalafiile industriale [nOTepn B npOMbiniJieHHbix yCTaHOBKax; pertes dans Ies etablissements industriels; Verluste in industriellen Bilanful de energie al unei instalaţii industriale. (grup cuptor înalt—motor cu ardere internă—căldare de abur—turbogenerator). 1) cuptor înalt; 2) preîncălzitor de aer; 3) cuptor de prăjit minereuri; 4) compresor de gaze; 5) grup motor cu gaze— generator electric; 6) căldare de abur; 7) grup turbogenerator; 8) şi 9) conducte electrice; q±) pierderi în gazele de evacuare din cuptor; q2] pierderi în compresor; q3) pierderi în motorul cu gaze; q*) pierderi în căldarea de abur; q5) pierderi în turbogenerator. în expresiunea mărimii q0 = kS (bi — fre) kcal/h, S estesuprafafa elementului de construcfie considerat, în rn2, k e coeficientul de transmisiune al căldurii, în kcal/°m2h, temperatura aerului din interiorul încăperii, 9^ temperatura aerului din exterior. Valorile lui k variază "după fef&l elementului de construcfie (fereastră, uşă, zid, acoperiş, etc.). î. Pierderi în instalafiile de tracfiune elecfrică [noTepn b 3JieKTpoTflroBbix yCTaHOBKax; pertes dans Ies installations de traction electrique; Einrichtungenverluste in der elektrischen Zugfor-derung; losses in the electric traction planis; elektromos vontatâsi berendezes-vesztesegek, villamos vontatâsi berendezes-vesztesegek]: Pierderi cari intervin în instalafiile cari deservesc fracţiunea elec- Anlagen; losses in industrial plants; ipari beren-dezes-vesztesegek]: Pierderi de energie şi de materiale, cari intervin în timpul serviciului, într'o instalafie industrială (v. fig.). Ele sunt formate din suma pierderilor din fiecare parte constitutivă, ca şi din legăturile interioare ale instalafiei, din care se scad pierderile cari au fost recuperate, prin folosirea energiei pierdute într'o parte a instalafiei (de ex.: preîncălzirea apei de alimentare a căldării de abur, prin căldura aburului de emisiune din motor; folosirea gazelor de cuptor înalt, evacuate, drept combustibil. într'un motor cu ardere internă; folosirea gazelor de ardere evacuate dintr'un motor cu ardere internă, drept combustibil într'un focar, folosirea aburului de emisiune dintr'un motor cu abur, ca abur de încălzire într'un proces de fabricafie, etc.). 5G4 Pierderile repartizate pe întreaga instalafie determină randamentul total al instalaţiei industriale (v. fig ). Pierderi în instalafiile industriale (grup căldare de abur—motor cu abur cu piston—generator electric). I) căldare de abur; 2) motor cu abur; 3) transmisiune; 4) generator electric; Qj) energie introdusă în căldare; Q2) energie utilă la generatorul electric; qi) pierderi în căldarea de abur; q2) pierderi în motorul cu abur; q3) pierderi în transmisiune; q^) pierderi în generatorul electric* 1. pierderi în izolamenf. V. Izolamenf, pierderi în v. şi sub Pierderi în linii electrice. 2. ~ în linii elecfrice [nOTepH E 3JieK-TpH^ecKHX JIHHHHX; pertes dans lignes electri-ques; Verluste der elektrischen Leitungen; Iosses in the electric lines, elektromos vezetek-vesztesegek]: Puterea electrică pierdută prin desvoltarea de căldură în serviciul unei linii electrice. Suma pierderilor unei ligii electrice, într'un moment dat, este egală cu diferenfa dintre puterea absorbită de linie Ia bornele primare şi puterea utilă debitată de ea la bornele secundare. în linii se produc pierderi prin efect Joule în conducte şi în izolamenf. Interesează, în primul rând, pierderile de putere activă, cari se produc în conducte şi în izolament. Pierderile de putere activă prin efect Joule cresc prin efect pelicular. Pierderile de putere activă din izolament se produc prin izolare imperfectă şi, la liniile electrice aeriene, prin efect corona. în al doilea rând, interesează pierderile de putere reactivă din linie. Acestea provin din variafia câmpului electric şi magnetic al liniei, .şi survin numai în curent alternativ. Pierderile pe fază pk (kW/km) prin efect corona, sunt proporfionale cu pătratul diferenfei dintre tensiunea nominală dintre fază şi pământ U (kV), şi tensiunea critică U0 (kV) la care apar aceste pierderi: 2,22 (/+~) (U—Uof IO-* Pk = In (s!Lc) unde / (per/s) este frecvenfa curentului, s (m) este distanfa medie dintre conducte şi Lc^f 0,19 y*. este^ lungimea medie de deplasare a ionilor într'o jumătate de perioadă, în m, unde r (cm) e raţa conductei, iar Ev (kV/cm) e intensitatea câmpului electric al efectului corona vizibil, care se ( 0,301 \ determină din relafia: Ev=z21,2m\Ji +—-— J, tensiunea critică fiind U0 = 2\,2m 8 [1+- -—----------------1 r In- L Vr§ • (1 +230 r2)J r Distanfa medie s are expresiunea s = V s12 s23 Ji3# dacă distanfele dintre conducte sunt diferite (j12s£*23^13); weste un coeficient de „rugozitate", care depinde de construcfia conductei (pentru conducte masive,m = 0,93«*-0,95; pentru conducte-funie cu şapte fire,= 0,83 •• *0,87; pentru conducte-funie cu două sau cu mai multe straturi, m = 0,80• ■ • 0,85); d= este densitatea aerului, b fiind pre- 273+ & . siunea atmosferică în centimetri de coloană de mercur, şi 0- (°C) temperatura aerului. — La conductele cu diametru mai mare decât 20 mm, efectul corona este precedat de efectul corona local, care începe la o tensiune cu 25 ■••35% mai joasă decât cea critică, provocând pierderi până la 1 kW/km. Mărimea acestor pierderi şi tensiunea la care încep să se producă depind foarte mult de starea suprafefei conductelor; în aproximafie grosolană, pierderile prin efect corona local reprezintă cca 5 % din pierderile cari s'ar produce prin efect corona, dacă tensiunea critică ar fi tensiunea Uq la care apare efectul coroda local: p£ = 0,05pk, unde p'k se obfine din pk înlocuind mărimea C/0cu C/J. Efectul corona trebue evitat şi deoarece el corodează conductele, efectul corona pronunfat putând scurta de 1,5-*-2 ori durata lor; el provoacă perturbaţii mari ale recepţiei radiofonice (pe rază de câfiva kilometri) şi produce armonice superioare ale curentului, în cazul neutrului pus la pământ, mărind influenfa liniei de transport asupra liniilor de telecomunicaţii paralele cu ea. Perditanfa liniilor electrice aeriene datorită izolafiei imperfecte este foarte mică, de cca 0,0002- • *0,002 fi S/km. în cazul ploilor puternice, ea poate creşte de 5*--6 ori şi chiar mai mult. Dacă există pe izolatoare depuneri conductoare, con-ductanfa lor poate creşte de 100-**200 de ori. Deoarece depuneri masive există, de obiceiu, numai pe porfiuni restrânse ale liniei, şi pentrucă acestea se curăfă periodic, perditanfa corespunzătoare e neglijabilă. 8. ~ în maşini [noTepn b ManiHHax; pertes dans Ies machines; Maschinenverluste; Iosses in machines Iosses in engines;gep-vesztesegek]: Pierderile cari se produc în serviciul unei maşini. Prezintă interes pierderile de energie, şi pierderile de mărimi extensive şi intensive. Pierderile de energie sunt condifionate de pierderile de mărimi extensive şi intensive. Ele depind de felul maşinii» de starea ei (gradul de uzură, etc.) şi de regimul de funcfionare. Suma pierderilor de energie dintr'o maşină este diferenfa dintre energia liberă primită de maşină şi energia liberă cedată de ea, Ele sunt provocate de transformările de energie din interiorul maşinii, şi pot fi datorite pierderilor mecanice (frecarea dintre organele solide în mişcare ale maşinii; frecarea dintre organele în mişcare de rotafie şi mediul în care se mişcă: aer, abur, gaze, etc.), pierderilor hidraulice (frecarea exterioară şi interioară a fluidelor în curgerea lor, pierderi de pompare, pierderi la curgerea în dreptul obstacolelor, de ex. supape, schimbări de secfiune, schimbări de direcfie, suprafefe de conducte cu rugozitate mare, etc.), pierderilor de entalpie (transfer de căldură, ardere incompletă, disociere, etc.), pierderilor electrice (încălzirea prin rezistenfă electrică a conductelor, pierderi în di-electrici, pierderi prin istereză magnetică, etc.). Valoarea pierderilor într'o maşină, raportată la unitatea de timp, este +a + ppu+rpl “U Randamentul maşinilor cari au numai pierderr constante şi pierderi variabile linear cu sarcina, 1 7J =--------. 1+-+? 1 U creşte monoton cu sarcina utilă. — Randamentul S06 maşinilor cari au numai pierderi constante şi pierderi proporfionale cu pătratul sarcinii: Y]-—i— Lu «e maxim, când numitorul din această expresiune a lui e minim, când suma j?+$Pu e deci mi- *14 nimă, ceea ce se realizează când aceşti doi termeni sunt egali (produsul lor fiind constant la Pu variabil); randamentul acestor maşini, cum sunt maşinile electrice, e deci maxim când qQ— pPu, când pierderile constante sunt deci egale cu pierderile variabile. — Randamentul maşinilor cari au numai pierderi constante şi pierderi proporfionale cu cubul puterii utile ru sunt maxime, când numitorul e minim, adică dacă pierderile constante sunt egale cu dublul pierderilor variabile (#0 = 2p/^). La maşinile cu pierderi variabile e deci important ca pierderile constante să fie cât mai mici, pentru ca valoarea maximă a randamentului lor să fie cât mai mare. Pierderile prezintă importanfă în biianful de •energie al maşinii, care se raportează, de obiceiu, ia regimul ei de funcfionare nominal. Pierderile de material din maşini sunt date de pierderile de materiale de exploatare folosite în maşină: pierderi de lubrifianfi (prin cocsificare, prin curgere, etc.); pierderi de garnituri de etanşare motor-vesztesegek]:Pierderi de energie şi de material cari intervin în timpul funcjionării unui motor eolian. Suma pierderilor de energie este diferenfa dintre puterea eoliană la paletele motorului şi puterea utilă obfinută la arborele motor. Pierderile de energie sunt pierderi aerodinamice, datorite frecărilor şi trecerii prin obstacole a aerului, şt pierderi mecanice, datorite frecărilor dintre organele solide în mişcare ale motorului. Pierderile de materiale sunt pierderi de Iubrifianfi. 5. ~ în motorul hidraulic [noTepn B rHApaB-JlHHeCKOM flBHraTeJie; pertes dans le moteur hy-draulique; Verluste im Wasserkraftmotor; Iosses in the hydraulic motor; vizero motor-vesztesegek]: Pierderi de energie condifionate de pierderi de mărimi intensive, ca presiune, vitesă, şi pierderr de materiale, cari intervin în serviciul unui motor hidraulic. Suma pierderilor de energie este diferenfa dintre puterea hidraulică absorbită de motor şi puterea la arborele motor. Pierderile de energie sunt pierderi mecanice sau cauzate de pierderr (volumetrice) de apă. Pierderile de materiale sunt pierderi de apă, la trecerea prin organe neetanşe, şi pierderi de lubrifianfi. Pierderile diferă după cum motoarele sunt cu piston (berbec hidraulic), sau cu rotor (turbină cu apă, roată hidraulică). — Exemplu: e. ~ în turbina hidraulică [noTepH B rHflpaB-JIHHecKOH TypdHHe; pertes dans Ia turbine hydrau-lique; Wasserturbinenverluste; Iosses in the water turbine; vizturbina-vesztesegek]: Pierderile de energie şi de materiale, cari intervin în timpul funcţionării unei turbine hidraulice. Ele sunt provocate de pierderile hidraulice, de pierderile mecanice şi de pierderile de material (pierderi volumetrice de apă) din turbină. Suma pierderilor de energie într'o turbină hidraulică este egală cu diferenfa dintre energia liberă a apei la intrarea în turbină 51* şi energia liberă cedată la arborele motor al turbinei. Pierderile sunt exprimate prin (cP), unde Q este debitul de apă, în m3/s, H înălfimea de cădere (sarcina), în m, 7 greutatea specifică a apei, în kg/m3 f = Ş= ~ 1000 ^ |, şi Pe pu- ferea efectivă la arborele motor. Pierderile hidraulice din turbină sunt pierderile de sarcină provenite din trecerea apei prin diferitele părţi ale turbinei, provocate de frecarea dintre apă şi pereţi, de formarea de vârtejuri de apă (în special pe intradosul paletelor), de lovirea dintre apă şi palete, şi de pierderile la ieşire (prin energia apei care iese din turbină). Pierderile hidraulice reprezintă diferenfa de sarcină de cădere dela nivelul superior la nivelul inferior, şi se repartizează în turbină în felul următor: pierderi la intrare prin trecerea apei dela nivelul superior până în prima secfiune fixă a statorului (Z^); pierderi în stator (&2); pierderi în rotor (h3); pierderi dela ieşirea din rotor până la nivelul inferior (&4). Pierderile de sarcină la trecerea apei dela nivelul superior până în stator sunt datorite frecărilor dintre apă şi perefi; ele sunt cu atât mai mari, cu cât vitesele şi secfiunile de curgere ale apei sunt supuse la mai multe schimbări. Valoarea pierderilor este de aproximativ 3% din sarcina totală. Pierderile în stator sunt provocate de frecarea dintre apă şi perefi, de formarea de vârtejuri şi de lovirea dintre apă şi palete. Pentru micşorarea pierderilor în stator trebue ca apa să intre fără izbire, paletele să fie netede, să aibă curbură dulce şi muchiile de intrare să fie ascufite. Ordinea de mărime a pierderilor este de cca 2* ••3%. Pierderile în rotor sunt provocate de contactul apei cu paletele, de lovirea dintre apă şi muchia de intrare a paletelor, şi de formarea de vârtejuri pe intradosul paletelor. Pentru a avea pierderi minime, curburile paletelor se aleg astfel, încât apa să nu se desprindă de pe palete, evitându-se prin aceasta şi golurile cari ar produce cavitafie. Loviturile de apă la intrare şi vârtejurile se reduc prin alegerea corespunzătoare a profilelor de paletă, în special a grosimii muchiei de intrare. Aceste pierderi reprezintă aproximativ 1,5*• -2% din total. Pierderile la ieşirea din rotorul turbinei reprezintă energia cinetică rămasă în apa de ieşire; sunt pierderile cele mai importante, şi deci afectează mai mult valoarea randamentului hidraulic (indicat) al turbinei. Se exprimă după ecuafia lui Bernoulli, în înălfime de cădere, 2 h = — 4 2g' c2 fiind vitesa absolută a vinei de apă care iese din rotor, iar g, accelerafia gravitafiei. Pierderile Ja ieşire sunt minime, dacă vitesa absolută la ieşire c2 este minimă, condifiune care se obfine când direcfia vitesei absolute de ieşire este radială. Pentru diminuarea pierderilor la ieşire, la turbinele cu acfiune (turbine Pelton şi turbine Bânki), unghiul de ieşire al paletelor rotorului se alege cât mai mic posibil; la turbinele cu reacfiune (turbine: Francis, turbine Kaplan), vitesa absolută de ieşire; se reduce prin acfiunea tubului de aspirafie, care conduce apa dela rotor la nivelul inferior, astfel încât, la ajungerea apei la nivelul inferior, energia, ei să fîe minimă, prin reducerea vitesei absolute? de ieşire. Pierderile la ieşire sunt cuprinse între? 2 şi 6% din pierderile hidraulice totale (v. fig.)_ Plerderi hidraulice în turbina hidraulică Francis. H) înălfimea de cădere brută; Hu) înălfimea de cădere utilă," fri“}-h2-|-fi3) înălfimea de cădere pierdută datorită pierderilor la Intrare, în stator şi în rotor; h4) înălfimea de cădere pierdută datorit^ pierderilor la ieşire; 1) stator; 2) rotor; 3) tub de aspirafie; ^ ) nivel superior al apei; V) nivel inferior al apei. Pierderile mecanice (h5) sunt provocate de frecările dintre corpurile solide în mişcare ale turbinei* (frecări în paliere, frecări la manevrarea vanelor,,, etc.), de consumul de energie al aparatelor şi aL instalaţilor anexe (regulator, pompe de uleiu*. injector de apă la turbinele Pelton, etc.) şi de rezistenfa aerului la învârtirea rotorului. Ele se^ măsoară prin dife- \ renfa dintre pu- % terea internă (indi- WO cată) şi puterea efectivă la arborele motor al turbinei. Valoarea acestor pierderi este de aproximativ 1 ■■ - 4% din totalul pierderilor (v. fig.). Pierderile de materiale (*-8%; pierderi mecanice, 10--*25%. La motoarele de aviaţie cu răcire cu aer, pierderi prin răcire, 12*•■16%; pierderi prin gazele de ardere, 40 - •«48%; pierderi prin ardere incompletă, 2«-*5%; pierderi reziduale, 2-••5%; pierderi hidraulice, 0,5-**1,5%; pierderi mecanice, 2—5%. Pierderile mari de entalpie influenţează nu numai pierderile de cantitate de căldură, ci, căldura netransformată în lucru mecanic util, disipată în motor, provoacă o serie de pierderi mecanice prin încălzirea exagerată a diferitelor piese. Pierderile întregii instalaţii se reduc prin folosirea în scopuri utile a căldurii conţinute în gazele de ardere evacuate: la încălzire industrială, drept combustibil în focare, ca agent motor la turbine cu gaze, etc., şi a căldurii din apa de răcire (încălzire), recuperându-se astfel o mare parte din pierderi. 1. Pierderi în turbina cu abur [noTepn B napo-BOfi TypdHHe; pertes dans la turbine â vapeur; Dampfturbinenverluste; losses in the steam turbine; gozturbinavesztesegek]: Pierderi de energie şi mărimi derivate din ea (condiţionate de pierderi de mărimi intensive şi extensive) şi pierderi de material, cari intervin în serviciul unei turbine cu abur. Suma pierderilor din turbina cu abur este egală cu diferenţa dintre entalpia aburului introdus în unitatea de timp în turbină şi echivalentul în căldură al lucrului mecanic util efectuat în unitatea de timp la arborele motor al turbinei. Pierderile în turbina cu abur se împart în pierderi interne şi în pierderi externe. — Pierderile interne sunt cele cari se produc dela intrarea aburului în turbină şi până la ieşirea lui; pierderile interne sunt cele cari pot fi recuperate în treapta de presiune următoare, ia turbinele cu mai multe etaje. — Pierderile externe sunt pierderile cari reprezintă energia cedată mediului, şi care, în general, nu mai poate fi recuperată; de obi-, ceiu, pierderile externe* sunt cele cari determină randamentul efectiv al turbinei. . Pierderile interne (v. fig.) sunt constituite din diferenţa dintre entalpia aburului introdus în unitatea de timp în turbină şi echivalentul în căldură al lucrului mecanic intern (indicat), efectuat în unitatea de timp. Pierderile interne determină randamentul indicat al turbinei. Dacă se notează cu H0 căderea de entalpie (adia-batică) între limitele de presiune p± şi p2 a aburului (la intrarea şi la ieşirea din turbină) şi cu căderea de entalpie internă utilă (cădere care produce lucrul mecanic util), suma tuturor pierderilor interne va fi S = Pierderile interne sunt pierderi de entalpie, pierderi mecanice şi pierderi de material. Pierderile de entalpie (pierderile principale) sunt provocate de: pierderile în ajutajele statorului (b±), pierderile în paletele rotorului (h2), pierderile la ieşire (h3). — Pierderile mecanice sunt pierderile prin frecare dintre rotor şi abur în timpul învârtirii rotorului.— Pierderile de material sunt pierderile de abur prin interstiţiile şi prin presgarniturile turbinei. Pierderile în ajutajele statorului (&J sunt datorite frecării dintre abur şi pereţi; prin aceste pierderi se micşorează vitesa de curgere a aburului. Ele sunt egale cu echivalentul în căldură al diferenţei dintre energia cinetică a aburului la intrare şi dintre cea dela ieşirea din ajutaj: Pierderile interne într'o turbină cu un singur etaj. Pi) presiune la intrare; p2) presiune la ieşire; H0) cădere de entalpie între punctele A0 şi Bq corespunzătoare limitelor de presiune p 1 şi P2’, Hj'cădere de entalpie internă utilă; Hc) cădere de entalpie fără energia cinetică la Ieşire; ht) pierderi în ajutajele statorului; h2) pierderi la palete; ha) pierderi la ieşire; 2 + h2-f-h3=: pier- deri interne. 7 ^ co’ci A%-teco)2 hi-A ——-A------------- -----« 2 g 2g unde cQ este vitesa absolută a aburului la intrare; c±, vitesa absolută Ia ieşirea din ajutaj;Hc căderea de entalpie transformată în energie cinetică şi 9 coeficientul de vitesă al curgerii. Coeficientul 9 variază între 0,93 şi 0,96. în turbinele cu acfiune, HC = H0 (din relafia H0 — Hc+Hp, unde Hc este căderea de entalpie corespunzătoare energiei cinetice şi Hp este căderea de entalpie corespunzătoare energiei potenţiale). Uneori se introduce, în locul coeficientului de vitesă cp, coeficientul de rezistenfă £, pierde- rile fiind exprimate prin Coeficientul § variază între 0,05 şi 0,15. Pierderile în palete (h2) se datoresc frecării dintre abur şi palete, şi formării de vârtejuri. Pierderile se manifestă prin scăderea vitesei relative dela w± la intrarea aburului, la vitesa w2 dela ieşire. Valoarea pierderilor în turbinele cu acfiune este: = ţ~g. unde cp este coeficientul de vitesă relativă; valoarea lui este cuprinsă între 0,75 şi 0,80. La turbinele cu reacfiune se foloseşte, de obiceiu, relafia în care intervine coeficientul de rezistenţă ^ al paletelor, adică h -Ai M »2-A%p 2g ■ Valorile lui ţp variază între 0,25 şi 0,55. în aceste turbine, pierderile prin palete sunt pufin mai mici, frecarea dintre abur şi perefi fiind mai mică. Pierderile la ieşire (hz) reprezintă echivalentul în căldură al energiei cinetice a aburului care iese din turbină cu vitesa c2. Se exprimă prin Pierderile mecanice interne sunt provocate de frecarea dintre rotor şi abur în timpul învârtirii •4oţoru|t»i, care se manifestă la turbinele cu acfiune, printr'un efect de frânare. Pierderile de material sunt pierderile de abur scăpat prin interstifii şi pierderile datorite efectului de ventilaţie. Pierderile prin interstifii sunt mai «mportante |^ turbinele cu reacfiune, mai ales în domeniul presiunilor înalte. Pierderile prin ventilaţie sunt mai importante Ia turbinele cu acfiune; m raport cu pierderile totale ele rămân însă mici. ■La turbinele cu reacfiune cu cilindri compensatori adaugă ca pierderi de flriâter^I şi aburul consumat în cilindrii compensatori, aburul neefectuând un lucru mecanic util. «n general, pierderile interne mecanice şi de material ale turbinelor cu acfiune nu diferă mult de *cele din turbinele cu reacfiune. Aceste pierderi se deferă la un etaj de turbină; la turbinele cu mai multe etaje, pierderile interne din fiecare etaj separat sunt totdeauna mai mari decât în turbina întreagă, fiindcă Pierderile interne dintr'un etaj se regăsesc în abur, când acesta irece în etajul următor, afară de ultimul ^taj, din care aburul iese cu entalpie neutilizată 519 (v. fig.). Din cauza pierderilor interne, schimbarea de stare a aburului nu se mai face adiabatic; procesul Pierderile Interne într'o turbină cu abur, cu mai multe etaje. /) turbină cu acfiune; II) turbină cu reacfiune; pj) presiunea la intrarea în primul etaj; p2) presiunea la ieşirea din primul etaj; p3) presiunea la Ieşirea din al doilea etaj; H0) cădere de entalpie între punctele ?■ B0, corespunzătoare presiunilor pi şi p2; Hq) cădere de entalpie între punctele B3 şi C0, corespunzătoare presiunilor pg şi P3; Hj) cădere de entalpie internă utilă în primul etaj; H|) cădere de entalpie internă utilă în etajul II; hi) pierderi în stator, etajul I; h2) pier-* deri în palete, etajul I; hg) pierderi la ieşire, etajul I; hj) pierderi în stator, etajul II; h2) pierderi în palete, etajul ll; hg) pierderi la ieşire, etajul II. termic din turbină nu este reprezentat prin drepte verticale isentropice în diagrama/—S, ci prin curbe. Pierderile externe sunt pierderi de entalpie, pierderi mecanice şi pierderi de material.— Pierderile de entalpie sunt provocate prin schimbul de căldură cu exteriorul (pierderi prin radiafie şi prin conducfie) şi prin condensarea aburului pe perefi. Ordinul lor de mărime depinde de condiţiunile de izolare, nedepăşind cifra de 1--*2% din totalul pierderilor. — Pierderile mecanice sunt pierderile prin frecare dintre corpurile solide în mişcare ale turbinei (de ex. în palete) şi energia necesară pentru antrenarea instalaţiilor auxiliare (regulator, pompe de uleiu, etc.). Mărimea lor depinde de calitatea ungerii.— Pierderile de material sunt pierderile de abur prin scăpări, din cauza lipsei de etanşeitate a conductelor şi a preş-garniturilor. Suma pierderilor exterioare reprezintă aproximativ 2* • *4% din totalul pierderilor în turbină. Pierderile totale (interne şi externe) din turbinele cu abur depind de puterea turbinei, de numărul etajelor, de tipul turbinei (cu acţiune sau cu reacfiune), de gradul de supraîncălzire, de supraîncălzirea intermediară, de presiunea din condensator, etc. Factorul principal care deter- 520 minâ mărimea pierderilor interne, şi deci randamentul intern, este mărimeâ viteselor relative de intrare (cj şi de ieşire (c2) a aburului în rotor. Pierderile vor fi minime la valoarea minimă a lui c2; din triunghiul viteselor (v.) rezultă vitesa relativă minimă 1a ieşire; deci pierderile interne relative sunt u 1 minime, când sunt satisfăcute relafiile — = - cos a±, Ci 2 la turbinele cu acfiune cu un singur etaj, şi H —=cos oflt la turbinele cu reacfiune (u este vitesa ci periferică a rotorului şi a, unghiul ajutajului, care variază, de obiceiu, între 12° şi 20°). Rezultă că pierderile sunt minime în turbine, când rotorul are turaţie foarte înaltă. Raportate la întreaga instalafie termică, pierderile în turbină se reduc prin folosirea de abur prelevat sau de contrapresiune, prin cuplarea în comun a unui motor cu abur cu o turbină cu abur. i. Pierderi în lurbina cu gaze [noTepn B ra-30B0H Typ6HHe; pertes dans la turbine â gaz; Gas-turbinenverluste; Iosses in the gas turbine; gâztur-bina-vesztesegek]: Pierderi de energie sau de mărimi derivate din ea (condifionate de pierderile de mărimi intensive şi extensive) şi pierderi de material cari intervin în serviciul unei turbine cu gaze. Se consideră pierderi de entalpie, pierderi hidraulice, pierderi mecanice şi pierderi de materiale. Suma pierderilor într'o turbină cu gaze este egală cu diferenfa dintre entalpia orară a combustibilului introdus în turbină, raportată la puterea calorifică inferioară a combustibilului, şi echivalentul în căldura al lucrului mecanic util efectuat la arboele motor al turbinei. Pierderile diferă după cum turbina funcfionează cu gaze proaspete, sau cu gaze de evacuare. La turbinele cu gaze proaspete, pierderile sunt datorite mai multor cauze. Pierderile de entalpie sunt provocate de pierderile în camera de combustie, de pierderile în turbină, şi de pierderile Ia ieşirea din turbină (prin gazele de ardere evacuate). Pierderile în camera de combustie sunt datorite transferului de căldură prin radiafie şi conducfie, dela cameră la exterior, şi arderii incomplete a combustibilului în cameră. Aceste pierderi depind de temperaturile de ardere, de modul de construcfie a camerei (forma, volumul, materialul perefilor, etc.), de perfecţiunea amestecului combustibil-aer, de procesele de disociere la temperaturi înalte, etc. Pierderile de entalpie din turbină sunt de aceeaşi natură ca şi la turbinele cu abur (pierderi la trecerea prin ajutaje şi printre palete a gazelor, datorite frecărilor cu perefii, profilului paletelor şi formării de vârtejuri); la unele tipuri de turbine cu gaze se adaugă şi pierderile datorite răcirii gazelor (necesară pentru reducerea solicitărilor termice ale paletelor şi a discului rotorului) şi pierderile de vitesă din cauza modificării profilului paletelor prin depuneri de pulberi din gaze. Pierderile de entalpie la ieşire reprezintă echivalentul în căldură al energiei cinetice confinute în gazele cari au expandat în turbină până |a presiunea la care sunt tfimise în răcifor, unde gazele de evacuare cedează entalpia pe care o mai au. Pierderile hidrodinamice sunt provocate prin curgerea gazelor în conductele grupului compresor— cameră de combustie—turbină—răcitor, şi sunt datorite fr.ecărilor externe şi interne ale fluidului, pierderilor prin accelerafie şi pierderilor prin obstacole. Pierderile mecanice sunt provocate de: frecarea dintre rotor şi gaze în timpul învârtirii rotorului, de pierderile prin ventilare, datorite suflări» gazului de către palete, în dreptul trecerii lor prin fafa ajutajelor statorului; frecările dintre organele solide în mişcare ale turbinei (paliere* presgarnituri, etc.); energia necesară pentru antrenarea instalafiilor auxiliare. Pierderile de materiale sunt pierderile de gaze prin scăpări, din cauza lipsfei de etanşeitate a conductelor şi a presgarniturilor. Pierderile în turbina cu1 gaze proaspete (v. fig.) variază, ca mărime, în* funcfiune de următoarele Procesul de funcfionare al furbinei cu gaze, cu ardere Is presiune constantă, în diagramele pv şi T—S. a) răcifor; fa) compresor; c) cameră de combustie; d) ajutaj^ e) turbină cu gaze; Qj) căldură introdusa; Q2) căldură evacuată (pierderi); f***2) compresiune adiabaflcă a gazelor dela presiunea p± la presiunea p2; 2««*3) admisiune de căldură la presiunea constantă p2; 3»**4) expansiune adlabafica dela presiunea p2 la presiunea inifială plf* 4—1) evacuare de căldură1 la presiunea constantă pj (pierderi). elemente: modul de efectuare a ciclului de funcfionare (ardere la volum constant sau ardere la presiune constantă), raportul dintre temperatura finală a expansiunii şi temperatura de compresiune (t = —M; raportul dintre presiune la finea P compresiunii şi la finea expansiunii (9 = —);ran- v " KHH; pertes de boue de forage; Spulungsflussigkeitsverlust; losses of dri-lling mud; folyadek-vesztesegek]. Expl. pefr.: Pierdere cauzată de pătrunderea fluidului de săpare în k Bilanful de energie al unei locomotive electrice, în curent alternativ monofazat. Qi) energie electrică la priza de curenta locomotivei (100%); Q2) energie la rofile motoare ale locomotivei (79%); qj) pierderi în transformator (3%); 92) pierderi în motoarele de tracfiune (8 /0); qă) pierderi mecanice în transmisiune (5%); 94) pierderi în instalafiile auxiliare (5%). Sî 9 rocele deschise de gaura de sondă, prin infil-•frafie tn porii rocejor, în fisurile sau în cavernele -din ele. Pierderile de noroiu sunt, de obiceiu, atât de mici, încât ele sunt compensate, aproximativ, de sporul fluidului de sapă rezultat din săpare (defritus) şi de lichidul adăugit (apă sau produse petroliere). Când pierderea de noroiu e anormal de mare, ea reclamă adăugirea de fluid preparat la zi, ceea ce sporeşte costul săpării. Când pierderea de noroiu se produce prin infiltraţie, turta (v.) rezultată atinge grosimi mari; astfel se reduce diametrul porţiunii libere a găurii de sondă (v.), cu riscul prinderii şi al ruperii garniturii de prăjini şi cu riscul scăpării sondei de sub control, prin scăderea presiunii exercitate de fluidul de sapă asupra stratului, în urma efectului de pisfon al racordurilor speciale ale prăjinilor. Când pierderile de noroiu sunt foarte mari, debitul de fluid de sapă care iese din sondă se poate reduce până la zero; deşi se continuă injectarea de fluid, se spune că există pierdere de circulaţie. Consecinţele ei sunt: pierderea capacităţii de transport a detritusului, depunerea lui în jurul garniturii de prăjini şi prinderea acesteia, dacă presiunea coloanei de fluid existente în gaura de sondă este suficientă pentru a împiedeca stratul gazeifer sau petrolifer să debiteze; în caz contrar, detritusul nu se mai depune, dar se amorsează o erupţie liberă, cu urmări grave. 1. Pierderi de presiune în straiele subterane InoTepn AaBJieHHH b noA3eMHbix cjiohx; pertes de pression dans Ies couches souterraines; Druck-verluste in den unterirdischen Schichten; pressure losses in the underground beds; nyomâsveszte-segek a foldalatti retegekben]. Expl. pefr.: Diferenţa dintre presiunea „conturului" de alimentare cu fluid a unui puţ sau a unei sonde şi presiunea fluidului la fundul puţului sau al sondei. — Dacă un puţ artezian sau o sondă de rază r0 sunt alimentate la presiunea ps, cu debitul Q, de un strat sub presiune care are înălţimea h0, i „conturului" de alimentare, şi presiunea de alimentare pa, dacă stratul are permeabilitatea iar fluidul are greutatea specifică y şi viscozitatea dinamică u, pierderea de presiune în strat pn — p* are expresiunea: — Q jj. , R 2 re h0 k 7 * n r0 Aceasta se obţine cu ajutorul expresiunii vitesei radiale vr -a fluidului în curgere vâscoasă prin stratul permeabil (v. sub Permeabilitate în scurgere vâscoasă), la distanţa r de axa sondei: k âp vf — ~ —, -(1 dr punând condiţiunea de conservare a debitului ^ i i kăp Q = 2 Krh0v =2zrh0~—, 7 âr separând variabilele p şi r, şi integrând. Când fluidul © compresibil, debitul Q mai trebue înmulţit cu un coeficient de variaţie a volumului fluidului cu presiunea şi cu temperatura, între zăcământ şi puţ, respectiv între zăcământ şi sonde. — Dacă un strat acvifer se găseşte pe un strat impermeabil orizontal, înălfimea stratului acvifer z depinde de presiunea p = ^z, şi h0 din relafia debitului trebue înlocuit cu z, adică ^ _ _ kăp ky dz Q = 2tztzv =2 izrz --p- = 2rerz — -r—, IA dr p dr de unde rezultă AP(2pa-Ap) Qn lri * T **To * V ceea ce determină pierderea de presiune kp = *{(z0-z) în care z0 = y pa. 2. ~ în depozitarea materialelor [noTepn npn coxpaHeHHH MaTepHaJiOB; pertes des mate-riauxen stochage; Materialienvorratsverluste; losses of materials in stock; anyagraktârozâsi veszte-segek; anyagtârolâsi vesztesegek]. Tehn.: Pierderi de material provocate prin depozitarea materialelor un timp mai îndelungat. Pierderile sunt diferenţa dintre greutatea materialului la punerea în stoca j şi dintre greutatea pe care oare materialul când se ridică din stoc. Pierderile sunt diferite, după felul materialului şi după condiţiunile de depozitare. Ele sunt datorite: proceselor chimice cari se produc în materialul depozitat în stive (descompunere, autoaprindere, etc., în special la depozitarea cărbunilor); acfiunii agenţilor atmosferici (deshidratare, mărunţire, antrenarea de către apele de ploaie a bucăţilor mărunte, etc.); mărunfirii materialului din cauza loviturilor şi a rostogolirii în timpul descărcării şi al încărcării (în special a cărbunilor); neetanşeităţii rezervoarelor de depozitare a materialelor lichide şi gazoase; evaporării lichidelor la umplerea şi la golirea rezervoarelor, şi datorită ventilaţiei care intensifică evaporarea lichidelor; etc. Sin. Pierderi în stocâj. 3. ~ în exploatare la un cuptor industrial [np0H3B0ACTBenHbie noTepn npoMbinuieHHbix nenea; pertes d'exploitation dans un four indu- I Qi n Bilanful de materiale în cuptorul înalt, raportat la 1000 kg fontă produsă (produs finit). I) minereu sărac; II) minereu bogat (valorile scrise în paren-teză); Q) totalul materialelor Introduse în cuptor: 15800 kg, 100% (6000 kg, 100%); Qi) cocs metalurgic: 2000 kg, 12,7«/0 (815 kg, 13,60/0); Q2) adausuri solide: 1300 kg. 8,2% (70 kg, 12%); Q*) minereu de fier: 4300 kg, 27,50/0 (2200 kg, 36,70/0); Q4) aer Insuflat: 8150 kg, 51,6»/0 (2915 kg, 48,50/0); Q[} fontă produsă (produs finit): 1000 kg, 6,3% (1000 kg, 76,6%); Q'2) sgură metalurgică: 2600 kg, 16,40/0 (600 kg, 10%) Qfj) praf de cuptor înalt: 300 kg, 10/ft (180 kg, 3%); Q'4) gaze de cuptor înalt: 11 900 kg, 70,4% (4320 kg, 70,4%). 34 m striel; Befriebsverluste in einem Industrieofen; working Iosses in an industrial furnace; uzem-veszţesegek egy ipari kemenceben], Meii: Pierderi de material cari Intervin în timpul serviciului unui cuptor industrial, datorite procesului tehnologic de fabricare a produsului în cuptor. Ele sunt reprezentate de materia primă introdusă în cuptor la încărcare şi care nu apare în produsul finit al cuptorului (de ex. materia primă rămasă în sgura metalurgică, etc.). Pierderile de exploatare în cuptoare sunt reprezentate în biianful de material al cuptorului; ele se întocmesc, de obiceiu, numai în cazul proceselor de. fabricafie complicate, în cari se modifica substanţial materialul inifial (v. fig.). Biianful de maferiale în cuptorul înalf, raporfaf Ia 1 000 kg cocs metalurgic introdus în cuptor. /) minereu sărac; II) minereu bogat (valorile scrise în parenteză); Q) totalul materialelor introduse în cuptor: 7900 kg, 100% (7360 kg, 100%); Qi) cocs metalurgic: 1000 kg, 12,7o/0 (1000 kg, 13,6%); Q2) adausuri solide: 650 kg 8,2% (85 kg, 1.2%); Qs) minereu de fier: 2175 kg, 27,50/0(2700 kg, 36,7%); Q4) aer insuflat: 4075 kg, 51,6% (3375 kg, 48,5°/0); QJ) fontă produsa (produs finit): 500 kg, 6,3% (1225 kg, 16,6%); Q|) sgură metalurgică: 1300 kg, 16,4% (735 kg, 10%); Qg) praf de cuptor înalt: 150 kg, 1,9% (220 kg, 3%); Q4) gaze de cuptor înalf: 5950 kg, 75,4% (5180 kg, 70,4%). Exemplu de bilanf de materiale într'un cuptor industrial: Biianful de maferiale în cuptorul Ma 1. Pierderi în exploatări miniere [noTepn no ropHblM SKCnJloaTaiţHHM; pertes dans Ies exploi-tations minieres; Bergbaubetriebsverluste; Iosses im the mining exploitations; bânyâszati vesztesegek* bânyekitermelesi vesztesegekj.Mine: Diferenfa dintre substanfa utilă (minereu, cărbuni) care se găseşte într'un zăcământ în exploatare, şi partea din* substanfa utilă exirasă la zi pentru a fi întrebuinfată. Pierderile sunt datorite, fie abandonării intenţionate-în zăcământ a substanţei utile (impusă de condiţiuni locale sau de metoda de exploatare adoptată), fie imposibilităţii de a se lua măsuri pentru evitarea anumitor pierderi datorite metodei de exploatare adoptate sau nerentabilităţii acestor măsuri, fie unor neglijenţe, etc. — Substanţa utilă abandonată intenţionat în zăcământ, datorită condifiunilor locale* poate rămânea în următoarele locuri: picioare de siguranfă pentru râurile sau instalafiile dela suprafafă (clădiri, căi ferate, etc.), cari uneori nu mai sunt lăsate, fiind mai rentabil să se schimbe cursulî apelor, să se modifiqâ traseul căilor ie comunicaţie sau să se mute clădirile; picioare de siguranfă a instalafiilor' miniere (pufuri, galerii, etc.)f cari trebue reduse la minim printr'o amplasare rafională a acestor instalafii; porfiuni de zăcământ afectate de puternice deranjamenle tectonice, ceea ce împiedecă aplicarea unei metode de exploatare rentabilă; porţiuni de zăcământ din zonele cari se părăsesc din cauza presiunilor Jitostatice prea mari, cari nu permit susfinerea căilor de transport, dacă situafia nu permite nici deschiderea rentabilă a unor noi căi de transport; por-fiuni de zăcământ din zonele închise din cauza incendiilor sau a inundafiilor subterane, ca şi din cele lăsate să protejeze restul zăcământului. Sub-stanfa utilă abandonată intenţionat în zăcământ, datorită metodei de exploatare adoptate, poate rămânea în porţiuni de zăcământ neexploatat pentru a susţine acoperişul, pentru a delimita, în anumite metode, camerele de abataj, pentru a fin, penfru 100 kg şarjă de metal Nrul de ordine Materialele Inifiale kg % Nrul de ordine Materialele finale kg % Intrare Ieşire 1 2 3 4 5 6 Fontă Fler vechiu Minereu de fler Oxid de fier Calcar Feromangan ^ şarjă de metal ^ adausuri solide 78.00 22.00 12,00 1,70 5,00 0,60 62,50 17,60 9,60 1,40 4,00 0,50 1 2 3 4 Ofel lichid în lingouri Sgură metalurgică Oxid de carbon, produs prin arderea carbonului din şarjă Bioxid de carbon, produs prin descompunerea calcarului 101,90 15,47 6,79 0,15 81,50 12,40 5,50 0,10 7 8 9 Dolomifă Nisip Dlnas 1 material refractar din / vatră şi din boltă, ) transformat în sgură 3,70 3,00 5 Vapori de apă, din şarjă 0,49 0,50 10 Oxigen atmosferic 1,80 1,40 Total: 124,80 100 Total: 124,80 100 Sgura metalurgică, oxidul şl, bioxidul de carbore reprezintă pierderile. forma o fâşie de protecfiune care să împiedece surparea roceior din acoperiş sau umflarea celor plastice din culcuş, etc. Aceste pierderi sunt per-jnise numai când zăcământul are rezerve mari, sau, când cheltuelile de extragere totală ar face operafiunea nerentabilă. — Pierderile datorite imposibilităfii sau nerentabilităfii de a lua măsuri pentru a le evita, şi cari sunt datorite metodei de exploatare adoptate, se produc, de exemplu, prin: amestecarea substanţei utile cu sterilul din acoperiş* sau din culcuş, când se exploatează prin prăbuşire; amestecarea substanfei utile cu rambleu!, când se exploatează ascendent pe rambleu; pierderea de substanfă utilă prin proiectarea, ei îr* rambleu, sau în excavafii vecine, când se exploatează cu explozivi; etc. 1. Pierderi în foc [ocTaTKH ot o6}KHraHHH; pertes au feu; Abbrand; Iosses in fire; femveszte-segek, tuzi, fogyatek]. Metl.: Pierderi de material, prin oxidare în operafiunile metalurgice; de exemplu, în încălzirea pentru tratament termic sau penfru prelucrare prin deformare plastică, în topire, în afinare, etc. Produsul rezultat poate fi recuperabil (de ex. arsura din laminare) sau nerecuperabil (de ex. sgurile metalice). 2. ~ în mers ale vehiculelor-motoare [noTepH QHeprHH npH flBHttteHHH aBTOMaiUHH; pertes des vehicules â moteur en marche; Fortbewe-gungsverlusfe der Motorfahrzeugen; locomotion Iosses of motor vehicles; gepjrâmuvek menetvesz-tesegei]: Transp.: Pierderi de energie în serviciul unui vehicul-motor, datorite condifiunilor de exploatare a vehiculului. Pierderile în mers sunt provocate de rezistenfele la înaintare ale vehiculului-motor, cari diferă după felul lui şi după condifiunile de exploatare. ta vehiculele-motoare folosite penfru remor-care, la cari forfa de tracfiune se transmite la organul de tracfiune al vehiculului (la cârligul locomotivei, etc.), pierderile în mers sunt diferenfa dintre energia liberă la periferia rofilor motoare „iLenergia utilă |a organul de tracfiune al vehiculului. — Valoarea pierderilor depinde de rezis-teiifele interioare ale vehiculului, de rezistenfele datorite interacfiunii dintre roată şi cale (frecările dintre rofi şi cale, mişcările perturbatorii, patină-rile, şocurile, etc.) şi de rezistenfă aerului. în cazul mişcării neuniforme a vehiculului-motor, şi la mersul pe o cale cu rezistenfe suplementare (mersul în curbă, uneori şi mersul în rampă), consumul de energie suplementar datorit creşterii rezistenfei Ia înaintare se consideră iot pierdere. La vehiculele-motoare cari transportă şi sarcini utile şi Ja cari forfa de tracfiune, respectiv de propulsie e exercitată la periferia rofilor motoare, |a ©lice, la orificiul de ejecfie, energia este consumată în întregime penfru deplasarea lor, şi se consideră ca pierdere consumul de energie suplementar Provocat de rezistenfele datorite interacţiunilor dintre vehicul şi cale (la autovehicule, frecarea dintre bandaje şi cale, derapare, etc.; Ia nave, Pierderile datorite rezistenfelor de frecare şi mişcărilor perturbatorii) şi cel provocat de rezistenfă 531 aerului. Mişcarea neueiformă a vehiculului-motor şi rezistenfele suplementare ale căii (mers în curbă, rezistenfă valurilor, rezistenfă turbioanelor, pertur-bajii atmosferice) provocând un consum suplementar de energie, şi acest consum de energie se consideră uneori ca pierdere. (V. şi sub Rezistenta |a înaintare a vehiculelor). Pierderile în mers ale vehiculelor-motoare determină randamentul lor efectiv, puterea efectivă de tracfiune, respectiv de propulsie (puterea la cârligul de tracfiune, puterea la propuisor, la elice, etc.) depinzând de aceste pierderi. 3. ~ în prepararea mecanică [noTepn npn Me-xaHHHeCKOft o6pa6oTKe py^bi; pertes â la prepa-ration mecanique des minerais; Erzaufbereitungs-verluste; Iosses in the ore dressing; ercelokeszitesi vesztesegek]. Prep. min.: Diferenfa dintre cantitatea de mineral utilconfinută în minereul brut şi cantitatea de mineral util confinută în minereul concentrat prin procedeele de preparare mecanică. Pierderile se datoresc: dispersiunii bucăfilor curate în masa deşeurilor, prezenfei bucăfilor concrescenţe de steril şi substanfă sterilă; imperfecţiunii funcfionării aparatelor de sortare şi imposibilităţii practice de a modifica parametrii aparatelor de sortare, imediat ce se produce schimbarea calităfii materialului care este supus preparării. Pentru ca să se reducă pierderile de preparare, trebue să se folosească penfru sortare procedeul cel mai potrivit materialului brut, să fie sfărâmate bucăfile concrescenţe ca să se libereze o cantitate cât mai mare de substanfă utilă din legătura intimă cu substanfa sterilă, să se aplice procedeele cele mai perfecţionate de sortare şi cu uiilaj bine pus la punct, să se folosească procedee mecanice automate de reglare a parametrilor aparatelor, când se produce schimbarea calităfii produsului de alimentare (autodeşistoare pentru cărbuni, regulatoare de nivel pentru minereuri, etc.). La procedeele de preparare mecanică pe cale umedă se produc pierderi şi din cauza antrenării substanfei utile foarte fine de către apă, din care se recuperează cu atât mai greu, cu cât substanfa utilă este mai fin divizată. 4. ~ în stocaj. V. Pierderi în depozitarea materialelor, 5. ~ în transportul materialelor [noTepn Ma~ TepnajioB npH TpaHcnopTe; pertes dans le transport des materiaux; Verluste in der Materia-lienfârderung; Iosses in the transport of materials; anyagszâllitâsi vesztesegek]. Tehn.: Pierderi cari intervin în transportul materialelor pe diferitele căi şi prin diferite mijloace. Pierderile apar în special la transportul materialelor solide în vrac (cereale, cărbuni, nisip, etc.) şi al materialelor lichide şi gazoase. Măsurile pentru reducerea pierderilor în transportul materialelor sunt ana-loage cu măsurile cari se iau pentru reducerea pierderilor de materialei în depozitare. Cutiile de vagoane, cutiile de autocamioane, magaziile de depozitare ale navelor, etc. se execută cu îngrijire, fără crăpături, fără îmbinări defectuoase* 34* 532 se instalează piese de protecfiune contra curgerii materialelor, etc., iar rezervoarele vagoanelor-cisterne, ale autocamioanelor, ale navelor, etc., ca şi conductele de transport al materialelor lichide şi gazoase se execută cu o etanşeitate perfectă, cu încuietori asigurate, etc. 1. Pierderi în ventilafia minelor [nOTepn npH BeHTHJlHIţHH maXT; pertes dans la ventilation des mines; Grubenwetterverluste; losses in the draught of the mines; bânyaszelloztetesi vesztesegek]. Al ine: Pierderile de presiune şi de debit ale aerului care ventilează o mină. Pierderile de presiune se produc când variază secfiunea prin care trece curentul (coturi, secfiuni inegale, uşi de aeraj cu sau fără ferestre, punfi de aeraj), iar pierderile de debit se datoresc infiltrafiilor de aer prin alte căi decât cele dorite. Ele pot avea influenfă hotărîtoare asupra regimului de ventilare al minei. Pierderile de presiune la cotituri depind de unghiul cotului şi sunt date de formula 0,0017 °'25p2 în care hc e dat în milimetri coloană de apă, ol e coeficientul de frecare dintre aer şi perefi, v e vitesa aerului, în m/s, iar f e unghiul cotului, în radiani; formula se aplică pentru unghiuri nerotunjite; hc trebue micşorat de 6,5 ori, când se rotunjeşte numai partea exterioară a cotului, şi de 16 ori, când se rotunjesc ambele părfi. Valoarea Jui a variază cu natura armării galeriei şi cu gradul ei de sinuozitate; pentru galerii drepte, armate cu lemn, a = 0,0017. — Pierderea de presiune în canalul ventilatorului este daiă de formula hv = p.Q2/1000, în care |a exprimă numărul de murgi ai minei întregi, Q e debitul de aer al ventilatorului,în m3js,ş\hve dat în milimetri coloană de apă. Ca să se micşoreze pierderile în canalele de aeraj, se dă acestora o secfiune circulară, cât mai apropiată de cea a pufurilor de aeraj, şi se racordează dulce atât Ia puf, cât şi la ventilator. — Apa care picură (plouă) în puful de aeraj produce, de asemenea, o pierdere de presiune, care poate micşora debitul de aer până la 10%. — Pierderea de presiune în fereastra unei uşi este dată de formula . 2£ unde v2 e vitesa maximă în locul unde curentul de aer este contractat la maxim, iar v± e vitesa aerului de-a-lungul construcfiei miniere, tinde este zidită fereastra de ventilafie. Pierderile de debit provocate prin scurtcircuitarea traseelor de circulafie a aerului, din cauza uşilor de aeraj lăsate deschise din neglijenfă, pot conduce la modificări în regimul de aeraj al minei, şi pot provoca chiar catastrofe. De aceea, uşile de aeraj principale trebue supra-veghiate continuu. — Pierderile de debit datorite scurgerii unei părfi din cantitatea de aer prin căile lăsate libere în zonele exploatate se suprimă umplând aceste zone prin surpare sau prin rambleiere şi barând cu diguri căile de acces. Pierderile provocate de aeraj prin neetan-şeităfi, prin cari se poate scurge aerul, se micşorează construind uşi de fier cu toc de beton. — Pierderile de debit mai pot fi datorite: scurt-circui-tărilor de aer prin surpăturile până la suprafafă ale rocelor din acoperişul stratului, cari produc circulafie de aer prin alte căi decât cele dorite; închiderii neetanşe a capacelor de deasupra pufurilor de aeraj, sau lipsei garniturilor şi insuficientei strângeri a şuruburilor la flanşele dintre tuburi, în cazul aerisirii locurilor de muncă în fund de sac cu iuburi de aeraj (aceste pierderi pot ajunge ia 75•■•95%); montajului defectuos al tuburilor de aeraj, permiţând curenfi de aer în circuit închis. 2. ~ în zăcământ, la, exploafarea fifeiului [3KcriJî0aTaiţH0HHbie naTepn He4)TH b 3ajie-JKbe; pertes dans Ie gisement dans l'exploitation dupefrole; O’lbetriebsverluste in der Lagerstătte; seam losses in oii exploitation; retegveszte-segek a koolajtermelesben]. Expl. pefr.: Pierderi de fifeiu rămas neexploatabil în zăcământ în urma epuizării energiei acestuia sub limita care permite o exploatare economică în condifiunile create de exploatare. Cauzele acestor pierderi sunt: scăderea presiunii de zăcământ; creşterea viscozităfii fifeiului; scăderea permeabilităţii efective a rocei fafa de fifeiu, datorită creşterii saturafiei ei în gaze ieşite din solufie sau provenite din zona de gaze libere; ocolirea fifeiului de către agentul da deslocuire (gaze sau apă) prin fenomenul de canalizare; blocarea rocei colectoare prin hidratarea materialului argilos din ea, urmată de sporirea de volum; etc. în condifiunile ’cele mai favorabile — regim de zăcământ cu împingere de apă — pierderea de exploatare reprezintă cca 50 -20% din confinutul iniţial al zăcământului, în cazul regimului cu împingere de gaze libere, ele sunt de 70 •••50%, iar în căzui regimului de deplasare prin gaze ieşite din solufie, ele ating 90-••80% din confinutul inifial al zăcământului. Prin aplicarea metodelor de recuperare secundară se încearcă reducerea acestor pierderi. 3. Piersec, pl. pierseci [nepCHK; pecher; Pfir-sichbaum; peach tree; oszibarackfa]. Agr., Bot.: Prunus persica Stockes, sin. Amygdalus persica L. şi Persica vulgaris Mii!.; arbore fructifer, originar din China, cultivat pe toate continentele, cu înălfimea de 4•••5 m. înfloreşte înaintea altor pomi fructiferi şi are flori de coloare roză, sau roşietice, cari apar înaintea frunzelor. Piersecul se acomodează Ia toate solurile permeabile, uşoar şi calde, dar e foarte sensibil la ger (în special florile, cari apar de timpuriu). Fructul lui e pierseca. Sin. Piersic. 4. Pierseca, pl. piersece [nepcHKOBbin cjppyKT; peche; Pfirsiche; peach; oszibarack]. Bot.: Fructul piersecului; o drupă cărnoasă, cu pelifa pufoasă sau golaşă, suculentă, aromată. Piersecele au forme şi mărimi variate; se păstrează scurt timp în stare proaspătă. Sunt comestibile, având un 533 gust foarte plăcut; se întrebuinfează în industria conservelor. Sin, Piersică. t. Piesă [fleTaJlb; piece; Stuck; piece; darab, alkatresz]. Tehn.; 1. Corp monobloc, fabricat (de ex.: şurubul, piulifa, pila, potcoava). — 2. Corp monobloc, chiar nefabricat, folosit în tehnică (de ex. bolovanii folosifi în construcfii). — 3. Corp fabricat, chiar asamblat din mai multe piese în accepfiuneadesub Piesă 1, dar formând un tot complet şi distinct (de ex.: racordul olandez, biela, electromotorul). — 4. Parte distinctă a unei con-strucfii (de ex. camera, ca parte a unui apartament). 2. Piesă de cale [ttteJie3HC>flopo}KHafl AeTaJib; piece de voie; Eisenbahnstuck; railway piece; pâlya-alkatresz], C. f.: Oricare dintre piesele speciale turnate, confecţionate din şină, etc., folosite în construcfia de linii de cale ferată, la devieri, încrucişări, etc. Exemple: inima, piesele cari con-stitue materialul de cale (v.) mărunt, etc. 3. Piesă de contact [>jieKTpHHecKHH kohtbk-TOp; contacteur; Kontaktstuck; contactor; erinto, erintolap]. Elf.: 1. Piesa unui organ de aparat care serveşte la deschiderea sau la închiderea unui circuit electric. 4. Piesă de contact [KOHTaKTHan ^eTajib; piece de contact; Kontaktstuck; contact piece; csuszukengyel]. Elf.: 2. Piesă prin care o priză de curent ia curentul de tracfiune dela o conductă electrică (şină de contact sau fir de cale). Piesa de contact diferă după priza la care este montată şi după cum între ea şi conductă se produce frecare de alunecare sau frecare de rostogolire. Piesa de contact a prizelor pentru şine de contact este o patină masivă de cupru, apăsată pe şină de două resorturi. — Piesa de contact la trolley este o roată cu şanf, de bronz turnat sau presat, * cu dispozitiv de ungere la axul de rotafie, care se rostogoleşte pe firul de cale. — Piesa de contact a arcului de contact este o bară curbată de aluminiu, cu secfiunea în U, numită, de obi- Piesa de contact (piesă de aluminiu) pentru arcul de contact, a) vedere; 6) şî c) profile tn U; d)t e) şi f) profile în W. ceiu, piesă de aluminiu. Piesa de aluminiu e fixată prin şuruburi la partea superioară a arcului de contact şi freacă în permanenfă pe firul de cale, stabilind contactul între acesta şi instalafia electrica a vagonului. în jghiabul barei se pune unsoare, pentru a micşora frecarea cu firul de cale (v- fig.). Sin. Frotor. — Piesa de contact a pan- tografului poate fi o piesă tubulară simplă sau cu o placă sudată pe ea, o bară de aluminiu sau de cupru cu secfiunea în U sau în W, etc., pentru prizele cu frecare de alunecare, — sau o roată cu şanf, de bronz turnat sau presat, sau un rulou de cupru, pentru prizele cu frecare de rostogolire. în jghiabul pieselor de frecare se pune unsoare, pentru a micşora frecarea; rofiie cu şanf şi rulourile de rostogolire au dispozitive de ungere la axul de rotafie. V. şi sub Priză de curent, Pantograf. 5. Piesă de distanfă. 1. Mş.: Sin. Cală. — 2. Cs* met.: Sin. Distanfier (v.). 6. Piesă de închidere [saMbiKatomHH KJIHH; coin, biseau, coin de serrage; Schliefjkeil; quoin; zâroek]. Arfe gr.: Piesă de metal, care serveşte la fixarea formelor în rame. Piesele de închidere sunt de mai multe feluri: piesă sistem Hempel, care se compune din două pene cu marginile înclinate şi dinfate, cari alunecă una fafă de alta prin Piese de închidere, a) sistem Hempel; b) sistem Holzle; c) sistem Marinoni; ») pană dinfată mobilă; 2) pană fixă; 3) rulou dinfat; 4) cheie. manevrarea unei chei (v. fig.), piesă sistem Marinoni, care se compune dintr'o pană dinfată care lucrează izolat, şi care, în dinfii săi, angrenează ud rulou cilindric, dinfat la mijloc; piesă sistem Ho|zlef care are rulourile de închidere în interior (v. fig.). 7. Piesă de legătură. V. Piesă fasonată. 8. ~ de legătură penfru condude. V. Piesă fasonată. 9. Piesă de observafie [HadjnoftaTejibHbiH JIIOK; piece d'observation; Beobachtungsstuck; observation piece; megfigyelesi csodarab]. Tehn.: Piesă constituită dintr'o bucată de feavă, echipată cu o fereastră cu geam iluminat electric, care se montează pe conductele de absorpfie foarte lungi. Serveşte pentru a observa cantitatea de aer care se mişcă la suprafafa apei din conductă, şr permite astfel localizarea defectelor de etanşeitate, cari fac ca aerul să pătrundă în conductă. 10. Piesă de presiune [npeccyiomaH A^TaJib; platine, levier de pression; Tiegel, Druckstellhebel; impression adjuster handle; tegely]. Arie gr.: Organul presei plane de imprimare, care primeşte hârtia şi o presează către forma de pe fundament, pentru a primi imprimarea. Sin. Tiegel. u. Piesă de schimb [3anacHan nacTb; piece detachee; Einzelteil, Ersatzteil; spare part; csere-darab]. Mş.: Organ de maşină, sau piesă componentă a unui organ de maşină, fabricată de obi- 534 Piesă cu sertar, confra refulării. 1) corpul clapei, cu mufă; 2) corpul serfarului; 3) capac de curăfire; 4) clapă de refinere; 5) axul clapei; 6) sertar de închidere; 7) roată de manevră; 8) tija filetată a serfarului; 9) presgarnitură. ceiu în serie mare, furnisată de fabrică separat de sistemul tehnic în care poate fi montată, şi care serveşte pentru înlocuirea pieselor deteriorate sau uzate în serviciu. Exemple: biela de automobil, cusinetul de bielă, cămaşa de cilindru, pistonul, segmentul, arborele cotit, etc. Sin. Piesă detaşată. 1. Piesă detaşată. M$.: V. Piesă de schimb. 2. Piesă fasonată [(J)acOHHaH AeTaJib; piece fa<;onnee; Form-stuck; shaped piece; csoidom, idom-darab]. Tehn. .-Piesă turnată, brută sau prelucrată, nefiletată, care serveşte pentru a realiza o asamblare, de obiceiu demontabilă, peniru prelungire, schimbare de direcţie, derivafie, obturare, etc., la conducte de fontă pentru fluide. Forma pieselordi-feră după scopul în care sunt folosite. Grosimea pereţilor lor diferă după diametrul conductei şi după presiunea fluidului din conductă. Asamblarea cu tuburile conductei sau cu piesele de legătură adiacente se face (la piesele cu flanşă) prin şuruburi cari strâng o garnilură în formă de placă, sau (la piesele cu mufă) printr'o garnitură în formă de şnur, montată în rostul dintre mufă şi tub, peste care se toarnă plumb, care apoi se ştemueşte. Piesele fasonate sunt asfaltate prin imersiune, la interior şi la exterior, pentru a le proteja contra coroziunii. Sin. Piesă de legătură pentru conducte, Piesă de legătură. 3. Piesă fasonată pentru apeduct. V. sub Piesă fasonată pentru conducte de presiune. 4. Piesă fasonată pentru canalizări [(JpaeOHHaa fleTaJIb JIH KaHaJlH3aiţHH; piece faţonee pour canalisations; Kanalisationsformstuck; shaped piece for sewerage; csatornâzâsi csoidom]: Piesă fasonată, folosită în refelele de canalizări, pentru scurgerea apelor întrebuinţate şi a apelor din precipitafii atmosferice, şi având, de obiceiu, diametrul sub 200 mm. Aceste piese sunt standardizate şi au, de obiceiu, forma pieselor fasonate pentru conducte de presiune (v.), însă grosimi mai mici. Se folosesc cel mai mult: cotul, curba, curba etajată, mufa, reducţia, ramifica(ia simplă, ramificaţia dublă, sifonul (în P, în S, în U), dopul, piesa de curăţire, piesa contra refulării, etc. Sin. Piesă de legătură pentru canalizări. — Exemple de piese fasonate pentru canalizări: 5. ~ contra refulării [(jpacOHHan fleTaJlb npOTHB HarHeTaHHH; obturateur contre le refou- lement; Verschlufj gegen Zurucksfauen; locking device against the backing; nyomâselleni zaro]: Aparat care asigură o refea interioară de canalizare contra pătrunderii în ea a apelor din canali- zarea exterioară, la creşterea bruscă a nivelului apei în aceasta din urmă (de ex. în cazul ploilor torenfiale). E compus dintr'un corp de fontă în care e montată o clapă de refinere. Se construesc şijpiese la cari, la creşterea nivelului apei în refeaua din exterior, conducta se poate închide manual, printr'un sertar montat în aval de clapă (v. fig.). Sin. închizător contra refulării. 6. ~ de curăfire [cKpedoK AJIH Tpy6; piece denettoyage;Rei-nigungsrohr; cle-aning pipe; obli-tesi cso]: Jeavă cu mufă la un capăt, care are un capac rotund sau dreptung h iular demontabil, pentru uşurarea cu-răfirii unei porţiuni de conductă de canalizare. Capacul închide etanş orificiul de curăţire, şi e fixat cu şuru- Piesă de curăfire. 1) tub de curăfire cu mufă; 2) capac. 7. Piesă fasonată pentru conducte de presiune [(|)acoHHafl flGTajib HanopHbix Tpyâonpo-BOflOB; piece faţonnee pour conduites de pression; Formstuck fur Druckleitungen; moulded piece for pressure pipe lines; nyomovezeteki idomdarab]: Piesă fasonată, folosită la refelele de conducte de apă sub presiune, şi la conductele pentru apeduct, cu diametrul mai mare decât 200 mm. Aceste piese sunt standardizate. Se folosesc cel mai des: piesa cu flanşă, piesa cu flanşă şi cu mufă, cotul (v.) cu flanşe sau cu mufe, cotul cu picior pentru hidranfi (cu flanşă şi cu mufă, cu două manşoane, etc.), curba (cu una sau cu două mufe şi raze 535 Piese (asonafe penfru conducte de presiune. *0. Piesă cu flanşă; 2) piesă cu flanşă şi cu mufă; 3) ramificafle simplă, la 90°, cu mufă şl cu flanşă; 4) ramlficafie dublă, la 90°, «u mufă şi cu flanşe; 5) ramificaţie simplă, la 90°, cu mufe; 6) ramificafle dublă, la 90°, cu mufe; 7) ramificafle simplă, 9a 45°, cu mufe; 8) ramificafie dublă, la 45°, cu mufe; 9) cot la 90°, cu flanşe; 10) cot cu picior, cu flanşă şl cu mufă, pentru hldranfi; 11) curbă cu mufă şi cu capăt drept; 12) curbă cu mufă, cu raza de curbură r= 10 X diametrul nominal; curbă cu mufă, cu raza de curbură r = 5 X diametrul nominal; 14) teu cu flanşe; f5) cruce cu flanşe; Î6) mufă de trecut pe fub; 17) reducfie cu mufă; 18) reducfle cu flanşe; 19) căciulă; 20) dop. 534 de curbură şi unghiuri de deviaţie diferite), mufa, reducfia (cu mufă sau cu flanşe)# ramificaţia simplă (la 45 sau la 95°, şi cu mufe sau cu mufă şi cu flanşă), ramificafia dublă cu mufe (la 45 sau la 90°), teul, crucea, flanşa oarbă, căciula, dopul, etc. (v, planşa). Sin. Piesă de legătură pentru conducte de presiune. — Exemple de piese fasonate pentru conducte de presiune: î. Piesă cu flanşă [(jpjiaHiţeBan jţeTaJib; tuyau (de) raccord â bride; Ansafzrohr mit Flansch; connecting pipe with flange; karimăs csoidom]: Tub de fontă, de lungime mică, cu flanşă Ia un capăt, care serveşte ca piesă de legătură în por- Piese de legătură pentru conducte de fiunile recti- presiune, linii ale con- a) p,esă cu f,an?ă'# b) Piesa cu fIan?ă duetelor de ?i cu mufS' apă sub presiune, sau ale conductelor de apeduct (v. fig. a). Sin. Piesă de legătură cu flanşă. 2. ~ cu flanşă şi cu mufă [/ţeTaJib c (JjiamţeM H My(J)TOH; raccord â bride et â manehon; An-satzrohr mit Flansch und Muffe; connecting pipe with flange and muff; karimăs es karmantyus csoidom]: Tub de fontă, de lungime mică, cu flanşă la un capăt şi cu mufă la celălalt capăt, care serveşte ca piesă de legătură în porfiunile rectilinii ale conductelor de apă sub presiune, sau ale conductelor de apeduct (v. fig. b sub Piesă cu flanşă). Sin. Piesă de legătură cu flanşă şi cu mufă. 3. Piesă polară [noJiioCHaH fleTaJib; piece polaire; Polschuh; pole piece; pojussaru]. Elf.: Partea din spre întrefier a unui pol magnetic ieşit, care serveşte, în general,ca suport pentru înfăşurări. 4. Piesă polară de celulă electrolitică [nojlioc-Haa flGTajib 9JieKTpoJiHTiFîecKoro 3JieMenTa; piece polaire d'element electrolytique; Pol einer elektrolytischen Zejle; terminal of an element; bontocella-polus]: Piesă legată Ia baretele sau la buloanele polare ale celulei electrolitice, şi care serveşte ca priză de curent. 5. Piese desenate [nepTeHCH; dessins;Zeichen-stucke; drawings; rajzdarabok]. Cs., Drum.: Ansamblul de planuri şi de lucrări desenate ale unui proiect. De exemplu, piesele desenate ale unui proiect de şosea sunt următoarele: planul de ansamblu, planul de situafie, profilul longitudinal, profilul transversal-tip, profilele transversale, epura mişcării pământului, planul exproprierilor, planurile pentru lucrările de artă şi de consolidare, şi planurile de detaliu necesare pentru executarea lucrării în bune condifiuni. e. ~ scrise [060CH0BaTejibHaH 3anncKa;pie-ces ecrites; Schriftstiicke; written texts; irtdarabok]. Cs.: Ansamblul lucrărilor scrise ale unui proiect, cari cuprind descrierea şi justificarea solufiilor, calculele tehnice şi financiare ale proiectului, etc. De exemplu, piesele scrise ale unui proiect de şosea sunt următoarele: borderoul, memoriul justificativ, I antemăsurătoarea şi calculul terasamentelor, baza, analiza şi seria prefurilor, devizul estimativ, foaia exproprierilor, caietul de sarcini, ca şi orice alte piese cari cuprind specificări de detaliu pentru executarea lucrării în bune condifiuni. 7. Piese, curăfirea unei ~ turnate [HHCTKa JIHTOH AGTaJIH; nettoyage d'une piece coulee; Putzen eines Giefjstuckes; stripping of a cast piece; egy ontottdarab tisztitâsa]. Metl.: Totalitatea operafiunilor cari se execută în curăfitorie pentru curăfirea unei piese turnate, după „desbaterea" formelor: îndepărtarea cuieelor şi a capetelor pierdute (efectuată, de obiceiu, cu ciocanul, cu dalta sau cu ferestrăul de mână); debavurarea cu dalta şi cu ciocanul de mână, cu unealta pneumatică, etc.; îndepărtarea miezurilor (efectuată manual prin fărâmarea lor prin ciocanire cu sau fără priboaie, prin extragerea armaturilor cu mâna sau cu cleştele, prin răzuirea nisipului rămas pe supra-fefele interne ale piesei); îndepărtarea resturilor de nisip de pe suprafafa pieselor (efectuată cu peria metalică de mână, cu peria rotativă acţionată mecanic, sau prin răzuire cu unelte ascufite, de ofel). Uneori, piesele sunt curăfite de nisipul aderent prin împroşcarea cu nisip sau cu granule de fontă dură. Piesele mici se curăfă, uneori,, în tobe rotative. s. Pietrar [KaMeHliţHK; tailleur de pierre, taille-pierre; Steinmetz; stone cutter, mason; kofarago]. Cs.: Muncitor calificat, care prelucrează blocurile de piatră brută, pentru a obfine piese fasonate,, de forme regulate, cu fefe netede sau prelucrate» 9. Pietrei, stratificafia ~ [HanJiaCTOBaHHe KaMHH; stratification de la piarre; Schichtung des Steines; stone stratification; koretegezes]: Prezenţa» într'un bloc de piatră, a unor strate cu granule de diferita mărimi, de diferite colori, etc, io. Pietrele morii. V. sub Piatră de moară, u. Pietricica, conglomerate de ~ [kohi\jio-MepaTbl ribeTpHqHKa; conglomerats de P.; P. Konglomerate; P. conglomerates; P. konglome-râtok]. Geol.: Conglomerate poligene, cu elemente de origine extracarpatică (şisturi verzi, roce eruptive, calcare mesozoice şi eocene), considerate ca faciesul conglomeratic al JBurdigalianului din zona neogenă a Carpaţilor orientali. i2. Pietriş [m,e6eHb; gravier; Kies; gravei; ka-vics]. 1. Pefr.: Rocă sedimentară mobilă, detritică, provenită din sfărâmarea altor roce, şi ale căre& granule sunt mai mult sau mai puţin rotunjite, şi au dimensiunile cuprinse între 2 mm şi 70 mm. Prin transportare, pietrişurile sunt sortate natural,, deosebindu-se trei sorturi principale: pietriş mărunt* care are granulele de 2*-*5 mm, pietriş mijlociu, cu granule de 5-**30 mm, şi pietriş mare, cu granule-de 30-"70 mm. Natura granulelor depinde de rocele din cari provin, diferind, în general* foarte puţin de acestea, mai ales la pietrişurile la cari acfiunea transportului nu a fost prea îndelungată. La pietrişurile cari au fost transportate mai mult, sau cari au fost transportate de mai multe ori după prima sedimentare, granulele mai 537 pufin dure au fost uzate foarte mult, rămânând granulele mai dure, de exemplu cele formate din cuarf. în general, pietrişurile pot fi cuarfoase sau calcaroase. Pietrişurile se găsesc tn depozite aluvionare vechi sau noi, în albiile apelor curgătoare repezi, în depozitele morenice, în unele cordoane litorale, şi pe plajele mărilor şi ale lacurilpr. — 2. Cs.: Material mineral natural, alcătuit din granule rotunjite, cu dimensiunile cuprinse între 7 mm şi 70 mm, extras din depozitele aluvionare vechi sau noi, şi din albiile râurilor, şi folosit ca agregat mineral la prepararea betoanelor, ca material de împietruire sau de balastare, ca material de umplutură, etc. — Pietrişul folosit la prepararea betoanelor trebue să provină din roce inerte, fără acfiune asupra cimentului sau avarului, şi să fie nealterabil la aer, la acfiunea apei şi a înghefului. Trebue să aibă un confinut în granule provenite din roce slabe, mai mic decât 20 %, pentru betoanele simple, şi mai mic decât 10%, pentru betoanele armate. Trebue să nu confină impurităfi organice (resturi de animale sau de vegetale, cărbuni, lemn, reziduuri de cărbuni, păcură, uleiuri, etc.), bulgări de argilă, cochilii sau resturi de cochilii, cari produc micşorarea rezistenfelor mecanice ale betoanelor. Partea levigabilă din pietriş trebue să fie mai mică decât 2%, iar volumul golurilor trebue să fie mai mic decât 45%. Pietrişurile folosite pentru betoane armate trebue să aibă granule de cel mult 30 mm; pentru construcţii masive se pot folosi şi pietrişurile cu granule până la 70 mm, dacă distanfa liberă dintre barele armaturii este mai mare cu cel pufin 5 mm decât dimensiunile maxime ale granulelor. — Pietrişurile folosite pentru împietruiri şi balastări trebue sa fie alcătuite din granule uniforme, în ce priveşte aspectul, compozifia şi forma, şi să provină din roce rezistente la uzură şi la compresiune, nealterabile la aer şi la acţiunea apei, şi negelive. Pentru balastări se pot folosi şi pietrişurile mai -jaufin- rezistenfe la compresiune şi la uzură, dar cari sa nu fie hidrofile, fiindcă umiditatea lor poate produce putrezirea travşrselor. 1. Piez [nbe3a; pieze; Piez; pieze; piez]. Fiz.: Unitatea de măsură pentru presiune, în sistemul MTS, corespunzând unei forfe de un sten, care Qcfionează pe o suprafafă de un metru pătrat. Este egală cu 103N/m2 sau cu 104 barii. 2. Piezocristalizare [nbe30KpHCTaJiH3au;HH; piezocristallisation; Piezokrişt^llisation; piezo-cris-tallisation,* piezokristâlyoJbdăş]. Peîf.: Cristalizarea elementelor de rocă, efectuată şub acfiunea presiunii. 3. Piezocuarf [nbe30KBapu;; quartz piezo-elec-trique; Piezoquarz; piezo-electric quarz; piezo-kvarc].^ Fiz.: Lamă de cuarf, cu fefe plane şi paralele, tăiată perpendicular pa axa electrică a unui cristal de cuarf. Dacă lama este supusă unui câmp electric perpendicular pe fefele ei, ea sufere o dilatafie sau o contracfiune în această direcfie, după sensul câmpului electric. Dacă acest câmp variază alternativ, dilatafiile şi contracfiunile lamei sunt periodice, şi ele produc oscilafii ale mediului material (aer, lichid, etc.) în,care s.e găseşte lama. Amplitudinea oscilafiilor este maximă, când câmpul electric alternativ are frecvenfa de rezonanfă a lamei la oscilafii în direcfia grosimii ei. Această frecvenfă are, în cazul cuarfului, expresiunea , 25-104 /=~-j-' în care f e frecvenfa, în perioade pe secundă, şi d este grosimea lamei, măsurată în centimetri. Dispozitivul e folosit la producerea oscilafiilor ultrasonore. Sin. Cuarf piezoelectric. 4. Piezoelecfricifafe [nbesoajieKTpHqecTBo; piezoelectricite; Piezoelektrizităt; piezo-electri-city; piezoelektromoşsâg]. Fiz.: Polarizare electrică produsă de variafiile de presiune mecanică asupra substanfelor anisotrope cari au proprietatea de a se polariza în aceste condifiuni, şi cari se numesc substanfe (cristale) piezoelectrice. 5. Piezomefric, nivel V. Nivel piezometric* e. ~r fub V. Piezometru 2. 7. Piezomefrică, pantă V. Pantă piezo-metrică. 8. Piezometru [nbe30MeTp; piezometre; Piezo-meter; piezometer; piezometer]. Fiz.: 1. Instrument folosit penfru măsurarea compresibilităfii lichidelor sau a gazelor, alcătuit, de obiceiu, dintr'un recipient de sticlă, cu perefi groşi, în care se introduce lichidul cercetat, recipient continuat cu un tub capilar gradat, care are cealaltă extremitate introdusă într'o cuvă cu mercur. Totul este confinut într'un cilindru de sticlă, cu perefi groşi, plin cu apă, închis cu un capac la care este montat un manometru şi un şurub-piston, prin înşurubarea căruia apa poate fi supusă la diferite presiuni şi cari, prin intermediul mercurului, se transmit lichidului cercetat, /\)reciplentcullchld;B)tub ale cărui variafii de volum capilar; C) cuvă cu mercur; se citesc pe diviziunile s) şumb-pisfon; /VI) mane-tubului capilar (v. fig.). — meiru. 2. Tub adaptat unei conducte, a cărui axă este perpendiculară pe direcfia de scurgere a lichidului în conducta respectivă,, folosit pentru determinarea presiunii în acea conductă, prin măsurarea înălfimii la care se ridică lichidul în tub. 9. Piftie: Sin. Gel (v.). 10. Pigment [nHrMeHT; pigment; Pigment; pigment, base; pigment]. Chim.: Substanfă de obiceiu minerală, colorată, în pulbere, care, în suspensie într'un lichid, serveşte drept colorant. Acest lichid poate fi uleiu sicativ, apă, o solufie în apă de cazeină sau de cleiu, o solufie de răşină naturală sau sintetică, sau de ester de celuloză într'un solvent volatil, etc. După aplicarea! pe . o suprafafă, solventul volatil sau apa se evaporă, iar uleiul se întăreşte datorită sicativării* 536 «obfinându-se astfel un strat colorat continuu. Opacitatea unui pigment într'un mediu e determinată de diferenfa dintre indicele de refracfiune fafă de aer al pigmentului şi al mediului; cu cât această diferenfa este mai mică, cu atât pigmentul e mai •transparent. Indicele de refracfiune al uleiului fiind mai mare decât cel al apei, opacitatea unui aceluiaşi pigment e mai mică în uleiu decât în apă; cu cât uleiul se usucă, indicele lui de refracfiune creşte, şi, deci, cu atât vopseaua devine mai pufin opacă, pa când la vopselele cu solvent volatil, fenomenul este invers. Opacitatea este, an general, mărită prin micşorarea dimensiunilor «granulelor de pigment, micşorare care, uneori, schimbă şi coloarea pigmentului. Se foloseşte o mare varietate de pigmenfi: Pigmenfi albi: albul de plumb (carbonat bazic de plumb, 2 PbC03, Pb(OH)2, pigment cu mare putere de acoperire, foarte durabil, care prezintă însă desavantajul de a se înnegri în prezenfa unor urme de hidrogen sulfurat, şi de a fi otrăvitor); albul de zinc (oxid de zinc, ZnO), cu mare putere de acoperire, deşi cu o opacitate relativ mică, rezistent la lumină şi la acfiunea hidrogenului sulfurat, şi neotrăvitor; ca vopsea de apă, este «incompatibil cu cei mai mulfi pigmenfi; litoponul (amestec calcinat de sulfură de zinc şi de sulfat de bariu în proporfii moleculare), cu o tendinfă de a se înnegri la lumina soarelui, recăpătându-şi coloarea la întunerec, naotrăvitor, cu o bună putere de acoperire şi stabil fafă de hidrogenul sulfurat; «e folosit ca pigment penfru vopsele de apă şi de uleiu, în industria textilă, la fabricarea linoleumului, ■etc.; albul de titan (oxidul de titan), cu o putere de acoperire excepfional de bună, stabil fafă de anfluenfele atmosferice, şi neotrăvitor, folosit uneori în amestec cu albul de zinc; albul de antimoniu (oxidul de antimoniu), folosit în pictură şi Ja fabricarea linoleumului; etc. Pigmenfi galbeni: galbenul de crom (cromatuL de plumb, PbCr04), sensibil fafă de acizi şi de baze, ca şi fafă de hidrogenul sulfurat, cu o mare putere de acoperire, folosit în pictură, la fabricarea linoleumului, a tapetelor, etc.; galbenul de -zinc (cromat de zinc), cu o putere de acoperire mai mică decât cea a galbenului de plumb, dar insensibil fafă de hidrogenul sulfurat; galbenul de cadmiu (sulfura de cadmiu, CdS)f cu o foarte mare putere de acoperire, folosit ca vopsea de 4jleiu şi de apă; ocrul galben; etc. Pigmenfi roşii: oxizii de fier (numifi colcotar, caputmortuum (v.), roşu englez, etc.), cu o foarte bună putere de acoperire, şi cu opacitate mare, şi “foarte rezistenfi; sunt folosifi ca pigmenfi pentru uleiu; miniul de plumb (oxidul de plumb, Pb304), cu o bună putere de acoperire şi opacitate, anti-coroziv, folosit ca grund în vopsirea pieselor de ofel, ca pigment pentru vopselele de uleiu, pentru lacuri cu pigmenfi organici, în industria smalfurilor, etc.; etc. Pigmenfi verzi: verdele de oxid de crom (oxidul de crom, Cr203), foarte rezistent la căldură, la lumină, la acizi şi la baze, etc., folosit ca pigment pentru vopselele de uleiu, vopselele de apă, la fabricarea cernelurilor de tipografie, ca mordant, ca abraziv, etc.; verdele de cobalt (solufie solidă de oxizi de zinc şi de cobalt), foarte rezistent, folosit în pictură, etc., — cum şi amestecuri de pigmenfi albaştri şi galbeni. Pigmenfi albaştri: albastrul de Prusia (ferocia-nura de fier),cu o mare varietate de tipuri şi de nuanfe, după metoda de obfînere, cu mare putere de acoperire, dar cu mică opacitate, relativ rezistent, deşi sensibil la acfiunea alcaliilor, e folosit, ca pigment de apă şi de uleiu, la fabricarea cernelurilor, în imprimeria textilă, etc.; albastrul de Berlin (v. Berlin, albastru de ~); albastrul de cobalt, folosit în smalfuri, sub formă de silicafi de cobalt şi de potasiu, de diferite compozifii, sau de ultramarin de cobalt, aluminat de cobalt cu nuanfe cuprinse între albastru-verzuiu şi albastru, cu tonalitate roşie; ultramarinul (v.); etc. Pigmenfi negri: negrul de fum (v.); negrul de oxid de fier (Fe304), folosit în vopselele de uleiu şi în industria ceramică, etc. 1. Pigmen|i bilteri [jKejiHHbie imrMeHTbi; pigments biliaires; Gallenfarbstoffe; biliary pig-ments; epepigmentek]. Chim. biol.: Substanfe colorate, cari se produc, în organismul animal, prin degradarea oxidativă normală a hemului, şi se găsesc localizate în vezica biliară. Biliverdina se formează din hemoglobină: scheletul porfinic al hemului se desface, între ciclurile pirolice I şi II (pozifia a), în pseudohemoglobină. Prin eliminarea fierului şi a globinei se formează biliverdina. Bilirubina se formează din biliverdină, prin adiţionarea a doi atomi de hidrogen (Ia azotul ciclului III şi carbonul y) V formarea unui inel hidrofuranic alăturat ciclului I. Prin reducere, HOOC I h2c I h2c h3c ch2 COOH I ch2 I h2c ch3 H§C—C==C—CH C C C C II II I II Ml II Y II IV || HO—C C=CH- -C C- -CH2—C C- \/ \/ N NH NH h3c ch2 I 11 C=C-CH I I I H=C C-OH \S N Bilirubina bilirubina trece în mesobilirubină. Urobilina se formează prin oxidarea în aer a mesobilirogenului (leucoderivat). în icter, din diferite cauze patologice, bilirubina se acumulează în sânge şi în fesuturi, dând pielei, ochilor şi urinei bolnavului o coloare galbenă caracteristică. 2. Pigulit, maşină de Sin. Maşină de gri-notat. V. Grinotat, maşină de 3. Pilă [HanHJibHHK; lime; Feile; file; reszelo]. 1. Mefl.: Unealtă de ofel călit, de diferite forme, cu una sau cu mai multe fefe cari au dinfi cu tăişuri, pentru a desprinde, prin răzuire, la rece, aşchii mici dela suprafafa pieselor metalice sau nemetalice, spre a le da forma şi gradul de finifie necesare, sau spre a le ascufi. Forma, dimensiunile şi dinfarea pilelor diferă după modul de 539 acfionare şi după obiectul prelucrat. De obiceiu, dinfii au unghiul de aşchiere negativ. Pila poate fi acfionată manual, dându-i-se o mişcare de lucru alternativă de translafie, sau mecanic, putând avea fie o mişcare de lucru alternativă de translafie, fie o mişcare în sens unic, de translafie sau de rotafie. Pilele pentru mişcare de lucru alternativă pot fi drepte sau strâmbe, şi sunt constituite, de obiceiu, dintr'un corp şi o coadă; corpul are o zonă cu dinfi şi o zonă netedă, numită oglindă, la una sau la ambele extre-mităfi. Se deosebesc: lungimea totală a pilei, lungimea corpului (lungimea comercială) şi lungimea utilă (v. fig.)- Secfiunea transversală prin Pilă de mână, lafă, ascufltă, cu mâner. I) corp; 2) coadă; 3) oglindă; 4) mâner; lf) lungime fofală; lc) lungimea corpului; lu) lungime uiilă. pilă poate fi constantă de-a-lungul axei ei, sau poate descreşte spre extremităţi. Pilele se numesc, după secfiunea transversală sau după forma corpului, pile late, pătrate, triunghiulare, rombice, etc. Dinfii pilei se execută prin dăltuire manuală sau mecanizată, prin frezare, prin strunjire (numai la pile rotunde), etc. Se deosebesc: pile cu tăietură simplă, adică pile cu dinfare continuă, cu dinfi lafi; pile cu tăieturi încrucişate (pile cu tăietura'dublă), adică pile cu dinfare continuă, cu --dinfi ascufifi; raşpele (v.), adică pile cu dinfare discontinuă, cu dinfi izolafi. — Pilele cu dinfi lafi au dinfii executafi printr'un singur rând de tăie- turi, de obiceiu rectilinii şi înclinate cu 45• *'75° fafă de axa pilei; unele pile (de ex. pilele semi-rotunde) au tăietură simplă în zig-zag, iar pilele frezate pot avea şi tăietură în arce de cerc, sau în linii ondulate. Pe fefele laterale ale pilelor tăietura e, de obiceiu, inclinată cu 80-**90°. — Pilele cu dinfi ascufifi au dinfii formafi prin două rânduri de tăieturi: tăietura inferioară (sau de bază), cu inclinafie de 45■••55°, şi tăietura superioară, cu inclinafie de 65-'*75° fafă de axa pilei. Tăietura inferioară serveşte ca fărâmător de aşchii şi uşurează pilirea (v. fig.). — Pilele cu dinfi izolafi Dinfare de pilă. a) secfiune prin pilă cu dinfare cu făiefură încrucişată, executată prin dăltuire; b) secfiune prin pilă cu dinfare cu tăietură simplă, executată prin frezare; c) pilă lată, cu tăietură încrucişată pe fafa principală şi cu tăietură simplă pe fafa laterală; d) pilă lată, cu tăietură dăltuită, simplă, în zig-zag; e) pilă lată, cu tăietură frezată, simplă, în arce de cerc; I) pilă; 2) piesă prelucrată; 3) cursa utilă a pilei; 4) tăietură inferioară; 5) tăietură superioară pe fafa principală a pilei; 6), 7) şi 8) tăietură simplă, dreaptă, în zig-zag, respectiv în arce de cerc; unghiurile de înclinare aledinfilor: la tăietura inferioară a=45**'55°, la tăietura superioară (3 = 65*--750, la tăietura pe fefele laterale y = 80“*90°. au dinfii formafi prin tăieturi punctuale aliniate, efectuate cu priboaie. Din punctul de vedere al finefei dinfării, pilele se clasifică în pile aspre, bastarde, semifine, fine Clasificarea pilelor după finefa dinfării Lungimea Pentru pile late şl penfru fafa plană a pilelor semirotunde Pentru pile rotunde, triunghiulare, pătrate şl pentru spatele pilelor semirotunde pilei, în mm Numărul de tăieturi pe centimetru, la dinfarea Numărul de tăieturi pe centimetru, la dinfarea aşpră bastardă semlfină fină dublu fină aspră bastardă semifină fină dubluflnă 100 11 16 ' 21 30 39 13 18 24 30 39 150 10 14 19 26 34 11 16 21 26 34 200 9 % b 17„ 23 30 10 14 19 23 30 250 8 10 . 15 20 26 9 12 17 20 26 300 7 8,5 13 18 24 8 10 15 18 24 350 6,5 7,5 12 16 22 7 8,5 13 16 22 400 6 7 11 15 20 6,5 7,5 12 15 20 450 5,5 6,5 10 14 18 6 7 11 14 18 500 5 6 9 13 17 5,5 6,5 10 13 17 540 şi dublu fine. Clasificarea este determinată de forma pilei, de numărul de dinfi (respectiv de numărul de tăieturi de aceeaşi înclinare) pe unitatea de lungime de pilă, măsurată de-a-lungul axei ei, şi de raportul dintre acest număr şi lungimea utilă a pilei (v. tabloul). Pilele cu tăietură simplă cu pas mare se folosesc pentru materiale moi, cum sunt lemnul şi metalele neferoase pufin dure (de ex. compo-zifia pentru paliere, aliajul de lipit, plumbul, aluminiul, etc.), iar pilele cu tăieturi încrucişate se folosesc pentru metale mai dure, cum sunt ofelul, fonta, etc. Pilele trebue să aibă duritatea cât mai mare şi, de aceea, nu sunt supuse tratamentului de revenire după călire. Pilele de uz general, cari au dinfi dăltuifi, se confecfionează din ofel cu mangan cu confinut mic în carbon (de ex. 0,4-•■0,55% C, 0,3% Si, 0,6- • *0,65% Mn); pilele de ascufit, pilele de precizie şi cele cu dinfi frezafi se confecfionează din ofel carbon cu confinut mare în carbon (de ex. 1,2"• 1,4% C, 0,2% Si, 0,3% Mn) sau din ofel cu crom (de ex. 1,5-•■1,6% C, 0,2% Si, 0,3% Mn, 0,6---1.5% Cr). — După forma corpului şi după secfiunea trans- 12 3 4$ Secfiuni transversale prin pile. I) pilă-cufit; 2) pHă Iată; 3) pilă ovală; 4) pilă pătrată; 5) pilă pentru şarniere (pilă lată cu fefele laterale rotunjite); 6) pilă prismatică; 7) pilă rombică; 8) pilă rotundă; 9) pilă semi-rotundă; 10) pilă triunghiulară. versală (v. fig.), pilele se numesc cum urmează: 1. Pilă-cufit [HOHCOBQqHbiH HanHJiOK, ca6jie-BblH HanHJIbHHK; îime â couteau, lime â dos-siere ; Messerfeile; knife-file, hack-file ; vâgo-reszelo]: Pilă cu secfiunea în triunghiu isoscel, cu înălfime mare în raport cu baza, care are tăieturi încrucişate pe fefele mari, şi tăietură simplă pe fafa mică şi pe muchia unghiului diedru ascufit. — Pentru anumite lucrări, de exemplu pentru ascufit, se foloseşte pila-cufit cu muchiile bazei rotunjite. 2. ~ lată [niHpOKHH HanHJIbHHK; lime plate, lime rectangulaire; flachstumpfe Feile; equalling file; szeles reszelo]: Pilă cu secfiunea transversală dreptunghiulară constantă, care are tăietură simplă sau dublă pe fefele principale şi, de obiceiu, tăietură simplă pe o fafă laterală, cealaltă fafă laterală fiind netedă. — La unele pile late, numite pile late, ascufite, secfiunea dreptunghiulară descreşte spre capătul opus cozii. 3. ~ ovala [oBajibHbiH HanHJIbHHK; feuille de sauge, lime ovale; Karpfenfeile, Vogelzunge; oval* file, cross file, double half-round file; encses reszelo, madârnyelvu reszelo]: Pilă cu sec- fiune lenticulară, care are tăietură simplă pe fefele» curbe şi pe muchii. 4. ~ pătrată [KBa/ţpaTHblH HanHJIbHHK; lime carree; Vierkantfeile; square-file; negyelu reszelo]r Pilă cu secfiune pătrată neuniformă, descrescând spre vârf, care are, de obiceiu, tăieturi încrucişate pe toate fefele. 5. ~ pentru şarniere [mapHHpHbiH HanHJIbHHK; lime â charniere, lime â coulisse; Schar-nierfeile; joint-file, round-edge joint-file; csuklo-reszelo]: Pilă cu secfiune aproape dreptunghiulară, cu fefele laterale rotunjite, care are tăietură simplă numai pe aceste fefe. Sin. Pilă lată, cu fefele laterale rotunjite. e. ~ prismatică [npHSMaTH^ecKHH HanHJIbHHK; barette; Dachfeile, Prismafeile, Barettfeile; barette-file, cant file; hasâbos reszelo, barett-reszelo]: Pilă cu secfiunea în triunghiu isoscel, cu înălfime mică în raport cu baza, care are tăietură simplă sau tăieturi încrucişate, numai pe partea corespunzătoare .bazei secfiunii. 7. ~ rombică [pOM6HqeCKHH HanHJIbHHK t lime â pignon, lime/endante; Schwertfeile; ensi-form-file, feather edge; rombus-reszelo]: Pilă cu secfiunea rombică constantă, care are tăieturi încrucişate pe cele patru fefe, şi tăietură simplă pe muchiile unghiurilor diedre ascufite. — La unele pile rombice, muchiile unghiurilor diedre obtuz& sunt teşite şi netede (nedinfate). s. ~ rotundă [KpynibiH HanHJIbHHK; lime-ronde; Rundfeile; round file; gombolyu reszelo]: Pilă cu secfiune circulară neuniformă, descrescând spre vârf, care are tăietură simplă sau încrucişată. 9. ~ semirotundă [nojiyKpyrJibiH HanHJIbHHK; lime demi-ronde; halbrunde Feile; half-round file; felgombolyu reszelo]: Pilă cu secfiune în segment de cerc, care are tăieturi încrucişate pe fafa plană şi tăietură simplă pe fafa curbă (numită spatele pilei). 10. ~ triunghiulară [TpexyrojibHbiH HanHJIbHHK; lime tiers-point, lime triangulaire; Dreikant-feile, dreikantige Feile; three-square-file, triangular file; hâromszogletes reszelo]: Pilă cu secfiune îh triunghiu echilateral, constantă sau descrescând» spre capăt, care are tăietură simplă sau tăieturi încrucişate; raportul dintre latura secfiunii şi lungime e de cca 1/10. — Când raportul dintre latura secfiunii şi lungime este mai mic (cca 1/15), pila se numeşte pilă triunghiulară subfire. — Din punctul de vedere al modului de acfionare pentru lucru, se deosebesc pile de mână şi pile de maşină. 11. Pilă de mână [pyHHOH HanHJIbHHK; lime â main; Handfeile; hand file; kezi reszelo]: 1. Pilă cu formă, dimensiuni şi dinfare diferite, după materialul de prelucrat, folosită penfru pilirea manuală. De obiceiu, are o coadă care se fixează într'un mâner şi e mânuită de muncitor cu ambele mâini, cu o mişcare rectilinie alternată; unele pile mici cu coadă (de ex. pila-ac, pila de cizelator) nu se fixează în mânere. Pilele-lamă (v.) nu au. coadă şi se fixează, pentru mânuire, pe un suport Rareori, de exemplu la pilirea cu pila-placă (v.). 541 cinealfa e aşezată fix pe masa de lucru şi muncitorul poartă pe ea piesa de prelucrat, cu o mişcare oarecare. —- 2. V. sub Pilă grea. Pilele pentru pilire manuală se clasifică, după «domeniul de folosire, în pile de uz general şi în pile de uz special. 1. Pilă de uz general [HanHJibHHK odiiţero HaSHaneHHH; lime pour tous usages; Feile zum allgemeinen Gebrauch; file for general use; âlta-ianos hasznalati reszelo]: Numire generală pentru pilele cu coadă pentru mâner, cari au formă, -dimensiuni, tăietură şi dinfare variate, şi sunt folosite ca unelte de mână — pentru degroşare şi ■finisare — în lucrări obişnuite de lăcătuşerie şi de ajustaj. Pilele folosite cel mai des sunt: pila lată, pila lată ascufită, pila dreptunghiulară (de degroşat), pila semirbtundă, pila triunghiulară, pila pătrată, pila rotundă, pila-cufit, pila rombică, pila ovală. De obiceiu, aceste pile au tăieturi încrucişate pe •fefele mai late şi tăietură simplă pe fefele înguste. Exemplu de pilă de uz general: 2. ~ dreptunghiulară, de degroşat [oâAHpo^-Hblă HanHJibHHK; lime â bouter; Sto^feile; sharp file; nagyolo reszelo]: Pilă cu mâner, cu secfiune ■transversală dreptunghiulară, care descreşte spre coadă şi spre capătul opus, fără a forma vârf ascufit. De obiceiu, are lungimea utilă de 300■•■500 mm, •dinfare aspră, şi tăieturi încrucişate pe fefele principale şi tăietură simplă pe fefele laterale. E folosită în lucrări de degroşare a pieselor de metal. 3. ~ de uz special [HanHJibHHK cneiţnajib-Horo Ha3HaneHHH; lime pour usage special; Feile zum speziellen Gebrauch; file for special jieKTpHHecKHH 3JieMeHT; pile electrique; galvanîsches Element; electric cell; elektromos elem, villamos elem]. EL: Sistem elec-trochimic, alcătuit din două conductoare metalice, reunite prin unul sau prin mai multe conductoare electrolitice. Reaefiile dintr'un astfel de sistem pot fi, fie reversibile (v. Pilă reversibilă), fie ireversibile (v. Pilă ireversibilă). Dacă sistemul prezintă o disimetrie în alcătuirea lui, se stabileşte o dife-renfă de potenfial electric între cele două conductoare metalice (electrozii pilei) izolate în exterior, în părfile conductoare ale pilei există, deci, un câmp electric imprimat. Câmpul electric (în sens restrâns) al pilei fiind potenfial, tensiunea electromotoare, de-a-lungul unei curbe închise care trece prin electrozi şi prin electrolit, şi se închide prin exterior, numită tensiunea electromotoare a pilei, e egală numai cu tensiunea electromotoare a câmpului electric imprimat, contată de-a-lungul acelei curbe închise. — Disimetria în alcătuirea pilei se obfine, fie introducând doi electrozi compuşi din metale diferite, într'o aceeaşi solufie de electrolit, sau în două solufii de elec-trolifi diferifi, .separate sau nu printr'un perete poros (v. Pilă voltaică sau Pilă galvanică), fie introducând doi electrozi compuşi din acelaşi metal, în două solufii de electrolifi diferifi, sau în două solufii de acelaşi electrolit, dar având con-centrafii diferite (v. Pilă de concentraţie). Când pila debitează curent, se produc modificări fizico-chimice la suprafafa electrozilor (polarizare electrolitică) şi acestea scad tensiunea electromotoare a pilei. Pentru a evita aceste modificări, se folosesc, la unele pile (pile cu depolarizant), anumite substanfe, numite depolarizanfi. — Din punctul de vedere al reversibilităţi fenomenelor cari se produc în pile, acestea se împart în pile reversibile şi în pile ireversibile. 5. Pilă ireversibilă [Heo6paTHMbiH 3JieMeHT; pile irreversible; nicht umkehrbare Kette; irre-versible cell; ireverzibilis elem]: Pilă electrică în care nu se restabileşte starea inifială, dacă se trece prin ea un curent electric în sens opus sensului în care trece curentul când se leagă între ei cei doi electrozi ai pilei, fără tensiune electromotoare intermediară. 35 546 1. Pilă reversibilă [o6paT0MbiH sjieMeHT; pile reversible; umkehrbare Kette; reversible cell; re-verzibilis elem]: Pilă electrică regenerabilă în starea iniţială, printr'un curent de încărcare, care se trece prin ea în sens opus sensului curentului care se stabileşte, când se leagă electrozii între ei, fără tensiune electromotoare intermediară. — Din punctul de vedere al deosebirii dintre electrozi, pilele electrice se împart în pile de concentrare şi în pile voltaice sau galvanice. 2. Pilă de concentrafie [KOHiţeHTpaiţHOHHbiH 3JieMeHT; pile de concentration; Konzentrations-kette; concentration cell; koncentrâcio-elem]: Pilă formata din doi electrozi metalici identici, cufun-dafi în două solufii cari cuprind ioni ai metalului, de concentrafir diferite: aceste substanfe sunt în contact printr'un perete poros sau printr'un sifon electrolitic. Exemplu: Ag | N03Ag (cj | N03Ag(c2) | Ag. Tensiunea electromotoare a acestor pile depinde, în ipoteza că sunt reversibile, de concentraţiile c± şi c2 ale ionului în cele două solufii, de temperatura absolută T, de constanta R a gazelor perfecte, de numărul lui Faraday F şi de valenfa n a ionului metalic, după formula: 3. ~ galvanică [raJibBaHHnecKHH 3JieMeHT; pile galvanique; galvanisches Element, galvanische Kette; galvanic cell; galvânelem]. V. Pilă voltaică. 4. ~ voltaică [BOJlbTaHHeCKHH 3JieMeHT; pile voltarque; galvanisches Element, galvanische Kette; voltaic cell; galvânelem]: Pilă formată din electrozi metalici diferifi, cufundafi în electrolifi egali, sau diferifi, sau de concentrafii diferite. Sin. Pilă galvanică. După mijloacele prin cari se obfin electrozii pilelor voltaice, acestea se împart în pile primare şi în pile secundare. 5. ~ primară [neppHHHbiă 3Ji6MeHT; pile primaire; Primărelement, Element, Kette; primary cell, primary battery, cell; primer elem]: Pilă voltaică (galvanică) ai cărei electrozi erau diferiţi unul de altul, din punct de vedere chimic, înainte de a fi fost introduşi în solufia electrolitică. 6. ~ secundară [BTOpHHHbiH SJieMeHT; pile secondaire; Akkumulator; accumulator, secondary cell, storage battery; szekunder elem]: Pilă voltaică (galvanică) ai cărei electrozi sunt aduşi prin polarizare electrolitică (v.), în starea în care se găsesc la descărcare. Sin. Acumulator electric (v.). După natura depolarizantului folosit, pilele voltaice se împart cum urmează: 7. ~ cu depolarizant gazos [3JieMeHT c ra30BbIM flen0J!HpH3aT0p0M ■ pile â depolari-sant gazeux; Element mit gasformigem Depolari-sator; cell with gaseous depolarizer; gâzzal de-polarizâlt elem]: Pilă electrică al cărei depolarizant este un gaz activ. Dacă se foloseşte oxigenul din aer, electrolitul fiind alcalin, sau devenind alcalin prin funcfionare, pila se numeşte „cu depolarizare prin aer". 8. ~cu depolarizant lichid [sjieMeHT c jkha-KHM #enOJIflpH3aTOpOM; pj|e â depolarisant li-quide;Element mitflussjgem Depolarisator;cell with liquid depolarizer; folyadekkal depolarizâlt elem]: Pilă electrică al cărei depolarizant este un lichidP compus dintr'o solufie de acid azotic sau de acid cromic. La aceasta din urmă, acidul cromic rezultă din acfiunea acidului sulfuric asupra bicro-matului de potasiu (K2Cr207), sau de sodiu (Na2Cr207). Una dintre pilele cu depolarizant lichid este pila Bunsen (v.). 9. ~ cu depolarizant solid [sJieMGHT c TBep;ţbiM flen0JiHpH3aT0p0M; pile â depolari-sant solide; Element mit festem Depolarisator; cell with solid depolarizer; szilârd anyagokkal depolarizâlt elem]: Pilă electrică al cărei depolarizant este o substanfă solidă. Depolarizantul solid folosit poate fi: bioxidul de mangan (Mn02) închis într'un vas poros (de, ex. în pila Leclanche) sau aglomerat (brichetat)‘în jurul electrodului pozitiv, sau în formă de sac (păpuşă); oxidul cupric (CuO); peroxidul de argiftt (Ag2C>2)» sau oxidul mercu-ric (HgO). 10. ~ cu depolarizare mixtă [sJieMeHT c pa3HopoAHbiM AenoJiHpH3aTopoM; pile â depo-larisation mixte; Element mit gemischter Depola-risation; cell with mixed depolarisation; vegyes anyaggal depolarizâlt elem]: Pilă electrică în care se folosesc un depolarizant solid şi unul gazos. Depolarizantul solid poate fi bioxidul de mangan (MnOa) sau oxidul cupric (CuO), iar cel gazos, aerul (oxigenul din aer). 11. ~ cu depolarizare prin aer [3JieMeHT c AenoJiHpH3auH6H nocpe^CTBOM B03Ayxa; pile â depolarisation par l'air; Element mit Luft als Depolarisator; cell with air depolarizer; leggel depolarizâlt elem]. V. sub Pilă cu depolarizant gazos. — Din punctul de vedere al scopului în care sunt folosite pilele voltaice, acestea se împart în pile pentru scopuri curente şi în pile pentru scopuri speciale. Dintre pilele pentru scopuri speciale prezintă interes practic pilele etalon: 12. ~ etalon [3TaJiOHHbiH 3JieMeHT; pile etalon; Normalelement; standard cell; etalonelem]: Pilă electrică, de tensiune electromotoare cunoscută în condifiuni date, folosită ca sursă de com-parafie în măsurările de tensiuni electromotoare sau de tensiuni electrice. Sifi. Element normal. V. şi Pilă Latimer-Clark, Pilă Weston. Exemple de pile etalon: 13. ~ etalon, normală [HopMaJibHbiH 3TaJiOH-HblH 3JieMGHT; pile etalon normale; Westonnor-malelement; normal standard cell; normal etalonelem]. V. Pilă Weston normală. 14. ~ Latimer-Clark [sJieMeHT JlaTHMepa-KjiapKa; pile de L.-C.; Clarkelement; L.-C. cell; L.-C. elem]: Pilă electrică al cărei electrolit e o solufie saturată de sulfat de zinc şi are electrodul negativ de amalgam de zinc, iar electrodul pozitiv, de mercur acoperit cu pastă de sulfat mercuros. Are tensiunea electromotoare de 1,4318V la 15°. 547 1. Pilă Wesfon [sjieivieHT BecTOHa;piie W.; W. Element; W. cell; W. elem]: Pilă electrică al cărei electrolit e o solufie saturată de sulfat de cadmiu, şi are electrodul negativ de amalgam de cadmiu, iar electrodul pozitiv, de mercur acoperit cu pastă de sulfat mercuros. Are tensiunea electromotoare de 1,0183 V la 15°. 2. ~ Weston normală [HopMaJibHbiH 3jie-MeHT BeCTOHa; pile W. normale; W. Normal-element; normal W. cell; W. normal elem]: Pilă Weston, construită după indicafiile Conferinţei Unităfilor electrice finută la Londra în 1908.— Exemple de pile voltaice: 3. ~ Bunsen [ajieMetîT EyH3eHa; pile de B.; B. Element; B, cell; B. elem]: Pilă alcătuită dintr'un anod compus dintr'o foaie de zinc amalgamat, introdus într'o solufie diluată de acid sulfuric, şi dintr'un catod de cărbune, inlrodus în acidul azotic concentrat confinut într'un recipient de porfelan, şi care are funcfiunea de depolarizant. Are o tensiune electromotoare de cca 1,9 V. 4. ~ Callaud. V. sub Pilă Danieli. 5. ~ cu amalgam [aMajibraMOBbiH ajieMeHT; pile â amalgame; Amalgamkette; amalgam cell; foncsor elem]: Pilă ai cărei electrozi sunt formaţi din două amalgame ale aceluiaşi metal, la concen-trafii diferite c± şi c2, legate prin solufia unei sări a metalului din amalgam; de exemplu: amalgam Zn(Ci) | solufie de S04Zn | amalgam Zn(c2). Tensiunea electromotoare a pilei depinde de concentrafia amalgamelor în electrozi. e. ^ cu anioni [aHHOHOBbiH 3JieMeHT; pile â anions; Anionkette; anion cell; anionelem]: Pilă formată din doi electrozi cu anioni (v. Electrod cu anioni), legafi printr'o solufie care are un anion comun cu anionul electrozilor; de exemplu: Ag | S04Ag2 | solufie de S04K2 | K | S04Hg2 | Hg. Pilele cu anioni sunt pile reversibile, nepolari-zabile. 7. ~ cu bicromat: Sin. Pilă Grenet (v.). 8. ~ cu gaz [ra30BblH SJieMeHT; pile ă gaz; Gaskette; gas cell; gâzelem]: Pilă formată din doi electrozi cu gaz (v. Electrod cu gaz), legafi printr'o soluţie care confine ioni ai gazului din electrod; de exemplu: platină platinată, saturată cu hidrogen | solufie de So4H2 | platină platinată, saturată cu dxigen. Se pot forma şi pile de concentrare, cu gaz; de exemplu: platină platinată, saturată cu hidrogenj solufie de SO^ţc*) solufie de S04H2(c2) | platină platinată, saturată cu hidrogen, cx şi c2 fiind concentrafiile celor dotra sSlufii de acid sulfuric, separate, de obiceiu, printr'un perete poros. 9. ~ cu lichid [JKHflKHfi 3JieMeHT; pile â liquide; nasses Element; wet cell; nedves elem]: PNă electrică al cărei electrolit poate curge când se răstoarnă pila. Ea poate funcfiona cu sau fără depolarizant, dar cea fără depolarizant nu are întrebuinfare practică. Sin. Pilă umedă. 10. ~ cu lichid imobilizat [cyxoft 3JieMeHT; Pjle â liquide immobilise; Element mit gelati-niertem Elektrolyt; unspillable cell; kocsonyăs elektrolites elem]. V. Pilă uscată. 11. ~ Danieli [sJieMGHT flaHHejuiH; pile de D.; D. Element; D. cell; D. elem]: Pilă compusă dintr'un catod de cupru introdus într’o solufie de sulfat de cupru, şi un anod de zinc introdus într'o solufie de sulfat de zinc, confinută într'un vas poros. Are o tensiune electromotoare de cca 1,08 V. La unele variante ale pilei Danieli (pile Meidinger, pile Callaud, etc.), cele două solufii de electrolit, de densităfi diferite, sunt suprapuse fără a se interpune un perete poros, ceea ce prezintă avantajul de a micşora rezistenta interioară a pilei. 12. ~ Darimont [sjieMeHT flapHMOHTa; pile de D.; D. Element; D. cell; D. elem]: Pilă al cărei catod este alcătuit dintr'o lamă de cărbune introdusă într'un depolarizant, format dintr'o solufie de clorură ferică, şi al cărei anod este o lamă de zinc, introdusă într'o emulsiune de clorură de sodiu, carbonat de calciu, şi alte substanfe, astfel încât electrolitul e menfinut neutru, ceea ce împiedecă acfiunile locale, având o consumafie de zinc de numai 1,25 g/Ah. îs. ~ de oxidare-reducere [oKHCJiHTejibHQ-B0CTaH0BHTejibHbiH 3JieMeHT; pile â oxydo-reduction; Oxydations-Reduktionskette; oxidation-reduction cell; oxidâcio-redukcio elem]: Element în care reacfia chimică generatoare de curent este o reacfie de oxidare-reducere, ca, de exemplu: Pt | S04Fe | S04K2 | Mn04K | Pt. Tensiunea electromotoare a unei pile de oxidare-reducere depinde de energia de reacfie a compuşilor chimici în-trebuinfati. 14. ~ Fery [sjieMeHT Kejie306eT0H-HbiH 3a6HTbIH CT0J16; pieu battu en beton arme; Eisenbetonrammpfahl; reinforced concrete beaten pile; levert vasbeton- colop]: Pilot executat dintr'o piesă de beton armat, de obiceiu de secfiune pătrată, cu latura de 30"*45 cm, şi, uneori, de secfiune circulară, mai ales la pilofiide beton armat, executafi prin centrifugare. Armarea piloţilor se face cu bare de ofel-beton, aşezate la coifurile secfiunii, e-ventual şi la mijlocul laturilor, sau dispuse circular ia distanfe e-gale, dacă secfiunea este circulară, solidarizate prin etriere sau printr'o fretă în elice (v. fig.). Armatura se calculează la toate solicitările la cari va fi supus pilotul în timpul transportului, al aşezării în amplasament şi al baterii. Capătul de jos al armaturii este fixat într'o piesă de ofel care protejează vârful pilotului, astfel încât forfa loviturilor să fie transmisă direct acesteia prin barele armaturii longitudinale (v. Papuc). în timpul baterii, capătul superior at pilotului este protejat cu o căciulă formată dintr'un manşon de fontă sau Pilofi de beton armat, a) pilot de beton armat, cu fretă în elice; b***g) tipuri de efrlere folosite la piloţii de beton armaf; 1) armatură longitudinală; 2) fretă în elice; 3) papuc de ofel. de ofel, care se aplică pe capătul pilotului şi transmite loviturile prin intermediul unor dopuri de lemn şi al unui strat de nisip sau de rumeguş (v. fig.). Pilofii de beton armat se folosesc la lucrări la cari nu pot fi folosifi pilofii de lemn, fie din cauza dimensiunilor prea mari pe Căciuli pentru transmiterea loviturilor berbecului pe capătul piloţilor de beton armat, a) căciulă de ofel, pentru pilofi dreptunghiulari; b) căciulă de fontă, pentru pilofi circulari; 1) manşon de ofel; 2) manşon de fontă; 3) dopuri de lemn; 4) nisip; 5) lumânările sonetei; 6) pilot de beton armat. cari ar trebui să le aibă pilotul de lemn, fie din cauză că pilotul nu poate rămânea în permanenfă sub apă, sau fiindcă terenul confine larve cari atacă lemnul. Pilofii de beton armat mai prezintă, fafă de pilofii de lemn, următoarele avantaje: permit realizarea unei legături mai bune cu radierul fundafiei, prin desvelirea armaturii dela capătul pilotului şi îanădirea ei cu armatura radierului; pot fi executafi cu materiale cari se găsesc, de obiceiu, în apropierea şantierului; permit alegerea unor dimensiuni corespunzătoare naturii diferitelor strate de teren, situate sub fiecare grup de pilofi. Pilofii de beton armat prezintă următoarele desavantaje: reclamă amenajarea unui spafiu destul de mare în apropierea şantierului, pentru confecfionarea lor; reclamă un timp de confecţionare îndelungat, până la întărirea completă a betonului;sunt grei, şi reclamă folosirea unei sonete puternice şi a unor maşini de ridicat şi de transportat la locul de batere; prezintă pericolul ca armatura să se desprindă din masa de beton, datorită Joviturilor berbecului; sunt expuşi la rupere când întâlnesc, în teren, obstacole cari provoacă solicitarea lor la încovoiere; scurtarea sau înnădirea pilofilor sunt foarte anevoioase. 4. ~ bătut, de lemn [/ţepeBHHHbiH 3a6HTbiH CTOJ16; pieu battu en bois; Holzrammpfahl, Holz-pfahl; wooden beaten pile; levert facolop]: Pilot executat dintr'o piesă de lemn rotund, de brad sau de stejar, mai rar de carpen sau de alte esen(e. Piloţii de brad se folosesc numai la lucrări Ha cari piloţii stau în permanenţă sub apă. La lucrările marine se foloseşte lemnul de carpen «din specia Syncarpia laurifolia, care nu este atacat de viermele Toredor navalis din apele de mare. Lemnul folosit la confecţionarea pilofiîor trebue să fie sănătos, fără crăpături adânci, fără început de putrezire, fără roşeafă sau noduri nesănătoase, ş\ să ajbă seva naturală. Diametrii piloţilor de lemn variază între 28 şi 40 cm. Piloţii trebue să iie drepţi pe toată lungimea lor, pentru ca solicitarea la flambaj să nu fie mare şi pentru a se înfige vertical în pământ. Capătul inferior se ascute jşi se protejează cu un papuc de oţel (v. fig.). Greutatea papucului este de 5---12 kg, după natura terenului şi a obstacolelor cari se presupun că există în teren. Uneori se foloseşte un papuc special, care îmbracă în întregime capătul pilotului şi o parte din înălţimea lui (egală cu 1,5 diametri de pilot), şi care «este strâns la partea superioară •cu un inel montat la cald. Capătul superior al pilotului este strâns cu un cerc de oţel montat la cald, pentru a se împiedeca strivirea şi crăparea lemnului sub loviturile berbecului. Piloţii de lemn pot avea lungimi până la 25 m. Pentru lungimi mai mari decât lungimea normală a buştenilor (8- ■■10 m) se folosesc piloţi înnădiţi astfel, ancât să nu flambeze din cauza loviturilor sau a încărcării construcţiei. Cea mai bună înnădire este cea executată cu un manşon de ofel sau de fontă, care să îmbrace fiecare dintre capetele pieselor cari se înnădesc, pe o lungime de cca 65 cm. Capetele pieselor se strunjesc, pentru ca diametrul exterior al manşonului să fie egal cu diametrul pilotului, şi faţa manşonului să fie la acelaşi nivel cu feţele pieselor de lemn. î Pilot bătut, de oţel [CTajibHOH 3a6HTbiâ CTOJlâ; pieu battu en acier; eiserner Rammpfahl; -steel beaten pile; levert acelcolop]: Pilot alcătuit dintr'un tub de oţel tras sau sudat, terminat la partea inferioară cu un vârf de oţel turnat. Până la lungimea de 14 m, tubul se execută, de obiceiu, dintr'o singură bucată, iar pentru lungimi mai mari se execută din două bucăţi, cari se asamblează, în timpul baterii, cu ajutorul unui manşon intsrior, filetai (vj fig.)^Capătul superior •al piloţilor de ofel este protejat, în timpul baterii, cu o căciulă care transmite loviturile prin intermediul unui dop de lemn. După batere, tubul este umplut cu beton. Pilofii de ofel se folosesc la lucrările la cari nu pot fi fojosifi pilofii de beton turnafi, din cauza lipsei de spafiu pentru executarea lor, la lucrările la cari nu pot fi folosifi pilofii de beton armat, din cauza dificultăţilor de transport al pilofiîor, al sonetelor şi al maşinilor de ridicat, sau din cauza existentei unor ape 551 agresive în teren, — pot fi folosifi piloţii de lemn, din cauza viermilor xilofagi. Pentru a se evita corodarea tubului de ofel, se foloseşte un ofel aliat cu cupru, sau se înconjură pilotul de ofel cu o manta de protecfiune, de ofel, al cărei vârf este fixat de manta printr'un filet de cupru şi în care intră vârful pilotului. Pentru introducerea pilotului în teren, se bate întâi mantaua protectoare, până când vârful ei ajunge la cca 1 m sub pânza de apă; apoi se introduce pilotul în interiorul mantalei şi se aplică loviturile de berbec pe capătul pilotului, astfel încât vârful mantalei de pro-tecfiune se detaşează de manta şi pătrunde în teren, fiind împins de pilot. Etanşeitatea dintre manta şi pilot este asigurată printr'o garnitură de cauciuc. După terminarea baterii, se betoneazăatât interiorul pilotului, cât şi spafiul dintre manta şi pilot. Uneori, înfigerea piloţilor de ofel este uşurată prin injectare de apă, în care caz capătul inferior al pilotului este echipat cu un vârf cu ajutaje, legat Ia o conductă interioară de alimentare cu apă sub presiune. 2. Pilot înşurubat [BHHTOBaa CBaa; pieu â vis; Schrau-benpfahl; screw pile; C csavaros colop]: Pilot format dintr'o bară rotundă sau dintr'un tub de ofel, echipat Ia partea inferioară cu aripioare aşezate în elice, sau cu o elice , . continuă, şi care este .. , , , .... A , , . . A A * . A Modul de alcafuire a vârfului şi înfipt in teren prin in- a elicei pilofiîor înşurubafi. şurubarea elicei în pă- a-.-d) pentru piloţi alcătuifl din ba-mânt (v. fig.). Pilofii re; e) 0 Pentru pilofl tubulari. formaţi din tuburi pot avea elicea la exterior sau în interior. Pilofii formafi din bare pot avea diametrul Modul de alcătuire a vârfului piloţilor de lemn. a) pilot de lemn; b) papuc de ofel. ori la lucrările Ia cari nu c Pilofl de ofel. a) pilot de ofel dintr'o singură bucată; b) pilot de oţel din două bucăfi asamblate cu manşon interior; c) pilot de ofel cu manta de protecfiune exterioară; d) pilotul de ofel cu manta de protecfiune după detaşarea papucului de mantaua de protecfiune; e)papuc special, pentru înfigerea pliofilor de ofel prin injectare de apă; î) tuburi de ofel; 2) manşon interior; 3) căciulă pe care se aplică loviturile berbecului; 4) vârful pilotului de ofel; 5) manta de protecfiune; 6) papucul mantalei de protecfiune; 7) garnitură de etanşare. 552 până la cca 20 cm, iar cei formafi din tuburi pot avea diametrul interior până la cca 1,20 m. înclinarea elicei poate varia dela 20° până la 30°, pentru terenuri slabe, şi dela 30° până la 35°, pentru terenuri tari şi compacte. Pilofii înşurubafi se folosesc în terenuri umede sau sub apă, în special la construcţii maritime, ca apuntamente, debarcadere, estacade, jetele, turnuri, stâlpi pentru amarare, etc. î. Pilot turnat, de beton [jiHTan CBan; pieu (de beton) moule dans le sol; Ortpfahl, Ort-betonpfahl; concrete pile cast in place; ontott-beton-colop]: Pilot executat prin turnarea betonului într'o gaură făcută în teren, până la cota prescrisă, sau până la stratul de teren rezistent. Poate fi executat din beton simplu sau din beton armat, în care caz armatura se introduce în gaura din teren, înainte de a se începe turnarea betonului. Din punctul de vedere al felului cum se face betonarea pilofilor turnafi, se deosebesc: 2. ~ turnat, de beton bătut [jiHTan CBan H3 yTpaMdoBaHHoro 6eTOHa; pieu de beton pilonne dans le sol; Stampfbetonortpfahl; concrete pile rammed in the soil; dongoltbeton-colop]: Pilot la care betonul este turnat în interiorul găurii din teren, în mai multe reprize, şi este îndesat cu ajutorul unor berbeci speciali, lăsafi să cadă liber pe masa de beton. Din această categorie fac parte pilofii turnafi, fără manta, şi pilofii turnafi, cu manta pierdută, sau cu manta recuperabilă. 3. ~ turnat, de beton presat [jiHTan CBan H3 npecc0BaHH0r0 6eTOHa; pieu de beton presse moule dans le sol; Pre^betonpfahl; concrete pres-sed pile cast in the soil; benyomottbeton-colop]: Pilot forat, cu manta recuperabilă, la care apa infiltrată în gaură este evacuată prin pompare de aer comprimat sau prin presiunea exercitată de un piston de beton împins în jos, iar betonul este îndesat cu ajutorul aerului comprimat sau al apei Modul de executare a pilofilor betonafi sup presiune. a) tub de ofelj b) conductă penfru pomparea betonului; c) pompă de beton; d) capac etanş; e) compresor de aer; f) armatură. sub presiune. De obiceiu, se folosesc trei sisteme de pilofi: pilofii betonafi sub presiune, pilofii cu piston de beton, şi pilofii cu ecluză. — Pilofi? betonafi sub presiune se execută cu ajutorul unui tub de ofel, care, după ce este introdus în teren, e închis Ia partea superioară cu un capac etanş, legat prin două conducte la un compresor de aer, şi, printr'o conductă, la o pompă de beton (v.fig.). Apa infiltrată în interiorul tubului este împinsă în teren* sub acfiunea unei suprapresiuni. Betonarea pilotului se face sub presiune, în mai multe reprize, pompând betonul în tub şi ridicând presiunea aerului (până la 10 at) după fiecare repriză, astfel încât betonul este comprimat în terenul din jur„ iar tubul este împins în sus. Pilofii pot fa executafi şi inclinafi, sau chiar orizontali, pentru sprijiniri şi consolidări. — La pilofii cu piston de beton, evacuarea apei din tubul de ofel se face cu ajutorul unei plăci de befon care e fixată la partea inferioară a armaturii pilotului şî are diametrul egal cu al tubului, şi care este împinsă în jos, ca un piston, astfel încât comprimă apa din tub, evac6ând-o printr'o conductă care trece prin mijlocul plăcii (v. fig.). Betonarea se face sub presiunea atmosferică, iar îndesarea betonului se realizează cu ajutorul apei sub presiune (la cca 35 at) pompată în tub, după închiderea acestuia cu un capac etanş şi executarea unui dop de argilă aşezat pe coloana de beton, astfel încât betonul este împins în teren, iar tubul iese din teren datorită presiunii apei. — Piloţii cu ecluză se execută cu ajutorul unei ecluze montate la mantaua pilotului (v. fig.). Modul de executare a pilofilor ci* Apa din tub este piston de beton, evacuată printr'o a) introducerea plăcii de befon fixate conductă, CU aju- de armatură, şi evacuarea apei din tub; torul aerului com- b) umplerea tubului cu beton, îndesa-primat. Turnarea rea betonului cu ajutorul apei sub pre-betonului se face siune şi extragerea tubului; 1) tub de în mai multe re- ofel; 2) placă de beton; 3) strat de^ prize, CU ajutorul argilă pentru etanşare; 4) conductă ecluzei, in care se pentru evacuarea apei din tub; 5) ar-realizeaza, alter- matură; 6) capac etanş; 7) conductă nativ, presiunea pentru apa sub presiune; 8) apă sub atmosferică şi O presiune; 9) beton îndesat, suprapresiune egală cu cea din tub, pentru a se putea alimenta ecluza cu beton, respectiv pentru a se introduce betonul din ecluză, în tubul de oţel din teren*, 553 îndesarea betonului se face cu ajutorul apei sub presiune, care e pompată în tub, la partea superioară a coloanei de beton, după închiderea tubului cu un capac etanş. Betonul este împins în terenul din jurul găurii, iar tubul de ofel este împins afară din teren. — Piloţii executaţi după aceste procedee prezintă următoarele avantaje: au baza lărgită; au suprafaja laterală neregulată şi aspră, ceea ce măreşte frecarea; produc îndesarea pământului din jurul lor; sunt făcuţi dintr'un beton foarte bine îndesat. — Din punctul de vedere al modului cum este introdusă în teren mantaua piloţilor turnaţi, se deosebesc: 1. Pilot turnat, bătut [HaâHTaa jraTan CBafl; pieu de beton moule â enveloppe battue;Orlbetonramm-pfahl; cast concrete pile with beaten shell; levert ontottbeton colop]: Pilot turnat, la care gaura în care se toarnă betonul este executată, fie prin baterea în teren a unui tub de ofel cu un vârf ascufit, fie cu ajutorul unor berbeci speciali, lăsafi să cadă liber pe locul de amplasare al pilotului, fie cu ajutorul unui pilot de lemn bătut în teren, sau al unor maşini speciale. Din prima categorie fac parte pilofii cu manta pierdută şi pilofii ctr manta recuperabilă; din a doua categorie fac parte pilofii fără manta. 2. ~ turnat, forat [jiHTan CBaa B 6ypeHH0H DOHBe; pieu de beton â enveloppe enfoncee par forage; Ortbetonbohrpfahl, Bphrpfahl; concrete pile with shell driven by drîllingav belescsoves o*tâttbeton-c6l6p]: Pilot turnat, la care gaura în care se toarnă betonul este executată prin forare Şi^ este sprijinită de un tub de ofel care poate rămânea în teren (pilofii foraţi, cu bulb) sau poate fi extras din teren în timpul betonării (pilofii sistem Strauss şi pilofii turnafi, de beton presat). — Pin punctul de vedere al modului de executare a pilofiîor turnafi, bătufi sau forafi, se deosebesc: 3. ~ turnat, cu manta pierdută [jiHTan CBan c noTepHHbiM KOHCyxOM; pieu de beton â enve- Modul de executare a pliofilor cu ecluza, a) turnarea betonului sub presiune, după evacuarea apel; b) îndesarea betonului cu ajutorul apei sub presiune; 1) tub de ofelr; 2) conductă penfru evacuarea apei 3) ecluză; 4) capacul inferior al ecluzei; 5) conductă de aer comprimat; 6) conductă de alimentare cu beton pompat; 7) capac etanş; 8) conductă de alimentare uc apă sub presiune: 9) apă sub presiune; 10) beton îndesat. loppe perdue; Ortbetonpfahl mit verlorenem Futter-rohr; concrete pile with lost shell; elveszett bel-csoves ontdttbeton-colop]: Pilot turnat, bătut sau forat, la' care mantaua metalică, folosită pentru executarea găurii, rămâne în teren şi este umplută cu beton. Se execută după diferite procedee, şi pilofii pot fi armafi sau nearmafi. Din categoria celor bătufi, cel mai des sunt folosiţi pilofii cu manta întărită, pilofii cu dop de lemn şi pilofii cu miez de lemn; din categoria pilofiîor forafi, cel maf des folosifi sunt pilofii forafi, cu bulb. — Pilofii cu manta întărită sunt formafi dintr'un tub de ofel conic, al cărui perete are grosimea de 0,6 »• -1 mm, şi e întărit cu o elice de ofel sudată de peretele tubului, pentru a-l face mai rezistent la presiunea terenului (v. fig.). în in~ Pilofi cu manta întărită, a) în timpul baterii; b) în timpul extragerii axului interior; 1) tub de ofel; 2) vârf de ofel; 3) ax interior pentru înfigerea pilofi— lor în teren; 4) manşoane pentru presarea peretelui tubului;. 5) căciulă pe care se aplică loviturile berbecului. teriorul tubului se găseşte un ax conic de ofel,, care serveşte pentru a transmite loviturile berbecului şi a presa pe perefii tubului, cu ajutorul unor manşoane împinse de pârghii fixate pe axP pentru ca tubul să nu se deformeze în timpul baterii. Tubul de ofel este format din mai multe bucăfi, lungi de cca 2,5 m şi îmbinate telescopic. După înfigerea mantalei pilotului, axul este :554 scos şi se betonează interiorul tubului. Deoarece iubul rămâne deschis la partea inferioară, aceşti pilofi nu pot fi folosifi în terenuri cu ape sub-terane. Uneori, în locul axului de ofel, se foloseşte un mandrin de lemn, format din două părfi între cari se introduce o bară verticală care are, din loc în loc, îngroşeri conice cari intră în tăieturi corespunzătoare de pe mandrinul de lemn, astfel încât, în timpul baterii pilotului, cele două părfi cari formează mandrinul sunt presate puternic pe perefii tubului. Pilofii cu manta întărită prezintă avantajul că produc o oarecare îndesare a terenului, prin faptul că sunt conici. Ei sunt folosifi în special ca pilofi flotanfi. — Pilofii cu dop de lemn sunt formafi dintr'un tub de ofel cilindric sau conic, cu peretele gros de 1***2 mm. Vârful pilotului este întărit cu un dop de lemn fixat de peretele tubului şi terminat cu un vârf ascufit de ofel (v. fig.). Pilotul este înfipt în teren prin batere cu un berbec de 1000 kg, care aplică loviturile pe dopul de lemn, prin intermediul unei bare. După înfigere, se umple tubul cu beton, care este îndesat cu un berbec. Pentru a preveni putrezirea vârfului de lemn se intercalează, între peretele tubului şi dopul de lemn, un strat de asfalt, sau se execută dopul din beton. Dacă terenul confine ape corozive, pentru a proteja betonul de aceste ape, cari pot ajunge în contact cu el după ce au corodat perefii tubului, se unge interiorul peretelui tubului, cu asfalt subfiat cu gudron. — Pilofii cu miez de lemn sunt alcătuiţi dintr'un tub conic de ofel, în care se introduce un miez de lemn pe care se aplică loviturile de berbec pentru înfige-rea tubului în teren. După înfigere, miezul este scos afară şi se umple tubul cu beton. Pentru lerenuri fără ape subterane, tubul metalic poate fi deschis la partea inferioară. Pilofii cu miez de lemn prezintă desavantajul că miezul este presat puternic, în timpul baterii, pe peretele tubului metalic, şi când este scos din tub poate desprinde tubul din teren, astfel încât acesta nu mai este înfepenit în teren şi poate produce lăsări importante, după executarea construcţiei de deasupra pilofilor. — Pilofii forafi, cu bulb, sunt executafi cu ajutorul unui tub metalic, cilindric, cu diametrul de cca 30 cm, care se introduce în teren prin forare, până la adâncimea prescrisă (v. fig.). După atingerea acestei adâncimi, se continuă forarea, fără a se coborî şi tubul, după care se introduce un burghiu special, cu arcuri, cu care se execută o cavitate cu diametrul mult mai mare decât diametrul tubului. Pentru a se evita prăbuşirea peretelui cavitâfii, se execută forarea acesteia în apă, sub presiune. Betonarea pilotului se face sub apă. Pilotul se reazemă pe teren Modul de alcătuire a vârfului pilofilor cu dop de lemn. 1) tub de ofel; 2) dop de lemn; 5) vârf masiv de ofel; 4) strat de asfalt. Modu! de execufare a pilofilor forafi, cu bulb. introducerea tubului în teren prin forare; b) proba de încărcare directă pe terenul rezistent; c) executarea excavafiei inferioare; d) turnarea betonului; 1) tub de ofel; 2) unealtă de foraj; 3) tijă penfru transmiterea încărcării; 4) încărcare de probă; 5) burghiu special cu arcuri, pentru forarea excavafiei; 6) conductă pentru pomparea betonului sub apă; 7) bază lărgită. printr'o bază mult mai mare, aslfel încât se poate considera că el transmite terenului încărcările numai " prin vârful său, neglijându-se forfele transmise prin frecarea pe perefii găurii. Aceşti pilofi prezintă avantajul că pot fi solicitafi şi la forfa de tracfiune. — Pilofii turnafi, cu manta pierdută, prezintă avantajul că tubul metalic împiedecă prăbuşirea pământului care ar întrerupe continuitatea betonului, şi că măreşts rezistenfă pilotului la încovoiere şi la solicitarea prin forfe orizontale. i. Pilot turnai, cu manta recuperabilă [jiHTaa CBan c peKynepaTHBHbiM K0}Kyx0M; pieu de beton â enveloppe recuperable; Ortbetonpfahl mit wiedergewonnenem Futterrohr; concrete pile with recuperable shell; visszanyert belescsoves ontottbeton-colop]: Pilot turnat, bătut sau forat, la care mantaua metalică folosită pentru executarea găurii este extrasă din teren pe măsură ce se betonează interiorul găurii, astfel încât poate fi folosită la alte lucrări. Se execută după diferite procedee, şi pot fi armafi sau nearmafi. Din cate- 555 goria piloţilor turnafi, bătufi, cal mai des folosifi sunt pilofii sistem Simplex şi pilofii sistem Franki, iar din categoria pilofiîor turnafi, forafi, cel mai des folosifi sunt pilofii sistem Strauss şi pilofii turnafi, de beton presat (v.). — Pilofii sistem Simplex se execută cu ajutorul unui tub de ofel, cu diametrul de 30***60 cm, ^i care are peretele gros de20mm, terminat la partea inferioară cu un vârf conic, format din două părfi, Jegate prin articulafii de tub, şi cari se îmbină între ele cu ajutorul unor crestături şi ieşituri (a periferia lor (v. fig.). Partea de jos a tubului are diametrul mai mare, pentru ca diametrul ■găurii obfinute să fie mai tnare decât al tubului, astfel încât frecarea dintre teren şi tub să fie cât mai mică. Tubul este introdus în teren prin batere cu berbecul, iar betonata se face cu ajutorul unei bene cilindrice cu 'fundul mobil, şi se execută în mai multe reprize, îndesându-se betonul cu ajutorul unui berbec şi extrăgându-se tubul din teren, pe măsură ce gaura este umplută cu beton. Jn timpul acestei operaţiuni trebue ca nivelul Betonului din tub să fie în permanenţă deasupra marginii inferioare a tubului, pentru a se evita amestecarea betonului cu pământ şi intrarea apei în tub. în terenuri acvifere, vârful pilotului se face din fontă sau din beton, pentru a asigura etanşeitatea şi a rămânea în teren. — —fHJofii sistem Franki (v. fig.) se execută cu ajutorul unui tub de ofel cu diametrul de 45*-*70 cm Şi care este închis la partea inferioară cu un dop de beton, turnat în tub după aşezarea acestuia în amplasament şi îndesat cu un berbec, astfel încât ^sts presat foarte puternic pe perefii tubului. Introducerea tubului în teren se face aplicând pe dopul de beton, după întărirea acestuia, loviturile unui berbec greu de 2***3 t. După ce tubul a ajuns la adâncimea dorită, este fixat, pentru a nu ma* putea pătrunde în terşn, şi se aplică pe dopul de beton lovituri puternice de bferbec, astfel încât dopui se desprinde de tub. Betonarea'interiorului tubului se face în mai multe reprize, îndesându-se, cu un berbec, betonul turnat într'o repriză, şi extrăgându-se treptat tubul din teren. Extragerea tubului nu trebue să se facă prea încet, pentru ca betonul să nu adere la peretele lui, pentrucă nu ar mai Putea fi tras afară, dar nici nu trebue să se facă prea repede, pentru ca marginea lui inferioară să fie deasupra nivelului betonului, şi să permită astfel Modul de executare a piloţilor sistem Simplex. a) pilot cu vârful format din două părfi articulate; b) pilot cu vârf de ofel masiv, pierdut; I) tub de ofel; 2) vârf din două bucăţi articulate; 3) vârf de ofel pierdut; 4) berbec pentru îndesarea betonului; 5) armatură; 6) cabluri pentru extracfia tubului; 7) benă cu fundul mobil. căderea pământului peste beton şi infiltrarea ape. Pilofii Franki se prezintă cu baza lărgită şi au suprafafa laterală neregulată, astfel încât frecarea dintre pilot şi teren este foarte mare. Aceşti pilofi prezintă următoarele avantaje: produc o îndesare puternică a terenului; pot transmite forfe foarte mari, datorită bazei lor foarte mari şi formei conice pe care o au, şi datorită suprafefei laterale foarte neregulate, care măreşte frecarea dintre pilot şi teren, astfel încât pot fi folosifi ca pilofi in-clinafi sau solici-tafi la tracfiune. în teren uscat, pilofii, sistem Franki pot fi executafi fără dop de beton, cu ajutorul unui vârf masiv conic, care este extras după ce tubul a ajuns la cota prescrisă. — Pilofii sistem Strauss se execută cu ajutorul unui tub cilindric, cu diametrul de 30---40 cm, introdus în teren prin forare, până la cota prescrisă sau până la stratul de teren rezistent. După introducerea tubului se toarnă betonul, care este îndesat cu un berbec, şi se extrage tubul din teren. în terenuri acvifere, betonarea se face slib apă, sau se epuizează apa cu ajutorul pompelor. — în terenuri foarte acvifere, la pilofii turnafi, cu manta recuperabilă, turnarea betonului se face după ce apa din tubul de ofel a fost împinsă în teren cu ajutorul aerului comprimat, sau a fost evacuată, printr'o conductă, prin comprimarea apei cu un dop etanş sau cu ajutorul aerului comprimat (v. Pilot turnat, de beton presat). i. Pilot turnat, fără manta [jiHTan CBan 6e3 KOJKyxa; pieu en beton sans enveloppe; Ort-betonpfahl ohne Futterrohr, Erdlochpfahl; concrete pier without shell; belescsonelkuli ontottbeton-colop]: Pilot construit prin turnarea betonului într'o gaură executată în teren, fie cu ajutorul unor berbeci speciali, lăsaţi să cadă liber dela o înălfime de cca 15 m, fie cu ajutorul unui pilot de Modul de executare a pilofiîor sistem Franki. a) formarea dopului de beton şi introducerea tubului de ofel în teren; b) aplicarea de lovituri de berbec pe dopul de beton, pentru a se detaşa de tub; c) montarea armaturii şi îndesarea betonului, concomitent cu extragerea tubului din teren; 1) tub de ofel; 2) dop de beton; 3) berbec penfru îndesarea betonului; 4) armatură; 5) corpul pilotului format în teren. 556 lemn bătut cu soneta, fie cu ajutorul unor maşini speciale. — Pentru executarea primului tip de pilofi (v. fig.) se folosesc trei berbeci: unul de formă conică, cu vârful îndreptat în jos (cu ajutorul căruia se execută gaura), altul de formă ogivală, cu vârful în jos, şi al treilea cu partea inferioară plană. Primul berbec, greu de cca 2 t, este folosit la executarea găurii din teren, lăsân-du-l să cadă de mai multe ori în acelaşi loc, până când se obfine, prin îndesarea pământului, o gaură cu adâncimea dorită. Ceilalfi doi berbeci sunt folosifi la îndesarea betonului, care este » m „ i 1 (O: .'OM I1! I I Maşină de făcut găuri pentru piloţi fără manta. t) montanfi pentru ghidarea dispozitivului de găurire; 2) tub de ofel; 3) vârf tronconic; 4) vârf masiv de ofel; 5) scrlpete peniru cablul de ridicare a tubului; 6) cablu de ridicare a tubului; 7) dispozitiv de acăfare a tubului. turnat în straturi de cca 50 cm. Cu acest procedeu se pot obfine pilofi cu lungimi până la 15 m. Uneori, în loc de beton, se introduce în gaură,, la început pietriş mare. Pilofii obfinufi au suprafaţa laterala neregulată şi partea inferioară lărgită; volumul de beton turnat poafe atinge uneori de cinci ori volumul găurii inifiale. — Al doilea procedeu de executare a pilofilor consistă în baterea în teren a unui pilot de lemn, care apoi este scos, iar gaura se umple cu beton, care este îndesat cu maiuri sau cu berbeci. — Procedeul al treilea este asemănător cu procedeul de executare cu ajutorul berbecilor, cu deosebirea că gaura este făcută cu un dispozitiv format dintr'un cilindru de ofel, terminat la partea inferioară cu un con masiv şi manevrat cu o sonetă (v. fig.)î în cilindru se găseşte un tub care ajunge până în vârful conului şi e închis la partea inferioară cu un dop ascufit. Dispozitivul este înfipt în pământ prin batere cu un berbec de cca 1 t; după ce gaura a atins adâncimea prescrisă, se pompează o cantitate de beton prin tubul interior şi se ridică dispozitivul cu care fa făcut gaura. îndesarea betonului se face cu ajutorul dispozitivului de găurire, prin baterea lui cu berbecul. — Pilofii turnaji,fără manta, sefoiosesc pentru adâncimi mici, în terenuri cari pot avea taluze verticale şi cari sunt lipsite de ape subterane sau de infiltrafii de* apă. Sunt folosifi, atât ca elemente de fundafii profunde, cât şi pentru consolidarea terenurilor-Pilofii executafi cu ajutorul berbecilor pot fi folosifi şi în terenuri cu infiltrafii mici de apă, dacă se introduce la început, în groapă, argilă, care este îndesată lateral de berbecul conic, astfei încât formează o cămaşă etanşă. î. Pilof [MeTeopojiorHHecKoe H3Beiu,eHHe; pilote; Pilot; pilot; pilot]. V. sub Meteorologice, mesaje 2. Pilof [jioiţMaH; pilote; Lotse; pilot; rev-kalauz; hajokalauz], Nav.: Persoană care dă indicaţiile de conducere a unei nave, în locuri în cari navigafia e anevoioasă, pentru a o feri de pericol sau pentru a evita incidente de navigafie (de ex, pentru a evita împotmolirea unui canal navigabil, prin eşuarea navei). Se deosebesc: pilot de bară, care pilotează navele la trecerile peste funduri mici, la gurile de fluvii, unde se fac depuneri de aluviuni; pilot fluvial, care conduce o navă în navigafie pe fluviu, în locurile periculoase, cu treceri strâmte,curent puternic, stânci în canal, etc.; şi pilot de port, care conduce navele la ihirările în porturi sau la ieşirile în larg. în ultimul caz se foloseşte, fie sistemul urcării pilotului la bordul navei de pilotat, fie sistemul călăuzirii navei, prin locul de trecere, cu ajutorul pilotinei (mică îm-barcafie cu pilot la bord, care merge înaintea navei conduse, şi-i arată drumul). Pilotul indică şi locul de ancorare a navei în port. 3. ~ comandant de aeronavă * [JieTHHK KO-MeHflâHT caMOJieTa; pilote commandant d'aero-nef; Luftfahrzeugkommandant; aircraft commander; repulogep-vezeto]. Nav. a.: Pilotul prim sau unic, care are conducerea unei aeronave şi răspunderea sborului, dela luarea în primire până la predarea aeronavei, putând exercita atribufiile de con- Modul de executare a pilofilor fără manta, cu berbeci speciali, a) berbec conic; b) berbec ogival; c) berbec plat; d) straturi de beton îndesat; e) pietriş. •) axa de rotafie a ine-comprimat, adus lului interior (2); c—c') axa de rotafie prin articulafia (5) a inelului exterior (3). şi prin golul interior al inelului (3). Cât timp avionul sboară în direcfia comandată şi nu sufere mişcări de tangaj sau de ruliu, inelele giroscoapelor şi cadrul lor rămân în repaus relativ. Dacă avionul are tangaj, inelul (2) al girodirecfionalului se roteşte în jurul axei b—b'(v. fig. A şi B), iar când avionul îşi schimbă direcfia, inelul (3) al acestui giroscop se roteşte în jurul axei c—c'; dacă avionul are ruliu, inelul exterior al giroorizonfu-lui se roteşte, în jurul axei sale de articulafie cu cadru (care e orizontală). La mişcarea de ruliu, giro-direcţionalul nu poate interveni, fiindă axa volanului (1) al acesfui giroscop şi axa ruliului sunt a-proape paralele; tot astfel, la mişcarea de tangaj nu intervine giroorizontul, fiindcă axa de rotafie a acestui giroscop şi axa de rotaţie a tangajului sunt paralele. Fig. B reprezintă mecanismul de comandă a direcţiei: în cazul unei schimbări de direcţie, mişcarea relativă dintre inelul exterior (3), care rămâne fix, şi cadrul său (4), care se roteşte în jurul axei c—c', produce o mişcare relativă a pistonului (6'), legat de inelul (3), faţă de distribuitorul (6), solidarizat cu suportul (4). Datorită acestei mişcări, aerul comprimat (dela compresor) trece printr'unul din tuburile (8), într'o parte sau în alta a cilindrului servomotorului (9), astfel încât pistonul servomotorului acţionează palonierul(JO), care pune în mişcare planul mobil de direcfie şi readuce avionul în direcfia fixată. Acest mecanism giroscopic al comenzii de direcfie este echipat cu un sistem compensator care limitează şi opreşte deschiderea distribuitorului (6). 558 Compensafia se face prin intermediul barei (12) care, la rotirea palonierului (10), acfionează asupra cadrului (4), provocând rotirea acestuia în jurul axei verticale (în cazul când cadrul se reazemă pe un cusinet situat sub pivotuj inferior c', când adică nu e legat rigid de avion); astfel, cadrul (4) este rotit în sens invers rotaţiei inifiale, pistonul revine în pozifia inifială, şi pătrunderea aerului în tuburile (8) încetează. Mecanismele de comandă a c f) volanul giroscopulul; 2) Inel interior, articulat cu Inelul scopului; a—a\ b—b\ c—c') axele de rotafie a volanului, de acfionare a pistonului (6'); 5a) tija pistonului interior al nul exterior al releului; 7) şl 7a) accesul aerului comprimat; 10') manşă; 11) tijă de comandă a direcflei; IV) tijă d Fig. C reprezintă mecanismul de comandă a tangajului: Punerea în funcfiune a distribuitorului (6) se face cu ajutorul unui releu cu două pistoane întrepătrunse, (5a şi 6a) legătura dintre releu şi distribuitor fiind stabilită printr'o pârghie (5b). Rolul acestui releu este de a face să se exercite asupra inelului interior (2) un cuplu atât de mic, încât să nu poată modifica direcfia axei giroscopului. în cazul unei mişcări de tangaj (v.fig. C), mişcarea relativă dintre inelul inferior (2) şi cadru se transmite, prin pistonul interior (5a), la pistonul exterior (6a) al releului ş\apoif prin pârghia (5b) la distribuitorul (6); aerul comprimat trece prin-tr'unul din tuburile (8), la servomotorul (9), al cărui piston va acfiona profundorul, cu ajutorul manşei (IO1) şi al tijei (11’). Acest mecanism e echipat cu un sistem compensator, constituit dintr'un cablu Bowden, care e acfionat de manşa (10’) şi care acfionează asupra distribuitorului (6), în acelaşi sens în care a fost acfionat şi pistonul acestuia prin giroscop; astfel se închide accesul la tuburi, spre servomotor, al aerului comprimat. Mecanismul de comandă a aripioarelor, cu ajutorul giroorizontului, pentru a stabiliza avionul în mişcările sale de ruliu, este identic cu cel descris la mecanismul de comandă a profundorului. Singura deosebire consistă în faptul că sistemul compensator, ca şi la mecanismul de comandă a direcţiei, acţionează, — printr'o bară de compensaţie — cadrul giroscopului, pe care-l roteşte în sens invers rotaţiei iniţiale. Girodirecţionalul poate servi şi la schimbare® voită a direcfiei avionului, dacă se exercită un cuplu asupra inelului interior (2), sub efectul căruia giroscopul efectuează o mişcare de prece-siune în jurul axei verticale c—c'; astfel se produce o deplasare între inelul exterior (3) al giroscopului şi cadrul său (4) şi, prin aceasta, o rotire a avionului în plan orizontal, prin intermediul mecanismului de comandă a direcţiei. Sensul de rotaţie spre ilrecfiei (8) şi a tangajului (C). (3); 3) inel exterior, articulat cu cadrul (4); 4) cadrul giro_ respectiv a inelului interior şi a inelului exterior; 5) bară releului; 5b) pârghie de legătură; 6) distribuitor; 6a) plsto-8) conductă de aer comprimat; 9) servomotor; 10) palonier; î comandă a profundorului; 12) bară de compensafie. stânga (babord) sau spre dreapta (tribord) depinde de sensul momentului produs în jurul axei'b—b\ care se obţine prin comandă pneumatică, cu ajutorul unui robinet manevrat de pilotul-om. Schimbarea înclinării avionului, prin . pilotul automat, se poate realiza dacă inelul exferior (3} al girodirecţionalului (v. fig. D) este înzestrat cu o contragreutate (8), solidarizată cu o bară situată Glrodirecfional cu contragreutate. / * f) volan; 2) inel interior; 3) inel exterior; a-a’, b-b\ c-c’) axele-de rotafie ale volanului, respectiv ale Inelului interior şi ale inelului exterior; 4) pârghie; 5) bară de comandă; 6) resort; 7) manetă; (comanda profundorului); 8) contragreutate. în planul acestui inel şi perpendiculară pe direcţia axei c—c\ Când axa c—c' este verticală* 55^ momentul contragreutăţii în raport cu axa c—c' esfe nul, şi nu va avea deci niciun efect asupra giroscopului; dar, la o anumită înclinare a avionului (în urfcare sau în coborîre), axa c—c' nu mai este verticală, şi contragreutatea produce un cuplu în jurul acestei axe, al cărui efect ar fi o mişcare de pfecesiune a giroscopului în jurul axei b—b’. Pentru păstrarea unei anumite înclinări, efectul contragreutăfii trebue să fie anihilat, în care scop se aplică, asupra inelului exterior (3), un cuplu egal şi direct opus, cu ajutorul unei pârghii (4), care poate fi pusă în funcfiune printr'o manetă de comandă (numită comanda profundorului). Dacă pilotul-om vrea să schimbe înclinarea avionului* acfionează comanda profundorului, (7) şi, prin desechilibrul cuplurilor pe cari le realizează, giroscopul ia o mişcare de precesiune, până se restabileşte echilibrul dintre cupluri, pentru o nouă pozifie a axei a—af a volanului; noua pozifie a axei volanului (1) rămâne constantă şi păstrează neschimbată noua înclinare impusă prin comanda profundorului (7). Contragreutatea are şi rolul important de redresor, deoarece, îndată ce inelul exterior este deplasat din pozifia de echilibru, din diferite cauze (rotafia pământului, schimbarea de latitudine, etc.), cuplurile nu se mai echilibrează, iar precesiunea produsă de diferenfa de moment aduce din nou axa giroscopului în poziţia comandată. Pilotul automat poate detecta imediat orice deviafie în orientarea avionului, şi permite o conducere sigură şi corespunzătoare condifiunilor de sbor, astfel încât sborul unui avion pe timp rău devine mai lin; e folosit, mai ales, în sborul fără vizibilitate. Pilotul automat poate fi cuplat şi decuplat în sbor, şi înlocueşte adesea pilotul ajutor. j. Pilot, carte- ~ [jioiţMaHCKan KHHra; ma-nuel du pilote; Seehandbuch; pilot book; kalauz-utasitâs]: Instrucfiuni cari explică în amănunt configuraţia litoralului, pe regiuni; cuprinde ridică-rile, indicafii despre curenfi, despre vânturi şi direcfiile lor, date în legătură cu navigafia şi cu regiunea respectivă, etc. 2. harfă- ~ [jioiţMaHCKaH KapTa; carte cotiere du pilote; Lotse-Kurskarte; pilot-chart; kalauzterkepj^'Hartă a unei regiuni a litoralului, care indică detaliile necesare pentru pilotarea navelor. 3. Pilotaj [nHJiOTHpOBaHHe; pilotage; Fuhrung; piloting; vezetes]. Nav. a.: Ştiinta şi tehnica de a conduce, cu ajutorul comenzilor, evoluţiile la sol şi în aer ale unei aeronave. V". şi sub Navigare 2. 4. ~ fără vizibilitate [CJieilOH nojieT; pilotage sans visibilite; Blindfliegen; blind flying; latâsnelkuli vezetes]: Pilotarea unei aeronave cu lipsa totală de vizibilitate (când nu se poate vedea niciun fel de reper terestru, care să servească drept punct de referinfă, pentru menţinerea „echilibrului" acesteia). Se pilotează fără vizibilitate, de exemplu, în timpul sborului în nori sau în ceafă. Deoarece, în sborul fără vizibi- litate, pilotul nu are un control al echilibrului,, fiind lipsit de puncte de referinfă cari să-i indice pozifia sa în spafiu, şi înşelat de sensafiile sale», el poate pierde repede controlul poziţiei avionului; de aceea, pentru a menţine „echilibrul", adică starea stafionară a aeronavei, el trebue să piloteze aeronava „instrumental" (v. Pilotaj instrumental, şi Sbor instrumental). 5. ~ Instrumental [rjojieT no npn6opaM;„ pilotage instrumental; Instrumentalfliegen; instrumental flying; muszeres vezetes]: Pilotarea unei aeronave când, penfru a menfine „echilibrul",, adică o stare stafionară a ei fafă de pământ, se folosesc excluziv indicaţiile date de instrumente de sbor instrumental (v.). e. ~ la vedere [BH^HMbiH nOJieT; pilotage â visibilite; Sichtfliegen; visibility flying; lâtâs-vezetes]: Pilotarea unei aeronave când sunt luate ca repere penfru menfinerea „echilibrului" acesteia, adică a stării staţionare a aeronavei, fafă de pământ, fie solul sau orizontul natural vizibil, fie norii cari indică pozifia orizontului. 7. Pilotare [jiOiţMaHCTBO; pilotage; Lotsen piloting; kalauzoîâs].Transp., Nav.: Conducerea unui vehicul terestru sau de apă (locomotivă, automobil, navă), în condifiuni speciale. Pilotarea este realizată, în mod curent, de conducătorul vehiculului şi, în cazuri speciale (lipsă de vizibilitate, restricfie de vitesă, particularităţi ale drumului, etc.), de altă persoană, care arată conducătorului, fie drumul de urmat, fie manevrele de executat pentru parcurgerea por-fiunii periculoase. — Pilotarea unei nave prin locuri necunoscute sau cu navigaţie grea (intrarea în, porturi, navigafie costieră, navigafie fluvială prin cataracte, etc.) se efectuează de persoane special pregătite, numite pilofi, de exemplu pilot de bară*, pilot fluvial, etc. (v. sub Pilot). s. Pilotaxică, textură ~ [nHjiOTaKCHTOBan CTpyKTypa; texture pilotaxique; pilotaxitisches Geftige; pilofaxic texture; pilotaxikus szovet]: Pefr.: Varietate de textură microlitică, în care pasta este constituită dintr'o încâlcire de elemente în formă de ace. o. Pilolină [jioiţMaHCKaa imnonKa; bateau pilote; Lotsenboot; piloting boat; kalauzhajo]. Nav.: Navă mică, de 30**-40 t, care are la bord unu sau mai mulfi pilofi, şi care întâmpină navele-cari urmează să intre în port, pentru a le aduce pilotul sau pentru a le pilota, sau care însofeşte navele cari părăsesc portul, pentru a le pilota, sau pentru a lua pilotul. 10. Pilugă [rHe3AO; potelle, mortaise; Biihn-loch; hifch; gyâmlyuk]. M/ne, Tnl.: 1. Adâncitură din talpa (vatra) unei galerii sau a unui şantier de abataj, în care intră capătul stâlpilor (montanţilor). — 2. Adâncitura din perefii galeriei, în care se introduc capetele grinzilor. 11. Pilulă [iihjiiojih; pillule; Pille; pili; pilula]. Farm.: Preparat farmaceutic, oficinal sau magistral,, care confine substanfe active, incorporate uneori îrv 560 substanfe inactive, sau slab active, numite excipiente, de exemplu:sirop,glicerina, talc, etc., şi cari, pentru a împiedeca lipirea pilulelor între ele, sunt acoperite cu o pulbere inertă (grafit, licopodiu, etc.) sau, uneori, cu salol, cu balsam de Tolu, foi subfiri de argint, de aur, etc. Pilulele sunt dure, au formă aproape sferică, de obiceiu, greutatea de 0,10-■ *0,30 g, şi se administrează pe cale bucală. 1. Piment [nHMeHT; piment, tout-epice; Ja-maika Pfeffer, Piment; allspice, piment; szegfu-bors]. Bot.: Pimenta officinalis Berg., din familia mirtaceelor. Creşte în Indiile orientale. Fructul e o bacă de mărimea bobului de mazăre, roşie-brună;se întrebuinfează drept condiment. Are un miros care întruneşte mirosurile altor substanfe condimentare: scorţişoara, cuişoarele, piperul şi nucşoara. V. sub Uleiuri eterice. 2. Pimefru [nHMeTp; pimetre; Pimeter; pime-ier; pimeter]. N\ş. term.: Instrument pentru măsu- Pimejru. f) cutîe protectoare; 2 racord cu piulifa; 3) cilindru fixat In prelungirea cutiei; 4) piston neetanş; 5) resort ellcoidal legat cu tija pistonului; 6) sector dinfat; 7) rotifa dinfată; 3) arbore comun al volanului şi al rotifei dinfate; 9) volan; 10) disc legat elastic cu volanul; 11) arbore comun al dîs-culuişi al acului; 12) ac indicator; 13) cadran gradat între limitele convenfionale 2,6 şl 5,2 kg/cm2; 14) dop filetat; 15) racord. rarea directă a presiunii medii indicate din cilindrul unul motor termic. Se construesc diferite tipuri de pimetre, dintre cari unele cu piston şi cu resort antagonist şi cu amortisoare de uleiu (v. fig.). Măsurările cu pimetrul nu sunt de înaltă precizie; de aceea, pentru calcule se preferă deducerea presiunii medii indicate din diagrama indicată a motorului. — Numele instrumentului derivă dela prmetru, în care pi reprezintă presiunea indicată. 3. Pin [C0CHa; pin; Kiefer; pine; fenyo]. Bot., Si/v.; Gen de copaci din clasa coniferelor, familia abietaceelor, care cuprinde arbori cu tulpina înaltă până la 30 m, cu ramuri verticilate, întinse orizontal, cu frunze glaucescente, de formă aciculară, dispuse în spirale, pe ramurile lungi (şi frunze mai mari, grupate câte două pe ramurile scurte), şi cari sunt rigide, canaliculate pe fafa superioară şi convexe pe fafa inferioară. Florile pinilor sunt monoice şi dispuse în amente, iar conul lor fructifer e ovoid sau conoid. Pinii cresc în pădurile din regiunea montană şi subalpina. Speciile mai importante sunt pinul comun, pinul de baltă şi zâmbrul (v.). Se cunosc şi: Pfnus pumilio L. (pinul pitic, jneapănul); Pinus maritima L.; Pinus nigra var. banatica (pinul din Banat) şi Pinus nigra, var. austriaca (pinul austriac), cari dau lemnul folosit pentru stâlpi, pentru pilofi, în construcfii miniere, etc.; Pinus strobus L., care are lemnul galben, moale, uşor de despicat» cu structură fină, fără prea mare rezistenfă, şi e folosit în tâmplărie, penfru befe de chibrituri, etc. Unele varielăţi de pin dau lemn întrebuinţat în sculptură, în industria chimică, drept combustibil, etc. Alte varietăţi sunt cultivate ca plante de ornament. Lemnul de pin e, în general, sensibil la temperaturi joase, şi crapă uşor. 4. ~ comun [06biKH0BeHHaH cocHa; pin sylvesire, pin rouge; (gemeine) Kiefer, Fohre; red fir, Scotch pine; erdei fenyo, borovi fenyo]: Pinus silvestris L. Specie de pin care creşte în Europa centrală şi de Nord; are scoarfa (cu forma de olane) de coloare roşie-brună; are lemnul alb-gălbuiu cu inele foarte pronunţat marcate, moale, mai pufin elastic decât cei de larifă, cu multă răşină, şi foarte rezistent. Se întrebuinfează ca lemn de construcjii, de mobile, în construcfii hidraulice, în construcfii navale, ca lemn de mină, penfru stâlpi, pentru traverse de cale ferată, etc. Pinul comun, ca şi alte specii din acest gen de arbori, produce o răşină, care se extrage prin incizii, şi din care se fabrică terebentina şi colofoniul. s. ~ de baltă [60Ji0THaH COCHa; pin des marecages; Sumpffdhre; long-leaf pine; deli fenyo]: Pinus palustris L. Specie de pin, care are lemnul dur, rezistent, cu mare confinut în răşini. E mult apreciat în construcfii navale, în construcfii hidraulice, de poduri, de planşeuri şi, în general, în construcţiile în cari se cere un lemn durabil şi de mare rezistenţă, pentru furnire, etc. Lemnul pinului de baltă e cunoscut în comerţ sub numele de pitch pine. 561 i. Pinacîanol [nHHaiţHaHOJi; pinacyanol; Pina-cyanoJ; pinacyanol ; pinacyanol]. Chim., Foto.i HC H H G C CH HC\ SCK S, /\ c2H, C—CH=CH~CH= H HC^ NkC/ ^CH I II I :Cv VCv /CH I H c2h5 Pinacoceras. Substanfa colorantă din clasa isocianinelor, întrebuinţată în fotografi©; împreună cu pinacromul, ca sensibilizator pentru emulsiuni fotografice pan-cromatice. Se prezintă sub formă de cristale verzi-âlbăstrui, cu luciu metalic, cu p. t. 276" *278°, solubile în alcool şi în piridină, greu solubile în apă. 2. Pinacoceras. Paleonf.: Amonoideu din Triasic, cu cochilia mare, discoidală, ' cu marginea ascuţită. Unele Specii pot avea diametrul mai mare decât 1 m. Linia suturală este foarte complicată (v. fig.). s. Pinacol [6aniHH; pi-nacle; Pinakel, Fiale; pinna-cle; fiâle, pillertorony]. Arh.: Element ornamental, în formă de piramidă sau de clopotniţă mică, aşezat la partea superioară a unui fronton, a unui turn sau a unui contrafort. Pinacolul a fost mult folosit în arhitectura gotică, nu numai ca element ornamental, dar şi ca element de construcţie, destinat să mărească stabilitatea elementului pe care se reazemă, în special stabilitatea contraforturilor, cărora le sporea greutatea proprie, împiedecându-fe să se răstoarne sub acţiunea împingerii produse de arcele-butante. Sin. Cloşeton. 4. Pinaconă [nHHaKOH; pinacone; Pinakon; pinacone; pinakon]. Chim.: (CH3)2C(OH)-(OH)C-(CH3)2 “2,3^dimetil-butandiol-(2,3)l primul termen al seriei glicolilorbiterţiari (în pozifie a), care se obţine prin reducerea acetonei cu magneziu metalic. E produsul intermediar (monomerul) obfinut, pentru prepararea polimerului, în sinteza cauciucului. 5. Pinacotecă [mmaKOTeKa; pinacotheque; Biîdergalerie, Pinakothek; pinacotheca, picture Sallery; keptâr]. Arfă, Arh.: 1» Colecţie mare de tablouri şi de obiecte de artă. — 2. Clădire îr% care sunt păstrate şi expuse colecţiile mari de tablouri şi de obiecte de artă. Are, pe lângă sălile de muzeu, şi încăperi pentru administrafie, ateliere, depozite, etc., cu instalafiile necesare. 6. Pinan [nHHaH; pi-nane; Pinan; pinane; pinan]. Chim.: Hidrocarbură saturata, care face parte din clasa terpenilor bici- HoC. clici, în care gruparea isopropilică formează o „punte" prin care se închide cel deal doilea dc[u. Nu se găseşte în natură; se obfine prin sinteză. 7. Pincops [TKaiţKan TpyâKa rjih nejiHOKa; canette-trame; Schufjkotzer; pin cop; szâlcso]. fnd. text.: Jeavă de fire de bătătură, obfinută la maşina cu ineluşe. Pincopsul poate intra direct în suveică. 8. Pinen [mmeH; pinene; Pinen; pinene; pinen]. Chim.: Hidrocarbură cu formula C10H16, din clasa terpenilor biciclici, grupul pinanului, răspândita în natură, în numeroase uleiuri eterice. Se găseşte, în principal (70* ••90%), în uleiul de terebentină care se obfine prin distilarea cu vapori a oleorezinelor diferitelor varietăfi de pin. j_j q Pinenul se găseşte sub 2 ^ două forme, a şi p, cari se deosebesc prin pozifia dublei legături; a-pinenul e un lichid incolor, cu miros de uleiu de terebentină, cu d. 0,858*• *8,60 şi p. f. 155"*156°; p-pinenul e un lichid incolor, cu miros asemănător primului, cu d. 0,865 şi p. f. 162-•• 166°. E folosit în industria lacurilor ca disolvant, şi în industria chimică, la prepararea camforului sintetic. 9. Pineză [KHOlIKa; punaise; Reil^nagel; drawing pin; rajzszeg]. V. Cuiu de planşetă. 10. Pingea [nOflOiHBa; demi-semelle; Laufsohle; sole; talp]. Ind. piei.: Partea de talpă, dela încălfă-minte, care se găseşte sub laba piciorului, şi pe care se calcă. 11. Pinion [(|)pOHTOH; pignon; Giebel; gabie; orom]. Arh.: Partea superioară, triunghiulară, a unui perete, situată între planşeul podului şi planele unui acoperiş cu două versante, şi care este destinată să închidă, la capete, spafiul de sub acoperiş şi să suporte coama şi panele acoperişului. 12. Pinion [mecTepHH; pignon; Ritzel; pinion; kis fogaskerek, nyeleskerek]. Tehn.: 1. Roată dinfată cu număr mic de dinfi, şi fără spiţe. Se obişnueşte să se numească pinion, roata dinţată mai mică a unui angrenaj, dacă raportul de transformare al acestuia este mai mic decât 1/5. V. şi sub Roată dinţată. — 2. Roată dinţată fără spiţe, folosită în construcţia de automobile, de exemplu la cutia de vitese, la diferenţial, la mecanismul de distribufie, etc. ( cu unele excepfiuni, cum e roata mare dinfată a grupului conic al diferenţialului, care se numeşte coroană). Pinioanele de automobil pot fi cu dinfare cilindrică, conică, elicoidală sau hipoidă, cu orice număr dedinfi (v. fig.); în general, la automobile se folosesc pinioane cilindrice sau conice, cu dinfi inclinafi sau curbilinii, deoarece aceste dinfări asigură o funcţionare mai 36 562 silenţioasa; pinioanele baladoare au dinfi ^drepţi, pentru a permite angrenarea cu pinioanele fixe. Mecanismul dlferenfUl al unul autovehicul, fj arbore cardanic; 2) pinion de atac; 3) coroana diferenflaiului; 4) pinion satelit; 5) pinion planetar; 6) arbore planetar; 7) caseta sateliţilor; 8) carter; 9) capac; 10) trompa diferenţialului. 1. Pinion balador. V. Balador. 2. ~ de afac [Beflyman mecTepHH peHiţHaJia; pignon de commande, pignon d'atta-que; Antriebskegelrad; driving pinion; nyeles kup-kerek]. Auto.: Pinion care e angrenat cu coroana dinfată a diferenţialului unui autovehicul ,şi care primeşte mişcarea dela motor şi o transmite Ia rofi, prin intermediul casetei sateliţilor şi al arborilor planetari (v. fig. sub Pinion). în general, se construesc pinioane conice, cu dinfi drepţi, inclinafi sau curbilinii, sau pinioane hipoide (v. Dinfare Gleason); uneori, la autovehicule de tonaj mare, pinionul de atac e un şurub-melc (v. şi sub Mecanism cu rofi din}ate). 3. ~ de distribufie [pacnpe/jejiHTejibHaH meCTepHfl; pignon de distribution; Verteilerrad; distribution pinion; vezermutengely-nyeleskerek]. Mş. ferm.: Fiecare dintre pinioanele mecanismului de antrenare al distribuţiei unui motor cu ardere internă. Exemplu: pinionui calat pe arborele cu came (v. fig. sub Arbore cu came). 4. ~ de lanf. V. sub Lanf, roată de 5. ~ planetar [njiaHeTapHan mecTepHH; pignon planetaire; Achswellenrad; planetary pinion; planetâris fogaskerek]: Pinion asamblat cu arborele planetar al unui diferenţial de autovehicul, şi care primeşte mişcarea dela pinionul satelit (cu care se angrenează), şi o transmite la roată, care e calată pe arborele planetar (v. fig. sub Pinion). «. ~ satelit [caTejuiHTOBafl mecTepHH; satellite du differentiel; Ausgleichkegelrad; diffe-rential spider pinion; bolygo-kupkerek, satellit-kupkerek]: Pinion conic, montat pe crucea sateliţilor diferenţialului unui autovehicul, care este angrenat cu pinionul planetar (v.), şi care, prin învârtire, imprimă celor doi arbori planetari rotafii egale şi de sensuri contrare (v. fig. sub Pinion). în curbe, când planul de simetrie al sistemului format de rof ile din fafă ale autovehiculului e aproximativ perpendicular pe raza de curbură, pinioanele satelite se învârtesc, şi astfel’ vitesele unghiulare ale celor două rofi din spate ale vehiculului diferă una de alta (vitesa unghiulară a rofii exterioare fiind mai mare decât cea a rofii interioare, ceea ce evită patinarea roţilor). 7. Pinna. Paleonf.: Qen de lameiibranhiat an-isomiar, cu cochilie subfire, alungită şi ascuţită, cunoscut din Triasic până astăzi. 8. Pinolă [mnHHAejib iioabh}khoh 6a6KH; pointe, contrepointe; Pinole, Reitnagel; tail spindle; jâroszeg]. Mş.: Axul păpuşii mobile (v.), în care se fixează, fie vârful (fix sau rotitor) de susţinere a unui capăt al piesei care se prelucrează, fie o unealtă (cu sau fără port-unealtă) cu care se execută diferite operaţiuni de prelucrare (găurire axială, filetare cu filiere, etc.). Deplasarea axială a pinolei se face cu ajutorul unei roţi de mână, indirect, prin intermediul unui şurub (v. fig. sub Păpuşă mobilă), sau direct, în care caz pinola este filetată la exterior. 9. Pinof cenuşiu [copT BHHorpaAa „iihho-rpH";pinot gris;grauer Rulănder; grey Pinot grape; rulender]. Ind. alim.: Varietate de struguri penfru vin, de origine franceză, cu ciorchine mici, cilindrice, cu boabe îndesate, rotunde, cu peliţa subţire şi de coloare cenuşie închisă. Are miezul suculent, care dă cca 80 % must. E o varietate autofertilă, care cere, de obiceiu, tăiere lungă. Rezistă la mană şi la oidium, şi are o producţie mică. Vinul se clasează printre cele mai fine, din categoria vinurilor pentru masă sau pentru şampanizare. Sin. Pinot gris. 10. ~ negru [copT BHHorpaAa „nHHO-Hyap"; pinot noir; blauer Burgunder; black Pinot grape; sotet burgundi]: Varietate de struguri pentru vin, de origine franceză, cu ciorchine mici, cilindrice, cu boabe îndesate, rotunde, cu peliţa subţire, de coloare neagră-violetă, acoperită cu un strat abundent de ceară. Are miezul suculent, care dă cca 80% must slab colorat. E o varietate autofertilă, care cere, de obiceiu, tăiere lungă. Rezistă la mană şi la oidium, şi are o producţie mică; vinul se clasează printre cele mai fine, din categoria vinurilor roşii pentru masă. Pinot-ul negru se poate vinifica şi în alb, dacă mustul fermentează fără tescovină. Vinurile albe de Pinot negru sunt folosite pentru şampanizare. 11. Pinten [HenpoHHiţaeMbiH nJiacT; ecran impermeable; dichte Schurze; puddled clay cut off trench; vizvezeto sarkantyu]. Hidrof.: Masiv de ar- 563 opHbi8; pyrophorique; pyrophorisch; pyrophoric; piroforikus]. Chim.: Calitatea unor substanfe chimice de a se aprinde în contact cu oxigenul sau cu aerul. îs. Pirofostafi [nnp0(})0C(|)aTbi; pyrophospha-tes; Pyrophosphate; pyrophosphates; pirofoszfâ-tok]. Chim.: Sărurile acidului pirofosforic. Piro-fosfafii sunt stabili; încălzifi cu acizi minerali, trec în fosfafi. Se cunosc două feluri de pirofosfafi: de tipul Me4P207 (cuaternari) şi Me2H2Pa07 (secundari). Pirofosfafii neutri şi cei acizi ai metalelor alcaline sunt solubili în apă. Cu azotat de argint, pirofosfafii dau un precipitat alb de pirofosfat de argint, reaefie caracteristică fafă de fosfafi. 14. Pirofosforic, acid ~ [nHpo(|>oe(|)opHaH KHCJiOTa; acide pyrophosphorique; Pyrophos-phorsăure; pyrophosphoric acid; pirofoszforsav]. Chim.: H4P207. Acid oxigenat al fosforului, care se obfine prin încălzirea îndelungată Ia 200° a acidului ortofosforic, sau prin calcinarea fosfafilor secundari, după reacfia: 2 Na2HP04-> Na4P207 + HsO. Se prezintă sub formă de cristale, uşor solubile în apă, fără descompunere, solubile în alcool şi în eter, cu p. t. 61°; prin încălzirea solufiei sale apoase şi prin adăugirea unui acid mineral, trece, cu încetul, în acid fosforic. E un acid tetrabazic, dar se cunosc numai două serii de săruri ale acidului pirofosforic. îs. Pirogă. Nav. V. sub îmbarcafie. SS8 1. Pirogalic, acîd ~ [nHporajuiOBan khc-JlOTă; acide pyrogallique; Pyrogallussăure; pyro-gallic acid; pirogalluszsav]. V. Pirogalol. 2. Pirogalol [naporajuioji; pyrogallol; Pyro- gallbl; pyrogallol; pirogallol], Chim.: 1, 2, 3-tri- oxibenzen. Trifenol care se ob- q_q|_j fine, industrial, din acid galic, / ^ prin decarboxilare la 200°, în HC C —OH vid sau în bioxid de carbon. II I Pirogalolu] sublimează sub for- HC^ ^C —OH mă de ace incolore, solubile în ^ apă, în alcool şi în eter; are ^ p. t. 133• ■ ■ 134° şi p, f. 309°. în soluţie-, absoarbe oxigenul şi se colorează în brun. E un reducător puternic. Produce fenomene de intoxicare. E folosit ca revelator fotografic şi, în medicină, ca anti-fseptic. Sin. Acid pirogalic. 3. Pirogenare [iraporeHH3ai],HH; pyrogenation; Pyrogen-Zersetzung; pyrogenation; pirogenâlâs]. Ind. petr.: Ansamblul reacţiilor cari se produc în-r *un mediu de hidrocarburi, la temperaturi înalte (în general, peste 600°), la presiunea atmosferică sau la presiune mai înaltă. Af ost folosită la fabricarea hidrocarburilor aromatice, întrebuinţând ca materie primă diferite fracţiuni deţiţeiu; nu mai prezintă importanţă, fiindcă se folosesc alte procedee, mai raţionale şi mai economice. (V. şi Cracare, Piroliză). 4. Pirognostie [nHporHOCTHnecKHH cnoco6; pyrognostie; Lotrohrverfahren; pyrognostic me-thod; pirognosztia, forasztocso-eljârăs]. Chim.: Procedeu de analiză calitativă a naturii unei substanţe chimice sau a unui mineral, cu ajutorul flăcării şi al suflătorului. Identificarea se face, fie prin coloarea caracteristică a flăcării sau a perlei de borax, fie prin aureolele obţinute pe cărbune de lemn (mangal). s. Pirogravare [rpaBHpoBamfe BbiJKHra-HHBMî action de pyrograver; Brandmalen; pyro-graphing; pirogravâlâs]. Tehn.: Operaţiunea de gravare a suprafeţelor unui obiect de lemn, de piele, de materiale textile, etc., cu ajutorul unor unelte de oţel, de obiceiu ascuţite, încălzite la roşu. Procedeul e folosit pentru a înfrumuseţa suprafaţa obiectelor. e. Pirogravură [yKpameHHe jţepeBa bbukh-raHHeM; pyrogravure; Brandmalerei; pyrogravure;. pirogravura]. Arfă: 1. Arta de a înfrumuseţa suprafaţa obiectelor de lemn, de piele, de materiale textile, etc., prin pirogravare. — 2. Obiect a cărui suprafaţă este înfrumuseţată prin pirogravare. 7. Pirol [nnppoji; pyrrol; Pyrol; pyrrole; pirol]. Chim.: Compus heterociclic cu cinci atomi în moleculă, heteroatomul fiind de [_|c = q|_| azot; el se găseşte puţin în gu- I droaneie cărbunilor de pământ şi, mai mult, în cele obţinute din ma- HC —CH terii bogate în proteine (coarne, oase). Se prepară sintetic, prin distilarea uscată a sării de amoniac a acidului mucic. E un lichid incolor cu d. 0,948, cu p. f. 131°, cu miros caracteristic, solubil în alcool, în eter, etc., insolubil în apa, instabil Ia aer şi lumină (se colorează în roşu- bruh). E substanţa de bază a materiilor coloranta din sânge şi din frurî^e. Derivatul său hidrogenat, pirolidina, se găseşte, de asemenea, în natură, în compoziţia unor atcaloizi, aminoacizi, etc. Pi-rolul, tratat cu potasiu-metalic, dă pirolat de potasiu şi hidrogen; cuplează cu derivaţii diazoici aromatici, dând materii colorante azoice. 8. Piroleină [nnpojieHH; pyroleine; Pyrolein; pyrolein; pirolein]. Ind. chim. sp.: Material gras, folosit ca excipient în prepararea masei pentru emplastre. Se obţine prin fierberea uleiului de măsline sau de rapiţă, şi amestecarea cu miniu de plumb. 9. Pirolidina [impOJlHflHH; pyrrolidine; Pyrro-lidin; pyrrolidine; pirolidin]. V= sub Pirol» 10. Pirolignos, acid ~ [flpeBecHbiH yKcycr acide pyroligneux, vinaigre de bois; Holzessig; pyroligneous acid; faecet]. Chim,: Produs obţinut la distilarea uscată a lemnului. Conţine 8*■•12% acid acetic, 3% alcool mefilie, 0,5% acetonă, apă, gudroane de lemn, cantitati mai mici de acizf graşi, esteri, cetone, ;âlcoo|i, fenoli, compuşi furanici, baze piridice,. etc. Se obţine prin degu-dronarea, neutralizarea cu lapte de var şi distilarea lemnului. Distilatul constitue spirtul de lemn, iar produsul rămas, concentrat şi uscat, este ca|cea> cenuşie. Din spirtul de lemn se obţin, prin distilare şi rectificare, acetonă şi alcool metilic; dir> calcea cenuşie se obţine, prin descompunere cu acid sulfuric şi distilare, acid acetic, iar prin distilare uscată, acetonă. Sin. Ofet de lemn. 11. Piroliză [irap0JiH3; pyrolyse; Pyrolyse; pyro-lyse; piroliză]. Chim.: Depăşirea prin încălzire a limitei de stabilitate a substanţelor organice, urmată de procese de descompunere şi de sinteză. Reacţiile cari se produc în aceste condifiunr se numesc reacţii de piroliză sau de pirogenaref ş sunt folosite pe scară mare în industrie (distilarea lemnului, a cărbunilor de pământ, cracarea petrolului, a gazelor naturale, etc.). Stabilitatea termică a substanfelor organice variază cu structura lor, cu temperatura, cu timpuf de încălzire, cu presiunea şi cu materialele de-contact. Astfel, în cazul hidrocarburilor, temperaturile la cari începe descompunerea descresc cu mărimea moleculelor: la metan 683°, la etan 485°, Ia propan 460°, la butan 435°, la etilenă 400°, la propilenă 375°. în prezenţă de catalizatori, descompunerea metanului, de exemplu, se produce la temperaturi mai joase, după reacţia reversibilă CH4^C + 2H2. La 600° se găsesc, astfel, îr* echilibru, 32% CH4 şi 68% H2. Reacţiile cari se produc în cursul pirolizei sunt: ruperi de legături— C —C —, dehidrogenări, condensări, aroma-tizări, polimerizări, etc. în general, stabilitatea* termică a hidrocarburilor este cu atât mai mică, cu cât conţinutul în hidrogen este mai mare (cu excepţiunea metanului). Afară de reacţiile de pirogenare, cari formează obiectul marilor industrii, se folosesc reacţii de pirogenare pentru preparare: descompunerea termică a sărurilor alcaline ale acizilor organici, în hidrocarburi saturate, a uleiului de ricin în acid undecilenic şi oenantol* 1) pirargirif; 2) pirijr- (crisioie dodeciedricn pr:r !aq ,;n '.k\ 569 a substanfelor azotoase în amine, etc. (v. Cracare, Gudron, Reforming, etc.). 1. Piroluzit [mipOJiy3HT; pyrolusite; Weich-manganerz, Braunstein; pyrolusite; piroluzit, bar-nako]. Mineral.: MnOa. Oxid de mangan natural, cristalizat în sistemul ortorombic, cu duritatea 5. Este un minereu de mangan. 2. Pfromerid [irapoMepHA; pyromeride; Pyro-merid, Kugelporphyr; pyromeride, nodular rhyolite, globuliferous porphyry; piromerid]. V. sub Riolit. 3. Piromefric, con ~ etalon. V. Piroscopic, indicator 4. indicator V. Con Seger. s. Piromefru [nHpOMeTp; pyrometre; Pyro-meter; pyrometer; pirometer]. Fiz.: Instrument sau dispozitiv folosit la măsurarea temperaturilor înalte. După natura mărimii observate, şi a cărei valoare depinde de temperatura care se măsoară, se deosebesc pirometre optice, pirometre termoelectrice, etc. e. Piromefru ceramic [KepaMHnecKHH irapo-MeTp; pyrometre ceramique; keramisches Pyrometer; ceramic pyrometer; keramikus pirometer], Tehn.: Piesă de material ceramic, în formă de piramidă sau de frunchiu de piramidă, cu o astfel de compoziţie, încât să se înmoaie la o anumită temperatură. în cuptorul a cărui temperatură se cercetează, se introduce o serie de astfel de pirometre, de compozifii diferite, a căror temperatură de înmuiere se cunoaşte, şi se observă cari dintre ele s'au înmuiat şi cari au rămas intacte la temperatura de măsurat. Pirometrele ceramice cel mai des folosite sunt indicatoarele piroscopice (v. Piroscopic, indicator ^), dar se mai folosesc şi conurile Seger (v.). 7. Piromefru electric [3jieKTpHqecKHH irapo-M6Tp; pyrometre electrique; elektrisches Pyrometer; electric pyrometer; elektromos pirometer]. Elf.: Piromefru în care temperatura unui corp este măsurată, fie prin determinarea tensiunii electromotoare a unui cuplu termoelectric (v. Piromefru termoelectric), fie prin variafia rezistenfei unui conductor electric (v. Termometru cu rezistenfă), etc. . 8. ~ cu rezistenfă electrică [nnpoMeTp c ajieKTpn^ecKHM conpoTHBJiemîeM; pyrometre â resistance; Widşrstandspyrometer; resistance pyrometer; elektromosellenâllâsu pirometer]. V. Termometru cu rezistenfă. 9. ~ termoelectric [TepM03JieKTpHMecKHH IIHpoMeTp; pyrometre thermoelectrique; thermo-elektrisches Pyrometer; thermoelşctric pyrometer; termoelekiromos pirometer, hâviilâmosffîrometer]: Piromefru alcătui! dintr'un termocuplu (v.), montat într'un tub de protecfiune de material ceramic, şi legat la un instrument electric de măsură. Termocuplele sunt compuse din două fire metalice sudate la un capăt, a căror natură depinde de domeniul de temperatură în care va fi folosit instrumentul (v. Cuplu termoelectric). Un astfel de piromefru, folosit atâtpenfru cuptoarele metalurgice, cât şi în industria sticlei sau în industria ceramică, este pirometrul Le Chatelier, compus dintr'un fir de platină şi un fir de platină iridiată* introduse fiecare într'un tub de porfelan, ambele tuburi fiind confinute într'un tub de fier. Pirometrele termoelectrice prezintă desavantajul de a trebui să fie introduse în mediul a cărui temperatură se măsoară- 10. Piromefru optic [onTHHecKHH irapoMeTp; pyrometre optique; optisches Pyrometer; optical pyrometer; optikai pirometer]. Opt.: Pirometru în care măsurarea temperaturii unui corp cald se face, fie prin măsurarea energiei radiante emise de corp, fie prin metode fotometrice. Ambele tipuri de instrumente prezintă avantajul de a permite măsurarea temperaturii, fără a ajunge îr> contact cu corpul cald. După metoda de măsurare folosită, se deosebesc: 11. ~ optic cu radiafie totală [onTHHeCKHH irapOMeTp c n0JlH0H paflHaiţHeH; pyrometre a radiation totale; Gesamtsfrahlungspyrometer; radiation pyrometer; egeszsugârzâsi pirometer]: Piromefru în care determinarea temperaturii unui corp incandescent se face măsurând energia radiantă,, de toate lungimile de undă, emisă de corpul incandescent într'un anumit unghiu solid, cu ajutorul unui cuplu termoelectric, al unui bolometru, etc. Energia radiantă crescând proporţional cu puterea a patra a temperaturii absolute, valoarea temperaturii se poate obfine prin citire directă, după o etalonare prealabilă a instrumentului, cu ajutorul unui corp negru de temperatură cunoscută (de ex. un cuptor care e încălzit într'o baie dintr'un metal topit, la punctul de topire). Pirometrul cu radiaţie totală prezintă avantajul de a-putea fi transformat în instrument înregistrator, dar prezintă desavantajeie de a avea nevoie de o suprafafă incandescentă relativ mare şi de a presupune că puterea emifătoare a corpului incandescent este egală cu puterea emiţătoare a unui corp negru. Rezultatele obţinute cu un astfel de piromefru. sunt adesea mai exacte decât cele obfinute cu un piromefru termoelectric folosit înafara domeniului de temperaturi pentru cari a fost etalor.ah La folosirea unui piromefru cu radiafie totală pentru determinarea temperaturii într'un cuptor, trebue să Lq L “ se ţină seamă de I ~m ţ-, J faptul că adesea d ■' £ temperatura nu 1) ' - - -~rrr-. este uniformă, ga- •-------- \r—^rrr- zelecalde din cup- ----g— for având o tem- 2£ peratură mai înaltă Piromefru cu radiafie fofală. decât a materialu- ^)disc înnegrii,fixai pe cuplul iermo-lui topit, ^care elecfric; M) oglindă condensoare^ poate fi Văzut de- Q) Ocular de punere la puncf; D) mon-cât privind prin fura cuplu,ui. masa de gaze, şi deci se determină cu pirometrul temperatura» gazelor şi nu a materialului topit (v. fig.). 12. ~ optic fotometric [(|)OTOMeTpHHeCKHK OilTHHeCKHH nBpoMeTp; pyrometre photometri-que; photometrisches Pyrometer; photometric pyrometer; optikai fotometrikus pirometer]: Piro- 570 metru în care temperatura corpului cald este determinată prin comparafia fotometrică a izvorului cald cu un izvor luminos standard. Observaţia se face, fie într'un fotometru, fasciculele de radiate dela cele două izvoare străbătând câte un ecran de sticlă roşie şi o diafragmă cu deschiderea reglabilă (pirometru Le Chatelier), fie într'un -spectrofotometru (pirometru Wanner, cu extincfie prin nicol rotitor), fie într'o lunetă în care se priveşte, în acelaşi timp, printr'o sticlă, atât corpul incandescent, cât şi un filament metalic (de ex. filamentul unui bec cu incandescenfă), şi se variază intensitatea curentului din filament până când acesta dispare pe fondul luminos a! corpului cercetat (piro-jnetrucu dispariţie de filament). Toate j -aceste instrumente Pirom6tru cu disparitie da fitamen». ^®^*a P® b) filamenl; A) baferie de încălzire a «legea de de- fj|amenfu|uj; G) galvanomefru de mă-^ \A/ cu dispozitive de rulare cu centrale, sunt le- legăfură centfaIă> gate astfel, încât pjsiă ţncercare. ty dispozitiv sa ruleze fiecare cenfra| de legătură şi de acfionare a Pe, î w . 16 « rulării; c) rofi simple; d) rofi duble; îmbrăcăminte, in- e) bare de lega(ură. ,, axe|e făşii|or cat cea mai mare cjrcujafe dispozitivele de rulare, parte din suprafafa acesteia să fie circulată (v. fig,). Dispozitivele de rulare cu acfionare centrală prezintă avantajul 574 că rui reclamă executarea pistei cu supraînălfare, fiindcă forfa centrifugă este preluată de legăturile cu dispozitivul de acfionare; în felul acesta sunt eliminate acfiunile exercitate tangenfial şi transversal asupra îmbrăcămintei, care este solicitată numai de forfe verticale. 1. Pisfă sonoră [3ByK0Ban noJioca; piste sonore; Tonspur; sound track; hangospâlya]. Cinem.: Porfiunea laterală din filmul cinematografic, ocupată de înregistrarea sonoră. Pista poate fi, fie cu lărgime constantă şi înnegrire variabilă în lungul filmului, fie cu înnegrire constantă şi lărgime variabilă. în ambele tipuri de înregistrări, filmul este deplasat, cu vitesă constantă, în fafa unei fante strâmte (reală, sau imaginea optică a unei fante reale) sau a unui izvor de lumină îngust. în cazul înregistrării cu densitate variabilă, intensitatea luminii care frece prin fantă este modulată astfel, încât se obfin variafiile de înnegrire din lungul pistei sonore. Sunetul e recepţionat de un microfon, care produce un curent electric care modulează intensitatea luminoasă, fie prin variafia strălucirii izvorului de lumină, fie prin variafia lărgimii fantei din fafa filmului, în cazul înregistrării cu lărgime variabilă, fanta e iluminată cu un fascicul de lumină de intensitate constantă, reflectat pe oglinda unui gal-vanometru, şi acopere mai mult sau mai pufin lungimea fantei. Galvanometrul este în legătură cu circuitul electric al microfonului. Pentru mărirea fidelităţii şi a purităfii reproducerii sunetului, se folosesc şi piste sonore cu înnegrire variabilă şi lărgime variabilă, cu înnegrire variabilă şi cu dublă variafie de lărgime, etc. Sin. Coloană sonoră. 2. Pistil [necTHK; pistil; Pistil!, Stempel; pistil; pisHl]. Bot.: Organ de reproducere femei, Ia flori, format din frunze modificate. Pistilul are trei părfi principale; partea umflată, care se găseşte la baza cercului inferior al florii (ovarul); acesta are, în continuare, o tijă subfiaiă (stilul), şi vârful stilului (stigmatul), de forme diferite (măciucă, fir lung şi păros, cupă, frunză întinsă, etc.), şi care prinde polenul adus de insecte, de vânt sau de mâna omului, s. Pistil [neCTHK; pilon; Morserkeule, Stofei; pestle; mozsârtoro]. Chim., Farm.: Piesă specială, de sticlă sau de porfelan, folosită la fărâmarea, |a amestecarea sau la frecarea în mo jar a diferitelor substanfe chimice sau farmaceutice. 4. Pistil [(|)pyKTOBafl nacTa; pâte de fruits; Fruchfpaste; fruit paste; gyiimolcspaszfa]. Ind. alim.: Pastă de fructe, uscată, în formă de foaie cu grosimea de 2-■-4 mm, care se păstrează în rulouri. 5. Pistofon [nHCTO(J)OH; pistophone; Pistophon; pistophone; pistophon]. Fiz.: Instrument de măsură a presiunii acustice, prin determinarea vibraţiilor unui piston rigid. e. Pistol [nncTOjieT, peBOJibBep; pistolet; Pistole; pistol;.pisztoly]. Tehn. mii.: Armă de foc portativă, care se manevrează cu o singură mână. ?. ~ automat [aBTOMaTHHecKHH peBOJibBep ţ pistolet automatique; Selbstladepistole; automatic pistol; ontolto pisztoly]: Pistol construit astfel, încât încărcarea să se facă automat, după fiecare proiecfii care părăseşte feava. s. ~ de semnalizare [cHrHajiH3au;H0HHbiâ peBOJibBep; pistolet eclairant; Leuchtpistole; fiare-pistol, signal pistol; jelzo pistoly]: Pistol special, pentru lansarea rachetelor de semnalizare luminoasă. Sin. Pistol-rachetă. 9. ~-mitralieră [aBTOMaT; pistolet-mitrailleuse;, Maschinenpisfole; machine pistol, sub-machine gun; geppisztoly]: Armă automată, uşoară, de lungime mai mică decât cea a puştii-mitraliere,, cu bătaie mai mică şi mai uşor de mânuit. 10. ^-rachetă. V. Pistol de semnalizare. 11. Pistol de metalizare [iimpHij, #jih MeTaji-JlH3au,HH; pistolet de /vernissage metallique; Metalspritzpistole; metil spraying pistol; feme-zesi pisztoly]. Metl. V. sub Metalizare prin pulverizare. 12. ~ de nituit [nHeBMaTHHecKHH Kjienajib-HblH MOJIOTOK; martesu â river â air comprime; Pre^Iuftniethammer; pneumatic riveting hammer; szogecselo kalapâcs], Mş.: Sin. Ciocan-revolver, Ciocan pneumatic de nituit. V. sub Ciocan pneumatic. 13. ~ de sudură [cBapOHHafl ropejiKa; cha~ lumeau â souder; Schweiljbrenner; welding burner, welding torch; hegesztesi ego]. Tehn. V. sub Suflaiu. 14. ~ de vopsit. V. Vopsit, pistol de îs. Pistol de mină [B3pbiBHaTafl flbipa; petif frou de mine;, kleines Sprengloch; short blasting hole; kis robbantolyuk]. Mine: Gaură de mină, cu lungime mică, încărcată cu o cantitate mică de explozivi (cca cartuş), folosită pentru îndreptarea pereţilor unei excavaţii, la profilul stabilit, sau pentru spargerea blocurilor de 'roce sau de substanţe minerale utile. 16. Pistolet [jienajio; pistolet; Kurvenlineai; pliant rule, bow; gorbevonalzo]: Sin. Florar (v.). 17. Piston * [nopmeHb; piston; Kolben; piston; dugattyu]. Mş.: Organ de mâşină care are o mişcare rectilinie alternativă într'un cilindru, şi care serveşte la închiderea unui spafiu de volum variabil al cilindrului, plin cu un fluid sub presiune. Pistonul e folosit, fie penfru transformarea energiei unui fluid în energie mecanică a unor corpuri solide în mişcare, fie invers; în primul caz, pistonul e acfionat de presiunea fluidului (de ex. pistonul unui motor cu abur sau al unui motor cu ardere internă), iar în al doilea caz, pistonul exercită o presiune asupra fluidului (de ex. pistonul unui compresor sau al unei pompe). Pistonul e, de obiceiu, un element al unui mecanism bielă-manivelă (v.); la mecanismul unui motor, el este elementul conducător, în timp ce la o maşină generatoare (compresor, pompă), I el este un element condus. Contactul dintre 575 fluidul sub presiune şi piston, în timpul cursei active, se poate produce pe una dintre fetele frontale, sau pe ambele fefe frontale ale acestuia. Pistonul în contact cu fluidul pe o singură fafă se numeşte piston cu simplu efect (v. fig. A); cel care are contact cu fluidul, alternativ, pe ambele fefe frontale, se numeşte piston cu dublu efect (v. fig. B). B Piston cu simplu efecf. 1) fafă frontală; f') fundul pistonului; 2) cane-lură; 3) bielă; 4) buceaua bielei; 5) bulon (bolf); 6) şurubul de siguranfă al bulonului (bulonul e calat în gaura pistonului). Piston cu dublu efect. I) fafă frontală; 2) segment; 3) tija pistonului. . Mişcarea rectilinie alternativă a pistonului e transformată în mişcare de rotafie a arborelui maşinii, prin intermediul unei biele (în care scop arborele trebue să fie solidarizat cu o manivelă sau trebue să fie cotit). La unele pistoane, biela e articulată cu pistonul, legătura fiind realizată printr'un bulon (bolf); în general, bulonul e calat în găurile pistonului (v. fig. Cf-Cy) şi e mobil Articulafia dintre biela ^şi pistori. C/) bulon calat pe biele, prin şurub; €//) bulon calat pe piston, prin şurub de siguranfă; C/j/) şi C/y) bulon calat pe bielă, respectiv pe piston, prin inei de siguranfă; Cy) bulon calat pe piston, prin dop de siguranfă; 1) bosajul pistonului; 2) bielă; 3) bulon; 4) bucea; 5) şurub de siguranfă; 6)inel de siguranfă; 7) dop de siguranfă. *n interiorul unei bucele, care e presată în piciorul bielei, între bulon şi bielă fiind posibilă o mişcare de rotafie relativă. La alte pistoane, biela © articulată cu un cap de cruce, şi pistonul are Uzinarea unui piston greiiî pentru cilindru orizontal. D) diametrul inifial de strun-jire; D-b) diametrul final de-strunjire; e) excentricitatea la prinderea în strung a pistonului, penfru strunjirea finală- o tijă legată cu capul de cruce; tija e solidarizată cu pistonul, de obiceiu printr'o îmbinare demontabilă (v. fig. B). Pistoanele cari lucrează în cilindri verticali se sprijine pe tije sau pe biele; pistoanele cari lucrează în cilindri orizontali se sprijine pe tijă sau pe peretele cilindrului. La cilindrii orizontali, numai pistoanele uşoare se sprijine pe tijă, care străbate, în acest scop, fefele frontale ale pistonului (segmentul de tijă opus capului de cruce se numeşte contratijă); pistonul cu tijă şi contratijă de sprijin şi de conducere se uzinează la un diametru mai mic decât cilindrul, pentru a nu atinge perefii acestuia, iar etanşeitatea se obfine prin garnituri metalice sau nemetalice (segmenfi e-lastici). Pistoanele grele şi mari, cari se sprijine direct pe peretele cilindrului, se uzinează astfel, încât contactul dintre piston şi cilindru să se facă numai pe cca */& din periferie (v. fig. D); de aceea pistonul se strunjeşte inifial la diametrul cilindrului (£)), apot se fixează excentric pe sfrung (cu excentricitatea e) şi se uzinează Ia un diametru mai mic [D-b), porfiunea neatinsă de cufit Ia a doua strunjire reprezentând suprafafa de contact. Se recomandă, mai ales la maşini orizontale» ca pistonul să nu fie greu. atât pentru a evita< solicitări mari la încovoiere ale tijei pistonului», cât şi penku a nu se produce presiuni mari pe? suprafafa de contact cu cilindrul. Pistonul lung reclamă o lungime mare a cilindrului, şi, deci, duce la construirea unui motor greu, dar prezintă* avantajul că asigură o presiune de contact mică. Presiunea de contact dintre pislon şi cilindru trebue să fie de 0,5- kg/cm2, şi să nu depăşească 3 kg/cm2. - Sistemul de etanşare dintre piston şi cilindri* depinde de tipul constructiv şi de scopul îr> care serveşte pistonul (v. Piston cu garnituri de etanşare). La pistoanele cu tijă, ghidarea pistonului e-realizată de tija care culisează în perefii frontalii ai cilindrului. La pistoanele cu bielă, ghidarea e realizată de pistonul însuşi, care e mJ lung şt are două zone (v. fig. E*-*G): zona de etanşare, numită capul pistonului, şi zona de ghidare,, numită corpul sau trunchiul pistonului (uneori,, zona de ghidare se numeşte şi fustă sau manta).» în zona de etanşare sunt dispuşi segmenfi de-etanşare (segmenfi de compresiune), şi, la unele pistoane, segmenfi de ungere sau segmenfi ra-clori (v. sub Segment); în zona de ghidare, care e uzinată cu toleranfe strânse (cu un joc funcţional mai mic decât al capului pistonului), sun# 576 dispuşi, uneori, segmenfi de ungere (de ex. la motoare cu ardere internă). — -m— Pistoane autoghldate. 1) zonă de etanşare; 2) zonă de ghidare; 3) bulon; 4) siguranfă; 5) bielă. Din punctul de vedere al modului de realizare a etanşeităţii, se deosebesc: piston cu garnituri de etanşare, piston fără garnituri |jje etanşare, şi piston plonjor. î. Piston cu garnituri de etanşare [nopineHb c ynjioraHTejibHbiMH npoKJia/ţKaMH; piston â garnitures d'etancheitef Kolben mit Dichtungs-A 8 Pistoane cu garnituri de piele. f) corpul pistonului; 2) garnitură de piele; 3) tija pistonului. garnitur; piston with tightness packings; tomorito-gyiirus dugattyu]: Piston cu sau fără caneiuri pe suprafafa laterală, şi care e echipat, în serviciu, cu garnituri de etanşare. Garniturile de etanşare pot fi: segmenfi elastici, de metal (de ex. segmenfi de fonta), cari se folosesc la pistoane pentru motoare cu abur, pentru motoare cu ardere internă, etc.; garnituri de piele (v. fig. A‘"D), cari se folosesc la pistoane pentru pompe de apă rece, pompe de aer, etc.; garnituri de cânepă (v. fig. E), cari se folosesc la pistoane pentru 3; ■ ■ . ■■ \ m l ( "L Pistoane cu diferite garnituri de etanşare. E) piston cu garnituri de cânepă; F) piston cu garnituri de de lemn; J) corpul pistonului; 2) garnitură; 3) tija pistonului. pompe de apă rece sau caldă, pentru pompe de abur saturat şi cu temperatură joasă, etc.; garnituri de lemn (v. fig. F), cari se folosesc la pistoane pentru pompe cu joasă presiune. Pistonul cu segmenfi elastici e cel mai»răspândit. Segmenfii se confecţionează din fontă, din bronz, ofel căptuşit cu material antifric- w JCU I ( 1^1 11 ciuo 11 v» * fiune, etc.f şi se executa cu gro- ________________ ozl.ja n sime variabilă sau cu grosime uni- beră forma. Segmentul cu grosime variabilă (v. fig. G) are grosimea mai mică la extremităfile sale, Ia crestătură (rost), pentru a asigura o presiune aproape constantă de-a-lungul periferiei sale. Segmentul cu grosime uniformă e H .2 Segment elastic. tăfilor; — pozifia de lucru, în cilindru, aextre-mităfilor. Pistoane cu segmenfi cu resort. H) piston cu segment cu resort lamelar; 1) şi K) piston cu segment cu resort elicoidal; 1) corpul pistonului; 2) placă de strângere; 3) segment; 4) resort. 577 dublat de un resort de ofel, ejicoidal sau lamelar, plasat sub el, în canelura pistonului (v. fig. astfel, segmentul e apăsat cu o presiune aproape constantă pe suprafafa interioară a cilindrului, deoarece resortul e protejat de segment şi nu se degradează. Micşorarea etanşeităfii e datorită, în general, jocului de uzură dintre segment şi canelură (v. fig. L), provocat de mişcarea alternativă — eventual cu şocuri — a pistonului; când încape să se producă uzura, fluidul sub presiune scapă prin spatele segmentului, pe care îl apasă mai puternic pe suprafafa cilindrului, accentuând uzura. Pentru a evita pierderile de fluid sub presiune, se construesc uneori segmenfi cu arcuire laterală (v. fig. M) sau se dă o aten-fiune deosebită formei crestăturii segmenfilor (care reprezintă spafiul liber, variabil, dintre capetele segmentului). Crestătura poate avea diferite forme (v. fig. N---P) dintre cari se preferă crestătura oblică (v.fig. N), deoarece crestăturile cu forme complicate sunt costisitoare şi nu justifică sporui de etanşeitate, pierderea de fluid prin crestătură fiind de cca 2°/00. în serviciu, segmenfii * M 1 3 Tipuri de segmenfi. M) segment cu arcuire laterală; N) segment cu crestătură oblică; O) segment cu spin; P) segment cu plăcufă; 1) segment; 2}'spin de imobilizare; 3) plăcufă; 4) şurub de strângere. se rotesc în canelură — în jurul axei pistonului — şi ajung să aibă crestăturile în^Jinie, formând astfel un canal de scurgere a fluidului sub presiune; da aceea, segmentul se imobilizează uneori cu un spin în canelură, sau se solidarizează, pe unul dintre capetele segmentului, o plăcufă (v. fig, P),-care împiedecă trecerea fluidului. La pistonul echipat cu segmenfi cu crestături oblice se aşază succesiv segmenfi cu unghiul de înclinare al crestăturii pozitiv şi negativ, cari, sub presiunea fluidului, se mişcă în sensuri contrare, Şi astfel nu se poate forma un canal de scurgere. L i Reprezentarea schematică a pierderilor de fluid sub presiune. 1) peretele cilindrului; 2) corpul pistonului; 3) segment» J) jocul de uzură. Săgefile indică orientarea circuitului fluid. Pistoanele cu garnituri de etanşare se împart în pistoane cu bielă şi în pistoane cu tijă. i. Pîston cu bielă [inaTyHHbiii nopuieHb; piston â bielle; Pleuelstangenkolben; connecting rod piston; hajtorudas dugattyu]: Piston a cărui suprafafă laterală serveşte atât la etanşarea spaţiului cu fluid sub presiune din cilindru, cât şi la ghidarea sa în cilindru. Acest piston are un cap cu cane- A Piston cu fundul plat. J) corpul pistonului; 2) canelura segmentului; 3) gaura bulonului; 4) şanful slguranfei bulonului; 5) nervură de consolidare; 6) proeminenfă pentru centrare (care se retează după uzinarea pistonului). ! i r ^ Iuri pentru garniturile de etanşare (în general, segmenfi elastici), şi un corp care serveşte la ghidare (v.fig. A şi 8); aproximativ la jumătatea înăl- Piston cu deflector. I) corpul pistonului; 1') deflector; 2) canelura segmentului; 3) gaura bulonului; 4) şanful siguranfei bulonului. iimii sale, pistonul are o gaură transversală pentru bulonul care se articulează cu biela. Deoarece serveşte la etanşare şi la ghidare, raportul dintre lungimea pistonului (/) şi diametrul pistonului (d) se alege l/d= 1 •••1,5, adică mult mai mare decât la pistonul cu tijă; lungimea se determină astfel, încât presiunea pe suprafafa de contact cu cilindrul să nu depăşească 3 kg/cm2 (de obiceiu, se admit 1,25 ■ ■ • 1,5 kg/cm2). în general, acest piston se confecfionează din fontă sau din aliaj uşor, şi se foloseşte mai ales 37 578 a motoare cu ardere internă. în construcfiile de motoare de automobile, de motociclete sau de Pisfon elastic. I) corpul pistonului; 2) fantă de elasticitate; 3) bosaj; 4) g=>ura bulonului; 5) canslură pentru segmentul de compresiune canelură pentru segmentu raclor, cu orificii de colectare a uleiului;* 7) orificiu de c ■ I ecfare. avioane, se preferă pistoane uşoare, confecţionate din aliaj de aluminiu cu cupru, din aliaj eutectic aluminiu-siliciu, sau din aliaj de magneziu (v. iig. C şi D). Avantajele pistoanelor uşoare sunt: conducte termică mare;, greutate mică a pistonului şi a bielei (ca o consecinţă a reducerii greutăţii pistonului), şi deci suprafafă mică de frecare a palierului; sgomot slab, din cauza maselor mai mici în mişcare. Pistoanele de aliaj uşor au dilataţii mari, cari se pot înlătura prin înglobarea de straturi sau de inele de metale cu dilataţie termică mică. Sin. Piston cu fustă. 1. Pisfon CU tija [CTGp- Piston cu inele de metale 5KH6BOH IIOpiIIGHb ; piston cu dilatafie termică mică. plein; Scheibenkolben; disk /) corpul pistonului; pisfon, solid piston; târcsâs 2) canelura segmentului; dugattyu, rudas dugattyu]: 3) bosaj; 4) gaura bulo-Piston a cărui suprafafă la- nului; 5) inel de metal terală serveşte la efanşarea cu dilatafie termică mică. spafiului cu fluid sub presiune al cilindrului, şi care e ghidat de o tijă cu care e solidarizat. Poate fi cu simplu efect sau cu dublu efect. Fig. A reprezintă un piston cu dublu efect, asimetric, penfru un motor cu abur supraîncălzit, de locomotivă; tija e înşurubată şi apoi şurubul e nituit, pentru a împt'edeca desfacerea piulifei în serviciu. Fig. 8 reprezintă un piston cu dublu efect, simetric (dintre aceste pistoane, unele au fefe paralele, iar altele au fefe convexe); aeest piston este de fontă, gol în interior, găurile (4) fiind obturate cu dopuri de bronz, înşurubate. în general, pistonul se confecfionează dintr'un ma- terial metalic, cum sunt fonta, ofelul, aliajele uşoare (de ex. aliajul de aluminiu). Etanşeitatea Piston de locomotivă. 1) piston; 2) tijă; 3) peretele cilindrului; 4) capacul cilindrului; 5) presgarnitură; 6) valvă de siguranfă; 7) racordul fevii indicatorului; 8) inel de strângere; 9) robinet de golire; fO) tija de acfionare a robinetului (9)./ se obfine prin segmenfi metalic* (de obiceiu de fontă) sau prin garnituri de piele, de cânepă, etc. — Segmenfii se montează pe piston, cu sau fără extensiune. La introducerea prin extensiune, segmentul se cască, pentru a trece peste capul pistonului; acest sistem se foloseşte la segmenfi subfiri, cu grosimea de maximum 0,04 D, unde D e diametrul cilindrului. La introducerea fără extensiune, pistonul e înzestrat cu o placă de strângere, care se demontează Piston cu tijă, simetric, corpul pistonului; 2) tija pistonului; 3) segmenfi; 4) gaură de scoatere a miezului. Pistoane cu segmenfi neelastici monfafi fără extensiune. C) pisfon cu segmenfi de ofel carbon; D) piston (de fontă) cu segnenfi de alamă; 1) corpul-pisfonului; 2) placă de strângere; 3) tija pistonului; 4) segment; 5) pat de material metalic moale, turnat. pentru a introduce segmenfii (v. fig. C, şi D); în cavitatea practicată pentru segmenfi se plasează 579 uneori un resort, sub segment (v. fig. G---K, sub Piston cu garnituri de etanşare). Sin. Piston-disc. i. Piston fără garnituri de etanşare [nopuieHb 6e3 ynjioTHHTeJibHbix npoKJiaAOK; piston sans gamifures d'etancheite; Kolben ohne Dichtungs-garnitur; piston without tightness packings; tomo-ritogyuru nelkuli-dugattyu]: Piston cu sau fără caneluri pe suprafafa laterală, şi care asigură, în serviciu, etanşeitatea, numai datorită unui jocfunc-fional foarte mic (v. fig.). E un piston lung, de fundul căruia e solidarizat dispozitivul de articulafie cu biela (de ex. o tijă cu ochiu). Uneori, pe suprafafa exterioară e practicată o canelură care serveşte la colectarea impurităţilor; la pistoanele cari comprimă gaze, se pot practica mai multe caneluri, realizându-se un labirint care se umple cu un lichid (de ex. cu uleiu). în canelura de colectare se poate introduce, eventual, un inel de piele (apăsat de un resort circular), când pistonul se uzează; la unele pistoane, capul acestora e înzestrat cu un piele. Pistonul fără garnituri de etanşare se confecfio- Plsfon fără garnlfură de etanşare. 1) corpul pistonului; 2) canelură de colectare a Impurităfilor; 3) inelul disc de de legătură cu biela; 4) şurubul de fixare a inelului; 5) şaibă. nează din bronz, din fontă, etc.; în general, are un diametru mic (de ex. mai mic decât 20 mm), pentru a micşora frecările. Se foloseşte |a pompe de incendiu |a pompa de injecfie pentru motoare Diesel, etc. 2. ~ plonjor [iiJiymKepHbiă nopmeHb; piston plongeur; Tauchkolben, Plunger, Plungerkolben; plunger piston, plunger; buvârdugattyu]: Piston cu suprafafa cilindrică netedă (fără cane- A luri), care are un diametru mai mic decât al cilindrului în care se mişcă, şi la care etanşeitatea e asigurată printr'o pres-garnitură fixată de cilindru (v. fig.). Se construesc pistoane' pline, cu diametrul mai mic decât 100 mm, şi pistoane goale în interior, cu diametrul mai mare; pistonul e articulat cu o bielă, prin ;vTjT'S^ pistoane plonjoare. AJxilindru cu piston plonjor, plin; B) piston plonjor, scobit; î)corpul intermediul unui bulon, pistonului; 2) tijă intermediară; 3) pană de îmbinare a tijei (2); 4) ochiul de articulafie cu biela; 5) pres-garnitură. Pistonul plonjor e folosit, în special, la Maşini generatoare, de exemplu la pompe; în timpul cursei de aspirafie se produce o depresiune pronunfată în cilindru, şi lichidul e aspirat, iar în timpul cursei de compresiune, lichidul e refulat într'un rezervor sau la punctele de consum. Fig. A reprezintă un cilindru cu piston’ plonjor, care are —- Ia capătul exterior — un ochiu pentru articulafie cu biela; etanşeitatea se obfine printr'o presgarnitură fixată, cu o flanşă, de cilindru. Fig, B reprezintă un piston plonjor gol în interior, pentru o pompă de alimentare cu funcfionare intermitentă; acest piston are o tijă (2) prin care se articulează cu biela, iar tija e îmbinată cu pistonul printr'o pană (3), care se scoate, când pompa trebue oprită. — Din punctul de vedere al formei exterioare a pistonului, se deosebesc: pistoane obişnuite, pistoane diferenfiale şi pistoane cu supapă. s. Piston cu supapă [KJianaHHbiH nopmeHb; piston â clapet, piston aspirant; Saugkolben, Ventil-kolben; valve piston; szivo dugattyu, szele- ^ 1 gtj» i. înzestrat cu o supapă care obturează un orificiu practicat în fundul pistonului. Supapa se deschide când presiunea exercitată pe plston cu supapă, fundul pistonului de- 0 corpul pistonului; 2) garnitură păşeşte O limită ad- flexibilă a supapei; 3) gaura tijei misă, sau când pisto- pistonului, nul ajunge într'o anumită pozifie. Se foloseşte, de obiceiu, Ia pompe. 4. ~ diferenfial [AH$(|)epeHiţHajibHbiH nopmeHb; piston â differentiel; Differentialkolben; double diameter piston, differential piston; diffe-renciâlis dugattyu]: Piston a cărui suprafafă laterală are forma unui ansamblu etajat de cilindri circulari drepfi, cu diametri diferifi (v. fig. sub Pompă diferenţială). în general, pistonul diferenfial e echipat cu segmenfi elastici, şi poate fi asamblat cu o bielă sau cu o tijă. Se foloseşte la compresoare diferenfiale (cu două etaje de presiune), Ia pompe diferenfiale, Ia motoare în doi timpi (la cari pistonul serveşte atât ca piston motor, cât şi ca piston al pompei de baleiaj), etc. 5. ~ obişnuit [odbiKHOBeHHbiH nopmeHb; piston usuel; gewohnlicher Kolben; usual piston; kozonseges dugattyu]: Piston a cărui suprafafă laterală are forma unui cilindru circular drept. Acest piston se construeşte cu sau fără garnituri de etanşare, şi poate fi asamblat cu o bielă sau cu o tijă. Se foloseşte la motoare cu abur, la motoare cu ardere internă, Ia compresoare, pompe, etc. — Exemple de pistoane folosite în scopuri speciale: e. Piston compensator [KOMneHcaiţHOHHbiH nopmeHb; piston compensateur; Kompensator-kolben; compensator piston; nyomâskiegyenlito dugattyu]. Mş.-term.: Piston folosit la turbine cu reacfiune, pentru a compensa împingerea axială provocată de detenta aburului în fiecare dintre etajele acesteia. La o turbină cu mai multe etaje, se solidarizează pe arborele turbinei atâtea pistoane compensatoare, câte etaje are turbina, diametrul fiecărui piston fiind egal cu diametrul paletelor etajului respectiv al rotorului turbinei; spafiul dintre două pistoane de diametri diferifi comunică cu 37* 580 spafiul dintre etajele corespunzătoare ale turbinei (v. fig.)» astfel încât forfa axială, produsa de diferenfa dintre presiunea dela intrarea şi cea dela ieşirea dintr'un etaj al turbinei, este compensată o tijă grea tubulară, poate fi introdus şi extras prin fevile de extracfie, cu ajutorul unui cablu. Valva permite, prin deschiderea ei la coborîrea pistonului, trecerea lichidului din fevile de extracfie, dea- Plsfoanele compensatoare ale unei turbine cu abur. / pistoane compensatoare; 4) şl 5) canale de legătură; 6) intrarea aburului în cilindru; 7) by-pass; 8) ieşirea aburului (spre condensator); 9) labirint; 10) paliere; 11) pompă de uleiu, cu rezervor de aer; 12) 'conductă de întoarcere a uleiului în rezervor. de forfa produsă de presiunşa aburului care iese din etajul turbinei, şi care se exercită asupra suprafefei inelare a pistonului, aburul trecând prin canalele de legătură. i. Piston de pistonare [cBa6 ajih TapTaHHe CKaJKHH; piston pour pistonnage; Erdolforder- / II Pistoane de pistonare. 1) pisfon de tip culisant: a) deschis; b) închis; I) sabot; 2) taler inferior; 3) taler superior; 4) garnitură de cauciuc; 5) tijă; 6) manşon de strângere; 7) filet penfru legătură Ia tija grea; II) pisfon de tipul cu colivie: 1) valvă cu bilă; 2) tija pistonului; 3) taler de sprijin; 4) garnitură de cauciuc; 5) schelet de sârmă (colivie) care împiedecă restrângerea garniturii; 6) coloana de tubaj a sondei. kolben;swab; szâllito dugattyu]. Expl. pefr.: Piston j cauciuc rezişti supra pistonului. La ridicarea acestuia, valva se închide, şi lichidul trecut deasupra este refulat în sus. 2. ~ de pompă de adâncime [rJiy60K0Ha-COCHbl nJiymKep; piston de pompe de pro-fondeur â tiges; Stangentief-pumpenko|ben;deepwel| pump plunger; melyszivattyu-dugaty-tyu]. Mş.: Piston de diametru mic (uzual, 28**-44mm) şi cu lungime mare (120- • • 150 mm), pentru pompe de adâncime. Pentru adâncimi mari, etanşarea pistonului este asigurată excluziv prin prelucrarea îngrijită şi exactă a fefei cilindrice de contact, care nu trebue să lase, în mod normal, un joc mai mare decât 40"*70 fi. Prezenfa nisipului în lichidul pompat impune o prelucrare şi mai exactă, o tratare termică sau chimică a materialului în vederea obţinerii unei mari durităţi superficiale (cementare, nitrurare, etc.), şi amenajarea de canale circulare cari, în caz de creştere a jocului prin eroziune, asigură o etanşare prin efectul de labirint (v.). în acelaşi scop se folosesc forme speciale de piston (v. sub Pompă de adâncime pentru extracfia ţiţeiului), în cazul adâncimilor şi al presiunilor mici se folosesc (rar) pistoane mai scurte, cu garni-turi-cupă de piele sau de nt la acţiunea corozivă a lichidului Piston pentru pompă de adâncime. 1) filet de legătură Ia prăjini; 2) râzător de nisip; 3) canale circulare; 4) colivia valvei cu bilă; 5) inelul supapei cu bilă (scaunul; 6) bucea de fixare. de formă specială (v. fig.), şi care, atârnat de | de extras şi cu inserţii de pânză. 581 . !. Pisfon de ridicare [noAbeMHbiH nopmeHb; piston de levage; Hebekolben, Hubkolben; lifting piston; emelo dugattyu]. Tehn.: Piston care ridică o sarcină, direct sau prin intermediul unei platforme montate pe capul lui. 2. ~ liber [miymKep J1H(Î)T; piston libre; Freikolben; free piston, plunger lift; buvârfelvono]. Expl. pefr.: Dispozitiv pentru extracfia lichidelor din sonde adânci, în cari presiunea de fund este relativ înaltă, dar insuficientă pentru asigurarea unei erupfii naturale (v. şi sub Extracfie de fiteiu). E format dintr'un piston tubular care se deplasează prin fevile de extracfie între gura sondei şi o piesă amortisoare, situată relativ aproape de capătul inferior al fevilor de extracfie. La cursa ascendentă, pistonul obturat de o supapă care închide comunicata dintre fefele sale, ridică o coloană de lichid de câteva zeci sau sute de metri înălfime. în cursa ascendentă, pistonul liber este împins pe fafa inferioară, de presiunea gazelor. La gura sondei, lichidul este evacuat, pistonul liber intră într'un tub cu diametrul mai mare decât al său, şi se stabileşte comunicafia între fluidele cari apasă pe cele două fete ale pistonului; prin aceasta, supapa nu mai este apăsată de jos în sus, de presiunea gazelor, şi cade, stabilind, prin interiorul pistonului, comunicafia între cele două fefe ale acestuia. Pistonul, care nu mai este sus-finut de apăsarea gazelor, cade liber prin gazele din fevi, şi apoi prin lichidul acumulat la partea inferioară a acestora. Când pistonul se reazemă pe amortisor, supapa se închide şi, prin acumulare de gaze sub pisfon, se produce o presiune care îl ridică prin fevi, împreună cu lichidul rămas deasupra lui |a închiderea supapei, şi ciclul reîncepe. s. Pistonare [cBaânpoBaHHe; pistonnage; Kol-benforderung; swabbing; dugattyus szâllitâs]. Expl. pefr.: Operafiune de extracţie a fifeiului din sonde, cu ajutorul unui pisfon de pistonare (v.) sau al unui piston liber (v.). V. şi sub Extracfie de fifeiu prin pistonaj. 4. Pil: Sin. Cuptor Pitts (v.). 5. Pifagora, teorema lui ~ [TeopeMa IlHTa-ropbi; theoreme de P.; P. Lehrsatz; P.'s theorem; P. tetele]. Geom..* Pătratul ipotenuzei unui triunghiu dreptunghiu este egal cu suma pătratelor catetelor triunghiului (în Geometria euclidiană). 6. Pîtch, circular Tehn.: Pasul circular (v. sub Dinfării, pasul ~), exprimat în foii. Se foloseşte (cu simbolul CP) în fările în cari folul este folosit ca unitate de măsură a lungimii. 7. diametral Sin. Pas diametral (v.). 8. Pifof, tub ~ [Tpy6Kâ ţlnfOTa; tube de P.; P. Rohre, P. Staurohre; P. 's tube; P. cso]. Fiz.: Instrument pentru măsurarea presiunii dinamice, Şi deci a vitesei în interiorul unui fluid în mişcare, compus dintr'un dispozitiv de măsură a presiunii statice a fluidului într'un punct în care vitesa acestuia este anulată prin obstacolul constituit de tubul Pitot. Presiunea statică a fluidului neperturbat, care trebue scăzută din presiunea statică a fluidului cu vitesa anulată, pentru a se obfine presiunea dinamică, este dată fie de înăl- fimea nivelului fluidului deasupra orificiului cufundat al tubului, fie de un manometru. Dacă p0 este presiunea statică a fluidului neperturbat, Vq vitesa sa şi pt presiunea în dreptul obstacolului format de tubul Pitot, din ecuafia lui Bernoulli, p ciP‘ aplicată fluidului, rezultă pi — p0-\—^*(p fiind den- ■ţy p ijj% sitatea fluidului) sau — = — + —!- (e fiind acce- ,...........................Y Y 2 g lerafia gravitafiei, iar ţ greutatea specifică a fluidului), unde e presiunea dinamică de măsu- rat. Se foloseşte, fie un tub Pitot, simplu, alcătuit dintr'un tub cotit, cu unul dintre braţe aşezat în direcfia curgerii fiuiduiui şi în sens opus ei (v.fig. a), —- j p, T * 1 f ,Po V0Z : 7 lv : y Principiul tubului Pilot. fie un tub Pitot diferenţial (v. fig. b). în primul caz, folosit de exemplu penfru lichide, presiunea dina- iică ~- este dată de înălfimea coloanei de lichid din ramura perpendiculară pe direcfia de curgere, deasupra nivelului liber al lichidului. în cazul al doilea, presiunea statică p0 este dată de una dintre ramurile unui manometru în U, montat pe conducta de curgere a fluidului, tubul Pitot propriu zis fiind realizat de continuarea cotită a celeilalte ramuri a manometrului; presiunea dinamică este dată de diferenfa de nivel a lichidului manometric în cele două ramuri (v. fig. b). 9. PiffSr cuptor Sin. Cuptor adânc. V. Cuptor Pitts. 10. Pifură [KpaCKa; pe in ture; Farbe;paint; feste k]. Nav.: Vopsea folosită pentru piturare. (Termen marinăresc). 11. Pifurare [oKpamHBatme cyAHa; peinturage; Anstreichen;painting; befestes]. Nav.: Operafiunea de vopsire a corpului unei nave. Se execută după curăţire (adică după raşchetare şi ciocănire), prin aplicarea unor straturi de vopsea anticorozivă, peste cari se aplică straturi de vopsea antivege-tativă. (Termen marinăresc). 12. Piuă. Ind. făr.: Vas de lemn sau de metal, cu perefii şi cu fundul gros, în care se mărun-fesc corpuri solide prin lovire cu pisălogul. îs. Piuă [ApodHJlKa; huche; Pochtrog, Pochlade; pounding trough, sfamping trough, mortar, battery-box; zuzokopu, zuzofekno]. Prep. m/n.: Partea şteampului în care se sdrobeşte minereul. Se construeşte, în general, dintr'un bloc de fontă, pe fundul căruia se aşază talpa pe care sag'efile 582 şteampuluffărâmă minereul. Penfru evitarea uzurii, piua are plăci de protecfiune laterale. Când este construită în vederea amalgamării, peretele din spate şi cel din fafă sunt echipafi cu plăci de amalgamare. în partea anterioară, piua are o sită care împiedecă eliminarea granulelor insuficient sdrobite. i. Piuă [BâJiHJibHaH MaiiMHa; machine â fouler, fouieuse, foulon; Walke, Walkmaschine; fulling mill, fulling machine, milling machine; kallogep]. Ind. text.: Maşină folosită pentru îndesarea, ciocă-nirea, presarea şi frecarea, într'un mediu umed şi cald, acid sau bazic, a ţesăturilor de lână, pentru a le face mai compacte. Se deosebesc: piue cu ciocane, în cari materialul textil stă îngrămădit, şi piue cu cilindri, în cari materialul textil circulă în formă de bandă fără fine. Piua cu ciocane se foloseşte mai mult în industria fărănească şi se aseamănă cu maşina de spălat (v.) cu ciocane. Ea cuprinde: corfe laterale, o covată de lemn, în care se toarnă, din când în când, apă caldă amestecată cu solufia de săpun şi de sodă calcinată, pentru a întrefine un mediu umed, cald şi alcalin; ciocane de lemn (maiuri, piluge), acţionate de un arbore cu manivelă sau de un sistem hidraulic care le ridică şi Ie lasă să cadă peste materialul textil care se găseşte în covată; o gură de alimentare şi un orificiu de evacuare. în piuă, ciocanele izbesc în material ca într'o pernă şi-l întorc continuu, ceea ce face ca solzii să se deschidă, iar fibrele să se încâlcească. Piuă cu cilindri, normală. 1) covată; 2) fesătură; 3) tobă (cilindru rotitor); 4) rolă (ruletă); 5) şi 9) sisteme de pârghii; 6) şi 10) greutăfl; 7) canal de îndesare; 8) capac mobil; 11) lineal de întindere şi de conducere; I2)grătar; Î3) cilindrude conducere; 14) rigolă; /5)|eavă deabur; f6)construcfie pentru evacuarea apei stoarse; î7)cilindri de orientare; 18) roată de curea. Piua cu cilindri, normală (v. fig.), cuprinde o covată (t) de scânduri legate cu cercuri metalice, sau o covată de metal, în care circulă fesătură (2), cusută tubular (în capete); o tobă sau un cilindru ro-fitor (400 rot/min) de lemn (3) şi o rolă sau ruletă (4), situată deasupra acestuia, acfionate prin transmisiune dela roata de curea (18), între cilindru şi rolă, fesătură circulă ca o singură bandă sau în mai multe benzi deodată); un sistem de pârghii (5), echipate cu nişte greutăfi (6), cu cari se poate regla presiunea rolei asupra tesăturii; un canal de îndesare, de lemn (7), cu un capac mobil (8), care exercită o acfiune de frecare în lungimea ţesăturii, şi care se poate regla cu ajutorul unor pârghii (9), echipate cu greutăfi (10); un lineal de întindere şi de conducere (11), dela care fesă-turile intră printre grilele unui grătar (12) şi circulă în paralel, fără să se suprapună, fără să se încurce şi fără să se înnoade; un cilindru de conducere (13), peste care pot trece, deodată, până la 16 benzi de fesătură; o rigolă (14), care e aşezată înaintea canalului de îndesare (7); o feavă (15), prin care fesătură primeşte abur în timpul căderii ei din canalul de îndesare, pe perefii covatei; o construcfie (16) care are un/orificiu pentru evacuarea lichidului murdar, stors din fesătură cu ajutorul cilindrului şi al rolei; doi cilindri de orientare verticali (17), cari se rotesc prin fricfiune, şi cari limi-t ează spajiul de circulafie al benzilor de fesătură; o uşă pentru introducerea materialului, care stă închisă sau deschisă în timpul lucrului, după cum a tmosfera din maşină va trebui încălzită sau răcită. Ţesătura circulă continuu, cu o vitesă de două ori mai mare decât vitesa de circulafie întrfo maşină de spălat, până când „intrarea" (contracfiunea) ei în lăţime atinge limitele prescrise. Se mai folosesc următoarele tipuri de piue cu cilindri: piua medială, care este mai uşâară decât piua normală; piua simplă, care e uşor de acfionat; piua în miniatură, care serveşte penfru cercetări asupra mostrelor; piua universală, care este echipată cu toate organele active şi pasive; piua radicală, la care axul rolelor este vertical; cea maximală sau cu acfiune grea, care se aplică la piuarea stofelor grele; cea dublă sau în tandem, cu două perechi de cilindri; ceacu*serii multiple de role. 2. Piuare [BaJiHHHe; foulage;*Walken; fulling; kallo]. Ind*. text.: Trecerea fesăturilor îmbibate cu o solufie neutră de săpun, timp de câteva ore, într'o piuă, pentru a obfine o grosime mai mare, densificare, ascunderea defectelor de fesut, egalizare şi frăgezime. Odată cu densificarea se produce şi o închidere a spaf ii lor dintre fire, iar fesătură intră, în lungin^e, cu 5 ■ ■ -20% şif în lăfime, cu 25*■■40%, îşi măreşte rezistenfă, şi pierde o parte din fibrele scurte şi din impurităti. 3. Piuliţă [cTyima; mortier; Morser; mortar; mozsâr]. Gen.: Piuă mică, folosită în gospodărie pentru pulverizat sare, zahăr, etc. 4. Piulifa [raHKa; ecrou; Mutter; (screw)nut; csavaranya, anya], Tehn.: Piesă de material metalic (de ex. de ofel, fontă maleabilă, alamă, etc.) sau nemetalic (de ex. de lemn, ebonită, etc.) care are o gaură cu filet, astfel încât se poate înşuruba cu o tijă filetată a unei piese oarecare (de ex. şurub, bulon, ax filetat, etc.). Filetarea piu-lifelor se poate executa: direct (fără operafiuni 583 de prelucrare, de ex. prin turnare), sau prin aşchiere ?(de ex. prin strunjire),(v. sub Filetare). După felul materialului, forma piuliţelor, aspectul suprafefelor şi precizia dimensiunilor, acestea se confecfioneaza, fie prin aşchiere (de ex. din material tn bare), fie prin turnare, forjare sau ştanfare, urmate de prelucrarea ulterioară a găurii filetate şi, eventual, a celorlalte fefe. — După caracteristicele filetului, se deosebesc: piulife cu filet metric şi piulife cu filet în ţoii (Whitworth). — După mărimea pasului filetului (corespunzător unui anumit diametru), se deosebesc: piuliţe cu filet fin (v. Filet fin), piuliţe cu filet normal (v. Filet normal), piuliţe cu filet special (v. Filet special). — După sensul de rotire al piuliţelor în timpul înşurubării, acestea sunt piuliţe cu filet dreapta (v. Filet dreapta) şi piuliţe cu filet stânga (v. Filet stânga). — După numărul de începuturi ale filetelor, se deosebesc: piuliţe cu ■filet simplu (v. Filet simplu) şi piuliţe cu filet multiplu (v. Filet multiplu). — După forma geometrică a profilului filetului, sedeosebesc:piu|iţecu filet triunghiular (v. Filet triunghiular), piuliţe cu filet dreptunghiular (v. Filet dreptunghiular), piuliţe cu filet trapezoidal (v. Filet trapezoidal), piuliţe cu filet în ferestrău (v. Filet în ferestrău), piuliţe cu filet rotund (v. Filet rotund). — După locul unde sunt folosite, piulijele pot fi: piulife pentru şuruburi, piulife pentru racorduri olandeze, piulife pentru fevi, piuliţe pentru armaturi de incendiu, etc. Sin. Mutelcă, Mutarcă. — După funcţiunea pe care o îndeplinesc, se deosebesc: piuliţă de mişcare şi piuliţă de fixare. 1. Piulifăde mişcare [jţBHîKymaH rafina; ecrou de mouvemenl; Bewegungsmutfer; movement nuf; mozgâsâtviteli csavaranya]: Piulifâ care, împreună cu tija filetată cu care se înşurubează (de ex. tija file-fată a unui şurub, a unui arbore, etc.), constitue un mecanism cu ajutorul căruia se poate obţine o transformare a mişcării de rotaţie în mişcare rectilinie. Astfel, dacă tija filetată are o mişcare de rotafie, fără a se putea deplasa însă în lungul axei sale, piuliţa execută o mişcare de translaţie . mtr'un sens sau în altul, după cum rotirea tijei se face spre dreapta sau spre stânga. Pe acest principiu este realizată deplasarea cărucioarelor la strungul a meselor de lucru la maşinile de “frezat, etc. Dacă, din contra, piuliţa se roteşte fără a putea efectua o mişcare de translaţie, tija filetată se deplasează de-a-lungul axei sale, într'un sens sau în altul, în funcţiune de sensul de rotaţie al piuliţei. Astfel dejaiuijfe se folosesc la mecanismele penfru deplasarea lentilelor unui binoclu în lungul axei acestuia, la deplasarea fălcilor unei chei franceze, etc. în cazul când piuliţa este blocată complet, tija filetată execută, pe lângă o mişcare de rotaţie, şi una de translaţie. Pe acest principiu funcţionează presele cu şurub, cricurile cu şurub, etc. Piuliţele de mişcare au forme diferite, acestea variind cu funcţiunea şi cu modul de asamblare •al organului pe care-1 antrenează în mişcare. Sin. ‘Piuliţa de transport. — Exemple: 2. ~ de ambreiere. V. Piuliţă de cuplare. 3. ~ de cuplare [coeAHHHiomaH rafina; ecrou embrayable sur Ia vis-mere; Muiterschlofj; clasp nut; koto csavaranya]: Piuliţă de transport, compusă din două bucăţi, cari sunt în contact de-a-lungul unui plan diametral şi crai se pot strânge sau se pot desface de pe arborele conducător al unei maşini-unelte, cu ajutorul unei manete. La strung, de exemplu, ea este montată în cutia căruciorului; prin cuplarea cu* arborele conducător, se imprimă căruciorului, şi deci uneltei de aşchiere, o mişcare de avans într'un sens sau în altul, după cum sensul de rotaţie al arborelui este la dreapta sau Ia stânga. Sin. Piuliţă de ambreiere. 4. Piulifă de,fixare [3aKperorrejibHaH rafina; ecrou de fixation; Befestigungsmutter; fixing nut, fasfening nut; beâllito csavaranya, rogzifo csavaranya]: Piuliţă folosită la asamblarea demontabilă, cu joc sau fără joc, a două sau a mai multor piese ale unui sistem tehnic, prin înşurubarea cu o piesă filetată, care este, în general, un şurub. Filetarea acestor piuliţe (v. sub Filetare) se execută, fie manual, cu ajutorul tarozilor de mână, fie mecanizat, la strunguri, la maşini de filetat, sau la maşini de frezat filet, cu ajutorul cuţitelor (de ex. 2 3 Piulife de fixare. 1) piulifă hexagonală, normală; 2) piulifă hexagonală, înaltă; 3) piulifă hexagonală, plată; 4) şi 5) piulife crenelate; 6) piulifă înfundată (cu fund bombat); 7) piulifă o'andeză; 8) piulifă pentru clemele concentrice pentru conexiuni în instalafiile electrice; 9) piulifă pătrată; 10) piulifă rotundă, cu găuri laterale; 11) piulifă rotundă, cu găuri frontale; 12) piulifă rotundă, crestată; 13) piulifă-flufure; î4) piulifă cu :jnel; î5) piulifă canelată; 16) piulifă cu urechi; 17) şl t8) piulife zlmfuite. dinte de filetat, pieptene drept sau piepfene-disc, etc.), al tarozilor de maşină (cu coadă dreaptă sau 584 curbată), al capetelor de filetat, al frezelor de filetat, etc. — Strângerea sau desfacerea piuliţelor se face, de obiceiu, cu ajutorul cheilor fixe sau reglabile (v. sub Cheie) şi, uneori, cu mâna (de ex. piujifele-fluture, piuliţele zimfuite, etc.). Pentru evitarea deşurubării treptate a piuliţelor supuse unor vibrafii provocate de şocuri sau de trepidafii (de ex. piuliţele dela motoarele de avion, dela ramele locomotivelor, etct), acestea se blochează cu ajutorul unor contrapiulife (v.)f ai unor cuie spintecate (v.), inele-resorturi (v.), plăci de siguranţă, etc. Piuliţele de fixare sunt, în general, standardizate. După aspectul suprafeţelor şi după toleranţele de fabricare (clasa de precizie şi ajustajul), piuliţele pot fi: brute, semibrute, semiprelucrate şi prelucrate. — Din punctul de vedere al modului de fixare, se deosebesc: piuliţe obişnuite şi piuliţe de racord. î. Piuliţă de racord [coeflHHHTejibHan rafiKa; ecrou de raccord, ecrou hexagonal creux; CJber-wurfmutter; connection nut; hollandi csavaranya]: Piuliţă a cărei gaură are un prag (gaura fundului piuliţei, care formează pragul, nu e filetată), pe care se sprijine o piesă a ansamblului cu care ea se înşurubează (de ex. pe prag se poafe sprijini niplul unei ţevi). Fundul poate fi plat şi perpendicular pe axa piuliţei (v. fig. 7 sub Piuliţă de fixare), în care caz piulifa se numeşte şi piuliţă olandeză (de ex. piuliţele pentru racordurile olandeze), sau conic (v. fig. 8 sub Piuliţă de fixare), cum sunt piulifele dela clemele concentrice pentru conexiuni în instalafiile electrice. în electrotehnică, de obiceiu, piulifa de racord se numeşte piulifă de conexiune. 2. ~ obişnuită [oâbiKHOBeHHan rafiKa; ecrou commun; gewohnliche Schraubenmutter; usual screw-nut; kozonseges csavaranya]: Piulifă de fixare, care se poate înşuruba cu un şurub obişnuit. Această piulifă poate avea forme diferite, de exemplu hexagonală, pătrată, rotundă. — Din punctul de vedere al formei, se deosebesc: piulife hexagonale, piulife pătrate şi piulife rotunde. 3. Piuliţă hexagonală [inecTHrpaHHan raHKa; ecrou â six pans, ecrou hexagonal; Sechskant-mutfer; hexagonal nut; hatlapu csavaranya]: Piulifă care are, de obiceiu, forma de prismă hexagonală. După funcfiunea pe care o îndeplinesc şi după modul de acfionare pentru rotirea pe şurub, piulifele hexagonale pot avea şi alte forme. Exemple: 4. ~ cu pălărie. V. Piulifă hexagonală înfundată. 5. ~ hexagonală crenelată [mecTHrpaHHan rafiKa C Bbipe3aMH; ecrou hexagonal crenele, ecrou hexagonal â entailles; Sechskantkronenmut-ter; castellated hexagonal nut; koronâs hatlapu csavaranya, hasifott hatlapu csavaranya]: Piulifă hexagonală, cu crestături pe fafa frontală superioară; prin acestea se trece un cuiu spintecat (şplint), care străbate prin şurub, spre a bloca mişcarea relativă dintre şurub şi piulifă (v.. fig. 4 şi 5 sub Piulifă de fixare). 6. ~ hexagonală, cu fund bombat. V. Piulifa hexagonală înfundată. 7. ~ hexagonală, cu fund găurit: Sin. Piulifă olandeză (v.). 8. ~ hexagonală, înaltă [BbiCOKaa uieCTH-rpaHHan raHKa; ecrou hexagonal haut; hohe Sechskanfmufter; hexagonal high nut; magas hat-lapu csavaranya]: Piulifă hexagonală, cu înălţime mai mare decât aceea a piuliţelor hexagonale normale. Se foloseşte, în general, când sunt necesare deşurubări foarte dese şi înşurubări cu strângere puternică a piuliţei (v. fig. 2 sub Piuliţă de fixare). Exemple: piuliţele pentru fixarea cuţitului în port-cuţitul strungului; piuliţele pentru şuruburi de fixare pe masa maşinilor, cu canale în T. 9. ~ hexagonală înfundată [mecTHrpaHHan KOJinaHKOBaH rafina; ecrou hexagonal â chapeau; Sechskanthutmutter; hexagonal*cap nut, hexagonal screw cap; kalapos hatlapu csavaranya]: Piuliţă cu fund bombat (v. fig. 6< sub Piuliţă de fixare), folosită de obiceiu la instalaţii cari conţin lich'de (de ex. preîncălzitorul âpei de alimentare a locomotivelor cu abur), pentru a evita scurgerile prin-spaţiile libere dintre suprafeţele filetate ale şurubului şi piulifei. Sin. Piulifa cu pălărie, Piulifă hexagonală, cu fund bombat. 10. ~ hexagonală, normală [HopMaJibHan mec-THrpaHHaa rafiKa; ecrou hexagonal normal; hexagonale Normalmufter; hexagonal normal nut;. normâlis hatlapu csavaranya]: Piuliţă hexagonală cu înălţimea de aproximativ 0,8 ori diametrul filetului (v. fig. 1 sub Piuliţă de fixare). 11. ~ hexagonală plată [njioCKan mecTHrpaH-Hafl rafiKa; ecrou hexagonal plat; flache Sechs-kantmutter; flat hexagonal nut; alacsony hatlapu* csavaranya]: Piulifă care are înălţimea egală sau mai mică decât jumătate din diametrul filetului (v. fig. 5" sub Piulifă de fixare); uneori se foloseşte ca piesă de asigurare a strângerii piulifei, în care caz se numeşte şi contrapiulifă. 12. ~ olandeză. V. sub Piulifă de racord. îs. Piuliţă pătrată [KBaflpaTHan rafiKa; ecrou? carre, ecrou â quatre pans; Vierkantmutter; square* nut; negylapu csavaranya]: Piulifă în formă de prismă cu patru fefe laterale (v. fig. 9 sub Piulifă de fixare). Se foloseşte, de obiceiu, la şuruburile penfru lemn, şi, uneori, ca piulifă de strângere a unor piese mici, în industria electrotehnică. 14. Piuliţă rotundă [KpyrJian rafiKa; ecrou rond* Rundmufter; circular nut; hengeres csavaranya].-Piulifă de obiceiu cilindrică, uneori conică, şi care, după locul de folosire şi după modul de înşurubare, are diferite forme şi dimensiuni (v. fig. sub Piulifă de fixare). Exemple: 15. ~ canelată [pH^JieHan Kpyrjian rafiKa; ecrou rond cannele; Nutenmutter; slotfed circular nut; hornyos csavaranya]: Piulifă rotundă (v. fig. 15 sub Piulifă de fixare), care are pe suprafafa laterală mai multe caneluri penfru înşurubarea sau de~ şurubarea ei cu ajutorul unei chei fixe cu dinte, sau mobile (v. 19, fig. 133 sub Cheie). Se foloseşte în construcfia maşinilor-unelte, a pompelor, etc. 585 1. Piuliţă-fluture. V. Piulifă rotundă, cu aripe. 2. ~ moletafă. V. Piulifă zimfuită. 3. ~ randalinată. V. Piulifă zimfuită. 4. ~ rotundă, crestată [na30Ban KpyrJian raHKa; ecrou fendu; Schlitzmutter; slotted nut; vâgoft csavaranya]: Piulifă rotundă (v.fig. 12 sub Piulifă de fixare), care are, pe una dintre fefele frontale, o crestătură în care se introduce vârful uneltei, pentru strângerea sau desfacerea ei. 5. ~ rotundă, cu aripe [KpbiJib^aTaH KpyrJian raHKa; ecrou rond â oreilles; runde Flugelmutter; circular thumb nut, circular fly nut, circular winged -nuf;szârnyas csavaranya]: Piulifă rotundă, cu două aripe diametrale (v. fig. 13 sub Piulifă de fixare), penfru înşurubarea sau deşurubarea ei cu mâna. Sin. Piulifă-fluture. e. ~ rotundă, cu găuri [raHKa c 6apaiHK0M; * ecrou rond â trous; runde Lochmutter; hole circular nut; furatos hengeres csavaranya]: Piulifă rotundă (v. fig. 10 şi 11 sub Piulifă de fixare), cu două sau cu mai multe găuri pe suprafafa laterală sau pe una dintre fefele frontale, pentru strângerea sau slăbirea ei cu ajutorul unei chei fixe cu dinte (v. Cheie cu dinte). 7. ~ rotundă, cu inel [KOJibiţeBafl KpyrJiaa raăKa; ecrou â bague; Ringmutter; ring nut; gyiiruhornyos csavaranya]: Piulifă rotundă, cu inel pe una dintre fefele frontale (v. fig. 14 sub Piulifă de fixare). 8. ~ rotundă, cu urechi [Kpyrjian raHKa C yniKaMH; ecrou rond â oreilles; runde Ohren-mutfer; circular ear nut; fules csavaranya]: Piulifă rotundă, cu două urechi diametrale pe suprafafa laterală (v. fig. 16 sub Piulifă de fixare). Urechile folosesc la strângerea sau la desfacerea piulifei cu mâna. 9. ~ zimfuită [Kpyrjiaa raHKa c HaKaTKOH; ecrou molete; Răndelmutter; knurled nut, milled nut; reces csavaranya]: Piulifă rotundă, zimfuită |a exterior (v.fig. 17 şi 18 sub Piulifă de fixare), penfru a fi uşor înşurubată sau deşurubată cu mâna. Piulifele " pmjuite, înalte sau plate, se folosesc de obiceiu în construcţia aparatelor de laborator. Sin. Piulifă moletată, Piulifă randalinată. 10. Piulifă de transport. V. Piulifă de mişcare. 11. Pivă: Sin. Piuă: (v.). _ 12. Pivnîfă [norpe6; cave; Keller; cellar, cave; pince], Cs., Arh.: încăpere sau grup de încăperi, izolate sau făcând parte dintr'o clădire, situate in întregime sub nivelul terenului, sau având tavanul situat la o înălfime mică deasupra terenului şi destinate depozitării unor ifjateriaje (lemne, cărbuni, etc.) sau alimente (zarzavaturi, vinuri, etc.). Perefii laterali sunt, de obiceiu, făcufi din zidărie de piatră sau de cărămidă, sau din beton; tavanul poate fi constituit dintr'o boltă sau dintr'un plan-Ş©u masiv; pardoseala poate fi făcută din pământ bătut, acoperit uneori cu un strat de nisip, de sgură sau de pietriş, sau poate fi pavată ori formată dintr'un strat de beton simplu sau armat, ^pivniţele construite în terenuri umede, pe-fefii şi pardoseala trebue să fie izolate, pentru a împiedeca infiltrarea apei. Izolarea poate fi interi- oară sau exterioară, şi se execută la fel ca pentru subsoluri (v. Izolarea subsolurilor). Sin. Başca, Beciu. îs. Pivot [CTepjKeHb; pivot; Spurzapfen, Stutz-zapfen; pivot; âllocsap, talpcsap]: Tehn.: Fus la care componenta mai mare a rezultantei forjelor de rezemare în palier este paralelă cu axa de rotafie. Pivotul e un corp geometric de revolufie, şi poate avea o formă cilindrică (v. fig. A), tronconică (v. fig. B), conică (v. fig. C), etc. Locaşul în care se montează e un palier de alunecare j sau de rostogolire; 1 ! f astfel, pivotul şi palie- I rui sunt eleme ntefe L-4—-unui cuplu cinematic, ABC între aceste elemente, Pivofi. contactul poate fi su- Aj pivot ciiinc|ric; b) pivot tron-perficial sau aproape conic; c) pivo) conlc. punctual. Mişcarea relativă dintre pivot şi palier este, după caz, o mişcare de rotafie sau de oscilafie. Pivotul e supus la solicitări longitudinale, având de suportat, în multe cazuri, şi solicitări transversale; pivotul se numeşte axial, dacă rezultanta solicitărilor are direcfia axei sale, sau axial-radial, dacă direcfia rezultantei solicitărilor formează cu axa sa un unghiu mai mic decât 45°* La pivofii montafi în paliere de alunecare se produce, în capul pivotului, o frecare de pivotare (v.), iar pe suprafafa laterală a pivotului (în special la pivofi axiali-radiali), o frecare de alunecare'(v); la pivofii montafi în paliere de rostogolire (cu rulmenfi) se produce, între corpurile rulante, o frecare de rostogolire (v.). — Pivotul trebue să fie astfel calculat, încât să reziste solicitărilor, să nu fie supus la presiuni mai mari decât presiunea admisibilă (pe suprafafa de contact cu palierul), şi să nu se încălzească excesiv (din cauza frecărilor), în general, raportul dintre lungimea (/) şi diametrul (d) al unui pivot se alege //d=1*-*1,5. Pivotul poate fi monobloc cu arborele, sau o piesă separată, solidarizată cu arborele printr'o îmbinare demontabilă. — Din punctul de vedere al direcţiei rezultantei solicitărilor, se deosebesc: pivot axial şi pivot axial-radial. i4. Pivot axial [ynopHbiH CTep>KeHb; pivot axial; achsrechter Zapfen; axial pivot; axiâlis âllocsap]: Pivot supus numai la solicitări longitudinale, şi a cărui suprafafă laterală serveşte numai ca ghidaj. Capul pivotului poate fi plat, tronconic, etc., şi constitue suprafafa de sprijin, care suportă solicitările în direcfia axei pivotului; la pivofii cu cap profilat, capul serveşte şi ca ghidaj. Se montează în paliere de alunecare sau de rostogolire (cu rulmenfi axiali, cu bile, sau cu role). îs. ~ axial-radial [paAHajibHO-ynopHbift CTepîKeHb; pivot axial-radial;achsrechter-radia-Ier Zapfen; axial-radial pivot; axiâlis-radiâlis âllocsap]: Pivot supus la solicitări longitudinale şi transversale. Capul pivotului (în general plat) suportă solicitările longitudinale, iar suprafafa laterală, solicitările transversale; la acest pivot, 586 Pivofi cilindrici. A) pivot plin; B) pivof lne!ar (scobit). solicitările longitudinale sunt cele mai mari. Se montează în paliere de alunecare sau de rostogolire (cu rulmenţi axiali sau axiali-radiali, cu bile sau cu role). — Din punctul de vedere al formei pivotului, se deosebesc: pivot cilindric, pivot conic, pivot cu cap profilat, pivot gulerat. î. Pivot cilindric [iţHJlHHflpHHeCKHH CTep-TKeHb; pivot cylindrique; zylindrischer Zapfen; cylindrical pivot; hengeres âllocsap]: Pivot cu suprafaţa laterală cilindrică şi cu capul plat. Suprafaţa plată a capului pivotului suportă solicitările longitudinale, iar suprafaţa laterală serveşte ca ghidaj (la pivof ii axiali) sau poate suporta solicitări transversale (la pivof ii axiali-radiali). Sjs construesc pivoţi plini (v. fig. A), şi pivofi inelari (v. fig. 8). — Pivotul plin se foloseşte mai ales la solicitări axiale mici, deoarece (din cauza vitesei tangenţiale mai mari), pivofîi se uzează mai repede în zona marginală decât la centru, iar în zona centrală din capul pivotului, unde presiunea e mai mare, ungerea devine nesatisfăcătoare. Acest desavantaj se înlătură la pivotul vertical, prin montarea acestuia pe o pastilă (lentilă) de ofel durcisat sau de bronz, perforată ]a mijloc, care are şanfuri de ungere — circulare sau radiale — pe suprafafa de contact cu pivotul (v. fig. C şi D); pastila nu se roteşte cu pivotul, dar îi permite mici înclinări fafă de axa inifială de rotafie, deoarece are o suprafafă convexă de contact cu palierul. Pivofii plini, cu turafie înaltă, se montează în paliere cu rujmenfi axiali, cu bile sau cu role. — Pivotul inelar (scobit) prezintă avantajul că permite introducerea lubrifiantului prin golul central interior (scobitură), acest lubrifiant fiind apoi expulsat printre suprafefele de frecare pe cari le unge. Presiunea pe suprafafa de contact a pivotului (p) nu trebue să depăşească presiunea admisibilă (pa)’t aceasta se alege astfel, încât să nu se producă expulsarea uleiului, ceea ce înseamnă că implicit satisface şi condifiunea de rezistenfă, deoarece pr>pai unde pr e presiunea determinată de rezis'enfa materialului (în general, se alege pa = 0,3■••0,6 kg/mm2). Ca verificare, la pîvofii Pivot vertical. C) pivot cu pastilă, cu şanfuri circulare; D) pivot cu pastila, cu şanţuri radiale; J) pivot; 2) pastilă; 3) canal de ungere {gaura axialâa pastile ij; 4) şanî de ungere; 5) suprafafa de contact dintre pivof şi pastilă. B) pivot cu cap convex. montafi în paliere de alunecare se face un calcul de încălzire, cu relafia ţpv, unde Xţ e lucrul mecanic de frecare, raportat la unitatea de secfiune şi |a unitatea de timp, / e coeficientul de frecare, iar v e vitesa tangenfială; de obiceiu, în construcţia] de maşini se ia _^=0,2* ••0,4 kgm/mm2s. 2. ~ conic [KOHHHeCKHH CTepîKeHb; pivot conique; konischer Zapfen; conica! pivot; kupos âllocsap]: Pivot cu suprafafa laterală conică, şi care are un contact punctual cu palierul în care se sprijine. Pivotul conic se foloseşte la paliere-pâlnie (v.). 3. ~ cu cap profilat [CTepîKeHb c 4>accoH-HOH TOJlOBKOâ; pivot â tete profilee; profilierter Zapfen; profiled pivot; idomfejes âllocsap]: Pivot cu suprafaţa laterală cilindrică şi capul de formă tronconică (v. fig. A) şau convexă (v. fig. B). Capul profilat suportă solicitările longitudinale şi serveşte, totodată, la menfi-nerea pivotului în pozifie axată; prin aşezarea pivoţi cu cap profilat, pivotului într'un palier CU A) pivot cu cap tronconlc; acelaşi profil, se anulează efectul solicitărilor transversale, cari se pot produce chiar numai incidental şi cari tind să deplaseze pivotul. 4. ~ gulerat [3aKpaHHa noflnflTHHKa; pivot â colets de butee; Kammzapfen; collar pivof; fesus âllocsap]: Pivot cu mai multe gulere, care se sprijine pe suprafafa inelară a gulerelor. Secfiunea gulerelor poate avea formă simetrică, de exemplu rectangulară sau trapezoidală (v. fig. A şi B), sau formă asimetrică (v. fig. C). Pivofi guîerafi. Gulerele CU sec- A) şi B) pivofi cu gulere simetrice; fiune simetrică pot C) pivot cu gulere asimetrice; d0) diametrul minim al pivotului; d) diametrul exterior al fusului;^?) grosimea solicitărilor axiale, gulerului; h) distanfa dintre gulere. Diferenfa dintrs diametrul gulerelor (d) şi diametrul pivotului (d0) e &= (0,1 ■ ■■0,15) d0', distanfa (h) dintre gulere se ia b>b, pentru ca pivotul să se rotească fără gripare în cane|uri|e palierului. Numărul de gulere (n) se determină din relafia __________F_________ U n(d0 + b)- b-p unde F e forfa axială şi p e presiunea pe suprafafa de sprijin; în general, presiunea admisibilă e mai mică decât la pivofii cilindrici, şi anume pa~0,1 ■•■0,2 kg/mm2, deoarece nu se poate suporta schimbările de sens ale 587 asigura un contact intim şi uniform la toate gulerele (în special din cauza variafiei de temperatură, datorită frecării). Pivofii gulerafi se folosesc la turbine, la arborii elicelor de nave, la angrenaje cu şurub-melc, etc. Sin. Pivot-pieptene. 1. Pivot de port-perii [iiţeTKOAeptftaTeJib-HblH CTepîKeHb; pivot porte-balais; Burstenhalter-bolzen; brush holder pivot; kefetarto-csapszeg]. Elf.: Pivot care se fixează în jugul port-periilor, paralel cu arborele unei maşini electrice, şi care suportă port-periile maşinii. (Termen impropriu). 2. Pivot de trolley [TpojuieHHbrâ CTepîKeHb; pivot de trolley; Stromabnehmerdrehzapfen; trolley pivot; âramszedo-forgocsap]. Elf.: Ax vertical, fixat pe acoperişul unui vehicul electric, în jurul fusului căruia poate pivota capra trolley-ului. 3. Pivot hidraulic [rHApaBJiHHecKHH CTep-HteHb; pivot hydraulique; hydraulischer Spur-zapfen; hydraulic pivot; hid-raulikus^ âllocsap]: Dispozitiv folosit pentru sprijinirea unui arbore vertical, rotitor, şi care se compune dintr'un recipient cu lichid, în care este cufundat capul arborelui (v. fig.). Astfel, la pivotul hidraulic, recipientul cu lichid îndeplineşte funcţiunea de palier, şi pivotarea arborelui se produce fără frecări mecanice. 4. Pivot. Nomg. V. Linie oarbă. 5. Pivotare [BpaiiţeHHe; pivotage; Zapfen-drehung; pivoting; csaplenges, csapforgâs]: Rotirea relativă a două corpuri în contact unul cu altul, în jurul unei axe de rotafie perpendiculară pe planul tangent comun celor două corpuri. e. Pixidă [iihkcha; pyxide; Deckelkapsel; pyxide; fedeleş hiively]. Bot.: Tip de fruct uscat şi dehiscent, care se deschide printr'un căpăcel, în timpul diseminării. Se găseşte la măselarifă (Hyoscyamus niger L.)f la scânteufă (Anagallis arvensis L.), etc. 7. Pizolite^nH30JiHTbi; pisolithes; Pisolithen; pisolites; pizolithek]. Geol.: Depuneri concentrice de aragonit din apele termale bogate în carbonat de calciu. Se deosebesc de oolite, prin faptul că sunt mai mari.] 8. Placă [njiacTHHa,. njiHTa; plaque; Platte; Plate; lap, lemez]. Gen., TehnCorp solid, care are grosimea practic uniformă şi mică fafă de celelalte două dimensiuni, şi fefe practic plane sau desfăşurabile. — După rolul pe care-l au, se deosebesc: 9. ~ de acoperire [oâjmiţOBOHHaH njiacTHHa; plaque de recouvrement; Deckplatte; cover Plate; fedolemez, fedolap]. Cs.: Placă aplicată pe suprafafa unui element de construcfie (perete, podea, etc.), pentru a o proteja sau pentru a o înfrumuseţa. Schema unui pivot hidraulic. 1) recipient cu lichid; 2) pivotul arborelui. io. ~ de control [K0HTp0JIbHafl njiHTa; plaque de controle; Nachpriifplatte; controlling plate; ellenorzesi Iernez], Tehn.: Placă folosită pentru controlul planeităfii fefelor unor piese. u. ~ de izolare [n30JlHU;H0HHaH njiacTHHa; plaque d'isolation;Iso!ierungsplatte;insu|ation plate; szigetelesi lap]. Tehn.: Placă de material izolant, care serveşte la izolarea termică sau acustică a unei încăperi, la izolarea contra apei, sau la izolarea electrică a unor piese. i2. ~ de rezistenfă [njiacTHHa conpoTHB-JieHHfl; plaque de resistance; Widerstandsplatte; resistance plate; ellenâllâsi lemez]. Tehn.: Placă de materia! rezistent (ofel, beton, piatră, beton armat, etc.), care serveşte ca piesă de rezistenfă mecanică într'un sistem tehnic. îs. ~ de tăiere [peJKyman njiacTHHa; plaque â couper; Schneideplatte; cutting plate; vâgo-lemez]. Mefl.: Placă de material foarte rezistent, care se sudează pe o unealtă de tăiere (cuţit, freză, etc.), căreia îi formează tăişul. Poate fi de metal dur (v. Placă de metal dur) sau de ofel aliat (v. Placă de ofel special, pentru cufite de maşină-unealtă). Sin. Plăcufă de tăiere. i4. ~ de uzură [H3H0C0ycT0HHHBafl njiacTHHa; plaque d'usure; Verschleifjplatte; wear and tear plate; koptatâsi lemez]. Tehn.: Placă de material rezistent la uzură, care serveşte la reducerea uzurii piesei pe care se aplică. îs. ~ indicatoare [yKa3aTejibHan AOiiţeqKa; plaque indicatrice; Anweisungsplatte; direction plate; utasito tabla]. Gen.: Placă aplicată pe un sistem tehnic, sau în anumite puncte ale unei căi de comunicafie, şi pe care sunt date indicaţii referitoare la sistemul tehnic, sau referitoare la comunicafii. Sin. (parfial) Indicator (v.). Exemple: Placă indicatoare a căldării de abur: Placă metalică făcând parte din armatura căldării de abur, fixată pe corpul ei, de obiceiu pe peretele din fafă. Pe placă sunt indicate, prin poansonare sau prin turnare: fabrica constructoare, numărul de fabricafie, anul de construcfie, termenul reviziei generale următoare, suprafafa de încălzire, presiunea maximă de regim. — La căldările de abur reparate radical, refăcute sau transformate, se indică pe placă şi atelierul de reparafie, anul de reparafie, data şi locul ultimei revizii generale, termenul viitoarei revizii generale. Sin. Placă de timbru. Placă indicatoare a maşinii electrice, a aparatului electric, ele.: Placă aplicată pe o maşină, pe un aparat sau pe un instrument şi specificând datele nominale corespunzătoare serviciului normal (puterea, turafia, presiunea, temperatura, debitul, tensiunea electrică, curentul electric, defazajul, etc.). 16. ~-suport [onopHaH njiacTHHa; plaque de support; Supportplatte; support piste; tartolemez]. Tehn.: Placă servind drept suport pentru piese sau pentru material. — Exemple de plăci folosite în construcfii civile şi în comunicafii: 17. Placă armată [}Kejie306eT0HHaH njiHTa; dalie en beton arme; Eisenbetonplatte; reinforced 588 concrete slab; vasbeton-lemez]. Bet.: Element de construcfie format dintr'o piesă plană de beton armat, a cărei grosime este mică în raport cu celelalte două dimensiuni. 1. Placă armată încrucişat [njiHTa KpecT006-pa3H0 apMHpOBaHHan; dalie â armature croisee; kreuzbewehrte Platte; cross reinforced slab; ke-resztlemez]. Bet.: Placă de beton armat, la care barele armaturii de rezistenfă sunt aşezate paralel cu două direcfii perpendiculare cari, de obiceiu, coincid cu direcfiile axelor transversală şi longitudinală ale plăcii. Barele aşezate în aceeaşi direcfie sunt dispuse în acelaşi plan, iar planele celor două armaturi sunt paralele. 2. ~ armară înfr'o singură direcfie [riJlHTa apMHpoBaHHan b oahom HanpaBJienHH; dalie armee dans un seul sens; Platte armiert in einer einzigen Richtung; slab reinforced in a single direction; egyirânyban vasait lemez]. Bet.: Placă de beton armat, la care barele armaturii de rezistenfă sunt aşezate în acelaşi plan, şi sunt dispuse paralel cu o singură direcfie, care, de obiceiu, coincide cu direcfia axei longitudinale a plăcii. Barele armaturii de repartifie se aşază într'un plan paralel cu planul armaturii de rezistenfă, şi sunt dispuse în direcfie perpendiculară pe direcfia armaturii de rezistenfă. 3. ~ bombaiă. Cs. V. Tablă bombată. 4. ~ celulară de lemn [KJieTHaTan flepe-BHHHan njiaCTHHa; plaque cellulaire en bois; Zellenfurnier; cellular veneer; cellăs falemez]. Cs.; Placă de formă dreptunghiulară, alcătuită dintr'un cadru de lemn, al cărui interior este împărfit în numeroase celule, prin piese de lemn drepte sau de forme speciale, şi care e acoperită pe ambele fefe cu placaj sau cu furnir (v. fig.)* d b Plăci celulare de lemn. a) placă celulară simplă, cu celule dreptunghiulare; b) placă celulară cu alveole. Celulele pot fi de secfiune pătrată, dreptunghiu-ară, rombică, sau pot fi alveolare, după cum piesele cari le formează sunt aşezate paralel cu una dintre laturi sau cu amândouă laturile, sau sunt înclinate sau ondulate. La plăcile la cari piesele interioare sunt aşezate numai longitudinal, transversal sau înclinat, distanfa dintre aceste piese trebue să fie de cel mult 30* •-40 mm; Ia plăcile la cari piesele interioare sunt aşezate după două direcfii paralele cu laturile, şi la piesele cu alveole, aria golurilor trebue să fie de cel mult 50- *-100 cm2. La plăcile de dimensiuni mari, cadrul este rigidizat cu montanfi şi cu traverse intermediare, şi este întărit cu piese speciale pentru fixarea balamalelor, a broaştelor, a mânerelor şi a altor dispozitive. Plăcile celulare suni folosife la confecfionarea părţilor plane ale mobilelor, ale uşilor, ale cabinelor de telefon, ale pereţilor interiori, etc. 5. ~ de befon pentrg pavaj [6eTOHHan njiHTa RJ1R MOllţeHHfl; carreau en beton pour pavage; Pflasterbetonplptfe; paving concrete slab; betonkovezet-lemez], Cs.: Placă de formă pătrată, mozaicată sau nemozaicată, folosită la pavarea trotoarelor, a peroanelor, a halelor, a curţilor sau a altor spafii destinate circulafiei pietonilor sau a vehiculelor uşoare. Este alcătuită dintr'un slrat de rezistenfă, de beton, şi dintr'un strat de uzură, de mozaic sau de mortar de ciment. Se fabrică prin formare şi presare. Uneori, poate fi colorată, prin adăugire de oxizi metalici? Fafa văzută are, de obiceiu, şanfuri mici, pentru a fi mai pufin alunecoasă. 6. ~ de fibre vegetale [4)H6pOBblîf KapTOH; panneau en fibres; Faserplatte; fiberboard; no-venyrost-lemez]. Cs.: Placă fabricată din fibre de lemn, de plante ierboase sălbatice sau de plante de cultură, prin simplă împâslire sau prin aglomerare cu lianfi minerali sau organici, folosită ca material de construcfie pentru perefi, ca material izolant termic şi fonic, la căptuşirea caroseriilor de vehicule, la construirea mobilelor, a unor pardoseli, etc. Plăcile de fibre vegetale se fabrică în diferite dimensiuni şi grosimi, sunt poroase şi pot fi semidure sau dure. Fabricafia cuprinde două faze: defibrarea materiei prime vegetale, şi împâslirea fibrelor, respectiv aglomerarea lor. Defibrarea lemnelor de răşinoase se face, în general, prin procedee mecanice (în mori de pastă, pentru buşteni, în rafinoare cu discuri metalice, pentru plante), sau, |a 180°, în instalafii speciale, cu abur supraîncălzit^ şi sub presiune, care înmoaie lignina, astfel încât defibrarea se face cu mare uşurinfă. Defibrarea lemnelor de esenfă tare şi a tulpinelor unor gra-minee (trestie de zahăr, stuf) se face după fierberea acestora în diferite solufii (de sodă caustică, de sulfit de sodiu, etc.), penfru micşorarea coeziunii dintre fibre; uneori se foloseşte procedeul continuu de fierbere şi defibrare în camere speciale. împâslirea fibrelor se face la fel ca pentru pasta de hârtie, cu ajutorul maşinilor cu sită plană sau cu sită cilindrică (filtru cu vid), sau prin formare şi presare. Aglomerarea se foloseşte, în special, pentru plăcile dure, liantul 589 -fiind adăugit la pastă înainte de formare. Uneori se adaugă şi substanfe antiseptice, ignifuge sau hidrofuge, pentru a se obfine plăci pentru scopuri speciale. Aglomerarea se face la presiuni şi la temperaturi înalte. Uscarea plăcilor poroase se face în canale cu aer cald, iar a plăcilor semi-dure şi a celor dure, în prese cu etaje, asemănătoare cu presele pentru placaj. 1, Placă de fundafie [(jDyHflaMeHTHaH nJiHTa; dalie de fondation; Fundamentplatte, Grundplatte; foundation plate, bed plate, sole plate; alap-lemez, alapzatlemez]. Fund.: Placă de beton armat, pe care se reazemă un stâlp, un zid sau o construcfie, şi care e destinată să repartizeze încărcările acestora pe o suprafafă de teren mai mare, astfel încât sarcina unitară pe teren să nu depăşească rezistenfă admisibilă a acestuia. V. şi sub Fundaşi izolate. 2. ^ de manevră. C. f.: Sin. Placă învârtitoare (v.). a. ~ de reazem [onopHaH njiHTa; plaque d'appui; Lagerplatte, Auflagerplatte; bearing plate; tâmlemez, tartoiemez]. Pod.: Fiecare dintre cele două plăci de ofel, dreptunghiulare sau pătrate, şi groase de 15-**25 mm, cari alcătuesc apara-fele de reazem ale grinzilor metalice de pod. Una dintre plăci este fixată pe fafa de jos a tălpii inferioare a grinzii, iar cealaltă placă e fixată pe infrastructură, şi are fafa de deasupra bombată. V. şi sub Aparat de reazem. 4. ~ de reazem [peJibcOBan noAKJia#Ka; selle d'appui, plaque, cale de ressort, platine; Unterlagsplatte, Rippenplatte; bearing plate, bed plate, tie plate; alâtetlemez]. C. f.: Piacă metalică aşezată între şină şi traversele unei linii ferate, pentru a reduce uzura traverselor în dreptul prinderii şinei pe ele. Placa de reazem transmite apăsarea, dela şină la traversă, pe o suprafafă mai mare decât talpa şinei, şi astfel reduce apăsarea pe unitatea de arie. Sistemul se foloseşte, în special, pe liniile ferate cu traverse de lemn, -şi pe unele linii cu traverse metalice. Forma plăcii de reazem diferă după sistemele de fixare a şinelor pe traverse, şi după poza căii. De obiceiu, plăcile de reazem au două reborduri (nervuri) pentru împiedecarea deplasărilor transversale ale şisei pe placă. Fafa superioară a plăcii de reazem are o înclinare transversală de 1 :20 # L k. 0 I ¥ I E Plăci de reazem. 0 placă cu prindere de traversă independentă de şină, cu reborduri; II) placă cu prindere de traversă comună cu şina, fără reborduri; 1) piacă de reazem; 2) rebord. spre interiorul căii, pentru a se obfine astfel înclinarea fafă de verticală a şinelor (v. fig.). Uneori, între talpa şinei şi placa de reazem se pun plă-cufe de intercalare, elastice, pentru a se obfine un contact uniform între cele două fefe, şi penfru a se reduce sgomotul la trecerea trenurilor. La alte sisteme, placa de reazem se prinde de traversă independent de şină, care se prinde de placă (v. şi sub Şinelor, fixarea ~). în cazul traverselor metalice, placa de reazem este sudată pe traversă; prin folosirea plăcilor se întăreşte traversa în dreptul prinderii, şi se evită sgârieturije (rizurile) în traversă, în dreptul găurilor de tir-foane. Sin. Plăcufă metalică. 5. ~ de suport [onopHaa njiHTa; plaque d'assise; Grund- 4 platte; switch plate; talplap.talplemez]. C. /..* Placă metalică, pe care se aşază talpa con-traacului, şi pe care se fixează, cu nituri sau cu şuruburi, scaunul de p|aca de suport, alunecare, la un *) ac de macaz; 2) scaun de alunecare; macaz de cale fe- 3) P|acă de suport; 4) contraac. rată (v. fi$.). e. ~ învârtitoare [noBopoTHan miaTtjDopMa; plaque tournante; Drehscheibe; turntable, traver-ser; forditokorong, forditotârcsa]. C. f.: 1. Disc de ofel sau de fonta, montat pe rulouri, putându-se roti în planul orizontal, în jurul unui pivot central. Serveşte la întoarcerea vehiculelor uşoare de cale ferată, la trecerea de pe o linie pe alta, la traversări de linii de cale ferată Decauville (linii industriale, de mină, de şantier, etc.), la rotirea macaralelor cu placă învârtitoare, etc. — 2. Pod cu tablier metalic, care se poate roti într'un plan orizontal, în jurul axei sale verticale. Serveşte la întoarcerea vehiculelor de cale ferată cu 180° (locomotive cu tender) şi la introducerea vehiculelor pe liniile remizelor circulare şi ale celor semicirculare. După numărul punctelor în cari se reazsmă grinda, plăcile învârtitoare sunt cu grindă continuă (tip echilibrat) sau cu grindă articulată (tip neechilibrat). — La plăcile învârtitoare cu grindă continuă (v. fig.), greutatea vehiculului se 1 j V3 Placă învârtitoare cu grindă continuă. 1) iablieru 1 plăcii (grindă continua); 2) cerc de rulare; 3) crapodină. transmite, prin pivotul central, la crapodină, susfi-nerea la capete făcându-se cu role cari rulează pe cercul de rulare. Pentru întoarcerea vehiculului este necesar ca placa să fie echilibrată prin repartizarea simetrică a greutăfii vehiculului; centrul de greutate al vehiculului se găseşte pe axa centrală a plăcii şi, deoarece rolele nu transmit greutatea (adeziune insuficientă), rotirea se realizează prin- 590 tr'un pinion care angrenează într'o coroană dinţată. — La plăcile învârtitoare articulate (v. fig.), grinda este constituită din două sau din mai tato lemez]: Placă metalică montată într'un sistem tehnic, pentru a permite alunecarea relativă a unei piese fafă de alta. Pentru reducerea frecării, 1) piesă de racordare; 2) pârghie de înzăvorire; 3) manivelă penfru antrenare manuală; 4) semnal indicator al pozifiei plăcii; 5) pivot central cu crapodina; 6) articulare între tabliere; 7) cabină de conducere; 8) tobă de înfăşurare; 9) cale de rulare. multe părfi articulate între ele. Pentru întoarcere nu este necesar ca vehiculul să fie aşezat cu greutatea repartizată simetric pe placă; placa se poate întoarce în orice pozifie a vehiculului, cu condifiunea ca acesta să fie cuprins în gabaritul plăcii. Plăcile învârtitoare de construcfie nouă sunt toate cu grindă articulată. Plăcile învârtitoare se montează pe fundafii de piatră, de zidărie, de beton, aşezate în groapă, sau fără fundafii (v. fig.), pe traverse şi balast suprafafa plăcilor de alunecare este prelucrată fin; de obiceiu, plăcile ^unt înzestrate cu dispozitive de ungere. Exerrîplu de plăci de alunecare: placa de alunecare dela suporfii mobili ai căldării de locomotivă; placa de alunecare (adausul cu umeri) a cutiilor de unsoare dela vehiculele de cale ferată; etc. 7. ~ de ambreiaj: Sin. Disc de ambreiaj (v.). s. ~ de bază [ocnoBHaH ruiHTa; plaque d'assise; Grundplatte; base plate, bed plate; Placă învârtitoare fără fundafii (pe bahsf şi pe traverse) . 1) pârghie de înzăvorire; 2) manivelă pentru antrenare manuală; 3) semnal indicator al pozi{iei plăcii; 4) pivot central; 5) articulaţie între tabliere; 6) caoina de manevrare; 7) tobă de înfăşurare; 8) cale de rulare. de piatră spartă. — Antrenarea plăcilor învârtitoare se face manual, cu mecanisme cu angrenaje acţionate cu manivelă, sau mecanizat (de obiceiu prin motor electric), comanda făcându-se dintr'o cabină de comandă, montată pe placă. Sin. Placă turnantă, Placă rotitoare. 1. Placă izolantă [H30JiHU,H0HHaH njiacTHHa; plaque isolante; Isolierplatte; insulating plate; szigetelolemez]. Tehn.: Placă de material izolant, pe care se montează aparate de comandă sau instrumente de măsură. Se confecţionează din marmură, din ebonită, fibră, ardezie, etc. 2. ~ striată. V. Tablă striată. 8. ~ turnantă. V. Placă învârtitoare. 4. ~ vibratoare. Drum.: Sin. Vibropilă, Lamă vibratoare (v.). — Exemple de plăci folosite în industria mecanică: 5. Placă curbata. V. Tablă curbată. 6. ~ de alunecare [njiHTa CKOJlbJKeHHH; plaque de glissement; Gleitplatte; slide plate; csusz- talplemez, alaplemez]. Tehn.: Postament metalic, de obiceiu turnat sau sudat, pe care se fixează, cu şuruburi, o maşină antrenată sau un agregat motor-maşină (ds forfă sau de lucru); placa de bază este prinsă de fundafie, de cadrul unui vehicul, etc., cu şuruburi de ancorare. Serveşte la uşurarea fixării pieselor agregatelor în pozifie relativă corectă şi, uneori, la repartiţia uniformă a sarcinilor asupra fundaţiei. V. şi sub Postament. 9. ~ de ciocnire [y/ţapnan njiHTa; plaque de choc; Stoţjpufferplatte, Stof^platfe; thrust plate; utkozolemez, dorzslemez]. C. Placă cu două feţe, prelucrate asifel, încât să formeze un unghiu obtuz, montată în cutia blocului de înhămare a locomotivei cu abur, spre tender. O locomotivă are două plăci de ciocnire; în fiecare dintre ele apasă un tampon din blocul de înhămare a tenderului. Serveşte pentru a menfine cuplarea strânsă a locomotivei cu tenderul, asigurând astfel un mers liniştit (prin amortisarea 'mişcărilor de şer- puire din cale), fără a împiedeca, la mersul în curbe, mişcările relative ale locomotivei fafă de Bloc de înhămare a locomotivei, a) cuple auxiliare; b) cuplă principală; c) plăci de ciocnire; d) bulonul cuplei principale; e) buloanele cuplelor auxiliare; f) dispozitiv de ungere. tender (v. fig.)- Sin. Placă de izbire. 1. Placă de control. V. Tuşat, placă de 2. ~ de fixare a tamponului. V. Placă de sprijin. 3. ~ de fundafie [0CH0BHafl nJlHTa; plaque de fondation; Fundamentplatte; foundation plate; alapzatlemez]. Tehn.: Placă, în general de beton, care se foloseşte la instalarea unei maşini stabile, penfru a înlocui fundafia. Maşina se fixează, pe placa de fundafie, cu şuruburi de ancorare. 4. ~ de gardă [6yKCOBan nejiiocTb; guide dela boîte d'essieu; Achslagerfuhrung; axle slide, journalbox guide; ăgytok - vezetek]. C. 1. Piesă de consolidare a deschiderii (ferestrei) care primeşte cutiile de unsoare în longeronul locomotivelor, sau în longeronul principal al boghiurilor de vehicule de cale ferată (v.fig.). Se toarnă din oje Şi se fixează ’ pe longeron cu şuruburi introduse forţat în găuri. La partea de jos, placa de gardă are ° legătură de consolidare, numită legătură de gardă. La unele locomotive, plăcile de gardă au două fălci, una verticală Şi una pufin înclinată, în cari se aşază pana de reglare a cutie de unsoare, cutia fiind aşezată între fălcile plăcii Placă de gardă. 1) placă de gardă; 2) falcă de alunecare (adaus); 3) pană de reglare a cutiei de unsoare; 4) siguranfa şurubului penei; 5) şurubul penel de reglare; 6) legătură de garda. 59 r de gardă. Pe lângă consolidarea longeronului, plăcile de gardă ghidează cutiile de unsoare (deci osiile) în mişcarea lor în direcfie verticală. Toate longeroanele de tablă sunt înzestrate cu plăci de gardă; longeroanele executate din bare au numai uneori plăci de gardă, de dimensiuni mici (adausuri). La osiile radiale, plăcile de gardă au suprafefele de ghidare prelucrate după un arc de cerc, pentru a uşura înscrierea în curbe a osiilor. — 2. Furcă montată pe longeronul vagoanelor cu două sau cu trei osii, în care se plasează cutia de unsoare a osiei (v. fig.). Este o piesă de ghidare prin care pozifia osiei fafă Placă de garda, la vagon. 1) placă de gardă (furcă de osie); 2) falcă de alunecare (adaus); 3) legătura furcii de osie. de cadru rămâne bine fixată. Furca de osie se confecţionează din tablă de ofel şi, la partea inferioară, este consolidată prin legături de gardă sau de furcă. Sin. Furcă de osie. 5. ~ de îndreptaf [pHXTOBaJibHan nJlHTa; plaque â dresser; Richtplatte; surface plate, straight-ening plate; egyenitolemez]. Tehn.: Placă masivă de fontă, pe a cărei suprafafă plană şi netedă se îndreaptă, prin ciocănire manuală, table, bare, profile laminate, sau unele piese metalice. Se aşază pa un postament rigid, de lemn sau de metal. e. ~ de întindere [HaTHJKHan njiacTHHa; plaque presse-tole; Niederhalterplatte; holding down plate; nyujtolemez]. Metl. V. sub Planator. 7. ~ de izbire. C. f. V. Placă de ciocnire. 8. ~ de măsură, calibrată. Mş. V. Plan-para-lelă, cală 9. ~ de mefal dur [njiacTHHa H3 TBepAoro CriJiaBa; plaquette en metal dur; Hartmetallplătt-chen; hard metal plata; szerszâm kemenyfemlap]. Metl.: Piacă de tăiere, de obiceiu prismatică, de metal dur, care se aplică prin lipire — în generai cu cupru — pe un suport de ofel nealiat, cu acelaşi coeficient de dilatafie, pentru a forma un cufit, un burghiu, un alezor, o freză cu plăci de metal dur. Forma şi dimensiunile plăcilor variază după forma şi după întrebuinfarea uneltelor de aşchiat. După lipirea pe suport, placa este pre- 5 92 lucrată cu discuri abrazive, pentru a i se da unghiu- I după forma şi întrebuinfarea cufitelor de aşchiat. „:i_ _i_ i----a-----------\ După lipirea pe suport, placa este prelucrată cu discuri abrazive, rile de formă necesare (v. fig 1. Placă de ob-t urafie: Sin. Flanşă oarbă, Bridă oarbă (v.). 2. ~ de ofel special, pentru cuţite de maşină-unealtă [njiacTHH-Ka H3 cneiţnajib- HOH CTaJIH A JIH CTaHOHHblX pe3-HOB; plaquette d'acier special pour couteaux de ^ machines - outils ; Metallplătchenaus Sonderstahl fur Werkzeugmaschi-nenmesser; special steel metal plata for machine-tool knives; nemesacel-lap szerszâmgep-kesek reszere]. Metl.: Placă de tăiere, de obiceiu Placi (plăcufe) de metal dur şi unelte cu plăci de metal dur. prismatica, de oţel a) p|5cj pentru cufite de strung, de degroşare; b) plăci penfru cufite de special de scule, strung, de finisare; c) plăci penfru burghie; d) plăci pentru alezoare şi care se aplică, prin - freze; e) şi f) burghiu figănesc, respectiv burghiu penfru găuri adânci, cu lipire pe un SU- p,ăcî de me*al clur; 9) h) fragmente de freze cu dinfi cu placă de metal port de oţel ne ^Ur’ aP^ca*e' Pentru f°nfă, respectiv penfru aliaje de aluminiu; /) cufite de aliat, pentru a forma un cuţit cu placă de oţel special (v.). Forma şi dimensiunile plăcilor sunt standardizate, şi variază strung cu placă de metal dur. pentru a i se da unghiuriledefor-mă necesare. Se foloseşte pentru a realiza economie de oţel aliat (v. fig.). s. ~ de racordare [njiac-THHa TOnOHHOH K0P06KH; paroi face avant de la boîte âfeu;Steh-kess e Ivorder-wand; front plate of a firebox; âllokazănrăkfal, golyvafal]. C. f.: Placă de legătură între partea de jos a căldării longitudinale (orizontale) şi între perefii laterali ai căldării verticale a unei locomotive cu abur. Ea poate fi verticală sau inclinată, după forma cutiei de ZXZJL G7 0 □ £ Diferite plăci de ofel special de scule, standardizate, a) cufit de sfrung, pentru strunjif plan, cu placă de ofel special de scule; b) placă pentru cufit de slrung pentru strunjif plan, sau pentru cufit de raboteză, încovoiat sau cotit, pentru finisare; c) placă penfru cufit normal de sfrung, sau pentru cufit normal de raboteză, cofit pentru degroşare; d) placă pentru cufit de sfrung pentru găuri cu fund, sau pentru cufit de morfeză, penfru degroşare; e) placă pentru cufit de sfrung, penfru filetat; f) placă penfru cufit de morfeză, bilateral, penfru degroşare; g) placă pentru cufit de strung, peniru degroşare, pentru finisare sau penfru rotunjiri. foc. (V. fig. sub Placă tubulară a cutiei de foc, de locomotivă). 4. ~ de rodat. V. Rodat, placă de 5. ~ de şenilă [ryceHHHHan nJiacTHHa; pa-tin de chenille, plaquette de chenille; Gleitkelten-glied, Raupenglied; track link, track shoe; hernyo-falp, csuszolap]. Aut o.: Element în formă de placă, al unei şenile de autovehicul (tractor, tanc), care are rolul de a se interpune între galeţi şi sol, pentru a asigura mişcarea vehiculului. Se confecţionează din platbandă de ofel. Uneori, are un locaş pentru aplicarea unei căptuşeli de cauciuc, şi este armafă cu corniere, pentru a se prinde mai bine de teren. Plăcile sunt prinse între ele cu buloane de articulaţie cari trec prin urechile lor, formând un lanţ fără fine (şenila), care angrenează, prin dinţii plăcilor, roata dinţată motoare. Sin. Plachetă de şenilă, Patină de şenilă. e. ~ de sprijin [onopHan nJiacTHHa; plaque d'appui du ressort de tampon; Puffergrundplatte; buffer base plate; iitkozolap]. C*. f.: Placă metalică, montată pe traversa frontală a unui vehicul de cale ferată, între cutia tamponului şi traversa frontală, pe care o consolidează (v. fig. sub Tampon de vehicul de cale ferată). Sin. Placă de fixare a tamponului. 7. ~ de suport [onopHan iumra; plaque d'appui, selle; Unterlagsplatte; stay plate; păr-nalap, aljlemez]. Metl.: Placă de metal, de asbest, 595 cte carton* etc., care se aşază în spatele tablelor de sudat. Se foloseşte la sudările tablelor groase, pentru a suporta metalul de adaus topit. 1. Placă de timbru* V. Placă indicatoare a călcării de abur. 2. ~ de tuşaf. V. Tuşat, placă de 8, ~ frontală a căruciorului: Sin. Cutia căruciorului (v. S.). 4. ^ inferioară [HHJKHHfl nJlHTa; plaque in-ferieure; Unterplatte, Grundplatte; bottom plate; alsolemez]. Metl.: Placă de fontă sau de ofel, pe care se montează unele părfi active ale unei matriţe pentru tablă (de ex. poansoane, plăci tăietoare, ghidaje, etc.), sau ale unei ştanfe, şi care se fixează pe masa de iucru a presei, de obiceiu cu şuruburi sau cu cleme. V. fig. sub Matrifă standard. Sin. Placă de bază. V. şi sub Matriţă pentru tablă. 5. ~ optică: Sin. Placă plan-paralelă (v.). e. ~ pendulară [MaHTHHKOBan njiacTHHa; plaque pendulaire; Pendejblech; pendulous plate; ingaszeru lemez]. Metl.: Placă metalică subfire, de lungime mare în raport cu lăfimea, care serveşte ca legătură elastică între două piese. Exemplu: plăcile pendulare, montate între cadrul şi căldarea longitudinală a unei locomotive. 7. ~ plan-paralelă [nJiocKonapaJUiejibHoe CTeKJlo; verre â faces planes paralleles; Planglas-platte, Planglas, planparalleles Prufglas; glass plate with plane parallel faces; sikuveglemez, sikpârhu-zamos probauveg]. Mş.: Cilindru circular drept, plat, de sticlă optică specială, transparent şi cu cele două baze riguros plane, netede şi paralele. Aplicată cu o bază pe suprafafa unei piese, permite controlul şi măsurarea prin interferenţă (v. Interferenfă, măsurare prin ^) a planeităfii acestei suprafefe, putându-se aprecia abateri mai mari decât 0,03 p. Se construesc, de obiceiu, două garnituri de câte patru piese, şi anume plăci cu grosimile de 12,000, 12,120, 12,250, şi 12,370 mm, respectiv cu grosimile de 24,000, 24,120, 24,250 şi 24,370 mm. Oricare dintre acestea poate fi folosită pentru controlul planeităfii şi al netezimii suprafefelor (de ex. a calelor plan-paralele) sau pentru controlul paralelismului suprafefelor măsurătoare ale tijei şi ale călcâiului micrometrelor, iar garniturile servesc la verificarea pasului tijei filetate a micrometrelor (introducând succesiv cele patru plăci între suprafefele măsurătoare, şi citind indicafiile corespunzătoare). Sin. Placă optică. 8. ~ portală [3a#HfTH CţeHKa; paroi arriere du foyer; Ruckwand, SteMesselruckwand, Feuer-buchsruckwand; back plate of a fire box; ajtofal, âllokazân-hâtfal, allokazân-ajtofal, tuzszekreny-ajtofal]: Peretele în care este situată gura de alimentare cu combustibil a focarului unei căldări de abur cu fevi de flacără şi cu focar interior, sau a unei căldări cu cutie de foc. Placa portală are marginile îndoite, şi e prinsă, cu nituri sau prin sudare, de virola căldării sau de plafon şi de perefii laterali. în cazul căldărilor cu cutie de foc (locomotivă, locomobilă, etc.), se deosebesc placa portală a cutiei de foc, şi placa portală a căldării verticale. V. fig. sub Placă tubulară a cutiei de foc de locomotivă. 9. ~ subfire. Fiz. V. Diafragmă, io. ~ superioară [BepxHHH njiacTHHa; plaque superieure; Oberplatte, Stempelplatte, Oberteil; upper plate; felsolap, felsolemez]. Mefl.: Placă de fontă sau de ofel, sau piesă fasonată, pe care se montează unele părfi active ale unei matrife pentru tablă (de ex. poansoane, inele planatoare, etc.) sau ale unei ştanfe, şi care se fixează pe berbecul presei, cu cep sau cu şuruburi. V. fig. sub Matrifă standard. V. şi sub Matrifă pentru tablă. u. ~ tăietoare [peîKymaa njiacTHHKa; plaque coupante; Schnittplatte; cutting plate; vâgolap]. Metl.: Parte activă a unei ştanfe (v.) sau a unei matrife combinate, care — asociată în serviciu cu o patrifă sau cu un poanson cu muchie tăietoare — decupează sau detaşează din material piese cu un contur determinat. în ea sunt practicate una sau mai multe găuri străbătute, cu un contur care constitue negativul conturului piesei decupate sau detaşate. Placa are o fafă activă şi O fafă Ştanfă cu coloane de ghidare, prin care se sprijine 1) poanson; 2) placă pentru fixa-pemasa maşinii-unelte rea poansonului; 3) placă supe-Sau pe O placă de rioară cu cep; 4) cep; 5) placă bază, intermediară, tăietoare; 6) placă inferioară; Gaura din placa tăie- 7) coloane de ghidare; 8) smul-toare se lărgeşte con- gător; 9) resort de acfionare a tinuu dela fafa activă smulgătorulul; i) înălfimea por-spre fafa de sprijin, sau f'un*' Cilindrice din placa tăle-are — pentru lucrări toare; f) teşitură. de precizie — o porţiune în formă de cilindru perpendicular pe fafa activă, racordată cu o porfiune care se lărgeşte spre fafa de sprijin (v. fig.). 12. ~ tubulară [TpyânaTan CTeHa; chicane tubulaire, cloison tubulaire; Rohrwand; tube wall; csofal]. Mş. ferm.: Perete metalic, în care se fixează fevi de fum sau fevi de apă. Se foloseşte în schimbătoare de căldură, în evapora-toare, condensatoare, căldări de abur, etc. Plăcile tubulare din căldările de abur se deosebesc după locul unde sunt montate: placă tubulară a cutiei de foc, placă tubulară a camerei de fum, placă tubulară a camerei de apă. Exemple de plăci tubulare: 13. ~ tubulară a camerei de fum, de locomotivă [TpyânaTan CTeHa abimoboh nap0B03H0H K0p06KH; plaque tubulaire de boîte a fumee de locomotive; Lokomotiv-Rauchkammerrohrwand; locomotive smoke box tube sheet; gozmozdony fustszekreny-csofal]. C. f.; Peretele dinapoi al camerei de fum, în care sunt fixate fevile de fum, prin mandrinare. Are formă circulară; se confecţionează din ofel. Este îndoit la margini în un- 3* 594 ghiu drept, şi se fixează de virola căldării longitudinale, prin nituire. (V. fig.). Schema căldării de locomoilvă. 1) placă portală a căldării verticale; 2) căldare verticală; 3) plafonul căldării verticale; 4) plafonul cutiei de foc (cerul focarului); 5) căldare longitudinală; 6) placa tubulară a camerei de fum; 7) cap de emisiune; 8) cameră de fum; 9) placa tubulară a cuiiai de foc; 10) placa de racordare; 11) cutie de foc; 12) placa portală a cutiei de foc. i. Placă tubulară a cutiei de foc de locomotivă [TpydnaTaH cTeHa toiiohhoh nap0B03H0H KOpa^KH; plaque tubulaire du foyer de locomotive; Lokomotiv- Feuerbuchsrohrwand; locomotive front wall of fire box; gozmozdony-tuzszekreny-csofal]. C. f.: Peretele dinainte al cutiei de foc al locomotivei cu abur (v. fig.)- în placa tubulară se fixează, prin mandrinare, fevile de fum şi ţevile de fum mari, în cari sunt montate elementele supraîncălzitorului. Grosimea plăcii tubulare nu antretoaze (cari leagă placa tubulară cu placa de racordare a căldării verticale), la partea inferioară, şi cu ancore în formă de braţ, la partea dintre rândul inferior de fevi şi rândul superior de antretoaze (cari leagă placa tubulară de burta căldării longitudinale). 2. ~ tubulară de cameră de apă [TpyânaTaa CTeHa BOAHHOH KaMepbi; plaque tubulaire de chambre d'eau; Wasserkammerrohrwand; water chamber tube wall; vizkamra-csofal]. M?. ferm,; Perete în care se fixează, prin mandrinare, fevile de apă ale căldărilor acuatubulare, cu camere de apă dintr'o singură bucată. Consolidarea plăcii se face cu antretoaze. — Exemple de plăci folosite în industria electrotehnică: 3. Placă de acumulator electric [sJieKTpo-aKKyMyjiHTopHan nJiacTHHa; plaque d'accumu-lateur electrique; Akkumulatorplatte; accumulator plate; elektromos akkurriulâtorlemez]. Elf.: Electrod de acumulator. electric, constituit dintr'un suport şi din substanfa activă. Electrodul de polaritate pozitivă se numeşte placă pozitivă, iar cel de polaritate negativă se numeşte placă negativă. Se deosebesc: 4. ~ de acumulator electric, cu buzunare OjieKTpoaKKyMyjiHTopHaa njiacraHa c OTce- /) secfiune longitudinală; II) secfiune transversală; 1) placă portală a căldării verticale; 2) placă portală a cutiei de foc; 3) tirant de consolidare; 4) şurub de plafon (tirant); 5) placă tubulară a cutiei de foc; 6) placă de racordare; 7) planul cenuşarului; 8) cadrul cuflei de foc; 9) feavă de fum mare; 10) feavă de fum mică; 11) antretoază; 12) peretele lateral al căldării verticale; 13) peretele lateral al cutiei de foc; 14) cufie de foc; 15) căldare verticală. este uniformă: în regiunea fevilor de fum, e de cca 25-• *30 mm pentru plăcile de cupru, şi de 15 * *»23 mm pentru plăcile de ofel, iar la partea inferioară, de 16---25 mm pentru plăcile de cupru, şi de 10-12 mm pentru plăcile de ofel. Consolidarea plăcii tubulare, pentru evitarea bur-duşirii ei, se, face nu numai cu fevi, dar şi cu KaMH; plaque d'accumulateur electrique» â po-chettes; Akkumulatorplatte mit Taschen; accumulator pocket plate; elektromos akkumulâtor-tâs-kâslemez]: Placă de acumulator electric alcalin, formată dintr'un asamblaj de buzunare paralele-pipedice de ofel nichelat, găurit, în cari se găseşte substanfa activă. 595 1. Placă de acumulator electric, cu compartimente [3jieKTpoaKKyMyjiflTopHaH njiacTHHa c 0TA6JI6HHHMH ; plaque d'accumulateur electrique â caissons; Kasten-Akkumulatorplatte; accumulator box plate; elektromos akkumulâtor-cellâslemez]: Placă de acumulator electric cu oxid aplicat, cu fetele acoperite de foi găurite. 2, de acumulator electric^ cu masă [sjieK- TpoaKKyMyjiHTopHan paMOBan njiacTHHa; plaque d'accumulateur electrique â masse; Masse-Akkumulatorplatte; accumulator mass-type plate; elektromos akkumulâtor-tdmegeslemez]: Placă de acumulator electric, formată dintr'un cadru-suport în care se găseşte substanfa activă. s. ~ de acumulator electric, cu oxid aplicat [sjieKTpoaKKyMyjiHTopHafl njiacTHHa c Hajio-JKeHOâ OKHCbK); plaque d'accumulateur electrique â oxyde rapporte; geschmierte Akkumu-latorplatte; pasted accumulator plate; elektromos akkumulâtor-kentlemez]. V. Placă de acumulator electric Faure. 4. ~ de acumulator electric, cu rozete [ajieK-TpoaKKyMyjiflTopHan njiacTHHa c po3eTKaMH; pîaque d'accumulateur electrique â rosettes; Rollchen-Akkumulatorpiatte; rosette accumulator plate, Manchester accumulator plate; elektromos akkumulâtor-pâlcâslemez]: Placă de mare suprafafă, cu suportul de plumb dur, în ale cărei alveole sunt montate benzi de plumb moale cu nervuri, înfăşurate în spirală. Sin. Placă de acumulator electric Manchester. 5. ~ de acumulator electric, cu tuburi [sjieK-TpoaKKyMyjiHTopHan Tpy6qaTan njiacTHHa; plaque d'accumulateur electrique â tubes; Rohr-chen-AkkumuIatorplatte; accumulator tubular plate; elektromos akkumulâtor-csoveslemez]: Placă de acumulator electric alcalin, formată dintr'un asamblaj de tuburi de ofel nichelat, găurit, în cari se găseşte substanfa activă. 6. ~ de acumulator electric, de mare suprafafă JsJieKTpoaKKyMyjiHTopHaH njiacrana 6ojib-mOHflOBepxHOCTHplaque d'accumulateur elec-trique â grande surface; Grossoberflăchen-Ak-kumulatorplafte ; Planfe-type accumulator plate; elektromos akkumulâtor-nagyfeluletulemez]. V. Placă de acumulator electric Plante. 7. ~ de acumulator electric Faure [njiacTHHa 3JieKTpoaKKyMyjiHTopHaH'C£>opa; plaque d'ac-cumulateur electrique F.; geschmierte Akkumu-latorplatte; F. pasted accumulator plate; elektromos akkumulâtor-kentlemez]: P|acă de acumulator, compusă dintr'un suport* de obiceiu de aliaj de plumb şi antimoniu, cu alveole umplute cu oxizi sau cu săruri de plumb, cari se transformă în substanfă activă prin formare ulterioară. Sin. Placă de acumulator electric, cu oxid aplicat. 8. ~ de acumulator electric Ironclad [6pOHH-poBaHHan ajieKTpoaKKyMyjiHTopHaH njiacTHHa; plaque d'accumulateur electrique IPanzer-Akkumulatorplatte; I. accumulator plate; I. elektromos akkumulâtor-lemez]: Placă de acumulator electric, formată*dintr'un asamblaj de tuburi de ebonită găurite, cari confin, într'un conductor central, substanfa activă a acumulatorului. 9. ~ de acumulator electric Manchester [njiacTHHa ajieKTpoaKKyMyjiHTopHaH MaHnecTep; plaque d'accumulateur electrique M.; M. Akku-mulatorplatte; M. accumulator plate; M. elektro-mos akkumulâtor-lemez]. V. Placă de acumulator electric, cu rozete. 10. ~ de acumulator electric Plante [njiacTHHa 3Ji6KTpoaKKyMyjiHTopHaH IljiaHTe; plaque d'accumulateur electrique P.; Grol^oberflă-che nAkkumulatorplate; P.accumulattor plate; elektromos akkumulâtor P.-lemez, elektromos akkumulâtor-nagyfeluletulemez]: Placă de foarte mare suprafafă, în general de plumb, şi a cărei substanfă activă e constituită de un strat subfire, format din însuşi plumbul plăcii. Sin. Placă de acumulator electric, de mare suprafafă. 11. ~ de acumulator electric Tudor [njiacTHHa ajieKTpoaKKyMyjiHTopHaH Tyn;opa; plaque d'accumulateur electrique T.; T. Akkumulatorplatte; T. accumulator plate; elektromos akkumulâtor-lemez]: Placă de mare suprafafă, obfinută prin turnare. — 12. ~ de încălzire [HarpeBaTejibHan njiacTHHa; plaque de chauffage; Heizplatte; heating plate; futolemez]: Aparat de încălzire, în formă de placă. îs. ~ de fub electronic [njiacTHHa 3JieKTpOH-hoS Tpy6KH; plaque de tube electronique ; Anode einer Mehrpolrohre; electronic tube plate; elek-troncso anodlemez]: Sin. Anod de tub electronic, Anod de poliodă (v.). 14. ~ electromagnetică. V. Platou de fixare electro-magnetic. îs. ~ magnetică. V. Platou de fixare, magnetic.— Exemple de plăci folosite în metalurgie şi în turnătorie: ie. Placă cu model [MOAejibHan njiacTHHa; plaque modele; Modellbrett; model board; min-talap]. Metl.: Dispozitiv de lucru, folosit la formarea manuală sau de maşină, constituit dinVo placă (pentru materializarea planului de separafie a formelor) pe care sunt fixate unul sau mai multe modele sau părfi de model (identice sau diferite), şi modele pentru canalele de curgere. Placa şi piesele fixate pe ea pot fi de lemn, de ipsos sau de metal; ea se construeşte după măsura cutiilor de format cu cari se foloseşte, şi se centrează cu acestea, de obiceiu prin spinii lor de centrare. Pe placă se pot scobi goluri pentru aşezat mărcile de miez. După modul de fixare a modelelor pe placă, se deosebesc: placă cu model, simplă, la care modelul este fixat pe o singură fafă (şi care poate fi folosită pentru format piese simple, sau ca piesă componentă a plăcii cu model, duble); placă cu model, dublă, care e constituită dintr'un grup de două plăci simple, pentru aversul şi reversul piesei; placă cu model, cu două fefe, la care jumătăţile modelului sunt fixate pe fefele opuse ale plăcii; placă cu model, reversibilă, la care sunt fixate 38* 596 pe o singură fafă, şi simetric fafă de două axe perpendiculare confinute în planul fefei, perechi de jumatăfi de model, corespunzătoare aversului şi reversului piesei, forma obfinându-se prin imprimarea succesivă a plăcii cu model în cutiile inferioară şi superioară (v. fig.). Uneori se foloseşte o placă cu model înzestrată cu un pieptene pentru netezit fefele laterale ale piesei, sau cu o placă de susfinere care uşurează scoaterea modelului din formă (v. fig. sub Placă de susţinere). 7. ~ de baza. Metl.: 1. Sin. Pod de turnare (v.). — 2. Sinf Placă inferioară (v.). s. ~ de exiragere [nofl'beMHan nJiacTHHa; plaque d'enlevement; Hebeplatte; lifting table; emelolemez], Metl. V. sub Placă de scuturare. 9. ~ de filetat. Metl.: Sin. Filieră rigidă (v.). 10. ~ de format. Metl. V. Planşetă de formare, u. ~ de ghidare [HanpaBJiHK)iu;aHnJiacTHHa; lunette; Fuhrungsplatte; guiding plate; vezeto-lemez]. Mase p/s., Metl.: Sin. Lunetă (v.). -X £ ac 30 Plăci cu model. a) piesă (vedere din fafă şi vedere laferală); b) şi c) modelarea aversului, respectiv a reversului piesei, cu placă cu model dublă, penfru formare fără miez; d) placă cu model cu două fefe, pentru formare cu miez; e) formă montată, la formarea cu miez; f) formă montată, la formarea fără miez; g) placă cu model, reversibilă; h) aşezarea modelelor pe placa cu model reversibilă penfru două, patru şl şase forme; 1) şl V) cele două plăci ale plăcii cu model, dublă, pentru formarea aversului, respectiv a reversului piesei; 2) şi 2') cutie superioară, respectiv inferioară; 3) model pentru aversu* piesei; 4) model pentru marcă; 5) placă; 6) model pentru reversul piesei; 7) miez. 1. Placă cu model, cu două fefe [flByxCT0p0H-Hafl MOAGJIbHafl nJiacTHHa; plaque modele â double face; zweiseitige Modellplatte; doublefaced modelplate; kefoldalas mintalap]. V. sub Placă cu model. 2. ~ cu model, cu pieptene [rpe6eHHaTan MOfleJlbHaH nJiacTHHa; plaque modele â peigne; Modellplatte mit Abstreifkamm; model plate with stripping comb; horzsolofesus mintalap]. V. sub Placă cu model. 3. ~ cu model, dublă LzţBOHHafl MOAejibHan nJiacTHHa; plaque modele double; einseitiges Modellplattenpaar; double model plate; kettos mintalap]. V. sub Placă cu model. 4. ~ cu model, reversibilă [peBepcHBHan MOAejlbHaH nJiacTHHa; plaque modele rever-sible; Reversiermodellplatte; reversible model plate; âtfordito mintalap]. V. sub Placă cu model. 5. ~ cu model, simplă [OAHOCTOPOHHHH mo-AeJlbHaa nJiacTHHa; plaque modele simple; ein-seitige Modellplatte; one sided model plate; egyoldalu mintalap]. V. sub Placă cu model. 6. ~ de amalgamare [aMaJibraMHpyioiu.aH njiaCTHHa; plaque d'amalgamation; Amalgamier-platte; amalgamation table; foncsorozolemez]. Metl.: Tablă de cupru electrolitic, de metal Muntz sau de cupru argintat la suprafafă, folosită la amalgamarea minereurilor aurifere. Cu aceste plăci se acoper mesele de amalgamare, sau ele sunt fixate în interiorul şteampurilor. 12. ~ de rac.. 2 ^ V V. Răcire, placă de îs. ~ de refinere [oTBOAHan miacTHHKa; p aque de retenue; Abstreifplatte; stripping plate; horzsololap]. Metl. V. sub Smulgător. 14. ~ de ridicare a modelului. Metl.: Sin. Placă de extragere. V. sub Placă de scuturare. 15. ~ de ruptură. Metl. V. Ruptură, placă de ie. ~ de scuturare [noA'beMHan nJiacTHHa; plaque â secousses; Losklopfplatte; shaking plate; râzolemez], Metl.: Placă mică de ofel, care se fixează cu şuruburi de ofel pe fafa de separafie a unor modele de lemn, şi care are o gaură în Placă de scuturare, a) placă de scuturare (secfiune); b) folosirea cârligului cu ochiu, penfru extragerea modelului din formă; c) placă cu gaură filetată pentru extracfor filetat; f) model de lemn; 2) placă de scuturare; 3) extracfor filetat. care se introduce bara de scuturare; în dreptu acestei găuri, modelul are o gaură cu diametru mai mare. Serveşte pentru a evita deteriorarea modelului de lemn. Serveşte şi ca placă de extragere a modelului din formă, fie cu un cârlig introdus în această gaură, fie cu ajutorul unui extractor filetat, înşurubat, după formare, într'o gaură cu filet interior corespunzător (v. fig.). 1. Placă de susfinere [onopHan njiHTa; plaque de support; Unterlagsplatte; bottom plate; pârna-lemez, aljlemez]. Metl.: Placă inelară de ofel, sprijinită pe picioarele cubiloului, care susfine construcţia metalică propriu zisă a cubiloului şi căptuşeala lui refractară. Două uşi semicirculare, rabatabile în jos, închid golul inelului, şi se sprijine cu proptele (de obiceiu, vinciuri cu şurub), pentru a se forma pe ele fundul creuzetului; ele se deschid penfru curăfirea sau penfru repararea cubiloului. 2. ~ de susfi-nere [noAKJiaAHan IlJIHTa; peigne; Kamm; comb; fesu]. Mefl.: Placă de lemn sau de metal, în care este decupat conturul ex- ferior dela baza unui Formare cu piacl cu model şi cu model. E folosită la plac8 de sus,inere. formare (de obiceiu la () placS cu model. 2) model; formarea în serie, cu ^ placă de susfinere; 4) cutie de placi CU model), pen- formai; 5) direcfia de ridicare fru susţinerea pămân- a formel. tului în timpul scoaterii modelului din cutia de format (v. fig.). s. /x/ de turnare. Metl.: Sin. Pod de turnare (v.). 4. ~ planafoare. Metl.: Sin. Placă de întindere. V. sub Planator. 5. ~ rabatabilă [onpoKHAbiBaeMaH njiHTa; plaque renversable; Wendeplatte; turnover plate; hajtolemez, forditolemez]. V. sub Format, maşină de ~ cu placă rabatabilă. — Exemple de plăci folosite în industria textilă: e. Placa acelor [nep^opnpoBaHHaH njiacTHHa £J1H HrJi; planche â aiguilles; Nadelbrett; needle board; fus lap]. Ind. text.: Placă cu perforaţii (v. fig. de sub Platina mecanismului Jacquard), (9), prin cari pătrund acele orizontale (8) ale războiului Jacquard, şi din corpul căreia capetele acelor ies cu 12 mm. Fiecare ac e legat de o platină, şi capul lui poate fi împins de o prismă rotitoare, pşnJru a abate platina respectivă din direcfia de mişcare a cufituiui (3), penfru ca, astfel, firul legat de platină să rămână nemişcat. Placa acelor (9) are o mică mobilitate, datorită căreia acele Sunt bruscate mai pufin în timpul rotafiei prismei. Âcele revin în pozifia inifială în placa acelor, şi platinele îşi reiau pozifri verticală, datorită unei plăci de presiune. (10), situată la capul opus al acelor, şi acfionată de un arc (11). 7. ~ platinelor [nepcJpopHpoBaHHaH njiacTHHa AJIH KpyHKOB; planche â crochets; Plati-nenboden; notched bars board; platina-Iap, kam-pos lececske]. Ind. text.: Placă de lemn sau de fontă, la războaie şi la Jacquard-uri, având câte o gaură pentru fiecare platină. 8. ~ sforilor. Ind. text. V. Chorbrett. — Exemple de plăci folosite în industria poligrafică: 597 9. Placă de sfereofipie, plană. Arte gr. V. sub Stereotipie. 10. ~ de sfereofipie, recurbafă. V. sub Stereotipie. — Exemple de plăci folosite în Fotografie: 11. Piacă fotografică [c|)0T0rpa4)HHecKaa njiac-THHKa; plaque photographique; photographische Plafte; photographic plate; fenykepeszeti lemez, fotografâlâsi lemez]. Foto.: Placă de sticlă cristal, de dimensiuni standardizate, foarte limpede şi transparentă, cu fefe plane, paralele, pe care este depus un strat fofosensibil. —■ După natura acestui strat, se deosebesc: 12. ~ fotografică cu colodiu umed [c|)OTO-rpa$HTiecKan njiacTiniKa c MOKpbiM kqjdio-AHeM; plaque photographique au collodion; photographische Kollodiumplatte; photographic plate with wet collodion; nedves kollodiumos fenykepeszeti lemez], V. sub Placă fotografică umedă. 13. ~ fotografică cu emulsiune [sMyjibCHOHHaa $OTOrpa(|)HHeCKaH nJiaCTHHKa; plaque photographique â emulsion; photographische Emulsions-platfe; photographic plate with collodion emulsion; emulzios fenykepeszeti lemez]. V. sub Placă fotografică umedă. 14. ~ fotografică umedă [MOKpaH c|)OTOrpa-4)HHeCKan nJiaCTHHKa; plaque photographique humide;feuchte photographische Plafte; wet photographic plate; nedves fenykepeszeti lemez]: Placă fotografică al cărei strat sensibil este preparat în momentul folosirii plăcii, şi este expus în stare umedă. Acest strat sensibil este constituit, fie din colodiu imbibat cu o ciorură sau cu o iodură solubilă, care este transformată în ciorură sau în iodură de argint, prin tratare cu o solufie de azotat de argint înainte de expunere (placă fotografică cu colodiu umed), fie dintr'o emulsiune de bromură de argint în colodiu, obfinută prin tratarea unei bromuri de azotat de argint (placă fotografică cu emulsiune). Plăcile fotografice cu colodiu umed sunt developate, fie cu un developator anorganic cu bază de sulfură de fier, care produce o developare fizică, fie cu o solufie de pirogalol, care confine acid acetic, — şi apoi sunt „fixate" cu o solufie de cianură de sodiu sau de potasiu. Plăcile cu emulsiune sunt developate cu developatori organici cu bază de hidrochinonă sau de metol (v.) şi sunt fixate cu o solufie de hiposulfit de sodiu. Plăcile cu colodiu umed, mai pufin sensibile, sunt folosite în special în zincogravură, iar cele cu emulsiune, în similigravură. îs. ~ fotografică uscată [cyxan <|)OTOrpa(i>H-^eCKaH nJiaCTHHKa; plaque photographique â emulsion de gelatine; photographische Trocken-platte; gelatine dry photographic plate; szâraz fenykepeszeti lemez]: Placă fotografică al cărei strat sensibil este alcătuit dintr'o emulsiune coloi-dală (de obiceiu de gelatină), care confine particule foarte mici dintr'o substanfă fotosensibilă (de ex. de bromură de argint), şi, uneori, un sensi-bilizator (la plăcile folosite pentru lumină de o coloare pentru care plăcile obişnuite nu sunt sensibile). Stratul sensibil se obfine prin turnarea 598 pe placa de sticlă a emulsiunii preparate, amestecând o solufie de azotat de argint (de cca 10%), cu o solufie de bromură de potasiu care conţine urme de iodură de potasiu şi pufină gelatină, şi apoi adăugind restul de gelatină, după precipitarea bromurii de argint. Emulsiunea astfel obfinută este „maturată" în prezenfa de amoniac, şi apoi este spălată. Prin precipitare, se obfin granule foarte fine de bromură de argint, cari, prin maturafie, îşi măresc dimensiunile, mărindu-se în acelaşi timp sensibilitatea materialului fotografic la acfiunea luminii. Sensibilitatea depinde atât de mărimea granulelor de bromură de argint, cât şi de natura gelatinei folosite. O emulsiune în care granulele au dimensiuni foarte variate este foarte sensibilă la acfiunea luminii, dar clişeele obfinute cu ea au contraste slabe (emulsiune pentru negative), iar o emulsiune cu granule mici şi de aceleaşi dimensiuni e mai pufin sensibilă, dar dă contraste mai bune (emulsiune pentru pozitive şi pentru diapozitive). Prin expunerea materialului fotografic la acfiunea luminii, o parte din bromură de argint e descompusă cu punere în libertate de granule de argint metalic, iar prin developarea ulterioară restul de bromură de argint expusă este descompus cu depunere de argint pe nucleele de argint existente. Developatorii folosifi (metol, hidrochinonă, rodinal, etc.) sunt substanfe cari descompun numai bro-mura de argint influenfată de lumină, cu captare de brom, lăsând neatacată bromură neinfluenfată de lumină. După developare, fixare (disolvarea într'o solufie de tiosulfat de sodiu a bromurii rămase) şi spălare, se obfine clişeul fotografic, în care părfile luminoase ale obiectului fotografiat apar ca straturi negre, opace, de argint metalic. Plăcile fotografice uscate cu gelatinobromură de argint sunt sensibile pentru radiafii de lungimi o de undă până către 4900 A. Ele devin sensibile pentru verde şi galben, prin sensibilizare cu eozină sau cu eritrozină (plăci ortocromatice, v. Ortocro-matic), iar pentru roşu, prin sensibilizare cu pina-crom sau cu pinacianol (plăci pancromatice, v. Pancromatic). Pentru fotografierea cu radiafii infra-roşii se folosesc plăci sensibilizate cu substanfe din clasa cianinelor: criptocianină (v.), xenocia-nină (v,), neocianină (v.), etc. Plăcile fotografice uscate nu sunt sensibile în ultravioletul depărtat, o de lungimi de undă sub 2000 A, din cauza ab-sorpfiei radiaţiei de căfre gelatina plăcii. Pentru fotografierea în acest domeniu se folosesc plăci al căror strat sensibil e foarte sărac în gelatină, numife plăci Schumann; stratul sensibil al acestor plăci e foarte fragil. Pentru a împiedeca efectul de halo, prin refle-xiunea radiafiilor incidente pe suprafafa dinire lama-suport şi stratul fotosensibil, această suprafafă se acopere cu un strat absorbant. Astfel de plăci se numesc antihalo. Din categoria plăcilor fotografice uscate fac parte şi anumite materiale fotografice, în cari stratul sensibil este alcătuit dintr'un amestec de bicromat de potasiu cu un coloid (gelatină, gumă arabică, etc,). Sub acfiunea luminii se produce o reacfie între bicromat şi coloid, cu modificarea proprie-tăfilor fizice ale acestuia, de exemplu transformând gelatina într'un compus insolubil în apă caldă. Opacizarea materialului fotografic de acest tip e datorită, de exemplu, unui pigment (praf de cărbune, etc.) care, în cazul materialului cu gelatină bicromatată, este îndepărtat din locurile în cari materialul nu a fost impresionat, şi rămâne pe placă în locuri pe cari a căzut lumina. Se cunosc mai multe feluri de material fotografic bicromatat. î. Placă fotografică penfru fotografierea în colori [(J)0T0rpac})HHecKaH miacTHHKa ajih iţBeT -HOâ <|)OTOrpa(|)HH; plaque pour la phofographie en couleurs; Platte fur Farbenphotographie; plate for colour phofography; szines fenykepeszeti Iernez]: Placă fotografică folosită pentru obfinerea unor înregistrări a imaginilor obiectelor colorate, cari reproduc colorile obiectelor. Se folosesc diferite tipuri de astfel de plăci, a căror structură depinde de procedeul de înregistrare folosit. La plăcile aufocrome se depune, pe placa de sticlă, un strat adeziv, pe care se presară un amestec de granule de amidon sau de răşină, cu diametrul de 10• • -15 p, (6000*•-8000 granule/mm2), colorate în violet, în verde şi în galben-roşu, cu spafiile dintre ele umplute cu pulbere fină de cărbune, formând astfel un sfrat tricrom, care, în lumină reflectată, este întunecat, iar în lumină transmisă, apare roz. Peste acest strat se depune o emulsiune pancromatică de gelatină cu bromură de argint. Plăcile sunt expuse astfel, încât lumina cade pe lama de sticlă, ajungând la stratul fotosensibil prin transmisiune prin stratul de granule colorate. Prin developare, produc o imagine colorată în colori complementare care, prin inversare, produce un pozitiv colorat asemenea obiectului. Pentru o redare fidelă a colorilor originalului, porfiunile galbene-roşii trebue să transmită numai o lumină cu lungimi de undă mai mari decât 5900 A. Astăzi, se utilizează aproape excluziv plăci ia cari se aplică principiul subtractiv. Plăcile (şi hâriia specială) sunt acoperite cu mai multe sfra-turi subfiri de gelatină cu bromură de argint, cu o componentă de coloare şi cu un sensibilizator. Componenta de coloare dă cu produsul de oxidare al revelatorului (al cărui constituent principal este dietil-parafenilendiamina sau etil-oxi-etil-parafenil-endiamina), prin cuplare, un colorant nedifuzibil, care apare în peliculă după înlăturarea argintului în cursul procesului de revelare. De exemplu, un asifel de material fotografic confine următoarele straturi sensibile: un sirat fără sensibilizator (sensibil la albastru), cu componentă de coloare pentru galben; un filtru galben, de argint coloidal; un strat sensibilizat pentru verde şi cu componentă de cofoare pentru purpuriu; un strat sensibilizat pentru portocaliu şi cu componentă de coloare pentru albastru deschis, şi un strat antihalo. 2. Placaj [(JîaHepa; placage; eingelegfe Arbeit, Plattierung; veneering, plating; lemez]. 1. Arh., Cs.: 599 Strat de material care acopere feţele văzute ale unui element de construcfie, de arhitectură, de iâmplărie, sau ale unui obiect metalic, executata din imateriale de calitate inferioară sau cu aspect pufin agreabil, pentru a le proteja, pentru a le da un aspect mai agreabil sau pentru a realiza motive decorative. Placajele folosite pentru elementele de construcfie sau de arhitectură sunt formate din plăci de piatră naturală (de obiceiu de marmură) sau de piatră artificială (plăci de mozaic, de stuc, de faianfă, de gresie ceramică, etc.)» legate, de elementul-suport şi între ele, printr'un mortar, şi sunt aşezate astfel, încât rosturile dintre ele să fie cât mai strâmte. Placajele folosite în tâmplărie sunt formate din foi subfiri (furnire), de lemn de esenfă tare sau de lemn exotic, lipite pe fafa pieselor respective, sau fixate pe scheletul acestor piese (dacă materialul folosit la acoperire este alcătuit din mai multe foi de furnir lipite între ele). cleiu, sub presiune, la cald sau la rece (v. fig.). Uneori, se intercalează între foile de furnir fesături metalice sau textile şi se acopere placajul cu foi metalice subfiri. Foile de furnir pot fi întregi sau pot fi înnădite din mai multe bucăfi alăturate. La unele placaje, foile exterioare sunt făcute din lemn de esenfă mai tare sau din lemn exotic, penfru a se putea lustrui frumos, spre a fi decorative. Grosimea placajelor variază între 0,6 şi 20 mm, iar formatul poate ajunge până la 2500X1250 mm sau chiar mai mare, după mărimea plăcilor presei folosite la fabricafie. Proprietăfile plăcilor de placaj sunt superioare celor ale plăcilor de lemn masiv (de ex. variaţia dimensiunilor lor sub influenfa umidităfii e mai mică, rezistentele lor mecanice sunt mai mari, deformafiile datorite variaţiilor de temperatură şi de umiditate sunt mai mici, posibilităţile de prelucrare sunt mai mari, etc.). R S Procesul tehnologic de fabricare a placajelor. A) făierea buştenilor la lungimea necesară; 8) tratamentul termic al buştenilor (aburirea); C) cojirea buştenilor, manuală sau mecanică; D) derularea; E) croirea furnirelor; F) uscarea furnirelor; G) frezarea paralelă a fâşiilor înguste de furnir; >H) înnădirea laterală a fâşiilor înguste de furnir; /) frezarea oblică a bucăfilor scurte de furnir; K) înnădirea longitudinafă a bucăjilor scurte de furnir; L) sortarea furnirelor; M) înlocuirea nodurilor la furnire; N) aplicarea cleiului pe foile de furnir; N') prepararea cleiului; O) presarea foilor de furnir încleite; P) tivirea placajelor; Q) şlefuirea placajelor; R) sortarea placajelor; S) ambalarea şi marcarea placajelor; a) făşii înguste de furnir; b) bucăfi scurte de furnir; c) foi întregi •de furnir; 1) ferestrău circular, ferestrău-coadă de vulpe, sau ferestrău electric (cu lanf); 2) basine sau camere de aburit; 3) maşină de derulat; 4) foarfeci-ghilotină; 5) uscăforie cu role; 6) maşină de frezat paralel; 7) maşină de înnădit lateral; 8) maşină de frezat oblic; 9) maşină de înnădit oblic; 10) maşină de peticit furnire (de scos şi înlocuit nodurile); 11) maşină (valf) de întins cleiul; 12) malaxor penfru cleiu; 13) presă hidraulică; 14) ferestrău circular c'e tivit; 15) maşină de şlefuit. i. Placaj [KJieeHaa (J)aHepa; confreplaque; Sperrholz; plywood; Iernez]^. Ind. lemn.: Placă "formată dintr'un număr impar de foi de furnir, aşezate unele peste altele şi dispuse astfel, încât direcfia fibrelor unei foi să fie perpendiculară pe direcfia Placaj. ■fibrelor foii de deasupra şi ale celei de dedesubtul ei, sau să fie înclinată cu 30*, 45° sau 60° fafă de ele, — şi lipite cu Placajul se întrebuinfează la fabricarea mobilelor, a ambalajelor, a caselor prefabricate, a caroseriilor, îmbarcafiilor, avioanelor, planoarelor, etc. Fabricarea placajelor cuprinde următoarele operafiuni principale (v. fig.): pregătirea materiei prime, producerea furnirelor, uscarea şi înnădirea foilor de furnir, lipirea şi presarea placajului, şi finisarea plăcilor de placaj. Sin. Contraplacaj. Din punctul de vedere al modului special de fabricare, se deosebesc: 2. ~ armat [apMHpoBaHHafl KjieeHan 4)a-Hepa; confreplaque arme; armiertes Sperrholz; reinforced plywood; foglalofa]: Placaj format din 600 straturi alternate de foi de furnir şi de fesătură metalică de sârmă subfire de ofel, său, uneori, de bumbac. Lipirea straturilor se face cu răşini fenolice (bachelită), cu cari se impregnează, fie foile de furnir, fie fesătura, când aceasta este de bumbac. Straturile lemnoase asigură placajului armat e rigiditate mare, iar straturile de armare îi măresc rezistenfa la rupere (cca 2000 kg/cm2). Plăcile de placaj armat se întrebuinfează la executarea pereţilor despărfitori ai avioanelor şi la lucrările de suprastructură a navelor. 1. Placaj blindat [nnaHMeTJi; panneau-metal; gepanzertes Sperrholz; plymetal; pâncelozot tlemez]: Placaj la care straturile exterioare sunt alcătuite din foi metalice subfiri, de obiceiu de aluminiu, de zinc, plumb, cupru, ofel, etc. Se întrebuinfează la construcfia avioanelor, a caroseriilor, a îmbarca-fiilor, a instalaţiilor sanitare (săli de radioterapie), etc. 2. ~ stelat [3Be3AOo6pa3HaH KjieeHaa cj)a-Hepa; panneau â p(is en „etoile"; Sternplatten; star multi-ply; csillag-lemez]: Placaj confecfionat din straturi numeroase de furnir, aşezate astfel, încât fibrele diferitelor foi de furnir să formeze între ele, succesiv, unghiuri de 30°, 45°, 60°, pentru ca direcfiile fibrelor să formeze o stea. Această dispozifie asigură rezistenfe aproape egale în toate direcfiile plăcii. 3. Placare [nJiaKHpOBaHHe;placage;Furnieren, Einlegearbeit, Platiieren; veneering, plating; leme-zeles, furnerozâs]. Arh., Cs.: Operafiunea de acoperire a fefelor văzute ale unui element de construcţie, de arhitectură, de tâmplărie, sau ale unui obiect metalic, cu un strat de material de altă natură, pentru a le proteja, pentru a le da un aspect mai agreabil, sau pentru a le decora. 4. Palcare [nJiaKHpOBaHHe;placage; Plattieren; plating; lemezeles]. Mefl. V. sub Metalizare prin placare. 5. Placare. Ind. lemn.: Sin. Furniruire (v.). 6. Placat [nJiaKHpOBaHHbiH; plaque; plattiert; plated; lemezelt]. Tehn.: Calitatea unui element de construcfie, de arhitectură, de tâmplărie, sau a unui obiect metalic, format dintr'un anumit rfîăterial, de a avea Ia suprafafă un strat de alt material, de obiceiu de calitate superioară. 7. Plachetă [naMeTHan flocna; plaquette; Pla-kette; plaquette; plaketa]: Medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de foarte multe ori, nu are decât o singură fafă modelată (avers). s. Plăci de deviafie [oTKJiOHfliomHe DJiac-THHbi; plaques de deviation; Ablenkplatten; de-flecting plates; terelolemez]. Elf.: Plăci montate în tuburile catodice, cu ajutorul cărora se obfine devierea fasciculului de electroni catodici prin câmpul electric stabilit între aceste plăci. 9. Plăcufă [yKpenHTeJibHafl njiacTHHKa; tdle de liaison; Querplatte, Bindplatte; brace plate, cover plate; lapocska]. Cs. met.: Placă de ofel, groasă de 8**-10 mm, folosită la solidarizarea a două piese de ofel profilat cari alcătuesc o bară compusă, supusă la compresiune. Prinderea plă- cufei de fiecare bară se face cu cel pufin două nituri, sau prin sudură. 10. ~ de continuitate [imacTHHa CBH3H^ tole de continuite; Kontinuitătsplatte; continuity plate; folytonossâgi Iernez]. Pod.: Platbandă de* ofel care leagă tălpile superioare a două longeroane metalice, aşezate una în prelungirea celeilalte şi fixate de aceeaşi antretoază, penfru a transmite forfele cari ar produce solicitarea la tracfiune a tijelor niturilor de prinderea longeroanelor de antretoază. 11. Plăcuţă de metal dur: Sin. Placă de metal dur (v.). 12. Plăcuţă de ofel de scule: Sin. Placă de oţel special, pentru cufite de maşina-unealtă (v.). îs. PlafBn [nOTOJlOK; plafond; Plafond, Decke; ceiling; plafon, mennyezet, fedel, teto]. 1. Cs., Mş Suprafafa inferioară a planşeului sau a „peretelui" de deasupra unei încăperi. Sin. Tavan (v.). -— 2. Cs., Mş.: Partea de sub elementul de rezistenţă al planşeului sau al „peretelui" superior al unei încăperi. Sin. Tavan (v.). — 3. Mş.: însuşi „pere-tele" superior al unei încăperi. Exemple: 14. ~ de căldare verticală [nOTOJlOK BepTH-KaJIbHoro KOTJia; ciel de boîteâfeu; Stehkesse!-decke; roof sheet of the outside firebox; âllo-kazân-mennyezet, âllokazân-fedel]. C. f.: Peretele-superior al căldării verticale a locomotivei cu abur. Are, de obiceiu, formă semicilindrică, fiind o< continuare a virolelor căldării longitudinale, iar la unele locomotive este plan (tip Belpaire). Este construit, fie ca placă separată, fie din aceeaşi bucată cu perefii laterali, constituind mantaua căldării verticale. Plafonul căldării verticale este legat de plafonul cutiei de foc prin ancore de* plafon, numite şuruburi sau tiranfi. 15. ~ de cutie de foc. V. Cerul focarului. ie. ~ de focar. V. Cerul focarului. 17. ~ de vagon [BaroHHbiH dotojiok; plafond de voiture; Wagendecke; carriage ceiling; vasute kocsi-mennyezet]. Transp.: Plafonul unui vagon de călători. Ei dublează învelitoarea acoperişului. Se-confecfionează din scânduri subfiri de brad, încheiate în uluc şi pană, sau din table metalice' subfiri. Suprafafa plafonului se vopseşte, de obiceiu, în alb; uneori se îmbracă cu placaj de lemn lustruit sau decorat. ia. Plafon [ypoBeHb; plafond; Hohe; ceiling^ magassâg]. Gen., Tehn.: 1. Nivef. — 2. Nivek maxim. Exemple: 19. ~ [nOTOJlOK; plafond; Gipfelhohe; ceiling;, csucsmagassâg]. Nav. a.: Altitudinea maximă pe care o poate atinge un avioq. Se deosebesc:: plafon aparent (v.), plafon practic (v.) şi plafon teoretic (v.) 20. ~ aparent [KaîKymHHCfl nOTOJlOK; p'afondj apparent; Scheingipfelhohe; apparent ceiling; lat-szolagos csucsmagassâg]: înălfimea maximă de? ridicare a unui avion, citită pe barograma necorectată. Această înălfime depinde de temperatura şl* de presiunea atmosferei reale în raport cu atmo- 60% sfera standard, la care se referă plafonul reai al avionului. i. Plafon practic [npaKTHHecKaâ noTOJiOK; plafond pratique; erreichte Gipfelhohe; practicai ceiling, absolute ceiling; felâllitott csucsmagassâg]: rîna|fimea maximă pe care o poate atinge un avion în sbor, corespunzând unei valori minime limită a vitesei ascensionale (de obiceiu 0,5 m/s). ‘Practic, la această vitesă, avionul nu mai poate continua să urce. : ~ 2. ~ teoretic [TeopeTHtJecKHH iiotojiok; plafond theorique, plafond calcule; Rechnungs--gipfelhohe; theoretical ceiling; szâmitâsi csucsmagassâg]: Altitudinea maximă rezultată din calcul, la care avionul în urcare ar ajunge după un timp oricât de lung. ■ La avioanele propulsate prin elice, plafonul teoretic corespunde valorii minime pv2 din relafia: 2_ 2 (ţLYG(c%*\ 1 ; PV 752 \nJ S Vet) min Y]2' unde G este greutatea avionului; S, suprafafa portantă; Cx, coeficientul de rezistenfă şi Cz, coeficientul de portanfă, ambele ale avionului; yj, randamentul elicei; p, masa specifică a aerului la înălfimea .corespunzătoare plafonului; A70, pute-.rea la sol, iar v o funcfiune de p, egală cu raportul dintre puterea N la o înălfime oarecare şi puterea la sol (7\f = 2V0v). Relafia arată că plafonul, care .corespunde valorii minime a produsului pv2, este cu atât mai înalt, cu cât greutatea este mai mică, iar puterea motorului sau a motoarelor, mai mare. Cea mai mare influenfă o are greutatea, care apare la puterea a treia, iar în al doilea rând puterea, care apare la pătrat. — Suprafafa por- tantă, respectiv încărcarea G/S, influenfează mai pufin plafonul. Mărimea Cx/CfJ2 trebue să aibă o ■, valoare cât mai mică, lucru care se obfine prin alegerea unui profil care are coeficient de portanfă mare la valori mici ale rezistenfei, prin alegerea unei alungiri (v.) mari a aripei şi prin reducerea rezistenfelor parazitare. Randamentul elicei are, de asemenea, un efect important asupra plafonului. Funcţiunea v, caracteristică motorului respectiv, trebue să aibă valori cât mai mari la valori date ale luip, pentru ca să se poată realiza o urcare cât mai rapidă şi la o înălfime cât mai mare. Tehnica modernă a construcţiei motoarelor a permis să se realizeze progrese importante în această direcfie, în special prin procedeele de supraalimentare şi de supragpmpresiune, astfel că, printre factorii cari cohtribue la^ridicarea plafonului, mărimea v are rolul cel mai important. ,La avioanele propulsate prin reacfie, problema determinării plafonului teoretic este mult mai complicată, rezolvarea ei practică fiind posib lă numai pe cale grafică, deoarece nu se poate da (de ex. pentru turboreactoare) o expresiune simplă a variafiei puterii cu înălfimea. s. ~ de sbor [iiotojiok noJieTa; plafond de voi; Flugebene; flying ceiling; repulesi sik]. Fotgrm.: 1. înălfimea absolută, constantă, pe care trebue să o păstreze un vehicufaerian, în sborul de fotografiere, deasupra unei regiuni care urmează să fie înregistrată în fotograme aeriene. —2. Planul orizontal, situat la înăljimea absolută de sbor, fixată în proiectul de ridicare aerofotogrammetrică* plan în care trebue să se menfină avionul în* sborul de fotografiere a unei regiuni date. 4. ~ noros [oOjia^Han BbicoTa; plafond des nuages; Wolkenhohe; height of clouds; felho-magassâg]. Meteor.: înălfimea fsfă de sol, la care se găseşte suprafafa inferioară a unui sistem noros. 5. Plafon, sudură de V. sub Sudură. 6. Plafon, şurub de ~ [pacnopKa; entretoise de plafond; Deckenstehbolzen; ce ling stay boit* mennyezetcsavar]. C, fDistanfier care leagă între ele, pentru consolidare, plafonul cuiiei de foc şi plafonul căldării verticale a unei locomotive cu abur. Şuruburile de plafon sunt de ofel, şi sunt filetate la capete în continuare, având diametri diferifi (în dreptul prinderii în cele două plăci şi în lungul şurubului). Capul inferior al şuruburilor de plafon depăşeşte cerul focarului cu 25--*30 mm, şi se strânge cu o piulifa; capul superior are forma de pătrat, pentru a se putea prinde la înşurubare, şi se taie după înşurubare. Capetele şuruburilor de plafon se găuresc pe o* adâncime de 60-•• 70 mm, pentru ca, în caz de rupere, să poată fi uşor identificate prin apa care fâşneşte prin ele. Ele trebue să asigure etanşe- I M I) plafon nituit cu eclise; II) plafon nituit prin suprapunere; III) şurub de plafon (tirant); î) şurub de plafon; 2) ancoră transversaiă; 3) cap de şurub care se taie după înşurubare; 4) plafonul căldării verticale; 5) plafonul cutiei de focr 6) rondelă (şaibă) de aramă. itatea plafonului numai prin înşurubare forfată. Când căldarea rămâne fără apă suficientă, şuruburile de plafon încep să curgă, slăbindu-se legătura cu plafonul, prin efectele dilatafiilor diferite (v. fig.)- Tirant vertical. 7. Plafonieră [noTOJiOHHan JiaMna; plafonnier; Deckenbeleuchtungskorper; ceiling lamp fitting; mennyezeti lampa]. II. el.: Corp de iluminat care se fixează pe plafonul unei încăperi (cameră. 602 vehicul, etc.) şi serveşte la iluminatul ei electric, de obiceiu, semidirect. — Plafonierele folosite în vagoanele de cale ferată sunt formate, de obiceiu, din trei lămpi, dintre cari una este albastră. 1. Plagî0clazi[iuiarH0KJia3bi; plagioclases; Pla--gioklases; plagioclases; plagioklăzok]. Mineral.: Feldspafi calcosodici triclinici, amestecuri isomorfe •de albit, NaAISi308, şi anortit, CaA|2Si208. Se indică prin procentele respective de albit, Ab, şi anortit, An. Cei mai importanfi sunt: albitul, Ab, (v.); oligoclazul, Ab90An10• • • Ab70An30, (v.); andezinul, Ab70An30• • ■ Ab50An50i (v.); labradorul, Ab50An50--« Abg0 An70, (v.); bytownitul, Ab30An70-• • Ab10Ăn90, -şi anortitul, An, (v.). 2. Plajă [nJIH/K; plage; Ştrand; beach; ştrand]. Geog.: Jărm os de mare, format din nisip, din ■cochilii sau din pietriş, pe lăfimea udată din când In când de valuri. — Se numeşte estran o plajă la mările cu maree, care este uscată şi inundată zilnic, succesiv, prin jocul fluxului şi al refluxului.— Prelungirea plajei sub apă se numeşte plajă submarină. s. Plămădeală [3aKBaCKa; levain; Sauerteig; Jeaven; kovâsz]. Ind. alim.: 1. Amestec format din tăină, apă şi drojdie. Acest amestec este purtătorul culturii de înmulfire a microflorei de fer-mentafie, alcătuită din drojdii cari provoacă “fermentaţia alcoolică, şi din bacterii generatoare de acizi (în special bacterii lactice). Se între-buinfează pentru a se economisi drojdie şi penfru «a se obfine produse secundare de fermentaţie, ca alcooli superiori, aldehide, acizi (în special acidul lactic), cari dau gustul şi aroma pâinii. — 2. Bucată de aluat dospit, purtătoare a culturii de înmutfire a microflorei de fermentafie a aluatului. 4. Plămădliea aluatului [3aMeniHBaHHe TecTa; petrissage de la pâte; Kneten des Teigs; kneading of the dough; tesztagyurâs]. Ind. alim.: Frământarea manuală sau mecanică a aluatului împreună cu plămădeala sau cu drojdia, pentru a se obfine un aluat omogen, în masa căruia procesul de fermentafie să se desfăşure în mod uniform. 5. Plan, pl. plane [nJlOCKCCTb; plan; Ebene; plane; sik]. 1. Geom., Fiz.: Concept fundamental al Geometriei euclidiene, caracterizat prin următoarele proprietăfi: e univoc determinat prin trei puncte necolineare ale sale; conţine fiecare punct al unei drepte care uneşte oricare pereche de puncte ale sale; dacă are un punct comun cu alt plan, are cel pufin o dreaptă comună cu el. V. şi sub Axiomele geometriei euclidiene. o. ~ axial [oceBaa njlOCKOCTb; plan axial; achsialer Plan; axial plane; axiâlis sik]. Geol. V. sub Cută. 7. ~ cotat [pa3MeHeHHbiH njiaH; plan cote; Bildebene; horizontal plane of projection; kepsik]. Geom. persp.: Tabloul pe care se proiectează ortogonal corpurile din spafiu, în metoda planelor cotate. Fiecare punct din spafiu e definit prin proiecfia şi pr'n cota sa, care poate fi pozitivă. negativă sau nulă, după cum punctul este, respectiv, deasupra, dedesubtul planului de pro-aecfie, sau în acest plan. s. ~ de alunecare [njlOCKOCTb CKOJibîKeHHH; plan de glissement; Gleitflâche; sliding plane; csuszâsi sik]. Rez. mat.: Suprafafa plană din interiorul unui masiv de pământ, de-a-lungul căreia se deplasează, într'o direcfie oarecare, o parte din masivul de pământ, dacă în interiorul lui se creează tensiuni tangenfiale egale sau mai mari decât produsul dintre tensiunea normală pe direcţia de deplasare şi coeficientul maxim de frecară interioară. V. şi sub Pământului, împingerea 9. ~ de ancorare [njlOCKOCTb aHRepanca; plan d'ancrage;Ankerlinie;anchorage line;horgony-sik]. Tehn. mii.: Planul vertical, perpendicular pe firul apei, situat la 30***70 m depărtare de axa unui pod, pe suporfi plutitori, de-a-lungul căruia se afundă ancorele suporfilor plutitori ai podului. Distanfa planului de ancorare e mai mare la fluvii decât la râuri, şi creşte cu adâncimea şi cu vitesa apei. Se deosebesc: un plan de ancorare dela deal, pentru ancorele cari se afundă în amonte de pod, şi un plan de ancorare dela vale, pentru ancorele cari se afundă în aval. 10. ~ de falie [njlOCKOCTb c6pcca; plan de faille; Verwerfungsplan; fault plane; retegvetodesi sik]. GeoL: Sin. Plan de ruptură. V. sub Falie. u. ~ de fugă [njlOCKOCTb cxo^a b nep-cneKTHBe; plan de fuite; Fluchtebene; vanishing plane; irânysik]. Maf.: Perspectiva planului dela infinit în perspectiva-relief; el strânge imaginile perspective ale tuturor elementelor dela infinit ale spafiului. V. şi Perspectivă-relief. 12. ~ de fundafie [njlOCKOCTb (|)yHjţcfMeHTa; plan de fondation; Griindungsebene; foundation plane; alapsik, alapzati sik]. Fund.: Planul orizontal din interiorul terenului de fundafie, tangent la fundafie în punctul de adâncime maximă al ei. 13. ~ de incidenfă. V. Incidenfă, plan de 14. ~ de plutire [njlOCKOCTb nJiaBaHHH; plan de flottaison; Wasserlinienrifo half-breadth plane; merulesi sik]. Nav. m.: Planul reprezentat de nivelul apei în exteriorul carenei unui plutitor. 15. ~ de polarizafie [njlOCKOCTb noJiflpH-3au,HH; plan de polarisation; Polarisationsebene; plane of polarization; polarizâcio-sik]. Fiz.: Planul care trece prin direcfia de propagare a unei vibraşi mecanice polarizate linear, şi este perpendicular pe direcfia mişcării de vibrafie, iar în cazul unei radiafii electromagnetice, este perpendicular pe direcfia intensităfii câmpului electric. 16. ~ de profil. V. Profil, plan de 17. ~ de proiecfie [njiaH npoeniţHH; plan de projection; Bild-Projektionsebene; projection plane; kepvetitesi sik]. Geom. persp.: Planul pe care, prin metoda proiecfiilor, se obfin imaginile obiectelor din spajiu. 18. ~ de refracfiune. V. Refracfiune, plan de 19. ~ de ruptură [njlOCKOCTb pa3pbiBa; section de rupture; Trennschnitt; section ofrupture; szakito szelveny], Tehn. mii.: Secfiunea care urmează să fie realizată — cu ajutorul unui exploziv — în grinda unui pod, într'un suport al podului, etc. 603 lt Plan de rupi ură [nJlOCKOCTb pa3pbiBa; plan de fâille; Verwerfungsplan; fault plane; szakadăsi sik]. Geol.: Sin. Plan de falie. V. sub Falie. 2. ~ de sarcină [nJlOCKOCTb Harpy3KH; plan decharge; Druckebene; pressure plane; nyomâsi sik], H/dr.: Planul orizontal al suprafeţei libere a lichidului în rezervorul de alimentare a unei conducte forjate, sau a unui canal cu suprafafă liberă.— Planul situat deasupra nivelului liber al lichidului, astfel încât diferenţa dintre înălfimi să fie egală cu înălţimea unei coloane de lichid care echilibrează presiunea atmosferică, se numeşte plan de sarcină absolută. s. ~ de sarcină absolută. V. sub Plan de sarcină. 4. ~ de separaţie. Metl. V. sub Separafie. s. ~ de tragere [nJlOCKOCTb CTpejib6bi; plan de tir; Schie^ebene, Schiefjplan; plane of fire; loveszeti sik]. Tehn. mii.: Planul vertical care cuprinde linia de tragere, în tragerile cu armele de foc. 6. ~ de vibrafie [nJlOCKOCTb KOJiedaHHH; plan de vibration; Schwingungsebene; plane of vibration; rezgesi sik]. Fiz.: Planul care trece prin directa de propagare a unei vibraţii polarizate linear, şi care confine, în cazul vibrafiilor mecanice, direcfia mişcării de vibrafie, iar în cazul vibrafiilor electromagnetice, direcfia intensităţii câmpului electric. 7. ~ de vizare [nJlOCKOCTb BH3HpoBaHHH; plan de visee; Visierebene; plane of sighting; irânysik, nezosik]. Topog.: Planul vertical care trece prin punctul de stafie al observatorului şi prin linia de vizare. 8. ^ diametral [AHaMeTpajibHan nJlOCKOCTb; plan diametral; Diametralebene; diametral plane; diametrălis sik]. Mat.: Planul polar al unui punct dela infinit în raport cu o cuadrică. Este locul mijlocurilor coardelor paralele cu direcfia determinată de punctul dela infinit considerat. Două plane diametrale sunt conjugate, dacă îşi confin reciproc polii. Un plan diametral şi un diametru sunt conjugate, când dreapta dela infinit a planului diametral este polara reciprocă a diametrului. 9. ~ fundamenfal de profil. V. Profil, plan fundamental de 10. ~ geomefral [r0pH30HTajibHaa njioc-KOCTb; plan geometral; Grundebene; ground plane; alapsik]. Geom.: Planul orirontal din reprezentarea descriptivă pe care sunt plasaţi, în general, obiectul şi observatorul, şi fafă de care se iau înălfimile, eventual adâncimile- n. ~ iluminat util [nojiesEîftocBemeHHaa njio-CKOCTb; plan eclaire utile; beieuchtete Mef^ebene, Arbeitsebene, Arbeitsflăche; illuminated plane; vijâgitoft merosik]. II. el.: 1. Plan în care se fac observafiile referitoare la iluminat. — 2. Plan orizontal, la 85 cm deasupra duşumelei unei încăperi iluminate. 12. ~ isotrop [H30Tp0nHaa nJlOCKOCTb; plan •sotrope; isotrope Ebene; isotrope plane; izotrO-pikuş sik]. Mat.: Plan tangent conicei absolute a spafiului (adică cercului imaginar dela infinit). 13. ~ luminos [CBeTJiaa nJlOCKOCTb; plan de lumiere; Lichtebene; plane of light; fenysik]. Fiz.: Plan care trece printr'un izvor de lumină punctual, la distantă finită sau infinită — con-finând, deci, razele de lumină — şi determinat, în general, prin anumite condifiuni suplementare. Planele luminoase tangente unei suprafefe înfăşură conul sau cilindrul de lumină al acesteia relativ Ia izvorul dat. 14. ~ neutru [HeftTpaJibHaa nJlOCKOCTb; plan neutre; Verschwindungsebene; neutral plane; tâv-lati irânysik]. Geom. persp.: Planul dus prin punctul de vedere, paralel cu tabloul, în perspectiva lineară. Punctele din planul neutru nu au perspectivă, sau, pe tablou, perspectivele lor sunt la infinit. Planul neutru separă spafiul în regiunea din fafa observatorului, ale cărui puncte au perspective reale, şi regiunea din spatele observatorului, ale cărui puncte au perspective virtuale. îs. ~ normal [HOpMajibHan nJlOCKOCTb; plan normal; normale Flăche; normal plane; normâlis sik]. Geom.: Locul geometric al normalelor la o curbă într'un punct. Ecuafia planului normal este (?-*>■£-0, unde r este vectorul de pozifie al punctului curent al planului normal, R e vectorul de pozifie al punctului R de pe curbă, iar d* este elementul de arc în lungul curbei. Dacă curbe este dată de ecuafiile x=x(t), y = y (l), z = z(t), ecuafia planului normal este x'{X-x) + y'{Y-y) + z'{Z-z) = 0, x', y', z' fiind derivatele coordonatelor x, y, z, în raport cu parametrul t. ie. ~ nucleal [a/ţpoBaa nJlOCKOCTb; plan nucleal; Kernebene; epipolar plane; magsik]. Fotgrm.: Planul determinat de un punct obiect A şi de axa nucleală (v.) K±K2. Orice punct obiect are un singur plan nucleal. 17. ~ orar [qacOBaa nJlOCKOCTb; plan horaire; Stundenebene; hour plane; orasik]. Asfr.: Orice plan care trece prin axa lumii şi printr'o stea S (planul orar al stelei 5). Toate planele orare intersectează sfera cerească după cercuri mari, numite cercuri orare sau cercuri de declinafie ale stelelor respective. îs. ~ crizonfal principal [ocHOBHaa r0pH30H-TaJlbHaa nJlOCKOCTb; plan d'horizon; Haupt-horizontalebene; horizon's plane; fo visszintes sik]. Fotgrm.: Planul care trece prin orizontala principală a unui clişeu şi este perpendicular pe planul clişeului. i9. ~ osculator [KacaTejibHaa nJlOCKOCTb; plan osculateur; Oskulationsebene; osculating plane; oszkulâciosik]. Geom.: Planul determinat de tangentă şi de normala principală la o curbă într'un punct R. Planul osculator este planul de pozifie limită a planului care trece prin tangenta la curbă în punctul R şi printr'un alt punct R' 604 al curbei, când R' tinde către R. Ecuafia planului osculator este r = R+u • tiţ+v un , unde r este vectorul de pozifie al unui punct curent al planului osculator în raport cu un punct oarecare,^ e vectorul de pozifie al punctului R, ut şi un sunt, respectiv, versorii după tangenta şi după normala principală la curbă (în punctul R), iar u şi v sunt, respectiv, valorile algebrice ale proiecţiilor vectorului ~r —R pe tangentă şi pe normala principală la curbă. Dacă curba este dată parametric: y-^p(t), z = ty(t), ecuafia planului osculator este, în coordonate cartesiene: X-x Y-y Z-z | x' y’ z' | =0, xm y" 2" 1 accentele indicând câte o derivare în raport cu parametrul ales pe curbă. Planul osculator este planul de care curba se apropie cel mai mult în jurul punctului R, distanfa de acest plan a unui punct R' de pe curbă, vecin cu punctul R, fiind un infinit mic de ordinul al treilea în raport cu elementul de arc âs dintre R şi R’. în punctul R, curba traversează planul osculator. în anumite puncte ale curbei, distanfa dintre un punct R’, vecin cu punctul R, şi planul osculator în R la curbă, este un infinit mic de ordinul al patrulea. Un astfel de plan osculator se numeşte plan osculator stafionar. Punctele de pe curbă în cari planul osculator e stafionar corespund valorilor t ale parametrului, date de ecuaţia I x’ y' z' I j xn y" z" j =0. /// /// m I x y 2 I Singurele curbe al căror plan osculator e stafionar în toate punctele lor sunt curbele plane. 1. Plan principal [ocHOBHan njlOCKOCTb; plan principal; Hauptebene ; principal plane ; fosik]. 1. Geom.; Plan diametral, perpendicular pe direcfia coardelor unei cuadrice pe cari le împarte în părfi egale. Dreapta sa dela infinit este polara punctului dela infinit, care determină direcfia coardelor, în raport cu cercul dela infinit. Direcfia respectivă se numeşte direcfie principală a cuadricei. O cua-drică admite trei direcfii principale, distincte sau coincidente. — 2. Opt. V. sub Principale, plane 2. ~ principal [0CH0BHaH njlOCKOCTb; plan principal; Tiefenebene; principal plane; alapveto sik]. Geom. persp.: Imaginea perspectivă a planului de profil. Dreapta lui de fugă este verticala punctului principal. s. ~ proiectant [npoeKiţHOHHan njlOCKOCTb; plan projettant; projizierende Ebene; projecting plane; vetitosik]. Geom. persp.: Planul determinat de o dreaptă şi de centrul sau de direcfia de proiecfie. El defineşte, la intersecfiunea cu planul de proiecfie (tabloul), imaginea, sau proiecfia dreptei din spafiu. El geometrizeză, fie planul vizual, şi, în acest caz, proiecţia este o perspectivă, fie planul de umbră, şi, în acest caz, proiecfia este o umbră. 4. ~ rectificant [BbinpHMJimomaH njlOCKOCTb; plan rectifiant; rektifizierende Ebene; recîifying plane; helyesbito sik]. Geom.: Planul determinat de tangentă şi de binormala la curbă, într'un punct R. Ecuafia sa este d2R _ d2R - -J7'r=^7-R unde R este vectorul de poziţie al punctului Rt şi r e vectorul de pozifie al unui punct curent al planului. Dacă ecuaţiile curbelor în coordonate cartesiene sunt date de x = x(t), y — y(t), z = z(t), ecuafia planului rectificant este x” (X—x) + y" (Y-Ty) + z”(Z — z) = 0. 5. ~ reficular [pemeTHaTan njlOCKOCTb; plan reticulaire; Netzebene; reticular plane; râcssik]. Mineral.: Fiecare dintre planele determinate de moleculele sau de ionii cari alcătuesc o refea cristalină spafială; 6. ~ tangent [TaHreHU,HajibHaH nJlOCKCCTb; plan tangent; Tangentialebene; tangent plane; erintosik]. Geom.: 1. Orice plan care confine tangenta la o curbă într'un punct. (Planul osculator şi planul rectificant sunt plane tangente la curbă). — 2. Locul geometric al tangentelor la curbele de pe o suprafaţă cari trec printr'un punct R. Dacă R (u, v) este vectorul de poziţie al punctului R de pe suprafaţă, şi 7 e vectorul de poziţie al planului tangent, ecuaţia acestuia este &R ŞR f*. * (Şv ' c>#' Dacă suprafafa este dată parametric: x = x (u, v)i y = y (u, v); z = z (#, v), ecuafia planului tangent în punctul R (x, y, z) este X-x Y-y 2-z dx M c>« c)u c>* c)y 02 dv §v Q)V Dacă suprafafa este dată prin F(x,y, z)=0, ecuafia planului tangent este mărimile Fi M, ŞL, Şl 1 o)*' dy c)z fiind continue în jurul punctului R(x,y,z) şi cele trei derivate nefiind toate nule în acest punct. 7. ~ vertical principal [ocHOBHan BepTH-KajibHan njlOCKOCTb; plan vertical, principal; Hauptvertikalebene; principal vertical plane; fo fuggoleges sik]. Fofgrm.: Planul care trece prin verticala principală a unui clişeu şi este perpendicular pe planul clişeului. 605 1. Planul cuplului [nJlOCKOCTb ciţeiuiemia; plan du couple; Krăftepaarebene; couple plane; eropâr-sik]. V. sub Cuplu. 2. ~ imaginii [nJlOCKOCTb H3o6paîKeHHH; plan de l'image; Bildebene; image plane; feny-kep-sik], Fotgrm.: Planul clişeului, pe care e proiectată imaginea fotografică a obiectului înregistrat. 3# ~ naşterilor'[nHTOBaH nJlOCKOCTb; plan des naissances; Gewolbeanfăngerplan; springer plane; boltkezdo-kosik]. Cs.: Planul, orizontal sau înclinat, determinat de liniile locuri geometrice ale intersecfiunilor axei unei bolfi, cu naşterile. V. fig. sub Boltă. 4. ~ orizontului [nJlOCKOCTb ropH30HTa; plan d'horizon; Horizontebene; horizon's plane; iâtohatâr-sik], Fotgrm.: Planul orizontal care trece prin centrul de perspectivă al clişeului. 5. ~ terenului [iuiaH MeCTHOCTH; plan du terrain; Gelăndeebene; ground plane; terepsik]. Topog.: Planul orizontal de referinfă al unei porţiuni din scoarfa terestră, determinat de cota mijlocie dedusă din media cotelor maxime şi minime ale reliefului porţiunii de teren. 6. Plan, pl. plane [iijiockhh; plan; Flăche; plane; sik]. 2. Gen.: Corp care are cel pufin una dintre fefe plană sau aproape plană, această fafă având un rol important în anumite fenomene sau ap|icafii. 7. ~ [npo(|)HJib KpblJia; plan; Tragflăche; , aerofoil, deck, wing; felhajto sik]. Av.: Suprafafa de sustentafie a unui avion, adică suprafafa aripei pe care se exercită forfa portantă a avionului. Numele de plan se foloseşte în clasificarea avioanelor după numărul de suprafefe de sustentafie pe cari le au; în această clasificare se deosebesc avioane monoplane, biplane şi multiplane. (V. şi sub Aripă). La avioanele monoplane, cari au un singur rând de plane, dispozifia constructivă a acestora fafă de fuzelaj poate fi destul de variată. Construcţiile monoplanelor cu planele legate de fuzelaj ,prin hobane suple (atât inferioare, cât şi superioare), sau a monoplanelor cu planele situate sub fuzelaj şi legate de acesta prin contrafişe (hobane) rigide, sunt aproape complet abandonate. La unele avioane mici de turism se foloseşte construcfia cu^planele deasupra fuzelajului, legătura realizându-se tot prin contrafişe rigide; acest mod de construcfie este cunoscut sub numele de monopîan parasol, şi prezintă avantajul de a oferi pilotului o bună vizibilitate. — Construcfia cea mai răspândită, şi care tind%; să se generalizeze la avioanele actuale, estV mpnopfenul cantilever, la care planele sunt în consolă. Dispozifia planelor fafă de fuzelaj poate fi supe-ripară, mediană şi joasă (inferioară). Dispozifia mediană este cea mai avantajoasă din punctul de vedere aerodinamic, dar prezintă dificultăfi de ordin constructiv; dispozifia joasă a planelor, foarte frecventă, reclamă o bună racordare a fuzelajului (pentru consideraşi aerodinamice), ceea ce reprezintă o dificultate din punct de vedere constructiv, dar permite adaptarea unui aterisor scurt. Privite frontal, planele pot fi în diedru, în W, sau în M. Planele în diedru ameliorează stabilitatea transversală a avionului, unghiul diedrului fiind cuprins, în general, între 5° şi 7°; planele în W permit o bună racordare cu fuzelajul şi construirea unui aterisor scurt, iar cele în M dau o bună vizibilitate şi permit realizarea unei gărzi bune pentru elice.—Văzute de sus, planele pot fi aliniate sau dispuse în săgeată, după cum linia mediană e sau nu e perpendiculară pe axa longitudinală a avionului; săgeata poate fi pozitivă (spre spate) sau negativă (spre fafă). Biplanele au fost construite pentru a se realiza aripe de grosime mică, cele două rânduri de plane fiind legate între ele prin montanfi şi prin hobane. Sistemul astfel realizat prezintă însă mari desavantaje, deoarece rezistenfă la înaintare este considerabil sporită. Biplanul se foloseşte destul de rar, şi anume la unele avioane de turism şi de sport. — Multiplanele, cari prezintă desavantajele biplanelor, ca şi dificultăfi constructive, sunt complet abandonate. s. ~ de probă [HcnbiTaTejibHbiâ ahck; plan d'epreuve; Prufscheibe; testing disk; probatârcsa]. F/z.: Mic disc metalic, fixat la capătul unui mâner izolant, care serveşte la măsurarea densităfii sarcinii electrice la suprafafa conductoarelor. Discul se aplică succesiv în diferite puncte de pe suprafafa unui corp electrizat, astfel încât sarcina electrică de pe porfiunea de suprafafă de contact a corpului cu discul trece pe disc, şi rămâne pe el, chiar dacă-l depărtăm de corp. Valoarea acestei sarcini, proporţională cu densitatea locală de sarcină a conductorului, se determină, apoi, electrometrie. 9. ~ înclinat [HaKJiOHHMH nJiaH; plan încline; schiefe Ebene; inclined plane; lejtos sik]. Fiz.: Aparat simplu, compus dintr'un plan care formează un unghiu cu planul orizontal, şi care serveşte pentru a ridica greutăţi cu ajutorul unor forfe mai mici decât greutăfile (v. fig.). Dacă P este greutatea corpului aşezat pe planul înclinat şi Q este forfa exterioară care aefionează asupra iui, condifiunea de echilibru a corpului pe plan (neglijând frecarea) este P sin a = Q sin P, iar reaefiunea normală pe suprafafa planului e N = P cos a — Q cos j3. La a dat, valoarea mi- Plan înclinat, nimă a forfei Q este * @ f P sin a = Q sin p; Q = P sin a, când ^ \n = p coso—Q cos a. forfa Q lucrează în A___x ţ p sin a= Q; lungul planului incli- P— 2\n = Pcoso. nat. în acest caz, reaefiunea N are valoarea iV=P cosa. Dacă există frecare între corpul C şi pianul înclinat, dacă f este coeficientul de frecare, şi dacă forfa Q se exercită de-a-lungul şi în sensul planului, relafia de echilibru este Q = P sin a + iV/f iar pentru valori mai mari ale lui Q, corpul e urcai pe planul înclinat. 606 în cazul în care corpul este coborît pe plan, fiind susţinut de o forfă Q, frecarea se exercită în sens contrar şi ecuafia de echilibru devine Q = Psin a — Nf, iar pentru valori mai mici ale lui Q, corpul coboară pe plan. i. Plan înclinat [yKJlOH; plan încline; Brems-berg; inclined plane, încline, plane run; lejtos pâlya, siklo]. Transp.: Cale de transport pentru vehicule sau pentru pietoni, în formă de plan înclinat. Se foloseşte în exploatări miniere, în exploatări fores- 2. ~ înclinat automotor [nOA'beMHbrâ Ha_ KJIOHHblH IIJiaH; plan încline automoteur; Brems-berg; selfacting plane; ingăs siklo]. Transp.: Plan înclinat la care vagonetele pline cari coboară ridică, prin propria lor greutate, vagonetele goale. Este deservit de un troliu-frână. 3. ~ iip optic [onTHHeCKHH njiaH; plan type optique; optische Planlehre; optical caliper; optikai szabvânysik], Tehn.: Calibru optic a cărui suprafafă de referinfă esie o suprafaţă plană. Este calibrul Schema unui plan înclinat cu două galerii, înfr'o exploafare minieră. 1) compartiment cu două iinii, pentru vagonete; 2) compartiment pentru pietoni; 3) vagonet; 4) troliu; 5) placă învârtitoare; 6) barieră de protecfiune; 7) galerie orizontală. tiere, în cariere de piatră şi de argilă, etc. Planul înclinat pentru vehicule serveşte la transport, folosind gravitafia, vagonetele coborînd pe cale prin greutatea Ier; planul înclinat pentru pietoni este o cale înclinată la un unghiu adecvat, cu sau fără scări.— Planul inclinat penfru vehicule este, de obiceiu, cu o singură linie sau cu două linii, şi are o înclinare de 20 • • • 30°, iar circulaţia vagonete-lor este pendulară; în cazul planului inclinat cu o singura linie se prevăd porţiuni cu linii de evitare. La capătul superior se găseşte camera troliului care trage în sus vagonetele încărcate şi frânează vagonetele cari coboară, acest troliu putând fi cu tobă sau pentru cablu fără fine. La capătul inferior şi la cel superior se găseşte câte o placă învârtitoare, pentru întoarcerea şi dirijarea vago-netelor. Planele înclinate sunt echipate cu insta-lafii de siguranţă şi cu semnalizare optică şi acustică. Când unghiul de înclinare depăşeşte 30°, vagonetele se transportă pe platformă (v. Platformă de plan înclinat), penfru a se evita răsturnarea. — în exploatările miniere, planul inclinat e format de baza unei galerii înclinate până la 45°; galeria este săpată în planul strate-lor sau între două orizonturi, în steril când săparea pufurilor oarbe nu este economică. Planul inciinat poate avea o galerie, cu unul sau cu două compartimente; în ultimul caz, compartimentele sunt despărţite printr'un perete, unul fiind pentru circulaţia vagonetelor şi celălalt pentru pietoni (v. fig.). optic folosit cel mai mult, care serveşte atât la verificarea suprafefelor plane, cât şi a suprafeţelor cu o curbură slabă, prin măsurarea inelelor de interferenţă cari se formează împrejurul punctului de contact. Raza de curbură R a suprafeţei care se verifică este dată de formula: unde x este raza inelului de interferenţă de ordinul p, şi X, lungimea de undă a luminii folosite. 4. Plan, pl. planuri [njiaH; plan; Zeichnung, Plan; draught, plan; terv, tervrajz]. 3. Tehn.: Desen sau ansamblu de desene executate la scară şi cotate, pe o aceeaşi foaie de hârtie, pentru a reprezenta grafic o suprafaţă de teren, o construcţie, o maşină, un aparat, etc., prin proiecţiile orizontale şi verticale ale feţelor exterioare şi ale diferitelor secţiuni ale lor, şi, uneori, prin perspective. 5. ~ de ansamblu [iuiaH o6mero pacno-JlOJKeHHH; plan d'ensemble; Dbersichtsplan; general plan; tâjekoztato terv]. Cs.: Desen care reprezintă, în proiecţie ortogonală, orizontală, amplasamentele tuturor elementelor sau ale părţilor componente ale unei construcţii, ale unei amena-jeri urbanistice, ale unei instalaţii, etc. 6. ~ de detaliu [jţeTajibHblH njiaH; plan de detail; Einzelzeichnung; detail drawing; reszlet 607 terv]. Tehn.: Plan executat la scară mare, şi care cuprinde desene cari reprezintă, în amănunt, modul de construire a diferitelor părfi ale unei lucrări tehnice (construcfie, maşină, aparat, etc.), cuprinde modul de aşezare relativă a elementelor unui sistem tehnic (construcfie, maşină, aparat, etc.). Exemple: planul de dispozifie a cilindrilor unui motor cu ardere internă (v. fig. A), planul Motoare în stea 1 stea, istsarabituk cu 1 cot cu2coturi 2 st ele, cu 2 coluri (o o o) linie de3ciHndr. ',cu3coturi Motoare fn /inie Co o o o) (o o o o o o) 'nie de 5 cilindrifiu 6 coturi i o B 0 a O* „2 timpi' sau tandem 0 ■©" A «A® i o %£# a »<&« ^0^ J tiv O sau tandem % # 0% & a ""ti* * * I * * *o** # % Cilindru desaxat S 2 pistoane la t cilindru Jffil P^> Planuri de dispozifie a cilindrilor motoarelor de avion. i. Plan de dispozifie [nJiaH pacnojioîKeHHfl; plan de disposition; Anordnungsplan; arrange-ment plan; elhelyezesi terv]. Tehn.: Plan care Plan de dispozifie a osiilor unei locomotive. i) tampon; 2) osie fixă; 3) osie «u jocj 4) osie cu buza bandajului subţiată; 5) bulon de articulajie; 6) bloc de în-hămare; /j) distanfa dintre tampon s-i ultima osie a tenderului; J2) distanfa dintre osiile extreme ale tenderului; 1$) distanfa dintre osia din fafă a tenderului şi b’ocul de înhămare; /4) di-sfanfa dintre blocul de înhămare şi ultima osie a locomotivei; k) distanfa dintre osiile extreme ale locomotivei; /6) distanfa dintre osia din fafă a locomotivei şi tampon; /7) şi /§) distanta dintre osiile tenderului; /9) distanfa dintre osiile locomotivei; /e) distanfa dintre osiile extreme ale tenderului şi ale locomotivei; lf) lungimea tenderului; //) lungimea locomotivei; I) lungime totală (locomotivă şi tender). de dispozifie a osiilor unei locomotive (v. fig. B), planul de dispozifie a liniilor unei stafii de cale ferată, planul de dispozifie a fermelor unui acoperiş, etc. 2. ~ de execufie [nJiaH BbinojmeHHH; plan d'execution; Ausfiihrungsplan; working plan; vegre-hajtăsi terv], Tehn.: Plan care cuprinde toate datele constructive necesare executării unei lucrări tehnice (construcfie, maşină, aparat, etc.). 3. ~ de mină [nJiaH BbinojraeHHH MapK-meHflepcKHX pa60T; plan de la mine; Gruben-bild; mine map; bânya-tervrajz]. Mine: Reprezentarea topografică, pe un plan, a lucrărilor subterane ale unei mine. 4. ~ de monfaj [MOHTamHbiH nJiaH; plan de montage; Montageplan; rigging up plan; szerelesi tervrajz]. Tehn.: Plan care cuprinde desenele reprezentând modul de asamblare a pieselor componente ale unei construcfii, ale unei maşini, ale unui aparat, etc., cu indicarea detaliilor necesare operaţiunii de montare (cote, ajustaje, etc.) şi, uneori, şi a fazelor succesive ale montării. 5. ~ de poză a căii [nJiaH pacnoJKttKeHHH înnaJi; plan de pose de la voie; Gleisaubildungs-plan, Gleisverlegeplan; raiMaying plan; vâgânyzat-elrendezesi terv]. C. f.: Desen care reprezintă mo- 608 -dul de aşezare şi de fixare a traverselor de cale ferată, ca şi distanţele dintre axele traverselor, în lungul unui panou de cale. 1. Plan de sistematizare [miau CHCTeMâTH-3au,HH; plan d'urbanisation, plan d'amenagement et d'extension; Bebaungsplan, Umbaungsplan; plan for building; âtalakitâsi terv, rendszeresi-iesi terv]. Urb.: Ansamblul unui proiect care stabileşte modul de construire şi de desvoltare în viitor a unei aglomerafii umane, din punctul de vedere al distribuirii zonelor, al alinierilor, ai spafii|or verzi, al regimurilor de construcţie, al reţelei de comunicaţie, etc. Planul de sistematizare se întocmeşte pe baza unei documentări .şi a unui program, şi e format dintr'un plan director (sau plan de utilizare), dintr'un plan de detaliu (sau de aplicare), un regulament de construcţie şi de aliniere, un memoriu explicativ şi un program de eşalonare. Planul director cuprinde soluţiile generale de utilizare a terenului (zone clădite şi neclădite,#patii libere, clădiri publice, etc.) şi de amenajare a reţelei principale de căi de circulaţie (străzi, bulevarde, căi ferate, canale, aeroporturi, etc.). Planul de detaliu cuprinde toate elementele necesare realizării planului director,ca, de exemplu, alinieri cotate, marcate cu repere, secţiuni transversale şi profile longitudinalealecăilordecomunicafie, amplasamentele diferitelor elemente accesorii ale căilor de comunicafie sau ale spaţiilor publice (lampadare, chioşcuri, monumente, bănci, etc.). Regulamentul de construcţie şi de aliniere cuprinde dispoziţiile după cari trebue să fie executate lucrările de construcţie (de ex. înălfimea clădirilor, orientarea, gabaritele, suprafafa clădită, etc.) şi regimurile de aliniere ale diferitelor zone. Programul de eşalonare cuprinde fazele de execuţie a programului de sistematizare, în funcfiune de nevoile actuale şi viitoare ale aglomeraţiei umane. Planurile de sistematizare pot fi întocmite pentru o singură localitate, sau pentru mai multe localităfi; în ultimul caz, planul poate fi regional sau naţional. Planul regional se referă la un ansamblu de localităţi (oraşe şi sate) cari alcătuesc o regiune distinctă, datorită legăturilor actuale sau viitoare dintre ele. Planul regional stabileşte mărimea şi caracterul aglomerafiilor, ca şi comunicabile dintre ele. Pianul nafional se referă la totalitatea aglomeraţiilor umane ale unui Stat, ţinând seamă de caracterele specifice ale fiecărei regiuni. Se deosebesc următoarele tipuri de planuri de sistematizare: 2. Plan „afânat" [njian CHCTeMaTH3aiţHH c peAKOpaCn OJIOJKeHHblMH 3/ţâHHflMH; plan non dense;nicht dichter Plan; non dense plan; nem-suru terv]: Plan de sistematizare în care clădirile sunt, în general, aşezate izolat, şi suni separate prin spaţii largi (grădini, curţi, terenuri cultivate, etc.), spre deosebire de planul compact (v.). a. Plan „compact" [KOMnaKTHblH njiaH; plan compact; kompakter Plan; compact plan; kompakt terv]: Plan de sistematizare în care clădirile sunt, în general, aşezate lipite unele de altele, fiind separate numai prin străzi şi prin curţi mici, dosnice. 4. Plan „concentrat "[cocpeflOTOHeHHbiH HJiaH; plan concentre; konzentrierter Plan; concentrated plan; koncentrâlt terv]: Plan de sistematizare alcătuit astfel, încât o localitate să formeze o singură unitate compactă, spre deosebire de planul împrăştiat. 5. Plan „concentric“[KOHiţeHTpHHecKHH njiaH; plan concentrique; konzentrischer Plan; concentric plan; koncentrikus terv]: Plan de sistematizare m care predomină arterele inelare cari înconjură centrul aglomeraţiei umane, spre deosebire de planurile radiale şi rectangulare. 6. Plan „împrăştiat" [pa36pocaHHbifi nJiaH; plan disperse; Streuplan; dispersed plan; szelszort terv]: Plan de sistematizare alcătuit astfel, încât o localitate să fie formată din mai multe unităţi, separate între ele. 7. Plan „linear" [jiHHeHHbiH nJiaH; plan lineaire; linearer Pian; linear plan; lîneâris terv]: Plan de sistematizare în care terenurile de construcţie au forma unor făşii îngustd, şi sunt aşezate de-a-lungul uneia sau al mai multor artere de circulaţie, spre deosebire de planul nuclear. a. Plan „nuclear" [cocpeAOToneHHbiH njiaH; plan nucleaire; Nuklearplan; nucleary plan; mag-terv, nukleâris terv]: Plan de sistematizare în care ciădirile sunt distribuite sub forma unor grupuri mici, în jurul unor instituţii publice locale (de ex. şcoale primare, dispensare, cămine culturale, etc.) şi al unui mic centru comercial pentru cumpărături de uz zilnic (piafă alimentară, farmacie, etc.). Aceste grupuri sau unităţi rezidenţiale* sunt aşezate în afara traficului intens de circulafie, care le ocoleşte pe la periferie. 9. Plan „radial" [pa#HaJibHbiH njian; plan radial; strahliger Plan; radial plan; radiâlis terv, sugârterv]: Pian de sistematizare în care predomină arterele radiale. io. Plan „radioconcenfric" [paflHaJlbHOKOHiţeH-TpHHeCKHit nJiaH; plan radioconcentrique; radio-konzentrischer Plan; radio-concentric pian; sugâr-koncentrikus terv]: Plan de sistematizare în care arterele radiale sunt combinate şi completate cu artere inelare. u. Plan „rectangular* [npHM0yr0JibHbiH njiaH; plan rectangulaire; rechtwinkeliger Plan; rectangular plan; negyszogletes terv]: Plan de sistematizare în care arterele de circulafie sunt aşezate după două direcţii perpendiculare, formând între ele insule de parcele de formă pătrată sau dreptunghiulară. Sin. Plan cuadratic, Plan în tablă de şah» Plan damier. t2. ~ul refelei [njian 3JieKTpoceTH; plan du reseau; Netzplan; network plan; hâlozat-terv]. Elf.: Schifă care reprezintă traseele liniilor de transport şi de distribufie (aeriene şi subterane), amplasamentele centralelor, substaţiilor, posturilor de transformare, etc., cu indicarea secţiunilor de conducte folosite şi a puterilor transportate şi disponibile. ia. Planr pl. planuri [rniaH; plan; (Grund-)Rifj; plan; terv, tervrajz]. 4. Tehn.: Reprezentarea grafică, la scară, şi cotată, a proiecţiei orizontale a fefelor exterioare sau a secfiunii orizontale a unei construcţii, a unei maşini, a unui aparat, etc. 1. Plan cadastral [KaAaCTpaJlbHbiH njiaH ;map-pe cadastrale; Kadastergrundkarte, Kadasterplan ; cadastral survey; kataszteri tervrajz]. Cad.: Reprezentarea grafică a unei porfiuni de teren, redată pe o foaie de desen, la o scară mare (1 ; 100• ■ ■ 1 : 10 000) şi care cuprinde în principal limitele de proprietate ale diferitelor parcele din zona figurată, cum şi natura proprietăţi. V. şi Plan topografic. 2. ~ de expropriere [nJiaH 3KcnponpHaiţHH ; plan d'expropriation; Enteignungsplan; expropria-tion plan; kisajâtitâsi terv]. Cad.: Desen care reprezintă o parte dintr'un plan de situafie pe care sunt trasate limitele proprietăfilor cari trebue expropriate, în vederea executării unei lucrări, cu detalii asupra imobilelor, instalafiilor, plantafiilor, culturilor, etc., cari se găsesc pe aceste proprietăţi, finându-se seamă de lucrările cadastrale privitoare la acestea. 3. ~ de situafie [njiaH n0Ji0H£eHHH; plan de situation; Lageplan; plan of site, location plan; helyrajz]. Cs.: Desen care reprezintă, în proiecfie ortogonală orizontală, şi la scară mică, în raport cu împrejurimile, ansamblul unei construcfii şi al unei amenajeri urbanistice, al unei instalafii, etc., executate, sau cari se vor executa. 4. ~ fotografic [(|)OTOnJiaH; plan d'apres des photographies; Bildplan; photographic plan; feny-kep-tervrajz]. V. Fotoplan. />. ~ topografic [Tonorpa^HqecKHH miaH; plan topographique; topographische groljma^-stăbliche Karte; topographic map; topogrâfiai tervrajz]. Topog.: Reprezentarea grafică şi convenţională cu detalii altimetrice şi planimetrice, a unei porfiuni din scoarfa teresiră, redată pe o foaie de desen, la scări mari (1 : 100-• • 1:20000), prin folosirea de semne topografice convenfionale. e. Plan, pl. planuri [njiaH; plan; Plan; plan; terv]. 5. Gen.: Ansamblul dispozifiilor şi al măsurilor, stabilite anticipat, cari trebue luate în vederea obţinerii unui anumit rezultat. 7. ~ curent [TeKynţHH nJiaH; plan courant; Jaufender Plan; current plan, present plan; folyo-ferv], v. sub Plan de Stat. 8. ~ de perspectivă [nepcneKTHBHbift njiaH; plan de perspective; Perspektivplan; perspective plan; âtnezeti terv]. V. sub Plan de Stat. 9. ~ de Sfat [rocy^apcTBeHHbii! njiaH; plan d'etaf; Staatsplan; state-plan; ăllami terv]: Ansamblu de directive şi ^şarcâni stabilite, într'un stat socialist, în vederea d^svoltării proporfionate a ramurilor economiei nafionale, a ridicării nivelului de traiu material şi cultural al poporului. Elaborarea şi îndeplinirea Planului de Stat se bazează *pe legea economică obiectivă a desvol-fani planificate, proporfionale, a ramurilor econo-^•ei nafionale în socialism, unde toate mijloacele de produefie, sau principalele mijloace de producte au trecut în proprietate socialistă, ca ur-Hrjare a doborîrii puterii burgheziei şi a instau-rarii dictaturii clasei muncitoare. El nu poate fi 609 aplicat în societatea capitalistă, deoarece în economia capitalistă domneşte anarhia economică determinată de existenfa proprietăţii particulare asupra mijloacelor de produefie. Planul de Stat, odată elaborat şi aprobat, capătă caracter de directivă şi devine lege de Stat, obligatorie pentru fiecare institufie, pentru fiecare întreprindere, pentru fiecare cetă)ean. Partea din Planul de Stat referitoare la economia nafională (planul economic) stabileşte, pe baza principiului industrializării socialiste, (pornind dela desvoltarea în primul rând a industriei grele producătoare de mijloace de produefie), sarcinile pentru desvoltarea industrie?, pentru industrializare şi pentru transformarea socialistă a agriculturii, pentru desvoltarea transporturilor, pentru desvoltarea circulaţiei mărfurilor, pentru executarea construcţiilor capitale, penfru mărirea productivităţi, pentru introducerea tehnicei înaintate, pentru ridicarea nivelului tehnic şi numărului muncitorilor calificafi, al inginerilor şi tehnicienilor, pentru scăderea preţului de cost, pentru mărirea venitului nafional. Planurile de Stat se întocmesc pe o perioadă de mai mulfi ani (planuri de perspectivă), cari apoi se defalcă pe perioade scurte (planuri curente). Planurile de perspectivă izvorăsc din necesitatea asigurării perspectivelor de desvoltare a economiei nafionale, potrivit sarcinilor de bază ale consfrucfiei (de ex. construirea comunismului în URSS, construirea socialismului în fările de democraţie populară), iar planurile curente au caracter operativ, urmărind asigurarea îndeplinirii planurilor de perspectivă pe termene scurte (de obiceiu un an). 10. ~ economic [3K0H0MHliecKHH njiaH; plan economique; okonomischer Plan; economical plan; gazdasâgi terv], V. sub Plan de Stat. 11. Plan [njlOCKHH; plan; flach; plane; sik]. Tehn.: Calitatea unei suprafefe de a fi fără denivelări pronunfate; asperităţile sau micile —-------------------------—— neregularităfi ale su- b prafefei caracterizea- ză netezimea, respec- ^______ tiv rugozitatea ei. ---- Astfel, se deosebesc: ----- suprafafă plană şi netedă, suprafafă plană şi Forma suprafefelor. rugoasă, suprafafă ne- suprafafă: â) plană şi netedă; b) pla-plană şi netedă şi SU- nă şi rugoasă; c) neplană şi netedă; prafafă neplană şi ru- ci) neplană şi rugoasă. goasă (v. fig.). 12. Plană, sită Ind. alim.: Sin. Plansichtsr. V. Sită plană. 13. Planare [BbipaBHHBaHHe; planer; planieren; planishing; egyengetes]. Tehn.: Operafiune de prelucrare efectuată asupra pieselor, a tablelor, barelor, etc., de materiale metalice sau nemetalice, pentru obfinerea unor suprafefe plane. După forma şi după materialul piesei care se prelucrează, planarea se face prin aşchiere sau prin deformare plastică. 14. ~ prin aşchiere [BbipaBHHBaHHe pe3a-HHeM; planer par detachement de copeaux; Pla- 39 610 nieren durch Zerspannung; planishing by spliri-tering; egyengetes forgâcsolâs âl'fal]: Operafiune de planare executată, manual sau mecanizat, cu ajutorul unei .unelte de aşchiere. După forma şi materialul piesei, sau după gradul de planeitate şi de netezime pe care trebue să-l aibă suprafafa care se prelucrează, planarea se execută prin pilire, răzuire, rindelare, frezare, polizare, strunjire, rectificare, broşare, rodare, etc. (de ex.: suprafafa de aşezare pe postament a batiului unei maşini-unelte se rabotează sau se frezează; suprafeţele ghidajelor, la patul unui strung, au ră-zuirea ca operafiune finală de prelucrare; supra-fefele de contact ale unui calibru-potcoavă se planează prin rodare). i. P-lanareprin deformare plastică [BbipaBHHBa-HHe nocpejţcTBOM njiaerHqeeKOH Ae$4)op-MaiţHH; planer par deformation plastique; Pla-nieren durch plastische Formung; planishing by plastic deformation; egyengetes keplekeny âtala-kitâs âlfal]: Operafiune efectuată manual sau mecanizat, la. cald sau la rece, prin forjare (v.), prin presare, întindere, etc. Planarea prin forjare se execută, de obiceiu, la cald, cu ajutorul unui ciocan mecanic (v.) şi al unui ciocan planator (v. Ciocan planator drept), folosit ca unealtă intermediară. Se utilizează la netezirea sau |a îndreptarea suprafefelor deformate prin ciocănire, în timpul unor operafiuni de forjare anterioare (deex. operafiunea de întindere). Planarea prin presare se efectuează la rece sau la cald, cu ajutorul preselor şi, de obiceiu, al unor dispozitive de planat (de ex. mairife, ştanfe, etc.). Planarea prin întindere consistă în planarea unor table subfiri (de ex. cu grosimea de 0,3«• • 0,6 mm), de obiceiu de materiale neferoase, cu ajutorul unei maşini de planat (v. Planat, maşină de ~ tablă, prin întindere). Planarea tablelor, numită şi îndreptare, se execută, de obiceiu, la rece, fie manual prin ciocănire (de ex. planarea tablelor metalice subfiri, ondulate sau bombate, pe o placă de îndreptaf, 2. Planare [HHBeJiHpOBâHHe; planage; Pla-nieren; levelling; kiegyenlites]. Mine: Operafiunea prin care se îndreaptă solul unei galerii, dându-i-se panta necesară pentru canalul de scurgere a apelor, sau cea necesară unei căi ferate. 3. Planare [njiaHHpOBaHHe; planage; Gleitflug; gliding, glide; siklorepules]. Tehn.: 1. Stare în care un corp, de densitate mijlocie mai mare decât a unui mediu gazos, pluteşte în acel mediu, fără consum de energie din interiorul corpului. Planarea e datorită forfelor aerodinamice, condifionate de forma corpului şi de vitesa lui relativă fafă de mediu, ca şi de componentele verticale, dirijate în sus, ale vifeselor curenfilor din acel mediu.— 2. Sbor planat (v. Planat, sbor ~). 4. Plănărif: Operafiunea de nivelare a cărbunelui în vagoane sau în silozuri, după încărcare. (Termen minier, Valea Jiului). 5. Planaî, maşină de ~ tablă, cu cilindri [py-JiOHHan MauiHHa BbipaBHHBaHHH mecTH; machine â cylindres pour dresser la tole; Zylin-der-Blechrichtmaşchine; cylinder plate straighten-ing machine; lemezegyengeto gep, bâdogegyen-getâ gep]: Sin. Maşină de îndreptat tablă (v. îndreptat, maşină da ~ tablă). 6. Pianaf, maşină de ~ tablă, prin întindere [MaiIIHHa AJ1H BbipaBHHBaHHH }KeCTH paCTHTH-BaHH6M; machine pour dresser la tole par etirage; Blechrichtmaschine durch Strecken; plate siraight-ening machine by drawing; lemezegyengeto gep kinyujtâs âltal]. Mş.-unelte: Maşină-unealtă pentru planarea tablelor subfiri prin întindere (v. sub Planare prin deformare plastică). Maşina' e constituită dintr'un batiu, două cleşte (unul fix şi altul mobil) de prindere a capetelor tablei, două şuruburi de reglare a pozifiei cleştelui fix în raport cu lungimea tablei, un reductor.cu rofi'din-fate penfru rotirea cu vitesă mică a şuruburilor de reglare, antrenate de un electromotor, şi un cilindru hidraulic pentru deplasarea cleştelui mobil. Tabla având unul dintre capete prins în cleştele fix, este întinsă, până când devine plană, de către cleştele mobil, în care este prins cel •5 fî4 1 \ Ijv ţ Ş [■ - ^ / j r~pp ±i i n_ . ■ ; 11 - — i ii. I U i— 4 Maşină de planat, tablă prin întindere. 1) batiu; 2) cleşte fix; 3) cleşte mobii; 4) şuruburi de reglare; 5) electromotor; 6} mecanism de avansuri; 7) ciflndru hidraulic. cu ajutorul unui ciocan planator), fie mecanizat, cu ajutorul maşinilor de planat cu role sau cu cilindri (de ex. planarea tablelor metalice la maşinile de îndreptaf cu cilindri). de al doilea capăt al ei. Cleştele mobil este deplasat cu ajutorul unui cilindru hidraulic. Forfa de întindere se reglează în raport cu secfiunea tablei şi cu limita de curgere a materialului (v. fig.)* 611 - i. Planaf, sbor ~ [njiaHHpyiomHft nojieT; voi plane; Gleitflug; glide; siklo repules]. Av.: Sbor care se execută fără motor, de exemplu cu un planor sau cu un avion cu motorul oprit, starea de sbor fiind determinată numai de forfele aerodinamice şi de greutatea aeronavei. Coborîrea planată rectilinie este imposibilă, dacă incidenfă rămâne constantă. Când diferenfa de altitudine între două puncte de sbor nu este prea mare, traiectoria de sbor planat cu incidenfă constantă este însă apropiată de o dreaptă. în acest caz, dacă se notează cu G greutatea avionului, cu S suprafafa portantă, cu V vitesa, iar cu Cz şi Cx coeficienfii de portanfă şi de rezistenfă, ecuafiile de sbor sunt Gcos B=^SV2Cz\ G sin 0=^ SV*CX,. 0 fiind unghiul pe. care tangenta la traiectorie îl formează cu orizontala. Din aceste ecuafii rezultă tg Q = CX/CZ, ceea ce arată că, pentru acelaşi unghiu 0, sunt posibile două regimuri de coborîre, şi anume unul rapid, cu C? mic, şi unul lent, cu Cz mare. Din punct de vedere practic, este interesant să se realizeze un unghiu de coborîre 0 minim, deoarece — dacă se admite că traiectoria este rectilinie— distanfa de planare D rezultă din relafia Z) = ///tg0, în care H este înălfimea la care se găseşte avionul în momentul începerii sborului planat. Distanfa de planare este deci maximă când 0 e minim, şi se observă că acest lucru se realizează când raportul CJCZ, numit coeficient de planare, este minim. Valoarea reciprocă a acestui raport fiind finefa avionului, rezultă că distanfa maximă de planare se realizează când avionul sboară la finefa maximă. Dacă se cunoaşte curba Cz = f(Cx), adică polara avionului, unghiul 0 minim este unghiul pe care-l formează cu axa OCz tangenta dusă din origine la această curbă. Vitesa de sbor planat se obfine din ecuafiile de sbor şi este iar vitesa de coborîre (componenta verticală) are expresiunea-, t/ • o ^ cos 0 . w_y,:n9-y-^cr*'ne. . 2. Planat, strung de V. Strung de planat. 3. Planafoare, placă Metl.: Sin. Placă de întindere. V. sub Planltor; ^ 4. Planafor [bhpabhhBak>ui,ah AeTajib; presse-tâle; Niederhalter; clamp for holding down plates; rânctarto]. Metl.: Piesă componentă a uriei matrife pentru tablă (matrifă combinată, compusă, de tras, etc.), care presează marginea blanchetei de tablă în timpul tragerii de adâncire, pentru a împiedeca formarea cutelor. Planatorul poate fi un inel (numit şi inel de întindere), sau o placă (numită şi placă de întindere); el poate fi rigid (când presează blancheta, fiind acfionat direct de partea superioară a matrifei), sau elastic (când este comandat prîn intermediul unui resort sau al unul tampon de cauciuc), astfel încât permite o alunecare uşoară a tablei în timpul operaţiunii de tragere. 5. Planafor. V. Ciocan planafor drept. 6. ciocan V. Ciocan planator drept. 7. Planafor, inel ~ [BbipaBHHBaiomee kojib-LţO; anneau presse-tole; Niederhalterring; holding down ring; huzogyuru]. Metl.: Sin. Inel de întindere. V. sub Planator. s. Plancă [6peBHOCnycKaTejib; lan<;oir; Holz-riese; timber slide; zsilip]. Ind. lemn.: Potecă având pe margini două argeie, iar pe fund, 2*"3 prăjini pe cari se târăsc buştenii de brad= 9. Planck, constanta lui ~ fnocTOHHHan IlJiaHKa; constante de P.; P. Konstante; P/s constant; P. âllandoja]. F/z.: Constanta universală & = 6,62.10 27 ergisecunde care, înmulfită cu frecventa unei radiafii electromagnetice, exprimă energia fotonului respectiv. 10. legea lui ~ [3aKOH HjianKa; loi de P.; P. Gesetz; P/s law; P. torvenye]: Pentru un corp negru, puterea emifătoare E^a energiei radiate în intervalul spectral cuprins între lungimile de undă X şi X-bdX este funcfiune numai de lungimea de undă şi de temperatura absolută T a corpului. Puterea emifătoare este definită prin relafia dW = Ex cos Q-dAdQdXdt, unde dW este energia radiată din intervalul spectral considerat, emisă în timpul dt de elementul de suprafafă dA în unghiul solid de deschidere dQ, a cărui axă formează unghiul 0 cu normala pe elementul dA. Legea lui Planck exprimă pe E^ în funcfiune de X şi T prin relafia r_Q 1 * . X5 Ca 1 unde Ci=2c2&=1,18.10 5ergicm2/s,C2= 1.438°s, h fiind constanta lui Planck, k constanta lui Boltz-mann, iar c vitesa de propagare a luminii în vid. 11. Plancfologie [ruiaHKTOJioruH; planctologie; Planktonkunde; planktology; plankfologia}.- Biol.: Ştiinfa care se ocupă cu studiul microorganismelor acvatice cari constitue planctonul. 12. Plancton [nJiaHKTOH; plancton, plankton; Plankton; plankton; plankton]. Biol.: Totalitatea organismelor vegetale şi animale minuscule cari trăiesc în suspensie în apele dulci sau sărate, până la adâncimea de 200 m. Planctonul e constituit, în general, din alge, din foraminifere, ra-diolari, ouă şi larve de animale din ordinele superioare, etc. îs. Plancton atmosferic [aTMOCtjDepHbifî miaHKTOH; plancton atmospherique; atmosphărischer Plankton; atmospheric plankton; legkori plankton]. Meteor.: Ansamblul particulelor solide şi lichide cari se găsesc în suspensie în atmosfera. Din punctul de vedere al modului lor de comportare, particulele se grupează în felul următor: 39* 612 î. Aerosol atmosferic, alcătuit din picăturile de apă şi din microcristalele de ghiafă cari se găsesc în aer. 2. Pulberi atmosferice: Particule solide, sau lichide, provenite dela sol şi antrenate în aer de curenfii ascendenfi (praf, polen, bacterii, produse de combustie, pulberi vulcanice, etc.), cum şi pulberi de origine cosmică (cenuşa meteorifilor, etc.), cu dimensiuni cari variază între o milionime şi o zecime de milimetru. Pulberile atmosferice se studiază prin analiza chimică a depozitelor formate prin căderea lor în colectoare speciale (pâlnii cu diametrul de 50 până la 200 cm), sau cu ajutorul conimetrului, un dispozitiv automat pentru colectarea instantanee a tuturor impuri-tăfilor atmosferice cuprinse într'un volum de aer cunoscut, pe o lamă microscopică specială, în vederea analizei microchimice şi a numărărilor. Pulberile din atmosferă produc absorpfia şi difuziunea radiafiei solare (v. Radiafie solară), şi slăbesc transparenta aerului şi vizibilitatea. Ele absorb radiaţia terestră (de natură termică), ceea ce face ca pătura de aer care le confine să constitue un înveliş protector pentru sol, contra răcirii din timpul nopfii (efectul de seră). Sin. Impurităţi atmosferice. s. Nuclee de condensare: Mici particule de materie, cari determină condensarea vaporilor de apă sub formă de picături. Principalele nuclee de condensare sunt: ionii şi electronii liberi, cari nu provoacă condensarea decât în cazul unor suprasaturaţii mari, numai ionii msri având un oarecare rol în condensarea vaporilor din atmosferă. 4. Nuclee higroscopice: Microcristale provenite din pulverizarea apei oceanelor, din unele produse de combustie, etc., pe cari se formează picături chiar când saturaţia nu e atinsă. Unul dintre cele mai simple dispozitive pentru numărarea nucleelor de condensare cari se găsesc într'un vojum de aer dat este numărătorul de nuclee al lui Aitken. El se compune dintr'un rezervor cilindric plat, cu bazele de sticlă, echipat cu două orificii laterale diametral opuse, unul având un robinet, iar celălalt fiind în legătură cu o pompă aspiratoare manuală. Pompa serveşte mai întâi la introducerea aerului; apoi, după închiderea robinetului, la provocarea Ijnei detente în interiorul rezervorului. Prin detentă, aerul se răceşte şi se saturează, iar nucleele condensează vaporii în jurul lor, devenind mici picături, cari pot fi observate cu ajutorul unei lupe. Se numără picăturile şi se raportează la unitatea de volum. 5. Nuclee de sublimare: Nuclee pe cari se face solidificarea sub formă de cristale sau de mici bile de ghiaţă. Originea şi natura lor nu sunt cunoscute. Ele ar fi formate din pulberi insolubile, provenite din deşerturi, sau de origine cosmică. Se pare că nucleele higroscopice cari nu s'au disolvat în întregime în picătura formată în jurul lor devin ele însele nuclee de sublimare, fa o coborîre convenabilă a temperaturii. e. Ploaie de pulberi: Impurităţi atmosferice de dimensiuni mai mari, cari nu provoacă condensarea vaporilor nici când aerul e suprasaturat, şi cari cad direct pe sol. Astfel de fenomene se produc în urma marilor erupţii vulcanice, sau prin transportul pulberilor ridicate şi antrenate din stepe de către curenţii aerieni. — Aşa numitele ploi de sânge sunt produse de pulberi de natură feruginoasă, de polenul anumitor plante, sau de anumiţi spori roşietici. 7. Plancfonofag [iuiaHKT0H0(i)ar; planctono-phage; planktonfressend; planktonophagous; no-venyevo]; Calitatea unui animal de a se hrăni cu plancton. s. Plancfonfe [njiaHKTOHTbi; etres plancto-niques; Planktonten, Plankter; planktonic beings; planktontek]: Microorganisme animale şi vegetale cari plutesc pasiv la suprafafa sau în aproprierea suprafefei apei, formând planctonul. s. Plane auxiliare [BcnoMoraTejibHbie riJioc-KOCTH; plâns auxiliaires; Hilfsebenen; auxiliary planes; seged sikok]. Geom, d..* Plane folosite în Geometria descriptivă pentru a se obfine inter-secţiunea a două suprafefe oarecari. Se intersectează ambele suprafefe cu plane (în general paralele între ele), fiecare dintre ele tăind cele două suprafefe după câte o linie, punctul comun acestor linii fiind un punct comun celor două suprafefe. Planele auxiliare se aleg în po-zifii cât mai particulare, penfru ca intersecfiunile să fie cât mai uşor de obfinut. în general, ele sunt plane proiectante sau plane paralele cu planele de proiecfie. 10. ~ conjugate [conpnJKeHHbie iuiockocth; plâns conjugues; konjugierte Ebenen; conjugated planes; konjugâlt sikok]. Geom.: Pereche de plane cari îşi confin reciproc polii în raport cu o cuadrică. 11. Planeifafe, măsurător de V. Măsurător de planeitate. 12. Planetă [nJiaHeTa; planete; Planet; planet; bolygo], Astr.: Corp ceresc obscur, care se roteşte în jurul Soarelui, pe o orbită eliptică de excentricitate relativ mică şi având Soarele în unul dintre focare. Dimensiunile, forma şî situaţia unei orbite planetare, ca şi poziţia planetei pe orbită, sunt determinate de următoarele şase mărimi: semiaxa mare a elipsei (uneori se foloseşte depărtarea mijlocie dela Soare), care determină dimensiunea orbitei şi perioada de revolute a planetei; — excentricitatea, care determină forma orbitei; — înclinarea orbitei faţă de planul eclipticei; — longitudinea nodului ascendent (adică direcţia, în raport cu Soarele, în care planeta intersectează ecliptica, trecând din emisfera de Sud în cea de Nord), şi care determină pozifia orbitei; — longitudinea perihejiului, % care determină direcfia axei mari, în planul orbitei; — longitudinea la epocă, care determină trecerea planetei la periheliu. Planetele ale căror orbite au dimensiuni mai mici decât dimensiunile orbitei Pământului (Mercur şi Venus) se numesc planete inferioare sau inta- rioare. Observate cu luneta, prezintă faze asemănătoare cu fazele lunii. Planetele ale căror orbite sunt exterioare orbitei Pământului se numesc planete superioare sau exterioare. între orbitele planetelor Marte şi Jupiter sunt conţinute orbitele a peste 1500 de planete mici, numite şi planetoizi (v.). Din punctul de vedere al dimensiunilor lor, planetele se împart în trei grupuri: planete uriaşe (Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun), planete mijlocii (Mercur, Venus, Pământul, Marte şi Pluton) şi planetoizi. Primele au o densitate mică (cuprinsă între 0,72 pentru Saturn şi 1,60 pentru Neptun), iar pe suprafafa lor nu se deosebesc detalii de structură. Planetele mijlocii au densităţi cuprinse între 3,8 pentru Marte şi 5,5 pentru Pământ şi (cu excepfiunea planetei Venus, care este acoperită de nori, şi a planetei Pluton, al cărei disc nu este încă observat cu o mărire suficientă), au o suprafafă pe care se disting detalii. Spectrele planetelor uriaşe arată prezenfa unei atmosfere care confine metan şi amoniac, şi în care procentul de metan creşte şi cel de amoniac descreşte, cu cât creşte distanfa dela Soare. Atmosfera planetelor mijlocii confine bioxid de carbon (cu excepfiunea planetei Mercur, care se pare că nu are atmosferă). Prezenfa unei atmosfere în jurul unei planete, ca şi natura gazelor con-finute de această atmosferă, sunt în legătură cu valoarea accelerafiei gravitafiei la suprafafa planetei respective, deci cu densitatea şi cu volumul lor, planetele a căror accelerafie a gravitafiei este mare putând refine în atmosferă şi substanfe cu molecule mai uşoare. Temperatura planetelor depinde de depărtarea lor dela Soare, de prezenfa sau de absenfa unei atmosfere, de puterea absorbantă a suprafefei planetei şi de fafa pe care cade radiafia solară. Un corp negru sferic, în rotafie destui de rapidă în jurul axei polilor, ar avea o temperatură medie (în grade centigrade) T—211/VR, R fiind câtul între distanfa lui medie până la Soare şi distanfa medie dela Pământ la Soare. Dacă perioada de rotafie şi cea de revolufie sunt egale, astfel încât planeta îndreaptă mereu aceeaşi fafă spre Soare, temperatura medie a acestei fefe e 7"= 392/V-K- Aceasta arată, de exemplu, că temperatura fefei iluminate a planetei Mercur e de 358°. Valoarea temperaturii este modificată de prezenfa atmosferei. Măsurări directe au verificat rezultatul pentru Mercur, şi au dat pentru Jupiter şi Saturn, respectiv, — 140° şi %-t5l)0. Ameastă scădere a temperaturii cu distanfa explică scăderea cu depărtarea a procentului de amoniac din atmosferele planetelor. Din densităfile medii şi din valorile acceleraţiei gravitafiei se poate deduce că Venus are o structură internă asemănătoare cu cea a Pământului, cu un nucleu central de fier sau de nichel şi fier, nucleu care lipseşte lui Mercur şi Marte, cari par a fi constituite din roce asemănătoare cu cele dela suprafafa Pământului. Planetele’ uriaşe 613 sunt, probabil, constituite cu totul în alt mod, în structura lor predominând elementele uşoare: hidrogenul şi heliul, la presiuni foarte înalte. î. Planetar, angrenaj V. Angrenaj planetar. 2. pinion V. Pinion planetar. s. Planetariu [nJiaHeTapHft; planetarium; Pla-netarium; planetarium; planetârium]: Construcfie specială, de obiceiu în formă de cupolă, care reprezintă, în interiorul ei, sistemul planetar. 4. Planefoid [nJiaHeTOHA; planetoide; Plane-toid; planetoid; planetoid]. Astr.: Planetă mică din sistemul solar. Aceste mici planete, în număr de peste 1500, au, aproape toate, orbitele cuprinse între orbita lui Marte şi cea a lui Jupiter. Numai Eros are o orbită a cărei distanfă mijlocie până la Soare este numai de 1,46 ori mai mare decât distanfa mijlocie dela Pământ până la Soare, şi deci e confinută în interiorul orbitei planetei Marte (a cărei distanfă mijlocie până la Soare e de 1,52 ori distanfa mijlocie a Pământului), iar P 944 Hidalgo are o orbită situată dincolo de, orbita lui Jupiter (distanfa mijlocie până la Soare, de 5,72 ori distanfa mijlocie a Pământului, fafă de 5,20 pentru orbita lui Jupiter). Excentricitatea mare a orbitei planetoidului Hidalgo (0,653) face ca orbita acestuia să treacă chiar dincolo de orbita planetei Saturn. Duratele de revolufie ale pla-netoizilor variază între 1,76 ani pământeşti, pentru Eros, şi 13,67 ani, penfru Hidalgo. Diametrii lor ecuatoriali variază dela câfiva kilometri până la 768 km, pentru cel mai mare, Ceres. 5. Planificare [nJiaHHpoBaHHe; planification; Planung; planning; tervezes]: Operafiunea de elaborare a unui plan (în accepfiunea de sub Plan 5). e. Planiglob [KapTa 3eMHbix nojiymapHH; mappemonde; Erdkarte; world's map; foldterkep]: Sin. Mapamond (v.). 7. Planimefrare [nJiaHHMeTpHpoBatme; plani-metrage; Planimetrieren, Flăchenmessen; plani-metring; planimetrâlâs, teruletmeres]: Operafiunea de determinare a ariei cuprinse într'un contur plan. 8. Planimetrică, ridicare V. Ridicare plani-metrică. 9. Planimefrie [njiaHHMeTpHfl; planimetrie ; Planimetrie; planimetry; planimetria]. 1. Topog.: Totalitatea operafiunilor cari conduc la determinarea şi la reprezentarea, în planul unei foi de desen, a poziţiilor liniilor şi figurilor de pe o porfiune de teren. — 2. Geometria plană. 10. Planimetru [nJiaHHMeTp; planimetre; Plani-meter; planimeter; planimeter, teruletmero]. Tehn.: Instrument care serveşte la măsurarea ariei confi-nute înlr'un contur plan. Se deosebesc următoarele tipuri mai importante de planimetre: 11. ~ cu disc [ftHCKOBbiH nJiaHHMexp; planimetre â disque; Scheibenplanimeter; disk plani-meter; târcsâs planimeter]: Planimetru construit după principiul planimetrului polar, dar la care dispozitivul rotifei integrante nu se roteşte direct pe suprafafa hârtiei desenului (este deci eliminată influenfa neregularităfilor fefei hârtiei), ci pe suprafafa unui disc circular, pus în mişcare de două rofi rulante. După acelaşi sistem este .construit şi 614 planimetrul pe bije, la care discul este înlocuit cu o piesa sferică, 1. Planimefru cu lineal [nJiaHHMeTp c JlHHea-JIOM; planimetre â regie; Linealplanimeter; lineal planimeter; vonalas planimeter]: Planimefru al cărui pol este la infinit, astfel încât, când se conturează figura de măsurat, articulaţia se mişcă pe un lineal anume construit. Sin. Planimefru cu riglă. 2. ~ cu lineal pe glisieră [nJiaHHMeTp HMeio-iH,Hâ JlHHeHKy Ha cajia3Ke; planimetre â regie; Linearplanimeter mit Schienenfuhrung; lineal planimeter; vezetoleces vonalas planimeter]: Planimefru cu o glisieră metalică constituită dintr'o şină cu şanf, în care patinează articulafia planimetrului propriu zis. Sin. Planimefru cu riglă pe glisieră. s. ~ cu role [p0JiHK0BbiH nJiaHHMeTp; plani-metre â rouleaux; Linearplanimeter mit Walzen-fuhrung; roii planimeter; vezetogorgos vonalas planimeter]: Planimefru constituit dintr'un dispozitiv care are două role legate cu un ax, în mijlocul căruia se găseşte articulafia planimetrului propriu zis. 4. ~ infegrafor [HHTerpHpyiomHâ nJiaHHMeTp; planimetre integrateur;lntegratorplanimeter; integrator planimeter; integrâlo planimeter]: Plani-metru care împarte ariile în benzi frapezoidale de e-gală lărgime, şi înlocueşte fiecare bandă cu un drept-unghiu echivalent, numit dreptunghiu compensator. 5. ~ polar [nojnocHbiH nJiaHHMeTp; planimetre polaire; Polarplanimeter; polar planimeter; polâr-planimeter]: Planimefru constituit dintr'un braf trasor (KF), o tija poiară (PK) şi o rotifă integrantă (R). Extremitatea liberă a brafului trasor se termină cu un vârf metalic (F) cu care se urmăreşte conturul ariei de măsurat; extremitatea tijei polare se termină cu un vârf metalic care se fixează pe hârtia pe care e desenat conturul, într'un punctP,numit polul figurii. Rotifa integrantă este constituită dintr'o rotită verticală, care, din cauza frecării pe hârtie în timpul mişcării brafului trasor, se roteşte şi transmite mişcarea ei unei rotife orizontale, gradată în zece diviziuni. Rotifa verticală esfe divizată, de asemenea, în zece diviziuni aşezate în fafa unui vernier, astfel încât citirea la planimefru se face cu 4•■•5 cifre. Polul poate fi inferior sau exterior figurii, după mărimea ariei mărginite de conturul de măsurat. Când vârful (F) este deplasat din M într'un punct vecin N, pe conturul ariei de măsurat aria măturată de braful trasor (KF) este compusă djn aria descrisă în translafia dB şi din cea descrisă în rotafia brafului cu unghiul dB. Prima est® ©gala cu LdB (L fiind lungimea trăi- tului trasor, iar dB valoarea distantei pe care o înregistrează în rotire rotifa integrantă), iar a doua este~I2*/8. La deplasarea punctu/ui K în lungul direcfiei K1 F', necesară pentru a menfine pe F pe contur, braful descrie o arie nulă. Aria. totală măturată este deci A = 1^ dB+^L2^ dQ. Când punctul F a parcurs întregul contur, intengrala a doua se anulează, şi A^L ţ dB. Factorul ţ dB este cel înregistrat de rotifa integrantă (şi nu e nul pentru un contur, fiindcă diferifii dB au orientări diferite pentru cele două ramuri ale conturului), iar L este o constantă a instrumentului. 6. ~ polar compensator [KOMneHCHpyionţHă nOJUOCHblH nJiaHHMeTp; planimetre polaire com-pensateur; Kompensationsplanimeter; compen-sation planimeter; kompenzâcios polâr-planimeter]: Planimefru polar perfecfionat, care permite ca dispozitivul brafului trasor şi rotifa .integrantă să poată fi situate la dreapta şi la stânca tijei polare, şi care, astfel, aduce o compensare a rezultatului înregistrat. 7. ~ radia! [paflHaJibHbiâ nJiaHHMeTp; planimetre radial; Radialplanimeter; radial planimeter; radiâlis planimeter]: Planimefru care se compune dintr'o tijă trasoare care are la un capăt creionul, sau vârful de urmărit conturul figurii de măsurat, şi, paralel cu ea, dispozitivul rotifei integrante. Pe partea inferioară a tijei se găseşte un şanf prin care ea este articulată de un buton metalic, prins pe hârtia desenului. Tija cu şanful ei alunecă radial pe acest punct, sau se roteşte în cerc, permifând astfel descrierea conturului figurilor. Este folosit mai ales în Meteorologie, pentru determinarea ariei diagramelor de înregistrare, şi a razelor mijlocii ale curbelor rezultate din unirea punctelor de coordonate polare înscrise, 8. ~ universal [yHHBepeajibHbift nJiaHHMeTp; planimetre universel; Universalplanimeter; universal planimeter; univerzâlis planimeter]: Plani-metru rezultat din combinarea unui planimefru polar cu un planimefru radial. E folosit la evaluarea diagramelor înregistrate pe bandă. El poate fi transformat, cu ajutorul unui dispozitiv cu role, într'un planimefru cu role. E folosit în Meteorologie şi în tehnică. 9. Planografie [nJiaHorpa(|)H-fl; planographie, impression â plat; Flachdruck; flaf impression; lapos nyomtafâs]. Arte gr.: Tehnica reproducerii de originale lineare şi în semitonuri, cu ajutorul clişeelor de calcar sau de metal, la cari elementele suprafefei active care imprimă coincid teoretic cu suprafaţa inifială şi cu cea neutră, practic fiind numai o foarte mică denivelare între ele. 10. ~ uscată [cyxan njiaHorpa(|)Hfl; planographie seche;Trocken-Flachdruck;dry impression; szâraz lapos nyomtatâs]: Planografie în care ne-aderarea cernelii la suprafafa neutră este datorită altor agenfi decât apa. 11. Planor [njiaHep; planeur; Gleitflugzeug; glider; vitorlâzo repulogep, siklorepulogep]. Av.: I 1, Aparat de sbor fără; grup motopropulsor. Pla- > 615 norul foloseşte ca agent de propulsie greutatea sa proprie, vitesa de coborîre fiind compensată, fie de o deflexiune aerodinamică a vântului, provocată de relieful solului (sbor în pantă), fie de curenţi ascensionalipro,vocafi de diferenfe în temperatura solului (sbor termic). Sborul fără motor este lipsit de perturbafiile datorite suflului elicei şi-de cele provocate de vibrafiile grupului moto-propulsor. Se construesc planoare de performanfe şi de mari performanfe (de acrobafie), cu un loc (de antrenament)* sau cu două locuri (de şcoală, de instrucţie, penfru sbor fără vizibilitate), planoane de transport, cu mai multe locuri, etc. Construc}ia lor este uşoară (în general, de lemn) cu aripe cu alungire mare, pentru realizarea Planoare. 0 planor cu aripă în M; II) planor cu aripă dreaptă; f) cârlig de tracfiune, închis; 2) cârlig de tracfiune, deschis. unei mari finefe aerodinamice^ fuzelajuljiind redus, d® cele mai multe ori, la postul de pilotaj şi la o simplă grindă care poartă ampenajele (v. fig. / şi II); de asemenea, în cele mai multe cazuri, aterisorul “Pseşte, sau este redus la o singură roată. Se construesc şi planoare cu dimensiuni mari, pentru fransporturi civile sau militare, cari sunt remorcate de avioane cu motor. Sarcina pe suprafafa portantă e de15*-*25 kg/m2, cAeea ce asigură o vitesă verticală optimă de cobo-nL® jn aer calm, adică o durată mai lungă_ de sbor, şi o altitudine minimă de lansare. Pentru a obţine performante de distantă, panta traiectoriei trebue să fie mică (VjVh minim, unde Vz e componenta verticală, iar Vh e componenta orizontală a vitesei), care poate fi realizată când aripa are un coeficient mare de planare (CJCZ mare). De obiceiu, se trasează curba viteselor de coborîre (Vx) în funcfiune de vitesa de sbor (V) V) vitesa de sbor; Vz) componenta verticală a. vitesei de sbor; O) şi O') originea veche şi cea nouă a axelor de coordonatei A) intensitatea şi direcfia vântului; 0m) unghiul de pantă minimă; A) punct de sbor; T) şi T') puncte de sbor cu pantă - minimă, în aer calm, respectiv sub influenfa vântului (A). pe traiectorie (polara de sbor, v. fig. III), şi tangenta OT corespunde pantei minime de sbor, adică V». K *9 K-y**yh' (la pante foarte mici, vitesa V poate fi înlocuită cu componenta sa orizontală Vh). Deci, unghiul Bm indică, la o scară convenabilă a mărimilor înregistrate pe axele de coordonate, unghiul traiectoriei care corespunde distanfei maxime de sbor în aer calm. Pentru a finea seamă de efectul vântului, se deplasează originea într'un punct O' ale cărui coordonate sunt componentele vântului, marcate în sensul săgefii vc pe axa absciselor, dacă vântul e contrar sborului, şi în sensul săgefii va pe axa ordonatelor, dacă vântul e ascensional; în exemplul din figură, vântul are direcfia A (în sensul mişcării planorului, şi ascensional) şi deci unghiul de pantă (indicat prin tangenta O’T') e negativ, originea fiind deplasată în O'. vz m/s E Polare de sbor, omotefice. V) vitesa de sbor; Vz) componenta verticală a vitesei de sbor; 0) şi Oi) originea veche şi cea nouă a axelor de coordonate; 001) intensitatea vântului; A) şi A') puncte de sbor, cu planorul încărcat normal, respectiv supraîncărcat; 0') şi 0j) unghiurile pantei de sbor. Greutatea planorului nu influenfează panta traiectoriei, care e determinată numai de finefa aero- 616 dinamică, dar influenţează valoarea viteselor orizontale şi verticale, fără a modifica raportul lor. Deci, Ia creşterea greutăfii, polara de sbor se transformă, prin omotetie, în raport cu originea (v. fig. IV). De exemplu, dacă vântul e contrar mişcării planorului, originea e în 0lf şi deci unghiul de pantă ar fi 0, ceea ce înseamnă că planorul trebue încărcat până când polara de sbor ajunge în A', şi astfel unghiul de pantă devine 0' (mai mic). De aceea, planoarele remorcate se încarcă cu balast. Planorul sburând, aproape totdeauna, cu inci-denfe relativ mari, aripele lui se construesc cu alungire mare, de 6***20. La planoare, şi mai ales Ia cele cu finefă mare, ss folosesc frâne aerodinamice, atât pentru coborîre (când vântul ascensional e puternic), cât şi penfru aterisare. Frânele aerodinamice se compun din: doi voiefi ,, . simetrici, unul ■ b » N ^^ ^ la extradosul aripei şi celălalt la intradosul ei (v.fig.V); doi voiefi dife-rifi,cel mai mic putând fi plasat Frână aerodinamică, la extadosul 1) v0^e^ *a ©xfrados, în pozifie des- sau |a intrado- respectiv închisă; 3) şl 4) volet la sul aripei; un *n^ra<^os» *n pozifie deschisă, respectiv volet Ia extra- 'nchisă; 5) pârghie de acfionare; 6) tijă qJqS> de comandă. Aripa planorului se construeşte, adesea, în formă de M (v. fig. /), ca să se realizeze un diedru sensibil pentru stabilitatea transversală; ex-tremităfile aripei nu trebue să fie prea ridicate, pentru a putea fi finute în echilibru, Ia lansare, de personalul auxiliar al pistei de decolare. Fuze-^ lajul poate fi de tipul fuzelaj-grindă, constituit dintr'un schelet cu zăbrele şi fără îmbrăcăminte, sau de tipul fuzelaj-cocă; Ia partea inferioară, perefii fuzelajului formează un unghiu ascufit, pentru ca planorul să se degajeze uşor Ia lansare şi să se evite spargerea fuzelajului, când acesta ajunge în contact cu neregularitătile terenului. Planorul, fiind lipsit de grup motopropulsor, nu poate decola singur, ci trebue lansat. Se folosesc următoarele procedee: lansare cu sandow, lansare prin remorcare cu un vehicul terestru, lansare cu troliu, lansare prin remorcare în sbor. Cu primele trei procedee, planorul poate fi lansat spână la o altitudine de 300-■ *400 m, pe când prin remorcarea în sbor se ajunge la o altitudine de 1000 m, sau mai mult. Pentru lansare, planorul e înzestrat, în general, cu două cârlige de tracfiune, dintre cari unul (cârlig deschis) e plasat la partea inferioară a fuzelajului (v. fig. /) şi e folosit la lansarea cu sandow-ul sau cu troliul, iar celălalt (cârlig închis) e plasat la partea frontală şi e folosit la lansarea prin remorcare. Cârligul inferior trebue să fie deschis; ca să se evite pericolul ca planorul să rămână acăfat de cablu, la lansare; cârligul de remorcare e necesar să fie frontal, fiindcă altfel planorul sboară cabrat. La lansarea prin remorcare în sbor, avionul-remorcher are un troliu, plasat aproximativ în centrul său de greutate şi înzestrat cu un rotor cu palete (v. fig, V/), astfel încât, după desprinderea planorului, cablul este înfăşurat pe toba fro-liului de rotorul cu palete; cablul nu e fixat de toba troliului (decât, u-neori, printr'un fir de siguranfă) şi este ghidat cu un galet, pentru a nu stânjeni mişcările ampenajelor mobile ale avionului. Planoarele de transport sunt aparate grele (pentru câteva tone sarcină utilă), cari sunt remorcate în sbor. Aceste planpare nu trebue să aibă vitesă mică de coborîre, ci trebue să aibă rezistenfă mică la înaintare şi să P9afă aterisa pe un teren pufin degajat; vitesa de cădere poate fi de 0,5-•-3 m/s, iar sarcina pe suprafafa portantă, până la 70 kg/rr2. Trenul „remorcher-planor de transport" (v. fig. VII) se comportă mai bine la decolare şi ca timp de [Avion, cu dispozitiv de lansare a planorului, f) troliu; 2) galet de ghidare; 3) cablu de tracfiune.', *" 1 l Tren avion remorcher-pfanor. f) avion remorcher; 2) planor de transport; 3) cablu de tracţiune; T} tracţiunea necesară sborulul planorului; S) suprasarcină suportată de planor; Tc) tensiunea în cablu; T') trac-flunea necesară sborulul avionului; Tf) tracflunea de remorcare. S=T tg a; T =- r,=Tr+r. cos a ' ridicare, decât un avion singur cu acelaşi motor şi cu aceeaşi sarcină, dar vitesa de croazieră e mică şi consumul de combustibil (în kg/CPh) e mai mare decât al acestuia. Alte inconveniente sunt: rază de acfiune mică, dacă vântul e contrar; răcirea anevoioasă a motorului avionului remorcher; randamentul general mic; suprasarcină datorită cablului. Forfa de tracfiune totată (Tţ) e rt=“LPr+r cos a unde T e forfa de tracţiune necesară sborului planorului şi T1 e forfa de tracfiune necesară sborului avionului remorcher, iar a ^ 30° şi g~0, astfel încât forfa de tracfiune e aproximativ 1,2 T + T', dacă se fine seamă şi de supraîncărcarea datorită cablului (care, pentru un planor care sboară Ia o finefă de cca 10, dă o majorare de cca 6% a tracfiunii). 1. Planor [CKejieT B03flymH0r0 cy^na; os-sature du planeur; Gleitflugzeuggerippe, Gleiter-gerippe; aeroplane glider framework, glider fra-mework; repulogepsârkâny]. Av.: 2. Osatura generală a unei aeronave, care cuprinde, în special, ♦ 617 organele asupra cărora se exercită forjele aerodinamice, datorite mişcării aeronavei. Părfile componante ale planorului sunt: aripa, numită şi plan, care este suprafafa de sustentafie (suprafafa portantă); cârmele, cari sunt suprafefele de stabilizare şi manevră (ampenajul orizontal, ampenajul vertical şi aripioarele); unul sau mai multe fuzelaje, cari poartă greutatea utilă (cu excepfiunea aeronavelor fără fuzelaj, numite aripe sburătoare); aterisorul, adică ansamblul organelor cari permit deplasarea avionului pe sol, decolarea şi aterisarea. 1. Planorbis. Paleonf.: Gen de gasteropod, cu cochilia subfire, având spirala într'un singur plan. Cuprinde specii cari au trăit din Liasic până în Cuaternar. 2. Plan-paralel [njiocKonapaJUiejibHbifijplan-parallele; planparallel; plan-parallel; sik-pârhuza-mos]. C/c. v.: Calitatea unui câmp de vectori de a admite o direcfie privilegiată, astfel încât vectorul câmp să aibă aceeaşi valoare în toate punctele fiecărei drepte paralele cu acea direcfie, şi să fie cuprins, în fiecare punct, într'un plan paralel cu un anumit plan de pozifie dată (de ex. e normal pe direcfia privilegiată). Un câmp de vectori plan-paralel e complet determinat, dacă e cunoscut vectorul câmp în toate punctele unui plan de pozifie privilegiată al câmpului. 3. Plan-paralel, cilindru ~ [nJiocKonapaji-JiejlbHblH iţHJlHimp; cylindre jauge etalon; Zylin-derendma^; cylinder parallel precision gauge block; hengeres alapmertek]. Mş. V. sub Plan-paralelă, cală 4. P2an>paralelă, cală ~ [njiocKonapajuiejib-HaH IIJlHTKa; jauge etalon; Parallelendma^;parallel precision gauge block; hasâbos alapmertek, merohasâb, merolemez]. Mş.; Calibru-cală etalon (terminal) de mare precizie, pentru lungimi, care serveşte la verificarea instrumentelor de măsură de precizie, a calibrelor, etc., sau la trasare. E constituit dintr'un paralelepiped dreptunghiu (de obiceiu, cu secfiunea 9X30 mm, pentru calele cu lungimea nominală L < 10 mm, sau cu secfiunea 9X35 mm, pentru cele cu L > 10 mm), sau dintr'un cilindru circular drept (de obiceiu, cu diametrul d$, 20 mm), care are cele două fefe de măsurare paralele, plane şi netede; gradul lor de netezime trebue sa fie astfel, încât două cale suprapuse şi apăsate să adere prin fefele de măsurare în contact. Se confecfionează din ofel aliat, stabil (ofel crgym, ofel crom-mangan, sau ofel crom-nichel, Cu rinai rrililt decât 1,15% Seria lungimilor, în mm 1—1,01 1 — 1,5 0,3--2,0 o o o Rafia seriei, în mm 0,001 0,01 0,1 0,5 Seria lungimilor, în mm 10—1.00 100—200 50-300 100-1000 Rafia seriei, în mm 10 25 50 100 carbon), şi sa folosesc în garnituri de diferite lungimi nominale, cari cuprind una sau mai multe serii de piese. Rafiile standardizate ale lungimilor pieselor sunt cuprinse în tablou. Pentru măsurare, se compune un bloc din cale plan-paralele, cari, prin alăturare, aderă prin fefele lor de măsurare; uneori se folosesc calibre-semidisc de precizie, ca piese extreme ale blocului. Pentru mânuirea uşoară, pentru măsurare sau trasare, se folosesc uneori piese auxiliare, ca suporfi, vârfuri, rigle, etc. Sin. Calibru-cală; Placă de măsură, calibrată. 5. Plan-paralelă, placă V. Placă plan-paralelă. 6. Planşa [qepTejK; planche; Tafel; drawing; rajzlap]. Tehn.: Foaie de hârtie de desen, pe care s'a executat un desen tehnic (de ex. planul unei clădiri, planul unui ansamblu urbanistic, etc.). 7. Planşă [KJiHine, BKJiaAHOft jihct; planche; PÎatte; plate; !ap]. Arfe gr.: 1. Placă de lemn sau de metal pe care s'a executat un desen, prin gravare, pentru a fi reprodus prin tipar. — 2. Reproducere, cu ajutorul tiparului, a unui desen sau a unei picturi. s. Planşă [fijiHTa AopojKHoro noKpbiTHH; planche; Platte; slab; lap]. Drum,: Porfiunea dintr'o îmbrăcăminte ruliară de beton vibrat, limitată de rosturile de dilatafie transversale şi longitudinale. 9. Planşă de bord: Sin. Tablou de bord. V. Bord, tablou de 10. Planşaibă. Mş. V. Platou cu fălci. 11. Planşetă [HepTejKHaa AOCKa; planchette; Brettchen; small board; formalemez, rajztâbla]. Gen.: Placă plană, de dimensiuni relativ mici, de obiceiu de lemn, uneori metalică, folosită ca suport pentru desen, pentru formare, etc. Exemple: 12. ~ de desen [nJiamiieTa; planchette; Zei-chentisch; drawing table; rajztâbla]: Dispozitiv alcătuit în principal dintr'o masă de lemn, pe care se întinde hârtia de desen, în vederea executării desenelor. Planşeta poate fi portabilă sau stabilă (montată pe un suport fix). Uneori, acest suport permite orientarea şi fixarea planşetei de desen în orice pozifie (orizontală, verticală, inclinată), după nevoie. 13. ~ de formare [(J)0pM0B0qHaH AOCKa; planche â mouler, planche de damage; Ausstampf-boden, Modellierbrett; stamping board; mintâzo Iernez]. Metl.: Unealtă folosită de formar la formarea în cutii a pieselor mici, constituită dintr'o placă dreptunghiulară de lemn cu o fafă de obiceiu plană şi netedă, şi având pe cealaltă fafă două picioare de şipci de lemn; lungimea şi lăfimea plăcii sunt mai mari decât dimensiunile corespunzătoare ale cutiei de format folosite. Pentru lucru, planşeta se pune pe bancul de lucru sau pe solul turnătoriei, şi pe ea se aşază, pentru formare, modelul sau jumătatea de model folosită, şi cutia inferioară. E folosită şi pentru a se aşeza pe ea cutia inferioară plină, pentru formarea cutiei superioare (v. şi sub Formare în 618 cutii). în cazul producfiei în serie, cu model dintr'o bucată, se foloseşte o planşetă cu scobitură corespunzătoare formei modelului. Sin. Planşetă de format, Placă de format, Masă de lucru a formarului. 1. Planşefă de războiu. Ind. text. V. Chorbrett. 2. ~ şnururilor [KacceîmaH ftOCKa; planche d'arcades â trous; Schnurbrett; comber board; zsineg-fenekdeszka]. Ind> text.: Piesă de lemn tare, cu perforafii, care face parte din mecanismul Jacquard pentru războaie, folosită pentru repartizarea uniformă a coclefilor pe toată lăfimea fesăturii şi pentru menfinerea în pozifie verticală a şnururilor cu coclefi, penfru a nu se încurca. Perforafiile ei pot fi în rânduri drepte, în zig-zag, sau oblice (v. fig.)* Planşeta şnururilor se carac- a b c Diferite modurî de perforat planşete, a) rânduri drepte; b) rânduri în zig-zag; c) rânduri oblice. terizează prin mărimea suprafefei, prin mărimea şi numărul perforafiilor, şi prin pozifia rândurilor de găuri. Numărul de perforafii este egal cu numărul de fire de urzeală din ţesătură. Pentru fesăturile rare se recomandă ca numărul găurilor dintr'un şir să fie egal cu numărul rândurilor de platine. Găurile din marginea planşetei sunt solicitate mai mult prin frecare decât cele centrale. După o anumită uzură, planşeta poate fi întoarsă pe cealaltă parte, şi folosită mai departe. în prezent se construesc şi planşete de porfelan, cari au frecare mai mică. Ele se sparg însă uşor în timpul repa-raf iilor. s. ~ topografică [Tonorpa^mHecKaa jţocKa; planchette; Mefjtisch, Mensei; plane table; mero-asztal]. Topog.: Instrument topografic, compus dintr'o planşetă de desen montată pe un trepied, prin intermediul unei articulafii cu genunchiu, astfel încât planşeta poate fi aşezată orizontal, E folosită ca suport pentru hârtia pe care se face ridicarea topografică. 4. Planşeu [nepeKpbiTHe; plancher; Decke; floor; fodem, fodemszerkezet]. Cs.; Element de construcfie, de grosime mică în raport cu celelalte două dimensiuni, aşezat orizontal între perefii încăperilor unei clădiri, pentru a limita încăperile la partea de sus (la clădirile numai cu parter) sau pentru a separa două încăperi aşezate una deasupra alteia, suportând încărcările utile ale încăperilor şi transmifându-le la perefii de rezistenfă sau la scheletul de rezistenfă al clădirii (la clădirile formate dintr'un schelet de rezistenfă şi din pereţi de umplutură). Din punctul de vedere al construcţiei, un planşeu este format din două grupuri de elemente principale: elementele de rezistenfă şi elementele de legătură dintre acestea. Elementele de rezistenfă pot fi formate, fie din grinzi (de lemn, de beton armat, sau metalice), fie din bolfi (de zidărie sau de beton, simplu sau armat), fie din plăci de beton armat, şi sunt destinate să transmită, la perefii de rezistenfă sau la scheletul clădirii, greutatea proprie a planşeului şi încărcările utile. Elementele de legătură dintre cele de rezistenfă pot fi alcătuite din scânduri sau dulapi, aşezafi alături, din plăci (metalice, de beton armat, de sticlă, etc.), din boltişoare, din cărămizi sau din blocuri (pline sau cu goluri), etc., şi sunt destinate să acopere intervalele dintre elementele de rezistenfă şi să transmită acestora încărcările utile. Uneori, elementele de legătură lipsesc, când elementele de rezistenfă sunt formate din piese continue (de ex. bolfi, plăci de beton armat) sau din piese cari sunt aşezate unele lângă altele (de ex. piese prefabricate, bârne de lemn, etc.). Fafa superioară, plană, a planşeului, care constitue suprafafa lui utilă, /supusă direct uzurii, este formată din unul sau din mai multe straturi de materiale şi se nurneşte pardoseală (v.). Fafa inferioară a planşeului se numeşte tavan, şi. poate fi plană, boltită sau cu ieşinduri şi intrânduri. De obiceiu, pianşeuriie mai cuprind, afară de aceste elemente, o izolafie alcătuită, fie dintr'un strat continuu de material, fie din piese aşezate între elementele de rezistentă, în care caz aceste piese au şi rolul de elemente de legătură între elementele de rezistenfă. Alegerea tipului de. planşeu depinde de destinafia încăperii, de materialele disponibile, de mărimea încărcărilor utile, de calităfile de izolafie pe cari trebue să le aibă, de durata de execufie, etc. Condifiunile pe cari trebue să le îndeplinească un planşeu *sunt următoarele: să fie cât mai rezistent şi mai rigid, suportând, fără a se deforma, toate încărcările de cari este solicitat; să fie incombustibil şi etanş; să aibă o durabilitate cât mai mare, fără a reclama lucrări de întrefinere sau de consolidare, prea costisitoare; să fie izolant termic şi fonic; să aibă înălfime de construcfie mică, pentru a reduce cât mai pufin înălfimea utilă a încăperilor; să reclame cheltueli minime^ de execufie, în raport cu destinafia încăperilor. Din punctul de vedere al formei, se deosebesc: 5. Planşeu boltit [apo^Hoe nepeKpbiTHe; plancher en voute; gewolbte Decke; arched floor; boltozolt fodem]: Planşeu alcătuit, fie dintr'o boltă de zidărie sau de beton, care constitue elementul de rezistenfă, fie din mai multe bolfi aşezate între elementele de rezistenfă cari, de obiceiu, sunt formate din grinzi metalice. Tavanul planşeurilor boltite prezintă, de obiceiu, una sau mai multe suprafefe curbe. e. ~ plan [nJiocKoe nepeKpbiTHe; plancher plan; ebene Decke; plane floor;sik fodem]: Planşeu la care elementele de rezistenfă şi de legătură au axele orizontale în acelaşi plan, sau în plane paralele, astfel încât cel pufin una dintre fefele planşeului este plană. Din această categorie fac parte plan-şeurile de lemn, pianşeuriie de beton armat (cu placă simpla» cu grinzi, cu nervuri dese, planşeurile de cărămizi armate, planşeurile prefabricate şi plan-şeurile-ciuperci), planşeurile metalice, şi unele planşeuri cu grinzi metalice. — Din punctul de vedere al aşezării în clădire, se deosebesc: 1. Planşeu de pod [nepflaHHoe nepenpbiTHe; plancher de grenier; Dachdecke; garret floor; hidfodem]: Planşeu destinat să limiteze, la partea de sus, încăperile clădirilor numai cu parter, sau încăperile ultimului cat, separându-ie de podul clădirii. Se execută, de obiceiu, din lemn sau dintr'o placă de beton armat, subfire. 2. ~ infermediar [MejK/ţyaTaîKHoe nepe-~ KpbITHe; plancher intermediaire; Zwischendecke; intermediate floor; kozbenso fddem]: Planşeu destinat să separe încăperile unui cat de încăperile caturilor de deasupra şi de dedesubt. — Din punctul de vedere al materialului din care sunt construite, se deosebesc planşeuri cu grinzi metalice, planşeuri de beton armat, de lemn, de zidărie şi metalice. 3. Planşeu cu grinzi metalice [nepeKpbiTHe C }Kejie3HbiMH 6aJIKaMH; plancher avec pou-trelles metalliques; Decke mit eisernen Trăgern; . floor with metallic girders; vastartos fodem]: Planşeu la care elementele de rezistenfă sunt alcătuite din grinzi de ofel profilat, iar elemen-tele de legătură dintre grinzi sunt alcătuite din materiale diferite (lemn, beton armat, cărămizi pline sau găurite). Se poate prezenta sub formă de planşeuri plane sau sub formă de planşeuri boltite. — La planşeurile de lemn, cu grinzi metalice, elementele de legătură sunt formate din grinzi de lemn, aşezate fie deasupra grinzilor de metal, fie între acestea, sprijinindu-se pe talpa inferioară a lor. Pardoseala este fixată direct pe grinzile de lemn, dacă acestea sunt aşezate deasupra grinzilor metalice, sau este aşezată pe un strat de umplutură aşternut pe o duşumea oarbă, aşezată pe grinzile de lemn, dacă acestea sunt dispuse între grinzile metalice. Ultimul tip de planşeu prezintă avantajul că are o înălfime de construcfie mai mică şi permite amenajarea unui tavan plan, iar grinzile de metal sunt mascate complet (v. fig.). — La planşeurile cu elemente . Planşeu de lemn, cu grinzi metalice. V grinzi de ofel profilat; 2) grinzi de lemn; 3) duşumea oarbă. 4) umplutură; 5) grinzişoare; 6) pardoseală; 7) tavan. de legătură de beton armat, grinzile metalice pot fi aparente, sau pot fi înglobate în befon. Elementele de legătură dintre grinzi pot fi constituite, fiş din plăci simplu rezemate pe grinzi, sau dintr'o placă continuă aşezată pe grinzi, fie dintr'o placă de beton cu îngroşeri, în care sunt înglobate grinzile, şi care poate fi aşezată la partea de sus sau la partea de jos a grinzilor (v. fig.). Planşeurile cu grinzile înglobate în beton prezintă sssps Planşeuri de beton armat, cu grinzi metalice, a) planşeu cu plăci simplu rezemate; b) planşeu cu placă continuă; c) planşeu cu grinzile înglobate, cu placa aşezată sus; d) planşeu cu grinzile înglobate, cu placa aşezată jos. avantajele că au o înălţime de construcfie mai mică decât cele cu grinzi aparente, şi că grinzile sunt apărale de incendiu, de umezeală şi de alfi agenfi. — Planşeurile cu grinzi metalice şi cu cărămizi sunt de două feluri: planşeuri la cari cărămizile nu iau parte la preluarea solicitărilor, având numai rolul de izolafie, şi planşeuri la cari cărămizile preiau o parte din solicitări. La primul tip (v. fig.), grinzile metalice sunt legate prin Planşeu de cărămizi, cu grinzi metalice. 1) grinzi metalice; 2) cărămizi cu goluri; 3) strat de befon; 4) tirant; 5) umplutură; 6) grinzişoară; 7) duşumea; 8) tavan. tiranfi, iar cărămizile sunt aşezate la partea inferioară a grinzilor, cap la cap, sau formând o boltă cu săgeata foarte mică, pentru a se sprijini mai bine unele în altele. Deasupra cărămizilor se toarnă un strat de beton, peste care se aşază o umplutură şi pardoseala. La al doilea tip (v. fig.), cărămizile sunt aşezate cap la cap, în acelaşi plan, iar între rândurile de cărămizi se aşază câte o bară de ofel, pe toată deschiderea planşeului, tumându-se beton deasupra cărămizilor şi între ele. în felul acesta, cărămizile sunt înglobate în beton şi rezistă la solicitări împreună cu acesta şi cu armatura. Din punctul de vedere al construcţiei, acest tip de planşeu se aseamănă cu planşeul de cărămizi armate. — Planşeurile cu grinzi metalice, boltite, sunt formate din bolfi cu deschiderea şi săgeata mici, aşezate între grinzile metalice, şi rezemându-se la partea inferioară a lor. 620 Bolfişoarele pot fi făcute din cărămizi pline sau găurite, ori din beton, şi iau parte la preluarea 6 5 ,564 Planşeurl cu grinzi metalice, cu cărămizi armafe. 1) grinzi metalice; 2) cărămizi cu goluri; 3) armatură; 4) beton; 5) umplutură; 6) pardoseală; 7) tavan. solicitărilor, transmifând grinzilor împingeri orizontale cari trebue preluate"prin tiranfi. Deasupra Planşeu cu bolfişoare de cărămidă. I) grinzi metalice; 2) bolfişoare de cărămidă; 3) tirant; 4) umplutură; 5) pardoseală. boltişoarelor se aşază o umplutură peste care se pune pardoseala (v. fig.).— Pianşeuriie cu grinzi .f ,'Ă Pi ■— —t ■ 1 2 Planşeu cu bolfişoare de beton armat. 1) grinzi metalice; 2) bolfişoare de beton armat; 3) tirant; 4) umplutură; 5) pardoseală. metalice sunt folosite la clădiri de locuinfe şi industriale, şi prezintă avantajul că sunt foarte rezistente, durabile, şi izojante. Prezintă desavan-tajul că sunt grele şi că reclamă o execufie costisitoare. Afară de acestea, cele cu boltişoare reclamă executarea unui tavan pe rabif, penfru a se realiza o suprafafă plană, şi pot produce împingeri asupra zidurilor. i. Planşeu de beton armat [apMHpoBaHHoe 6eT0HH0e nepeKpbiTHe; plancher en beton arme; Eisenbetondecke; ferro-concrete floor; vasbeton-fodem]: Planşeu plan sau boltit, Ia care elementele de rezistenfă şi,uneori,şi elementele de umplutură, sunt executate din beton armat. Pianşeuriie de beton armat sunt folosite cel mai des, atât la clădirile de locuit, cât şi la clădirile industriale, fiindcă au calităfi remarcabile: sunt foarte rezistente şi au durată aproape nelimitată; sunt incombustibile şi etanşe; prezintă posibilităfi de adaptare la încăperi de orice formă şi destinate oricărui scop; nu se deformează şi nu produc vibrafii; reclamă ziduri purtătoare de grosimi relativ mici; au înălfime de construcfie mică, în raport cu încărcările mari pe cari le pot suporta. Prezintă următoarele desavantaje: sunt grele; nu izolează termic şi fonic; reclamă schelărie şi co- fraje cari îi măresc costul. Pianşeuriie de beton armat pot fi executate monolit, adică având toate elementele de rezistenfă şi de umplutură legate rigid între ele, fiind turnate împreună, sau pot fi executate din elemente prefabricate, total sau parfial. Din punctul de vedere al modului de execufie, se deosebesc următoarele tipuri de planşeuri de beton armat folosite mai des: 2. ^-ciupercă [nepeKpbiTHe-rpnâ; plancher-champignon; Pilzdecke; champignon floor; gomba-alaku fodem]: Planşeu format dintr'o placă de beton armat, cu armatura încrucişată, care se reazemă direct pe stâlpi, fără intermediul unor grinzi, fiind legată rigid cu aceştia (v. fig,), Penfru pre- Planşeurl-cluperci. a) planşeu-ciupercă, simplu; b) planşeu-ciupercă cu placă de reazem simplă; c) planşeu-ciupercă cu placă de reazem racordată; 1) placa planşeului; 2) stâlp/ de beton armat; 3) în-groşarea stâlpului; 4) placă de reazem, de beton armat, simplă; 5) placă de reazem, de beton armat, racordată. luarea momentelor pe reazeme, capătul superior al stâlpilor este lărgit, formând un capitel în formă de trunchiu de con sau de piramidă, după cum stâlpul are secfiunea circulară sau poligonală. Uneori se intercalează, între placă şi îngroşarea stâlpilor, o placă de beton armat, circulară sau poligonală, cu marginile verticale drepte sau racordate cu placa planşeului, şi legată rigid de aceasta şi de stâlpi. Planşeurile-ciuperci sunt folosite, în special, la clădirile industriale, deoarece nu micşorează înălfimea utilă a încăperilor şi permit, din cauza lipsei grinzilor, utilizarea mai bună a spafiului şi aşezarea mai uşoară a conductelor, a transmisiunilor, etc» 3. ~ cu dale de sticlă [cTeKJiHHO apMH-poBaHHoe 6eT0HH0e nepeKpbiTHe;' plancher de beton arme â dalles de verre; Glaseisen-betondecke; ferro-concrete floor with glass slabs; iiveglemezes vasbeton-fodem]: Planşeu format Planşeu de beton armat, cu dale de sticlă, f) nervuri de beton armat; 2) centură de beton armat; 3) dale de sticlă; 4) material etanş. din elemente de rezistenfă de beton armat şi din elemente de umplutură alcătuite din dale de sticlă, în formă de plăci, sau de forme special® BPl 621 (v. fig-)* Elementele de rezistentă sunt formate din nervuri de beton armat, aşezate parai si sau formând o refea rectangulară. Dalele de sticlă pot fi încastrate în nervurile de beton, sau simplu rezemate pe ele, rostul dintre ele fiind umplut cu un material etanş. Planşeurile cu dale de sticlă permit trecerea luminii prin ele, din care cauză sunt folosite în special peste pasaje, hall-uri, subsoluri, sau alte încăperi fără iluminare d:rectă. i. Planşeu cu grinzi [apMHpoBaHHoe 6eTOH-Hoe nepeKpbiTHe C 6aJiKaMH; plancher de beton arme avec poutrelles; Plattenbalkendecke; ferro-concrete floor with girders; gerendâs vasbeton fodem]: Planşeu la care elementele de rezistenfă sunt formate din grinzi de beton armat rezemate la capete pe o centură de beton armat, aşezată pe ziduri, sau încastrate în elementele unui schelet de beton armat, ori rezemate şi în puncte intermediare, pe ziduri sau pe stâlpi, iar elementele de legătură sunt formate dintr'o placă de beton armat. Grinzile sunt aşezate paralel între ele, şi pot fi 6 5 Planşeu de befon armat, cu grinzi. I) grinzi de beton armat; 2) placă de beton armat; 3) tavan pe tencuială pe rabif; 4) fiare penfru susfinerea rabifulul; 5) umplutură; 6) pardoseală. dispuse, fie paralel cu una dintre laturi (v. fig.), fie paralel cu două direcfii perpendiculare una pe alta, formând o refea. Uneori, la planşeurile cu grinzi dispuse după două direcfii, grinzile au dimensiuni mici şi sunt aşezate la distante relativ mici unele de altele, rămânând aparente, astfel încât împart fafa inferioară a planşeului în panouri ' dreptunghiulare sau pătrate, numite casete. Pentru Planşeu de befon armaf, cu grinzi principale şi secundare.-* I) placa planşeului; 2) grindă principală; 3) grindă secundară; 4) stâlp; 5) centură de beton armat. deschideri mari, grinzile sunt aşezate, de obiceiu, perpendicular, unele dintre ele fiind de dimensiuni mai mari (grinzi principale) şi rezemându-se direct Pe punctele de reazem, iar altele fiind de dimensiuni mai mici (grinzi secundare) şi rezemându-se pe grinzile principale (v. fig.). Uneori, grinzile pot fi dispuse paralel cu una dintre diagonalele conturului încăperii, sau cu două diagonale. Legătura dintre grinzi este realizată printr'o placă continuă de beton armat, turnată împreună cu grinzile, şi care constitue şi ea un element de rezistenfă, transmifând încărcările la grinzi. Pardoseala se aşază, fie direct pe placa planşeului, fie pe un strat de material de umplutură sau de izolare, aşezat pe planşeu. Tavanul poate fi cu grinzile aparente, sau poate fi executat plan, prin aşezarea unei tencueli pe rabif, acăfat de planşeu. Uneori, grinzile sunt aşezate deasupra plăcii, pentru a se obfine un tavan plan, fără a se executa o tencuială pe rabit. în acest caz, spafiile dintre grinzi sunt umplute cu un material uşor şi izolant (de ex. sgură) peste care se aşază pardoseala. Planşeurile cu grinzi sunt folosite pentru suprafefe mari, sau pentru a suporta încărcări mari, de exemplu la clădiri industriale, săli de şcoală, biblioteci, etc. 2. ~ cu nervuri dese [nepeKpbiTHe c iijiot-HbJMH pedpaMH; plancher â nervures serrees; Rippendecke, Plattenrippendeckejcloseribbed slab floor; Iernez-bordâs fodem]: Planşeu la care elementele de rezistenfă sunt formate din grinzi de beton armat de dimensiuni mici, aşezate distanţate între ele cu cel mult 70 cm, iar elementele de legătură dintre grinzi sunt formate din cărămizi găurite, obişnuite sau de forme speciale şi executate din Planşeu de beton armat, cu nervuri dese. 1) nervuri de befon armaf; 2) blocuri ceramice găurite 3) umplutură; 4) pardoseală; 5) tavan. materiale uşoare (argilă, beton de piatră ponce, beton de sgură, etc.), (v. fig.). Nervurile trebue să aibă o lăfime de cel pufin 5 cm, şi trebue să fie armate cu bare longitudinale, cari trebue solidarizate şi cu etriere, dacă distanfa dintre nervuri este mai mare decât 40 cm. Nervurile sunt legate, la partea superioară, cu o placă de beton, a cărei grosime este 1/10 din deschiderea liberă dintre nervuri (dar cel pufin 5 cm), turnată odată cu ele, şi în care se aşază numai armaturi de repartifie, deoarece se consideră că placa nu preia nicio solicitare. La planşeurile cu deschideri mai mari decât 4 m, nervurile trebue solidarizate între ele prin una sau prin mai multe nervuri transversale. Cărămizile aşezate între nervuri nu preiau nicio solicitare, şi servesc numai drept cofraj la executarea planşeului, realizează izolarea termică şi fonică a planşeului, şi permit realizarea unui tavan plan. Cărămizile de tipuri speciale au, de obiceiu, forme brevetate şi dimensiuni corespunzătoare, pentru a se putea realiza planşeuri tipizate. Planşeurile cu nervuri dese sunt folosite, în special, la încăperile clădirilor de 622 loeuif, ca şi !a clădirile cu alfe destinafii (şcoaîe, spitale, magazine, etc.), deoarece realizează o izolare termică şi fonică bună. 1. Planşeu cu placă simplă [nepeKpbiTHe c npocTOiî nJiHTOH; plancher â dalie; Plattendecke; simpla slab floor; lemezfodem]: Planşeu format dintr'o placă de beton armat care acopere întreaga suprafafă a încăperii şi se reazemă pe ziduri, prin intermediul unei centuri de beton armat în care este încastrată, sau pe grinzile unui cadru de beton armat, în cari se încastrează. Placa de beton poate fi armată într'o singură direcfie sau în două direcfii. Pianşeuriie cu placă simplă sunt folosite, în special, la încăperile de locuit, atât la clădirile cu ziduri purtătoare, cât şi la clădirile cu schelet. Pardoseala se execută corespunzător destinafiei încăperii şi se aşază, de obiceiu, pe un strat de egalizare, de mortar, de beton de sgură sau de izolafie. Tavanul se tencueşte cu mortar de ciment. 2. ~ de cărămizi armate [iKejie30-KaMeHH0e nepeKpbiTHe; plancher en briques armees; Stein-eisendecke; reinforced brick floor; vastartos ko-fddem]: Planşeu alcătuit din cărămizi obişnuite sau cu goluri (uneori de forme speciale), dispuse în rânduri între cari se aşază bare rotunde de ofel, spafiile dintre rânduri fiind umplute cu beton. Elementele de rezistenfă sunt constituite de nervurile mici de beton armat cari se formează între cărămizi, şi de rândurile de cărămizi. Rosturile transversale dintre cărămizi trebue să fie alternate. Deasupra cărămizilor se toarnă un strat de beton, gros de 3 • ■ ■ 5 cm. Uneori, se aşază bare de armare şi după o direcfie perpendiculară pe direcfia rândurilor de cărămizi, pentru a se realiza o rigiditate mai mare a planşeului. Pianşeuriie de cărămizi armate sunt folosite, în special, la încăperile de locuit. a. ~ prefabricat [3ar0T0BJieHH0e nepeKpbiTHe; plancher prefabrique; Decke ohne Scha-lung, Decke mif fabrikroăssigen Bauteilen, Decke mit fertigen Bauteilen; prefabricated floor; elore-gyârfoff fodem]: Planşeu executat din una sau din mai multe piese de beton armat (obişnuit sau precomprimat), prefabricate. Se deosebesc trei Planşeu prefabricai, cu plăci de befon armat subfiri, f) grinzi prefabricate; 2) placa de beton, subfire; 3) beton de solidarizare a plăcilor; 4) umplutură de sgură; 5) grinzi-şoară; 6) duşumea. tipuri principale de planşeuri prefabricate: planşeuri cu grinzi prefabricate şi cu elemente de legătură prefabricate, planşeuri prefabricate cu grinzi alătu- rate, şi planşeuri prefabricate dintr'o singură^ bucată. — Pianşeuriie cu grinzi şi cu elemente de legătură prefabricate sunt formate din grinzi de diferite forme, aşezate cu intervale între ele pe zidurile purtătoare, spafiul dintre grinzi fiind acoperit de elementele de legătură. Secfiunea grinzilor'" poate fi în formă de T (v. fig.), de I, în Planşeu prefabricat, cu blocuri ceramice cu goluri. 1) grindă prefabricată; 2j bloc ceramic cu goluri; 3) beton de umplutura; 4) umplutură de sgură; 5) grinzişoară; 6) duşumea; 7) tavan. formă de trapez cu baza mare aşezată în jos, sau poate fi de altă formă, prezentând ieşinduri sau intrânduri pe cari să se poată sprijini elementele de legătură. Elementele de legătură pot fi formate din plăci de beton armat, din cărămizi 3 ti Planşeu prefabricat, cu grinzi subfiri şi cu blocuri de b®fon de sgură. / f) nervuri subfiri prefabricate; 2} blocuri de beton de sgură} 3) umplutură; 4) pardoseală. găurite [(v. fig.) sau din blocuri de befon uşor (v. fig.), şi pot fi de diferite forme, prezentând ieşinduri sau intrânduri corespunzătoare, pentru a se putea rezema pe grinzi. De obiceiu, elementele de legătură au înălfimea mai mică Planşeu prefabricat, cu grinzi în formă de T, alăturate. 1) grindă prefabricată în formă de T; 2) umplutură; 3) grinzişoară; 4) duşumea. decât a grinzilor, penfru a se putea turna deasupra lor un strat de material de umplutură şi de izolare, pe care se aşază pardoseala. Lăfi- 623 mea blocurilor se micşorează, de obiceiu, către partea superioară a blocului, pentru a rămânea un spafiu între blocuri şi grinzi, care se umple cu beton, în vederea realizării unei legături mai bune între grinzi şi blocuri.— Planşeurile cu grinzi alăturate (v. fig.) sunt alcătuite din grinzi cu secfiunea în formă de T sau de I,cu tălpile largi, în formă de U sau de L, în formă de dreptunghiuri sau de pătrate, cu unul sau cu mai multe goluri în lungul grinzii, sau pot avea forme mai complicate. Grinzile se aşază astfel, încât să se alăture, în întregime sau numai cu anumite părfi din secfiunile lor, rostul dintre p « ele fiind umplut ✓ / cu beton, după aşezarea lor în amplasament.— Planşeurile formate dintr'o singură bucată pot fr executate, fie dintr'o placă de beton armat, obişnuit sau precomprimat, fie dintr'un ansamblu de cărămizi sau de blocuri cu goluri, aşezate cu spafii între ele, în cari se aşază armatura şi cari sunt betonate, astfel încât blocurile sau cărămizile rămân incorporate în corpul planşeului. De obiceiu, se toarnă şi un strat de beton la 1 4 Planşeu prefabricat, cu grinzi alăturate. /) grinzi prefabricatei 2)] umplutură; 3) pardoseală; 4) tavan. Planşeu prefabricat, cu elemente în formă de cheson. I) element prefabricat în formă de cheson; 2) befon de legătură; 3) umplutură de sgură; 4) grinzlşoară; 5) duşumea. partea superioară a planşeului, care se armează uşor. Planşeurile dintr'o singură bucată, cu cărămizi sau cu blocuri incorporate, numite şi planşeuri cu cbfraj pierdut, prezintă avantajul că nu reclamă tipare sau instalafii speciale penfru turnarea betonului, ceea ce permite executarea lor şi pe şantier, pe o platformă de lucru sau pe planşeul dela parter. Folosirea planşeurilor cu cofraj pierdut este limitata de ^puterea maşinilor de ridicat disponibile. i. Planşeu de lemn [/ţepeBHHHoe nepeKpbiTHe*; plancher en bois; Holzdecke; wood floor; fa-gerendâs fodem]: Planşeu la care elementele de rezistenfă sunt formate din grinzi de lemn, de obiceiu ecarisate, uneori profilate, iar elementele de umplutura sunt tot de lemn (v. fig.). La planşeurile de lemn, simple, pardoseala este aşezată direct pe grinzi sau pe o duşumea oarbă. Sunt folosite, în special, la poduri de case, la magazii şi la construcfii provizorii. Planşeurile obişnuite de lemn au o umplutură dintr'un material izolant, pentru a mări capacitatea de izolare termică şi fonică a planşeului şi pentru a împiedeca transmiterea incendiilor la grinzile de rezistenfă. Umplutura de material izolant se aşază, fie deasupra grinzilor, pe o duşumea de scânduri fixată pe grinzi, fie între grinzile planşeului, în care scop se aşază între grinzi o duşumea fixată pe stinghii. Pardoseala este, de obiceiu, tot de lemn, şi poate fi fixată direct pe grinzile planşeului, sau pe grinzişoare îngropate în stratul de umplutură. ’ Ultimul procedeu prezintă avantajul / '4 9 Planşeuri de lemn. a) planşeu simplu, cu pardoseală dublă; b) planşeu cu umplutură şi cu suluri de paie, aşezate între grinzi; c) planşeu cu umplutură aşezată deasupra grinzilor; d) planşeu cu umplutură aşezată între grinzi; e) planşeu de bârne; f) planşeu cu grinzi aparente profilate; g) planşeu cu umplutură de beton, aşezată pe carton asfaltat şl cu tavan de tencuială pe rabif. că se realizează o izolare fonică mai bună. Planşeurile de lemn la cari umplutura este aşezată deasupra grinzilor prezintă desavantajul că reclamă o înălfime de construcfie mai mare decât a celor cu umplutură aşezată între grinzi. Grinzile planşeului pot rămânea aparente, în care caz sunt, de obiceiu, profilate, sau pot fi ascunse prin executarea unui tavan pe şipci sau pe trestie. în ultimul caz, izolarea planşeului este mai bună. Uneori, pentru a se mări izolarea planşeului de lemn, se aşază, între grinzi, suluri de paie sau de alte materiale, răsucite în jurul unei bare care se fixează orizontal, sau se aşază plăci de ipsos, de plută seu de alte materiale. Umplutura izo-lantă se poate face din nisip, din sgură, moloz, etc., 624 sau din piese de ceramică, uşoare, cu goluri. Uneori, pentru a izola grinzile şi pentru a împiedeca distrugerea lor prin foc, se aşază la partea superioară a lor un strat de beton, aşternut pe , carton asfaltat, iar tavanul se execută din tencuială pe rabif. Pianşeuriie de lemn pot fi executate şi din bârne cioplite numai pe trei părfi, aşezate alăturat şi solidarizate între ele cu scoabe. Acest sistem prezintă avantajul că nu mai reclamă alt material lemnos între grinzile planşeului, care să susfină umplutura. Prezintă desavantajul că sporeşte greutatea proprie a planşeului. Uneori, pianşeuriie de lemn se execută cu grinzi cari au forma unor cutii, aşezate unele lângă altele, sau cu grinzi cu inimă plină şi cu tălpi paralele, făcute din scânduri încleite sau bătute în cuie, ori chiar cu grinzi cu zăbrele de înălfime mică. Aceste sisteme prezintă avantajul că se pot realiza planşeuri rigide, uşoare şi cu elemente cari pot fi prefabricate. Prezintă desavantajul că reclama o înălfime de construcfie mare. Grinzile planşeuri-lor de lemn trebue aşezate pe ziduri prin intermediul unei piese de lemn sau al unui strat de carton asfaltat. în jurul capetelor grinzilor trebue lăsat un spafiu liber, pentru a se permite circulafia aerului, în vederea împiedecării putrezirii lemnului datorită umezelii trecute prin zid sau provenite din condensarea vaporilor de apă din aer în porii zidului. La capete, grinzile trebue ancorate, penfru a se mări rigiditatea planşeului şi a se împiedeca deplasarea grinzilor. Pianşeuriie de lemn sunt folosite în special la încăperile de locuit cu ziduri purtătoare, şi prezintă numeroase avantaje: sunt izo-lante, mai ales dacă se aşterne şi un strat de material izolant; sunt elastice şi călduroase; sunt ieftine şi nu reclamă lucrători specializaţi; pot constitui elemente ornamentale de interior, lăsând grinzile aparente şi executându-le cu sculpturi sau cu diferite profile, ori executând din tăblii profilate, umplutura dintre ele. Prezintă următoarele desavantaje: sunt combustibile şi nu împiedecă transmiterea incendiilor, decât dacă sunt executate în mod special; nu sunt etanşe; se deformează cu timpul; produc crăparea tencuelii la scafe şi la tavan, din cauza deformării, a contrac-fiunii şi a vibrării; sunt expuse putrezirii şi distrugerii de către insectele şi viermii xilofagi. i. Planşeu de zidărie [KaMeHHoe nepeKpbiTHe; plancher en maţonnerie; Steindecke; stone floor; kofodem]: Planşeu format dintr'o boltă de cărămidă, de piatră sau de beton, sprijinită pe ziduri, pe coloane sau pe arce. Tavanul planşeului prezintă una sau mai multe concavităfi, după cum bolta este simplă sau compusă. Deasupra bolfii se execută o umplutură de nisip, de sgură, de befon uşor sau de alt material izolant, pe care se aşază- pardoseala. Pianşeuriie de zidărie sunt folosite la pivnife, la încăperile situate sub nivelul terenului, ’la unele încăperi ale clădirilor monumentele, ca şi la unele construcfii industriale, fiindcă sunt foarte durabile, rezistente, incombustibile, indeformabile, şi izolează bine termic şi fonic. La clădirile de locuit sunt folosite foarte rar, din cauză că au o greu- tate proprie prea mare, sunt costisitoare, şi reclamă ziduri sau reazeme foarte puternice, cari să poată prelua împingerile bolfii. 2. ~ metalic [MeTaJiJiHqeeHoe nepeKpbiTHe; plancher mefallique; Eisendecke; metallic floor; vasfodem]: Planşeu alcătuit din grinzi de ofel profilat, aşezate paralel sau formând o refea, pe care sunt fixate table de ofel, de obiceiu striate, rigidizate din loc în loc cu corniere prinse de fafa inferioară a plăcilor (v. fig.). Pianşeuriie metalice sunt folosite la unele construcfii industriale, metalice, cari reclamă planşeuri numeroase 2 r' Planşeu metalic. 1) grinzi de ofel profilat; 2) corniere pentru rigidizarea tablelor de ofel; 3) table de ofel striat. la diferite înălfimi. Prezintă următoarele avantaje: sunt foarte durabile; se pot adapta cu uşurinfă la orice încăpere şi în orice împrejurare; au greutate proprie mică; se montează uşor şi pot fi demontate cu uşurinfă, în cazul schimbării desti-nafiei încăperii. Prezintă desavantajul că nu izolează termic şi fonic, produc sgomot în timpul circulafiei pe ele, devin alunecoase, dacă sunt umede, şi nu rezistă Ia incendii, producând, prin dilatafie, deteriorarea altor elemente de construcfie, pe cari sunt rezemate. s. Planşeu de vagon [BaroHHbiă nOJi; plancher d'un wagon; Wagenboden; wagon floor, wa-gon bottom; vasuti kocsi-fodem], C. f.: Planşeu care uneşte, la partea inferioară, cei doi perefi laterali ai unui vagon de cale ferată. La vagoanele de călători cu cutie de lemn (construcfie aproape complet abandonată), plan- Planşeu de vagon de călători, cu cutie de lemn. 1) grindă longitudinală principala; 2) grindă transversală; 3) unghiu metalic de solidarizare; 4) grindă longitudinală de consolidare; 5) prelungirea cutiei vagonului. şeul e format din două grinzi longitudinale de lemn, comune planşeului şi pereţilor laterali, şi 625 dinfr'un număr de grinzi transversale, solidarizate cu primele prin corniere metalice şi prin şuruburi. Grinzile transversale se aşază' totdeiauna în dreptul perefilor despărţitori ai compartimentelor. în dreptul peretelui despărfitor dintre coridor şi compartimente se montează o grindă longitudinală ,de consolidare, care serveşte şi ca antretoază , pentru grinzile transversale. Golurile dintre grinzi se acoper, în ambele părţi, cu scânduri de brad îmbinate în uluc şi pană, iar uneori, la partea superioară, prin două rânduri de scânduri, cu un strat de carton între ele. Golul se umple cu material izolant (iarbă de mare). Planşeul se solidarizează, prin şuruburi, cu cadrul vagonului (v. fig.). La vagoanele de călători cu cutie metalică (construcfie care tinde să se generalizeze), planşeul poate fi de lemn, metalic, sau combinat (de lemn şi de T metâl).—Planşeul " de lejnn este asemănător cu planşeul vagoanelor cu cutii de lemn; pe osatura metalică se montează frize de , lemn, pe cari se prind scânduri, iar spafiul gol se umple cu materiale izo-lante (plută, vată de sticlă, alfol, celo-tex, etc.). — Planşeul metalic este format din tole drepte, ondulate sau canelata, con-fecfionate din otel sau din aliaje uşoara; pe tole se aplică un strat de material izolant (de obiceiu plută), pentru izolarea termică şi fonică. Peste stratul izolant se întinde un strat de linoleum sau un strat subţire de lemn comprimat şi linoleum, etc. (v. fig.). — Planşeul combinat este format din panouri prefabricate din placaje 71 ^ ^ 2 Planşeu de vagon de călători, metalic. I) secfiune transversală prin cutia metalică a unui vagon de călători; II) secţiunea A—A; 1) longeron; 2) traversă intermediară; 3)planşeu metalic; 4) longeron auxiliar; 5) tolă exterioară inferioară; 6) tolă ondulată interioară; 7) centură; tolă exterioară superioară; 9) montant; 10) piesă de legătură; 11) tolă de acoperiş; 12) înfinză-tor; 13) arc dş. acoperiş; 14) tablă aco-t peritoâre. de lemn, îmbrăcate la partea de deasupra cu tablă de aluminiu, şi, la partea de dedesubt, cu tablă de zinc; panourile se prind de barele cadrului prin şuruburi cu piuliţă solidarizată cu cadrul, prin sudură. Peste panouri se înt nde un sjrat de linoleum şi unul de pâslă (v. fig.). La vagoanele de marfă (acoperite sau descoperite), planşeul este format, de obiceiu, din podeaua (v.) de scânduri, care se fixează prirV şuruburi de cadrul vagonului. La vagoanele-platforme lungi, planşeul este format din tablă striată sau perforată, de5 • ••7mm. La unele vagoane-platforme, în special la cele lungi, peste podeaua planşeului se montează grinzi apărătoare de lemn de stejar, sau traverse metalice, pe Planşeu de vagon de călători, combinat, cari se reazemă în- f) covor; 2) strat de linoleum; 3) strat cărcătura. La va- de pâslă; 4) panou prefabricat; 5) punct goanele frigorifere, de sudură de solidarizare a plulifel planşeul izolează şuruburilor cu cadrul; 6) grindă pro-termic şi este for- filată a cadrului; 7) perete despărfitor. mat dintr'o duşumea inferioară de lemn, din plăci de material izolant, peste cari se toarnă gudron, din podeaua mijlocie de scânduri îmbinate î$ uluc şi pană, acoperită cu un strat de carton^asfâltat* şi din podeaua superioară, de scânduri îmbinate în uluc şi pană, peste care se aplică un strat de gudron şi învelişul de tafelă zincată. Sin. Platformă de vagon, Pqdea de> vagon (la vagoanele cu cutie de lemn). 1. Plânsul viţel [iuia^b BHHorpa^HOi! Ji03bi; pleur de la vigne; Saftausfluţj der Weinreben; vine bleeding; szollovesszo-nedvfolyâsa]. Agr.: Sevă brută care se scurge primăvara din vifa de vie, după tăierea coardelor. E mai abundentă noaptea, şi scade la sfârşitul zilei; nu se produce la vifsle tăiate toamna, foarte devreme, nici la vifele la cari suprafeţele de secfiune ale coardelor au fost badijonate cu o soluţie de sulfat de fier. Acest fenomen poate să înceteze în urma unei scăderi a temperaturii şi să reînceapă odată cu creşterea ei. De obiceiu, plânsul durează 15 zile; pierderea de sevă a unui butuc de vifă poate fi de 1 •■•10 l pe zi. Desvoltarea muguri*-lor opreşte plânsul vifei. Plânsul vifei constitue o pierdere neînsemnată, şi nu împiedecă tăierile la vifă. 2. Plantă alimentară [irameBoe pacTeirae; plante alimentaire; Nahrungsgewâchs; food plant; tâplâlo noveny]: Plantă care, datorită principiilor active conţinute în unul sau în mai multe organe ale ei (tulpină, frunză, rădăcină, fruct, etc.), e folosită, în principal sau în mare măsură, ca aliment, sau drept condiment, în nutriţia omului. Exemple: zarzavaturile, cerealele, etc. Plantele alimentare sunt folosite proaspete sau conservate, ca atari sau preparate. 3. ~ aromatică [apoMâTHHecKoe pacTeHHe; plante aromatique; Gewurzpflanze; herb, aromatic plant; illatos noveny]: Plantă ale cărei fructe şi seminţe (uneori frunze, tuipine, etc.) conţin substanţe organice volatile (uleiuri eterice, terpeni, etc.), cari dau plantei un miros sau un gust plăcut. Exemple: menta, levănţica, portocalul, etc. în 4U *26 industrie, se folosesc pentru extragerea principiilor active aromate; în alimentafie, drept condimente, iar în farmacie, ca produse de adaus, pentru a da gust plăcut unor medicamente. 1. Plantă-capcană [3aMaHHBaiomee pacTe-HKre; plante trappe, plante piege; Fangpflanze; trap plant; csapdanoveny]. Agr.: Plantă semănată în benzi, în rânduri, în cuiburi, sau izolat,în culturi mari sau în apropierea lor, pentru a ademeni insectele dăunătoare; insectele sunt distruse, apoi, împreună cu plantele-capcană, prin mijloace mecanochi-mice. De exemplu, din seminţele de in semănate cu întârziere, în perioada apariţiei purecilor inului (Aphtona euphoribae), creşte o plantă-capcană, deoarece purecii trec de pe culturile de in, cari sunt bătrâne în acel timp, pe inul tânăr, salvând astfel culturile mari de acest pericol; de asemenea, salata semănată izolat în culturile de cartofi salvează cartofii de atacul viermilor-sârmă. 2. ~ captatoare de azot [pacTeHHe 3axBa-TbiBaiomee a30T; plante captatrice d'azote; Stickstoffzuruckhaltende Pflanze; nitrogen collect-irrg plant; nitrogenfogo noveny]. Agr.: Plantă care se cultivă pe arăturile de toamnă (în regiunile în cari nu înghiafă iarna), pentru a folosi nitrafii formaţi în cursul verii în stratul superior al solului. Primăvara, plantele sunt îngropate sub brazdă, unde, prin descompunere, eliberează azotul. 3. ~ caracteristică [xapaKTepHCTHnecKoe pacTeHHe; plante caracteristique; Leitpflanze; indicator plant; jellemzetes noveny]. Agr.: Plantă lip, reprezentantă a florei spontane pe un anumit tip de sol, a cărei desvoltare este favorizată de condifiunile specifice acelui tip de sol, şi care poate servi ca indicator pentru identificarea proprietăţilor solului respectiv. Exemple: pentru pădurile de fag, planta caracteristică este vinarifa (Asperula odorata L.); pentru unele păduri de stejar, mărgeluşele (Lithospermum purpureocae-ruleum L.) şi iarba moaie (Stellaria holostea L.); pentru locurile turboase, bumbăcarifa (Eriophorum vaginatum L.); pentru terenurile sărăturoase, iarba sărată, brânca (Salicornia herbacea L.); pentru regiunile nisipoase, salcia de nisipuri (Salix ros-marinifolia L.), etc. Sin. Plantă indicatoare. 4. ~ furajeră [K0pM0B0e pacTeHHe; plante fourragere; Futtergewăchs, Futterpflanze; forage plant; takârmânynoveny]: Plantă destinată să servească, verde sau sub formă de fân, ca hrană pentru vite. Plantele furajere mai importante sunt: lucerna, trifoiul, mazărea furajeră, măzărichea, etc. 5. ~-gazdă [rocTfliiţee pacTeHHe; plante hote; Wirfspflanze; host plant; vendegnoveny]. Agr.: Plantă pe care se fixează, se hrăneşte şi se desvoltă un parazit (v.). 6. ~ indicatoare: 1. Sin. Plantă caracteristică (v.). — 2. Sin. Plantă marcatoare. 7. ~ industrială [npoMbiinjieHHoe pacTeHHe; plante industrielle; Gewerbepflanze; industrial plant; ipari noveny]: Plantă folosită în industrie (de ex. plante oleaginoase, plante textile, cereale). V. sub Oleaginoase, plante Plantă textilă, Cereale. a. ~ marcatoare iyKa3aTejibHoe pacTeHHe; plante guide; Leitpflanze; guiding plant; jelleg zetes noveny]. Agr.: Plantă care răsare mai devreme, şi care indică rândurile unei plante care va răsări mai târziu. Se foloseşte pentru a putea face lucrările de invertire (plivit, prăşit), înainte de a răsări planta principală cultivată. Sin. Plantă indicatoare. 9. ~ medicinală [JieKapcTBeHHoe pacTeHHe; plante medicinale, plante officinale; Arzneipflan-ze, Heilpflanze; medicinal plant; gyogynoveny]. Farm., Ind. chim.: Plantă sălbatică sau cultivată, care confine principii active cu proprietăfi terapeutice, folosită în industrie sau în farmacie (verde sau uscată), singură sau în amestec cu substanfe chimice, pentru a vindeca. Uneori sunt folosite numai principiile active, cdri se extrag din plantele medicinale, prin diferite procedee. Numărul de plante medicinale £ foarte mare; de obiceiu, principiul activ se găseşte numai în unele organe ale plantei (în rădăcina, în coajă-, în flori, în muguri, în seminfe, etc.); lâ unele plante, principiul activ se găseşte în secrefii sau ca produs de excrefie al metabolismului, şi este eliminat, fie spontan, fie prin incizii, fie prin presare, macerafie, lixi-viafie, etc. Se obfin substanfe de tipuri variate, ca: alcaloizi (în principal), hidrafi de carbon, gume, glucozizi, acizi organici, tanafi, răşini, uleiuri grase şi uleiuri aromatice, ceruri, enzime, etc. Exemple de plante medicinale din fara noastră: Odoleanul (Valeriana officinalis), Degetarifa (Digi-talis purpurea). 10. ~ narcotică [HapK0THqecK0e pacteHHe; plante narcotique; narkotische Pflanze; narcotic plant; bodifo noveny, narkotizâlo noveny]. Farm., Ind. alim.: Plantă cu proprietăfi narcotice slabe, folosită (în cantităfi mici) ca stimulent, datorită principiilor active pe cari le confine (teină, cafeină, nicotină, etc.). Exemple: Thea chinensis Sims. (arbustul de ceaiu), Coffea arabica L. (arborele de cafea), Theobroma Cacao L. (arborele de cacao), Nicotiana tabacum L. (tutunul), etc. 11. ~ oleaginoasă. V. Oleaginoase, plante 12. ~ ornamentală [^eKopaTHBHoepacTeHHe; plante d'ornement; Zierpflanze; ornamental plant; disznoveny]. Hort.: Plantă care, datorită în principal portului său (mărime, coloare, miros, etc.), este cultivată în scop decorativ. îs. ~ parazită [napa3HTHoe pacTeirae; plante părăsite; Schmarotzerpflanze; părăsite plant; efosdi noveny]. Bot.: Plantă care se hrăneşte, în parte sau în total, cu substanfe pe cari le ia dela altă plantă, numită plantă-gazdă. Majoritatea plantelor parazite sunt bacterii (Schizomycetes) sau ciuperci (Phycomycetes, Eumycetes, etc.). Plantele parazite cu flori (pufine) sunt de două tipuri: unele, parfial parazite, verzi, asemănătoare plantelor obişnuite, şi altele, total parazite, cari depind complet de planta-gazdă. Primele au, uneori, tulpină normală, ataşând numai rădăcinile lor de rădăcinile sau de ramurile unei plante-gazde 627 (cte ex. vâscul); seminţele lor se prind puternic de ramuri şi formează lăstari, cari pătrund în lemnul gazdei, sub formă de rădăcini (v. fig.), până la celulele în cari găsesc hrana; au frunze verzi, producând fotosin-teză. Plantele total parazite (olo-parazite) sunt, de obiceiu, lipsite de clorofilă, neputând produce foto-sinteză; au frunze pufin desvoltate, sau sunt complet lipsite de frunze. La tropice cresc specii de plante parazite, cu flori cu diametrul de Secfiune prin tul-cca 1 m; la unele specii se con- plnauneipiante-stată o reducere a organelor, cu ex- gazde şl a unei cepfiunea celor de absorpfie şi de P,anf® parazite, reproducere. Plantele parazite sunt a'f ca'!or |WT w, i. *i • , ating legaturile daunatoare culturilor, şi sunt com- bascularea-bătute, de obiceiu, prin mijloace lepiantei-gazde. mecanice. V. şi sub Parazit. 1. Plantă premergăfoare [npeftirtecTByiomee pacîeHHe; plante precedente; Vorfrucht; fore-plant; elozo noveny]. Agr.: Planta care a ocupat mai înainte terenul de cultură al plantei actuale. De exemplu, leguminoasele sunt cele mai bune plante premergătoare pentru cereale (în principal, pentru grâu). 2. ~ proiectoare [3aiiţHTHoe pacTeHHe; plante protectrice; Uberfrucht; protective plant; vedo noveny]. Agr.: Plantă anuală, sub care se seamănă o plantă cu durata de vegetafie mai lungă şi cu o desvoltare mai lentă (de ex. trifoiu, chimion, etc.), pentru a nu pierde un an de recoltă şi pentru a servi ca protecfiune a plantei cu desvoltare mai lentă. Astfel, orzoaica, rapifa de toamnă, etc., sunt folosite ca plante protectoare. a. ~-punte [nepexo/ţHoe pacTeHHe; plante Intermediaire; Zwischenwirtspflanze; intermediate host, secondary host; âtmeneti noveny]. Agr.: Plantă intermediară, pe care se poate desvoltă un parazit, înainte de a se fixa pe o plantă-gazdă. 4. ~ rădăcinoasă [KJiy6HeB0e pacTeHHe ; plante â racine; Wurzelpflanze; root plant; gyo-keres noveny]. Agr.: Plantă dela care se folosesc, în principal, rădăcinile, în cari sunt acumulate substanfe de rezervă (de ex. sfecla, morcovul, cicoarea, etc.). 5. ~ textilă,XTeKCTHjibHoe pacTeHHe; plante textile; Textilpflanze; textile plant; textil noveny]. Ind. text; Plantă care produce fibre vegetale, fextile, uni- sau pluricelulare. Fibrele sunt alcătuite din hidrafi de carbon, substanfe pectice, ceruri, grăsimi şi compuşi a^furfurolului, şi sunt folosite la fabricarea feslfurilbr, Ffftrele vegetale sunt, fie prelungiri unicelulare ale epidermei unor f.fmî.nfe bumbac, de capoc, etc.), fie fibre liberiene (fibre de bast) pluricelulare, produse de ţesutul liberian al tulpinei (de in, de cânepă, ramie, etc.), fie produse ale frunzelor (de aloe, de agave, etc.). Fibrele obfinute din plante textile reprezintă 76% din cantitatea de materie primă necesară industriei textile de pe întreg globul, care prelucrează anual cca 14 milioane tone de fibre textile, din următoarele plante: bumbac (47%), iută (16%), in (6%), cânepă (5%), şi restul (2 %) din ramie, manila, papură, cocos, etc. (fibrele de origine animala şi minerală şi cele artificiale reprezentând numai 24%). 6. ~ uleioasă: Sin. Plantă oleaginoasă. V. Oleaginoase, plante 7. Plantare [noca^Ka; plantation; Pflanzen; planting; ultetes]. Agr.: Operafiunea de îngropare, într'un loc definitiv, a rădăcinii unei plante tinere (puiet), care provine din locul de naştere al plantei sau dintr'o pepinieră. Plantarea se face, de obiceiu, toamna sau primăvara, în timpul repausului vegetativ, şi la distanfe cari diferă, după specie, între 3 m (paradisiaca) şi 12 m (nucul), cum şi după calitatea solului, Penfru plantare se ară adânc, se nivelează pământul cu 2**-3 luni înaintea acestei operafiuni (uneori se desfundă pământul), se face pichetarea, adică însemnarea locurilor de plantare, şi apoi se fac gropi, rotunde sau pătrate, cu lărgimea de 1***1(5 m şi adâncimea de 0,8---1 m. De obiceiu, se leagă puiefii de, butaşi (v.), cari se menfin până la maturizarea plantei. Se folosesc diferite procedee de plantare: în gropi, sub casma, în despicătură, după plug, sau cu maşina de plantat (v. Plantat,, maşină de ~ puiefi). Sin. Sădire. s. Plantarea minelor [MHHHpoBaHHe; pose des mines; Minenlegung; mine laying; aknahelye-zes]. Tehn. mii.: Dispunerea minelor pe teren, după un anumit sistem, fixat prin planul de mine, şi îngroparea sau camuflarea lor. 9. Plantarea stâlpului [3aKanbiBaHHe CTOJi6a; plantation de l'appui; Aufstellung der Stiitze; erection of the pole; oszlopâllitâs]. Elf.: Fixarea în pământ a unui stâlp de linie electrică aeriană, pentru a rezista forfelor de răsturnare la cari e supus în serviciu! liniei. Plantarea se face prin următoarele operafiuni: executarea, în prealabil, a gropii de fundafie; pregătirea piciorului stâlpului (întărituri, protejare) sau a adausurilor; ridicarea stâlpului, şi executarea fundafiei. — Uneori, executarea fundafiei se face înainte de ridicarea stâlpului. La plantarea unui stâlp interesează, în special, fundafia şi protecfiunea piciorului sau a adausurilor cari ajung în contact cu pământul, — prin impregnare, contra putrezirii (la stâlpii de lemn), sau prin vopsire, contra ruginirii (la stâlpii metalici). Stâlpul simplu de lemn se plantează, uneori, direct în pământ (în terenuri bune de fundafie), stabilitatea lui fiind asigurată numai de împingerea pământului; în terenuri slabe, se asigură încastrarea în diferite moduri (fig. a şi b). Alteori, stâlpul de lemn este plantat prin intermediul unor adausuri de lemn (c), sau al unor socluri sau cleşte de beton armat (d), pentru ca piciorul stâlpului să nu fie în contact cu pământul şi să nu putrezească. Stâlpul metalic tubular se plantează, fie direct în pământ, fie în fundafie de beton; la plantarea directă, afară de protecfiunea prin vopsire contra ruginirii, se foloseşte, uneori, un manşon de ofel, montat la cald (fretat), care îmbracă piciorul stâlpului, sau un înveliş de iută îmbibată cu bitum. 40* 628 Stâlpul metalic cu zăbrele se plantează în fundafie cu placă de traverse de lemn de stejar impregnat (e), sau de grinzi de beton, plantarea velul solului, iar partea superioară a fundaţiei se -execută înformă de piramidă, penfru protecfiunea contra apei de ploaie, care ar ataca metalul la □ D m 1 ^'2 # m|u FundafH cu stâlpi de lemn. a) asigurarea Încastrării cu pietriş; b) asigurarea Încastrării cu butuci; c) stâl,_ __ ______________________________ _j . _> .v. -|acăj 3) chertare; 4) buîon_cu două piuliţe. ii cu STaipi ae lemn. iivu«iiwmi v u f^ivn iy| vy wd*^wiui vu iwuj 11 3^ I cu butuci; c) stâlp de lemn cu adausuri; d) sfâlp de lemn < adausuri de şină; 1) sârmă de ofel zlncată; 2) plac=- 3X --------------------------u.„->— ... j~..x fiind*economică şi cu suficientă stabilitate, asigurată prin| suprafafa de sprijin a plăcii şi prin greutatea pământului care apasă deasupra plăcii; locul de pătrundere a stâlpului In fundafie. în terenuri inundabile, fundafiile trebue înălfate deasupra solului cu 30 cm peste nivelul cel mai înalt llt 1 / \ T^ST K 1 K - ! \ i i r ! l'j Fundaţii cu stâlpi metalici. e) fundafie cu placă din traverse de lemn; f) fundafie de beton monobloc; g) fundafie de beton din patru blocuri. el se plantează şi în fundafie de befon armat, monobloc (f), plantare folosită pentru lăfimi de bază de 2--*3 m, sau de 4-**6 m, cu un gol la mijloc umplut cu piatră şi cu pământ bătut; stâlpul se plantează şi în fundafie de beton armat din patru blocuri (g), economică, în cazul lăfimii mari la bază, cu desavantajul că, la tasări inegale ale terenului de fundafie, se produc forfe suplementare în montanfii stâlpului. Pentru aceasta, în cazul stâlpilor grei, fundafiile separate se consol:dează prin legături metalice, pentru a fi menfinute la acelaşi nivel şi la aceeaşi distanfă; ultimul tip de fundafie prezintă avantajul că se poate executa cu mult înainte de ridicarea stâlpului, care se poate face şi iarna. Odată cu plantarea stâlpului metalic se execută şi punerea lui la pământ (v. sub Punere la pământ). Fundafiile de beton armat pentru stâlpii metalici prelungesc durata lor, protecfiunea contra ruginirii fiind complet asigurată. Uneori, pentru stâlpii metalici grei şi supuşi la solicitări importante, pentru deschideri foarte mari, ca traversări de fluvii, etc., fundafiile se execută pe pilcfi de lemn, de ofel, sau de beton armat. Fundafiile de beton armat trebue să depăşească cu 20 cm ni- atins de ape, pentru protecfiunea stâlpilor contra şocurilor produse de corpurile plutitoare aduse de ape. Stâlpul de beton armat, rar folosit în construcfia liniilor electrice aeriene, se plantează în fundafii de beton sub nivelul solului, pentru ca linia să ocupe cât mai pufin teren, nefiind necesară protecfiunea de suprafafă. 1. Plantat, maşină de ~ [caîKaJiKa; planteur mecanique, planteuse; Pflanzmaschine; plantar, planting machine; ulteto gep]. Mş. agr.: Maşină de lucru, care serveşte la plantarea diferitelor culturi. Plantarea se efectuează cu maşina, prin deplasarea ei pe terenul de cultivat, remorcarea fiind asigurată de un tractor sau prin tracfiune animală. Maşinile de plantat se deosebesc după felul plantafiei. Sunt folosite în industria agricolă şi în industria forestieră. Exemple: 2. maşină de ~ cartofi [KapTOcf)eJibHafl cancaJlKa; planteuse de pommes de terre; Kar-toffellegemaschine; potato planting machine; burgonya ulteto gep]: Maşină de plantat din industria agricolă, pentru pus cartofii în cuiburi* 629 Se foloseşte la plantarea cartofilor pe suprafeţe mari de cultivare. Maşina de plantat efectuează Maşină de planfat cartofi. A) maşină cu lan} fără fine; B) maşină cu disc cu cupe; î) pâlnie de alimentare; 2) lanf fără fine; 3) dispozitiv de punere în cuib a tuberculei de cartof; 4) disc cu cupe. cu lanf fără fine (v. fig. A), tuberculele de cartof sunt scoase din pâlnia de alimentare de către lingurile montate pe lanful fără fine, şi sunt puse în cuib printr'un dispozitiv în formă de pâlnie; în prealabil, cuiburile au fost săpate de deschizătorul de brazdă. Desavantajul sistemului e constituit de căderea dela înăl[ime a cartofilor, la aşezarea lor în cuiburi, din care cauză se pot provoca plantări duble sau neuniforme. — La maşina de plantat cu discuri cu cupe (v. fig. B), tuberculele de cartof sunt luate din pâlnia de alimentare de către cupele montate la periferia unui disc rotitor, şi sunt puse în cuiburi de un dispozitiv în formă de pâlnie, montat imediat la suprafafa solului; cuiburile sunt formate, în prealabil, de un deschizător de brazdă. Acest sistem elimină desavantajul de dispersare a cartofilor, care survine Ia maşina cu lanf fără fine. î. Plantat, maşina de ~ puiefi [cancaJlKa flJifl canteHlţeB; planteuse de jeunes plants; Sămlin-genpflanzmaschine; seedling planting machine; facsemete-ulteto gep]. Silv.: .Maşină de plantat folosită, în industria forestieră, pentru plantat puiefi, pe suprafefe mari de plantafie. Maşina de plantat puiefi efectuează următoarele operafiuni: săparea pământului pentru formarea brazdei, introducerea puiefilor în brazdă, acoperirea brazdei, tasarea şi grăparea pământului. Maşina (v. fig.) are următoarele părfi: două cadre articulate între ele, aşezate pe o osie cotită, cutia cu puiefi, mecanismul de acfionare a brăzdarului, brăzdarul (care taie brazda pe o adâncime reglabilă), discurile de strângere a pământului, tâvălugurile de ta-sare, şi grapele, Puiefii se introduc în brazdă printre plăcile laterale ale brăzdarului. Maşină de piantet puiefi. I) aparat de cuplare; 2) dispozitiv de reglare a cuplării; 3) cadrul din fafă; |4) brăzdar; 5) discuri de strângere pământului. următoarele operafiuni: săparea pământului pentru formarea cuiburilor; aşezarea în cuiburi a tuberculelor de cartof; acoperirea cuiburilor. Trebue să îndeplinească următoarele condifiuni: să asigure uniformitatea plantării, independent de diferenţele de formă şi de dimensiuni ale tuberculelor; să asigure egalitatea distanţelor dintre rânduri şi dintre cuiburi, şi a adâncimilor de plantare, ca şi integritatea tuberculelor. Se deosebesc maşini de plantat cu lanf fără fine, şi maşini cu discuri cu cupe. — La maşina 2. Plantafie [lUiaHTaiţHfl; plantation; Pflan-zung; plantation; iiltetvenyj. Agr.: Ansamblu de plante roditoare sau neroditoare, anuale sau vivace, cultivate şi întrefinute pe o suprafafă de teren, în şiruri sau în pâlcuri, după o anumită metodă, în scopuri tehnice, sanitare, urbanistice, decorative, etc. Plantafiile cuprind: arbori sau arbuşti fructiferi, arbori ornamentali sau de pădure, vifă de vie, iarbă, flori, etc. Plantafiile pot fi formate, fie din arbori din aceeaşi specie de plante (plantafii uniforme), fie din diferite specii de plante (plan- 630 tafii compuse). Uneori, între rândurile de arbori, cari sunt plantaţi în linii drepte, la distanţe egale şi mai mari, se intercalează culturi agricole (cereale, vi|ă de vie, leguminoase, cartofi, trandafiri, etc.). 1. Plantaţie de profecjiune [3amHTHan nJiaH-TaiţHH; plantation de protection; Schutzpflanzung; protection planting; vedo ultetveny]: Plantaţie făcută pe suprafeţele de teren, plane sau înclinate (taluze, zonele drumurilor, bandă mediană la autostrade, banchete, etc.), pentru a le apăra contra acţiunii agenţilor atmosferici (ape de ploaie, vânturi, îngheţ, desgheţ, etc.). V. şi sub Perdea forestieră de protecţiune. 2. Plantafie-mamă [ocHOBHan njiaHTaiţHH; plantation-mere; Mutterpflanzung; slool plantation; anyaiiltetveny]. Agr.: 1. Plantaţie de viţă americană, cultivată în vederea obţinerii de port-altoiu, pentru înmulţirea viţelor prin altoire. Prin extensiune, se înţeleg prin plantaţii-mamă şi plantaţiile masive de viţe altoite (fără amestecuri autentice de varietăţi, şi selecţionate cu grijă) pentru recoltarea coardelor-altoiu. — 2. Plantaţie formată din diferite varietăţi de pomi sau de arbuşti, din care se recoltează altoaie, butaşi sau marcote. 3. Plantator [caîKajibHbiâ koji; plantoir; Pflanzenstecker; dibble, planting peg; ulteto]. Agr.: Unealtă în formă de corn (v. fig.), folosită la plantarea răsadurilor de flori şi de legume, sau a puieţilor de pomi şi de arbuşti. E confecţionată din lemn uscat, de esenţă tare (corn, frasin, păr, etc.), sau din ofel; are ~ lungimea de 25 30 cm şi grosimea de 3 • • • 4 cm. 4. ~ [caHtaJibHan JionaTa; plantoir, beche-plantoir; Pflanzspaten, Klemmspaten; notching spade, planting wedge; u1- ___________ i teto âso, novenyâso]. Silv.: ~hţy!E-- Hârleţ format dintr'o foaie metalică lungă şi îngustă, montată pe o coadă de lemn, cu mâner perpendicular pe aceasta, folosită la facerea gropilor în cari se introduc puieţii (v. fig.). 5. Plănuitor: Sin. Ciocan planator (v.). e. Plasă [ceTKa; filet; ^ Netz; net; halo]. Gen.,Tehn.: împletitură de fire textile sau metalice, în formă de pânză, ale cărei ochiuri au dimensiuni mari în raport cu grosimea firelor, şi în ale cărei puncte de încrucişare firele sunt petrecute, înnodate sau torsadate, şi uneori, în cazul împletiturilor metalice, sudate prin puncte. 7. ~ [pbi60Jl0BHaH cerb; filet de peche; Netz; fishing net; halâszhâlo]. Pisc.: Unealtă pes- Planfafor. Plantator. căreaseă, alcătuită dintr'o reţea cu ochiuri rombice, împletită din fire de bumbac, de in, de cânepă sau din fire sintetice, fie manual, fie cu o maşina de împletit. Plasa formează un sac în care să se adune peştele înconjurat (ca la pescuitul cu năvodul). Plasele sunt folosite numai la apă mică şi totdeauna în apropierea malului. Mai răspândite sunt: plasa de mână, lată de 1*** 1,50 m şi lungă până la 6 m, purtată de două persoane cari merg prin apă; plasa mare sau volocul, lungă până la 40 m şi lată de 2-i-3 m, şi tifanul, care e o crilă (aripă) desprinsă dela năvod. s. ~ de baraj [npefloxpaHHTeJibHan ceTb; filet de barrage de mines; Minennetzsperre; mine-barrage netting; aknafogo halo]. Tehn. mii.: Plasă de sârmă, care se întinde de-a-curmezişul unui curs de apă, în plan vertical, pentru a opri minele de curent sau alţi plutitori (butuci, etc.) cari ar putea distruge podurile militare. Plasele de baraj se combină cu estacadele, în ansamblul .măsurilor de protecţiune a poddrilor, în timp de războiu. 9. ~ de camuflat [MaeKHpyiomafl ceTKa; filet de camouflage; Tarnnetz; camouflage netting; âlcâzo halo, vedo halo], Tehn. mii.: Plasă de sârmă sau de sfoară, cu ochiuri de 30* "40 mm, care se întinde în lucrările de fortificaţie peste şanţuri, peste locaşuri de arme sau în faţa zidurilor drepte şi a crenelurilor, pentru a le ascunde vederii inimicului. în ochiurile plasei se pune iarbă, crăci, etc., penfru a da ansamblului aspectul mediului înconjurător. 10. ~ de năvod. V. Crilă. 11. ~ de sârmă împletită [npoBOJiOHHaH ceTKa; reseau de fii entrelace; geflochtenes Draht-netz; woven wire net; fonott drothâlo], V. sub împletitură de sârmă. 12. inelată [KOJibiţeBaH ceTKa; filet annele; geringeltes Netz; net provided with rings; gyurus halo]. Pisc.: Sin. Gâr-gâr (v.). ia. Plasa iţelor [ceTb HHTeft TKaiţKoro.CTaHKa; mailles des lisses; Litzen; heddle; nyiistszem]. Ind. far.: Plasa formată de firele, dispuse vertical, împletite pe fusceii iţelor, cari constitue două dispozitive paralele ce servesc la despărţirea celor două jumătăţi ale firelor urzelii. 14. Plaşcă [6pe/ţeHb; epervier; Wurfnetz; cast-net; veto halo]. Pisc.: Prostovol folosit pe râuri (Oltenia, Muntenia). Sin. Pleaşcă. 15. Plăsea [pyKOHTKa; manche de couteau; Messergriff, Messerheft; knife handle; kesnyel]: 1. Fiecare dintre părţile, dreaptă şi stângă, din cari se compune un mâner de cuţit, de briceag, etc. — 2. Tocul coifarului cu limbă (instrument folosit de dulgher). ie. Plaskon. Chim.: Produs sintetic, format din condensarea unor fenoli cu formaldehidă. (N. C.). V. Masă plastică policondensată. 17. Plasmă [nJia3Ma; plasma; Plasma; plasma; plazma]. Biol.: Produsul lichid intercelular, care se găseşte în sângele şi în muşchii unor organisme animale. Plasma e un amestec complex de substanţe absorbite după procesul digestiei, de substanţe .transformate de ţesuturi, de secreţii 631 speciale, de enzime, anticorpi, confinând şi gaze in solufie (oxigen, azot şi bioxid de carbon). Se găseşte în sângele omului şi, în general, a| vertebratelor, alături de elementele figurate (eritro-cite, leucocite şi trombocite), ca şi în muşchi (plasma musculară). Se poate obfine prin stoarcerea muşchilor proaspefi cu o presă. Plasma musculară e formată din apă, săruri, substanfe azotate neproteice, proteine (miogen, miozină, gbbulină, mioglobulină, miocrom), proteine insolubile; are proprietatea de a se coagula, ca şi plasma sanguină. Principalele proteine a|e plasmei sanguine sunt fibrinogenul (0,1 •••0,4%), serumglobulina (2,8%) şi serumalbumina (4%), a căror cantitate variază după starea patologică a organismului. Plasma sanguină a mamiferelor confine 90***93% apă şi 7***10% substanfe solide. — Substanfsle azotata neproteice, cari nu sa coagulează la încălzire, pe cari le confine plasma, sunt: ureea, acidul uric, aminoacizi, albumoze, amoniac, crea-tină, creatinină, baze purinice, acid hipuric, in-dican. Plasma confine, de asemenea, glucoză, acid lactic, grăsimi neutre şi lipoide, acizi graşi liberi, săpunuri, lecitine, colesterol (liber şi sub formă de polistaride); pigmenfi (caroteni şi xantofilă, bilirubină); fermenfi (protrom-bină, care ia parte la procesul de coagulare a sângelui), lipază, fermenfi proteolitici şi peptoli-tici; substanfe minerale (de cari depinde menfi-narea presiunii osmotice din sânge), sub formă de bicarbonafi, fosfor lipidic, fosfafi şi cloruri de sodiu şi de potasiu, calciu şi magneziu, legafi de proteine sau ionizafi; şi, în cantităfi mici, brom, iod, cupru, fier, zinc şi aluminiu. — Conductibilitatea electrică ap.asmeie*de 100* 10~4G cm (conductibilitatea elecirică a sângelui e de 40 • • • 60 • 10 4 2 cm). 1. Plasmă [nJia3Ma 3JieKTpopa3pflAa; plasma de decharge electrique; Plasma der elektrischen Entladung; plasma of an electric discharge; elek-tromos kisiiiesi plazma]. El.: Zona unei descărcări electrice autonome dintr'un gaz, compusă dintr'un amestec de numere practic egale de ioni pozitivi şi negativi (electroni) şi din molecule şi atomi naionizafi, excitafi sau neexcitafi, care se comportă, deci, în exterior, ca neutră. Formează coloana pozitivă a descărcărilor luminescente, respectiv coloana descărcărilor electrica în arc. Din cauza, numărului mare de ioni şi de electroni, plasmavare o mare conductivitate, şi tensiunea din lungul coloanei reprezentate de ea reprezintă o mică fracfiune din tenşiurfjaa dş descărcare. în anumita condifiuni, electronii'plasmei pot efectua oscilat i frecvenfa foarte înaltă, de ordinul a 109 per/s, printre ionii „reţelei" de ioni, care e practic fixă, din cauza masei mari a ionilor. 2. Plasmază [4)H6pHHOBbiH (JpepMeHT; plas-mase, fibrin-fermen’, thrombine; Fibrinferment, Thrombin; fibrin ferment, thrombin; fibrinferment]. Chim. biol.: Diastază care provoacă coagularea substanfelor albuminoide din plasme, provoacă coagularea sângelui şi transformă fibrinogenul în fibrină. Sin. Fifcrinofarmenf. s. Plasmochină [nJiaCMOKHH; plasmochine ; Plasmochin; plasmochin; plazmochin]. Chim.: H H h3c-o C C Nc/ C XCH I II I HVCw/CH C N I NH • CH(CH3)CH2 • CH2 • CH2 • N(C2H5)3 Amino-6 isopentil-8 N-dietilaminţlchinoleină. Derivat al chinolinei, asemănător atebrinei, folosit pentru combaterea malariei. 4. Piasmopara viticola. Agr.: Ciuperca din fami- lia peronosporaceelor, care provoacă mana vifei de vie, boală care atacă frunzele, ciorchinele, lăstarii şi cârceii plantei. V. şi sub Mana vifei de vie. 5. Plastic [njiaCTHHHbiH; plastique; plastisch, bildsam; plastic; plasztikus, keplekeny]: Calitatea unui material, de a prezenta plasticitate. 6. Plastic [njiaCTHK; plastique; Reparaturplatte fur Autoreifen; plastic; plasztik,gepkocs;abrOncs-javitolemez]. Ind. cc.: Amestec de cauciuc nevul-canizat, tras în foi la calandrul de hârtie parafinată, şi care serveşte la repararea anvelopelor, etc. 7. Plastică [nJiaCTHKa; plastique; Plastik; plastic art; plasztika]. Arfă: 1. Tehnica executării obiectelor de arfă, prin modelarea unei substanfa moi, ca plastilina, ceara, lutul, etc. — 2. Prin extensiune, tehnica sculptării în orice material. — 3. Partea din studiul unei opera de artă, care se ocupă cu raportul armonios al volumelor şi al reliefului. — 4. Arh.: Ansamblul volumelor unei construcţii sau a!e unui grup de construcfii. 8. Plastică [nJiacTHHecKHH; plastique; plastisch; plastic; plasztikus]. Artă: Calitatea unei arte de a se ocupa cu reprezentările portretale sau simbolice, prin reproducerea formelor fiinfelor sau ale obiectelor (de ex. sculptura, pictura, gravura, etc.). 9. Plasticitate [nJiaCTHHHOCTb; plasticite; Plas-tizităt; plasiicity; plaszticitâs, keplekenyseg]. F/z., Tehn.: Proprietatea unui material consistent de a se deforma permanent şi fără fisurare, când e solicitat suficient de o stare de tensiune dată, în care tensiunile principale nu sunt toate egale. Deformafiile plastice se produc în toate corpurile consistente, chiar la deformafii foarte mici, dar în anumite condifiuni acestea pot fi neglijate. De exemplu, în teoria elasticităţi, corpurile se consideră ca medii perfect elastice, şi această aproximare rămâne practic valabilă pentru tensiuni şi deformafii cari nu depăşesc anumite valori dependente de materialul şi chiar de forma geometrică a corpurilor, cât timp durata medie a acfiunii forfelor, vitesele medii de deforma-fie, frecvenfa medie a ciclurilor de oscilafie, temperatura, etc. nu depăşesc anumite limite, în starea elastică a materialelor există o relafie biunivocă şi independentă da timp între tensiuni şi deformafii; în stare plastică intervine, în relafia 632 dintre tensiuni şi deformaţii, istoria materialului respectiv (tensiunile şi deformările din trecut* valorile corespunzătoare ale temperaturii, etc.). Corpurile trec în stare plastică, la limita lor de plasticitate, la care cele trei tensiuni normale principale olf o2 şi c3 sunt destul de mari pentru a îndeplini o anumită condifiune (0 /(o 1. 0*»>s) = o, numită condifiunea limitei de plasticitate sau condifiunea de plasticitate. în sistemul de coordonate Oi» o2, o3, condifiunea (î) reprezintă totdeauna o suprafafă, astfel încât, pentru toate stările de tensiune date de punctele reprezentative situate de o parte a ei, materialul e elastic, şi, pentru toate stările de tensiune date de punctele situate de cealaltă parte a ei, materialul e plastic. Prima problemă importantă § studiului plasticităţii cprf&istă în determinarea condifiunii de plasticitate (î) pentru diferitele materiale. în adevăr, în tehnică interesează adesea să se calculeze tensiunile la cari nu exiită pericol de curgere plastică, iar alteori, să se determine tensiunile minime prin depăşirea cărora se pot obfine tratamente şi prelucrări prin deformare plastică. Există materiale solide cari au, în condifiuni fizice date, o limită de curgere finită şi diferită de zero, dedesubtul căreia se comportă ca materiale practic elastice, şi deasupra căreia se comportă ca materiale plastice. Materialele de consistenfă pastoasă (unsori, paste, smoală, etc.) nu au limită de curgere diferită de zero; ele se deosebesc de lichidele vâscoase numai prin viscozitatea lor foarte mare, şi pentru ele suprafafa (1) se reduce la originea sistemului de coordonate alf a2, o3. Ele se numesc adesea lichide (subrăcite), dar proprietatea lor de a fi lichide în acest sens depinde şi de vitesa de deforma-fie. Materialele solide cari se rup, după depăşirea limitei de elasticitate,fără deformaşi permanente sensibile, se numesc materiale casante (v. S.), respectiv fragile (v.). — în general, deformafiile unui material sunt deci reversibile (elastice) sub o anumită limită, şi ireversibile (plastice) deasupra ei. Fiindcă domeniul verificat ca reversibil se restrânge pe măsură ce creşte precizia instrumentelor de măsură, s'au stabilit limite convenfionale de plasticitate (de ex. la metale, limita la care deformafiile permanente sunt de 0,2%). Plasticitatea nu e o proprietate specifică a materialelor. în condifiuni adecvate, orice material compact poate ajunge în stare plastică. Marmura, de exemplu, se rupe ca un corp casant, dacă e supusă unei compresiuni axiale, dar se deformează plastic (ca aproape toate corpurile compacte), dacă e supusă şi unei compresiuni medii mari din toate direcfiile. Nu se cunoaşte expresiunea generală a condi-fiunii de plasticitate (I) în funcfiune de alte caracteristice ale materialelor. Nici cercetarea macro-scopică a fenomenelor nu a permis stabilirea unei condifiuni (1) valabile în toate cazurile. Experienfa arată că, penfru diferitele materiale, conditiunea de plasticitate se apropie mai mult sau mai pufin de una dintre următoarele două ipoteze de plasticitate, cu ajutorul cărora se studiază fenomenele: ipoteza tensiunilor tangenfiale şi ipoteza lucrului mecanic de variere a formei (v. Plasticitate, ipotezele limitei de ~). — A doua problemă importantă a studiului plastici-tăfii consistă în descrierea deformafiilor plastice* Experienfa arată că există trei grupuri mari de deformajii plastice: deformafiile substanfelor amorfe, în cari atomii se deplasează neregulat în toate direcfiile, ca în lichidele foarte vâscoase; deformafiile corpurilor monocristaline, pronunfat aniso-trope, cari consistă, fie în translaţia în reţelele cristaline, fie în maclajul mecanic; deformafiile conglomeratelor policristaline (v. Plastice, deformat» ~). Deformafiile plastice ale corpurilor sunt combinafii ale acestor trei grupuri. — A treia problemă importantă a studiului plasticităţii consistă în stabilirea legilor deformafiilor plastice (v. Plastice, legile deformafiilor ~), iar a patra problemă o constitue legile mecanicei mediilor plastice (v. Plastice, mecanica mediilor ~). u Plasticitate, ipotezele limitei de ~ [rrnio-Te3bi npe^ejia nJiâcTHHHOCTH; hypotheses de la limite de plasticite; Hypothesen der Plastizitâfs-grenze; hypotheses of the limit of plasficity; plasz-ticitâsi hatâr hypothezisei]: Ipotezele referitoare la stările de tensiune în cari un corp începe să fie plastic. Există două ipoteze principale referitoare la limita de plasticitate, cu ajutorul cărora* se studiază fenomenele: ipoteza tensiunilor tangenfiale şi ipoteza lucrului mecanic de variere a formei., Dacă se exprimă condifiunea de plasticitate (1) f(ai, cr2, a3) = 0 pentru cazul în care diferă de zero numai una dintre tensiunile normale principale, de exemplu olf se obfine condifiunea care dă limita de curgere ocla întindere, respectiv la compresiune: (M /(ac,0,0) = 0. Dacă se exprimă condifiunea limitei de plasticitate pentru cazul în care una dintre tensiunile normale principale e nulă (a3 = 0), iar celelalte două sunt egale şi de semne contrare (o2= — o±), se obfine din (1) condifiunea de curgere la tăiere simplă: (ib) f{o'c, —o',0)=0. După ipoteza tensiunii tangenfiale (ipoteza tip Mohr), un material ajunge în stare plastică* dacă tensiunea tangenţială t din anumite suprafefe, numite suprafefe de alunecare, depăşeşte o valoare Zp, care depinde de tensiunea normală Op din acea suprafafă, de temperatură şi de natura materialului, adică, la material dat şi la temperatură dată, (2) Xp=F(ap). Ipoteza tensiunii tangenfiale.se bazează pe examinarea epruvetelor deformate plastic, pe suprafafa cărora apar intersecfiunile ei cu suprafefele în cari curgerea materialului a fost mai mare. Condifii^nea de plasticitate în ipoteza tensiuni» tangenfiale se poate reprezenta grafic (v. fig. /) 633 în planul cercurilor î^i Mohr (v. Cercuri Mohr) penfru stările de tensiune cari au tensiunile I. Diagramele limitei de plasticitate, în planul cercurilor Iul Mohr, penfru fensiune. - 1), 2), 3) cercuri Mohr generale; 4) compresiune simplă; 5) tăiere simplă; 6) întindere simplă; 7) limita de plasticitate. normale principale olf g2, g3, fiindcă starea de tensiune e un tensor simetric de ordinul al doilea. Dacă se poartă în abscise tensiunile normale o şi în ordonate tensiunile tangenţiale z, şi se determină, pe axa absciselor, punctele cu abscisele olf a2f cf3i cele trei cercuri cari au ca diametri cele trei segmente determinate de câte două dintre aceste trei puncte sunt cercurile lui Mohr (v. fig. IA); punctele cari reprezintă tensiunile din secţiunile de diferite orientări se găsesc în interiorul triunghiului curbiliniu haşurat. Dacă se presupune că o stare de tensiune satisface condifiunea de plasticitate în ipoteza (1), Gp fiind tensiunea normală corespunzătoare din suprafafa de alunecare, şi Zp tensiunea tangenfială corespunzătoare, în toate stările de tensiune cari satisfac această condifiune trebue ,ca tensiunii Gp să-i corespundă tensiunea tangenţială maximă Zp] deci, cel mai mare cerc Mohr corespunzător trebue să aibă abscisa Gp a centrului şi raza ^=2 (ai"“c8)» ^acă ai V sunt tensiunile normale principale maximă minimă. Dacă s'a determinat experimental funcfiunea (2) şi se reprezintă grafic (v. fig. IB), *curba acestei funcţiuni irebfe să Jie deci înfăşu-răfoarea celor mai mari cercuri Mohr ale stărilor de tensiune cari îndeplinesc condifiunea limită de plasticitate. Din reprezentarea grafică (v. fig. IB) /a funcţiunii (2) se poate determina şi unghiul dintre suprafeţele de curgere în cari se cunoaşte, fie Op, fie Zp corespunzător. Dacă o secfiune prin corp se roteşte cu un anumit unghiu a în jurul axei tensiunii normale principale mijlocii, punctul P, care are în planul cercurilor lui Mohr abscisa şi ordonata respectiv egale cu tensiunea normală şi tangenfială din acea secfiune, se roteşte în acel plan cu unghiul 2 a. Un punct P2 (v. fig. /B) fiind obfinut din P± prin rotirea unei suprafefe de curgere până când se suprapune cu cealaltă, unghiul a. dintre cele două suprafefe de curgere e egal cu* jumătate din unghiul la centru al razelor OP± şr OP2 ale celui mai mare cerc Mohr care trece prin ?i şi P2. Caracteristica esenţială a ipotezei tensiunilor tangertfiale consistă în faptul că, dacă ipoteza e satisfăcută, condifiunea de plasticitate nu? depinde de valoarea tensiunii normale principale* mijlocii, care poate varia deci între limitele g% şi = fe2 =2(Î1<: sau ?i 'zp = ~jj!il0'5ăaU' Condifiunea de plasticitate a lucrului mecanic specific de variere a formei se reprezintă, în sistemul de coordonate din fig. II, prin cercul •222 ,2 circumscris hexagonului din acea figură (baza cilindrului Huber-Mises). — Din cauza formei pătratice a condifiunii de plasticitate în ipoteza lucrului mecanic de variere a formei, aceasta dă aceleaşi condifiuni de curgere, atât la întindere, cât şi la compresiune, ceea ce nu se verifică experimental decât pentru anumite materiale. De aceea plasticitatea materialelor relativ casante (roca), de exemplu, se studiază cu ajutorul condifiunii de plasticitate a lui Prandtl, după care tensiunile tangenfiale la limita de curgere plastică cresc cu compresiunea medie.— în general, în condifiuni date, deformafiile plastice cresc cu temperatura, şi sunt mai mici când creşte vitesa de deformafie. La tensiuni slabe, comportarea materialelor e cu atât mai apropiată de comportarea elastică, cu cât sunt mai fragile şi mai dure. Sub acfiunea unor solicitări cari durează foarte mult, se deformează plastic şi materiale fragile (sub acţiunile litoştatice, rocele curg plastic în timpurile geologice). întazul deformărilor plastice frecvente în tehnică (trefilare, forjare/ laminare, ambutisaj, găurire), condiţiunile de plasticitate în ipoteza tensiunilor tangenfiale maxime şi a lucrului mecanic specific constant de variere a formei devin 250° **) la *>225° [kkl] reprezintă dreapta care uneşte originea O cu punctul x=h, y = k, z=l. în sistemul hexagonal, sensul acestor simboluri este acelaşi, cu deosebirea că în planul XOY sistemul are — în loc de OX şi OY -— trei axe, trecând prin O şi formând între ele unghiuri de 120°. La acest sistem, numărul coordonatelor este patru, şi deci planul este Reprezentat prin simbolul (hkil), •ar dreapta, prin [hkil], unde i=-(h+k). Din motive de simetrie, planele 7/ sunt, de fapt, multiple pentru fiecare sistem cristalografie (v.). Pe exemplu, dacă T = (111), vom avea şi r = (fl1) şi r = (îl1), etc. După ipoteza tensiunilor tangenţiale, penfru ca o alunecfare plastică să se producă în planele Tt este necesar ca tensiunea tangenfială zt, în direcfia dreptei t din acest plan, să atingă 0 anumită valoare critică z. VII. Planul de alunecare într'un cristal supus la întindere. T) planul de alunecare; f) direcţia de alunecare; on) tensiunea normală pe planul f; q>) unghiul de inclinare al planului. Dacă, prinfr'un cristal supus la întindere simplă (v.fig.V//), se duce planul de iranslafie T, inclinat sub unghiul 9 fafă de direcfia tensiunii normale de întindere cr, iar prin centrul secfiunii se duce sub formă de solufie solidă (sau de precipitat fin dispersat). De asemenea, coborîrea temperaturii şi mărirea vitesei de deformafie măreşte mult valoarea ztp. Tabloul 2 Metalul Modul de preparare Translafia xtp g/mm2 T t Cu \ f 100 Ag \ Solidificare în vid (111) [10Î] 60 Au J l 92 Mg Recristalizare (0001) [1120] 83 Zn l 94 Cd J Inoculare (0001) [1120] 58 Bi Inoculare (111) [101] 221 Alunecările în planele T, în direcfia dreptelor t, se produc în pachete întregi de straturi atomice, adică se formează lame cari alunecă unele peste altele, păstrând contactul pe fefele inifiale (v. fig. VIU). Grosimea acestor lame este de ordinul de mărime al unui micron (dar se cunosc şi lame de 50 [*). — Este caracteristic faptul că deplasarea prin aceste alunecări are, la început, valoarea unui multiplu întreg al distanfei interatomice p („parametrul cristalografie"), cum rezultă din examinarea cu raze X, astfel încât cristalul deformat plastic are planele reticulare reconstituite. Cercetarea amănunfită a alunecării la cristalele de sare, de w i 638 exemplu, a arătat că ea nu e continuă, ci se face în mici trepte de alunecare. Fiecare salt este £ VIII. Reprezentare schematică a alunecării într'un pian cristalografie. a) înainte de alunecare; b) după alunecare; c) vederea laterală a liniilor de separaţie dintre lamele alunecătoare; d) pozifia relativă a lamelor, după alunecare. însofit de un sgomot ca de ceasornic, destul de tare pentru a se auzi într'o cameră liniştită, la intervale regulate, frecvenfa depinzând de mărimea sarcinii; intervalul de timp dintre salturi poate varia, dar mărimea salturilor rămâne constantă. Prin translaţia dintr'un cristal se produce consolidarea lui, în urma căreia, pentru a realiza deformafii crescânde, trebue sporită mereu solicitarea. Cristalele individuale nu au deci o caracteristică asemănătoare cu limita de curgere constantă a unor metale. Consolidarea pare a se produce prin reducerea defectelor cristaline, prin schimbarea formei fisurilor (de ex. din elipsă, în cerc), prin rotirea lor într'o pozifie mai pufin defavorabilă. în plus, uniformitatea deformafiei totale pare a fi datorită unor alunecări pe arii limitate, cari sunt însofite de încovoieri locale ale lamelor alunecătoare în jurul axei perpendiculare pe direcfia de alunecare, în planul de alunecare (v. fig. IX A). în fig. IX B, încovoierile locale sunt indicate prin linii grase, scurte; Ia alunecarea în IX. Reprezentare schematică a încovoierilor locale. A) a unei refele cristaline; B) a unui cristal; /) înainte de deformare; 2) după alunecarea de-a-lungul zonei de alunecare z; 2a) după alunecarea de-a-lungu^direcfiei 2b) după alunecarea de-a-lungul direcţiilor Gj şi G2. mai mult decât un sistem de plane, este posibil ca, după fiecare sistem de plane cari însofesc deformafia, să rezulte încovoieri locale, cum se arată schematic în fig. IX B pentru două plane paralele. în dreptul încovoierilor locale se produc eventual ruperi ale refelei cristaline (v. fig. X). X. Reprezentarea schematică» a ruperii unei lame alunecătoare de aluminiu, în dreptul unei încovoieri locale. La ridicarea temperaturii se produce fenomenul de relaxafie (v.), care reduce tensiunile, astfel încât deranjamentele refelei cristaline dispar, şi se revine aproape la proprietăfile inifiale ale materialului nedeformat, reducându-se consolidarea. Acest fenomen este cauzat de mişcarea atomilor, şi justifică necesitatea procesului de revenire. — Prin revenire (de ex. Ia îmbunătafire), care se efectuează la temperaturi relativ joase, se provoacă modificări structurale abia vizibile macroscopic, astfel încât deranjamentele cristaline dispar treptat (după cum se constată din modul în care se obfin din nou proprietăfile inifiale); deoarece, după o încălzire Ia o anumită temperatură şi după un timp relativ scurt, se obfine o stare* finală care, la încălzire îndelungată rămâne aproape constantă, modificările proprietăfilor; fizice depind de starea de tensiune a metalului deformat. Din fig. XI, care reprezintă curbele fensiune- V alungire pentru Al la diferite temperaturi şi vitese, rezultă că, Ia temperaturi înalte, se obfine o stare în care nu se produce nicio creştere a limitei de curgere în timpul deformării, fiindcă se poate produce un „echilibru" între procesul de revenire şi cel de deformare. în aceste condifiuni, comportarea plastică a unui monocrista! deformat este asemănătoare comportării materialelor policristaline sau a celor amorfe, cari sunt descrise mai jos. Totuşi fenomenele diferă esenfial. în adevăr, materialele cristaline prezintă o creştere moderată a limitei inifiale de curgere la descreştsrea temperaturii (la temperatură joasă, limita de curgere e mai înaltă decât aceea corespunzătoare temperaturii camerei, dar de acelaşi ordin de mărime), dar la substanfele amorfe, temperatura are o influenfă considerabilă, atât asupra vitesei de curgere, cât şi asupra limitei de curgere. Comportarea corpurilor cristaline se dftoreşte faptului că la acestea curgerea e datorită locurilor slabe din cristal, cari concentrează asupra lor tensiunile printr'un efect de încrestare* care depinde foarte pufin de temperatură. Deranjamentele refelei cristaline puse sub fensiune pot duce, Ia temperatura la care începe re-cristalizarea, la plasticitate de tipul celei din corpurile amorfe (deplasare individuală a atomilor) şi care poate depăşi plasticitatea cristalină (prin> 20 W 60 80 100 1% XI. Curbele fensiune-aiungirea cristalelor de aluminiu la diferite temperaturi, t) tensiunea tangenfială; e) alungirea* 639* alunecare). Aparifia simultană a plasticităţii amorfe şi cristaline la materialele deformate, la tempe- JtP 60 80 100 Timpul (minute) XII. Torsiunea unei bare de aluminiu, sub acfiunea unui cuplu . de forfe constant, la temperaturi cari cresc treptat, bara recoaptă; B) bara recristalizată şi apoi alungită cu 30%. ratura la care se produce recristalizarea, se demonstrează prin compararea variaţiei cu temperatura a vitesei de curgere a metalelor recoapte (moi) şi a celor prelucrate la rece (tari): primele, la cari are rol practic numai defor-maţia cristalină, curg la temperatura ambiantă mult mai repede decât ultimele, în timp ce la temperatură mai înaltă, procesul se inversează (v. fig. XII). Mai trebue observat că, la materialele poli-cristaline există neregularităfi în reţea şi când aparent nu sunt deformate, şi anume la limitele dintre cristalite. De aceea, o epruvetă constituită dintr'un monocristal sau din câteva cristale mari, care nu prezintă deloc, sau prezintă numai în mică măsură astfel de neregularităţi, are, la temperaturi mai înalte, o plasticitate muit mai mare decât o epruvetă policristalină, în opoziţie cu comportarea la temperaturi joase, la cari lipsa de orientare dela limita dintre cristale reprezintă obstacole pentru alunecarea cristalitelor individuale. De aceea, elicele filamentelor de wolfram \ ■/ \ / x / h d' y v c d" cr XIII. Reprezentare schematica a alunecării după două plane de alunecare. -A) aiunecarea în planul Tj; B) alunecarea în planele Tj şi T2. ale becurilor cu incandescenţă, de exemplu, se fee dintr'un material cu cristale cât mai puţine (cari pot cuprinde una sau mai multe spire)*, pentru a asigura compactitatea filamentului, prim plasticitatea la temperatură înaltă. Consolidarea se măreşte prin adausul de metal străin, prin scăderea temperaturii (care reduce vitesa de agitaţie termică), şi prin mărirea vitesei de deformaţie. într'un stadiu mai înaintat al întinderii unui cristal se produce mai totdeauna fenomenul dublei (sau multiplei) translaţii. Prin această alunecare în două plane (de ex. T± şi r2 din fig. XIII. 8), un dreptunghiu ca (abcd) se transformă într'o suprafafă poligonală (abee’ii’c"d"f" şi î"'g'ga), prezentând o alungire şi o striefiune. Acest fenomen se prezintă şi la epruvetele de metale uzuale, cu deosebirea ca inclinafiile planelor de alunecare pot fi oarecari la cristalele individuale, dar au valori aproape fixe la piesele metalice policristaline. Alunecările simple sau multiple nu modifică volumul cristalului: Deformafiile plastice se produc; la volum practic constant. — Maclajuj mecanic consistă în rotirea pla- \ ^ ^ nelor de atomi într'o ^ v v v pozifie simetrică (v.fig. X/V) fafă de normala unui plan relicular fix („planul de maclaj"). Maclajul este reductibil, spre deosebire de translafie, adică, prin exercitarea unei forfe opuse celei care l-a produs, cristalul revine la forma sa inifială. Maclajul ss produce dacă se* depăşeşte o tensiune limită, care e mică mais XIV. Maclej mecanic. ales la cristalele-hexagonale; e! e însofit de o consolidare puternică. — Piesele metalice a căror deformare plastică interesează în tehnică sunt policristaline. Gră-unfii cristalini a-având orientări cu totul diferite, astfel de piese se vor comporta, afară de cazuri speciale, aproxi- D T XV. Modificările orientării lameior alunecătoare, în timpul comprimării (îndesarii) unui monocristal. T) planul de alunecare; G) direcţia de alunecare (normală pe planul desenului); D) direcfia solicitării; @0f9f) unghiurile planului de alunecare cu planul orizontal. mativ ca materialele isotrope, spre deosebire de-monocristale. Ca şi la acestea, deformafiile se produc aproape excluziv prin alunecări. în cazul isotropiei, toate planele duse prin piesă fiind echivalente, alunecarea se va produce, după ipoteza tensiunii tangenfiale maxime, în planul în care tensiunile tangenfiale sunt maxime. Din expresiunea acestora pentru întindere? 640 sau compresiune simplă t = cj sin 9 cos 9, rezultă Tmax = ^mici se vor găsi grăunfi favorabil orientafi, în cari se vor produce alunecări ireversibile. Aceste deformaţii izolate împiedecă revenirea la forma inifială după suprimarea solicitării, dar, datorită dimensiunilor lor foarte mici, ele nu pot fi observate şi măsurate. Limita de curgere reprezintă deci un stadiu foarte înaintat al alunecărilor (între a treia şi a patra alternativă din alineatul de mai sus). Acolo unde ea este clar indicată printr'un prag al diagramei de întindere, se pare că reprezintă chiar un fenomen mult mai complicat: retezarea unuia dintre componenfi aliajului (de ex. a perlitei în oţeluri moi), produsă mult după lunecarea plastică din numeroşi grăunfi. Acest prag nu se constată niciodată la metale pure, iar la ofeluri tratate termic, el este abia perceptibil, sau chiar inexistent. Tensiunea c02, care înlocueşte în aceste cazuri pe ac, este cu totul convenţională şi corespunde, de asemenea, unui stadiu foarte înaintat al deformafiilor plastice, cari se produc chiar ia solicitări infime, cum rezultă din valorile foarte mici ale lui xtp din tabloul 2. Consolidarea constatată la cristalele individuale se produce şi la materialele policristaline, şi factorii cari influenţează acest fenomen sunt aceiaşi. Prin deformafia plastică a materialelor policristaline se deformează însă refeaua şi la limita dintre crista,iţele vecine unde, din cauza diferenţei de orientări, modificările de formă pe cari le sufer cristalitele prin alunecare nu sunt independente (v. fig. XV/). în general, ca urmare a alunecării, refelele cristalite-lor tind să se rotească astfel, încât unghiul dintre dirbcfiile de alunecare active şi direcţiile de curgere a materialului descreşte; se formează astfel o structură finală, care are caracfere cristalografice asemănătoare celor ale cristajitului, fiindcă se obfine prin efectul combinat al planelor de alunecare şi al direcfiilor tiecărui cristalit. Prin deformafiile plastice (mai ales la rece) ale metalelor se produce deci o orientare, adesea foarte netă, a şirurilor de atomi din grăunfi. De exemplu, la tragerea prin filieră, această orientare se face, la aluminiu şi plumb, astfel, încât [111] ajunge paralelă cu axa de tragere; la cupru, aur, argint, nichel, dreptele [111] şi [100] iau, în diferite proporfii, această direcfie, iar la fier a, wolfram şi molibden, dreapta [110] ajunge paralelă cu axa de trefilare. La laminare, orientarea se produce cum urmează: în cristalele de aluminiu, aur, cupru şi nichel, planele (110) şi (111) se aşază paralel cu planul de laminare, iar dreapta [112], paralel cu direcfia de laminare. La fier a, wolfram, molibden şi plumb, planul (C01), (fafa cubului), coincide cu planul de laminare, iar dreapta [110], (diagonala fefei cubului), cu direcfia de laminare. Cristalele hexagonale se aşază, în ambele cazuri, pufin inclinat fafă de axa de trefilare, respectiv fafă de direcfia de laminare. — La materialele compuse din monocristale şi din conglomerate policristaline, atât cristalele individuale, cât şi conglomeratele policristaline deformate plastic, au tendinfa de a reveni la starea in fială. La temperatura obişnuită, revenirea e limitată, adică restaurarea nu suprimă complet caracteristicele ecruisajului (deformafie plastică), cum sunt conso.idarea, asterismul (deformafia petelor de interferenţă a razelor X trecute prin piesă), rezistenfa mică la coroziunea prin agenfi chimici, schimbarea proprietăţilor electromagnetice, optice, etc. Schimbarea se face la început repede, iar apoi stagnează complet. XVI. Reprezentarea schematică a deformării unui cristalit, la întinderea unei epruvete policrista-line (direcfia de întindere e considerată verticală). 641 Prin încălzire la temperatură înaltă, dar sub cea de normalizare, se produce o schimbare Importantă: vechile cristale dispar, şi se formează •cristale noi (recristalizare). Ridicarea temperaturii permite o schimbare de poziţie a atomilor, astfel încât să se producă recristalizarea. Noile cristale fac parte din acelaşi sistem cristalografie, dar orientarea lor este diferită de a vechilor cristale (rotită cu câteva grade). Efectul deformafiilor plastice anterioare este în cea mai mare parte complet redus. .Adesea, cristalele astfel refăcute nu sunt stabile şi, în anumite împrejurări, se poate produce o desvoltare rapidă a unora în detrimentul celorlalte. Astfel, se pot forma cristale foarte mari, producând fragilizarea materialului. Această desvoltare a cristalelor este condifionată de producerea anumitor deformafii la o anumită temperatură (temperatura de recristalizare). Fenomenul se produce numai dacă piesa a suferit o deformafie critică (în numeroase cazuri, sub 10%) la o temperatură critică. La unele metale ne- feroase se constată producerea cristalelor foarte *mari la deformafii puternice, dacă piesa e finută mult timp la temperatură înaltă. Cu cât defor-smafia şi temperatura sunt mai depărtate de punctul critic, cu atât creşterile grăunfilor sunt mai mici. Penfru obţinerea unei granulafii deosebit de fine se recomandă o deformafie plastică (la rece) foarte puternică, urmată de o încălzire Ja o temperatură relativ joasă. Ca şi menfinerea prea îndelungată (mai mult decât două ore) la temperatura de recristalizare, o încălzire rapidă creează, în condifiuni egale, grăunţi mai mari. — în timp ce restaurarea nu poate in- fluenfa decât consolidarea la tăiere a cristali-telor, dar nu şi orientarea, recristalizarea poate da cristale noi, cu o orientare preferită, care se deosebeşte de cea existentă în materialul deformat, şi care cauzează astfel o modificare a anisotropiei proprietăfifor fizice. Aceasta prezintă importanfă pentru obfinerea, prin recristalizări special conduse, a materialelor cu un caracter alelotrop special, de exemplu din punctul de vedere al rezistivităfii sau al permeabilităfii magnetice. Procedeul consistă în a lamina puternic la rece aliajele Tespective (de ex. cu 4% Si sau cu 25% Ni) şi în a le supune apoi recristalizării, repetând eventual operafiunea. Se constată că planele atomice din toţi grăunfii iau astfel orientarea direefiei de laminare. Domeniul de temperaturi în care se poate produce recristalizarea este limitat, în sus, de temperatura de normalizare, şi, în jos, de o va-Joare care variază cu gradul de deformafie, dar care se găseşte la cca 0,35 Ty 0,45 Tţ, unde Tj este temperatura (absolută) de topire. Există deci un domeniu întreg în care se poate efectua recristalizarea, pentru o deformafie plastică dată. Cu cât se recristalizează la o temperatură mai înaltă, cu atât durata trebue să fie mai scurtă, dacă se urmăreşte să se obfină o granulafie deosebit de fină. Modificările structurii interioare pot fi însemnate, chiar când tensiunile nu sunt prea mari, dacă aceeaşi solicitare e repetată destul de des (v. Obosire), deoarece se produce o deranjare a refelei cristaline. De exemplu, dacă un proces de prelucrare la rece se continuă printr'o alungire repetată, se produc ruperi de legături atomice, şi deci plesnituri ale grăunfilor inifiali, în porfiunea cu refele deranjate ^ acestea se desvoltă până la crăpături vizibile cari, în cicluri de tensiune repetate continuu, duc la ruperea prin oboseală. La temperatură destul de înaltă, deformafia plastică a materialelor cristaline e analoagă celei a multor substanfe amorfe, dar fenomenele sunt datorite unor procese în parte diferite. Astfel, curgerea materialelor amorfe se produce prin schimbarea individuală de poziţie a particulelor constituente, dar curgerea primară (incipientă) a materialelor cristaline, prin alunecarea în plane reticulare, conduce, inevitabil, la modificarea cristal iţelor (în timpul perioadei de curgere care ptecede curgerea cu vitesă constantă, orientarea cristalelor se schimbă ca în deformarea monocristalelor). Modificarea cristalitelor îngreunează progresarea de-formafiei, cum rezultă din aparifia consolidării, la deformafia la temperaturi nu prea înalte. Totuşi, la temperaturile la cari se produc fenomene de revenire, aparifia deranjamentelor refelei cristaline conduce şi la schimbarea individuală de poziţie a atomilor (îmbunătăţire şi recristalizare). i. Plastice, legile deformafiilor ~ [3aKOHbi UJiaCTHHHblX TţecjDOpMaUHH; lois des deformations plastiques; Gesetze der plastischen Formăn-derungen; laws of the plastic deformations; plasztikus deformâciok torvenyei, keplekeny alakvâl-tozâsok torvenyei]: Legile de material, după cari se efectuează deformafiile corpurilor în stare plastică. Există două formulări principale ale legilor deformafiilor plastice: Legile curgerii plastice, şi legile deformafiilor elastico-plastice. în primă aproximafie, curgerea plastică e o curgere vâscoasă deasupra limitei de plasticitate, în curgerea vâscoasă laminară plană, tensiunea tangenfială dintr'o secfiune oarecare a unui fluid vâscos e proporţională cu creşterea vitesei v a fluidului, paralelă cu t, pe unitatea de lungime y, normală pe secfiunea tensiunii unde w e deplasarea particulelor de fluid, iar yj e viscozitatea fluidului, care se numeşte, în acest caz, fluid newtonian. Analog se formulează mai jos condifiunile curgerii plastice. în condifiunile cele mai generale, starea de tensiune dintr'un punct al unui corp se caracterizează prin tensiunile normale (yx T yy Y yz Yzx T zy Y ZZ Dacă se scade, din fiecare lungire specifică, lungirea specifică medie S ^ ( Y xx~^~ Yyy T^)» se obfine din f o nouă stare de deformafie, care s'ar stabili dacă materialul s'ar deforma fără varierea volumului şi lunecările specifice ar rămânea neschimbate, şi al cărei tensor f e deviatorul tensorului y: ?xx~6 ( xy (xz (3 a) (yx Tyy i yz (zx Tzy (zz £ De exemplu, cu ajutorul componentelor de-viatorilor şi x' şi f, legile Elastomecanicei (v. sub ElaStomecanică, formulele 3 şi 4) se pot pune sub următoarea formă unitară: Txx a~2 G (yxx «-)» ^ xy ~~ ^yx ~ ^ ^Txy ~~ ^ G( yx? ^yy ®~2G ("ixx £)’ ^yz ~ ^zy ^ ^ (yz~2 ^ (zy? xzz-a = 2 G(y„~s); ^zx ~ ^ xz ^ (zx ^ ^ f arz' (4) Cu ajutorul deviatorilor x* şi y', aceste formule se pot strânge sub forma simplă (4 a) x’ = 2 Gy unde G e modulul de elasticitate transversală af materialului. — în formularea legilor deformafiilor plastice se folosesc vitesele de deformafie specifică, egale cu (5) <»•> tf in raport cu timpul ale lungirilor ş\ specifice*' 3 (XX ^ Y X y & ( X z ' | dt o)t TT , c) ( y X C} ( yy CV[yZ Q)t fit C)t a* | ^ (zx C) (zy c)T« Q)t Q)t i| corespunzător: | c) ii xx ~£) dlxy G)7 h j! c)t c)t C>T yx c) ( (yy O S'f yz c)t ăf r C C) (Zy C)(T,r“£) | c)t dt |! Pentru legile deformafiilor plastice e importantă constatarea că aceste deformafii se produc practic la volum constant. Coeficientul lui Poisson ţi ss 1/raal materialelor are valoarea jjl= 1 2, în cazul lichidelor incompresibile, cum rezultă din relafia (2) de sub Elastomecanică (v.), de unde* urmează , , (m+1 3 W S +£ +S z — s~ (-------- ------- ! (ic x y \ mE mEf \ 1 şi deci s= 0 pentru m— ' - 2. Coeficientul se • * ^ apropie deci cu atât mai mult de valoarea p,= 1/2, cu cât materialul a depăşit mai mult limita de plasticitate. De aceea intervine în aceste legi practic numai deviatorul deformafiei specifice. în general, jjl se apropie de valoarea 0,5 pe măsură ce materialul se apropie de comportarea unui lichid (p. = 0,270 penfru ofel, 0,275 pentru sticlă, 0,390 pentru ebonită, 0,400 pentru plumb, 0,500 pentru cauciuc şi gelatină). în cazul corpurilor cari au o limită de plasticitate corespunzătoare unor stări de tensiune diferite de zero, caracterizate prin tensiunile xikp 643 fnfre cari rapoartele sunt aceleaşi ca între tensiunile actuale zik, legile curgerii plastice se pot formula cum urmează: Relaţiei (1), care corespunde relaţiei (4) din Elastomecanică (v.), îi corespunde, în cazul general al curgerii plastice, o lege analoagă cu (4). Ea se obfine punând excesul deviatorului stării de tensiune, fafă de deviatorul stării de tensiune la limita de plasticitate, proporfional cu devia-torul viteselor de deformafie: XX i^XXp~ »'p)= ■«); (6) (xyy 3) (zyyp ^ 07 zxyp=2^ ,)=2p C)t dr^yy" C)T yz c)£ - <0 - tfzzp - °'pY-= Yt( “ £) 1 *zxp = 2(1 Cu ajutorul deviatorilor (2a) se pot strânge în relafia ?i (5a), relafiile (6) (6 a) 'z’~< = 2n df Q)t O lege a deformafiilor plastice mai generală Pecât (6), respectiv decât (6 a), se obţine derivând n raport cu timpul relafiile (4), respectiv (4 a), şi combinând cu (6), respectiv cu (6 a). Se obţine astfel legea mai generală (7) Q)t 2 G St. *y_ c)t “ 2 G o)t 2 p. sau, sub forma de relaţie între deviatori: (7a) e)* + - 2 G- 0 £ 2 {j. unde deviatorii pot fi înlocuifi prirutensorii corespunzători, dacă g = 0, fiindcă în deformafiile plastice, de obiceiu s = 0. în cazul materialelor cu limită de curgere nulă, z'p — 0. — Materialele cari urmează legea de plasticitate (7) prezintă fenomenul de relaxafie, adică de scădere progresivă a tensiunii până la limita de plasticitate, la deformafie specifică menfinută constantă. în adevăr, dacă, de exemplu, y = 2^xy e una dintre lunecările specifice şi z — zxye tensiunea tangenfială corespunzătoare, se obfine din (7), e)T. pentru —— = 0, şi deci, prin integrare, C)t x — xp=(-z0-zp)e 11 , unde p,/G e constanta de timp a relaxafiei, egală cu timpul în care tensiunea scade la o valoare de e ori mai mică decât tensiunea inifială. — Sub fensiune constantă, corpurile cari urmează legea (7) curg cu vitesă de deformafie constantă. în adevăr, la ~ = 0, pentru una dintre lunecări ţ Qj t rezultă din (7): Q)t p, unde ^ — T>p e constant, şi deci, prin integrare, * = To+—*. adică o lunecare specifică proporţională cu timpul, şi deci o vitesă de lunecare constantă (istereză vâscoasă). — Materialele cu limită de curgere nulă mai pre- c) Y zintă, la vitesă de deformare constantă—— = const., C)t viscozitate y] variabilă, dacă aceasta se defineşte prin relafia > *=V în adevăr, în acest caz, rezultă din (7a), cu 'tp — O, prin integrare, M d Y__ T = x0e +ji—=rr de unde rezultă df~ ldt ' 0T dt sau, pentru t — oo şi £ = 0: şi deci 0Ţ c)t ^=^00 +(^0-^00)^ ceea ce prezintă interes în măsurarea şi indicarea viscozităfii, şi în reprezentarea grafică a relaţiei p) v dintre — şi z, care e avantajos să fie dată în funcfiune de timp ca parametru, în specia! pentru materialele cu viscozitate relativ mare (y, > 104 P). — Ecuafiile (7), (7a), date de Maxwell, nu sunt destul de exacte pentru studiul isterezei vâscoase. Aceasta se studiază adesea cu ajutorul ecuaţiei de transformare t*\ 1 5>x'j-= f100 (8) 07=2GâF+s°e 644 <9) 1 _ .<> 2 G c)f 0 (•(•*»-£)_____1_ c> (*«-1;C4) curba curgerii df 2fim 5y r TB vâscoase,—= —-—cu limită superioară de curgere vâs- d t 2 jj. c)y coasa; C5) curba curgerii plastice, —=--------, pentru m = 1; dt 2 jj, Sy (T—Tp) m Ce) curba curgerii semlplasfice, —=----------------, penfru m<1; dt 2tim (T—Tp)m C7) curba curgerii semiplasfice, —=---------------, pentru m^>1; 2]xm Sy ^ TB C8) curba curgerii plastice, —=-----------, cu limită superioară e! f 2 ji de curgere plastică; OA'J segment de curbă cu ecuafia Sy rm —=-— , corespunzătoare curgerii semivâscoase; O A") seg- ţj y x ^ menf de curbă cu ecuafia —=-----------, corespunzătoare curgerii Sf 2Hm semiplasfice; t) tensiune tangenfială;vitesa de curgere; tp) limită inferioară de curgere; t^) limită superioara de curgere; tg) limită de curgere Blngham. (pentru Gn= 00) va da o porţiune (a) de curbă (v. fig. XVII): «"> în care m depinde de creşterea cantităţii de molecule libere în unitatea de timp. După depăşirea valorii zM, creşterea vitesei de curgere e aproximativ proporfională cu creşterea lui z, ş* curba (b) a curgerii e aproape dreaptă (v. fig. XV/^ şi tipurile C4 şi C8 din fig. XVIII). Tensiunile tangenfiale mai pot provoca modificarea formei particulelor (alungirea lor), ceea ce produce o variafie a mărimii p.; astfel, la solicitări mari, curgerea laminară se poate transforma în curgere turbulentă (v. fig. XVII). 645 La moleculele filiforme cari se formează prin răcire sau prin polimerizare, se trece dela curgerea laminară la cuasicurgere. în solufie, o macro-moleculă filiformă reclamă un spafiu mai mare decât o moleculă sferică de greutate moleculară egală, iar după depăşirea unei concentrafii limită, lanfurile se împletesc, şi astfel uneori pot să nu fie îndeplinite condifiunile curgerii laminare. La un material cu macromolecule filiforme, topit, nu se poate depăşi, în general, o temperatură atât de înaltă, încât distanfele dintre lanfuri să fie destul de mari pentru ca mişcarea să devină liberă; la astfel de materiale se produc deci numai cuasicurgeri. Exponentul din relafia (11), cu 1^ = 0, va fi cu atât mai mare, cu cât materialul este mai mult răcit, sau cu cât lanful este f mai lung. în cazul moleculelor filiforme trebue să se fină seamă de posibilitatea de deformare a lanfu-rilor, de moleculele uşor deformabile (v. fig. X/X), de exemplu la gumă şi la albumină. La materialele cu molecule tridimensionale, a căror coeziune e asigurată prin legături secundare (de ex. la asfalt), limita superioară de curge-re zM descreşte până la zero, când creşte temperatura; cu toată creşterea temperaturii, trebue presupus că există o împletire remanentă. Translafia şi rotafia moleculară liberă, completă, par a fi excluse, şi deci nu e posibilă o limită superioară de curgere marcată. Curbele (Ci), (C2), (C3) şi (C4) se referă la fluide, limita inferioară de curgere Zp fiind nulă, iar curbele (C5), (C6), (C7) şi (C8), la corpuri solide, deoarece t 0- Curbele (C4) şi (C8) au porfiuni drepte corespunzătoare relaţiei (11) pentru ra = 1, dacă zp se aproximează prin valoarea zB. Dacăw<1, se obfin, la t^=0, curbe de tipul (C2), iar dacă m>1, curbe de tipul (C3). Dacă m< 1 şi Zp^t0, se obfin curbe de tipul (C6)î dacă m> 1, curbe de tipul (C7), iar dacă m— 1, porfiuni drepte (v. curba C8). Porţiunea curbă a curbei (C8), dela stânga punctului A", se referă totuşi la o curgere cuasiplastică, astfel încât, în acest punct se produce trecerea dela un fel de curgere la altul. -*r • ^ în teoria deformafiilor elastieo-plastice se operează cu o dependenfă nelineară între tensiuni şi deformafiile specifice, la creştere lineară a tensiunilor. în cazul întinderii-compresiunii simple: ^xx-v — ^ (£) = ^ e C1 (s)l unde £ = iar funcfiunea <î> are proprietatea: _________—~________ dl5_ c>y XIX. Diagramă tridimensională. t) tensiune tangenfială; —) vi-0 t tesa de curgere; t) timpul. £ a !(£); d •______^ ds :0, Când curba (e) poate fi înlocuită în aproximafie suficientă cu o linie frântă, cu vârful de coordonate şi, dacă £"=-^ este modulul de consolidare,: funcfiunea a) are expresiunile ss. în această teorie se mai fine seamă de faptul1 că încărcarea şi descărcarea repetată sunt transformări elastice. Dacă descărcarea începe la tensiunea a = c* ş* la deformafia e = e*, tensiunea curentă o şi deformafia curentă s la descărcare se determină dir& g—g* = E (s — s*) sau cu ajutorul deformafiei plastice sp\ unde G = E (e — Sp > E Dacă se presupune că în timpul descărcării ni? apare o a doua deformafie plastică, legată de efectul Bauschinger, rezultă că, dacă, după încărcări şi descărcări repetate, se reia încărcarea, se obfine din nou relafia: a = <î>(e) când o atinge valoarea g*. în această aproximafie se neglijează relaxafia şi istereză vâscoasă. i. Plastice, mecanica mediilor ~ [MexaHHKa njiaCTHHeCKH cpe^î mecanique des milieux plas-tiques; Mechanik der plastischen Medien; mecha-nics of the plastical mediums; plasztikus kozegek mechanikâja]: Ramură a Mecanicei, care se ocupă cu studiul condifiunilor de echilibru şi de mişcare a corpurilor plastice. Se bazează pe ecuafiile de mişcare a mediilor continue şi, de obiceiu, pe legile curgerii plastice. Ecuafiile de mişcare a mediilor continue (v. sub Elastomecanică) sunt, în coordonate cartesiene, $>VX 0)VX $vx $VX \ ^-dr+$rv*+jîvy+j7v-s*l a) Si +- vx+ dy o)x c)y 0Z v*+jrv'- ^zxy 0Tyy . o)x c)y gy) idvg \ c)t Q)VZ $V. j---------v _i-------------v c)t + c)x )y m 0^ 4* -—V% Q)Z 02 -&) y +_____ dx d2 unde frvx dvx $vx $vx —— vx 4* ^— v 4-—— v — m. , $t dx dy y 02 sunt componentele accelerafiei particulelor de ma- etc. 646 terie, gx, gy, gz sunt componentele forfei de volum exterioare corespunzătoare unităfii de masă, p e densitatea mediului, iar z^ sunt tensiunile normale şi tangenfiale. Mişcarea mediilor plastice yy . C) P se efectuează fără variaţie a volumului-^— şi deci* viatorul vitesei de deformafie (v. sub Plastice, legile deformafiilor ~) e egal cu însuşi tensorul vitesei de deformafie. Ecuafiilor de mai sus li se adaugă ecuafia de continuitate: (2) 9^ . cK . M dVx.QOy.&'.Zp n {-—---f~—---j-—— = u. cU o)y q)z Qt Dacă se notează cu C)uy C)Ug componentele viteselor, legile curgerii plastice devin (3) -2 ja —------ dx 3 $vx $vy Q)x 0 y Tensiunile zik s'ar putea calcula din relaţiile (3) în funcfiune de componentele vx, v , vz ale vi-tesei, dacă suma zxx 4- zyy -f zzz — 3 a nu ar rămânea nedeterminată din cauza relaţiei (2), în care ^ = 0. C)t Există deci, în (3), patru necunoscute {■vx,vy,vzşi a), pentru cari există, în (1) şi (2), patru ecuafii diferenfiale, cari Ie determină complet, dacă sunt cunoscute condifiunile la limită şi condifiunile inifiale. 1. Plasticitate [nJiaCTH^HOCTb; plasticite; Plas-tizităt, Bildsamkeit; plasticity; plaszticitâs, keple-kenyseg], Ind. sf. c.: Proprietatea unor materii prime ceramice de a forma cu apa o pastă care menfine o coeziune mare la frământare şi uscare. Plasticitatea este cea mai valoroasă proprietate a argilelor, a caolinurilor, a bentonitelor şi a altor materii prime ceramice. 2. Plasticitate, câmp de V. Interval de plasticitate. s. Plasticitate, indice de ~ [noKa3aTejib iuia-CTHHHOCTH; indice de plasticite; Plasfizităfszahl; plasticity number; plaszticitâsi szâm]. Geof.: Diferenfa dintre limita de curgere Le şi limita de frământare Ly a unui pământ h=L'~b Indicele de plasticitate constitue una dintre caracteristicele unui pământ; cu cât indicele este mai mare, cu atât pământul este mai plastic. V. şi sub Pământ. 4. Plasticitate, interval de V. sub Atter-berg, limitele de plasticitate ale lui v. şi sub Interval de plasticitate. 5. Plasticitate, limitele de ~ ale unui pământ. Geo/. V. Atterberg, limitele de plasticitate ale lui v. şi sub Pământ. e. Plasticizare [nJiacTH(|)HKai];Htf; action de rendre plastique un materiei; ein Material in plastischem Zustand bringen; bringing a material in plastic state; plaszticizâlâs, kepiekenyesites]. Tehn.: Aducerea unui material în stareţ plastică cu limită de plasticitate nenulă. \ 7. Plastifiant [iuiacTH(|)HaHT; plastifiant; Plasti-fizierungsmittel; plasticizer; alakito kozeg]. Ind, chim.: Substanfă lichidă sau solidă, folosită ca material de adaus penfru a mări plasticitatea substanfelor polimerizate, macromoleculare. Plas-tifiantul are rolul de a micşora forfele dintre lanţurile polimerului şi de a uşura separarea lanfurilor. în acelaşi timp, polimerul plastifiat îşi schimbă proprietăfile mecanice şi electrice. Polimerul plastifiat se topeşte la temperatură mai joasă, are rezistenfă 1a întindere, şi duritate mai mici, şi flexibilitatea şi alungiirea mai mari. Structura chimică a plastifianfilor esfe variată, astfel încât fiecare polimer poate fi plastifiaf cu unul sau cu mai mulfi plastifianfi. Se deosebesc două feluri de plastifianfi: cei cari produc gelificarea, adică transformarea în geluri a polimerilor, şi cei indiferenfi, cari nu produc gelificare; sunt prefe-rifi cei cari produc gelificare. Calităfile principale cari se cer unui plastifiant sunt următoarele: putere bună de solvare (compatibilitate), volatilitate mică, coloare cât mai deschisă, stabilitate la lumină şi la căldură, lipsă de miros şi de toxicitate, solubilitate mică în apă, solubilitate mică în derivafi de petrol, rezistenfă la acizi şi la alcalii, punct de inflamare cât mai înalt, proprietăfi electrice bune, pref mic. Procedeele utilizate de obiceiu pentru incorporarea plasfifianfilor într'un material sunt următoarele: amestecarea polimerului cu plastifianful, cu sau fără încălzire; adăugirea unui solvent în timpul amestecării şi apoi îndepărtarea lui; disolvarea separată a polimerului şi a plasfifiantului într'un solvent, amestecarea soluţiilor şi apoi îndepărtarea solvenfilor; adăugirea plasfifiantului în monomer înainte sau în timpul polimerizării. Se consideră că un plastifiant are maximum de eficacitate, când se produce efectul dorit cu o cantitate minimă. Afară de tipurile de plastifianfi indicaţi mai sus s'au întrebuinţat, în ultimul timp, ca plastifianfi, şi răşini sintetice, cari au greutăfi moleculare peste 8500, pe când greutăfile moleculare ale plasfifianfilor obişnuifi sunt cuprinse între 150 şi 400. Răşinile sunt întrebuinţate în special când plastifiantii obişnuiţi migrează din materialul de plastifiat. Plasfifianţii întrebuinţaţi cel mai mult în industria materialelor polimerizate sunt: ftalaţii de metil, de etil, de butii, de octil; sebacaţii de octil, de ciclohexil, etc.; adipafii de hexil, de ciclohexil, etc.; fosfafii de butii, de fenil, de erezii, etc.; cloroparafinele;cloronaftalinele;c!orodifenilu|;cam-forul; paratoluen-sulfon-amida şi alte amide ase- 647 mănătoare; iar în industria cauciucului, acizii graşi ^superiori, parafina, cerezina şi chiar asfaltul. 1. Plastifiere [nJiaCTH(|)HKaiţHfl; plastification; Plastifizierung; plasticizing; plasztifikâlâs]: Aducerea unui material în stare plastică cu limită nulă de plasticitate. — Exemple: 2. Plastifiere [luiacTH^HKaiţHH; fusion pâ-teuse; plastischer Zustand; plastic fusion of coal; plasztikus ăllapot]. Ind. cb.: Trecerea huilei prin-ir'o fază de înmuiere, în procesul de cocsificare, fază cuprinsă, în general, între 350 şi 400°. Cărbunii cari nu se plastifiază nu dau cocsuri compacte. 3. Plastifiere [nJiacTH4)HKau,HH; plastification; Erweichen; plasticizing of rubber; lâgyitâs]. Ind. cc.: Aducerea cauciucului în stare plastică (înmuierea cauciucului). Cauciucul se poate în-muia prin căldură, prin reacfii chimice cu oxigenul sau prin incorporarea de agenfi speciali. Plastifierea în timpul amestecării la valf este datorită mai ales acfiunii oxigenului. 4. Plastilină [nJiacTHJiHH; plastiline; Plastilina, Plastilin, Knetmasse; plastilina; plasztilin]. Artă, Tehn.: Material format dintr'un amestec de oleat de zinc, ceară de Japonia, uleiu de vaselină, caolin şi pigmenfi, şi care e folosit la lucrările de modelare, în special a celor de dimensiuni mici, fiindcă permite o mare finefă de execufie. - 5. Plastiment. Ind. cimf.: Produs care, adăugit amestecului de beton, în cantităfi mici (1 % din •greutatea cimentului), reduce cantitatea necesară de apă de amestec, măreşte plasticitatea şi lucrabilitatea, şi rezistentele betonului. Are ca bază sărurile de calciu ale acizilor lig-nosulfonici (din leşiile bisulfitice rămase dela ' fabricarea celulozei). Acfiunea sa se datoreşte reducerii tensiunii interfaciale dintre apă şi ciment, şi dintre apă şi agregate. (N.C.). 6. plasfodon. V. sub Răşini acriiice. 7. Plasfomefru [nJiaCTOMeTp; plastometre; ^Jastomefer; plastometer; plasztometer]: Instrument pentru determinarea proprietăfilor fizice ale ^glutenului, bazat pe principiul viscozimetrului de scurgere. 8. Plastopal. Chim.: Grup de produşi de condensare ai ureei cu formaldehidă. Dau lacuri rezistente lartemperaturi înalte; au stabilitate mare 4a căldură, benzine, apă şj alcool. Sunt folosifi pentru întărirea . lacurilor de nitroceluloză. (N. C.). 9. Plasture. V. Emplastru. 10. Platan [nania; plateau; Schale; pan, scale; serpenyo]. V. Taler de. bafenfă. ^ 11. Platan [nJiaTaH, HHHapa; platane; Platane; lLondon plane; platânfa]. Bot.: Platanus acerifolia Willd. Arbore înalt până la 30 m, din familia platanaceelor. E cultivat pe marginile străzilor şi ale aleelor; are lemnul greu şi dur. în fara noas-fră se mai cultivă, ca specii ornamentale: Platanus occidentalis L. şi Platanus orientalis L. 12. Platbandă [nojiocoBan CTaJib; fer plate bande; Universaleisen; universal iron; univerzâlis ^vaslemez]. Metl.: Semifabricat de ofel carbon sau de ofel aliat de construcţie, obfinut prin lami- narea blocurilor preiaminate sau a bramelor pe laminorul universal; are, de obiceiu, lungimea până la 12 m şi secfiunea dreptunghiulară cu lăfimea de 150-•• 1000 mm şi grosimea mai mare decât 6 mm, şi cu cel pufin 1 mm mai mare decât 1 % din lăţime (spre deosebire de ofelul lat, care are lăfimea până la 150 mm şi grosimea dela 5 până la 50 mm, şi spre deosebire de banda de ofel, care are lăfimea până la 150 mm şi grosimea de 0,2 • ■ ■ 6 mm). Platbanda se întrebuinţează în construcţii metalice, de exemplu pentru inima sau tălpile grinzilor de pod cu inimă plină sau cu zăbrele. E livrată de uzine, de obiceiu după un tratament de normalizare. Sin. Oţel universal. ia. Platbandă [npflMan naca^Ka; plate-bande; Band, gerader Sturz; straight cap piece; pânt, heveder]. Arh.: Element de construcţie, de forma unei grinzi drepte, alcătuit din bolţari de piatră sau de cărămidă, aşezat deasupra unei deschideri (de fereastră, de uşă, etc.), pentru a susfine zidăria şi celelalte elemente de construcţie de deasupra deschiderii. Platbanda nu trebue confundată cu lintoul, care îndeplineşte aceeaşi funcfiune, dar care este constituit dintr'o singură piesă continuă. Sin. Arc plat, Platbandă apareiată. 14. ~ apareiată. Arh. V. Platbandă. îs. Platbandă [iţBeTOHHan rpa^Ka; plate-bande, bordure; Rabatte; border; virâgâgy]. Urb.: Făşie îngustă de teren, de obiceiu plantată cu iarbă, cu flori sau cu arbuşti. ie. Platbord [urapoKHH 6opT najiy6bi; plat-bord; Schandeck; gunwale, gussnel, plank sheer; fedelzet-keret]. Nav. m. V. Rama punfii. 17. Platelaj [HacTHJi; platelage; Fahrbahntafel; deck of a bridge; hiddobogâ]. Pod.: Element de rezistenfă al unui pod, destinat să susfină calea şi să transmită tablierului greutatea acesteia şi încărcările mobile cari circulă pe pod. Poate fi executat din lemn, din fiare Zores, din table de ofel (plane, curbate, bombate), dintr'un planşeu de beton armat sau de bolfişoare de cărămidă, etc. 18. Platformă [Teppaca; plate-forme; Terrasse; terraces; szinlo]. 1. Topog.: Prelungirea regiunii de dealuri până în mijlocul câmpiilor, sub formă de şesuri înalte. 19. Platformă [nJiaTcjpopMa, miomaAKa; plate-forme; Plattform; platform; dobogo, sikter, lapos-fedel]. 2. Tehn.: Element de corîstrucfie al unui sistem tehnic (clădire, vehicul, aparat de ridicat, etc.), cu o suprafafă orizontală plană, sau chiar aceasta suprafafă orizontală plană, care serveşte pentru circulafie sau pentru transportul de oameni sau de mărfuri. 20. V. Vagon-platformă. 21. ~ de coborîre [BbicaftOHHan njioiiţaflKa; plate-forme de descente; Aussteigeplattform; aligh-ting platform; leszâllâsi kocsidobogo]. Transp.: Porfiune din cutia unui vehicul de transport în comun (tramvaiu, autobus, etc.), situată la partea din fafă sau şi la partea din spate, şi care serveşte 648 pentru a uşura urcarea şi coborîrea călătorilor. Uneori, platforma este descoperiiă. 1. Platformă de frână [T0pM03Hafl njionţaflita; plate-forme defreinage; Bremsbiihne, Bremsplatte; braking platform; fekezo-âllâs]. Transp.: Prelungirea în consolă dela capătul cutiei unui vagon echipat cu frână de mână. De pe platformă se manevrează, de către frânar, prin manivelă sau prin roata de manevrare, frâna vagonului. 2. ~ de oprire. V. Platformă de siguranfă a ascensorului. s. ~ de plan inclinat [njiaT(|)opMa yKJiOHa uiaxTbi; plate-forme de plan încline; Bremsberg-plattform; inclined plane platform; vizszintes dobo-gojuâllvânykocsi]. Mine: Dispozitiv cu care se extrag vagonetele de mină, prinfr*un plan înclinat cu indinafiamai mare decât 30°. Dispozitivul e construit dintr'un cadru, de obiceiu metalic, pe care sunt montate osiile cu roţile cari rulează pe şinele căii ferate din plan, şi dintr'o platformă înclinată fafă de cadru cu un unghiu egal cu panta planului, astfel încât 2) cadru; 3) platformă orizontală; platforma este tot- 4) confrafişă; 5) cale de rulare fixată deauna orizontala, pe platformă; 6) vagonet; 7) dispozi-, pentru a se evita tiv de blocare a vagonetulul. răsturnarea vago- netelor în timpul transportului (v. fig.). De cadru sunt prinse dispozitivul de legare a cablului şi a paracăzătorului. 4. ~ de siguranfă a ascensorului [npe#ox-paHHTejibHoe yeTp0HCTB0 JiH^Ta; plateau d'ar-ret; Fangboden; box of gripping gear; fogofenek]. Mş. rid.: Dispozitiv de siguranfă 1a ascensoare de persoane sau de materiale, constituit dintr'un cadru de lemn, pe care e întinsă o refea de sârmă,, şi care e acăfat, prin lanfuri, sub podeaua cabinei. Cadrul este legat cu dispozitivul de oprire a cabinei, prin pârghii cari acfionează asupra acestui dispozitiv, în momentul în care platforma ajunge în contact cu un obstacol. Sin. Platformă de oprire. 5. ~ de urcare [nocaAOHHan nJioiiţaflKa; plate-forme de montee; Einstiegplattform; en-trance platform; felszâllâsi kocsidobogo]. Transp.: Porfiune din cutia unui vehicul de transport în comun (tramvaiu, autobus, etc.), situată la partea din spate şi, uneori, la partea centrala (la vehicule cu trei uşi), şi care serveşte la urcarea călătorilor. Platforma centrală este acoperită, iar plat- forma din spate e uneori descoperită. Autovehiculele au, de obiceiu, platformă numai în spate. e. ~ de vagon [njiaT^JOpMa BaroHa; plate-forme extreme de wagon; Wagen-Endbuhne; wagon end-platform; kocsidobogo]. Transp.: Porfiunea în consolă dela capetele cutiei unui vagon de călători. Se înzestrează cu platforme, vagoanele la cari intrarea şi ieşirea călătorilor se fac pe uşile dela capete (de obiceiu, la vagoanele de tramvaiu). Platforma poate fi acoperită sau descoperită. După pozifia ei în vagon, platforma se numeşte plaiforma din fafă sau platforma din-spate. Sin. (parfial) Peronul vagonului. 7. ~ grătarelor [iuiaT(f)opMa peineTOK; plate-forme des grilîes; Rechenbuhne; grating piatform; rosteiypad]. Hidrot.: Suprafafa amenajată în lungul; marginii superioare a grătarului unei prize de apă la zi, pentru a permite accesul lucrătorilor, în vederea curăfirii grătarelor cu unelte manuale, cu> maşini speciale, sau hidraulic. s. Platformă [HHB&jmpoBaHHaH iuiomaAKa;, plate-forme; Plattform; platform; sikterep, emel-veny]. 3. Tehn.: Suprafafă de teren plană, sau care a fost nivelată prin lucrări de terasament, sau suprafafa superioară plană a unui eşafodaj, amenajată’* în vederea folosirii ei ca bază pentru diferite lucrări de construcfie; de exemplu ca bază pentru aşezarea unei căi, ca loc de lansare a unui pod, etc. Exemple: 9. ~ căii [ypOBeHb nyTH; plate-forme de la< voie; Planum, Unterbaukrone; road level plane;, aiepitmeny felsosikja, âgyazâs talpsikja]. Drum.rJ C. {.: Suprafafa superioară a unui terasament de-cale ferată sau de şosea, pe care se amenajează^ calea. La şosele, platforma are profilele transversale orizontale, şi în ea se încastrează corpul şoselei. La^ terasamentele de cale ferată, platforma se execută cu două versante plane, cu panta din spre axa căii spre margini, pentru a permite scurgerea apelor de ploaie, infiltrate prin stratul de balast* al căii. 10. ~ de lansare [nJiaT^opMa cnyCKa; plate-forme de lancement; Einfahrenplattform; platform for placing a bridge in posifion; hidieeresztesi emelveny]. Pod.: Suprafaţă plană, orizontală, amenajată la nivelul terenului sau susţinută de un eşafodaj, pe care se reazemă şi se deplasează^ un tablier de pod metalic, în timpul operaţiunii de lansare. Platformele de lansare se amplasează, fie pe mal, pentru lansarea podurilor cu o singură deschidere sau a tabiierelor de lângă mal, fie în albia cursului de apă, pentru lansarea tabiierelor cari nu sunt lângă mai. Axa platformei trebue să coincidă cu axa podului, iar dimensiunile plane ale ei trebue să fie suficient de mari, pentru a> se putea circula în jurul tablierului, în timpul lansării, şi pentru a se amplasa dispozitivele folosite la lansare; faţa superioară a platformei trebue să fie la acelaşi nivel cu faţa superioară a infrastructurii pe care trebus aşezat tablierul. Platformele de lansare amenajate pe mal suni amplasate, de obiceiu, fa nivelul terenului, şi; Platformă de plan inclinat. I) calea de rulare a pianului inclinat; 649" Sunt executate din traverse sau din şine de cale ferată, ori din piese de ofel profilat, alăturate şi solidarizate între ele, sau sunt constituite dintr'un strat de beton simplu sau dintr'o placă de beton armat. Platformele susfinute de un eşafodaj sunt amplasate în albia cursului de apă, între infrastructurile pe cari trebue aşezat tablierul. Eşafodajul poate fi executat din bare de lemn sau de oţel profilat. 1. Plalformă de monfare [MOHTajKHafl nJio-maAKa; plate-forme de montage; Montageplatt- form; erection platform; szerelesi emelveny]. Pod.: Suprafafa plană, orizontală, pe care se face montarea fablierelor unui pod metalic. Poate fi amplasată, fie pe mal, în prelungirea amplasamentului podului sau alături de el, fie în albia cursului de apă, între pilele podului, sau alături de amplasamentul lui. Amplasarea alături de pod, fie pe mal, fie în albia cursului de apă, se foloseşte, în special, în cazul refacerii podurilor, când circulafia pe podul vechiu nu poate fi întreruptă. Construcfia platformelor de montare este asemănătoare cu aceea a platformelor de lansare. 2. ~ de tragere [njiaT(|)opMa opyftHH; plate-forme de tir; Bettung, Bodenplatte; gun platform; lovegtalp]. Tehn. mii.: Porfiune din locaşul de tragere al unei guri de foc, amenajată astfel, încât să prezinte o suprafafă orizontală, pe care se aşază gura de foc în pozifie de tragere. 3. Platformă de încercare peniru elecfromo-foare [HcnbiTaTejibHan nJiaT(|)opMa ajih 3Jien-TpoflBHraTeJieH; plate-forme d'essai pourelectro-moteurs; Elektromotorenprufstand; testing stand for electromotors; elektromos motor-vizsgâlati pad]. V. sub Platformă de încercare pentru maşini electrice. 4. ~ de încercare penfru maşini eleclrice [HcnbiTaTejibHaa njiaT(|)opMa ajih 3JieKTpc~ MaiHHH; plate-forme d'essai pour machines elec-triques; Prufstandfiir elektrische Maschinen; testing stand for electric machines; elektromos gep-vizsgâlati pad]. Elf.: Ansamblu de instalafii fixe, folosit pentru încercările maşinilor electrice (v.), în fabricile constructoare, în atelierele de repa-rafii şi în laboratoarele speciale de încercări electrotehnice. Se compune din următoarele parji: blocul de fontă (canelat la suprafafă, peniru fixareaTcu buloane a maşinilor de încercat), amplasat pe o fundafie de beton armat; instalafia electrică de alimentare a maşinilor de încercat, compusă din agregatele (conver-tisoarele), aparatajul de protecfiune (siguranfă) şi de manevră, şi instrumeştefă de ^măsură şi de control; instalafia care cuprinde instrumentele sau aparatele de măsură de precizie (electrice, mecanice şi termice), necesare încercărilor de executat. Platformele de încercare se deosebesc prin puterea nominală a maşinilor electrice cari pot fi încercate, şi trebue să îndeplinească următoarele condifiuni: blocul de fontă cu fundafia trebue să reziste solicitărilor dinamice datorite maşinilor de încercat; instalafia elactrică de alimentare trebue sa aibă maşinile cari să furniseze puteraa, curenfii şi tensiunile necesare tipurilor de maşini de în- cercat; să aibă aparatajul de protecfiune, de manevră, etc., corespunzător curenfilor şi tensiunilor de lucru, şi instrumentele de măsură de precizie,, corespunzând clasei de precizie cerute de încercările cari se efectuează şi de tipurile de-maşini de încercat. 5. Plăfică. V. Glădifă. 6. Platină [nJiaTHHa; platine; Platin; platinump platina]. Chim.: Pt; nr. at. 78; gr. at. 195,23; gr. sp. 21,450; p. t. 1773,5°; p. f. 4300°; metal ci* luciu caracteristic alb-cenuşiu, care face parte din grupul al şaptelea al sistemului periodic şi apare în combinafiile sale în mai multe stări de valenţei di- şi tetravalent (combinafii stabile) şi tri- şi hexavalent (combinafii nestabile). Se cunosc următorii isotopi ai platinei: platina 191, care se desintegrează prin captură K,, sau cu emisiune de electroni şi de radiafie ţ, cu timpul de înjumătăfire de 3 zile, obfinut din, reacfiile nucleare Pt192 (n, 2n) Pt191, Ir191 (d, 2n) Pt191; platina 192, stabilă, care se găseşte în proporfie de 0,78% în platina naturală; platina 193, care-se desintegrează prin captură K sau prin emisiune de electroni şi de radiafie ţ, cu timpul de înjumătăfire de 4,33 zile, obfinută din reacţiile^ nucleare Ir191 (a, pn) Pt193, Ir193 (d, 2n) Pt193*, Pt192 (n, ţ) Pt193, Pt192 (d, p) Pt191, sau prin captură K din aur 193; platina 194, stabilă, care se găseşte în proporfie de 32,8% în platina naturală; platina 195, stabilă, care se găseşte în proporfie de 33,7% în platina naturală; platina 196, stabilă, care se găseşte în proporfie de 25,4% în platina naturală; platina 197, care se desintegrează cu emisiune de electroni, cu timpul de înjumătătire de 18 ore, obfinut din reacfiile nucleare Pt196 (n, T) Pt197, Pt196 (d, p) Pt197, Pt198 (n, 2n) Pt197t Hg2°° (n, a) Pt197; un isomer al platinei 197, care-se desintegrează cu emisiune de electroni şi de radiafie ţ, cu timpul de înjumătăfire de 3,3 zile; platina 198, stabilă, care se găseşte în proporfie-de 7,23% în platina naturală; platina 199, care se desintegrează cu emisiune de electroni, cu timpul de înjumătăfire de 31 minute, obfinut din reacţiile-nucleare Pt198 (n, y) Pt199, Pt198 (d, p) Pt199, Hg202 (n, a) Pt199. Platina se găseşte în natură în stare metalică* sub formă de granule sau de pepite, uneori încastrată în roca-mamă, dar, de obiceiu, se găseşte în nisipuri aluvionare sau în fărâmiturile roceior vechi (peridotite, piroxeni, dunifi), împreună cu alte metale din grupul platinei (paladiu, iridiu, rodiu, ruteniu şi osmiu), ca şi alături de aur, de cupru, nichel, crom sau fier. Pe lângă forma nativă, platina se găseşte îa cantităfi mici şi ca minereu (sperlita e o arse-niură de platină, care se găseşte alături de minereurile de cupru şi de nichel). Extracfia platinei din nisipuri aluvionare se face prin spălare (ca şi pentru nisipurile aurifere); din fundul apelor se extrage nisipul platinifer, prin excavare cu o dragă plutitoare, după care se spală. Produsul brut obfinut (platina nativă sau platină brută) e format dintr'un amestec neomogen; *650 de granule metalice de platină şi alte elemente. Acest amestec conţine: 70-■•89% platină, rodiu, 7 - • • 11 % fier, cca 3,5% iridiu şi cca 2,8% osmiură de iridiu. Separarea tuturor metalelor din platina nativă e o operaţiune grea şi de lungă durată. în general, pentru a se obfine platină şi iridiu, se tratează platina brută cu un amestec de acid azotic şi acid clorhidric (apă regală), care disolvă toate metalele din minereu, afară de osmiura de iridiu. Solufia de ciorură de platină, PtCl4, de ciorură de iridiu, lrCI4, etc., se evaporă complet, pentru a îndepărta acidul azotic; se disolvă din nou în apă, adăugind ciorură de amoniu, care precipită platina şi iridiul sub formă de cloroplatinat de amoniu şi cloroiridiat de amoniu, cari sunt foarte pufin solubile; celelalte cloruri rămân în solufie. După 24 de ore, precipitarea fiind completă, se filtrează şi se spală precipitatul obfinut cu o solufie saturată de ciorură de amoniu amestecată cu alcool etilic (în cantitate egală cu voiumul solufiei de sare de amoniu); precipitatul se usucă la 100° şi se calcineaza la o temperatură convenabilă (pentru a împiedeca volatilizarea clorurii platinoase) într'un cuptor căptuşit cu foi de platină, pe cari se depun cantităfile mici de metal sau de sare de platină, cari se volatilizează în -timpul calcinării. Se obfine platina sub formă de burete, care se spală cu apă şi cu acid fluorhidric şi se topeşte la flacăra oxhidrică într'un creuzet de calce (v. tig.). în această stare, platina mai confine urme de iridiu, cari îi măresc duritatea, fără a influenta celelalte proprietăfi ale ei. Separarea platinei de iridiu se face prin disolvarea în plumb topita produsului obfinut; iridiul nu se disolvă, ci se adună în sgură, din care sa extrage, tratând sgura cu acid azotic pentru a solubiliza oxidul de plumb şi pentru a separa iridiul, care e insolubil. Aliajul de plumb şi de platină se tratează apoi cu un amestec de acid azotic şi acid clor- hidric, care transformă Cup)or cu ames,ec exp|oziVj metalele în doruri; şefjl- penlru topirea ,, afinarea trează clorura de plumb, platinei, se precipită restul de c|o- 1)conductăde ox|gen. 2)con. rură de plumb d n solufie, ductî de hidrogen. 3) camerS CU acid sulfuric, apoi se de amesiec al gazelor,-4) baia precipită platina cu cloru- de p|ating. ră de amoniu sub formă de cloroplatinat de amoniu, se usucă precipitatul şi se calcinează la temperatură convenabilă, pentru a se evita pierderile, obfinând platina pură (până la 99,99%). Platina se poate obfine şi ca produs auxiliar la afinarea cuprului. Platina e un metal prefios, foarte maleabil (se poate lamina şi trefila uşor), tenace (aproape ca fierul) şi ductil. E unul dintre metalele cele mai grele. Cristalizează în sistemul cubic. încălzită la temperatură înaltă, se moaie, poate fi forjată şi sudată uşor; nu este atacată de acidul clorhidric, de acidul azotic şi de acidul fluorhidric; se disolvă cu uşurinfă în apă regală; e atacată de acidul sulfuric concentrat şi cald, ca şi de hidroxizii alcalini. Platina are o activitate pronun-fată fafă de oxigen, dar nu se combină cu acesta; formează săruri complexe, stabile, cu amoniacul şi cu clorul. Platina are o tendinfă mare de a forma complecşi; în solufie, combinaţiile platinei există practic numai în formă complexă. în combinafiile complexe, platina se găseşte atât în stare divalentă, cât şi în stare tetravalentă (în sărurile acidului tetra-cloroplatinic, de ex. K9PtCI4, şi în amine de tipul: Pt(NH3)4CI2 sau Pt(NH^)2Cl2); atomul de platină se poate găsi deci într'un anion, sau într'un cation. Complecşii platinei hexavalente, cum sunt sărurile cu metalele alcaline ale acidului hexacloroplatinic, de exemplu K2PtCI6, şi sarea analoagă de amoniu# fiind foarte puţin solubile, sunt folosite în chimia analitică; prin calcinare, aceste combinaţii (ca toate combinaţiile platinei) se descompun cu formare de platină metalică. Platina se întrebuinţează (simplă, preparată în mod special, sau aliată) în electrotehnică, la confecţionarea rezistenţelor electrice de precizie (aliată cu 67% argint), a cuplurilor termoelectrice, a electrozilor unor bujii de aprindere, etc. în industria chimică e folosită, drept catalizator, în cataliza eterogenă, atât de oxidare, cât şi de hidrogenare, la fabricarea acidului sulfuric prin procedeul de contact (v. fig.), la fabricarea acidului azotic, la oxidarea alcoolului, la concentrarea şi distilarea acizilor, ca electrod în fabricarea sodiului (în metoda electrolitică), etc.; la confecţionarea filamentelor, a creuzetelor, a capsulelor, etc., folosite penfru reacţii cari se produc la temperaturi înalte Catalizator cu pulbere de platină. 1) lăzi cu pulbere de platină depusă pe sulfat de magneziu; 2) conductă de intrare a gazului sulfuros şi a aerufui încălzit; 3) conductă de evacuare a gazului sulfuros, după oxidare. sau în contact cu acizii; la confecţionarea etaloanelor de măsură, de exemplu a metrului internaţional, etc.; la confecţionarea bijuteriilor de valoare, fie în stare pură, fie aliată cu 4** *5% cupru, pentru a-i mări duritatea; în tehnica dentară, aliată cu aurul şi cu argintul. De obiceiu, sub 651 numele de platină se foloseşte aliajul platină-iridiu cu 10% iridiu, cu gr. sp. 21,615. Compuşii mai importanfi ai platinei sunt următorii : .. Acid hexacloroplalinic [reKcaxJioponjia-THHHCTafl KHCJlOTa; acide hexachloroplatinique; Hexachlorpiatinsăure; hexachlorplatinic acid; hexa-kioroplatinsav]: H2PtCI6. Se obfine prin tratarea tefraclorurii de platină cu acid clorhidric, sau prin disolvarea platinei în apă regală. E o combi-nafie uşor accesibilă, care se prezintă sub formă de cristale brune-roşietice cu şase molecule de apă. Sin. Acid platiniciorhidric. 2. Biclorură de platină [/ţByxJiopHCTan ruia-THHa; bichlorure de platine; Platinchlorid, Platinte-trachlorid; platinous chloride; platinklorid]: PtCI2. Se obfine prin încălzirea negrului de platină într'un curent de clor, la 500°, sau prin descompunerea termică a tetraclorurii de platină. Se prezintă sub formă de pulbere brună, insolubilă în. apă, solubilă în acid clorhidric, cu care for- "mează acidul tetracloroplatinic, H2PtCl4. Biclorură de platină e stabilă. Sin. Clorură platinoasă. 3. Bioxid de plafină [^ByoKHCb njiaTHHbi; bioxyde de platine; Plafindioxyd; platinic oxide; platindioxid]: Pt02. E oxidul de platină cel mai stabil şi cel mai uşor de obfinut. Se prepară prin topirea acidului cloroplatinic cu azotat de potasiu; se tratează cu apă în care se disolvă sărurile formate, obfinându-se un precipitat de bioxid de platină, sub formă de pulbere brună-roşietică, insolubilă în apă. Prin reducerea lui cu hidrogen, la rece, se obfine negru de platină (v.), folosit drept catalizator. 4. Bisulfură de platină [cepHan njiaTHHa; bisulfure de platine; Platindisulfid; platinic sulfide; platindiszulfid]: PtS2. Se obfine din acidul hexa-cloroplatinic şi hidrogen sulfurat. Se formează, în acelaşi timp, prin reducere, şi monosulfură de platină. Bisulfură de platină se prezintă sub formă de pulbere neagră, insolubilă în apă şi în acizi; se disolvă foarte greu în acid azotic şi în apă regală; e greu solubilă şi în sulfura galbenă de amoniu. Din această solufie se precipită, la acidu-lare, bisulfură de platină cristalizată. 5. Monosuljură de platină [cepHHCTan njiaTHHa; monosulfure de platine; Platinsulfid; platinous sulfide; platinszulfid]: PtS. Se obfine, fie pe cale uscată, prin topirea negrului de platină cu sulf, fie prin introducerea unui curent de hidrogen sulfurat într'o solufie de a<^d tetracloroplatinic, H2PtCI4. Se prezintă sub formş de pulbere neagră, care nu reacfionează nici cu acizii, nici cu bazele; se disolvă, greu, în apă regală. o. Monoxid de platină [oKHCb njiaTHHa; mono-xyde de platine; Platinoxyd; platinous oxide; platinoxid]: PtO. Se obfine prin uscarea precipitatului negru-brun de hidroxid platinos, Pt(OH)2, care se obfine la tratarea sărurilor platinoase cu hidroxizi alcalini. Se prezintă ca o pulbere neagră care, la încălzire, trece uşor în bioxid de platină şi în platină metalică. 7. Tetraclorura de platină [TeTpaxjiopH# IIJiaTHHbi; tetrachlorure de platine; Platintetra-chlorid; platinic chloride; platintetraklorid]: PtCI4. Se obfine prin încălzirea acidului hexacloroplatinic, la cca 300°, într'un curent de clor. Se prezintă sub formă de masă cristalină, de coloare brună-roşietică, solubilă în apă. Sin. Clorură platinică. 8. Plafină burefoasă: Sin. Burete de platină (v.). 9. ~ coloidala [KOJiJiOHAHafl njiaTHHa; platine colloidal; Kolloidalplatin; coiloidal platin; kol-loidplatina]. Chim.: Lichid brun, care confine până la 20 mg platină în 100 cm3 apă, şi care se obfine prin reducerea unei sări de platină cu hidroxid de hidrazină în prezenfa unei albumine (lisalbina sau protalbina). Platina coloidală e folosită, în chimie, drept catalizator, în unele operafiuni de reducere, şi în medicină, ca antiseptic. 10. ~ platinaiă [nJiaTHHHpoBaHHan njiaTHHa; platine platine; Platin-Platinelektrod; platinated-platinum; platin-platinelektroda].Cfi/m.: Platină acoperită cu un strat de platină buretoasă. Este întrebuinţată la confecfionarea electrozilor cu gaz (electrod de hidrogen) sau în operafiuni de electroliză (oxidări şi reduceri), în care supratensiunea hidrogenului sau a oxigenului este dăunătoare; electrozii au acfiune catalitică asupra produselor de electroliză. 11. Plafină, aliaje de ~ [njiaTHHOBbie cnJiaBb); alliages de platine; Platinlegierungen; platinum alloys; platinaotvozetek]: Aliaje obfinute prin topirea. laolaltă a platinei cu alte elemente. Platina se aliază, cu uşurinfă, cu diferite metale. Aliajele mai importante sunt următoarele: Platina-iridiu, cel mai dur aliaj al platinei, mai rezistent decât platina pură. Aliajul care confine 25% iridiu nu e atacat nici de apa regală, dar e greu maleabil; de obiceiu, se foloseşte un aliaj cu un confinut de 10% iridiu, la confecfionarea unor aparate de laborator, a unor electrozi, a cuplurilor termoelectrice, a greutăfilor şi a vaselor etalon; de exemplu, kilogramul prototip internafional e format din: 89,9% platină, 10,09% iridiu, 0,01 % fier, şi urme de rodiu. Platina-rodiu, care confine 10% rodiu, e folosită la confecfionarea cuplurilor termoelectrice. Platina-aur, care confine 90% aur şi are coloarea mai deschisă decât a aurului, e folosită la confecfionarea unor aparate de laborator, a unor recipiente pentru concentrarea acizilor, etc. Piatina-argint, care confine 66% argint, e albă şi dură, şi e folosită la confecfionarea unor unelte electrice şi în giuvaergerie; în tehnica dentară e folosită ca atare sau aliată şi cu aur (platină 4---14 părfi, aur 1---4 părfi, argint 1-;*6 părfi). Platina-cupru, care confine 4*-*5% cupru, e folosită în giuvaergerie sub numele de platină semidură. Platina-paladiu şi platina-paladiu-argint sunt folosite în tehnica dentară şi la confecfionarea instrumentelor de precizie. Platina-nichel şi platina-nichel-crom (80% nichel, 15% crom, 4% platină, 0,60% plumb, 0,20% staniu şi 0,20% zinc) nu sunt feromagnetice şi sunt folosite la confecfionarea busolelor şi a instrumentelor 652 de precizie. Se cunosc şi aliaje de înlocuire a platinei, cum sunt: platinita (din fier şi nichel), proplatina (nichel, argint, bismut, aur), etc., folosite la confecfionarea unor aparate electrice, a unor aparate de laborator, etc. i. Platină, negru de ~ [njiaTHHOBan nepHb; noir de platine; Platinmohr, Platinschwarz; platinum-black; platina-fekete]. Chim.: Platină în stare de pulbere foarte fină. Se obfine, fie prin reducerea bioxidului de platină (v.) cu hidrogen, la rece, fie prin precipitarea platinei dintr'o solufie a unei sări de platină, cu ajutorul altui metal, fie prin fierberea unei solufii a unei sări de platină cu un alcaliu şi cu o substanfă organică reducătoare (glucoză, alcool, aldehidă, formiat sodic, etc.). Se prezintă sub formă de pulbere neagră, grea, cu un confinut de oxigen, solubilă în acid clorhidric. Are o activitate catalitică foarte mare, fiind folosit în industrie în procesele de oxidare şi de reducere. 2. Platină [npe#MeTHbiH ctojikk; platine; Objekttisch; stage; mikroszkop-asztal]. Opf.: Mă-sufa microscopului, pe care se aşază lama care poartă preparatul microscopic. a. Platină [cyTyHKa; larget; Platine;sheet billet; platina]. Meii.: Semifabricat de ofel, în secfiune dreptunghiulară, cu muchiile rotunjite, cu lăfimea de 180-•• 300 mm, cu grosimea de 8*"30 mm şi lungimea de 1000*•-6500 mm. E produs, prin laminare sau forjare, din blocuri sau din brame, şi e folosit la laminarea tablelor subfiri. Se livrează de uzine, în stare de produs de laminor sau de forjă, fără tratament de recoacerer 4. Platină [KOHTaKTbi npepbiBaTeJin; pointe de connexion de rupteur, vis de contact de rupteur; Unterbrecher-Federkontakt; breaker contact point, interrupter contact; âramszakito kontaktus]. Mş. ferm.: Piesa de contact (plot) a fiecăruia dintre ciocănelele unui ruptor, la sistemul de aprindere al unui motor cu explozie. Această piesă, solidarizată cu ciocănelul, are forma unei proeminenfe cilindrice la suprafafa acestuia (v. fig.). Pentru a evita degradarea prematură, datorită efectului arcului de ruptură (la îndepărtarea ciocănelului mobil, fafa de cel fix, prin acfiunea camei ruptorului), aceste piese de contact se confecfionează, de obiceiu, din platină-iridiu (material rezistent la oxidare, chiar în vapori de benzină) sau din wolfram (care se oxidează mai uşor, dar e mai ieftin). 5. Platina mecanismului Jacquard [nOATbeMHoe npHcnoco6jieHHeMexaHH3Ma}KaKapAa; platine des dispositifs âJacquard; Platine der Jacquard- ^10' Schem# de principiu a unui ruptor. 1) camă rotitoare; 2) ciocănel mobil; 3) ciocănel fix (confraciocan); 4) piesă de contact („platină"). vorrichtung; lifter of the Jacquard attachment; Jackard-gepeZet platinaja]. Ind. texf,: Dispozitiv al mecanismelor Jc-cquard, pentru miş- 3~^[ carea verticală a urzelii (v.fig.), care se compune din baghete de lemn de esenfă tare sau de ofel (1), având la capătul superior câte un cârlig (2) de care se acafă un cufit (3). Platina de lemn are la Platinele şi elementele cu cari eie se Capătul inferior O leagă în mecanismul Jacquard. tăietură şi un ori- 1) platină; 2) ciocul platinei; 3) cufit ficiu prin Care trece mobil; 4) îndoitura platinei; 5) coada sfoara platinei, iar platinei; 6) şi 7) baghete de susfinere? platina metalică a platinelor; 8) ace; 9) placa acelor are la capătul infe- 10) placă de presiune; 11) arc. rior oîndoitură (4), de care se leagă . şnurul cu coclefi (5), numit şi sfoara platinei. Pentru a-şi menfine pozifia normală, fiecare rând longitudinal de platine e sus-finut, jos, de o baghetă metalică (6), iar susr de câte două baghete (7); ansamblul acestor baghete formează adevărate grătare. Prin mişcarea de ridicare a cufituiui (3), platinele cari nu vor avea ciocul depărtat de verticala descrisă de cufit vor fi săltate, iar firele de urzeală din coclefii respectivi (sforile 5), vor trece în rostul superior. Abaterea sau lăsarea în pozifie verticală a platinei, pentru a nu fi sau pentru a fi ridicată, se determină cu ajutorul unor ace (8), manevrate în raport cu desenul fesaturii. e. Platinare [nOKpbiTHe nJiaTHHOH; platinage; Verplatinierung; platinating; platinâzâs]. Mefl.: Operafiunea de acoperire a unui obiect de metal cu un strat de platină, fie pentru a-l face inalterabil prin agenfii oxidanfi, fie pentru a-i da aparenfa de platină. Platinarea se‘face prin două procedee: prin deplasare chimică, cufundând obiectul, care în prealabil a fost bine degresat şi decapat, într'o baie fierbinte de ciorură de platină amestecată cu o solufie de sodă caustică în apă; prin depunere electrochimică, cu ajutorul unei băi electrolitice cu ciorură de platină şi cu oxalat acid de platină. 7. Platinat, asbest ~ [nJiaTHHHpoBaHHbiH ac6ecT; asbeste platine; platiniertes Asbest; pla-tinated asbestos; platinâlt azbeszt]. Ind. chim.: Produs format din fibre de asbest pe cari se depune pulbere foarte fină de platină. Se obfine prin imbibarea asbestului cu o solufie concentrată de ciorură de platină şi prin încălzirea asbestului imbibat până la eliminarea completă a ionului de clor. Continer de obiceiu, 7 • • • 8% platină, şi are coloarea cenuşie, datorită pulberii fine depuse pe fibră. Asbestul platinat e folosit, pe scară mare, la prepararea acidului sulfuric prin metoda de contact. Masa obfinută cu 1 kg de platină provoacă formarea unei tone de acid sulfuric pe zi, timp de cinci ani, după^care această masă poate fi regenerată; e folosit, de asemenea, la oxidarea alcoolului, la •fabricarea acidului acetic, etc. 1. Plafini- [iuiaTHHO-; platini-; platini-; platini-; platini-]. Chim.: Prefix folosit pentru a indica prezenta platinei tetravalente într'un compus chimic; de •exemplu: acidul platiniclorhidric, H2PtCl6, 6 H20. 2. Piafinic [EiJiaTHHOBbiH; platinique; platinisch; platinic; platinikus]. Chim.: Calitate a unui compus de a avea platină tetravalentă. Exemplu: clorură platinică, PtCl4. s. Pfafinif [nJiaTHHHT; platinite; Platinit; platinit; platinit]. Metl.: Aliaj de fier cu 42••■50% nichel, care are coeficientul de dilatare apropiat de cel al sticlei. E întrebuinţat în electrotehnică pentru legăturile cu electrozii becurilor electrice, înglobate în degetarul becurilor. 4. Platino- [nJiaTHHO-; platino-; platino-; pla--tino-; platino-]. Chim.: Prefix folosit pentru a indica prezenfa platinei divalenle într'un compus chimic, Exemplu: platinocianura de bariu. 5. Platinocianura de bariu [njiaTHHOCHHepo-AHCTblH 6apHH; platinocyanure de baryum; Ba-riumplatinzyanur; barium platinocyanide; barium platinociânid]. Chim,: Ba Pt(CN)4, 4H20. Se prepară prin electroliza unei soluţii de cianură de bariu cu electrozi de platină. Sa prezintă sub forma de pulbere cristalină, de coloare galbenă--verzuie, solubilă în apă, în special la cald; sub acfiunea razelor X sau a razelor a, devine fluorescentă. Platinocianura de bariu se întrebuinţează în piatinarea electrolitică şi la confecfionarea ecranelor radiologice. 8. Platinoid [nJiaTHHOH#; platinoide; Platinoid; platinoid; platinoid]. Metl.: Maillechort cu cca 60% •cupru, 24% zinc, 14% nichşl şi 1---2% wolfram. Are mare rezistenfă electrică şi aspectul platinei. Se întrebuinţează pentru rezistenfe electrice, termo-cupluri, şi în giuvaergerie. 7. Plafinos [n JiaTHHHCTbiH; platineux; platinig; platinous; platinâs]. Chim.: Calitatea unui compus de a avea platină divalentă. Exemplu: clorură pla-iinoasă, PtCl2. 8. Platou [nJlQCKoropbe; plateau; Taffelland; plăteau; fensik]. Geog.: Zonă întinsă, plană şi •aproape orizontală, în regiunea înaltă a dealurilor sau a munfilor* 9. ~ continental [KOHTHHeHTaJibHbiă CKJlOH; plateau continental; Schelf;' continental plateau; kontinentălis lejto]. Geog.: Zona de mică înclinare -a fundului mării care, dela limita imersiunii, coboară In pantă dulce până la adâncirpea de cca 200 m. E urmată de o pantă abrupta; numită tâluz continental. io. Platou [flHCK, mafiOa; plateau; Platte, Scheibe; plate, disk; îârcsa, lap]. Tehn.: Dispozitiv metalic cu o suprafafă plană, de formă circu-iară (de ex. platoul cu fălci) sau dreptunghiulară (de ex. platoul magnetic), care serveşte 1a fixarea uneia sau a mai multor piese în vederea unei operafiuni de prelucrare, de trasare, verificare, etc. Se aşază pe o masă de lucru (de ex. platoul magnetic, într'un atelier de ajustaj), sau se fixează pe masa unei maşini-unelte (de ex. platoul electro- 653 magnetic, la maşina de rectificat plan), pe capătul arborelui principal al unei maşini-unelte (de ex. platoul cu fălci pe arborele principal al unui strung), etc. Prinderea pieselor se face, de obiceiu, cu ajutorul unor fălci (de ex. la platoul cu fălci), al unor magnefi (de ex. la platoul magnetic), al unor electromagnefi (de ex. la platoul electromagnetic). ii. ~ cu fălci [KyJiaHKOBbiH naTpOH; plateau â griffes; Backenplanscheibe; jaw face plate; fogopofâs siktârcsa]: Dispozitiv de prindere cu trei sau cu patru fălci, montat pe arborele principal al unui strung, cu ajutorul căruia se fixează piesele cari urmează să fie prelucrate şi cari — din cauza formei neregulate — nu pot fi prinse în mandrina universală (v. fig.). Fălcile se depla- .? Platou cu fălci. J) platou; 2) falcă; 3) şurub pentru deplasarea fălcii; 4) fantă; 5) şurub de calare. sează "independent, în canale radiale ale platoului, cu ajutorul unor şuruburi acfionate cu o cheie, spre deosebire de mandrina universală, la care fălcile se deplasează concomitent. Platoul are un număr de fante radiale, cari se folosesc pentru fixarea pieselor cu şuruburi, cleme, etc. Sin. Planşaibă. 12. ~ de antrenare [ma$6a; dispositif d'en-traînement, plateau pousse-toc, chuck; Mitnehmer; carrier, chuck; hajto târcsa]: Dispozitiv înşurubat pe capul arborelui principal al unei maşini-unelte (de obiceiu, strung sau maşină de rectificat), în care sunt executate, în general, una sau mai multe Jeşs- unelte (v. Fixarea 1 2 între vârfuri), CU P,afou de trenare, ajutorul inimii de 0 Pla*ou: 2> deSet^ de antrenare; antrenare (v.).Când fanfa* se foloseşte o inimă de antrenare cotită (v. fig. sub Inimă de antrenare), capătul acesteia se introduce în fanta platoului, ne mai fiind astfel necesar degetul de antrenare. Sin. Platou simplu. se fixează un deget de antrenare (v. fig.). Se foloseşte la prelucrarea pieselor între vârfurile maşinii- 654 Platou electromagnetic. 1. Platou de fixare, electromagnetic [aJieKTpo-MarHHTHan njiaHinanda; plateau de fixation electromagnetique; elektromagnetische Aufspann-platte; electromagnetic plate forfixing work, electromagnetic chuck; elektromagneses felfogo târ-csa]: Dispozitiv de prindere, printr'un electro-magnet, a pieselor feromagnetice (de fontă sau de oţel), pentru prelucrare, la unele maşini-unelte (de ex. Ia maşina de rectificat plan), şi uneori Ia mesele de lucru (v. fig.). Se construeşte în dimensiuni şi forme diferite (para-lelepipedice, rotunde). Bobinele electrice parcurse de curent se găsesc în interiorul platoului, iar polii magnetici se formează la suprafaţa superioară a lui; când se întrerupe curentul electric, piesele se desprind. Se foloseşte la operafiuni de prelucrare cari se execută, de obiceiu, uscat, deoarece lichidele de răcire provoacă adesea scurtcircuite în bobinele electromagnefilor. Sin. Placă electromagnetică. 2. ~ de fixare, magnetic [MarHHTHan nJiaH-inaft6a; plateau de fixation magnetique; magne-tische Aufspannplatte; magnetic plate for fixing work, magnetic chuck; mâgneses felfogo târcsa]: Dispozitiv de prindere, cu ajutorul unor magnefi permanenfi, a unor piese feromagnetice (de fontă sau de ofel) pentru prelucrarea pe masa unei maşini-unelte (de ex. la maşina de rectificat plan) şi, uneori, pe masa de lucru, pentru operaţiuni de trasare, pilire, etc. Platoul magnetic este constituit, la partea superioară, din plăci de ofel cu o serie de plăci nemagnetice între ele. între partea superioară şi o placă de bază, de bronz, sunt mon- tafi magnefi per- * 234 2 3 4 manenfi cari pot fi deplasafi cu ajutorul unui mecanism acfionat de o manetă, fie într'o pozifie a (v. fig.), în care liniile de inducfie magnetică străbat piesa, fixând-o de suprafafa superioară a Schema de funcfionare a platoului magnetic. 1) placa superioară a platoului; 2) plăci nemagnetice; 3) plăci de ofel; 4) piesă platoului, fie într O ^ pre|ucraj; 5) jjnje dg jncjucfie mag-poziţie 0 (v. tig.j, nefică; 6) placa de bază a p|atou{ui; în Care liniile de 7) magnet permanent, inducţie magnetică frec numai prin placa superioară a platoului, şi piesa rămâne desprinsă. Sin. Placă magnetică. 3. ~ universal de strung. Mş.: Sin. Mandrină universală de strung. V. sub Mandrină de strung. 4. Platou cu came [KyjiaqKOBbiă naTpoH; plateau â cames; Nockentrommel; cam drum; buty-kos târcsa]. Mş. V. Disc cu came. 5. Platou de deflegmare. V. Taler de defleg-mare. 6. Plaur [Ko6eji; île de roşeau; Schilfinsel; floating reed islet; nâdsziget]. Geog.: Insulă plutitoare de stuf, pe luciul bălţilor mari, formată din rizomi de stuf mort, peste care cresc stuf nou şi alte plante de baltă, şi care se mişcă vertical, după variaţia nivelului apei din baltă, şi se poate mişca şi orizontal pe baltă, după bătaia vântului. Sin. Plavie. 7. Plauson, moară ~ [MejibHHiţa IIJiaycoHa; moulin P.; P. Muhle; P. colloidal mill; P. malorn], Ind. chim.: Moară coloidală formată dintr'o carcasă cilindrică cu un miez central şi un rotor care se învârteşte cu 5000-• *6000 rot/min între miez şi o piesă (nicovală) montată pe carcasă. Rotorul, o parte a miezului şi nicovala au dinţi cari se întrepătrund. Suspensia este măcinata prin lovirea granulelor de lichidul care, la vitesa mare a rotorului, acţionează ca un corp neelastic, dur. 8. Plavie. V. Plaur. 9. Playback [termen englez]. Cinem.: înregistrare cinematografică sonoră anterioară înregistrării imaginilor, cu scopul de a înlocui o impresionare acustică necorespunzătoare în timpul înregistrării filmului. 10. Plaz [no^oniBa njiyra; sep; Grindel; so-cket-rod; gerendely]. Agr.: Organ al unui plug cu brăzdar, care e dispus la partea inferioară a trupifei şi pe care se târeşte plugul când ară. Plazul, care poate fi metalic sau de lemn de esenfă tare, serveşte la asigurarea stabijităfii plugului în timpul aratului. Sin. Talpă, Călcâiu. 11. Pleaşcă. V. Plaşcă. 12. Pleavă [nOJlOBa; balle, bourrier; Spreu; chaff; polyva]. Agr.; Bractee (frunze transformate în organe membranoase, aşezate în apropierea florilor) şi resturi de spic, cari se obfin ca deşeu, la treieratul cerealelor. Pleava de grâu confine cca 4,5% substanfe proteice, 1,7% substanfe grase şi 10% cenuşă; pleava de orez confine, în medie,. 4,5% proteine, 42% celuloză, 30% substanfe neazotate (pentozani, amidon, dextrină), 17% cenuşă, şi apă. — Pleava e folosită, fie ca hrană pentru vite, în amestec cu plante furajere, fie la ambalarea obiectelor fragile. 13. Pleavă de lemn [zţpeBecHaH nbiJib; poussiere de bois; Holzstaub; wood dust; fapor], Ind. lemn.: Praf de lemn şi befe de chibrituri rupte, cari cad — în timpul fabricării befelor de chibrituri — după ce beţele albe au trecut prin poleitoare şi prin ciururi. 14. Plectenchim [nJieKTeHKHM; plectenchyme; Plectenchym; plectenchyma; plectenchym]. Bot.: Fals ţesut care se întâlneşte la plantele inferioare, în special la ciuperci, rezultat din întreţeserea filamentelor cari constitue aparatul lor vegetativ. 15. Pled [mie#; plaid; Decke; blanket; pled, pokroc]. Ind. text.: Pătură de lână, adesea cu desen ecosez. 16. Pleiadă [nJiena^a; pleiade; Plejade; pleiad; plejade]. Fiz., Chim.: 1. Ansamblul isotopilor unui element. — 2. Grup de elemente cu pro- 655 pristăfi foarte asemănătoare. Exemple: pleiada metalelor din pământurile rare, pleiada elementelor platinice. 1. Pleiadele [nJieiiaflbi; Pleiades; Plejaden; Pleiades; Plejadek]. Astr.: Grup de stele, din consfelatia Taurului, constituit din şapte stele vizibile cu ochiul liber, dintre cari cea mai luminoasă e steaua Alcion (v. S.), şi dintr'un roiu alcătuit din peste două mii de stele. Sin. Cloşca cu pui, Găinuşa, Clofa. 2. Pleisfocen [nneH3T0U,eH0BbiH cjioh; ple-istocene; Pleistozăn; Pleistocene; pleisfocen]. OeoL: Cuaternarul inferior. Sin. Diluviu. V. Geologice, subdiviziuni 3. Pleocroism [ruie0Kp0H3M; pleochroîsme; Pleochroismus; pleochroism; pleochroismus]. Fiz.: Fenomen optic care consistă în inegalitatea indicilor de extincfie a celor două componente diferit polarizate ale unei raze de lumină naturală care străbate o lamă cristalină. Valorile indicilor de extincfie diferind cu direcfia de propagare a luminii, în cazul luminii albe, cristalele pleocroice apar colorate diferit, după direcfia în care sunt observate prin transmisiune. în cazul cristalelor uniaxe, fenomenul, numit în acest caz dicroism, consistă într'o inegalitate a indicilor de extincfie a razei ordinare şi a razei extraordinare, ceea ce poate duce la absorpfia completă a uneia dintre raze. O astfel de lamă dicroică poate servi la izolarea uneia dintre raze şi la obfinerea unei radiafii polarizate linear. 4. Pleoştire [oca^Ka apKH; surbaissement; Stichverhăltnis; pitch of arch, ratio between rise and span; ivmagassâgviszony]. Cs.: Raportul dintre săgeata şi deschiderea unui arc, ale unei bolfi sau ale unei ogive. 5. Plesiosaur. Paleonf.: Gen de reptil marin, cu specii desvoltate în Mesozoic (Jurasic şi Cre-tacic). Caracteristica plesiosaurului este prezenfa a numeroase vertebre cervicale.^ 6.' Plesnire [pacTpecKHBaHHe; eclatement; Zerplatzen, Zerspringen; bursting; szetrepedes]. Gen.: 1. Ruperea bruscă a unei piese, în urma încovoierii. — 2. Ruperea locală bruscă, produsă în perefii unui tub sau ai unui recipient, sub influenfa presiunii interioare. — în general, plesnirea e precedată de o deformare plastică a materialului, care e foarte mică la materialele casante. 7. Plesnitură [TpeiiţHHa; fissure, fente; Sprung, Rifj; bursting, fracture; repedes]. Gen.: Locul în care s'a produs plesnirea unei piese. 8. Plesnitură [iiţejib; jcrkşje; Oberflăchenrifj; flaw, crack; feluleti repedes]^ Mefî.: Sin. Cricură, Fisură superficială. V. sub Fisură. 9. Pleter [pbi60Ji0BH0e 3arpa>KAeHHe; haie de peche; Fischerzaun; fishing hedge; halâsz-soveny]. Pisc.: Gard pescăresc construit din befe de alun sau de stuf. Se instalează, în timpul inundaţiilor de primăvară, de-a-lungul malurilor Dunării, pentru a opri trecerea peştilor din bălfi în fluviu. 10. Pietină. V. Navă-pletină, sub Navă remorcată. 11. Pleure. Paleonf.: Părfile laterale ale abdomenului tri lobif i lor. 12. Pleurodictyum. Paleonf.: Gen de coralier tabulat, foarte răspândit ca fosil în perioada devo-niană. Formează colonii discoidale, indivizii având căsuţe scurte şi ovale. Colonia este aşezată, de obiceiu, pe un schelet de vierme, care ocupă partea centrală (v. fig.). Pleurodictyum problema- Pleuromya tenuistriata Ag. ticum Goldt. 13. Pleuromya. Paleonf.: Gen de lamelibranhiat, cu specii fosile caracteristice pentru diferite etaje, aparţinând Triasicului, Jurasicului şi Cretacicului. Are partea anterioară a valvelor scurtă şi rotundă,, iar partea posterioară, alungită (v. fig.). 14. Pleurotoma. Paleonf.: Gen de gasteropod^ cu specii întâlnite din Cretacic până în Cuaternar, fiind răspândite mai ales în Miocen. Are cochilie? fuziformă, ornamentată (v. fig.). a b a b Pleurotoma. Pleurotomaria. a) Pleurotoma rotata Broc- a) Pleurotomaria bitorquata Des-chi; b) Pleurotoma (Sur- longch; b) Pleurotomaria subsca-cula) Lamarcki Bell. larls Deslongch. îs. Pleurotomaria. Paleonf.: Gen de gasteropod, cu specii întâlnite din Silurian şi până astăzi, când trăiesc, încă, patru specii. Are cochilie conică, largă (v. fig.). ie. Plevilă [noA^mmeHHe BHHorpaAHbix BeT-BeH;ebourgeonnement,epamprage;Entfernung der Geiztriebe; removal of the side shoots; folosleges âgak eltâvolitâsa]. Agr.: Operafiune care consistă în înlăturarea de pe butuc a lăstarilor de prisos, cu excepfiunea celor pornifi direct din buturugă şi a celor crescufi din cepi, cari asigură vifei coarde de rod pentru anul următor şi folosesc la cobo-rîrea şi la întinderea scaunului butucului. Plevila face parte din seria lucrărilor de tăieri în verde, aplicată viei. Sin. Plivit. 17. Plexiglas. Chim.: Produs sintetic transparent, obţinut prin polimerizarea sărurilor acidului met-acrilic. Plexiglas-ul, nefiind casant, e folositca material de înlocuire a geamurilor de sticlă, mai ales în locurile unde, prin spargerea sticlei, s'ar putea «656 produce accidente de persoane (de ex. la carlinge de avion), ca şi în locurile unde geamul de sticlă nu poate suporta solicitările datorite trepidaţiilor, jocurilor, etc. (N.C.). Sin. Plexiverre, Diacon, Perspex. V. şi sub Răşini acrilice. 1. Pîexigum. Chim.: Materie elastică, preparată prin polimerizarea sărurilor acidului acrilic. (N.C.). V. sub Răşini acrilice. 2. Plexiverre. V. Plexiglas. 3. Plicafula. Paleonf.: Gen de lamelibranhiat, care cuprinde specii întâlnite din Triasic până astăzi. Are valvele slab bombate, ovoidale, acoperite adesea cu fepi tu-buloşi (v. fig.). 4. Pliere [cKJiaa bi-BaHHe; pliage, ploya-ge; Falten, Falzen; fol-ding; hajtogatâs]. 1. Arte gr., Ind. text.: Operaţiunea de în- , . ., . doire şi de aşezare Pllcatula Lam. ^ sau depunere în falduri a unui produs flexibil (hâr-1ie,fesături, etc.). Se efectuează manual, sau mecanizat. De exemplu, în industria textilă se folosesc, în acest scop, la diferite maşini, mecanisme cu brafe oscilante sau cu perechi de rigle cu mişcare rectilinie alternativă (v. fig. Maşină de dublat şi măsurat, sub Maşini din industria textilă). Sin. Pliaj; sin. (parfial) împăturare, Fălfuire. 5. Pliere [crH6aHHe; pliage; Falzen; folding; hajtogatâs]. 2. Metl.: îndoirea, de-a-lungul unei linii drepte sau curbe, a unei foi sau a unei table, cu un^unghiu de 180°, astfel încât să se formeze o muchie, raza de curbură fiind de 0,5•■•5 ori grosimea materialului îndoit. V. şi sub îndoire. 6. PSincinfru[n0JiyKpyrJiaHapKa;plein-cintre; rundbogig; round-headed; felkoru]. Cs.: Calitatea unui arc, a unei bolfi sau a unei ogive, de a avea axa în semicerc, şi, deci, săgeata egală cu raza "de curbură. 7. Plină sarcină [nojmaH Harpy3Ka; pleine charge; Vollast; full load; teljes terheles]. Tehn.: Sarcină nominală. V. şi sub Nominal. 8. Plinfă [onopa KOJiOHbi; plinthe; Plinthe, Fufjpiatte, Sockelplatte; plinth; szeklap, talplap]. Arh.: 1. Element de arhitectură, de formă paralelepi-pedică, pe care se reazemă o coloană sau un piedestal. — 2. Mulură plată, aşezată la baza unui edificiu, pentru a forma un soclu mic. 9. Plinfă [cf)pH3; plinthe; Plinthe, Fries; plinth; -falplemez, szegely]. Arh., Cs.: Bandă lată de cca 10 cm, formată din scânduri (simple sau profilate), din placi de piatră naturală sau artificială, sau din mozaic turnat, aplicată la partea inferioară a pere-jilor unei încăperi, pentru a feri de lovituri partea de jos a lambriurilor, sau pentru a acoperi rostul dintre pardoseală şi perefi. 10. Plinul conductei [co/ţepjKaHHe Tpydonpo-BO^a; contenu de la conduite; Leitungsinhalt; pipe Jine contents; vezetek-terfogat]. Tehn.: Cantitatea de fluid care rămâne în permanenfă în conductele de transport, la conductele de produse petroliere sau de gaze. 11. Pliocen [miHOiţeH; pliocene; Pliozăn; Plio-cene; pliocen]. Geol.: Epoca şi seria superioară a Neogenului. în Vestul Europei, stratele pliocene sunt de facies marin, în timp ce în Est, dela Viena până în regiunile aralo-caspiene, sunt de facies lacustru. Pe amplasamentul lacului pliocen din aceste din urmă locuri, şi în special în fara noastră, Pliocenul se poate divide în patru etaje, şi anume: Meofian, Ponfian, Dacian, şi Levantin. Fiecare dintre aceste etaje se prezintă sub un anumit facies, şi e caracterizat de o anumită faună. Meofianul şi Dacianul din zona cutelor diapire, dela exteriorul Carpafilor, cuprind cele mai importante zăcăminte de petrol din fara noastră. în Dacian se găsesc intercalafii de strate de lignit. Pliocenul de faciss marin din Vestul Europei se subdivide în patru etaje: Sahelian, Plesancian, Astian şi Calabrian. 12. Plioform [njlHO(|)Oţ)M; plioforme; Plyoform; plioform; plioform]. Chim.: Răşină sintetică obfinută prin acfiunea acidului clorostanic asupra cauciucului. Se prezintă sub forma de masă gălbuie, solubilă în benzină şi în petrol, insolubilă în alcool şi în acetonă, cu p. t. 80*"105°, cu d. 1,06. Se întrebuinfează în industria lacurilor şi a vernis-urilor. iş. Plisare [nJiHCCHpoBaHHe; plissage; Fălteîn, Plissieren; plaiting; râncolâs]. Ind. text.: Operafiunea de deformare plastică pentru obfinerea de cute permanente, regulate, — numite pliseuri —, de forme diferite, a unui produs flexibil în formă de pânză, cum sunt hârtia, fesăturile textile, etc. Se execută manual (prin îndoire şi călcare cu fierul de călcat), sau mecanizat. Pentru plisarea mecanizată a textilelor e necesară plisarea unor modele de hârtie cari se aplică pe materialul de plisat, şi cari constitue o formă care cuprinde materialul şi îl protejează în timpul aburirii, când se fixează cutele. 14. Pliseu[nJiHCCHpOBKa; plissures; Falten; plait-ings; osszehajtogatâs]. Ind. text. V. sub Plisare. îs. Pliu [cKJiaAKa; pli; Falte; fold; rânc]: 1. Cută. — 2. Cută lungă a îmbrăcămintei feminine, care se deosebeşte de pliseu prin faptul că îndoiturile fesăturii se presează foarte pufin, pentru a se obfine efectul de falduri lungi, deschise. 16. Plivit [BbinajibiBaHHe; sarclage; Ausjătung; weeding; kigyomlâlâs]. Agr.: Suprimarea dela bază a lăstarilor, a buruenilor sau a plantelor de prisos, crescute din butuc, din tulpină, din ramuri vechi ale unui pom sau arbust, sau din lanuri. Sin. Plevilă, Pliveală, Plivire. Pentru plivitul vifei de vie,v. Plevilă. 17. Ploaie [jţCttKftb; pluie; Regen; rain; eso]. V. sub Meteori apoşi. îs. Ploaie de calcul [pacneTHbiH ROHiRb; pluie de calcul; Berechnungsregen; calculation rain; szâmitâsi eso]. Canal.: Ploaie de o anumită frecvenfă, folosită la calculul unei canalizări, având durata egală cu timpul în care apa parcurge lungimea canalului. Exemplu: Dacă, peniru o anumită frecvenfă, ploaia de 30 l/s corespunde unei durate de 20 de minute, ea este o ploaie de calcul pentru canalele a căror lungime este parcursă de apă în 20 de minute. 657 1. Ploaie de pulberi [nbiJibHbiH AOJKAb; pluie de poussiere; Staubregen; dust rain, blood rain; poreso], V. sub Plancton atmosferic. 2. ~ de sânge [KpOBHHOfi ROTKRh; pluie de sang; Blutregen; blood rain; vereso]. V. sub Plancton atmosferic. 3. Ploaie, instalafie de ~ artificială [ycTa-HOBKa flJIH HCKyCCTBGHHOrO ROMRn', installa-tion d'arrosage; Regenanlage; raining plant, water ing plant; mesterseges esoberendezes]. Hidr. a.: instalafie pentru irigarea prin aspersiune (v.). Se compune din: un grup maşină de forfă—pompă; o refea de conducte de distribufie, de obiceiu îngropate, şi hidranfii de distribufie; o refea de conducte secundare de distribufie, de obiceiu demontabile; conducta demontabile pentru aparatele de stropit; aparate de stropit. Aparatele de stropit sunt constituite, fie din conducte cari au montate — de-a-lungul uneia sau a două generatoare — o serie de ajutaje cu un singur orificiu (şi cari siropesc o făşie lată de 6 • • ■ 20 m), fie din conducte cari au concentrate într'o piesă o serie de ajutaje, astfel încât pot acoperi cu ploaie o suprafafă (de contur rotund sau dreptunghic) de câteva sute de metri pătrafi. 4. Ploioasă, perioadă ^[AomaJiHBbiH nepHOAi periode pluvieuse; Regenperiode; rainy period; esoperiodus, esotartam]. Meteor.: Orice perioadă de timp în care cantitatea mijlocie de precipitafii este superioară valorii normaie. Se deosebesc: Perioadă oufin ploioasă, când excesuJ mijlociu este de cel mult 20%; perioadă ploioasă, în care excesul mijlociu ajunge până la 30%; perioadă foarte ploioasă, în care excesul mijlociu poate ajunge până la 50%; perioadă excesiv de ploioasă, când excesul mijlociu depăşeşte 50%.. s. Ploios, timp ~ [AOHCAJiHBan noro^a; temps pluvieux; Regenzeit, regnerische Zeit; rainy weather; esos ido]. Meteor.; Timp în care cantitatea de precipitafii căzute este mai mare decât cea normală. o. Plombagină [KonupoBajibHaH 6yMara; plombagine; Graphit; plumbago; grafit]: Sin. Grafit (v.). 7. Plombare [iui0M6Hp0BaHHe ; plombage; Stopfen; mending; alâveres, tomes]. Drum.: Operaţiunea de astupare a găurilor sau a gropilor mici, izolate,dintr'o îmbrăcăminte rutieră,cu ajutorul unui material mineral, legat, de obiceiu, printr'un liant hidrocarbpnos (bitum sau gudron). 8. Plombină; Fir cu plumb. (Termen minier). 9. Plonjor: Sin. Pision plonjor (v.)* io. Plonjor electric [3&KTpqnJi^H2Kep; plon-geur electrique, thermo-plongeur; elektrischer Tauchsisder; immersion heater; buvârforralo]. Elt.: Aparat care încălzeşte un lichid printr'o rezistenfă electrică, prin imersiunea aparatului în acel lichid. u. Plop [TOilOJib; peuplier; Pappel; poplar; nyârfa]. Silv., Ind. lemn.: Arbore, de obiceiu cu talie mare, din familia salicaceelor, genul Populus, care cuprinde cca 20 de specii. Creşte în regiunile temperate ale emisferei boreale din Europa, din Asia şi din America. Fructifică dela 15 până la 20 de ani, dar înmulfirea prin seminfe e nesigură. Plopul lăstăreşte şi se înmulfeşte şi prin butăşire; trăieşte izolat, în general, cca 100 de ani; cere soiuri uşoare, roditoare şi umede, de exemplu pe malul apelor, pe terenurile mlăştinoase, etc. Speciile mai importante sunt: 12. ~ alb [cepedpHCTbiH TOilOJib; peuplier blanc; Silberpappel; white poplar; feher nyârfa]: Populus alba L.; arbore înalt până la 30 m, care creşte în lunci şi în zăvoaie; are coroana mare, frunzele ovale, acoperite pe fafa interioară cu un praf alb, şi lemnul alb, moale, lucitor, cu structură fină, cu d. 0,45* •-0,55; e folosit la fabricarea cherestelei uşoare, a tâmplăriei, a lăzilor, şi drept combustibil. Se cunosc varietăfile de plop alb argintiu şi de plop alb piramidal. îs. ~ de Canada [KaHaACKHH Tonojib; peuplier du Canada; kanadische Pappel; Carolina poplar; kanadai nyârfa]: Populus canadensis Michx.; arbore înalt până la 30 m, cu circumferenfa de cca 7 m, cu tulpina cilindrică, neramificată, şi cu scoarfa cenuşie, rugoasă; are frunze mari, triunghiulare, glabre, de coloare verde, şi lucioase pe ambele fsfe. Are lemnul uşor (d. 0,38••-0,44), alb-găl-buiu, omogen, lipsit de noduri; creşte repede, şi este folosit la împădurirea regiunilor umede; în industrie e folosit la confecfionarea furnirelor, a instrumentelor de desen, şi la fabricarea celulozei. i4. ~ de munte (Populus tremula L.). V. Plop tremurător. îs. ~ negru [0C0K0pb; peuplier noir; Schwartzpappel; black poplar; fekete nyârfa]: Populus nigra L.; arbore înalt până la 25 m, care creşte în lunci şi în zăvoaie; are coroana largă, neregulată, cu frunzele triunghiulare, glabre şi lucioase pe ambele fefe; are ramuri drepte, cari apar începând dela baza trunchiului. Lemnul plopului negru e alb, cu nuanfe roşietice, poros, noduros, moale, uşor (cu d. 0,40•• *0,58); e cultivat pe marginea şoselelor şi e folosit în industrie pentru cherestea uşoară, pentru mobilă, furnire, lăzi, celuloză, etc. Mugurii plopului negru confin o răşină aromatică, cu care se prepară un unguent folosit în farmacie. îs. ~ tremurător [oCHHa; peuplier tremble;Zit-terpappel, Espe; aspen; rezgo nyârfa]: Populus tre-mula L.; arbore înalt până la 20 m, care creşte în regiunea dealurilor. Are frunze aproape circulare, cu marginile dinfate, şi scoarfă cenuşie, cu brazde. Lemnul său e alb, uşor, moale, de mică rezisienfă şi pufin durabil. Se foloseşte în industrie pentrţ^xfijrnire, pentru confecfionarea de instrument^ de desen (planşete), de befe de chibrituri, lână de lemn, şi la fabricarea celulozei. i7. Ploropan. V. Hardpan. îs. Ploscă [$Jinra; gourde; Holzflasche; gourdj kulacs]. Ind. făr.: Recipient de capacitate mică (până la 1 sau 2 litri), în general turtit, şi care are un gât care se poate astupa; e folosit pentru păstrat şi transportat apă. 42 658 i. Ploşniţele cerealelor [3JiaKOBbie KJionbi; punaises descereales; Weizenwanzen; cereai bugs; gabonapoloska]. Agr.: Eurygaster maura L., E. austriaca Schrd., E. integriceps Put., Aelia acu-minata L., A. rostrata Boh.; Ord. Rynchota, Sub-ord. Heteroptera. Specii de insecte etero-ptere din familia scutelarideelor şi a pentatomi-deelor. Speciile de Eurygaster au corpul colorat foarte variat (cenuşiu, cafeniu, roşcat şi chiar negru), unele prezentând diferente morfologice; cele mai importante specii sunt: Eurygaster maura L. are capul obtuz şi clypeus-ul liber, pronotumul prezintă marginile laterale aproape drepte şi lungimea corpului variază între 9 şi 10,5 mm; Eurygaster austriaca Schrd. are capul ascult, clypeus-ul este închis între obraji şi lungimea corpului este de 11,5• • • 13 mm; Eurygaster integriceps Put. are forma capului asemănătoare cu a celui dela E. maura L.; pronotumul prezintă marginile laterale convexe şi lungimea corpului este de 11 •■•13 mm. Aceste specii sunt răspândite aproape în toate regiunile de cultură a cerealelor, în stepă ca şi în regiunile de coline în fara noastră, E. maura L. ajungând până la 900 m altitudine (Câmpulung, Bucovina), iar E. integriceps Put. fiind cantonată în special în Dobrogea. — Speciile de Aelia (acuminata şi rostrata) au coloarea galbenă palidă, cu dungi cenuşii deschise; cele mai importante specii sunt: Aelia acuminata L. prezintă, pe femurele mediane şi posterioare, două pete mici, negre, şi lungimea corpului variază între 8 şi 10 mm; Aelia rostrata Boh. are pe femure un singur punct negru; ultimele două specii se găsesc răspândite în toată fara noastră, atacând cerealele (în stare de larve sau de adulfi) în toate stadiile de desvoltare ale plantei, şi provocând pagube mari. Atacul acestor ploşnife, mai ales al speciilor de Eurygaster, prezintă imporfanfă mai mare când boabele sunt în lapte sau aproape de coacere; atacul are ca urmare sbârcirea boabelor (şiştăvirea); boabele atacate într'un stadiu mai înaintat, deşi au formă asemănătoare cu a boabelor sănătoase, se deosebesc totuşi de acestea printr'o mică pată, circulară sau ovală, de coloare mai deschisă, cu un punct în locul în care s'a produs înfeparea; la boabe aproape de coacere, o serie de substanfe de rezervă depuse în endosperm sufer modificări, glutenul se de-preciază din punctul de vedere calitativ şi cantitativ, pierzând structura elastică, devenind moale, lipicios, curgător. Aluatul provenit din această făină nu panifică normal. Degradarea glutenului este în legătură şi cu soiul de grâu; un grâu mai bun suportă un procent mai mare de boabe atacate (până la 10%); la grâul mai slab, cantitatea de boabe atacate este până la 5%. Atacul ploşnifelor variază dela an la an. Metode de combatere sunt: adunarea adulfilor hibernanfi şi a noilor adulfi; pregătirea cartierelor de iernare (şanţuri, gropi), umplute cu frunzar, în câmpurile invadate de ploşnife; plante-capcană (benzi de cereale sau graminee spontane) pentru atragerea noilor adulfi dela seceriş; momeli toxice. îr& URSS se practică prăfuirile din avioane, cu arse-niafi de calciu, efectuate cu 2-*-3 săptămân? înainte de seceriş. 2. Plot [KOHTaKT; plot; Schaltstiick, Kontakt-klotz, Kontaktstiick; contact stud; kapcsolo tusko, kapcsolo darab]. Elf .: Fiecare dintre piesele metalice cilindrice sau prismatice, fixate într'un corp sau pe un corp de material izolant, dispuse în cerc sau în elice şi legate la câte o derivafie a unui circuit electric, şi prin care, cu o manetă metalică de construcfie corespunzătoare, se stabileşte un contact electric nepermanent cu restul circuitului, în vederea varierii uneia dintre mărimile lui caracteristice (rezistenfă, reactanfă). Sunt folosite la reostatele cu manetă, la capurile distribuitoare(delco-uri), etc. Uneori, la cutiile de rezistenfe, ploturile sunt apropiate şi dispuse în linie dreaptă, fiecare pereche constituind bornele unei rezistenfe etalon; între ele sunt practicate locaşuri tronconice, iar contactul dintre ploturi se stabileşte cu fişe metalice tronconice, introduse în locaşuri. Prin iniro-ducerea sau scoaterea unei fişe, se poate micşora, respectiv se poate mări, cu valoarea corespunzătoare a etalonului, rezistenfa sau reactanfa circuitului în care este legată cutia de rezistenfe,, sau de reactanfe. 3. Plof: 1. Placă turnantă sau placă metalică. — 2. Stratificafie cu suprafafă de alunecare. (Termen minier, Valea Jiului). 4. Plow-pan. V. Hardpan. 5. Pliicker, formulele Iui ~ [c|)opMyjibi njiione-pa;formulesde P.; P. Formeln; P.'sformulas;P. kep-letei]. Geom., A/g.: Relafii între gradul n, numărul punctelor duble d, numărul punctelor cuspidale&r clasa m, numărul tangentelor duble d, numărul punctelor de inflexiune i, la o curbă algebrică plană, care are numai noduri şi puncte cuspidale de prima specie: m = n(n—‘\) — 2d~3>k\ i = 3n(n — 2) — 6 d—8 k\ n — m{m — 1) — 25 — 3i; k = 3m(m — 2) — 6b — 8 i. 6. Plug [nJiyr; charrue; Pflug; plough, plow; eke]. Agr.: Unealtă agricolă folosită pentru aratul solului şi pentru lucrări de desmiriştire, de desfundare, etc., atât pe ogoare, cât şi în vii, în grădini, plantafiL fructifere, fânefe şi păşuni, regiuni de pădure, regiuni mlăştinoase, mirişti, etc. Pământul se lucrează cu plugul prin tăierea în lung şi răsturnarea unui strat superficial, executând astfel fărâmarea, mărunfirea, întoarcerea şi afânarea pământului, distrugerea buruenilor, aducerea la suprafafă a substanfelor nutritive (cari au fost spălate de apă din stratul superficial şi duse în adâncime), amestecarea pământului cu resturile de plante şi cu îngrăşăminte, etc. Grosimea stratului de pământ tăiat (adâncimea brazdei) depinde de felul lucrării şi, din acest punct de vedere, se deosebesc: pluguri de desmiriştire, cu adâncimea de tăiere până la 12 cm; pluguri de arătură, cu adâncimea de tăiere de 13 • ■ ■ • 14 cm; pluguri de desfundare, cu adâncimea de tăiere de 40■ • • 80 cm. Pământul din fundul unei brazde e adus la supra- 659 faţă şi cel dela suprafafă e depus în fundul brazdei, astfel încât se pierde o parte din umiditatea pământului; din acest motiv e recomandabil să se folosească diferite tipuri de pluguri, după felul lucrărilor şi după anotimpurile în cari se execută, şi anume: în lucrările de primăvară, cari consistă în sdrobirea şi în amestecarea pământului, se preferă plugul multidisc (v. sub Plug cu discuri), care nu răstoarnă brazda, sau cultivatorul (v. S.); în lucrările de vară, cari sunt, în general, des-mîriştiri (pentru cari e necesară o adâncime de arătură până la 18 cm), se preferă plugul desmiriştitor sau cultivator (mai ales în regiunile secetoase); în lucrările de toamnă, cari reclamă o adâncime de arătură de 22" -25 cm, pentru ca pământul care rămâne negrăpat peste iarnă să înmagazineze o cantitate mare de apă şi de zăpadă, se preferă plugul cu brăzdar sau plugul cu discuri mari; în lucrările întâmplătoare, ca desfelenirea sau desfundarea (cari se execută toamna, pentru ca pământul să degere şi să se mărunfească), se preferă pluguri speciale. Organele principale ale unui plug (v. fig. I şi III) sunt: organe active, cari sunt cufitul sau discul, brăzdarul (cufitul lat) şi cor-mana;organe de transmisiune, cari sunt grindeiul şi bârsa, la unele pluguri, sau cadrul (rama) şi bârsa la altele; organe de conducere şi de reglare, cari sunt coarnele, talpa sau plazul, regulatorul, avantre-nul sau suportul, triunghiul de tracţiune (la plugurile cu tracfiune mecanică). La plugurile cu brăzdar, bârsa, cor-mana, brăzdarul şi plazul formează trupiţa (corpul de plug), iar la plugurile cu discuri, discul înlocueşte brăzdarul şi cormana. Cufitul sau fierul lung (v. fig. /) taie în sens vertical făşia de pământ care urmează să fie răsturnată de cormana. Are ^fornlă aluagită, cu secţiune dreptunghiulară în zona dfe fixare, şi triunghiulară în zona lamei tăietoare. Se confecţionează din ofel, călit (cu duritatea 350- • ■ 400 HB) numai în zona lamei. Se fixează de grindeiu (6), cu ajutorul unei bride, înclinarea fafă de fundul brazdei fiind de 60-■•75°; vârful cufitului trebue să fie cu 20-**30 mm mai sus decât cel al brăzdarului (2) şi cu 2 •••5 mm în afara muchiei coroanei (3). — Unele pluguri cu tracfiune mecanică sunt echipate cu cufite rotative (v. fig. II), cari au forma de disc (cu diametrul de 400 mm şi cu grosimea de 4--*6 mm) cu muchia ascufită, ca să /. Plug cu tracfiune animală. 1) cufit (fler lung); 2) brăzdar (fier lat); 3) cormana; 4) plaz sau talpă; 5) bârsă; 6) grindeiu; 7) antetrupifă; 8) cruce; 9) lanf; 10) regulator; II) avanfren; 12) coarne; a) adâncimea arăturii; b) lăfimea de lucru a trupife!. II. Pozifia cufitului rotativ, fafă de trupifă. I) cufit rotativ; 1') suportul cufitului; 2) brăzdar; 3) cormana; 4) plaz; 5) bârsă; 6) cadru. poată tăia atât pământul, cât şi buruenile, rădăcinile, etc. Acest cufit rotativ, cu care nu se lucrează în terenuri pietroase (fiind fragil), nu trebue ascufit decât la fabricare, deoarece se reascute singur în contact cu solul. în mod normal, înaintea fiecărei trupife se montează câte un cufit rotativ, pentru a tăia buruenile, a împiedeca înfundarea plugului, şi pentru a menaja muchia din fafă a cormanei; în pământurile afânate şi fără burueni, se montează un cufit rotativ numai înaintea ultimei trupife, pentru ca ultima brazdă să rămână curată. Cufitul rotativ prezintă desavantajul că tinde să ridice plugul din brazdă, dar plugul de tractor e greu, şi efectul. e neînsemnat. Brăzdarul (2) sau fierul lat taie brazda în sens orizontal. După tăiere, brazda se urcă pe brăzdar, unde încep răsucirea şi răsturnarea, cari sunt terminate de cor-mană. Brăzdarul, care se prinde de bârsă (5) prin şuruburi cu capînne-cat, are formă trapezoidală şi se confecfionează din ofel, călit(cuduritatea 350*”550//B)în lungultăişului (pe o bandă de 2" -4 cm). Ascufirea se face prin batere pe dos şi niciodată pe partea din fafă, adică pe partea pe care alunecă pământul, deoarece neregularităfile provocate de batere ar mări rezistenfă la tracfiune. — La plugurile cu discuri, discul (v. fig. III) are forma unei calote sferice cu partea concavă îndreptată înainte. Datorită forfei de frecare cu solul, discul se învârteşte şi taie brazda, care se urcă pe fafa concavă a discului, pământul fiind apoi deplasat pe lăţimea brazdei. în general, aceste pluguri sunt recomandabile pentru terenurile buruenoase şi rădăcinoase, dar nu sunt bune pentru solurile pietroase; în acest 42* 660 din urmă caz se ştirbeşte muchia discurilor, pen-trucă pietrele saltă plugul din brazdă, pe când în celelalte soluri, muchia se ascute singură W prin frecarea cu pământul. Cormana (3) este organul activ care termină acţiunea cufituiui şi a brăzdarului. După ce brazda a fost tăiată vertical de cufit şi orizontal de brăzdar, ea începe să se urce pe brăzdar şi apoi pe cormană, unde se răsuceşte, se răstoarnă, se rupe şi este împinsă în lături (în figură, spre dreapta). Cor- Prof.|u| brazdeii |a arj(ura cu mana, care se prmde p|ugu| cu d|scur| de barsa (5) prin Şu- ,) d|sc;2, profilul arSturii; a) adân- ruburi CU cap mnecati Cimea arăiurii; D) diamefru! discu-se confecfioneaza din ,uj; dlsfanja dintre discuri; ofel călit (cu duritatea o) unghlul de atac a| dlsculu, cca 600 Hb), şi are înălfimea (/) pufin mai mare decât adâncimea brazdei (h), adică / = ( 1,25-.-1,50)£. Brazda fiind întoarsă de cormană, răsturnarea cât mai completă e condifionată atât de forma acesteia, cât şi de structura solului; cormana e aproape plată, pentru pământul lipicios, şi strâmbă, pentru pământul afânat (cu cât pământul e mai lipicios, cu atât brazda se va fărâma mai pufin în momentul răsturnării, pe când pământul afânat se răstoarnă mai anevoie). După formele pe cari le pot avea cormanele, ele se grupează astfel: cormană elicoidală, care este mult răsucită, pentru a răsturna brazda cât mai jy complet, şi care e folosită pentru solurile grele sau felină; cormana cilindrică, a cărei suprafaţă activă e cilindrică, pentru a fărâma brazda prin încovoierea ei; cormana cilindro-elicoidală (culturală),care este asemănătoare cu cea cilindrică, având j'nsă o mică por-fiune elicoidală la partea superioară; cormana combinată, care este cilindrică în jumătatea din fafă şi elicoidală în cea din spate. Plazul (4) este fixat de bârsă şi, în serviciu, se freacă de fundul brazdei, pentru a menfine plu- gul în brazdă. Plazul se confecfioneaza din ofel, călit pe suprafafa de frecare. Bârsa (5) e piesa care serveşte la îmbinarea cormanei, a brăzdarului şi a plazului (4)t şi asigură legătura acestora cu grindeiul. Bârsa se confecfioneaza din ofel forjat sau turnat, şi are o formă rotunjită la partea anterioară, ca să nu prindă burueni (nu reclamă un material de duritate mare, deoarece e protejată de piesele active ale plugului). Grindeiul (6) e organul asupra căruia se exercită forfa de tracfiune şi care transmite această forfă la trupifă (corpul plugului); pe grindeiu, cu care trupifă e asamblată prin intermediul bârsei, se găseşte o cruce (8), pe care se prind cele două lanfuri de legătură cu avantrenul (fi). Unul dintre lanfuri (de obiceiu cel din stânga) este înzestrat cu un tendor care prinde capetele de lanf; învârtind piulifa tendorului la dreapta sau la stânga, lanful se strânge sau se slăbeşte. Grindeiul (6) este o bară de/ofel, dreaptă sau curbă, cu secfiunea transversală dreptunghiulară, în dublu T sau în U. — La plugurile cu tracfiune mecanică, grindeiul e înlocuit printr'un cadru cu care se asamblează trupifsle (corpurile de plug). Antetrupifă (7) este un organ asemănător trupifei, dar mai mic; lăfimea suprafefei ei active (de lucru) este de cca 2/3 fafă de cea a trupifei, iar adâncimea, de cca 1/2. Este fixată de grindeiu şi e plasată în fafa cufituiui. Se recomandă ca lucrările soiului să se facă cu plugul cu antetrupifă, deoarece în felul acesta se menfine sau se reface structura solului. Regulatorul (10) serveşte la potrivirea adâncimii şi a lăfimii de lucru a plugului. Adâncimea de lucru se reglează prin ridicarea sau coborîrea grindeiului (6), iar lăfimea de lucru, prin. împingerea grindeiului la dreapta sau la stânga. — La plugul fără suport, regulatorul este format din două bare, una orizontală şi alta verticală, aşezate în cruce la capătul grindeiului; reglarea se face mişcând grindeiul în sens orizontal sau vertical, pe aceste bare. — La plugul care are ca suport o patină sau o roată, reglarea adâncimii «se efectuează ridicând sau coborînd roata, iar lăfimea se reglează mutând cârligul de tracfiune la dreapta sau la stânga grindeiului. — Plugurile cu tracfiune mecanică (v. fig. IV) sunt echipate cu o osie cu două coturi (10) şi (W), cu ajutorul cărora se poate coborî sau ridica IV. Plug cu tracfiune mecanică, î) cufit rotitor; 2) brăzdar (fier lat); 3) cormană; 4) plaz sau talpă; 5) bârsă; 6) cadru; 7) antetrupifă; 8) şl 8') volane; 9) dispozitiv de punere şi scoatere din brazdă; 70) şi Î0r).coturile osiei avantrenuiui; 11) triunghiul de tracfiune; 12) roata din spate. partea din fafă a plugului, partea din spate putând fi reglată cu ajutorul rofii (12). Pentru păstrarea orizontalităţii cadrului în timpul lucrului, fiecare dintre cele trei rofi ale plugului se poate regla separat, cu ajutorul volanelor (8) şi (8'). Când coturile osiilor sunt în plan vertical, plugul va fi în pozifia de transport; în serviciu, cu cât coturile se apropie mai mult de orizontală, cu atât se măreşte adâncimea de lucru. Roata (12), afară de faptul că ajută la reglarea adâncimii de lucru, serveşte şi la conducerea plugului în raport cu peretele brazdei. Pentru reglarea lăfimii de lucru se foloseşte triunghiul de tracfiune (11), reglarea fiind obfinută prin mutarea traversei pe barele triunghiului. Avantrenul sau cotiga (v. fig. / şi V)serve-şte la sprijinirea capătului din fafă al grin-deiului. Cotiga este legată de plug prin lanfuri (v. fig. /), ceea ce-i dă posibilitatea să se mişte aproape liber fafă de plug. Penfru a-şi păstra orizontalitatea în timpul lucrului (v. fig. V), roata de brazdă (1) este mai mare decât cea de câmp (2); osia rofii mai mari e solidarizată printr'o bridă (3) de osia rofii mai mici (brida fiind în vecinătatea acesteia măreşte posibilitatea de reglare a orizontalităfii. Deci osia este formată din două bucăfi, pe porţiunea lungă a osiei fiind fixată fereastra mare (4), în pozifie verticală, şi fereastra mică (5), în pozifie orizontală; pe fereastra mare este montată o şea dublă (6), fixată pe traversa (7), şi pe şea se sprijine grindeiul plugului; fereastra ar® o serie de găuri, iar în traversă e practicată o despicătură, ceea ce permite deplasarea şelei (respectiv a grfndeiului) la dreapta sau la stânga şi în sus sau în jos, penfru reglarea lăfimii şi a adâncimii brazdei. Fixarea şelei în diferitele po-zifii pe cari le poate lua pe fereastra mare se face cu ajutorul unui şurub, în sens orizontal, şi cu ajutorul găurilor, în sşns fvertiqdl. Fereastra mică (5) poartă bara de tracfiune (8), prinsă de osia cotigii; pe fereastra mică sunt practicate, de asemenea, o serie de găuri cari fac posibilă deplasarea barei de tracfiune (8) în diferite poziţii spre dreapta sau spre stânga. în mod normal, bara de tracfiune trebue să fie perpendiculară pe osie. — Plugurile mari cu tracfiune mecanică (v. fig. /V), au un triunghiu de tracfiune (11); triunghiul de tracfiune este constituit dintr'o traversă şi din două bare cu găuri, cu ajutorul cărora se poate regla lăfimea de lucru. 661 Coarnele (12) servesc la conducerea plugului. Ele sunt fixate asimetric pe grindeiu, cornul din dreapta fiind aplecat, pentru a înlesni scoaterea plugului din brazdă, la întoarcere. Coarnele sunt confecfionate din ofel călit şi au la capete câte un mâner cu plasele de lemn sau de tablă; la plugurile obişnuite, cornul din stânga are o gardă (patină), pe care alunecă plugul când este culcat pentru schimbarea brazdei, iar plugurile de vie au la fiecare corn câte o gardă (patină), pentru a proteja mâinile muncitorilor, când plugul se apropie prea mult de butuci. Dispozitivul de punere şi de scoatere din brazdăF folosit la plugul cu tracţiune mecanică (v.fig./V), este montat pe roata de câmp a plugului, fiind acfionat de tractorist cu ajutorul unei sfori groase. Dispozitivul automat este format dintr'un disc cu-două scobituri diametral opuse, aşezat la capătul semiosiei rofii stângi, şi înzestrat cu un opritor; cadrul plugului se sprijine în una din scobiturile plugului, printr'o bară care are la capăt o rolă. Roata se învârteşte liber pe semiosie, iar în momentul în care tractoristul trage de sfoarăP rola iese din scobitură, eliberând opritorul, care se cuplează cu un clichet; discul face o jumătate de învârtitură, ridicând cotul semiosiei şi scoţând plugul din brazdă. Decuplarea opritorului de clichet o face rola care intră în scobitura opusă; la o nouă acfionare, rola va ieşi, şi plugul va cădea în brazdă, datorită greutăfii proprii. Organele active ale unui plug pot fi târîtoare sau rostogolitoare. — Plugurile cu organe târîtoare sunt cele cu trupife obişnuite, cari sunt de uz general. Aceste pluguri, cu tracfiune animală sau mecanică, prezintă următoarele desavantaje: se înfundă în locuri cu .burueni, cu paie, vrejuri, coceni, etc., şi trebue să fie oprite pentru a curăfite; se acafă de rădăcini şi trebue să fie date înapoi şi desprinse, pentru ca plugul să nu se rupă. — Plugurile cu organe rotitoare sunt cele cu discuri, cari se folosesc în terenuri îmburuenite sau cu ierburi mari, în terenuri despădurite, etc. Aceste pluguri, în general cu tracfiune mecanică, prezintă următoarele des-avantaje: uzura palierelor discurilor reclamă reparaţii costisitoare; fundul arăturii nu are o adâncime uniformă (v. fig. III), datorită felului de mişcare a discurilor în timpul lucrului. Avantajele plugurilor cu discuri sunt: discul, prin rostogolire, taie buruenile şi ierburile pe cari le introduce sub brazdă; discul trece peste rădăcini, şi astfel plugul nu sufere stricăciuni. în general, plugurile se împart în pluguri cu tracfiune animală şi pluguri cu tracfiune mecanică. i. Plug cu tracfiune animală [njiyr c îKHBOT-HOH TflrOH; charrue â traction animale; Pflug mit tierischer Zugkraft; plough with animal traction; fogatos vontatâsu eke]: Plug care, în serviciu, e tras de animale de tracfiune. Acest plug, cu organe active târîtoare sau rostogolitoare, poate fi cu grindeiu sau cu cadru (ramă). Plugurile cu grindeiu sunt: pluguri fără suport (v. fig. I), ¥ 1) roată de brazdă; 2) roafă de câmp; 3) îmbinare cu şuruburi; 4) fereastra mare; 5) fereastra mică; 6) şea; 7) traversă; 8) bară de tracţiune; 9) inelul de capăt al barei de tracfiune; 10) lanfuri de legătură cu grindeiul. din urmă) şi astfel se 662 cari au o construcfie simplă; pluguri cu suport, la cari suportul e înzestrat cu o patină (sabot) sau cu roată (v. fig. II); plugul cu avantren J (plug cu rotile), care se sprijine pe două rofi dispuse în partea sa din fafă. Plugul cu cadru poate avea două rofi, dintre cari una e roata de câmp şi cealaită e roata de brazdă, — sau trei rofi, a treia fiind roata de transport; plugul cu cadru e echipat, în general, cu mai multe trupife. Plugurile cu sau fără suport (v. fig. I) se folosesc, de obiceiu, la lucrările de arătură în vie. Plugurile fără suport şi cele cu patină (sabot) au o J /. Plug cu grindeiu, fără suport. 1) cufit (fierul lung); 2) brăzdar (fierul lat); 3) ^cormană; 4) grindeiu; 5) regulator; 6) bară de tracfiune; 7) coarne. II. Plug cu grindeiu, cu o roată. 1) trupifă (brăzdar, cormană, plaz şi bârsă); 2) gr/ndeiu; 3) regulator; 4) bară de tracfiune; 5) coarne; a) adâncimea arăturii; b) lăfimea de lucru a trupifei; hj) şi h2) limitele de reglare în adâncime a cârligului de tracfiune; /j) şi /2) limitele de reglare în plan orizontal; H) înălfimea mânerului coarnelor; m) distanfa dintre mânerele coarnelor. stabilitate mică în timpul lucrului; de aceea se preferă plugurile cu o roată. în fara noastră se construeşte plugul cu o roată (v. fig. II), pentru adâncimea brazdei d = 160 mm, cu următoarele caracteristice: lăfimea de lucru B — & = 200 mm, diametrul rotii Dm — 280 mm şi greutatea de 30---40 kg. Piugul cu cotigă se foloseşte în diferite scopuri, de exemplu pentru arături, desmiriştiri, etc., în terenuri aproape plane (v. fig. III) sau înclinate (v. fig. IV). De aceea, plugurile cu cotigă se împart cum urmează: pluguri pentru soluri mijlocii, pluguri pentru soluri grele, pluguri pentru coastă. în fara noastră se construesc pluguri cu cotigă, cu următoarele caracteristice: plugurile pentru soluri mijlocii, pentru adâncimea brazdei ^=180 mm, au lăfimea de lucru B — b — 230 mm, diametrul rofii de câmp Dm = 480 mm, diametrul rofii de brazdă Db = 600 mm şi greutatea de 75- • *85 kg; plugurile pentru solurile grele (v, fig.111), pentru adâncimea de lucru a =190 mm, au lăfimea brazdei 5 = 250 mm, diametrul rofii de câmp Dm=480mm, diametrul rofii de brazdă Db = 600 mm şi greutatea de 90---95 kg; plugul pentru coastă (v. fig. IV), pentru adâncimea brazdei ^ = 180 mm, are lăfimea brazdei B~b~ 230 mm, diametrul e Pluguri cu grindeiu, cu avantren. III) plug pentru soluri plane, grele; /V) plug pentru coastă? 0 trupifă cu un brăzdar, o cormană, un plaz şi o bârsă; T) trupifă cu o cormană şi două brăzdare; 2) antetrupifă; 3) grindeiu; 4) cruce; 5) lanţurile de legătură cu-avantrenul; 6) avantren; 7) bară de tracfiune; 8)’coarne; 9) roată de brazdă (cu diametrul D^); 10) roată de cârrp (cu diametrul Dm); 11) regulator; a) adâncimea arăturii; aj) adâncimea de lucru a antetrupifei; b) lăfimea de lucru a trupifei; bj) lăfimea de lucru a antetrupifei; H) înălfimea mânerului coarnelor. rofilor avantrenului Dm = Db— 480 mm (roata de câmp fiind egală cu roată de brazdă). Plugul cu cadru se foloseşte la arături, la desmiriştiri, etc., şi poate fi cu sau fără pârghii de reglare (v. fig. V şi VI). Plugurile cu pârghii au mecanisme de ridicare, simple sau diferenfiale, şi se construesc cu două sau cu trei rofi (o roată din fafă şi roata din spate rulând pe arătură); acest tip de plug, care la unele construcfii e înzestrat cu scaun, are, în general, 1-*-4 trupife. Plugu-rilefără pârghii se construesc cu doCrâ rofi şi au 1 "-2 trupife. în fara noastră se construesc pluguri cu cadru, cu următoarele caracteristice: plugurile cu o trupifă, pentru adâncimea arăturii cea a trupifei. La plugul cu antefrupifă, datorită acfiunii acesteia, stratul de pământ cu burueni dela suprafafă e dus la fund, iar pământul e aşezat astfel, încât prezintă o suprafafă minimă de evaporare; tracfiunea la cârlig e însă cu 30% mai mare decât cea a plugului fără antetrupifă. 4. Plugul cu scormonitor (cu subsolier) e un plug obişnuit, la care se adaugă o ghiară metalică penfru scormonirea pământului — pe fundul brazdei — cu încă ^ r o adâncime oare- 3 o care fafă de ară-tura cu brazda în- ==?rEEs. toarsă. în figura alăturată se observă că pământul scormonit trece prin locul dintre brăzdar şi ghiară. Scormonitor u I (ghiara), care lasă pământul pe fundul brazdei şi nu-l răstoarnă, poate fi plasat în urma trupifei, sau lateral fafă de trupifă; dispunerea laterală e mai avantajoasă, deoarece afânează pământul din fundul brazdei trase anterior, care nu mai e bătătorită nici de animalul din brazdă, nici de^ roata tractorului sau a plugului. Plugul cu scormonitor se foloseşte la arături până ia 20**^25 cm, când stratul adânc e pietros sau excesiv de bogat în săruri; dacă s'ar ara mai adânc, producea agricolă s'ar reduce, deoarece pietrişul scos la suprafafă se încălzeşte mai mult şi provoacă o pierdere mare de umiditate, iar sără- Modul de lucru al plugului cu scormonitor. 1) scormonitor; 2) cormana trupifei;» 3) sol; 4) subsol; 5) pământ răsturnat; 6) pământ răscolit. furile (v.) aduse la suprafafă ar avea un efect defavorabil asupra recoltei (când, prin arare prea adâncă, sărăturile sunt aduse la suprafafă, e necesar să treacă un număr de ani până când sunt spălate de ploi şi de zăpadă). Scormonitorul afânează pământul din fundul brazdei (la o adâncime de cca 20---30 mm), dar nu amestecă pământul cultivabil (productiv), astfel încât se înlesneşte pătrunderea apei la adâncimi mai mari şi se dă posibilitatea plantelor să-şi înfigă rădăcinile mai adânc; chiar stratul pietros se afânează, strat care de altfel stinghereşte desvoltarea sistemului radicular al plantei. Adâncimea de lucru a plugului cu scormonitor e de până la 35 cm, brazda răsturnată fiind de maximum 25 cm. i. Plugul penfru drenaj e un plug obişnuit, la care se ataşează un dispozitiv special pentru drenare. Astfel, trupifă se poate înlocui cu un picior (v. fig.) care are un vârf ascufit, pentru a Plug penfru drenaj. 1) piciorul dispozitivului de drenaj; 2) vârful ascufit, pentru drenaj; 3) grlndelu; 4) bară de tracfiune; 5) coarne. pătrunde uşor şi cât mai adânc în pământ. Organul de drenare e astfel executat, încât să poată lăsa în pământ o urmă în formă de tub, prin care să se scurgă apa, pentru ca pământul să rămână svântat şi să se poată cultiva. Uneori, plugul pentru drenaj e un plug cu tracfiune mecanică, Ia care tractorul e înzestrat cu o betonieră care poate betona canalul format de organele de drenare. 2. ~ cu discuri [flHCKOBbiâ ILJiyr; charrue â disques; Scheibenpflug; disc plough; târcsâs eke]: Plug al cărui organ activ e un disc, cu o mişcare de rostogolire liberă sau comandată. La acest plug, discul taie..şi răstoarnă brazda şi înlocueşte, funcfional, brăzdarul şi cormana. — Se deosebesc pluguri cu discuri cu mişcare fiberă şi pluguri cu discuri ca mişcare comandată. 3. Plugul cu discuri cu mişcare liberă, la care mişcarea de rostogolire a discyjui e datorită forfei de frecare a acestuia cu sblul,—-S# deosebesc; pluguri cu discuri mari, pluguri cu discuri mici, şi pluguri cultivatoare cu discuri. Plugul cu discuri mari (v. fig. /) e înzestrat cu un număr relativ mic de discuri cu diametrul de cca 60 cm, şi poate ara la o adâncime de 25 cm. Arătura executată cu acest plug, cu tracfiune animală sau mecanică, e asemănătoare cu a plugului cu trupife obişnuite. — Plugul cu discuri mici, numit plug multidisc (v. fig. //), e înzestrat cu un număr mare de discuri cu diametrul de 40-•■50 cm, şi 665 ară la o adâncime de 18 cm. Acest plug rtaie brazda, dar şi mărunfeşte pământul, iar forfa de Pluguri cu discuri. I) plug cu discuri mari; II) plug cu discuri mici (plug multidisc); I) disc; 2) cadru; 3) dispozitiv de reglare; 4) roată de brazdă (cu diametrul D^; 5) roată de câmp (cu diametrul Dm); 6) roată de transport (cu diametrul Dj). tracfiune la cârlig e mai mică decât a plugului cu discuri mari. — Plugul cultivator cu discuri (v. fig. III) e înzestrat cu discuri dispuse pe două axe, în* general concurente, discurile fiind fixe pe ax. şi axul având o mişcare de rotafie în paliere; acesta este un plug desmiriştitor cu care se execută lucrări superficiale de sdrobire şi de amestecare a solului, până la adâncimea de 10cm, pentru. *666 a forma un strat protector şi a împiedeca pierderea umidităfii solului. Când axele discurilor sunt în linie dreaptă, plugul nu răstoarnă brazda, ci lucrează ca o grapă cu discuri. 1. Plugul cu discuri cu mişcare comandată, la care discul e antrenat în mişcarea de rotafie, fie de motor, fie de roata de transport a plugului (a cărei rostogolire e datorita forfei de frecare dintre roată şi sol). Acest plug, numit şi freză depământ, serveşte !a arături în gradinării, deoarece se obfine o mărunfire mare a pământului, ceea ce convine la semăna rea de seminţe mici; totuşi, irebue evitată ma-j-unfirea exagerată, care produce pulverizarea solului. 2. îniorcător [060p0THblH lLJ]yr; charrue lourne-oreille; Kehrpflug, Wendepflug; turnwrest plough; vâlto eke, fordito eke]: Plug care are o mişcare de dus şi întors pe aceeaşi brazdă. Acest plug serveşte, fie la arături de coastă, fie la arături efectuate cu tracfiune cu cablu. Sin. Plug reversibil. — Se deosebesc: plugul de coastă şi plugul basculant. *3. Plugul de coastă e un plug cu care se execută arătura într'un plan inclinat, de-a-lungul curbelor de nivel, pentru ca apa să nu spele pământul roditor; cu acest plug, cu care se lucrează pe aceeaşi brazdă la dus şi la întors, se răstoarnă pământul numai la vale, ca să se acopere burue-nile, şi brazda să fie culcată complet. La arătura cu pluguri obişnuite, cu tracfiune animală, animalul poate roti în jurul unui ax orizontal (v. fig. /V sub Plug cu tracfiune animală) sau vertical (v. fig. I), pentru ca la ducere să are unul dintre brăzdare, iar la întoarcere, celălalt brăzdar, astfel încât pământul să fie răsturnat la vale în cursul ambeiormiş-cări ; plugul cu două trupife suprapuse (v. fig. II), fiecare dintre acestea având o cor-mană şi un brăzdar (plug tip Bra-bant). Plugul de coastă cu o trupifă prezintă desavcin-tajul că nu are forma cea mai potrivită pentru răsturnarea brazdei şi, deci, nu ară în condiţiuni optime; plugul cu două trupife suprapuse nu prezintă acest des-avantaj, dar în complicat şi mai Piug cultivator, cu discuii. I) disc; 2) cadru; 3) roaiă. ! schimb este costisitor. mai greu, mai din dreapta merge pe brazdă, iar la plugul de coastă, la ducere merge pe brazdă animalul din dreapta, şi, la'întoarcere, animalul din stânga. Pentru a obfine această arătură, numită arătură într'o parte, se construesc diferite tipuri de piu- i ^ 1 Trupifă cu ax de rotajie vertical. 1) corman?; 2) brăzdar (fierul laf); 3) cuţit (fierul lung). guri de coastă: plugul cu o trupifă cu două brăz-*dare şi cormană comună, la • care cormana se Plug de coastă cu două trupife suprapuse (tip Brabant). î) cormană; 2) brăzdar; 3) cufit (fierul lung); 4) grindeiu; 5) regulator; 6) bară de tracfiune; 7) coarne. 4. Plugul basculanf e un plug cu două serii de trupife, cari basculează în jurul axei rofilor plugului, pentru ca în fiecare din sensurile de mişcare ale plugului să se are cu una dintre aceste serii de trupife (v. fig. III). Acesta e un plug dublu, cu grindeiu sau cu cadru, pe care sunt fixate trupiţele. Se foloseşte mai ales la iracfiunea cu cablu, realizată fie cu două tractoare cu abur, grele, cari nu se pot deplasa Plug basculanf. 1) grindeiu; 2)>trupifa; 3) roată. 667 'Împreună cu plugul, fie cu un tractor greu cu macara, la capătul celălalt al locului de arat fiind instalat un scripete. Sin. Plug balansier. 1. Plug balansier: Sin. Plug basculant. V. sub Plug întorcător. 2. ~ basculant [6ajiaHCHpHbiH nJiyr; charrue balance, charrue bascule; Kippflug, Balanzierpflug; one-way balance plough; billeno eke], V. sub Plug întorcător. s. ~ Brabant. V. sub Plug întorcător. 4. ~ cu antetrupifă [njiyr c npe/ţmiyjKHHKOM ; charrue â corps anterieur; Pflug mit Vorher-gehenderkorper; plough with anterior body; elo-vasas eke]. V. sub Plug cu trupife obişnuite. 5. ^ cu avantren. V. sub Plug cu tracfiune -animală. e. ~ cu cadru. V. sub Plug cu tracţiune animală. 7. ~ cu discuri cu mişcare liberă [AHCKQBbiH njiyr co CBo6o£HbiM j^BH/KenHeM; charrue â disques ă mouvement libre;Scheibenpfiugmitfreier Bewegung; plough with free movament discs; sza-bad mozgâsu târcsâs eke]. V. sub Plug cu discuri. s. ~ cu discuri cu mişcare comandată [$HC-kobhh njiyr c ynpaBjiaeMbiM /ţBHjKeHHeM; charrue â disques â mouvement commande; Schei-benpflug mit Antriebsvorrichtung; plough with dri-ving gear discs; vezstett mozgâsu târcsâs eke]. V. .•sub Plug cu discuri. 9. ~ cu grindeiu. V. sub Plug cu tracţiune animală. 10. ^ cu o roată. V. sub Plug cu tracfiune •animală. 11. ~ cu scormonitor [n0HB0yrJiy6HTejibHbiH njiyr; charrue fouilleuse, charrue sous-soleuse; ^Untergrundpflug; subsoiler; altalajturo eke]. V. sub Plug cu trupife obişnuite. 12. ~ cu suport. V. sub Plug cu tracţiune •animală. 13. ~ de coastă [060p0THbrâ njiyr; charrue pour terrain montagneux; Pflug fur bergiges Ge-Jande; plough for hiily ground; hegyi eke, fordi-thafo eke]. V. sub Plug întorcător. 14. ~ fără antetrupifă [njiyr 6e3 npeAiuiyjK-HHKa; charrue sans corps anterieur; Pflug ohne Vorhergehenderkdrper; plough without anterior body; elovas-nelkuli eke]. V. sub Piug cu trupife obişnuite. îs. ~ fără suport. V. sub Plug cu tracfiune 'animala. 16. monobrăzdar: Sin. Plug unibrăzdar. V. sub %P|ug cu trupife obişnuite. 17. ~ monodisc: S\r% Pfiig umidisc. V. sub *P|ug cu discuri. ' 4 îs. ^ multibrăzdar. V. sub Plug cu trupife ■obişnuite. 19. ~ multidisc. V. sub Plug cu discuri. 20. ~ pentru drenaj [ApeHaJKHbiH njiyr; char- Tue de drainage; Drainpflug; draining plough; alag-esovezo eke]. V. sub Plug cu trupiţe obişnuite. 21. ~ polibrăzdar: Sin. Plug multibrăzdar. V. sub Plug cu trupife obişnuite. 22. ~ polidisc: Sin. Plug multidisc. V. sub Plug cu discuri. 23. ~ reversibil: Sin. Plug întorcător (v.). 24. ~ specia!. V. sub Plug cu trupife obişnuite. 25. ~ unibrăzdar. V. sub Plug cu trupife obişnuite. 26. ~ unidisc. V. sub Plug cu discuri. 27. ~ universal. V. sub Plug cu trupife obişnuite. 28. Piug [CKpe60K; racloir; Krătzer; scraper plate; kaparo vas]. Mine: Piesă metalică instalată la suprafafa unei benzi de transport de cauciuc. Când este ridicată de pa bandă, materialul este transportat normal; când se lasă pe bandă, materialul este constrâns să deverseze lateral. Plugurile uzează foarte repede benzile. 29. Plug de abataj: Sin. Plug de cărbune (v.). 30. Pîug de cărbune [yroJibHbiH njiyr; charrue â charbon; Kohlenpflug; coal plough; szeneke]. Mine: Piesă metalică echipată cu un cufit a cărui lamă se înfige vertical în stratul de cărbune, detaşând prin aşchiere o porfiune de strat. Piesa port-cufit are o mişcare rectilinie alternativă, de-a-lungul frontului de cărbune, datorită traefiunii prin cablurile manevrate de două irolii, câte unul la fiecare capăt al frontului de tăiere. Se construesc pluguri cu unul sau cu două cuţite, simetrice faţă de axa piesei. Instalaţia cu piug de cărbune este alcătuită din următoarele părţi: plugul propriu zis, de oţel obişnuit, cu cuţitele de oţel special sau cu lamele interschimbabile din aliaje dure; transportorul cu raclete, care serveşte la ghidarea plugului şi la transportul cărbunilor tăiaţi, în care scop, transportorul se deplasează, imediat după tăiere, spre frontul de abataj, fiind împins de prese pneumatice sau de alte dispozitive mecanice; două trolii de tracţiune, electrice sau pneumatice, montate pe acelaşi şasiu (un troliu principal-cabestan de 10-■ -20 CP şi unul de înfăşurare, de 1---2 CP); scripeţi de colţuri sau role de unghiu; conducta de aer comprimat, pentru presele transportorului, montată chiar pe transportor; instalaţia de semnalizare între mecanicul plugului şi personalul dela celelalte părfi ale Instalaţiei; un compresor mobil, ataşat instalaţiei pentru ali-mertarea cu aer comprimat a preselor pneumatice. Succesul tăierii cu plugul de cărbune este con-difionat şi de modul cum susţinerea frontului poate urma de aproape înaintarea plugului. Din punct de vedere constructiv, se deosebesc: si. Plug static [cTaTHnecKHH yroJibHbiă nJiyr; charrue â charbon statique; statischer Kohlenpflug; statical coal plough; statikus szeneke]: Plug la care cuţitele sunt fixe pe plugul propriu zis, formând corp comun cu el. Are înălfimea de 2/3 din înălfimea abatajului, lăfimea maximă 0,7 m, lungimea totală, când lucrează cu două cuţite, cca 7 m; greutatea, cca 2,5 t. 32. ~ static automotor [cTaTHqecKHH caMO-ABHJKyiiţHHCH njiyr; charrue â charbon statique automotrice; statischer Motorkohlenpflug; seif propelled statical coal plough; motoros statikus szeneke]: Plug care nu are trolii, ci acţionează asupra frontului printr'un dispozitiv motor propriu, comandat dela distanţă. 668 1. Plug dinamic [AHHaMHqecKHtl yrojibHbiH njiyr; charrue â charbon dynamique; dynamischsr Kohlenpflug; dynamical coal plough; dinamikus szeneke]: Plug la care troliile au rolul numai să deplaseze plugul, acesta fiind echipat cu dispozitive proprii de efectuare a mişcării pentru tăierea cărbunilor. Din punctul de vedere al modului de acjionare, se deosebesc: 2. Piug vibrant [BHâpaiţHOHHbiH yrojibHbiH nJiyr; charrue â charbon vibrante; vibrierender Kohlenpflug; vibrating coal plough; rezgo szeneke]: Plug la care cufitele sunt fixate pe plugui propriu zis, care este supus unei mişcări de vibrare produse de un motor pneumatic cu două excentrice, cari lucrează în sensuri contrare. 3. ~ cu tăişul percutant [yroJibHbiH iuiyr c y/ţapHblM HOîKOM; charrue â charbon â taiilant percutant; Kohlenpflug mit schlagender Schneide; coal plough with striking (cutting) edge; utokesu szeneke]:Plug care are cufitele montate pe dispozitive speciale, şi cari, în timpul funcţionării, izbesc în peretele de cărbune ca nişte ciocane de abataj. 4. Plug de luare de curent [njiyr TOKonpneM-HHK; charrue de prise de courant; Stromabnehmer fur unterirdische Stromschiene; plough for collecting current; foldalatli gyujtosin-âram-szedo]. Elf.: Totalitatea pieselor cari servesc ia luarea curentului de tracfiune din conducte plasate în canivou. s. Plug de zăpadă [CHerooHHCTHTejib; chasse-neige, charrue chasse-neige; Schneepflug; snow plough; hoeke]. TranspVehicul echipat cu un dispozitiv pentru curăfit zăpada de pe cale. Curăfirea zăpezii de pe cale cu ajutorul plugului de zăpadă se efectuează prin împingerea plugului în stratul de zăpadă de către un vehicul motor. Sub acfiunea forfei de împingere, plugul deplasează lateral zăpada de pe cale, curafind astfel calea pe care înaintează. Construcfia plugului de zăpadă variază după calea pe care o deserveşte; astfel, se deosebesc: plug de zăpadă pentru cale ferată sau pentru [inii de tramvaiu, şi plug de zăpadă pentru şosea. 6. ~ de zăpadă pentru cale ferată [5Kejie3-H0A0p0}KHbiH CHeroo^HCTHTeJib; chasse-neige pour chemin de fer; Eisenbahnschneepflug; rail-way snow plough; vasuti hoeke]. C. f.: Plug de zăpadă care serveşte la curăfirea zăpezii de pe liniile de cale ferată. Curăfirea zăpezii se efectuează, de obiceiu, prin împingerea plugului cu două locomotive cuplate tender la tender, pe linia acoperită de zăpadă. După felul lor de con-strucfie şi după modul de funcfionare, plugurile se împart cum urmează: pluguri de zăpadă s mple, pluguri de zăpadă tip vagon, pluguri de zăpadă tip berbec, pluguri rotative, pluguri de zăpadă mici, şi pluguri de zăpadă cu perii; ultimele două categorii de pluguri servesc la curăfirea straturilor subfiri de zăpadă. Plugul de zăpadă simplu este un vehicul în formă de pană, montat pe două osii. Curăţirea zăpezii se efectuează prin despicarea stratului de zăpadă de către pană şi aruncarea zăpezii pe cele două laturi ale liniei. Asigurarea contra ridicării de pe linie a plugului se obfine prin contragreutăţi. Plugul simplu serveşte 1a curăţirea straturilor proaspete de zăpadă până la grosimi de 20***50cm, fiind expus la deraieri. — Plugul tip vagon este format dintr'un vagon pe două osii, care are la partea frontală un plug în formă de pană, cu tăişul vertical şi cu două aripe laterale fixe sau mobile. Pana taie stratul de zăpadă prin avansarea plugului, iar aripele laterale o aruncă de pe linie. Manevrarea penei plugului şi a aripelor laterale se face printr'un dispozitiv cu aer comprimat. Plugul este echipat cu apărător care împiedecă aruncarea zăpezii deasupra lui, şi cu contragreutăţi de asigurare împotriva ridicării lui de pe linie. Plugul tip vagon poate curăfi straturi de zăpadă până la grosimea de 1 m. — Plugul tip berbec este un vehicul montat pe două osii sau pe două boghiuri, având iln bot foarte puternic, în formă de pană, care taie zăpada cu muchia şi o aruncă de pe linie prin cele două suprafefe oblice ale sale. Manevrarea, plugului se face cu aer comprimat. Serveşte la curăfirea straturilor de zăpadă de 1 •••2 m. — Plugul rotativ este format dintr'un vagon pe două sau pe patru osii, care are la partea frontală o tobă de ofel având în interior un rotor cu pale-cufit. La mişcarea rotorului, palele-cufit intră în stratul de zăpadă, pe care-l taie, iar grămezile de zăpadă dislocate sunt aruncate, datorită forf ai centrifuge, printr'o feavă directoare de evacuare, la distante de 30-**50 m dela linie, sub formă de vână continuă. Direcfia vinei de zăpadă se reglează printr'un dispozitiv de reglare. Rotorul e antrenat cu un motor cu abur (la plugurile cu abur) sau cu un motor electric (la plugurile elecfrice). La plugurile cu abur, aburul este produs într'o căldare montată pe plug, sau este adus dela căldarea locomotivei; la plugurile electrice, curentul electric este luat dela locomotivă. Plugurile rotative servesc la curăţirea de pe linie a straturilor groase de zăpadă (2***3 m), vitesa lor de avansare fiind cuprinsă, de obiceiu, între 3 şi 20 km/h. — Plugurile de zăpadă mici sunt pluguri uşoare cari se ataşează la drezine-motor, la locotractoare, sau la vagoane-platformă, penfru curăfirea straturilor subfiri de zăpadă din stafii (cu grosimea de 10* "15 cm). — Plugul de zăpadă cu perii este un mecanism cu perii rotative (de ofel), montat la un vagon-platformă, şi antrenat, printr'o transmisiune cu lanf Gali, de una din osiile în mişcare ale vagonului. Serveşte la curăfirea zăpezii de pe ramificafiile stafiilor de cale ferată. 7. ~ de zăpadă penfru linii de tramvaiu [CHerOOHHCTHTeJib TpaMBafiHbix JiHHHfi; chasse-neige pour lignes de tramway;Strassenbahnschnee~ pflug; framway rail snow plough; kozuti vasuH hoeke]: Plug de zăpadă care serveşte la curăfirea zăpezii de pe liniile de tramvaie. Curăfirea zăpezii, adică deplasarea ei de pe linie, .se efectuează, fie cu ajutorul unui plug instalat în fafa unui vagon motor de tramvaiu, fie cjj ajutorul unui vagon-plug special. în primul caz, plugul e o construcfie simplă — în general de lemn — de formă triunghiulară, care e articulată cu o latură de şasiul unui vagon motor obişnuit, şi care pă-irunde în zăpadă ca o pană (formată de celelalte două laturi ale triunghiu ui), fiind împins de vagon; *n a! doilea caz, vagonul-plug e un vagon motor înzestrat cu un mecanism special de curăţire, de exemplu cu perii rotative de nuiele. t. Plug de zăpadă penfru şosea [uiocceHHbiH CHerOOqHCTHTejlb; chasse-neige pour routes; Strafyenschneepflug; road snow plough;uti hoeke]: Plug de zăpadă care serveşte Ia curăfirea zăpezii de pe şosele şi de pe străzi. Curăfirea zăpezii se efectuează prin împingerea plugului, manual sau de un vehicul, pe şoseaua sau pe strada acoperită da zăpadă. Plugurile folosite la curăţirea zăpezii de pe şosele şi de pe străzi se împart în pluguri de zăpadă manuale, pluguri de zăpadă tip etravă, şi pluguri rotative. — Plugurile manuale sunt formate din două lame reunite la un capăt în formă de pană. Ele sunt împinse în stratul de zăpadă prin forfa musculară a omului, şi servesc Ia curăfirea straturilor subfiri de zăpadă de pe străzi. — Plugurile tip etravă sunt constituite din două lame reunite ta un capăt, formând o pană; plugul se montează în fafa autovehiculului, fie fixat rigid, fie printr'o legătură de-montabilă. Autovehiculul este de tipul cu adeziune totală şi cu un sistem de blocare a diferenţialului, spre a se dispune de o putere suficientă pentru dislocarea zăpezii. De obiceiu, se folosesc iractoare cu rofi sau cu şenile, grele, fiindcă forfa 1) rofor cu pale-^cufit 2) coş director de evacuare; 3) dispozitiv hidraulic de ridicare; 4) tractor; 5) rezervor de combustibil; 6) camera motorului; 7) şenilă. de tracfiune necesară pentru propulsia vehiculu-Jui este mică în raport cu forja necesară pentru deplasarea stratului de zagadă, şi pentru a se mări greutatea aderenfi. Vitesa* de deplasare variază între limite foarte largi (3--*40 km/h); de aceea schimbătorul de vitese are 6*•-8 trepte. Plugul tip etravă poate tăia straturi de zăpadă până la Im înălfime. — Plugul de zăpadă rotativ este format dintr'un rotor cu pale-cufit, montat în fafa unui tractor. Zăpada este tăiată prin rotirea palelor-cufite şi aruncată la distanfa, printr'un coş director de evacuare. Rotorul este acfionat, de obiceiu, de un motor cu ardere internă, iar rofiie iractorului sunt acfionate printr'o transmisiune 669 electrică (generator electric antrenat de motorul cu ardere internă şi cu motor electric) pentru a se putea realiza variafia vitesei de mers, între limite foarte largi. Vitesa de deplasare a plugului rotativ este mică, adică km/h; plugul efectuează însă curăfirea totală a şoselei, chiar dacă e acoperită cu un strat gros de zăpadă. 2. Plug nivelator [HHBGJiHpyiom,HH nJiyr; niveieuse; Planierpflug; levelling plough; egyen-geto eke]. Drum.: Maşină de lucru folosită la nivelarea suprafefelor de teren sau a platformelor drumurilor, prin tăierea ridicăturilor de pământ şi împingerea materialului tăiat în adânciturile de teren, ca şi la nivelarea materialelor aşternute neregulat pe platforma drumurilor sau pe teren. Este formată dintr'un şasiu cu patru rofi, metalice sau cu bandaje de cauciuc, şi dintr'o lamă tăietoare, lungă şi cu secfiunea transversală curbată, fixată transversal sub şas u; lama poate lua o pozifie orizontală sau înclinată, cu axa perpendiculară pe planul longitudinal vertical al maşinii, sau formând un unghiu cu acesta; ea poate fi coborîtă sau ridicată, deplasată lateral ori aşezată cu axa longitudinală înclinată fafă de planul orizontal. Mişcările lamei tăietoare sunt comandate prin pârghii, rofi dinfate, manivele, volane, şuruburi, etc. Deplasarea maşinii se face prin remorcare, de obiceiu de un tractor, sau prin autopropulsie. 3. Plug penfru şanfuri [KaHaBO^îHbiH njiyr; charrue â effondrer; GrabenpfJug; trench plough; ârkolo eke]. Drum.: Maşină de lucru folosită la săparea şanfurilor laterale ale căilor de comunicaţie terestre (şosele, căi ferate), a şanfurilor pentru conducte de apă, de petrol, de gaze, pentru cabluri electrice, etc. (v. fig.). Este formata I) roata anterioară de direcfie; 2) rofi posterioare, purtătoare; 3) cufite de adâncire a şanfului; 4) cufite de lărgire a şanfului; 5) cufite pentru tăierea taluzelor; 6) dispozitiv pentru ridicarea cufifelor de adâncire; 7) aripe pentru curăfirea marginilor şanfului; 8) dispozitiv pentru reglarea distanfei dlnfre cufitele pentru tăierea taluzului. dintr'un şasiu suspendat pe rofi sau pe şenile, pe care se fixează cufitele cari sapă pământul. Cufitele sunt aşezate în două grupuri: cufitele de adâncire, în fafă, în pozifie orizontală sau pufin înclinată fafa de teren, şi cufitele de lărgire a săpăturii, în spate, pe cele dcuă părfi ale maşinii, înclinate atât fafă de planul longitudinal al maşinii, cât şi fafă de suprafafa terenului. în spatele cufitelor pentru lărgire sunt montate două aripe, pentru îndepărtarea materialului săpat dela marginea şanfului. Săparea şanfului se face prin mai multe treceri succesive ale piu- 670 gului prin acelaşi loc. — Deplasarea maşinii în timpul lucrului se face prin remorcare de un tractor, sau prin autopropulsie. i. Plug pentru scos sfecla [nnyr B£>i6mkh CB6KJIH; charrue arracheuse de bet-teraves; Rubenhe-ber; turnip lifter, uprooter; repakie-melo eke]: Plug cu tractiune ani- Plu9 Penfru scos sfec,a- mala sau mecanică, '> trupl,i pen,ru sfecl8: 2) grlndeiu; echipat cu o trupi- 3) barî de ,rac,iune: 4) coarne' fă specială pentru scos sfecla din pământ (v. fig.). 2; Plugărie [3eMJiefteJiHe; travail de la terre; Ackerbau; agriculture; foldmuveles]. Ind. far.: 1. Lucrarea pământului cu plugul. — 2. Agricultură. 3. Plumb [cBHHeiţ; plomb; Blei; lead; oiom]. 1. Chim.: Pb; nr. at. 82; gr. at. 207,21; p.t.327,4°; p. f. 1620°; gr. sp. 11,344. Metal di- şi tetrava-lent, din grupul al patrulea al sistemului periodic, de coloare cenuşie-albăstruie. E lucios în momentul obfinerii sau când e aşchiat, pilit, etc. — dar, în aer, coloarea devine mai închisă, iar luciul dispare repede. E răspândit în natură, în numeroase minereuri; în stare nativă se găseşte mai rar. Minereurile de plumb cele mai des întâlnite sunt: galena, anglezitul, ceruzitul, mimetesitul, piromorfi-tul, seleniurile, telururile, crocoitul. — Cele mai răspândite şi mai importante pentru metalurgia plumbului sunt galena, frecvent asociată cu diverse alte sulfuri (sfalerita, chalcopirita, pirita), cum şi unele sulfuri de nichel sau de argint. Plumbul se extrage din minereuri (în deosebi din galenă şi din ceruzif), prin diferite procedee, după ce, în prealabil, minereul este concentrat, fie gravimetric, fie, mai ales, prin flotafie. De asemenea, poate fi extras direct din minereurile bogate. Procesul tehnologic de extracfie diferă după natura şi după confinutul în metal al minereului tratat, cum şi du- , . pă natura gangei. \ \ f Astfel, galena poate fi tratată după patru procedee principale, şi anume : procedeul prin prăjire şi reaefie, procedeul prin prăjire şi reducere, procedeul prin precipitare, procedeul prin volatilizare. — Procedeul prin prăjire şi reaefie se aplică galenelor bogate în plumb şi cu gangă slab sau deloc silicioa-să, spre a evita Instalaţie de prăjire a minereurilor de plumb, cu grătar rulant. I) grătar mobil; 2) pâlnie de încărcare; 3) sursă de căldură şi de aer Insuflat, pentru arderea şi transformarea minereului în oxid de plumb; 4) cutie de aspirare a aerului, care traversează minereul în timpul prăjirii, şi a gazului sulfuros format; 4') cutie de aspirare a aerului mai sărac în gaz sulfuros; 5) minereu prăjit; 6)recipient de colectare a minereului prăjit. formarea silicatului de plumb care ar scădea randamentul de extracfie în plumb (v. fig.). în prima (IN H fază, galena este supusă unei prăjiri parfiale, Îs o temperatură de 500-• *600°, transformându-se* parfial în oxid de plumb şi în sulfat de plumb, după reaefiile: 3 PbS + 3 02 = 2 S02 + 2 PbO 4- PbS; PbS + 202=PbS04; în a doua fază, la o temperatură mai înaltă, oxidul de plumb şi sulfatul de plumb reacţionează cu sulfura neoxidată, punând în libertate plumbul, după reaefiile: 2 PbO + PbS = S02 + 3 Pb; PbS04+PbS = 2Pb-f-2S02. Operafiunea se execută în cuptoare cu reverberaţie şi reclamă multă atenfiune în conducerea eir fiind greu de stabilit momentul de înceiare a prăjirii şi de începere a reacfiei. De aceea se încălzeşte minereul, prin încălziri succesive. Produsele obfinute sunt plumbul şi sgura formată din silicat de plumb, PbSi03, sulfat de plumb, PbSQ4, şi oxid de plumb, PbO. Printr'o nouă tratare a sgurii (topire reducătoa-re)se obfine plumb de o puritate inferioară puri-tăfii produsului principal obfinut prin acest procedeu. — Procedeul prin prăjire şi reducere este procedeul cel mai des folosit în tratarea minereurilor de plumb (v.fig.). Succesiunea operafiunilor acestui procedeu este următoarea: o prăjire oxidantă, pentru a elimina cea mai mare parte a sulfului, şi pentru a transforma deci sulfurile în oxid; o topire reducătoare, pentru a se obfine plumb brut, obfinân-du-se, în acelaşi timp, sgură (Si02 ■ FeO • CaO), mată (PbS • FeS) şi, când minereul confine arse-niuri, şi speiss (arseniură de fier). Reaefiile cari se produc sunt următoarele: PbS+3/2 Oa= PbO + SO21 PbS + 202=PbS04 / oxidante Se evită, pe cât e posibil, reaefia a doua, deci prăjirea la o temperatură medie de 500° sau mai joasă, deoarece sulfatul de plumb, PbS04, produs va fi redus, în faza topirii reducătoare, de carbon sau de oxidul de carbon, la sulfură de plumb, care trece în mată, micşorând randamentul obfinerii plumbului brut. Reaefiile cari se-produc sunt: PbS04 4- 2 C = PbS + 2 C02; * PbS04 + 4C0= PbS + 4C02. Cuptor cu cuvă pentru topire-reducătoare a minereului de plumb. I) căptuşeală refractară;2) creuzet de material rezistent la acfiunea vitrlfianfă aoxîdulus-de plumb; 3) produsul supus reducerii; 4) şi 4') tuburi pentru insuflarea aerului necesar arderii cocsului; 5) orificiul de scurgere a sgurii; 6) orificiu! de scurgere a plumbului. tiv Acest efect negativ este mult micşorat prin prezenfa bioxidului de siliciu, deoarece acesta reduce sulfatul la silicat de plumb, care e descompus apoi, de carbon, cu formare de plumb: PbS04 + Si02->PbSi03-fS02. Şarja introdusă în cuptor este compusă, în proporţii bine definite, dintr'un amestec de oxid de plumb (impur, cu gangă şi sulfat de plumb), cocs şi un fondant bazic, calcaros-feruginos. Oxidul de plumb se reduce în cele mai bune condiţiuni dacă este aglomerat, acest lucru fiind realizat printr'o prăjire accentuată a minereului, în con-vertisoare Dwight Uoyd, în prezenfa unei mici cantităfi de oxid de calciu şi de bioxid de siliciu, evitându-se astfel topirea minereului, şi realizân-du-se o nouă sgurificare. Topirea reducătoare se efectuează în cuptoare tip W. J. sau Pi Iz, reacfiile principale de reducere fiind: 2 PbO + C = 2 Pb -f- C02; Pb0 + C0 = Pb + C02. Aceste reacţii încep la cca 400° şi continuă până la cca 700°; ele mai sunt însoţite de următoarele reacţii: PbS04-f 4C = PbS + 4CO; C02 + C = 2C0; PbS + 2 PbO = 3 Pb 4- SOs; 3 PbS04 4* PbS = 4 PbO + 4 S02. între 700 şi 900°, reacţiile de mai sus sunt mai intense. Se produce, de asemenea, precipitarea sulfurii de plumb cu fier (din fondant), şi o mare parte din arsen şi din stibiu se volatilizează, între 900 şi 1200°, reacţiile precedente se desăvârşesc. Reacfia cea mai importantă este aceea de descompunere a silicatiior de plumb, cu formare de plumb şi, simultan, de sgură: 2 Pb0Si02 + FeO + CaO +2C (din fondanfi) = 2Pb + FeO • CaO • SiO, + 2CC2 (sgură) 2Pb0Si02 + Fe = 2 FeO • Si02+Pb. (sgură) Procedeul prin precipitare se aplică, în general, pentru a extrage plumbul din galena cuproasă, cu ajutorul fierului spongios, după reacţia: PbS + Fe=FeS + Pb, care se efectuează la o temperatură de cca 950°.— Procedeul prin volatilizare sec aplic-! minereurilor sărace în plumb (cu un confinut de Pb, şi cari nu pot fi îmbogăţite la mai mult decât 10 — 20% Pb) sub formă de oxid, şi foarte sili-cioase. Acestea sunt tratate în cuptoare rotative, la o temperatură înaltă (1300°), plumbul volatili-zându-se ca litargă, ca plumb metalic, sulfat şi sulfură (uneori sub formă de clorură, dacă minereul este prăjit clorurant). După condensare, se obţin cca 75---80% din amestecul menţionat mai sus. Separarea zincului şi a cadmiului cari se gă- sesc în minereu se obţine prin încălzirea la* temperaturi convenabile pentru fiecare produs. Prin procedeele descrise mai sus se obţine ur> plumb brut, cu o concentraţie de cca 97% Pbr care conţine, în cantităţi variabile: cupru, stibiur staniu, zinc, fier, cadmiu, sulf, argint şi nichel. Afinarea plumbului se poate face prin mai multe procedee, şi anume: pe cale uscată, cu reactivi şi electrolitic.—La afinarea pe cale uscată, plumbul se încălzeşte la 500°, în cuptoare cu reverberaţie, unde se formează spumele cuproase, în principal din oxid de cupru, oxid de fier, plumb şi cupru. Sulful şi arsenul se elimină, sub formă de compuşi volatili, prin barbotarea masei topite cu un curent de aer. Celelalte elemente se colectează într'o spumă neagră (spumă antimonioasă)r la o temperatură mai înaltă (1000 • ■ *1100°), prir> insuflare de aer. Toate aceste spume sunt eliminate, argintul şi aurul rămânând în masa plumbului topit, de care sunt separate prin desargin-tare. — La afinarea cu reactivi se foloseşte, ca reactiv, azotatul de sodiu, care are proprietăţi; oxidante, eliminând cuprul ca şi în procedeul precedent, iar staniul, stibiul şi arsenul, ca stanaţi, stibiaţi, arseniaţi. — La afinarea electrolitică se-foloseşte, ca electrolit, o soluţie de hidrofluoro-silicat de plumb (fluorosiiicat de plumb cu acid fluorosilicic), care permite o depunere compactă a metalului, la catod. Catodul este format din plăci subţiri de plumb pur, iar anodul, din plumb brut, supus electrolizei. Depozitul catodic este format din metal pur,care conţine99,950-"99,998% Pb. La anod se depun argintul şi aurul, şi celelalte metale (arsen, antimoniu, fier, staniu, zinc), sub formă de nomol, din care, printr'o topire oxidantă, se extrage apoi argintul. Este un procedeu folosit mai ales când plumbul este bismutos, separarea bismutului de plumb făcându-se, în acest caz, în cele mai bune condiţiuni (bismutul trece în nomol). Plumbul e amestecul a treisprezece isotopi, de mase atomice 199; 200; 201; 203; 204; 206; 207;. 208; 209; 210; 211; 212 şi 214. Plumbul 206 (care se găseşte în plumbul natural în proporţie de 23,6%) e elementul final al seriei radioactive a uraniului şi se numeşte, în această calitate, şi radiu G; plumbul 207 (care se găseşte în plumbul natural în proporţie de 22,6%) se numeşte acti-niu D, şi este elementul final al seriei actiniului; plumbul 208 (care se găseşte în plumbul natural în proporţie de 52,3%) se numeşte toriu D, şr este elementul final al seriei toriului. Ceilalţi isotopi ai plumbului sunt radioactivi. Plumbul 199 are un timp de înjumătăţire de 1---2 ore; plumbul 200, de 18 ore; plumbul 201, de 8 ore; plumbul 203, de 52 de ore; plumbul 204, de 68 de minute; plumbul 209, de 3,32 ore; plumbul 210(RaD), de 22 de ani; plumbul 211 (AcB)r. de 36,1 minute; plumbul 212(ThB), de 10,6 ore şi plumbul 214(RaB), de 26,8 minute. Plumbul e cel mai moale metal (se sgârie uşor cu unghia şi se taie cu cufitul); e foarte maleabil la rece; e puţin tenace şi foarte ductil; poate 672 ii laminat în foi şi în sârme subţiri, cu o rezistenţă mică la întindere, şi e uşor deformat plastic, prin presiune, la temperatura camerei; e rău conducător de căldură şi de electricitate; în aer lichid, devine dur şi elastic, iar aproape de punctul de topire devine casant. La 1870°, vaporii de plumb, sunt monoatomici. Plumbul cristalizează într'o reţea de cuburi cu feţe centrate. Are rezistenţa la rupere de 18,8 kg/cm2, limita de elasticitate de 0,20, coeficientul de compresibili-tate 2,37 cm2/kg. E rezistent la acţiunea agenţilor atmosferici; în stare compactă, se acopere cu un strat foarte subţire de oxid de plumb, după care oxidarea încetează; în stare fin divizată, e piro-foric. Apa neaerata nu atacă plumbul, dar apa aerată îl atacă, formând carbonat acid de plumb, puţin solubil; cu apa obişnuită, care conţine carbonaţi acizi de calciu şi de magneziu, ca şi sulfaţi, formează un strat subfire şi dur de carbonat şi de sulfat de plumb, care împiedecă disolvarea plumbului metalic (apa din tuburile de plumb se poate bea fără pericol). Plumbul se combină la cald cu halogenii şi cu sulful; se disolvă uşor în acid azotic; e solubil în acizii slabi (de ex. în acid acetic), cu cari formează săruri solubile; nu se disolvă în acid sulfuric diluat (care formează, la suprafaţa metalului, un strat subţire de sulfat de plumb, insolubil); acidul sulfuric concentrat, cald, atacă puţin plumbul, formând sulfat acid de plumb, care e mai solubil (pe acest fenomen se bazează folosirea unor aparate de plumb în industria chimică). Tabla de plumb pur (99,99%) e folosită ia căptuşirea aparatelor, în industria chimică; la confecţionarea acumulatoarelor electrice; la prepararea oxidului de plumb; în industria sticlei (a cristalului, a emailurilor, etc.); la prepararea pigmenţilor pentru vopsele şi uleiuri {miniu, ceruză, etc.). Prin aliere cu 14 * ■ ■ 23 % Sb se obţine plumbul „tare", care e folosit la turnarea literelor de tipografie, şi la confecţionarea supapelor şi a pompelor; aliat cu staniu şi cu antimoniu, e folosit la confecţionarea palierelor. E folosit, de asemenea, în construcţii, sub formă de foi sau de tuburi (conducte de apă şi de gaze). Plumbul şi toate combinaţiile sale produc intoxicaţii acute, grave: ameţeli, crampe, leşin, paralizie şi chiar moarte (v. sub Plumb, intoxicaţie cu ~). Plumbul formează două tipuri de combinaţii, în cari e divalent, respectiv tetravalent. Compuşii săi mai imporianţi sunt: i. Acetat de plumb [yKcycHOKHCJibiH cbh-Heiţ; acetate de plomb; essigsaures Blei; lead ace-tate, lead sugar; olomacetât]: Pb(C2H302)2f 3H20. Se obţine disolvând litargă pură (99%) în acid acetic (60%), în recipiente de lemn, acoperite, echipate cu agitatoare mecanice şi cu refrigerente, şi încălzind până la 60°. Soluţia obţinută, trecută în alte vase de lemn, în cari urmele de cupru se depun pe bastoane de plumb pur, se filtrează şi se cristalizează. Acetatul de plumb se prezintă sub formă de cristale prismatice, mono- clinice, incolore sau gălbui, inodore, solubile în apă, pufin solubile în alcool. E folosit ca mordant, în vopsitorie; la prepararea unor acetaţi; la sicativarea uleiului de in; în farmacie, ca asirin-gent şi ca rezolutiv. 2. Azotat de plumb [a30TH0KHCJibiH CBHHeiţ; azotate de plomb; Bleinitrat; lead nitrate; olom-nitrât]: Pb(N03)2. Se obţine, fie prin disolvarea plumbului sau a oxidului de plumb (litarga) în acid azotic diluat şi cald, fie ca produs secundar la prepararea peroxidului de plumb din miniu şi acid azotic. Se prezintă sub formă de cristale albe, dure şi nealterabile la aer, solubile în apă şi insolubile în acid azotic concentrat, încălzit, azotatul de plumb se descompune în vapori nitroşi, oxigen şi litargă (sub formă de pulbere galbenă). E folosit în vopsitorie, la imprimarea ţesăturilor, ca mordant (în soluţie alcalină ca plumbif de sodiu), la fabricarea chibriturilor fără fosfor, ca oxidant, |a prepararea unor coloranţi artificiali, a unor produşi explozivi, a clorurii de plumb, a unor lacuri colorate, etc. Sinv. Nitrat de plumb. s. Bioxid de plumb [jţByOKHCb CBHHiţa; bioxyde da plomb; Bleidioxyd; lead dioxide; olomdioxid]: Pb02. Se obţine prin oxidarea sărurilor plumbului divalent cu clor, cu hipoclorit de calciu, sau electrolitic. E numit, impropriu, peroxid de plumb. Se prezintă ca o pulbere cristalină, cafenie închisă, insolubilă în apă; se descompune, prin încălzire, în oxid de plumb şi oxigen. Prin topirea bioxidului de plumb cu hidroxizi alcalini se obţin, în soluţii concentrate, hidroxiplumbaţi cristalizati, cum e, de exemplu, hidroxiplumbatul de potasiu, K2[Pb(OH)6], Prin încălzirea bioxidului de plumb cu oxidul de calciu se obţine plumbat de calciu, Ca2Pb04, folosit în industria chibriturilor. Bioxidul de plumb e un oxidant puternic (desvoltă oxigen, cu acid sulfuric concentrat, iar cu acidul clorhidric, dă clor). Prin frecare uscată cu substanţe uşor inflamabile (cu sulf sau cu fosfor), le aprinde. E folosit în industria chibriturilor. 4. Carbonat de plumb. V. Ceruzit. 5. Carbonat bazic de plumb [cBHHiţOBbie 6e-JIHJia; ceruse, blanc de plomb; Bleiweiss; white lead; olomfeher, bâzisos olomkarbonât] 2PbCOs • Pb(OH)2. Se obţine, industrial, fie prin acţiunea vaporilor de acid acetic şi de bioxid de carbon asupra unor plăci de plumb expuse în camere mari, -fie prin acţiunea bioxidului de carbon asupra unei soluţii de acetat bazic de plumb (preparat din litargă şi acid acetic), fie prin acţiunea bioxidului de carbon (sub presiune) asupra clorurii bazice de plumb, fie prin acţiunea unui curent da aer, care conţine bioxid de carbon şi vapori de apă (timp de 6**-7 zile), asupra plumbului fin pulverizat, fie prin electroliza unei soluţii slab alcaline de clorat şi de carbonat de sodiu, cu elecfroz de plumb (se folosesc 77•••82 kg plumb pentrui a obţine 100 kg carbonat bazic de plumb). ■— Se prezintă sub formă de pulbere amorfă, de 673 coloare albă, insolubilă în apă, cu p. t. 400° (cu descompunere). E folosit, din antichitate, ca pigment de coloare albă, amestecat cu uleiu (în ipictură, ca vernis, etc.). Are o acfiune toxică, producând saturnism (v.). Sin. Ceruză. 1. Clorură de plumb [xJiopnCTbiH CBHHeiţ; chlorure plombeux; Bleichlorid; lead chloride; olomkarbonât, olomklorid]: PbCl2. Se obţine prin acfiunea acidului clorhidric asupra unei solufii a unei sări de plumb, din care precipită sub formă de ace mici, albe şi lucioase. E pufin solubilă în apă rece; « mai solubilă la cald; se disolvă în acid clorhidric concentrat sau în solufii concentrate de cloruri, formând ioni complecşi. Clorură de plumb are p. t. 498° şi p. f. 954°. 2, Cromat de plumb [xpoMOBOKHCJibiH cbh-Heiţ; chromate de plomb; Bleichromat; lead chro-rnate; olomkromât]: PbCr04. Se găseşte în na-iură ca bicromat de plumb.Se prepară prin precipitarea unei solufii de acetat sau de nitrat de plumb cu bicromat sau cu cromat de potasiu sau de sodiu; se prezintă sub formă de pulbere grea, galbenă-aurie, insolubilă în apă, solubilă, Ia cald, In acid clorhidric concentrat. Cromatul neutru de plumb, ca şi cel bazic, sunt folosifi ca pigmenfi de uleiu, în vopsitorie şi în pictură. Sin. Galben de crom. s. îodură de plumb[HOAHCTbiH CBHHeiţ; iodure de plomb; Bleijodid; lead iodide; olomjodid]: PbJ2. Se obfine din acetat sau din nitrat de plumb şi iodură de potasiu. Se prezintă sub formă de pulbere cristalină, galbenă, insolubilă în alcool, pufin solubilă în apă, solubilă într'o solufie de clorură de amoniu, cu p. t. 412°, p. f. 954°. E folosită în medicină şi în industrie. <. Oleat de plumb. V. sub Oleafi. 5. Oxid de plumb. V. sub Litargă, Masicot, Miniu de plumb. 6. Stearat de plumb [cTeapaT CBHHlţa; stearate de plomb; stearinsaures Blei; lead stearate; olom-szteârât]: Pb (C18H3502)2. Se obfine prin acfiunea unei solufii de acetat da plumb asupra unei solufii de stearat de sodiu. Se prezintă sub formă de pulbere gălbuie, onctuoasă, insolubilă în apă. 7. Sulfat de plumb [cepHOKHCJibiâ CBHHeiţ; sulfate de plomb; Bleisulfat, schwefelsaures Blei; lead sulphate'l olomszulfât]: Pb(S04)2. Sulfatul de plumb se obfine prin electroliza acidului sulfuric de 80%, cu catod de plumb şi diafragmă. Se depune, -din solufia galbenă-verzuie, obfinută, o pulbere cristalină, galbenă, de sulfat de plumb, în contact cu apa, se descompune, frecând în bioxid de plumb. E un agent oxidant puternic. 8. Tefraclorură de plumb [TeTpaxJlOpHCTbiH CBHHeiţ; tetrachlorure de plomb, chlorure plom-bique; Bleitetrachlorid; lead tetrachloride; olom-tetraklorid]: PbCI4. Se obfine prin disolvarea bioxidului de plumb în acid clorhidric concentrat, rece. E instabilă, chiar la temperatura camerei. Formează, cu halogenurile alcaline, săruri complexe stabile, de tipul K2(PbCI6). 9. Tefraetil-plumb [TeTpaeTHJiOBbiâ CBHHeu;; plomb tetraethyle; Bleitetraăthyl; lead tetrae- ! thyl; olomtetraetil]: Pb(C2H5)4. Combinafie covalenţă organometalică, preparată prin acfiunea clorului asupra clorurii de plumb; se obfine tetraclorura de plumb, care se tratează cu clorură de etil, în prezenfa sodiului metalic, şi se distilă. Se poate obfine prin acfiunea clorurii de etil asupra plumbului, în prezenfa unui reducător şi a unui catalizator. E un lichid uleios, foarte toxic, inflamabil, incolor, uşor aromat, cu d. 1,62, cu p. f. cca 200° (după descompunere parţială), insolubil în apă, solubil în eter şi în uleiuri minerale uşoara. Se deosebeşte de celelalte combinaţii ale plumbului tetra-valent, fiind nehidrolizabil şi neoxidant. E folosit ca antidetonant al benzinei pentru motoarele cu explozie. io. Plumb, aliaje de ~ [cBHHiţOBbie criJiaBbi; aliages du plomb; Blei-Legierungen; lead alloys; olomotvozetek]. Chim., Metl.: Produşi rezultafi din disolvarea unor metale în plumb, cu unele proprietăfi diferite de cele ale componenfilor lor. După întrebuinfarea lor, aliajele de plumb se împart în trei categorii principale: aliaje fuzibile, aliaje durcisate, şi aliaje antifricfiune. — Aliajele fuzibile au temperaturi de topire joase. Se deosebesc: aliaje fuzibile binare, cari conţin plumb şi staniu (eutecticul binar se topeşte Ia 181°); aliaje fuzibile ternare, folosite mai mult, cari confin plumb, staniu şi bismut (eutecticul ternar se topeşte la 96°); aliaje fuzibile cuaternare, obfinute prin adăugire de cadmiu,, care coboară punctul de topire (eutecticul cuaternar se topeşte la 70°). Aliajele fuzibile se întrebuinţează în diferite scopuri, pentru lipituri moi, cari trebue să se topească la temperaturi mai joase decât 400°; pentru confecţionarea siguranfelor electrice, pentru confecfionarea dopurilor fuzibile (v.) folosite Ia căldări, cari trebue să se topească la o temperatură determinată; pentru băi metalice folosite la tratamentele termice ale metalelor (de ex. la călire). — Aliajele de plumb durcisate sunt obfinute prin adăugire de antimoniu (cca 8%), sau de antimoniu şi staniu; sunt rezistente la acizi; sunt folosite la consiruirea pompelor rotative pentru industria chimică; din aliaj durcisat (77"'87% plumb, 10”*20% antimoniu şi 0---8 % staniu) se toarnă şi litere de tipografie. — Aliajele anti-fricfiune cari conţin cca 70 % plumb, cca 6 % staniu, cca 17% stibiu şi urme de arsen, cadmiu şi nichel au duritatea Brinell 22 •••31; pierderea de înălfime la încercarea de turtire, 20%; rezistenţa minimă la compresiune, 13 kg/mm2; temperatura de turnare, 400-• *450°; greutatea specifică, 9,7 •••9,9 kgf/dm3. Aliajele cari confin cca 98% plumb şi urme de calciu, sodiu, magneziu şi aluminiu au duritatea Brinell 30- ••39; pierderea de înălfime Ia încercarea de turtire, 20%; rezistenfă minimă la compresiune, 17 kg/mm2; temperatura de turnare, 550' • *600°; greutatea specifică, 10,5 kgf/dm3. Aliajele antifricfiune sunt folosite la cusineţii pentru paliere (v. şi Palier, compoziţie pentru ^)■ Sunt dure, reducând frecarea la minimum, şi plastice, asigurând o ajustare în serviciu completă a părţilor cari sunt în contact. 43 674 i. Plumb, camere de ~[cBHHiţOBbieKaMept>i; chambres de plomb; Bleikammern; lead cham-bers; olomkamrâk]. Ind. chim.: Camere consiruite cu pereţi de tablă de plumb, folosite în instalaţiile de fabricare a acidului sulfuric (v. Sulfuric, acid ~) prin procedeul camerelor de plumb. Volumul, numărul şi dimensiunile camerelor folosite sunt diferite (lungimea până la 50 m; lăfimea, 5 • • ■ 10 m, şi înălfimea, 6 • • • 15 m). Ele au, de obiceiu, forma dreptunghiulară, dar pot fi şi rotunde, în trunchiu de con, etc. Grosimea pereţilor e de 2" *3 mm. Perefii şi plafonul de plumb ai Camera de plumb. 1) vederea camerei; 2) secfiunea camerei; 3j cuve colectoare; 4) răcitor plan; 5) rezervor. camerelor se susfin cu o carcasă de lemn sau de fier; fundul camerelor se prezintă sub forma de tăvi de dimensiuni mari, în cari sunt cufundaţi perefii camerelor, cari nu ating suprafaţa tăvii: Acidul, care se colectează la partea inferioară a camerei, formează o închidere hidraulică, şi nu permite evacuarea gazelor sau intrarea aerului. Camerele de plumb prezintă unele desavan-taje: ocupă mult spafiu, fiind necesare încăperi prea mari; reclamă cantităţi mari de plumb pentru construirea lor, iar concentraţia acidului sulfuric obţinut e mică (65%). 2. intoxicaţie cu ~ [cBHHiţOBOe OTpa-BJieHHe; intoxication par le plomb; Bleiver-giftung; lead poisoning; olommergezes]. B/o/.r Gen.: îmbolnăvirea unui organism sub acţiunea, plumbului sau a compuşilor săi. Lipsa măsurilor de igienă şi de protecţiune a muncii permit să se producă fenomene de intoxicaţie acută, subacută şi cronică, cu plumb, în următoarele ramuri de producţie: în metalurgia metalelor neferoase, în industria chimică, în vop-sitorie, în industria de acumulatoare, în industria grafică, ceramică, a cauciucului, a sudurii, a fabricării aliajelor pentru paliere, a cablurilor, a elicelor, a gloanţelor, etc. Concentraţia maximă'de vapori toxici de plumb adrrisă, în aerul zonei de lucru dintr'o înireprindere industrială, e de 0,0001 mg/l. Absorpţia plumbului e lentă, însă mai energică decât a aitor metale grele, şi se produce, după modul în care se lucrează, fie la nivelul intestinului subţire* fie prin plăgi, fie prin inspirarep (inhalarea) în‘ plămâni a pulberii sau a vaporilor de plumb, cari sunt reţinuţi timp îndelungat îrl organism (în ficat, în pancreas, rini&hi, creier, etc.) şi se elimină încet, prin rinichi, prin pereţii intestinului subţire, prin bilă, salivă şi, la femei, chiar prin lapte. Se acumulează astfel în organism, provocând intoxicaţia, care variază ca intensitate dela om la om, şi depinde de sensibilitatea lui. în intoxicaţia cronică apar fenomene de astenie generală, paloare şi anemie, şi, în cazul unei alterări a nutriţiei generale, caşexie saturnină, ca şi colica saturnină, greţuri, consti-paţie rebelă, dureri spastice puternice în tot abdomenul, care devine supt, chiar relractat, şi dur; pulsul e încetinit. Pot apărea, de asemenea: artralgia saturnină (dureri în muşchi, în oase şi la articulaţii), care se localizează în picioare şi- în mâini; tremurături, anestezia şi paralizia muşchilor extensori; manifestări ale unor leziuni cerebra.’e (accese epileptoide puternice, şi turburări ale activităţii psihice, psihoze); gută saturnină, cu deformarea articulaţiilor. în intoxicaţiile acute se întrebuinţează, ca antidoturi, preparate aibuminoide şi acid sulfuric diluat, cari transformă plumbul în compuşi insolubili, ca şi unele medicamente corespunzătoare simptomelor cari apar. — în intoxicaţiile cronice se aplică un tratamenl pentru intensificarea eliminării plumbului (iodura de potasiu); băi fierbinţi, cari accelerează şi activează metabolismul; fosfat de calciu, care fixează plumbul şj tonifică nervul simpatic, etc. Pentru prevenirea intoxicaţiilor cu plumb se cere: curăţenie, încăperi spaţioase, ventilaţie bună, măşti de protecţiune, respiraţie pe nas; să se vorbească puţin, să nu se fumeze, să nu se înghită salivă; clătire'a frecventă cu apă a gurii, schimbarea hainelor de lucru, şi băi generale. Sin. Saturnism. 3. praf de ~ [cBHHiţOBbiâ nopomoK; poudre de plomb;Bleistaub;|eadpowder;6|ompor]. Ind. chim.: Praful care rămâne în desprăfuitorul electric din industria acidului sulfuric, după ire-cerea prin el a bioxidului de sulf. 675 1. Plumb [njiOM6a; plomb; Blei; lead; olom]. 2. Gen.: Disc mic de plumb, găurit la interior, astfel încât să permită petrecerea capetelor firului (textil sau de metal) cu care a fost cusut sau legat un obiect (sac, pachet, închizătorul unui vagon de cale ferată, etc.), şi care este apoi turtit, cu nişte cleşte, Plumb, şi imprimat pentru a avea controlul că legătura nu a fost desfăcută (v. fig.). Sin. Plumb de garanfie. 2. Plumb de garanfie. V. Plumb 2. 3. Plumbafi [cBHHiţOBbie cojih; plombates; bleisaure Salze, Plumbate; plumbates; plumbâtok]. Chim.: M4Pb04. Săruri de plumb, obfinute prin topirea în cuptoare, în prezenfa unui curent de aer, a unui carbonat alcalin sau alcalino-teros, cu litargă. Plumbafii se descompun la căldură şi, în prezenfa substanfelor combustibile, se aprind; cu acid azotic diluai se transformă în peroxid de plumb (PbOs); cu acid carbonic, la cald, dau oxigen, oxid de plumb şi carbonafi alcalini, respectiv alcalino-teroşi, după componenfii folosifi. Se prepară, în deosebi: plumbatul de bariu, Ba2Pb04, de coloare neagră; plumbatul de calciu, Ca2Pb04r care se prezintă sub formă de masă de coloare galbenă, şi plumbatul de stronfiu, SrPb04, de coloare cafenie; aceşti plumbafi se folosesc la prepararea oxigenului, a chibriturilor, a pastelor pentru artificii şi ca exsi-cativi ai vernis-urilor. Plumbatul de sodiu, Na4Pb04, e folosit la vopsirea pieilor şi a coarnelor, şi la colorarea bronzului şi a alamei, etc. 4. Plumbîc [cBHHiţOBHH; plombique; blei (IV)-haltend; plumbic; olomtarto (IV)]. Chim.: Calitatea compuşilor de plumb de a confine un ion metalic, negativ, de plumb tetravalent (de ex. clorură plum- -bică, PbCI4). s. Plumbifer [coAepjKanţHH CBHHeu,; plom-bifere; bleihaltig, bleifuhrend; plumbiferous, lead bearing; olomtartalmu]. Chim.: Calitatea unui produs _jde a confine plumb. 6. Plumbos [CBHHlţOBHCTblH; plombeux; blei(ll)-ha|tend; plumbous; olomtarto]. Chim.: Calitatea. compuşilor de plumb de a confine un ion de plumb divalent. 7. PIumbofipieţncwţeJiKa cbhhijom iioa Mpa-Mop; plombotypie; Plumbotypie; marbling method hy lead; olomtipia]. Arte gr.: Procedeu tipografic de imprimare, (folosit ia prepararea hârtiei marmorate. Plumbotipia consistă în turnarea materialului de imprimare (aliaj de . plumb şi antimoniu fopif), în tipare de lemn umfed; aliajuî se solidifică pe o suprafafă care, datorită contracfiunii brusce, prezintă o serie de încrefituri, cari dau hârtiei aspectul marmorat. 8. Plumbuire [cBHHiţeBaHHe; plombage; Ver-bleiung; lead lining, lead plating; olmozâs]. Metl.: Operafiunea de metalizare, prin depunerea unui strat de plumb metalic sau de aliaj de Plumb, pe suprafafa unor piese metalice (în principal de etel), pentru a le proteja contra coroziunii, pentru a mări rezistenfă chimică a aparatelor, etc. Plumbuirea se face, fie prin metoda cufundării unui obiect în metal topit (acoperire la cald), fie prin galvanizare (acoperire galvanică). Plumbuirea la cald reclamă operafiuni preliminare de prelucrare a suprafefei fierului (imersa-rea într'o solufie de clorură de amoniu, de 5%, sau cositorirea preliminară a fierului), sau folosirea unui aliaj de plumb (care confine 3-**5% staniu, antimoniu sau cadmiu, etc., pentru a mări capacitatea de a se lega cu fierul). Se evită plumbuirea obiectelor folosite în industria alimentară. Acoperirea Ia cald se face prin următoarele operafiuni: tratare cu acizi, spălare cu apă rece, spălare cu apă caldă, uscare, recoacere, polizare, a doua recoacere, decapare, spălare cu apă rece, spălare cu o solufie de carbonat de sodiu, de 2%, spălare cu apă caldă, tratare cu decapanfi, cufundare în metal topit, lustruire şi control. Plumbuirea la cald e un procedeu rapid de acoperire a metalelor, dar prezintă unele desavantaje: are un consum specific mare în material de acoperire; e însofită de desvoltare de gaze ale metalelor topite sau ale aliajelor; stratul metalic de acoperire nu se poate uniformiza; se produce o disolvare la suprafafă a fierului, astfel încât baia se impurifică, etc. Plumbuirea la cald e folosită, în principal, în industria chimică, pentru acoperirea perefilor unor aparate de reacfie, a retortelor, a conductelor şi a armaturilor. Plumbuirea prin galvanizare cuprinde următoarele operafiuni: sablarea (care are scopul de a pregăti suprafafa metalică de acoperit), montarea pieselor în dispozitive, degresarea electrolitică, spălarea în apă caldă, decaparea, spălarea în apă rece, plumbuirea propriu zisă, spălarea în apă rece, uscarea, şi controlul. Pentru a se obfine un strat de acoperire, de plumb, care să aibă o structură microcristalină şi o coeziune bună cu metalul de bază, se înfrebuinfează, de obiceiu, un electrolit format din acid fluosilicic, H2SiF6, fluosilicat de plumb, PbSiF6, acid boric, H3B03, şi cleiu de tâmplărie. Din cauza acestor componenţi, căziie de plumbuire nu se confecfionează din materiale obişnuite (ofel, materiale ceramice şi plumb), ci din lemn îmbibat cu parafină sau cu bitum. Dacă obiectele sunt prea mari sau complicate, se foloseşte electrofrecarea (v. S.). Plumbul fiind un metal moale şi având o rezistenfă mecanică mică, grosimea stratului depus e mult mai mare decât la celelalte acoperiri galvanice, variind între 0,05 şi 0,30 mm. Acoperirea galvanică se practică din ce în ce mai mult în industrie, pentru plumbuire, ca şi pentru celelalte operafiuni similare (cositorire, zincuire, etc.), datorită avantajelor pe cari le prez:ntă, şi cari consistă în următoarele: stabilirea cu uşurinfă a grosimii stratului de metal protector; economia realizată în consumarea metalelor neferoase; obfinerea unor straturi de protecfiune de bună calitate; înlăturarea accidentelor din timpul lucrului (cari sunt mai frecvente în prima metodă). Plumbuirea prin această metodă prezintă inconvenientul că operafiunile reclamă un timp lung de efectuare, şi că se depune 43* <676 un strat de protecfiune prea gros, care poate să nu fie suficient de aderent. 1. Plumbuire, baie de V. Baie de plumbuire* 2. Plumbuire [njlOMdHpOBaHHe; plombage; Piombieren; lead sealing; leolmozâs]. 2. Gen.: Operafiunea de apiicare a unui plumb de garanfie. V. şi sub Piumb 2. 3. Plumbul acelor [HrjiOAepHtaTejib; support des aiguilles; Nadelhaiter; nesdle support; tutarto]. Ind. lext.: Suportul a 2"*3 ace, la maşinile de tricotat. Plumbul âcslor se fixează în bara acelor (fontură). 4. Plumosif [nJiyM03HT; plumosite; Plumosit; feather ore, jamesonite; plumozit]. Mineral,: Varietate de jamesonit în formă de agregate finaciculare. 5. Piumulă [noneHKa; plumule; Federchen; plumule; csiralevelâllâs]: Sin. Gemulă (v.). 6. Plunger: Sin. Piston plonjor (v.). 7. Plunger [miyHJKep; piongeur; Plunger;plun-^er; plunger, plunzser]. Ind. st. c.: Piesă rotundă, de şamotă, dela alimentatoarele automate cu sticlă -topită (feeder-e), care ajută la formarea picăturii de sticlă. în timpul funcfionării maşinii automate pentru fasonarea sticlei, plungerul execută o mişcare •alternativă, pe verticală; la coborîre, facilitează căderea picăturii de sticlă, iar la ridicare, sticla topită formă de calotă sferică, echipat la fund cu un ori-ficiu în care se înşurubează un tub care confine materialul de încercat. După turnarea materialului în tub, epruvetă este răcită la+ 5°; apoi tubul este înşurubat la plutitor, şi acesta este aşezat pe o baie de apă încălzită la 50°, 65° sau 100°, după consistenfa materialului de încercat. Dupe un anumit timp, dopul de material din tub se* topeşte şi se scurge, lăsând să pătrundă apa îrt plutitor. Consistenfa materialului se exprimă prin numărul de secunde cari irec dela aşezarea plutitorului pe baie până la cufundarea lui în apă. 7. Plutire, pian de V. Plan de plutire. s. Plutiri isocarene [nJiaBaHHe no jihhhh IIOABOAHOH HaCTH cyftHa; flottaisons isocarenesr* Schwimmen mit gleicher Verdrăngung; isocarene floatings; uszâs egyforma vizkiszoritâssa!]. Nav.: Plutirile cari corespund unor carene de acelaşb volum. 9. Plufit liber [JiecocnJiaB; fiottage a buches perdues; Wiiddrift; floating of logs; szabad uszâs]. Ind. lemn.: Transportul pe ape curgătoare al buştenilor şi al lemnelor de foc, lăsate să plutească* separat, în voia curentului. 10. Plutitoare, baliză ~ [nJiOBy^HH yKa3a-TejibHblH 3HaK; amer flottant; schwimmende Landmarke; floating landmark, floating leading; mark; uszojelzo]. V. sub Baliză. 11. Plutitor [nonjiaBon; flotteur; Schwimmer; float; uszo]: Obiect care poate pluti pe un lichid. 12. Plutitor [nonjiaBOK; flotteur; Schwimmer;; float; uszo, uszotest]. Hidr.: Corp alcătuit dintr'un material cu densitatea mai mică decât a apei, sau dintr'un vas cu perefi de tablă subfire, închis ermetic şi plin cu aer, care serveşte la măsurarea vitesei unui curent de apă prin măsurarea vitesei sale de deplasare, când este aşezat pe suprafafa apei respective. ia. Plutitor [nonjiaBon; flotteur; Schwimmer r float; uszo]. Ind. sf. c.: Piesă de şamotă, de mare refractaritate, de diferite forme, şi cu găuri pentru a fi mai uşoară şi pentru a pluti pe masa de sticlă topită, folosită în construcţia barajelor de compartimentare a diferitelor zone din cuptoarele pentru topit sticlă sau a obstacolelor cari stau îr> calea masei de sticlă, în drumul ei spre zone mai reci. 14. Plutitor [noriJiaBOK; flotteur; Schwimmer;: float, floating body; uszo, uszotest]. Tehn.: Corp care pluteşte la suprafafa unui lichid, şi e legat (prir> pârghii, tije, cabluri, etc.) de un sistem care permite cunoaşterea nivelului lichidului prin acfionarea unui dispozitiv(ac, clapă, etc.), care reglează nivelul sau emite comenzi sau semnale, când nivelul depăşeşte anumite limite. Poate fi constituit din- 678 tr'un corp de densitate mai mică decât densitatea lichidului (de ex, din plută), sau dintr'un vas cu perefi subfiri (de tablă, sticlă, mase plastice, etc.)i închis ermetic şi plin cu un fluid cu densitatea mai mică decât a lichidului în care pluteşte. Exemple: plutitorul indicatorului de nivel de apă plutitorul carburatorului, plutitorul rezervorului de spălare, plutitorul amortisorului de oscilafii în conducte de alimentare (v. Plutitor, amortisor cu ~), plutitorul oalei de condensafie, etc. Sin. Flotor. u Plutitor, amortisor cu ~ [nonjiaBKOBbiă aM0pTH3aT0p; amortisseur de chocs â flotteur; Schwimmer-Stoijdămpfer; float shock absorber; uszocsillapito]. N\ş.: Dispozitiv pentru amortisare a oscilafiilor de presiune în conductele de alimentare a căldărilor, datorite funcfionării pompelor cu piston. E constituit dintr'un cilindru vertical, metalic, cu secfiunea circulară, legat, la partea infe- Amortisor cu plutitor (schemă). 1) pompă de alimentare, cu piston; 2) motor cu abur, în tandem; 3) cilindrul amortisorului; 4) plutitor; 5) conductă de alimentare a căldării; 6) rezervor principal; 7) robinet de închidere; 8) robinet de aerisire; 9) robinet de refinere, dublu; 10) aripă de conducere pe plutitor; 11) garnitură inelară; 12) scaunul robinetului de legătură cu conducta de apă. rioară, la conducta de alimentare şi, la partea superioară, la o conductă de aer comprimat. în cilindru se găseşte un piston plutitor, care are aripe de conducere pe suprafafa laterală şi o garnitură inelară pe baza inferioară. în timpul funcfionării pompei de alimentare, pistonul pluteşte, şi perna de aer comprimat de deasupra lui amor-tisează oscilafiile; aripele de conducere împiedecă intrarea stropilor de apă şi disolvarea aerului în apa de alimentare. La oprirea pompei, aerul apasă plutitorul, care închide legătura dintre amortisor şi conducta de apă, şi împiedecă intrarea aerului comprimat în aceasta. Aerul comprimat e luat dela rezervorul principal al instalafiei de frânare (în cazul locomotivelor), sau e dat de o pompă de aer manuală (în cazul instalaţiilor stabile, mici). Amortisorul cu plutitor înlocueşte camerele de amortisare pneumatice, fafă de cari prezintă avantajul că nu are nevoie de alimentarea continuă cu aer (v.fig.). Sin. Plutitor amortisor. 2. ~ de geamandură [nomiaBOK 6aKaHa; flotteur de bouee; Bojeschwimmer; buoy float; bojauszo]. V. sub Geamandură. 3. ~ de hidroavion. V. Flotor de hidroavion. 4. Pluton [lIjiyTOH; Pluton; Pluton; Pluto; Pluton]. Asfr.: Planeta cea mai depărtată de Soare, distanfa ei mijlocie dela Soare fiind da 39,47 ori mai mare decât cea a Pământului, adică cca 5,9X109 km. Durata revoluţiei planetei este de 247,697 ani pământeşti. Orbita lui Pluton este atât de excentrică (e = 0,248), încât, la periheliu, Pluton e mai aproape de Soare decât Neptun. Inclinafia orbitei (17° 8' 35!') şi orientarea ei (longitudinea nodului ascendent e de 109° 33'56") împiedecă o intersecfiuţ»e a orbitelor acestor două planete. Masa lui Pluton este cca 0,93 din masa Pământului, iar volumul său, probabil, mai mic decât cel al lui Marrte. Pluton apare ca o stea galbenă de mărimea 14,5. 5. Plufonife [nJiyTOHHTbl plutonites; Plutonite; plutonites; plutonitek]. Pefr.: Roce eruptive consolidate în adâncimea scoarfei terestre. Sin. Roce abisale intratelurice, Roce plutonice. 8. Plutoniu [njiyTOHHH; plutonium; Plutonium; plutonium; plutonium]. Fiz., Chim.: Pu; nr. at. 94. Element transuranic de sinteză, căruia i se cunosc opt isotopi, de mase atomice 232; 234; 236; 237; 238; 239; 240; 241. Isotopul de masă atomică 232 (a-activ, cu timp de înjumătăfire de 22 minute) este obfinut prin bombardarea uraniului cu particule a, conform reacfiei nucleare: 285 4,, £32 1 U-F He -» Pu + 7 n. 62 2 94 0 Se desintegrează frecând în uraniul 92U. Isotopul de masă atomică 234 (a-activ, cu timp de înjumătăfire de cca 8 ore, şi care se poate desintegra şi prin captură K) este obfinut prin reacfia nucleară: 233 4 234 D 1 . U+ He-> Pu + 3 n. S2 2 94 0 Se desintegrează trecând în uraniul U şi în neptuniul 83Np. Isotopul de masă atomică 236 (a-activ, cu timp de înjumătăfire de 2,7 ani) este obţinut prin mai multe reacfii nucleare, cele mai importante fiind: . 2S3 ii,4 l, 236 1 U + Fie-» Pu + n 92 2 94 0 235. , , 4,, 236 1 U-F He-> Pu + 3 n 92 2 94 0 238 , , 4 j, 236 1 U-F He-» Pu + 6 n. 92 2 94 0 Se desintegrează trecând în urgniul g2U. Isotopul de masă atomică 237 (care se desintegrează prin captură K, trecând în neptuniu^ ^Np 679 cu timp de înjumătăfire de 40 de zile) este obţinut prin reacfiile nucleare: !u+2H®- *U+aHe- >Pu + 2on 7Pu + 5*n. Isotopul de masă atomică 238 (a-activ, cu timp de înjumătăfire de 92 de ani) este obfinut prin reacfiile nucleare: 285 4 U 238 1 U-f He-> n Pu+ n U + .H- 81 i . 41 I 238 n . a 1 U-f He-> Pu + 4 n 2 2 94 0 2§8X. . -x1 238 . . ?*8 - ► Np + 2 n; Np-> Pu + p ua 1 it uft Q * (neptuniul obfinut în prima fază a reacfiei fiind Ji-activ şi trăcând în plutoniu). Se desintegrează trecând în uraniul 234. Isotopul de masă atomică 239 (cc-activ, cu timp de înjumată}ire de 24110 ani) este obfinut prin reacfiile nucleare: U+ He- Pu + 3 n 4 0 238 £80 239.. 239,. ■ _ 2ML 289_ . Q- 92U+on-> nUl S2U-" „NP+P i mNP^ «Pu+P - {uraniul 239 şi apoi neptuniu! 239, formafi în primele faze ale reacfiei, fiind g-activi şi trecând în plutoniu ca termen final al reacfiei). Plutoniul 239 .are o secfiune eficace mare pentru fisiunea cu neutroni termici, ceea ce îl face apt pentru re-acfia nucleară în lanf divergent. Jsotopul de masă atomică 240 (a-activ, cu timp de înjumătăfire de 6000 de ani) este obfinut prin reacfi‘a nuc eară: U + IHe- Pu + 2 n. Isotopul de masă atomică 241 ((3-activ, cu timp de înjumătăfire de 10 ani) este obfinut prin redacţia nucleară: .U+ He- Pu + 1 n. Se desintegrează trecând în americiul 241. Plutoniul este un metal actinid tri-, tetra-, penta-şi hexavalent, cu 5 electroni în stratul 5 f, fiind -astfel analog cu samariul, care are 5 electroni în stratul 4 1. Compuşii cei mai stabili sunt cei în cari plutoniu! este tri- şi tetravalent. Soluţiile sărurilor de plutoniu trivalent sunt albastre, iar cele ate sărurilor de plutoniu tetravalent sunt roşii-brune. Se cunosc tri-,şi tetrafluorurile şi tri-şi tetraclorurile de plutoniu, tribromura de plutoniu, oxizii Pu02 şi Pu2Oj{, şi combinafii complexe cari confin ioni Pu02 + f, de exemplu NaPu02(02CCH3)3, în cara plutoniul este hexavalent. î. Pluîuif [jiHiţeBâHHe KOHW; liegeage; Kris-peln; graining; borfodoritâs]. Ind. piei.: Operaţiune de finisare a pieilor tăbăcite în săruri de crom, cu ajutorul maşinii de plutuit (v. Plutuit, maşină de ~), pentru a le asigura moliciunea şi «fata" caracteristică. 2. maşină de table de liegeage; machine; fodorito gep]. Ind. piei.: Maşină de lucru pentru obfinerea unei fefe caracteristice şi a moliciunii dorite la pieile tăbăcite în crom. Mecanismul de lucru al maşinii se compune din doi cilindri îmbrăcafi cu plută sau cu linoleum, cari se rotesc în sensuri contrare (cilindrii au lungimea de cca 2,10 m, cel de sus având diametrul de cca 25 cm, iar cel de jos, de cca 35 cm) şi o masă mobilă, care apropie pielea de cilindri; la ^ [jlHIJOBOHHaH MâlHHHa; Krispelmaschine; graining Maşină de plutuit (schemă de funcfionare). 1) cilindri îmbrăcafi cu plufă; 2) masă; 3) bară metalică; 4) piele prelucrată; 5) sensul de mişcare al cilindrului; 6) mişcarea alternativă rectilinie a mesei; 7) sensul de mişcare a materialului. marginea rotunjită a mesei e montată o bară de ofel lat. Pielea este răsfrântă peste marginea mesei, şi este adusă de aceasta între cei doi cilindri; prin mişcările lor în sensuri contrare, cilindrii constrâng pielea să treacă printre ei şi bara mesei, şi efectuează plutuirea (v. fig.). 3. Pluviograf [flOtftfleMep; pluviographe; Plu-viograph; pluviograph; pluviograf]. Meteor. V. sub Meteori apoşi, instrumente de măsură pentru apoşi. 4. Pluviometru[njiyBHOMeTp; pluviometre; Re-genmasser; pluviometer, rain gauge; pluviometer, esomero]. V. sub Meteori apoşi, instrumente de măsură pentru ~ apoşi. 5. Pneu [niHHa, KaMepa; pneu, pneumatique, bandage pneumatiqus; Luftreifen, Reifen; pneumatic tire, pneumatic tyre, tyre, tire; legtomlo, legpârna]. Transp.: Bandaj de roată de bicicletă, de automobil, avion, vehicul de cale ferată, etc., compus dintr'o cameră de aer (v.), îmbrăcată cu o anvelopă care o protejează contra solicitărilor şi a ruperii datorite frecării de rostogolire sau de alunecare, atât în mers, cât şi la pornire sau la frânare. Sin. Bandaj pneumatic. V. şi sub Dimensiunile anvelopelor; v. şi sub Roată. e. Pneumatic [nHeBMaTHHecKHfi; pneuma-tique; pneumatisch; pneumatic; pneumatikus]. Tehn.: Calitatea unui dispozitiv, a unei maşini, a unui aparat, de a funcfiona cu ajutorul aerului pe care-i confine în una din părfile din cari se compune (de ex.: frână pneumatică, presă pneumatică), sau de a fi folosit pentru comprimarea sau deplasarea aerului (de ex.: pompă pneumatică, maşină pneumatică). 7. Pneumatic. Transp.: Sin. Bandaj pneumatic, Pneu (v.). 8. Pneumatic, bandaj Sin. Pneu (v.). 9. Pneumatic, motor Mş. V. Motor pneumatic. 10. Pneumatică, acfionare ~ [nHeBMaTHHec-KHH npHBOA; actionnement pneumatique; pnet- 680 matische Inbetriebsetzung; pneumatic starting; pneumatikus hajtâs]. V. sub Unităţi de pompare. 1. Pneumatică, cameră Transp.: Sin. Camera anvelopei, Cameră de aer (v. Cameră de aer 1). 2. cameră Mş. V. Cameră de aer 2. 3. echilibrare ~ [nHeBMaTH^ecKoe 6a-JlâHCHpoBâHHe; equilibrage pneumatique; pneu-matisches Balanzieren; pneumatic balancing; pneumatikus kiegyensulyozâs]. Tehn. V. sub Unităţi de pompare. 4. frână Tehn. V. Frână pneumatică. 5. injecfie M?. ferm. V. injecfie pneu- matică. 6. insîalafie Tehn. V. Instalafie pneumatică. 7. ~r maşină ~. Mş. V. Maşină pneumatică. s. Pneumatolite [rmeBMaTOJiHTbi; pneumato- lytes; Pneumatolyte; pneumatolytes; pneumato-litek]. Pefr.: Roce eruptive ale căror minerale sunt formate primar şi excluziv prin pneumatoliză (de ex.: masa filoanelor stanifere). 9. Pneumatoliză [riHeBMaTOJiH3; pneumato-lyse; Pneumatolyse; pneumatolysis; pneumatolizis]. Geo/,; Ansamblul de fenomene datorite acfiunii gazelor desvoltate din magmă asupra mineralelor din rocele cu cari ajung în contact. Exemple de pneumatoliză sunt: caolinizarea feldspafilor sub acfiunea vaporilor de apă, turmalinizarea rocelor argiloase sub acfiunea borului, transformarea rocelor argiloase în topaz sau a calcarului, în fluorină, sub acfiunea fluorului, etc. io. Pneumoconioză [nHeBM0K0HH03a; pneu-moconiose; Pneumokoniosis ; pneumonokoniosis ; pneumokoniozis]. Ig. ind.: Afecţiune care consistă în leziunile produse prin inhalarea şi fixarea în plămâni a pulberilor de roce (silicafi, calcare, argile, cărbuni, minereuri, etc.) sau de pulberea unor metale (fier, aluminiu, etc.). După natura pulberii care produce afecfiunea, se deosebesc: antracoza (datorită prafului de cărbune), silicoza (datorită prafului de bioxid de siliciu), etc. n. Pneumodinamometru[nHeBMOflHHaMOMeTp; pneumodynamometre; Pneumodynamometer; pneu-modynamometer; pneumodinamometer]. Ind. alim.: Dinamometru pneumatic. Pneumodinamometre speciale sunt folosite în construcfia unor extenso-grafe (v.). i2. Pneumofil [nHeBMaTHHGCKHâ^ jiOBHTejib HHTeSpneumofil; Pneumofaden; pneumothread; pneumofonal]. Ind. text.: Mecanism al maşinilor cu ineluşe pentru bumbac, situat lângă mecanismul de mare întindere, pentru a capta pneumatic şi automat capătul panglicii rupte, evitându-se astfel înfăşurarea ei desordonată pe cilindrii debitori sau pe cilindrii curăfitori. Fibrele cari se scurg în pneumofil, până la înnodarea firului, se readuc în circuitul tehnologic din preparafie. Avantajele acestui mecanism sunt: scuteşte pe filator de culegerea înfăşurărilor fibroase (inelelor) de pe cilindrii sistemului de laminare cu mare întindere; elimină posibilitatea de formare a inelelor de fibre la, ruperea panglicilor, şi exclude astfel o categorie 1 de deşeuri, a căror recuperare reclamă o maşină specială de defibrare, timp şi consum de energie. îs. Poală [nojia; pan, giron; Scholj; lap; ol], 1. Gen.: Partea de jos a unei îmbrăcăminte. — 2 Tehn.: Partea de jos a unui material în forma de pânză, sau partea de jos a unor sisteme. Exemple: 14. ~ cojocului [rnepcTb HH3Koro KanecTBa; laine du ventre; Bauchwolle; belly wool; has-gyapju]: Lână din bordura marginală a cojocului (tunsorii), obţinută prin tunderea oii. La sortare, poala cojocului se desprinde dela început, formând o categorie separată de lână, de calitate inferioară calităfii restului cojocului, deoarece corespunda lânii care îmbracă animalul în zona abdominală (pătată, încărcată cu mai muite impurităfi, şi mai aspră). 15. ~ taluzului. Ter. V. Picior de taluz. 16. Poamă [iijioa; fruit â pepins; Kernfrucht; pomaceous fruit; magvas gyumolcs]. 1. Bot.: Fruct cărnos, indehiscent, format din cinci cârpele, la care ia parte, în mare măsură’, receptaculul, caracteristic pentru subfamîlia pomoideelor, din familia rozaceelor (de exemplu, mărul, părul, gutuiul,, moşmonul, scoruşul, etc.). 17. Poamă: 2. Fructul vitei de vie. Sin. Strugure. (Termen regional, în Moldova şi Bucovina). 18. Poanson [iţyaHCOH; poinţon; Stempel, Dorn; punch, stamp; lyukaszto, lyuktâgito]. 1. Mase pis., Metl.: Patrifă (v.) a cărei secfiune transversală ar& un profil simplu, cu dimensiuni transversale de ace-laşi ordin de mărime, şi care face parte dintr'o matriţă, dintr'o ştanfă — sau piesă care are caracteristicele de mai sus şi face parte dintr'o matriţă combinată sau dintr'o matrifă de tras. Poate avea ur> contur cu muchii tăietoare, sau o suprafafă de lucru plană sau profilată, pentru prelucrarea prin deformare plastică; uneori are un vârf pentru centrarea blanchetei (piesă de tablă, decupată îrfe f Poansoane. a) ştanfă cu poanson raportat, fixat pe o placa; fc>) poansor;* pentru detaşat, cu cep; c) poansoane subfiri, din bare cu diametrul redus; d) poansoane subfiri, cu bucea; 1) partea activă; 2) secfiune prin poanson; 3) cep; 4) placă de fixare a-poansonului; 5) placă de sprijin, c cep; 6) placă tăietoare; 7) placă de ghidare; 8) adaus de disfanfare; 9) bucea. prealabil) prelucrate. împreună cu partea concava a matrifei, sau cu placa tăietoare a ştanfei, serveşte la decupare, la detaşare totală sau parţială,. 68t sau Ia presare (imprimare, formare, străpungere, tragere adânca) prin deformare plastică. Se confecţionează din otel de scule prelucrat prin aşchiere şi, de obiceiu, se căleşte ulterior; uneori se confecţionează din ofel de calitate numai o piesă de înălfime mică, cu fata de lucru profilată şi care se fixează pe o placă (de ofel simplu) sprijinită pe placa cu cep a patrifei. Poansoanele subfiri se confecţionează din bare cu diametru mai mare, redus în partea lucrătoare, sau se fixează într'o bucea de ofel, care împiedecă flambajul (v. fig.). V. fig. sub Matrifă şi sub Placă tăietoare. V. şi sub Matrifă. it Poanson [kjibhmo; poinţon; Punze; stamp; ponc, femjelzo]. 2. Mefl.: Unealtă de ofel călit, cu vârf conic, triunghiular sau pătrat, gravat în relief, care serveşte la marcarea unor obiecte, la confecţionarea unor matrife cari trebue să aibă litere, cifre sau semne speciale, imprimate în adâncime, etc. Se folosesc poansoane pentru gravarea propriu zisă, pentru marcarea bijuteriilor şi a obiectelor de metale prefioase al căror titlu este garantat da sfat, a tacâmurilor de argint, a măsurilor şi greutăţilor de tot felul, etc. 2. Poansonare [mTaMnoBatme; poinţonnage â l'emporte-piece; Ausstanzen; punching; lyukasz-tâs, botkozes], 1. Metl.: Sin. Perforare prin ştan-tare. V. sub Ştanfare. — 2. Sin. Priboire (v.). 3. Poansonare [KJieHMJietrae; poinţonnage; Stempelung; stamping; belyegzes]. 3. Metl.: Transpunerea unei figuri sau a unui desen pe fafa unui corp, prin deformare plastică executată prin apăsarea unui poanson (v. Poanson 2) cu fata de lucru gravată în relief. Poansonul poate fi acfionat manual, prin lovire cu un ciocan, sau mecanizat, de exemplu cu ajutorul unei prese. 4. Poansonaf, maşină de V. Presă de perforat. 5. Poansoneză: Sin. Maşină de poansonai. V. Presă de perforat. e. Poanfou [nrjia nonjiaBKa; pointeau; Schwim-mernadel; float spindle; uszotu]. Auto.: Sin. Ac de reglare. V. Reglare, ac de 7. Poarcă: Sin. Vrană (v.). 8. Poartă [BopOTa; porte; Tor; door; kapu]> Arh., Cs.: 1. Deschidere amenajată într'o împrejmuire, respectiv uşă mare largă, amenajată în peretele exterior al unui edificiu, pentru a permite trecerea dintr'o parte în alta a împrejmuirii, respectiv trecerea din exteriorul edificiului în interior, şi invers. — 2. Dispozitiv for^nat din unul sau din mai multe panouri mobile, care închide poarta în accepfiunea 1. Panourile pot fi făcute din lemn, din metal, sau din combinarea acestor două materiale, şi pot fi executate în formă de perete plin, sau cu goluri mai mult sau mai pufin decorative, libere sau închise cu ochiuri de geam. Deschiderea şi închiderea porfii se pot face, fie prin rotirea fiecărui panou în jurul unei axe verticale formate de balamalele cu cari este prins de marginea deschiderii (poartă batantă), fie prin deplasarea laterală a panourilor, cari sunt susfinute Poartă de apă. I) parapet; 2) copastie de oje! profilaf£ 3) centură; 4) clapă; 5) axul clapei;, 6) bară; 7) punte. de role aşezate la părfile superioară şi inferioara şi cari sunt conduse de ghidaje (poartă rulantă)- 9. Poartă [H3rti6; courbe; Krummung; curva-ture; hajlat]. Mine: Arcul cu convexitatea în sus, pe care-l formează o conductă de aer comprimai de-a-lungui perefilor şi al tavanului unei galerii,, când trebue să treacă dela un perete al galeriei la celălalt. 10. Poartă de apă [uiTopMOBOâ nojiynopTHK^ sabord de degagement, sabord de pavois; Schanz-kleidpforte, Wasserpforte; bulwark-port, freeing-port; vizkapu]. Nav.: Deschidere a navei, care serveşte la scurgerea cantităţilor mari de /tI apă cari cad pe punte în timpul furtunilor. Poarta de apă e închisă de o clapă cu ax de rotafie orizontal, aşezat astfel, încât clapa să se deschidă în afară(v. fig.). Sin. Portei. n. Poartă de e-cluză [niJiK)3Hbie BopoTa; porte d'ecluse; Schleusentor; sluice gate, îock gate; zsilip-kapu]. Nav.: Dispozitiv format din unul sau din două panouri mobile, aşezat la fiecare dintre capetele sasului unei ecluze, pentru a menfine nivelul apei în ecluză şi în biefurile alăturate, pentru a permite ridicarea sau coborîrea nivelului apei din. ecluză, pentru a permite trecerea navelor din biefuri în. ecluză şi invers, ca şi pentru a menfine în uscat sau la un nivel foarte mic apa din biefuri sau din ecluză, în vederea executării unor lucrări de reparafii sau de întrefinere a acestora, închiderea şi deschiderea porţilor pot fi realizate^ fie prin deplasarea verticală a panourilor, fie prir> deplasarea lor perpendicular pe axa longitudinala a ecluzei, fie prin rotafie în jurul unor axe verticale sau orizontale, sau prin îndepărtarea lor din deschidere, prin plutire. — Din punctul de vedere al formei sau al modului de deschidere şi de închidere, se deosebesc: 12. ~ basculantă [onycKHbie BOpOTa; porte â trappe, porte â rabattement; Klapptor; drop gate; billeno kapu]: Poartă formată dintr'un singur panou, legat de radierul ecluzei prin articulafii cu* axa orizontală, şi a cărei închidere şi deschidere se fac prin rotirea panoului în jurul axei articu-lafiei (v. fig.). în pozifie deschisă, poarta se aşază orizontal, într'o adâncitură a radierului. Pentru a se uşura manevra de închidere şi de deschidere^ interiorul porfii este împărtit în compartimente cari pot fi umplute cu apă (la deschidere) sau golite (la închidere). Etanşeitatea dintre marginile porfii şi zidăria ecluzei se obfine printr'o ramă de lemn, fixată pe poartă, şi care este presată / 682 pe zidăria bajoaierului şi a radierului. Sin. Poartă-clapă. Poarfă basculantă, pentru ecluze. >4) secfiune transversală verticală; B) vedere; C) secfiune transversală orizontală; /) panoul porf ii; 2) articulafie; 3) dispozitiv de etanşare; 4) pasereiă. 1. Poarfă buscaiă [iiţHTOBbie B0p0Ta; porte busquee, porte en eperon, vantaii; Stemmtor; lock gate, mitre gate; tâmaszkapu, gyâmkapu]: Poartă formată din două panouri verticale, legate de ba-joaiere cu articuiajii, şi a cărei deschidere şi închidere se fac prin rotirea fiecărui panou în jurul axei verticale a articulafiei respective. în poziţie deschisă, fiecare panou este adăpostit într'o nişă amenajată în bajoaierul de care este legat. în pozifie închisă, panourile se sprijine unul în altul prin marginile lor libere, verticale, şi formează între ele un unghiu diedru a cărui muchie este îndreptată spre biefui care are nivelul mai înalt, pentru ca presiunea apei din această direcfie să fie mai mare decât presiunea apei din direcfie contrară, şi astfel cele două panouri să fie împinse unul în altul, pentru a se asigura etanşeitatea. Panourile pot fi executate din lemn, din metal, sau din combinarea acestora. Porfile bus-cate prezintă avantajul că reclamă manevre simple şi rapide; prezintă desavantajul că reclamă lungirea ecluzei, din cauza spafiului care trebue să rămână liber penfru deschiderea porfilor. 2. ~ cilindrică [u,HJiHHflpHHecKHe BopoTa; porte â rouleau; Walztor; roller gate; gorgos kapu]: Poartă formată dintr'un corp cilindric, gol şi etanş, aşezat orizontal, şi a cărei deschidere şi închidere se fac prin deplasare pe verticală (v. fig.). Din punctul de vedere al construcfiei, porfile cilindrice sunt asemănătoare cu stăvila-rele cilindrice, deosebindu-se de acestea prin faptul că se ridică la 6 înălfime mai mare, pentru a permite trecerea îmbarcafiilor pe sub ele. Uneori, pentru a se mări înălfimea porf ii, fără a se mări prea mult diametrul cilindrului, porfile cilindrice sunt^echipate, la partea inferioară, cu un dispozitiv în formă de cioc, sau sunt echipate cu Scheme de porfi cilindrice pentru ecluze. A) poartă cilindrică simplă; 8) poarfă cilindrică cu cioc inferior; C) poartă cilindrică cu două ciocuri (cu scut anterior). două ciocuri, unu! deasupra şi altul dedesubtul cilindrului, legate între ele, şi cari formează un scut în fafa corpului cilindric al porfii. s. ~ glisantă [cK0Jib3Hiii,He BopoTa; porte glissante; Schiebetor; sliding gate, sliding door; tolokapu]: Poartă formată dintr'un singur panou cu pereţi dubii şi cu interiorul compartimentat, pentru a putea fi lestat cu apă, şi a cărei închidere şi deschidere se fac prin deplasare laterală, perpendicular pe axa ecluzei, prin alunecare pe două tălpi aşezate la partea inferioară a panoului, şi cari alunecă într'un şanf amenajat în radier (v. fig.). în timpul manevrei de închidere şi de deschidere, compartimentele porfii sunt umpluta cu aer sub presiune, pentru a se reduce greutatea porfii, astfel încât deplasarea să se facă cu uşu-rinfă. în pozifie închisă, compartimentele sunt umplute cu apă, pentru ca poarta să sa aşeze bine pe radier. Etanşeitatea laterală se obfine printr'un dispozitiv asemănător cu cel al porfilor rulante. 4. ~ plutitoare [nJiOByHHe BopoTa; porte flottante, bateau porte; Schwimmtor; floating gate; uszokapu]: Poartă cu un singur panou, format dintr'o îmbarcafie cu lăfimea mică în raport cu lungimea şi cu înălţimea, echipată cu chilă şi cu etambouri de construcfie specială, şi care este adusă prin plutire până la amplasament, unde este coborîtă pe fundul ecluzei, în pozifie verticală, prin lestare cu apă, astfel încât chila şi etambourije intră în locaşuri corespunzătoare, amenajate în radier şi în bajoaiere, realizând închiderea. Pentru deschidere, şe evacuează lestul de apă, astfel încât poarta este adusa în stare de plutire şi e îndepărtată din deschidere. Forma secfiunii transversale a porţii poate fi simetrică sau disimetrica (v. fig.). Porfile plutitoare sunt constituite dintr'un schelet metalic, îmbrăcat cu table de ofel îmbinate etanş. Interiorul porfii este împărfit, prin una Poarfă glisantă, de ecluză (secfiune transversală). f) panoul porfii; 2) camere etanşe pentru lesta-rea cu apă a porfii; 3) punfi etanşe; 4) tălpi pentru deplasarea porfii pe radier. 683 sau prin mai multe punfi etanşe şi prin perefi verticali, în compartimente etanşe, destinate să adă- să se obfină cele mai bune rezultate. Porţile plutitoare sunt folosite la închiderea ecluzelor cu trafic mic, a ecluzelor dela docurile uscate, a unor basine portuare (de ex. a basinelor petroliere, pentru a limita răspândirea în celelalte Poartă plutitoare, de ecluză, dislmetrlcă (secfiune transversală). 1) punte superioară; 2) punfi etanşe; 3) camere pentru lestul de apă principal; 4) cameră pentru lestul de apă adiţiona); 5) chilă specială cu dispozitive de etanşare a închiderii. postească lestul fix şi lestul adiţional necesar la manevrare. Dacă este nevoie să se asigure o plutire stabilă, trebue ca momentul de inerfie al secfiunii porfii în planul de plutire să fie mare, ceea ce conduce la adoptarea unei forme de secfiune transversală a poj-fii cât mai largi la nivelul planului de plutire. Dacă; din contra, se cere ca echilibrul să fie cât mai stabil, trebue ca poarta să aibă forma unui paralelepiped, ceea ce uşurează executarea ei. Pentru a se asigura un echilibru stabil şi, în acelaşi timp, şi o plutire stabilită, trebue ca centrul de greutate al porfii să fie situat cât mai jos. Asigurarea stabilităţii plutirii sau a echilibrului, ori a amândorora, se face plasând în mod convenabil lestul fix, şi adăugind sau îndepărtând lestul adifional, care este dispus în compartimente aşezate astfel, încât Poartă plutitoare, de ecluza, simetrică (secfiune transversală), f) punte superioară, de manevra; i) punfi etanşe; 3) chilă specială; 4) instalafle pentru evacuarea sau umplerea cu apa a compartimentelor etanşe. basine a unui lichid inflamat, în care caz poarta este căptuşită cu un material incombustibil), etc. Ele convin, în special, pentru basinele de radub la cari nu este necesară o rapiditate prea mare a manevrei. i. Poartă ridicătoare [iiIJiar6ayM; porte eleva-toire, portelevante; Hubtor; lifting gate; emelheto kapu]: Poartă cu un singur panou, alcătuit dintr'un schelet metalic căptuşit pe ambele fefe cu lemn sau cu metal, şi protejat contra loviturilor produse de îmbarcafii, şi care se deschide şi se închide prin ridicare şi coborîre pe verticală, cu ajutorul unor cabluri metalice, al unor lanfuri sau al unui dispozitiv cu cremalieră. în pozifie deschisă, poarta poate fi ridicată deasupra gabaritului de liberă trecere, sau poate fi coborîtă sub nivelul radierului ecluzei, fiind adăpostită într'un locaş corespunzător. Pentru uşurarea manevrei de ridicare şi de coborîre, poarta poate fi echipată cu compartimente în cari se introduce apă sau aer comprimat, pentru a se mări sau ase micşora greutatea porfii, sau este echilibrată prin contra-greutăfi. Marginile verticale ale porfii se deplasează în nişe amenajate în bajoaiere şi sunt ghidate de două şine verticale între cari rulează rofi fixate pe poartă. Porfile ridicătoare sunt folosite, în special, la închiderea capătului inferior al ecluzelor-puf de pe canale sau de pe râuri navigabile. Nu sunt folosite la ecluzele marine* 684 i. Poartă rulantă [KaHfliu,HecH|B0p0Ta; porte roulante;Rolltor;rollingdoor;gordulo kapu, eltolha-to kapu]: Poartă for- 6 mată dintr'un singur *--------------------1 panou, şi a cărei deschidere şi închidere se fac prin deplasare laterală, perpendicular pe axa ecluzei, prin rulare pe şine aşezate pe fundul unui şanf a-menajat în radierul ecluzei (v. fig.). Panoul este format dintr'un schelet metalic, căptuşit cu table de otel îmbinate etanş, iar interiorul este compartimentat, pentru a putea fi lestat cu apă, în vederea unei închideri mai bune, sau golit de apă, pentru uşurarea manevrelor. în poziţie deschisă, poarta este Poartă rulantă, de ecluză (secfiune adăpostită într'un transversală), spafiu amenajat în 1) panoul porfii; 2) cameră etanşa, una din părfile la- pentru lestarea cu apă a porfii; terale ale ecluzei. 3) dispozitive de ghidare laterală Porfile rulante pre- a porfii; 4) dispozitive de rulare; zinta urmatoarele 5) dispozitive de etanşare; 6) pa- avantaje: pot re- sereiă. zista la împingerea apei în aceleaşi condifiuni pe ambele părfi; nu reclamă o lungire suplementară a corpului unui pod pe panoul porfii,care se racordează cuur> tablier aşezat deasupra adăpostului porfii, astfel încât nu e necesar un pod suplementar. Când poarta este deschisă, tablierulde deasupra adăpostului porfii este ridicat cu ajutorul unor dispozitive cu cremalieră, iar tablierul de pe poartă, ale cărui parapete pot fi rabătute, intră dedesubtul celuilalt. Porfile rulante prezintă următoarele desavan-taje: nu sunt destul de etanşe, dacă presiunea apei nu e suficient de mare pentru a împinge puternic poarta în zidărie; deplasarea porfii poafe fi împiedecată datorită pătrunderii unor corpuri străine în şanful din radier, sau datorită deplasării laterale a şinelor; în timpul deplasării sunt solicitate puternic, datorită curentului de apă, care tinde să rotească poarta şi să o deplaseze lateral. 2. ^-segment [cerMeHTOBbie BopoTa; porte â segment; Segmenttor; segment door; ivkapu]: Poartă formată dintr'un panou cu secfiunea în arc de cerc, rigidizat printr'un sistem de zăbrele aşezat în spatele lui, care e fixat pe două brafef alcătuite, de obiceiu, în formă de grinzi cu zăbrele, — şi a cărei închidere şi deschidere se fac prin rotire în jurul unei axe orizontale formate de cele două articulafii prin cari sunt legate brafele de bajoaiere (v. fig.). Brafele sunt adăpostite în două nişe, pentru a nu stingheri navigafia. Lungimea brafelor depinde de înălfimea gabaritului de navigafie. Manevrarea porfii se face prin câte o roată dinfată, antrenată de un motor, care angrenează cu un sector dinfat, fixat pe fiecare braf. închiderea şi deschiderea porfii sunt uşurate de contragreutăţi amovibile, fixate la capătul fiecărui braf, opus capătului de care e fixat panoul, şi cari sunt adăugite la deschidere, şi apor sunt îndepărtate. Porfile-segment prezintă avantajul că nu produc valuri puternice în ecluză la deschidere, deoarece apa se scurge pe la fundul ecluzei; prezintă desavantajul că reclamă lungirea ecluzei. Poartă-segment, pentru ecluze (secfiuni transversale). A) poarta în pozifie deschisă (secfiune prin camera porfii); 8) poarta în pozifie închisă (secfiune prin axa ecluzei); 1) panoul porfii; 2) braful porfii; 3) contragreutate amovibilă; 4) sector dinfat; 5) roată dînfată antrenată de motor; 6) stăvilar cu ace, pentru Izolarea camerei porflL ecluzei, necesară spafiului pentru deschidere, ca ia porfile buscate; permit realizarea comunicaţiei între cele două maluri ale canalului, prin aşezarea a. Poarfă de siguranfă [npe^oxpaHHTejibHbie BOpOTa; porte de garde, porte de surete; Sicher-heitstor, Sperrtor; safety gate; biztonsâgi kapu]. 685 Nav..' Dispozitiv format din panouri asemănătoare cu ale porfilor de ecluze, folosit penfru a închide întreaga secţiune a unui canal, fie penfru a izola o lucrare executată pe traseul lui, fie pentru a secţiona biefuri lungi (pentru a reduce remuul provocat de vânt), fie pentru a împiedeca golirea biefurilor amplasate în rambleu, în cazul ruperii digului, fie pentru a închide basinele de petrol din porturi, în vederea izolării lor în caz de incendiu. 1. Pobedit. Mefl.: Metal dur (v. sub Carburi, ■metale dure cu ~ metalice; v. şi sub Metal dur), ob{inut prin procedeul metaloceramic, fie din carbură de wolfram, fie din carbură de wolfram şi carbură de titan; în ambele cazuri, se foloseşte ca liant un adaus de cobalt. Este un produs fabricat în URSS. Produsul cu carbură de wolfram poate avea următoarea compoziţie chimică: 78,8-85,5% Wo; 4,95-5,30% C; 7,5-15% Co; 0,2% Ni; 0,4 • • • 1 % Fe. Are următoarele caracteristice tehnice:duritatea Mohs, 9—9,8;duritateaRockwe|i A, 86 • ■ • 87; greutatea specifică, 12 ■ • ■ 15; rezistenfa de rupere la compresiune, 400- • *413 kg/mm2; rezistenfa de rupere la încovoiere, 150 - • ■ 170 kg/mm2. Se foloseşte, de obiceiu, la armarea uneltelor tăietoare penfru vitese mari de aşchiere (de ex. cuţite, burghie elicoidale, freze, sfredele, etc.), la piesele supuse la uzură mare (de ex. filiere pentru trefilare, piese pentru instrumente de măsură), etc. (N. C). 2. Pocănea. Ind. ţar.: Parte componentă a joagărului. V. fig. sub Joagăr. (Termen regional). 3. Pocie: Sin. Arac (v.). 4. Pociump: 1. Par scurt, bătut în pământ. Exemplu: parul bătut în mijlocul ariei, de care se ^eagă caii când treieră (Banat). — 2. V, sub Vârtelniţă. (Termen regional). 5. Pocladă: Sin. ibâncă (v.). 6. Pocîău. Pisc.: Unealtă de pescuit, folosită pe râurile din Moldova. Poclăul este un sac de plasă, cu gura larg deschisă, ale cărui colţuri sunt fixate de capetele a două prăjini lungi. (Termen regional). 7. Podit: 1. Coş de trăsură (Moldova). — 2. Rogojina sau pătura care se pune pe coviltir, spre a acoperi carul. (Termen regional). s. Pocnet [3ByK BbiCTpeJia; claquement; Knall; crack; csaftanâs, durranâs]: Sensaţie auditivă, produsă de o variaţie bruscă şi de scurtă durată a presiunii aerului. 9. Pocnitoare: Sin. Capsă pocnitoare (v.). 10. Pod fropHme;, grenier;^Dachraum; garret, ioft; padlâs]. 1. Arh., Cs.: Spaţiul cuprins între planşeu! superior al unei: clădiri şi acoperiş. 11. Pod [moct; pont; Brucke; bridge; hid].2.Cs., Pod.: Construcţie de lemn, de zidărie, de beton (simplu sau armat) sau de metal, destinată să susţină o porţiune dintr'o cale de comunicaţie terestră deasupra unui obstacol adânc sau de nivel care ii întrerupe traseul (vale, curs de apă, canal, o altă cale de comunicaţie, etc.), făcând legătura între cele două capete ale căii de comunicaţie întrerupte de obstacol. Un pod se I compune din^două părţi principale: infrastructura şi suprastructura. Infrastructura este destinată să susţină, deasupra obstacolului, elementele cari formează suportul căii, şi să transmită la teren greutatea proprie a podului şi încărcările utile. Este formată din elemente de construcţie aşezate la cele două capete ale podului şi, dacă deschiderea lui e mare, din distanţă în distanţă, între cele două capete. Elementele infrastructurii aşezate la capete se numesc culee (v.); cele intermediare se numesc palee (v.), la podurile de lemn, şi pile (v. Pilă), la podurile de beton, de zidărie şi la cele de metal. Suprastructura este destinată să susţină calea şi să transmită infrastructurii încărcările utile, şi este constituită din elemente de rezistenfă principale (grinzi, arce, plăci), legate între ele prin alte elemente, cari alcătuesc platforma pe care e aşezată calea, şi cari formează platelajul (v.). — Din punctul de vedere al duratei şi al mijloacelor cu cari se execută, se deosebesc: 12. Pod definitiv [OKOHHâTGJlHbiH MOCT; pont definitif; definitive Brucke; definitive bridge; vegleges hid]: Pod executat cu materiale şi tn condifiuni tehnice adecvate pentru a suporta încărcările traficului actual şi ale celui probabil, într'o perioadă de timp foarte lungă, fără a reclama consolidări. Din această categorie fac parte podurile de zidărie, de beton, de beton armat şi podurile metalice. 13. ~ demontabil [pa36opHbiH moct; pont de-montable; zerlegbare Brucke; dismountable bridge; szetszerelheto hid]: Pod executat cu piese tipizate, pentru a se putea obfine deschideri totale de diferite lungimi, după nevoie, şi care este montat numai pentru un timp limitat, după care se demontează şi se foloseşte în alte locuri. Din această categorie fac parte podurile militare (de echipaj), podurile pe vase pentru restabilirea de circulaţii, podurile de lucru, etc. 14. ~ improvizat [HMnpOBH3HpOBaHHbIH MOCT; pont improvise; Behelfsbriicke; expediency bridge; segedhid, rdgtonozott hid]: Pod construit cu mijloace cari se găsesc în împrejurimi, pentru a se stabili sau a se restabili circulafia cât mai rapid, până la executarea unui pod corespunzător. Din această categorie fac parte unele poduri de campanie, podurile de salvare (de ex. în cazul unor inundafii), unele poduri de lemn, etc. 15. ~ provizoriu [BpeMeHHbiH moct; pont provisoire; provisorische Brucke; temporary bridge; ideiglenes hid, vendeghid]: Pod executat pentru a dura un timp scurt, până la construirea unui pod definitiv (de ex. podurile pe traseuri noi de şosele, podurile de derivafie a unei căi de comunicafie în lucru, podurile de dublare a unei linii de cale ferată, podurile pentru menţinerea circu-lafieiîn timpul executării unui pod definitiv, etc.).— Din punctul de vedere al destinafiei, se deosebesc: 16. Pod-apeduct [ane^yKT; pont aqueduc; Aquăduktbriicke; aqueduct bridge; vizvezeto hid, akvadukt]: Pod destinat să susfină o conductă 686 de aducere a apei pentru alimentare, pentru irigafie, producere de forfă, etc. De obiceiu, este executat din zidărie sau din beton, şi are plate-lajul în formă de albie etanşă, închis sau deschis Ia partea superioară. 1. Pod-canal [MOCT-KaHaJl; pont-canal; Kanal-briicke; bridge canal; csatornahid]: Pod destinat să susţină un canal navigabil, peste o vale, peste un curs de apă, un alt canal, sau peste altă cale de comunicaţie. Se execută, de obiceiu, din beton armat, şi are tablierul în formă de albie cu perefii laterali verticali sau pufin inclinafi. 2. ~ de cale ferafă [}Kejie3H0ft0p0}KHbiH MOCT; pont de chemin de fer; Eisenbahnbriicke; railway bridge; vasuti hid]: Pod destinat să sus-fină o linie de cale ferată, cu cale simplă sau dublă. Poate fi executat din lemn, pentru podurile provizorii, din zidărie, beton, beton armat sau din metal. Platelajul este format din traverse aşezate cu intervale, pe cari sunt fixate şinele. Trotoarele au Jăfime mică şi pot fi aşezate între grinzile principale, de o parte şi de alta a căii, în afara grinzilor principale (în consolă), sau pot lipsi, (v. fig. sub Pod cu cale simplă). s. ~ de echipaj [BOGHHbiH pa36opHbm MOCT; pont militaire demontable; Kolonnenbrucke; floating bridge, pontoon bridge; szetszedheto hadihid]. Tehn. mii.: Pod demontabil, construit cu material de echipaj transportat pe vehicule. Se foloseşte în campanie, pentru a permite trecerea unităfilor militare peste cursuri de apă. Se deosebesc: poduri de echipaj pe căluşi, la cari infrastructura este formată din capre speciale; poduri de echipaj pe vase, la cari suprastructura este susţinută de îmbarcafii sau de pontoane; poduri de echipaj mixte, la cari suprastructura este formată din căluşi, la ape mici, sau din îmbarcafii, la ape mari. 4. ~ de încrucişare [pas'beSflHbiH moct; pont de croisement; Kreuzungsbrucke; Crossing bridge; keresztezesi hid]: Pod destinat să sus-fină una sau mai multe căi de comunicafie, pentru a se evita încrucişarea de nivel a acestora cu alte linii de comunicafie. Podurile de încrucişare se construesc, în special, în gările mari sau în stafiile de triaj. 5. ~ de lucru [pa6oHHH moct; pont de service; Arbeitsbrucke; service bridge; munkahid]: Pod construit lângă amplasamentul unui pod definitiv în construcfie, şi destinat să asigure circu-lafia lucrătorilor între cele două maluri şi transportul materialelor pe şantier. Se execută, de obiceiu, din lemn, şi are un caracter provizoriu. Uneori, este construit din elemente tip, demon-tabile şi transportabile. Sin. Pod de serviciu. 6. ~ de şosea [mocceHHbiH MOCT; pont de route; Stra^enbrucke; road bridge; uthid, utca-hid]: Pod a cărui cale este amenajată pentru traficul rutier şi e destinat să susfină o porţiune de şosea deasupra unei văi, a unui curs de apă sau a unei alte căi de comunicaţie. Poate fi executat din lemn, din zidărie de piatră sau de beton, din beton armat, sau din metal. La podu- rile de lemn, calea este formată din unul sau din două straturi de dulapi groşi, şi se numeşte podină (v.). La celelalte tipuri de poduri este executată, de obiceiu, din aceeaşi îmbrăcăminte ca şi şoseaua. în părţile laterale ale căii sunt amenajate trotoare pentru pietoni. 7. ~ militar [BOeHHblfi MOCT; pont militaire; Kriegsbriicke; army bridge; hadihid]: Pod provizoriu, executat, de obiceiu, din lemn, şi construit în timp de campanie, pentru a servi în scopuri militare» Poate fi construit pe piloţi, pe căluşi sau pe vase.— Din punctul de vedere al caracteristicelor traseului şi al axelor podului, se deosebesc: 8. Pod drept [npflMOH moct; pont droit; gerade Briicke; straight bridge; egyer.es hid]: Pod a cărui axă longitudinală este perpendiculară pe axa văii, a cursului de apă, a căii de comunicaţie, etc., pe care o traversează. 9. ~ în curbă [moct Ha kphboh; pont en courbe; Kurvenbriicke; curved bridge; kanyarhid]: Pod a cărui axă longitudinală este curbă şi se racordează cu axa căii de comunicaţie (ia podurile de beton, de beton armat şi de zidărie), sau este formată din segmente drepte, corespunzătoare deschiderii unei travee (la podurile de lemn şi metalice). Pilele podurilor în curbă sunt aşezate cu axa longitudinală după razele de curbură ale axei podului. Calea pe pod se execută cu supraînălfare, în partea exterioară curbei, care se realizează, fie aşezând platelajul înclinat, fie aşezând numai calea inclinată. La podurile cu cale dublă, lăţimea podului trebue să fie mai mare decât cea normală, corespunzătoare gabaritelor, pentru a se evita ciocnirea vehiculelor din cauza înclinării lor. Podurile în curbă nu sunt economice, deoarece trebue să aibă o lăţime mai mare şi deoarece reclamă rectificări dese ale căii, care e deplasată lateral, cu uşurinfă, de forfele centrifuge. 10. ~ în evantaliu [Beepoo6pa3HbiH moct; pont en eventail; Făcherbriicke; radiating bridge; legyezoalaku hid]: Pod cu două sau cu mai multe căi, la care axele longitudinale ale căilor, respectiv ale tablierelor, se resfiră dela unul din capete către celălalt. Se construesc, fie din cauza existenfei unor obstacole la unul dintre capete, fie când căile de circulafie se ramifică în apropierea unuia dintre capetele podului (de ex. ia o cale de circulafie construită pentru a dubla una existentă, care intră într'un tunel imediat după pod, pentru ca noua cale să traverseze muntele printr'un tunel alături de cel vechiu). u. ~ în palier [r0pH30HTajibHbiH moct; pont horizontal; Horizontaibrucke; horizontal bridge; vizszintes hid]: Pod a cărui axă longitudinală, dreaptă sau curbă, este orizontală. i2. ~ în pantă [HaKJiOHHbiH moct; pont en pente; schrâge Briicke; inclined bridge; lejtos hid]: Pod la care axa căii este inclinată fafă de planul orizontal. îs. ~ în spinare de măgar [AByHaKJlOHHbiH MOCT; pont en dos d'âne; Briicke mit scharfer Wolbung, Briicke mit hoher Wolbung; double- 687 inclined bridge; ketlejtos hid]: Pod la care axa căii este înclinată fafă de planul orizontal, prezentând două pante, din spre mijlocul podului către capetele lui, cele două pante formând un unghiu cu vârful în sus. Se construesc pentru a se obfine o înălfime liberă mai mare sub pod, fără a se mări dimensiunile verticale ale întregului pod. 1. Pod oblic [kocoh MOCT; pont biais; schiefe Brucke; skew bridge; ferde hid]: Pod a cărui axă longitudinală este înclinată fafă de axa văii peste care este construit. Axele longitudinale ale pilelor şi culeelor podului sunt paralele cu direcfia axei văii. — Din punctul de vedere ai pozifiei căii fafă de axa mediană orizontală a grinzilor podului, se deosebesc: 2. Pod cu calea jos [moct c e3/ţOH n0HH3y; pont â voie inferieure, pont â tablier inferieur; Brucke mit unten liegender Fahrbahn; bridge with the roadway below; alsopâlyâs hid]: Pod la care calea este aşezată între grinzile principale ale lui, la partea ţE><«Xfl Pod cu calea jos. f) grinzi principale; 2) antretoază; 3) longeroane; 4) contravântuire superioară transversală; 5) trotoar în consolă. inferioară a lor, şi xare este susfinută deantretoaze prinse de tălpile inferioare ale grinzilor (v. fig.). Dacă înălfimea grinzilor este mai mare decât înălfimea gabaritului de liberă trecere, cele două grinzi se solidarizează la partea superioară prin con-travântuiri orizontale şi transversale; dacă înălfimea gabaritului de liberă trecere este mai mare decât înălţimea grinzilor, cele două grinzi rămân libere la partea superioară şi sunt solidarizate prin con-travântuiri orizontale şi verticale, aşezate sub cale. 3. ~ cu calea Ia mijloc [moct c e3#0H no Cepe/ţHHe; pont â tablier intermediaire; Brucke mit mittendurchgefuhrter Fahrbahn; bridge with half sunk roadway; sulyesztettpâlyăs hid]: Pod la care calea este aşezată între tălpile superioare şi inferioare ale grinzilor principale, la mijlocul sau în apropierea mijlocului distanfei dintre cele două tălpi (v. fig.). Solidarizarea grinzilor podului se face prin contravântuiri orizontale, aşezate în planul tălpilor inferioare, şi prin contravântuiri verticale, transversale, aşezate sub antre- Pod cu calea la mijloc. 1) grinziprlncipale;2)an-tretoază; 3) contravântu-orizontală; 4) con-travântuire transversală; 5) trotoare în conso toazele podului, între cele două grinzi. 4. ~ cu calea sus [moct c e3#oă no Bepxy; pont â voie superieure, pont â tablier superieur; Brucke mit oben liegender Fahrbahn; bridge with the roadway above; felsopâlyâs hid]: Pod la care calea este aşezată deasupra sau la nivelul tălpilor superioare ale grinzilor, fiind susfinută de antre-toaze aşezate pe tălpi sau între acestea (v. fig.). Acest mod de aşezare a căii permite realizarea unei solidarizări mai bune a celor două grinzi, prin contravântuiri orizontale, aşezate atât între tălpile superioare, cât şi între tălpile inferioare, ca şi prin contravântuiri transversale verticale, aşezate între grinzi. — Din punctul de vedere al numărului căilor de pe pod, al felului lor şi al aşezării uneia fată de alta, se deosebesc: 5. Pod cu cale dublă [AByxnyTHbrâ moct ; pont â deux voies, pont a double voie; zweigleisige Brucke; double line bridge, double track bridge; ketpâlyâs hid; ketvâgânyu hid]: Pod destinat să Pod cu calea jos, pentru cale ferată cu cale dublă (secfiune transversală prin tablier). f) grinzi principale; 2) antretoază; 3) longeroane; 4) confra-vântuire; 5) gabarit de liberă trecere. susfină două căi de circulafie, una pentru traficul într'un sens, iar cealaltă, pentru traficul în sens contrar. e. ~ cu cale multiplă [MHOronyTHbiH moct; pont â voies multiples; mehrgleisige Brucke; multiple line bridge; tobbpâlyâs hid, tobbvâ-gânyu hid]: Pod amenajat cu mai multe căi de circu- Pod cu calea sus. 1) grinzi principale; 2) antretoază; 3) contravân-tuire orizontală; 4) con-travântuire transversală; 5) trotoare; 6) cale ferată» 688 lafie, de acelaşi fel, sau diferite. Poafe fi executat cu tablier unic, cu mai multe tabliere, sau cu -etaje. Căile destinate liniilor ferate se aşază, de obiceiu, la mijlocul podului, la podurile cu tablier cinic sau multiplu, sau la nivelurile cari prezintă lucrările de terasament cele mai avantajoase, la podurile etajate. i. Pod cu cale simplă [moct no# oahh nyTb, OjDţHOIiyTHbiH moct; pont â une voie, pont â voie unique; eingleisige Briicke; single line bridge, single track bridge; egypâiyâs hid, egyvâgânyu sbid]: Pod destinat să susfină o singură cale de bridge, double deck bridge, bridge with two stages; emeletes hid]: Pod pentru cale dublă sau multiplă, la care căile sunt aşezate la niveluri diferite, unele deasupra celorlalte. Căile pot fi de acelaşi fel, sau diferite. 4. ~ mixt [moct CMemaHHoro THiia; pont mixte; gemischte Briicke; mixed bridge; vegyes-forgalmi hid]: Pod cu cale dublă sau multiplă, unele căi fiind de şosea şi altele, de cale ferată. Căile pot fi aşezate pe acelaşi tablier sau pe tabliere alăturate, ori pot fi etajate. La podurile etajate, calea pentru linie ferată se aşază, de Secfiune printr'un tablier de pod metalic, cu calea jos, penfru cale ferată simplă. 1) grinzi principale cu inimă plină; 2) antrefoază; 3) longeroane; 4) frofoare în consolă; 5) tablă striată. circulafie, pe care traficul se face în ambele sensuri. De obiceiu, podurile cu cale simplă se -execută numai pentru cale ferată (v. fig.); penfru şosele se execută numai cu caracter provizoriu, iar dacă lungimea podului este prea mare, se amenajează din loc în loc lărgiri, pentru a se uşura încrucişarea vehiculelor. obiceiu, la nivelul corespunzător celor mai avantajoase lucrări de terasament. Sin. Pod combinat.'— Din punctul de vedere al materialului din care sunt construite, se deosebesc: 5. Pod de beton [6eTOHHbrâ moct; pont en beton; Befonbriicke; concrete bridge; betonhidj: Pod la care elementele de rezistenfă sunt formate Pod de befon. 1) boltă de befon; 2) culee; 3) umplutură de beton; 4) umplutură de pământ; 5) timpan; 6) parapet; 7) cheia bolfli; 8) tub pentru evacuarea apei infiltrate în umplutură. 2. ~ dublu [flBOHHOH MOCT; pont double; Doppelbriicke; twin bridge; kettos hid]: Pod cu cale dublă, la care fiecare cale de circulafie este susfinută de un tablier propriu, cele două tabliere fiind alăturate şi rezemate pe aceeaşi infrastructură. Podurile duble se execută, de obiceiu, când cele două tabliere nu pot fi construite în acelaşi timp, din motive tehnice sau economice, sau când se dublează o linie simplă. Sin. Pod juxtapus. s. ~ etajat [MH0r03Ta}KHbm moct; pont â voies superposees, pont â deux etages; zwei-geschossige Briicke, Etagenbriicke; double level din una sau din mai multe bolfi de beton simplu (v. fig.), ‘încastrate sau articulate. Reazemele sunt constituite din pile şi din culee masive, capabile să preia împingerile orizontale produse de bolfi.-Calea este aşezată pe o umplutură făcută deasupra bolfii şi e menţinută în părfile laterale de zidării numite timpane. Pentru a se micşora greutatea proprie a podului se execută, deasupra bolfii principale, bolfi de dimensiuni mai mici, cari să reducă volumul umpluturii. Podurile de befon simplu se folosesc penfru deschideri relativ mici şi, de obiceiu, numai pentru şosele. Supra- 689 fafa aparentă a bolţilor şi a timpanelor poate fi prelucrată pentru a imita piatra de talie, piatra de moloane, etc., sau poate fi buciardată, prelucrată cu bosaje, etc. 1. Pod de beton armat [mejie306eT0HHbifi MOCT; pont en beton arme; Eisenbetonbrucke; reinforced concrete bridge; vasbetonhid]: Pod ale cărui elemente sunt executate din beton armat. Poate fi construit sub formă de pod cu placă, pod cu grinzi şi cu placă, pod în arc, în cadru. Podurile de beton armat sunt folosite ca poduri definitive, penfru şosele sau pentru căi ferate. Pot îi executate din beton turnat, sau din beton precomprimat pe loc, sau din piese de beton prefabricate. 2. ~ de lemn [flepeBHHHbiH moct; pont en bois; Holzbrucke; wood bridge; fahid]: Pod con- făcute fiecare din una sau din mai multe piese de lemn rotund sau ecarisat, aşezate la mică distanfă unele de altele, sau pot fi executate ca grinzi cu zăbrele, grinzi armate, suspendate, sau cu contrafişe. Podurile de lemn sunt folosite ca poduri provizorii, în special pentru şosele. 3. ~ de zidărie [KaMeHHbiâ MOCT; pont de pierre; Steinbriicke; stone bridge; kohid]: Pod la care elementele de rezistentă sunt formate din bolfi de zidărie de piatră, de obiceiu încastrate (v. fig.). Calea este susfinută de o umplutură aşezată deasupra bolfii, între două ziduri laterale (timpane). în umplutură se pot amenaja goluri susfinute de bolfişoare, de descărcare, sprijinite pe bolta principală, pentru a se micşora greutatea proprie. De obiceiu, podurile de zidărie se Pod de lemn, penfru şosea, cu grinzi cu contrafişe. 1) tablier; 2) parapet; 3) palee cu panouri; 4) grindă cu contrafişe. struit din piese de lemn îmbinate între ele (v. fig.). I execută cu o singură deschidere şi sunt folosite Reaz'emele intermediare se numesc palee (v.) şi | în special pentru şosele. Pod de zidărie de piatră. J) boltă de zidărie de piatră; 2) bolfişoare de descărcare; 3) timpan de zidărie de piatră; 4) plalelaj. sunt ^executatq^fie din pilofi înfipfi în pământ şi îegafi între ei prin cleşte şi contravântuiri, fie din panouri solidarizate între ele', sau din grinzi cu 4. ~ metalic [MeTajijmnecKHH moct; pont metallique; Eisenbrucke; iron framework bridge; vashid, acelhid]: Pod executat din bare de metal Pod metalic cu grinzi cu console, î) tablier cu grinzi cu console; 2) tablier de racordare, simplu rezemat pe console. zăbrele în spafiu, ori din căsoaie de lemn umplute iegate între ele prin nituri sau prin sudură. Metalul cu piatră. Elementele de rezistenfă pot fi făcute folosit cel mai des este ofelul sub formă de bare din grinzi sau din arce. Grinzile pot fi drepte, profilate, mai rar fonta şi aluminiul. Reazemele 44 690 exterioare sunt formate din culee de zidărie, iar cele intermediare, din pile de zidărie sau metalice. Elementele principale de rezistenfă pot fi formate din grinzi cu inimă plină sau cu zăbrele, din arce, din cabluri, lanfuri sau bare. Podurile metalice sunt folosite ca poduri definitive, atât pentru şosele, cât şi pentru căi ferate.— Din punctul de vedere al modului de alcătuire a elementelor de rezistenfă ale suprastructurii, se deosebesc: i. Pod cu grinzi [dajiOHHbiâ moct; pont â poutres; Trăgerbriicke, Balkenbriicke; girder sau cu console. La podurile de lemn se folosesc grinzi de lemn rotund sau ecarisat, numite urşi, simple sau formate din mai multe bucăfi aşezate unele peste altele pentru a forma o grindă mai puternică, grinzi cu contrafişe, grinzi armate, grinzi atârnate, sau grinzi cu zăbrele ori de construcfie specială. La podurile de beton se folosesc, de obiceiu, grinzile drepte, simplu rezemate sau continue, cu îngroşeri pe reazeme (drepte sau parabolice), grinzi cu zăbrele sau grinzi Vierendel. La podurile metalice se folosesc grinzile cu inimă plină şi grinzile cu zăbrele. Grinzile pot fi aşe- Pod metalic, cu grinzi cu zăbrele simplu rezemate. bridge; gerendahid]: Pod la care elementele principale de rezistenfă ale suprastructurii sunt Pod cu grinzi principale înclinate, cu trei tălpi (secfiune transversală prin tablier). 1) grinzi principale; 2) talpă superioară; 3) tălpi inferioare; 4) antretoază. formate din grinzi de lemn, de metal sau de beton armat. Grinzile pot fi simplu rezemate, continue zate în plane paralele sau pot fi inclinate, fiind legate la partea de sus/printr'o talpă comună (pod cu trei tălpi), (v. fig*). 2. ~ cu grinzi şi cu placă [moct H3 pe6pnc-Tbix nJlHT; pont â poutres et â dalles; Platten-balkenbriicke; combined truss and plate bridge; gerenda-es lemezhid]: Pod de beton armat, la care elementele de rezistenfă ale tablierului sunt Pod cu grinzi şi cu placă. /) pile; 2) grindă principală; 3) grinzi secundare; 4) piacă de beton armat. formate dintr'o placă de beton armat susfinută de grinzi de beton armat (v, fig.). De obiceiu, placa se execută cu armatura încrucişată. 3. ~ CU placă [apXHTpâBHblH MOCT,' pont-dalie; Plattenbrucke; plate bridge; lemezhid]: Pod la care elementul de rezistenfă al tablierului Pod metalic, în arc cu zăbrele. I) tablier; 2) arc cu zăbrele; 3) pile metalice; 4) culee. 691 este format dintr'o placă de beton armat rezemată pe culee (v. fig.). Podurile cu placă sunt folosite pentru deschideri mici. i L Pod cu placă (secfiune transversală), î) culee de beion; 2) placă de beton armat. 1. Pod în arc [apOHHbiâ moct; pont arque, pont en arc; Bogenbrticke; arch(ed) bridge; ivhid]: Pod de lemn, de zidărie, de beton (simplu sau armat) sau metalic, ia care elementele de rezistenţă ale iablierului sunt formate din arce sau din bolji. Din punctul de vedere al rezemării, arcele pot fi încastrate, articulate cu două sau cu trei articulaţii» sau cu tirani După forma axei, arcul poate fi în plin cintru, în mâner de coş, parabolic, pleoştit, etc. După felul de execute, arcul poate fi cu inimă plină sau cu zăbrele (v. fig., p. 690). 2. ~ în cadru [paMHbiH moct; pont en cadre; Rahmenbriicke; framed bridge; kerethid, szekreny-hid]: Pod la care elementele de rezistentă sunt 3. ~ suspendat [no/ţBecHOH moct; pont sus-pendu; Hăngebrucke; hanging bridge, suspension bridge, pendant bridge; fuggohid]: Pod la care tablierele sunt suspendate din loc în ioc de cabluri metalice, (v. fig.), de lanţuri, de arce cu inimă plină sau cu zăbrele, (v.fig,), drepte sau răsturnate (v.fig.), de grinzi cu zăbrele triunghiulare (v. fig.), ori de bare de metal drepte (v. fig.). Podurile suspendate sunt folosite pentru deschideri foarte mărişi au înălţimea de construcţie mare. Cablurile, lanţurile, arcele, grinzile de suspendare, sau barele formează elementele principale de rezistentă, tablierul fiind numai elementul de susfinere a căii. Tablierul poate fi construit numai dintr'un platelaj, sau poate fi executat din grinzi cu inimă plină sau cu zăbrele, pentru a se mări rigiditatea transversală a podului (v. fig.). Reazemele intermediare ale podurilor suspendate sunt formate din pile metalice sau de zidărie, de înălţime mare, ridicate deasupra nivelului tablierului în formă de portal. Reazemele extreme sunt formate din masive puternice de zidărie, în cari sunt ancorate elementele de suspendare a tablierului căii. Podurile suspendate sunt construite din otel, iar cele cu Pod suspendat de cabluri, cu tablier de rlgidizare-1) cabluri de suspendare; 2) tablier de rigidizare; 3) piloni de susfinere a cablurilor de suspendare. Pod suspendat cu grinzi cu zăbrele triunghiulare de suspendare, î) grinzi cu zăbrele pentru suspendarea tablierului; 2) tablier central de rigidizare; 3) piloni pentru susţinerea grinzilor de suspendare; 4) ancorarea grinzilor de suspendare. Pod suspendat de arce cu zăbrele, răsturnate. 1) arce cu zăbrele, răsturnate; 2) tabliere; 3) piloni de suspendare a arcelor; 4) tiranfi; 5) culee de ancorare a arcelor. s L J 4 ' O ■ 7 1 1 'X / f= 7 2 / 2 1 2 Pod suspendat de bare drepte (schemă). 1) bare de suspendare; 2) tablier; 3) tiranfi; 4) piloni. formate din cadre de beton armat, cari pot fi încastrate, articulate, deschise sau închise, simple sau multiple. Cadrele sunt aşezate în plane paralele cu planul axial longitudinal al podului. arce pot fi construite şi din beton armat (v. fig.). Elementele de cari sunt suspendate tablierele pot fi simple sau duble, în care caz pot fi aşezate în acelaşi plan vertical, la fiecare dintre 44* 692 părţile laierale ale tablierului (v. fig.)» sau pot fi I de construcfie a podului permite asigurarea gabe-aşezate la distantă mică unele de altele, în acelaşi | ritului de navigaţie. Pod de befon armat, cu calea suspendată de arce de beton armat. A) eievafle (jumătatea din stânga); B) secfiune longitudinală prin axa podului (jumătatea din dreapta); /) arc de beton armat; 2) tlranfi de befon armat; 3) antretoaze; 4) contravântuiri; 5) platelaj; 6) culee. s. ~ mobil [no/ţBHJKHbiH moct; pont mobile; bewegliche Brucke; movabje bridge; mozgo hid, mozgathato hid]: Pod ia' care întreaga suprastructură, sau numai o parte din eaf se poate deplasa, prin rotire sau translaţie, în pian vertical sau orizontal, pentru a se libera deschiderea dintre infrastructuri, sau pentru a se mări înălţimea liberă de sub pod, în vederea obţinerii gabaritului de navigaţie necesar. Podurile mobile sunt folosite când nu se poate realiza un pod fix care să asigure înălţimea necesară, fie din cauză că ar fi prea costisitor (de ex. fiindcă ar reclama terasamente sau infrastructuri prea înalte, etc.), fie din cauză că amplasamentul lui nu permite acest lucru (de ex. podurile peste canalele navigabile, peste basine portuare, ecluze, etc.). Podurile mobile prezintă următoarele desavanfaje: împiedecă circulaţia cu vitesă normală, atât pe calea navigabilă, cât şi pe calea terestră, deoarece vehiculele de pe una dintre aceste două căi de circulaţie trebue să se oprească, aşteptând trecerea vehiculelor de pe cealaltă cale (de obiceiu, vehiculele cari trebue să lase întâietate celorlalte sunt cele terestre); nu pot fi folosite decât pentru deschideri relativ mici (de obiceiu până la 100 m), din care cauză, pentru căi navigabile foarte largi, sunt combinate cu travee fixe; restrâng lărgimea căilor navigabile, în special a celor maritime (din porturi, golfuri, estuare, braţe de mare, etc.); prezintă pericolul închiderii circulaţiei pe una dintre căile de comunicaţie, în cazul defectării instalaţiilor de deplasare; sunt improprii pentru un trafic feroviar foarte intens; reclamă instalajii de semnalizare şi de siguranţă a circulaţiei foarte complicate şi sigure. Podurile mobile pot fi construite cu o singură travee sau cu două travee. Podurile cu o singură travee sunt folosite pentru deschideri mici şi prezintă următoarele avantaje: permit o rezemare bună la cele două capete ale tablierului şi o calare perfectă, astfel încât siguranţa traficului terestru e mărită; reclamă manevre simple şi economice, dispozitivele de manevră şi de control putând fi concentrate pe un' singur mal. Podurile cu două travee sunt folosite pentru deschideri mari, şi prezintă următoarele Pod suspendat, cu elemente de suspendare duble (jumătate din secflunea transversală a tablierului). 1) tablierul podului; 2) elemente de suspendare; 3) tiranfl. plan orizontal. 1. Pod tubular [TpyânaTbiH moct; pont en caisson; Rohrenbrucke; tubular bridge; csohid]. Pod cu calea jos, ia care atât grinzile principale, cât şi contravântuirea superioară, sunt cu inimă pjină, astfel încât formează un tub cu secţiunea dreptunghiulară sau pătrată.— Din punctul de vedere a! posibilităţii de deplasare a tablierelor podurilor, se deosebesc: 2. Pod fix [Heno/ţBHJKHoii moct; pont fixe; -feste Brucke; fixed bridge; fix hid]: Pod format din unul sau din mai multe tabliere, cari rămân în permanenţă aşezate pe reazeme, şi cari nu pot avea decât deplasări mici, în direcţia axei longitudinale a podului, datorite variaţiilor de -temperatură sau deformaţiilor sub sarcini. Podurile fixe sunt folosite cel mai des şi servesc pentru trecerea peste văi uscate, sau peste cursuri de apă cari nu sunt navigabile, sau chiar pentru trecerea peste cursurile navigabile, dacă înălţimea mm desavantaje: reclamă contragreutăţi de echili- brare mari; manevra de deschidere este complicată şi reclamă dispozitive duble, câte unul pentru fiecare travee; racordarea căii la mijlocul podului, între capetele celor două travee, este dificilă, din care cauză siguranţa circulaţiei terestre este micşorată; reclamă amenajarea unor fundaţii identice, grele, pe ambele maluri. Tablierele podurilor mobile sunt formate, în general, din două sau din trei grinzi principale, solidarizate între ele, şi cari suportă calea. Calea pentru vehicule rutiere poate fi executată, fie din lemn (din traverse alăturate, dintr'o podină de dulapi groşi, etc.), fie din tablă striată, sau dintr'o placă de beton armat peste care se aşază un pavaj de lemn, de asfalt, un pavaj mozaic, sau plăci de oţel cu striuri sau cu proeminenţe. La podurile de cale ferată, şinele sunt aşezate pe traverse cari se sprijine pe longeroane, cari, de obiceiu, sunt aşezate sub şinele căii. Podurile mobile se deosebesc după modul cum se face deschiderea, şi ele pot fi: basculante, plutitoare, ridicătoare, rotitoare, rulante, trans-bordoare sau umblătoare. 1. Pod basculanf [KaHaK>in,HHCH moct; pont basculant; Klappbriicke, Kippbrucke; bascule bridge; csapo hid, billeno hid]: Pod mobil, format din unul sau din două tabliere, a cărui deschidere se face prin rotirea tablierelor, în plan vertical, în jurul unei axe orizontale. De obiceiu tablierele sunt împărţite, de axul de rotire, în câte două braţe, dintre cari cel din spre mal e mai scurt. Podurile basculante cu un singur tablier se reazemă, în poziţie coborîtă, la cele două capete; în poziţie deschisă, la podurile cu două tabliere, braţul din spre mal ai fiecărui tablier este ancorat .puternic, sau capelele telor două tabliere sunt fixate printr'o articulaţie — pentru a se împiedeca deplasarea relativă a celor două tabliere, în timpul trecerii vehiculelor. Tablierele podurilor basculante sunt echilibrate prin contragreutăţi aşezate la capătul dinspre Din punctul de vedere al poziţiei mal al tablierului contragreutăţii, se deosebesc: poduri basculante cu con-tragreutate superioară, şi poduri bascu-iante cu contragreutate inferioară. La primul tip, contragreutatea estş aşezată deasupra ta-blierului podului, la o oarecare înălţime, şi e legată, de tablier şi de un reazem superior, prin biele articulate (v. fig.). în timpul ridicării podului, Pod basculant, cu contragreutate superioară (schemă). 1) tablier; 2) contragreutate; 3) biele articulate; 4) articu!afia tablierului; linii întrerupte: pozifiile tablierului şi ale contragreutăţii, când podul este deschis. 693 contragreutatea coboară, rămânând în poziţie verticală. Echilibrarea tablierului se face prin ghidarea contragreutăţii după curba loc geometric al poziţiilor centrului ei de greutate. Contragreutatea poate fi mascată în interiorul unui portal metalic sau de zidărie, în care se instalează şi cabina de manevră. La al doilea tip de poduri basculante, contragreutatea este astfel aşezată, încât momentele greutăţii tăblie— v.--* Pod basculant, cu contragreutate inferioară, şi axă de rotire,fixe-1) tablier mobil; 2) contragreutate; 3) axă de rotire fixă; 4) culee cu locaş pentru adăpostirea contragreutăţii; linie întrerupte: pozifia tablierului când podul este deschis. rului şi ale contragreutăţii, faţă de punctul de rotire al sistemului, să fie totdeauna egale, în orice poziţie a sistemului. Se deosebesc trei-tipuri de poduri basculante cu contragreutate inferioară: poduri cu axă de rotire fixă, la cari contragreutatea are o poziţie fixă pe tablierr poduri cu axă de rotire fixă, la cari contragreutatea este legată de tablier prinfr'un sistem de bare articulate, cari alcătuesc un paralelogram deformabil; şi poduri la cari axa de rotire se deplasează pe un plan orizontal. La primul tip,, contragreutatea este fixată pe o prelungire a tablierului, dincolo de axa de rotire, şi coboară sub nivelul axei de rotire a podului (v. fig.)- Acest tip se foloseşte când înălţimea terenului? Pod basculant cu contragreutate legată printr'un paralelogram deformabil (schemă). A) podul în pozifie închisă; B) podul în timpul deschiderii; Of) rezultanta greutăfii tablierului; Gc) rezultanta greufăfiî de echilibrare; 1) tablier mobil; 2) contragreutate; 3) paralelogram deformabil; 4) axa de rotire a contragreutăţii; 5) axa de rotire a tablierului. deasupra nivelului apei este destul de mare pentru a permite deplasarea contragreutăţii, care, 694 de obiceiu, este adăpostită într'un locaş al culeei podului, pentru a se evita aspectul neestetic. La al doilea tip de poduri, tablierul este articulat la capătul din spre mal, şi e legat de contragreutăţi printr'un paralelogram deformabil (v. fig.). Contragreutatea şi tablierul se rotesc în jurul unor axe diferite, astfel încât greutatea întregii construcţii se reazemă pe pilă sau pe culee în două puncte. în timpul ridicării podului, contragreutatea se roteşte, datorită acfiunii barelor paralelogramului deformabil, şi coboară, apropiindu-se de verticala care trece prin punctul ei de rotafie, astfel încât stop Pod basculant, fără axă de rotafje fixă. t) tablierul podului; 2) sector circular dinfat; 3) calea de rulare a sectorului; 4) contragreutate; linii întrerupte: poziţiile tablierului şi ale contragreutăţi, când podul este deschis. momentul greutăfii ei fafă de acest punct să fie egal cu momentul greutăfii tablierului fafă de sau să coboare odată cu nivelul apei, ca şi pentru a permite denivelarea lor la trecerea vehiculelor. Pentru a se evita denivelările podului, datorite ridicării şi coborîrii plutitoarelor, se între-buinfează plutitoare cufundate complet în apă şi menţinute la o distanfă oarecare de fund prin ancore, supuse în permanenfă unei solicitări la întindere. Aceste plutitoare nu mai sunt supuse acfiunii denivelării nivelului apei şi, datorită forjei ascensionale a lor, nu se denivelează nici la trecerea vehiculelor, a căror greutate face numai să se micşoreze forfa de întindere a ancorajelor. Podurile plutitoare sunt folosite, în special, ca poduri provizorii, ca poduri militare, şi pot fi amenajate cu porfiuni cari pot fi îndepărtate, prin ridicare sau prin deplasare, pentru a permite navigafia. 2. ~ ridicător [noftHHMaionţHHCH MOCT; pont levant; Hubbrucke; lifting bridge; emelheto hid]: Pod mobil, la care tablierul aşezat deasupra căii navigabile este ridicat ‘Vertical, la o înălfime suficientă pentru a permite trecerea îmbarcafiilor pe sub el. Tablierul mobil se deplasează în lungul a patru piloni, de zidărie sau în formă de grinzi cu zăbrele, aşezafi pe infrastructurile dela capetele lui şi echipafi cu scripefi pe cari se Pod basculant cu două tabliere, fără axă de rotafie fixă. 1) tabliere mobile; 2) sector dinfat; 3) calea de rulare a sectorului dinfat; 4) tabliere fixe; 5) tablierele mobile, în pozifie deschisă. punctul lui de rotafie. La podurile basculante fără axă de rotafie fixă, fiecare grindă principală a tablierului este echipată, la unul dintre capete, cu un sector circular dinfat, pe care se fixează contragreutatea, şi care se poate rostogoli pe o cremalieră fixată pe culee (v. fig.). Devierea podului din axa longitudinală este împiedecată datorită angrenării sectorului circular cu cremaliera. în timpul deschiderii podului, 'tablierul se ridică şi se deplasează înapoi. Contragreutatea este formată din două părfi, aşezate pe grinzile principale, de o parte şi de alta a căii. închiderea podului e efectuată de motoare electrice cari antrenează un pinion principal, care angrenează cu o cremalieră orizontală prin intermediul căreia este acfionat un pinion fixat in centrul sectorului de rulare al tablierului. i. Pod plutitor [njlOByHHHMOCT; pont flottant; Schiffbriicke; pontoon bridge; uszo hid]: Pod ale cărui tabliere sunt rezemate pe îmbarcafii obişnuite sau speciale, pe plute, pe plutitoare cilindrice (de lemn, de ofel sau de beton armat), aşezate unele lângă altele sau distanţate^ şi le- A) vedere; B) detallu, la° tablleruTmobil; l) tabliere fixe; gate, tie de ancore, Tie de piloţi, dupa ajjan- 2) tablier mobil; 3) piloni pentru susţinerea tablierului mobil; cimea cursului de apa. Legarea trebue sa fie 4) tablierul mobil în pozifie ridicată; 5) cabluri de ridicare; suplă, pentru a permite plutitoarelor să se ridice 6)scripefi; 7) contragreutăfi; 8) cablu deechllibrare a tablierului. 695 înfăşură lanfurile sau cablurile de ridicarea tablierului (v. fig.). Ridicarea tablierului este uşurată de contragreutăţi legate prin cabluri de tablier şi petrecute peste scripeţii de pe piloni. Pentru a se evita înclinarea tablierului în timpul ridicării, cablurile sunt petrecute pe role aşezate în lungul tablierului, până Ia mijlocul lui, astfel încât forja de ridicare să se exercite la mijlocul deschiderii tablierului. De asemenea, tensiunea cablurilor este controlată cu ajutorul unor aparate automate, aşezate în cabina de comandă a postului de ridicare. Acţionarea cablurilor de ridicare se face manual (cu ajutorul unor mecanisme cu angrenaje diferenţiale), la podurile mici, şi cu motoare cu abur sau electrice, la podurile mari. i. Pod rotitor [nOBOpOTHbiH MOCT; pont tour-nant; Drehbrucke; swing bridge; forgathato hid, lorgohid]: Pod mobil, Ia care deschiderea lui, pentru a permite trecerea navelor, se face prin rotirea în plan orizontal a unuia sau a două tabliere ale podului. Se deosebesc trei tipuri de poduri rotitoare: poduri cu tablier rotitor unic, Pod rotitor cu tablier unic, în consolă (schemă). 1) tablier; 2) reazem fix cu pivot; 3) reazem amovibil; 4) articulafii. poduri cu două tabliere rotitoare, şi poduri cu tablier rotitor cu pivot central. Podurile cu tablier rotitor unic pot fi de două feluri: cu axă de rO' distanfă de unul dintre capete (v. fig.). Din punct tul de vedere al felului cum se face rotirea tablierului, se deosebesc două feluri de poduri rotitoare cu două braţe: poduri fără basculare, şi poduri cu basculare. La podurile fără basculare, centrul de greutate al tablierului se găseşte în axa pivotului de rotire. Ridicarea tablierului de pe reazeme se face prin împingerea pivotului în sus, care este acţionat de o presă hidraulică (v. fig.). în timpul ridicării de pe reazeme şi al rotirii, tablierul rămâne în pozifie orizontală, iar întreaga forjă este suportată de pivot. La podurile cu basculare, centrul de greutate al tablierului poate fi de o parte sau de alta a pivotului. Bascularea poate fi naturală sau forfată. Podurile cu basculare naturală pot fi de două feluri, după pozifia centrului de greutate fafă de pivot (v. fig.). La primul tip, centrul de greutate se găseşte în partea brafului mai lung, astfel încât bascularea se face înainte. Pentru rotirea tablierului se împinge Pod rotitor cu două brafe, cu pivot central, fără basculare (schemă). 1) tablier; 2) pivot central; 3) reazeme amovibile; 4) dispozitive de rulare. tafie Ia capăt, fixată la unul dintre capete, podul fiind constituit în forma unei grinzi în consolă (v. fig.), şi poduri cu două.brafe, la cari axa de .3 ,2 Pod rotitor cu tablier cu două braje (schema). 1) tablier; 2) contragreutate; 3) pivot de rotire; 4) reazeme amovibile; 5) dispozitive de rulare. rotafie este aşezată între cele două capete. Podurile cu două brafe pot fi formate, fie dintr'un tablier împărfit, de pivotul de rotafie, în două părfi egale, fie dintr'un tablier împărfit în două părfi neegale, pivotul fiind aşezat Ia oarecare Pod rotitor, fără basculare (schemă). A) podul în pozifie închisă; B) podul ridicat de pe reazeme, pentru a fl rotit; I) tablier; 2) pivot; 3) reazeme cu dispozitive de calare. Pod rotitor, cu basculare naturală. A) pod rotitor cu basculare înapoi; 8) pod rotitor cu basculare înainte; G) rezultanta greutăfli tablierului; I) tablier; 2) reazeme; 3) pivot cu presă hidraulică; 4) prese pentru mişcarea de rotafie a podului; 5) dispozitiv de calare, mobil; 6) dispozitiv de rulare. pivotul în sus, astfel încât tablierul se înclina, sub acfiunea greutăfii proprii, către reazemul anterior, ridicându-se de pe reazemul posterior; conţi-nuându-se ridicarea tablierului până când ’rofile fixate la capătul brafului scurt al tablierului ajung 696 să se sprijine pe şina de rulare inversată, tablierul începe să se ridice de pe reazemul anterior, până când ajunge în poziţie orizontală şi poate fi rotit. La al doilea tip, la care centrul de greutate al tablierului se găseşte în partea brafului mai scurt, manevra are aceleaşi faze, dar ele au rezultate contrare: tablierul se ridică întâi de pe reazemul anterior, până când rolele ajung să se sprijine pe calea d© rulare de sus în jos, apoi se ridică de pe reazemul posterior, după care este adus în pozifie orizontală şi rotit. La podurile cu basculare forfată, ridicarea tablierului şi bascularea lui se fac cu ajutorul unui cric auxiliar, aşezat aproape de capătul brafului mai scurt (v. fig.). în prima fază, cricul ridică fablierul şi-l apleacă înainte, după care pivotul de rotafie este ridi- Pod rotitor, cu basculare forjată. A) podul în pozifie închisă; B) podul basculat înainte; C) podul basculat înapoi, gafa pentru a fi rotit; 1) fa-blier; 2) cric auxiliar pentru basculare înainte; 3) dispozitiv de rulare; 4) pivot; 5) reazeme fixe cu dispozitive de calare; 6) reazem amovibil. tablierul este echilibrat perfect, cele două braţe-ale lui fiind egale, iar racordarea căilor se poate face perfect. Tablierul este susfinut de o pilă Dispozitivul de înzăvorire al podurilor rotitoare cu doua ia— bliere, f) tabliere mobile; 2) zăvor; 3) şurub fără fine pentru-acfio-narea sectorului dinfat; 4) sector dinfat pentru deplasarea zăvorului. puternică şi se roteşte în j-urul unui pivot central, fiind sprijinit pe o serie de role cari rulează pe o cale circulară (v. fig.). La unele poduri cu pivot central, tablierul se reazemă pe pilă, în* pozifia închisă a podului, pe un reazem intermediar, pentru ca pivotul să nu fie solicitat prea mult. Pentru rotire, se ridică pivotul sub radier, se îndepărtează unul dintre reazemele extreme,* apoi se coboară pivotul, pentru ca rolele de rulare să ajungă în contact cu calea de rulare, şh Pod mobil, cu tablier rotitor pe pivot central. i) tabliere fixe; 2) tablier mobil; 3) pilă centrala care suportă tablierul mobil şi pe care se deplasează dispozitivele de rulare ale tablierului; 4) portal penfru susfinerea brafelor tablierului. cat sub tablier şi se îndepărtează reazemul mobil dela capătul posterior al tablierului. în faza a doua, cricul este scos din funcţiune, şi tablierul basculează înapoi, datorită greutăfii proprii, sprijinindu-se cu rolele dela capătul posterior pe calea de rulare. Rotirea tablierului se face în pozifie inclinată. Podurile cu un singur tablier rotitor sunt folosite pentru deschideri mici. Podurile cu două tabliere rotitoare sunt folosite pentru deschideri mari, şi prezintă avantajul că liberarea trecerii navigabile se face dela mijlocul deschiderii, pe când la celelalte tipuri de poduri ae se face dela una dintre extremităţi. Prezintă des-avantajul că cele două tabliere trebue să fie în-zăvorite la capetele libere, pentru a împiedeca denivelarea căii şi pentru a evita accidentele de circulafie. în acest scop, contactul dintre cele două capete se face după o linie oblică sau după una curbă, — iar fixarea lor se face prin zăvoare puternice (v. fig.). —- Podurile cu tablier rotitor, cu pivot central, prezintă avantajul că se roteşte tablierul în poziţie inclinată (v. fig.)- A Schema unui de pod rotitor cu pivot central, cu basculare^ A) fablierul podului în pozifie închisă; B) tabliferul basculaf şi rezemat pe dispozitivul de rulare, pentru a fi rotit; î) fa-blier; 2) reazem amovibil; 3) reazeme fixe; 4) pivot; 5) dispozitiv de rulare. i. Pod rulant [pa3#BHJKHOH MOCT; pont rou-lant; Rollbrucke, Schiebebrucke; roller bridge; tolohid, eltolhato hid]: Pod mobil, la care tăblie- 69? rul se poate deplasa perpendicular pe axa cursului de apă, prin rulare pe o cale amenajată pe maluri. Podurile rulante pot fi de patru tipuri: poduri rulante cu ridicare fără basculare, poduri rulante cu ridicare şi cu basculare, poduri rulante cu basculare şi fără ridicare, poduri rulante fără ridicare şi fără basculare. La primul tip, pentru deschiderea trecerii navigabile, tablierul este ridicat, înainte de deplasare, cu ajutorul unei prese hidraulice care suportă platforma pe care stau cărucioarele de rulare (v. fig,). Prin ridicare, nivelul platformei este adus Ia nivelul căii de rulare, şi tablierul este tras înapoi. Pentru închiderea podului, tablierul este tras înainte până când ajunge cu cărucioarele deasupra platformei de jează din reazem şi este tras pe mal (v. fig.).* La podurile fără ridicare, dar cu basculare, depla- pod rulant cu ridicare şi basculare înainte. 1) tablier; 2) presă pentru ridicarea tablierului; 3) cârlig pentru basculare; 4) cale derulare; linii întrerupte: pozifia tablierului după basculare, în timpul tragerii înapoi. sarea tablierului este precedată de înclinarea lui către reazemul de pe mal, prin adăugirea de; 1 Pod rulant cu ridicare, fără basculare. 1) tablier mobil, rulant; 2) cărucior de rulare; 3) cale de rulare; 4) platformă de susfinere a căruciorului; 5) presă hidraulică pentru ridicarea podului. coborîre, după care tablierul este coborît, pen- balast la capătul din spre calea de rulare, dupa* tru a se racorda cu calea de circulafie. La po- care este tras înapoi (v. fig.). La podurile fără durile cu ridicare şi cu basculare, tablierul este ridicare şi fără basculare, tablierul are o ' formă: Pod rulant fără ridicare, cu basculare înapoi, f) tablier; 2) reazem fix; 3) reazem mobil cu dispozitiv de rulare; 4) contragreutate amovibilă; 5) dispozitiv de ghidare* a tablierului; 6) dispozitiv de ghidare a reazemului mobil; linii întrerupte: pozifia tablierului în timpul deplasării înapoi. ridicat de pe unul dintre reazeme, fiind împins I specială, calea de rulare fiind aşezată sub nivelul de o presă, astfel încât se înclină către celălalt | reazemelor. Racordarea căii curente cu cale® Pod rulant fără ridicare şi fără basculare. 1) tablier rulant; 2) cărucioare de rulare; 3) instalafle de tragere a tablierului; 4) cale de racordare cu tablierul. reazem, de care rămâne acăfat printr'un cârlig j podului este dificilă, din care cauză calea terestră special. Prin deplasare înapoi, tablierul se dega- | este dispusă înclinat faţă de cea a podului (v. fig.)~ <698 î. Pod fransbordor [caMOJieT (moct); pont trans-bordeur, pont â transbordeur; Făhrbrucke, Schwe-befăhre; aerial ferry; felvonohid]: Pod mobil, la care tablierul nu acopere întreaga deschidere, ci este format dintr'o platformă, atârnată prin inter-smediul unor cabluri sau al unor lanfuri,, de un gordulo darii]. 3. Tehn.: Macara alergătoare (v.) având şarpanta (scheletul) în formă de pod pe a cărui platformă — construită din una sau din mai multe grinzi — se deplasează aparatul de ridicare şi de transport al sarcinii (cărucior, macara învârtitoare, etc.). Podurile se împart în poduri Pod fransbordor. f) piloni; 2) fablier de rigidizare; 3) cablu de suspendare a tablierului; 4) cabluri de ancorare a pilonilor; 5) dispozitiv de rulare; 6) platformă mobilă, suspendată; 7) cabluri de suspendare a platformei. cărucior mobil care circulă pe un tablier aşezat la înălfime, pentru a permite trecerea navelor pe sub el (v. fig.). Este folosit în locul celorlalte -tipuri de poduri mobile, când lăfimea căii navigabile este mare şi când traficul pe calea navigabilă este foarte intens, ca, de exemplu, în porturi sau la confluenfa mai multor căi cu trafic mare. Dimensiunile platformei depind de mărimea vehiculelor pe cari trebue să le transporte. Podurile transbordoare sunt folosite în special penfru pietoni şi pentru vehicule rutiere, şi, mai pufin, penfru vehiculele feroviare, deoarece produce întârzieri din cauza desfacerii şi a refacerii trenurilor. 2. ~ umblător [nepeKHflHOH moct; pont 'volant, traille; Fâhre, fliegende Brucke; trail, flying bridge; komphid]: Pod plutitor improvizat sau exe.cutat cu material de echipaj, amenajat cu o platformă penfru transportat materiale, vehicule, animale sau oameni, care se deplasează dela un fărm la altul, — fiind acătat de o frânghie sau de un cablu, — prin tragere de pe mal sau de un vas, sau prin forfa dată de curentul de apă care izbeşte oblic podul. Se deosebesc: poduri umblătoare propriu zise, la cari suportul plutitor este legat direct de o frânghie sau de un cablu întins transversal pe cursul de apă; poduri umblătoare cu rulou, sau traile (v.), la cari suportul plutitor «alunecă, de-a-lungul frânghiei sau al cablului, printr'un scripete de trailă, prins de vas prin frânghii, cabluri sau lanfuri; poduri pendulare, la cari suportul este prins, la capătul unui cablu ancorat în amonte într'un singur punct, iar deplasarea lui dela un mal la altul se face, datorită acfiunii curentului apei, prin descrierea unui arc •de cerc, cu centrul în punctul de ancorare a cablului. 3. Pod [moctoboh KpaH; pont roulant, grue iroulante; Laufkran; travelling crane; futo daru, de încărcare, când sunt formate din două sau din mai multe cadre deschise, fixe sau deplasa-bile pe o cale de rulâre de pe sol; poduri rulante, 'când calea de rulare este dispusă la o oarecare înălfime deasupra solului; poduri rulante suspendate, când calea de rulare este suspendată; poduri transbordoare, când calea de rulare este la sol, iar sarcina e purtată pe o platformă la nivelul solului. 4. Pod de încărcare [moctoboh KpaH; pont de chargement; Verladebrucke; foading bridge; rakodo hid]. Mş. rid.: Macara compusă dintr'un pod metalic, montat pe două sau pe mai multe cadre deschise, legate între ele, constituind un portal fix sau deplasabil pe o cale de rulare, şi din instalafiile de ridicat şi de transportat sarcina (v. fig.). Macaralele-capră, semicapră, portală şi Pod de încărcare, f) cărucior suspendat învârtitor; 2) braf fix în consolă; 3) grinda principală a podului; 4) cadru de rezemare? ( 5) cale de rulare. ' ~ semiportală, sunt poduri de încărcare cu deschideri mici. Construcfia podurilor de încărcare variază după instalafiile pe cari le deservesc. Un pod de încărcare este format din podul propriu zis, din cadrele de rezemare, şi din instalafiile 69? de ridicare şi.de deplasare a sarcinii. Podul propriu zis este format din [grinzile longitudinale, 1) cărucior suspendai rotitor; 2) cabina de comandă; 3) braf în consolă, mobil; 4) grindă^ principală; 5) cale de rulare. din grinzile de capăt şi din grinzile de consolidare; -grinzile longitudinale şi grinzile de capăt sunt de în depourile de locomotive, pentru alimentarea locomotivelor, putându-se face, prin pâlniile de descărcare, o sortare a cărbunilor. Pe unele poduri de încărcare se montează şi instalafii de* cântărire, de sortare, de ciuruire, «te. — Podurile de încărcare sunt folosite în porturi, pe şantiere navale, în uzine de metalurgie grea, în depozitele mari de materiale, în depouri de locomotive, etc. Se construesc până la lungimi de aproximativ 200 m (dela această distantă în sus se preferă macaralele-funicular sau transportoarele cu cablu), şi cu deschideri până la aproximativ 120. m. Fiind expuse răsturnării sub acţiunea vântului, podurile se asigură contra forfelor datorite vântului prin frâne şi prin siguranfe. Vite-sele de ridicare a sarcinii şi vitesele de deplasare a căruciorului (care trebue să se deplaseze pe distan}e lungi) sunt mult mai mari decât la podurile rulante; vitesa de deplasare a întregului pod (în cazul podurilor de încărcare mobile) este mai mică decât vitesa podurilor rulante, şi nu depăşeşte 15*• *20 m/min. Pod de încărcare pentru alimentarea cu cărbuni a locomotivelor. 1) macaraua învârtitoare a podului de încărcare; 2) pod de încărcare; 3) vagon cu descărcare automată; 4) benă; 5) pâlnie de încărcare, rulantă; 6) tender; 7) priza de curent a podului de încărcare; 8) priza de curent a pâlniei de încărcare rulantă; 9) cale de rulare. obiceiu cu zăbrele. Cadrele deschise de rezemare, cari, în general, suntzăbreluite, susfin podul propriu zis; în cazul podurilor de încărcare deplasabile, cadrele susfin^ rofiie de rulare. Instalafia de ridicare şi de deplasare a sarcinii poate fi un cărucior sau o macara rotitoare, care se poate deplasa în lungul şinelor montate pe grinzile longitudinale ale podului de încărcare. Podurile de încărcare sunt acfionate qa motoare electrice. — Unele poduri de- încărcări au un braf în consolă, pe care se deplasează o macara rotitoare suspendată, sau un cărucior suspendat; Braful poate fi mobil în jurul unei axe verticale, în special la podurile de încărcare din porturile maritime, pentru a permite apropierea navei de . cheul de încărcare (v. fig.). — Când este necesară deplasarea sarcinii, pe o distanfă mare, în lungul unui pod, se montează pe pod benzi transportoare, sau pâlnii de descărcare (buncăre) cari rutează pe el. Sistemul este folosit în special î. Pod rulant [noA'beMHbrâ KpaH; grue roulan-te, pont roulant; Laufkran; travelling crane;hiddaru, emelo hid]. Mş. rid.: Macara alergătoare construită în formă de pod metalic, şi la care mişcarea de transport este realizată pe o cale de rulare în linie dreaptă, aşezată la oarecare înălfime deasupra solului. Podul rulant se deosebeşte de podul transbordor prin faptul că acesta are calea de rulare la sol, şi, de podul rulant suspendat, prin faptul că acesta are calea de rulare suspendată. (V. fig.). Podul rulant are trei posibilităfi de mişcare: deplasarea lui pe calea de rulare, ridicarea sarcinii, şi deplasarea pe pod a căruciorului; uneori se mai poate da sarcinii o mişcare suplementară (de ex. o mişcare de rotafie). Podul rulant este format din podul propriu zis şi din cărucior. Podul propriu zis este format din grinzile longitudinale, cari pot fi grinzi cu inimă 700 plină (folosite pentru sarcini mici şi deschideri până |a cca 10 m) sau grinzi cu zăbrele (folosite penfru sarcini mari şi deschideri peste 10 m), echipat cu instalafie de frână, poartă cu el aparatul de ridicat şi electromotoarele pentru deplasarea căruciorului pe pod. La podurile mici, cu Pod rulanf. t) cabină de comandă; 2) grindă principală, cu zăbrele; 3) cărucior; 4) electromotor pentru ridicarea sarcinii; 5) electromotor penfru deplasarea căruciorului; 6) şina de rulare a căruciorului; 7) electromotor pentru deplasarea podului; 8) aparat de ridicat; 9) arbore de transmisiune; 10) roată de rulare; 11) cale de rulare a podului. din grinzile de capăt (cari leagă între ele extre-mităfile grinzilor longitudinale), din grinzile laterale auxiliare de consolidare, din rotile de rulare şi din cabina de comandă cu echipamentul de antrenare şi de manevrare (v. fig.)* Forma şi rrn Grinzi longitudinale cu inimă plină, la un pod rulant. 0 diferite profile de grinzi; II) forme de grinzi longitudinale. modul de execufie a podului variază cu mărimea deschiderii, cu sarcina de ridicat şi cu instalaţia pe care o de- R7\1/\I/\M serveşte podul. Podul se reazemă, la cele două capete, pe rotile de rulare. Căruciorul e format dintr'un cadru cu patru roţi, şi se poate deplasa în lungul podului pe şinele aşezate pe grinzile longitudinale principale. Căruciorul, Forme de grinzi longitudinale cu zăbrele, la un pod rulant. 1/771 I 1,1 acţionare manuală (de obiceiu, cu lanţuri) a sarciniiF electromotoarele căruciorului sunt înlocuite prin mecanisme cu angrenaje şi cu scripeţi. Uneori, la poduri rulante cu grinzi cu inimă plină, căruciorul esfe suspendat de grinda principală a podului rulant. Podurile rulante se construesc cu acţionare manuală şi cu acfionare cu motoare electrice. Podurile rulante cu acţionare manuală sunt folosite puţin; uneori se construesc poduri rulante la cari ridicarea sarcinii se efectuează prin mo- GrinzJ longitudinale cu zăbrele (modul de aşezare a zăbrelelor), la un pod rulanf. liniile groase: bare solicitate la compresiune; liniile su bflri: bare solicitate la întindere. toare electrice, iar deplasările orizontale sunt efectuate manual. Podurile rulante electrice efectuează toate mişcările cu ajutorul electromotoarelor (individuale, pentru fiecare mişcare). Pentru deplasarea orizontală a întregului pod se foloseşte, de obiceiu, un electromotor aşezat la mijlocul podului, mişcarea fiind transmisă la roţile de* rulare prin arborele de transmisiune şi prin angrenaje. Acţionarea roţilor de rulare prin motoare individuale, amplasate pe fiecare parte a podului, reclamă o sincronizare perfectă a funcţionării motoarelor, ceea ce este destul de dificil de realizat. Electromotoarele pentru deplasare^ pe pod a căruciorului şi pentru ridicarea sarcinii se montează pe cărucior. — Comenzile de acţionare a mişcă- 701 cilor podului rulant sunt concentrate în cabina de comandă, suspendată pe pod. (Modul de funcţio- $) cale de rulare pe zidărie; II) cale de rulare pe zidărie şi -ancorată; III) cale de rulare pe consola; IV) cale de rulare pe stâlpi metalici. fiare şi caracteristicele electromotoarelor folosite la acţionarea podului rulant sunt indicate sub ■Macara electrică). Calea de rulare a podului este formată din şine sau din grinzi în I, montate pe zidărie, pe grinzi metalice rezemate pe stâlpi sau pe grinzi în consolă (v. fig.). Vitesa de ridicare a sarcinii este de 3-*-10 m/min; vitesa de deplasare a căruciorului este de 60***180 m/min. Podurile rulante sunt folosite în special în ateliere, în hale de montaj, turnătorii, etc. 1. Pod rulant, suspendat [n0ABecH0H noATbeM-HblH KpaH; grue roulante suspendue; Hănge-laufkran; suspended travelling crane; fiiggo hid-daru]: Pod rulant la care calea de rulare este constituită din două grinzi metalice, suspendate de acoperiş. Podul rulant este format din podul propriu zis (constituit din grinda principală în formă de grindă cu inimă plină, din grinzile de capăt, şi din roţile de rulare montate pe grinzile de capăt), şi din căruciorul suspendat pe grinda principală a podului rulant (v. fig.). Pentru a putea deplasa în curbe podul propriu zis şi căruciorul, roţile de rulare şi roţile căruciorului sunt legate în boghiuri. Podurile rulante suspendate sunt antrenate de obiceiu, electric. Podurile rulante se construesc pentru sarcini de ridicat mici; ele sunt folosite, în special, în magazii de materiale şi în ateliere cari prelucrează piese cu greutate mică. 2. Pod [nJiaT(J)opMa; plate-forme; Buhne; platform; pad, âllâs, emelveny]. 3. Tehn.: Platformă asemănătoare cu un pod, şi care serveşte ca loc de lucru, ca stativ de vizitare, ca piesă de protecţiune, etc. 3. ~ [njiaT(|)opMa; plate-forme; Buhne; platform; pad, faâilâs]. Aline: Construcţie de scânduri groase sau de lemne rotunde alăturate, sprijinite puternic pe armaturile pereţilor, de pe care se lucrează în puţuri sau în lucrări miniere I Pod rulant, suspendat. î) boghiurile podului rulant şi grinda de capăt; II) cărucior cu acfionare manuală; III) pod rulant, suspendat; 1) grindă de rulare; 2) boghiu de rofi de rulare; 3) girndă de capăt; 4) grindă principală; 5) toba căruciorului; 6) cărucior; 7) sus-pensiune pendulară; 8) grindă principală suspendată direct; 9) dispozitiv de legătură între două căi de rulare. 702 cu înclinare mare. — în suitorile cari se sapă, podul se montează la 2***3 m de front, se construeşte din lemn rotund, acopere numai secfiu-nea de circulafie a suitorii, şi serveşte atât ca sprijin al minerilor în timpul executării lucrărilor de perforare şi de armare, cât şi ca siguranfă, pentru ca să fină blocurile desprinse din front, sau penfru ca uneltele să nu cadă în secfiunea de circulafie; acest pod se mută după fiecare înaintare cu 2 m a frontului. Poduri analoage se montează şi pentru executarea lucrărilor de întrefinere în suitori. — în pufurile cari se sapă de jos în sus, se lucrează de pe poduri robuste de lemn rotund, cari acoper întreaga secfiune a pufului, afară de golul prin care se coboară materialul. — Pentru zidirea perefilor pufurilor în săpare, se montează poduri provizorii de scânduri cu grosimea de cel pufin 5 cm, sau se construesc poduri metalice suspendate prin lanfuri de un cablu, cari sunt manevrate de un troliu special; aceste poduri au uşi cari se deschid ca să treacă coliviile de extracfie, şi orificii pentru fevile de apă şi de aer comprimat, şi pentru tuburile de ventilare a spa-fiului de dedesubt. 1. Pod basculant de joncfiune [KanaioiiţHHCfl nOMOCT CBH3H; plate-forme basculante de jonc-tion; Verbindungskippbuhne; junction tipping platform; csatlakozâsi billeno pad]. Mine: Construcfie metalică, înzestrată cu şine de cale ferată, care serveşte la trecerea vagonetelor, din rampa unui puf de mină, în colivia de extracfie, şi invers. Este construit din două aripe câte una de fiecare parte a pufului; două contragreutăfi le fin, normal, înclinate, ca să lase loc liber pentru trecerea coliviei. Ambele aripe sunt legate printr’un sistem de pârghii, astfel încât sunt mişcate simultan în sus sau în jos, cu ajutorul unei manete. Când colivia se opreşte la rampă, aripele podului se apleacă pe cele două capete ale podelei coliviei, formând o punte peste care frec vago-netele în colivia de extracfie, sau din colivie. 2. ~ de siguranfă [ripetfOxpaHHTejibHaH iîJiaT(})OpMa; p'.ate-forme de surete; Sicherheîts-biihne; safety platform; biztonsâgi pad]. Mine: Pod montat în mină, în secfiunea de circulafie a unui puf sau a unei suitori, pentru a împiedeca să cadă în jos o persoană care alunecă pe scări, sau pentru a refine obiectele sau bucăfile de rocă, desprinse din pereţi. Are o deschizătură de trecere, închisă sau nu cu o uşă. Deschiderile a două poduri succesive sunt aşezate în zig-zag. în secfiunea de circulafie a pufurilor, podurile de siguranfă se montează la fiecari 4 m, iar în suitoare, la cel mult 10 m unul de altul. s. ~ de turlă de sondă [nJiaT(|)opMa BbiniKH; plate-forme intermediaire de la tour; Turmbiihne; derrick board; olajkuttorony-âllâs]. Expl. petr.: Platformă-balcon, în interiorul unei turle de sondă, situată deasupra solului, la o înălfime aproximativ egală cu lungimea unui pas de prăjini (la turlele de săpare), respectiv a unui pas de fevi de extracfie (la turlele de extracfie), care serveşte pentru a permite lucrul podarului (aşezarea pe deget, scoaterea prăjinilor de săpare, respectiv © fevilor de extracfie). V. şi sub Turlă de sondă. 4. ~ de turnare [jiHTeHHan nJiaT(]?opMa; pont de coulee; Giefjplattform; foundry platform;, onteszeti pad]. Metl.: Placă de fontă cu canale deschise pornind simetric dela un punct central, folosită la turnarea prin sifon a ofelului, în lingotiere. în centrul plăcii se montează un „centru" sau o „stea" de material refractar, iar în canale se montează cărămizi refractare, tubulare.3 Deasupra centrului se montează tubul central cu pâlnie ? de turnare (căptuşit cu şa-____________________ motă), iar la extremităţile canalelor, lingotierele. Se Pod de iunwe construesc poduri de turnare a)pentrupa)ruiingo)iere; pentru 4---40de lingotiare, b) pentru patnizeci oe corespunzătoare unei pro- lingo)iere. () p,aci. ducţn zilnice de 6---2ptofel 2) canal; 3) stea (centru); (v. fig.). Sin. Placă de bază, 4) ,oc pentru lingo)ierS. Placă de turnare. 5. ~ lateral al locomotivei [60K0B0fi napo-B03HbiH nOMOCT; trottoir de locomotive; Loko-motivlaufblech; locomotive running plate; moz-dony-oldalhidlemez]. C. Punte, de obiceiu de tablă striată, montată în dreptul căldării longitudinale a locomotivei cu abur, pe toată lungimea, dela marchiză până la traversa frontală. Serveşte* pentru trecerea personalului, la efectuarea reviziei locomotivei. Sin. Pervazul locomotivei. 6. ~ transbordor [napoM; plateforme roulante; Schiebebiihne; travelling platform; tolopad]. V. Transbordor. 7. Pod-basculă [BarOHHbie Becbi; bascule â wagons;G!eiswaage,Fuhrwerkswaage, Autowaage;, I) basculă; 2) cadrul podului-basculă; 3) fongeron; 4) fra-versă-antretoază; 5) bară friunghlulară; 6) piesă etajată d& suspensiune; 7) traversă de fundafie; 8) bară de transmisiune- 703 wagon balance, track scales; hidmerleg]. Ms.: Basculă la care greutatea de măsurat este transmisă la pârghii prin intermediul tablierului unui pod metalic. Podul-basculă se montează într'o cale (cale ferată, cale pentru vehicule rutiere, etc.) şi serveşte la cântărirea greutăţii şi a încărcăturii vehiculului care este adus pe pod; în stafiile de cale ferată, podurile-bascule se montează pe linii speciale de cântărire, în dreptul magaziilor de mărfuri. Ele se construesc cu dispozitive de calare, sau fără calaj special (v. fig.)- Podurile-bascu e sunt înzestrate cu bascule, cari pot fi şi automate (de ex. la cântărirea vagonetelor cu cărbuni, etc.), şi cu instalafii de semnalizare. 1. Podar. V. Brudar. 2. Podar [padOHHH Ha nJiaT$opMe BbiniKH; ouvrier en haut de la tour; Arbeiter auf der Turmbuhne; board roughneck; toronyâllvâny-munkâs]. Expl. pefr.: Lucrător specialist în lucrul pe podul turlei sondei. 3. Podar, triunghiu ~ [BnHcaHbiH Tpexyrojib-HHK; triangle podaire; Fu^punktdreieck; pedal triangle; talpponti hâromszog]. Geom.: Triunghiul ale cărui vârfuri sunt proiecfiile ortogonale ale unui punct oarecare pe laturile unui triunghiu dat. 4. Podară [0CH0BaHHe nepneHAHKyjinpbi Ha KpHByio; podaire; Fu^punktkurve; pedal, psdal curve; talpponti gorbe, talpgorbe]. Geom.: Locul geometric al picioarelor perpendicularelor cobo-rîte dintr'un punct pe tangentele la o curbă. Exemple: podara unui cerc pentru un punct care nu se găseşte pe cerc este un melc al lui Pascal, iar pentru un punct care se găseşte pe cerc, o cardioidă; podara unei parabole pentru un punct de pe directoare e o strofoidă; etc. 5. Podhiefniak, aparatul ~ [annapaT TIoa-6eJlbHflKa; appareil de P.; Apparat nach P.; P. apparatus; P. kesziilek]. Ind. pefr.: Aparat care serveşte la determinarea compozifiei gazelor naturale, de cracare sau de rafinării, a gazoline-lor, a benzinelor, etc. (v. fig.). Se compune dintr'o coloană de fracfionare, de sticlă pirex, legată la un manometru cu mercur şi la o serie de pipete penfru eventuale determinări de bioxid de carbon, oxigen, olefine, etc., din două sticle de recepţie pentru hidrocarburile separate la capătul coloanei (în legătură cu un manometru cu mercur), un termocupJu ^pentru măsurarea temperaturii la capătul coloanei, şi o rezistenţă la rezervorul coloanei; coloana de fracţionare e acoperită cu o manta cu pereţi dubli, între cari se face vid, şi e argintat^ la #xterior. Gazul din rezervorul aparatului este lichefiat* cu ajutorul aerului lichid; temperatura la capătul coloanei coboară la — 160°, şi gazul lichefiat este supus, prin urcarea treptată a temperaturii, la o fracţionare îngrijită, separându-se componenţii aproape puri, cari sunt trecuţi succesiv în sticlele de recepţie. Măsurarea volumului fiecărei hidrocarburi se face indirect, cu ajutorul presiunii măsurate la sticla de recepţie şi a constantei aparatului (numărul de centimetri cubi corespunzători presiunii de 1 mm coloană de mercur). Cu aparatul Podbielniak de tip nou, analiza unui gaz: se poate face automat. Cu acest aparat se poi* /A Aparatul Podbielniak. 1) coloană de fracţionare; 2) balon de distilare; 3) fermo--cuplu; 4) manometru pentru presiunea din coloane; 5) mano;, metru pentru volumul de gaze din vasul de vid; 6) pipete;; 7) flacoane pentru apă sărată; 8) vas spălător; 9) vas uscător-10) vas Dewar; 11) spre pompa de vid. determina: metanul, etanul, propanul, isobutanul, butanul normal, pentanii şi pentenii, incluziv sau separat, hidrocarburile cu 6 şi 7 atomi de carbon. e. Podea [/ţocqaTbiH noji; plancher en bois;; Holzfu^boden, Dielenbelag; wooden floor; pado-zat]. 1.Cs.: Pardoseală de scânduri sau de dulapi-Sin. Duşumea, Podină. 7. Podea [nOJlOBHiţa; madrier; Fufjbodenbrett, Planke; floor board; pallo, palank]. 2. Cs.: Fiecare-dintre dulapii sau scândurile unei pardoseli de-lemn. Sin. Podeală, Podină. 8. podeală [flOCHaTblH nOTOJlOK; plafond erv bois; Holzdecke; wooden ceiling; famenyezet], Cs.: Tavan de scânduri. Sin. Podină. 9. Pod est, Cs. V. Odihnă. 10. Podeţ [Tpy6a; ponceau; Durchlafj; culvert; âtereszto, âteresz]. Cs., Pod.: Construcţie de dimensiuni mici, de obiceiu de zidărie sau de beton, mai rar de lemn sau de metal, destinată să susţină o porţiune dintr'o cale de comunicaţie terestră, deasupra unui curs de apă mic, a unui şanţ, sau destinată să conducă apele de ploaie dintr'o parte în cealaltă a rambleului, unde se 704 pot scurge liber. Podelele pentru scurgerea .apelor sunt de două feluri: podeţe cu scurgere forţată, şi podeţe cu scurgere liberă. La podelele cu scurgere forţată, apele cari trec pe sub podeţ umplu întreaga secfiune a acestuia; la podeţele cu scurgere liberă, nivelul apelor cari îrec pe sub podef se ridică până la cel mult două treimi din înălfimea acestuia. Podefele forfate sunt mai economice, dar prezintă desavantajul că, în cazul fisurării materialului din care sunt executate, apele se pot infiltra în rambleu, producând înmuierea acestuia, ceea ce poafe provoca alunecarea, tasarea sau înghefarea pământului din care e construit rambleul. Deschiderea podefului prin care intră apele se numeşte gură de intrare sau gură amonte, iar cea prin care ies apele se numeşte gură de ieşire sau gură aval. Racordarea gurilor podefului cu taluzele se face .prin ziduri întoarse sau prin aripe, de zidărie sau de beton. Aripele sunt aşezate înclinat fafă de planul axial longitudinal al podefului, pentru «a se uşura colectarea şi trecerea apelor pe sub podef. Din punctul de vedere al modului de execufie, se deosebesc: t. Podeţ boltit [Tpy6a c CBOfl^aTbiM nepe-aspblTHeM; ponceau voute; uberwolbter Durchla^; •arched culvert; boltozott âtereszto]: Podeţ de ^zidărie sau de beton armat, de obiceiu înnecat în rambleu, la care legătura dintre cele două culee este realizată printr'o boltă, de obiceiu în *p|in cintru sau parabolică. 2. ~ dala! [nJiHTOBan Tpy6a; ponceau â dalie; Plattendurchla^; slab culvert; lemezes ât-ereszto]: Podeţ la care legătura dintre culee este realizată printr'o dală de beton armat, peste care se aşază calea direct, sau pe care se aşază terasamentul. s. ~ deschis [oTKpbiTan Tpy6a; ponceau ouvert; offener Durchlafj; open cu vert; nyitotf âtereszto]: Podeţ format din două culee de zidărie sau de beton, aşezate la mică distanţă una de alta şi rezemate la partea inferioară pe un radier comun, sau pe fundaţii izolate. Faţa superioară a cujeelor se găseşte fa nivelul platformei terasamentului. Sunt folosite pentru susţinerea liniilor de cale ferată, în care caz, dacă sunt apropiate (la cca 60 cm), linia este aşezată pe două traverse montate direct pe faţa superioară ^ culeelor, sau este aşezată pe traverse, susţinute de longrine, dacă distanţa dintre culee este mai mare. 4, ~ în cascadă [cTyneHqaTan Tpy6a; ponceau avec cascades, ponceau en gradins; Treppen-durchlafy, Kascadendurchla^i; cascade culvert; lep-csos âtereszto]: Podeţ ale cărui guri sunt denive-Jate, iar fundul e amenajat în mai multe trepte, pentru a reduce vitesa apelor. 5. ~ înnecat [norpyjKeHHan Tpy6a; ponceau noye; ersoffener Durchial^; drowned culvert; nyilt -âtereszto]: Podeţ cu secţiunea circulară, dreptunghiulară, ovală, etc., care este îngropat în între- gime în corpul rambleului (v. fig.). Podeţele ovoide sunt folosite cel mai des, deoarece permit să se realizeze bolţi a căror axă să coincidă cu curba de presiune din interiorul bolţii. e. ^ tubular frpy6a; ponceau tubulaire; Rohren-durch|alj;pipe culvert; cso-âteresz-to]: Podeţ format din tuburi metalice Podef înnecat. Sau de beton (sim- 0 rambleu; 2) boita podefuiui; piu, armat sau pre- 3) aripe pentru sprijinirea taluzu- comprimat), îmbi- ,ui; scară de zidărie, amenajată nate cap în cap. * Pe *aluz- Se foloseşte, de obiceiu, ca podeţ înnecat, fiind uşor de executat şi economic. Secţiunea transversală poale fi circulară sau ovală. 7. Podgorie [BHHOrpa^Han o6jiacTb; vigno-ble; Weingarten, Weinberg; vineyard; szdlo, szolo-hegy]. Agr.: Regiune întinsă, cultivată cu vii, şi care cuprinde, de obiceiu, mai multe zone sau plaiuri, având fiecare o caracteristică proprie. 8. Podină [nOMOCT; plancher, piatelage d'un pont; Bruckenbelag, Briickendecke, Brucken-dielung; flooring, planking, road-covering (of a bridge); hidpadlo, hiddobogo]. Pod.: îmbrăcăminte de lemn (de stejar sau de altă esenţă tare), aşezată pe grinzile unui pod de lemn, care formează calea podurilor de şosea. Se execută din dulapi groşi, şi poate fi alcătuită din unul sau din două straturi. Podina formată dintr'un singur strat serveşte ca element de rezistenţă şi de uzură. La podinele alcătuite din două straturi, podina inferioară este de rezistenţă, iar podina superioară, de uzură. La podinele cu un singur strat, dulapii se aşază perpendicular pe axa podului, sau înclinaţi cu 45° faţă de aceasta, într'o singură direcţie, sau în două direcţii, dela axă către margini. La podinele cu două straturi, dulapii podinei de uzură pot fi aşezaţi în lungul podului (la podurile de autostrade), perpendiculari pe axa lui, sau înclinaţi (de obiceiu la 45°) faţă de aceasta, într'o singură direcfie sau în două direcfii; dulapii podinei de rezistentă pot fi aşezafi în acelaşi fel ca dulapii podinei de uzură, sau în alt fel. La podurile de echipaj, podina se execută din blăni speciale (cu capetele mai înguste, pentru a se putea executa încleştarea); la poduri e improvizate, podina se execută din blăni, din grinzi ecarisate, cu secfiunea pătrată, sau din lemne rotunde. 9. Podină. V. Podea, Podeală. 10. Podiş [nJIOCKOTOpHe; plateau; Hoche-, bene; tableland; fennsik]. Geog.; Regiune întinsa, aproape- plană, situată la o altitudine mare. Sin. Platou. 705 1. Podi tură pe vatră [neperopoflKa; bâclure; Verschlag; partition; vâlasztofal]. Mine: Podea de scânduri sau plasă de metal care se aşterne pe vaira unei excavafii miniere dintr'un strat de grosime mare, care se exploatează prin felii descendente. Pe poditură se rambleiază sau se produce prăbuşirea tavanului excavafiei. Când se exploatează feSia imediat de dedesubt, poditura pe vatră a feliei superioare formează un acoperiş fa s, care fine sfărâmăturile de rocă. Poditura de scânduri se construeşte din scânduri •nelivite, de brad, cu lăfimea de cca 250 •• -300 mm şi cu grosimea de 25 mm, aşezate cu marginile Încălecate, paralel cu frontul de avansare. Sub poditură şi perpendicular pe direcfia scândurilor se prind, din metru în metru, grinzi de lemn de brad, scânduri obişnuite, benzi late de ofel, sau toroane de cabluri vechi, pentru a refine scândurile între două armaturi de susfinere. Benzile de ofel se recuperează cu ocaziunea lucrărilor de ^abataj de dedesubt. Dacă pe poditură se rambleiază hidraulic, scândurile se solidarizează între — &)+r2 ' v ^ o care dă valoarea funcţiunii armonice u în interiorul cercului x2 + y2 — R2, în funcţiune de valorile fW Pe conturul cercului (Problema lui Dirichlet). în acelaşi mod, pentru sferă: JLC2* r _i2rW_/(».,v,d6.d»’ [i?2—2Rr cosy-J-r^/2 unde cos y = cos 6 cos G'-f-sin 0 sin 0' cos (?■—9')* Dacă se ţine seamă că: (1 —2p cos t + p2)3/2= Ş (2" + ,)pM/>n (COS f) Pn fiind polinoamele lui Legendre, se poate obţine desvoltarea integralei u în raport cu funcţiunile sferice. 8. Pol, pl. poluri [nOJîK)C; pole; Pol; pole; polus]. 1. An. mat.: Punct singular pentru o funcţiune f(z) şi ordinar pentru 77-»■ Funcţiunea se / \z) poate desvolta în jurul polului z — z0 într'o serie de forma f(z)- + - (z~z0)p (z Zq) 4a04- a± (z-z0) -f ... + an (z-z0f 4-.... Prima parte din desvoltarfe (puterile negative ale lui z — z0) constitue partea principală relativă la polul zQ. Numărul p'se numeşte ordinul polului Zq. Polurile sunt puncte singulare izolate* Când | z —z01 0, | f(z) | -> o° independent de modul în care z se apropie de polul z0. 7. Pol, pl. poli [nojnoe; pole; Pol; pole; polus* sark], 2. Geom.: Fiecare dintre cele două puncte în cari o axă a sferei înţeapă o sferă (polii sferei în raport cu o axă a ei). Polii unei sfere, în raport cu un cerc de pe suprafaţa sferei, sunt cele două puncte în cari sfera e înţepată de axa perpendiculară pe planul cercului respectiv. 8. ~ ceresc [HedecHbiH nojnoe; pole celeste; himmlischer Pol; celestial pole; egi sark]. Astr.: Fiecare dintre cele două puncte în cari bolta cerească pare a fi înţepată de axa în jurul căreia se efectuează mişcarea diurnă a stelelor. înălţimea deasupra orizontului, a polului văzut dintr'un punct de pe suprafaţa Pământului, creşte dela ecuator către polul pământesc, şi este egală cu latitudinea punctului de observaţie. Ea se determină luând media înălţimilor la meridian ale unei stele circumpolare oarecare. 9. Pol [iIOJlîOC; pole; Pol; pole; polus, sark], 3. Geom.: Punct P în planul unei conice, care are proprietatea de a fi conjugatul armonic al unui punct M de pe fiecare secantă dusă prin P la conică, în raport cu punctele în cari această secantă intersectează cercul, punctele M fiind situate pe dreapta numită polară, care, când P este exterior conicei, uneşte punctele de contact cu conica ale tangentelor duse, din P, la ea..V. fig. sub Polară. 10. Pol electric [sJieKTpHnecKHH nojiîoc; pole electrique; elektrischer Pol; electric pole; elek-tromos polus]. EL: Fiecare dintre centrele de sarcină electrică dipojară (pozitivă, respectiv negativă) ale unui dublet electric. 11. Pol magnetic [MarHHTHbiH nojiîoc; pole magnetique; magnetischer Pol; magnetic pole; mâgneses sark, mâgneses polus]. Magn.: 1. Fiecare dintre centrele de sarcină magnetică dipolară (pozitivă, respectiv negativă) ale unui dublet magnetic. — 2. Partea unui corp, prin care inducţia magnetică iese din corp (pol magnetic Nord), respeciiv prin care inducfia magnetică intră în corp (pol magnetic Sud). 1. Pol magnetic pământesc [36MHOH MaTHH-THblH nOJHOC; pole magnetique terrestre; magne-tischer Pol der Erde; terrestrial magnetic pole; foldi mâgneses sark]. Magn.; Fiecare dinfre punctele către cari se îndreaptă un ac magnetic care se poate roti liber la suprafafa Pământului, departe de orice câmp diferit de câmpul magnetic pământesc, şi de orice masă feromagnetică. Se deosebesc un pol magnetic Nord, situat în emisfera sudică a Pământului, şi un pol magnetic Sud, situat în emisfera nordică. De aceea, polul Nord al unui ac magnetic e îndreptat aproximativ spre Nordul geografic, adică spre polul Sud magnetic (care se găseşte în apropierea polului Nord geografic). Pozifia polilor magnetici pământeşti variază în timp. 2. Pol magnetic [MarHHTHbiH noJiioc; pole magnetique; Magnetpol; magnetic pole; mâgnes-sark, mâgnespolus]. Elf.: Piesă feromagnetică a maşinilor electrice, care formează o parte din circuitul lor magnetic şi prin care fluxul magnetic intră în circuitul feromagnetic sau iese din el. După cum piesele polare ale maşinilor sunt ieşite sau nu, maşinile electrice se împart în maşini cu poli ieşifi şi în maşini cu poli înnecafi. s. ~ auxiliar [BcnoMoraTejibHbiH nojnoc; pole auxiliaire; Wendepol; interpole; segedsark, fordito sark]. V. Pol de comutaţie. 4. ~ de comufaţie [AonojiHHTejibHbiH IIOJlîOC; pole de commutation; Wendepol; com-mutating pole; fordito sark, segedsark]: Pol magnetic de maşină electrică, cu sau fără înfăşurare, practicat în vederea ameliorării comutaţiei. Sin. Pol auxiliar. 5. ~ ieşit [BbiCTynaioiu.HH iiojiioc; pole sail-lant; ausgeprăgter Pol; salient pole; kiugro polus]: Ansamblu constituit de miezul şi de piesa polară care iese din jugul magnetic. e. ^ înnecat [noTairaoft nojnoc; pole noye; versenkter Pol; sunk pole; siillyesztett polus]: Parte a suprafefei circuitului feromagnetic al unei maşini sau al i^n?ui aparat electric, care nu e ieşită în afară, dar prin care inducfia magnetică B iese din circuitul feromagnetic, respectiv intră în e|. 7. Polar [nOJiflpHbifi; po'aire; polar; polar; polâris]. F/z.; Calitatea unui rngdiu de a prezenta polaritate. ^ *• s. Polar, aer ~ [noJiflpHbrâ. B03flyx; air po-laire; Polarluft; polar air; sarki leg]. Mefeor. V. Aer polar. 9. Polar, cerc ~ [noJiflpHbJH Kpyr; cercle po-laire; Polarkreis; polar circle; sarkkor]. .As/r.; Fiecare dintre cele două paralele pământeşti duse ia o distanfă unghiulară de polii cereşti egală cu înclinarea ecuatorului pe ecliptică. Latitudinea cercurilor polare este astăzi de cca 67° 33', dar ea creşte cu 48" pe secol. Cercul polar din emisfera nordică se numeşte cerc arctic, iar cel din emi- 707 sfera sudică, cerc antarctic. Cercurile polare separă zonele temperate de pe suprafafa Pământului, de zonele înghefate. 10. Polară [nOJinpHaH npHMafl; droite polaire; Polare; polar; polâris]. Mat.: Dreaptă din planul unei conice, care este locul geometric al conjugatelor armonice ale unui punct dat (pol) fafă de conică (v. fig.). Polara îşi confine polul numai 1 Polara unui punct în raport cu un cerc. /) punct exterior cercului; II) punct interior cercului; P) puncf; A'A") polară; P,B',A,Ba) puncte conjugate armonic. când acesta aparfine conicei, în care caz polara sa este tangenta la conică în punctul considerat. Fiecărui punct din plan îi corespunde o polară în raport cu o conică dată, şi reciproc. Unei figuri compuse din puncte şi din drepte îi corespunde, în acest mod, o figură compusă din drepte ş* din puncte (respectiv polarele şi polurile punctelor şi dreptelor primei figuri), care este transformata prin polare reciproce ale primei figuri» 11. ~ unghiulară [yrojibHan npHMan; droite polaire angulaire; winklige Polare; angular polar? szogpolâris]: Locul geometric al conjugatelor armonice ale unui punct P în raport cu punctele de intersecfiune cu laturile unui unghiu, ale unei drepte mobile care trece prin P. Polara unghiulară a punctului P trece prin vârful unghiului. 12. Polară [nojiflptiafl KpHBan; polaire; Polar-kurve; polar curve; polârgorbe]. Av.: 1. Curba care reprezintă variafia coeficientului de portanfă al unei aripe de avion sau al unui avion, îr> funcfiune de coeficientul de rezistenfă la înaintare al aripei respectiv al avionului. — 2. Curba care repre- • zintă variafia portanfei şi a rezistenfei în funcfiune de incidenfă. 13. ~ aripei [nojiflpHan KpHBan KpbiJia; courbe polaire de l'aile; Flugelpolarkurve; wing polar curve; szârny-polâris gorbe]. Av.: Curba care reprezintă, pentru fiecare valoare a incidenfei unui profil de aripă, valorile coeficientului de portanfă Cz, purtate în ordonate, în funcfiune de valorile coeficientului de rezistenfă Cx, purtate 45* 708 în abscise (v. fig.). CurbaCz = f(Cx) se numeşte polară, datorită faptului că raza vec-ioare reprezintă, în coordonate polare coeficientul rezultante i aerodinamice,di-rectia rezultantei fiind considerată faţădedirec-ţia curentului de aer. La o aripă de acopere jumătate din câmpul analizorului, şi a cărui secfiune principală are planul inclinat cu un mic unghiu fafă de planul secfiunii principale a analizorului (v.fig. 2). Se roteşte analizorul cu penumbră până când se obfine egalitatea iluminărilor celor două jumătăfi de câmp. La unele aparate (polarimetruj Lippich), nicolul care acopere jumătate de câmp e moniat după polarizor, iar analizorul e simplu. 2. ~ Laurenf [noJlflpHMeTp JIopaHa; poleri-metrede L.; Polarimeter von L.; L. 's polarimeter; L. polarimeter]: Polarimetru în care, după pola-rizorul polarimetrului simplu, se introduce o lamă de cuarf jumătate de undă (lamă care introduce o diferenfa de drum de un număr nepereche de jumătăfi de lungimi de undă a unei radiafii, între cele două raze cari vibrează în direcfii perpendiculare, obfinute prin descompunere prin bire-fringenfă a unei raze de lumină naturală), care acopere numai jumătate din câmpul instrumentului. Linia neutră a acestei lame formează un unghiu foarte mic cu secţiunea principală a pola-rizorului. Se roteşte până se obfine egalitate de iluminare a celor două jumătăfi ale câmpului, ca şi în cazul polarimetrelor cu penumbră. s. ~ Soleil [nOJlflpHMeTp CoJien; polarimetre de S.; S. Doppelquartzpolarimeter; S.'s polarimeter; S. polarimeter]: Polarimetru care confine, fie după polarizor, fie în fafa analizorului, un bicuarf, adică o lamă formată jumătate din cuarf dextrogir şi jumătate din cuarf levogir, cu grosimea de 3,75 mm, astfel încât să rotească cu 90° planul de polarizafie al luminii pentru care ochiul e cel mai sensibil (galbenul-verzuiu o de lungime de undă de cca 5600 A). Când poia-rizorul şi analizorul sunt paraleli, galbenul-ver-zuiu e oprit, şi câmpul instrumentului apare luminat în coloarea complementară, un violet roşietic, numit tentă sensibilă. O mică rotire a planului de polarizafie, dată de o substanţă optic activă, face ca analizorul să nu mai stingă decât parţial galbenul-verzuiu şi egalitatea de tentă dispare, jumătate din câmp apărând roşcat, iar cealaltă jumătate, violet închis. Se roteşte analizorul până când se egalează din nou tentele. 4. ~ cu compensator Soleil. V. Zaharimetru Soleil. 5. Polariscop [nojiapHCKon; polariscope;Pola-riscop; polariscope; polariszkop]. Fiz.: Instrument folosit pentru detectarea polarizaţiei unui fascicul de lumină care străbate un corp, alcătuit dintr'un polarizor (oglindă sau polarizor birefringent) şi un analizor. E folosit pentru observaţi calitative cari, prin constatarea polarizării (totale sau parţiale) a luminii, permit punerea în evidenţă a anumitor fenomene, de exemplu existenfa unor tensiuni într'un bloc de sticlă care devine birefringent, etc. 6. Polaritate [iiOJiflpHOCTb; reciprocite, pola- rite; Reziprozităt, Polarităt; polarity; polaritâs]. Maf.: 1. Corespondenfă proiectivă involutorie între punctele şi dreptele unui plan. în coordonate proiective omogene, o polaritate este definită de un sistem de ecuaţii de forma — ^ihxk {hk—\,2,3) cu aik = aki, unde xsunt coordonatele unui punct,. uit coordonatele dreptei corespunzătoare, iar X este un coeficient de proporfionalitate. Determinantul. 710 |^| este simetric şi diferit de zero. Locul punctelor din plan cari sunt situate pe dreptele corespunzătoare este conica propriu zisă nlxixk= 0# numită conica fundamentală a polarităţii. Reciproc, o conică propriu zisă determină, în plan, o polaritate. — 2. Corespondentă proiectivă involutorie între punctele şi planele din spafiu. Ecuaţiile unei polarităţi sunt de forma Xt*i=Yiaikxh (*.*=1.2, 3,4) cu aik~aki• determinantul \aik\ fiind diferit de zero, unde xi sunt coordonatele proiective omogene ale unui punct, iar u^, coordonatele planului corespunzător. Locul punctelor cari sunt confinute de planele corespunzătoare este cuadrica propriu zisă ^ aikxixk = 0, numită cuadrica fundamentală a polarităfii. Reciproc, o cuadrică propriu zisă determină în spafiu o polaritate. î. Polaritate [iiOJiHpHOCTb; polarite; Polarităt; polarity; polaritâs]. E/m.: 1. Alternativa de pol Nord şi pol Sud ai unui corp polarizat electric, sau a celor doi poli ai unui generator electric continuu sau monofazat (pilă, maşină), sau ai unei cuve de electroliză. — 2. Proprietatea unui corp sau a unei părfi dintr'un corp de a constitui un dipol electric sau un dipol magnetic. 2. ~ de eledrod de sudură [n0JiHpH0CTb CBapOMH0r0 SJieKTpOAa; polarite de l'elec-frode de soudure; Polarităt der Schweifjelek-irode; polarity of the welding electrode; hegeszto elektrod polarităsa]. Elf.: Polaritatea electrodului de sudură, care diferă după rolul pe care-l are în conducerea curentului pentru formarea arcului electric. Electrodul de sudură e de polaritate pozitivă, dacă la extremitatea sa primeşte electroni, şi e de polaritate negativă, dacă la extremitatea sa emite electroni. De obiceiu, electrodul de sudură e legat la polul negativ, piesa de sudat fiind legată la polul pozitiv. Polaritatea electrozilor nu influenţează sensul de trecere al metalului topit în arcul electric. s. ~ inversă a electrodului de sudură [o6paT-Han noJinpHOCTb CBapo^Horo sjieKTpoaa; polarite inversee de l'electrode de soudure; v^kehrte Polarităt der Schweifjelektrode; inverse polarity of the welding electrode; hegeszto elektrod for-ditott polarităsa]. Elf.: Polaritatea pozitivă a electrodului de sudură, legat la polul pozitiv. 4. ~ normală a electrodului de sudură [Hop-MajibHan noJinpHOCTb CBaponHoro 3JieKTpo;ţa; polarite normale de l'electrode de soudure; normale Polarităt der Schweiţjelektrode; normal polarity of the welding electrode; hegeszto elektrod normălis polarităsa]. Elf.: Polaritatea negativă a electrodului de sudură, legat la polul negativ. 5. Polaritate [iiOJiflpHOCTb; polarite; Polarităt; polarity; polaritâs]. Biol.: Proprietatea unui organism vegetal sau a unei părfi din el, de a forma două puncte de creştere (câte unul la fiecare capăt) sau doi poli, dintre cari cel de jos, în ordine biologică, emite rădăcini, iar cel de sus, ramuri cu frunze. e. Polaritate moleculară [MOjieKyJiflpHan no-JinpHOCTb; polarite moleculaire; Molekul-Polarităt; molecular polarity; molekulâris polaritâs]. Chim. fiz.: Proprietatea unei molecule de a constitui un dipol, spontan sau indus. 7. Polarizabilitafe [n0JinpH3yeM0CTb; pola-risabilite; Polarisabilităt; polarisability; polarizâl-hatosâg]. Fiz.: Raportul dintre un moment indus al unei molecule şi intensitatea câmpului electric care produce acest moment. 8. Polarizant, microscop V. Microscop polarizant. 9. Polarizarea corpurilor [noJiHpHsatţHfl Teji; polarisation des corps; Polarisierung der Korper; polarisation of bodies; testek polarizâlâsa]. Fiz.: Operafiunea de trecere a unui mediu din starea nepolarizată în stare polarizată (v. Polarizafie 2). 10. ~ luminii. F/z. V. Polarizarea undelor electromagnetice. 11. ~ undelor electromagnetice [noJiflpH3a-IJHH 3JieKTpOMarHHTHblx BOJ1H; polarisation des ondes electromagnetiques; Polarisierung der elektromagnetischen Wellen; polarisation of electromagnetic waves; elektromâgneses hullâmok polarizâlâsa]. Fiz.: Operafiunea de transformare a unei radiafii electromagnetice, din stare nepolarizată, în stare polarizată. Radiafiije electromagnetice, incluziv cele luminoase, pot fi polarizate prin reflexiune, prin transmisiunea printr'un material transparent, prin dublă refracfiune, prin difuziune, etc. 12. Polarizafie [nojinpH3auHH; polarisation; Polarisation; polarisation; polarizâcio, sarkitâs]. 1. Fiz.: Termen comun pentru polarizaţia unui corp (v. Polarizaţie 2), pentru starea de polaritate (v. Polarizafie 3) şi pentru polarizafia undelor electromagnetice (v. Polarizafie 4). 13. Polarizafie [n0JiHpH3an;HH; polarisation; Polarisation; polarisation; polarizâcio, sarkitâs], 2. Fiz.: Stare a unui mediu mobil sau imobil, în care acesta are proprietăfi descrise de o mărime locală vectorială, numită polarizafie. După natura acestei mărtmi, se deosebesc: pola-rizafie electrică (v.), polarizafie electrochimică (v.) şi polarizafie magnetică (v.). Dacă, la suprimarea polarizaţiei, mediul restitue toată energia primită în cursul polarizării, aceasta se numeşte perfectă sau reversibilă, iar dacă nu o restitue în întregime, polarizafia se numeşte imperfectă sau ireversibilă. Exemple de polarizaţii ale corpurilor: 14. ~ chimică [xHMHHecKafl nojiHpH3au;HH; polarisation chimique; chemische Polarisation; che-mical polarisation; kemiai polarizâcio, vegyi sarkitâs]: Stare a unei pile electrice sau a unei băi de electroliză, în care produsele de descompunere ale unui proces de electroliză acţionează ca electrozi de pilă voltaică. Ele produc o tensiune electromotoare contrară tensiunii electrice sub acţiunea căreia s'a produs electroliza (tensiunea electrică aplicată din exterior, tensiunea iniţială a pilei de concentraţie, a pilei voltaice sau a acumulatorului electric), şi numita tensiune contraelectromotoare. 711 Pilele electrice cari prezinfă fenomenul de pola- (eledron în cazul momentului feromagnetic). Trebue accentuat însă că neutronul are moment magnetic, deşi nu are sarcină electrică. Polarizaţia magnetică se împarte, în general* într'o sumă de doi termeni dintre cari unul (Mt) se numeşte polarizafie magnetică temporară şi depinde excluziv de valoarea locală actuală a intensităţii câmpului magnetic, iar cel de al doilea (M’p) se numeşte polarizaţie magnetică permanentă, şi depinde de alte mărimi. Un exemplu de polarizaţie magnetică permanentă este polarizaţia feromagnetică remanentă. V. şh sub Polarizaţiei, legea ~ magnetice. Sin. intensitate de magnetizare, Magnetizaţie, Magne-tizare. Există substanţe ai căror atomi nu au moment magnetic microscopic spontan, adică atomi al căror moment magnetic e nul când nu se găsesc într'un câmp electric, şi substanţe cari au moment magnetic spontan. Polarizaţia magnetică temporară, produsă când o substanţă se găseşte într'un câmp magnetic, independent de momentul microscopic spontan al atomilor ei, se numeşte polarizaţie (temporară) diamagnetică, şi ea se stabileşte în toate substanţele. Polarizaţia magnetică temporară produsă prin acţiunea câmpului magnetic asupra atomilor cu moment magnetic microscopic spontan se numeşte polarizaţie (temporară) paramagnetică, şi se stabileşte numai în substanţele ai căror atomi au moment magnetic microscopic spontan, şi anume numai deasupra punctului Curie, în cazul substanţelor feromagnetice; dedesubtul punctului Curie, pola- 71£ rizaţia magnetică se numeşte polarizafie feromagnetică.—Pentru polarizafia diamagnetică, paramag-netică şi feromagnetică, v. sub Magnetism. 1. Polarizafie [n0JiflpH3au,Hfl; polarisation; Polarisation; polarisation; polarizâcio, sarkitâs], 3. Fiz., Tehn.: Stare a unui conductor, în care acesta se găseşte la tensiune electrică de un anumit semn fafă de un conductor de referinfă. Termenul se foloseşte în acest sens mai ales pentru grilele tuburilor electronice şi pentru anodul celulelor fotoelectrice. în cazul grilelor tuburilor electronice, grila se polarizează aplicându-i o parte continuă a tensiunii, căreia i se suprapun oscilafiile tensiunii grilei, astfel încât acestea nu se produc în jurul unei tensiuni nule, conductorul de referinfă fiind catodul. Ea este necesară pentru ca tubul să funcfioneze în condifiunile reclamate în anumite "servicii; este, de obiceiu, negativă, şi se numeşte, în acest caz, negativare. în cazul celulelor fotoelectrice fotoemifătoare cu gaz, polarizafia anodului fafă de catodul care emite fotoelectric e necesară pentru ca anodul să accelereze electronii emişi de catod, până la * vitesa de ionizare, pentru ca intensitatea curentului de saturafie, care trece prin celulă, să fie destul de mare. 2. Polarizafie [noJiHpH3aiţHH; polarisation; Polarisation; polarisation; polarizâcio, sarkitâs]. 4. Fiz.: Proprietatea unei radiafii electromagnetice de a fi compusă din radiafii monocromatice în cari. intensitatea câmpului electric are, în fiecare plan perpendicular pe direcfia de propagare, componente ortogonale cu diferenfa de fază constantă. Intensităţile câmpurilor electric şi magnetic din unda unei radiafii electromagnetice sunt perpendiculare pe direcfia de propagare a radiafiei (undele electromagnetice sunt transversale). Dacă diferenfa de fază dintre componentele ortogonale ale uneia dintre aceste intensităfi, în planele perpendiculare pe direcfia de propagare, e constantă şi egală cu un multiplu întreg al unghiului de tc radiani (incluziv zero), intensitatea respectivă e confinută, în toate punctele unei „raze", într'un acelaşi plan care trece prin direcţia de propagare, şi unda se numeşte polarizată linear, dacă diferenfa de. fază e un multiplu întreg al unghiului n/2 (excluziv zero), extremităfile vectorului intensităţii considerate descriu elipse în planele perpendiculare pe direcţia de propagare, şi unda se numeşte polarizată eliptic, în particular, polarizată circular, când cele glouă semiaxe ale elipsei sunt egale (când %m£|ifudiftile componentelor ortogonale ale intensităţii sunt egale). Polarizafia e spre dreapta, respectiv spre stânga, după cum vectorul câmp electric înconjură orientarea în care se propagă radiafia în sensul dat de regula burghiului drept, respectiv a celui stâng. Când nu există o diferenţă de fază regulată între cele două componente ortogonale ale in-tensităfii câmpului, unda electromagnetică se numeşte nepolarizafă; în cazul luminii, lumină naturală. în aspect fotonic, o radiaţie electromagnetică e polarizată circular spre dreapta, dacă toţi fotonii au spinul omoparalel cu orientarea în care-se propagă radiaţia; ea e polarizată circular spre stânga, dacă toţi fotonii au spinul antiparalel cu orientarea în care se propagă radiaţia;, pentru ca radiaţia să fie polarizată linear, e necesar ca fotonii să aibă în părţi egale spinii orientaţi omoparalel şi antiparalel cu direcţia de propagare; pentru ca ea să fie polarizată eliptic spre dreapta, respectiv spre stânga, e necesar ca mai mulţi fotoni să aibă spinii omoparaleli, respectiv antiparaleli cu orientarea în care se propagă radiaţia. Dacă spinii fotonilor sunt orientaţi incoerent faţă de direcţia de propagare a radiaţieif. aceasta este nepolarizată. 3. plan de ~.Fiz. V. Plan de polarizaţie.. 4. Polarizafie [n0JiflpH3au,Hfi; polarisation; Polarisation; polarisation; polarizâcio, sarkitâs].. 5. Fiz.: Termen impropriu pentru anumite fenomene caracteristice, cari apar când se foloseşte radiaţie polarizată. Exemple: Polarizafie cromatică (v.), polarizaţie rotatorie (v.) şi, în particular,, polarizaţie rotatorie magnetică (v.). 5. ^ cromatică [xpoMaTHHecKaH noJiapH3a-iţHfl; polarisation chromatique; chromatische Polarisation; chromatic polarisation; kromatikus polarizâcio]. Fiz.: Interferenţele celor două componente cari se obţin la trecerea luminii albe polarizate linear, printr'o lamă cristalină, componente cari sunt apoi aduse să vibreze într'un acelaşi plan, cu ajutorul unui analizor. 6. ~ rotatorie [p0Tau,H0HHaH nojiHpH3aiţHH; polarisation rotatoire; Drehungspolarisation; rota-tory polarisation; forgato polarizâcio]. Opt.: Rotirea planului de polarizaţie al unei radiaţii polarizate linear, când aceasta trece prin anumite substanţe cari se numesc optic active. V. şi Activitate optică. 7. ~ rotatorie magnetică [MarHHTHaH pOTa-iţHOHHan nOJlHpH3au,HH; polarisation rotatoire magnetique; magnetische Drehunspolarisation; magnetic rotatory polarisation; mâgneses forgato polarizâcio]: Sin. Efect Faraday (v. Faraday, efect ~).. 8. Polarizafiei, legea ~ electrice [3aK0H 3JieK-TpHHeCKOâ nOJlHpH3aiţHH; Joi de la polarisation electrique; Gesetz der elektrischen Polarisation; law of the electric polarisation; elektromos polarizâcio torvenye]. El.: în fiecare punct dintr'un corp anisotrop, polarizafia electrică locală temporară Pt e egală cu produsul unui tensor de ordinul al doilea eQ?»e care caracterizează proprietăţile de polarizaţie electrică locală (şi din care factorul v.e. se numeşte susceptibilitatea electrică locală a corpului), prin intensitatea locală (macroscopică) a câmpului electric E: Susceptibilitatea electrică a corpurilor isotrope-e un tensor normal, reprezentabil printr'un singur scalar v*e\ şi în aceste corpuri, polarizafia electrică» 714 focală e proporfională cu produsul scalarului v.e -al susceptibilităţii electrice locale prin intensitatea 4ocală a câmpului electric Pf — e0y.eE. Pentru teoria susceptibilităţii electrice, v. sub Polarizafie electrică. Legii de material a polarizatei electrice i se dă şi o formă în care intervine inducfia electrică -temporară Dt : D/ = s0£ + 4n:/>^ = £0(1 +4jcxi)£ = s0 s, E, In care sf e permetivitatea relativă a corpului. Legile de material după cari se stabileşte polarizata electrică permanentă se cuprind, de asemenea, uneori, în legea polarizafiei electrice -{v. Piroelectricitate, v. Piezoelectricitate, v. şi sub istereză electrică şi istereză magnetică). î. Polarizaţiei, legea ~ magnetice [3aK0H Mar-HHTHOH nojlHpH3aii;HH; loi de la polarisation magnetique; Gesetz der magnetischen Polarisation; law of the magnetic polarisation; mâgneses polarizâcio torvenye]. Magnt.: în fiecare punct dintr'un corp anisotrop, polarizafia magnetică temporară Mt e egală cu produsul unui tensor de ordinul al doilea \x0 y.m care caracterizează proprietăţile de polarizafie magnetică locală (şi în care factorul Y.m se numeşte susceptibilitatea magnetică locală a corpului), prin intensitatea locală a câmpului magnetic H: M = v.mH. Susceptibilitatea magnetică a corpurilor isotrope e un tensor normal, reprezentabil printr'un singur scalar şi în aceste corpuri polarizafia magnetică locală e proporfională cu produsul scalarului y.m al susceptibilităţii magnetice locale prin intensitatea locală a câmpului magnetic: M=\WmH. Pentru teoria susceptibilităţii magnetice, v. sub Polarizafie magnetică, şi sub Magnetism. Legii de material a polarizafiei magnetice i se dă şi o formă în care intervine inducfia magnetică temporară Bt: #* = 14o# + 4tc Af = p.0 (1 +4^*^) ^ = ^0^ H, In care [if e permeabilitatea magnetică relativă a 'Corpului. Legile de material după cari se stabileşte pola-tizafia magnetică permanentă se cuprind, de asemenea, uneori, în legea polarizafiei magnetice (v. sub Magnetism, şi sub Istereză electrică şi istereză magnetică). 2. Polarizafiei, metoda ~ spontane [cnoco6 BHe3anHOH nOJlflpH3aiţHH; methode de la polarisation spontanee; Eigenpotentialmessungen; spontaneous polarisation method; onpotenciâl-meresek]. Mine: Metodă de prospecfiune, bazată pe măsurarea diferenfei de potenjial permanentă, produsă de reacfiuni de contact în diferite zăcăminte (pirite, grafit, etc.). s. Polarizor [n0JiHpH3aT0p; polariseur; Pola-risationsapparat; polarizer; polarizâlo keszulek, sarkitâsi keszulek]. Fiz.: Dispozitiv care polarizează lumina. Se deosebesc polarizoare prin reflexiune (suprafefe reflectante alcătuite din di-electrici), prin refracfiune (pachet de lame transparente cu fefe paralele), şi prin dublă refracfiune (cristale birefringente). în dispozitivele de polarizare birefringente, folosite de obiceiu, se elimină raza ordinară, fie prin absorpfie în substanfa cristalină, fie prin reflexiune totală. Din prima categorie fac parte lamele de turmalină, ca şi cristalele de herapatită folosite la construcfia po-laroizilor, cari prezintă fenomenul de dicroism. Dispozitivele de polarizare cari elimină raza ordinară prin reflexiune totală se construesc în foarte multe variante, dintre cari cele mai importante sunt următoarele: nicolul (v.); glazebrookul (v.); glanul (v.) şi diferite prisme polarizoare (v. Prismă polarizoare). 4. Polarograf [noji£porpa(|); polarographe; Polarograph;polarograph; polarograf]. E/ecfroch/m..* Instrument pentru înregistrarea fotografică a curbelor curent-tensiune în analiza electrochim ică (v. fig.) Polarograf. Celula de electroliză (C) se compune dintr'un electrod cu picături de mercur (E), polarizabil, care formează, în general, catodul, şi un electrod, tot de mercur, de suprafafă mare, (A), nepolari-zabil. Electrodul cu picături se termină cu un tub capilar din care iese încet mercurul (o picătură la 3 • • • 5 s) sub o presiune de 30* •• 40 cm coloană de mercur. Un fir potenfiometric (FF') de cca 16 2, compus din 20 de spire, este aşezat pe o tobă de material izolant. Această tobă se poate roti cu ajutorul motorului (M). Cursorul (D) alunecă dela (F) la (F'), mărind progresiv tensiunea aplicată la bornele celulei de electroliză. Variafiile intensităfilor curentului, datorite,fenomenelor din solufia din celulă, sunt înregistrate de galvanometrul (G), căruia i se variază sensibilitatea prin regulatorul (R). Galvanometrul cu cadru mobil are, de obiceiu, o sensibilitate de 10-9A/mm la distanfa de 1 m, o perioadă de oscilafie de 4»*5 s, 715 rşi o rezistenfă internă de cel pufin 1000 2, reglată astfel, încât instrumentul să fie perfect .aperiodic. Odată cu toba, dar de 20 de ori mai încet, se roteşte cilindrul (/); pe acesta se înfăşură hârtia fotosensibilă pe care se înregistrează deviafiile galvanometrului. La fiecare rotire a tobei se aprinde o lampă, toată fanta (S) se luminează, şi astfel se înregistrează abscisele cari indică creşterea tensiunii cu fiecare spiră. Pe acestea se înscriu deviafiile galvanometrului, a cărui oglindă «reflectă lumina unei lămpi (L). Un reostat (Rj permite reglarea căderii de tensiune în punte, cu valoarea dorită, în raport cu un element Weston. Două rezistenfe (R2) şi (R3) cu valori egale cu cea a firului potenfiometric, de cca 16 Q, permit folosirea punţii între 0 şi 2 V, 2 şi 4 V, 0 şi 1 V, sau 1 şi 2 V, după cum bateria (B) are două acumulatoare, sau unul singur. Această variere este necesară când este nevoie de o mai mare sensibilitate la determinarea tensiunii corespunzătoare curbelor obfinute. i. Polarografie [noJinporpa(i>HH; polarogra-phie; polarographische Analyse; polarographic analysis; polarografikus analizis]. Electrochim.: Metodă de analiză electrochimică, bazată pe interpretarea curbelor curenMensiune la electroliza unei substanfe între un electrod cu picături de mercur polarizabil şi un alt electrod, tot de mercur, .-nepolarizabil, format dintr'o suprafafă mare. Electro-litul de studiat se introduce între cei doi electrozi, şi se ridică treptat tensiunea care se 1 c 0 aplică între electrozi. Se înregistrează intensitatea curentului în funcfiune de tensiune. Intensitatea creşte întâi foarte încet sau aproape deloc (curent rezidual), dar, dela o anumită valoare a tensiunii, intensitatea începe să crească repede; curba devine practic lineară (v.fig.). La tensiuni mai înalte, curentul atinge o valoare limită (curent de saturafie), a cărui intensitate depinde de concentra fia electrolitului. Drept tensiune de descompunerea electrolitului se consideră aceea care corespunde jumătăfii porfiunii lineare din mijloc a curbei curent-tensiune. t f Dacă solufia conţine mai mulfi electrolifi şi tensiunea dintre electrozi creşte treptat, cationul cel mai uşor reductibil ajunge mai întâi să reacfioneze cu catodul. La tensiuni mai înalte, urmează şi cei-lalfi, în trepte. Potenfialul catodic la care se face reducerea este potenfialul de reducere caracteristic fiecărei specii de cationi. Polarografia calitativă consistă în determinarea acestor potenfiaîe de reducere a componenţilor din solufie. Curba de înregistrare polaro-grafică. I) Intensitatea curentului; E) tensiunea electromotoare; OA) curent rezidual; CD) curent de saturaţie; Eg) tensiunea de descompunere. Pe când în conductoarele metalice curentul creşte linear cu tensiunea aplicată, curentul de electroliză care trece prin limita dintre două faze (electrolit-electrod) devine la un moment dat constant şi independent de tensiunea aplicată, din cauză că la electrodul la care se depune substanţa se produce un fel de „vid" în raport cu aceasta. Intensitatea curentului electric corespunde curentului de difuziune al substanţei către electrod, care e'proporţional cu concentrata şi nu variază cu creşterea potenfialului catodic. El reprezintă o măsură a concentratei substanfei care se reduce, şi pa măsurarea lui se bazează polarografia cantitativă. 2. Polaroid [iiOJiapOHA; polaroide; Polaroid; polaroid; polaroid]. Fiz. V. sub Herapatită. a. Poiată. Ind. făr. 1. V. Chiler. — 2. Palat (Moldova). 4. Polder. Geol. V. Marşă. 5. Poldi, aparatul ~ [annapaT IIojiah; ap-pareil P.; P. Apparat; P. apparatus; P. keszulek]. Tehn.: Aparat pentru măsurarea durităfii metalelor, prin procedeul imprimării dinamice prin lovire. Aparatul (v. fig.), este constituit din carcasa (1), tija (2), epruveta-etalon (3), bila (4) cu diametrul de 10 mm, resortul (6) şi ciocanul de mână (7). Prin lovirea cu ciocanul de mână a capului tijei (2), bila lasă o impresiune atât în piesa (5), a cărei duritate HB se măsoară, cât şi în epruveta-etalon, a cărei duritate H0 este cunoscută. Măsurând Schema aparatului Poldl. diametrul d0 al impresiunii în epruveta-etalon şi diametrul d al impresiunii în piesă, duritatea HB a acesteia rezultă din relafia: H: Ht)’ H0. Din tabele ataşate la aparat se obfin direct, atât valorile HB pentru diferite mărimi, cât şi rezistenfă piesei încercate; rezistenfă se calculează (cu suficientă aproximafie) finând seamă de relafia (v. şi sub Rezistenfă materialelor) R=cHb + K, unde R e rezistenfă materialului, c şi K sunt coefi-cienfi (de ex. # = 0 pentru ofel, iar c = 0,36 pentru ofel carbon şi c = 0,34 pentru ofel crom-nichel). Aparatul Poldi se foloseşte, de obiceiu, la măsurarea durităfii, şi mai ales a rezistenfei pieselor grele cari nu pot fi aşezate pe masa unui aparat obişnuit de măsurat duritatea (de ex. a aparatului Brinell). Indicafiile acestui aparat sunt mai pufin precise decât cele ale celorlalte aparate, deoarece impresiunea lăsată prin lovire se micşorează în mod neuniform după lovire, în cazul când 716 elasticitatea metalelor piesei şi epruvetei-etalon este diferită; din această cauză, acest procedeu este recomandat, în special, pentru măsurări informative. Sin. Ciocan Poldi. 1. Poldi, ciocanul V. Poldi, aparatul 2. Poleială [rjiHHiţroJibfl; feuiile; Folie; foii; femfust]. Tehn.: Foifă foarte subfire, de obiceiu de aur, de argint sau de staniol, cu care se poleieşte sau se acopere un material sau un obiect. 3. Poleire [rJlHHiţeBaHHe; foliation; Belegen mit Folie; foliation, foliature; femfust-bevonâs]. Tehn.: Placarea (v.) unui material, a unui obiect, etc., cu o foifă foarte subfire, de obiceiu de aur sau de argint. Exemple: poleirea unui Candelabru; poleirea ramei unei oglinzi. 4. Poleifoare: Sin. Curăfifor de chibrituri (v. S.). 5. Poleitor [rJlflHiţOBmHK; batteur de feuilles; Folienschlăger; leaf beater; femfust-bevono]. Tehn.: Lucrătorul care poleieşte (v. Poleire). 6. Poleiu [rJlHHem verglas; Glatteis; glazed frost; olmos eso]. Meteor. V. sub Meteori apoşi. 7. Polen [nbIJibiţa; pollen; Pollen, BJutenstaub; pollen; himpor]. Bot.: Pulbere, de obiceiu galbenă, formată din mici granule sferice, produse în anterele (lojele staminefor) plantelor, pentru a transmite celulele sexuale mascule la celulele sexuale femele. Polenul constitue un organ de adaptare a plantelor terestre la procesul de reproducere, şi e format dintr'o membrană exterioară (exina) şi o membrană interioară (intina), celulozice, şi din doi nuclei, unul mai mare, vegetativ, şi unul mai mic, generator. în actul reproducerii, granulele de polen germinează, formând un tub de fecun-dafie, în care migrează nucleul reproductiv, care dă anterozoizi. Transportul granulelor de polen, de pe stamine pe stigmat se numeşte polinizare (v.). 8. Polhodie. V. Polodie. 9. Poliacid [nOJiHKHCJlOTa; polyacide; Poly-săure; polyacid; polisav, tobbsavu]. Chim.: Acid care confine în moleculă mai mulfi atomi de hidrogen înlocuibili cu atomi de metal. io. Polialcool [nojmajibKoroJib; polyalcool; Polyalkohol; polyalcohol; pojialkohol]. Chim.: Alcool care confine în moleculă mai multe grupări funcfionale — OH, legate la catene alifatice. Sin. Poliol. n. Poliamide. Chim. V. sub Masă plastică poli-condensată. 12. Polianif [nojmaHHT; polianite; Polianit; po-lianite; polianit]. Mineral.: Varietate de piroluzit, cristalizat în sistemul tetragonal oloedric. Se prezintă în sisteme prismatice foarte striate, în agregate radiare şi în mase compacte; are coloare cenuşie, urma neagră, spărtura neregulată, duritatea 6 şi gr. sp. 5. Se întâlneşte ca depuneri filoniene hidrotermaie, 13. Poliargirit [nOJlHaprnpHT; polyargyrite; Polyargyrit; polyargyrite; poliargirit]. Mineral.: 12 Ăg2S, Sb2S3. Sulfură de argint şi de stibiu, naturală. 14. Poliarsenîf [noJiHapcefîHT ; polyarsenite ; Polyarsenif; polyarsenite; poliarzenit]. Mineral. V. Sarkinit. 15. Poliafomic [n0JiHaT0MHblâ; polyatomique; polyatomisch; polyatomic; poliatomikus]. Fiz.,. Chim.: Calitatea unei molecule de a fi formată din mai mulfi decât doi atomi. 16. Poliaze [nojma3bi; polyases; Polyasen; polyases; poliazek]. Chim. biol.: Enzime din clasa hidrolazelor, grupul carbohidrazelor. Poliazele descompun polizaharidele, prin hidroliză enzima-tică. Cele mai cunoscute poliaze sunt amilazele şi inulaza (care hidrolizează inulina). 17. Polibazic [MH0r00CH0BH0H; polybasique; polybasisch; polybasic; polibâzisu, tobbâzisu, sokbâzisu]. Chim.: Calitatea unui acid de a confine în moleculă mai mulfi atomi de hidrogen înlocuibili cu atomi de metal. Acidul polibazic se numeşte poliacid (v.). is. Polibazit [nojm6a3HT; polybasite; Poly-basite, Sprodglaserz, Eugenglanz; polybasite; po-libâzit]. Mineral.: 8(Ag,Cu)2S • Sb2S3. Mineral cu luciu metalic, de coloare -negricioasă de fier, sau roşie închisă; se prezintă în foife subfiri; are urma neagră, duritatea 2,5, gr. sp. 6,0*•• 6,3. Este casant; cristalizează în sistemul monoclinic pseudo-hexagonal. E un minereu pufin important de argint; se găseşte în filoane hidrotermaie, cu alte minereuri de argint, cu sideroză, baritină, etc. 19. Polîbîfum [n0JiH6HTyM; polybitume; Poly-bitumen; polybitumen; polibitumen]. Chim.: Produsul final al reacfiilor chimice de transformare, de condensare şi de polimerizare a constituenfilor bitumului. Polibitumul este constituit, în cea mai mare parte, din hidrocarburi cu mare grad de polimerizare, cu greutate moleculară mare, insolubile în solvenfii obişnuiţi. El poate fi solubilizatf în total sau în parte, prin încălzire îndelungată cu benzen. 20. PoiicandfU. Arh. V. Lustru. 21. Policidic [najiHi^HKJiHnecKHH; polycy-clique; polyzyklisch; polycyclic; poiiciklikus]. Chim.: Calitatea unei substanfe de a conţine în moleculă mai multe cicluri atomice. 22. Policondensafă, masă plastică V. Masă plastică poticondensată. 23. Policraz [nOJiHKpa3; polycrase; Polykras; polycras; polikrâz]. Mineral. V. Euxenit. 24. Policroism [nojraxpoH3M ; polychroisme Polychroismus; polychroism ; polikroizmus]. Fiz.: Sin. Pleocroism (v.). 25. Policrom [nOJiHxpOM; polychrome; mehr-farbig; polychromatic; polikrom, tobbszinu, sok-szinu]. Artă: Calitatea unei picturi sau a unei decorafii picturale de a fi executată în mai multe colori. 26. Policromie [noJiHXpOMHH ; polychromie ; Mehrfarbigkeit; polychromy; poiikromia]. Artă: Procedeu de pictură care foloseşte mai multe colori. 27. Policromie [n0JiHxp0MHH; polychromie; Polychromie; polychromy; poiikromia]. Arte gr.: Imprimarea, de obiceiu în patru colori (roşu, albastru, galben şi negru), făcută* cu clişee executate prin similigravură fotochimică, cu ajutorul selecţiunii fotografice policrome. V. şi Cromotipie» 717 1. Polidimit [iiojihahmht ; polydymite; Poly-2) puncte Plt P2,...,Pn, numite „vârfurile" poligonului, şi din segmentele de dreaptă Pt P2, P2 P3f... ,Pn—\ Pn> numite „laturile" poligonului. Poligonul se numeşte „simplu" dacă niciun vârf al său nu este extremitatea a mai mult decât două laturi, şi nicio latură nu confine alte vârfuri decât extremităfile sale şi nu e intersectată de nicio latură neadiacentă. Poligonul se numeşte „plan", dacă toate vârfurile sale, şi deci toate-laturile sale, aparfin unui aceluiaşi plan. Un poligon plan simplu împarte planul în două regiuni fără punct comun, numite, respectiv, „interiorul" şi „exteriorul" poligonului. Un poligon plan se numeşte convex, dacă toate vârfurile sale sunt în acelaşi semiplan definit de dreapta suport a unei laturi oarecari. Suma lungimilor laturilor se numeşte perimetrul poligonului. Aria unui poligon simplu plan, sau, mai corect, aria regiunii interioare din plan, este suma ariilor triunghiuri-lor interioare în cari se poate descompune acea regiune. Această arie e independentă de modul de descompunere în triunghiuri. Un poligon se numeşte regulat, dacă toate laturile sale sunt egale şi dacă unghiurile cari au ca vârfuri vârfurile poligonului, şi ca laturi laturile poligonului cari se întâlnesc în vârful considerat, sunt egale. Dacă poligonul regulat nu e simplu, el se numeşte stelat. Un poligon regulat este inscriptibil într'un cerc. Distanfa dela centrul cercului la una dintre laturi se numeşte apotema poligonului. 14. Poligon de tragere [CTpejib6HHl,HOe nojie, nOJiHrOH; stand, champ de tir; Schiefjstand; firing range; lovolde, lovoter]. Teh. mii.: Teren amenajat pentru trageri de instrucfie cu arme de foc. Cu- 718 prinde instalaţii pentru ţinte şi pentru transmiterea rezultatelor obţinute prin tragere, adăposturi pentru protecţiunea personalului însărcinat cu supravegherea ţintelor, adăposturi pentru trăgători, parapete pentru evitarea accidentelor, instalaţii pentru comanda tragerilor, etc. 1. Poligon funicular [eepeBOHHbiH MHoro-yroJlbHHK; polygone funiculaire; Seileck, Seilpoly-gon; funicular polygon; kotelpoligon, kotelsok-szog]. Mec.; Linie poligonală formată ducând, în sistemul de forfe, paralelele 1, 2, 3, etc., la razele polare I, II, III, etc. (v. fig. sub Poligonul forţelor), cari unesc un punct O cu extremităţile vectorilor din poligonul forţelor. Prin punctul A de intersecţiune a laturilor extreme ale poligonului funicular trece rezultanta sistemului de forţe. Dacă poligonul funicular este închis (laturile extreme sunt în prelungire), sistemul de forţe este, fie în echilibru, dacă şi poligonul forţelor este închis, fie că se reduce la o rezultantă, dacă poligonul forţelor nu este închis. Dacă poligonul funicular e deschis (laturile extreme sunt paralele), sistemul de forţe se reduce la un cuplu. 2. Poiigonafie [nojmroHaiţHH; leve par polygones; Polygonisierung, Polygonierung; polygo-nation; poligonâlâs, sokszogeles]. Topog.: Procedeu de ridicare topografică, bazat pe o reţea de poligoane. s. ~ fotogrammetrică [(JjOTOrpaMMeTpHHec-Kan noJiHrOHaiţHfl; leve photogrammetrique par polygones; Bildpolygonisierung; photogrammetric traverse survey; fotogrammetrikus poligonâlâs]. Fotgrm.: Metodă de poligonaţie care se desfăşură pe baza fotogramelor. 4. Poligonomefrie [nojmroHGMeTpHH; poly- gonometrie, leve par polygones; Polygonmessung; traverse survey; poligonmetria, sokszogmeres]. 1. Geom.: Capitol al Geometriei aplicate, care se ocupă cu studiul poligoanelor.— 2. Topog.: Tehnica topografică de ridicare terestră folosind cane-vasuri de poligoane închise pe cari se sprijine ridicările de detaliu ale planimetriei uneifporţiuni mici de teren. yfej •; o 5. Poligonul forţelor [cHJiOBOâ MHoroyrojib-HHK; polygone des forces; Krâftepolygon; polygon of forces; eropoligon, erosokszog]. Mec.: Poligon format ducând vectori paraleli şi egali cu forfele unui sistem de forţe date, astfel încât fiecare vector să aibă ca origine extremitatea vectorului precedent (v. fig.). Rezultanta R a s^temului de forţe este, în Poligonul forjelor. Fi)> Fă)» Fs)> forfe; R) rezulfarrtă. mărime, direcţie şi sens, vectorul care uneşte originea primului vector cu extremitatea ultimului vector din poligonul forţelor. Dacă aceste două extremităţi coincid, poligonul forţelor este închis* rezultanta e nulă, iar sistemul de forţe este, fie în echilibru, fie că se reduce la un cuplu. e. Poligrafie [noJiHrpa^HH; polygraphie; Poly-graphie; polygraphy; poligrafia, nyomdâszat, nyom-daipar]. Arte gr.: 1. Ansamblul întreprinderilor cari contribue Ia alcătuirea, fabricarea şi răspândirea cărţilor şi a imprimatelor, cum şi a confecţiunilor din hârtie: editurile (întreprinderile cari pregătesc originalele ce urmează a fi reproduse şi multiplicate), întreprinderile poligrafice (imprimeriile, zinco-grafiile, legatoriile, etc., cari efectuează operaţiunile de reproducere şi de multiplicare, cum şi pe cele de finisare), centrele de difuzare (cari răspândesc cărţile şi imprimatele de orice fel), ca şi întreprinderile cari produc materiale specifice industriei grafice, şi al căror consumator excluziv sau principal sunt/întreprinderile poligrafice. Acestea sunt întreprinderile pentru fabricarea : maşinilor grafice, a pieselor de schimb şi a uneltelor de industrie grafică, a hârtiei şi a mucavalei, cernelurilor grafice, literelor (turnătoriile de litere), cleiului de valuri şi a valurilor (prin turnare), materialelor pentru reproduceri fotomecanice (filme, produse chimice speciale, hârtie pigment, hârtie de transport, ozalid, etc.). — 2. Ansamblul întreprinderilor cari contribue la transformarea hârtiei într'o carte sau în orice alt imprimat. — 3. Ansamblul procedeelor de fabricaţie .dintr'o întreprindere poligrafică. Reproducerea şi multiplicarea textelor sunt inseparabile, lipsa uneia dintre acestea făcând ca operaţiunea să nu mai fie de domeniul poligrafiei. Reproducerea consistă în executarea clişeului, adică în copierea unei figuri plane (originalul) pe suprafaţa plană sau cilindrică a unui material (clişeul), prin modificarea acestei suprafeţe pentru a servi la multiplicare. Reproducerea se face, fie pe cale chimică, fie pe ca'e fizică. Originalul poate să fie linear, adică constituit din puncte, linii sau suprafeţe precise, de aceeaşi intensitate luminoasă, sau în semitonuri, când are transiţii continue de luminozitate dela părţile luminoase la părţile umbrite. De asemenea, după cum figura este într'o coloare sau în mai multe colori* originalul se numeşte monocrom sau policrom. Clişeul poate avea suprafaţa activă în diferite poziţii faţă de suprafaţa neutră, şi anume: Clişeele pantografice sau tipografice sau pentru tipar înalt au suprafaţa activă spre exterior; clişeele chalco-grafice sau pentru tipar adânc au suprafaţa activă spre interior, iar clişeele planografice sau pentru tipar plan au suprafaţa activă practic în aceiaşi plan cu suprafaţa neutră. Clişeele pot fi făcute din lemn, din metal, cauciuc, celuloid, gelatină, calcar, etc. Multiplicarea consistă în imprimarea clişeului pe o altă suprafaţă plană sau cilindrică, în oricât de multe exemplare identice, prin intermediul unei substanţe colorate, numită cerneală poligrafică. Multiplicarea se efectuează numai pe cale fizică-şi se face într'un număr mare de exemplare» 719 produse într'un timp reiativ scurt. Dispozitivul mecanic care pune în contact clişeul cu suprafafa pe care se imprimă prin intermediul cernelii este presa de imprimare, care exercită o presiune între clişeu şi această suprafafă. Presele sunt specifice pentru fiecare fel de clişeu, şi pot fi plane, cilindrice sau rotative. Alegerea celui mai indicat gen grafic pentru reproducerea unui original dat este determinată de felul materialului pe care se imprimă, de precizia care se cere reproducerii, de costul reproducerii şi de tiraj. La imprimatele cu valoare nominală, se mai are în vedere şi siguranţa contra falsificărilor, pe care o prezintă genul ales. — Hârtiile tncleite mai mult, cu suprafafa netedă, se folosesc în special pentru litografie (tipar plan) şi pentru pantografie (tipar înalt). Hârtiile mai pufin tncleite sau mai aspre se folosesc, în special, pentru offset(tipar plan) şi chalcografie(tipar adânc). Pentru o reproducere precisă a unui original linear se cere o reproducere identică a elementelor sale: puncte, linii, suprafefe. Din punct de vedere general, genurile cele mai indicate sunt deci cele la cari suprafafa activă a clişeului este o copie fidelă a originalului, fără deformare sau întrerupere a elementelor sale: pantografia (tipar înalt) şi planografia (tipar plan). Practic, piano-grafia reproduce cu mai multă precizie decât pantografia, fiindcă, în cursul imprimării, la pantografie, cerneala are tendinţa de a se întinde pe suprafefele de racordare a elementelor active cu cele neutre. Originalele lineare cu linii subfiri se pot reproduce, de asemenea, cu precizie, în chalcografie (tipar adânc), şi anume prin variantele sale: gravură în cupru sau în ofel şi acuaforte. Celelalte variante ale chalcografiei, ca şi fototipia (imprimarea cu clişee de gelatină) nu sunt adecvate reproducerii originalelor lineare, din cauza descompunerii în elemente a suprafefelor active. Pentru reproducerea unui original în semitonuri, .nu se cere precizie de detaliu, fiindcă originalului îi lipsesc liniile şi punctele, ci se cere redarea unei impresii optice fidele. Cum, în acest caz, descompunerea în elemente a suprafefei active — fie prin sită, fie prin alte mijloace — este inevitabilă, este preferabil genul care poafe da o descompunere câf mai puţin perceptibilă ochiului. Pentru ca această descompunere să fie cât mai puţin perceptibilă, se cere să fie îndeplinite următoarele condiţiuni: suprafeţele elementare să aibă conturele cât mai puţin precise^ distanţele dintre ele să fie cât mai mici, şt ele să ie cât mai mici. Procedeele de reproducere sş clasează deci, din acest punct de vedere, în ordinea: foto-tipie, acuatinta, heliografie, rotoheliografie, auto-tipie şi offset. Se exclude litografia, din cauza preciziei cu care se reproduc elementele de suprafaţă descompuse de sită. Costul reproducerii depinde de felul clişeului, de numărul operaţiunilor reclamate de imprimare şi de calitatea hârtiei. Clişeele costă mai puţin, dacă sunt executate mecanic sau chimic, iar genurile la cari clişeul se gravează manual sunt mai cos- tisitoare. Prepararea mecanică costă mai puţir> decât cea chimică. în costul clişeului intervine şi materialul: plumbul şi zincul sunt mai ieftine decât piatra de calcar, şi aceasta e mai ieftină decât cuprul. în planografie şi în fototipie, afară de* aşezarea cernelii pe clişeu şi exercitarea presiunii, e nevoie şi de udarea clişeului, iar în chalcografie, de ridicarea cernelii de pe suprafaţa neutră-în pantografie nu este nevoie de o astfel de operaţiune suplementară. Pantografia e deci mai puţirk costisitoare decât celelalte genuri. Din punctul de vedere al hârtiei, genurile cele mai economice de poligrafie sunt cele cari nu reclamă hârtie prea netedă şi prea încleită, adică, offset-ul şi chalcografia. Pantografia şi, în special, autotipia, ca şi litografia, reclamă hârtie mai netedă, şi încleită mai mult, adică mai costisitoare. Pentru cantităţi mari de imprimate, cerute în timp scurt, se preferă genurile cari permit clişeu cilindric şi presă de presiune tot cilindrică, deci pantografia,, offset-ul, rotoheliografia. Genul este cu atât mai economic, cu cât clişeul durează mai mult şi cu cât tirajul este mai mare. Deci, după presele rotative, urmează cele cilindrice tipografice cu aparate de pus coaie, cele litografice şi cele de fototipie. Genurile grafice, cu variantele lor, se folosesc pentru reproducerea diferitelor originale, cum. i urmează: Pantografia: tipografia reproduce manuscrise, şi se foloseşte pentru registre, imprimate de birou, broşuri, reviste, ziare, etc.; xilografia reproduce* desene lineare şi serveşte la imprimarea unor ilustraţii artistice; zincografia reproduce desene? lineare şi se foloseşte pentru ilustraţii; autotipia reproduce desene în semitonuri şi serveşte pentru ilustraţii; tricromia reproduce desene în semi-’ tonuri colorate şi se foloseşte pentru ilustraţii colorate. Planografia: litografia şi fotolitografia reproduc: originale în semitonuri şi desene lineare şi se folosesc pentru hărţi, etichete, afişe, portrete,, ambalaje, note muzicale; offset-ul reproduce desene lineare şi în semitonuri şi se foloseşte la reproducerea textelor, a ilustraţiilor, a fondurilor de siguranţă; fototipia reproduce desene în semitonuri şi fotografii, şi serveşte la reproduceri pentru cărţi ştiinţifice, cărţi poştale ilustrate, etc. Chalcografia: gravura în oţel sau în cupru reproduce desene lineare şi se foloseşte la imprimarea hârtiilor cu valoare nominală; acuaforte reproduce desene artistice şi originale-lineare, şi serveşte pentru reprodijceri artistice; acuatinta reproduce desene artistice şi originale în semitonuri, şi serveşte pentru reproduceri* artistice; heliografia reproduce desene artistice şi originale în semitonuri, şi serveşte pentru reproduceri artistice; rotoheliografia reproduce desene în semitonuri, şi fotografii, şi serveşte pentru reproducerea ilustraţiilor şi pentru cărţi poştale; rotoheliografia în colori reproduce desene în. semitonuri şi fotografii colorate şi serveşte pentru^ ilustraţii în colori. 720 1. Polihalif [n0JiHraJIHT; polyhalite; Polyhalit; polyhalite; polihalif]. Mineral.: K2S04i MgS04,2CaS04. Mineral din grupul sulfaţilor delicvescenţi, care se prezintă sub formă de agregate de cristale lungi, prismatice, din si-stemul triclinic, sau în mase fibroase. Are un uşor luciu gras; coloare albă, galbenă sau cenuşie; duritatea 3 • - - 3,5; gr. sp. 2,75. Se găseşte în zăcămintele de săruri de potasiu. Serveşte ca îngrăşământ potasic. 2. Polii Pământului [3eMiîbie nojiiocbi; poles de la Terre; Erdpole; Earth poles; foldsarkok]. Astr.: Cele două puncte fn cari axa de rotafie a Pământului înfeapă suprafafa geoidului. â. Polsîsobufiîenă [n0JiHH306yTHJieH; polyiso-butylene; Polyisobuiylen, Oppanol; polyisobuty-lene; oppanol, poliizobutilen]. Chim.: Isobutilenă polimerizată la temperatură joasă în prezenfă de fluorură de bor sau de clorură de aluminiu. în comerf se găseşte sub formă de opanol (semi-solid până |a tare, şi totuşi elastic), cu greutatea moleculară de 50000, 100 000 şi 200 000. Are aspectul cauciucului natural, dar nu se poate vulcaniza. Se întrebuinfează ca adaus la uleiurile minerale, pentru mărirea viscozităfii, la impregnarea hârtiei şi a fesăturilor. 4. Polilevani: Sin. Polifructozani (v.). 5. Polimer [nojiHMep; polymere; Polymer; polymer; polimer]. Chim.: Substanfă a cărei moleculă este constituită prin unirea a două sau a mai multor molecule ale unui compus cu caracter nesaturat, numit monomer. Proprietăfile fizice şi chimice ale polimerului se deosebesc de cele ale substanfei care se polimerizează. 6. ~ mixt [CMemaHHbiH nOJiHMep; polymere mixte; Mischpolymer, Heteropolymer; copolymer, mixed polymer; vegyes polimer, heteropolimer]. Chim.: Substanfă polimerizată, obfinută prin unirea a cel pufin doi monomeri diferiţi. 7. Polimer-anaîoagŞ, serie ~ [nojiHMepHO-anaJIorHHHblH pHA; serie polymere analogue; polymeranaloge Reihe; polymer analogous.series; polimer-analog sor]. Chim.: Serie formată din substanfe obfinute prin transformarea în derivafi a termenilor unei serii polimer-omoloage, fără ca gradul de polimerizare să se schimbe (în limita erorilor experimentale). 8. Polimer-omoloagă, serie ~ [nojiHMepuo-rOMOJlorHHeCKHH pHfl; serie polymere homo-fogue; polymerhomologe Reihe; polymer homo-Jogous series; polimer-homolog sor]. Chim.: Serie formată din substanfe cu aceeaşi structură, dar deosebindu-se prin gradul de polimerizare. 9. Polimeri [nOJiHMepbi; polymeres; Polymere; polymers; polimerek]. Ind. petr.: în practica rafinăriilor de petrol: condensatul care se obţine după rafinarea benzinelor de cracare, cu d15o = 0,808- • -0,810, cuprins între benzina grea şi motorină. io. Polimerizare [nojihMepH3au,HH; polymerisa--fion; Polymerisierung; polymerisation; polimeri-zâlâs]. Chim.: Unirea moleculelor de acelaşi fel I ale unor substanfe cu caracter nesaturat, după formula generală nA = (A)n, ca să dea un compus cu aceeaşi compozifie procentuală, dar cu o greutate moleculară mai mare. Tendinfa de polimerizare se întâlneşte nu numai la compuşii nesaturafi, dar şi la substanfe cu proprietăfi analoage (oxidul de etilen, cetone, unele anhidride acide, etc.), ca şi ia unii compuşi neorganici, ca, de exemplu, (SiH3)20-*> [(SiH3)20]6 sau la unii complecşi. Compuşii cu grad de polimerizare mic (dimeri, trimeri, tetrameri, etc.) se formează după mecanismul reacţiilor consecutive: isobutilenă -» diisobutilenă; acetilenă -» benzen; acetaldehidă -> paraldehidă, — în timp ce polimerii superiori se obţin prin reacţii în lanţuri, adică prin unirea, cap la cap, prin legături de cova-lenţă, a unui mare număr de molecule de monomeri (v. Macromoleculă): butadienă-> cauciuc artificial; isobutilenă -> poliisobutilenă (opanol); sti-ren -» polistiren (trolitul);.clorură de vinii -» vini-dur; metacrilat de metil'-> plexiglas; etc. Când gradul de polimerizare este de câteva sute sau mii de molecule monomere, compusul se numeşte monomer superior, sau „răşină sintetică". Polimerizarea este favorizată de lumină, de căldură, iar la întunerec e catalizată de metalele alcaline, de SnCI2, BC!3, A|CI3, de peroxizii de sodiu, de hidrogdn de persulfaţii sau perboaţii de sodiu şi de amoniu. Reacţiile de polimerizare sunt exoterme şi, în principiu, reversibile, dar condiţiunile unei bune reversibilităţi nu se pot realiza totdeauna în practică. Metodele de polimerizare în industrie se împart în metode de polimerizare fără solvenţi, sau polimerizare în masă (de ex. pentru plexiglas), în polimerizare în soluţie (de ex. pentru lacuri), în emulsiuni sau în suspensii (de ex. pentru cauciuc). După felul cum e condusă reacţia de polimerizare, se pot obţine polimeri cu grad de polimerizare mic, sau polimeri cu grad da polimerizare mare-Un amestec de două substanţe capabile să se polimerizeze duce la polimeri micşti (etero-polimeri). 11. Polimerizate[nojiHMepH3aTbi; polymerises; poiymerisierte; polymerized plastics; polimerizâlt]. Ind. chim.: Mase plastice polimerizate. V. sub Masă plastică. 12. Polimignif [nojihmhthht; polymignite; Polymignite; polymignite; polimignit]. Mineral.: (Ce, La, Y, Th, Mn, Ca) [(Ti, Zrf Nb, Ta)2 Oe]. Oxid complex de metale din grupul pământurilor rare, şi alte meta|er.tcristalizat în sistemul rombic, cu duritatea 6 • - -6,5; gr. sp. 4,8. îs. Polimorfie [nojiHMop(|)H3M; polymor-phisme; Polymorphismus; polymorphism; polimor-fizmus]. Chim., Mineral.: Proprietatea substanţelor de a se prezenta în mai multe forme cristaline, în cazul elementelor, această proprietate este numită alotropie. Fiecare formă cristalină este stabilă într'un anumit interval de temperatură, şi substanţa trece dintr'o formă cristalină în alta, 72Î la o temperatură numită temperatură de transformare sau de transifie. Când această temperatură e mai joasă decât punctul de topire al formei cristaline stabile îa temperatură mai joasă, -transformarea se produce în timpul încălzirii sau al răcirii substanţei în starea solidă, şi ea este .reversibilă. Când tsmperatura de transformare e mai înaltă decât cea de topire a uneia dintre formele cristaline, cele două forme nu pot trece ■una în cealaltă. Sin. Polimorfism, Eteromorfie, Heteromorfie. 1. Polimorfism. V. Polimorfie. 2. Poiinizare [onbiJieHHe; pollinisation; Bluten-bestăubung; pollinaiion; virâgbehintes, himpor-behintes]. Bot.: Transportul grăunţelor de polen (v.) dela antere (lojele staminelor) până la stigmatul pistilului, în aceeaşi floare sau în flori diferite, după care urmează procesul de fecun-datie. Polinizarea este directă (autogamie) sau încrucişată (alogamie), şi se face prin intermediul vântului (la plante anemofile), al insectelor (|a plante entomofile), al pasărilor (la plante ornito-file), al apei, etc. Polinizarea se face pe cale naturală sau se poate executa pe cale artificială, prin diferite procedee. Polinizarea artificială e folosită pe scară întinsă, de şcoala miciurinistă, penfru a se obţine noi soiuri de cultură. 3. Polinizafor [onbiJiHTeJib; pollinisateur; Be-stăuber; polliniser; himporbehinto]. Agr.: Varietatea de pom, arbust sau altă plantă, al cărei polen fecundează florile altor varietăţi, din aceeaşi specie sau din altă specie, asigurând fertilitatea acestor specii. 4. Polinom [n0JlHH0M; polynome; Polynom; polynom; polinom]. Mat.: Suma algebrică a unui număr finit de monoame. Pojinomul de o singură variabilă x se scrie sub forma P(x) = ^0 + ^i *i + ■ • • Jrctnxn, n fiind gradul polinomului. Dacă variabila este complexă, polinomul este o funcţiune întreagă cu un număr finit, n, dezero-uri. Polinomul de mai multe variabile x1'"Xl este o sumă de termeni, de forma «j pi aixi *2 '"xi • Maximul sumei + ••• +pt- este gradul polinomului. 5. ~ de diviziune circulară [ijhkjiotomh-HeCKHH nOJIHHOM; polynome cyclotomique; Kreisteilungspoiynom; cyclotomic polynom; kor-osztâsi polinom]. Mai.: Polinomul care are, ca rădăcini, rădăcinile primitive ale ecuaţiei binome xn— 1 =0. Gradul său este funcflunealui Euler cp (n). Pentru caracteristica p> 1, polinomul de diviziune circulară e ireductibil. El e rezolubil prin radicali. . e. Polinoamele lui Cebişev. V. Cebişev, poli-noamele lui 7. Polinoamele lui Gegenbauer. V. Gegen-bauer, polinoamele lui 8. Polinoamele lui Hermite. V. Hermite, polinoamele lui 9. Polinoamele lui Jacobi. V. Laguerre, polinoamele lui 10. Polinoamele lui Legendre. V. Legendrer polinoamele lui 11. Polinucleotide [nojiHHyKJieoTHflbi; poly-nucleotides; Polynukleotide; polynucleotides; poli-nukleotidek]. Chim. V. sub Nucleici, acizi ~. 12. Polioda [noJiHO^a; polyode; Mehrpolrohre; polyode; polioda, tobbpolusu cso]. El.: Tub electronic cu mai mulji electrozi: un anod, un catod şi (eventualele) grile. V. sub Tub electronic. 13. ~ cu pantă variabilă [nojraoAa c nepe-MeHHblM HaKJlOHOM; polyode â pente varia-ble; Regelrohre, Exponentialrohre; polyode with variable slope, variable p. polyode; vâltozo esesu polioda]. El. V. Tub electronic cu pantă variabilă. 14. Polioffaimoscop [nojiHOcjDTajiMCCKOii; poly-ophtalmoscope; Polyophtalmoskop; polyophtal-moscope; polioftalmoszkop]. Opt.: Oftalmoscop pentru demonstraţii. E compus dintr'o lunetă de observaţii principală, pentru uzul persoanei care conduce demonstraţia, şi un număr (maximum 8) de lunete ajutătoare, cari permit ca mai multe persoane să observe în acelaşi timp interiorul şi fundul ochiului. Luneta principală este echipată cu un reper şi cu două indicatoare mobile, cu ajutorul cărora persoana care conduce demonstraţia arată punctul şi detaliile din ochiu cari interesează. 15. Poliol. V. Polialcool. ie. Polioximefilene [n0JiH0KCHMeTHJieHbi; po-lyoxymethylenes; Polyoxymethylene; polyoxyme-thylenes; polioximetilenek]. Chim.: Produşi de polimerizare ai formaldehidei, cu formula generală (H2CO)w, cari se prezintă în formă de pulberi albe, microcristaline, practic insolubile în apă şi în solvenţi organici. Polioximetilenele se descompun prin depolimerizare la temperaturi cuprinse între 140 şi 160°. — Ele sunt compuse din macromo-lecule filiforme cu cafenele—C—O—C—O—..., H2 H2 gradul de polimerizare depinzând de modul de obţinere. Polimerul obişnuit al formaldehidei (numit şi paraformaldehidă sau polioximetilenă) se obfine prin evaporarea soluţiilor apoase de formaldehidă, sau prin răcirea formaldehidei gazoase. Este o substanfă emicoloidală, cu gradul de polimerizare 10* ->50. Polioximetilenele obfi-nute prin precipitarea solufiei cu acid sulfuric au gradul de polimerizare 50* •■100, iar cele obfinute din formaldehida lichidă (la —80°) au gradul de polimerizare până la 1000 şi un caracter eu-coloidal. Ele au aspectul unei răşini sau ai unei sticle, şi din ele se pot obfine fire şi filme cu mare rezistenfă mecanică. Polioximetilenele obfinute prin tratarea solufiilor apoase de formaldehidă cu acid sulfuric se clasifică în a-polioximetilene sau hidrat de polioximetilene cu formula generală HO —(CH20)M—H, p-polioximetilene sau sulfat de polioximetilene cu formula generală HSO4—(CH20)w— H şi Y-polioximetilene cu formula generală CH30 — (CH20)M — H. 17. Polipepfidaze [nojiHnenTHfla3bi; polypepti-dases; Polypeptidase; polypeptidases; polipepti-dâzek]. Chim.: Grup de enzime din clasa protea- 46 *722 zelor. V. Amino-polipeptidaze, Carboxi-polipepti-dază. î. Polipeptide [noJiHneiiTHflbi; polypepfides; Polypeptiden; polypepfides; polipeptidek]. Chim.: Substapfe cu caracter amidic, rezultate din două sau din mai multe molecule de aminoacizi, prin eliminare de apă. Cele mai multe polipeptide sunt uşor .solubile în apă, dar sunt insolubile în alcool absolut. Formează săruri cu acizii. Se hi-drolizează prin încălzire cu acizi, trecând în aminoacizi. Unele polipeptide sunt obfinute prin hidroliza proteinelor cu acizi şi cu enzime. Câteva dintre ele se găsesc în natură (carnozina din muşchii mamiferelor, glutationul din drojdia de bere şi din unele ţesuturi animale, etc.). 2. Polîploîd [iIOJlHIIJlOHfl; polyploide; Poly-ploid; polyploid; poliploid]. Biol.: Exemplar dintr'o specie oarecare, cu un număr de cromosomi mai mare decât cel care se găseşte, de obiceiu, la specia respectivă. s. Polfploidie [nojiHnjioh/^hh; polyploidie; Polyploidie; polyploidy; poliploidia]. Biol.: Fenomen ^care consistă în multiplicarea garniturii cro-mosomice. Datorită acestui fenomen, plantele pot avea un număr de cromosomi care e multiplu de 3, 4, 5, 6, 7, 8. 4. Polipran. V. Hidrocauciuc. 5. Polisaprobii [noJiH3anpo6bi; polysaprobies; Polysaprobien; polysaprobies; polizaprobiek], Biol.: Organisme vegetale şi animale cari se desvoltă în ape foarte murdare (poluate), în cari oxigenul este absorbit prin procesele de descompunere a substanfelor organice. în aceste ape (de ex. cele sulfuroase) se desvoltă în mare cantitate bacterii cari pot ajunge până la 1 000 000 pe cm3; dintre animale se întâlnesc viermi oligocheţi (Tubifex) şi larve roşii de Chironomide, grupul Thumi. 6. Polîsafe: Sin. Lustruire (v.). 7. Polisaf, maşină de Sin. Maşină de lustruit (v. S.). 8. Polisferit. V. Calciupiromorfit. 9; Polisor: Sin. Maşină de polisaf, Maşină de lustruit (v. S.). 10. Polisor, disc de ~: Sin. Disc de lustruit (v. S.). 11. Polisfiren [nOJiHCTHpeH; polystyrene; Trolitul; polystyrene, trolitul; trolitul]. Chim.: Material obfinut prin polimerizarea stirenului. Se găseşte în comerf, de obiceiu în plăci incolore tari, dar cu rezistenfă mică la căldură, care se poate mări prin adăugirea de cuarf fin măcinat (Trolitul Si). Are rezistenfă mare fafă de apă, de acizi, baze şi alcool. Se disolvă în hidrocarburi aromatice şi în derivafi clorurafi, în cetone, etc. Este foarte bun izolant electric. Sin. Polistirol. 12. Polistirol. V. Polistiren. îs. Polisulfuri [nojiHcyjib^HAbi; polysulfures; Polysulphide; polysulfides; poliszulfidek]. Chim.: Compuşi ai sulfului cu metalele, mai bogaţi în sulf decât sulfurile obişnuite ale metalului respectiv. Se obţin polisulfuri ale metalelor alcaline, disolvând sulf în soluţiile apoase ale sulfurilor acelor metale. Se mai obţin p.olisulfuri (în special disulfuri) prin oxidarea la aer a soluţiilor de sulfuri acide de sodiu sau de amoniu. Spre deosebire de sulfurile respective, cari sunt incolore în stare pură, polisulfuri le metalelor alcaline şi alcalino-pământoase sunt colorate în galben până la roşu-portocaliu, coloarea fiind cu atât mai închisă, cu cât conţinutul în sulf e mai mare. Polisulfurile inferioare, până la tetrasulfuri, sunt cele mai stabile. Prin acidularea soluţiilor de polisulfuri, acestea se descompun cu formare de sulf. i4. Polit [oqmiţeHHe cTeâeHefi; elagage; Grun-ăstung; green pruning; novenyszârtisztitâs]. Agr.: Operaţiunea de suprimare a 2-"3 foi de jos, care se face la unele plante de tutun, la fiecare fir, fiindcă foile sunt de calitate inferioară, şi împiedecă aerisirea plantaţiilor. Prin îndepărtarea lor se opreşte, într'o anumită măsură, şi propagarea boalelor criptogamice. J îs. Poli!e!ururi[noJiHTejiJiypybi; polytellurures; Polytelluride; polytellurides; politelluridek]. Chim.: Compuşi ai telurului cu metalele, cari confin mai mult telur decât telururile obişnuite ale metalelor respective. Sunt compuşi asemănători polisulfu-rilor acelor metale. ie. Politionici, acizi ~ [nojmTHOHOBbie khc-JIOTbi; acides polythioniques; Polythionsăuren; polythionic acids; polithionsavak]. Chim.: Acizi oxigenafi ai sulfului, cu formula generală SwOeH2, în care n poate fi egal cu 2, 3, 4 şi 5. După aceste valori ale lui n se şi numesc: acidul ditionic, S206H2; acidul tritionic, S306H2; acidul tetrationic, S406H2, şi acidul pentationic, S506H2. în stare liberă sunt nestabili şi nu se pot obfine decât în soluţii apoase diluate. i7. Politropă, curbă ~ [nojiHTponHafl KpHBan; courbe polytrope; polytrope Kurve; polytropic curve; politropikus gorbe]. Fiz.: Curbă care reprezintă grafic o transformare politropă. în sistemul de coordonate volum specific (^-presiune (p), ecuaţia politropei este p^w = const.f în care «eun număr oarecare, între — oc şi -{-oo; în sistemul de coordonate entropie (S)-tempera-tură absolută (T), ecuaţia ei este 5 = S0+cln TjTQ, în care c e căldura specifică politropă, iar S0 şi T0 sunt entropia şi temperatura absolută a stării iniţiale. îs. transformare ~ [noJiHTponHoe npeB-panţeHHe; transformation polytrope; polytrope Umbildung; polytropic transformation; politropikus âllapotvâltozâs]: Transformare de stare a unui sistem fizicochimic fluid, în timpul căreia variază concomitent toţi parametrii fluidului, astfel încât căldura specifică respectivă să rămână constantă şi independentă de presiune sau de volumul specific. Astfel, într'o transformare politropă, cantitatea de căldură schimbată cu mediul este (1) dQ = cdT şi, deoarece ( dQ — dU+Apdv=CvdT-\-Apdv (2) \ dQ^dl — Avdp — CpdT — Avdp rezultă 723 (3) (4) i(c-cJdT — Ap dv I (c — Cp) d T = Avdp p dv vdp = — n, unde c e căldura specifică politropă, cv şi Cp sunt căldurile specifice la volum canstant, respectiv la presiune constantă, v e volumul specific, p e presiunea, T e temperatura absolută, iar A= 1/427kcal/kgm e echivalentul caloric al unităfii de lucru mecanic. Ştiind că ecuafia curbei poli-frope este pvn — cons\. de unde, prin derivare, rezultă p dv v dp se obfine prin introducere în (4) ncv~cp C n- 1 ' relafie care exprimă căldura specifică politropă în funcfiune de căldurile specifice cv şi Cp, şi de exponentul politropic n. Dacă, în cursul unei transformări politrope, un gaz perfect trece dela mărimile de stare p0,v0,T0 la mărimile de stare p,v,T, lucrul mecanic efectuat de sistem e _po^o_r n- 1 L r >o- } «-S2 iar căldura schimbată de sistem cu mediul e *T *.-n cdT = c(T-T0) = AL--- 1T„ unde y. =cp/cv este numărul lui Poisson. Celelalte mărimi de stare variază astfel: energia internă \u=^t^t=cv(t-t„)=al~-, entalpia A/ = Jr0 entropia cpdT- cJT-Tq) = ALy. 1 —n x-i: T dT , r c — = clnjr- Tn * lo Transformările politrope cele mai importante sunt: isobara, p = const., Iacarec=cp (pentru n — 0); isoterma, T = const., la care c— ±oo (pentru n — 1); adiabata, pv* = const.f la care c = 0 (pentru n — K = Cplcv)] isocora, “i^const., la care c — cv (pentru n — ± oo). î. Polivalent [MHOrOBajieHTHbiH; polyvalent; Polyvalent; ‘ polyvalent; polivalens, tobberteku]. Chim.: Calitatea unui element sau a unui radical de a se putea prezenta, în compuşii săi, în diferite stări de valenfă. 2. Polivalenta [MH0r0BajieHTH0CTb; polyva-lence; Polyvalenz; polyvalence; polivalencia, tobb-ertekuseg]. Gaze: 1. Capacitatea unei substanfe de a refine mai multe gaze de luptă. Exemplui cărbunele activ polivalent poate refin£ gaze de luptă stabile, hidrolizabije, acide, etc. — 2. Capacitatea unei substanfe de a reacfiona în mod caracteristic în prezenfa mai multor gaze de luptă, putând servi la detectarea lor. 3. Polivinil-alcool [noJiHBHHHJiOBbiH cirapT; poiyvinylalcohoi; Poiyvinyiaikohol; polyvinyl al-cohol; polivinil-alkohol]. Chim. V. sub Răşini polivinilice. 4. Polivînil-carbazol [nojiHBHHHJiOBbiâ Kap-6a30Ji; polyvinylcarbazol; Polyvinylcarbazol; polyvinyl carbazol; polivinil-karbazol]. Chim. V. sub Răşini polivinilice. 5. Polivinil, acetat de ~ [yKcycHOKHCJibiH nOJiHBHHHJi; acetate de polyvinyle; Polyvinylaze-tat; polyvinyl acetate; polivinilacetât]. Chim. V. sub Răşini polivinilice. e. Polivinil, ciorură de ~ [xjiopH# nojiHBH-HHJIHH; chlorure de polyvinyle; Polyvinylchlorid; polyvinyl chlorid; polivinilklorid]. Chim. V. sub Răşini polivinilice. 7. Polivinil, ciorură clorurată de ~ [xJiopH3H-pOBaHHblH XJlopHA IIOJIHBHHHJ1HH; chlorure de polyvinyle chloruree; chloriertes Polyvinylchlorid; chlorized polyvinyl chloride; klorurâlt polivinilklorid]. Chim. V. sub Răşini polivinilice. 8. Poiivolfism [n0JiHB0JiTH3M; polyvoltisme; Mehrerntigkeit; multivoltism; soktermo-kepesseg]. Biol.: însuşirea unor categorii de viermi de mătase de a produce mai multe generaţii într'un an* Viermii de mătase din fara noastră au mono-voltism, pentrucă sămânfa depusă de fluturi se conservă până în anul următor. în Asia există specii de viermi de mătase, a căror sămânţă, scurt timp după ce a fost depusă de fluturi, se supune incubării şi dă o nouă generafie de viermi* fluturi şi sămânfă, în acelaşi an. Producfia de mătase din seriile a doua şi a treia este inferioară, calitativ şi cantitativ, producfiei din prima serie. 9. Poiizaharide [nojiHcaxapH^bi; poiyoses* polysaccharides; Polysaccharide; polysaccharides; polizaharidek]. Chim.: Hidrafi de carbon cu structură macromoleculară, obfinufi prin unirea mat multor molecule de monozaharide. în natură se cunosc poiizaharide compuse atât din hexoze* cât şi din pentoze. Din grupul primelor, cele mai importante sunt cele cari derivă dela d-glucoză (amidonul şi celuloza), apoi cele compuse din d-galactoză (galactozanii), d-fructoză (fructozanii) şi din d-manoză (mananii). Din grupul polizaha-ridelor compuse din pentoze, cele mai răspândite în natură sunt arabanii (derivafi din arabinoză) şi xilanii (derivafi din xiloză). 10. ~ mixte [cMemaHHbie nojracaxapnAbi; polysaccharides mixtes; gemischte Polysaccharide; 46* 724 mixed polysaccharides; vegyes polizaharidek]. Chim.: Polizaharide cari, prin hidroliză, dau diferite molecule de monozaharide. Sin. Polizaharide complexe. 1. Polizare [uiJiH(|)OBaHHe; action de meuler; Schleifen; grinding; koszorules]. Tehn.: Operafiune de prelucrare prin aşchiere a suprafefelor metalice cu ajutorul unui disc abraziv, la o maşină de polizat, fie pentru curăţirea de bavuri, asperităfi, ^impurităţi (nisip, oxizi, etc.) a pieselor brute, forjate, turnate, etc., fie pentru degroşarea unor suprafefe de bază (v.) sau a suprafefelor de aşezare (v.) a pieselor (înlocuind astfel operafiuni de rabotare sau de frezare), fie pentru fasonarea unor piese de maşini-unelte, uneite, etc. Prin polizare se obţine numai îmbunătăfirea calităfii suprafefei prelucrate (adică a clasei de precizie de prelucrare), spre deosebire de rectificare, prin care se obfine, atât îmbunătăfirea calităfii suprafeţei, cât şi execufia unor dimensiuni precise (adică -a ajustajului). în timpul polizării, mişcarea principală de lucru este executată de discul abraziv, căruia i se imprimă o mişcare de rotafie în jurul axei sale, iar mişcarea de avans este efectuată, fie de piesa care se prelucrează (de ex. când se folo-iseşte o maşină de polizat stabilă, cu batiu), ifie de discul abraziv (de ex. când se foloseşte o maşină de polizat cu ax flexibil). La operaţiunile de polizare, discul abraziv (v. sub Piatră abrazivă), regimul de lucru şi maşina de polizat se aleg în funcfiune de forma şi de caracteristi-cele materialului care se prelucrează. 2. Poliza!, maşină de ~ [iiLJiHcjDOBaJibHbiH €TaHOK; machine â meuler; Schleifmaschine; -grinding machine, grinder; koszorugep, koszoru-ilogep]. Mş.-unelte: Maşină-unealtă pentru polizarea (v.) suprafefelor metalice cu ajutorul unui disc abraziv (v. sub Piatră abrazivă). Pentru efectuarea aşchierii se deplasează, fie piesa (sus}inută cu mâna, sau prinsă pe masa maşinii de polizat) pe suprafafa laterală (periferică) sau frontală a discului abraziv în mişcare de rotafie, ■fie discul abraziv (de ex. |a polizoarele electrice de mână) pe suprafafa piesei care se prelucrează. Maşinile de polizat pot fi stabile, sau mobile, ultimele fiind portabile sau transportabile. Sin. Polizor. 3. maşină de ~ stabilă [cTaâHJibHbm ’UIJlH(|)OBajlbHblH CTaHOK; machine â meuler fixe; ortsfeste Schleifmaschine; stationary grinding machine; sztabil koszorugep]: Maşină de polizat -folosită în locuri de lucru fixe, la care piesele sunt aduse pentru diferite operafiuni de polizare (de «x. curăfire, fasonare, detaşare). — După modul de construcfie, maşinile de polizat stabile pot fi cu batiu sau cu suport. 4. maşină de ~ cu batiu [mJiH(|>OBaJib-HbiH CTaHOK Ha CTâHHHe; machine â meuler avec bâti; Schleifmaschine mit Rahmen; grinding machine with frame; keretes koszorugep]: Maşină de polizat care are un batiu fixat pe o fundafie. Se construeşte cu sau fără mecanism de avansuri. Maşina de polizat cu batiu şi cu mecanism de avansuri este constituită din următoarele părfi: masa de lucru pe care se fixează piesele cari se prelucrează, suportul discului abraziv (sau al discurilor abrazive), organele de transmisiune a mişcării de rotafie, organele de transmisiune a mişcării de avans (manual sau automat), schimbătoarele de vitesă pentru mişcările principală de rotafie şi de avans automat ale mesei de lucru, organul de antrenare, instalafiile de ungere şi de răcire, etc. Mişcarea de rotafie a discului abraziv şi mişcările de avans automat ale mesei de lucru se efectuează dela acelaşi organ de antrenare sau dela organe de antrenare separate. Caracteristi-cele acestor maşini de polizat sunt: cursa maximă a mesei de lucru, numărul maxim şi minim de rotafii pe minut ale arborelui principal, vitesele de avans, dimensiunile maxime ale suprafefelor cari pot fi polizate, felul acţionării, caracteristicele motoarelor electrice. Pd aceste maşini se prelucrează, de obiceiu, suprafefele de bază ale pieselor brute, turnate sau forjate (de ex. degroşarea uneia dintre suprafefele frontale ale culasei unui motor cu ardere internă). Maşina de polizat cu batiu, fără mecanism de avansuri, numită şi polizor cu batiu, este consti- Polizor cu batiu, antrenat prin curea de transmisiune, f) disc abraziv; 2) rulment; 3) arbore port-unealtă; 4) carcasă; 5) roată de curea; 6) apărătoare; 7) suport pentru piesa care se prelucrează; 8) cuvă pentru apa de răcire; 9) batiu. tuită din următoarele părfi: păpuşa polizorului, cu două paliere incorporate sau detaşabile, echipate cu cusinefi sau cu rulmenfi; arborele principal, pe care se poate monta, după felul construcţiei polizorului, unul sau două discuri (pietre) abrazive; organele de transmisiune a mişcării de rotaţie, etc. La polizoarele obişnuite, mişcarea (principală) de rotaţie a arborelui principal se obţine, în general, cu ajutorul mecanismelor de antrenare prin curea de transmisiune; la polizoarele electrice, arborele principal este chiar arborele motorului electric. Uneori, la polizoarele cu un singur 725 disc abraziv, cum sunt cele pentru ascufit unelte de tâmplari©, instrumente chirurgicale, etc.f antrenarea discului abraziv se face cu ajutorul unui mecanism acţionat cu o manivelă sau cu o pedală. Polizoarele cu batiu se folosesc, de obiceiu, la operaţiuni de curăţire sau de fasonare a pieselor brute, turnate sau forjate. Dimensiunile şi caracteristicele discului abraziv se aleg în funcfiune de materialul piesei care se prelucrează, de felul operafiunii de prelucrare (de ex. curăfire, ascufire) şi de caracteristicele polizorului (de ex. diametrul arborelui principal, puterea organului de antrenare, etc.). Ca măsură de protecfiune, spre a se evita spargerea discurilor abrazive, acestea trebue montate ca în figură; în ? acelaşi scop, toate aceste /—^ polizoare se echipează cu § cutii de protecfiune, de oţel turnat sau de table de ofel sudate, cari să acopere cei pufin două treimi din periferia discului abraziv. Unele polizoare Mon{area dlscufu, abraziv. sunt echipate şi cu insta- f) arbore port.uneai«; lafie de absorpfie a aşchii- 2)dis cabrazîv; 3) dlsc de lor şi a granulelor abra- cauc|uc (sau de carton); zive desprinse din piesa 4) discuri de ofe|. 5) inei şi din discul abraziv, în de plumb> timpul prelucrării. i. Polizat, maşină de ~ cu suport [nuiH^OBajib-HbiH CTaHOK Ha cynnopTe; machine â meuler avec support; Gestellschleifmaschine; grinding machine with support; szupport-koszorugep]: Maşină de polizat, construită cu suport âşezat sau cu suport suspendat. Maşina de polizat cu suport aşezat este constituită, în general, din aceleaşi organe ca şi maşina de polizat cu batiu şi fără #iecan|sm de avansuri (v. sub Polizat, maşină de ~ cu batiu), şi la care batiul e înlocuit cu un suport. Din această categorie fac parte şi polizoarele electrice, cari au arborele prelungit în afara palierelor, într'o parte sau în ambele părfi, pentru montarea la extremităţi a discurilor (pietrelor) abrazive. Se fixează, în general, pe un banc de lucru sau pe un picior metalic. Se folosesc, de obiceiu, fie la curăfirea sau la fasonarea pieselor brute, turnate sau forjate, de dimensiuni mici, fie la ascufirea uneltelor tăie- toare (de ex. a cuţitelor'de strung); uneori, cu polizoare cu o singură piatră abrazivă, fixate în suporfi? port-cuţit ai unui strung sau ai unei raboteze, se execută operaţiuni de rectificare a suprafeţelor metalice. Dimensiunile maxime ale discurilor (pietrelor) abrazive sunt: cca 200 mm pentru diametru, şi 30 mm pentru grosime; turaţia maximă a arborelui principal este de cca 3000 rot/min. Criteriile de alegere a pietrei abrazive, pentru o anumită operaţiune de prelucrare şi pentru un anumit material al piesei care se prelucrează, sunt aceleaşi ca şi cele arătate la maşina de polizat cu batiu (v. Polizat, maşină de ~ cu batiu). Maşina de polizat cu suport suspendat este executată, în general, ca polizor pendulant. Discul abraziv, susţinut prin arborele polizorului, adesea de un cadru metalic suspendat, este condus manual pe suprafaţa piesei care se prelucrează. Mişcarea de rotaţie a discului abraziv este realizată, de obiceiu, cu un mecanism de antrenare prin curea de transmisiune. Operaţiunile de prelucrare executate cu polizorul pendulant sunt, mai ales, debitarea barelor şi a grinzilor profilate, etc., şi, uneori, curăţirea acestora de bavuri, de oxizi. Pentru debitare se folosesc discuri abrazive cu lianţi organici (de ex. shellac, bachelită); acestea au o grosime de numai câţiva milimetri şi se rotesc cu turaţii foarte înalte. 2. ~» maşină de ~ portabilă [îiepenoCHbiH iUJIHCjpOBajibHblH CTaHOK; machine â meuler portative; tragbare Schleifmaschine; portable grinding machine; hordozhato koszorugep]: Maşină de polizat care se poate transporta cu mâna la locul de lucru. Organul de antrenare a arborelui port-unealtă este incorporat (de ex. la polizoarele electrice sau pneumatice) sau separat (de ex. la polizoarele cu arbore flexibil). Deplasarea discului abraziv pe suprafaţa piesei care se prelucrează se face manual. Pentru conducerea polizorului de dimensiuni mai mari, acesta se construeşte cu mânere în formă de fus, de ureche sau de cârlig. Maşina de polizat portabilă se foloseşte, de obiceiu, la prelucrarea pieselor mariF pentru operaţiunile de curăţire (de ex. curăţirea bavurilor sau a oxizilor de pe suprafaţa pieselor brute, turnate sau forjate), pentru polizarea sudurilor şi, uneori, pentru anumite prelucrări ale unor piese pe bancul de lucru (de ex. netezirea suprafeţelor active ale unei matriţe după degroşarea prin frezare, dăltuire, etc.). Caracteristicele discului abraziv se aleg după operaţiunea de prelucrare şi după forma şi materialul piesei care se prelucrează. Dimensiunile maxime ale discului abraziv sunt de cca 200 mm pentru diametru şi de 30 mm pentru grosime. La polizoarele cu Polizor electric cu batiu, î) disc abraziv; 2) apărătoare; 3) motor electric; 4) suporf pentru piesa care se prelucrează; 5) între-ruptor cu butoane; 6) batiu. Polizor electric cu suport aşezat. 1) disc abraziv; 2) arbore port-unealtă; 3) apărătoare; 4) suport; 5) suport pentru piesa de prelucrat; 6} înfre-ruptor. 726 dimensiuni mijlocii şi mari se montează apărătoare de tablă de ofel, cari acoper parţial discul abraziv. Maşinile da polizat portabile pot avea arbore rigid, sau arbore flexibil. 1. Polizat, maşină de ~ portabilă, cu arbore flexibil [nepeHOCHOH mjra<|)OBajibHbiH CTaHOK C th6khm BaJlOM; machine â meuler portative avec arbre flexible; tragbare Schleifmaschine mit biegsamer Welle; portable grinding machine with flexible shaft; hajlekony tengelyes hordozhato koszorugep]: Maşină de polizat portabilă, la care transmiterea mişcării de rotafie dela arborele organului de antrenare la arborele port-unealtă se realizează prin intermediul unui arbore flexibil (v, Flexibil, arbore ~)f de exemplu; cablu Bowden. Deplasarea discului abraziv pe suprafafa care se prelucrează se face manual. 2. maşină de ~ portabilă, cu arbore rigid [nepeHOCHOH IHJIH<î)OBaJIbHbIH CTaHOK c JKeCTKHM BaJlOM; machine â meuler portative avec arbre rigide; tragbare Schleifmaschine mit starrer Welle; portable grinding machine with rigid shaft; merev tengelyes hordozhato koszorugep]: Maşină de polizat portabilă, care are motorul de antrenare a arborelui port-unealtă incorporat. După modul de acfionare, polizoareie din această categorie sunt, de obiceiu, pneumatice sau electrice. Polizoareie pneumat ce cu rotor, numite şi po-lizoare pneumatice de mână, sunt maşini de polizat portabile, la cari rotirea arborelui port-unealtă, şi deci a discului abraziv, este efectuată de un rotor antrenat cu aer comprimat la o presiune de 5* • *7 at, T Deplasarea discului rL abraziv pe suprafafa , piesei care se prelucrează, se face ma- Polizor pneumatic de mână. nual.Polizoareiepneu- 1) disc abraziv; 2) apărătoare, matic© se constru- 3) carcasă; 4) mâner; 5) racord ■esc în Cateva tipuri, pentru furtunul de aer comprimat, fiecare dintre acestea putând lucra cu discuri abrazive numai până la o anumită mărime. Caracteristicele acestor maşini sunt: greutatea maximă, lungimea maximă, consumul maxim de aer (în gol) la presiunea atmosferică, presiunea de lucru, turafia, dimensiunile maxime ale discului abraziv. Polizoareie electrice portabile, numite şi poli-zoare electrice de mână, au ca arbore port-unealtă însuşi arborele motorului electric sau un arbore antrenat la o vitesă diferită de cea a motorului, prin angrenaje cu rofi cilindrice. Forma exterioară a acestor polizoare, ca şi modul de lucru, sunt asemănătoare cu cele ale polizoarelor pneumatice de mână. s. maşină de ~ transportabilă [nepefl-BHîKHOH lHJlH4)0BaJIbHblH CTaHOK; machine â meuler transportable; fahrbare Schleifmaschine; transportable grinding machine; szâllithato-ko-szorugep]: Maşină de polizat montată pe un mijloc de transport. Din această categorie face parte maşina de polizat şine. Aceasta se foloseşte pentru polizarea suprafefelor sudate ale unor piese de cale ferată (de ex. inimi de încrucişare, limbi de ace, capete de şină, la joantă, etc.) pentru a reda şinelor profilul normal. Polizorul electric este montat pe un suport, fixat, de obiceiu, pe un cărucior cu trei rofi.Suportul se poate deplasa astfel, încât suprafafa activă a discului abraziv să ajungă în contact cu suprafafa şinei. Mişcarea de avans longitudinal se efectuează prin deplasarea manuală a căruciorului, iar cea principală de lucru (de aşchiere), cu ajutorul unui mecanism acfionat cu o roată de mână. 4. Polizator [iHJiH(|>OBmHK; meuleur; Schleifer; grinder; koszoriilo, koszorus]. Tehn,: Muncitor care lucrează la o maşină de polizat (v. Polizat, maşină de ~). 5. Polizor: Sin. Maşină de polizat. V. Polizat, maşină de e. ~ pentru piatră [uiJiîic|)OBaJibHbiH Kpyr ftJlfl KaMHH; machine ax emoudre Ies pierres; Steinschleifmaschine; stone grinding machine; kocsiszolo gep]. Cs.: Maşină-unealtă folosită la şlefuirea fefelor văzute ale pietrelor utilizate în construcfii. Este formată dintr'un braf alcătuit din două piese articulate între ele, una dintre piese fiind legată, printr'o articulafie, de un ax vertical; la capătul liber al brafului este montat un arbore vertical port-unealtă, care este antrenat de un electromotor montat pe braful maşinii. Unealta este un disc orizontal de carborundum. — Cu această maşină, montând discuri abrazive adecvate, se poate efectua şi lustruirea. 7. PoHopas. Ind. chim. sp. V. sub Masă plastică policondensată. s. Pollucit [nojuiyKC, nojuiyiţHT; pollucite, pollux; Pollucit, Pollux; pollucite, pollux; pollucit, pollux]. Mineral.: Cs2 [A|2Si4012] ■ HaO. Silicat de aluminiu şi de cesiu, natural, cristalizat în sistemul cubic. 9. Pollux[nOJiJiyKC; Pollux; Pollux; Pollux; Pollux]. Asfr.: Steaua p din constelafia Gemenii, de mărimea 1,2, care se găseşte la o depărtare de 30 de ani-lumină de Soare. - io. Poloboc [60HKa; tonneau; Tonne; cask; hor-do], Ind. făr.: Sin. Boloboc, Butoiu (v.). 11. Poloboc. Cs. V. Boloboc. 12. Polodie [noJiO/ţHH; polhodie; Polhodie; pol-hodie; polhodia]. Mec.: în mişcarea unui solid cu un punct fix, momentul forţelor exterioare fiind nul fafă de punctul fix (cazul Euler-Poinsot), elipsoidul de inerfie al solidului în raport cu punctul fix se rostogoleşte pe un plan fix. Locul punctelor de contact pe elipsoid se numeşte polodie, iar cel pe planul fix, herpolodie. Dreapta care uneşte punctul fix cu punctul de contact e axa instantanee de rotafie. Această mişcare se numeşte mişcare Poinsot. 13. Polog [CKOHieHHOe ceHO; andain; Schwade; swath; lekaszâlt rend]: 1. Brazda formată din iarba care cade de sub coasă. 14. Polog [cKOUieHHOe ceHO; javelle; Schwade; wind row; lekaszâlt rend]: 2. Mănunchiurile de grâu culcate pe brazdă. 727 1. Polog [nojior; moustiquaire; Moskitonetz; mosquito net;szunyogâlo, moszkitohâlo]: 3.Adăpost individual de pânză rară, folosit contra ţânţarilor, de ex., de pescarii din regiunea inundabilă a Dunării. (Termen regional). 2. Polonic. V. Făcălitoare. 3. Poloniu [noJiOHHH; polonium; Polonium; polonium; polonium]. Chim.: Po; nr. at. 84; gr. at. 210. Element radioactiv. Se desintegrează cu un timp de înjumătătire de 140 de zile, cu emisiune de raze a, dând elementul ^ RaG, isotop al plumbului. Are proprietăţi chimice analoage cu cele ale telurului. 4. Poluarea apei. V, Degradarea apelor. а. Poluî viscozităţii [nojlfoc bh3K0CTîi; pole de la viscosite; Viskositătspol; viscosity pole; visz-kozitâs polusa, nyulekonysâg polusa]. V. sub Viscozitate. б. Polysfonella. Paleont.: Gen de foraminifer, cu specii întâlnite în diferite etaje din Jriasic până astăzi. Au cochilie mică, lenticulară. 7. Polyviol. V. Polivinil-alcool. 8. Pom [(J)pyKTOBOe AepeBO; arbre fruifier; Obstbaum ; fruit tree; gyiimolcsfa]. Arb.: Arbore care produce fructe comestibile. 9. Pomilio, procedeul ~ [cnoco6 IIomhjiho; procede P.; P. Verfahren; P. process; P. eljârâs]. Ind. cel.: Procedeu pentru prepararea celulozei cu clor gazos. V. sub Celuloză. 10. Pomnol: 1. Talpa prispei casei ţărăneşti.— 2. Laviţa de lângă cuptor, în vechile case ţărăneşti. (Termen regional). 11. Pomologie [iijioaoboactbo ; pomologie; Obstsortenlehre; pomology; gyumolcsfatan]: Ştiinţa care se ocupă cu studiul arborilor fructiferi. 12. Pomosin, extract ~ [aKCTpaKT n0M03HHa; P. extrait; P. Extrakt; P. extract; P. kivonat]. Ind. chim.: Extract pectic comercial, obţinut din mere sănătoase proaspete, libere de zeamă, sau din fructe de lămâi, prin tratare cu apă fierbinte şi prin evaporarea în vid a soluţiilor vâscoase «astfel obţinute. Prin anumite mijloace de uscare, se obţine astfel pectina uscată în pulbere. îs. Pomosfe. Pisc.: Platformă de pământ, cu înălţimea de 1 ***2 m, folosită în regiunile inundabile ale râurilor, pe care se''construesc clădiri de exploatare sau de pază, spre a fi ferite de apele de inundaţie. Suprafaţa pomosturilor variază după întinderea «ocupată de clădiri. Amplasamentul lor se face în punctele cele mai înalte al^ terenului, iar protejarea contra valurilor dm timpul viiturilor se face prin căptuşirea ialuzelor cu fascine sau cu zidărie pereată. Sin. Pomesteală. 14. Pomosfină. Ind. făr.: Scânduri subţiri cu cari se căptuşeşte podul carului (Moldova). 15. Pompă [Hacoc; pompe; Pumpe; pump; szi-^/atfyu]. Tehn.: Maşină sau aparat care transformă energia, din una dintre formele ei mecanice, în "forma de energie utilă hidraulică seu pneumatică, In scopul transportării fluidului care primeşte energia utilă. Pompele pot fi cu un fluid (fluidul transportat) sau cu două fluide (unul motor şi unul transportat). Pompele cu un fluid primesc energia necesară pentru transportul fluidului sub forma de energie mecanică a unor solide; pompele cu două fluide primesc energia necesară pentru transportul unuia dintre fluide, din forma de energie cinetică a fluidului motor în mişcare (vână de aer, vână de apă, etc.). Pompele cu un fluid se împart, după felul fluidului de transportat, în pompe hidraulice şi în pompe pneumatice (pompe de gaze); după modul de realizare a pompării, ele pot fi des-modrome (cu mecanism), sau cu lanţ cinematic cu desmodromie variabilă (de ex. pompa cu abur cu piston cu acţiune directă, pompa de aer pentru frână, de locomotivă cu abur, etc.). Pompele cu două fluide sunt, în general, pompe hidraulice; ele se clasifică după felul fluidului motor sau primar, care poate fi apa, aerul sau aburul. ie. Pompă cu un fluid [oAHOJKHAKOCTHbift Hacoc; pompe â un fluide; Einflussigkeitspumpe; pump with one fluid; egyfolyadek-szivattyu]. M?..* Pompă care primeşte energie mecanică, din energia musculară sau dela un motor de antrenare, şi o transformă în energie utilă hidraulică sau pneumatică, în vederea transportării fluidului care primeşte energia utilă. — După felul fluidului de transportat, pompele cu un fluid se împart în pompe hidraulice şi în pompe pneumatice (de gaze). i7. Pompă hidraulică [rHApaBJiH^ecKHH Hacoc; pompe hydraulique; Wasserpumpe,hydrau-lischa Pumpe; hydraulic pump; hidraulikus szi-vattyu, vizszivattyu]. Mş.: Maşină de forţă hidraulică generatoare, care primeşte energie mecanică (dela un motor de antrenare sau din energie musculară), pe care o transformă în energie utilă hidraulică, în vederea deplasării, printr'o conductă, a lichidului care primeşte energia utilă. Ea face parte dintr'un circuit hidraulic (v. S.) şi realizează efectul de pompare asupra lichidului, adică provoacă aspiraţia din aval de corpul de pompă şi refularea în amonte de el. Pompa deplasează deci lichidul dela un nivel inferior (supus unei presiuni maî joase decât presiunea din corpul de pompă) la un nivel superior (|a o presiune mai înaltă decât cea din corpul de pompă); diferenfa de presiune pe care o învinge pompa, exprimată în metri de coloană de apă, constitue înălţimea de ridicare a pompei, care este diferită de diferenţa dinlre cele două niveluri ale lichidului, din cauza pierderilor în pompă şi în conducte. Puterea utilă a pompelor este determinată prin debit şi prin înălţimea de ridicare. Debitul este determinat de dimensiunile organelor în mişcare ale pompei (piston, palete, pale, etc.), de vitesa pompei şi de randamentul volumetric. înălfimea de ridicare reală este aceea care corespunde diferenţei dintre energiile lichidului la intrarea şi la ieşirea lui din pompă. (V, şi sub Pompare). După felul părţii mobile, pompele se împart în patru categorii: pompe cu piston, pompe cu rotor, pompe cu membrană şi pompe rotative. La pompele cu piston şi la cele rotative, vitesa 728 de antrenare determină valoarea debitului, înălţimea de ridicare fiind independentă de ea (pompe volumetrice); la pompele cu rotor, atât debitul, câtşi înălţimea de ridicare, depind de vitesa, variind cu dimensiunile caracteristice ale pompei. 1. Pompă cu diafragmă. V. Pompă cu membrană. 2. Pompă cu membrană [MeMâpaHHbiă Hacoc; pompe ă membrane, pompe â diaphragme; Mem-branpumpe, Dia-phragmapumpe; diaphragm pump; membrân - szivaly-tyu]. Mş.i Pompă în care iichidui este mişcat prin faptul că se variază volumul ocupat de lichid în corpul de pompă, această variaţie fiind obţinută prin încovoierea unei diafragme elastice,acţionată de o tijă sau de un cilin- 5 dru plonjor. Pompele cu membrană pot fi aspiratoare (v. fig.), cu membrană inelară, sau aspiratoare - refu-lante (v. fig.). Ele se folosesc la transportul lichidelor co-rozive,a! lichidelor foarte murdare (cu depuneri), etc., şi numai până la înălţimi de pompare de 30 m. în cazul lichidelor foarte murdare, se folosesc bile ca organe de închidere, pompele fiind echipate cu presgarnituri etanşe. Sin. Pompă cu diafragmă. 3. Pompă cu piston [nopnxHeBoft Hacoc; pompe â piston; Kolbenpum-pe; piston pump; dugattyus szivattyu]. Mş..- Pompă în care lichidul este pus în mişcare prin mişca- Pompă cu membrană, aspiratoare-rea rectilinie alter- refulantă. nativă a pistonului *) P'sion plonjor; 2) membrană; .| S 3) organ de refinere de refulare; in Corpul de pompa ieşirea lichidului; 5)intrarea lichi- (cilindru). Lichidul dulul; 6) organ de refinere de aspi- intră în corpul de rafie; 7) cilindru de apă; 8) dis- pompă (cilindru), fie pozi,iv reglare- prin efectul de aspiraţie provocat prin deplasarea pistonului (pompă aspiratoare, pompă aspiratoare-refulantă), fie prin efectul de vase comunicante Pompă cu membrană, aspiratoare. 1) tijă de acfionare; 2) carcasa pompei. 3) ieşirea lichidului; 4) membrană inelară; 5) intrarea lichidului; 6) organ de refinere (bilă) pentru aspirafia lichidului; 7) organ de refinere (bilă) penfru ridicarea lichidului. (pompă refulantă); transportul lichidului din corpul de pompă se poate realiza prin ridicarea sa*, provocată de mişcarea pistonului (pompă aspiratoare), sau prin refularea fluidului de către piston (pompa aspiratoare-refulantă, pompă refulantă). Procesul de funcţionare al pompei cu piston este periodic, în funcţiune de deplasarea alternativă a pistonului, ciclul fiind constituit din două fazei aspiraţia şi refularea. Fazele ciclului de funcţionare a pompei sunt comandate de organele de reţinere (supape, clape, bile, etc.)t cari deschid, respectiv închid, periodic, accesul dela conducta de aspiraţie la corpul pompei, respectiv dela corpul pompei la conducta de refulare. Deplasarea rectilinie alternativă a pistonului în corpul de pompă este provocată, fie de arborele unui motor, prin intermediul unui mecanism bielă-manivelă, fie direct dela pistonul unui motor,, prin prelungirea contratijei pistonului, fie dela tija pistonului unui cilindrii cu abur, prin intermediul unui lanţ cinematic cu desmodromie variabilă (pompă cu abur cu acfiune directă). Aspiraţia şi refularea lichidului se realizează în curse diferite ale pistonului; ciclul de funcţionare se efectuează, fie de o faţă a pistonului, o singură dată în timpul unei rotaţii complete a manivelei, respectiv al unei curse duble a pistonului (pistonul lucrează pe o singură faţă, corpul de pompă are o singură cameră de lucru cu două organe de-reţinere, şi pompa este cu simplu efect), fie.de ambele feţe ale pistonului, în timpul unei rotaţii complete a manivelei, respectiv al unei curse duble a pistonului, şi unui ciclu de funcţionare îi corespund câte două faze de aspiraţie şi de refulare (corpul de pompă are două camere utile, cu câte două organe de reţinere, şi pompa este cu dublu efect). O trecere între cele două tipuri de pompe o formează pompele diferenţiale cu simplu şi cu dublu efect; ele lucrează pe ambele feţe ale pistonului, şi au numai două organe de reţinere. Pompele au, în general, un corp de pompă (cilindru); uneori, pentru uniformizarea debitului, se leagă în paralel (cu grade de decalare diferite ale manivelelor)mai multe corpuri de pompă ia acelaşi arbore motor. De exemplu: două pompe cu decalare de 180 Pompă cu piston. J) conductă de refulare; 2) racorcT la conducta de refulare; 3) orgar* de refinere de refulare; 4) corp de pompă; 5) piston plonjor; 6) organ de refinere de aspirafie; 7) conductă de aspirafie; A) presiunea aerului; D) diameirul pistonului; H0) înălfime geometrică de ridicare; s) cursa pistonului. 72^ (pompe gemene sau duplex), trei pompe cu decalările de câte 120° (pompe friplex), etc. Pompele cu mai multe corpuri de pompă se numesc şi pompe cu acfiune multiplă. Părfile principale ale unei pompe cu piston sunt: postamentul; corpul de pompă (cilindrul); pistonul cu tija pistonului; presgarniturile; casa organelor de refinere (cutia supapelor); organul de refinere; racordurile la conducta de aspirafie, respectiv la conducta de refulare; sorbul, camerele de aer sau, eventual, amortisorul de lovituri; dispozitivul de reglare; armatura; instalabile auxiliare. — Postamentul pompei serveşte la ancorarea pompei de fundaţie, care, în cazul antrenării pompei prin motoare este, de obiceiu, comună cu fundaţia motorului. -1- Corpul de pompă (v. Pompă, corp de ^)are forma unei cutii cilindrice, sferice, sau forma unui profil curb oarecare (de ex. cazul pompelor de injecfie dela motoare), pentru a avea o rezistentă suficientă la presiunile înalte. Corpul de £ompă este fixat pe postament şi pe el se montează celelalte elemente ale pompei; el confine orificiile pentru montarea armaturii pompei. Construcfia corpului de pompă se face astfel, încât să nu se poată forma în interiorul lui saci de aer. — La pompele cu abur cu acfiune directă, corpul de pompă formează uneori corp comun cu cilindrii de abur. — Pistonul pompei poate fi un piston-disc sau un piston plonjor. Pistoanele în formă de disc sunt echipate cu garnituri de etanşare, montate chiar pe discul pistonului (garnituri de cânepă, de piele, metalice, etc.); pistoanele plonjoare nu au presgarnituri, etanşarea fiind realizată prin presgarniturile cu cari sunt echipate corpurile de pompă, sau prin toleranfele foarte strânse cu cari sunt prelucrate suprafefele de alunecare. Tija pistonului este fixată etanş la un capăt în corpul pistonului, iar la capătul celălalt este legată de organul de antrenare al pompei (de ex. de mecanismul bielă-manivelă sau de contratija unui piston). Pistoanele-disc sunt folosite, de obiceiu, pentru presiuni joase (1-**4 kg/cm2). — Presgarniturile servesc la etanşarea tijelor de piston şi a pistoa-nelor plonjoare; ele împiedecă intrarea aerului în corpul de pompă şi curgerea lichidului de pompat din corpul de pompă. După felul lichidului de pompat-, presgarniturile pot fi cu garnituri textile (cânepă, bumbac, îmbibat cu talc), de piele, sau metalice (bronz, metal alb, etc.). La pompele de înaltă presiune (de ex. la pompele de alimentare a căldărilor) se folosesc presgarnituri speciale (garnituri din mai multe inele metalice, aşezate în labirint, , etL). — Casa organelor de refinere (cutia supapelor) are forma de cutie, şi cuprinde organele de reţinere ale pompei; cutia organelor de reţinere formează corp comun cu corpul de pompă, sau este o cutie separată care se asamblează cu corpul pompei prin şuruburi, suprafefele de contact ale bridelor fiind bine etanşate prin garnituri. Construcţia cutiei trebue să nu permită formarea de saci de aer. — Organul de reţinere (reţinătorul) cuprinde organele cari comandă aspiraţia, respectiv refularea lichidului din corpul de pompă. Reţinătorul funcţionează automat, deschiderea, respectiv închiderea lui, fiind comandate de variafiile de presiune provocate în corpul de pompă prin-deplasarea pistonului. închiderea etanşă a organelor de reţinere este asigurată de un resorb metalic sau de un inel de cauciuc. Reţinătorul,. care este, de obiceiu, identic ca formă de construcţie pentru fazele de aspiraţie şi de refulare,, trebue să aibă o greutate cât mai mică, pentru* a se reduce intensitatea şocului. El poate fi constituit din supape, din clape, bile, ace, etc. Supapele de aspiraţie şi de reţinere (construcţie obişnuită a reţinătorului) sunt supape inelare (cu unul sau cu mai multe inele), supape-disc (cu disc plan sau cu disc profilat, de obiceiu în formă de ciupercă), supape cu gură (cu una sau cu mai multe guri inelare), etc. La pompele cu debit mare se folosesc, uneori, în loc de supape individuale, blocuri (grupuri) de supape (inelare sau cu disc) montate pe o platformă, sau (mai rar) supape etajate. Clapele, metalice sau de cauciuc, sunfr folosite numai la pompe cu joasă presiune, şi corespund, în special, pentru pompele de canalizare (v.), deoarece nu au cavităţi în cari se pof depune impurităţile din ape; garniturile clapelor sunt totdeauna garnituri moi (piele, cauciuc, cauciuc cu inserţie de pânză, etc.). Bilele, metalice sau de mase plastice (ebonită), sunt folosite, în special, la pompe cu debita mici sau pentru transportul lichidelor cu viscozitate mare (siropuri, uleiuri grele, gudroane, etc.); pentru a se obţine o bună etanşare, bilele sunt şlefuite fin. — Sorbul este montat la capătul conductei de aspiraţie, şi serveşte pentru reţinerea impurităţilor din lichid^ uneori este echipat cu o supapă de fund, pentru închiderea conductei de aspiraţie.—Camerele de aer (recipiente de presiune) sunt montate, fie câte una pe conducta de aspiraţie şi pe conducta de refulare, fie numai pe conducta de refulare; ele se numesc camere de aspirafie sau camere de refulare, după locul de montare, şi pot avea forme diferite. Prin introducerea camerelor de aer în circuitul pompei, se amortisează oscilaţiile provocate în conducte prin neuniformitatea mişcării pistonului, şi se realizează o mişcare aproape uniformă a lichidului; oscilaţiile imprimate de mişcările pistonului sunt urmate numai de coloana de lichid cuprinsă între camera de aer şi corpul de pompă. Camerele de aer se montează, pe cât posibil, în imediata apropiere a corpului de pompă, volumul lor de aer fiind aproximativ de 6-••8 ori volumul generat de piston; cu cât camerele de aer sunt mai mari, cu atât funcţionarea pompei este mai liniştită, în special la vitese mari. La unele pompe, în special la cele cu presiune mare (de ex. la pompele de alimentare cu apă a căldărilor de abur), camerele de aer de refulare sunt înlocuite cu un amortisor de oscilaţii în formă de plutitor, şi astfel se obţine un mers mai uniform al coloanelor de lichid decât în cazul camerelor de aer. — Dispozitivul de reglare a debitului pompei poate fi 730 manual, sau un regulator automat. Debitul depinzând de numărul curselor pistonului, se reglează prin reglarea cursei pistonului. La reglarea manuală se variază lungimea barelor de distribuţie (pompe cu abur cu acfiune directă), iar la reglarea automată se acţionează asupra motorului de antrenare, printr'o comandă, în funcfiune de debitul pompei (resort, manşon deplasabil). La unele pompe, regulatorul este înzestrat cu un dispozitiv de întrerupere automată la debit maxim. — Armatura serveşte la controlul funcfionării pompei, la închiderea şi deschiderea conductelor, pentru desaerisire; ea este montată la orificiile practicate în corpul de pompă. Armatura cuprinde mano-metre (pentru refulare), vacuummetre (pentru aspiraţie), robinete de izolare şi de golire a conductelor de aspirafie şi de refulare, robinete de desaerisire a corpului de pompă, orificii pentru indicatoare, etc. — Instalaţiile auxiliare sunt: -instalaţia de ungere, instalaţia pentru amorsarea pompei (umplerea cu apă a pompei înainte de demarare), etc. Elementele caracteristice ale unei pompe cu piston sunt: debiiul efectiv (cantitatea de lichid care curge în unitatea de timp din conducta de refulare), debitul teoretic (determinat prin calcule din dimensiunile şi din turaţia pompei), înălţimea de aspiraţie (v.), înălţimea de aspiraţie teoretică (v.), înălţimea de aspiraţie admisibilă (v.), înălţimea de refulare (v.), înălţimea de ridicare brută (v.), înălţimea de ridicare netă (v.), înălţimea manometrică de ridicare (v.), gradul de umplere (raportul dintre debitul efectiv şi debitul teoretic), puterea indicată (în corpul de pompă), pulerea efectivă la arborele motor al pompei, turaţia arborelui motor, vitesa medie a pistonului, suprafaţa efectivă (utilă) a pistonului, adică suprafaţa de piston care acţionează asupra lichi- dului (în cazul pompelor cu simplu efect, suprafaţa pistonului; în cazul pompelor cu dublu efect şi diferenţiale, diferenţa dintre suprafafa pistonului şi / ir nului şi cursa pistonului), spafiul vătămător (spaţiul cuprins între organul de reţinere, de aspiraţie sau de refulare, şi fundul pistonului în poziţia de punct mort). Randamentul total efectiv al pompei cu piston are expresiunea P p 75 102 Pn a(C?) 0(kW) unde Pa (CP), respectiv Pa (kW), este puterea la arborele motor (de antrenare) al pompei,; Qe (m3/s) este debitul efectiv al pompei, H (m) este înălţimea netă de ridicare; y (kg/m3) este greutatea specifică a lichidului pqmpat (de ex., pentru apă, e egală cu 1000 kg/m3). Randamentul total al pompei este produsul v}t=v}x ■ r]h • riţn, dintre randamentul volumetric ^ = Q^/Q, (unde Q e debitul teoretic), , randamentul hidraulic y]h — H!H + Hq (unde Hq este suma pierderilor hidrodinamice din porrtpă) şi randamentul mecanic 7]m=PjPa (unde Pi = Qe^ (H + Hg)/75 sau Pi = Qe*ţ (HHg)j 102 este puterea indicatăa pompei, în cai putere, respectiv în kilovaţi). Produsul QeH \ yV pare şi, deci, a mări stabilitatea lui. Se deosebesc numeroase construcţii de pompe cu abur, cu volan: pompe cu un singur cilindru, pompe cu doi cilindri şi cu motor cu abur cu doi cilindri gemeni, pompe cu doi cilindri şi cu motor cu abur compound, pompe cu doi cilindri şi cu motor în tandem, pompe cu doi cilindri şi cu motor cu abur cu triplă expansiune, etc. Uneori, pompele cu abur verticale sunt executate ca pompe de perete. Pompele cu abur cu volan sunt folosite ca pompe de alimentare cu apă pentru debite mari, ca pompe de noroiu, etc. 1. Pompă cu antrenare manuală. V. Pompă manuală. 2. ~ cu motor cu ardere internă [Hacoc c ^BHraTejieM BHyTpeHHero cropaHHH; pompe avec moteur â combustion interne; Verbrennungs-motorpumpe; combustion engine pump; belsoegesu motoros szivattyu]: Pompă cu piston, antrenată de un motor cu ardere internă. Motoarele folosite sunt, în general, motoare Diesel. Sistemul este pufin folosit, nefiind economic; din cauza turafiei înalte a motoarelor cu ardere internă, antrenarea se face prin transmisiune cu curea sau prin angrenaje. s. ~ cu transmisiune [nepeAaTOHHbift Hacoc; pompe â transmission; Transmissionspumpe; trans-mission pump; âtvitelhajtâsu szivattyu, kozlomuves szivattyu]: Pompă cu piston la care antrenarea se face prin intermediul unei transmisiuni, care poate fi cu angrenaje, cu curea, etc. Mişcarea de rotafie se primeşte dela un motor sau dela un arbore de transmisiune principal, şi este transformată în mişcare rectilinie alternativă printr'un mecanism bielă-manivelă (v. fig.). Sistemul se foloseşte când motorul de antrenare are furafie înaltă, sau când motorul de antrenare deserveşte mai multe maşini de lucru. 4. ~ electrică [3JieKTpOHacoc; pompe â com-mande electrique; elektrisch angetriebene Pumpe; electrically driven pump; elektromos szivattyu, vil-lamos szivattyu]: Pompă cu piston, antrenată cu motor electric. Sistemul este pufin folosit, pompele centrifuge înlocuind pompele cu piston în instalaţiile în cari se dispune de energie electrică. Din cauza turaţiei înalte a motoarelor electrice, antrenarea pompelor se efectuează prin transmisiune cu curea sau cu angreiiaje. 5. ~ manuală [pyHHOH Hacoc; pompe â main; Handpumpe; hand pump; kezihajtâsu szivattyu]: Pompă a| cărei piston este deplasat manual, prin faptul că se acfionează âsupra tijefcpistonului prin intermediul unei pârghii-balansier, sau al unui mecanism bielă-manivelă antrenat cu o roată-vo-lan (v. fig.). Pârghia poate fi de ordinul întâiu sau de ordinul al doilea. Pompele manuale sunt orizontale (pârghia lor de acfionare oscilează în jurul unei axe verticale şi are mânerul de manevrare la partea de sus a pârghiei), sau verticale (pârghia lor de acfionare oscilează în jurul unei axe orizontale şi are mânerul de manevrare în partea de jos a pârghiei). Cursa pistonului de- odată cu energia musculară consumată. La pompele orizontale, lungimea pârghiei-balansier este limitată, mânerul fiind aşezat la înălfimea mâinii;, de aceea, pompele orizontale sunt folosite numai pentru înălţimi de refulare mici. Pentru a se asigura deplasarea în aliniament a tijei pistonului, aceasta se ghidează, şi punctul de articulaţie al pârghiei se montează pe o bie-letă. — La pompele de incendiu, de obiceiu cu doi cilindri, pârghia orizontală este prelungită pe ambele părţi ale pompei, şi este manevrată de două persoane. Debitul pompelor manuale deservite de un om este, în general, de 150*•• 200 l/min, la o înălţime de refulare de 1 m. — După dispoziţia cilindrilor şi numărul axelor longitudinale de simetrie, pompele cu piston pot fir Pompă duplex [AByxiţHJiHHflpoBbiH nop- Pompe cu piston, manuale. /) pompă cu pârghie curbată; JJ)’pom- -pă cu pârghie verticală, III) pompe * cu pârghie orizontală; IV) pompă cu mecanism bielă-manivelă şi cu roata-volan. iHHeBOH Hacoc; pompe duplex; Duplexpumpe; duplex pump; duplex szivattyu]: 1. Pompă cu piston cu doi cilindri paraleli, legaţi la acelaşi arbore motor; manivelele sunt, de obiceiu, decalate la 180°, pentru uniformizarea debitului. Sin. Pompă geamănă. — 2. Pompă cu piston, cu abur, cu acţiune directă, cu două axe longitudinale,, fiecare cilindru de abur având un cilindru de fluid în prelungire. ?. ~ geamănă [cABoeHHbift Hacoc; pompe jumelle; Zwillingspumpe; twin pumpfikerszivattyu]. V. Pompă duplex 1. s. ~ simplex [0AH0U,HJiHHflp0BbiH nopin--HeBOH Hacoc; pompe simplex; Simplexpumpe; simplex pump; szimplex szivattyu]: 1. Pompă cu piston cu un singur cilindru. — 2. Pompă cu piston cu abur, cu acţiune directă, cu o singură axă longitudinală, cilindrii pompei fiind montaţi în prelungirea cilindrului de abur. Pompele simplex pot fi cu unul sau cu doi cilindri de fluid şi un cilindru de abur. 9, ~ triplex [Hacoc TpHiiJieKC; pompe â trois cylindres, pompe triplex; Drillingspumpe; triplex pump; triplex szivattyu]: Pompă cu piston cu trei cilindri legaţi la acelaşi arbore motor; manivelele sunt, de obiceiu, decalate la 120°, pentru uniformizarea debitului. Pompă cu rotor [poTopHbiH Hacoc; pompe centrifuge; Kreiselpumpe; centrifugal pump; jâro-pinde de amplitudinea mişcării pârghiei, şi creşte! kerek-szivattyu, rotoros szivattyu]: Pompă la care 736 energia necesară pentru transportul lichidului este dată de un rotor cu palete sau cu pale (v. fig.). Rotafia paietelor, respectiv a palelor rotorului, în masa lichidului, provoacă o creştere a presiunii şi a vitesei acestuia. Lichidul intră în corpul pompei, fie prin efectul de aspirafie datorit învârtirii rotorului, ^ie prin efectul de vase comunicante (pompă submersibilă). Prin rotirea rotorului în lichid, lichidul este împins, -fie sub acfiunea forfei centrifuge, spre periferia rotorului, provocându-se, în acelaşi timp, spre interiorul rotorului, o depresiune (pompă centrifugă), fie prin diferenfa de presiune dintre cele două fefe ale palelor, adică datorită forfei portante provocate prin învârtirea rotorului (pompă elicoidală). La pompele cu aspirafie, jichidul intră, sub acfiunea presiunii Pompă cu rotor (schemă de funcfionare). 1) feavă de refulare; 2) stator; 3) manometru pe conducta de refulare; 4)vacuummetru pe conducta de aspiraţie; 5) rotor; 6) feavă de aspirafie; A) presiunea atmosferică la nivelul apei; Ha) înălfime de aspirafie' Hf) înălfime de refulare. atmosferice, în spafiile cu depresiune din rotorul pompei, cu o anumită vitesă şi presiune. Din rotor, jichidul iese cu vitesa şi cu presiunea cari i-au fost imprimate de palete, respectiv de pale, prin învârtirea rotorului în lichid. Transformarea energiei cinetice a lichidului care iese din rotor, în energie potenfială, se efectuează în unul sau în mai multe canale cari înconjură rotorul (stator cu palete, cameră în spirală, difuzor). Circuitul de lichid este continuu (neîntrerupt în timpul funcfionării pompei), lichidul trecând prin conducta de aspirafie, prin rotor, stator şi conducta de refulare. Rotorul pompelor este înzestrat cu palete, în cazul pompelor centrifuge, şi cu pale, în cazul pompelor elicoidale. Pompele cu rotor nu au organ de închidere în mişcare, şi nici camere pneumatice. Direcţia curentului de lichid în pompă poate fi axială, semiaxială sau radială. în principal, o pompă cu rotor este constituită dintr'un rotor cu palete, respectiv cu pale, care e în legătură cu conducta de aspiraţie, şi dintr'un organ director (statorul legat la conducta de refulare). Numărul şi felul organelor principale cari alcătuesc pompa diferă după cum aceasta este centrifugă sau elicoidală. Elementele caracteristice ale unei pompe cu rotor sunt: debitul efectiv (cantitatea de lichid pompată efectiv în unitatea de timp), debitul teoretic (determinat prin calcul din dimensiunile şi din turaţia pompei), înălfimea de aspiraţie, înălţimea de aspiraţie teoretică, înălfimea de aspirafie admisibila, înălfimea de refulare, înălţimea de ridicare brută, înălţimea de ridicare netă, înălţimea manometrică de ridicare, gradul de umplere, puterea efectivă la arborele motor al pompei, puterea utilă, turaţia arborelui motor, turafia specifică (turafia unei pompe similare geometric, care la înălfimea de ridicare de 1 m are o putere utilă de 1 CP şi deci un debit de 0,075 m3/s), diagrama caracteristică QH, unghiurile de intrare şi de ieşire p2 ale paletelor rotorului (la pompele centrifuge şi la pompele-şurub), diametrul rotorului, numărul paletelor, respectiv al palelor rotorului, unghiul de fixare 5 al palelor (la pompele elicoidale), direcţia de conducere a lichidului în rotor (axială, semiaxială, radială), modul de conducere a lichidului în organul director (Stator cu palete, difuzor), sistemul de reglare al pompei, echilibrarea împingerii axiale, randamentul pompei. Comportarea în exploatare a pompelor cu rotor depinde de felul lichidului de pompat (apă filtrată, apă cu depuneri, lichide vâscoase, acizi, apă fierbinte, etc.), de condiţiunile de aspiraţie (pompele cu rotor nu pot aspira dacă tubul de aspiraţie este plin cu aer sau dacă pătrunde brusc aer în conducta de aspiraţie), de echilibrarea împingerii axiale, în special la pompele elicoidale şi la pompele de înaltă presiune (v. S. împingerea axială a pompei), de condiţiunile de reglare, şi de pericolul de Cavitaţie. — Curba caracteristică a unei pompe cu Comportarea rotor, pompelor în ex- H) înălfime de ridicare; P) putere ab-ploatare se repre- sorbită; r\) randament; Q)deblt; n) tura-^intă grafic în dia- fie; a) pompa nu ridică fluid: Qa=0, grama QH sau în Tţa=0; b) pompa realizează înălfimea Curba caracteris- de ridicare maximă Hb=Hmax; c) func-tică a pompei (v. flonare normală a pompei TJC—’lmaxî fig.), care repre- d) pompa funcţionează în gol; zintă dependenfa Qd=Qmax, Hd=o, nd=0; I) interval dintre debit Q, de funcfionare nestabll (labil) înălfimea de ridicare H, puterea absorbită de pompă Pa, turafia n şi randamentul y]. Alegerea şi funcţionarea corectă a pompei se determină cu ajutorul curbelor caracteristice. în cazul cuplării mai multor pompe pe o Conducta de refulare, curba caracteristică se determină global pentru întregul grup de pompare, şi e diferită, după cum pompele sunt legate în serie sau în paralel. 737 Randamentul total efectiv al pompei cu rotor are expresiunea: P QeH-t QeHx Pa 75 P, a(CP) 102%w, unde Pa este puterea la arborele motor al pompei, în cai putere, sau în ki|ova}i; (m3/s) este ■debitul efectiv al pompei; H (m) e înălfimea de ridicare; Y kg/m3 este greutatea specifică, a lichidului pompat; la pompele cu lichide fierbinfi (pompe de alimentare a căldărilor de abur) se ia greutatea specifică cea mai mică, corespunzătoare temperaturii celei mai înalte a lichidului. — ia o înălfime de ridicare data H, randamentul ■creşte odată cu creşterea debitului. Randamentul total al pompei e produsul ,rih,rlm randamentul volumetric vrandamentul hidraulic fih = H/H+Hq (unde Hq este suma pierderilor hidrodinamice din pompă) şi randamentul mecanic *!» = Q^T/75 Pa(Cp) iixiih= QeHi/102 PB(kw)%%. Randamentul total al întregii instalafii de pompare, incluziv conductele, are expresiunea: Qe^T'i CiT ~ 7SP ~"T02P ' Dla(CP) ,U^«(kW) unde este sarcina utilă totală a instalafiei de pompare. radială fără organ director cu paletă; III) pompă radlală cu organ director la intrare şi la ieşire (stator); IV) pompă axială; V) pompă semiaxială; I) rotor; 2) organ director la ieşire (stator); 3) organ director ia intrare; 4) direcfia de intrare a lichidului; 5) direcfia de ieşire a lichidului. Valori medii: randamentul volumetric O^O^O^ (yîa creşte prin folosirea de presgarnituri cu inele metalice); randamentul hidraulic 0,60-“0,85; randamentul mecanic 0,70••-0,95; randamentul total al pompelor centrifuge e de 0,50-• *0,85, iar al pompelor elicoidale ajunge la 0,92. — După direcfia de curgere a lichidului în pompa cu rotor (v. fig.), se deosebesc: 1. Pompă axială [oceBoft Hacoc; pompe axiale; Axialpumpe; axial pump; axiâlis szivattyu]: Pompă cu rotor în care direcfia curentului de lichid este în permanenfă axială, adică în care lichidul intră axial în rotor şi iese axial din rotor. Pompele elicoidale (v.) sunt pompe axiale. 2. ~ radială [paflHajibHbiâ Hacoc; pompe radiale; Radialpumpe; radial pump; radiâlis szivattyu]: Pompă cu rotor, în care lichidul intră axial în rotor şi iese radial din rotor. în pompa radială, liniile de scurgere se proiectează după raze, pe un plan meridian al pompei, sensul de curgere fiind dela interior spre exterior. Antrenarea lichidului (creşterea presiunii) se efectuează sub acfiu-nea forfei centrifuge, lichidul fiind împins spre periferia rotorului. Intrarea lichidului în rotor se face, în general, direct (fără conducere) din conducta de aspirafie, dar, uneori, se plasează un organ director pentru ghidarea lichidului la intrarea în rotor; ieşirea lichidului din rotor e dirijată sau nu de palete directoare. Pompele centrifuge (v.) sunt pompe radiale. s. ~ semiaxială [nojiyoceBoă Hacoc; pompe demiaxiale; Halbaxialpumpe; half-axial pump; fel-axiâlis szivattyu].* Pompă cu rotor, în care lichidul intră în rotor în direcfie axială, şi iese din rotor în direcfie aproape radială. Secfiunea de ieşire din rotor este aproape egală cu secfiunea de intrare. Unghiul de intrare al paletelor Şt este mic, iar unghiul de ieşire este aproape de 90°. Numărul paletelor rotorului este relativ mic: 2”*6. Pompele semiaxiale sunt mai sensibile la formarea cavitafiei, decât pompele radiale, din cauza căderilor mari de presiune din interiorul pompei; ele au deci o înălfime de aspirafie mică. Pompele-şurub (v.) sunt pompe semiaxiale. — După traiectoria urmată de lichid în corpul pompei cu rotor, se deosebesc pompe centrifuge, pompe elicoidale şi pompe-şurub. 4. Pompă centrifugă [iţeHTpoâe^KHbiâ Hacoc; pompe centrifuge; Zentrifugalpumpe; centrifugal pump; cenţrifugâl-szivattyu]: Pompă cu rotor cu palete, în care lichidul este antrenat, sub acfiu-nea forfei centrifuge, în timpul rotirii paletelor, spre periferia rotorului, de unde este refulat sub presiune în conducta de refulare (v. fig.). Lichidul intră în corpul pompei în direcfie axială, fiind condus apoi radial de palete, spre periferia rotorului. Sub acfiunea forfei centrifuge, lichidul este împins spre exteriorul rotorului; în acelaşi timp se provoacă o depresiune spre interiorul lui. Sub acfiunea presiunii atmosferice, lichidul este aspirat în părfile cu depresiune ale pompei; el intră din feava de aspirafie în rotor, cu o anumită vi-tesă şi presiune. Din rotor, lichidul iese cu o vitesa şi cu o presiune dată de palete prin învârtirea rotorului. Transformarea energiei cinetice a lichidului în energie potenfială se efectuează prin 738 reducerea vitesei şi creşterea presiunii, în unul sau în mai rnuite canale cari înconjură rotorul (stator cu palete, cameră spirală, difuzor). Circui- Pompă centrifugă, f) stator;* 2) legătură (a feava de refulare; 3) rotor; 4} carcasa pompei; 5) feavă de aspirafie; 6) sorb; A) presiunea aerului la nivelul lichidului; Ha) înălţimea de aspirafie; Hr) înălţimea de refulare. tul de lichid este continuu (neîntrerupt) în timpul funcţionării pompei, lichidul trecând prin conducta de. aspirafie, rotor* stator (difuzor) şi conducta de refulare. Pompa centrifugă nu are organe de re- Mişcarea lichidului în pompa centrifugă. 1) rotor; 2) stator; 3) paletă de rotor; 4) paletă de stator; D0) diametrul rotorului la intrare; diametrul rotorului; D2) diametrul statorului; c0) vitesa absolută a vinei de lichid la intrarea din feava de aspirafie în rotor; Ci) vitesa absolută de intrare a vinei de lichid în paleta rotorului; uj) vitesa tangenţială Ia intrare; v/j) vitesa relativă a vinei de lichid ia intrare; ai) unghiul dintre vectorii viteselor ct şl ut; un-ghiuŢde intrare al vinei de lichid; Ca) vitesa absoiută de ieşire a vinei de lichid din paleta rotorului; u2) vitesa tangenflaiă la ieşire; w2) vitesa relativă ă vinei de lichid la ieşire; a?) unghiul dintre vectorii viteselor e% şi U2‘, (3g) unghiul de ieşire al vinei de lichid din paleta rotorului, finere şi nici camere pneumatice. Curgerea lichidului prin canalele formate de paletele rotorului este determinată de numărul şi de forma profi- lului paletelor; forma paletelor detarmină traiectoria vinei de lichid, şi se alege după condifiunile stabilite prin triunghiul viteselor la intrarea şi fa ieşirea lichidului din rotor (vitesa tangenţială, adică vitesa de antrenare a rotorului us, vitesa relativă a vinei de lichid w şi vitesa absolută a vinei de lichid c, rezultată din compunerea vectorială a viteselor u şi w). Profilul paletei are, la intrare, direcţia vitesei relative de intrare wu care formează unghiul de intrare ^ cu vitesa tangenfială de intrare u±, iar la ieşire are di>ec-fia vitesei relative de ieşire a lichidului care formează unghiul p2 cu vitesa tangenfială de ieşire u2. De obiceiu, forma paletelor se alege astfel, încât vitesa absolută de intrare c± a lichidului în rotor să fie îndreptată radial, adică unghiul a dintre vectorii viteselor u± şi c± să ^e de 90°; în acest caz, tg Unghiui de ieşire p2,al paletelor poate fi diferit (variază dela unghiuri ascufite la unghiuri obtuze) şi se alege astfel, încât să se obfină forfa de ridicare maximă. în raport cu valoarea unghiului de ieşire ji2l paletele pot avea trei forme caracteristice (v. fig.): curbate înapoi fafă de sensul Formele caracteristice ale paletelor unei pompe centrifuge. /) paleta curbată înapoi, p290°; Cj) vitesa absolută de intrare al vinei de lichid în paleta rotorului; Uj) vitesa tangenfială de intrare; v/j) vitesa relativă a vinei de lichid la Intrare; ai) unghiul dintre vectorii viteselor şi Uj; |3j) unghiul de'intrare al vinei de lichid; c5) vitesa absolută de Ieşire a vinei de lichid din paleta rotorului; u2) vitesa tangenfială la ieşire; w2) vitesa relativă a vinei de lichid la ieşire; 02) unghiul dintre vectorii viteselor c2 şi u.2; j32) unghiul de Ieşire al vinei de lichid din paleta rotorului. de rotaţie al rotorului, cu unghiul 90°. Pentru a se reduce cât mai mult valoarea vitesei absolute de ieşire din rotor, eyitându-se pierderile hidrodinamice mari la trecerea prin stator şi difuzor, paletele se construesc, în general, curbate înapoi fată de sensul de rotafie al rotorului, unghiul de ieş’re fiind cuprins între 20 şi 60°. Profilul paletei variază continuu (fără întreruperi) între unghiul de intrare g* şi cel de ieşire p2î creşterea continuă, uniformă, a secfiunii canalului dintre două palete se obfine prin înscrierea de cercuri tangente, cu raze crescătoare, între fefele a două palete (v. fig.)- Uneori, la pompele de mare vitesă, paletele au o dublă curbură; în locul paletelor orientate radial, se folosesc palete cu intrare aproape în direcfie axială şi cu ieşire în di- Deferrninareasecjjunj|0r de curgere în ro-recfie ra lală. foru| p0mpej centrifuge, prin înscriere de ALichidul a- cercurj tangente fa pereţii paletelor, vândomarevi- raza ]nţerjoară a rotorului; r2) raza ex-tesă absolută terioară a rotorului. ~ de ieşire (uneori cuprinsă între 10 şi 30 m/s), confine energie cinetică multă, care se transformă în energie potenfială în organele de conducere. Pentru a se realiza o intrare fără şocuri a lichidului în organul de conducere, în cazul statorului cu palete, unghiul de intrare al paletelor statorului se ia egal cu unghiul T torul, statorul, arborele motor, palierele, presgar-niturile, conductele de aspiraţie şi de refulare, sorbul, dispozitivul de reglare, difuzorul, armatura, instalafiile auxiliare. — Postamentul serveşte la ancorarea pompei de fundafie care, în cazul pompelor antrenate prin motoare individuale, este, de obiceiu, comună cu fundaţia motorului. — Carcasa pompei (corpul de pompă) este fixată pe postament; ea cuprinde celelalte elemente ale pompei. La pompele cu o singură treaptă, carcasa are, de obiceiu, forma de spirală, cu secfiunea crescând uniform spre conducta de refulare; ia pompeie cu mai multe trepte, carcasa statorului ultimei trepte are formă de spirală, carcasa celorlalte trepte având formă cilindrică. Secţiunea carcasei este circulară sau dreptunghiulară. Carcasa se construeşte, fie din două părţi suprapuse (rotorul şi arborele motor se demontează prin scoaterea părţii superioare), fie dintr'o singură bucată, având două capace laterale pentru scoaterea arborelui. La pompele cu mai multe etaje, carcasa pompei constitue, fie un singur corp în care se introduc rotorul şi statorul pompei, fie mai multe corpuri etajate (separate), legate între ele, efanşarea dintre etaje făcându-se prin inele de cauciuc (sistemul permite variaţia numărului de trepte de pompare). — Rotorul este organul principal al pompei, ridicarea presiunii lichidului care trece prin pompă efectuându-se în rotor. El este format din două discuri între cari sunt fixate paletele, şi este calat pe arborele pompei, rotindu-se solidar cu el; planul rotorului este totdeauna perpendicular pe axa arborelui, o poziţie inclinată a rotorului putând influenţa vitesa critică a arborelui şi putând provoca pierderi suplementare prin frecare. Paletele se toarnă, fie monobloc cu rotorul, fie separat, şi sunt apoi solidarizate cu eL Suprafeţele rotorului şi ale paletelor se prelucrează fin, pentru a reduce pierderile prin frecare; forme paletelor, după ce s'au fixat unghiurile de intrare şi de ieşire ale lichidului, se determină astfel, încât pierderile la curgerea lichidului prin rotor să fie minime. Rotoarele pompelor cu o singură treapta se construesc cu o singură intrare sau cu două intrări (în cazul debitelor mari) penfru lichid; pompele cu trepte multiple au o singură intrare. La pompele de mare vitesă, rotorul se echilibrează (de obiceiu numai static). — Statorul cu palete fixe serveşte la conducerea lichiduluf ieşit din rotor, care, la trecerea printre paletele statorului, îşi reduce în parte vitesa, o psrte din energia cinetică a lichidului transformându-se în energie potenţială. Statorul este montat în carcasă, între suprafeţele rotorului şi statorului iă-sându-se un spaţiu (interstiţiu) de 1*-«2 mm, pentru a asigura rotirea în bune condiţiuni a rotorului. La unele pompe, statorul cu palete este înlocuit printr'un inel fără palete, sau chiar prin pereţii carcasei spiralei. — Difuzorul (camera de conducere) serveşte la conducerea lichiduluii eşit din stafor, sau înlocueşte statorul cu palete fixe. 47* 740 El are forma unei spirale care înfăşură rotorul (când lipseşte statorul cu palete) sau statorul cu palete. La pompele cu mai multe etaje, lichidul trece prin camera de conducere, după ce a ieşit din ultima treaptă. — Arborele motor primeşte mişcarea dela motorul de acţionare a pompei. în cazul pompelor de mare vitesă şi cu distan}ă mare între palierele de reazem (pompe de înaltă presiune în mai multe trepte), turafia arborelui trebue să fie mult mai joasă decât turafia sa critică. La pompele (de apă) marine, sau la pompele pentru lichide corozive» arborele motor trebue să aibă un strat de protecfiune a suprafefelor. — Palierele de reazem sunt paliere de alunecare, sau paliere cu rulmenfi; la turafii înalte, palierele sunt răcite uneori cu apă luată dela dispozitivul de amortisare a împingerii axiale.— Presgarniturile au, de obiceiu, garnitură moale (bumbac, bumbac grafitat, bumbac cu asbest, etc.); uneori se folosesc cutii de etanşare-în labirint cu garnitură moale. Etanşarea prezintă mare importanfă, în special spr# partea de aspirafie a pompei, unde introducerea unei cantităfi oricât de mici de aer provoacă deranjamente de funcfionare. — Conductele pompei se racordează la conducta de aspirafie şi de refulere (v. fig.). Se rvită coturile şi curbele forusce; vitesa lichidului în conducta de apirafie nu deschiderea conductelor, la desaerisire, etc., şi este montată la orificiile practicate în corpul de pompă. Ea cuprinde: manometre, vacuummetre, robinete de izolare a conductelor de refulare şi de aspirafie, robinete de desaerisire, robinete de golire (pentru demontarea pompei şi pentru pro-tecfiunea pe timp de înghef), racorduri pentru umplerea pompei, robinet de fund, etc. — Instalabile auxiliare sunt: instalaţia de amorsare a pompei (înainte de pornire, pompele centrifuge trebue umplute cu lichid, ele neputând porni dacă pompează aer în loc de lichid), care poate fi un robinet cu supapă de refinere, montat la începutul conductei de aspirafie, sau o pompă specială de vid, montata pe corpul de pompă şi prin care se creează vidul necesar pentru amorsare; instalafia de ungere; dispozitivul de compensare a împingerii axiale, care poate fi un palier de compensare hidraulic sau mecanic, un dispozitiv cu orificii şi cu inel de etanşare, etc. Fafă de pompele cu piston, pompele centrifuge prezintă următoarele avantaje, cari apar, în special, la debite mari: pref de revenire mic; ancombrament şi greutate mai mici, la aceeaşi capacitate de pompare; cheltueli de exploatare mai mici; lipsa pieselor în mişcare rectilinie alternativă (piston, supape), a camerelor pneumatice, a f) pozifia obişnuită a pompei. depăşeşte, în general, 2 m/s. La capătul inferior, conducta de aspirafie are forma de pâlnie, pentru a se "reduce şocurile la intrarea lichidului. — Sorbul are forma de ciur, şi este echipat cu un robinet de fund, pentru a împiedeca curgerea apei din corpul de pompă, în timpul opririi ei. — Dispozitivul de reglare serveşte pentru varierea (reglarea) debitului şi a sarcinii sau a înălfimii de ridicarea pompei, dupăcerinfeleexploatării.Reglarea se efectuează prin variaţia turaţiei pompei, sau la turaţie constantă. Regulatorul prin variaţia vitesei poate avea comandă manuaiă sau automată, cu acfiune asupra turafiei motorului de antrenare; regulatorul cu vitesă constantă poate acţiona: .asupra vanei de refulare, asupra vanei de aspirafie, prin răsucirea paletelor rotorului, prin admiterea unei cantităţi mici de aer în conducta de aspirafie, prin izolarea unor etaje la pompele cu mai multe trepte, etc. — Armatura serveşte ia controlul funcfionării pompei, la închiderea şi volanului, etc.; adaptarea pompei la turafii înalte (cuplare directă, fără transformarea mişcării, de ex. la motoare electrice şi la turbine); ungerea mai simplă (ungerea numai la palierele de reazem). Desavantajele lor sunt: randamentul mai mic (0,65*••0,80), în special la debite mici şi la înălţimi de ridicare mari (debitul minim care poate interesa este de aproape 1 m3/h; pentru o înălfime de ridicare medie, distanfa dintre cele două discuri ale rotorului fiind de 1 • ■ *2 mm, se provoacă o frecare exagerată a lichidului în contact cu perefii), pompele centrifuge putând fi folosite abia dela un debit de 5***6 m3/h; în sus; necesitatea de înlocuire periodică a paletelor şi a discurilor rotorului, a paletelor statorului, şi a difuzorului, din cauza erodării şi a corodării suprafefelor. Rentabilitatea folosirii unui sistem de pompe este determinată, în general, de rentabilitatea întregii instalafii şi de posibilitatea folosirii mai avantajoase a energiei de care se dispune. De 74 f exemplu, în centralele termice, pompele centrifuge sunt antrenate direct de turbine cu abur; pompele centrifuge miniere sunt antrenate direct de electromotoare; etc. Folosirea pompelor centrifuge e recomandabilă, în special, în următoarele cazuri: când se dispune de energie electrică (cuplare directă, la tu-rafii înalte, cu motorul electric), pentru debite de apă mari (de ex. instalafii de alimentare cu apă potabilă), în cuplaj direct cu turbina cu abur, pentru debite mari şi înălfimi de ridicare mici (de ex. pompe de circulaţie, în noduri hidrotehnice; pompe de irigaţie, în docuri, etc.), domeniu în care se tinde însă să se înlocuiască pompele centrifuge prin pompe elicoidale; în exploatările cu funcţionare de durată mică, sau intermitentă (de ex. pompe de incendiu, instalaţii domestice, etc.); în exploatările miniere, cari reclamă fundaţii uşoare, ancombrament mic; în grupuri mobile (motopompe de incendiu, pompe de ajutor, etc.); în instalaţiile de căldări de abur (de ex. ca pompe de alimentare cu apă a căldărilor, ca pompe de circulaţie pentru debite mari de apă), etc. — După dispoziţia axei arborelui motor al pompe' centrifuge, se deosebesc: i. Pompă centrifugă orizontală [ropH3()HT-aJibHbiS iţeHTpo6e}KHbiă Hacoc; pompe centrifuge horizontale; liegende Zentrifugalpumpe; hori-zontal centrifugal pump; vizszintes tengelyu centri-fugâlszivattyu]: Pompă centrifugă la care axa arborelui motor este orizontală. Este dispoziţia obişnuită Pompă centrifugă orizontală, î) carcasă în spirală; 2) stator cu palete; 3) rotor. a pompelor centrifuge (grup de pompare format dintr'o pompă centrifugă orizontală, cuplată dîrect cu un electromotor pe aceeaşi fundaţie şi, uneori pe acelaşi postament). 2. ~ centrifugă verticală [BepTHKaJibHblH iţeHTpo6eîKHblH Hacoc; pompe centrifuge verti* cale; stehende Zentrifugalpumpe; vertical centrifugal pump; fiiggoleges tengelyu centrifugâl-szivattyu}: Pompă centrifugă la care axa arborelui motor este verticală. Palierul ei de împingere axială prezintă o mare importanţă, fiindcă preia întreaga greutate a rotorului. Pompele verticale pot avea intrare simplă sau dublă a lichidului. Avantajul dispoziţiei verticale este ^ncombra-mentul mic. Uneori, pompele cu axa verticală sunt atârnate de un perete; în acest caz nu este necesară fundaţia. Pompele verticale sunt folosite la pomparea apei din puţuri adânci forate (pompe cu diametru mic şi cu lungime foarte mare, de obiceiu submersibile), pe nave, I etc. — După presiunea lichidului la ieşirea din rotor* pompele centrifuge se împart cum urmează: 3. ~ centrifugă cu acfiune [aKTHBHbijă iţeH-Tpo6e?KHblH Hacoc; pompe centrifuge â acfion; Zentrifugalwirkungspumpe; action centrifugal pump; szabadsugâr centrifugâl-szivattyu, akcios centrifugâl-szivattyu]: Pompă centrifugă în care lichidul? are, la ieşirea din rotor, o presiune egală cu presiunea de intrare a lichidului în rotor. în pompele cu acţiune, întreaga energie transmisă lichidului apare sub formă de energie cinetică. Pentru reducerea vitesei de ieşire a lichidului se folosesc difuzoare în cari apare însă o creştere importantă a pierderilor hidrodinamice. Pompele cu acţiune sunt folosite rar, ele nefiind indicate decât în locurile în cari sunt necesare vitese mari de curgere (pompe cu debit mic în raport cu înălţimea de ridicare). 4. ~ centrifugă cu reacfiune [peaKTHBHbiH iţeHTpo6eîKHbifi Hacoc; pompe centrifuge â reaction; Zentrifugalgegenwirkungspumpe; reac-tion centrifugal pump; restulnyomâsu centrifugâl-szivattyu, reakcios centrifugâl-szivattyu]: Pompă centrifuga, la care presiunea lichidului la ieşirea din rotor este mai mare decât presiunea la intrarea în> rotor. în pompele cu reacţiune, lichidul are, la ieşirea din rotor, multă energie potenţială, care poate fi mărită prin trecerea lichidului prin difuzor. în general, pompele centrifuge sunt pompe cu reacţiune* deşi, pentru un acelaşi debit, pompele cu reacţiune au nevoie de o turaţie mai înaltă sau de urs* diametru mai mare de rotor, decât pompele cu acţiune. — După înălţimea de ridicare, pompele centrifuge se împart cum urmează: 5. ~ centrifugă de joasă presiune [iţeHTpo-6ejKHbiH Hacoc HH3Koro AaBjieHHH; pompe centrifuge â basse pression; Zentrifugalnieder-druckpumpe; low pressure centrifugal pumpr alacsony nyomâsu cenlrifugâl-szivattyu]: Pompa centrifugă cu înălţimea de ridicare a lichidului; până la 20 m, şi care are turaţia specifică u5>60 rot/min (v. fig.). Pompele de joasă presiune au un etaj, una sau două intrări şi, de obiceiu, nu au organ de conducere. Se folosesc ca pompe de irigaţie, ca pompe de evacuare 742 în docuri, ca pompe de santinăjşi, în general, în instalaţii în care e nevoie de debite mari sub sarcină mică. Pompă centrifugă de joasă presiune, cu două intrări, f) rotor; 2) stafor fără palete (difuzor); 3) carcasa pompei- i. Pompă centrifugă de medie presiune [iţeH-Tpo6e3KHbift Hacoc cpe^Hero flaBJieHHH; pompe centrifuge â moyenrie pression; Zentrirugalmit-teldruckpumpe; mean pressure centrifugal pump; kd-zep nyomăsu cen-frifugâl-szivattyu]: Pompă centrifugă cu înălfimea de ridicare între 20 şi 60 m, şi care are turaţia specifică ris cuprinsă între 30 şi 60 rot/min (v.fig.). Pompele de medie presiune se construesc cu unul sau cu mai multe etaje, şi au un organ de conducere, de obiceiu stator cu palete, de formă inelară sau în spirală. Se Pompă centrifuga de medie presiune, dublă (geamănă), pentru debite mari. 1) rotor; 2) stator cu palete. Pompă centrifugă de medie presiune, cu două intrări. 1) rotor; 2) stator cu palete; 3) carcasa pompei. folosesc ca pompe de alimentare a reţelelor de distribuţie cu apă, ca pompe de evacuare, pompe ds acumulare în centrale hidraulice, etc. 2. ~ centrifugă de înaltă presiune [iţeHTpo-6eaCHbifi Hacoc BbicoKoro AaBJieHHH; pompe centrifuge ă haute pression; Zentrifugalhochdruck-pumpe; high pressure centrifugal pump; magas nyomăsu centrifugâl-szivattyu]: Pompă centrifugă cu înălţimea de ridicare a lichidului peste 60 m. Se construeşte totdeauna cu mai multe etaje, fiecare etaj având o turaţie specifică ns ^ 30 rot/min (v. fig.). Fiecare etaj are un organ de conducere; din statorul ultimu- 4 luietaj,lichidu|tre-ce în difuzor, re-spectivîn conducta de refulare. Se folosesc ca pompe de alimentare a căldărilor de abur, ca pompe de incendiu, pompe de mină, pompe de alimentare, decen-trale hidraulice, etc. — centrifugă de înaltă presiune, cu mai multe etaje. 1) intrarea lichidului; 2) stator; 3) rotor; 4) ieşirea lichidului. După numărul rotoarelor, pompele centrifuge se clasifică în felul următor: » s._: ~ centrifugă cu mai multe eiaje f MHOTOCTy-neHHaTbiH iţeHTpoâejKHţrf nacoc; pompe centrifuge â plusieurs etages; mehrstufige Zentrifugal-pumpe; multi-stage centrifugal pump; tobblepcsos centrifugăl-szivattyu]: Pompă centrifugă la care înălţimea de ridicare a lichidului este realizată în mai multe rotoare legate în serie (v. fig.). Pompă centrifugă, cu mai multe etaje (cu trei etaje), verticală. I) arbore mofor; 2) stator; 3) rotor; 4) palier axial. Primul rotor debitează prin primul stator şi prin canalul de readucere în rotorul al doilea, care debitează prin statorul al doilea în rotorul ai treilea şi aşa mai departe; ultimul rotor este echipat cu difuzorul care se leagă la conducta de refulare. Numărul etajelor variază până la 10-■♦12. 74-3 3. Pompă centrifuga cu mai multe trepte: Sin. Pompa centrifugă cu mai multe etaje (v.). 2. ^ centrifugă cu o singură treaptă: Sin. Pompă centrifugă cu un singur etaj (v.). în paralel (v. fig.). Rotorul debitează într'un singur organ de conducere. Sistemul este folosit pentru debite mari. Prezintă avantajul că reduce şocurile la intrare, şi împingerea axială, prin com- Pompă centrifugă cu mai multe etaje (cu cinci etaje). 3) palier cu răcire cu apă; 2) intrarea lichidului în pompă; 3) rotor; 4) stator; 5) ieşirea lichidului din pompă; 6) orificiu pentru manometru; 7) orificiu de evacuare a apel; 8) gresor; 9) orificiu de golire; TO) şurub de consolidare. 3. ^ centrifugă cu un singur etaj [OAHOCTy- pensarea provocată de doi curenţi de lichid cari neHHaTblH lţeHTpo6e}KHbl« Hacoc; pompe cen- intră în două sensuri opuse. ■trifuge â un etage; einstufige Zentrifugalpumpe; single stage centrifugal pump; egylepcsos centri-fugâl-szivattyu]: Pompă centrifugă la care înălfimea de ridicâra a Ifchidului este realizată într'un singur etaj (v. fig.). Pompele cu un singur etaj se Pompă centrifugă cu un singur etaj. 1) rotor; 2) stator fără palete; 3) paiier interior; 4) palier exterior; 5) carcasa pompei. folosesc ca pofnpe de joasă presiune şi, uneori, ca pompe de medie presiune. 4. ~ centrifugă etajată: Sin. Pompă centrifugă cu mai multe etaje (v.). 5. ~ centrifugă monoetaj^fă: Sin. Pompă centrifugă cu un singur etaj (v.). •— După modul de intrare a apei în rotor, se •deosebesc: r>. ~ centrifugă cu două intrări [flByXBXOfl-Hbiâ iţeHTpo6eîKHblH Hacoc; pompe centrifuge â •deuxarrivees da liquide; Zentrifugalpumpe mit dop-pejtem Einlauf; centrifugal pump with double admission; ketoldali beomlesu centrifugăl-szivaty-tyu]: Pompă centrifugă la care apa intră în rotor prin doua ajutaje de aspirafie, rotorul fiind constituit din două compartimente cu palete, legate Pompă centrifugă cu două intrări, f) stator cu palete; 2) rotor; 3) carcasa pompei; 4) intrarea apel în pompă. 7. ~ centrifugă cu o singură intrare [oaho-BXOflHbiH iţeHîpo6e>KHbifl Hacoc; pompe centri- Pompă centrifugă cu o singură intrare. 1) stator fără palete (difuzor); 2) rotor; 3) carcasa pompei; 4) intrarea apel în pompă. fuge ă arrivee Unique de Jiquide; Zentrifugalpumpe mit einfachem Einlauf; centrifugal pump with sin- 744 gie admission; egyoldali beomlesu centrifugâl-szivattyu]: Pompa centrifugă la care lichidul intră în rotor printr'un singur ajutaj de aspirafie (v.fig.). Este tipul de pompă folosit, de obiceiu, pentru debite mici şi medii. t. Pompă elicoidală [reJiHKOHjţaJibHbih Hacoc; pompe axiale; Propellerpumpe, Axialpumpe; axial pump; propellerszivattyu, axiâlis szivattyu]: Pompă cu rotor, în care lichidul este mişcat prin diferenfa de presiune dintre cele două fefe ale palelor, datorită învârtirii rotorului (v. fig.). Spre deosebire de pompa centrifugă, pompa elicoidală are pale în locul paletelor, iar intrarea şi ieşirea lichidului în rotor se fac în direcfie axială; la pompele elicoidale, forfa centrifugă nu intervine ca forfă de ridicare a lichidului. Presiunea pe pale (diferenfa de presiune dintre cele două fefe opuse ale palei) este realizată, analog cu forfa portantă pe fefele unui profil de aripă, în timpul mişcării ei într'un mediu fluid. Forfa rezultantă din presiunile desvoltate la rotirea palelor în mediul lichid, prin interacfiunea dintre pală şi lichid, se descompune într'o componentă care are direcfia curentului de lichid şi e dirijată în sens contrar curgerii (rezistenfa frontală), şi într'o componentă perpendiculară pe vâna de lichid (forfa portantă). Valoarea forfei portante pe o pală variază cu pătratul vitesei ei, cu suprafafa ei, şi cu un coeficient care depinde de forma profilului de pală, de unghiul de fixare (unghiul format de profilul palei cu direcfia vitesei relativi a lichidului) şi de raportul dintre lungimea şi lăţimea palei. Forfa portanta fiind preluată de palierul axial al pompei, rotorul nu poate avea o deplasare axială, şi mişcarea lichidului este dată de pale. Funcfio-narea pompelor elicoidale este asemănătoare cu cea a turbinelor Kaplan. Turafia specifică a pompelor elicoidale variază între 60Q şi 2000 rot/min; ele au înălfime de ridicare mică (de ex., la un debit de 0,3-• *0,5 m3/s, sarcini de ridicare între 3 şi 6 m). în pompele elicoidale, aspirafia şe realizează ca în pompele centrifuge (este necesară efanşarea completă a conductei de aspirafie şj amplasarea rotorului în lichid). înălfimea de aspirafie maximă, ca şi înăl- fimea de refulare, sunt limitate de pericolul de cavitafie, care este mult mai accentuat la pompele elicoidale decât la pompele centrifuge (valoarea depresiunii provocate pe fefele palelor este pronunfată, ea fiind şi inegal repartizată). Pompă elicoidală cu o singură intrare, închisă. 1) legătură curbată la conducta de refulare; 2) arbore motor; 3 placă de susţinere; 4) zid de sprijin; 5) stator (aparat director); 6) rotor; 7) tub de aspirafie; 8) palier axial; 9) carcasa pompei. Curbele caracteristice ale pompei eiicoldaie. H) înălfimea de ridicare; P puterea; Q) debitul pompe}; Yj) randamentul pompei. Caracteristicele pompelor elicoidale (v. fig.) se deosebesc întrucâtva de caracteristicele pompelor centrifuge. Curba H—ţ (Q) nu are porţiune ascendentă şi mersul ei cade repede, odată ci* creşterea debitului. Părfile principale ale unei pompe elicoidale sunt: placa de susfinere, carcasa (corpul de pompă)* rotorul, statorul (aparatul director), arborele motor* palierele, presgarniturile, conductele de aspiraţie şt de refulare, dispozitivul de reglare, armatura, instalabile auxiliare. — Placa de susfinere se/veşte la ancorarea pompei de un zid de sprijin. — Carcasa este formată dintr'un tub în formă de cot (pentru a se putea scoate arborele motor) de aceeaşi secfiune cu conducta de refulare la care se racordează; ea confine celelalte elemente ale pompei. — Rotorul este format* dintr'un butuc de diametru mare, pe care se montează palele (de obiceiu 4*• *6 pale), constituind un spafiu inelar care se aseamănă cu elicea unei nave. Palele sunt, de obiceiu, lungi, şi au suprafefele prelucrate fin, pentru a reduce pierderile prin frecare. Ele sunt reglabile cu un» anumit unghiu. — Statorul este format dintr'un* număr de pale imobile, cari conduc lichidul în direcfie axială în canalele dintre palele statorului,, realizând şi transformarea în energie poten-fială a energiei cinetice a curentului de apă antrenat de rotor. — Arborele motor este, de obiceiu, vertical, şi se reazemă în palierele montate în corpul de pompă. — Palierele pompelor elicoidale sunt paliere axiale, de obiceiu cu rulmenţi cari trebue să preia împingerea axială a pompei. — Presgarniturile au, de obiceiu, garnitură moale (bumbac, bumbac grafitat, bumbac cu asbest, etc.). — Conducta de aspirafie este scurtă şi în formă de pâlnie, pentru a se reduce şocurile la intrare. — Dispozitivul de reglare este manua sau mecanizat; el acfionează asupra unghiului de fixare b al palelor, şi provoacă variafia debitului prin variafia vitesei absolute a lichidului. — Armatura este formată din robinete de izolare, din robinete de; 745 desaerisire, din manometru, vacuummetru, etc. — Instalafiile auxiliare sunt dispozitive de ungere, dispozitive de filtrare, etc. Pompă elicoidală, cu două etaje, deschisă. 1) rotor cu pale; 2) arbore motor; 3) aparat director; 4) placă de susfJnere; 5) zid de sprijin; 6) palier axial; 7) pâlnie de aspirase. Pompele elicoidale sunt deschise (când refulează, printr'o pâlnie de refulare divergentă, într'un rezervor) sau închise (cu corpul de pompă curbat şi legat la conducta de refulare de acelaşi diametru). Ele pot avea un singur etaj, sau două etaje. Pompele elicoidale se folosesc în instalafiile cu debit mare şi cu înălfirrte de ridicăre mică (irigaţii, noduri hidrotehnice, etc.), având o formă constructivă simplă şi randament mare (0,8* • *0,92); ele nu pot fi folos’te practic la înălţimi de ridicare mai mari decât 10 m, din cauza cavitafiei. i. Pompă-şurub [bhhtoboh HâcOc; pompe helicoidale; Schraubenpumpe; helical pump; csa-varszivattyg]: Pompă cu rotor, semiaxială, în care Pompă-şurub orizontală. 1) stator fără palete; 2) rotor; 3) presgarnitură; 4) palier cu răcire. forja necesară pentru mişcarea lichidului este datorită centrifugării produse prin învârtirea rotorului cu palete, ieşirea lichidului din rotor fă-cându-se într'o direcţie intermediară între cea radială şi cea axială. Pompa-şurub este o pompă care derivă din pompa centrifugă, în care palele Pompă-şurub verticală. 1) cutie de suspensie; 2) palier principal; 3) palier axial-4) stator (aparat director); 5) presgamiiură; 6) rotor; 7) le;; gătura Ia ţeava de refulare; 8) legătura la ţeava de aspiraţie. sunt curbate mult, apropiindu-se de forma elicoidală, astfel încât direcfia de curgere a lichidului se apropre de direcţia axială; turaţiile înalte ale pompei au făcut ca raportul dintre diametrul exterior şi diametrul de intrare al rotorului să fie cât mai mici. Curbura în directe radială a palelor este mică fată tde curbura în direcţia axială; unghiul de intrare al paletelor fiind mic, iar unghiul de ieşire fiind aproape egal cu 90°, pierderile hidrodinamice (prin şoc) sunt mari. înălţimea de aspiraţie a pompe-lor-şurub este mică (mai mică U decât la pompele centrifuge), ele fiind mult mai sensibile la cavitate, din cauza diferenţei de presiune mari între cele două fete ale palelor. Are, de obiceiu, 2‘--6 pale» cari pot fi orizontale sau verticale (v. fig.). Pompele-şurub se folosesc ca pompe de apă în insta-Pompă-şurub de adân- laţii in cari e nevoie de decime, pentru apă. bite mari şi înălţimi de ridi— 1) arbore-motor; 2) pres- care mici, şi ca pompe de garnitură; 3) stator; 4) ro- adâncime, ele având dia-tor. metru mai mic şi compor- 746 tându-se satisfăcător şi la pomparea cpelor murdare (v. fig.)- 1. Pompă rotativă [BpauţaioiiţHHCH Hacoc; pompe rotative; Rotationspumpe; rotary pump; forgo-szivattyu]: Pompă la care transportul lichidului este realizat prin varierea spaţiului ocupat de lichid (camerele de lichid), provocată de învârtirea unui organ de pompare, în interiorul lichidului care umple carcasa pompei. Lichidul intră în pompă prin aspirafia provocată de variafia volumului descris de rotorul pompei, şi este refulat din spaţiul de refulare prin presiunea care se exercită asupra lichidului prin învârtirea rotorului. Funcfionarea pompelor rotative se bazează deci pe variafia continuă a volumului descris de rotorul pompei, care, prin rotafie, împarte volumul total al corpului pompei în două părfi: spaţiul de aspirafie şi cel de refulare. Condifiunea principală a funcfionării pompei este menfinerea -unei perfecta etanşeităţi între cele două spafii. Pompa rotativă este formată din trei părfi principale: rotorul, statorul, şi organele de închiderea. Rotorul este format, în general, din unul sau din două corpuri rotitoare (disc, tobă, etc.), dispuse excentric sau concentric, în interiorul statorului. Pe periferia rotorului sunt montate organele de închidere [palete, dinfi, aripe, etc.(. — Statorul -este constituit din carcasa pompei, care, de obiceiu, este cilindrică. — Organele de închidere sunt formate din palete, din dinfi de angrenaje, ^aripe, etc.; ele sunt montate pe periferia rotorului şi prin rotirea lor provoacă formarea camerelor de fluid (cameră de aspirafie şi cameră de refulare), al căror volum variază continuu în timpul rotirii rotorului. Pompele rotative se deosebesc prin sistemul de construcfie; ele pot fi grupate în două categorii: pompe cu un singur arbore (de ex. pompa cu palete, pompa cu aripe, pompa cu pistoane rotitoare, pompa cu şurub, etc.) şi pompe cu doi arbori (de ex. pompa cu angrenaje, pompa cu ciiindri rotitori, etc.). Pompele rotative se caracterizează prin posibilitatea pompării lichidelor cu viscozitate mare, în opoziţie cu pompele cu rotor; turaţie înaltă, în opoziţie cu pompele cu piston; menţinerea unui curent uniform de lichid în timpul pompării; sensibilitate, de obiceiu mare,faţă de acţiunea corpurilor solide în stare de suspensie în lichidul de pompat. Debitul teoretic al unei pompe rotative este dat de relaţia v Q(-«r (■"■/.) unde V (m3) este cantitatea de lichid dislocat de pompă la o rotaţie a arborelui, şi n este turaţia arborelui în rotaţii pe minut. Debitul real este obţinut prin diferenţa dintre debitul teoretic şi piarderile în pompă, adică Qr=Qt-^ = CfQi undeot=-^-=1—este coeficientul de debit, Q t Vn ■care creşte odată cu turaţia arborelui. Pompele rotative sunt folosite în specid Ia pomparea lichidelor vâscoase, de exemplu ca pompe de ungere, ca pompe de transmisiune hidraulică, etc. Tipuri de pompe rotative: 2. ~ cu angrenaje [3y64aTbiH Hacoc; pompe â engrenages; Zahnradpumpe; toothed gear pump; fogaskerek-szivattyu]: Pompă rotativă cu doi arbori, formată din două roţi dinţate, angrenate între ele, şi cari se rotesc în interiorul unei carcase (v. fig.). Una dintre roţile conducătoare (motoare), fiind antrenată de un motor, iar cealaltă este roata condusă, fiind antrenată de roata conducătoare. Lichidul este aspirat în carcasa pompei prin depresiunea ' care se formează Pompă cu angrenaje. prin^rotirea celor ţeavă de refulare; 2) roată dinfată doua roţi dinţate conducătoare; 3) roată dinţată condusă; şi, antrenat în golu- 4^ carcasa pompei; 5) feavă de ri|e dintre dinţi, e aspirafie. ) trecut din spaţiul de aspiraţie în spaţiul de refulare, din care este refulat prin rotirea roţilor. Realizarea pompării depinde de ajustajul dintre vârfurile dinţilor şi pereţii carcasei (condiţiunea de etanşare). — în general, pompele cu angrenaje, pentru a avea un ancombrament mic, se construesc cu un număr mic de dinţi şi cu modul mare şi, de obiceiu, cu dinfare corectată. Durata de angrenare a dinţilor nu trebue să fie mică, penfru a putea realiza etan-şarea dintre spaţiile de aspiraţie şice!e de refulare; în acest scop prelucrarea dinţilor se execută cu mare îngrijire. Debitul teoretic al pompei cu angrenaje este proporţional cu diferenţa dintre suma volumelor golurilor dintre dinţii cari trec în unitatea de timp din partea de aspiraţie în partea de refulare, şi volumul de lichid din golurile corespunzătoare dinţilor cari angrenează. Debitul real este egal cu debitul teoretic afectat de un coeficient de corecţie subunitar, care depinde de jocul de funcţionare al dinţilor, de jocul axial al-roţilor faţă de pereţi şi de viscozitatea lichidului. Randamentul volumetric este cuprins între 87 şi 90%, independent de înălţimea (presiunea) de pompare. Pompe e cu angrenaje sunt simple şi ieftine, neavând piese complicate; ele sunt aproape insensibile la variaţia viscozităţii lichidului şi la reziduurile din lichid. Ele sunt fo osite ca pompe de ungere (aproape excluziv la motoarele cu ardere internă), ca pompe de viscoza în industria textilă, etc. Sin. Pompă cu roţi dinfţate. 747 1. Pompă cu aripe [KpbiJibnaTbiH Hacoc; pompe â ailettes; Flugelpumpe; wing pump; szârnyas szivattyu]: Pompă la care organul de pompare este format din două sau din mai multe aripe montate pe un disc sau pe un cilindru rezemat axial într'o carcasă cilindrică, şi care are o ;mişcare de oscilafie în jurul axei sale. Mişcarea lichidului se realizează prin mişcarea •de oscilaţie a aripelor cari se aplică pe peretele carcasei; aripele imprimă lichidului presiunea de -refulare. Supapele de aspirafie se găsesc, de -obiceiu, în carcasă, iar supapele de refulare, pe aripe. Antrenarea este, de obiceiu, manuală. Unghiul de oscilafie al aripelor este de 90°. Se folosesc numai pentru debite mici şi înălţimi de ridicare mici, de exemplu la golirea butoaielor de benzină sau de petrol, etc. 2. ~ cu cilindri rot i for i [Hacoc c Bpa-IlţaSOmHMH IţH-ji H h a P a m H ; pompe â cylin-d r e s r o t a t i f s; Pumpe mit Fiugel walzen; pump with rotary cylinders; forgo-hengeresszivafy-tyu]: Pompă rotativă cu doi arbori, formafi din două corpuri cilindrice tangente într'un punct, cari se rotesc în sensuri contrare în carcasa statorului. Pomparea (aspirafia şi refularea) se realizează prin variafia «continuă a volumului ocupat de lichid în carcasa Pompă cu cilindri rotitori. J) ieşirea lichidului; 2) cilindri rotitori; 3) intrarea lichidului; 4) volum cu lichid (variabil); 5) carcasa pompei (stator). pompei, provocată de mişcarea cilindrilor. Pompa nu are supape şi camere pneumatice. E folosită, în industria chimică, penfru transportul lichidelor vâscoase. i. 3. 'v cuinei lichid [Hacoc C JKHĂfCHM KOJlb-iţOM; pompe â anneau iicfUide; Wasserringpumpe; water ring pump; vizgyurus szivattyu]: Pompă rotativă, penfru gaze şi pentru apa curată fără părticele în suspensie, formată dintr'o carcasă circulara, în care se roteşte un rotor cu palete radiale, excentric fafă de axa carcasei. Carcasa se umple parfial cu un lichid, în timpul staţionării pompei. Prin învârtirea rotorului excentric, lichidul este antrenat de palete şi, la o anumită vitesă, el formează un inel de grosime uniformă, care se roteşte în interiorul pompei, aplicându-se pe peretele interior al carcasei (v. fig.). Axa de rotafie a rotorului fiind excentrică în raport cu axa carcasei pompei, elementele de pompare formate din lichid realizează un efect de pompare, aspirând fluidul pe un anumit parcurs, şi refu-lându-l pe alt parcurs. Pompa cu inel lichid este folosită pentru amorsarea automată a pompelor centrifuge, fiindcă evacuează aerul confinut în conducta de aspirafie, şi astfel se poate pune în serviciu pompa centrifugă prin simpla ei învârtire. Cuplată în paralel cu o pompă centrifugă, după evacuarea aerului din Pompă cu inel lichid. 1) carcasa pompei; 2) inel lichid; 3) rotor excentric; 4) Intrarea aerului sau a lichidului de pompat; 5) ieşirea aerului sau a lichidului de pompat. Pompă centrifugă cu amorsare automata prin pompă cu inel lichid. *?) cuplaj elastic; 2) palier principal; 3) presgarnitură; 4) pompă centrifugă; 5) conductă de refulare; 6) feavă de evacuare «3 aerului; 7) feavă de aer; 8) supapă de refinere; 9) pompă cu Inel lichid; î0) conductă de aspirafie a aerului din feava de aspirafie a apei; M) feavă de aspirafie a apei. 748 conductef pompa cu inel lichid serveşte la pomparea apei. Ea poate fi folosită însă numai la pomparea apei curate, lipsită particule în sus-perslef fiindcă se înfundă foarte uşor (v. fig.). Pompele cu inel de lichid pot funcfiona cu înăl-fimî de aspirafie până la 8 m, şi sunt insensibile la sacii de aer cari se formează în conducta de aspirafie. i. Pompă cu palete [Hacoc cJionaTKaMH; pompe â palettes; Kapselpumpe; rotary pump; lapâfos szivattyu]: Pompă rotativă cu un singur arbore, în care înălfimea de transport a lichidului este realizată prin variafia continuă a volumului descris de paletele cari se rotesc în lichidul din interiorul carcasei pompei (v. fig.). — Pompa cu palete este formată dintr'un stator (carcasă) în interiorul căruia se roteşte, excentric şi mereu tangent la suprafafa interioară a statorului, un cilin- Pompă cu palete. 1) Intrarea lichidului; 2) volum lichid (variabil); 3) carcasa pompei; 4) ieşirea lichidului; 5) excentricitate; 6) paletă; 7) rotor excentric; 8) profilul paletei. şi perefii cilindrului se realizează un ajustaj cu> jocul de 0,008* • -0,005 mm. Debitul poate fi variat prin deplasarea axei rotorului, variindu-se excentricitatea. Debitul efectiv a! pompei se exprimă; prin relafia d2KeznrllL Q«= i-.nnn O/1™")' dru care are două fante de-a-lungul unui plan diametral, şi care poartă două palete, împinse de un resort spre exterior. La sensul de rotafie indicat în figură, volumul de lichid creşte progresiv dela (I) spre (4) lichidul circulând în acelaşi sens. Orificiile de aspirafie şi de refulare (organele de distribufie) sunt practicate pe suprafafa statorului, ele fiind descoperite şi acoperite succesiv prin paletele în rotafie. între vârful pa!etelor şi suprafafa interioară a carcasei statorului există o etanşeitate perfectă. Pompele cu palete sunt folosite ca pompe de ungere, ca pompe de vid, etc. 2. ~ cu pistoane rotitoare [Hacoc c Bpa-HţaiomHMH nopuiHHMH; pompe â pistons rotatifs; Drehkolbenpumpe; pump with rotating pistons; forgodugattyus szivattyu]: Pompa rotativă cu un arbore, la care variafia spafiu- ____ lui ocupat de lichid (camerele de lichid) şi, deci, forfa necesară pentru transportul lichidelor, se obfine prin mişcaraai compusă (de rotafie şi de trans-t^" lafie) a trei sau a mai multor pistoane (de obiceiu în număr impar, pentru reducerea vibraţiilor). Pompa este formată dintr'un stator în formă de carcasă cilindrică, în interiorul căruia se roteşte rotorul cu pistoane, aşezat anaxial fafă de stator. Prin rotire, sub efectul forfei centrifuge, şi prin apăsarea resorturilor, pistoanele efectuează o mişcare rectilinie alternativă, rotorul fiind excentric, şi astfel realizează pomparea (prin efectul alternativ de aspirafie şi de refulare). între piston 2 -1000 unde d (cm) este diametrul pistonului; e (cm) este excentricitatea; z, numărul pistoanelor; n, (rot/min), turafia pompei; y^, randamentul volumetric (0,85•••0,95). Volumul transportat în timpul unei rotafii complete a pompei este dat de Q = z^ (cm3)f s (cm2) fiind secfiunea transversală a unui piston,, şi v (cm/min), vitesa medie a unui piston. După pozifia pistoanelor fafă de axa rotorului, pompele cu pistoane rotitoare pot fi pompe radiale, sau pompe axiale, iar după direcfia de curgere a lichidului, ele pot fi cu curgere exterioară sau cu curgere interioară. ,— La pompele radiale,, pistoanele sunt dispuse în stea; la pompele axia-44*1 le, pistoanele sunt dispuse în mai multe plane*, reglarea cursei pistoanelor efectuându-se printr'un. platou care se poate inclina. Pompele cu pistoane rotitoare având un randament volumetric mai mare decât pompele cu> palete şi decât pompele cu angrenaje, prin reducerea pierderilor la interstifii, se folosesc ia comenzile hidraulice ale maşinilor-unelte cu presiune* înaltă, ca pompe de mecanism organic, şi ca pompe de ungere, la unele motoare cu ardere internă. 3. ~ cu rofi dinfate. V. Pompă cu angrenaje* 4. ~ cu şurub [bhhtoboh Hacoc; pompe â vis; Pumpe mit Schrauben; pump with screws;. csavaros szivatiyu]: 1. Pompă rotativă cu un singur arbore, formată dintr'un şurub central şi din două şuruburi laterale, montate cu axele paralele, într’o carcasă cilindrică. Pasul şurubului central şi pasul şuruburilor laterale sunt de sensuri contrare (dacă şurubul central are pasul la dreapta, şuruburile laterale au pasul la stânga, şi invers). Lichidul care umple golurile dintre filete se deplasează prin rotirea şuruburilor. Pompa cu şurub este folosită ca pompă la mecanismele organice cu comandă hidraulică a maşinilor de prelucrare, ca pompa* de combustibil lichid pentru focare, etc. — 2. Pompă rotativă cu doi arbori, formată din două şuruburi* cu axele paralele, montate într'o carcasă cilindrică. 2 1 Pompă cu pistoane roti toare. 1) stator; 2) piston; 3) rotor cu pistoane (excentric}; 4) spafiu de refulare; 5) excentricitate; 6) spafiu de aspirafie. Pompă cu şurub. 1) şurub conducător; 2) orificiu de refulare; 3) orificiu de* aspirafie; 4) şurub condus. Pasul are sens contrar în cele două şuruburi, între firele filetelor sunt spafii goale, ca şi între-filete şi peretele carcasei. Lichidul care umple golurile dintre filete se deplasează prin rotirea 749 şuruburilor. Pompele cu şurub sunt folosite ca pompe de alimentare cu combustibil lichid a fo-«careler de căldări da abur (v. fig.)* ~ Construcţia pompelor hidraulice variază cu sistemul tehnic pe care îl deservesc, cu natura lichidului pe care îl pompează, etc. Exemple: j. Pompă de acceleraţie. V. Pompă de reprize. *. ~ de acizi. V. Pompă de lichide corozive. 3. ~ de acumulare [aKKyMyjiHiţHOHHbiâ Hacoc; pompe d'alimentation d'accumulateur; Akku-mulatorpumpe; accumulator pump; târolâsi szivattyu, vizakkumulâtor szivattyu]: Pompă care serveşte la acumularea apei în rezervoare. Ea poate servi la umplerea rezervoarelor de apă ale centralelor hidroelectrice sau a lacurilor de ■acumulare din nodurile hidrotehnice şi pentru «umplerea acumulatoarelor de apă sub presiune <(la instalaţiile de prese hidraulice). Ca pompe de acumulare în centrale hidroelectrice şi în noduri amplasa la diferite adâncimi, pentru evacuarea apelor din mine, etc. Conducta de refulare susţine întregul corp al pompei; ea se confecţionează Instalafie de pompă de acumulare. 1) turbină hidraulică; 2) generator electric; 3) pompă’centri-fugă de acumulare; 4) nivel in*erior al apei în rezervorul de ■acumulare; 5) nivel superior al apei în rezervorul de acumulare; '6) conductă de presiune. hidrotehnice se folosesc pompe centrifuge de joasă preşiune şi cu debit mare, şi pompe eli-coidale (la debite foarte mari şi înălţimi mici de -aspiraţie şi de refulare).. Pentru acumulatoarele de apă sub presiune se folosesc pompe cu piston (de obiceiu pompe cu trei cilindri, pentru uniformizarea presiunilor şi, mai rar, pompe centrifuge de înaltă presiune). 4. ~ de adâncime, penfru apă [rJiy6HHHbiH BOAHHOH Hacoc; pompe pour puits profonds; Tiefpumpe; deep well pump; melykut-szivattyu]: Pompă care serveşte la ridicarea apei din puţuri adânci şi de diametru mic (v. fig.). E folosită, în special, pentru instalafii de alimentare cu apă de băut, scoasă din puţuri în cari pompele se pot Pompă de adâncime, pentru apă. /) pompă cu transmisiune; II) pompă submersibilă; 1) motor electric; 2) conductă de refulare; 3) pompă cu rotor; 4) casetă de sus|inere; 5} conductă electrică. îngrijit, fiind perfect centrată, controlându-se şi verticalitatea conductei. Ca pompe de adâncime pentru apă se folosesc pompe cu rotor (pompe centrifuge sau elicoidale, şi pompe-şurub). După modul de amplasare a pompelor în puţ, ele se împart în pompe cu transmisiune şi în pompe submersibile. 5. ~ de adâncime, cu transmisiune [npHBOfl-Hblil TJiyâHHHbiH Hacoc; pompe pour puits Profonds a transmission; Bohrlochpumpe; deep well transmission pump; kozlomuves melykut-szivattyu]: Pompă de adâncime pentru apă, în care motorul de antrenare este amplasat la suprafaţă, iar pompa cu rotor este cufundată în lichid, fiind suspendată de conducta de refulare; antrenarea este realizată prin intermediul unui arbore de transmisiune vertical, lung, şi care 750 străbate conducta de refulare. înălfimea conductei verticale ajunge uneori până la 150**-180m.— Pompele radiale (centrifuge) cu un singur etaj, având diametrul mare şi înălfime de construcfie mică, şţjnt folosite rar; de obiceiu, sunt foiosite pompe cu mai multe etaje, având diametrul mic şi înălfime de construcfie mare. La înălfimi de ridicare mici, statorul nu are palete; ele se introduc însă la pompele cu turafie înaltă şi cu înălfimi de ridicare mari. — Pompele elicoidale au diametru mai mic, la înălfimi de ridicare mari, şi un număr de etajs mai mare decât al pompelor radiale. — Pom-pele-şurub au dimensiuni mai mici decât pompele elicoidale şi, din cauza conducerii bune a apei, au un randament mai mare, putând fi foiosite şi pentru ape murdare. Pompa e antrenată, de obiceiu, de un electromotor cu axa verticală. Sistemul de antrenare cu motoare cu abur sau cu motoare cu ardere internă este rar. Trebue să se fină seamă de pierderile în transmisiune, în special la adâncimi mari. i. Pompă dea* dâncime, submersibilă [rJiy6HHHbiH noABOAHbiH Hacoc; pompe sub-mersible; Tauch-pumpe; submersi-ble pump; buvâr-szivattyu]: Pompă de adâncime, pentru apă, la care motorul de antrenare (motor electric) este cuplat direct cu pompa, şi întregul grup motor-pompă este suspendat de conducta de refulare (v. fig.). Pompele submersibile se construesc cu motorul electric montat deasupra sau dedesubtul corpului de pompă. La pompele cu motorul deasupra, apa refulată trece, printr'o manta coaxială cu carcasa „ , . . A Pompa submersibila pentru apa. motoruluf, in con- J) aparat de semnalizare optica; 2) casă ducta de refulare, ă; 7) sorb. uzură, o creştere de diametru de ordinul a 0,1 mm, i se înlocueşte pistonul (uzat şi el, astfel încât jocul real este aproximativ dublul uzurii fiecărei piese) cu un altul, al cărui diametru îl depăşeşte pe cel iniţial al pistonului precedent, cu o valoare egală aproximativ cu jocul căpătat. înlocuirea cu un piston de diametru mai mare nu poate fi repetată de multe ori, din cauza uzurii neuniforme a cilindrului, atât pe verticală (în deosebi datorită lucrului pistonului la înălfimi diferite sau cu curse diferite), cât şi pe cercul paralel (datorită coroziunii, amorsării unei „spălări" abrazive, curburii cilindrului cauzată fie de devierea sondei, fie deflambajul cămăşilor cilindrului, fie deuzura lui pe o singurlă parte, datorită greutăţii proprii a pistonului, în căzu 753 când pompa lucrează cu o deviere sensibilă fafă de verticală, Peniru folosirea mai departe a acestor piese, este necesară o rectificare a lor şi, din această cauză, se folosesc diametri nominali variafi, în trepte mai mari (cca 1 mm). în interiorul fiecărei trepte se dispune de o gamă de cilindri şi de pistoane de diametri diferifi, din cauza uzurii, ?ar în interiorul gamei cu trepte mari se folosesc cilindri şi pistoane provenite prin rectificarea celor uzate sau, după necesităţi, piese noi. Din punctul de vedere al acţionării, pompele de adâncime se împart în pompe acfionate dela suprafafă, prin transmisiune mecanică, şi în pompe acfionate direct (prin acţionare hidraulică, pneumatică sau electrică). Pompele acţionate dela suprafafă se împart în pompe acfionate individual (v. fig.), sau centralizat (v. Unităfi de pompare), cu motor termic, electric, hidraulic sau pneumatic. Pompele cu acfionare prin transmisiune mecanică se împart în pompe acfionate cu prăjini de pompare şi în pompe acfionate prin fevi (prăjini tubulare). 5 b Pompă de adâncime, cu prăjini de tip. T, introdusă cu fevile. а) cu etanşare cu garnituri; b) cu trei supape, cu etanşare metal pe metal; 1) cilindrul pompei; 2) piston; 3) supapă fixă; 4) supapă mobilă; 5) garnitură de etanşare a pistonului; б) garnitură de etanşare a supapei fixe; 7) sorb; 8) dispozitiv de prindere a ‘supapei fixe; 9) baioneta supapei fixe. Pompele acfionate prin prăjini se împart, cum urmează, după modul de fixare: pompe de fevi de extracfie şi pompe „de coloană" (folosite rar). Pompele de fevi de extracfie se clasifică, fie după modul de introducere a pompelor în gaura de sondă, în pompe tip T şi în pompe tip P, fie după detalii constructive (mod de etanşare, mod de extracfie a organului de refinere, adică a supapei fixe, etc.). — Pompele tip T (tip regular) se introduc în gaura de sondă după fixarea lor la partea inferioară a coloanei de fevi de extracfie, împreună cu aceasta. Ele pot avea diametrul, şi deci debitul, relativ mare, fiind limitate în acest sens de necesitatea pătrunderii ulterioare a pistonului prin ţevile de extracfie; prezintă însă desavantajul de a reclama un timp mort, de extracfie şi de introducere, mult mai mare decât la pompele tip P, ceea ce limitează folosirea lor, la adâncimi de ordinul a 1200m (v. fig.). — Pompă de adâncime de tip P, introdusă cu prăjinile. a) cu etanşarea părfii fixe prin garnituri la partea superioară; b) cu patru supape, cu etanşare metal pe metal; I) mantaua bazei; 2) cilindrul bazei; 3) pistonul bazei; 4) supapă fixă; 5) supapă mobilă; 6) prăjini de pompare; 7) sorb. Pompele tip P (tip insert) se introduc în gaura de sondă după fixarea lor provizorie la partea inferioară a garniturii de prăjini de pompare, împreună cu aceasta. După ajungerea pompei la adâncimea de lucru dorită, printr'o manevră corespunzătoare a prăjinilor, se provoacă fixarea pompei la fevile de extracfie, cu ajutorul unui dispozitiv special de fixare şi etanşare a părfii fixe a pompei, rămânând solidar cu prăjinile numai pistonul şi anexele sale (v. fig.). Pompele „de coloană" sunt pompe cu diametru mare, asemănătoare tipului P, prin modul de introducere, şi sunt destinate extragerii de debite mari de 48 754 lichid fără nisip, din sonde de mică adâncime. Adâncimea lor de lucru e limitată de o parte de sarcina în prăjini, care creşte proporţional cu pro- Pompă de coloană, î) pompă; 2) fevi de extracfie; 3) rac cu packer; 4) balansler; 5) legăfurăde refulare cu fub flexibil; 6) fub flexibil. Pompă de adâncime acflonafă prin fevi. 1) corpul pompei; 2) piston; 3) prăjini de pompare, tubulare ; 4) supapă fixă; 5) supapă mobilă. dusul dintre adâncime şi secţiunea pistonului şi, de^altă parte, de presiunile hidrostatice interioare mari, la cari este supusă coloana în cazul adâncimilor mari, presiuni pe cari coloanele obişnuite, cu diametru mare, nu le pot suporta. Folosirea lor prezintă dificultăţi şi prin necesitatea de a le fixa cu packere. Pompele de adâncime acfionate prin fevi (v. fig.) pot fi considerate şi ele pompe „de coloana", dacă se consideră ţevile de acfionare ca „prăjini tubulare". în acest caz, coloana de burlane nu mai este supusă la presiuni interioare mari. Adâncimea de utilizare este, şi în acest caz, limitată tot la câteva sute de metri, de riscul flambajului porţiunii inferioare a garniturii rfde prăjini tubulare, datorită greutăţii proprii şi presiunii hidrostatice interioare.) Pompele de adâncime acţionate direct „fără prăjini" se clasifică în pompe acţionate hidraulic, pneumatic sau electric dela suprafafă, motorul care transformă energia respectivă în energie mecanică fiind cuplat direct cu pompa. Pompele de adâncime cu acfionare hidraulică (v. fig.) sunt de construcfie asemănătoare celor cu prăjini, mişcarea alternativă a pistonului pompei fiind provocată de mişcarea pistonului unui motor hidraulic cu dublu efect, acfionat de fifeiu sub presiune de câteva sute de atmosfere, cu care motorul este alimentat dela zi, de un grup motor-pompă-instalafie de condifionare (v. fig.), printr'o coloană suplementară de fevi interioare ţevilor de extracfie. Extracfia fifeiului produs de sondă şi a celui injectat pentru pompare se face prin spaţiul inelar dintre ţevile de extracţie şi ţevile interioare lor. fSchemă de funcfionare a unei insfalaf11 de pompare cu acfionare hidraulică, f) coloană de burlane; 2) fevi de exfracfie;,3) conducte de lichid sub presiune; 4) separator de gaze; 5) agregat de pompare; 6) capul coloanei; 7) capul fevli de extracfie; 8) teu; 9) conductă de refulare; î0) conductă de presiune; 11) pompă triplex; 12) instalafie de curăflre a fifeiului; 13) conductă de Introducere; M) robinet de descărcare; 15) încălzitor; 16) focar; 17) arzător; 18) termosfaf; 19) admlsiunea gazelor de combustie; 20) plutitor; 21) regulator^de contrapresiune; 22) evacuare; 23) fe3vă de tragere; 24) filtru; 25) pompă cu acfionare electrică; 26) plutitor; 27) evacuarea gazelor; 28) robinet de descărcare. 755 Pentru suprimarea timpului mort de introducere şi de extragere a pompei, împreună cu fevile de extracfie, s'au construit pompe hidraulice „libere", Pompe de adâncime, cu acfionare hidraulică, f) coloane de fevi pentru alimentarea motorului cu fifeiu sub presiune; 2) sertar de distribufie; 3) cilindrul motorului; 4) piston; 5) cilindrul pompei; 6) pistonul pompei; 7) supape de aspirafie ale pompei; 8) supape de refulare ale pompei; 9) fevi de extracfie; 10) cameră de aspirafie; 11) scaun conic de etanşare prirv greutate proprie. cari sunt introduse prin fevi cu diametru mai mare, prin cădere liberă, şi sunt fixate automat la locul de lucru, prin pornirea circuitului de alimentare cu fifeiu sub presiune. Pentru extragerea lor se inversează sensul circuitului de fifeiu sub presiune, injectându-se fifeiul prin spafiul inelar dintre cele două coîoane de fevi de extracfie, iar fifeiul introdus p6 la sabotul ţevilor interioare liberează şi ridică pompa până la zi. pompele hidraulice sunt lipsite de desavantajefe inerentă la adâncimi mari ale pompelor cu prăjini; ele sunt insensibile la efectele devierii şi ale curburii axei sondelor, iar cele libere, afară de economia de timp, suprimă nevoia de a dispune de un troliu de intervenfie şi de a-l aduce la sondă, de urgenfă, în puncte greu accesibile sau în condifiuni grele de transport (zăpadă, noroiu, etc.). Pentru adâncimi mai mari decât 2000"2500m, la cari cea mai mare parte a sarcinilor cari solicită prăjinile sunt sarcini neproductive (greutate proprie şi inerfie), cu toată alcătuirea garniturii de prăjini, apropiată de cea a unui solid de egală rezistenfă, şi cu toată echilibrarea unităfilor de pompare, pompajui cu prăjini atinge practic limita de folosire în condifiunile obişnuite. Pentru extracfia dela adâncimi mai mari, dintre cele trei soluţii: acţionare hidraulică la suprafafă cu curse foarte lungi, folosirea de prăjini din aliaje speciale cu Pompă de adâncime, centrifugă, cuplata direct cu electromotor. /) pompă centrifugă: I) rotor; 2) stator; 3) arbore; 4) palier cu bucea; 5) palier cu bile; 6) cutie de etanşare; II) protectorul: I) cameră cu unsoare consistentă; 2) cameră cu uleiu de transformator; 3) piston cu garnitură; 4) resort elicoidal; 5) canal de alimentare a pompei din (1); 6) supapa reglabilă de alimentare a pompei din (1); 7) orificiu de încărcare a camerei (1); III) electromotor: 1) rotor; 2) paliere intermediare; 3) stator; 4) arbore motor; 5) palier cu bile. rezistenfe mari la oboseală în mediu coroziv, şi folosirea pompelor hidraulice fără prăjini, — ultima este cea mai desvoltată pe scară industrială, şi 48* 756 probabil, soluţia optimă din punctele defvsdere •tehnic şi economic. Pompele fără prăjini, rotaiive (centrifuge sau elicoidale), acţionate prin motor rotativ hidraulic, sunt rar folosite, şi numai la adâncimi mici. Pompele fără prăjini, centrifuge, acţionate electric (v. fig.), sunt pompe cu 50*• *300 de etaje, cu debite foarte mari (8* --2400 m3/zi), mai pufin sensibile la prezenţa nisipului fin, şi cari prezintă avantajul principal de a putea funcţiona şi fără o separare a ţiţeiului de gaze; astfel, energia de detentă a acestora este folosită în procesul de ridicare, spre deosebire de cazul pompelor cu piston, cari, pentru a nu fi total sau parfial blocate cu gaze, trebue cufundate cât mai mult în lichid şi reclamă o separare cât mai completă a gazelor de ţifeiu. De aceea, folosirea pompelor centrifuge e conexată cu metoda de exploatare prin erupfie artificială. Pompele centrifuge sunt acfionate de un motor electric de construcfie specială, cu rotor foarte lung, cu paliere intermediare de-a-lungul acestuia, blindat într'o carcasă alimentată, cu lubrifiant sub presiune, de un dispozitiv special („protectorul"). Alimentarea cu energie electrică este asigurată printr'un cablu blindat, etanş şi suplu, dela zi, unde sunt aşezate dispozitivele de protecfiuqe electrică şi termică, şi cele de pornire. — i. Pompă de alimentare a căldării de abur [imTaTejibHbiH Hacoc napoBoro KOTJia; pompe d'alimentation de la chaudiere a vapeur; Speise-pumpe des Dampfkessels; feed pump of the steam boiler; gozkazân-viztâplâlo szivattyu]: Pompă folosită pentru alimentarea cu apă a căldărilor de abur. Asigurarea alimentării cu apă fiind una dintre condifiunile de bază pentru buna funcfionare a căldării de abur, pompele se aleg astfel, încât să asigure alimentarea cu apă la presiunea cerută şi, eventual, cu apă preparată şi preîncăi-zită (alimentarea cu apa nu poate fi întreruptă mai mult decât 1**-3 minute într'o instalaţie de căldări cu circulafia naturală sau forţată, şi ea nu poate fi deloc întreruptă în? căldarea cu trecere / F Pompă de alimentare a căldării de abur, (pompă cu piston, cu abur, simplex, cu acfiune dîrectă, cu dublu efect). Schemă de funcfionare. I) mersul înainte; II) mersul înapoi; f) ieşirea aburului; 2) intrarea aburului; 3) distribufie auxiliară; 4) dlstrlbufio principală; 5) cilindru de abur; 6) tija pistoanelor; 7) cilindru de apă; 8) intrarea apel; 9) camera supapelor; 10) ieşirea apei; 11) camera pneumatică. forfată). Debitul pompei este mai mare decât cantitatea de apă consumată prin vaporizare, iar presiunea apei (înălfimea de ridicare) este superioară sumei dintre presiunea maximă din căldare (chiar în cazul deschiderii simultane a supapelor de sigu-ranfă) şi presiunea corespunzătoare pierderilor în conducta şi în preîncălzitor. Penlru asigurarea aspiraţiei, înălţimea de aspiraţie trebue să rămână dedesubtul înălţimii corespunzătoare presiunii de vaporizare a apei (altfel există pericolul de producere a Pompă de alimentare a căldării de abur (pompă centrifugă cu două etaje, pentru presiuni medii). #) dispozitiv de compensare a împingerii axiale; 2) palier de reazem; 3) pompă centrifugă, cu două etaje, cu stafor cu palete. 757 cavitatiei, de mers neregulat şi de micşorare a debitului pompei). La temperaturi ale apei de alimentare mai înalte decât 70°, apa este adusă în corpul o cura^re uşoară de depunerile din apa de răcire. Pompele centrifuge pentru alimentarea căldărilor de nave sunt, de obiceiu, cu axa verticală, pentru Pompă de alimentare a căldării de abur (pompă centrifugă cu trei etaje, pentru presiuni înalte, antrenată de o turbină cu abur). I) pompă de uleiu (cu roţi dinfate); 2) turbină cu abur; 3) cuplaj mobil; 4) pompă centrifugă. — în Pompă de alimentare a căldării de abur (pompă centrifugă pentru presiuni înalte şi pentru apă fierbinte). 1) rotor; 2) stator; 3) cameră de răcire; 4) ieşirea apei de răcire; 5) presgarnituri; 6) cutie deŞprotecfiune a arborelui; 7) intrarea apei de răcire; 8) goljinelar. de pompă dintr'un rezervor situat la o înălfime mai mare decât a pompei. La temperaturi mai înalte decât 100°, apa adusă în pompă trebue să aibă o presiune mai înaltă decât presiunea de vaporizare; în acest caz, în locul înălţimii de aspirase se tine seama de înălfimea de a-ducere a apei, care depinde de debitul de apă, de înălţimea de refulare, de temperatura apei şi de , lungimea conductei de aducere, ea fiind totdeauna mai mică decât înălfimea corespunzătoare presiunii de vaporizare a apei. Ca pompe de alimentare a căldărilor de abur se folosesc pompe cu piston şi pompe centrifuge. — Pompele cu piston sunt folosite în instalafii mici de căldări stabile, la locomotive cu abur, la căldări de nave; tipul de pompă folosit este pompa cu abur cu acfiune directă, simplex sau duplex. Debitul cerut pompelor variind foarte mult (în special la căldările de locbmotive), pompele cu acţiune directă corespund foarte bine, reglarea lor fiind uşoară prin varierea cantităfilor de abur introduse în pompă. — Pompele centrifuge sunt folosite aproape excluziv la căldările cu produefie mare de abur, şi la căldările de înaltă presiune. Se folosesc pompe cu unul sau cu mai multe etaje (pentru presiuni înalte), adaptate pentru pomparea apei fierbinfi (folosirea de materiale termo-rezistente şi de presgarnituri metalice, răcirea cu apă, când temperatura depăşete 120°) şi pentru a nu ocupa loc mult. — în unele instalafii de căldare stabilă, de înaltă presiune, pompele de alimentare a căldării şi pompele de alimentare a tare a căldării şl a preîncălzitoruîui, unite într’un singur corp). I) corpul căldării (vaporizator); 2) turbină cu abur; 3) condensator; 4) rezervor de apă; 5) pompă de condensator; 6) preîncălzitor; 7) pompă centrifugă cu mal mufte etaje. preîncălzitorului sunt montate într'un singur agregat de pompare; primele etaje ale pompei pompează apa în preîncălzitor, iar celelalte etaje servesc pentru alimentarea căldării cu apa încălzită în preîncălzitor. Sistemul prezintă avantajul că se foloseşte un singur grup de presgarnituri. — Pompele centrifuge pentru alimentarea cu apa preîncălzită au dispozitive speciale pentru compensarea împingerii axiale care are, în acest cazP valori mari. Pompele sunt antrenate, de obiceiu, cu turbine cu abur, cari se pot regla mai uşor decât motoarele electrice, după debitele de apă de alimentare cerute. Pentru funcfionarea în bune condifiuni a pompelor centrifuge de alimentare cu apă, la diferite debite şi sarcini de ridicare (presiuni), caracteristica Q-H trebue să aibă un mers ascendent, în special în regimul de funcţionare cu mai multe pompe cuplate în paralel. 758 i. Pompă de alimentare cu combustibil [nHTa-TejlbHbiH Hacoc ropiOHHM; pompe d'alimentation de combustible; Kraftstpfforderpumpe, Brennstoff-pumpe; fuei pump; tuzeloanyag-szivattyu]: Pompă care'serveşte ia alimentarea uniformă şi neîntreruptă, lui fiind asigurată prin mişcarea pendulară a cilindrilor; pompe cu membrană, cu supape de intrare şi de ieşire a combustibilului motor; pompe duble cu angrenaje, cu două conducte de aspiraţie şi cu o conductă comună de refulare; pompe Pompă de combustibil, cu trei pistoane dispuse în]stea/i /) secfiune prin D-E; II) secfiune prin A-B; III) secfiune prin A-C; f) arbore cotit; 2) piston; 3) cilindru; 4) corp de pompă; 5) canal de aspirafie; 6) canal de refulare; 7) gresor; 8) casa regulatorului; 9) orificiu de compensare; 10) membrană; 11) supapă de reglare; 12) supapă de trecere; 13) resort de reglare; 14) şurub de fixare; 15) tijă de reglare; 16) cutie intermediară; 17) piesă de strângere; 18) şurub de strângere; 19) piulifă de închidere; 20) canelură; 21) canal de ungere; 22) suprafafă conice; 23) contraplacă; 24) capac; 25) scaun de supapa; 26) spre carburator; 27) dela rezervorul de combustibil motor. cu combustibil motor, a unor motoare cu ardere internă. Pompa aspiră combustibilul motor din rezervor şi îl refulează în carburator, respectiv la pompa de injecţie, trecându-l printr'un filtru. Este înzestrată cu un dispozitiv de reglare a debitului de combustibilimotor. Tipul pompelor de alimentare |cu [combustibil motor depinde de felul motorului, de puterea şi 5 6 7 d 9 Pompă de combustibil cu piston, cu resort şi cu supape. I) faza de aspirafie; II) faza de refulare; III) mers în gol; 1) camă; 2) tachet cu rolă; 3) spafiu sub piston; 4) canal de legătură; 5) ieşirea combustibilului; 6) supapă de refulare; 7) resort de piston; 8) supapă de aspirafi.e; 9) intrarea combustibilului; 10) spafiu deasupra pistonului; 11) piston; 12) resortul tachetului; 13) tachet. de turaţia lui. Se folosesc: pompe cu piston fără supape, cu trei pistoane dispuse în formă de stea, antrenate de un arbore comun, distribuţia uleiu- cu piston cu resort şi^cu supape, incorporate în pompa de injecţie; etc. Pompă de combustibil (schemă de funcfionare). 1) ieşirea combustibilului motor; 2) supapă de pompare manuală; 3) cilindru de pompă; 4) intrarea combustibilului motor; 5) regulator de presiune; 6) legătură la precomprimare; ->) circuit de combustibil motor la pompare cu pompa; --->) circuit de combustibil motor cu regulatorul de presiune deschis; >) circuit de combustibil motoria pompare manuală. Pompele sunt antrenate, de obiceiu, dela arborele de distribuţie. Uneori, la unele motoare ' \ \ Dieieli pompa de alimentare cu combustibil este incorporată (pompă entetică) în pompa de in-jecfie (sistem Bosch). î) dela rezervorul de combustibil; 2) feavă de admisiune; 3) supapă de admisiune; 4) resort ;de tixare a membranei; 5) supapă'ţde refulare; 6) feavă^de refulare; 7)*spre carbure-for; 8) membrană; 9) arbore cuHcame; 10) pârghie de acfionare; 11 > paha*; 12) fiii rude combustibil, 1. Pompă de epă [boahhoh Hacoc; pompe â :eau; Wasserpumpe; water pump; vizszîvattyu]. Tehn.: Pompă care serveşte la pomparea apei. Se folosesc pompe cu piston şi pompe cu rotor. Construcfia lor variază după debitul şi după înălţimea de refulare necesare, după energia de care se dispune, după scopul în care se pompează apa, etc. 2. ~ de apă de alimentare [Hacoc JJJIH nHTa-TejlbHOH BO^bl; pompe pour alimentation d'eau; Wasserwerkspumpe; waterworks pump; vizemeld-mu-szivattyu, vizvezeteki szivattyu]: Pompă folo- Pompă de apă de alimentare, de mare debit. 1) palier superior; 2) răcitor cu uleiu; 3) carcasă în spirală; 4) stator cu palete; 5) rotor. sită pentru alimentarea cu apă a unei localităfi, a unei instalafii industriale, a unei stafii de cale 759 ferată, etc. Pompele se aleg în funcfiune de debitul şi de înălfimea de ridicare necesare, şi din punctul de vedere a| economiei exploatării şi al energiei disponibile. Deşi au un randament mai mic, pompele cu rotor sunt din ce în ce mai mult folosite în instalaţiile de alimentare cu apă, din cauza ancombramen- Pompă de apă de alimentare, cu debit mare. /) aparat de ungere sub presiune; 2) placă de sprijin; 3) palier superior; 4) arbore motor; 5) conductă de ungere; 6) conductă de apă de răcire; 7) palier; 8) rotor; 9) stator fără palete; 10) palier axial; 11) feavă de aspirafie; 12) legătură la feava de refulare. tului mic, din cauza prefului de instalare mai mic decât al pompelor cu piston, şi din cauza adaptabilităţii lor la antrenarea prin motoare electrice (v. fig.). Fiindcă pompa centrifugă are un debit aproape constant (turafie constantă), la antrenarea prin motor electric este necesară folosirea unei pompe auxiliare pentru cererile de debit suple-mentare. Uneori, când nivelul hidrostatic este miCjSe folosesc pompe submersibile. Sin. Pompă de apeduct. 760 i. Pompă de ape reziduale [Hacoc ajih oca-flOHHblx BOfl; pompe â boue; Schlammpumpe; mud pump; szennyviz-szivattyu]: Pompă folosită penfru evacuarea apelor cari confin reziduuri (hârtie, cenuşă, nisip, aşchii, reziduuri dela fabricile de celuloză, de zahăr, dela diferite industrii chi- riale anticorozive; dacă apa are un confinut mare de nisip cuarfos, perefii se acoper cu plăci de cauciuc şi interiorul pompei se curăfă cu apă curată, pompată de o altă pompă. în exploatările în cari sunt necesare înălfimi de ridicare mari pentru evacuarea apelor rezidua- Forme de construcfie a rotorului pompelor de ape reziduale. mice, etc.)- în general, se folosesc pompe centrifuge (v. fig.). Pentru a permite curgerea uşoară a apelor reziduale, pompele au canalele dimensionate larg (număr mic de palete); rotorul se Pompă de ape reziduale. 1) canal de spălare al pompei; 2) rotor; 3) presgarnitură; 4) palier dublu, de alunecare şi cu bile; 5) perete demontabi| pentru curăfirea pompei; 6) conducerea apelor de spălare. construeşte cu profile speciale şi se evită părfi proeminente în corpul pompei, iar statorul se construeşte fără palete (v. fig.). Pompa este înzestrată cu orificii de vizitare, pentru a se putea avea acces uşor la fiecare piesă, şi pentru a putea fi uşor îndepărtate depunerile din pompă. — Când lichidul de pompat are viscozitate mare (confinut de uleiuri, de paste, etc.), înălfimea de ridicare este mult redusă din cauza frecărilor, datorite viscozităfii. în cazul reziduurilor erozive (nisipuri, sguri, etc.), perefii se căptuşesc cu mate- le (de ex. în unele exploatări miniere), se folosesc pompe centrifuge de înaltă presiune, cu mai multe etaje; în acest caz, se dă o atenţiune specială materialului de construcfie al pompelor, iar fefele paletelor statorului se construesc cu înclinare uniformă. în aceste condifiuni se poate ajunge la înălfimi de ridicare de 500*•• 1000 m. 2. ~ deapeduct.V.Pompădeapădealimentare* 3. ~ de asanare [CHCTeMaTH3aiţH0HHbi& Hacoc; pompe de drainage; Entwăsserungspumpe; draining pump; belvizâtemelo telep-szivattyu]: Pompă care serveşte la asanarea terenurilor. Instalafie de pompă de asanare. 1) pompă cu rotor; 2) nivelul apelor pe terenurile de asanat; 3) conductă de refulare; 4) râu; 5) casă de pompă. Pompa de asanare aspiră apa de pe terenurile cari trebue asanate, şi o refulează, prin refeaua de conducere a apei, în râuri. Debitele unei pompe de asanare sunt foarte variate, deoarece depind de condifiunile hidrologice ale terenurilor de asanat şi de condifiunile meteorologice. înălfimile de refulare şi de aspirafie sunt mici, şi nu depăşesc m. Se folosesc pompe cu rotor, cele mai adecvate fiind pompele e|i- Pompă de asanare. 1) stafor; 2) rotor; 3) fub de aspirafie, curbat. coidale. Pompele de asanare elicoidale au debit mare şi funcţionează în condifiuni foarte bune la înălfimi de refulare şi de aspirafie mici. Ele sunt orizontale sau verticale, cuplate direct cu motoare electrice, sau cu motoare Diesel. De obiceiu, pompa de asanare se montează sub nivelul apelor. Sin. Pompă de drenare. î. Pompă de beton [Hacoc iyiH 6eTOHa; pompe pour beton; Betonpumpe; pump for concrete; beton-szivattyu].C s.: Pompă folosită la transportul betonului fluid, pentru a fi pus în lucrare. Cel mai des sunt folosite pompele cu membrană, pompele cu piston şi pompele pneumatice. Pompele cu membrană sunt formate dintr'o cameră de aspirare-refulare, alcătuită din două compartimente comunicante. Unul dintre compartimente este legat, printr'o conductă, la un rezervor de beton, şi are o cămaşă interioară de cauciuc, aşezată la oarecare distanfă de peretele metalic al compartimentului. Al doilea compartiment confine^un piston şi e umplut, la partea anterioară pistonului, cu apă, care umple şi spafiul dintre cămaşa de cauciuc şi peretele metalic al primului compartiment. Pistonul este antrenat de un motor electric sau cu ardere internă, prin intermediul unui volan şi al ^unui mecanism cu bielă-manivelă. în timpul cursei înapoi a pistonului se realizează o subpresiune, care provoacă intrarea betonului din rezervor în compartimentul cu perefi dubli. în timpul cursei înainte a pistonului, apa este comprimată şi presează asupra membranei, care împinge betonul din primul compartiment într'un recipient de egalizare, umplut la partea superioară cu aer sub presiune, de unde este împins în conducta exterioară. Pompele cu membrană sunt folosite penfru transportul betoanelor foarte fluide, şi pre- 761? parate cu agregate de dimensiuni mici, şi, în special, al mortarelor (v. fig. sub Maşină de ten-cuit). Pompele cu piston sunt formate dintr'urk cilindru orizontal sau vertical, în care se deplasează un piston etanşat cu o garnitură de cauciuc. Cilindrul comunică cu un recipient, în care se mişcă un dispozitiv centrifug, cu palete, care^ absoarbe betonul dintr'un rezervor şi-l trimite în cilindru. în timpul cursei înapoi a pistonului, betonul este aspirat în cilindru, iar în timpul curseb înainte, el este împins într'un recipient de egalizare, în care se găseşte aer sub presiune, şi de: unde trece în conducta exterioară (v. fig.). Comu- Pompă de beton, cu piston I) conductă de alimentare cu beton; 2) dispozitiv centrifug* pentru împingerea betonului în cilindrul pompei; 3) cilindru vertical; 4) piston; 5) garnitură de etanşare, de cauciuc;-6) recipient de egalizare, umplut parfial cu aer; 7) gură de ieşire a betonului pompat; 8) organ de refinere; 9) conductă de racord între cilindru şi recipientul de egalizare; 10) volarv de acfionare a pompei; 11) bielă; J2) manometru, nicafia dintre cilindrul pompei şi cele două recipiente este închisă sau deschisă, alternativ, cir ajutorul unui organ de refinere sferic. Pompele pneumatice sunt formate, fie din două compartimente etanşe, în cari se introduce, alternativ, betonul, şi se pompează aer sub presiune, care-l împinge în conducta exterioară, fie dintr'un sas care e umplut cu beton, prin intermediul unei ecluze, şi în care betonul este adus de un distribuitor rotitor în dreptul unei piese în formă de pipă întoarsă, prin care se pompează aer comprimat care antrenează betonul în conducta exterioară. Pompele cu aer comprimat servesc: 762 pentru punerea în lucru a betonului prin proiectare sub presiune (v. Maşină de torcretat). Pompele cu beton sunt folosite la lucrări la cari nu se poate face turnarea directă a betonului, sau la cari nu pot fi folosite instalafiile de betonare prin gravitaţie (de ex. la galerii de tuneluri), la lucrări de consolidare, la umplerea cavităţilor, la betonarea sub apă, etc. Pot avea rază de acţiune până la cca 300 m, în plan orizontal, şi până la cca 40 m, în înălfime. i. Pompă de canalizare [KâHaJiH3ai],H0H-HbiH Hacoc; pompe d'egout; Kanalpumpe, Kanali- Pompă de canalizare, f) casetă de suspensie; 2) aparat de ungere; 3) conductă de ungere; 4) arbore motor; 5) tub de protecfiune; 6) presgarni-fură; 7) rotor; 8) dispozitiv pentru curăfirea pompei. sationspumpe; sewage pump, drainage pump; csatornâzâsi szivattyu]: Pompă folosită la eva- cuarea apelor de canalizare (v. fig.). Sunt necesare pompe cu debit mare şi cu înăifime de ridicare mică (2**-6 m, la care se adaugă şi rezis-tenfa conductelor de canalizare). Se folosesc Pompă de canalizare. 1) capac de legătură la feava de aspirafie; 2) inel de etanşare; 3) stator fără palete (drfuzor); 4) rotor; 5)gresor; 6) palier cu bile,r 7) presgarnitură. pompe centrifuge de joasă presiune şi, uneori, pompe elicoidale cu un număr mic de pale (2 ■ • ■ 4). Pompele au orificii de curăţire, pentru evacuarea depunerilor; se evită, din aceleaşi motive, părfile proeminente din corpul pompei. Pompele de canalizare sunt antrenate cu motoare electrice sau cu motoare Diesel rapide. De obiceiu, se folosesc pompe diferite pentru apele de scurgere şi pentru apele din precipitaţii (ploaie, zăpadă); în cazul apelor foarte murdare, cu depuneri multe, se folosesc pompe speciale pentru ape murdare. 2. ~ de circulafie [iţHpKyjlfliţHOHHblH Hacoc; pompe de circulation; Umwălzpumpe, Umlauf- Pompă de circulafie (pompă centrifugă pentru presiuni înalte, şi penfru apă fierbinte). 1) ieşirea apei de etanşare; 2) ieşirea apei de răcire; 3) ante-cameră; 4) stator; 5) rotor; 6) inel; 7) cameră de pompă; 8) intrarea apei de etanşare; 9) intrarea apel de răcire. 10) cameră de răcire; 11) gol inelar; 12) cameră de compensare; 13) presgarnitură. pumpe; circulation pump; vizkeringesi szivattyu, vizcirkulâcio-szivattyu]: Pompă montată în circuitul de apă al unei căldări de abur cu circulaţie forţată, respectiv cu trecere forţată. Prin circulaţia şi prin trecerea forţată a apei în căldare se 763 menfine un circuit continuu de apă caldă la o ■vitesă convenabilă, indiferent de presiunea din căldare. în sistemul cu circulafie forfată (adică tn circuit închis), pompa aspiră apa dintr'un rezervor şi o refulează, prin circuitele de încălzire ‘Pompă de circulafie în sistem de căldare cu circulafie forfată. 1) pompă de circulafie; 2) preîncălzitor de apă; 3) cilindru de căldare (vaporizator); 4) supraîncălzitor. ale căldării, în acelaşi rezervor; în sistemul cu trecere forfată (adică în circuit deschis), apa refulată de pompă este cedată integral de căldare (de ex. la căldarea Ramzin). Pompele de circulafie folosite suni pompe centrifuge adaptate pentru apă fierbinte. De obiceiu, pompa de circulafieare un singur etaj şi statorul în spirală, apa trecând prin pompă la o presiune apropiată de cea a căldării. Părţile pompei în contact cu apa sunt confecfionate din material alcalinorezistent, fiindcă se lucrează, în general, cu apa preparată chimic. Până la temperaturi de 120°, presgarniturile sunt metalice, iar dela această presiune în sus, se folosesc garnituri cu răcire cu apă. — 2. Pompă de circulafie a apei în condensatorul de abur. V. Pompă de răcire. i. Pompă de condensator de abur [Hacoc na-p0B0r0 KOH^eHcaTOpa; fpmpe de condenseur â vapeur; Dampfkondensationspumpe; steam con-densor pump; gozkondenzâfor-szivattyu]: Pompă ■folosită la condensatoarele de abur, pentru evacuarea aerului, respectiv a condensatului. Pompele cari evacuează aerul în amestec cu aburul se numesc pompe uscate, iar cefe cari evacuează şi condensatul (amestec de abur cu apa de condensafie) se numesc pompe umede. Evacuarea aerului pătruns în condensator (odată cu aburul de emisiune), din motorul cu abur sau prin porţiunile neetanşe ale condensatorului, trebue să fie continuă; altfel, acumularea aerului în condensator provoacă micşorarea gradului de vid şi, deci, se micşorează randamentul motorului. Funcfionarea pompelor de condensator se adaptează acestui regim. — Pompele uscate, folosite în special la condensatoarele prin amestec (la cari condensatul nu este retrimis în căldare), sunt, de obiceiu, pompe de aer cu piston cu două etaje (acfiune compound), cu supape multiple; supapele sunt metalice sau de cauciuc. Ele se execută cu înălfime de aspirafie mică. — Pompele umede, folosite în special la condensatoarele de suprafafă, sunt pompe cu piston sau pompe centrifuge. Ele aspiră, împreună cu aerui din condensator, şi apa de condensafie, pe care o trimit în rezervorul de alimentare a căldării, aerul fiind refulat de pompă. Pompele cu piston au supape multiple, pentru a se putea evacua aerul separat de apa de condensafie. în pompele centrifuge, apa este antrenată de rotor, iar vinele de apă realizează antrenarea aerului; vitesa deieşire a amestecului din rotor este mare, şi de aceea el se trece prin- (P°mPă umedă' cu abur* cu P*s-tr'un difuzor, unde i ton' cu ac*iune direcfâ- simplex, se măreşte presiu- cu dub,u efect>- nea. Amorsarea pom- cilindru de abur; 2) distribuţie pei se face prin in- penfru cilindrul de abur; 3) «j* troducerea de apă în co^nă de piston; 4) piston pion-corpul ei. ^or; ci,indru de condensat şl Pompele de con- de aer‘ densator funcfionează cu randamente mici, şi adesea sunt înlocuite prin ejectoare. în centrale termice de mare putere şi la căldări de înaltă presiune, se folosesc, uneori, pompe de condensator grupate într'un singur agregat cu pompele de răcire ale condensatorului. Agregatul este format din trei pompe centrifuge, antrenate de acelaşi arbore, cu diferite raporturi de transmisiune, şi anume: pompa de răcire, de joasă presiune şi cu un singur etaj, cu debit mare şi cu înălfime de refulare mică (7--*9 m); pompa de aspirafie a aerului din condensator, cu două etaje, cu o presiune de aproximativ 5 at; pompa de condensat, care aspiră apa de condensafie şi o refulează în căldare, cu un singur etaj şi cu înălfime de refulare mare. 2. ~ de distribuire a produselor petroliere [Hacoc ajih pacnpeAeJieHHH He(|)TflHbix npo-flyKTOB; pompe de distribution des produits petroliferes; Verteilungspumpe fur Erdoferzeug-nisse; distributing pump for oii products; koolaj- 764 termek-elosztâsi szivattyu]: Pompă folosită în staţiunile rutiere sau în cele din locurile de depozitare a produselor petroliere (v.fig.). Pompa este înzestrată cu un bloc distribuitor, cu vase de sticlă cotate, şi cu un contor de marcare şi de înregistrare a cantităţilor de produse petroliere distribuite. Tipurile de pompe folosite sunt pompe cu piston cu antrenare manuală cu pârghie, de obiceiu cu dublu efect, sau pompe centrifuge cu un etaj, amenajate pentru pomparea lichidelor volatile, antrenate de un electromotor. î. Pompa de drenare. V. Pompă de asanare. 2. ~ de evacuarea aerului [B03flyxoyflajiHTejibHbia Hacoc; pompe d'evacuation de l'air; luftevakuierungs-pumpe; air evacuating pump; legkiurito szivattyu]. V. sub Pompă de condensator de abur. s. ~ de fântână [kojio-/ţeiţBbiH Hacoc; pompe de puits; Brunnenpumpe; well pump; kut-szivattyu]: Pompă folosită pentru ridicarea apei din fântâni. Tipurile de pompe folosite diferă după mărimea şi după adâncimea fântânilor. Pentru fântânile cu debit Pompă manuală de distribuire a produselor petroliere. 1) vas de sticlă cotat; 2) dispozitiv de înregistrare; 3) bloc distribuitor; 4) pompă manuală cu aripe; 5) manivelă de acfionare. mic şi cu adâncime mică se folosesc pompe aspiratoare cu acţionare manuală (v. fig.). Pentru, fântânile cu debite mijlocii şi mari, şi la cari pompa poate fi amplasată astfel, încât înălţimea / Pompă de fântână, de aspirafie, cu acfionare manuală. Fazele pompării: /) înainte de începutul aspirafie’u'corpul de pompă plin cu aer, organul de refinere la aspirafie închis; II) aspiraţia: organul de refinere la aspirafj.e deschis; III) umplerea corpului de pompă cu apă, prin trecerea ei prin piston: organul de refinere ia aspirafie închis; IV) ridicarea apei de către piston: organul de refinere la aspirafie deschis; 1) pârghie cotită de acfionare; 2) tija pistonului; 3) corpul de pompă;. 4) piston cu organ de refinere (bilă); 5) organ de refinere la aspirafie. de aspirafie să fie mai mică decât înălţimea coloanei de apă corespunzătoare presiunii atmosferice (aproximativ 10,33 m), se folosesc pompe cu piston şi pompe centrifuge (v. fig.); la fântânile de mare adâncime se folosesc pompe de adâncime (pompe submersibile sau cu transmisiune) şi pompe cu două fluide (cu vână de aer sau cu vână de apă). Acţionarea pompelor de fântână cu un singur fluid şi cu antrenare mecanizată se face de obiceiu cu electromotoare sau cu motoare cu ardere internă; uneori se folosesc pompecu abur cu acţiune directă. Pompele debitează apa în rezervoare, uneori pornirea şi oprirea pempelor făcându-se Pompă de foraj cu transmisiune cu angrenaje, prin mecanism bielă-manlvelă. 1) cameră de aer; 2) sită pentru pământ şi depuneri; 3) corp de pompă; 4) piston cu cămaşă de cauciuc; 5) presgarnitură,; 6) cap de cruce; 7) angrenaj de transmisiune; 8) m ecanism bielă-manivelă. 765 sufomaf, comandate prin nivelul apei din rezervor. Sin. Pompă de pu} de apă. i. Pompă de foraj [6ypHb-Hblâ Hacoc; pompe â boue; Schlammpumpe, Spulpumpe; mud pump, slush pump; ob-litesi szivattyu, iszap-sziva-ttyu]. Expl. pefr.: Pompă folosită pentru asigurarea circularei fluidului de sapă în timpul forajului sondelor. în timpul procesului de foraj, presiunea în pompă având variafii între limite foarte Jargi, penfru pomparea noroiu-Jui se folosesc pompe cu piston, cari se adaptează acestor condiţiuni de exploatare. înconvenientele cari pot surveni în exploatare prin întreruperea circulaţiei fluidului de sapă, impun folosirea unor pompe de construcţie robustă şi simplă, permijând înlocuirea rapidă a pieselor uzate. Din cauza prezenţei, în fluidul de sapă, a unor cantităfi împortante de materiale abrazive, piesele pompei în contact cu fluidul (piston, supape, etc.) sunt protejate prin garnituri de cauciuc armat. Pompele de foraj sunt echipate cu camere pneumatice de refulare, formate, uneori, din burlane de sondă montate în poziţie verticală. Pompă de fântână, centrifugă. 1) motor; 2) aparat de ungere sub presiune; 3) conductă de refulare: 4) pompă centrifugă; 5) sorb. cu dublu efect, în execuţie duplex (v. fig.); cele acţionate cu motoare electrice sau cu ardere internă, printr'un mecanism bielă-manivelă (v. fig.), prin intermediul unei transmisiuni cu reductor de vitese, cu angrenaje sau cu roţi, cu curele trape-zoidale, sunt cu dublu efect, cu doi sau cu trei cilindrii. Pompele de foraj se cuplează în serie sau în paralel. Sin. Pompă de noroiu. 2. ~ de fund. V. Pompă de adâncime pentru extracţia ţiţeiului. 3. ~ de incendiu [notftapHbiH Hacoc; pompe â incendie; Feuerldschpumpe; fire pump; tuzolto-szivattyu]: Pompă care serveşte la stingerea incendiilor. Se folosesc: pompe de mână, montate pe un cărucior cu două sau cu patru roţi (se folosesc rar şi numai în instalaţii mici); pompe cu abur, stabile, folosite numai în instalaţiile în cari se dispune de abur la presiunea de 2---3 at; pompe centrifuge mobile, antrenate prin motoare cu ardere internă (motopompe) şi montate, fie pe un cărucior, fie pe un automobil (folosite, în general, de serviciile de pompieri) şi antrenate de motorul autovehiculului. Pompele centrifuge au greutate şi ancombra-ment mic; ele se pot amorsa singure (când nu se dispune de apă sub presiune) şi pot menţine aspiraţia în tot timpul funcţionării. Dispozitivul de amorsare, de siguranţă, este constituit, de obiceiu, dintr'o pompă suplementară, cu piston rotativ şi cu antrenare manuală. — Răcirea motorului pompei centrifuge este efectuată prin apa pompată de pompă; pe timp de ger, pompa e încălzită de apa de răcire care iese din motor. 4. ~ de încercări hidraulice [Hacoc AJIH THApaBJiH^eCKHX HCnbiTaHHH; pompe (hydrau-lique) d'essai; Prufpumpe, Abdriickpumpe, Pro- Pompă de foraj, cu motor cu abur, cu acfiune directă, duplex. 1) cilindru de abur; 2) tijă de comandă a distribufiei; 3) corp de pompă; 4) cameră de aer; 5) sită pentru pământ şi depuneri; 6) piston cu cămaşă de cauciuc; 7) presgarnitură. Pompele de foraj sunt acţionate, fie cu motoare cu abur, fie cu motoare electrice sau cu ardere internă. Cele acţionate cu motoare cu abur cu plină admisiune sunt pompe cu acţiune directă, bierpumpe; (hydraulic) test pump, (hydraulic) press pump; viznyomâsi proba szivattyu]: Pompă care serveşte la efectuarea încercărilor de presiune hidraulică (presiune la rece) a sistemelor teh- 766 nice cari funcfionează sub presiune (căldări de abur, prese, recipiente sub presiune, conducte de presiune, etc.). Se folosesc pompe cu piston, cu simplu şi cu dublu efect, cu supape sau cu bile, cari sunt acfionate manual (de obiceiu) sau mecanizat. De obiceiu, pompele sunt montate într'un rezervor de apă şi sunt transportabile. î. Pompă de injecfie [BnpbiCKHBaiomHâ Hacoc; pompe d'injection; Kraftstoffeinspritzpumpe, Einspritzpumpe; jet pump; befecskendezesi szivattyu, tuzeloanyag-befecskendezesi szivattyu]: Pompă care serveşte la introducerea sub presiune a combustibilului motor în cilindrii motoarelor Diesel cu injecfie mecanică (v. fig.),şi în cilindrii unor motoare cu explozie cu combustibil lichid cul*înjecfie şi (aproximativ 30 • ■ • 80 mg/cursă la motoare cu turaţia înaltă, şi 100- -*300 mg/cursă la motoare cu cilindree mare, scăzând la 10* "25 mg/cursă la mersul în gol); durata injecfiei este foarte scurtă (aproximativ 0,001 0,002 min la motoarele rapide, cu turafia între 2000 şi 3000 rot/min), şi diferenfa dintre cantităfile de combustibil motor injectat în cilindrii motoarelor policilindrice e de ordinul a ± 3%. Aceste condifiuni de funcfionare impun realizarea unei pompe de injecfie, cu presiune înaltă de funcfionare (pompe cu înălfime de pompare foarte mare), care variază, în general, cu pătratul turafiei motorului. Scăpările de combustibil depind de presiunea de pompare, şi reducerea lor reclamă o etanşare specială. Dispoziţia pompei de injecfie în motorul Diesel. I) filtru de aer; 2) supapă de admisiune; 3) injector; 4) supapă de evacuare; 5) conductă [de evacuare a gazelor de ardere; 6) plston[de pompă; 7) colector de admisiune; 8) pompă ’de injecfie; 9) conductă de Injecfie; 10) conductă de aerj II) pompă de combustibil motor; 12) filtru de combustibil motor; 13) conductă de întoarcere; 14) Jrobinet de gollrej: 15) conductă de refulare de combustibil motor; 16) rezervor de combustibil motor; f7) conductă de aspirafie de combus- •tibli motor; 18) camă de comandă a pompei de injecfie. cu electroaprindere. Presiunea de introducere a combustibilului variază după felul motoarelor cu injecţie mecanică; ea e cuprinsă între 300 şi 700 ats la motoarele Diesel cu injecfie directă, între 80 şi 180 ats Ia motoarele Diesel cu injecfie indirectă, şi între 80 şi 150 ats la motoarele cu explozie şi cu injecfie. Pe lângă realizarea presiunii de injecfie necesare, pompele de injecfie trebue să asigure: dozarea exactă a cantităfilor de combustibil motor introduse în cilindru, în funcfiune de sarcina motorului; momentele precise de introducere a combustibilului, în funcfiune de ciclul de funcfionare; durata şi vitesa de injecfie; reglarea debitului de combustibil motor, pentru diferite regimuri de turaţie a motorului. Condifiunile unor funcţionare a motoarelor Diesel impun injectarea de cantităfi foarte mici de combustibil motor, cari pot scădea până la a 100000-a parte din volumul cilindreei Pompele de injecfie folosite la motoarele ci* ardere internă sunt pompe cu piston fără garnituri de etanşare, el fiind tipul care îndeplineşte condifiunile de funcfionare la presiunile de pompare foarte înalte, necesare. Pompele de injecţie pot fi pompe individuale, constituite dintr'un element de pompare care deserveşte un cilindru af motorului (folosite mai ales la motoarele de mare putere), sau multipompe (pompe-bloc), constituite prin reunirea mai multor elemente de pompare, fiecare element deservind un cilindru al motorului; rezervorul din care se aspiră combustibilul motor, ca şi antrenarea, sunt comune pentru toate elementele, iar conductele de refulare corespund numărului de elemente de pompare. Un element de pompă de injecţie este alcătuit, în principal, dintr'un corp de pompă cilindric, în care se deplasează, în mişcare rectilinie alterna- 767 fivă, pistonul fără garnituri de etanşâre, distribufia pompei tiind realizată prin supape sau prin orificii de distribuţie, acoperite şi descoperite alternativ. Presiunile înalte şi precizia necesară în funcfionarea pompei impun folosirea unor materiale speciale pentru confecfionarea pieselor pompei, ca şi uzina- rea cu toleranţe strânse (ca ajustaje şi clasă de precizie). Toate piesele sunt prelucrate cu precizie mare (lapping până la toleranţa de 1/2000- - -1/3000 mm) şi rodate în cilindrul pompei. Etanşarea nu se realizează prin presgarnituri (deoarece ar fi solicitate exagerat de mult), ci prin ajustajul dintre I ^ Scheme de funcfionare a pompei de injecfie. /) pompă de injecfie având cursa de refulare a pistonului comandată de camă, şi cursa de aspirafie comandată de? resortul de rapel; II) pompă de injecfie, având cursa de aspirafie a pistonului comandată de camă, şi cursa de refulare comandată de resortul de rapel; III) pompă de injecfie cu cursa pistonului variabilă prin manşon cu pană de comandă şi cu pârghie de comandă; IV) pompă de injecfie cu cursa pistonului variabilă prin manşon cu pârghie cu rolă inferioară (deplasabilă), cu pârghie, cu rola articulată şi cu bară de reglare; V) pompă de injecfie cu cursa pistonului variabilă prin camă cu profil variabil, de-a-lungul axei sale, şi prin deplasarea arborelui cu came; VI) pompă de injecfie cu reflux variabil (cu cursa pistonului constantă), cu reglare prin canal conic cu secfiune variabilă prin ac de reglare; VII) pompă de injecfie cu reflux variabil (cu cursa pistonului constantă), cu reglare prin mecanism cu tijă şi cu exceniric de comandă a supapei de aspirafie; VIII) pompa de injecfie cu reflux variabil (cu cursa pistonului constantă), cu reglare prin mecanism cu pârghie oscilantă şi cu excentric; 1) spre injecfor; 2) supapă de refulare; 3) cameră de refulare; 4) supapă de aspirafie; 5) dela rezervorul de motorină (prin pompa de combustibil şl filtru); 6) piston; 7) resort de rapel; 8) rolă; 9) camă de comandă; J0) pârghie de comandă; 11) pârghie cu rolă interioară deplasabilă; 12) pârghie cu rolă articulată; H) bară de reglare; 14) articulafie; 15) bară de reglare (manuală sau prin legare la regulator); 16) ac de reglare; 17) canal conic cu secfiune variabilă; 18) tijă de comandă; 19) excentric; 20) supapă de descărcare; 21) tija de comandă a supapei de descărcare; 22) tampon de contact; 23) articulafie; 24) excentric de comandă a pârghiei oscilante^ 25) pârghie oscilantă; 26) canal de descărcare. 768 piston şi cilindru (pistonul are o zonă de ghidare a cărei lungime e de 5***6 ori mai mari decât diametrul, sau, la pompele cu dimensiuni mari, un labirint constituit din caneiuri, etc.), deplasarea pistonului fiind perfect axială. Supapele sferice sau conice deschid şi închid ermetic, şi pot fi automate (prin diferenfa de presiune care se formează) sau comandate (prin came sau prin resorturi); închiderea şi deschiderea orificiilor de distribufie /sunt, în general, comandate, fie prin rotirea pistonului, fie printr'un sistem de tije. Reglarea timpului de injecţie (a avansului de injscfie) pentru diferite turafii se obfine, de obiceiu, printr'un manşon de cuplare. Pompele de injecţie sunt antrenate, de obiceiu, de arborele de distribuţie al motorului; cursa de refulare a pistonului este comandată prin camă, iar cursa de aspirafie, printr'un resort de rapel. La unele sisteme (de ex. la sistemul Ganz-Jendrassik), dispozifia antrenării pompei este inversă: cursa de refulare este comandată printr'un resort de rapel comprimat progresiv, iar cursa de aspirafie este comandată prin camă. Unele sisteme de pompe sunt acfionate de aerul comprimat în cilindrul ■motorului. Pompele de injecfie se deosebesc după modul degruparea diferitelororgane ale pompei şi după felul cum se realizează variafia debitului decombusti bil motor penfru fiecare cursă a pistonului motorului. Variafia debitului de combustibil motor în funcţiune de încărcarea motorului se poate obfine prin următoarele mijloace (v. fig.): variafia cursei pistonului pompei şi introducerea în cilindrul motorului a întregii cantităfi de combustibil motor refulat de pistonul pompei (pompe cu cursă variabilă); laminarea în cilindrul de pompă, în timpul cursei de aspirafie, a vinei de lichid combustibil, printr'o supapă reglabilă; varierea, în timpul cursei -de debitare, a cantităfii de combustibil motor din -camera de refulare a ci indrului pompei (pompe cu reflux variabil). — Variafia cursei pistonului pompei se poate realiza prin mecanisme de reglare, şi anume: prin mecanism cu pană de comandă şi cu pârghie de comandă: (sistem Ganz-Jendrassik), la care regulatorul motorului acfionează asupra penei de co-îmandă care se poate deplasa în ambele sensuri, Pompă de injecfie (sisfem Ganz-Jendrassik) cu cursa pistonului variabilă (schemă de funcfionare). 1) spre injector; 2) organ de refinere (cu bile); 3) supapă de refulare; 4) dela rezervorul de combustibll-motor; 5) piston; 6) camă de comandă; 7) pârghie de reglare; 8) pârghie oscilantă (de injecfie); 9) resort de rapel, de comandă a cursei de refulare (de injecfie); 10) rolă de comandă; 11) pană de reglare. apăsând în mod diferit asupra pârghiei care comandă deplasarea, astfel încât lungimea cursei pistonului pompei la cursă lungă să corespundă unui debit de combustibil motor mai mare, şi invers (v. fig.); prin mecanism cu pârghie cu rolă intermediară deplasabilă, cu pârghie cu rolă Pompă de injecfie cu cursa pistonului variabilă (sistem Ganz-Jendrassik). I)spre injector; 2) organ de refinere (cu bile); 3)piston; 4) camă de comandă; 5) pârghie osci!antă’(de injecfie);6)resortderapel, de comandă a cursei de refulare (de injecfie); 7) piston de amor-tisare; 8) tijă de comandă între pârghia de injecfie şi pana de reglare; 9) pană de reglare fixă; 10) pârghie de reglare; II) pană de reglare mobilă; 12) carcasa pompei; 13) şurub de reglare a resortului de comandă. articulată şi cu bară de reglare; prin camă cu profil variabil de-a-lungul axei sale şi prin deplasarea arborelui cu came; etc. Laminarea vinei de combustibil motor se obfine printr'un mecanism cu ac de reglare, etc. La pompele cu reflux variabil, cursa pistonului pompei este constantă; variafia cantităfii de combustibil motor refulat de pompă se obfine prin următoarele mijloace: scurgerea unei părfi din combustibilul refulat printr'un canal conic lateral, a cărui secfiune de curgere poate fi variată printr'un ac legat de regulator; descărcarea unei părfi din combustibilul refulat, prin acfiunea supapei 769 de aspirafie a pompei, legată cu un mecanism cu excentric şi cu tijă de comandă; descărcare printr'o supapă specială comandată de pistonul pompei prin intermediul iinui mecanism cu pârghie oscilantă şi cu excentric; -descărcarea unei părfi din combustibilul motor aspirat în camera de refulare, prin orificiile de aspiraţie practicate în perefii corpului de pompă, a căror deschidere şi închidere sunt comandate chiar de pistonul pompei, care este, în acelaşi timp, şi organ de distribuie (pompa neavând supapă de aspirafie); etc. Cele mai multe pompe de injecfie cu reflux variabil sunt construite cu piston distribuitor, rotitor, reglarea debitului pom- Element de pompă de injecţie (sistem Bosch). f) resorf de rapel; 2) supapă pei realizându-se prin ro- de refulare; 3) orificiu de a-tirea pistonului pompei în d jcere a combustibilului mo-jurul axei sale. Pompa cu piston distribuitor rotitor— sistem Bosch (v. fig.), — este formată dintr'un număr de elemente de pompare, egal cu numărul cilindrilor motorului, grupate într'un singur corp; uneori, pe fiecare cilindru al motorului este montat un element de pompare. Un element de pompare este constituit dintr'un cilindru în care se poate deplasa un piston tor: A) piston; 5) cremalieră; 6) cilindru de pompă; 7) tijă de reglare; 8) manşon de reglare [sistem Bosch). fără garnituri de etanşare, acfionat de un arbore cu came. Prin două orificii, cilindrul de pompă este Pompă de injecfie cu reflux variabil, sistem Bosch (schemă de funcfionare). I) orificiu de desaerisire; 2) filtru de combustibil-motor; 3) filtru fin (des); A) filtru grosolan (rar); 5) spre injector; 6) supapă de refulare; 7) piston; 8) colector de admisiune (cameră de aspirafie); 9) pârghie de comandă a avansului la injecfie; 10) dispozitiv de comandă a avansului la injecfie; II) arbore cu came; 12) tachet cu role; 13) tijă de reglare; 14) regulator. Pompă de Injecfie cu reflux variabil (sistem Bosch). î) arbore cu came; 2) pârghie de comandă a avansului la injecfie; 3) resort de rapel; 4) cilindru de pompă; 5) organ de refinere de refulare; 6) colector de admisiune (cameră de aspirafie); 7) tijă de legătură la regulator; 8) regulator; 9) pârghie de accelerafle; 10) dispozitiv de comandă a avansului la injecfie; 11) racord; 12) cremalieră; 13) carcasa pompei. 770 în legătură cu colectorul de admisiune (camera de aspirafie) care primeşte combustibilul motor dela rezervorul de combustibil. Când pistonul este în cursă descendentă, el descopere orificiile*din pereţii cilindrului, şi camera de refulare, situată deasupra pistonului, se umple cu combustibil motor (cursa de aspirafie); la cursa ascendentă (de întoarcere), pistonul acopere orificiile din perejii cilindrului şi refulează combustibilul (prin supapa de refu- n motor. — Unele pompe (mai pufin răspândite) au elementele de pompare formate din două pistoane cari se deplasează în acelaşi cilindru; pompele funcfioneazăprinacumulareacombustibilului motor, unul dintre pistoane fiind piston de acumulare, iar al doilea, de refulare. Reglarea debitului se obfine printr'un ajutaj de laminare. Caracteristicele pompelor- de injecfie se dau prin curbele g — f(n), cari reprezintă cantităţile W Y Pompă de injecfie cu reflux variabil (sistem Bosch), Poziţiile succesive ale pistonului unui element de pompă: /) punct mort inferior la debit total; II) finea injecfiei la debit total; III) punct mort interior la debit redus (1/2 din debitul nominal); IV) fineajrinjecfiel la debit redus (1/2 din debitul nominal); V) punct mort interior la debit nul; 1) dela colectorul de admisiune (camera de aspirafie);* 2) spre injector; 3) cilindru de pompă; 4) piston; 5) muchia canalului elicoidal; 6) canal longitudinal. g de combustibil motor refulate la o cursă a pistonului, în funcfiune de turaţia motorului; mersul caracteristicelor determină curba presiunilor medii efective, în funcţiune de turaţie: pme = f(,n). lare, conducta de refulare şi injector) în camera de combustie. Refularea (injecta) încetează, când unul dintre cele două orificii de alimentare ale cilindrului este descoperit de canalul elicoidal practicat pe faţa laterală a pistonului, astfel încât camera de refulare este pusă (prin canalul longitudinal de pe faţa pistonului) în legătură cu camera de aspiraţie, în care se descarcă excesul de combustibil. Pentru reglarea debitului de injecţie se roteşte pistonul în cilindru, în jurul axei sale, prin intermediul unei tije de reglare (cu cremalieră) şi al unui manşon dereglare (cu rotor dinfat)f care angrenează în cremalieră. Variaţia debitului depinde de timpul cât canalul elicoidal ai pistonului acopere orificiile de alimentare. Supapa de refulare serveşte la întreruperea injecţiei la finea cursei de refulare, evitându-se astfel loviturile şi suprapresiunile din conducta de injecţie. — La alte sisteme de pompe de injecţie cu piston distribuitor rotitor (v. fig.), folosite la motoare cu explozie cu injecţie câte două elemente de pompare opuse sunt comandate de o sin- PompS de |njectie gură camă, iar reglarea debitului (schema unul ele. de injecfie se obfine prin modifi- men) de pompare). carea cursei utile a pistonului (nu () orific|u de refu_ însă a cursei totale, care rămâne ,are; 2) orlficlu de constantă), şi care se obfine prin a5pMie. 3) cana, rotirea pistonului în cilindru, în 0bllcM) piston, jurul axei sale; canalul oblic, practicat pe faţa pistonului, descopere, — mai curând sau mai târziu — prin unghiul de rotire al pistonului, orificiul de refulare a combustibilului Schema dispoziţiei pompei de injecfie într'un motor cu explozie cu formarea amestecului în exterior, cu injecfie şi electroaprinc’ere. 1) rezervor de combustibil motor; 2) robinet de filtru; 3) organ de refinere pentru pompa de combustibil; 4) pompă de combustibil motor; 5) regulator de presiune; 6) manometru; 7) organ de refinere; 8) filtru fin; 9) dispozitiv de desaerisire; 10) pompă de injecfie; 11) conductă spre jiclor; 12) jiclor; 13) cilindrul motorului. i. Pompă de irigafie [HpHraijHOHHbiH Hacoc; pompe d'irrigation; Bewăsserungspumpe; irrigat-ing pump; dntozotelep-szivaityu]: Pompă care serveşte la irigarea terenurilor agricole (v. fig.). Apa este aspirată din râuri sau din rezervoare, şi este refulată în reţeaua de irigaţie, pentru a ajunge pe terenurile de irigaf. Debitul de pompat este variabil, şi depinde de condifiunile agro- 771 tehnice şi meteorologice. înălfimea de refulare se consideră constantă (nivelul apei în refeaua de irigafie are o fluctuafie foarte mică, neglijabilă); Instalafie de pompă de irigafie. î) nivelul râului; 2) pompă elicoidală verticală; 3) vană de închidere; 4) conducta principală de irigafie; 5) casă de pompa înălfimea de aspirafie este mică, pompa fiind aşezată astfel, încât să asigure debitul de apă chiar la etiaj. înălfimea de ridicare a pompelor de irigafie este cuprinsă între 3 şi 10 m. Ca pompe de irigafie se folosesc, aproape excluziv, pompe cu rotor cu debit mare şi cu înălfimea de ridicare mică. Tipul de pompă cel mai adecvat este pompa elicoidală, orizontală sau verticală, cuplată direct cu un motor electric sau cu un motor Diesel. Sunt preferite pompele cu axă verticală, pentru-că au o conducere bună a apei, deoarece — rotorul fiind sub nivelul apei — pompa poate fi amorsată în orice moment, iar presgarniturile şi fevile nu trebue etanşate contra pătrunderii aerului (fiind * acoperite de apă). Deoarece pompele elicoidale funcfionează cu o înălfime mică de aspirafie, ele se montează, de obiceiu, sub nivelul apei. î. Pompă de lichide [Hacoc AJIH jKHAKOCtefi; pompe pour liquides; FJiissigkeitspumpe; pump for liquids; folyadek-szivattyu]: Pompă care serveşte la pomparea lichidelor. V. Pompă hidraulică. 2. ~ de lichide corozive [Hacoc AJIH Kopo-3HBHMX JKHAKOCTeâ; pompe pour liquides corro-sifs; Pumpe fur ătzende Flussigkeiten, Săurefeste-pumpe; pump for corrosive liquids; marofolyadek-szivattyu, sav-szivattyu]: Pompă folosită pentru pomparea lichidelor corozive. Se folosesc pompe cu piston, pompe centrifuge (v. fig.), şi pompe 9 Pompă de lichide corozive (pompă centrifugă cu stator fără palete). 1) stator; 2) rotor de formă conică; 3) piesă de fixare; 4) presgarnitură; 5) palier cu bile şi cu resort de strângere; 6) inel de etanşare. cu membrană (v. fig.). Piesele cari vin în contact cu lichidul se fabrică din materiale rezistente la acfiunea de corodare a lichidului, sau sunt acoperite cu un strat protector, care depinde de Jichidul care se pompează. Materialele de confecţionare a pieselor de pompă, pentru diferite lichide, sunt: fontă (la pompe Pompă de lichide corozive (pompă centrifugă cu stator în spirală, fără palete), f) stator; 2) roior; 3) butucul rotorului prelungit, servind şi ca presgarnitură; 4) palier cu aiunecare; 5) palier cu role; 6) palete lungi; 7) palete scurte. 49* 772 pentru acid sulfuric concentrat, uleiuri, benzină, apă cu gudron, petrol, solufie cu săpun, lapte de var, leşii de sodiu); fontă cu un confinut de 2% nichel (pentru amoniac); fontă cu strat protector de cauciuc (pentru acid clorhidric); fontă cu strat Pompă de lichide corozlve (pompă cu membrană în formă de clopot). 3)]cameră pneumatică; 2) membrană în formă de clopot; 3) organ de refinere (bilă) de refulare; 4) supapă de refinere penfru KH#KOCTeH; pompe pour jus; Saftpumpe; juice pump; siirufolyadek-szivattyu]: Pompă care serveşte la pomparea lichidelor cu viscozitate mare (siropuri, păcură, asfait, etc.). Se folosesc pompe cu piston şi, uneori, pompe centrifuge. Randamentul pompelor cu piston este puţin influenţat de visco-zitatea lichidului (la o viscozitate de 2,1 • • • 5,6 cm/s, randamentul este de cca 0,8), mărirea viscozităţii având ca efect reducerea pierderilor volumetrice din pompă. Efectele din pompele centrifuge (micşorarea debitului, scăderea înălfimii de ridicare, scăderea randamentului) depind mult de viscozitatea lichidului, din cauza sporirii pierderilor prin frecare la trecerea lichidului prin pompă. Pentru alegerea pompei şi a motorului de antrenare se determină, experimental, curbele caracteristice Q-H pentru diferitele lichide vâscoase. La pompele pentru anumite lichide vâscoase (de ex. pentru siropuri de zahăr) se conduce apă în presgarnituri, pentru a se evita lipirea siropului de garnituri, în timpul răcirii. în corpul de pompă sunt practicate orificii de curăf'ire a interiorului pompei, prin cari trec vine de apă sub presiune. / 2. ~ de mecanism orcjanic [Hacoc opraHH- necKOro MexaHH3Ma;/ pompe de mecanisme organique; Werkzeugmaschinen-Getriebepumpe; machine-tool drive pump; szerszâmgep-meghajtâsi szivattyu]: Pompă folosită pentru realizarea circuitului hidraulic din mecanismul organic cu^variator hidromecanic (v.) al unei maşini de prelucrare cu comandă hidraulică. Pompa, antrenată de un motor, realizează debitul şi presiunea de lichid (uleiu) necesară pentru acfio- i narea motorului hidraulic (pistonul sau rotorul de acfionare a mecanismului orgâftic). Pompele folosite în mecanismele organice Pompă de mecanism organlc ale maşinilor-unelte se {p0mpăcUpisfoanerotifoare). împart în două grupuri: f) excenfr|cHafe. 2) carcasă; pompe cu debit constant 3) placă cu ro[e; 4) pîsfon şi pompe cu debit varia- rotilor; 5) arbore de an,re. bil. Pompele cu debit nare a pistonu|ui, constant sunt pompe cu angrenaje, pompe cu palete, şi pompe cu şurub. Pompele cu angrenaje folosite la maşini-unelte au, de obiceiu, debit mic(15**-100 l/min), presiune înaltă (70• • • 100 kg/cm2), şi turafia de 1500 • • • 2500 rot/min. Pompele cu palete au debite mai mari (15•••200 l/min), presiuni mai joase (până la 70 kg/cm2) şi turafii de 1000•••2000 rot min. — Pompele cu debit variabil sunt pompe cu palete, pentru debite mari (400***500 l/min) şi presiuni joase (10* •• 15 kg/cm2), şi pompe cu pistoane rotitoere, pentru presiuni înalte (80-** 170 kg/cm2); turafia acestor pompe este de 1000"-1500 rot/min. Aspirafia şi refularea uleiului se efectuează, fie exterior, printr'un canal exterior care conduce lichidul la camerele de pompare formate de rotor, alimentarea fiind sub presiune, fie interior, de rotor, aspirafia făcându-se direct de către pompă, dintr'un rezervor. 3. ~ de mină [iuaxTHbiH Hacoc; pompe de mine; Abteufpumpe; mine pump; bânyaszivat-tyu]. M/ne: Pompă da construcfie specială, folo- 773 sită pentru evacuarea apelor de mină, caracterizată prin debit relativ mare şi înălţime mare de refulare. Materialul din care se construeşte trebue să reziste, în general efectelor de coroziune a părţilor solide cari se găsesc în suspensie în apă şi, uneori, acidităţii apei de mină, cu deosebire în minele de metale. Tipul de pompă folosit este, de obiceiu, pompa centrifugă cu mai multe etaje; pompa cu piston este folosită din ce în ce mai rar. 1. Pompă de navă [cyflOBOH Hacoc; pompe de navire; Schiffspumpe; ship pump; hajo-szivattyu]: Pompă folosită pe nave. Se deosebesc: pompe de bord (v.), pompe de alimentare cu apă a căi-dării, pompe de circulaţie, pompe de răcire, pompe de condensat, pompe de combustibil, pompe de ungere, pompe de saramură pentru instalaţiile frigorifice, pompe de apă sub presiune, pentru comanda cârmei şi a pieselor de artilerie (la navele de războiu), etc. Tipul pompelor diferă după felul navei. Se preferă pompele cu piston cu abur cu acfiune directă, la navele cu abur, şi pompele cu rotor antrenate prin electromotoare, la navele cu motor cu ardere internă. 2. ~ de apă de mare [Hacoc a^h MOpcKOH BOAM; pompe d'eau de mer; Seewasserpumpe; sea water pump; tengeriviz-szivattyu]. V. sub Pompă de bord. 3. ~ de apă dulce [Hacoc AJiH npecHOH BOA*>l; pompe d'eau fraîche; Frischwasserpumpe; fresh water pump; edesviz-szivattyu]. V. sub Pompă de bord. 4. ~ de balast şi de asietă [6ajiacTOBbiH h AHC^epeHTHblH H3C0C; pompe de ballast et d'assiette; Ballast und Trimmpumpe; baliast and trimming pump; vizballaszt es egyensulyozâsi szi-vatytyu]. V. sub Pompă de bord. 5. ~ de bord [60pT0B0H Hacoc; pompe de bord; Bordpumpe; board pump; fedelzeti szivaty-tyu]: Pompă de navă, folosită la bord în diferite scopuri. Pompele de bord sunt maşinile auxiliare principale pe o navă; unele sunt introduse şi pe navele cu vele. Se clasifică după destinaţia pe care o au. Se deosebesc: pompe de santină, pentru evacuarea apelor reziduale adunate în santina* navei (v. fig.); pompe de salvare, pentru evacua- Pompă de bord, pentru răcire, î) motor electric; 2) legătură la feava de refulare; 3) legătură la feava de aspirafie; 4) presgarnitură; 5) carcasă în spirală; 6) rotor. rea apelor cari au pătruns în corpul navei; pompe de incendiu, pentru stingerea incendiilor; pompe de balast şi de asietă, pentru umplerea, respectiv pentru golirea tancurilor de balast şi pentru asigurarea echilibrării longitudinale a navei; pompe de Pompă de santină. f) dispozitiv de compensare a împingerii axiale; 2) paiier de reazem; 3) robinet de evacuare a aerului; 4) pompă cis inel de apă penfru amorsarea pompei centrifuge; 5) pompă centrifugă cu două etaje. 774 spălare şi de curăfire, pentru spălarea şi curăfirea punfilor şi a diferitelor încăperi; pompe pentru apă dulce şi pentru apă de mare, pentru diferite întrebuinfări; pompe de răcire (v. fig.); etc. Tipurile de pompe folosite diferă după felul navei; pe navele cu abur se folosesc mai ales pompe cu aburf fiind preferite pompele cu piston cu acţiune directă (pompa duplex), ele având o aspirafie bună, iar pe navele cu motoare cu ardere internă se preferă pompele cu rotor (centrifuge) cu antrenare prin electromotoare. i. Pompă de salvare [cnacaTeJibHbifi Hacoc; pompe de fuites; Leckpumpe; leakage pump; lekszivattyu]. V. sub Pompă de bord. t. ~ de santină [BbiKanHBaîOiiţHH Hacoc; pompe de cale; Lenzpumpe; bilge pump; fenek-szivattyu]. V. sub Pompă de bord. 3. ~ de noduri hidroiehnice [Hacoc #jih rH-ApOTexHHHeCKHX Y3JIOB; pompe pour noeuds Pompă de noduri hidrotehnice, elicoidală. 1) arbore motor; 2) legătură curbată la conducta de refulare; 3) tub de protecfiune; 4) stator (aparat director); 5) zid de sprijin; 6) rotor; 7) pâlnie de aspirafie. hydrotechniques; Pumpe fur hydrotechnische Knotenpunkte; pump for hydrotechnical knots; hidraulikai csomopont-szivattyu, vizcsomo-szivaty-tyu].* Pompă folosită în nodurile hidrotehnice, pentru pomparea apei în diferitele rezervoare, respectiv canale, ale nodului (v. fig.). Se folosesc, în special, pompe elicoidale, fiindcă se cer debite mari, variabile, şi înălfimi de refulare şi de aspirafie mici. Pompele se cuplează direct cu motoare electrice sau cu motoare Diesel. 4. ~ de noroiu [rpH3eBOH Hacoc; pompe â boue; Schlammpumpe;mud pump;iszap-szivattyu]: 1. Pompă folosită pentru evacuarea apelor murdare şi a noroiului (şlam) din mine şi din insta-lafiile de preparare mecanică a minereurilor. Se folosesc pompe cu piston, pompe cu rotor şi, uneori, pompe cu vână de aer. — 2. Pompă de foraj (v.). * 5. ~ de presă hidraulică [rHflponpeccoBbrâ Hacoc; pompe pour presse hydraulique; Prefj-pumpe; hydraulic press pump; hidraulikus sajto-szivattyu]: Pompă folosită pentru ridicarea presiunii lichidului de presare al preselor hidraulice. Presiunile necesare fiind de 300--700 at, se folosesc pompe cu piston, cu simplu sau cu dublu efect, orizontale sau verticale. De obiceiu (cu excepfiunea pompelor de mică putere), pompele pentru presă sunt cu bielă-manivelă, cu trei cilindri, pentru a se obfine o repartizare uniformă a sarcinii în pompă. Pentru presiuni foarte înalte, corpul de pompă şi camera supapelor se confecţionează dintr'un singur bloc, prin prelucrare interioară. Organele de refinere (supape) sunt de materiale inoxidabile; presgarniturile, cari sunt solicitate foarte mult la presiuni înalte, se confecfionează cu elemente de etanşare de piele, metalice, etc. Pompele pentru presiuni foarte înalte nu au, de obiceiu, camere pneumatice, fiindcă, din cauza presiunilor înalte, aerul se consumă foarte repede. e. ~ de răcire [oxjiaAHTejibHbrâ Hacoc; pompe de refroidissement; Kuhlwasserpumpe, Kuhlpumpe; cooling pump; hutoviz-szivattyu, hiito-szivattyu]: 1. Pompă montată în circuitul de răcire al unui condensator de abur. Ea serveşte pentru alimentarea cu apă de răcire (luată dela o priză de apă) a fevi|or de răcire ale condensatorului. Pompele de răcire folosite sunt aproape excluziv pompe centrifuge de mare debit şi cu înălfime de ridicare mică. — 2. Pompă, folosită la motoarele cu ardere internă, pentru circulafia apei de răcire a diferitelor părfi ale motorului. Pompa de răcire trebue să asigure o circulafie confînuă a apei de răcire, pentru ca temperatura apei să nu depăşească temperatura impusă.de condifiunile de răcire a motorului. Debitul pompei de răcire se determină din cantitatea de căldură raportată la 1 CPh, pe care motorul o cedează mediului de răcire. înălfimea de refulare (înălfimea de aducere a apei de răcire) este, în general, mică (presiunea apei este de aproximativ 1,5*• *2 at). Pompele de răcire trebue să fie de construcfie simplă, să asigure o perfectă etanşeitate, iar 775 amplasamentul lor (în corpul motorului) trebue să permită vizitarea lor uşoară, Tipul şi caracteristicele pompelor de răcire variază după felul motoarelor cu ardere internă pe cari le deservesc. La motoarele cu explozie şi la motoarele Diesel rapide se folosesc excluziv pompe centrifuge de joasă presiune, cu un singur etaj, din cauza simplicităfii construcţiei şi a debitului mare pe care-l au la înălfime de refulare mică {v. fig.). Pompele centrifuge folosite ca pompe de răcire au rotorul, fie deschis (aproape generalizat la motoarele de automotoare), fie închis; ele sunt cu sau fără organ director (se foloseşte, în special, statorul în spirală). Pompa este antrenată Pompă de răcire, centrifugă, pentru motor cu ardere internă. I) arborele pompei; 2) rotor; 3) stator; 4) ieşirea apei; 5) intrarea apei. de motor, prin cuplaje elastice, prin transmisiune cu curea, etc. La motoarele Diesel lehte se folosesc, pentru răcire, pompe cu rotor (pompe centrifuge, pompe-şu-rub), (v. fig.) şi pompe cu piston. Pompele cu rotor se folosesc, în special, la motoarele de mare putere, Pompă de răcire. t) arborele motor al pompei; 2) pompă-şurub (semiaxială) cu două etaje; 3) stator; 4) rotor; 5) palier cu acfiune axială. fiindcă au un debit mare la dimensiuni mici, şi pot fi antrenate direct prin motoare etectrice^ sau prin turbine cu abur sau cu gaze. Pompele cu piston se "folosesc la motoarele Diesel la cari nu se poate asigura prin cădere aducerea apei la conducta de aspirafie; pompele cu piston sunt antrenate de arborele principal al motorului, prin intermediul ^nei transmisiuni cu angrenaje. Uneori, pompele de apă se combină în acelaşi agregat cu pompele de ungere, iar la motoarele de navă, cu unele pompe de bord (în special, cu pompa de santină). Pompă de reprize. 1) pompă de reprize; 2) sistem de tijă de acfionare; 3) clapetă de accelerafie. 1. Pompă de reprize [aKcejiepaTOpHbiâ Ha-30C; pompe de reprise, pompe d'acceleration; Be-scnleuniger-Pumpe; accelerator pump; gyorsitâsi szivattyu]: Pompă accesorie a unor sisteme de carburatoare de motoare cu explozie pentru vehicule (automobil, avion). Serveşte pentru îmbogăţirea dozajului de amestec combustibil-aer, astfel încât să satisfacă condifiunile de funcţionare din perioada de mărire a turaţiei motorului. Se folosesc pompe cu piston cu simplu sau cu dublu efect, acfionate printr'un sistem de tije de clapeta de accelerafie a carburatorului (v. fig.). sau pompe cu membrană simplă sau dublă, acţionate prin diferenfa de presiune provocată pe cele două fefe ale membranei. V. şi sub Sistem de alimentare a motorului cu ardere internă. Sin. Pompă de accelerafie. 2. ~ de spălare [np0MbiBH0H Hacoc; pompe de lavage; Auswaschpumpe, Spulungspumpe; washing out pump; kimosâsi szivattyu]; 1. Pompă folosită pentru spălarea periodică a căldărilor de abur. De obiceiu, se folosesc pompe centrifuge de joasă presiune, adaptate, în cazul spălării cu apă caldă, la pomparea apei fierbinţi (de ex. cu garnituri metalice !a presgarniturile pompei). — La temperaturi ale apei mai înalte decât 60°, apa este adusă în pompă, ea ne mai putând fi aspirată; la temperaturi cari depăşesc 120°, presgarniturile trebue răcite. — 2. Mş. ferm.: Pompă de baleiaj (v.). s. ~ de transmisiune hidraulică [rHApone-pe^aToqHbiH Hacoc; pompe de transmission hydraulique; Flussigkeitsgrtriebepumpe; hyţdraulic transmission pump; hidraulikus kozlomu-szivattyu]: Pompă folosită pentru realizarea circuitului hidraulic în transmisiunile hidraulice. în transmisiunile hidraulice ale automotoarelor, de exemplu, se folosesc pompe centrifuge cari realizează presiunea necesară pentru punerea în mişcare a motorului hidraulic (v. sub Transmisiune hidraulică). 4. ~ de uleiu. V. Pompă de ungere. 5. ~ de ungere [cMa30HHbiH Hacoc; pompe de graissage; Schmierpumpe; lubricating pump; keno-szivattyu]: Pompă care serveşte ia ungerea sub presiune a diferitelor piese dintr'un sistem tehnic. Pompele de ungere trebue să asigure circulafia forfată a uleiului din baia sau din rezervorul de uleiu la locul de ungere, independent de presiunea la care lucrează piesa. Presiunea (înălfimea de refulare) şi debitul pompei variază în funcfiune de cerinţele ungerii impuse de condifiunile de serviciu ale sistemului tehnic 776 pe care-l deserveşte. Tipurile de pompe folosite ca pompe de ungere se aleg astfel, încât să asigure continuitatea ungerii, iar funcfionarea lor să nu fie infiuenfată de viscozitatea lubrifiantului şi de temperatura la care lucrează piesa de uns. în general, se folosesc pompe cu piston, pompe rotative cu angrenaje, pompe rotative cu aripioare, pompe rotative cu palete, etc. Pompele de ungere sunt acţionate, de obiceiu, prin intermediul unei transmisiuni dela arborele motor al motorului, dela o osie a vehiculului pe care-| deservesc, dela o piesă în mişcare a locomotivei, etc., sau manual. (V. şi sub Ungere cu presiune). Sin. Pompă de uleiu. Exemple de pompe de ungere, după sistemul tehnic pe care-l deservesc: î. Pompă de ungere penfru locomotive [napo-B03HbiH CMa30HHbIH Hacoc; pompe de grais-sage pour locomotives; Lokomotivschmierpumpe; locomotive lubricating pump; mozdony-kenoszi-vattyu]: Pompă de ungere folosită pentru ungerea sub presiune a diferitelor piese în mişcare ale locomotivei. Pe o locomotivă funcţionează una sau mai multe pompe de ungere, după gruparea diferitelor circuite de ungere. Antrenarea pompelor principale de ungere se efectuează, printr'o transmisiune mecanică (sistem de bare cu angrenaje), dela una dintre osiile sau dela una dintre piesele în mişcare ale motorului locomotivei, realizându-se astfel o dependenţă între vitesa de mers şi turaţia pompei (deci debitul de uleiu depinde de vitesa de mers); pompele de ungere ale unor organe de locomotivă (pompe de aer, pompe de apă) sunt acţionate, fie manual (ungere cu intermitenţă), fie mecanizat, sub acfiunea aerulur comprimat. Pompele de ungere folosite |a locomotive sunt-pompe cu piston de diferite construcfii, puţin deosebite între ele ca principiu de funcţionare. — La locomotivele cu abur, cu motor cu piston se folosesc pompe pentru ungerea cilindrilor (inclu-ziv a cutiilor de distribuţie şi a presgarniturilor), pompe pentru ungerea cutiilor de unsoare ale osiilor, pompe pentru ungerea pompelor de aer şi de apă, (uneori) pompe pentru ungerea bandajelor I I Pompă de ungere pentru locomotive (schemă de principiu). I) pompă cu un piston; II) pompă cu două pistoane; 1) piston distribuitor; 2) piston de refulare; 3) piston rotitor (distribuitor şi de refulare), roţilor, etc. — La locomotivele cu turbine cu abur, la locomotivele electrice şi la cele Diesel pompele pentru ungerea diferitelor motoare sunt pompe corespunzătoare condiţiunilor de funcţionare a motoarelor respective; pompele folosite pentru ungerea centralizată a palierelor de osie* a bandajelor de locomotive, etc., sunt identice cu cele dela locomotivele cu abur cu piston. Pompă de ungere pentru cilindri de locomotivă cu abur (sistem Friedmann). 1) filtru de uleiu cu sită; 2) şurub de reglare a cursei pistoanelor; 3) excentric de antrenare a pistoanelor;~4) rezervor de uleiu; 5) piston de refulare; 6) piston distribuitor; 7) feavă de încălzire a uleiului; 8) racord la conducta de ungere-9) cuiu al indicatorului de uleiu; 10) arborele excentricelor; 11) manivelă de acfionare manuală; 12) pârghie de comandă; 13) robinet de golire. 777 Pompele pentru ungerea cilindrilor sunt multi-► ple, compuse din mai multe elemente de pompare cu distribufie şi cu debit propriu fiecărui element, reunite într'un singur corp, care serveşte şi ca rezervor de uleiu. Fiecare element de pompare refulează uleiul printr'o conductă de ungere. — Rezervorul de uleiu este o cutie metalică, a cărei formă diferă după tipurile de pompe; mărimea lui depinde de numărul locurilor de uns; el este înzestrat cu indicatoare de nivel, cu site pentru filtrare, cu dispozitive de încălzire a uleiului şi cu robinete de golire. — Elementele de pompare pot fi cu un singur piston, cu două pistoane antrenate cu excentrice, sau cu două pistoane antrenate cu discuri. Elementele cu un singur piston au o mişcare rectilinie alternativă şi, în acelaşi timp, o mişcare de rotafie alternativă (de ex. pompa Friedmann NK); prin mişcarea rectilinie alternativă a pistonului se realizează aspirafia şi refularea uleiului, iar’prin mişcarea de rotafie se asigură distribufia uleiului în elementul de pompare. La elementele cu două pistoane separate, cu mişcare rectilinie alternativă, cari sunt puse în mişcare de excentrice, unul dintre pistoane e organ de distribufie, iar al doilea, organ de refulare (de ex. pompa Friedmann NS, pompa Lâsov; v. fig.)* La elemen- Pompă de ungere pentru cilindri de locomotivă cu două pistoane antrenate de excentric (sistem Friedmann NS). 1) capac de umplere a pompei; 2) capac protector; 3) excentric; 4) arborele excentricelor; 5) manivelă de acţionare manuală; 6) pârghie de comandă; 7) soclu; 8) robinet; 9) tija robinetului; 10) inel de conducere; 11) tub de sticlă indicator; 12) rezervor de uleij. (platouri) ondulate, unul dintre pistoane e piston* distribuitor, iar celălalt piston, organ de refulare (pompa Bosch, v. f*90* — Elementele de pompare sunt acfionate de un arbore central comun, montat în rezervorul de uleiu, care primeşte mişcarea dela bara de comandă, acfionată la rândul ei de o piesă în mişcare a locomotivei (roată, culisă, bară de distribufie). — Pompele sunt înzestrate cu o instalafie de reglare a debitului de uleiu, formată din instalafia de reglare a debitului luî total (reglarea turafiei arborelui central al pompei prin variafia raportului de transmisiune a mişcării) şi din instalafia de reglare a debitului fiecărui element de pompare, după debitul de uleiu necesar pentru locul de ungere în care debitează elementul respectiv de pompare (reglare a cursei pistonului de aspirafie-refulare prin mişcarea butoanelor de reglare cu diviziuni indicatoa- D,sP°z|t>a pistoanelor i re). — Pompele sunt înzes- P°™Pa de ungere cu două trate cu diferite dispozitive P|stoane ~~1 de control al funcfionării pompei (sticlă de nivel, pi-curător de uleiu, etc.). Pompele de ungere penfru cilindri lucrează la presiuni înalte (25-**300 at) şi cu lubrifianfi de viscozitate mare (uleiu de cilindri). Pompele pentru ungerea mecanizată a cutiilor de unsoare ale osiilor servesc la distribuirea lubrifiantului la palierele de osii, sub presiune şi în cantităfi reglabile (v. fig.). Pompele folosite antrenate 'de excenfric.pentru cilindrii de locomotivă cu abur... 1) cap de reglare; 2) disc gradai; 3) resort al tijet de reglare; 4) tija ^de reghre; 5) cutie; 6) cap filetat al pistonului de refulare; 7) piston de refulare; 8) piston distribuitor; 9) element de pompare; 10) racord; îl) capac al elerr.entu— Jui de pompare. Dispozitiv de control al ungerii, cu picurător de uleiu. tele CU două pistoane, cu mişcare rectilinie alter-^J) spre locurile de ungere; 2) cameră unică; 3) sfriclă de con— nativă, cari sunt puse în mişcare prin discuri j trol; 4) organ de refinere cu bile; 5) deia pompa de uleiu. 778 sunt, de obiceiu, cu elemente de pompare for-«mate din două pistoane cu mişcare rectilinie al- ^ompă de ungere pentru cilindrii de abur de locomotivă, cu două pistoane antrenate cu discuri (sistem Bosch). 1) filtru de uleiu cu sită; 2) şurub de reglare a cursei pistoa-nelor; 3) rezervor de uleiu; 4) disc platou ondulat; 5) arbore de comandă; 6) piston de refulare; 7) piston distribuitor; 8) robinet de golire; 9] roată elicoidală (roată-melc); 10) arbore central comun. iernativă, unul dintre pistoane fiind organ de distribufie, iar al doilea piston servind pentru Pompă de ungere pentru osiile de locomotivă. 1) rezervor de uleiu; 2) camă de antrenare; 3) manivelă pentru acţionare manuală; 4) arborele excentricelor; 5) pârghie de comandă; 6) conductă de încălzire; 7) filtru de uleiu, cu sită; 8) bulon central; 9) excentric. aspirafie-refulare. Reglarea pompei este dublă: o reglare a debitului total, prin variaţia unghiului de oscilaţie al pârghiei de acfionare a arborelui central al pompei, şi o reglare parfială a debitului fiecărui element de pompare, prin variafia cursei pistonului de aspirafie-refulare, comandată de butoane de reglare. Pompele pentru ungerea palierelor de osii se construesc ca pompe multiple, numărul de elemente putând fi sporite după numărul locurilor de ungere; pompa asigură astfel ungerea şi a altor piese ale locomotivei, ca gli-sierele, culisa, pivotul bo-ghiurilor, etc. (la locomotivele cu abur), transmisiunea, coroanele dinfate, pivofii boghiurilor, etc. (la locomotivele electrice). Pompele folosite pen-tru ungerea bandajelor re' a curse, pls)oane,or. roilor de locomotiva sunt 5) plsfon distribuitor. 6, pis_ pompe pendulare(v.fig.); ele servesc la realizarea unui film de uleiu pe fafa interioară a buzei bandajului, pentru reducerea rezistenfelor la mersul în curbe al locomotivei şi al vagoanelor. Elementele de pompare sunt formate din două pistoane, cari au o mişcare de rotafie şi o deplasare ascendentă şi descendentă, fiind dispuse inclinat fafă de orizontală; elementele sunt antrenate de arborele central, acţionat prin oscilafiile unui pendul montat în rezervorul de uleiu. Frecvenfa şi amplitudinea osciiafiilor pendulului depind de vitesa locomotivei şi de raza curbelor; pompa se reglează automat. Pompele de ungere folosite pentru pompele de apă şi de aer sunt, fie pompe acfionate manual (la locomotivele de construcfie mai veche; v. fig.)» fie pompe mecanizate. — Pompa acfionată manual are desmodromie variabilă, mişcarea pistonului fiind efectuată, pentru cursa de refulare, prin apăsarea manivelei, iar pentru cursa de aspirafie, prin destinderea resortului. — Pompele de ungere mecanizate sunt pompe multiple, formate din elemente de pompare cu un singur piston cu mişcare rectilinie alternativă, fără rotire; distribufia uleiului este. realizată prin organe de refinere (de ex. cu bile). Pompele de ungre folosite sunt cu trei prize (pentru ungerea cilindrului de abur, a cilindrului de aer şi a tijei pistonului) sau cu cinci prize (pentru ungerea pistonului de abur de înaltă presiune, a celor doi cilindri de înaltă presiune, a celor doi cilindri de aer şi a Dispozifia pistoanelor pompelor, de ungere pentru osiile de locomotivă. J) rezervor de uleiu; 2) şurub de capac; 3) indicator de nivel; 4) şurub de re- ion de refulare; 7) canal de uleiu. 77 9 tijelor de piston). Elementele de pompare sunt I 4,5 kg/cm2. Pompele de ungere funcţionează în cir-aşezate în linie şi sunt antrenate de un arbore | cuit închis; ele aspiră lubrifiantul dintr'un rezervor Pompă de ungere pendulară, pentru bandajele rofllor de locomotivă, î) rezervor de^uleiu; 2) f iltru de uleiu, cu sită; 3) robinet de golire; 4) cilindru de pompă (partea stângă); 5) piston (partea stângă); 6) cilindru de pompă (partea dreaptă); 7) piston (partea dreaptă); 8) arbore central de acfionare; 9) inel de distanfă; 10) şurub de fixare; 11) disc; 12) pendul; 13) tijă de reglare; 14) şurub de reglare. comun acfionat prin pulsafiile aerului din cilindrul pompei. i. Pompă de ungere penfru motoare cu ardere internă [CMa-30HHBIH Hacoc AJ1H MauiHH BHyTpeHHe-ro cropaHHfl; pompe de graissage pour-moteurs â combustion interne; Schmier-pumpe fur Verbren-nungsmaschinen; lu-bricating pump for internai combustion engines; belsoegesu motor keno szivattyu]: Pompă care serveşte pentru ungerea sub presiune a suprafeţelor de contact ale pieselor în mişcare ale unui motor cu ardere internă (v. fig.). Debitul pompelor de ungere este determinat de condifiunile de ungerea pieselor în mişcare ale motorului (materialul antifricfi-une al cusinefilor, jocurile funcfionaie, caracteristicele lubrifiantului, etc.) şi de condifiunile de răcire a pistoanelor (răcirea cu uleiu debitat tot de către pompa de ungere). Presiunea de pompare (înălfimea de ridicare) este cuprinsă aproximativ între 2,5 şi Pompă de ungere manuală pentru pompa de aer de locomotivă. 1) pârghie cu mâner; 2) rezervor de uleiu; 3) piston; 4) feavă de refulare. (baia de uleiu) şi îl refulează la locul de ungere, de unde uleiul este readus la rezervor. Ele se montează în baia de uleiu (pompe refulante) sau / * * 5 Pompă de ungere pentru motore cu ardere internă. I) pompă cu angrenaje; II) pompă cu palete; î) aspirafia lubrifiantului; 2) roată dinfată conducătoare; 3) roată dinfată condusă; 4) refularea lubrifiantului la mersul în sarcină; 5) refularea lubrifiantului la mersul în gol; 6) supapă de reducere; 7) carcasa pompei; 8) rotor excentric; 9) paletă; 10) resort de reglare. deasupra nivelului lubrifiantului din rezervor, pompa având conducta de aspirafie executată astfel, încât să asigure etanşeitatea, şi având dispozitiv de amorsare. Ca pompe de ungere se folosesc pompe rotitoare cu angrenaje, pompe cu palete, pompe cu piston, pompe cu ti jă canelată. Tipul şi caracteristicele pompelor variază cu felul, cu puterea şi cu turafia motorului. — Pompele cu angrenaje sunt folosite la motoarele cu explozie, la motoarele Diesel rapide 780 (în mod aproape excluziv) şi, de multe ori, la motoarele Diesel stabile, fiind simple, cu funcfionare sigură, pufin sensibile fafă de viscozitatea lubrifiantului şi cu un randament volumetric mare. De obiceiu, pompele cu angrenaje au un număr mic de dinfi, dinfii având uneori profil în evol-ventă, şi fiind drepfi sau inclinafi (la motoarele de autovehicule). — Pompele cu palete se folosesc la unele motoare cu explozie. — Pompele cu piston sunt folosite la motoarele cu explozie, la motoarele Diesel stabile de mare putere. Pompele cu piston sunt multipompe, formate din mai multe elemente de pompare (2■••4), fiecare element de pompare lucrând în câte un circuit (de ex. element de pompare a lubrifiantului din rezervor în baia de uleiu, element de refulare a lubrifiantului în circuitul de ungere, etc.); etanşeitatea pistonului se asigură prin inelele de uleiu din canelurile practicate pe suprafafa pistonului. — Pompele cu tijă canelată se folosesc la unele motoare Diesel de mare putere. Pompele de ungere sunt înzestrate cu dispozitiv de reglare a presiunii uleiului în conductele de ungere, alcătuit din supape sau din bile de reglare, cu manevrare manuală din exterior. Asigurarea contra suprapresiunilor de uleiu (de ex. la demararea motorului rece, când, pentru punerea în mişcare a uleiului, sunt necesare presiuni înalte) se obfine prin supape de siguranfă, montate cât mai aproape de corpul pompei. Pompele de ungere sunt antrenate, fie de arborele motor sau de distribufie, printr'o transmisiune cu angrenaje, fie de un motor electric independent (la motoarele Diesel mari). La pompele cu piston şi la pompele cu tijă canelată, mişcarea rectilinie alternativă este dată de came sau de excentrice. 1. Pompă umedă [BJia>KHbi Hacoc; pompe humide; feuchta Pumpe; wet pump; nedves szivattyu]. V. sub Pompă de condensator cu abur. 2. ~ uscată [cyxofi Hacoc; pompe seche; trockene Pumpe; dry pump; szâraz szivattyu]. V. sub Pompă de condensator de abur. 3. Pompă pneumatică [nHeBMaTHHecKHH Hacoc; pompe pneumatique; Pneumatischepumpe; pneumatic pump; pneumatikus szivattyu]. Mş..* Maşină de forfă generatoare, pneumatică, în care energia primită se transformă în energie utilă pneumatică, în vederea deplasării, printr'o conductă, a corpului gazos care primeşte energia utilă. Când corpul gazos care se deplasează este aerul, pompa de gaz se numeşte pompă de aer. Pompele pot fi: compresoare (v.)f când servesc Ia comprimarea gazelor; pompe de vid (v.), când servesc pentru a stabili o presiune inferioară celei atmosferice, prin evacuarea gazului dintr'un spafiu închis, şi exhaustoare (v.), când servesc pentru punerea în mişcare a gazului, fără a provoca o diferenfă de presiune între intrarea şi ieşirea lui din pompă. Pompele de gaze sunt pompe cu piston, pompe cu rotor, sau pompe rotative. Pompele pneumatice pot fi desmodrome, cu mecanisme sau cu lanf cinematic cu desmodromie variabilă (v. Pompă de aer 2), Exemple de pompe pneumatice: 4. ~ de baleiaj [npo/ţyBHOH Hacoc; pompe de balayage; Spulpumpe; scavenging pump; oblito szivattyu]: Pompă montată într'un motor cu ardere internă în doi timpi, şi care serveşte Ia baleiajul gazelor de ardere din cilindru, şi la umplerea cilindrilor cu aerul necesar pentru 1 l ? I Pompă de baleiaj. /) pompă de baleiaj montată pe linia cilindrilor, antrenată de arborele motor; II) pompă de baleiaj laterală, antrenată de capul de cruce; III) distribufie capsulată a pompei de baleiaj; I) pompă de baleiaj; 2) linie de cilindri; 3) cutie de distribufie, capsulată; 4) cap de cruce; 5) balansier» combustie (v. fig.). Pompa de baleiaj funcţionează ca o suflantă. Debitul pompei, în funcfiune de cilindreea totală şi de turafia motorului, trebue să fie mai mare (între 1, 2 şi 1,8 ori) decât corespunde volumului real, pentru a se acoperi pierderile de aer prin fantele de baleiaj; presiunea aerului (înălfimea de refulare a pompei) este pufin superioară presiunii atmosferice (1,1 •••1,3 ata). Pompele de baleiaj pot fi separate, sau cuplate cu motorul; pompele separate sunt suflante centrifuge sau capsulate, antrenate de un motor electric; pompele cuplate sunt cu piston, cu dublu efect şi, în general, cu două sau cu trei pistoane montate în tandem. Pompa de baleiaj cu piston este montată, de obiceiu, pe linia cilindrilor, şi este antrenată de un arbore cotit, cuplat cu arborele motor, sau e montată lateral fafă de cilindru şi e acfionată de o piesă în mişcare a motorului (de ex. de capul de cruce, la motoarele cu dublu efect). Organele de închidere (supape) sunt comandate, sau automate. 5. ~de frână de locomotivă electrică [Top-M03HB1H Hacoc 3JieKTp0Iiap0B03a; pompe â air pour l'equipement des freins de locomotive electrique; Luftpumpe fur die Bremsausrustung der elektrischen Lokomotive; air pump for the brake equipment 9f electrical locomotive; elek-tromos mozdony-fekszivattyu, villamosmozdony-fekszivattyu]: Pompă de aer (compresor) cu piston, formată din patru cilindri (doi de înaltă presiune 781 şi doi de joasă presiune) şi cari comprimă aerul necesar instalatei de frână a unei locomotive Pompă de frână de locomotivă electrice. 7) transmisiune cu angrenaje; 2) supape de refulare a aerului; 3) cilindru de joasa presiune; 4) cilindru de înaltă presiune; 5) baie de uleiu. electrice (v. fig.)* Pompa e acfionată de un motor electric, printr'o transmisiune cu. angrenaje. 1. Pompă de aer [B03flyiHHbm Hacoc; pompe -a air; Luftpumpe; air pump; legszivattyu]: 1. V. sub Pompă pneumatică. — 2. Pompă cu piston pentru comprimarea aerului, şi la care cursa pistonului şi numărul de curse din unitatea de timp sunt determinate de valoarea absolută a fdrfei care acţionează asupra pistonului. Pompa, respectiv grupul pompă-mofor, nu are arbore motor, lucrul mecanic fiind transmis pistonului pompei prin intermediul unui lanf cinematic cu desmodromie care variază în funcfiune de forfa care apasă asupra pistonului (acfiune directă). Caracteristica mişcării este dată de dublul numărului de curse pe minut ale pistonului. Pompele de aer pot fi manuale sau cu abur. Exemple de pompe de aer: 2. ~ de frână de locomotivă cu abur [TOp-M03HbiH Hacoc nap0B03a; pompe â air pour l'equipsment des freins de locomotive ă vapeur; Luftpumpe fur die Bremsausriistung der Dampf-lokomotive; air pump for the brake equipment of a steam locomotive; g6zmp|dony-fekszivattyu]: Pompă de aer folosită la" locomotivele cu abur, penfru comprimarea aerului necesar instalafiei de frână continuă. Grupul de pompare este format din pompa de aer cu piston, şi dintr'un motor cu abur, cilindrii pompei şi ai motorului fiind coaxiali. Mişcarea este transmisă direct pistonului pompei, tijele pistoanelor fiind cuplate, în prelungire. Pompele de aer cu piston pentru frână sunt de trei tipuri principale: pompă simplă (cu o singură treaptă de comprirhare a aerului), pompă în tandem (v. fig.) şi pompă duplex-compound (cu două trepte de comprimare a aerului; v. fig.). Pompă de aer în tandem pentru frână de locomotivă cu abur* /) intrarea aburului în cilindru; 2) distribufie cu pistoane şi cu sertar; 3) cilindru de abur; 4) ieşirea aburului de emisiune; 5) supapa de aspirafie a aerului atmosferic; 6) tija pisfoane-lor; 7) cilindru de aer de joasă presiune; 8) supapa de intrare a aerului în cilindrul de înaltă presiune; 9) supapa de ieşire a aerului comprimat spre rezervorul principal; 10) cilindru de aer de înaltă presiune; 11) tijă de distribufie. Pompă de aer în tandem, de frână de locomotivă cu abur (schemă de funcfionare'. /) distribufia motorului cu abur; 2) cilindru de abur; 3) intrarea aburului; 4) ieşirea aburului; 5) tija pistonului; 6) cilindru de aer, de joasă presiune; 7) canal de legătură; 8) intrarea aerului; 9) cilindru de aer de înaltă presiune; ÎO) Ieşirea aerului comprimat, spre rezervorul principal. 782 Toate tipurile de pompe de aer sunt verticale, motorul cu abur fiind dispus deasupra corpului de pompă. Motorul cu abur şi pompa au o tijă lează în rezervorul principal al instalafiei de frână. Camerele din cilindrii de aer, despărţite prin pistoane, sunt astfel legate între ''ele, încât Pompă de aer duplex-compound de locomotivă cu abur, 1) pompă de ungere; 2) intrarea aburului; 3) cilindru de abur de înaltă presiune; 4) cilindru de abur de joasă presiune? 5) tija pistoanefor; 6) intermediar; 7) presgarnitură; 8) cilindru de aer de joasă presiune; 9) admisiunea aerului; 10) cilindru de aer de înaltă presiune; 11) refularea aerului spre rezervorul principal; 12) robinet de scurgere; 13) supapă de scurgere; 14) distribuitor principal; f5) distribuitor auxiliar; 16) opritor de uleiu; 17) ieşirea aburului de emisiune. comună în prelungire, la pompele de aer simple şi în tandem, şi două tije, la pompele duplex-compound. Distribufia motorului cu abur este comandată de piston. Pompa simplă este formată dintr'un cilindru de abur şi un cilindru de aer. Are două supape de aspirafie şi două supape de refulare (pentru fiecare fafă a pistonului). Pompele în tandem sunt formate dintr'un cilindru de abur şi din doi cilindri de aer dispuşi în prelungire. Comprimarea aerului se face în două etaje*, cilindrul mare (de joasă presiune) comprimă aerul până la 2 at, iar cilindrul de înaltă presiune comprimă aerul până |a 8 at şi-I refu- pompa comprimă aer, în ambele curse ale pistonului cilindrului de abur, înunuldintrecilindrii deaer (v.fig.). Cilindrii de aer au nervuri pentru evacuarea căldurii produse prin comprimarea aerului. Etanşeitatea cilindrilor pompei de aer se realizează prin conducerea tijei de piston printr'o presgarnitură de cânepă sau metalică. Distribufia motorului cu abur este formată, fie din două sertare cilindrice cu diametri diferifi, montate pe un ax comun şi comandate de o tijă cilindrică legată, în prelungire, de tija pistonului motorului, fie din două distribuitoare semimecanice (distribufia P, Ia care ambele distribuitoare cilindrice au axele paralele cu axa tijelor pistonului pompei; distribuitorul 78$ principal este acfionat de distribuitorul auxiliar, comandat direct de pistonul cilindrului de înaltă presiune, mecanic într'un sens, şi prin presiunea aburului, în celălalt sens), etc. Ungerea pompei se efectuează printr'o pompă de ungere, de mână, sau printr'o pompă de ungere cu trei prize (cilindru de abur, cilindru de aer, tija pistonului), acţionată mecanic. 2 A Pompă de aer, duplex, de frână de locomotivă cu abur (schemă de funcfionare). A) grupul I în mişcare -ascendentă; B) grupul II în mişcare ascendentă; 1) distribufie auxiliară; 2) distribufie principală; 3) Intrarea aburului; 4) Ieşirea aburului; 5) cilindru de abur de înaltă presiune; 6) cilindru de aer de joasă presiune; 7) intrarea aerului; 8) cilindru de abur de joasă presiune; 9) cilindru de aer de înaltă presiune; 10) ieşiree aerului comprftfiai spre rezervorul principal. Pompa de aer duplex-compound este formată din motorul cu abur cu expansiune dublă, şi din pompa de aer propriu zisă, cu două etaje. Pompa de. aer se compune din trşi plrfi p|jncipale: blocul cilindrilor de abur cu distribufia, blocul cilindrilor de aer, şi intermediarul care ghidează cele două tije ale pistonului, cu presgarnitura din seg-menfi metalici deplasabili. De obiceiu, distribufia are două distribuitoare cilindrice (distribufie sistem P). Ungerea se face cu o pompă de uleiu cu cinci prize (cilindru de abur de înaltă presiune, cei doi cilindri de aer, tijele pistoanelor), acfionată pneumatic de pompa de aer. Debitul pompei este cuprins între 1700 şi 3000 l/min, şi presiu- nea de comprimare a aerului e cuprinsă între presiunea atmosferică şi 8 kg/cm2 (v. fig.). 1. Pompă de pneuri [immHbift Hacoc; pompe pour pneumatiques; Radreifenpumpe; tyre pump;: legpârna-szivattyu, kerekabroncs-szivattyu]: Pompă de aer, cu piston, manuală, care serveşte la refularea aerului în pneurile de automobil, de bicicletă, etc. Pompa de pneuri poate fi cu unul sau cu mai mulfi cilindri. 2. Pompă de vid [BaKyyMHbift Hacoc; pompe^ â vide; Vakuumpumpe; vacuum pump; vâkuum— szivattyu, legszivattyu]. Fiz.: Aparat folosit pentru-a produce, într'un spafiu închis, o presiune inferioară presiunii atmosferice. — O pompă de vid este caracterizată prin presiunea din spafiul în* care evacuează gazele provenite din spafiul de vidat, prin limita inferioară a presiuni? pe care o* produce, şi prin debit. Spre deosebire de cazul pompelor obişnuite, al căror debit e exprimat prin volumul sau prin masa de fluid deplasate într'o secundă, în cazul pompelor de vid, la cari’ presiunea la care se găseşte gazul în recipientul, de vidat scade continuu, „debitul" e exprimat în funcfiune de vitesa variafiei relative a presiunii* în volumul dat. Dacă p0 e presiunea limită produsă de pompă, V volumul în care se face vidul, p presiunea în momentul t după începutul funcfionării pompei şi dp variafia de presiune în intervalul de timp dintre t şi t-\-dt, debitul este' s=______ P-Podt’ La pompele cu vid înaintat, pentru cari p0sO* şi peniru gaze cari urmează legea lui Boyle— Mariotte (valabilă pentru toate gazele la presiuni destul de joase), expresiunea debitului devine S=dV/dt', debitul e volumul da gaz extras de pompă într'o secundă, măsurat la presiunea medie-din pompă în acest interval de timp. Uneori,, pentru caracterizarea unei pompe, se foloseşte-vitesa de vidare, definită prin volumul (în care e cuprins volumul pompei) în care ea face să scadă, într'o secundă, diferenfa dintre presiunea-actuală şi presiunea limită, la \fe — 0,632 părfi din diferenfa dintre presiunea inifială şi presiunea limită. Dacă această ultimă presiune e neglijabilă, vitesa de vidare e volumul în care pompa coboară presiunea inifială, într'o secundă, la 1/e din valoarea ei. Din punctul de vedere al presiunii din spafiul în care sunt evacuate gazele provenite din spafiut vidat, pompele de vid se împart în pompe cari funcfionează la presiunea atmosferică, şi în pompe cu vid preliminar. Din prima categorie fac parte trompa de apă (v.), folosită în laboratoarele de chimie, pompele cu mercur (pompa Toepler şi pompa SprengeJ), şi diferite tipuri de pompe rotative, cari servesc şi ca pompe preliminare pentru cele din categoria a doua. Din această din urmă categorie fac parte: pompa rotativă cu mercur Gaede, diferite tipuri de pompe moleculare, şi tipuri de pompe cu vapori de mercur, sau cu vaporb de lichide organice cu tensiune de vapori foarte-joasă la temperatura ordinară. 784 î. Pompă cu difuziune [AH(|)(î)y3H0HHbiH Ha-<îOC; pompe â diffusion; Diffusionspumpe; diffusion pump; diffuzio-szivattyu]. V. sub Pompă cu vână «de vapori. 2. ~ cu mercur [pTyTHbiH Hacoc; pompe -a mercure; Quecks'lberpumpe; mercury pump; higany-szivattyu]: Pompă care evacuează gazul dintr'un recipient, cu ajutorul unei coloane de mercur. La pompa Toepler, coloana de mercur estecobo-TÎtă şi ridicată alternativ, creând, prin coborîre, un ^vid barometric în care pătrunde gazul de evacuat şi expulsând acest gaz, prin ridicare, în atmosferă, închizând în acelaşi timp comunicafia cu recipientul de vidat. Pompa Toepler este folosită şi 7n instalaţiile în cari trebue colectate gazele cari se pompează. în pompa Sprengel, gazul dintr'un recipient «este antrenat, sub formă de bule de gaz cuprinse Intre picăturile de mercur, cari cad printr'un tub capilar a cărui lungime totală este mai mare decât suma lungimilor picăturilor de mercur, care e «gală cu coloana de mercur care echilibrează presiunea atmosferică. Aceste pompe prezintă desavantajul de a avea un debit destul de mic .şi de a funcfiona intermitent. Presiunea limită e de cca 10~5 mm coloană de mercur. 3. ~ cu vână de vapori [Hacoc c nap0B0H CTpyeit; pompe ă jet de vapeur; Dampfstrahj-pumpe; vapour-stream pump; goszugâr-vakuumszi--vattyu]: Pompă cu vid preliminar, bazată pe difuziunea ■gazului, din recipientul de vidat, într'o vână de vapori, şi prin condensarea vaporilor, pentru a-i împiedeca să pă-irundă în recipient (v. fig.). Se folosesc, fie pompe cu vapori de mercur fie pompe cu vapori de substanfe organice cari au o tensiune de vapori foarte joasă la temperatura ordinară {apiezon, ftalat „ , de butii, etc). Pompa cu vâna de vaporl’ Pompele se nu- '> rezervor de mercur; 2) recipienf de dlT mese, fie pom- fuzare; 3) refr«9ereni; 4) legătura cu spafiu1 pe cu difuziu- de vldaf* ne, fie pompe de condensafie, după cum rolul principal în procesul de vidare îl au difuziunea ga-:zului în vapori şi a vaporilor în gaz, sau conden- I sarea vaporilor. O pompă de acest tip poate produce o presiune limită de fânăla IO 6mm coloană de mercur. Se construesc pompe cu mai multe etaje, de sticlă sau metalice, cari, pentru funcfionare, au nevoie de un vid preliminar de numai câfiva milimetri coloană de mercur. Pompele cu vână de vapori prezintă avantajele simplicităţii, al vitesei mari de vidare şi, mai ales, al unei vitese de vidare care nu depinde de presiunea atinsa în recipientul de evacuat. 4. ~ moleculară [MOJieKyjiHpHbiH Hacoc; pompe moleculaire; Molekularpumpe; molecular pump; molekulâr-szivattyu]: Pompă cu vid preliminar, bazată pe proprietăfile gazelor destul de rarefiate pentru ca lungimea parcursului liber mediu al moleculelor ior să depăşească dimensiunile cavităfilor recipientului în care se găsesc şi, mai ales, dimensiunile canalelor prin cari gazele sunt absorbite în pompă, din acest recipient. Când un astfel de gaz este în contact cu o suprafafă care se deplasează într'o şnumită direcfie, ciocnirile moleculelor gazului cu suprafafa se fac ca şi când aceste molecule ar fi adsorbite pe suprafafă, şi apoi reemise în toate direcţiile. Prin această reemisiune, moleculele capătă o componentă medie suplementară a viteselor lor în direcfia deplasării suprafefei. Liberul parcurs mediu al moleculelor fiind mai mare decât dimensiunile aparatului, moleculele se ciocnesc aproape numai cu perefii, şi nu se ciocnesc între ele, astfel încât componenta medie a vitesei,, dată de deplasarea unuia dintre aceşti perefi, nu se pierde prin ciocniri intermoleculare. în aceste condifiuni, raportul dintre presiunile la extremităţile suprafeţei mobile e determinat numai de vitesa ei de deplasare, fiind cu atât mai mic, cu cât vitesa e rrrai mare. Se folosesc două tipuri mai importante de pompe moleculare: tipurile Gaede şi Holweck. în pompa Gaede, suprafafa mobilă este suprafafa periferică a unui cilindru rotitor, închis într'o cutie cilindrică, cu un joc foarte mic între ele, suprafafă pe care sunt practicate şanfuri de-a-lun-gul unor cercuri situate în plane perpendiculare pe axă, şanfuri în cari intră câte o limbă care iese din peretele cutiei. Gazul, care intră pe una dintre fetele limbilor, este antrenat de rotorul cilindric şi se acumulează pe cealaltă fafă, după ce a parcurs toată periferia rotorului. Dacă regiunea de acumulare e în legătură cu o pompă preliminară, se obfine în această regiune o presiune joasă, iar raportul dintre presiunea pe cealaltă fafă a limbii şi presiunea din această regiune fiind constant şi mai mic decât unitatea, presiunea din recipientul de vidat poate fi foarte joasă. Valoarea raportului dintre presiuni scade, când turafia rotorului creşte şi când jocul dintre rotor şi cutia în care e confinut scade. Pentru o distanfa dintre rotor şi cutie de ordinul a 0,01 mm, şi între şanfuri şi limbi de ordinul a 0,1 mm, pentru rotoare cu diametrul de cca 10 cm şi cu turafii de 12 000 rot/min, cu un vid preliminar de 1 mm coloană de mercur, se obfine în recipientul de vidat o presiune limită de 5-10“6 mm coloană de mercur. 785 Cilindrul rotor al pompei Holweck este neted. Spafiul în care e antrenat gazul de mişcarea ro-forului este constiiuit dintr'un cana! elicoidal pe rofilor. Gazul e evacuat prin tubul al doilea. Pompa dă un vid de cca 1 mm coloană de mercur. Se construesc şi pompe de acest tip £f; . Pompă moleculară. î) carcasa pompei; 2) roforul pompei; 3) şanfuri circulare 4) canale de comunicaţie; 5) tub de legătură preliminară; 6) tub de legătură cu spafiul de vidat; 7) roată de transmisiune. suprafafa internă a cutiei, în care se roteşte rotorul. Jocul dintre rotor şi cutie este redus la 0,03 mm. Pompa prezintă, fafă de pompa Gaede, avantajul că rotorul se mişcă în întregime la presiunea dată de pompa preliminară, că are un debit mai mare, că funcţionează cu o pompă preliminară care dă o presiune limită mai pufin joasă, şi că dă o presiuns limită mai joasă. Astfel, pe când raportul dintre presiunea vidului, preparator şi presiunea limită finală e de până cca 300 000 la pompa Gaede, pentru pompa Holweck, acest raport atinge, în anumite condifiuni, valoarea 7 • t07. Presiunea limită atinge 10~6 mm coloană de mercur. i. Pompă rotativă cu angrenaje [BpaiiţaiomHftCH 3y6HaTbiă Hacoc; pompe rotative â engrenages; Zahnradrotationspumpe; gear driven rotary pump; fogaskereku forgoszivattyu]: Pompă alcătuită dintr'o cutie cilindrică în interiorul făreia^ se roteşte o pereche de rofi dinfate, perfect ajustate, una fiind antrenată de un motor care se roteşte cu 800*• *900 rot/min, iar cealaltă fiind liberă pe ax, totul rotindu-se într'o baie de uleiu (v. fig.). între dinfii celor două rofi se termină două tuburi, de o parte şi de alta a planului determinat de axele rofilor. Unul dintre tuburi e legat la recipientul de vidat, şi prin el intră între rofi, din acest recipient, gazul care apoi este condus către celălalt tub, prin spafiul dintre dinfi, în timpul rotirii cu mai multe etaje, tubul de evacuare a gazului dintr'un etaj alimentând etajul următor. 2. ~ rotativă cu mercur [Bpauţaio-IlţHHCH pTyTHblH Ha-CQC; pompe rotative âmercure; rotierende Quecksilberpumpe; rotary mercury pump; higanyos forgoszivattyu]: Pompă cu vid preliminar, alcătuită dintr'o tobă de porfelan care se roteşte într'o cutie cilindrică. Un perete vertical împarte toba în două: spafiul dintr'o parte a peretelui comunică cu recipientul care trebue vidat, iar cel din cealaltă parte e împărfit în trei compartimente, prin perefi ondulaf i (v.fig.). Puţin mai mult decât Pompă rotativă cu angrenaje. 1) carcasa pompei; 2) arbore de antrenare; 3) roată dinfată antrenată; 4) roată dinfată liberă; 5) tub de comunicafie cu recipientul de vidat. 50 786 jumătate din pompă e umplută cu mercur. în timpul rotirii tobei, compartimentele ajung succesiv în legătură cu spaţiul care comunică cu recipientul de vidat, se umplu, din acest recipient, cu gaz care, prin rotirea tobei, e deplasat apoi de mercur şi e evacuat în spafiul dintre tobă şi cutia care o confine. Pompa funcţionează numai dacă în acest din urmă spafiu se face un vid preliminar, cu ajutorul uneia dintre pompele din categoria întâi. Pompa permite obfinerea unei presiuni limită de 10~5 mm coloană de mercur, şi prezintă a-vantajul de a putea fi oprită fără să scadă vidul obfinut. Reclamă o mare cantitate de mercur, şi nu poate evacua vaporii con-densabili, cari trec în stare lichidă în timpul în care mercurul deplasează gazul. î. Pompă rotativă cu palete [BpamafOiiţHHCH JlonaTQHHblH; Hacoc; pompe rotative â palettes; Kapseîpumpe rotary box pump; lapâtos torgo-zsivattyu]: Pompă alcătuită dintr'un carter în interiorul căruia se roteşte excentric, şi mereu tangent !a suprafafa inle-rioară a carterului, un cilindru care are o fantă de-a-lungul unui plan diametral, şi care poartă în fantă două palete, împinse, de un resort, spre exterior (v. fig.). Carterul pompei poartă două conducte, una fiind în legătură cu recipientul Pompă rotativă cu mercur. 1) carcasa pompei; 2) rotorul pompei; 3) şi 4) camere de gaz* 5) placă de închidere; 6) tub de legătură cu spafiul de vidat; 7) tub de legătură cu pompa preliminară. Pompă rotativă cu palete. 1) carcasa pompei; 2) rotorul pompei; 3) palete; 4. tub de iegătură cu spafiul de vidat; 5) tub de legătură cu atmosfera. de vidat, iar cealaltă, o conductă de evacuare. Gazul e condus dela o conductă la cealaltă, prin spafiul dintre carter şi cilindrul rotitor, care se roteşte odată cu acest cilndru. Pompe de acest tip, cufundate în uleiu, permit obfinerea unei presiuni limită de 10~5 mm coloană de mercur. Se construesc şi pompe asemănătoare, în car? paleta e montată în peretele carterului. 2. Pompă cu două fluide [Hacoc c abYmh JKH/ţKOCTHMK; pompe â deux fluides; Pumpe mit zwei Flussigkeiten; pump with two fluids; ket~ folyadek-szivattyu]: Pompă pentru transportul unui fluid, în care transportul este asigurat prin consumul energiei cinetice a unui alt fluid. Fluidul motor, în mişcare (fluidul primar), cedează fluidului de transportat (fluidului secundar), fie energie cinetică, fiind trecut în prealabil printr'o serie de ajutaje convergente, fie energie potenfială, prin expansiunea fluidului motor amestecat cu fluidul de transportat. Prin cedarea de energie din fluidul motor se produce amestecul celor două fluide. Pompele cu două fluide lucrează cu un randament mic, din cauza pierderilor de amestec mari, dar energia pierdută rămâne adesea în interiorul sistemului tehnic (de ex. la injectoarele cu abur pentru alimentarea căldărilor, unde în schimbul energiei consumate prin pompare se cedează căldura pentru preîncălzirea apei de alimentare) Pompele cu două fluide diferă după natura fluidului de transportai (noroiu, soli şi aerosoli, lichide cu nisip sau cu corpuri solide, fifeiu, sulf topit, etc.); de obiceiu, ele servesc la pomparea apei. Fluidul primar poate fi apa (ejectorui cu apă, pompa cu vână de apă), aerul (pompa Mammuth, ejectorui cu aer), aburul (ejectorui cu abur, injectorul cu abur, pulsometrul). De exemplu, pompele cu vână de apă şi cu vână de aer sunt folosite la ridicarea apei din pufuri adânci; ejectoarele sunt folosite la pomparea apei sau a aerului; pulsometrele, la ridicarea apei, iar injectoarele, la alimentarea cu apă a căldărilor de abur. După natura fluidului motor, se deosebesc: 3. ~ cu vână de abur [Hacoc c nap0B0H CTpyeft; pompe â jet de vapeur, injecteur â vapeur; Dampfstrahlpumpe; steam injector, steam ejector; gozsugâr-szivatty.u]: Pompă cu două fluide, în care aburul este fluidul motor (primar). Transportul apei se face, fie prin energia cinetică a vinei de abur (ejector), fie prin presiunea aburului (pulsometru, injector). V. sub Ejector, Injec-tor de apă, Pulsometru. 4. ~ cu vână de aer [Hacoc c B03AyiHH0H CTpyeft; pompe ă jet d'air, trompe â air; Luft-druckpumpe; air jet pump; legsugâr-szivattyu]: Pompă cu două fluide, în care fluidul motor este aerul comprimat. Pompa este formată din grupul compresor, feava de aer comprimat, capul de amestec, şi feava de ridicare a apei. Aerul comprimat de un grup compresor este trimis, prin feava de aer comprimat, la capul de amestec situat la partea de jos a fevii de ridicare. Prin expansiunea aerului comprimat şi a amestecului cu apa, se micşorează greutatea specifică a apei, şi amestecul apă-aer e împins de coloana de lichid de jos, în feava de ridicare. Adâncimea de aşezare în puf a capului de amestec depinde de înălfimea de 787 ridicare(//a= 1 1,5H0). Vitesa apei la intrarea în ţeava de ridicare nu depăşeşte 1,5 m/s. Pompa cu vână de aer neavând piese în mişcare, se foloseşte în special pentru ridicarea lichidelor murdare cari confin noroiu, nisip, corpuri solide, etc. Se foloseşte în pufuri adânci şi cu diametri mici, când grupul de pompare nu poate fi aşezat în adâncime. Randamentul pompei este sub 45%, şi scade odată cu lungimea fevii de ridicare. Sin. Pompă Mammuth. i. Pompă cu vână de apă[HaCOC C BOflHHOH CTpyefî; pompe â jet d'eau, trompe â eau; Wasserstrahlpumpe; wa-ter jet injector, water jet pump; vizsugâr-szivattyu]: 1. Pompă cu două fluide, în care fluidul motor este apa. Vâna de apă (fluidul primar) este proiectată cu vitesă de o pompă cu rotor (centrifugă) în capul de amestec din puf, unde, trecând printr'un sistem de ajutaje, cedează energia sa cinetică apei din puf (fluidului secundar). Amestecul de apă pus în mişcare este ridicat prin ţeava de ridicare până Pompă cu vână de apă. I) rezervor de apă; 2) cap de disiribufie; 3) grup de pompă; 4) cap de amestec; A^) fluid primar; 42) fluid secundar; H0) adâncimea fântânii; Ha) adâncimea capului de amestec dela nivelul apei. la capul de distribuţie, de unde trece în rezervor, iar apa primară, în ţeava de aspirafie a pompei de lichid motor. Pompa cu vână de apă este folosită la pomparea apei din pufuri adânci (H04 25 m) şi cu debit mic (Q^3 m3/h), când grupul de pompare trebue montat la sol. — 2. V. sub Ejector. ' 2. ~ Mammuth [nacoc MaMyT; pompe sys-teme mammouth; Mammutpumpe; mammoth pump; mammut-szivattyu]. V. Pompă cu vâna de aer. s. Pompă de căldură [TenjiOBOH Hacoc; pompe â rechauffer; Wărmepumpe; heating pump; hoszivattyu]: Instalafie prin care, prin consum de energie mecanică, se transferă căldură dela un rezervor de căldură, de temperatură mai joasa (apa unui râu, apa unui lac, aerul unei încăperi), la un sistem de temperatură mai înaltă. Pompele de căldură sunt folosite în special pentru încălzire. Funcfionarea lor se deosebeşte de funcfionarea altor generatoare de căldură (căldarea de abur, generatoarele prin efectul Joule al curentului electric), prin faptul că, în pompa de căldură, consumul de energie mecanică serveşte pentru cedarea entalpiei rezervorului de căldură şi pentru transmisiunea ei la o temperatură mai înaltă, fiind mai mic decât echivalentul în lucru mecanic a căldurii transferate; în celelalte generatoare de căldură, entalpia este realizată excluziv prin transformări de energie. Pompele de căldură se împart în pompe de căldură cu vapori, şi în pompe de căldură cu aer. 4. ~ de căldură cu aer [B03AyuiHbiH TenjiOBOH Hacoc; pompe â rechauffer â air; Luftwărmepumpe;; air heating pump; leg-hoszivattyu]: Pompă de căldură în care schimbul de căldură este realizat prin intermediul aerului. Aerul evacuat dintr'o încăpere, care urmează să fie încălzită, este comprimat, şi deci încălzit, într'un compresor. Entalpia aerului încălzit este cedată, într'un schimbător de căldură, aerului pompat, care este apoi introdus în încăperile cari urmează să fie încălzite. Compresorul este antrenat de un motor electric şi de o turbină de gaze, acfionată prin aerul de încălzire,, şi care expandează adiabatic în turbină, înainte de a fi evacuat. 5. ~ de căldură cu vapori [napoBQH TenJio-boh Hacoc; pompe â rechauffer â vapeur; Dampf-wărmepumpe; steam heating pump; goz-hoszivat-tyu]: Pompă de căldură în care schimbul de căldură este realizat prin intermediul vaporilor unuf lichid. Funcfionarea pompei de căldură cu vapori se aseamănă cu funcfionarea maşinilor frigori-gene, şi se bazează pe principiul că, în timpul vaporizării unui lichid, el primeşte căldură dela mediul ambiant (căldura de vaporizare). Lichidul care urmează să fie răcit (de ex. apa unui râu) cedează, prin vaporizafie, o parte din entalpia sa, într'un schimbător (transformator) de căldură, unui fluid cu o tensiune de vaporizare joasă (de ex. butan, freon). Pompa de căldură cu vapori este formată din rezervorul de apă, pompa de apă, schimbătoarele de căldură, compresorul, rezervorul cu apă de răcire, şi dispozitivul de reducere. Pompă cu vână de aer. 1) feavă de ridicare a apei; 2) grup compresor; 3) feavă de aer comprimat; 4) cap de amestec; A*) fluid primar: (aer comprimat); A2) fluid secundar; H0)adâncimea fântânii; Ha) adâncimea capului de amestec dela nlve/ul apei. 50* 788 Apa pompată din rezervorul de apă rece (râu, tac, etc.) cedează entalpia sa, într'un schimbător de căldură, unui fluid (de obiceiu butan sau freon); vaporii formafisunt comprimaţi într'un al doilea schimbător de căldură, şi încălzifi prin comprimare. Vaporii comprimafi cedează, în schimbătorul de căldură, entalpia lor formată din căldura de vaporizare şi din echi- Pompă de căldură cu vapori (schemă de funcfionare). Ni) motor; C) compresor; P) pompă; R) dispozitiv de reducere; Sj) schimbător de căldură primar; S2) schimbător de căldură secundar; I) instalafie de încălzire; fl-i) temperatura lichidului la ducere; &2) temperatura lichidului la întoarcere; $a) temperatura apei în rezervorul Inifial. valentul în căldură al lucrului mecanic de comprimare, apei de răcire din rezervor, care se încălzeşte şi este trimisă în circuitul de încălzire. Vaporii condensafi în circuitul de încălzire sunt trimişi sub formă de condensat, printr'un dispozitiv de reducere (supapele de reducere), în primul schimbător de căldură (v. fig.). — Rentabilitatea pompei de căldură cu vapori se determină cu ajutorul indicelui de putere s, adică al raportului dintre ental-pia cedată de pompa de căldură şi echivalentul în căldură al lucrului mecanic necesar pentru antrenarea compresorului +273 ^ ~ unde + este temperatura medie din circuitul de încălzire, este temperatura apei din rezervorul inifial, şi r\ e randamentul total al instalafiei (aproximativ 0,5). 1. Pompă, casă de ~ [nacocHoe noMe-menne; bâtiment despompes; Pumpenwerk, Pum-penhaus; pump house; szivattyuhâz, szivattyumu]: Clădirea în care este instalată pompa, împreună cu anexele ei. La pompele cu abur, deservite de o căldare de abur proprie, casa de pompe cuprinde şi sala căldărilor de abur. Uneori, la instalafii de pompare mici şi mijlocii (de ex. la stafiunile de alimentare cu apă ale căilor ferate), rezervorul de apă este instalat în casa de pompă. 2. corp de ~ [HacoCHbift Kopnye; corps de pompe; Pumpenkorper; pump body; szivaty-tyutest]. Mş.: 1. Locaşul dintr'o pompă cu piston, în care se deplasează pistonul. Are (de obiceiu) forma cilindrică, uneori sfe- r— rică (în special la J_ pompele cu presiu- i______ ne înaltă). Construc- Corp de pompa orizontală, cu conducere bună a apei, fără formare de saci de aer. 1) organ de reţinere la refulare; 2) organ de refinere la aspirafie 3) piston. fia corpului de pom pă e realizată astfel, încât să se evite formarea sacilor de aer şi rezistenta la curgere a lich iduîui să fie minimă. (Se evită coifurile ascufite, trecerile între secfiuni diferite se fac prin racordări dulci, direcfia de curgerea lichidului dela organul de refinere la aspirafie, la organul de ref nere la refulare, este, pa cât posibil, dreaptă, organul de reţinere Sa refulare se dispune la nivelul cel mai înalt al corpului de pompă penfru a se putea evacua aerul aspirat, perefii corpului de pompă sunt ascen-denfi spre organul de refinere la refulare, schimbările de direcfie în curgere se evită, etc.). Pe corpul de pompă se aplică orificiile pentru montarea armaturii pompei şi se montează, Corp de pompa verticală (sisteme de execufie). ?) pompa verticală, feră formare de saci de aer; II) pompă verticală,având conducere bună a apel, fără formare de saci de aer; l!l) pompă verticală, în execufie greşită, cu formare de saci de aer; î) organ de refinere ia refulare; 2) organ de refinere la aspirafie; 3) piston; 4) saci de aer. 789 prin înşurubare, camera organelor de închidere (camera supapelor). — 2. Numire folosită uneori şi pentru carcasa pompelor cu rotor şi a pompelor rotative. 1. Pompă, mecanic de ~ [HaC0CHbiH Mexa-HHK; mecanicien de pompe; Pumpenwărter; pum-pingengineman; szivattyu gepesz, szivattyuor]: Mecanic care deserveşte o stafiune de pompare. Sin. Pompagiu. V. şi sub Mecanic. 2. Pompagiu. V. Pompă, mecanic de s. Pompaj [npepbraaiomee HaKanHBaHHe; pompage; Pumpen; pumping; szivatlyuzâs]. Mş.: Regim de funcfionare labilă, discontinuă, a unui compresor cu rotor (turbocompresor). Fenomenul apare când debitul şi presiunea compresorului scad sub anumite valori (sub punctul de maximum de pe curba caracteristică a compresorului), şi se manifestă prin întreruperi periodice ale debitării de aer şi mişcarea aerului în sens invers (curgere din conducta de refulare spre conducta de aspirafie). Pompajul provoacă mişcări de trepidaţie în compresor şi io-vituri de berbec în conducte, însofite de un sgo-mot caracteristic, asemănător sgomotului produs de mersul unei pompe cu piston. Pentru evitarea pompajului, trebue ca debitul aspirat al compresorului să nu scadă sub debitul corespunzător valorii critice de pompaj, iar la aparifia fenomenului, trebue ca supapa de refinere să închidă automat, pentru ca compresorul să funcfioneze în gol. Profilul paletelor are influenfă mare asupra mărimii domeniului de funcfionare a compresorului în care se produce pompajul (v. fig.). 4. Pompaj [6HeHKe; pompage; Pendeln; cyclic variation; ingadorâs]. Elf.: Funcţionarea nepermanentă a mai multor maşini sincrone cuplate în paralel, care se manifestă prin variafii ritmice ale anumitor mărimi de funcfionare ale lor, ca tensiunea, curentul şi puterile activă şi reactivă, în jurul valorilor lor în regim ţ>errfianen|. Variafiile ritmice sunt provocate de neegalitatea dintre cuplul motor-turbină şi cuplul frână-alternator. Pompajul poate provoca funcfionarea nepotrivită a releelor, şi deci false declanşeri. La limită, oscilafiile corespunzătoare ale turafiei în jurul sincronismului dau decroşajul maşinilor. Instrumentele de măsură obişnuite înregistrează pompajul numai dacă amplitudinea bătăilor nu coboară sub o anumită limită, iar frecvenfă lor nu depăşeşte o anumită valoare. Contra pompajului se acfionează prin descărcarea, debuclarea sau separarea refelei electrice Curba caracterisică (p-Q) a unui compresor cu rotor (pompaj). I) presiune; Q) debit; A) debit de regim (Q^); 8) presiune maximă; C) presiune scăzută; AD) regiune de pompaj. alimentate de maşinile sincrone. V. şi Pendulările maşinilor sincrone. 5. Pompare [MeniaHHe; pompage; Pumpen; stirring of the moiten metal; szivattyuzâs]. 1. Metl.: Operafiunea de agitare cu o tijă de metal care are o mişcare rectilinie alternativă, a metalului' din culeea unei forme de turnătorie, înainte ca materialul turnat să fi ajuns în stare pastoasă. Se execută pentru a ajuta evacuarea gazelor din materialul turnat, şi pentru a micşora defectele de segregare şi de retasură. e. Pompare [HaeaCbiBaHHe; pompage; Pumpen; pumping; szivattyuzâs]. 2. Tehn.: Operafiune de ridicare, cu ajutorul unei pompe, a presiuni* unui fluid, în scopul transportării lui. Pomparea se efectuează prin transformarea în pompă a energiei, din una dintre formele ei mecanice, în forma de energie utilă hidraulică sau pneumatică* Energia necesară pentru transportul fluidului poate fi energia mecanică a unor solide (pompare prin pompe cu un fiuid), sau energia cinetică a (fluidului motor în mişcare (pompare prin pompe cu două fluide). Elementele cari determină pomparea sunt debitul şi înălfimea de ridicare realizate prin pompare. Debitul şi înălfimea de ridicare depind de energia absorbită în cursul pompării. înălfimea totală de ridicare este determinată de relafia - T 2g unde: p± şi p2 sunt presiunile la suprafafa fluidului în spafiile de aspirafie, respectiv de refulare, pr e presiunea fluidului la ieşirea din pompă, (citită la manometru), pa e presiunea fluidului la intrarea în pompă, citită la vacuummetru, y e greutatea specifică a fluidului pompat; H{= Ha-h j+Hr, înălfimea de ridicare netă; ^hr, suma pierderilor în pompă şi în conducte; j, distanfa pe verticală între punctele în cari se măsoară presiunile pa şi pr\ va şi vr, vitesele fluidului în conducta de aspirafie, respectiv în conducta de refulare (v. fig.). Pomparea are, în general, două faze: aspirafis şi refularea; la pompele în cari fluidul intră în pompă prin efectul de vase comunicante lipseşte faza de aspirafie. înălfimea de aspirafie este determinată de relaţia unde A este înălfimea corespunzătoare presiunii 790 atmosferice, când aspiraţia fluidului se face dintr'un rezervor deschis (caz obişnuit); ht e înălfimea corespunzătoare presiunii de vaporizare a lichidului aspirat şi ^ hr e suma pierderilor în conducta de aspiraţie. înălţimea de aspirafie depinzând de presiunea de vaporizare a lichidului care, la rândul ei, variază cu temperatura, este iimifată, la pomparea lichidelor fierbinfi, de temperatura acestora. Problema se pune, în special, la pompele de alimentare cu apă a căldărilor de abur. — Cavitafia, care apare când presiunea lichidului la intrarea în rotor este mai mică decât presiunea lui de vaporizare, limitează, de asemenea, şi ea înălfimea de aspirafie a pompelor cu rotor. înălfimea de refulare este determinată prin înălfimea totală de ridicare a pompei. 1. Pompare semieruptivă a fifeiului [n0Jiy(J)0H-TaHHpyiomaH. ivţy60K0Hac0CHaH 3KcnJioaTa-iţHH CKBaHtHH; expioitation du petrole par pom-page semi-eruptif; halberuptive Pumpenforderung; semiffowing well pumping, semi-flowing surge-pumping; meiyszivattyus feleruptiv koolajterme-jes]. Expl. pefr.: Metodă de exfracfie a fifeiului cu ajutorul pompelor de adâncime, care consistă în a nu mai separa fifeiul de gazele proprii, înainte de intrarea în pompă, şi în a folosi astfel şi forfa ascensională a gazelor, descărcând prin aceasta, parfia1, unitatea de pompare (v.). Ea prezintă desavantajul unui randament volumetric mai mic al pompei, şi aj unei descărcări parfiale neregulate a unităţi de pompare. 2. extracfia fifeiului prin Expl. pefr. V. Extracfie de fifeiu prin pompe de fund cu tije. s. stafiune de ~ [HaC0CHblH nyHKT; station de pompage; Pumpstation; pumping station; sziva-tfyutelep, szivattyuâllomâs]: Instalafie completă de pompare a fluidelor. Ea cuprinde: sursa de fluid (fântână, captare dela un râu, basin, rezervoare de depozitare, etc.), pompa cu motorul de antrenare, generatorul de abur (în cazul pompelor cu abur), conductele de distilafie în refea, rezervoarele, care-l pompează. De exemplu, stafiune de apă potabilă pentru localităfi, stafiune de apă pentru alimentat căldările de abur, pentru alimentat locomotivele, de distribuit şi înmagazinat produsele petroliere, de distribuit gazele staţiunii de pompare pentru asanare, etc. Pentru reducerea prefului de exploatare, unele stafiuni de pompare sunt automate; grupurile di- Sfaflune de pompare cu dispozitiv automat de desaerisire a pompelor centrifuge, f) grup de pompare; 2) înfreruptor acfionat manual; 3) dis-jonctor acţionat dela distanfa; 4) pompă de vid pentru evacuarea aerului din pompa centrifugă, cu circulafie de apă de răcire; 5) pozifie de oprire; 6) pozifle de punere în serviciu. verse de pompe, cu motorul lor de antrenare, se pun în serviciu, respectiv se scot din serviciu, prin comenzi automate la distanfă şi în funcfiune Stafiune de pompare de asanare. 1) casă de pompă; 2) motor; 3) cuplaj; 4) pompă elicoidală orizontală; 5) conductă de asplnfie; 6) conductă de refulare; V) diferitele niveluri ale apelor. de consum (comanda pompelor se realizează de însăşi variafia nivelului de lichid din rezervor), în funcfiune de anumite perioade de timp, efc. Comanda automată a pompe or este dublată printr'o comandă la distanţă, neautomată, pentru instalafiile de comandă, de control, de distribufie, de măsură, de siguranfă, etc., (eventual) insta-iafia de preparare şi de tratare a apei. Stafiunile de pompare sunt diferite după scopul pe care-l deservesc şi după felul fluidului pe 791 a se putea pune în funcţiune pompele la diferite cereri (caz de incendiu, debite insuficiente, etc.). 1. Pompare, unităţi de V. Unităţi de pompare. 2. Pomparea ţiţeiului [HacacbiBatrae Hec|)TH; pompage du petrole; Pumpen des Rohols; oii pumping; koolaj-szivattyuzâs]. V. sub Transportul ţiţeiului. 3. Pompei, amorsarea V. sub Amorsarea conductelor pompei. 4. defectările în serviciu ale ~ [cJiy}Ke6-Hbie nop^H Hacoca; derangements de service de îa pompe; Betriebsstorungen der Pumpe; tareakdowns in the pump service; szivattyu uzem-zavarjai]: Defectările mai importante ale pompelor sunt: pompa nu aspiră (fiindcă există insuficienţă de apă, neetanşeitaţi, înfundarea sorbului; fiindcă robinetul de reţinere dela ţeava de admisiune lasă să treacă apă; sorbul este în afara nivelului de apă; supapele de aspiraţie nu se deschid; aerul din pompă şi din ţeava de aspiraţie nu este evacuat; turaţia e prea joasă; rotaţie în sens invers; demarare bruscă a pompei; înălţimea la aspiraţie e prea mare; temperatura lichidului de pompat este prea înaltă); pompa nu refu-iează (defectare provocată de înfundarea pompei cu murdării; supapele de refulare nu se deschid; rosturile dintre inelele de etanşare şi rotor sunt mult mărite; uzura paletelor, respectiv a palelor, etc.); debitul pompei este neuniform şi neregulat (defectare provocată de astuparea pompei cu murdării; astuparea sorbului; robinetul de admisiune nu se deschide; aerul pătrunde în pompă, etc.); pompa are trepidaţii (provocate de slăbirea şuruburilor de fixare a pompei; tasarea fundaţiei; uzura pa-Jierelor; vitesă prea mare a lichidului în interiorul pompei; pătrunderea aerului în interiorul pompei, provocând saci de aer, etc.); încălzirea diferitelor piese ale pompei (provocată de funcţionarea îndelungată cu robinetul de distribuţie închis; ungere insuficientă; uzura palierelor, etc.); etc. Afară de defectările principale, generale pentru toate tipurile de pompă, apar în serviciu defectări caracteristice fiecărui tip de pompă. De exemplu*^nu se deschid supapele, la pompele cu piston; nu se amorsează pompele centrifuge; se rup palele la pompele elicoidale; se rup dinţii, respectiv paletele, la pompele rotative; etc. 5. Pompeiu, formula lui ~ [(JjopMyjia IIom-nen; formule de P.; £. Pbrmeţ^ P. 's formula; P. tetele]. Maf.: Formulă care generalizează la funcţiunile poligene formula lui Cauchy relativă îa funcţiunile olomorfe. Dacă <ţ> (z) este, după definiţia restrânsă, derivata areolară a funcţiunii f (z), există relaţia: rtS)=_L-ţ 2nzJCz — ţ> TzJJDV—ţ *C fiind un contur simplu închis şi rectificabil, care limitează un domeniu D. Cuplarea pompelor cu rotor. I) cuplarea în serie; II) cuplarea în parafei; 1) direcfia de intrare a lichidului în grupul de pompe; 2) direcfia de ieşire a lichidului din grupul de pompe. 6. Pompelor, cuplarea ~ [ciţeriJieHHe Ha-COCOB; couplage des pompes; Pumpenkopplung; pump coupling; szivattyu-kapcsolâs]. Tehn.: Cuplarea între ele a două sau I ^ ^ i z a mai multor pompe cari debitează în aceeaşi reţea, pentru a obfine înălţime de ridicare sau debit mai mare. La pompele cu piston se leagă la acelaşi arbore de antrenare două sau trei pompe, manivelele motoare fiind decalate cu 180° între ele (pompe duplex), respectiv 120° (pompe triplex). Camerele pneumatice sunt unite între ele. Pompele cu rotor se leagă în serie, sau în paralel, după cum se fracfionează înălfimea de ridicare sau debitul. în cazul legării în serie a mai multor rotoare, se construesc pompe cu mai multe etaje; înălfimea de ridicare este suma înălţimilor de ridicare realizate în fiecare rotor; în cazul legării în paralel a mai multor rotoare, debitul total al pompelor este suma debitului realizat de fiecare pompă (v. fig.). 7. Pomuşoară: Sin. Păltior (v.). ____ s. Ponderată, medie V. Medie ponderată. 9. Pondere de eroare de măsură: Sin. Măsură, greutate de eroare de ~(v.). to. Ponderitate; Sin. Greutate specifică (v.). 11. Ponderosif [n0HAep03HT; ponderosite; Pon-derosit; ponderosite; ponderozit]. Expl. pefr.: Produs obţinut din arderea piritei la fabricile de acid sulfuric. Conţine oxid de fier şi este întrebuinţat la mărirea greutăţii specifice a fluidului de sapă. Are densitatea 1,2- ••1,5. 12. Ponor: Sin. Dolină (v.). 13. Ponfare [HaCTHJiaTb najiy6y; pontage;Auf-ehren, Einschwenken; bridge building; beforgatâs]. Pod.: Acţiunea de aducere în axa podului şi de instalare a căluşilor vaselor, a portiţelor sau a oricărui suport la podurile improvizate sau de echipaj. 14. Ponfîan [iiOHTHaHOBbiH cjioh; pontien; Pon-tien; Pontian stage; pontiân]. Geo/.; Al doilea etaj al Pliocenului de facies lacustru-continental din Estul Europei. în ţara noastră este reprezentat în special prin marne cenuşii cu: Congeria rhom-boidea, C. rumana, Cardium lenzi, C. abichi, C. simiense, Phyllicardium, Hipparion gracile, Ga-zella brevicornis şi Mastodon longirostris. Pon- 792 Jianul marnos din zona cuielor diapire a subcar-pafilor Munteniei a constituit un acoperiş protector ideal pentru zăcămintele de petrol din Meo-fian. în Transilvania au avut loc, în timpul Pon-fianului, importante erupţii de andezite. 1. Ponfil [onopa; epontille; Raumstutze; hoid pillar, stanchion; tâmasz, pilier]. Nav.: Piesă de consolidare, cu capătul inferior sprijinit pe varangă şi cu cel superior, pe traversă. 2. Ponton [nOHTOH; ponton; Ponton; pontoon; ponton, âllocsonak], Nav.: îmbarcafie puntată, sau plutitor, ori ansamblu de plutitoare, fără mijloace proprii de propulsie şi, de obiceiu, staţionare, folosite pentru a susfine o paserelă, o platformă, o instalafie (doc, macara, etc.), un pod, — sau în alte scopuri. Plutitoarele pot fi tubulare, în formă de chesoane etanşe compartimentate, sau pot fi pline, cu prova şi pupa rotunjite. Din punctul de vedere al scopului, se deosebesc următoarele tipuri de pontoane: ponton de acostare, care se aşază lângă cheuri sau lângă maluri, pentru a uşura acostarea navelor şi debarcarea sau îmbarcarea, prin intermediul unei paserele; ponton-macara, care serveşte la susfinerea unei macarale plutitoare; ponton ridicător, folosit la scoaterea la suprafafa apei a navelor sau a altor corpuri (chesoane, poduri, etc.) şi care este echipat cu vinciuri puternice, cu cabluri şi compartimente în cari se pompează apă sau aer comprimat, pentru a cufunda pontonul sau a-! ridica la suprafaţă împreună cu epavele; ponton de ancoră, care serveşte la susfinerea lanfurilor de ancoră când acestea trebue aşezate înaintea altor îmbarcafii (de ex. drage); ponton-cazarmă, care e amenajat cu cabine de locuit, pentru lucrători sau marinari. s. Ponton [nOHTOHOBbiH moct; pont de pon-tons; Pontonbrucke; pontoon bridge, boat bridge; hajohid]. Pod.: Pod plutitor format din bărci sau plutitoare speciale, solidarizate între ele, şi cari susfin o platformă pe care se poate circula, folosit la restabilirea urgentă a circulaţiei, ca pod provizoriu sau ca pod militar. Bărcile sau plutitoarele sunt grupate câte două sau mai multe, formând o unitate numită portifă, pentru a permite montarea şi demontarea mai rapidă a podului, ca şi pentru a permite îndepărtarea uneia sau a mai multor portife, în vederea liberării şenalului navigabil, fără a fi nevoie de demontarea întregului pod. 4. Ponton-plută [nJiOBynHH fle6apKaAep; ponton flotte; Ponton-Flolj; pontoon-float; uszo-ponton]. Pisc.: Debarcader plutitor folosit în băl-file cu variafii de nivel supuse regimului de inundare al râurilor din cari se alimentează. Este alcătuit, fie dintr'un bac de lemn peste care se amenajează o platforma de dulapi, fie dintr'o platformă plutitoare, confecţionată din bile de brad şi acoperită cu dulapi. Ancorarea de mal se face printr'un cablu de ofel, iar menfinerea la distanfa fixă de mal, printr'o bilă, numită şcondru. Pon-fonul-plută serveşte la descărcarea şi la colectarea peştelui adus cu bărcile, care este apoi transportat Ia mal prin intermediul unui podef mobil.. 5. Pontonieri [riOHTOHepbi; pontonniers; Pon-toniere; pontoniers; hidâszak]. Tehn. mii.: Trupe specializate în navigafia pe râuri şi pe fluvii, carr execută treceri cu vasele sau construesc poduri de echipaj sau poduri improvizate, e. Pontou. V. Reglare, ac de 7. Pop [cTOHKa; etanţon, poinţon; Stiitze* Stănder; prop, stay; sas, szârfa]. Cs.: Bară verticală sau stâlp vertical, de lemn sau de metal, dintr'o construcfie sau dintr'un element de construcfie, alcătuite din bare (fermă, cintru, eşafodaj, sprijinire),, destinat să transmită la teren, la fundafie sau la* reazeme, forjele sau o parte din forfele cari încarcă elementul de construcfie sau construcţia respectivă, fiind solicitat numai la compresiune-s. ~ de siguranfă [npe#oxpaHHTejibHaH CTOHKa; appui de surete; *^otstutze; safety prop; biztonsâgi tâmasz]. Bei.: .Stâlp de lemn care susfine cofrajele unei construcfii sau ale unui element de construcfie, după îndepărtarea cintrelor sau & sprijinirilor cari au servit la turnarea betonului, pentru a se evita solicitarea acestuia prin forfe prea mari, până la terminarea procesului de întărire. 9. Popândău [cycJiHK, XOMHK; spermophile; Ziesel ; spermophile, gopher, ground squirre!; iirge]. Zoot.: Citellus citellus L. Rozător caracteristic regiunilor de stepă, ajungând până la altitudinea de peste 300 m, răspândit în fara noastră în regiunea Câmpiei dunărene, în Dobrogea, îrt stepa Moldovei şi în şesul Tisei. Trăieşte în galerii adânci de 1 • • • 1,50 m, în cari> îşi depozitează rezerve de hrană (seminfe, fructe, frunze, etc.). în unii ani cauzează adevărate ravagii în culturi. Combaterea se face prin curse sau capcane speciale şi prin substanfe chimice, ca anhidrida sulfuroasă lichefiată, introdusă în galerii cu ajutorul aparatelor speciale. io. „Popească". Agr..' Varietate de pere de iarnă. Fructul este mare, lung, piriform, asimetric*, cu o linie de rugină, care merge de-a-lungul lui, dela codifă până la caliciu. Codifa e relativ scurtă,, cu guler la bază, iemnificată şi pufin aplecată. Pelifa e densă, verde-pală, apoi în galben de paie, rar rumenită pe partea din spre soare. Are miezul alb sau alb-verzuiu, destul de fin şi zemos, iar spre sfârşitul coacerii, mălăief. Gustul e dulceag, foarte pufin înnecăcios. Se coace din Octomvrie până în Ianuarie. u. Popelcă [KOTeji c ®a- Popeicâ. pOBOH Tpy60H,’ chaudiere; Flammrohrkessel; flue boiler; tuzcsokazân]. Ind.. pefr.: Vechiu sislem de cazan cu buler, pentru^ distilat fifeiul. Are forma unui ou aşezat cu vâr- 79$ ful în jos. în felul acesta, partea mai fată de sus prezintă o suprafafă mai mare de evaporare. 1. Popic [îiOAnopa; quille; Stutze;stud; tâmasz, duc]. Tnl.: Piesă de lemn rotund, cu lungimea şi cu diametrul mici, folosit ia proptirea marciavan-telor sau a bandajelor de zidărie, în timpul scoaterii jongrinelor. 2, Popă du. Ind. far.; Butuc cu trei ramificafii, care formează scaunul vârtelniţei (Oltenia). a. Popină. Arhg.i Sin, Gorgan (v.). 4. Poplîn [nonjîHH; popeline; Popeline; poplin; poplin]. Ind. text.: Ţesătură cu legătură de pânză, de mătase, de lână sau de bumbac mercerizat, care se caracterizează prin faptul că are ripsuri în direcfia bătăturii, datorite faptului că firele de urzeală sunt mult mai subţiri decât cele de bătătură. s. Populafie echivalentă [aKHBaJieHTHoe ^aceJieHHe; population equivalente; Einwohner-gleichwert; equivalent population; lakossâg-egyen-ertek]. Canal.: Numărul de locuitori care poate înlocui o unitate de producfie industrială, pentru calculul cantităfii de oxigen biochimic necesar epurării apelor uzate din industrii. Exemplu: o tonă de piei tăbăcite poate fi înlocuită, în calcule, printr'o populafie de 1000***4000 locuitori. e. Por [nopa; pore; Pore; pore; porus, likacs]. Fiz.: Mic gol în interiorul unui corp solid. După dimensiuni, se deosebesc: 7. ~ fin [MeJlKâfl nopa; pore fin; feine Pore; fine pore; finom porus, finom likacs]: Por care nu poate fi văzut cu ochiul liber (are diametrul mai mic decât 20 ji). 8. ^ grosolan [60Jibinaa nopa; pore grossier; grobe Pore; thick pore; durva porus, durva likacs]: Por care poate fi văzut cu ochiul liber (are diametrul mai mare decât 20 ja). .■ • După comunicaţia lui cu exteriorul, se deosebesc: 0. ~ deschis foTKpbiTaH nopa; pore ouvert; offene Pore; open pore; nyilt porus, nyilt likacs]: Por în comunicafie cu mediul înconjurător. 10. ~ închis [3aKpbITan nopa; pore ferme; geschlossene Pore; shut pore; zârt porus, zârt . likacs]: Por care nu are comunicafie cu mediul din jur, şi deci nu permite mediului înconjurător să pătrundă în el. 11. Por. Mef/rV. sub Porozitate. 12. Porc [KpniţHHa, HioinKa; gueuse, saumon; Seîlgewicht; rope weight; kotejsuly]. Expl. petr.: Greutate de otel sau de fontă, de formă elipsoi-da|ă, care se ataşează la macaralele uşoare, în scopul accelerării coborirn Jor m timpul extragerii coloanei la sondele în producţie. Sin. Purcel. îs. Porc [CBHHfl; cochon; Schwein; pig; sertes, diszno]. Zoot.: Mamifer din subordinul porcinelor (v. Porcine). 14. Porc de India. Zoot. V. Cobaiu. 15. Porcină. Ind. alim.: Carne de porc, crudă sau afumată (Moldova). ie. Porcine [cbhhoh; porcines; Schweine; por-cines; sertesek]. Zoot.: Subordin din clasa mamiferelor bisulcate (animale cu copita despicată în două), cu stomac simplu (cu excepjiunea ipopota-mului), şi impropriu pentru a rumega. Subordinul C H porcinelor cuprinde două familii: ipopotamidele şi suideele, cari derivă din speciile genului Sus (Sus verrucosus, Sus scrofa, Sus vittatus şi Sus* mediterraneus), din cari, prin domesticire şi încrucişare, au rezultat diferite rase de porci. în stare sălbatică, porcinele trăiesc în păduri mlăştinoase. La noi, se găsesc rase de porci domestici, importafi (York, Berck, etc.), şi rase de porci autohtoni (Mangalifa, de Bazna, Stockli, etc.), cari sunt crescufi penfru carne, piele, păr, etc~ i7. Porcine, piei de ~ [CBHHbie kojkh; cuir de porc; Schweinsleder; pig leather; disznobor].-Ind. piei.: Piei provenite dela animale din specia porcinelor. Pieile de porc tăbăcite sunt rezistente.-dar poroase; din această cauză nu sunt proprii pentru încătfăminte. is. Porfină [nop(|)HH; porphine; Porphin; por-phin; porfin]. Chim.: H H H Substanţă dela care, . q q C teoretic, derivă he- HC^2 ^C^8 ^CH mina, pigmenţii biliari, \! j i clorofila şi toate por- C=N HN—C firinele. Porfina este HC^s P^CH formată din patru cic|- # uri pirolice legate prin C—NH N—C patru punţi metilenice IV J. p M ( —CH = ). Se notează cu I, II, |H şi IV ciclurile ~ pirolice, cu a, g, 7 . şi § carbonii cari formează punţile, şi cu numere* arabe d Jia 1 la 8, atomii de carbon dela capetele inel or pirolice. Porfina este cristalină, de co-lojre roşie. A fost preparată şi prin sinteză. 19. Porfinurie [nop4)HHypHfl; porphynurie^ Por-phynurie; porphynury; porfinuria]. V. sub Porfirine.. 20. Porfire [nop(|)Hpbi; porphyres; Porphyre^ porphyrs; porfirek]. Geol.: Roce efuzive paleo-vulcanice, constituite din fenocristale de feldspat potasic (ortoză) şi mai puţin feldspat calcosodicf înglobate într'o pastă de coloare variabilă, formată mai ales din microlite de feldspat potasic. Se deosebesc: porfire granitice, sienitice, diori-tice, gabbro-uri, etc. 21. Porfirine [nop(|)HpHHbl; porphyrines; Por-phyrine; porphyrins; porfirinek]. Chim.: Derivaţr ai porfinei, obţinuţi prin substituirea cu diferite grupări a celor opt atomi de hidrogen din nucleele pirolice din molecula de porfină. Porfiri-nele sunt combinaţiile de bază ale hemoglobinei şi ale clorofiîei; unele dintre ele se obţin dir^ aceste substanţe: Porfirina, corespunzătoare hemului şi heminei (rezultată prin îndepărtarea fierului din molecula acestora); protoporfirina, se obţine greu direct, din hemină, sub acţiunea bacteriilor de putrezire; prin tratarea heminei cu acizi se obţine, pe lângă îndepărtarea fierului din moleculă, adiţionarea a două molecule de apă cu formare de hematoporfirină. Prin hidrogenarea catalitică a protoporfirinei se obţine mesoporfirina., care are în moleculă patru atomi de hidrogen mai mult decât protoporfirina. O altă porfirina, deuteroporfirina, se obţine în timpul sintezei heminei din pirometenă, iar introducând grupări-? 7794 viniiice în deuteroporfirină, se obfine diacetildeu-feroporfirina care, prin reducere catalitică, frece în hematoporfirinâ. în unele cazuri patologice (porfinurie), datorite unei intoxicafii cu plumb, cu sulfonal, cu anilină, apar în sânge alte două porfirine: coproporfirina şi uroporfirina, cu o aşezare a substituenfilor diferită de cea din molecula de ;f»emină. Anumite porfirine derivă din clorofilă (piropor-firina. feoporfirina, desoxofileritroetioporfirina, etc.). în petroluri şi în bitumuri au fosl identificate diferite porfirine, între cari predomină cele de origine clorofiliană (de ex. desoxofileritroetioporfi-rina), pe lângă unele porfirine de origine hem o globiană (mesoporfirina şi mesoetioporfirina). De aici s'a dedus că petrolul este format mai ales din resturi vegetale, cu adausuri de resturi animale, în cantitate mică. 1. Porfirif [nopcJmpHT; porphyrite; Porphyrit; porphyrite; porfirif]. Geol.: Rocă efuzivă, paleo-vulcanică, corespunzătoare dioritului, alcătuită din fenocristale de plagioclaz şi biotit, hornblendă sau piroxen, prinse într'o pastă de coloare închisă. 2. Porfirizare[nyjibBepH3ai];Hfl;porphyrisation; Zerreiben; trifuration; szetdorzsoles]. Tehn. V. sub Pulverizare 1. s. Porfirobiasfe [nopc|)Hpo6jiacTbi; porphyro-blastes; Porphyroblasten; porphyroblasts; porfiro-blaztek], Geol.: Cristale de neoformafie în şisturi cristaline caracterizate prin forme de dimensiuni mai mari, înglobate într'o masă mărunt cristalizată. 4. Porfiroid [nopcîmpOHfl; porphyroide; por-phyroid; porphyroid; porfiroid]. Geol.: Calitatea dinei roce de a fi asemănătoare cu porfirul. 5. Porfiroid [noptiîHpOH/ţ; porphyroide; Porphyroid; porphyroid; porfiroid]. Geol.: Rocă meta-morfică cu structura porfiroblastică, derivată din -tufuri sau din roce eruptive acide. e. Pori solari [coJiHeHHbie nopbi; pores so-laires; Fleckenpunkte, Poren; Sun pores; nappo-t-rusok]. V. sub Fotosferă. 7. Porif [iuieTeHb; clayonnage; Sfrauchwehr; wattle fencing, mat; rozsegât]. Hidrot.: Pinten -făcut din garduri de nuiele şi din bolovani, folosit pentru protejarea malurilor prin abaterea apei. a. Porifer [nopoo6pa3yK)iiţHH; porifere; poren--fuhrend; poriferous; likacskepezo]. Ind. st. c.: Calitatea unei substanfe de a produce o anumită porozitafe a unei mase ceramice Ia care se adaugă. Substanfele porifere întrebuinfate mai des sunt: rumeguşul de lemn, mangalul, turba, grişul de • cărbune, etc. 9. Porilor, volumul aparent al ^ [KaHtynţHHCH câ^eMiIopOB; volume apparent des pores; schein-bares Porenvolumen; apparent volume of pores; likacsok lâtszolagos kobtartalma]. Fiz,: Suma volumelor porilor deschişi. io volumul închis al ~ [oâ'beM 3aKpbiTblX nOpOB; volume ferme des pores; geschlossenes Porenvolumen; shut volume of pores; likacsok :zărf kobtartalma]: Suma volumelor porilor închişi. 11. volumul total al ~ [o6mHH oS^eM nopoB; volume total des pores; gesamtes Porenvolumen; tofal volume of pores; likacsok osszes kobtartalma]: Suma volumelor aparent şi închis ale porilor. 12. Pornire. Tehn.: Sin. Demarare (v.). 13. Pornirea gheţurilor. Geol. V. Debaclu. 14. Pornirea motoarelor electrice [nyCK 3JieK-Tpo#BHraTeJieă; demarrage des moteurs elec-triques; Anlauf elektrischer Motoren; starting of electric motors; elektromos moforok inditâsa, villamos moforok indităsa]. Elf.: Trecerea motoarelor din starea de repaus în starea cu vitesa nominală. Pornirea se numeşte în go|, dacă maşina de lucru antrenată de motor e încărcată abia după ajungerea la turafia nominală, ca la strunguri, prese, matrife şi la compresoarele cu piston demarate în stare descărcată; pornirea se numeşte la cuplu crescător, dacă sarcina motorului creşte odată cu turafia, ca la pompele centrifuge, la compresoarele cenlrifuge şi la ventilatoare; pornirea se numeşte în plină sarcină, dacă cuplul de frecare în repaus şi cuplul antagonist în cursul pornirii, în general constant, se menjin la ordinul de mărime al cuplului în sarcină nominală, ca la aparatele de ridicat, la benziie de transport sau la pompele cu piston cari pornesc încărcate; pornirea se numeşte grea, dacă, în cursul pornirii, cuplul antagonist e sensibil mai mare decât cel în sarcină nominală, ca la calandre, căi de laminare, mori cu bile şi centrifuge. Aparatele folosite pentru pornirea motoarelor electrice se numesc demarcare (v. Demaror). — Sin. Demarare. îs. Pornifor. Mş. ferm., Elt.: Sin. Demaror (v.). îs. Pornifură [onoJib3eHb;eboulement;Einsturz; breaking down, falling-in; beomlâs]. Geof.: Masă de pământ deplasată prin alunecare, în urma ruperii echilibrului ei interior, datorită creării unui plan de alunecare, fie din cauza micşorării coeziunii dintre granulele de pământ, fie din cauza micşorării frecării dintre două strate de pământ înclinate, în urma imbibării cu apă a unuia dintre ele. ir. Porozitafe [nopHCTOCTb; porosite; Poro-sităt; porosity; porozitâs, likacsosâg]. Fiz.: Proprietatea unui corp solid de a avea pori în masa sa. Din punctul de vedere al naturii porilor, se deosebesc o porozitafe relativă, aparentă, sau deschisă, dacă se consideră numai porii cari comunică unii cu alfii şi cu mediul exterior, şi o porozitafe absolută sau realăr dacă se consideră tofi porii corpului, adică şi cei cari sunt izolafi. Se numeşte coeficient de porozitafe sau grad de porozitafe raportul dintre volumul porilor unui corp şi volumul corpului. Coeficientul de porozitafe relativă,în procente, se determină, de obiceiu, cu aproximafie, cân-iărind corpul, introducându-l în apă, şi apoi cântă-rindu-l saturat cu apă. Dacă Veste volumul corpului, şi G0şiGs reprezintă greutatea lui, uscat, şi saturat 795 cu apă, coeficientul de porozitate relativă e dat de relafia Gs-G0 Pr —100 ^ Coeficientul de porozitate absolută Pa se determină, în procente, măsurând densitatea aparentă Da a corpului şi densitatea D a substanţei din care e alcătuit corpul, şi folosind relaţia D-Da Pa = 100-^-. 1. Poroziîdie, coeficient de ~ [K03(|)4)Hi];HeHT JIOPHCTOCTH; cpefficient de porosite; Porosităts-koeffizient; porosity coefficient; porozităsi tenyezo, Jikacsosâgi tenyezo]. F/z. V. sub Porozitate. 2. —, grad de ^ [cTeneHb nopHCTOCTH; degre de porosite; Porositătsgrad; porosity degree; porozităsi fok, likacsosăgi fok]. Fiz. V. sub Poro--zitate. 3. Porozitate [nopHCTOCTb; piqure; porose Stelle, Nadelstiche; pricks, pin holes; beszurâsok, -fuszurâsok]. Metl.: 1. Defect al pieselor turnate, care poate provoca o lipsă de etanşeitate şi de •compactitate a piesei. Consistă în goluri mici (pori) în corpul pieselor, cari se găsesc, de obiceiu, pe pereţii verticali ai părfilor superioare ale piesei. Este provocată de defecte de turnare (absorbire de aer {a turnare, aliaj necorespunzător, formarea de bule de gaze în topitură, etc.). Se constată, fie prin examinarea suprafeţelor prelucrate ale piesei, fie prin încercarea la presiune (hidraulic sau cu aer comprimat). Duce, de obiceiu, la rebu-larea pieselor turnate. V. şi Spongiozitafe. - 2. Defect al cordonului de sudură, care consistă în goluri mici ale cordonului. Provoacă lipsa de etanşeitate a îmbinării. E datorit, de obiceiu, cali--făţii necorespunzăîoare a electrodului de sudură. 4. Porozitate, gradul de ~ al pâinii [CTeneHb nopHCTOCTH xjieâa; porosite du pain; Porosităt des Brotes; bread porosity; kenyer-likacsosâgi fok]. Ind alim.: ‘Raportul dintre volumul total al porilor dintr'un anumit volum de miez de pâine, şi volumul ocupat de miez. Penfru determinarea porozitătii se folosesc mai multe procedee: Se deterrnină direct ariile unei secţiuni de miez, înainte şi după presarea ei până la refuz; se determină greutatea specifică a miedului cu pori, şi a celui fără pori; se compară imprimatele porilor miezului de_ cercetat, cu o serie de imagini de referinţă, cari reprezintă o scară de porozitate. Afară de porozitatea miezului pâinii, se consideră şi structura porilor (uniformitatea şi mărimea), cum şi grosimea pereţilor cari îi delimitează. Totalitatea acestor caracteristice dă un indiciu preţios pentru asimilabilitatea pâinii. O porozitate mică indică o pâine insuficient fermentată, neîngrijit lucrată şi rău coaptă. s. Porpezit [nopne3HT; porpezite; Porpezit, Palladiumgold; porpezite; porpezit, palladiumarany]. Mineral.: Aliaj natural de aur şi paladiu, care se găseşte în zăcământul aurifer dela Goyaz (Brazilia). E un mineral rar. 8, Porro, prismă Fiz. V. sub Prismă. 7. Port [nopT; port; Hafen; harbour, port; kikoto]. Nav.: Intrând natural sau loc amenajat pe litoralul marin, respectiv la fărmul unei ape interioare (lac, fluviu, canal), apărat de valuri şi de curenfi, şi care serveşte ca staţiune de deservire a traficului pe apă şi ca loc de adăpostire a navelor. Un port este amenajat astfel, încât să permită pe orice timp îmbarcarea şi debarcarea călătorilor şi a mărfurilor de pe uscat pe navă, şi invers, şi să prezinte loc de refugiu navor pe timp de furtună, contra apelor mari, contra gheţurilor, etc. Porturile sunt şi baze de înzestrare şi de alimentare a navelor cu combustibil şi cu materiale, ca şi baze de reparaţii şi de revizii ale navelor. Unele porturi sunt şi centre de construcţii navale. Porturile se clasifică, după apele pe cari sunt situate, în două mari categorii: porturi maritime şi porturi de ape interioare. s. Port de ape interioare [nopT BHyTpemmx BOA; Port d'eaux interieures; Binnenhafen; inland water harbour; belvizi kikoto]: Port situat pe ţărmul unei ape interioare (lac interior, fluviu, canal), şi în care au acces numai navele de ape interioare. Porturile de ape interioare sunt formate din suprafaţa de apă şi din teritoriul portului. Suprafafa de apă a portului trebue să aibă la intrare o lărgime care să permită întoarcerea navei (manevră necesară în traficul navelor pe apele interioare). Teritoriul portului variază după destinaţia pe care o are portul; el este înzestrat cu cheuri de îmbarcare şi debarcare (construite, în general, ca cheuri verticale), cu căi de acces, cu instalaţii de manutenţiune (elevatoare, macarale, etc.), cu instalaţii de depozitare, cu instalaţii de întreţinere, de revizie şi de reparaţie a navelor, etc. Locurile amenajate pe apele interioare penfru îmbarcarea şi debarcarea călătorilor sunt simple staţiuni-debarcadere (formate dintr'o îmbarcaţie legată de mal şi un dispozitiv de acostare a navei), şi nu porturi. Porturile de ape interioare se clasifică după apa interioară pe care sunt amplasate şi după traficul pe care-l deservesc: 9, ~ de lacuri interioare [nopT BHyTpeHHHX 03ep; port de lacs interieurs; Binnenseehafen; laiKHpcKHH nopT; port pour voyageurs; Reisendenverkehrshafen; passen-ger harbour; szemelyforgalmi kikoto]: Port pentru deservirea traficului de călători. El trebue să asigure, în condifiuni optime, confortul şi rapiditatea îmbarcării şi debarcării pasagerilor şi a bagajelor. Porturile de călători sunt înzestrate cu cheuri în ape adânci, accesibile pentru nave cu pescaj mare, în orice timp, indiferent de situafia mareelor. Porturile mari de călători au, de obiceiu, şi o gară maritimă pe un cheu şi sunt dublate de un port de mărfuri. 3. ~ de mărfuri [TOBapHbiH nopT; port de marchandises; Giitervsrkehrshafen; freight harbour, goods harbour; teherforgalmi kikoto]: Port pentru deservirea transportului de mărfuri, şi care primeşte cele mai variate nave de mărfuri. El trebue să asigure o manutenfiune rapidă a mărfurilor, reexpe-dierea lor, sau depozitarea în silozuri şi magazii. Porturile de mărfuri au cheuri de suprafaţă mare, înzestrate cu instalafii de manutenfiune adaptate la mărfurile principale din trafic. Cheurile sunt deservite prin linii de cale ferată sau, eventual, prin cana.e sau căi fluviale. Porturile de mărfuri au magazii, hangare şi docuri pentru depozitarea mărfurilor. — Exemple de porturi cu destinafie specială : 4. Port carbonier [yroJîbHbiH nopT; port char-bonnier; Kohlenverkehrshafen; coal harbour, coal-ing harbour; szenkikoto]: Port comercial amenajat pentru transporturi de cărbune. El este amenajat cu instalafii de manutenfiune a cărbunilor, cu piefe de depozitare şi, uneori, cu instalafii de triere, de sortare, etc. 5. ^ de cherestea [nopT Rim CTpOHJieca; port pour bois de charpente; Hafen fur Bauholz; porf for timber; fakikoto]: Port care serveşte penfru transportul cherestelei. Este amenajat cu instalafii de încărcare descărcare, şi cu cheuri cu suprafefe întinse, pentru depozitarea cherestelei. e. ~ de pescuit [pbi60Ji0BHbiH nopT; port de peche; Fischereihafen; fishery harbour; halâ- szati kikoto]: Port care serveşte pentru transportul spre interior al produselor de pescuit; el asigură şi alimentarea cu combustibil şi, uneori, cu ghiafă, a navelor de pescuit. Unele porturi de pescuit sunt înzestrate cu docuri frigorifere penfru depozitarea şi conservarea peştelui, şi cu fabrici de prelucrare a peştelui. 7. ~ de refugiu [nopT-y6e>KHme; port de refuge; Nothafen; harbour of refuge; veszkikofo]: Port care serveşte pentru adăpostirea navelor de cabotaj. Porturile de refugiu sunt situate, de obiceiu, pe rutele marine, servind ca rade şi ca porturi propriu zise. Ele au depozite de combustibil (cărbuni, păcură), servind şi la realimentarea navelor cu combustibil. 8. ~ militar [soeHHbiH nopT; port de guerre; Kriegshafen; military harbour; hadi kikoto]: Pori care serveşte pentru adăpostirea, pentru înzestrarea, echiparea, alimentarea şi repararea navelor de războiu. Porturile militare synt amplasate pe litoral şi au suprafafa de apa mare, pentru a permite ancorarea şi deplasarea escadrelor, in spatele radei se amplasează basinele de înzestrare şi de echipare a navelor, ca şi pentru alimentarea lor cu combustibil. Porturile militare sunt înzestrate cu arsenale, şantiere de reparafii, cazărmi, mijloace de îndocare, magazii, depozite de echipament, de subsistenfă şi de munifii. Porturile de războiu sunt apărate prin fortificafii şi prin artilerie de coastă şi antiaeriană, contra atacurilor de pe mare şi din aer. 9. ~ petrolier [He^THHOH nopT; port petrolier; Olverkehrshafen; petroleum harbour; pe-troleumkikdto]: Port comercial amenajat pentru transportul produselor petroliere, cu instalafii de încărcare-descărcare, cu rezervoare, cu stafiuni de pompare, etc. — După misiunea pe care o îndeplineşte portul în navigafia navei, se deosebesc: 10. Pof# de ataş [HCXOflHOH nopT; port d'attache; inlăndischerhafen; homeport, port of shipment; kiindulo kikoto]: Portul în care nava se armează şi dela care începe navigafia ei în timpul duratei unui contract de navlosire. Sin. Port de armare. 11. ~ de carantină [KapaHTHHHbiH nopT; port de quarantaine; Quarantănenhafen; quarantaine-harbour; vesztegzâr-kikoto]: Port în care nava, sosită din regiunile în cari au bântuit epidemii, rămâne un timp anumit izolată, atât de mal cât şi de celelalte nave, neputând urca, în acest timp, pe bordul navei decât organele de serviciu sanitar al portului. 12. ~ de descărcare [Bbirpy30HHbJH nopi; port de dechargement; Loschungshafen; port of unloading; kirakâsi kikoto]: Port în care nava descarcă toate mărfurile pe cari le-a transportat. 13. ~ de destinafie [nopT Ha3HaneHH^; port de destination; Bestimmungshafen; port of des-tination; rendeltetesi kikoto]: Portul terminus al cursei unei nave. 14. ~ de escală [nopT BbiHytfqţeHHoro 3a-XOAH; port de relâche, port d'escale; Nothafen; harbour of distress; kenyszermegâllâsi kikoto]: 801 fort care nu este cuprins în itinerarul de călătorie şi în care nava trebue să intre pentru repararea -avariilor grave survenite în cursul navigaţiei, sau pentru completarea rezervelor de cărbuni, de apă sau provizii devenite insuficiente din cauza circum-, stanţelor neprevăzute, pentru a putea ajunge la portul de destinaţie. 1. Port de încărcare [norpy3()HHbiH nopT; port de chargement; Ladungshafen; port of loading; berakâsi kikoto]: Portul în care o navă încarcă toate mărfurile de transportat. 2. ~ de înmatriculare [nopT npHiiHCKH; port d'enregistrement; Heimathafen; port of registry; rendelkezesi kikoto]: Portul în registrele căruia este înscrisă o navă. s. Portabil. V. sub Transportabil. 4. Porfal [nopTaJl portail; Portal; portal; kapu-zaf, portal]. Arh.: Intrare sau poartă monumentală la un edificiu, de dimensiuni mari şi incadrată cu decorafii picturale sau sculpturale. s. Porfal [TyHejibHbiâ nopTaji; tete de tunnel; Tunnelportal; portal, tunnel front, tunnel face; alagutkapuzat]. Tril.: Lucrare de zidărie (de cărămidă sau de piatră) sau de beton, executată la intrarea într'un tunel, pentru a sprijini terenul din jurul gurii tunelului şi taluzul de deasupra, pentru a opri căderea pământului, a pietrelor şi a altcr corpuri pe linia de cale ferată în fafa tunelului, pentru a face legătura între zidăria tunelului şi tranşeea de acces, ca şi penfru a da intrării în tunel un aspect monumental. Partea superioară a portalului (coronamentul) este făcută, de obiceiu, din blocuri de dimensiuni mai mari, şi are muluri decorative. în spatele coronamentului se execută un şanf, pentru colectarea apelor de ploaie, de pe taluzul de deasupra portalului. 8. Porfal. Pod. V. Cadru final. 7. Porfală, macara Mş. rid. V. Macara portală. 8. Porf-alfoiu [flH^eK; pcrte-greffe, sujet, sau-vageon; Unterlage; parent stock, wildling, wild stock; alsolop]. Agr.: Suportul, de obiceiu sălbatic, al unui pom sau al unei vife altoite, care desvoltă rădăcina şi o parte sau toată tulpina. Pe el este altoit soiul nobil, care formează coroana pomului, sau vifa nobilă. 9. Porfanfa,[noA'beMHafl CHJia; portance; Auf-trieb; lift; felhajto ero]. Av.: Componentă a forfei aerodinamice, perpendiculară pe anvergura unui profil oarecare şi pe direcţia vitesei la infinit amonte, şi care face posibilă sus-tentatia corpului care are acest prcfil, dacă corpul şi fluidul în care acesta e cufuncfat se găsesc în mişcare relativă. Portanta e deci valoarea absolută a componentei unei forte, iar sustentatia e fenomenul care face posibilă menf'nerea în fluid a unui corp solid cu un animit profii. Pentru un tronson dreptunghiular de lungime/, al unui profil de anvergură infinită (cu coardă consianiă), portanta este dată de formula lui Jucovschi: P^ţYVl, unde p aste densitatea fluidului, T e circulaţia vitese» în jurul profilului de aripă, iar V e vitesa fluidului la infinit amonte. Rezulta că portanfa o condiţionată de exisfenfa unei circulafii F a vi-fesei v în jurul profilului. Câmpul vitesei rezultante v se poate obfine suprapunând, în exteriorul profilului, peste câmpul potenţial uniform al vitesei la infinit V, câmpul circulator al unei vitese, care poate fi însă de circulaţie nulă de-a-lungul tuturor curbelor închise cari nu închid profilul. în tehnica aerodinamică, pentru o aripă de anvergură finită, expresiunea portanfei se pune sub forma P=ţsv2c, S fiind suprafafa portantă, iar Cz, un coeficient fără dimensiune (coeficient de portanfă), care depinde de caracteristicele geometrice ale profilului şi de forma în plan a aripei, şi care, penfru incidente mici, variază linear cu incidenjatt (C2 = 2 ka.). în laboratoare, de obiceiu, nu se măsoară unghiurile de incidenfă a fafă de axa de portanfă nulă, ci se măsoară unghiurile de incidenţă i fafă de coarda profilului (v. fig.). Coarda Variafia coeficientului de portanfă, în funcfiune de unghiuf de inciden|l. f) coarda profilului; 2) axa de portanfă nulă; C2) coeficientul de portanfă; i) unghiul de incidenfă fafă de coarda profilului; a) unghiul de incidenfă fafă de axa de portanfă nulă; vo) vitesa curentului de aer (direcfia dela infinit). este definită însă ca distanţa dintre bordul de fugă şi punctul de tangentă al cercului care e tangent la bordul de afac al profilului, şi are cenirul în bordul de fugă; în anumite cazuri, coarda se determină ca segmentul de dreaptă tangentă în două puncte ale intradosului profilului, cuprins între perpendicularele coborîte din bordul de atac şi bordul de fugă. Astfel, unghiul de incidenfă a fafă de axa de portanfă nulă e dat de re|afia a= i-f ccnst. La incidente mari, portanja scade datorită fencmenelcr de desprindere a curentului. La incider.fe mici (a^O), de exemplu în cazul unui avion care sboară orizontal, por- 51 802 tarifa are direcţia aproape verticală, şi face -echilibru greutăţii legate de suprafafa portantă (respectiv greută}ii avionului din acest exemplu). La vitese marif la cari încep să se manifeste fenomenele de compresibilitate, coeficientul de portantă sporeşte mai întâi în raportul —-î ■ . M fiind raportul dintre vitesa fluidului la infinit amonte şi vitesa corespunzătoare a sunetului; dar, pe măsură ce vitesa se măreşte, această creştere are o expresiune mai complicată. Dacă vitesa se apropie de aceea a sunetului (regim transsonic), portanfa descreşte în mod considerabil, funcţiunea de mărimi care condifionează această scădere neavând până în prezent o formulare satisfăcătoare. Dacă scurgerea în jurul profilului este pretutindeni supersonică, coeficientul de portanfă începe din nou să crească linear cu incidenfă, după formula care este valabilă numai pentru profile de aripă suficient de subfiri, penfru ca vitesele de pertur-bajie datorite profilului să fie mici fa}ă de vitesa generală a curentului. De altfel, pentru aripele avioanelor de vitese foarte mari nu se folosesc profile groase, pentru a se evita rezistenta la înaintare datorită aparifiei undei de şoc. 1. Portantă, suprafafa ~ [tiecymafl nOBepx-HOCTb; surface portante; tragende Flăche; lifting surface, carrying surface; felhajto feliile!]: Suprafaţa asupra căreia se exercită forfa portantă a unei aeronave. Există diferite feluri de aeronave, cari se deosebesc între ele după modul de deplasare a suprafefelor portante. Avioanele şi hidro-avioanele au suprafefe portante fixe fafă de ansamblul aparatului. Aceste suprafefe sunt alcătuite din unul sau din mai multe rânduri de plane (aripe). Când avionul se deplasează în aer, aripele ajung în mişcare de translafie fafă de aer, rezultanta forfei de propulsie şi a rezistenfei aerului fiind reprezentată prin forjele aerodinamice. La elicoptere şi autogiruri, suprafefele portante sunt fixate de aparat prin intermediul unui ax în jurul căruia efectuează o mişcare de rotafie. La elicoptere, rotafia suprafefelor portante se realizează direct, cu ajutorul unuia sau al mai multor motoare, astfel că aceste aparate pot sta imobile în aer. La autogiruri, deplasarea aparatului este aceea care produce rotafia suprafefelor portante şi, prin urmare, sus-tentafia. S'au făcut încercări de a se realiza aeronave cu suprafefe portante- mobile, cari exercită bătăi ca aripele pasărilor (ortoptere, ornitoptere), dar aripele cu suprafefe batante nu au putut fi folosite satisfăcător în practică. 2. Portantei, distribufia ~ [pacnpeAejieHHe nbA'bSMHOft CHJibi; distribution de la portance; Auftriebsvei'feilung; distribution of the lift; fel- ii ajf6 ero-elosztâs]; Distribufia în lungul anvergurii, a circulafiel vitesei aerului In jurul profilului aripei-Această distribuie depinde, atât de conturul aripei, cât şi de profilul şi pozifia fuzelajului, a gondolelor de motoare, etc. De această disfribufie depinde mărimea rezistenfei induse, care e minimă, când distribufia portanfei în lungul anvergurii e semieliptică; această distribuie dă o vitesă indusă constantă în tot lungul anvergurii. 3. Portativ [nepeHOCHbra; portatif; tragbar; portable; hordozhato]. Gen.: Calitatea unui obiect sau a unui sistem tehnic (maşina, dispozitiv, etc.) de a fi construit special pentru a fi purtat uşor (de ex. de una sau de două persoane). Exemple: ciocanele pneumatice uşoare, maşinile de găurit electrice uşoare, etc. sunt portative. 4. Port-avioane. Nav. m.: Sin. Navă port- avioane (v.). s. Porta-voce [pynop; porte-voix; Sprachrohr; speaking trumpet; beszelocso]. Nav.: Tub metalic montat la bordul unei nave, între postul de comandă şi diferite posturi de execufie din interiorul navei, prin care se transmit verbal ordine sau se raportează executarea. Porta-vocea are la capete mici megafoane, pentru a se aplica pe ele gura sau urechea, după cum se dă sau se ascultă o comunicare. De asemenea, are şi fluiere pentru atragerea atenfiunii. Navele sunt echipate cu o întreagă refea de porta-voci, care astăzi este dublată de telefoane. e. Port-bagaj [MecTO rjih Gararaa; porte-ba-gages; Gepăckhalter; trunk rack; csomagfarto]. Transp.: Loc special, destinat coletelor, plasat în diferite părfi ale caroseriei (unui vehicul în exterior sau în interior), care se alege în aşa fel, încât să nu incomodeze pe călători, şi să nu împiedece mersul vehiculului. 7. Port-blocuri [6ji0K0H0ceiţ; porte-blocs; Biockenboot; block carrier; block-hajo]. Nav.: Navă de ofel, fără punte, folosită pentru transportul blocurilor artificiale de construcfie dela cheul de încărcare la punctul lucrării (dig sau cheu în construcfie). s. Port-bobină [Tejie<|)0HHaH KaTyniKa; appa-reil de deroulement; Trommeltrăger; drum puller; tekercstarto]. Te/f.: Suport pentru bobinele de cablu telefonic de campanie, care serveşte la desfăşurarea şi la înfăşurarea cablului cu ajutorul unei manivele solidare cu bobina. Port-bobina pentru cablul gros este purtată pe spate şi se numeşte port-bobină ranifă. 9. Port-clişeu [(jx>T0KaeceTa; porte-plaque; Bildtrăger; plate holder; lemeztarto]. Foto.: Sin. Casetă fotografică (v.). 10. Port-cufit [pe3u,eAep}KaTeJib; porte-outil, PQrte-lame; Stahîhalter; tool holder; • kestarto]. Tehn.: 1. Organ al unei maşini-unelte, care se foloseşte la prinderea corectă şi rigidă, în diferite pozifii, a unuia sau a mai multor cufite. Se construeşte, de obiceiu, din ofel, şi are forme diferite, după felul cufitului, al maşinii-unelte sau al operaţiunii de prelucrare care se efectuează. Exemple: port-cufituî de strung (v.), port-cufitul ŞQ3 de morfeză (v. Cufit, port-~ de morfeză). — 2. Piesa sau dispozitivul de prindere a cufitslor de ofel aliat special, în formă de bare de sscfiuni mici (v. fig. a), a cufitelor cu profil constant, Porf-cufite. a) pentru cufit drept; fa) pentru cufit cu profil constant; 1) cufit; 2) şurub de strângere; 3) port-cuflt. (v. fig. b), etc, Se confecţionează din ofel carbon cu rezistentă mare, şi se fixează cu unealta de aşchiere, de exemplu la sania port-cufit a unui strung normal, la capul-revolver al unui strung-revolver, etc. (v. şi sub Cufit, port-~). 1. Port-cufit de morfeză. V. Cufit, port-~ de morteză. 2. ~ de shaping. V. sub Shaping. ». ~ de strung [pe3iţeAep}KaTejib to-KapHOro CTHHKa; porte-outil de tour; Drehstahl-halter; lathe tool holder; esztergapad-kestarto]. Tehn.: Port-cufit (v. Port-cufit 1) montat pe sania port-cufit a unui strung. Se confecfionează, de obiceiu, din ofel. După forma construcfiei, se deosebesc: port-cufitul simplu (vf fig.), port-cufitul cu Port-cuflt simplu, î) şurub de strângere; 2)placa de strângere; 3) sanie port-cufit. reglarea înălfimii de aşezare a cufituiui (v. fig.), port-cufitul revolver (v. fig.), care permite mon- Porjrcufit revolver, f) placS de strângere; 2) şurub de fixare a cufituiui; 3) manetă de fixare a port-cufitului; 4) piesă de blocare; 5) sanie port-cufit. tarea mai multor cufite pe cele pafru laturi ale sale, acestea putând aşchia pe rând, după cum port-cufitul este rotit în una din cele patru poziţii, la câte 90° una de alta. Port-cufit cu reglarea înălfimii de aşezare a cufituiui. 1) cufit; 2) piesă de strângere; 3) şurub de strângere; 4) pană de reglare. 4. sanie ~ de strung [caJiasKa peşiţe-RepmaTejib TdKapHoro CTaHKa; charîot porte-outil de tour; Drehstahlhalterschlitten; lathe tpol holder slide; kestarfo szân]. V. sub Strung. 5. Portei. Nav. V. Poartă de apă. 8. Por|eIan [4>ap(|)op; porcelaine; Porzellan; porcelain; porcellân]. Ind. si. c.: Produs ceramic vitrifiat, translucid, de coloare albă, obfinut prin arderea unei paste care confine 40***60% caolin, 15***40% cuarf, 20--*30% feldspat şi, uneori, alte materiale. Caolinul dă pastei plasticitatea şi refractaritatea; feldspatul serveşte ca fondant şi, împreună cu cuarful, ca degresant. — Componenţii, în stare de pulbere foarte fină, sunt ames-tecafi între ei şi cu apă, excesul de apă fiind apoi îndepărtat prin filtre-prese. Pasta care rezultă, şi care mai confine 20*••30% apă, se lasă să matureze, în care timp i se măreşte plasticitatea; apoi, după o triturare efectuată pentru a se obfine o ultimă omogeneizare şi îndepărtarea bulelor de aer pe cari ar mai putea să Ie confină, este modelată, fie cu dispozitive asemănătoare cu roata olarului, fie prin formare, fie prin ştanfare. Piesele astfel obfinute sunt lăsate să se usuce; apoi sunt arse la o temperatură de cca 800°, pentru a se întări, sunt înmuiate într'o pastă semifluidă, alcătuită din aceiaşi constituenţi ca şi pasta din care sunt compuse, dar cu un procent mai mare de fondant, şi apoi sunt arse la o temperatură convenabilă. în timpul arderii, la temperatura de cca 500••• 600°f» caolinul pierde apa şi se descompune în silice şi alumină cari, cjupă topirea feldspatului, se disolvă în acesta împreuna cu cuarful din masa ceramică, dând un euteqtic foarte bogat în silice, din care o parte din alumină şi din silice cristalizează sub formă de mulit. Masa de porfelan se prezintă, astfel, ca un amestec de ace fine de mulit, împlântate într'o masă sticloasă amorfă. La suprafafă se obfine un strat vitrifiat prin topirea glazurii în care au fost înmuiate piesele de porfelan înainte de ardere. Porfelanul are o greutate specifică de 2,3 • ••2,5; rezistenfa la compresiune, de 4500 * • *8000 kg/cm2; rezistenfa la întindere, de 200•••400 kg/cm3; modulul de elasticitate, de 6000-**9000 kg/cm2; căldura specifică, de 0,20* • *0,25; coeficientul de di-latafie 0,000003 ••• 0,000004; duritatea lui (în scara Mohs), e 8. Nu este atacat de acizi (cu excepfiunea acidului fluorhidric). Este un bun izolant electric. Din punctul de vedere al proprietăţilor şi al compozifiei, se deosebesc: 7. ~ de frită [<|>pHTOBbiH 4>ap$op; porcelaine frittee; Frittenporzellan; frit porcelain; frittelt porcellân]: Produs ceramic asemănător ca aspect cu porfelanul, obfinut dintr'o pastă care confine 75 părfi dintr'o frită sticloasă obfinută prin topirea împreună de nisip, sodă calcinată, salpetru, cretă, alaun, etc., cărora, după măcinare, li se adaugă 12,5 părfi marnă şi 12,5 părfi cretă. Piesele de porfelan de frită sunt arse înainte de a fi înmuiate în amestecul care dă glazura, iar după înmuiere sunt arse la o temperatură mai joasă. Se , obfine asffej un produs asemănător cu sticla 804 din punctul de vedere al constituţiei şi care poate fi decorat cu uşurinţă. Sin. Porfelan fritat. 1. Porţelan de oase [kocthh^ c|)ar(|)op; porce-aine phosphatique; Knochenporzellan; bone por-celain; csortpcrcejlân]: Porfelan ofcfinut prin arderea la 1200-■•1250° a unui amestec de caolin, cuarf şi feldspat, căruia i se adaugă,ca fcndant, 40**’50% făină de oase, calcinată. Esfe ars din nou, la 900•• *1100°, după ce a fost înmuiat în amestecul care produce g'azura. E un porfelan uşor şi foarte transparent, care se poate decora uşor în diferite colori. 2. ~ electrotehnic [ajieKTpoTexHircecKHâ (|)ap<|)Op; porcelaine electrotechnique; elektro-technisches Porzellan; electrotechnical porcelain; elektrotechnikai porcellăn]: Porfelan cu o foarte mare compactitate (lipsit de pori), fără crăpături interioare, de execufie îngrijită, folosit la confecţionarea izolatoarelor cablurilor electrice. Pentru obfinerea porţelanurilor electrotehnice de calitate bună, se întrebuinţează mai ales steatita. s. ~ moale [MflrKHâ <|)ap4)op; porcelaine tendre; Weichporzellan; soft porcelain; lâgy por-cellân]: Porfelan cu rezistenfă mecanică mică, obţinut prin arderea la 1200-•• 1300° a unei paste cu 25 — 30% caolin, 0***20% cuarf şi 40-"60% fe'dspet. Este folosit pentru ornamentafii. Se deosebesc mai multe feluri de astfel de porfelan, de exemplu parianul (v.), porfelanul moale Seger, etc. 4. ~ moale Seger [ivmrKHit 4)ap(|}op 3e-repa; porcelaine S.; S. Porzellan; S. porcelain; S. lăgy porcellăn]: Por'elan moale, obfinut prin arderea la 1250**’1300° a unei paste cu 25% caolin, 45% cuarf şi 30% feldspat, care imită porfelanul japonez. 5. ~ nou de Sevres [HOBbiâ (|>ap<|>op H3 CeBpa; porcelaine nouvelle de Sevres; franzo-sisches Weichporzellan; new Sevres porcelain; uj Sevres porcellăn]: Porfelan moale, asemănător porfelanului moale Seger. e. ~ tare [KpenKHH (|}ap<|>op; porcelaine dure; Harlporzellan; hard porcelain; kemeny por-cellân]: Porfelan cu rezistenfă mecanică şi cu re-zistivitate mare, obfinut prin arderea la 1380’"1460° a unei paste cu 40•••60% caolin, 15*• *40% cuarf şi 20«*«30% feldspat. Este folosit pentru articole de menaj, de laborator, izolatoare elecfrice, pietre de măcinat, etc. ?. Porf-elecfrod: Sin. Cleşte de sudură (v.) Port-fiHeră. î) locaş penfru filiera (bac) rotundă; 2) braf; i) şuruburi de reglare şi de fixare» a. Pod-filieră [njianiKOAepHcaTejîb; port afi- liere; Schneideisenhalter; cfutch holder, die holder; menetv^go szerszemtarto]. Tehn.: Port-unealtă pentru prinderea filierelor (bacurilor) rotunde. Se compune dintr'o piesă meialică cu un locaş pentru fixarea filierei, şi din două fcraje pentru rotirea filierei cu mâna, în timpul operaţiunii de filetare. Filiera se fixează prin şuruburi în locaş (v. fig.). Sin. Clupă. 9. Pcrf-fuzibil [rpeAOxpaHHTejibHbiil #ep» HtaTeJIb; porte-fusible; Sîcherungshalter; fuse holder, fuse carrier; olvcdcbiszicsito-tarto]. Tehn. Elementul unei siguranje fuzib ile care e amovibil; spre a uşura înlocuirea fuzibilului. V. sub Sigu-ranfă fuzibilă. 10. Potfîe [nopuHfl; portion, pofgnee; GriH-handful of matter; fcgesj. Arte gr.: Numărul de rânduri de litere culese (cca 15 rânduri), pe ceri lucrătorul le poate apuca cu ambele rr.âini între degetele mari şi cele arătătoare, pentru a le transporta dintr'un loc în altul, fie spre a le aşeza în pagini, fie spre a le îrrpărfi în casele de literă, după tipărire. 11. Porţie aluminofemnică [nopiiHH AJifl CEap-KH; porticn â souder; Schwei^portion; welding portion; hegeszto adag]. Metl.: Caniitatea de eter-mit necesară pentru o sudură, plicul cu metal de adaus, pulberea inflamabilă de cmcrsare necesară, cuiul de obturare a oalei, şi discul de asbest, ambalate într'un sac de hârtie. Cantitatea de termit este calculată în funcfiune de sudura care urmează să se realizeze, jinlnd sec mă de excesul de material şi de pierderile prin turnare. 12. Poifieră [flBepb; portiere, porte; Tur; door; ajto], C, f,: Tcblă de ofel montată pe fafa^exfe- 7 Portieră de vagon de călători. 1) burduf Efrăsător; II) portiera c/e tcblă: I) cuiu de prindere; 2) grilaj în fcarfec?; 3) Errrcrică c'e pîeîe; 4) tcblă de por- tieră; 5) urechi de prinţ ere pe peretele vegonulul, rioară a peretelui frontal al unor vagoane de călători cari nu eu uşi frcnfale de ccmunicafie 805 cu deschidere spre exterior (v. fig.). Pe fiecare perete frontal sunt montate câta două portiere, cari, după cuplarea burdufului la vagon, se deschid şi rămân în această pozifie, iar când burduful este strâns, se închid. Portierele sunt echipate cu suporturi în cari se prind burdufele mici. 1. Portic [nopiHK; portique; Săulenhalle, Său-lengang, Portikus;portico;oszlopos folyoso,oszlop-csarnok]. Arh.: Galerie exterioară acoperită, izolată sau alipită de un edificiu, mărginită, cel pujin pe una din laturi, de o colonadă cu deschideri mari, dreptunghiulare sau în formă de arcade, şi care serveşte ca loc de plimbare, în jurul unei grădini sau al unei piefe, ca troloar acoperit pe o stradă, ca pasaj, etc. 2. Porfifă [IIJIOT; portiere; Făhre, Briickenglied; raft, cut; komp]. Tehn. mii.: Suport plutitor format din două sau din mai multe îmbarcafii alăturate sau aşezate la oarecare distanfă unele de altele, solidarizate între ele şi cari au amenajate o podină şi toate elementele de suprastructură ale unui pod de echipaj sau improvizat. Serveşte la trecerea trupelor peste un curs de apă, ca element pentru construirea unui pod umblător sau, ca element de construcfie a podurilor de echipaj sau improvizate. Portiţa este construită la mal şi este adusă în axa podului numai la nevoie, fiind propulsată prin lopătare, printr'un motor sau prin remorcare. Portifele permit montarea şi demontarea uşoară a podurilor, sau numai a unei părfi din ele, în scopul deschiderii unei treceri pentru navigafie. Se deosebesc: portife propriu zise, cari au suprastructura montată astfel, încât podul este construit numai prin simpla alăturare a lor, şi portife, la cari suprastructura este montată numai pe o parte din lungimea portifei, şi la cari legarea de restul podului se face prin lacre* intermediare. s. Porfiune neagră pe model. Metl.: Sin. Marcă (v.). 4. Porflandian [nopTJiaHAHaHOBbiit cjioh; portlandien; Portlandien; Portlandian;portlandiân]. Geol.: Etajul superior al Malmului, caracterizat prin prezenfa formelor de Nerinea tuberculosa, Pygope diphya, etc. *. Port-lunefă [jiiOHeTOAepîKaTejib • porte-lunette; Fernrohrtrâger; telescope holder; tâvcso-tarto]: Dispozitiv de metal care serveşte la susţinerea lunetei pe scheletul aparatului de observafie. a. Porf-manuscris [pyKOiracoA&pjKaTejib; porte-copre, visorium; Manuskripthalter, Tenakel; * manuscript-holder; kezirat-tarto]. Arte gr.: Cleşte lungi de lemn, fixate pe o stinghieară, echipată la capătul de jos cu o fepuşă de fier, care se înfige în casa de literă. Pe aceste cleşte se pune manuscrisul, spre a fi menţinut în fafa lucrătorului în timpul culegerii. Sin. Tenaclu. 7. Port-molefă. V. Moletă, port-~. 8. Portocal [ansjibCHHOBoe AepeBO; oranger; Orangenbaum; orange tree; narancsfa]. Bot.: Citrus aurantium L Arbore cu fructe comestibile (portocale), în permanentă verde, din familia rutaceelor, originar din Asia. Mai impor- tante sunt următoarele subspecii: Bergamia Wight şi Arn., cu varietăfile: C. parva, tortulosa şi malla-rosa, cari produc, pe lângă fructe, uleiul de ber-gamot; Katha Bonavio, care creşte sălbatic în India; Sinensis Gali., cu varietăfile: sanguinea, minutissima şi salicifolia, cari au fructele cele mai gustoase; Decumana Theîl, care e cultivată mai pufin, etc. 9. Porfor [TpaHCnopTep; chaland; Kahn, Zille, (flaches) Transportschiff; carrier; sajka]. Nav.: Şaland autopropulsor, care transportă material dragat. Sin. Dragă purtătoare (v.). 10. Porf-perie [meTKOAepjKaTejib; porte-balai; Burstenhalter; brush holder; kefetarto]. Elf.: Organ de maşină care serveşte pentru a susţină şi a ghida, a apăsa sau a conduce o perie de maşină electrică (v.) pe suprafafa alunecătoare în mişcare a colectorului sau a inelelor colectoare ale maşinii electrice. Se compune, în principal (v. fig.), din următoarele părfi: o clemă-manşon, care poate fi fixată cu ajutorul unui şurub, de unul din pivoturile suportului port-periilor; un braf susfinător al periei, care e legat fix (fig. a) sau Pori-perii, articulat (fig. b) de clema-manşon, ia un capăt, şi e echipat cu un arc, respectiv cu un resort, cu ajutorul căruia se realizează apăsarea uniformă a periei pe suprafafa alunecătoare, şi având, la celălalt capăt, o casetă de ghidare a periei, (în care peria alunecă într'o singură direcţie, (în stânga figurilor), respectiv un sistem de prindere a periei (peria fiind fixată de braf şi condusă prin rotirea acestuia către suprafafa alunecătoare); un şurub pentru reglarea arcului, respectiv a resortului şi, indirect, pentru regtarea apăsării periei pe suprafafa alunecătoare. 11. Portret [nopTpeT; portrait; Bildnis; portrait, picture; kep, arckep]. Artă: Reprezentarea unei persoane prin pictură, desen, fotografiere, etc, 12. P0rt-sart[BaHT0AepHcaTejib; porte-hauban; Ruste; chain whaie; ârbockotel-tarto]. Nav. m.: Consolă fixată pe bordajul lateral al unei nave, care serveşte ca punct de fixare a şarturilor catargului. Acest mod de fixare s'a adoptat pentru a mări unghiul dintre sart şi catarg, ceea ce măreşte rezistenfa catargului la diferitele solicitări datorite forfei vântului, mişcărilor de ruliu şi de tangaj, etc. îs. Port-sculă. Tehn. V. Port-unealtă. i4. Porf-semnal [aepHcaTeJib cnrHajibHoro <|)OHapfl; porte-signal; Signalstutze, Signaltrâger, Signalkloben; signal bracket; jelzotarto}. Gen.; Suport montat pe un vehicul pentru fixarea pe el a felinarelor de semnalizare. Exemple: port-sem-naluj montat pe perefii frontali ai vagoanelor de cale ferată, port-semnalul de pe platforma din fafă 806 a locomotivei, porf-semnalul de pe bordul navelor, etc. 1. Portugheză, legătură Nav. V. Legătură portugheză. 2. Porfulaca. Agr.: Sin. Agurijoară (v.). 3. Porlulan [HaBHraunoHHafl KapTa; portu-lan; Portulane, Hafenbuch; portolano, harbour book; kikotokonyv]. Nav.: 1. Carte cu descrierea porturilor, a curenfilor şi a maree'or, pentru uzul marinarilor. — 2. Hartă de navigafie (accepţiune improprie a termenului). Termenul a fost folosit mult în Evul mediu. 4. Porf-unealfă [jţepjKaBKa HHCTpyMeHTa; porte-outil; Werkzeughalter; tool holder; szer-szâmtarto]. Tehn.: Piesa sau dispozitivul de prindere sau de fixare a unei unelte, în vederea prelucrări cu mâna sau la o maşină-unealtă. Forma porf-uneltei variază cu felul uneltei, cu modul de lucru al uneltei, cu felul, mărimea şi puterea maşinii-unelte, etc. Uneori, port-unealta poate fi reglabilă, pentru a uşura aranjarea poziţiei uneltei fată de piesa care se prelucrează. Exemple de port-unelte: port-filiera (v.), clupele penfru fixarea bacurilor de filetat, dornul port-freză al maşinii de frezat, port-cufitul strungului, Sin. Port-sculă. 5. Porumb [KyKypy3a; mais, Mais; corn, maize; tengeri, kukorica, torokbuza]. Agr.: Zea mays L. Plantă prăşitoare din familia grami-neelor, care se cultivă pe toate continentele, pe o suprafajă de cca 75 milioane hectare. Porumbul are rădăcina fasciculată, cu ramificafii cari, uneori, pătrund în pământ pană la adânci-mea de 1,5 m; are tulpina (strujeanul) de formă aproape cilindrică, cu un jghiab superficial, rar ramificată, înaltă de 1 • • -3,50 m, compusă din 6• - -11 internoduri, şi din noduri; are frunze alterne, alungite şi ascuţite, cu o nervură mediană, proeminentă pe partea interioară, şi o teacă la bază, care cuprinde tulpina; are inflorescenţă unisexiiată, dioîcă (adică are florile-bărbăteşti în vârful tufpinei; separate de florile ffemele, cari sunt grupate îhtr'b Inflorescenţă de forma unui ştiulete, cu stamine lungi: mătasea1 porumbului, la subsuoara unei frunze); fructul porumbului e o cariopsă (fruct uscat, comun tuturor grami-neelor), de diferite forme şi colori (alb, galben, roşu, brun, etc.) şi inserate pe un ştiulşfe lung, de obiceiu de 10* • *45 cm şi gros de 4>*-7 cm, fiecare plantă având 1 •••5 ştiuleţi, cu 6-• • 12 rânduri, cu câte 20***60 de boabe în fiecare rând, totul fiind învelit în bractee (frunze transformate) mari şi având forma unui corp de porumb. Se cunosc mai mult decât 300 de varietăţi de porumb, cari se clasifică după înrudirea botanică, după formă, coloare, mărimea boabelor, forma ştiulefilor, epoca de vegetaţie, provenienţă, etc. La noi se cunosc numeroase varietăfi, ca: porumbul românesc comun, cel moldovenesc, mocănesc, hângănesc, alb, cincantin, bătrân ardelenesc, portocaliu, lăpuşnesc, dinte de cal, etc. Porumbul reuşeşte pe sol lutos mijlociu, în climă umedă (până la înflorire şi îa formarea bobu- lui) şi caldă (în timpul coacerii); sufere pe timp rece şi la umiditate prea mare, în special la începutul vegetaţiei; gerul timpuriu îl distruge, iar toamnele lungi favorizează coacerea lui. Porumbul e întrebuinţat în alimentajia omului (sub formă de mămăligă, de griş, uleiu, fulgi, etc.), în industrie, la fabricarea amidonului, a alcoolului, a berii, glucozei, dextrinei, celulozei, şi ca hrană pentru vite, fie boabele ca atari, fie ca uruială, iar tulpina, ca nutreţ verde, uscat, sau murat. Ca aliment, e inferior celorlalte cereale, conţinând mai puţine vitamine, mai puţini aminoacizi şi produşi nutritivi. Măduva tulpinelor e folosită uneori la confecţionarea saltelelor; cu bracteele se pot face împletituri, iar strujenii se întrebuinţează drept combustibil, la confecţionarea pipelor, etc. Sin. Păpuşoiu, Cucuruz. o. Porumbar [TepHOBHHK; prunellier; Schlehen-strauch, Schwartzdorn; blackthorn, sloe thorn; kokenyfa]. 1. Si/v.: Prunus spinosa L. Arbust spinos din familia rozaceelor, care creşte la margini de păduri, de tufişuri, şi pe soluri necultivate. Are lemnul foarte dur, supus scorojirii, folosit ia facerea cozilor de unelte şi a bastoanelor; e cultivat şi în garduri vii. Scoarţa conţine tanin şi este folosită la fabricarea cernelurilor. Din fructe (porumbele) fermentate, se poate fabrica rachiu. Sin. Coţobrel, Mărăcine. 7. Porumbar [KyKypy30xpaHHjmme; grange; Scheune; barn; kukorica-kastely]: 2. Pătul. a. Porumbea [(|)pyKT TepHOBHHKa; prunelle; Sch!ehe;sJoe; kdkeny]: Fructul porumbarului (v. Porumbar 1). 9. Posadă. Ind. făr.: Pârghia morii, cu ajutorul căreia se ridică sau se coboară pietrele spre a obţine făină mai grosolană sau mai fină. 10. Posadă. Topog.: 1. Loc şes pe un deal sau pe un munte mic, unde a fost odinioară o aşezare omenească. — 2. Loc de odihnă pentru călători. 11. Posădire. Pisc.: Montarea plaselor pescăreşti pe frânghii sau pe odgoane, pentru a se confecţiona diferitele unelte de pescuit. Modul de posădire (care depinde de dimensiunile şi de forma peştilor pentru prinderea cărora va fi folosită unealta care se confecţionează) este caracterizat prin gradul de posădire p= 1 —//<*, în care a este lungimea pasului ochiului plasei (latura ochiului), iar / e jumătate din lungimea diagonalei ochiului, măsurată în direcţia lungimii plajei. Se foloseşte posădirea la jumătate (p=1/2); posă-direa la o treime (p — 1/3), la o cincime, la o cinci-sprezecime, etc., şi posădirea pentru care ochiurile plasei sunt pătrate. (Termen regional). 1». Posibilitate [jiecosaroTOBHTejibHan cno-C06H0CTb; possibilite; Hiebssatz, Abgabesatz; annual yieid, possibility, capabilify; leado adag, vâgâsi adag]. Silv.: Cantitate de produse lemnoase recoltată sau care urmează să fie recoltată dintr'o pădure, în baza unui amenajament. Poate fi anuală sau periodică (cu intermitentă de câfiva ani). Când se exprimă în metri cubi, se numeşte posi-bililate pe volum, iar când se exprimă în hectare, se numeşte posibilitate pe suprafafă. Când se consideră pe natură de tăieri, se deosebesc o posibilitate a tăierilor principale şi o posibilitate a operafiunilor culiurale. 1. Posidonia. Paleont.: Gen de lamelibranhiat care cuprinde specii fosile întâlnite din Si|u-rian până în Jurasic. Are valve subfiri, turtite, egale şi cu striajii concentrice (v. fig.). 2. Poslefe [napa^JHHOBbiH ra30JIHH; gasoil paraffine; hoch- Posidonia Becheri, paraffinoses Gasol; paraffined gasoil; paraffinâlf koolaj]. Ind. pefr.: Distilat para-finos uşor, rezultat din distilarea păcurii parafinoase. 3. Post de centralizare [iţeHTpajibHbmnyHKT; poşte de centralisation; Zentralisationsstelle; cen-tralisation station; âllitokozpont]. C. Post de comandă, respectiv post de manevră în stafiunile centralizate de cale ferată. 4. Post de comandă. C. f.: Sin. Bloc-post de comandă (v.). 5. Post de lucru [paâonee MeCTO; poşte de travail; Arbeitsposten; working post; munkahely, munkaâllâs]. Tehn.: 1. Spafiu! ocupat de un muncitor în cadrul unui loc de lucru (v.), pentru a efectua diferitele operafiuni la o lucrare care reclamă schimbarea pozifiei muncitorului sau a obiectului prelucrat. — 2. Spafiul ocupat de o piesă sau de un dispozitiv de fixare sau de prelucrare a piesei la o maşină combinată de prelucrare, la care operafiunile simultane sau succesive se efectuează prin deplasarea acestora în maşină. Exemple: posturile de lucru la maşina de suflat butelii, cu alimentare prin vacuum (v. sub Maşinile combinate din industria sticlei), la maşina de confecfionat plicuri (v. sub Maşini din industria arfelor grafice), la maşinile automate (v.), etc. Sin. Pozifie de lucru. 6. Post de manevrare. C. f.: Sin. Bloc-post de manevră (v.). 7. Post de mişcare [îKejiesHOflopoîKHafl CTamţHfl; poşte de service des trains; Fahrdienst-stelle; service station; forgalmi szolgâlatihely]. C. f.: Post pentru deservirea circularei trenurilor, şi care execută operafiuni de mişcare. Posturi de mişcare sunt: stafiile, haltele de încrucişare, posturile de reavizafe (v.), posturile de semnalizare de pe secfiunile cu bloc automat. Punctele de oprire de pe linia curentă pentru urcarea şi coborîrea călătorilor nu sunt posturi de mişcare, ele neefectuând operafiuni de mişcare a trenurilor. 8. Post de radiorecejafie.^ V. Radioreceptor. 9. Post de reavizare [Ha6jiK)AaTeJibHbiH nyHKT; poşte de reavis; Wideravisierungsstelle; readvising station; viszajelentesi szolgâlatihely]. C. f.: Post de mişcare pe linia curentă, care serveşte pentru urmărirea circulafiei trenurilor, secţionând linia curentă între două stafiuni în două sectoare. Nu are linii de garare, dar este echipat cu semnale şi cu instalafii de telecomunicaţie. 10. Post de semnalizare [cnrHaJlbHblH nyHKT; poşte de signalisation; Signalisierungsstelle; sig- 807 nalling station; jelzesi szolgâlatihely]. C. f.: Post de mişcare constituit, de obiceiu, din semnale luminoase. Serveşte pentru comanda trecerii unui tren de pe un sector pe altul, în sistemul de circulsfie îa interval de sector blocat, prin manevrarea semnalelor în diferite pozifii. 11. Post de transformare [nepeoâpasoBOHHbm nyHKT; poşte dş transformation; Umspannstelle; transformer substation; transzformâtor-âllomâs]. Elf.: Instalafie de transformatoare statice, montată în anumite puncte ale unei refele de distribuie de energie, pentru a transforma tensiunea refalei. Posturile de transformare sunt, în general, coborî-toare de tensiune. Ele pot fi construite ca posturi de exterior, ca posturi adăpostite în clădiri (posturile mai mari), sau pot fi montate pe stâlpi (posturile mici). (V. fig. p. 809). 12. Post telefonic [Tejie(|)OHHaHCTaHi^HH;poşte telephonique; Fernsprechapparat; telephone set, subscriber's telephone; telefonâjlomâs, tâvbeszelo âllomâs]. Telf.: Ansamblu cuprinzând: un microfon, un receptor, organe de semnalizare şi, eventual, un comutator, destinat transformării energiei acustice în energie electrică şi invers, pentru a transmite şi a recepţiona primi dela distanfă convorbiri în telefonia cu fir. 13. ~ telefonic automat [aBT0TeJi6(|)0HHaH CTamţHfl; poşte telephonique automatique; Fernsprechapparat fur Wăhlbeirieb; subscriber's automatic telephone, dial telephone set; automatikus telefonâllomâs]: Post telefonic legat la centrala automată, şi care, pentru a putea face apelul unui abonat, este înzestrat cu un disc de apel. 14. ~ telefonic cu baterie centrală [Tejiet|)0H-Han cTamţHH c iţeHTpa jibHOH daTapeefl; poşte telephonique â batterie centrale; Fernsprechapparat mit Zentralbatterie; common battery telephone set; kozponti telepu telefonâllomâs]: Post telefonic în care curentul de alimentare a microfonului şi curentul de semnalizare sunt dafi de un birou centrai, de un tablou de distribufie sau de o altă sursă de energie, centrală. 15. ~ telefonic cu baterie locală [TejiecJ)0H-Han CTaHiţHH c MecTHOH daTapeeii; poşte telephonique â batterie locale; Fernsprechapparat mit Ortsbatterie; local battery telephone set; helyi telepu telefonâllomâs]: Post telefonic, în care curentul de alimentare a microfonului este dat de o baterie care se găseşte în acei post. Curentul de semnalizare este dat de un magnetou acfionat manual, sau de o sursă centrală de energie. Acest post este legat, de obiceiu, la o centrală manuală. îs. ~ telefonic cu fişă [MOH6THbiH Tejie(J)OH-HblH nyHKT; poşte telephonique â prepaiement; Munzsprechsteile; coin box telephone station; penzbedobos telefonâllomâs]: Post telefonic pentru uz public, la care apelul se poate face numai prin introducerea unei fişe speciale. Când abonatul chemat este ocupat, postul restitue fişa. 17. ~ teIefonicculegăturăanîilocală[Tejie(J)OH~ HbiH nyHKT c npHcnoco6jieHHeM 3arjiymaio-U3.ee nocTopoHHHe tohh; poşte telephonique â montage antilocal; Sprechsielle mit Ruckhdr- 808 dămpfung; anti-side tone teîephone set; telefonâllomâs viszhangcsiliapitâssal]: Aparat telefonic care comportă o legătură echilibrată, în vederea reducerii efectului local, adică a efectului prin care vorbitorul ar auzi propria sa VOCe în Schema simplificată a unul post fele» receptor» Cea mai f°n'lc cu baterie centrala şi legătură obişnuită legătură anfllocala. antilocală este le- p> bobin3i Prlmar; s> boblnai secun' gătura în punte, la dar: bobinai anHlocal; M)m,crc,on: care echilibrarea R) recepfor; .1) linie AUransmlsIune; se faca CU ajuto- conc*ensafor Pentru separarea com-rul unei înfăşurări Ponentel de curent «ntlnuu de cea suplementare a de curent alter"a'iv- „bobinei" de inducţie, construită astfel, încât să aibă caracteristice electrice asemănătoare cu cele ale liniei de transmisiune (v. fig.). 1. Post telefonic de operatoare [Tejie(J)OHHaH CTaHIţHH C TeJiecjDOHHCTKOH; poşte telephonique d'operatrice; Abfragefernsprechapparat; operator's teîephone set; kozpontkeze!£su telefonâllomâs]: Ansamblu care comportă un receptor-cască, un microfon, şi organe auxiliare, pentru a da posibilitate unei operatoare din centrala telefonică manuală de a intra în legătură cu diferiţii abonaţi, pentru a-i deservi. 2. ~ telefonic interurban [MeJKflyropOflCKan Tejie^OHHaa CTaHiţHH; poşte telephonique inter-urbain; Interurban-Sprechstslle; inter-city teîephone station; interurban telefonâllomâs, vâroskozi tele-fonâllomâs]: Post telefonic pentru uz public, destinat convorbirilor între două localităţi. De cele mai multe ori, postul telefonic interurban este instalat la oficiile felegrafice-postale. a. telefonic principal [rjiaBHaa Tejie(})OH-HaH CTaHiţHH; poşte telephonique principal; Hauptstelle; main telephonic station; fo telefonâllomâs]: Post telefonic al unui abonat, care are un indicativ de apel şi este legat direct ia centrala telefonică, pentru a se putea obfine legături telefonice atât în raza unei localităfi, cât şi între localităfi diferite. 4. ~ telefonic suplementar[BCnOMOraTejibHaH Tejie4. Substanfă care se prezintă sub formă de cristale prismatice, de coloare galbeo-a-deschisă, transparente, inodore, cu gust nep ăcut şi cu acfiune toxică; e solubilă în apă şi insolubilă în alcool; tratată cu un acid, se transformă în bicrcmat de potasiu. Se obfine tepind un ccmpus al cremului, cu carbcnat de potasiu şi cu un oxidant. — Industrial, se prepară încălzind, în cuptor cu reverberafie, în curent de aer, cromit amestecat, fie cu carbonat de sodiu şi oxid de calciu sau carbonat de calciu, fie cu sulfat de sodiu, cu clorură de sodiu şi hidroxid de calciu, în ambele procedee se formează crcmat de sodiu, emestecat cu crcmat de calciu, ceri se disolvă în apă; se concentrează solufia, adăugind clorură şi carbonat de potasiu; se filtrează şi se evaporă, obfinlnd crcmat de potasiu, — Se mai poafe 814 J prepara, fie tratând o solufie de bicromat de potasiu cu carbonat de potasiu, fie pe cale electrolitică, din cromit şi o sare de potasiu în prezenta unui oxidant (bioxid de plumb sau de man-gan, permanganat de potasiu, etc.), sau folosind anod de crom (sau de aliaj de crom) şi solufia unei sări de potasiu, sau anod indiferent şi o solufie de sulfat de crom şi de potasiu, alcalini-zafă cu hidroxid de calciu. E folosit în vopsi-torie; la fabricarea unor cerneluri; la prepararea bicromatului de potasiu şi a altor cromafi;în chimia analitică; etc. 1. Fericianură de potasiu [tfcejieaocHHe-pOAHCTbiH KaJiHft; ferricyanure de potassium, prussiate rouge de potasse; Ferrizyankalium, rotes Blutlaugensalz; potassium ferricyanide, red prussiate of potash; ferriciankâlium, vorosverlugso]: K3Fe (CN)0. Substanfa care se prezintă sub formă de cristale prismatice romboidale, de coloare roşie-rubinie, cu reflexe verzui; în pulbere, are coloarea portocalie; e inodoră; are gust sălciu; e solubilă în apă şi insolubilă în alcool. Se obfine, prin oxidarea ferocianurii de potasiu, fie frecând un curent de clor într'o solufie apoasă de fero-cianură de potasiu, şi evaporând lichidul până la cristalizare, fie prin electroliza unei soluţii de ferocianură de potasiu. E folosită în vopsitorie, ca oxidant la imprimarea bumbacului, drept corodant al indigoului, al negrului de anilină, ai alizarinei; pentru a forma fondul de azur pe mătase; în chimia analitică, drept reactiv şi la prepararea unei hârtii sensibile. — Sin. Prusiat roşu de potasiu. 2. Ferocianură de potasiu [}KeJie3HCT0CHHe po^HCTblli KaJiHH; ferrocyanure de potassium, prussiate jaune de potasse; Ferrozyankalium, gelbes Blutlaugensalz; potassium ferrocyanide, yellow prussiate of potash; ferrociankâlium, sârgaverlugso]: K4Fe(CN)6 • 3 H20. Substanfă care se prezintă sub formă de cristale de coloare galbenă, transparente, lucioase, inodore, cu gusî dulceag, iar apoi amar-sălciu; e solubilă în apă şi insolubilă în alcool. Se formează prin încălzirea puternică a unor substanfe organice azotate (păr, unghii, resturi de piele, sânge uscat, etc.) cu carbonat de potasiu şi pilitură de fier; se disolvă în apă şi se cristalizează. Se obfine, de obiceiu, din amestecul de epurare a gazului de iluminat (format, fie prin imbibarea rumeguşului de lemn cu o soluţie de sulfat feros şi de oxid de calciu, cari se amestecă până la transformarea în hidroxid feros şi în sulfat de calciu, fie din hidroxid feric, alcalinizat cu carbonat de potasiu) care e folosit pentru a reţine compuşii sulfuraţi şi cianu-raţi din gaz (sulf, ferocianuri, sulfocianuri, etc.). Această masă e tratată cu oxid de calciu, la cald (eventual după eliminarea sulfului şi a sărurilor amoniacale), şi apoi cu ciorură de potasiu; se formează ferocianura de calciu şi potasiu, aproape insolubilă, care, prin fierbere cu o soluţie de carbonat de potasiu, se transformă în ferocianură de potasiu. — Se poata obfine şi din reziduul dela fermentarea şi distilarea melasei, sau prin topirea sulfoclanurii de potasiu cu fier şi disolvarea pro- dusului în apă. E folosită la prepararea albastm-lui de Berlin, şi în vopsitorie penfru a colora direct fibrele (în special de mătase), ca pxidant la imprimarea cu negru de anilină, şi ca mordant; la prepararea cianurii de potasiu, a fericianurii de potasiu şi a unor explozivi; la durcisarea fierului; în chimia analitică; etc. Sin. Prusiat galben de potasiu. a. Fluorură de potasiu [$TOpHCTbiâ Kajiim; fluorure de potassium; Kaliumfluorid; potassium fluoride; kaliumfluorid] : KF, 2HaO. Substanfă care se prezintă sub formă de cristale mono-clinice, incolore, delicvescente, foarte solubile în apă; are p. t. cca 86° (după eliminarea apei); se combină cu acidul fluorhidric, formând fluor-hidratul sau fluorura acidă de potasiu, HKF2. Se obfine neutralizând acidul fluorhidric cu carbonat sau cu hidroxid de potasiu, sau calcinând fluosiliestul de potasiu cu un oxid alcalino-feros. Fluor-hidratul fluorura acidă şi fluiorura de potasiu se folosesc, în industrie, pentru executarea decora-fiuniior pe sticlă, fiind mai pufin vătămătoare sănătăfii muncitorilor decât acidul fluorhidric, p^ care-| înlocuesc; la realizarea unor reaefii chimice; ca antiseptic, 4. Hidroxid de potasiu [rHAPOOKHCb KaJihe; hydrate de potassium, potasse caustique; Kalium-hydrat, Kaliumhydroxid, Atzkali; caustic potash, potassium hydrate; kâliumhidroxid]: KOH. Substanfă care, se prezintă de obiceiu, ca o masă opacă, cristalină, higroscopică, cu d. 2,04, cu p. t. 360°; e foarte solubilă în apă, care e refinută cu aviditate, cu desvoltare de căldură (cca 10 kcal/mol); e o bază puternică de coloare albă, galbenă sau verzuie (după gradul de puritate); e foarte caustică, atacând foarte uşor substanţele organjee, sticla şi porfelanul. — Se obfine în stare foarte pură prin aefiunea potasiului metalic sau a oxidului de potasiu asupra apei. Industrial, se prepară prin diferite procedee: Prin tratarea unei soluţii de carbonat de potasiu, la fierbere, cu hidroxid de calciu (var stins); carbonatul de calciu format, insolubil, se depune; se decantează sau se filtrează. Soluţia de hidroxid de potasiu se concentrează, prin fierbere în vid; apoi hidro-xidul de potasiu se topeşte, penfru a îndepărta şi restul de apă, şi se toarnă în forme; produsul obţinut mai conţine 3-••4% carbonat de potasiu.— Prin electroliza unei soluţii de ciorură de potasiu, cu electrozi inerţi (de ex. de platină); la anod, se degajă clor, la catod hidrogen, iar în soluţie rămân ionii K+ şi ionii OH~ (ai apei), carî formează hidroxidul de potasiu. în practică se produc unele procese secundare: scăderea randamentului în curent electric în raport invers cu creşterea concentraţiei în ioni OH~, sau formare de hipoclorit în apropierea anodului, prin combinarea ionilor OH~ cu clor; producere de bxid şi de bioxid de carbon prin oxidareai anodului, când acesta este de cărbune, etc. Se evită aceste procese prin construcţii adecvate ale electroli-zorului, folosind trei tipuri de procedee, şi anume: procedee cu diafragmă, procedee cu clopot şi 815 procedee cu catod de mercur. în procedeele cu diafragmă se separă spafiul anodic, de cel catodic, printr'un perete poros, care împiedecă difuziunea gazelor şi a solufiilor, dar permite trecerea potasiu. 1) recipient de electroliză; 2) anozi; 3) tub de protecfiuneal unul anod; 4) Intrarea curentului electric; 5) catod de sită; 6) diafragmă; 7) intrarea electrolitului; 8) ieşirea hidrogenului; 9) ieşirea solufie] de hidroxid de potasiu; ÎO) ieşirea clorului. ionilor. Un procedeu continuu de electroliză cu diafragmă (v. fig.) foloseşte, drept catod, o sită de fier, peste care se aşterne diafragma, compusă din pânză de asbest, acoperită cu o pastă de sulfat de bariu, şi de fire de asbest. Anozii, de grafit sau de magnetit, se găsesc la distanfă mică, deasupra diafragmei. Celula se alimentează continuu, pe la partea superioară, cu solufie de clorură de potasiu, iar pe la partea inferioară se elimină hidroxid de potasiu (cu clorură de potasiu). Mişcarea aceasta a lichidului se produce în sens invers sensului de circulafie a ionilor de OH spre anod. în solufia electrolizată se obfine o concentraţie de 12*• • 16% hidroxid de potasiu. în procedeele cu clopot, se înlătură diafragma şi se foloseşte diferenţa de densitate între lichidele din spafiul anodic şi cel catodic (v. fig.)* Celula se alimentează, continuu, cu solufie de clorură de Electrollzor cu clopot penfru prepararea hidroxidului de potasiu.'" ^ î) vas de electroliză; 2) clopot de material ceramic; 3) catod de tablă de fier; 4) anod de grafit; 5) intrarea solufiei de clorură de potasiu; 6) tub de sticlă pentru distribuirea solufiei; 7) ieşirea solufiei de hidroxid de potasiu; 8) ieşirea clorului; 9) comunicare cu celula vecină. potasiu, printr'un canal practicat în anodul de grafit şi continuat prin tuburi de sticlă cari au găuri mici. Lichidul catodic e astfel împins, pe sub clopotul confecfionat din material ceramic, în spafiul catodic, de unde se scurge în exterior,. Clorul e captat din clopot, iar hidrogenul, din spafiul catodic. în procedeele cu catodde mercur se evită, de asemenea, diafragma, folosindu-se proprietatea potasiutui metalic depus la catod de a se disolvă în acesta şi de a forma un amaI-gam lichid. Se folosesc cuve de beton, acoperite, cari au la fund, drept catod, un strat subţire de mercur. în capac, la câfiva centimetri de catod, sunt fixaf'i anozii de platină (uneori de grafit); în spafiul liber al cuvei se adună clorul. Fundul cuvei e înclinat, permifând amalgamului să se scurgă, în mod continuu, într'o a doua cuvă, de fier, în care se produce reacfia amalgamului de mercur, cu apă; se formează hidroxid de potasiu şi hidrogen. Mercurul eliberat este readus de o roată cu cupe, în cuva de electroliză, parcurgând un circuit închis. Se obfine o solufie de hidroxid de potasiu pur, de cca 25%, care se con-centrează, se topeşte şi se toarnă în forme. — Produsele obfinute se pot purifica prin disolvare în alcool de 90°, prin filtrare şi prin evaporarea solventului. Hidroxidul de potasiu tehnic e impur, de coloare galbenă sau verzuie, confinând carbonat de potasiu, sulfat de potasiu, cloruri, calcer alumină, silice, oxid de fier, şi apă (cca 30% impurităţi). Produsul pur confine 85**»90% hidroxid, şi unele impurităfi. Uneori, se prepară sub formă lichidă (potasă caustică lichidă); concentrat până la densitatea de 1,35. E folosit în numeroase reacţii chimice; la prepararea săpunului moale; |a fabricarea coloranţilor artificiali; la uscarea gazelor şi la absorbirea bioxidului de carbon; etc. Sin. Potasă caustică. 1. Hiposulfif de potasiu [rHnocyHbcJwrr KaJlHfl; hyposulfite de potassium, thiosulfate de potassium; unterschwefligsaures Kalium, Kalium-hyposulfit; potassium hyposulphite, potassium thiosulphate; kâliumhiposzulfit]: K2S203. Substanfă care se prezintă sub formă de cristale mari, prismatice, transparente, incolore, inalterabile în aer, solubile în apă» Se prepară industrial, prin acfiunea anhidridei sulfuroase asupra sulfurii de potasiu (respectiv asupra apelor-mame dela fabricarea sulfurii de potasiu); se obfine şi ca produs secundar la prepararea colorilor de sulf, mai ales a negrului de sulf. Hiposulfitul de potasiu e folosit în industrie la neutralizarea excesului de clor în operafiunile de albire a hârtiei, a fibrelor şi a fesăturilor (de aceea se numeşte şi anticlor); la albirea paielor, a fildeşului, a uleiurilor grase, a oaselor, etc.; în vopsitorie, ca mordant la imprimarea fesăturilor; la extragerea argintului; la argintarea şi aurirea galvanică; ja prepararea unor coloranfi sintetici; ca reactiv, în chimia analitică; în medicină, ca antiputrid şi purgativ; în fotografie; etc. — Sin. Tiosulfat de potasiu. 2. lodură de potasiu [HO/ţH# KaJiHH; iodure de potassium; Jodkalium, Kaliumjodid; potassium iodide; kalium jodid, jodkâlium]; KJ. Substanfă care se prezintă sub formă de cristale cubice, mari, albe, opace, uşor solubile în apă, pufin solubile în alcool, cu gust sălciu-amăruiu, cari se al- Bl 6 terează uşor în aer şi când sunt expuse Sa lumină, colorându-se în galben.«—Seobtine, industrial, din iodura de cupru, care se găseşte în apele-mame, în procesul de purificare a azotatului de sodiu natural (care confne cca 0,3% iod sub formă de îodsfi); iodura de cupru se descompune cu hidrogen sulfurat şi se tratează cu bicarbonat de potasiu. E folosită în medicină, în fotografie şi în chimia analitică. 1. Meicbisulfit de potasiu [MeTa6Hcyjib(J)HT KaJlHfl; metabisulfite de potassium, meta de potasse; Kaliummetabisulfit; potassium metabisul-tite; kâliummetabiszulfit]: K2S205. Substanfă care se prezintă sub formă de cristale monoelinice, incolore, lucioase, sau în mase cristal'ne, solubile în apă, insolubile în alcool. E stabilă la încălzire uşoera, dar se ^descompune către 190° în sulfat de potasiu, anhidridă sulfuroasă şi sulf liber. Se obfine prin saturarea cu anhidridă sulfuroasă a unei solufii de bisulfit de potasiu. Se poate obfine şi prin încălzire Ia cca 100° a bisulfitului de potasiu uscat. Produsul pur confine 57,6% anhidridă sulfuroasă şi e folosit în fotografie, în vopsiforia ţesăturilor cu roşu de alizarină, şi în oer.ologie, la conservarea vinurilor. Sin. Pirosul-fit de potasiu. 2. Oxalafi de potasiu [oKcaJiaTbi KaJiHH; oxalafes de potassium; KaJiumoxalate; potassium oxalates; kâliumoxalât]. Se cunosc următorii oxalafi de potasiu: — K2C2C>4 • HăO, oxalat de potasiu normal (oxalat bipotasic), care se prezintă sub fermă de cristale incolore, solubile în apă (cu reaefie neutră). Se obfine saturând cu carbonat de potasiu, o solufie de acid oxalic. E folosit în chimia analitică, în industria fotografică şi Ia prepararea oxajatului de fier; —KHCj04*H20, oxalat de potasiu acid (oxalat monopotasic sau bioxalat de potasiu), care se prezintă sub formă de cristale romboidale, incolore, inodore, transparente, cu gust acid şi cmar, solubile în apă (cu reaefie acidă). Se obfine tratând acidul oxalic cu o so-îufie de carbonat de potasiu, după care se adaugă o nouă cantitate de acid oxalic şi se concentrează solufia până Ia cristalizare. E folosit în medicină şi în vopsitorie (pentru a scoate petele de rugină şi de cerneală); —KH8(C204)**f 2 H20, tetra-oxalat de potasiu (peroxalat de potasiu), care se prezintă sub formă de cristale incolore, solubile în apă (cu reaefie acidă); e folosit în chimia analitică. Se prepară amestecând o solufie de oxalat de potasiu neutru, cu o cantitate mare de acid oxalic (de trei ori cantitatea existentă în carbonatul de potasiu). — Oxalafii de potasiu se găsesc în natură, în unele plante (de ex. în Oxalis acetosela, în unele specii de Rumex, etc.), din cari se pot extrage, filtrând, concentrând şi cris- alizând sucurile acestor plante. 3. Percloraî de potasiu [nepxjiopaT KaJiHH; perchforate de potassium; uberchlorsaures Kalium, Kaliurrperchlorat; potassium perchlorafe; kalium-f>erklorâtJ: KCI04. Substanfă solidă care ere p. t. £10°; e pujin solubilă în apă rece, spre deosebire de ceilalţi perclcrafi, ceri sunt mai uşor so- lubili; încălzită la temperatură mai înaltă, se descompune în KGI şi Oa. Se obfine, fie prin încălzirea cloratului de potasiu, care se transformă, la o temperatură pufin mai înaltă decât punctul său de topire, în perclorat de potasiu şi ciorură de potasiu; fie prin oxidarea electrolitică a clo-ratului de potasiu, în solufie apoasă. Amestecat cu vaselină, percloratul de potasiu e folosit ca exploziv, sub numele de cheddită (v.). 4. Permanganat de potasiu. V. sub Perman-ganafi. 5. Peroxid de potasiu [nepeKECb KaJiHH; per-oxyde de potassium; Kaliumperoxyd; potassium peroxide; kâliurr peroxidl :K202. Se obfine încălzind superoxic'ul de potasiu (2 KOa -> K2C2+02). Confine ionul 02, în care cei doi atomi de oxigen sunt legafi înire ei. E un agent oxidant toarte puternic; amestecat cu substanfe uşor oxidabile (sulf, pulbere de aluminiu, substanfe organice), le aprinde, în jdrezenfa unor mici cantităţi de apă. Cu oxidul de carbon se combină încet (se obfine carbonat de potasiu); cu bioxidul de carbon reacţionează mai energic (pune în libertate 02), fiind folosit pentru îmbunătăţirea aerului în spajii închise, de exemplu, în submarine şi în unele aparate de respiraţie cu circuit închis, folosite de pempieri şi de scafandri. o. Persulfat de potasiu [nepcyjibcjjaT KaJiHH; persulfate de potassium; Kaliimpersulfat, uber-schwefelsaures Kalium; potassium persulphate; kâ-liumperszulfet]: K252Os. Substanfă solidă care se prezintă sub formă de cristale incolore pufin solubile în apă; e stabilă la temperatura obişnuită şi instabilă în solufie, Ia cald, descompunându-se în sulfat de potesiu, acid su furie şi oxigen. Se obţine prin aefiunea curentului electric asupra unei soIu}ii concentrate de sulfat sau de bisulfat de potasiu în acid sulfuric, menţinută la temperatură joasă, şi în prezenfa unui catalizator, E un oxidant energic, fiind folosit Ia albirea firelor textile; ca desinfectant şi antidot în cazuri de otrăvire cu stricnină; în industria chimică, în sinteza unor ccmpuşi organici; în indusiria fotografică; în galvanop'astie; în vopsitorie şi la imprimarea fesă-turilcr; penfru decolorarea uncr uleiuri; etc. 7. Silicat de potasiu [CHJiHKaT KaJiHH; sili-cate de potasse; Kaliumsilikat; potassium silicate; kâliumszijikât]: K2Ss03. Se obfne topind silice cu carbonat de potasiu, în cantităfi echimoleculare. Produsul e uşcr solubil în apă, d§r solufia se turbură în aer prin separare de acid silicic; evaporând solufia în prezenfa unui exces de hidroxid de potasiu, se obfine silicatul de potasiu cristalizat cu 5*’*9 molecule de apă, care e folosit în industria ceramică, penfru a mări plasticitatea pastei pentru fabricarea obiectelor de porfelan. Se prepară şi un silicat db potasiu tehnic, numit sticlă solubilă sau silicat de potasiu lichid, care confine bioxid de siliciu şi oxid de potasiu în preporfii variabife, de obiceiu dela K202 SiC3 până fa K^O* 4 SiO,. St 7 Sticla solubilă solidă se prezintă sub formă de bucăfi sau de pulbere, de dimensiuni d ferite, cu aspect sticlos, transparente, incolore, gălbui sau verzui, dure şi fragile. Proaspăt preparată şi cu un confinut convenab:l în silice, se disolvă, după pulverizare, în apă fierbinte, fiind greu sau parfial solubilă, dacă e alterată sau dacă are mai multă silice. Industrial, sticla solubilă de potasiu se poate prepara prin topirea, în cuptor căptuşit cu sticlă, a unui amestec de cuarf sau de nisip cuarfos, cu carbonat sau cu sulfat de potasiu. Produsul de fuziune e concasat şi disolvat în apă caldă, în autoclavă ; după clarificare, se evaporă solufia pana la concentraţia convenabilă. Pentru a obfine sticla solubilă în pulbere, se macină produsul de fuziune cu o cantitate mică de apă, iar masa vâscoasă obfinută, după o încălzire moderată, se pulverizează uşor. Sticla solubilă lichidă se foloseşte, de obiceiu, în solufii cu densitatea 1,26-- 1,30, 1.35 - - -1 f38, 1.50---1.53 sau de cca 1,84, confinând între 45 şi 63% apă. Fluiditatea acestor solufii depinde de con-centrafie; ele sunt incolore, gălbui, sau verzui (datorită impurificării cu aluminiu, cu fier, cloruri, etc.), transparente sau opace (datorită separării de silice) şi, uneori, semisolide. Dacă sunt conservate bine, sunt solubile în apă, în orice proporţie, dar sunt mai greu solubi e după alterare. Sticla solubilă de potasiu e folosită, ca atare sau în amestec cu alte substanfe, ca ignifug pentru lemn, pentru hârtie, fesături, etc.; la stingerea incendiilor; la apărarea lemnului contra cariilor; la fabricarea cartonului rigid, folosit la confecţionarea unor recipiente, în amestec cu silicatul de sodiu; ca detergent (amestecat uneori cu g|i-cerină şi numit săpun mineral) în industria textilă; ca mordant la vopsirea lânii şi a bumbacului. în amestec cu sgură calcaroasă, e folosită la căptuşirea unor cuptoare pentru temperaturi înalte. E folosită la conservarea ouălor, cari se acoper cu un strat subfire dintr'o solufie de 4-"10% sticlă solubilă de potasiu sau de sodiu, care nu trebue să confină exces de alcalii, sau să fie impurificată cu sulfuri. i. Sulfat de potasiu [cyjibtjpaT najiHH; sulfate de potassium; schwefelsaures Kalium, Kalium-suifat; potassium sulphate; kâliumszulfât]: K2S04. Substanfă solidă care se prezintă sub formă de cristale rombice, incolore, transparente, inalterabile la aer, cu gust sălciu-amăruiu, solubile în apă, insolubile în alcool^ colorează flacăra în violet; dă un precipitat galben cu clorură de platină şi un precipitat alb cu acidul tartric, în exces (prin aceste reacfii se deosebeşte de sulfatul de sodiu). Se găseşte în natură, în lava vulcanică (glaserit, arcanit, etc.), cristalizat sub formă de ace mici, şi, ca sare dublă, în unele minereuri (krugit, leonit, langbeinit, etc.). Industrial, se obfine ca produs secundar din apele-mame rezultate în procesul de purificare a carbonatului de potasiu natural sau a leucitului, sau, împreună cu iodul, din cenuşa unor plante marine, Cantitatea cea mai importantă de sulfat de potasiu se prepară în industrie din clorură de potasiu şi sulfct de magneziu, în solufie, cari dau sulfat dublu de potasiu şi magneziu, care, tratat cu clorură de potasiu (în exces slab), trece în sulfat de potasiu, clorură de magneziu şi clorură de potasiu, cari se separă prin cristalizare. Sulfatul de potasiu tehnic confine(4*«« 10%) diferite substanfe, ca: clorură de potasiu, sulfat de magneziu, clorură de magneziu, clorură de sodiu, sulfat de calciu, etc. Produsul pur e folosit în medicină, ca atare sau în amestec cu alte săruri, penfru înlocuirea unor ape minerale (în tratamentul afecţiunilor de stomac şi de ficat). Produsul tehnic e folosit. în cantităfi mari, în agricultură, ca îngrăşământ agricol, şi în industrie, la prepararea alaunului, a carbonatului de potasiu, a sticlei potasice, etc. 2. Sulf it de potasiu [cepHHCTOKHCJibiH KaJiHH; sulfita de potassium; Kaliumsulfit; potassium sul-phite; kâliumszulfit]: K2SOs • 2 H20. Substanfă solida care se prezintă sub formă de cristale monosi-msfrice, cu două molecule de apă de cristalizare, incolore, inodore şi cu gust amăruiu; e pufin higrosccpică în aer umed; e foarte solubilă în apă şi insolubilă în alcool. Se obfine frecând un curent de anhidridă sulfuroasă într'o solufie de carbonat de potasiu, după care se cristalizează. Uneori, se prepară industrial un produs sub formă de solufie cu d* 1,41 trecând un curent de anhidridă sulfuroasă printr'o solufie de hidroxid de potasiu. Calitatea acestor produse depinde de confinutul în anhidridă sulfuroasă (sarea cristalizată pură confine 32,9% S02). Sulfitul e folosit în industria textilă, la imprimarea ţesăturilor. Sin. Sulfit de potasiu normal. 3. Sulfocianură de potasiu [cepHOiţuaHH# KaJiHH; sulfocyanure de potassium; Kaliumthio-zyanat; potassiu msulphocyanide; szulfociankâlium, kâliumthiocianât]: CNSK. Substanfă solidă care se prezintă sub formă de cristale prismatice, incolore, inodore, delicvescente, alterabile la aer şi la lumină (colorându-se în roşu). Se prepară încălzind cu oxid de calciu sulfocianura de amoniu (obfinută din reziduurile dela purificarea gazului de iluminat, sau din combinarea amoniacului cu sulfură de carbon); se obfine amoniac, care se tratează, în solufie, cu sulfură de potasiu, for-mându-se sulfat de calciu hidratat şi sulfocianură de potasiu. —- Se poate obfine şi din reziduurile dela purificarea gazului de iluminat, tratate cu o sare de cupru; se formează sulfocianura de cupru, insolubilă, care, tratată cu sulfhidrat de potasiu, se transformă în sulfocianură de potasiu. E folosită în vopsitorie şi la imprimarea fesăturilor, ca mordant; la prepararea sintetică a uleiului de muştar; în chimia analitică; în fotografie; etc. 4. Sulfură de potasiu [cepHtiCTbiH KajlHfâ; sulfure de potassium; Schwefelkalium, Kaliumsulfid; potassium sulphide; kâliumszulf;dj: K2S. Se obfine prin încălzirea moderată, în recipiente bine închise, a unui amestec de sulfat de potasiu cu cărbune; se formează o masă topită roşiatică, cristalină, parfial solubilă în apă. Prin filtrarea şi evaporarea 52 818 solufie! se obfine sulfura de potasiu. In cristale I prismatice, incolore, cristalizate cu cinci molecule j de apă, delicvescente, alterabile în aer, foarte solubile în apă, cu reacfie alcalină în solufie apoasă, Sulfura de potasiu e folosită, ca reactiv, în chimia analitică» Sulfura de potasiu* pentru uzul medicinal, numită ficat de sulf (hepar sulphuris), se prepara încălzind moderat, într'un creuzet de pământ, acoperit, un amestec de carbonat de potasiu şi sulf sublimat; după eliminarea completă a bioxidului de carbon, format, masa topită e strecurată pe o placă de marmură, e răcită, fărâmată şl introdusă în vase bine închise. Produsul e constituit dintr'un amesf ac de pentasulfură de potasiu, K2S5, trisulfură de potasiu, K2S3, hiposulfit şi sulfat de potasiu; are coloarea roşie-brună a ficatului, care trece uşor (la suprafafă), în prezenfa aerului, în galben-verzuiu; are miros sulfuros şi gust caustic; e delicvescent, solubil în apă şi parfial solubil în alcool, şi face efervescerfă în acizi, degajând hidrogen sulfurat. E folosit în medicină, sub formă de pensulafii, linimente şi băi, în afecfiuni cutanee cronice (prurigo, eczeme, herpes, psoriasis, etc.),în reumatismul cronic, în combaterea unor parazifi animali sau vegetali ai pielei, etc. Prin saturarea cu hidrogen sulfurat a unei solufii de hidroxid de potasiu, se obfine sulfhidratul de potasiu, KHS. i. Tartrafi de potasiu [TâpTpaTbi KâJiHH; tar» îrates de potassium; Kaliumtartrate; potassium tar» trates; kâliumtartrâtok]. Mai importanfi sunt următorii tartrafi de potasiu; — C4H5KO0, tartratul acid de potasiu, care se găseşte în struguri şi se extrage din reziduul produs în procesul de vinificare, fiind acumulat în drojdia da vin, în restur le de vin, în piatra de vin sau pe perefii interiori ai butoaielor. Din drojdia de vin se extrage tartratul acid de potasiu, după epuizarea şi recuperarea alcoolului din drojdie (cu apă rece sau, de obiceiu, prin distilare cu abur). Se tratează reziduul rămas, cu apă fierbinte sau cu abur, se filtrează, |a temps» ratură înaltă, prin site de pânză metalică sau prin filtre speciale, şi se cristalizează. Prin răcire rapidă şi agitare continuă se depun cristale mici; prin răcire lentă şi menfinerea solufiei în repaus se obfin cristale mari, cari §e spală cu apă rece, şi se usucă în aer, sau prin centrifugare; produsul obfinut confine 10 — 20% impurităfi. Se mai obfine prin tratarea drojdiei de vin cu carbonat de sodiu, formându-se tartratul de potasiu şi de sodiu, din care se separă tartratul acid de potasiu, prin adăugire de acid clorhidric. Produsul pur se prezintă sub formă de cristale romboidale, incolore, sau sub formă de pulbere cristalină, albă, inodoră, cu gust acid, inalterabilă în aer şi la lumină, solubilă în apă (cu reacfie acidă) şi insolubilă în alcool. Cea mai frecvenfa impuritate pe care o confine e tartratul de calciu; mai confine urme de potasiu, de cupru, fier, zinc, etc. E folosit în vopsitoria şi imprimarea fesăturilor; Sa prepararea acidului tartric şi a unor tartrafi; ia argintarea pe cale umeda şt la cositorirea alamei? în farmacie. e folosit la prepararea pulberilor efervescente e folosit şi la prepararea pulberilor de dospire a aluatului» Sin. Cremor tartar, Bitartrat de po^ tasiu. — K2C4H4068 tartratul de potasiu neutru, care se prepară prin saturarea tartratului acid de potasiu cu carbonat de potasiu. Se prezintă sub formă de cristale incolore, transparente, sau sub formă de pulbere cristalină, aibă; e foarte solubil în apă şi foarte pujin solubil în alcool; adăugind aed acetic unei solufii apoase concentrate, se obfine tartrat acid de potasiu. E folosit în medi cină, ca diuretic şi laxativ blând. Sin. Tartrat bi potasic, Sare vegetală. — K(SbO, ’>C4Hfi6 + 1laH2Ol tartratul dublu de antimoniu şi de potasiu, care se obfine prin fierberea în apă a tartratului acid de potasiu cu oxid de antimoniu, până la conrv plata disolvare şi evaporarea sqlufiei. Se prezintă sub formă de cristale incolore, transparente, sau în pu bere cristalină, albă; ş inodor, toxic, cu gust dulce-metalic, solubil în apă şi insolubil în alcool; are reacfie slab acidă. E folosit în medicină, pe cale bucală, ca vomitiv, expectorant, purgativ şi sudorific, sau în unguente, ca revulsiv; în industrie, ca mordant în vopsitoria, şi la prepararea unor lacuri colorate. Sin. Emetîer Tartar stibiata 2. Tartrat de potasiu şi de sodiu [BHHeoKHCJibi KaJiHH h HaTpHH; sel de Seignette, tartrate de potassium et de sodium; Kalium-Natriumtarfraf; potassium-sodium tartrate, Rochelle salt; kalium-nâtriumtartrât]: C4H4Oe • KNa, 4 HaO. Substanfă solidă care se prezintă sub formă de cristale prsmatice, incolore, inodore, cu gust sărat-amă-ruiu. Prin topire la 120e, pierde apa de cristalr zare; e solubilă în apă şi insolubilă în alcool. Se prepară disolvând, la cald, tartrat acid de potasiu, şi adăugind, pufin câte pufin, carbonat de sodiu cristalizat, până la neutralizarea solufiei sau până la un pH slab neutru, după care se evaporă solufia şi se cristalizează. Se foloseşte în medicină, ca purgativ, sub formă de pulbere efervescentă, amestecat cu bicarbonat de sodiu şi acid tartric; în chimia analitică, se foloseşte la prepararea reactivului lui Fehling; în industria oglinzilor ca reductor, etc. Sin. Sare Saignetta. s. Xantat de potasiu [KcaHraT ksjihh; xan-thate de potassium; Ka’iumxanthogenat; potassium xanthata; kâliumxanthogenât]: KS'SC*0(C2H5). Etil-sulfocarbonat de potasiu, care se prezintă sub formă de pastă sau în cristale, incolore sau gălbui, mătăsoase, cu miros caracteristic, solubile în apă, şi în alcool, insolubile în etar, Se obfine prin agitarea unei solufii alcoolice de hidroxid de potasiu cu sulfură de carbon. Se foloseşte în combaterea filoxerei, ca şi a altor parazifi ai plantelor, fiind uşor descompus, în prezenfa unei substanfe slab acide (de ex. perfosfat de calciu), în alcool şi sulfură de carbon; e folosit la conservarea produselor vegetale şi animale; pentru îm-bogăfrea minereurilor sărace, prin flotafie; şi ca reducător la prepararea tiofenolilor şi a compuşilor de diazoniu» 4. Potasiu asimilabil [accnMHJiwpyeMbrn Ka-JîHH* potassium assimilable: assimiliarbares Kali; avaiiable potash; aszinrlâlhato kalium]. Agr.: Can» titatea ds oxid de potasiu, KaOs schimbabil, din complexul adsorptiv al solului» 1, Potazot. Ind. chim. sp.: îngrăşământ de azot şi de potasiu sub forma de ciorură de potasiu şi de ciorură de amoniu, obfinut ca produs secundar la fabricarea sodai după procedeul Solvay când materiile prime (clorura de sodiu) confin şi ciorură de potasiu» (N. C.), 2. Potcoavă [no/ţKOBa; fer â cheval; Hufeîsen; horse-shoe; patko]: 1. Piesă de fier, aproximativ în formă de sfert de cerc sau de samicerc, care se bate cu cuie sub copitele animalelor de frac- ' AfJ: . B Potcoave» A) potcoavă anterioară, cu găuri filetate pentru colfî» penfru cai; 8) pereche de potcoave anterioare (dreapta şl stânga), de iarnă, pentru boij î) vedere din fafă; 2) vedere de jos; 3) vedere de sus; 4) secfiunea I —— I- fîune (v. fig.)* — 2. Piesă de fier, aproximativ în formă de semicerc, care se prinde în cuie sub tocul cismei. s. Potcoavă, vârtejuri In ~ [n0flK0B006pa3-Hbie BHxpbi; tourbillons en fer â cheval; Huf-eisenwirbel; horse-shoe vortaxes; patkoorveny], Av.: Vâriejurile cari se formează pe aripe da anvergură finită, şî cari prezintă o porfiune legată de aripă (v. Vârtej legat) şi două ramuri cari se întind în aval. 4. Potcovar [KysHeiţ; marechal-ferrant; Huf-schmied; farrier, smith; patkolo kovâcs]: Meseriaşul care face potcoave şi potcoveşte animalele de tracţiune. 5. Potecă [fl0p0H£Ka; sentier; Steg, Fulşsfeig, Fu^weg; foot p§tjh; osveny, gyalogut], Drum,: Drum strâmt într'o pădure, pe câmp, într'o plantafie, etc., pe care se poata merge numai pe jcs sau calare, format dintr'o făşie de teren bătătorit prin circulafie, şi care urmăreşte terenul natural. Sin. Cărare. s. Potecă de alunecare IJiecoc6âTHaH ao~ pOHCKa; glissoire; Riesweg, Prugelweg; timber slide, timber shoot; facsusztatâsi osveny]. Silv Cărare de 0,8° ■ * 1,2 rrs lărgime, pe care se transportă buştenii prin alunecare libe.ă sau prin târîre. Uneori poteca de alunecare e căptuşită cu traverse de lemn sau cu prăjini. 7. Potenţial [noTeHiţuaji; potantiel; Potential; potential; potanciâl]. 1, C/c. v.: Termen comun pentru potenfial scalar, potenfia! scalar retardat, potenfial vector, potenfial vector retardat şi poten» fia! complex, cari se referă la câmpurile de vectori, 819 Pofenfialul complex (v.) prezintă interes număr în studiul câmpurilor de vectori laplaciene, plane. Potenfialul scalar (v.) şi potenţialul vector (v.) prezintă interes !n studiul câmpurilor de vectori. Potenfialul scalar retardat (v.) şi potenfialul vector retardat (v.) prezintă interes în studiu! câmpurilor de vectori în cari divergenfa, respectiv rotorul, se compun din sume de termeni dintre cari unii sunt dafig iar ceilalţi depind, într'un anumit fel, şi de derivata de ordinul al doilea în raport cu timpul a potenţialului scalar retardat, respectiv a potenţialului vector retardat. Fie un câmp de vectori cu vectorul câmp F, care are, în genera1, atât diverganfă dată, cât şi rotor dat. El se poate descompune în suma dintre un câmp irotafional Fp9 care are, în fiecare punct, divergenfa egală cu divergenfa vectorului câmp al câmpului dat, şi un câmp solenoidal F$l care are, în fiecare punct, rotorul egal cu rotorul câmpului dat ? unde div Fp =sdiv F\ rot Fp*= 0 div ?s = 0; rot Fs = rot F, Vectorul câmp Fp derivă dintr'un potenţial scalar V (v° sub Potenfial scalar), iar vectorul câmpF$ derivă dintr'un potenfial vector Ă (v, sub Potenfial vector), adică : — grad 1/4- rot A, unde V are, în funcfiune de divergenţele şi de dublefii de divergenfe ai câmpului Ft expresiunea indicată sub Potenfial scalar (v.), iar^4 are, în funcfiune de rotorii câmpului F, expresiunea indicată sub Potenfial vector (v.). Fie, de asemenea, un câmp de vectori potenfial şi funcfiune de timp Frp. a cărui divergenfa e în parte dată, iar în parte depinde de potenţialul său scalar retardat Vr în acest caz; F,p= “grad Vr, unde Vf are, în funcfiune de repart.fia în spafiu a mărimii p (r, t), expresiunea (3)s indicată sub Potenfial scalar retardat. Fie, în fine, un câmp de vectori solenoidal şi funcfiune de timp Frs, al cărui rofor e în parte dat, iar în parte depinde de pofenfialul său vector retarda! Ar: ~ t d2Af r°t Fr$~J (r, t)-~ — ~^-+grad div A4 . sr 820 fn acest caz f„ = roMr unde Ar are, în funcfiune de repartifia în spafiu a mărimii / (r, t), expresiunea (3) de sub Potenţial vector retardat. 1. Potenfiaf complex [KOMnJieKCHbift noTeH-iţHaJI; potentiel complexe; komplexes Potential; complex potential; komplex potenciăl]: Funcfiunea analitică w — u+jv~w{z), de variabila complexă zzsx+jy, unde ; = V — 1 ? a cărei parte imaginară v (r, y) reprezintă, în punctele (x, y) ale planului z, potenfialul scalar al vectorului câmp F al unui câmp de vectori dat, lapîacian şi plan. în teoria funcţiunilor analit'ce se demonstrează că, tn aceste concijiuni, partea reală u(x,y) a funcţiunii w, egalată cu un parametru real, reprezintă, pentru valori constante ale parametrului, ecuaţiile liniilor de câmp ale câmpului de vectori, şi că vectorul câmp F = iFx-bjFy poate fi reprezentat în complex prin conjugata complexă a produsului dintre ; şi derivata funcfiunii w în raport cu 2: unde asteriscul indică conjugata complexă, fn aceste condifiuni, partea reală a mărimii complexe F e egală cu Fx, iar partea ei imaginară e egală cu Fy. Orice funcfiune analitică e capabilă deci să reprezinte, prin părţile ei reală şi imaginară, liniile de câmp, respectiv liniile echipotenfiale, ale unui câmp de vectori lapîacian şi plan, posibil. Penfru determinarea funcfiunii analitice care corespunde câmpului lapîacian plan dintre două linii echi-potenfiale date se folosesc anumite teoreme de reprezentare conformă (v.). 2. ~ scalar [cKaJinpHbiH noTemţHaJi; potentiel scalaire; skalares Potential; scalar potential; skalâris potenciăl]: Scalarul câmp V al unui câmp de scalari, al cărui gradient cu semn schimbat e egal cu vectorul câmp F al unui câmp de vectori irotafional: (î) grad V = —F se numeşte potenfialul scalar al câmpului de vectori dat. Acesta trebue să fie irotafional, fiindcă rotgrad F—O şi fiindcă rofgrad K — — rot F. Din condifiunea rot F~0 rezultă, în virtutea teoremei lui Stokes, că integrala de linie a vectorului câmp dat e nulă de-a-lungul tuturor curbelor închise cari se pot trasa în câmp §Fâr = 0, sau că integrala sa de linie între două puncte P0 şi P are aceeaşi valoare de-a-lungul tuturor curbelor cari se pot trasa între el@. Condifiunea (1) determină potenfialul scalar numai cu aproximafie de o constantă aditivă. Fie V0 valoarea arbitrară a potenţialului scalar într'un punct P0. Valoarea V a potenţialului într'un punctP se obfine înmulfind relafia (1) scalar eu elementul de arc d r: grad Vdr = d V= — Fdr, şi integrând între P0 şi P; (2) V=V0-[P Fdr. unde df e vectorul elementului de linie ai unei curbe oarecare dintre PQ şi P, cu sensul din spre P0 spre P. Dacă câmpul irotafional F are în întregul spafiu divergenfele de volum, de suprafaţă, de linie şi de punct divF, divs F, divl F şi divp Ft dublefii de divergenfă discrefi Pit foifele de dublefi de divergenfă Sd cu densitatea de suprafafa IL şi polarizafia de dublefi la.'divergenţă P, şi R sunt razele vectoare dintre un punct curent P şi pune» tele în cari se găsesc divergente sau dublefi, iar dv, dvp, di’, dSd şi dy sunt elementele de volum, de arie şi de linie cu divergenfă, respectiv cu dublefi, potenţialul scalar V are, în punctul P, valoarea ,,x r/ f div Ă j , f divsF Âc £ divli7 (3) + J 4ÎtK + gradD-^dv+^ ngradD-^d5rf + £ P< grsdn în aceste expresiuni, grad^™ arata că gra- dientul funcţiunii —r se calculează menţinând fix R punctul curent P şi deplasând punctele D cu dublefi de diverŞenfe. Când divergenfele şi dublefii se cunosc numai pentru punctele din interiorul unei suprafefe închise, integrala din (3) se efectuează numai asupra interiorului ei, şi se adaugă în (3) o integrală generală a ecuafiei divgrad V = 0. Potenfialul scalar prezintă interes în studiul câmpurilor de vectori irotafionale sau în studiul părfii irotcfonale a câmpurilor ro^efionale (fiindcă se operează mai simplu cu scalarii decât cu vectorii). Expresiunea potenfialului scalar în funcfiune de divergenfele şi de dublefii de divergente ai câmpului de vectori prezintă interes în Fizică, fiindcă anumite legi ale câmpurilor fizice au o formă în care sterile materiei determină divergentele şi dublefii lor de divergenţe (v. Fluxului, legea ~ electric, etc.). s. ~ scalar retardat [3ana3AbiBaK>mHft CKa-JlHpHbiii nOTeHitfîaJI; potentiel scalaire retarde; retardiertes skalares Potential; retarded scalar potential; kesleltett skalâris potenciâi]: Scalarul 821 câmp V al unui câmp de scalari care depinde şi de timp, al cărui gradient cu semn schimbai e egal cu vectorul câmp Fp al unui câmp de vectori irotafionaî, care are divergenfa egală cu o sumă de doi tarmeni, dintre cari unui e proporţional cu derivata a doua în raport cu timpul a scalarului câmp V. Dacă (0 />=-grad V e partea potenţială a unui vector câmp F, rezultă că V e un potenţial scalar retardat, dacă unde p e partea din divergenfa care depinde da raza vectoare r şi ds timpul t, dare independentă de derivata a doua a poienfialului V în raport cu timpul, iar constanta c are dimensiunile unei vitese. Potenfialul scalar retardat satisface deci ecuaţia cu derivate parfiale: (2) divgrad V (r, (r, t), c* q) tr fiindcă div—divgrad V. Dacă p e dat în spaţiul înireg, o intsgraiă corespunzătoare, a acestei ecuaţii cu derivate parfiale e (3) 4nR dv, unde r e raza vectoare a punctului în care se calculează V, r' e raza vectoare a unui punct din elementul de volum dv şi R=|r'—F| e distanta dintre elementul de volum dv şi punctul în care se calculează V, iar integrala se efectuează asupra spaţiului întreg. Dacă p (7, t) e cunoscut numai în interiorul unei suprafefe închise, integrala din (3) se efectuează numai asupra volumului din interiorul eif şi se mai adaugă în (3) o integrală generală a ecuafiei (2) fără membrul al doilea, care e indicată sub Formula lui Kirchhoff (v.). Când constanta c tinde către infinit, potenfialul retardat tinde către potenţialul scalar (v.) corespunzător. i. Potenfial vector [BeKTopHbift noTemţHaji; popotentiel vecteur; Vektorpotenfial; vector potential ; vektorpotenciâl]: Vectorul câmp A, al cărui rotor e egal cu vectorul câmp F al unui câmp de vectori solenoidal: (I) F=rot Ă se numeşte potenţialul vector al câmpului de vectori dat. Acesta trebue să fie solenoidal, fiindcă divrot A— 0 şi fiindcă divrot A = diy F. Condi-fiunea (î) determină potenfialul vector numai cu aproximafie de un câmp de vectori solenoidal. Divergenfa potenţialului vector fiind arbitrară, se alege astfel, încât să se simplifice calculele. Dacă câmpul F, solenoidal în întregul spafiu, are rotorii de volum, de suprafafă şi de linie rot F, rots F, roti F, şi R, sunt distantele dinlre un punct curent P şi punctele în cari se găsesc rotorii, iar dS şi d* sunt elementele de volum, de arie şi de linie în cari se găsesc rotorii, potenţialul vector fără divergenfă, A, are în punctul P valoarea roti F 4 k R ds, sau, observând că roti F are aceeaşi valoare absolută de-a-lungul întregii linii turbion, care este în mod necesar închisă : ' rots F ,, [roti f| Cil I 4 jţ R 4k J ^ elementul de linie dr fiind orientat ca mărimea rotii7 Dacă rotorii sunt cunoscu|i numai pentru punctele din interiorul unei suprafefe închise, integrala (3) se efectuează numai asupra inferiorului acestei suprafefe, iar în (3) se adaugă o integrală generală a ecuafiei A^4=0, care se obfine, penfru fiecare componentă a lui A, din formula lui Green (v.). Potenfiaiul vector prezintă interes în studiul părfii solenoidale a câmpurilor de vectori generale (v. sub Potenfial). Expresiunea potenfialului vector, în funcfiune de rotorii câmpului de vectori dat prezintă interes în Fizică, fiindcă anumite legi ale câmpurilor fizice (de ex. ale câmpului da gravitafie sau ale câmpului electromagnetic) au o formă în care stările materiei şi ale câmpurilor determină rotorii câmpurilor fizice (v. Circuitului, legea~ magnetic; Inducfiei, legea ^ electromagnetice, etc.). 2. ~ vecior refardai [BeKTopHbiH sanaSAHBa-K)IU,HÎÎ noTeHiţtfaJi; potentiel vecteur retarde; retardiertes Vektorpotenfial; refarded vector potential; kesleltett vektorpotenciâl]: Vectorul câmp A a! unui câmp de vectori care depinde şi de timp, şi al cărui rotor e egal cu vedorul câmp Fs al unui câmp de vectori solenoidal al cărui rotor e egal cu o sumă de trei termeni, dintre cari unul e proporţional cu derivata a doua în raport cu timpul a vectorului câmp A, iar cel de a! doilea e egal cu gradientut divergentei vectorului câmp A. Dacă (0 Fs=rot A e vectorul câmp solenoidal, rezulta că A e un potenfial vector retardat, dacă rotFAr, t) = J(r,t)~ 4-graddivi4(r^}, cz 0t2 unde J (r,t) e partea din rotor care depinde de raza vectoare r şi de timpul t, dar e independentă de derivata a doua a potenjialului vector retardat Ă în raport cu timpul, ca şi de divergenfa sa, iar constanta c are dimensiunile unei vitese. Potenfialul vector retardat satisface deci ecuaţia cu derivate parfiale rot rot yî~grad div Ă~ lA'-J ( r, t) -?â?+graddlv/l 822 adică (2) - 1 cfA (r, t) - Dacă / e dat penfru fiecare moment în spafiul întreg, integrala corespunzătoare a acestei ecuafii cu derivate parfiale e - ui ■<<'.'>-)—j-,«— ynde ? e raza vectoare a punctului în care se calculează A, r' e raza vectoare a unui punct din elementul de volum dv, iar R~ |r— r' | e distanfa dintre elementul de volum dv şi punctul tn care se calculează A, sar integrala se efectuează asupra spafiului întreg» Când constanta c tinde către infinit, potenfialul vector retardat tinde către potenfalul vector (v.) corespunzător. Dacă mărimea ] (r, t) e cunoscută numai în punctele din interiorul unei suprafefe închise S^, integrala din (3) se extinde numai asupra interiorului suprafefei, iar în (3) se adaugă o integrală generală a ecuafiei (2), fără membrul al doi.ea, sare se obfine, pentru fiecare componentă scalară a lui A, cu ajutorul formulei lui Kirchhoff (v.). 1. Potenţial [noTemţHaji; potentiel; Potential; potential; potenciăl]. 2. Fiz.: Potenfialul scalar iau potenfialul vector, retardat sau nu, din care derivă câmpul de vectori al unei mărimi fizice vectoriale. După caracterul câmpu'ui de vectcri care derivă din poter.fial, se deosebesc: potenfial de câmp de forfe, şi potenfial de vitese. După natura câmpului de forje la care se referă, se deosebesc următoarele potenf ale scalare: potenfial de gravitafie, potenfial electric, şi potenţial magneSic neuniform, — şi următorul potenfial vector: potenfialul vector al inducţiei magnetice» Potenfialul de vitese e un potenfial scalar. Potenfialele retardafe intervin numai în câmpurile electromagnetice, şi se numesc potenfiale electromagnetice (scalar, respectiv vector)* 2. ~ de gravitaţie [rpaBHTaiţHOHHbiH noTeH-HHaJl; potentiel de gravitation; Gravitationspo-tential, Schwerepotenfial; gravitation potential; gravitâcios potenciăl]: Potenfialul scalar Vg din care derivă intensitatea locală g a câmpului de gra-vitafie: |=-grad Vg. Din legea gravitafiei (v. Gravitatei, legea ^) şi din expresiunea generală a potenţialului scalar în funcfiune de divergenfă (v. sub Potenfial scalar) rezultă următoarea expresiune a potenfialului de gravitaţie: unde p şi ps sunt densitatea de volum şi densitatea de suprafafa a masei, mi sunt masele punctuale, iar r şi ri sunt distanfele dintre punctul curent în care se calculează potenfialul de gra-vitafie, şi dintre punctele în cari se găsesc elementul de volum elementul de arie dS, respectiv masa punctuală mi9 Sin. Potenfial gravitaţional. V. şi sub Câmp gravitafional terestru. $. ~ de vitese [noTemţHaji CKopocTeH; potentiel de vitesses; Geschwindigkeitspotential; velocity potential; sebessegi pontenciâl]. Fiz.: Potenfialul scalar Vr, din care derivă vitesei© locale v ale unui mediu material continuu în mişcare irotafională (rot ^ = 0): v — grad Vv. 4. ~ electric [sjeKipor07CHDHajî; potentiel electrique; elektrisches Potential;electric potential; elektromos potenciil, villamos potenciăl]: Potenfialul scalar Ve din care derivă, în regim stafio-nar, intensitctea locală E a oricărui câmp electric (electrostatic sau electric sîgfionar): £ = — grad Vg. Din legea fluxului electric şi din expresiunea generală a potenfialului scalar (v. sub Potenfial scalar) rezultă următoarea expresiune a potenţialului electric: Ve = [-^-dv+ dS+ [—dl+'£~ e Js0r Js0r Js Qr CP 1 CPS 1 ^Pk 1 + grad -dv-b \~gradD- d^4+^— grad^— Jso r Je0 Dr urk în această expresiune, p, ps, şi gl sunt densi-tăfile de volum, de suprafafă şi de linie ale sarcinii elecfrice adevărate, qi sunt sarcinile electrice adevărate punctuale, P e polarizafia electrică, Ps e densitatea de suprafafă a momentelor electrice, pi sunt momentele electrice ale corpurilor practic punctuale, iar r, ri şi rk sunt distanfele dintre punctul curent din câmp, în care se calculează potenfialul Ve, şi elementele de volum dv, de arie dS şi de linie dl, respectiv şi punctele în cari se găsesc mărimile qi sau în cazul particular al mediilor omogene în cari există numai momente electrice temporare (proporţionale cu intensităfile locale ale câmpului electric, v. Polarizatei, legea ~ electrice), intervin în expresiunea potenfialului electric numai termenii cu sarcini elecfrice adevărate de mai sus, dar împărfifi şi cu permetivitatea relativă sr a mediului. — Uneori, repartiţia în spafiu a sarcinilor elecfrice adevărate şi a momentelor electrice se poate determina numai cu greutafe, sau numai indirect, în astfel de cazuri se folosesc expresiuni ale potenfialului electric în funcfiune de mărimi can se pot determina mai simplu. De exemplu, în interiorul unui electrolit binar care are temperatura absolută T, valenfa ion.lor nv, mobilitatea ionilor pozitivi şi negativi mp şi mn \ 823 şi numărul (variabil) de ioni N tn unitatea de volum, potenţialul electric are expresiunea kT — 1/ =c+---------- ------In N, nv%mp + mn unde k e constanta lui Boltzmann şi q0 e cuanta electrică elementară. Această expresiune se foloseşte în stabilirea imediată a expresiunilor potenţialelor electrice indicate mai jos. — Se deosebesc următoarele feluri de potenfiale electrice: potenţial de contact lichid, potenţial de electrod, de excitaţie, de grilă, de ionizare, de membrană, de oxidoreducere, potenjial electric de contact, potenţial electric de descărcare, potenţial electrocinetic, electrostatic, potenjial normal de electrod. 1. Potenţial de contact lichid [noiemţHaji mkjjt ftoroKOHTaKTâ; potentiel de jonction liquide;Flus-sigkeitspotenfialdifferenz; liquSddiffusion potential; folyadekpotenciâl]. Chim, fiz.: Di'erenfa de potenţial care se stabileşte la contactul a două solujii de electrolit, de concentraţii neegale ct şi c2: •>»« RT ■Va= In mp + mn nvF c, unde mp şi mn sunt mobilităţile ionilor pozitivi fi negativi, R este constanta gazelor perfecte» Ts temperatura absolută, nv, va enfa ionului prezent în solufie, şi F e constanta lui Faraday. 2. ~ de electrod [3JieKTpoAHHH xiOTemţHaji; potentiel d'electrode; Elektrodepotential; elec-trode potential; elaktrodapotenciâl]: Diferenfa de potenficl care se stabileşte între un electrod metalic şi o solufie care confine ioni ai metalului, când electrodul şi solufia sunt în echilibru. Expresiunea acesiui potential Ve este DT ^=K0+^|n c, unde c reprezintă concentrafia (activ tatea) ionică, V0 este valoarea potenţialului normal, R, constanta gazelor perfecte, T e temperatura absolută a solufiei, nvt valenfa ionului, şi F, constanta lui Faraday. $. ~ de excitafie. V. Excitafie, tensiune de 4, ^ de grilă. V. Tensiune de grilă. ». ~ de ionizare. V. Ionizare, potenfial de t$. ~ de membrană [MeM6paHHbiH noTeH-HHaJi; potentiel de membrane; Membranpotential; membrane potential; membrânpotenciâl]. Fiz.: Diferenfa de potenfial electric dinfre cele două fefe ale unei membrane semipermeabile, când s'a stabilit un echilibru de membrană^v.). 7. ~ de oxidoreducere [OKHCJio-BOCTaHO-BHTejlbHblH nOTeHUHaji; potentiel d'oxydo-re-duction; Redoxpotantial; oxydation-reduction potential; oxido-redukâlo potenciâl]. Chim. fiz.: Diferenţa de potenjial electric dintre un electrod de platină sau de aur şi o solufie care confine un sistem de oxidoreducere. Sistemele de oxidoreducere pot fi, fie de tipul C X++ i — I- re -f' e îz Fe , fie de tipul C6H402+2Hf+2e ^C6H4 (OH)2, fie un sistem care confine ambele tipuri Mn07+ 8 H+ + 5 Mn” + 4 HâO Ionii Fe din primul caz având proprietăţi oxidante (luare de electroni dela electrod şi trecerea în ioni Fe++), iar ionii feroşi având proprietăfi reducătoare (cedarea de electroni metalului şi trecerea în ioni Fe ), dacă proprietăjile oxidante ale* primilor sunt mai pronunfafe decât cele re-ducătoare ale celor de al doilea, electrodul se va încărca pozitiv şi, fiindcă ionii ferici cu trei cuante electrice pozitive sunt înlocuifi cu ioni feroşi cu două cuante electrice pozitive, solu{id se va încărca negativ. în cazul contrar, metalul se va încărca negativ. Potenjialul de oxidare al unui electrod este egal şi de semn contrar cu potenfialul său de reducere. Valoarea potenţialului de oxidoreducere este dată de relafia? RT nF In [Fe^] [Fe^] unde V0 este valoarea potenţialului normal de oxidoreducere, când activităţile oxidantului şi ale reducătorului sunt egale cu unitatea, iar raportul lor este 1:1, n este numărul de electroni libe-rafi sau primifi, R e constanta gazelor perfecte, T e temperatura absolută, F e constanta lui Faraday, iar croşetele indică concentrările în ionii respectivi. s. ~ electric de contact [KOHTaKTHbifi ajieK-TponoTeHiţnaJi; potentiel de contact; Elektro denpotential; contact potenţial; kontakf-poten-ciâlj: Diferenfa de potenfial electric dintre interiorul unui conductor, în imediata apropiere a suprafefei sale de separare de un alt corp (conductor sau dielectric), şi dintre interiorul acelui corp, în imediata apropiere a suprafefei de se-parafie. 9. ~ electric de descărcare [9JieKTp0n0TeH-iţHaJl pa3pH3K6HHH; potentiel de decharge; lonenpotential; discharge potential; ionpotenciâl]: Difarenfa minimă de potenfial electric dintre un electrod şi un electrolit, necesară pentru a putea descărca pe electrod un anumit ion al electro-litului, în cantitate sensibilă. Acest potenfial trebue să fie pujin mai mare decât potenfialul de electrod respectiv. în practică se consideră drept potenfiale de descărcare aproximative valorile potenfialelor normale ale elementelor. V. Potenfial de electrod şi Potenfial normal de electrod 10. ~ electrocinelic [3JieKTpoKHHeTHHecKHH nOTemţuaJi; potentiel electrocinetique; elektro-kinetischer Potential; electrokinetic potential; elek-trokinetikus potenciâl]. Chim. fiz. V. sub EJectro-foreză. n. ~ electrostatic. V. sub Potenfial electric. 12. ~ normal de electrod [nopMaJlbHblâ no-TentmaJi BJieKTpofta; potentiel d'elactrode normal; Normalpotential; normal electrode potential; 824 normâiis eiektrodapotenciâ!].* Potenţialul de electrod al unui metal sau al unui element chimic cufundat într'o solufie „normală11 în ioni ai acelui element, adică într'o solufie care conjine un ion-gram la litru, —- sau fafă de un gaz la presiunea atmosferică, Valorile potenţialelor normale, determinate fafă de electrodul norma! de hidrogen (= 0), formează o scară da care depind proprietâfile chimice şi electrochimice ale elementelor. Potenfialele elementelor mai electronegative decât hidrogenul se notează cu minus, iar potenţialele celor mai electropozitive, cu plus. în capul seriei metalelor se găseşte liftuf, cu cea mai mare presiune de disolufie; ia sfârşitul seriei este aurul, cu cea mai mică presiune de disolufie. Tabloul următor cuprinde potenfialele normale de electrod (respectiv potenfialele de descărcare a ionilor) în ordinea tensiunilor de disolufie descrescânde, calculate fafă de potenfialul normal al hidrogenului KH = 0: Li/Ll+ — 3,02 V; K/K+ — 2,92 V. Na/Na* — 2,71 V; Mg/Mg+f — 2,35 V; Zn/Zn++ — 0,76 V; Fe/Fe++ — 0,44 V; Cd/Cd++ — 0,40 V; N./Ni++ — 0,25 V; Sn/Sn++ — 0,10 V; Pb/Pb4* — 0,12 V; H2/2H+ 0,0 V; Sb/Sb++i -f- 0,20 V, Cu Cu44 -f" 0.345V; Ag/Ag + -f 0,80 V; Hg Hg++ -f- 0,86 V; Au/Au ’ ’ 4" 1.5 V; CI/CP -f 1,36 V; 02/20H~ f 0,41 V. Elementele aşezate deasupra hidrogenului se consideră cu potenfiaîe normale negative, iar cele aşezata sub hidrogen, cu potenfiaîe normale pozitive. i. Potenţial electromagnetic [ajieKTpOMar-HHTHblH nOTeHtţHaji; potentiel electromagnetique ; elektromagnetische Potential; electromagnetic po-tentia; elektromâgneses potenc ăl]. E!m.: potenfial scalar retardat V, respectiv potenfial vector retar-daf A, în funcfiune de cari se calculează intensitatea £ a câmpului electric şi inducţia B a câmpului magnetic. Inducea magnetică fiind un vector câmp de divergenfă nulă, derivă din potenfialul vector: 5 = rot Ă, iar intensitatea câmpului electric se obţine, în funcfiune de potenfialul vector şi de potenfialul scalar (v. Inducfiei, legea ~ electromagnetice), sub forma: qracj v. Of Dacă se alege divergenfă potenfialului vector astfel, încât să satisfacă în fiecare moment relafia Iu» Lorentz: div A — £0s poîenftaleîe electromagnetice satisfac ecuafiile diferenfiale cu derivata parfiale şi de ordinui si doilea ale lui d'Alembert: (1) divqrad V— 30sp,0|i V= — p s0s ^ _ (2) 1 y$ = s0sp,0fi A-— 4 3î|j.0hG, unde «0s e constanta dielectrică absolută a mediului presupus omogen, p e densitatea de sarcină adevărată, ja0ia e permeabilitatea magnetică absolută a mediului presupus omogen, s0e e per-metivitatea lui absolută, punctele indică derivarea în raport cu t, şi G e densitatea de curent, în acest caz, ele au următoarele expresiuni: A (r, t) =ţi0p, ] ------—-------dv, cari rezultă din expresîunile potenfialelor retar-date. Mai sus, 7 esle raza vectoare a punctului curent în care se calculează potenfialele, r' e raza vectoare a elementului de volum în care se găsesc mărimile pa respectiv G,R — \r'—r\, iar e şi jj, sunt permetivitatea relativă şi permeabilitatea relativă a mediului omogen în care se calculează potenfialele. Dacă mărimile p şi G se cunosc numai pentru punctele din interiorul unei suprafefe închise, integralele de volum din expresiuni le potenf ialelor V şi A se efectuează numai asupra interiorului suprafefei, şi li se mai adaugă integrale generale ale ecuafiilor (f) şi (2) fără membrul al doilea (v. sub Potenfial scalar retardat şi sub Potenfial vector retardat). 2. ~ magneîic [MarHHTHbiH noTemj.Haji, potentiel magnetique; magnetisches Potential; magnetic potential; mâgneses potehcîâlj. Magnt.: Poten-fialul scalar neuniform VH, din care derivă intensitatea locală H a câmpului magnetic stafionar al unul câmp magnetostatic, respectiv al curentului stafionar dintr'un_circuit linear: tf= — grad VH. Potenfialul magnetic are următoarea expresiune generala: CM -i CMS t v"=)7„ 9rae,D/tdw+J'i^ 9radD r*s , i — 9rad« F. +' In această expresiune, M e polarizafia magnetică, Ms e densitatea de suprafafă a momentelor magnetice, mi sunt momentele magnetice ale corpurilor practic punctuale, i e curentul electric 825 al circuitului linear, Q e unghiul solid sub care se vede circuitul linear din punctul curent tn care se calculează pofenfialul, iar R, respectiv Rit sunt distanfele dştre punctul curent în care se calculează potenfialul, şi elementul de volum dv, elementul de arie dS, respectiv punctele în cari se găsesc momentele 1. Potenjial [noTeHU.Ha.Ji; potentiel; Potential; potential; potenciâl]. 3. Termod.: Mărime de stare a unui sistem fizicochimic, care are proprietatea că variafia ei cu ssmn schimbat, la o transformare elementară reversibilă, efectuată în condi-fiuni particulare, e egală cu lucrul mecanic elementar, efectuat de sistem. Dacă transformarea revers bilă se face îa entropie S constantă, şi deci şi adiabatic, pofenfialul corespunzător se numeşte (rar) potenfial adiabatic, şi e egal cu energia interioară U a sistemului, Dacă transformarea se face ia temperatură constantă (f=const.) şi isocor, potenţialul corespunzător U-TS se numeşte energie liberă (v.); daca transformarea se face isoterm-isobar, potenfialul corespunzător se numeşte entalpie liberă (v.), potenfial isoterm-isobar, sau potenfial termodinamic în sens restrâns. — 4. Mărime de stare a unui sistem fizicochimic, carfc are proprietatea că variafia ei cu semn schimbat, la o transformare elementară reversibilă, efectuată isoterm şi în condifiuni particulare suplementare, e egală cu lucrul mecanic elementar efectuat de sistem. în acest sens mai restrâns, numai energia liberă şi ent3|pia liberă sunt potenţiale. Sin. Potenfial termodinamic în sens larg. 2. Potenfial cinetic [KHHeTHtîecKHH noTeH-iţHâJi; potentiel cinătique; kinetisches Potential; kinetic potential; kinetikus potenciâl], V. sub La-grange, ecuafiile lui s. Potenfial chimic [xHMHqecKHH noTeHiţBaji; potentiel chimique; chemisches Potential; chemical potenfial; kemikus potenciâl, vegyi potenciâl]. Chim.: Câtul dintre variafia energiei libere sau a potenfialului termodinamic în sens restrâns, dF şi cantitatea care tinde către zero,ănit din unul dintre componenfii unui sistem fizicochimic, şi care, adăugită sistemului omogen, lasă sistemul omogen: __dF 4. Potenţial elastic [3JiacTHHHbiH iiOTemţHaJi; potentiel elastique; elastisches Potenfial; elastic potentiaî; rugalmas potenciâl]. Fiz.: Energia elastică U pe unitatea de volum ocupată de un mediu continuu elastic defojrmafc Conform principiului de conservare, U e irtdependelif de felul în care s'a produs deformafia. în procesele adiaba-tice, difarenfiala ăU a densităţii de energie e egală cu densitatea de voîum a lucrului mecanic elementar efectuat de tensiunile rxx, zxy, zxz,zyx, xyy, -,t„ , când deformajiile specifice cresc cu diferenfia-lele d-txx. = dY,t + Vd?*;v +'l«di« + VdV ^vy v , 4“ * * ' T^s d Ţgl . Rezultă relafiile C)U _<ŞU_ cari justifică numirea de potenfial elastic. De fapn acesta e potenfialul elastic adiabatic, spre deosebire de cel isoterm, care diferă de U, dar permite să se calculeze tensiunile, în cazul transformărilor isoterme, prin aceleaşi relafii ca şi potenţialul adiabatic. Primul interesează în transformările repezi (vibrafii), cari sunt adiabaiice; cei de al doilea, în transformările lente, cari sunt isoterme 5. Potenfial [noTemţHaji; potentiel; potential, potential; potenciâlis]. Mai., Fiz.: 1. Calitatea unei mărimi vectoriale de a deriva dintr'un potenfia! scalar. Exemplu: Vector câmp potenfiai. — 2. Calitatea unui câmp de vectori de a avea un vector câmp care derivă dintr'un potenfial scalar. — 3. Calitatea unei energii de a putea constitui potenfialul unor forfe. Exemplu: Energie potenfială e. Pot snf îal-echivalentă, temperatură ^ [noTeH-iţHajibHoaKHBBJieHTHâH TeMnepaTypa; tempe-rature potentielle equivalente; potential-ăquiva-lente Temperatur; potentiai-equivalent tempera-ture; potenciâl is-egyenerîeku homerseklet]. Mefeor V. sub Temperatura aerului. 7. Potenţială, curgere ~ [noTemţHa/ibHoe Te^ieHHe; ecoulement potentiel; potenfielles Fliel^en; potential flow; potenciâlis folyâs]; Curgere a unui fluid, în care vitesa locală v a particulelor de fluid derivă dintr'un potenfial scalar V care se numeşte potenfial de vitese (v.): v— — grad Vv. Pentru ca să existe această relafie, trebue ca rotorul vectorului vitesă să fie nul în toate punctele ocupate de fluid: rot v=Of adică trebue ca mişcarea să fie irotafională. Potenfialul de vitese al unei curgeri nestafio-nare e determinat numai până la o funcfiune adi~ tivă de timp $ (i). Pentru o mişcare staţionară într'o regiurfe din spafiu simplu conexă, potenfialul de vitese Vv e o funcfiune univocă de coordonate, determinat© cu aproximatifie de o constantă aditivă, şi integrala J d Vv de-a-!ungul oricărei curbe dintre doua puncte Pi şi P2 e independentă de curba dintre cele două puncte. Pentru o mişcare într’o regiune din spafiu multiplu conexă, în care există n curbe independente ireductibile, potenfialul de vitese e o funcfiune ciclică, astfel încât, dacă Vv e potenfialul într'un punct, şi expresiunea Vv+nh. k2 + m^k2 + mnkn e pofenfialul în acelaşi punct, unde sunt numere întregi, şi 626 sunt circulafiile de-a-lungul celor n curbe ireductibile; sunt deci valorile cu cari creşte poter.fialul când se revine dintr'un punct P, de-a-lungul curbelor Cit pentru prima oară din nou în punctul P, şi se numesc constantele ciclice sau modulele de periodicitate. Fiindcă turbioanele pot fî produse numai de forfe neconservative, fluidele fără frecare, supuse unor forfe exterioare conservative, au o vitesă care derivă dintr'un potenfial scalar, dacă aceesta a derivat, într'un moment oarecare» dintr'un potenfial de vitese, în cazul lichidelor, acestea pot fi considerate incompresibila, adică divergenfă vectorului vitesă e nuia în toate punctele div v = 0, şi potenfialul de vitesa satisface ecuafia diferenţială cu derivate parfiale a lui Laplace: div grad V^“0« Orice integrală a acestei ecuafii, compatibilă cu condifiunile la limită, dă o curgere potenfială posibilă. 1. Potenfială, temperatură ^ [noTemţHaJibHaH TeMnepaTypa; tempercture potentielle; poten-tielle Temperatur; potential temperature; poten-ciăliş homerseklet]* Meteor. V9 sub Temperatura aerului. 2. Potenfiaîe de gravitaţie [rpaBHTaiţHOHHbiH nOTemţHaJi; potentiels de gravitation; Gravta-tionspotentiale; gravitation potentials; gravitâcio-potenciâlok]. Fizjln teoria relativităţi generale (v.), coeficienfii gik ai formei ' pătratice fundamentale care exprimă pătratul di2 al elementului de interval de univers în funcfiune de diferenţialele contra-variante ăxl ale celor patru coordonate x% în spaţiu şi timp: i= 1 Numirea derivă din faptul că aceşti coeficienţi, cari depind de coordonatele x% şi sunt componentele tensorului metric fundamental, determină, conform acelei teorii, gravitafia universală. 8. Potenţialul unui exploziv [noTemţHaJi BapbiBHaToro BenţecTBa; puissance d'un ex-plosif; Sprengwirkung eines Sprengstoffs; explo-sive power; egy robbanoanyag potenciâlja]. Expl.: Lucrul mecanic (exprimat în kilogrammetri) efectuat de presiunea gazelor de explozie. Se determină cu proba Trauzl. 4. Potenfţomeîrie [n0TeHU,H0MeTpH4ecKHH aHaJIH3; pctentiometrie; potantiometrische Maf}-analyse; potentiometric analysis; potenciometri-kus analizis]. Chim. fiz.: Sin. Electrometrie (v.). s. Potenfiometru [iiOTeHiţHOMeTp; potentio-metre; Potantiometar; potentiometer; potencio-meter]. Chim. fiz.: Instalafie folosită pentru măsurarea tensiunii electromotoare, bazată pe metoda compensafiei (v. Compensaţie). Cuprinde, într'un volum mic, puntea de compensaţie, instrumentul de zero şi instrumentul de măsură (un milivolt-metru). Potenfiornetrele foarte sensibile au un amplificator cu tub cu trei electrozi (potenfio-metru termionic); sunt folosite pentru determinarea exponentului de hidrogen (pH)8 e. Potenfiometru [iioteHiţHOMeTp; potentio metre; Spannungsteiler; potentiometer; potencio met ar]. EL: Impedanfă (rezistenfă) divizoare de tensiune. (Accepţiune improprie a termenului). ?. Potenfiometru [noTGHLţnoMeTp; potentio metre; Kompensator; potentiometer; potencio meter, kompenzâtor, feszultsegoszto], El.: Instrument de măsură (v.), sau de verificare a tensiunilor electromotoare, sau a diferentelor de potenjial electric, care foloseşte o metodă de zero, prin compararea mărimii necunoscute cu un etalon, puse In opozite. Construcfia poten-fiometrului diferă după falul curentului (cont nuu sau alternativ), după precizia măsurărilor şi după modul da fjncfionare, avâpd, ca părfi caracteris* tice comune, un instrument indicator de zero, şi o rezistenjă de măsurare de valoare cunoscută. 8. ~ de curent atternafiv [noTeHiţuoivieTp nepeMeimoro TOKa; potentiometre â courant alternatif; Wechselstromkompensator; alternating current potentiometer; văltoâram-potenciometer]: Potenfiometru folosit în curent alternativ, pentru măsurare sau pentru verificare de tensiuni electromotoare sau de diferenfe de potenjial electric, cu condijiunea ca tensiunile în opozifie cari se compară să fie sinusoidale şi de aceeaşi frecvenfa. Se compune din următoarele părfi principale: o rezistenfă de măsurare alcătuită dintr'o asam blare de rezistenfe etalon neinductive; un galvano metru vibrator (instrumentul indicator de zero), şi sistemul de alimentare, care foloseşte, pentru alimentarea rezistenfei de măsurare, refeaua electrică de studiat, fie printr'un regulator de faza sau un aiternator cuplat pe acelaşi arbore cu alternatorul refelei, fie prin transformatoare statice alimentate dela refea. Pentru măsurări de tensiuni cari depăşesc limita superioară de măsură a potenfiometrului se foloseşte un divizor de tensiune, ca şi pentru un potanfiometru de curent continuu (v.). Potenfiornetrele de curent alternativ sunt folosite în special pentru măsurări în circuitele de curent alternativ de mică putere şi, mai rar, pentru etalonări de instrumente de măsură, din cauza preciziei limitate (cca 0,5%), determinată de precizia ampermetrului cu care se măsoară curentul în rezistenfă de măsurare. După sistemul de alimentare a rezistenfei de măsurare sau după metoda prin care se realizează reglajul căderii de tensiune în rezistenfă d£ măsurare, potenfiometrele de curent alternativ se împart în potenţiometre cu coordonate polare sau potenţiometre polare, şi potenţiometre cu coordonate rectangulare sau potenfiometre complexe. 9. ~ de curent alternativ cu coordonate polare [noTemxHOMeTp nepeMeHHoro tokb e 827 nOJIHpHfaiMH KoopflHHaTaMH; potentiometre â courantalternată â coordonnees polaires; Wechseb sfrom kom pensa " for mit Polarko-ordinaten; alter-natingcurrentpo-tentiometer with polar coordina-fes; vâltoâranv patericiometer polar koordinâ-tokkal]: Poter.fio-metru care poate folosi, penfru alimentarea rezistentei de măsurare* refsaua electrică de studiat, fie prin intermediul unui regulator de fază , fie prin intermediul unui alterna-tor cuplat pe a-ceiaşi arbore cu Potenjîometru de curent alternativ cu coordonate polare* alternatorul refelei (ambele alternatoare cu acelaşi număr de poli). în primul caz (v. fig.), potenfiometruj se compune din rezistenfa de măsurare alcătuită din: decada de bază I şi un fir conductor calibrat ab (legate în serie\ la care este conectată decada de shunt II; regulatorul de fază cf> (monofazat) cu înfăşurarea statorului difazetă, având curenţii din circuitele acesteia defazafi prin intercalarea într'unul din circuite a capacifetii C şi a rezistentei R; reostatul Rr psntru reglarea intensităţii curentului în rezistenfa de măsurare, a cărei valocre este indicată de ampermefrul etalon A; galvanometrul vibrator Gv (instrumentul indicator de zero) şi divizorul de tensiune D pentru fracţionarea tensiunii de măsurat. Pentru o anumită intensitate a curentului, stabilită cu Rr şi A, căderea totală maximă de tensiune poate fi de 2 V. Prin schimbarea pozijiei manetelor celor două decade / şi II, şi prin rotirea rotorului regulatorului de fază se poate obfine căderea de tensiune cunoscută U între punctele O şi B, ca mărime (până ia 2 V) şî ca fază, necesară pentru compensarea, cu ajutorul galvanometrului vibrator Gv, a tensiunii necunoscute Ux, aplicată între aceleaşi puncte O şi B. Valoarea tensiunii măsurate rezul.ă din rez:stefifa de măsurare, după pozifia manetelor celor două decade, iar defazajul tensiunii este indicat cu o precizie de 0,1°' de regulatorul de fază. în al doilea caz, se menţine principiul de măsurare şi construcfia potenfiomefrului din primul caz, cu deosebirea că aici regulatorul de fază este înlocuit printr’un stator mobil al unui altemator, care poate fi rotit într'o parte sau în alta, dela poziţia lui mijlocie, în jurul axei de rotafie a roto- rului; unghiul de rotire al statorului indică defazajul tensiunii măsurate, ic Potenfiomefru de curent alternativ cu coordonate rectangulare [noTemţuoMeip nepeMeHHoro Tona c nptf MoyrojibHbiMH Koop/ţHHaTaMH; po-tentiomeJre â courantaltematif â coordonnees recfan-gulaires; Wechselstromkompensator mit rechtwin-kligen Koordinaten; a!fernating current potentio-meter with rectangular coord nates; văltoâram-potenciometer derekszogu koordinâtokkal]: Po-tenfiometru care foloseşte refeaua electrică studiată penfru alimentarea rezistenfei de măsurare, prin intermediul transformatoarelor statice Tt % w « înr—-rn It &W. V; “IT1 J . ţk Polenfiometru de curent alternativ ew coordonata rectangulare, Se compune (v. fig.), de obiceiug din următoarele părfi: rezistenfa de măsurare, alcătuită din două fire conductoare calibrate ab şi cd (la cari se pot lega cu ajutorul unor fişe, cutiji de rezistenţe R pentru extinderea limitelor de măsură), având punctele mediane m şi n legate între ele; transformatorul Tt pentru alimentarea firului ab, al cărui curent 1± se reglează cu reostatul transformatorul T2 (alimentat dela secundarul transformatorului 7j) pentru alimentarea firului cd, al cărui curent î2 se reglează cu reostatul Ra; divizorul de tensiune D pentru fracfionarea tensiunii de măsurat, şi galvanometrul vibrator Gv. în firul ab se produce o cădere de tensiune Uai> care este în fază cu curentul Ilt iar în firul cd se produce o cădere de tensiune Ucd, defazată cu 90° fafă de Uabî reactanfa inductivă a secundarelor celor două transformatoare se negii-jează fafă de rezistenfele ohmice, mult mai mari, ale celor două circuite. Căderile de tensiune în firele calibrate Uab şi Ucd fiind uniform repartizate între contactele mobile K± şi K2, tensiunea necunoscuta Ux este dală, în mărime şi fază, de suma geo- 828 metrică a căderilor de tensiune 2Vgşi N pe porfiunife m — Kt şi n—-Kg. La realizarea echilibrului: Ux = }]N2g + N\ iar defazajul dintre tensiune şi curentul din firul N ah rezultă din tg • i, Potenfiometru de curent continuu [noT6H-iţHOMeTp llOCTOHHHoro TOKa; potentiometre â courant conţinu; Gleichstromkompensator; direct current potentiometer; egyenâram-potenciometer]: Potenfiometru folosit în curent continuu pentru măsurarea sau pentru verificarea de tensiuni electromotoare, sau de diferenfe de potenfial electric. Se compune, în principal, din următoarele părfi: O rezis- Potenfiomefru de curent con- tenfă de măsura- tinuu. re» care poate fi un fir conductor calibrat ff (v. fig.), de rezistenfă specifică cunoscută, sau o asamblare de rezistenfe etalon; o rez stenfă de fixare, care se compune dintr'un reostat Rf pentru reglarea intensităţii curentului în rezistenfă de măsurare, a cărei valoare / poafe fi indicată de ampermetrul etalon A; o sursă de curent cu debit constant 6 (care poafe fi o baterie de acumulatoare electrice), pentru alimentarea rezistenfei de măsurare, şi o pilă electrică normală sau standard, cu tensiunea electromotoare cunoscută Elt în serie cu galvanometrul G, legată în opoziţie cu sursa 8, la firul conductor, prin două contacte (unul fix, iar celălalt mobil). Pentru măsurare, se mişcă contactul mobil până când acul galvanometrului rămâne la diviziunea zero, şi când E1 — rli-t r fiind rezistenfă specifică a f.rului, iar lt fiind porfiunea de fir în care se produce căderea de tensiune rl\ substituind o altă pilă, cu tensiunea electromotoare necunoscută E2, şi mişcând contactul mobil până când echilibrul este, de asemenea, obfinut, £2 = r//. în mod analog, E± poate fi substituit cu o dife-renfă de potenfial sau cu o tensiune necunoscută Ux. Deoarece potenfiornetrele de curent continuu se construesc cu limite superioare de măsură de cel mult 2 V, pentru măsurări de tensiuni mai înalte decât 2V, se foloseşte un divizor de tensiune, de construcţii variate care se compune din rezistenfe da precizie în serie, şi care este intercalat în circuitul tensiuni? necunoscute, de măsu-rat, Ux. Potenfiornetrele de curent continuu sunt folosite pentru următoarele măsuri electrice: măsurarea intensităfii curentului, prin măsurarea diferenfei de potenţial Ux la bornele unei rezistenţe etalon R0, legată în serie în circuitul studiat, şi făcând apoi raportul unor valon (IJJRQ~I); măsurarea puterii, prin măsurarea pe rând a tensiunii Ux, la bornele unui circuit, şi a intensităfii curentului / din acelaşi circuit, şi apoi înmulfindu-le (UI-P)] măsurarea unei rezistenfe Rx dintr'un circuit, prin legarea în serje cu Rx a unei rezistenfe etalon R0 şi, după stabilirea unui curent / în circuit, măsurând pe rând tensiunea la bornele fiecăreia, obfinând respectiv UQ = R0I şi U X — RXI, şi făcând apoi raportul acestora = etalonarea da instrumente de mă- sură (voltmetre, ampermeire şi wattmetre) prin compararea indicaţiilor acestor instrumente cu valorile determinate cu potenfiomeirul, cari sunt cele exacte, cu observaţia că etalonarea de wattmetre trebue să se facă, pentru tensiunea nominală corespunzătoare acestor instrumente Potenţiometrele de curer>t continuu diferă con-structiv prin rezistenţa da masurare şi prin modul în care se efectuează măsurarea (manual sau automat). Exemple de potenţiometre caracteristice din punct de vedere constructiv: 2. ~de curent continuu automat [aBTOMâTH-necKHH noTeHqnoMeTp n0CT0HHH0r0 TOKa; potentiometre automatique â courant conţinu; seibst-tătiger Gleichstromkompensator; automatic direct current potentiometer; onmukodo egyenâram-potenciometer]: Poteniiometru înregistrator în care toata operafiuni le de | ,y ' \ -t f-{ î-------------— reglare sunt efectuate de un mic electromotor M (v. fig.), comandat de galvanometrul G. Rezultatele măsurărilor pot fi citite direct pe o bandă de hârtie (mişcată de un mecanism de caasornic) sau, când ating o anumită valoare, instrumentul poate declanşa un Potenfiometru de curent continuu, sistem de alarmă, automat, sau poate acfiona indirect asupra cauzei într'un anumit fel (de ex. reglează alimentarea cu combustibil a unei căldări cu abur, declanşează un întreruptor, etc.). Se compune din următoarele părfi principale: legătura de măsurare, alcătu.tă din mai multe rezistenfă şi un fir conductor calibrat F; un galvanometru sensibil, având sub acul lui două contacte cari servesc pentru conectarea motorului M, şi un dispozitiv cu pârghie căzătoare, acfionată de acelaşi mecanism de ceasornic, care mişcă banda de hârtie; o pilă normală Efl cu rezistenfă de protecfiune p, şi dispozitivul de echilibrare.Dispozitivul de echilibrare, care caracterizează potenfiometru! automat, este alcătuit din motorul M, care deplasează contactul mobil 829 pe firul cal ibratF, după sensul în care deviază galva-nometrul, până când se realizează echilibrul. Comutatorul C fiind în a, echilibrul este reslizet şi galvano-mefrul indică zero, când diferenţa dintre căderea de tensiune în rezistenfa r2, şi căderea de tensiune în rezistenfa r± şi în partea stângă a firului F, este egală cu tensiunea de măsurat Ux* Astfel, fiecărei valori a tensiunii Ux îi corespunde o anumită pozifie a contactului mobil de pe fir. Contactul mobil are o penifă care înregistrează indicaf jie pe o bandă de hârtie. La devierea acului galvanometrului într'un sens sau în altul, o pârghie căzătoare închide, de fiecare dată, penfru un timp scurt de 1 • • *2 s, unul dintre contactele de sub ac, şi astfel motorul M se pune în funcfiune, mişcând contactul mobil pe fir, pe distanţa necesară obfinerii echilibrului. Dacă acul galvanometrului se găseşte în pozifia zero, nu se produce nicio închidere a contactelor, şi contactul mobil rămâne pe loc. Comutatorul C, acfo-nat de asemenea de mecanismul de ceasornic, se situează după fiecari 11/2*"2 s în pozifia a, pentru a permite măsurarea tensiunii Uxt şi, afară de aceasta, periodic, odată la 1 ■ • -2 min, se situează în pozifia b, penfru a permite verificarea constanfei curentului din punte, prin compararea lui cu căderea de tensiune din rezistenfa r3 şi cu tensiunea electromotoare a pilei normale. Daca sa produce o deviere a galvanometrului, dispozitivul de echilibrare, printr'o transmisiune specială, tot dela motorul M, deplasează contactul reostatului de reglare Rn până când se restabileşte intensitatea curentului de echilibru necesară în circuitul punfii. — Potanfiometrele automate sunt folosite pentru măsurări de tensiuni joase, cum sunt cele ale cuplurilor termoelectrice folosite pentru măsurarea temperaturilor, sau penfru măsurarea curentului, sau a tensiunii, folosind shujsr -furi şi rezistente ad fionale corespunzătoare, sau divi-zoare de tensiune. 1. Potenfio- metru de cu- Pofenflomeiru de curent conflnuu Feussner. rent continuu cu rezistenfa mică [noTemţHOMeTp nocTOHHHoro tokb Majioro conpoTHBjiemîfl; potentiometre a courant conţinu de petite resistance; Gleichstromk©mpensator mit kleinem Widerstand; direct current potentiometer with small resistance; kise'lenâllâsu egyenâram-poîencicmefer]: Poten-fiometru special pentru măsurări precise de tensiuni joase, a cărui rezistenfa totală de măsurare nu depăşeşte 100 *”200 2, construit, de obiceiu, după modelul schemei potenfiometrului de curent continuu Feussner (v.). 2. ~ de curent continuu Feussner [noTeH-iţHOMeTp OeflCHepa iiOCTOflHHOro TOKa; potentiometre F. â courant conţinu; F. Gleichstrom-kompensator; F. direct current potentiometer; F. egyenâram-potsncicmeter]: Potenfiometru de mare precizie, caracterizat prin rezistenfa de măsurare (etalon) alcătuită din cinci decade de bobine de rez:stenfă /•■•V (v. fig.), cari sunt echivalente cu două cutii cu rezistente în serie, şi cuplate mecanic, în aşa fel încât fiecare creştere a rezis-tenfei unei cutii este însot tă de o scădere egală a rezistenfei celeilalte cui*i; iar rezistenfa totală nu-şi schimbă valoarea, şi deci curentul i rămâne constant; aceasta se realizează practic, făcând ca fiecărei diviziuni să-i corespundă 20 de spire, şi două contacte, fără legătură conductoare între ele, mişcate de aceeaşi manetă. Căderea de tensiune penfru compensarea tensiunii electromotoare necunoscute E2, e cuprinsă între manetele sau contactele decadelor I şi II. Cu ajutorul acestor manete c şi d se poate varia rezis-ienfa totală dintre punctele C şi D, şi, totodată, intensitatea curentului i[ şi apoi i'2, corespunzând respectiv sursei etalon E± şi sursei de tensiune necunoscută £2, opusă curentului i, până când se obfine echilibrul indicat de galvanometrul G. Potanfio-metrul mai poate cupr nde, în circuitul galvanometrului, o rezistenfă pentru prctecfiunea acestui instrument, care, inifial, este introdusă în circuit, — până când se reglează aproximativ intensitatea curentului ; apoi se scoate din circuit, prin aducerea regletei corespunzătoare în pozifia 0. s. ~ de curent continuu, în trepte [cTyneH-HlTblS ITOTeHUHOMeTp HOCTOHHHOrO TOKa; potentiometre â courant conţinu â etages; Stufengleich-stromkompen -sator; staged direct current potentiometer; lepcsos egyen-âram-poten-ciometer]: Potenfiometru de construcfie simplificată, de mică precizie, cu posibilităfi de măsurare a diferenfelor de potenfial numai în trepte, cari pot fi de 1 V sau de 10 V. Rezistenfa de măsurare se compune din trei decade de rezistente I, II şi III, respectiv de 10X100 8, 9X 1000Q şi 9X 100002, conectate în serie şi cu o rezistentă suplimentară de 98, 172 (v. fig.), pe cari sunt însemnate, respectiv, unităţile, zecile şi sutele de volfi, şi cari indică valoarea tensiunii necunoscute aplicate îa bornele X, când galvanometrul este la zero. 830 La bornele En se conectează o pilă normală Weston (En = 1,0183 V, iar la bornele G, un galvanometru, pila şi galvanometrul fiind conectate pe o rezistenfă de 101,83 Q iar polaritatea pilei este în opozifie cu a rezistenfai. Intensitatea curentului care trece prin potenfiometru depinde de valoarea tensiunii aplicata, ca şi de pozifia manelelor rezistenţelor variabile» Galvanometrul esta ia zero numai când, prin varierea rezistenfîlor din circuit, curentul care trece prin potenfiometru este de 0,01 A, acesta fiind debitat de însăşi sursa a cărei tensiuna se măsoară, ne mai folosind o sursă auxiliară de curent (o baterie de acumulatoare). Datorită simplicităţii construcţiei, este folosit la verificările de serie ale voltne-trelor şi ale watlmetrelor, şi serveşte, de fapt, la controlul constanfei tansiunii. 1. Pofernă [noTepna; poterne; Poterne; postam; titkos nyilâs], Tehn. mi/.: 1* în lucrările de fortificafie vechi, ieşire secretă, subterană, care făcea legătura între interiorul unei cetăfi şi şanful din fafa zidurilor» — 2. în fortificafia bastionată, galerie care coboară din spatele curtinei, în şanful obstacol, astfel încât gura poternei să se găsească la 2 m deasupra fundului şanţului. 2. Pofilaf: Pânză fină, foarte subfire. (Termen regional). s„ Pofnogi [ne^aJin; pedalas; Fufjhebel; tread-les; lâbemeltyu]. Ind. făr.: Cele două scânduri mici dela războiul de fesut, cari sunt legate cu nişte sfori sub ife, şi cari sunt mişcate cu picioarele, de ţesătoare, când vrea să schimbe iţele. Sin, Pedale; Iepe, Călcători, Tălpiţe, Ponogi, Schimbători. 4. Pofricală [npoSo&HHK; emporte-piece; loch-eisen; hollow punch; lyukaszto vas]„ 1. Tehn.: Unealtă de oţe|f de obiceiu de secţiune circulară şi cu vârf ascufit, $5 uneori în formă de preducea (v.), pentru executarea găurilor de curele, la opinci, sau a găurilor în urechile vitelor 5. Pofricală [0n03H0BaTejibHaH A£*ipa b yrnax HCHBOTHbix; trou fait â l'emporte-piece; Loch mit dem Locheisan ausgefuhrt; hole made with the punch; lyukaszto vassal keszitett lyuk]: 2 Gaură mică sau crestătură, efectuată în urechile vitelor (oi, vaci, etc.), ca semn de recunoaştere 6. Potriveală [BbipaBHHBaHHe; epreuve-iype Zurichtung; overlays; kiszabâs]. Arfe gr.: Corectarea defectelor rezultate la imprimarea hârtiei în presa de imprimat, ca: părfi slabe, litere „ciupite", apăsare prea putarnică în anumite regiuni, etc., făcută prin mărirea grosimii învelişului elastic ai cilindrului de presiune !n locurile în cari hârtie primeş’e mai pufină cerneală decât ar trebui, ş invers. în acssf scop, se face un prim tipar pe o coală de hârtie. Pe această coală se lipesc una sau mai multe foi da hârtie subfire, în părfile slab imprimate, şi se decupează părfile cari iau prea multă cerneală. Coala astfel pregătită este înfăşurată pe cilindrul presei. Precizia cu care se face potriveala variază în raport cu importanfa lucrării. 7. Potsdamian [iiOTCAaMHaHOBbiH cjioh , potsdamien; Potsdamien,* Potsdamian;potsdamian]. Geol.: Epoca şi seria superioară a Cambrianulu* caracterizată prin prezenfa straielor cu Olenus 8. Pound [(|)yHT; livre; Pfund; pound; font] Ms.: Unitate engleză pentru greutate, egală cu 453,592 g, 9. Poză [BbUţepîKKa; pose; Belichtung; expo sure; megvilâgitâs]. Foto.: Expunerea unui mate rial fotosensibil (placă sau film fotografic), fa acfiunea razelor de lumină cari au traversat ur* aparat fotograf c. 10. timp de ~ [np0A0JiH£HTeJibH0CTi> BblflepHCKH; temps de pose; Balichtungsdauer; exposure time; megvilâgitâsi ido]: Durata expu nerii unui material fotosensibil, la acfiunea razelor de lumină cari au traversat un aparat fotografic. Timpul de poză depinde de strălucirea obiectului fotografiat, de luminozitatea aparatului fotografic şi de sensibilitatea materialului foto sensibil. n. Poza cablului [npoRjia^Ka Ka6em; pose . du câble; Kabe|(ver)!egung; cable laying; kâbel-elhelyezes, kâbelfektetes]. Elf.: Ansamblu de operafiuni de punere (aşezare), în pământ sau pe fundul unei ape, a unui cablu electric într'o linie eiec trică, cu respectarea anumitor reguli sau pre-scripfii speciale pentru a-i asigura funcfionarea. După cum cablul se aşază în sol, sau traver sează apa unui fluviu (a unui râu, sau a unui lac), * sau apa un ai mări sau a unui ocean, se deosebesc: poza cablului subteran, poza cablului sub fluvial şi poza cablului submarin. i2. ~ cablului subfluvial [npoKJiaAKa iioaboa Horo peHHOro Ka6e;ifl; pose d'un câble fluvial, Verlegung des Flufjkabels; laying of a river-cable; vizalatti kâbelelhelyezes], Elf.: Punerea (aşezarea, cufundarea) unui cablu electric într'o linie care are traseul prin apa unui fluviu, a unui râu navigabil sau a unui lac, Consistă în urma- 83t foareîe operafiuni principale: determinarea exactă a lungimii cablului, după stabilirea aliniamentului, după configurafia fundului apei pe aliniament şi după cum este necesară sau nu adâncirea fundului ia locul de aşezare; întinderea cablului (pe cât este posibil, dintr'o s ngură bucată, fără man-şoane de înnădire) deasupra apei; fixarea capetelor cablului de maluri, şi cufundarea lui; întărirea malului şi protecfiunea cablului la locurile de ieşire din apă. Întinderea cablului diferă după lăfimea apei, după forfa curentului apei, după greutatea cablului şi după anotimp. Iarna, dacă nu este necesară adâncirea fundului, cablul se întinde pe ghiafă şi, după spargerea ghefei pe aliniament, se cufundă în apa. Vara, pentru lăfimi de ape sub 500 nrc, cablul este întins de oameni plasafi pe podefe şi în bărci. De asemenea, pentru lăfimi mici, cablul poate fi întirs cu ajutorul a două trolii instalate pe cele două maluri şi al unui cablu de tracfiune cu lungimea de două ori mai mare decât lungimea cablului electric. Pentru lăf mi mai mari, şi când întinderea cablului cu trolii nu este posibilă, cufundarea se face fără întinderea lui prealabilă, de pe un şlep care poartă toba cu cablu, tras de un remorcher.— Cablul trebue să fie rezemat complet pe fund, fără porfiuni suspendate, fiindcă acestea ar putea fi expuse detario-rărilor prin acfiunea curentului apei sau a valurilor. Pentru aceasta este necesară verificarea fun» dului de către scafandri, înainte de cufundare, pentru a Înlătura diverse obstacole; după cufundare, se verifică dacă aşezarea cablului este normală. Uneori, fundul trebue adâncit, pe locul aşezării cablului, cu excavatoare sau cu hidro-monitoare, pentru a fi apărat de curgerea sloiu-rijor, la îngheful apei. — Fixarea capetelor cablului la maluri prezintă interes în special la ape navigabile sau la ape curgătoare cu vitese mari; capetele se pot fixa, de exemplu, în formă de opt, în jurul unor pari fixafi în pământ.— După verificarea la tensiune a cablului, înainte de aşezare (indiferent de verificările anterioare), trebue îndeplinite următoarele condifiuni, la aşezarea lui: traversarea apei se face în locul în care malurile sunt drepte şi mai pufin supuse eroziunii sau spălării; este recomandabilă adâncirea fundului cu cel pufin 0,5 m; pe porfiunea ieşirii din apă, cablul se introduce într'un tub ale cărui capete trebue să depăşească cu 0,5 m nivelurile minime şi maxime ale apei, iar pentru evitarea deteriorării cablului prin scurgerea Isloiurijor, aşezarea trebue apăra fă prin întărirea malurilor cu palplanşe cu pilofi, sau cu plăci de beton, şi cu pavaj de piatră; la locul aşezării cablului se instalează semne convenfionale pe maluri, potrivit regulilor de navi-gafie, marcând porfiunea de evitat pentru ancorare sau dragare. î. Poza cablului submarin [npoKJiaflKa no#-boahofo MQpCKoro Ka6ejia; pose d'un câble sous-marin;Verlegung eines Unterseekabels; iaying of a submarine cable; tangeralatti kâbelelhelyezes]: Aşezarea (cufundarea) unui cablu electric pe tra- seul unei linii electrice, de obiceiu de telecomunicaţii, prin apa unei mări sau a unui ocean, cu posibilitatea de a fi reparat. Poza reclamă o navă specială numită navă puitoare de cablu sau navă cablier, înzestrată cu utilaj special pentru transportul şi aşezarea cablurilor. — Regulile pentru protecfiunea cablurilor submarine şi a navelor puitoare de cabluri, cari aşază sau întrefin cablurile, sunt fixata prin convenfiunea dela Paris din 1884, iar regulile privind protecfiunea cablurilor contra stricăciunilor frecvente cauzate de uneltele de pescuit ale vaselor sunt fixate prin convenfiunile dala Londra şi Paris, din anii 1913 şi 1925. — Cel mai lung cablu submarin are 14516 km. 2. ~ cablului subteran [npoKJiaAHa iiOASeM-Horo Ka6eJlH; pose d'un câble terrestre; Land-kabelverlegung; underground cable Iaying; fold-alatli kâbelelhelyezes]. E/f.: Instalarea unui cablu electric care face parte dintr'o linie e!ectrică instalată în sol. Poza consistă în următoarele operafiuni principale: introducerea cablului în pământ, introducerea lui în clădiri (stafii sau posturi de transformare, clădirile abonaţilor), şi fixarea lui de stâlpi, în canale, sau în tuneluri (galerii subterane). Introducerea cablului în pământ, după fixarea traseului liniei şi alegerea tipului de cablu, reclamă săparea unui şanf (sub trotoar» în localităfi) cu dimensiunile a, h şi c (v. fig.), cari depind de n, numărul cablurilor cari urmează să fie introduse şi de U, tensiunile lor nominale. Dimensiunile în metri ale unui şanf de cablu subteran sunt următoarele: a=0,80 penfru n ^ 1 şi U < 750 V; a— 1,10pentru 1 şi pentru o tensiune £/>750 V, eventual şi cu cabluri pentru £/<750V; 4= 1,40 Şanţ penfru aşezarea cablurilor subferane. pentru «> 1 şi doua tensiuni peste 750 V, eventuaî şi cu cabluri penfru £/<750 V;<*= 1,40 pentru traversări de străzi şi a = 1,60 când sunt şi cabluri pentru 30 kV; b = 0,30 m pentru n = 1 sau n =■• 2 (cu distanfa între cabluri de 0,14 m) şi £7^750 V; b — Q,\4{n-\) +2X0,085, pentru w>2 şi £7^750 V, 0,14 m fiind distanfa dintre cabluri; ^ — 0,21 {n—\)+2X0,10 pentru n>2 şi U = 6 kV, 0,21 m fiind distanfa dintre cabluri; b=0,24(n— 1)4-2X0,12 pentru n>2 şi £7=15 kV, 0,24 m fiind distanfa dintre cabluri; & = 0,28(rc-1) + 2X0,21 pentru n>2 şi £/ = 30 kV, 0,28 m fiind distanfa dintre ca-bluri; c~b + 0,1. Introducerea cablului în pământ mai reclamă aşezarea cablului în ordine (cablul penfru alimentarea imobilelor, spre .fun-dafiile clădirilor; apoi cablul de telecomunicaţii, cablul de iluminat public, spre stradă, iar cablul de tensiune mai înaltă, de obiceiu, la mijloc), la mijlocul unui strat de nisip cu grosimea de 20 cm,, iar la traversări de străzi, B32 într'un tub cilindric de ciment cu diametru! exterior de 20 cm (în special la cablurile de înaltă tensiune)» sau în blocuri prismatice de beton tip telefon, late de 25 cm, cu patru canale circulare longitudinale (penfru cabluri de joasă tensiune), sau în tuburi de ofel, la traversări de şosele, de căi ferate, etc.; protejarea cablurilor de înaltă tensiune (de peste 6 kV) aşezate în nisip, sau în alt mod, sau prin simpla acoperire a cablurilor de joasă tensiune, aşezate în nisip, cu cărămizi aşezate perpendicular pe aliniamentul şanfuîui; executarea sau ridicarea unei schite a canalizării electrice subterane, necesară penfru exploatare, întreţinere sau lucrări viitoare, cuprinzând traseul cablurilor cu specificarea situafiei locului (imobile, traversări, dimensiunile trotoarului, cazurile speciale), instalabile existente rămase în şanf, şi instalaţiile noi cari s'au introdus (cabluri, manşoane, cutii de distribufie, posturi de transformare), modificările prin deplasarea sau desfiinţarea instalaţilor existente, şi caracteristicele fiecărui cablu; astuparea şanf ului şi refacerea pavajului. La încrucişarea dintre traseul de cabluri şi conducte de gaz metan, traseul de cabluri se trece pe sub conducte. Uneori, cablurile subterane sunt aşezate în canalizafii executate din tuburi de pământ ars (ceramice) sau de asbest-ciment, mai rar din blocuri de beton tip telefon. Chiar dela instalarea tuburilor sau a blocurilor, se introduc în canalele lor sârme de ofel cari servesc la tragerea cablurilor. Tuburile se montează în şiruri strânse, în linie dreaptă, iar îmbinările la capete se fac cu lapte de ciment, sau — după umplerea golurilor cu câlfi — cu gudron sau cu bitum. Pentru mărirea stabiliîăfii mecanice, şirurile de tuburi sau de blocuri sunt fixate din loc în Soc cu ajutorul unor centuri de beton. Pe intervale de 75“-*150 mf canalizafiile au o mică pantă spre câte un puf pentru cabluri, care serveşte penfru introducerea (tragerea) cablurilor, pentru joncfiuni sau derivafii de alte linii, cu ajutorul manşoane-lor, pentru schimbarea direcfiei traseului şi pentru scurgerea apei de fnfiltrafie, de pe traseu. Introducerea cablului subteran In clădiri se face printr'o feavă metalică înclinată spre exterior, pentru a nu permite scurgerea apei spre interior. După introducerea cablului în feavă, golul dintre cablu şi feavă se astupă cu câlfi şi se toarnă bi-ium topit, sau gudron. Fixarea pe stâlp a cablului subteran este necesară pentru alimentarea unei linii electrice aeriene. Se introduce capătul cablului într'o feavă metalică de cca 2,80 m, din care 0,30 m sunt planfafi în pământ; apoi, cu ajutorul unor piese adecvate felului stâlpului (care poafe fi de lemn, din fevi metalice sau din zăbrele metalice) se fixează de acesta, iar la capătul cablului se montează manşonul terminal de exterior. Când pe un traseu este necesară aşezarea unui sumar mare de cabluri, cari ar reclama şanfuri de dimensiuni exagerate, şi deci făşii de teren largi şi libere de orrce construcfii de suprafafa sau subterane, când întrefinerea şi posibilitatea de înlocuire rapidă a unora dintre cabluri ar fi foarte anevoioasă, sau când terenul impropriu ar coroda cablurile, acestea se aşază în canale (în inferiorul clădirilor), sau în galerii subterane (în exteriorul clădirilor). Penfru aşezare se folosesc console de ofel cornier, polife de beton armat (mai rar), sau suporturi de perete fixe sau mobile. Aşezarea cablurilor în galerii nu se deosebeşte de aşezarea lor în clădiri. în canale, cablurile se aşază, fie pe fundul lor, fie pe fundul şi pe perefii lor, cu o distanfa minimă între cabluri de 50 mm, pentru o bună răcire. Canalele se acoper cu plăci de beton armat, sau cu table striate. în timpul operafiunilor de aşezare a cablurilor se admit curburi limită până la 15 D, D fiind diametrul exterior al cablului. î. Poia caii [npOKJia^Kâ nyTH; pose de ia voie; Gleisverlegung; laying of the rai's, laying of the track; pâlyaelhelyezşs]. C. f.: Modul de aşezare a şinelor pe traverse, într'o linie de cale ferată, şi de repartizare a traverselor pe lungimea unui panou de şine. Poza căii variază după importarfa liniei ferata. Numărul traverselor pe unitatea de lungime de cale este determinat de profilul şinelor, de greutatea pe osie şi de vitesa vehiculelor în circulafie. Uneori, poza căii se prescrie în funcfiune de profilul şi de lungimea şinelor* 2. Pozat, maşină de ~ calea. V. Maşină de pozat calea. s. Poziţie [iiOJiOHieHHe; position; Lage; posi-tion; âllâs]. Geom.: 1. Relafia geometrică dintre un punct şi un sistem de coordonate. — Coordonatele punctului determină univoc pozifia sa în raport cu sistemul de coordonate. —- 2. Relafia geometrică dintre un sistem de puncte, sau dintre o figură geometrică, şi un sistem de coordonate sau un sistem geometric de referinţă. 4. Poziţie de echilibru. Mec. V. Echilibru, poziţie de s. Poziţie de lucru [paâonee MecTO; position de travail; Arbeitsplatz; working position; munka-hely]. V. Post de lucru. 6. Poziţie de operator de telefonie [kommv-TaTQpHbiH yqacTOK Tejie p,er!’, u 1 .^u saliea de apă la piciorul !ulul: »'*«'« de barajului. apai 3) prag iermlnal' 11. Prag de uzură [nopor H3H0ca; seuil d'usure; Abnutzungsschwelle; wear endtearthreshold; kop-tatâsi kiiszob]. Tehn.: Discontinuitate care apare în relief, produsă prin uzura datorită frecării, pe suprafafa plană sau cilindrică a unui ghidaj cu alunecare sau a unui organ de maşină care îndeplineşte şi funcţiunea de ghidaj cu alunecare (de ex. cilindrul care ghidează pistonul şi în care se poate forma un prag prin ovapzare; oglinda de sertar; etc.). Produce deranjamente în serviciu (de ex. scăpări de abur prin ridicarea sertarelor de pe oglinda lor) sau îngreuiază demontarea şi montarea pieselor (de ex. a pistoa-nelor cu segmenfi de etanşare). Se evită prin dimensionarea pieselor, astfel încât piesa mobila Prag Rehbock. f) peretele lateral al barajului; 2) radierul barajului; 3) prag Rehbock; 4) teren neconsolidat. 837 să depăşească, în cursa ei, muchia terminală a suprafefei de ghidare. 1. Prag [nopor; seuil; Schwelle; threshold; kuszob]. Fiz.: Valoarea minimă sau maximă a unei mărimi de stare, la care se mai produce un anumit efect. 2. ~ de audibilitale [nopor cjibitUHMOCTH; seuil d'audibilite; Schwellenkurve der Horem-pfindung; threshold of audibility; halhatosâgi kuszobgSrbe]. V. sub Audibilitate. s. ~ de demarare [nopor nyBCTBHTejib-HOCTH; seuil; Anlaufwert; threshold; indulâsi er-tek]. Elf.: Valoarea sarcinii unui instrument contor, la care acesta începe să conteze, independent de eroarea cu care efectuează contaraa. 4. ~ de durere [nopor 6oJieBoro omy-meHHfl; seu l de douleur; Schwellenkurve der Schmerzempfindung; threshold of fealing; fâjda-lomerzesi kiiszobgorbe]. V. sub Audibilitate. 5. ~ de excitafie [nopor B036ymAeHHH; seuil d'excitation; Aufreizungsschwelle; threshold of excitation, excitation limit; falizgatâsi kiiszob]. Chim.: Concentraţia minimă la care esta perceput efectul unui gaz de luptă iritant. 6. ~ fotoelectric. V. Fotoelectric, prag 7. ~ inferior [npeflejibHaH HH3Kaa TeM-nepaTypa; echelon inferieur; Entwicklungsnullpunkt; lowest temperature of growth; also kusz:5b]. Biol.: Temperatura minimă sub care populaţia unei specii nu se poate desvoltă. 8. ~ superior [npeflejibHan BbicoKan TeM-nepaTypa; echelon superieur; obere Schwella; highest temperature of growth; felso kuszob]. Biol.: Temperatura maximă peste care populafia unei specii nu se poate desvoltă. 9. Prăgar. Grinda care formează pragul de sus al uşii. (Termen regional). 10. Pragauss [nparaycc; pragauss; Pragauss; pragauss; pragauss]. Ms., Termen vechiu pentru weber pe centimetru pătrat (v.). 11. Pragilbert [npar;ţ>KHJlSepT; pragilbert; Pra-gilbert; pragilbert; pragilbert]. Elm.: Unitate electromagnetică absolută sau internafională de intensitate a câmpului magnetic, egală cu zece gilberfi. â nia, egală cu 5,8995 m; în Moldova, egală cu 6,6900 m). 14. ~ fălcească: Veche unitate de măsură de arie, folosită în Moldova, egală cu patru prăjini pătrate. 15. ~ pogonească: Unitate de măsură de arie, folosită în Muntenia înainte de introducerea sistemului metric, egală cu şase prăjini pătrate. V. şi Pogon. ie. Prăjină. 1. V. Drug 3.— 2. V. Cechie. 17. Prăjină [/Kepub; perche, tige; Stânge; pole, rod; rud]. Tehn.: Tijă lungă de lemn, plină, sau tijă lungă metalică, plină sau în formă de ţeava îs. ~ de astupat ţevile [uiTaHrn rjih 3aKy~ nopKH Tpy6; bouchon de tube, tampon de tube; Propfenstange; Rohrpropfen; tube plug; csodugaszolo rud]. Mş. ferm.: Prăj:nă de otel, care s^-veşte pentru astuparea cu dopuri a ţevilor de fum defectate ale unei căldări de abur, în scopul izolării ţevii, pentru a împiedeca inundarea cu apă a focarului. Prăjina are o lungime de 2,5* • ■ 3,0 m, şi are amenajat la un capăt un gol in care se prinde dopul metalic de astupare a ţevilor. 19. ~ de foraj. V. Prăjină de sapă. 20. ~ de pompare [HacocHbie iHTanrH; tige de pompage; Pumpengestănge; sucker rod; szi-vattyuzâsi rud, szivattyurudazat]. Expl. pefr.: Bară cilindrică, odinioară de lemn cu capete de o{el, azi numai metalică, de obiceiu da ofel, îngroşată la capete ca în figură (v. fig. b), terminată cu o porf.une de secfiune pătrată şi apoi cu un cep filetat. Prăjinile de pompare se îmbină una cu alta prin manşoane (mufe) înzestrate cu filet, tratate termic pentru sporirea durităţii superficiale, spre a putea rezista în serviciu la frecarea continuă cu fafa internă a fevilor de extracţie. Prăjinile de pompare sunt folosite pentru acţionarea pompelor de fund tip P pentru extracţia ţiţeiului. Prăjinile de pompare sunt solicitate periodic la întindere, prezentând, din aceaslâ cauză, ruperi la oboseală caracteristice. Când mediul înconjurător este coroziv (cloruri, hidrogen sulfurat, etc.), ruperea la oboseală a lor este grăbită de efectul de coroziune; în aceste cazuri, pră- b Prăjină de pompare, a) mufă; b) capul prăjinii. i*. Pragul salvării [npezţoxpaHHTeJibHbiă nopor, tablier; Stol^ănger; tipping device; lokeshâ-rito]: Partea din faţă a salvării unui vagon de tram-vaiu, constituită dintr'un panou de zăbrele de lemn, articulat pe un ax orizontal, care — prin lovire cu corpuri e străine intrate sub vagon — declanşează coşul salvării. îs. Prăjină. Ms.: Unitate veche de măsură a lungimii, echivalentă cu 3 stânjeni (în Munte- jinile se confecţionează din diferite aliaje cu rezistentă mare la oboseală (oţel carbon, ofel cu cupru, oţeluri cu nichel şi crom de diferite calităţi şi chiar aliaj Monel). La adâncimile mari, cea mai mare parte a sarcinii care solicită prăjina este constituită din greutatea proprie. Din această cauză, ele lucrează cu un coeficient de siguranţă care depăşeşte foarte pu{in unitatea. în acelaşi scop, garniturile de prăjini se alcătuesc 838 din bare de secfiune mai mică la partea inferioară, şi mai mare la partea superioară, pentru a se realiza o apropiere de solidul de egală rezistenfă la întinderea sub greutatea proprie. 1. Prăjină de sapă [6ypHJibHan uiTaHra; tige deforage; Tiefbohrgestănge; drill pipe; melyfurâsi rud]. Expl. pefr.: Ţeavă sau bară plină, care, în-şurubându-se în alte fevi sau în bare identice, prin intermediul unor legături normale (v.) sau speciale (v.), formează garnitura de prăjini de sapă destinată să transmită sapei o mişcare de translafie axială şi una de rotafie. Prăjinile de sapă se confecţionează din oţeluri carbon de construcţie, semimoi, cu un confinut relativ mare de mangan, cu 0,35 */■0,45% carbon, confinului în fosfor şi sulf fiind limitat la 0,04%, sau din ofeluri aliate de îmbunătăţire cu 0,35 • • • 0,45 % carbon cu un conţinut mare de mangar* şi cu 0,6* •• 1,6% crom. în mod excepţional, se fabrică din ofeluri aliate de îmbunătăţire cu până la 1,5% nichel şi cu 0,45 • • • 0,75 % crom, şi, mai rar, cu mici cantităţi de molibden. Din cauza solicitărilor complexe la cari sunt supuse, în deosebi prin greutatea proprie, prin torsiunea şi oboseala prin încovoiere alfernată (v. Garnitură de sapă), se cer prăjinilor de sapă caracteristice de rezistenfă deosebite: rezistenţa de rupere, 56‘-* 84 kg/mm2; limita decurgere, 38”-52 kg/mm2; alungirea normală §5, 18%; gâtuire, cca 40%; reziiienţă, 5-*-8 kg/cm2; şi o cât mai mare rezistenţă la oboseală prin solicitare periodică la încovoiere în mediu slab coroziv. Din cauza concentrării tensiunilor prin efectul de încresfare produs la fundul filetului, prăjinile se rup adesea într'o secţiune normală pe axă, care trece prin fundul ultimului pas de filet efectiv angajat. Pentru reducerea acestui risc, prăjinile au peretele îngroşat progresiv dela buza cepului către baza filetului, şi încă pe o porţiune din prăjina nefiletafă, atât pentru a avea o secţiune mai mare în regiunea periculoasă, cât şi pentru a permite strunjirea unui nou filet în caz de defectare superficială a primului (v. fig.). în-groşarea este practicată către interior, |a prăjinile normale, respectiv către exterior, Ia prăjinile lise în interior (v. fig. sub Legătură specială). Sin. Prăjină de foraj. 2. ~ de sondaj [jiot, (})yTlHTeK; perche de sondage; Lofstange; sounding rod; vizmely-segmero rud], Nav.: Prăjină gradată în centimetri sau în picioare, cu colori alternate, folosită pe vase, în navigaţia interioară, pentru măsurarea adâncimilor. 3. ~ grea [TH>KeJian UiTaHra; tige lourde; Schwerstange; drill collar;nehezrud, meghosszabito Secfiune prin extremitatea unei prăjini de sapă cu îngroşare în Inferior. rud]. ExpL pefr.: Bară cilindrică, cu diametrul exterior egal cu cel al legăturilor speciale (v.) ale garniturii de prăjini de foraj la care este adaptată, având la capete un cep filetat sau o mufă filetată, cu filet de tipul filetului legăturilor speciale. Se confecţionează din oţel special, adesea de tipul 1,5% nichel şi 3,5% cupru, penfru a rezista oboselii la încovoiere, grăbită de coroziune» Prăjina se execută din bucăţi de cca 9 m, reunite de preferinţă printr'un niplu scurt de oţel cu calităţi superioare celor ale prăjinilor reunite. Prăjina grea se montează între sapă şi garnitura de prăjini, şi îndeplineşte următoarele funcţiuni: constitue în cea mai mare parte greutatea necesară apăsării sapei pe talpă, conduce cât mal vertical sapa (efect de fir cu plumb), conduce cât mai rectiliniu sapa (efect de rigiditate, datorit momentului polar de inerfie, mult superior celui al secţiunii prăjinii normale de sapă) şi elimină din prăjinile de sapa zona comprimată, trebuind să aibă, în acesf scop, adesea, lungimi de peste 30 m. 4. ~ izoianfă [H30JiHpyK)îu,aa nrraHra; perche isolante; Schaltsfange; insulating rod; szigetelo rud]. Elf.: Prăjină care serveşte la manevrarea unui organ sub tensiune electrică, izoiându-| pe operator de organul manevrat. Are la căpătui de sus o piesă prin care se manevrează organul sub tensiune (de ex. cuţitul unui secţionor), 5. ~ lustruită [nojmpOBaHHan maHra;tige po-|ie; geschliffene Stânge; polished rod; csiszolt rud], Expl. pefr.: Bară cilindrică lustruită, care face legătura mecanică între garnitura de prăjini de pompare şi capul baiansierului, trecând prin cutia de etanşare a sondei (v.). Lungimea ei trebue să fie mai mare decât cursa maximă de pompare, iar centrarea ei în axa găurii de sondă trebue să fie cât mai îngrijită, pentru a nu fi obosită prin încovoiere şi pentru a nu deteriora repede cutia de etanşare. Dacă garnifura de prăjini de pompare are curăţifoare permanente de parafină, prăjina lustruită este suspendată Trecerea prăjinii lustruite prin la capul balansieruiui prin intermediul unui dispozitivderoiire care, la fiecare cursă, provoacă o rotire de cca 10- • • 15° a garniturii. 6. ~ pătrată [KeaflpaTHan uiTaHra; tige car-ree, tige polygonale; Mifnehmerstange; griefstem, cutia de etanşare a sondei. 1) cutie de etanşare; 2) prăjină lustruita; 3) conductă de evacuare a flfeiului; 4} capui coloanei. 839 kelly; csatlo rud]. Exp!. pefr.: Bară de secţiune poligonală, de obiceiu pătrată, şi cu canal centra!, v: Secţiuni de prăjini „pairate''. a) tip curent, standardizat; b) tip hexagonal; c) tip ocio-ogonal; d) tip în cruce (folosit rar(\ care are la capătul inferior un filet de legătură specială (v.) dreapta, iar |a capătul superior, un filet asemănător, stânga. Ea se montează între capul de injacţie şi garnitura de prăjini de sapă, şi transmite -----------------i------7 acesteia cuplul de rotafie pe care-l primeşte deia masa rotativă prin intermediul pătraţilor mici, respectiv al pătraţilor mari (v.). Uneori, pentru o îmbinare mai robustă la partea superioară, legătura se realizează printr'un manşon de strângere cu nervuri interioare, alcătuit din două jumătăfi cari se solidarizează prin buloane de strângere (v. fig.). 1. Prăjiniş [mojio^oh jiec; haut perchis; starkes Stangen-holz; high pole wood; fiatal faanyag]. Silv.: V. sub Stadiu de desvoltare. 2. Prăjire [ooHtHr, npcma-JTHBâHHe; grillage; Rosten; ro-asting; porkoIes], Metl.: O-peraţiune metalurgică pe cale uscată, preliminară, efectuată ia temperaturi inferioare temperaturii de topire, la care sunt supuse unele minereuri, în general sulfuri Cuplaj de prăjină pătrata, cu manşon nervurat. 1) cap de injecjie; 2) feava capului de injecjis; 3) prăjină pătrată; 4) manşon de cuplare; 5) ca-nelură de prăjină; 6) manşon cu nervurt; 7) şurub. carbonaţii şi sulfaţii, în scopul de a le modifica compozifia chimică, pentru a le face mai uşor de tratat în operafiuni metalurgice ulterioare. Se poate efectua cu sau fără intervenţia unor corpuri «stră'ne (aer, clorură de sodiu, cărbune, hidrogen; etc.), afară, de combustibil. Transformările chimice rezultate prin prăjire sunt însoţite de transformări fizice ale minereurilor, cari pot ajunge până la aglomerarea lor, dacă temperaturile atinse su®f îfta|fe,^însă inferioare celor de topire. Prăjirea poate fi completă sau parţială, după cum transformarea s'a efectuat asupra întregii cantităţi sau asupra unei părţi din minereu. Din punctul de vedere ^1 elementelor străine cari intervin în transformări, prăjirea poate fi: simplă, oxidantă; clorurantă, sulfatizantă, reducătoare, etc. Când prăjirea se reduce la deshidratarea minereurilor (cazul limonitului, al aluminei, etc.) sau ia eliminarea acidului carbonic (cazul sideritului, a| magnezitului, al rodocrozitului, al calcarului şi, în general al carbonaţilor), operafiunea se numeşte, în mod curent, calcinare sau prăjire simplă. Transformările chimice pe cari le sufer minereurile, în acest caz, sunt disocieri datorite căldurii. — Prăjirea oxidantă este cea mai frecventă operaţiune de prăjire, şi este caracterizată printr'o reacţie de oxidare; prin ea se urmăreşte, în general, transformarea sulfurilor în oxizii metalelor respective, cu desvoltare de bioxid de sulf. In cazul piritei, reacţiile sunt: 4 FeS2+ 11 02 = 2Fe20, + 8S02. în mod analog se produce şi prăjirea arseniurilor şi a antimoniurilor. Prin prăjire oxidantă se obţine uneori direct metalul din combinaţiile în cari se găseşte, de exemplu la extragerea mercurului din cinabru, care se produce după reacţia: HgS + 02 = Hg-bS02. în alte cazuri, prin prăjire oxidantă se transformă un oxid în ait oxid, mai uşor de supus operaţiunilor metalurgice ulterioare, cum este cazul transformării magnetitului în hematit, care se face după reacţia: 2 Fe304 + 0 = 3 Fe203. — Prăjirea sulfatizantă este un caz de prăjire oxidantă şi consistă în transformarea sulfurilor în sulfaţi solubili în apă sau în acizi diluaţi. Reacfiile cari se produc în cazul prăjirii sulfatizante a minereurilor cuprifere sunt următoarele: 4 CuFeS2 + 13 02 = 4 CuO -f-2 Fe203-f 8 S02 2 S02 Os = 2 SO3 (sub influenfa catalitică a Fe§0§) CuO + S03 = CUSO4 (solubil). Procedeul prăjirii sulfatizante stă la baza metalurgiei umede a cuprului şi a zincului din minereuri şi din concentrate sărace, cari nu pot fi valorificata prin procedee de metalurgie ignee. — Un alt procedeu de metalurgie umedă pentru tratarea minereurilor sărace de cupru şi zinc, când ele au un confinut mic de sulf, se bazează pe prăjirea clorurantă, prin care mineralele cari confin cupru, zinc şi argint, sunt transformate în cloruri solubile. Prăjirea clorurantă consistă în prăj rea acestor minereuri, amestecate cu cca 10' o clorură de sodiu; reacţiile cari se produc în timpul prăjirii sunt: MS+ 2 C2= MSO4 \ oxidarea sulfurilor me- 2 MS + 3 02 = 2 MO + 2 S02 Maiice- MS04 = MO + SOs ) ‘ormarea aci- SO3 + 2 NaCI + H90=N*?2$04 + 2 HCI J ^ clorh!' MO + 2 HCI = MC!2 + H20 \ formarea clorurilor MSO4 + 2 NaCI = MC!2+ Na2S04 / metalice. - Când prăjirea se face într'un mediu reducător» se realizează o prăjire reducătoare. Prăjirea reducă-foare are, în metalurgie, un domeniu de aplicare mai mic, fiind limitată, în general, la metalurgia nichelului. Prăjirea reducătoare este însă aplicată pe o sceră mai întinsă, ca o operaţiune ajutătoare, la prepararea, pe cale magnetică, în specia! a minereurilor de fier. Astfel, oxizi! de fier cu 840 permeabilitate magnetică mică (fimonitul şi hema-titul) se transformă, prin prăjire reducătoare, într'un oxid cu permeabilitate magnetică mai mare (magne-tiful), uşor separabil cu ajutorul separatoarelor magnetice. Reacfia este: 6 Fe203 + C — 4 Fe304 + COa. Din cauza îmbunătăţi,'ii proprietăfilor magnetice ale acestor minereuri prin pră,irea reducătoare la care sunt supuse, operafiunea se numeşte prăjire magnetică. î. Prăjire cloruranfă [xjiopnpyioiHHH o6JKHr; grillage chlorurant; chlorierendes Rosten; chlori-dising roasting; klorozo porkoles]. V. sub Prăjire. 2. ~ completă [nojiHbiH odJKHr; grillage complet; volles Rosten; whole roasting; teljes porkoles]. V. sub Prăjire. s. ~ magnetică [iviarHHTHbiH o6}KHr; grillage magnetique; magnetisches Rosten; magnetic roasting; mâgneses porkoles]. V. sub Prăjire. 4. ~ oxidantă [oKHCJifliomHH o6>Knr; grillage oxydant; oxydierendes Rostan; oxidising roasting; oxidâlo porkoles]. V. sub Prăjre, s. ~ reducătoare [BOCCTaHOBHTeJibHbift 06-HîHr; grillage reducteur; reduzierandes Rosten; reducing roasting; redukâlo porkoles]. V. sub Prăjire e. ~ simplă [npoCTOH oonmr; grillage simple; einfaches Rosten; simple roasting; egyszeru porkoles]. V. sub Prăjire. 7. ~ sulfafizantă [cyjib(|)aTH3HpyK)mHâ o6-}KHr; grillage de sulfatation; sulfatierendes Rosten; sulphating roasting; szulfatizâlo porkoles], V. sub Prăjire. 8. Prăjire, cuptor de V. Cuptor de prăjire. s. Prăjirea gogoşilor [yMepTBjiGHHS kokoh; etouffage des cocons; Abtoten der Kokons; stifling of the cocoons; selyemgubo-porkoles]. Ind. text.: Operaţiune prin care sunt omorîte crisalidele din gogoşile de mătase de pe cari ss vor trage fire, făcută prin încălzire, timp de circa două ore, la temperatura de 70■■•80°, în maşini speciale, cu aer cald, cu abur, cu gaze asfixiante, cu unde electrice ultrascurte, etc., sau, în regiunile calde, prin expunerea gogoşilor la soare. Fără această măsură de precauţiune, crisalida poate să evolueze, să se transforme în fluture, iar acesta să găurească peretele gogoşii penfru a ieşi, rupând astfal firele de mătase. 10. Prăjirea măcinăturii. V. încălzirea măcinăturii. 11. Pramaxwell [npaMaKCBejib; pramaxwell; Pramaxwell; pramaxwell; pramaxwell]. Ms.: Termen vechiu pentru weber (v.). 12. Praoersted [npaopuiTe#; praoersted; Pra-oersted; praoersted; pracţersted]. E/m.: Unitatea electromagnetică (practică şi internaţională) de intensitate a câmpului magnetic, egala cu zece oerstezi. 13. Praseodim [npaceo/ţHM; praseodyme; Pra-seodim; praseodymium; praseodim]. Chim.: Pr; nr. at. 59; gr. at. 140,9. Element chimic din familia pământurilor rare, cu p. f, 940° şi gr. sp. 6,6. Se cunosc următorii isotopi ai praseodimului: Pr140, care se desintegrează cu emisiune de pozitroni, cu un timp de înjumătăţire de 3,5 minute, format prin reacţiile nucleare Pr141 (n, 2 n) Pr140, Pr141 (y, n} Pr140; Pr141 este un isotop neradioactiv, singurul existent în natură; Pr142, care se desintagrează cu emisiune de electroni şi de raze y, cu timp de înjumătăţire de 19,3 ore, format prin reacţiile nucleare La139 (a, n) Pr142; Ce142 (p, n) Pr142; Pr141 (n, y) Pr142; Nd142 (n, p) Pr142; Pr143, care se desintegrează cu emisiune de electroni, cu timp de înjumătăţire de 13,8 zile, format prin desintegrarea ceriului 143 cu emisiune de electroni, prin fisio-narea uraniului şi a plutoniului; Pr144, care se desintegrează cu emisiune de electroni şi da radiaţie cu timp de înjumătăţire de 17,5 minute, format prin fisionarea uraniului şi a plutoniului; Pr145, care se desintegrează cu emisiune de electroni, cu timp de înjumătăţire de 4,5 ore, format ca produs de desintegrare a ceriului 145, obţinut în fisionarea uraniului; Pr148, care se desintegrează cu emisiune de electroni şi de radiaţie y, cu timp de înjumătăţire de 24,6 minute, format prin desin-tegrarea ceriului 146, obţinut în fisionarea uraniului 14. Praşilă [npaineBKarbinage; Hacken; hoeing; kapâlâs], Agr.: Operaţiune culturală de săpare superficială (până la adâncimea de cca 20 cm), de fărâmiţare, amestecare şi afânare a so|u|uis pentru a distruge buruenile şi pentru a îmbunătăţi condiţiunile fizice, chimice şi biologice ale solului pe care se găsesc plante de cultură. Prin praşilă se aeriseşte solul, se întrerupe crusta, se înlesneşte înmagazinarea şi păstrarea apei, se intensifică activitatea microorganismeior; de asemenea, praşija poate folosi la combaterea unor paraziţi, la îngroparea îngrăşămintelor şi a semirţelor Praşila e necesară pentru majoritatea plantelor de cultură şi se execută, fie cu unelte de mână (sapă, răzuş, planet, labă de gâscă, etc.), fie cu maşini de prăşit, cu tracţiune animală sau mecanică (v. sub Prăşitoare). Sin. Prăşilă, Prăşit, Săpat. 15. Prăşii. V. Praşilă. ie. Prăsitoare[KyjibTHBaTop;houe; Hacke; hoet kapâlogep]. Agr., Mş.: Maşină agricolă pentru fărâmiţarea, afânarea, amestecarea şi nivelarea pământului, ca şi pentru distrugerea buruenilor Uneori se execută cu prăşitoarele operaţiuni de pseudoarături, sau de prelucrare a solului după semănături. După felul tracţiunii, prăşitoarele se împart cum urmează:prăşitoare manuale, prăşitoare cu tracţiune animala şi prăşitoare cu tracţiune mecanică. Prăşitoarele se clasifică şi după forrra sau modul de lucru al organelor de lucru, sau după scopul urmărit. De obiceiu, o prăşitoare se compune dintr'un cadru, susţinut pe 2--'4 roţi de transport şi de lucru; pe grinzile cadrului sunt fixaţi su-porţii organelor de lucru, cari pot fi flexibili, semi-rigizi sau rigizi. Organele de lucru se numesc ghiare dinţi, labe extirpatoare, scarificatoare, etc., după formă şi după felul de lucru. Adâncimea la care trebue să lucreze prăşitoarea se reglează prin ridicarea sau coborîrea cadrului faţă de osiile roţilor de susţinere, cu ajutorul unor mecanisme speciale cu pârghii sau cu arbori filetaţi. La prăşitoarele grele, de tractor, reglarea adâncimii, re- 84 f spectiv punerea şi scoaterea din lucru, se efectuează mecanic, prin dispozitive analoage cu cele dela plug. Cadrul prăşitorii poate fi rigid sau flexibil; cadrul rigid are o formă pentagonală, şi e constituit din longeroane consolidate prin traverse. Organele de lucru pot fi montate pe longeroane sau pe traverse. Suporfii sunt montafi pe cadru, cu ajutorul unor bride cu contraplacă. i. Prăşfină: 1. Prăjină care sa înfige în vârful stogului sau a! clăii de fân. — 2. Prăjină care se înfige în stuful sau în paiele de pe acoperişul caselor. (Termen regional). t. Prăşfină. V. Boştină 2. 3. Prăvălie. Arh,: Sin. Magazin (v.). 4. Praz [npajK; poireau; Porree; leek; porre-hagyma]. Bot.: Allium porrum L.; familia liliacee-lor. Legumă bisanuală, cultivată pentru tulpina falsă, de coloare albă, formată din baza frunzelor cărnoase şi fragede. Se înmulfsşte prin seminfe, însămânfate în răsadnife reci. Are nevoie de pământuri bune, reavene şi lucrate adânc. în cursul verii are nevoie de praşile, muşuroiri şi irigafii. Soiurile mai importante sunt: Bulgăreşti şi Carentan. E întrebuinfat în alimentafie. 5. Pie-: Prefix care, adăugit numelor de operafiuni, indică o fază sau o operaţiune preliminară operafiunii principale. Exemple: preîncălzi-rea, precomprimarea, premularea, prerefrigerafia, prestrunjirea, etc. o. Preacid [npeflBapHTejibHan KHCJiOTa; pre-acide; Vorsăure; preliminary testing acid; elosav], Ind. pefr.: Prima parte de acid care se adaugă la rafinarea produselor petroliere, care reprezintă circa un sfert din cantitatea totală de acid, şi care poate fi un acid care a mai fost întrebuinfat la o rafinare precedantă. Serveşte pentru precipitarea eventualelor impurităţi aflafe în suspensie în masa lichidului, a apei pe care o mai confine, cum şi pentru amorsarea procesului de rafinare propriu zisă. 7. Prea-plin [aBaKyaiţHOHHan Tpy6a; trop-plein; Dberiauf-rohr; overfjow; tulomlo cso]: Conductă deschisă, aşezată cu capătul de sus în interiorul unui rezervor, şi care serveşte la evacuarea surplusului de lichid care depăşeşte nivelul acestui capăt. 8. Prea-plin.^P/sc. V. Deversor. 9. Preafcă. Ind. făr.: Fiecare, dintre befişoareje din interiorul stupului, pe care albinele îşi construesc fagurii. io. Precambrian [jţOKaivrâpHaHOBbiH cjioh; precambrien, algonkien; Prăkarnbrium, Algon-kium; pre-Cambrian, Algohkian ; prekambrium]. Geol.: Grup de formafii anterioare Cambrianu-lui. în sens restrâns, se numeşte Precambrian grupul de formafii posterioare erei arhaice (numite şi Algonkian), reprezentate prin roce sedimentare detritice şi prin roce eruptive. în Precambrian se întâlnesc primele resturi organice cunoscute (anelide, hidrozoare, molusce, crustacee), cari însă nu constitue o faună caracteristică. n. Precesiune [npeiţeccHfl; precession; Pră-zession; precession; precesszio, elorehaladâs]. Mec.: Mişcarea unui corp care are un punct fix; axa instantanee de rotafie frece mereu prin punctul fix şi descrie un con fix în raport cu un sistem de axe inerfial considerat fix (conul bază), şi un con fix în raport cu corpul mobil (con rostogolitor). Conul ros-togolitor se rostogoleşte pe conul fix, rămânând mereu în contact cu el. Dacă axa instantanee descrie conul bază în acelaşi sens de rotaţie cu sensul de rotaţie al corpului mobil, mişcarea de precesiune e progresivă, iar în caz contrar, ea e retrogradă. Conul rostogolitor poate fi în afara sau înlăuntrul conului bază. Când conurile sunt conuri de rotafie, precesiunea se numeşte regulată. 12. Precesiune planetară [miaHeTHan npeiţeo CHH; precession planetaire; planetarische Prăzession; planetary precession; bolygo-precesszio]. Astr.: Precesiune a echinoxurilor, (v.),datorită perturbaţilor produse de planete asupra planului orbitei Pământului. Este mult mai mică decât cea datorită Soarelui şi Lunii (v. Precesiunea echinoxurilor). Precesiunea planetară schimbă poziţia eclipticei* în timp ce precesiunea luni-solară schimbă pozifia ecuatorului. Ambele au acfiune asupra echinoxurilor. 13. Precesiunea echinoxurilor [npeiţeccHH pa-BHOAGHCTBHfl; precession des equinoxes; Pră-zession der Ăquinoktien; precession of the equb noxes; nopejegyenloseg-precesszio], Astr.: Mişcare foarta lentă, dela răsărit spre apus, a punctelor de intersecfiune (echinoxuri) ale planului ecuatorial al sferei cereşti cu planul eclipticei. Deplasarea se măsoară pe ecliptică; ea este de 50",26 pe an, în sens retrograd (în sens contrar mişcări» proprii a Soarelui). Punctale de intersec|iuna revin în pozifia lor pe sfara cerească în cca 25 800 de ani. Această deplasare este datorită în principal atracfiunii Soarelui şi a Lunii asupra umflăturii ecuatoriale a Pământului; în secundar e datorită şi influenţei planetelor (v. Precesiune planetară). Atracfiunile formează un cuplu care, tinzând să rotească umflătura spre planul eclipticei, dă o schimbare de direcţie axei polilor Pământului. Această axă descrie, din aceasiă cauză, în 25800 de ani, un con cu deschiderea de 23°28,l având drept axă de rotafie perpendiculara la planul eclipticei. Planul ecuatorial ceresc perpendicular pe axa Pământului îşi schimbă încetul cu încetul direcfia, iar intersecfiunea sa cu planul eclipticei se roteşte încet în jurul centrului Pământului, rămânând în planul eclipticei. Actualmente, axa Pământului intersectează sfera cerească în apropierea stelei a din Ursa Mică, numită Steaua polară. 14. Precipitan! [ocazţHTeJib; precipitant; făllend, Făllungsmittei;precipitant;lecsap6szer, ulepitoszer],. 1. Chim.: Calitatea pe care o are un produs chimic ca, introdus într'o soluţie, la cald sau la rece, sâ provoace precipitarea substanţei disolvate, fie sub formă de fulgi (floculaţie), ca sulfatul de aluminiu,* sulfatul feric, clorură farică, etc., fie sub formă de pulbere sau de cristale, ca clorură de argint, sulfatul de bariu, etc. — 2. Canal.: Sare a metalelor trivalente cu acizi tari (de ex. sulfat de aluminiu, sulfat feric, sulfat feros, clorură ferică) 842 sau unii hidroxizi adsorbanfi, ca hidroxidul de aluminiu, care se adaugă apei pentru sedimentarea particulelor fine, prin coagularea şi precipitarea lor. 1. Precipitare [ocaJK^eHHe; precipitation; Făl-lung; precipitation; lecsapolâs, ulepites]. Chim.: 1. Procesul de separare, în stare solidă (pulbere, cristale sau gel), a unei substanfe chimice, care a fost disolvată într'un lichid. Precipitarea se obţine prin diferite procedee: fie prin evaporarea şi răcirea unei solufii, când substanfa e mai solubilă la cald decât la rece (uneori se obfine substanfa cristalizată); fie prin adăugirea unui reactiv, care formează un produs nou, insolubil (de ex. tratarea unei solufii de ciorură de bariu cu acid sulfuric, cu formare de sulfat ds bariu, care prs■ cipită); fie prin adăugirea sau eliminarea unei substanfe dintr’o solufie, penfru a micşora solu-bilitatea altai substanfe (de ex. sărarea săpunului, sau îndepărtarea bioxidului da carbon dintr'o solufie de carbonat acid de calciu, obfinându-se carbonat de calciu, care precipită); fie prin încălzire (de ex. coagularea unei proteine). Precipitatul obfinut se separă, de obiceiu, sub o formă caracteristică (de ex. sulfatul de bariu, sub formă de cristale fine, cari se separă greu de med.u; clorura de plumb, sub formă de cristale mijlocii, separându-se cu uşurinţa de mediu; clorura de argint, care se separă ca o masă coagulată; acidul silicic, care formează un gel, etc.). Concentrafia solufiei şi temperatura la care se lucrează au, de obiceiu, o influenfă asupra formei precipitatului şi asupra vitesei de precipitare. — 2. Operafiune prin care un ion sau un element de dozat esîe legat într'o combinafie greu solubilă, care se separă din solufie sub formă de precipitat. în chimia analitică, precipitarea trebue să îndeplinească anumite condifiuni: să fie, practic, cantitativă; precipitatul obfinut să fie uşor filfrabil şi fără pierderi la spălare (pentru â fi purificat de ionii străini, cu cari se găsea în solufie); precipitatul trebue să aibă o compozifie chimică definită, sau să poată fi transformat într'o combinafie definită, uşor de cântărit. 2. Precipitat [oca^OK; precipite; Prăzipifat; precipitate; csapadek, uledek]. 1. Chim.: Produs insolubil, care se formează, ia cald sau la rece, prin amestecul a două solufii, în timpul unei reacfii chimice, sau prin acfiunea unui agent fizic (v. şi sub Precipitare). — 2. Agr.: îngrăşământ de acid fosforic cu 30•••35% pentoxid de fosfor, care se obfina prin precipitarea acidului fosforic cu lapte de var, sub formă de fosfat acid de calciu. 3. Precipifafii atmosferice [aTMOC^epHbie 0C3AKH ; precipitations atmospheriques; atmo-sphărische Niederschlăge; afmospherical precipitations; Iegkori csapadek]. V. sub Meteori apoşi. 4. Precipifine [npeiţnnHTHHbi; precipitines; Prăzipitine; precipitins; precipitinek]. Chim. biol.: Substanfe din grupul aglutininelor (v.). 5. Precizie [to^hoctb; precision; Genauigkeit; Prăzision; precision; ponjossâg, precizio]. Tehn.: 1. Proprietatea unui produs de a avea valoarea uneia dintre mărimile sale caracteristice cuprinsă într'un interval cât mai mic, care cuprinde într'un anumit punct al său valoarea intenfionată a acelei mărimi (precizie în privinfa unei mărimi). Se exprimă indicând lărgimea absolută sau relativa a jumătăţii de interval, raspectiv a intervalului. Exemplu: Precizia în diametru a unei piese prelucrate la strungul de precizie e de ± 0,02 mm. — 2. Proprietatea unui produs de a avea valorile tuturor mărimilor sale caracteristice cuprinse în intervale cât mai mici, cari cuprind într'un anumit punct al lor valorile intenfionate ale mărimiior respective (precizia unui produs). — 3. Proprietatea unor măsurări de a da o eroare cât mai mică a valorii mărimii măsurate. Exemplu; Precizia maximă care se poate realiza în măsurarea lungimiior prin interferenţă în vizibil e de ± 10'7 m. — 4. Proprietatea unui anumit fel de prelucrare de a realiza un . anumit produs cu o precizie cât mai mare (v. «'Precizie 1 şi Precizie 2). Exemplu: Prin rodare /se pot realiza piese cu precizia de ± 1 mi a diametrului. e. ~ de maşină-unealtă [T04H0CTb CTaHKa; precision d'une machine-outil; Genauigkeit der Werkzeugmaschine; precision of a machine-tool; szerszâmgep pcntossâga]. Tehn.: 1. Precizia în execufia unei maşini-unelte. — 2. Precizia de lucru a unei maşini-unelte. Precizia în execufia unei maşini-unelte indică gradul în care abaterile efective ale pozifiifor relative, ale formelor geometrice, ale calităţii suprafefelor sau ale dimensiunilor anumitor organe ale ei (de ex. arborele principal, ghidajele, căruciorul, etc.), se încadrează în toleranţele prescrise pentru tipul maşinii-unelta. Precizia de lucru a maşinii-unelfe arată precizia cu cere aceasta execută operafiunile de prelucrare. Controlul preciziei în execufia unei maşini" unelte se efectuează când maşina-unealtă este în stare de repaus şi neîncărcată. Astfel se verifică, de obiceiu, netezimea, planeitatea şi rectilinearifatea ghidajelor sau ale suprafefelor de conducere ale patului, ale batiului, ale plăcii de bază; concentricitatea, coaxialitatea, deplasarea axială şi pozifia relativă, ale arborelui principal fafă de alte axe şi suprafefe; etc. Controlul preciziei de lucru se efectuează, de exemplu, în cazul maşinilor de prelucrat prin aşchiere, prin operafiuni de netezire (de ex. pentru strunguri, operaţiuni efectuate cu avansul de 0,05••• 0,1 mm şi cu grosimea aşchiei 0,1 •••0,2 mm), cu vitesa de aşchiere maximă admisă pentru materialul piesei şi pentru unealta respectivă, in acest caz, se verifică precizia de prelucrare a pieselor executate, în ce priveşte ovalitatea, conicitatea, planeitatea, netezimea suprafeţelor prelucrate, ca şi existenţa pe acestea a unor eventuale urme (ondulaţii) datorite vibraţiilor produse de diferitele organe ale maşinii-unelfe în timpul lucrului. La strunguri, piesa prelucrată esta, de obiceiu, de oţel cu o 843 rezistanfă de 50*--60 kg/mm2 şi cu diametrul de 1 /6 • - ■ 1/8 din diametrul maxim care se poate strunji la strungul respectiv. Pentru majoritatea maşinilor-unelle de uiilizare generală (de ex. strunguri normale, maşini de rectificat, raboteze, etc.) sunt întocmite norme pentru precizia în execuţia lor şi pentru precizia lor de lucru. în acest enorme sunt specificate mărimea, sensul şi locul abaterilor admise priyind formele geometrice (de ex. ciHndricitate, planei- j tate), poziţiile relative (de ex. paralelism, perpendicularitate, coaxiaiitate), etc., peniru anumite organe ale maşinii-unelte şi pentru piesa care sa prelucrează, ca şi modul da efectuare a acestor verifică*'!. !Mărimi-s tolerantelor sunt s^abi” !ite în funcţiune de precizia de prelucrare cera si ţ=L — 1- f +0.02 pe 1Q0Q -OMpeîOOO , . h~zi LqJ Toleranţe cu semnul ;r (+ 0,02 pe 1000 mm) Ia măsurări cu nivela cu bulă de aer. trebue obţinută la piesele confecţionate, ca şi după funcţiunile pe cari organele de maşină le îndeplinesc în maşina-unealtă. Toleranţele suni indicate, de obiceiu, sub trei forme: toleranţe cu semnul ± (de ex. ± 0,02 mm/m), toleranţe fără semn (de ex. 0,02 mm/m) şi tolerante unilaterale (de ex. 0-‘-0,02 mm/m). —- în primul caz, abaterea totală este egală cu valoarea dublă a tolerantei indicale, deoarece, pe lungimea de referire specificată, abaterea admisă poafe să apară într'un sens sau în sensul opus. De exemplu, dacă toleranţa admisă pentru planeitataa longitudinală a ghidajelor unei raboteze este de ± 0,02 mm/m, bula de aer a nivelei poate avea o deplasare de 0,02 mm pe 1000 mm, la dreapta sau la stânga faţă de poziţia sa între repere (v. fig.).— în al doilea caz, tolerantele fără semn reprezintă abaterea totală admisibilă ps întreaga lungime de referire, indiferent de sensul în care apare această abatere. De examplu, dacă toleranţa admisă pentru paralelismul arborelui principal şi patul unei maşini de frezat este de 0,02 mm/m, comparatorul care se deplasează din punctul iniţial al porţiunii de măsurat nu trebue să indice pe cadran o deplasare mai mare Toleranţe fără semn (0,02 pe 1000 mm). în două direcfii, pentru măsurări de direcfii. decât 0,02 mm, indiferent de sensul de deplasare al comparatorului (v. fig.). — în al treilea caz, toleranţele unilaterale reprezintă abaterea totală admisibilă pe întreaga lungime de referire, însă este necesar să fie menţionat sensul în care Jili V>- : i J! '45' "TI 1 i i i ilL ¥îr Scheme de verificare a preciziei unui strung carusel cu două coloane. I).riglă; 2) măsurător de interior; 3) nivelă cu bulă de aer; 4) comparator cu cadran; 5) a) şi b) echer. 844 poate să apară abaterea, De exemplu, dacă toleranta admisă pentru paralelismul arborelui principal şi patul unui strung este de O**-0,2 mm/m, Toleranje unilaterale (0-**0,02 pe 1000 mm) !a verificarea direcflilor. Norme de verificare pentru strunguri carusel cu două coloane comoaratorul trebue să indice o abatere numai în direcfia indicată (v. fig., p. 843). Tabloul cuprinde, penfru exemplificare, normele de verificare pentru strunguri carusel cu două coloane, în care sunt indicate valorile aproximative ale abaterilor admise pentru parametri cari se referă atât la precizia în execufia lor, cât şi la precizia lor de lucru.— Majoritatea fărilor producătoare de maşini-unelte au stabilit norme pentru verificarea preciziei acestora. Normele se folosesc, în general, în următoare!© scopuri: verificarea finală şi încercarea maşinilor-unelte noi; controlul şi verificarea maşinilor-une’te, în timpul folosirii lor în exploatare; controlul maşinilcr-unelta recondifionate, în timpul şi dup* terminarea reparafiei. i. Precizie de prelucrare mecanică [tohhoctl MexaHHHecKOH o6pa6oTKH; precision de l'opera-tion mecanique d'usinage; Genauigkeit dar mecha nischen Bearbeitung; precision of the mechanicai machining; mechanikai megmunkâlâs pontossâga] Tehn.: Precizia cu care se realizează dimensiunile prescrise ale unei piese printr'o prelucrare mecanică. Se consideră precizia în privinfa următoarelor mărimi caracteristice ale pesei: dimensiunils (v. sub Tolerantă), forma geometrică (de ex plană, cilindrică, conică), pozifia relativă (de ex, coaxialitatea, paralelismul, perpendicularitatea a două sau a marmuitor găuri, suprafefe, etc. ale piesei) sau calitatea suprafefei (de ex. aspră netedă, foarte neteda; v. sub Suprafefei, precizia ^ prelucrate). Abaterea efectivă însumează toate abaterile datorite sistemului: unealtă, piesă, dispozitiv de lucru, maşina-unealtă, etc. Penfru toate aceste mărimi caracteristice (dimensiuni, formă geometrică, etc.) se stabilesc toleranfe corespunzătoare şi norme de verificare, în raport cu funcţiunile pe cari le îndeplineşte piesa în sistemul tehnic din care face parte. Factorii cari influenfează precizia de prelucrare mecanică, sunt: precizia de confecţio- nare a utilajului (de ex. maşina-unealtă, d spo-zitivul de lucru, uneltele); precizia de confec-fionare a instrumentelor de măsură (de ex. şu-blerele, calibrele limitative, calele plan-paralele); rigiditatea utilajului şi a piesei care se prelucrează; rigiditatea fixării pe maş;na-unealtă a dispozitivului de lucru, a uneltelor sau a piesei care se prelucrează; gradul de uzură al utilajului; încălzirea uneltei şi a piesei în timpul prelucrării; tensiunile din materialul piesei care se prelucrează; calificarea celui care execută prelucrarea sau măsurarea, etc. Precizia de prelucrare mecanică a unei piese este unul dintre principalii factori cari condifionează alegerea procesului tehnologic, şi ordinea în care trebue efectuate operafiunile de prelucrare. Astfel, la prelucrarea arborelui cotit al unui motor cu ardere internă, precizia de prelucrare mecanică necesară fusurilor se obfine, de obiceiu, printr'o operafiune de rectificare, care este şi operafiunea de prelucrare finală a acestora. Obiecful măsurării Figura Abaterea admisă A. Verific "ri ale preciziei în execufia I a. Platoul Planeitatea platoului (numai concav) I 0*»-0,3 mm/m 0 Bătaia axială a platoului II a 0,03 mm/m 0 Centrajul platoului II b 0,03 mm/m 0 b. Coloanele şi traversa Perpendicularitatea coloanelor pe platou în planul ghidaje- lor coloanelor III a 0,04 mm/m Aceeaşi perpendicularii ^te.în- ir'un plan perpendicular pe primul (co’oanele Înclinate IV e 0-*»0,04 mm/m numai în fafa) Paralelismul ghidajelor coloanelor III b 0,06 mm/m Paralelismul traversei cu pla- toul III c 0,05 mm/m Planeitatea suprafeţei anteri- oare de conducere a traver- sei IV b 0,05 mm/m înclinarea traversei tn cursul deplasării de jos în sus isu- porfii poit-uneltei fiind la mijlocul traversei) Perpendicularitatea direcţiei V +0,04 mm/m de deplasare a suportului cap-revolver pe platou, în pianul ghidajelor coloanelor VI 0,01 mm/300 mm Acee îşi perpendicularitate. în- tr'un plan perpendicular pe primul (deplasarea orientată numai spre coloane, în par- tea de jos) VII 0-*0,01mm/300mm B, Verificări ale preciziei de lucru Strungul strunjeşte, respectiv găureşte rotund: până la 3 m 0 0,02 mm peste 3 m 0 0,03 mm Strungul strunjeşte cilindric: pe 300 mm lungime 0,02 mm pe 1000 mm lungime 0,03 mm Strungul strunjeşte plan: pe 300 mm 0 0***0,2 mm pe 1000 mm 0 0***G,3 mm 845 j. Precizie, clasă de ~.V. sub Toleranţă. 2. Precizie, mecanica de V, Mecanică de precizie. 3. Precomprimare. V. sub Pretensionare. 4. Predecuscutare [onncraa ot ceivmH no-BHJlHKa; predecuscutage; Kleeseidesamen-Vor-scheidung; dodder seeds preseparaiion; lenmag-elovâlasztâs]. Ind. text.: Operaţiune care precede decuscutarea seminţei de in, şi care consistă în trecerea seminţei prin sitele unei maşini, numite predecuscutor, pentru separarea plevei, a prafului şi a altor impurităţi mai mici decât sămânţa de in şi de cuscută. Din predecuscutor, sămânţa cade în sitele decuscutorului, pentru separarea seminţei de cuscută de sămânţa de in. 5. Predecuscutor [oHHCTHTejib ot ceMHH no-BHJlHKa; predecuscuteur; Kleeseidesamen-Vor-scheider; dodder seeds pressparator; lenmag elovăasztăsi berendezes]. V. sub Predecuscutare. e. Predisoiafie [npeAHCCOUHaiţHfl; predis-sociation; Prădissoziation; predissociation; predis-sociăcio], Fiz.: Stare a moleculelor unor substanţe, în care energia de rotaţie este destul de mare pentru ca molecula să se poată disocia, ceea ce dă o vieaţă destul de mare în anumite stări de rotaţie, de unde rezultă o lărgire a nivelurilor de rotaţie. Se observă prin faptul că în spectrul de absorpţie al acestor substanţe, sub o anumită lungime de undă, structura de rotaţie a benzilor dispare, benzile de absorpţie devenind estompate. 7. Preducea [npo6o&HHK; emporte-piece; Locheisen; (ho 1-low) punch; ătuto, lyukaszto]. Tehn.: Unealtă de cţel de scule, pentru perforarea manuală, prin ştanţare, a unor profile, în general circulare, în table, în plăci sau în foi de materiale de grosimi mici (de ex. table metalice, plăci de cauciuc, foi de carton, etc.). Preduceaua are un cap, un corp şi un tăiş. Corpul este, de preducele, obiceiu, gol în interior, cu o des- f) cu gaurS de chizălură în fund sau laterală, degajare în fundul pentru evacuarea materialului de- corpu|uî; 2) cu taşat. Operafiunea de perforare gaur| de'degajare se execută prin lovirea capului Serală, preducelei cu "ciocanul de mână. s. Preducea [0n03H0BaTejîbHbifi 3HaK b yrnax iKHBOTHbix; entaille sur le bord du lobe auricu-laire, trou sur la conque; Kerben; marking notch; jelzo bevăgâs]. Zoot.: Perforaţie făcută în mijlocul pavilionului, sau crestătură executată pe marginea urechii, pentru a marca animalele pe grupuri, sau individual. Se aplică în anumite locuri ale urechii, şi au forme variate. Preducelele sunt executate cu un cuţitaş sau cu cleştele speciale de preducele, şi se aplică, de obiceiu, ovinelor şi porcinelor. 9 Prefabricare [npet^aftpHKaiţHfl; prefabrica-fion; Prăfabrikation; prefabrication; eloregyârtâs]. Cs.: Executarea, în prealabil, în serie, pe cale industrială, a unor materiale şi a unor elemente de construcţie, în locul executării lor tradiţionale pe şantier, pentru ca acestea să fie numai montate pe şantier. Este o metodă avansată, folosită în tehnica construcţiilor, prin care se realizează reducerea manoperei şi a cantităţii de material folosite. Prefabricarea reclamă folosirea unor metode avansate în toate fazele de elabcrare a unei construcţii, şi anume în proiectare, la trasarea pe teren, la montare.— în proiectare, aplicare ateoriei modulării, permite: reducerea gamei dimensionale a materialelor şi a elementelor de construcţie, con-diţiune esenţială pentru introducerea fabricaţiei în serie; fabricarea de materiale şi a elementelor de construcţii de dimensiuni mari (grinzi, plăci, blocuri) într’un număr limitat de tipuri; suprimarea manoperei de ajustare sau de fasonare pe şantier. Prefabricarea mai impune, în vederea asigurării fabricaţiei în serie, tipizarea elementelor de construcţie şi, uneori, a întregii construcţii. Proiectarea prefabricatelor se face dimensionându-le pe bază de calcule statice cari trebue verificate prin încercări la rupere ale pieselor, şi, ţinând seamă de dimensiunile reduse ale pieselor, pe bază de calcule termice şi acustice. în regiuni seismice, consirucţia scheletelor de rezistenţă ale construcţiilor prefabricate trebue proiectată cu îmbinări cari să reziste acţiunii cutremurelor. — La trasarea pe teren, prefabricarea impune o mărire a preciziei trasării şi adoptarea unui sistem de toleranţe care să permită o asamblare corectă, fără ajustare, îa fafa locului, a materialelor şi a elementelor de construcţie. — La montare, prefabricarea impune introducerea mecanizării şant.erului, penfru a permite punerea în operă a materialelor şi a elementelor de construcfie, cari au uneori o greutate mare. Alegerea dimensiunilor elementelor de construcţie prefabricate depinde de puterea de ridicare a macaralelor şantierului. Prefabricarea în construcţii presupune alcătuirea construcţiei, parţial sau total, din piese sau din elemente de construcţie executate în serie, pe cale industrială, numite prefabricate. Prefabricarea prezintă următoarele avantaje: permite mecanizarea lucrărilor de construcţie, atât prin mecanizarea fabricării pieselor, cât şi a operaţiunilor de executare a lucrărilor; prezintă condiţiuni mai bune de exploatare, de amplasare şi de întreţinere a instalaţiilor mecanice folosite la confecţionarea pieselor; creează procese tehnologice perfecţionate pentru executarea lucrărilor; permite să se realizeze elemente de construcţie mult mai variate şi mai complicate ca formă; asigură folosirea cea mai justă şi mai economică a materialelor, reducând volumul deşeurilor; micşorează preţul de cost prin continuitatea lucrărilor, prin reducerea manoperei, prin folosirea de lucrătcri nespecializafi, prin reducerea timpului de desfăşurare a proceselor tehnologice, prin posibilitatea folosirii deşeurilor, prin mărirea productivităţii muncii şi prin organizarea mai bună a şantierului; permite o concentrare mare a proceselor de construcţie, prin executarea concomitentă a mai 846 muitor lucrări, atât în plan orizontal, cât şi în înălfime; măreşte şi asigură calitatea lucrărilor, datorită posibilităţilor unui control tehnic mai riguros şi unei selecţionări mai bune şi mai organizate a materialelor; creează condiţiunile cele mai favorabile trecerii la metodele de executare rapidă în lanf, a construcfiilor. 1. Prefabricat [npe<|)a6pHKaT; prefabrique; fabrikmăssiger Bauteil, fertiger Bauteil; prefabrica-ted part; eloregyârtott]. Cs.: Element de construcfie sau parte componentă a unui element de cbn-strucfie, confecfionat în fabrică sau în ateliere, în locul executării tradifionale pe şantier, — prin mijloace mecanizate, de obiceiu în serie, folosite !a executarea unei construcfii prin asamblare cu alte piese prefabricate sau prin legare de alte elemente de construcfie executate pe şantier. Prefabricatele trebue să îndeplinească următoarele condiţiuni: să aibă un grad de prelucrare avansat, pentru a permite suprimarea unor operaţiuni cari, de obiceiu, se fac asupra elementelor de construcfie după executarea lor din materiale obişnuite, ca, de exemplu, tencuirea sau prelucrarea feţelor aparente ale materialelor; să nu reclame fasonare la punerea în opera şi să se poată asambla prin îmbinări simple (v. fig.); Două tipuri de îmbinări între stâlpii unui schelet de clădire şi blocurile de beton, prefabricate. A) îmbinare de colţ; B) îmbi-naretnplanu!peretelui; î)stâlpi; 2)blocuri de beton prefabricate. îmbinarea grinzilor prefabricate de planşeu, cu grinzile principale ale 'cadrului clădirii. î) grindă principală; 2) grinzi prefabricate; 3) bloc ceramic de legătură. să se poată monta pe cale uscată şi prin metode de mare randament; să aibă o alcătuire care să permită punerea în operă şi întrebuinţarea materialelor în mod cât mai avantajos. Prin fo!osirea prefabricatelor, metoda de executare a construcţiilor „pe cale umedă", adică folosind elemente turnata, zidării, tencueli, etc., tinde, într'un stadiu mai avansat ai prefabricării, să fie înlocuită prin metoda de executare „pe cale uscată care reclamă numai operaţiuni de montare şi de asamblare a pieselor prefabricate. Prin această metodă se înlătură caracterul sezonier al şantierelor de construcţie, lucrările putând fi executate pe orice timp şi în orice anotimp, fără a se scădea calitatea materialelor şi a lucrărilor. Domeniul de aplicare a prefabricatelor este foarte variat, cuprinzând toate tipurile de elemente de construcţie: blocuri de fundaţie, stâlpi şi grinzi la scheletele de rezistenţă, planşeuri, pereţi de rezistenţă şi despărţitori, elemente de finisaj, interioare şi exterioare, ca pardoseli, scări, tencueli, uşi, ferestre, etc., elemente de rezistenfă la poduri, arce, bolţi, ferme, etc. Din punctul de vedere al diestinafiei, elementele prefabricate se împart în următoarele categorii: elemente principale, cari constitue osatura de rezistenfă a construcţiei (stâlpi, grinzi, ziduri şi planşeuri, etc.); elemente secundare, de legătură între elementele de rezistenfă (panouri şi blocuri de perefi, plăci sau blocuri de planşeuri, etc.); elemente ajutătoare, de exemplu cofraje cari sunt dimensionate penfru a suporta greutatea betonului la turnare şi cari lucrează solidar cu betonul, după întărirea acestuia; elemente speciale, necesare la amenajarea detaliilor con-strucfiei, cari nu pot fi realizate cu elementele principale şi secundare (de ex. ferestre, uşi, canalizări, instalaţii sanitare, etc.); elemente de ornc-mentafie a construcfiei, cari permit realizarea concepfiei arhitectonice (de ex. decorafiuni, placaje, cornişe, etc.). Prefa-bricarea se poate aplica * 1 3 2 nu numai elementelor de construcfie propriu zise,* ci şi instalafiilor unei clădiri. Conductele şi aparatele instalafiilor electrice pot fi montate din fabrică în panourile prefabricate, iar pe şantier, odată cu asamblarea panourilor se face şi conexarea Ier. Uneori elementele prefabricate sunt executate numai cu golurile necesare aşezării conductelor şi a aparatelor instalaţiilor (v. fig.). Pentru instalaţiile sanitare trebue ca toate elementele cari le compun să fie grupate într'un singur panou spe ■cial, numit bloc sanitar, care conţine toate fitin- Bioc de beton prefabricai penfru ziduri (vedere şi secfiune longitudinală şi transversală). /)canal pentru conduciaelec-frică; 2) găuri pentru trecerea cablului sau a barelor folosite la manipularea blocului; 3) gol pentru cuiie de derivafie; 4) locaş pentru întreruptor sau priză. Bloc sanitar, prefabricat (blocul este livrat cu toate conductele montate, iar piesele sanitare se montează pe şantier). î)căldarea caloriferului; 2) sobă de bucătărie; 3) lavoar; 4) closet; 5) cadă de baie; 6) cuvetă de bucătărie; 7) boiler, 8) conducta de evacuare a apei uzate; 9) conducta de alimentare cu apă. gurile, conductele şi robinetele, necesare instalaţiei de apă caldă şi rece, de scurgere şi de 847 alimentare a camerei de bais şi a bucătăriei. Pe şantier se face numai legarea conductelor blocului la conductele de alimentare şi de evacuare, şi aşezarea obiectelor sanitare (v. fig.). De asemenea, ferestrele şi uşile, uneori şi caloriferele, sunt montate în panouri speciale, constituind blocuri-ferestre sau blocuri- - A uşi, pentru a se reduce şi mai mult numărul operaţiunilor de mon- Apuntamenf executat cu piese prefabricate, 1) piiofi de beton armat, prefabricaţi; 2) armatura grinzii de solidarizare a pilofiîor; 3) grindă de beton armat penfru solidarizarea pi lojilor, turnată pe loc şi în -care se prelungeşte armatura pilofiîor; 4) cofraj prefabricat, pierdut; 5) plăci prefabricate de beton armat; 6) bare Bloc-fereastră prefabricat, pentru ancorarea plăcilor; 7) 1) bloc-feieastră: 2) stâlpii cleşte de lemn şi de barede ofe I scheletului clădirii; 3) bloc profilat, penfru susjherea co- de zidărie prefebricaf. frajului până la turnarea grinzii. tare (v.fig.), cari, chiar în cazul când ferestrele sau uşile ar fi prefabricate, ar fi destul de numeroase. Din punctul de vedere al gradului de prefă-bricare, construcţiile pot fi de două feluri: construcţii parţial prefabricate, la cari unele elemente sunt prefabricate, iar a!tele sunt executate pe şantier, numite, de obiceiu, construcţii cu elemente prefabricate (v. fig.); construcţii total prefabricate, la cari toate elementele sunt prefabricate, executarea construcţiei reducându-se numai ia montarea acestora, numite, de obiceiu, construcţii prefabricate. Executarea pe cale industrială, în serie, a prefabricatelor^asigură condiţiuni tehnologice optime (de ex., la piesele de beion armat, o gra-nulometrie bine controlată a betonului, vibrarea şi etuvarea lui, ele.), ceea ce produce economii importante de materiale. Verificarea rezistenţelor pieselor, ca şi a altor caracteristice ^ale lor, se poate face direct pe piesele prefabricate, în con-difiunile normale ale controlului calitativ din fabrici. Prefabricatele pol fi executate din orice fel de materiale: lemn, ceramică, beton, ipsos, metal, etc. Cel mai des sunt folosite lemnul şi betonul. Lemnul se foloseşte, în special, sub formă de panel, de placaj, furnir, plăci celulare, sau sub formă de produse sintetice, ca, de exemplu, plăţile de fibră. Se execută, atât elementele de rezistenţă (de ex. pale9 de poduri, ferme, etc.), cât şi ele- mentele de legătură, ca de exemplu,panouri pentru pereţi (v. fig.), pentru tavane, pardoseală (v. fig.)* m. Panou de perete exterior, prefabricat, de lemn. A) vedere; 8) secfî'une transversală; C) secfiune longitudinală; D) detaliu de îmbinare a panourilor; I) riglele scheletului: 2) izolafie termofonică; 3) căptuşeală la fafa exterioară, de scânduri geluite; 4* căptuşeală la fafa interioară, de scânduri fălfuife; 5) şipci pentru mascarea rostului căptuşelii; 6) şipcă pentru mascarea rostului dintre panouri. etc. Betonul se întrebuinţează atât simplu, cât şi armat, de cele mai multe ori precomprimat, sau Panou de pardoseală, prefabricat, de lemn. A) secfiune longitudinală; B) secfiune transversală; 1) riglele scheletului; 2) căptuşeală de scânduri brute; 3) stret de carton asfaltai, 4) izolafie termo-fonică; 5) duşumea oarbă; 6) parchet, combinat cu piese de alt maieriai (v. fig.). In special betonul precomprimat este mult întrebuinţat 44 ZII Panou prefabricat pentru perefl, de beion. I) plăci de beton decorativ, cu nervuri; 2) material izolant; 3) blocuri de beton de sgură, cu goiuri; 4) blocuri de beton de sgură, pline; 5)*beton uşor; 6) şipcă de lemn; 7) urechi pentru acăfarea panoului de macara. 848 ia executarea elementelor de rezistentă prefabricate, ca plăci, grinzi, ferme, stâlpi, etc. Prin folosirea unei duble precomprimări, Ia pre-fabricare şi la montare, se pot realiza schelete de rezistenfă cu aceleaşi caracteristice ca ale scheletelor de beton turnat. 1. Pref'lfru [npeflBapHTejibHbiH (JwJibTp; pre-filtre; Vorfilter; prefilter; eloszuro]. Canal.: Filtru cu nisip grăunţos (sorturile 1 ■ • • 3 mm şi 3- • *7 mm), aşezat în amonte de un filtru, în instalaţiile mari de filtrare a apei de alimentare, pentru a mări durata de funcţionare a filtrelor între două pauze succesive pentru curăţire. 2. Prefixele sistemului metric [npHCTaBKH MeTpHnecKOH CHCTeMbi; prefixes du systeme metrique; Vor(setz)silben des metrischen Systems; prefixes of the metric system; meterrendszer elo-kepzo szavai]. Ms.: Prefixe cari, adăugite numirilor unităţilor sistemului metric, indică multiplii şi submultiplii unităţilor lui de bază. în general, multiplii se indică prin prefixe de origine elenă, iar submultiplii, prin prefixe de origine latină, (v. tabloul). s. Preformă [npeffBapHTejibHan c})opMa; moule preliminaire; vorlăufige Form; preliminary mould; elozetes forma]. Ind. st. c..* Formă de metal în care se fasonează, prin presare, băşica şi gâtul obiectelor de sticlă, în prima fază de fasonare, la maşinile semiautomate şi la cele automate. 4. Pregătirea unui zăcământ [nOflFOTOBKa aajiejKH SKCiuioaTaiţHH; travail preparatoire •dans un gisement; Vorrichtung einer Lagerstătte; driving of head-ways in a deposit; fekvohely-elokeszites, reteg-elokeszites]: Ansamblu de operaţiuni prin cari se compartimentează un zăcământ, prin lucrări miniere, în porţiuni, de obiceiu prismatice, cari intră în exploatare, în etape, pe măsură ce se sapă toate lucrările necesare pentru atacarea fronturilor de exploatare. Lucrările miniere servesc pentru acces la fronturile de lucru şi de transport al produselor extrase (galerii, suitori, rostogoluri), pentru atacul fronturilor de tăiere (galerii, suitori, preabataje), şi penfru aeraj, Iransport de materiale şi de rambleu (galerii, suitori). Aranjamentul şi felul lucrărilor de pregătire depind de condiţiunile de zăcământ şi de metoda de exploatare. Prin aceste lucrări, etajele se împart în subetaje, în panouri, în stâlpi lungi, stâlpi scurţi sau camere; la stratele groase de cărbuni, ele delimitează făşiile. Ele se trasează, în general, în zăcământ şi, uneori, parţial, şi în. rocele înconjurătoare din acoperiş şi din culcuş, reprezentând un stadiu intermediar între lucrările de deschidere şi cele de exploatare a unei mine; galeria de deschidere a câmpului minier se continuă cu o galerie de pregătire (direcţională sau transversală), dela care se ramifică galeriile de pregătire (sau planele înclinate), de delimitare a câmpurilor de exploatare, acestea fiind atacate, pentru exploatare, prin galerii, suitori sau preabataje. Lucrările de pregătire trebue să asigure un maxim de siguranţă a muncitorilor din subteran. Lucrările de pregătire trebue să fie efectuate, din timp, înaintea celor de exploatare. Se preferă metodele de exploatare !a cari se cere un metraj (sau un volum) mic de pregătiri, ca să nu influenţeze desavantajos productivitatea şi să nu reclame lucrări de întreţinere costisitoare. Se poate stabili, pentru fiecare zăcământ în parte, cuantumul optim de pregătiri. Săparea lucrărilor de pregătire se face, tn general, după procedeele folosite la săparea gale- riilor, a suitorilor, a camerelor de abataje; ele au caracter provizoriu. Se vor preferi metodele de săpare rapidă. Lucrările de pregătire se vor trasa astfel, încât să se poată desvoltă, ulterior, la maximum, procesul mecanizării exploatării (în linii drepte pentru instalarea benzilor de transport, cu denivelări între galerii şi fronturile de abataj, cu rostogoluri de descărcare automată în vagonete, etc.). 5. Pregnandiol [nperaaHAHOJi; pregnandiol; Pregnandiol; pregnandiol; pregnandiol]. Chim. biol.: C2iH3602. Steroid din clasa hormonilor sexuali din corpus luteum (corpul galben), fiind un produs de reducere al progesteronei (v.). Are ciclul A saturat şi doi oxidrili în locul grupărilor ce-tonice. Se găseşte în urina femeilor gravide, sub forma unei combinafii cu acidul glucurortic. După poziţiile pe cari le ocupă cele două inele, A şi B, se deosebesc doi isomeri, cis şi trans. Din punctul de vedere fiziologic, pregnandiolii sunt inactivi. e. PrcîncăFzîre [nOflOrpeB; rechauffage, chauf-fage prealable; Vorwărmen; preheating; elomelegi-tes, elohevites]. Tehn.: încălzirea prealabilă, înainte de locul de folosire, a unui agent calorifer (apa), a unui combustibil (gaze,păcură), a aerului comburant a unui material de prelucrat, pentru ameliorarea unui proces termic sau a unui proces de prelu- Simbolul Prefixul Raporful către unitaie Simbolul Prefixul Raportul câfre unitate G giga- 109 d deci- I io-*. M mega (meg-) 10« c centi- 10-2 hk hectokilo- 105 m miii- 10-8 ma miria- 104 V- micro- IO-® k kilo» m n nano- 10-9 h hecfo- 102 P pico- 10-12 D deca- 10 849 crare, etc. După agentul sau materialul de preîncălzire, se deosebesc: i. Preîncălzirea aerului [noAorpeB B03flyxa; rechauffagedet'air; Vorwărmung der Luft; preheat-ing of the air; leg-elohevites]. Tehn.: încălzirea aerului comburant (de combustie) înainte de intrarea lui în camera de combustie a unui focar sau într'un cuptor industrial. Prin preîncălzirea aerului comburant, se foloseşte, în interiorul sistemului tehnic, entalpia gazelor de ardere evacuate sau a aburului de emisiune, care, procentual, reprezintă pierderile cele mai mari într'un agregat căldare-motor cu abur, respectiv într'un cuptor industrial. Preîncălzirea aerului poate fi realizată prin procedeul de recuperare sau prin procedeul de regenerare. La căldările de abur, preîncălzirea aerului înainte de mirarea lui în focar se face prin căldura cedată de gazele de ardere evacuata (cazul obişnuit) sau prin căldura cedată de aburul de emisiune. Prin preîncălzire, aerul se introduce în focar la temperatura de 150■*•200°, şi deci temperatura în camera de combustie va fi şi ea mai înaltă, cu o creştere corespunzătoare creşterii temperaturii aerului comburant (în medie, fără preîncălzire, aerul ar avea cca 20°). Preîncălzirea aerului este limitată la 150*• - 200°, la focarele cu grătare, pentru a nu se provoca uzura prematură a barelor de grătar, din cauza încălzirii Ier excesive; ia focarele fără grătare (ardere de cărbune pulverizat, de combustibil lichid sau gazos), preîncălzirea aerului poaîe fi ridicată până la 300- • -400°. Temperatura gazelor de ardere folosite pentru preîncălzire nu va scădea sub 100** *120°, spre a se evita răcirea pereţilor preîncălzitorului sub punctul de rouă al gazelor de ardere» şi deci condensarea vaporilor de apă şi a anhidridei sulfurice din gaze, care poate provoca efecte de coroziune dăunătoare. Afară de micşorarea considerabilă a pierderilor, prin folosirea entalpiei gazelor de ardere evacuate, pentru producerea de căldură utilă, preîncălzirea aerului la intrarea lui în camera de combustie a focarului prezintă şi următoarele avantaje: mărirea capacităţii de vaporizare a căldării, reducerea efectelor unei conduceri defectuoase a focului, uşurinţa de reglare a focului, folosirea de combustibili inferiori cu putere calorific^' mică, întârziere mai mică, la aprindere, ardere mai completă, reducerea excesului de aer, proprietăţi mai bune de fumi-voritate, reducerea cantităţilor de particule solide nearse în gazele de ardere. La cuptoarele industriale, preîncălzirea aerului înainte de intrarea lui în cuptor se realizează prin gazele de ardere evacuate din cuptor. Temperatura de preîncălzire variază după felul cuptorului şi după termorezistenfa materialului preîncălzitorului, fiind cuprinsă între 800 şi 1000°. Preîncălzirea aerului la cuptoarele industriale prezintă următoarele avantaje: reduce pierderile prin entalpia gazelor de ardere evacuate, aceasta fiind folosită în procesul termic al cuptorului; ridică temperatura din interiorul cuptorului; permite folo- sirea combustibililor inferiori, cu putere calorifică mică; îmbunătăţeşte arderea; permite micşorarea excesului de aer şi măreşte vitesa de încălzire a încărcăturii cuptorului. 2. ~ amestecului [noftorpeB CMecH; re-chauffage du melange; Gemischvorwărmung; pre-heating of the mixture; keverek-elohevites]. ferm.: încălzirea prealabilă a amestecului combustibil-aer, înainte de a fi introdus în motor. Preîncălzirea se poate realiza prin recuperarea parjială a entalpiei gazelor de ardere sau a apei de răcire a motorului, sau prin folosirea căldurii disipate prin radiafie sau prin convecfie. Se deosebesc: preîncălzire prin aspiraţie de aer cald, încălzit într'un manşon care îmbracă feava de eşapament (v. fig. A) sau în carterul supapelor (v. fig. B); preîncălzire printr'un curent de gaze de ardere, derivat din (©ava de eşapament, care circulă în jurul camerei de amestec a carburatorului (v. fig. C); preîncălzire printr'un curent de apă caldă, derivat din circuitul de răcire (numai la motoare cu răcire cu apă), care circulă în jurul camerei de amestec a carburatorului (v. fig. D); A B Preîncălzirea amestecului. A) şl 8) cu aer cald; CJ cu gaze de ardere; D) cu apa caldă; 1) colector de admisiune; 2) cameră de amestec a carburatorului; 3) carburator; 4) feavă de acces al aerului cald; 5) manşon cu circulaţie de aer; 6J feavă de eşapament; 7) capacul carterului supapelor; 8J bloc-cilindru; 9) manşon cu circulafie de gaze de ardere; 10) manşon cu circulafie de apă caldă; 11) inel de reglare a aerului preîncălzit; 12) robinet de reglare a debitului de gaze de ardere. preîncălzire printr'un circuit de uleiu, derivat din circuitul de ungere, care circulă în jurul camerei de amestec a carburatorului (schema instalaţiei e asemănătoare celei din fig. D). La motoarele cu răcire cu apă se foloseşte oricare dintre aceste sisteme, iar la motoarele cu răcire cu aer se foloseşte mai ales preîncălzirea cu uleiu. Preîncălzirea amestecului combustibil-aer, la temperaturi joase ale mediului, evită condensarea combustibilului în colectorul de admisiune sau în 54 850 camera de combustie, şi îmbunătăţeşte funcfo-narea motorului la regimul de mers încet. De asemenea, împiedecă formarea dopurilor de ghiaf 3, datorită îngheţării apei din combustibil, în anotimpurile reci sau la altitudini mari. 1. ~ Preîncălzirea apei [no/ţorpeB BOAbi; rechauffage de l'eau d'alimentation; Vorwărmung des Speisewassers; preheating of the feed-water; tâpviz-elomelegites]. Tehn.: încălzirea apei de alimentare a unei căldări de abur, înainte de a fi introdusă în corpul căldării propriu zise, la o temperatură sub temperatura de saturafie a aburului din căldare. Preîncălzirea apei constitue procedeul principal de recuperare a pierderilor de entalpie din căldarea de abur, prin reutilizarea unei părfi importante a entalpiei gazelor de ardere, respectiv a aburului de emisiune din motoarele pe cari căldarea le alimentaază cu abur; prin preîncălzirea apei, o parte din căldura pierdută este reintrodusă în căldare. Pe lângă mărirea randamentului total al instalaţiei de căldare de abur, preîncălzirea apei reduce cheltu-elile de instalafie prin reducerea suprafefai de încălzire a căldării penlru o aceeaşi capacitate de producfie de abur, elimină, în mare parte, tensiunile şi dilatafiile periculoase din piesele căldării, reduce variafiile nivelului apei în corpul căldării, spumegarea, şi, deci, primajul, şi, prin depunerea în preîncălzitor a unei părfi importante din sărurile din apa de alimentare, contri-bue în mod efectiv la prepararea apei de alimentare a căldării. Preîncălzirea apei de alimentare se obfine prin folosire de abur viu din căldare, prin căldura cedată de gazele de ardere evacuate, prin entalpia aburului de emisiune din motorul cu abur, prin entalpia aburului de prelevare sau prin căldura luată din instalafiile auxiliare. Preîncălzirea apei cu abur viu se realizează la alimentarea căldării prin injectoare de apă cari funcfionează cu abur viu luat din căldare; în acest caz, preîncălzirea nu constitue un proces de recuperare a căldurii evacuate din căldare, dar încălzirea prealabilă a apei ameliorează procesul de vaporizare şi reduce tensiunile provocate prin diferent 3 mari de temperatură în materialul de conslrucfie al căldării. Preîncălzirea apei de alimentare prin căldura cedată de gazele de ardere evacuate se realizează prin folosirea, pentru încălzirea apei, a entalpiei acestor gaze. Gazele de ardere au, la ieşirea lor din căldare, o temperatură de aproximativ 350-“400°; ele au deci o entalpie care nu a fost cedată apei din căldare. Căldura cedată căldării de gazele de ardere, prin suprafeţele de încălzire, depinde de căderea de temperatură dintre gazele de ardere, la sfârşitul parcursului lor în căldare, şi dintre apa din căldare. Această cădere de temperatură este cuprinsă între 100 şi 150°, pentru a nu avea suprafeţe de încălzire exagerat de mari, în contact cu gazele de ardere. La o temperatură de 180 • • • 200° na-unea!tă folosită (strung, maşină de găurit, maşină de frezat, etc.); de regimul de aşchiere (de ex. dimensiunile aşchiei, vitesa de aşchiere); de condijiunile de răcire; etc. Prelucrabilitatea materialelor metalice se apreciază, de obiceiu, cu ajutorul vitesei de aşchiere, al apăsării de aşchiere, al temperaturii tăişului uneltei, al netezimii suprafefei prelucrate, etc. Vitesa de aşchiere este un criteriu concludent de apreciere a prelucrabilităfii. în condiţiuni de lucru identice, materialele metalice cari se pot prelucra cu vitese de aşchiere mai mari au o mai buna preiucrabilitate, şi invers. Apăsarea de aşchiere se foloseşte, de obiceiu, drept criteriu suplementar la compararea prelucrabilitlfii unui aceluiaşi grup de materiale metalice (de ex. ofeluri crom-nichel cu compozifii chimice diferite, sau fonte cu aceeaşi compozifie chimică, dar de durităfi diferite). Metalele tenace, deşi reclamă o apăsare de aşchiere mai mare decât cele casante, au, în general, o mai bună preiucrabilitate, deoarece se pot prelucra cu vitese de aşchiere mai mari. Temperatura tăişului uneltei creşte odată cu vitesa de aşchiere, dacă toate celelalte condifiuni rămân neschimbate. Ea se foloseşte ca un criteriu de apreciere aproximativă, însă rapidă, a prelucra-biiitâţii unui material metalic. Netezimea suprafeţelor prelucrate este un factor tehnologic principal în aprecierea prelucrabilităfii, în cazul operaţiunilor de netezire, iy - m şi auxiliar, în cazul operafiunilor de degroşare. în condifiuni de prelucrare identice, metalele cu prelucra-bilitate mai bună sunt cele cari dau o mai mare netezime a suprafefei prelucrate. — Pentru încercările de determinare a prelucrabilităfii materialelor metalice, cu ajutorul vitesei de aşchiere sau al apăsării de aşchiere, se folosesc epruvete cu diametrul Z)>60 mm şi lungimeaZ.^8 D\ Ia încercarea prin verificarea netezimii suprafefei prelucrate se folosesc, de asemenea, epruvete cu o anumită formă şi cu anumite dimensiuni (v. fig.). Compozifia chimică, structura materialului şidimen- Epruvetă pentru încercarea prelucra-bllifăjii unui material metalic, prin controlul netezimii suprafefei prelucrate. 859 siunile geometrice constructive ale uneltelor de aşchiere folosite la încercările de prelucrabijitaia sunt, în general, standardizate. încercarea de prelucrabilitafe prin aşchiere se poate efectua prin mai multe procedee: unele, cari dau indicajii aproximativ exacte asupra prelucrabi'ităfii materialului, şi altele, cari dau numai indicajii informative, însă în timp scurt şi cu cheltueli minime. Din prima categoria face parte procedeul strunjirii longitudinale; în acest caz, criteriul de apreciere a prelucrabilităfii materialului metalic este valoarea vitesei de aşchiere, pentru o durabilitate de 60 min a cuţitului de aşchiere (de ex. tăişul principal al cuţitului se consideră tocit la prelucrarea oţaluîui, când apare o făşie strălucitoare pe fata de degajare a cuţtului, iar la prelucrarea fontei, când fafa de degajare devine roşietică sau strălucitoare). — Pentru stabilirea prelucrabilităjii relative a unui material metalic, se compară vitesa de aşchiere care corespunde acestei prelucrabilităţi, cu vitesa de aşchiere a oricărui alt material metalic, a cărui prelucrabilitate este determinată prin acelaşi procedeu şi în condiţiuni de aşchiere identice. — Procedeul prin burghiere dă indicaţii informative asupra prelucrabilitcţii. Burghiul elicoidal înaintează în materialul cercetat, sub acţiunea unei sarcini, care acţionează asupra arborelui principal al maşinii de găurit. Distanţa Ln pe care o parcurge burghiul după n rotaţii (de obiceiu, «=100) indică, informativ, prelucrabilitatea materialului metalic. Comparând distanţa cu care a înaintat acelaşi burghiu, în condiţiuni de aşchiere identice, în alt material metalic, cu prelucrabili-tate cunoscută, se deduce prelucrabilitatea relativă a diferitelor metale. La încercarea de uzură, prelucrabilitatea materialului metalic este apreciată după grosimea stratului desprins prin uzură într'un anumit timp, fie cu ajutorul unei unelte, fie printr'o frecare de alunecare, de rostogolire fie prin împroşcare, etc. (v. încercare de prelucrabilitate prin uzură). Sin. Prelucrabilitafe, Aşchiabilitate. i. Prelucrare [o6pa6oTKa; usinage; Bearbei-tung; machining; megmunkâlâs]. Tehn.: Modificarea formei, a dimensiunilor, a constituţiei, stării sau a aspectului unuf material, în vederea obţinerii de materii prime, de materiale auxiliare, semifabricate, fabricate, etc., prin una sau mai multe operaţiuni fizice, chimice sau fizicochimice, făcând parte sau nu dintr'un proces tehnologic. Exemple: prelucrarea unui lingou, prin laminare,^pentru confecţionarea platinelor; prelucrarea unei ţagle de ofel, prin operaţiuni de deformare plastică, de aşchiere, termochimice, etc., pentru confecţionarea unui arbore principal la o maşină-unealtă; prelucrarea buştenilor de conifere, de plop sau de teiu, prin operaţiuni de cojire, desfăşurare, tăiere în beţe, uscare, lustruire, parafinare, înmuiere în pasta de gămălie, pentru confecţionarea chibriturilor. Uneori, prelucrarea cu ajutorul maşinilor-unelte, pentru obţinerea anumitor dimensiuni, forme sau calităţi ale suprafeţelor unei piese, de obiceiu de metal, de lemn sau de masă plastică, şi, în special, prin operaţiuni de aşchiere, se numeşte şi uzinare. 2. ~ la cald [ropHHan o6pa6oTKa; usinage â chaud; Warmbearbeitung; warm machining; meleg megmunkâlâs]: Operat une de prelucrare, efectuată la o temperatură mai înaltă decât cea ambiantă. Exemple: operaţiunea de deformare plastică a pieselor încălzite în prealabil; operaţiunea de cementare a pieselor de oţel. 3. ~ la rece [X0Ji0AHafl 06pa60TKa; usinage â froid; Kaltbearbeitung; cold machining; hideg megmunkâlâs]: Operaţiune de prelucrare, efectuată la temperatura ambiantă sau la o temperatură mai joasă decât aceasta. Exemple: operaţiunile de strunjire, frezare, rectificare, etc. a pieselor metalice; operaţiunile de fi.are a celulozei, în procesul de fabricare a firelor textile sintetice. 4. Prelucrarea tutunului [npuroTOBJieHHe Ta-6aKa; transfcrmation du tabac; Tabakverarbei-tung; tcbacco handling; dohâny-megmunkâlâs]. Ind. tuf.: Operafiunile prin cari tutunul, după ce a fost adus la umiditatea de 12 - • • 13%, este ambalat în pachete sau transformat în ţigarete. 5. Prelungire analitică [aHajiHTHnecKoe npo-AOJUKeHHe; prolongement analytique; analytische Fortsetzung; analytical extension; analitikus foly- 00 tatâs]. Mat.: Fie/(z) = ^ an (z—z0)n un element o taylorian şi zt un punct din cercul lui de convergenţă (C0) definit prin I z—z0 I ^ r. Dacă seria 2j---------(z—’zi) are cercul de conver- 0 n I genţă (C-,) de rază mai mare decât r — | z0—z± |, această serie prelungeşte analitic, în sensul lui Weierstrass, funcţiunea / (z), adică elementul taylorian dat, pe porţiunea din (Q) exterioară cercului (C0). e. Premier jus [TonJieHHbiH nepBHHHbm JKHp; premier jus; Feintalg; fine tallow; finom fagyzu], Ind. alim.: Produs obţinut prin topirea la temperatura de cel mult 42°, a seului crud, proaspăt, al animalelor rumegătoare (bou, oaie, capră, etc.). Este o grăsime animală purificată, de coloare slab gălbuie, cu structură granuloasă, cu miros de seu şi cu gust plăcut. Prin presare moderată, la o temperatură de cca 25°, se obţine un produs semifluid, oleomargarina (50*"60%), şi un produs solid, oleostearina (40•••50%). E folosit în alimentaţie, ca atare, şi, în industrie, ca materie prima la fabricarea margarinei. (Termen francez). 7. Prenîf [npeHHT; prehnite; Prehnit; prehnite; prehnit]. Mineral.: h^C^A^SigOjj Ş> Fe. Mineral din grupul aluminosilicaţ.lor, cristalizat în sistemul rombic, asemănător cu zeoliţii. Se prezintă în forme sferice cu structură radieră. E incolor, uneori alb, de obiceiu verzuiu, cu luciu sticlos. Se întâlneşte, de obiceiu, cu zeoliţii, în crăpăturile şi în cavităfile rocelor bazice şi ale şisturilor cristaline. a. Preparare mecanică [MexaHHHecKoe npn-rOTOBJieHHe; preparation mecanique; Aufbereitung 860 durch Maschinen; mechanical dressing; gepesitett-elokeszites]. Prep. miri.: Complex de operafiuni mecanica, prin cari produsele miniere brute, aşa cum rezultă din lucrările de exploatare, sunt aduse în condifiunile reclamate da necesităţile diferitelor industrii (industria metalurg că, cea chimică, industria materialelor de construcfie, etc.), în vederea unei valorificări cât mai rafionale şi mai economice a materiei prime care urmează să fie prelucrată. Condifiunile impuse acestor substanfa miniere sunt de două feluri: condifiuni de granulafie, cari se realizează prin operafiuni de fărâmare şi clasare, şi condifiuni de continut, cari se realizează prin operafiuni de concentrare (îmbogăţire). Operafiunile de fărâmare, clasare şi concentrare formează obiectul preparării mecanice a minereurilor, a cărbunilor, a mineralelor industriale, a rocelor comune şi, în general, a tuturor substanfelor cari formează obiectul unei exploatări miniere. Ele suni caracterizate prin transformarea fizică a materialelor brute, şi constitue faze obligatorii prin cari acestea trebue să treacă, deoarece, în aproape toate cazurile, aceste sub-stanfe, aşa cum rezyltă din lucrările miniere, nu satisfac condifiunile de granulaf'e şi de confnut reclamate de industriile cari le consumă. Astfel, pentru o sarie de procese metalurgice şi chimice, minereurile folosite trebue firâmate, pentru ca reacfiila chimice să fie mai complete şi mai rapide. în acest scop, minereurile de fier folosite în cuptoarele înalte sa fărâmă la dimensiuni sub 80***100 mm; piritele folosita la fabricarea acidului sulfuric trebue fărâmate la dimensiuni sub 1 ■ ■ -5 mm; minereurile aurifere, supuse amalgamării sau cianurării, trebue măcinate la dimensiuni sub 0,1 •••0,2 mm, pentru a se pune în libertate aurul închis în rocă, etc. Pentru o serie de industrii, materiile prime miniere trebue ciuruite, fie pentru a îndepărta materialul mărunt, care provoacă dificultăji şi pierderi (de ex. la cuptoarele înalte, cari nu pot folosi minereuri sub 10•••20 mm), fie pentru a realiza clase calibrate, reclamate de procesul tehnologic în care urmează să fie întrebuin-fate (de ex. la gazogene, cari folosesc cărbuni de 20•••40 mm, |a construcfia şoselelor, unde se întrebuinfează piatră spartă de anumite sorturi, etc.), în locul ciuruir i (clasare volumetrică), aplicată în mod curent materialelor mai mari decât 0,5-"1 mm, se folosaşte, în cazul materialelor de dimensiuni mici, operafiunea de clasare gravimetrică, bazată pe vitesele finale diferite cu cari cad, în fluide, corpurile de dimensiuni şi greutăfi spe-cifce diferite. Pentru majoritatea proceselor metalurgice, minereurile folosite trebue îmbogăfite (concentrate) în substanfele utile pe cari le confin, pentru a reduce la minimum cheltuelile de topire şi cele de transport. Minereurile de fier tratate în cuptoarele înalte Irebue să confină minimum 50***55% fier, minereurile de zinc, minimum 50% zinc, piritele pentru fabricarea acidului sulfuric, minimum 40•••45% sulf, minereurile de mangan penfru fabricarea feromanganului, minimum 40% mangan, cărbunii pentru fabricarea cocsului, maximum 8% cenuşă, etc. Operafiunile de separare, prin cari se obfine îmbogăţirea materiilor pr me în substanfe utile, constitue operafiunile de bază ale preparării mecanice. Ele se bazează pe pro-prieiăfile fizice ale mineralelor constituente ale substanfelor miniere supuse preparării (formă, densitate, mărime, permeabilitate magnetică, tensiune superficială, etc.), şi sunt aproape totdeauna precedate de operajijni de fărâmare şi de clasare. După cum operaf:unile de preparare mecanică se efectuează în apă sau în aer, ele se clas.fică în operafiuni de preparare mecanică pe cale umedă, şi în operafiuni de preparare mecanică pe cale uscată. în mod curent, sunt considerate ca operafiuni de preparare mecanică pe cale umedă şi procedeele hidrometalurgice de extragere a aurului prin amalgamare şi cianyrare, cari folosesc, înir'o foarta mare măsură, aparate şi maşini specifice preparării mecanice, şi se angrenează adesea, în cadrul aceleiaşi instalafii, cu procedeele tipice de preparare mecanică /(amalgamare şi separare pe mese de concentrare, cianurare şi flotafie, etc.). i. Prepararea apei de alimentare penfru căldările de abur [npHrOTOBJieHHe boah nH~ TâHHH napOBMX K0TJ10B; preparation de l'eau d'alimentation de chaudiere; Kesselspeisewassar-aufbsre’tung; steam boiler feed water purifying; gozkazân-tâpviz elokeszitese]: Ansamblul operaţiunilor de îndepărtare a diferitelor substanfe (organice sau anorganice, disolvate sau în slare de suspensie) con(inule în apa de alimentare a căldărilor de abur, şi de tratare a apei, pentru a se obfine o apă de calitatea cerută. Prin prepararea apei de alimentare a căldărilor se tinde să se elimina cauzele cari provoacă depunerile de piatră pe supraf afele intarioare ale căldării, coroziunile, spumegarea apei, şi pringajul. Calitatea cerută apei de alimentara se determină prin reducerea posibilităfilor de producere a acestor fenomene dăunătoare şi periculoase pentru exploatarea căldării de abur. Calitatea apei de alimentare se stabileşte prin examinarea tahnică a apei, care cuprinde: determinarea confmutului de substanfe în suspensie în apă, determinarea concentratei de ioni de hidrogen (pH, grad de alcalinitate), a durităfii apei, a felului sărurilor şi a gazelor disolvate în apă (oxigen, bioxid de carbon, etc.), a indicelui de comparare a substanfelor disolvate în apă (indicele natronic v. S.), a djradujui de agresivitate al apei, a conductibilităfii ei electrice.®Datela obfinute prin examinarea tehnică, şi deci şi prepararea apei, variază după felul apelcr de alimentare, cari pot fi ape atmosfarice (din ploaie şi zăpadă), ape superficiale (din râuri, lacuri, mări), sau ape subterane (din pufuri şi din fântâni arteziene). Apele atmosferice sunt aproape fără impuri-tăfi; ele nu pot fi folosite însă în mod regulat la alimentarea căldări or de abur, neputând fi colectată decât cu totul incidental. Apele subterane confin, în general, diferite săruri disolvate, dar au pufine substanfie în suspensie. Apele superficiale confin (afară de apa de mare, care Tieprezintă un caz 861 ‘spseiaJ) puţine săruri disolvate (în raport cu apele subterane), dar au un confinut mare de substanţe tn suspensie. Compozifia apelor atmosferice şi a celor subterane este aproape constantă în întreaga perioadă a anului; compozifia apelor superficiale variază după anotimp şi după cantităţile de precipitaţii atmosferice. Substanţele cari se găsesc, de obiceiu, în apele de alimentare, şi efectele lor în căldare, sunt următoarele : Substanţe în suspensie: argilă, praf, funingine, nisip, materiale organice (atacă supapele de alimentare sau piese'e pompelor de alimentare şi formează depuneri de nomol în corpul căldării şi în preîncălzitor), uleiuri în stare de plutire sau în stare de emulsiune (uleiurile vegetale sau animale separă, în corpul căldării, acizi graşi, cari atacă pereţii, în special în dreptul liniei de apă, şi influenţează formarea de spumă prin formarea de săpunuri cu substanţele alcaline din apă; uleiurile minerale se depun pe suprafeţele de încălzire interioare, micşorează conductibilitatea căldurii, şi influenţează formarea spumei). Gaze disolvate: oxigen (aer cu conţinut mare de oxigen), bioxid de carbon (provoacă coroziunea şi oxidarea tablelor). Săruri uşor solubile în apă: cloruri (ciorură de sodiu, ciorură de magneziu, ciorură de calciu, ciorură de potasiu); sulfaţi (sulfat de sodiu, sulfat de magneziu), cari atacă, prin formare de acizi, pereţii căldării, ai supraîncălzitorului şi conductele, provocând coroziunea lor. Săruri greu solubile în apă (bicarbonat de calciu, de magneziu, de fier, sulfat de calciu, si.icaţi), cari formează depunerile de nomol şi de piatră (cari provoacă formarea de crustă pa suprafeţele interioare ale căldării). Efectele substanţelor conţinute în apă, asupra căldării, depinzând şi de concentraţia substanţelor, se ţine seamă şi de aceste condiţiuni la prepararea apei. De exemplu, creşterea indicelui natronic produce scăderea agresivltcfii apei, dar o alcali-nitate mare a apei contribue la formarea spumei în apă; creşterea sulfafilor măreşte agresivitatea apei, dar micşorează tendinfa de formare a spumei. Valorile concentraţiei ionilor de hidrogen se aleg după confinutul în săruri al apei şi după înclinaţia spre primaj a căldării. Prepararea apei de alimentare poate fi efectuată înainte de introducerea apei în căldare, sau în interiorul căldării. Prepararea apei înainte de introducerea ei în căldare cuprinde purificarea şii epurarea de de-durizare. Purificarea consislă în operafiuni fizice de decantare, filtrare sau floculare, pentru îndepărtarea substanfelor în suspensie; în operafiuni fizicochimice de degresare, deferuginizare, de-manganizare, degazare (adică îndepărtarea bioxidului de carbon şi a oxigenului), etc. Epurarea de dedurizare consistă în reducerea durităfii apei, adică în îndepărtarea sărurilor minerale disolvate în apă, în special a sărurilor de calciu şi de magneziu. Epurarea se efectuează, fie pe cale chimică (prin fosfaţi, prin permutiţi, răşini sintetice, săruri de bariu, var şi carbonat de sodiu, zeolifi, etc.), fie pe caletermtfehtmică sau termOmecanică (de ex. prin distilare). Prepararea apei în anteriorul căldării cuprinde desincrustarea pertru împiedecarea fcrmării crustei de piatră prin desincrustanfi, urmată de purjare, pentru îndepărtarea nomolului depus în căldare. Prepararea apei de alimentare prezintă mare importanţă în exploatarea căldărilor de abur. De modul cum este efectuată depind, în mare măsură, randamentul căldării (determinat în mare măsură de transmisiunea căldurii dela focar la corpul căldării, care este influenţată de depunerile din căldare), frecvenţa spălărilor şi a purjerilor, durata de ser-vicit'j termenele de reparaţie, şi siguranţa căldării (siguranţa contra pericolului de explozie şi de ardere a cutiei de foc). Ea are, în special, un rol important în exploatarea căldărilor de înaltă presiune, cari sunt foarte sensibile la diferitele impurităţi conţinute în apă; de aceea, uneori, apa de alimentare se prepară în vaporizator, unde se distila şi se introduce în căldare sub formă de apă distilată. V. sub Depuneri de piatră, Des-aerisire, Degazare, Desincrustare, Epurarea apei, Purificarea apei, Tratamentul apei. 1. Prepararea cimentului pe cale semiumedâ [npnroTOBJieHHe iţeMema nojiyMOKpbiM cno-Co6om; fabrication du ciment par voie semi-humide; Zementfabrikation nach dem Halbna^verfahren; cement manufacturing by the half-wet process; cementgyârtâs felnedves folyamattal]. Ind. cimt.: Procedeu de fabricare a cimentului Portland, asemănător procedeului de fabricare pe cale umedă (v. Prepararea cimentului pe cale umedă), de care diferă prin faptul că mâlul se obţine numai cu argilă, căreia i se adaugă ulterior pulbere de calcar măcinat fin, după care se introduce în cuptor. 2. ~ cimentului pe cale umedă [npHroTOB-JieHHe iţejvieHTa MOKpblM CIIGCo6om; fabrication du ciment par voie humide; Zementfabrikation nach dem Schlammverfahren; cement manufacturing by the wet process; cementgyârtâs nedves folya-mattal]. Ind. cimt.: Procedeu de fabricare a cimentului Portland, care diferă de procedeul pe cale uscată (v. Prepararea cimentului pe cale uscată), prin faptul că materia primă este măcinată împreună cu un adaus de 34»-*42% apă, astfel încât să se formeze un mâl destul de fluid pentru a putea fi transportat prin conducte pe cari să nu le astupe, dar fără un exces de apă, care ar reclama un consum prea mare de căldură pentru a fi evaporată. Mâlul este depozitat în basine, în cari este agitat, pentru a fi omogeneizat. După omo-geneizare, este introdus în cuptorul rotativ. 7. ~ cimentului pe cale uscată [npnrOTOB-jieHHe iţeMeHTa cyxHM ciioco6om; fabrication du ciment par voie seche; Zementfabrikation nach dem Trockenverfahren; cement manufacturing by the dry process; cementgyârtâs szâraz folyamattal], Ind. cimt.: Procedeu de fabricare a cimentului Portland, în care cuptorul este alimentat cu o pulbere fină, obţinută prin prelucrarea preliminară a materiei prime (fie marnă cu aceeaşi compo- 862 zifie sau cu o compoziţie apropiată de aceea a cimentului, fie un amestec de calcar şi de argilă, eventual corectate cu adaus da bauxită). Blocurile de roce provenite din carieră sunt sparta într'un concasor, uscate într'un cilindru uscător, şi apoi măcinate fin (de obiceiu, într'o moară cu bile), în procedeul care foloseşte ca materie primă calcar şi argilă, moara este alimentată cu un amestec în proporfii convenabile al acestor două materiale uscate separat. Pulberea obţinută (care nu trebue să lase un reziduu mai mare decât 15% pe o sită cu 4900 ochiuri/cm2), este depozitată în silozuri, în cari se omogeneizează, şi apoi e condusă la cuptor. în prezent se folosesc aproape numai cuptoare rotative (v* Cuptor rotativ), uşor înclinate, în cari pulberea e introdusă pe la capătul superior, iar focarul se găseşte la capătul inferior. Materialul care înaintează astfel spre focar este mai întâi complet uscat de gazele de ardere şi apoi, în zona vecină focarului, sufere reacţiile de formare a compuşilor cimentului. în timpul arderii se produce o aglomerare a pulberii calcinate, sub formă de bucăţi negre de dimensiunile unor nuci, cari alcătuesc klinkerul. KJinkerul iese din cuptor pe la partea inferioară, şi străbate o tobă de răcire cilindrică, fot uşor înclinată, în care este răcit de curentul de aer care alimentează focarul. După ardere, klinkerul este depozitat în hale speciale şi apoi este măcinat, obţinându-se cimentul în pulbere. Pentru obţinerea unui ciment cu priză mai lentă, se adaugă, uneori, în timpul măcinării klinkerului, 2***3% gips. Pulberea de ciment este depozitată în silozuri, şi apoi este ambalată. 1. Preparafie [noAroTQBHTejibHbiH iţex; pre-paration; Vorbereitung; preparation; elokeszites]. Ind. text.: Secfiune de pregătire a firelor în ţesă-torie, înainte de a fi trecute la războiu pentru a fi fesute, în care se efectuează următoarele operafiuni: depănarea, răsucirea, urzirea şi ancolajul. 2. Prepeleac. V. Prepeleag. s. Prepeleag: 1. Par bătut în pământ şi având cuie în cari se atârnă |a uscat oalele, după ce au fost opărite. — 2. Par cu cioturi, care se pune la mijlocul stogului, spre a fine fânul mai înfoiat, ca să nu se strice. Sin. Prepeleac. 4. Presă [npecc; presse; Presse; press; sajto, pres]. Tehn.: 1. Maşină de prelucrare a materialelor prin presare (v.) efectuată, fie direct între un organ de presiune, mobil, al ei, şi o piesă fixată pe batiul ei, fie indirect, cu ajutorul unei unelte simple sau compuse din două sau din mai multe piese asociate în serviciu (ştanfă, matrifă, etc.). La presă se prelucrează materiale naturale sau artificiale, metalice sau nemetalice, brute sau semifabricate. Presa poate fi folosită pentru operafiuni de aşchiere, de deformare plastică, de forfecare, agregare, asamblare, mărunfire, separare, şi pentru operafiuni combinate. Mişcarea de lucru e efectuată, de obiceiu, de organul de presiune al maşinii (care exercită apăsarea de lucru sau care poartă unealta), şi coincide cu mişcarea de pătrundere; numai anumite prese (de ex, presele în tendem; presele de impri- mat, cilindrice; etc.) dau materialului şi mişcarea de avans. Prelucrarea se efectuează, de obiceiu, prin exercitarea unei apăsări continue în timpul unei curse utile, faza de apăsare continuă fiind precedată, la unele prese (de ex. la presele cu fricţiune), de o fază de transmitere prin şoc a energiei cinetice a organului de presiune asupra piesei prelucrate. După cursa utilă urmează, în general, o cursă moartă care, în cazul unor prese acfio-nate mecanic, se efectuează cu vitesă mărită. Unele prese funcfionează cu presare continuă, fără cursă moartă (de ex. presele cu presare continuă). Cursa moartă se poate efectua sub greutatea proprie a organului de presiune, prin contragreutate, prin resorturi, pistoane acfionate hidraulic sau cu abur, etc. Maşina se construeşte din fontă, din ofel tur- ' nat sau sudat, din metale neferoase, lemn, etc., şi se compune, de obiceiu, din următoarele părfi. un batiu (la presele stabîle sau transportabile) sau corpul presei (la presele portative), cu masa de lucru, care este montată pe acesta sau e monobloc cu el; organul de presiune, care efectuează mişcarea de lucru şi exercită apăsarea asupra materialului; mecanismul de antrenare şi mecanismul organic; ghidaje pentru piesele mobile; dispozitive de comandă şi dispozitive sau instalaţii auxiliare. Batiul poate fi fixat pe un banc de lucru, pe un postament sau pe o fundafie, iar masa de lucru poate fi fixă sau deplasabilă fafă de batiu. Apăsarea asupra piesei prelucrate s^i asupra uneltei se poate exercita, fie direct, printr'un mecanism cu pârghii articulate, cu elemente fexibije sau cu elemente fluide, fie indirect, prin tampoane solide elastice sau prin tampoane umplute cu un fluid sau cu un solid granulat fin (de ex. nisip). Organul de presiune, care efectuează mişcarea de lucru şi apăsarea, poate avea o mişcare rectilinie (în cele mai multe cazuri, de ex. la presele cu excentric sau cu şurub, la presele hidraulice, etc.) sau curbilinie (de ex. la presele de imprimat plane, cu fundament oscilant); o mişcare de rotafie (de ex. la presele de imprimat rotative, la presa de deshidratare folosită în industria hârtiei* etc.), o mişcare de rostogolire (de ex. la presele de imprimat cilindrice, la maşina de zicuit, etc.), de şurub (de ex. la presele de extrudat, la maşina de confecfionat miezuri de turnătorie, etc.); uneori, organul de presiune are o mişcare de translafie rectilinie sau o mişcare de rotafie, şi. imprimă piesei prelucrate o mişcare de rostogolre (de ex* la maşina de filetat prin imprimare, etc.). Presa poate fi cu sau fără antrenare mecanizată, fiind deservită manual sau automat, fie numai la alimentare, fie numai la ridicarea pieselor prelucrate, fie atât la alimentare, cât şi la ridicare. Presa poate fi stabilă sau mobilă, în ultimul caz putând fi portativă (de ex. presa de nituit portativă) sau transportabilă. Ea poate avea unul sau mai multe posturi de lucru şi diferite dispozitive de alimentare; din acest punct de vedere, o presă poate fi: presă simplă, presă în tandem sau presă^revolver. Construcţia preselor dif ară după natura materialului prelucrat şi după domeniul în care sunt folosite, după forma materialului de prelucrat sau după forma pe care acesta o ia după prelucrare, după felul mecan:smu|ui organic, după procedeul de lucru aplicat şi după detalii de construcfie. — După felul în care se efectuează procesul de lucru, se deosebesc: 1. Presă cu presare continuă [iioctohhho-npeccyKmţHH npecc; presse â pression continue; Presse mit fortdauerndem Druck; conli-nuous pressure press; folytonos nyomâsu sajto j Presă la care prelucrarea unei porfiuni de material, care poate fi în stare pulverulentă, lichidă sau pastoasă, şi, rareori, în stare solidă, se efectuează printr'o presare conti.iuă, fără cursă moartă a organului de presiune în acest interval de timp. Presele de extruziune cu piston, sau cele cu şurub-melc, sunt prese cu presa recontinuă. Sunt folosite la operafiuni de extruziune, de exemplu la fabricarea fevilor de plumb. 2. ~ cu şoc [yzţapHbiH npecc; presse â choc; Schlagpresse; striking press; uto sajto, vero pres]: Presă la care prelucrarea se efectuează într'o fază de apăsare continuă asupra piesei prelucrate, exercitată de organul de presiune în timpul cursei utile, care e precedată de o fază de transmitere prin şoc a energiei cinetice a organului de presiune asupra piesei prelucrate, şi e urmată de o cursă moartă a organului de presiune. Cursa moartă e efectuată, de obiceiu, cu vitesă mai mare decât a cursei utile, prin greutatea proprie a organului de presiune, sau prin acfionarea acestuia, manual sau prin contragreutate, prin resorturi, prin mecanismul organic, prin pistoane acfionate hidraulic sau cu abur, etc. Din ultima categorie fac parte presele cu excentric şi cele cu manivelă şi bielă, presele cu fricfiune, etc. Presele cu şurub, simple, pot efectua operafiunea de prelucrare cu sau fără faza inifială de şoc. — Presa cu şoc se foloseşte pentru operafiuni de deformare plastică, de forfecare, de agregare, asamblare, mărunfire, şi pentru operafiuni combinate. 3. ~ obişnuită [06biKH0BeHHbiH npecc; presse normale; normale Presse; standard press, com-mon press; kozonseges sajto]: Presă la care prelucrarea se efectuează printr'o apăsare continuă asupra piesei prelucrate, exercitată de organul de presiune în timpul unei curse utile, care e urmată de o cursă moartă; cursa moartă e efectuată, că şi la presele cu şoc, de obiceiu cu vitesă mărită. Presele cu pârghie sau cu crema-lieră, presele cu genunchiu, presele tu acfionare prin organe de tracfiune, presele cu camă, presele cu piston (cu excepfiunea celor de extruziune), etc., sunt prese obişnuite, fără şoc. Presele cu şurub, simple, pot efectua operafiunea de prelucrare cu sau fără fază inifiată de şoc. Se folosesc, de obiceiu, pentru operafiuni de deformare plastică, de aşchiere, de forfecare, agregare, asamblare, mărunfire, separare, şi pentru operaţiuni combinate. — Ş6$ După natura şi după. modul de acfionare a mecanismului organic, se deosebesc: 4. Presă cu acfionare prin organe de frac|iune [npecc npHBOflHMbm b ABHH-cenHe chjioboh Tflroă; presse actionnee par organes tracteurs; Seil und Kettenzugpresse; press driven by traction organs; kotel es lânchajtasu sajto]: Presă la care apăsarea este transmisă asupra unei piese mobile, în formă de placă, prin organe de transmisiune flexibile, cum sunt lanfurile sau cablurile. Acestea pot fi acfionate cu roată de lanf sau cu tobă de lanf, antrenate manual sau mecanizat. 5. ~ cu camă [KyjianKOBbiH npecc; presse â came; Daumen-presse; cam press; butykos sajto]: Presă la care organul de acfionare a berbecului este o camă, de obiceiu plană, vitesa organului de presiune (vitesa berbecului) şi apăsarea putând fi reglate prin profilul camei (v. fig.). Cama poate avea forma de excentric; în acest caz, presa cu camă se deosebeşte de presa cu excentric prin lipsa bielei. Cama poate acfiona asupra unui berbec, im-primându-i o mişcare rectilinie alternativă, fie direct, fie indirect printr'un genunchiu (mecanism cotit) sau o pârghie. Pentru micşorarea frecării şi a uzurii gli-s;erelor se interpun, între camă şi berbec, la unele prese cu berbec cu mişcare alternativă, role, sau pârghii suspendate cari poartă la capăt role (v. fig.). Presa cu camă poate fi orizontală sau verticală. E folosită, de obiceiu pentru lucrări de forjare. Sin. Presă cu roată cu camă. Presă cu camă folosită în Industria me-taloceramică. î) arbore cu camă de lucru; 2) rolă Intermediară; 3) cursă de lucru; 4) poan-son; 5) matrifă; 6) ejector; 7) comanda ejectoruluh Presă cu camă, orizontală. I) batiu; 2) arbore cu camă; 3) camă; A) pârghie oscilanta cu rolă intermediară; 5) berbec (sanie); 6) dispozitiv cu fălci de prindere a piesei de prelucrat; 7) poanson. a. ~ cu cilindri rotitori [npecc c BpanţaTejib-HbiMH iţHJlHHApaMH; presse â cylindres rotatifs; Presse mit umlaufenden Zylindem; press woith re-volving cylinders; forgo hengeres sajto]: Presă la care apăsarea de lucru se transmite, printr'un cilindru în mişcare de rotafie, asupra materialului pre- 864 lucrat, sprijinit de un alt cilindru rotitor. Exemple: presa de imprimat rotativa; presa de brichetat cu liant, cu cilindri; etc. 1. Presă cu cilindru rosfogolilor [npecc (f onpo-KHflbiBaioiUHM iţHJiHHflPOM; presse â cylindre roulant; Presse mit rollendem Zylinder; press with roflin'g cylinder; gordulo hengeres sajfo]: Presă la care apăsarea de lucru se transmite printr'un cilindru care se rostogoleşte peste materialul aşezat pe o masă de lucru plană sau care poartă acest material. Exemplu: presa de imprimat, cilindrică. 2. ~ cu cremalieră [npecc c 3y6ţiaTOil peftKOH; presse â cremail!iere;Zahnstangenpresse;(toothed) rack press; fogasrud-sajto]: Presă la care mecanismul organic e constituit dintr'un angrenaj pinion cilindric-cremaiieră; organul de presiune e solidarizat cu cremaliera (v. fig.). Presa poate fi antrenată manual (de ex. presa pentru fixat capse, presa pentru montat bucele de palier, etc.) sau mecanizat, prin electromotor şi reductor cu roţi Presa de mâna cu cremalieră, cu o coloană, a) vedere laterala; b) detaliul secţiunii AA; 1) corp monobloc, în C; 2) masă de lucru; 3) coloană; 4) pinion de acţionare a cremalierei; 5) cremalieră; 6) pârghie de antrenare, cu contragreutate; 7) mecanism cu clichet, pentru acţionarea cremalierei; 8) roată de mână» dinţate cilindrice (de ex, anumite prese pentru ir agere adâncă). s. ~ cu excentric [sKCiţeHTpHKOBbiâ npecc, presse â excentrîqtie; Exzenterpresse; eccentric press; korhagyos sajto]: Presă cu acţionare mecanică, cu şoc, la care mecanismul organic este constituit dintr'un arbore cu manivelă sau cu buton excentric, un excentric şi o bielă. Maşina e compusă din următoarele părţi: un corp care poartă masa de lucru şi organele de gh:dare; organul de presiune, care e ghidat într'o mişcare de translaţie; mecanismul de antrenare; mecanismul organic; dispozitive auxiliare. Corpul se construeşte, în general, din fontă turnată (şi, uneori, din plăci de oţel sudate) şi are, de obiceiu, forma de C, sacţiunea prin corp putând avea diferite forme. Corpu! poartă ghidajele organului de presiune şi masa de lucru, care poate fi fixă (v. fig. A şi B, p. 871), sau care poate fi deplasabilă, paralel cu planul ghidajelor (v. fig.). Ghidajele orga- Presă cu excentric* cy m§ş|^ş lucru deplasabilă pe verticală. I) corp; 2) masă de lucru; 3) fălci df îixare a mesei; 4) placă de prindere a matriţei; 5) dispozitiv de deplasare a mesei cu şurub,cu roată de mână şl piuliţă fjxş; 6) berbec; 7) gllsierăî 8) capac de fixare a poansonului; 9) capul bielei excentricului; 10) piciorul bieJel excentricului; I f) palierul piciorului bielei; 12) arbore cu excentric; 13) palier al arborelui cu excentric; 14) cusinetul capului de biela; 15) dispozitiv de reglare a cursei; 16) volan; 17) pfedală de comandă. nului da presiune au pene acţionate prin şuruburi de reglare. Mecanismul organic e constituit dintr'un arbore cu cot sau cu buton excentric, ifn excentric şi o bielă asamblată cu colierul excentricului şi articulată, de obiceiu, printr'o articulaţie sferică, cu organul de presiune, numit berbec, care, în mişcarea lui de translaţie (v. fig.), e ghidat de glisiere. Calarea excentricului pe arbore se face, de obiceiu, prin intermediul unei bucele excentrice cu cuplaj cu dinţi, prin care se poaie varia excentricitatea, şi deci cursa berbecului. Unele prese au biela filetată, legătura cu articulaţia sferică făcându-se printr'o piesă tubulară, ceea ce permite varierea lungimii bielei. Dispozitivele auxiliare ale presei sunt: frâna (care poate fi cu bandă sau cu discuri), dispozitivele de comanda, dispozitivul de 865 cuplare mire organul de antrenare şi arborele cu excentric, dispozitivele de protecfiune prin blo- Berbecul unei prese cu excentric şi dispozitivul de acţionare (excentricul). I) batiu; 2) arbore cu excentric; 3) excentric; 4) berbec; 5) ghidajul berbecului; 6) bielă; 7) bucea cu gaură excentrică, pentru reglarea cursei berbecului; 8) dispozitiv de fixare; 9) articulajie sferică între bielă şl berbec; 10) piesă de fixare a poansonului în berbec. care, cari nu permit mişcarea berbecului, dacă e în pericol mâna muncitorului, etc. Presa se poate construi pentru fixare pe sol (direct sau pe un postament) sau pe un banc de lucru. Se construeşte, de obiceiu, ca presă verticală şi, uneori, ca presă înclinată (v.) sau ca presă inclinabilă (v. fig. sub Presă inclinabilă), cu unghiu de înclinare variabil, pentru a uşura evacuarea materialului prelucrat. Se deosebesc: presă rapidă, cu acţionare directă prin electromotor şi presă lentă, cu acţionare prin curea, prin angrenaj cu rofi cilindrice, etc. Presa se poate construi ca presă deschisă sau ca presă închisă (v. fig. A şi B, p. 871). Arborele de lucru poate avea butonul excentric în consolă, sau un cot între două paliere de sprijin (v. fig. B, p. 871).Pentru forfe de apăsare mari se construesc prese cari au berbecul acţionat de două sau de mai multe excentrice acfionate de acelaşi arbore. Presa se poate construi cu arborele de lucru deasupra sau dedesubtul mesei de lucru. Presa cu excentric e folosită, de obiceiu, pentru curse scurte aleojneltei de lucru, în operafiuni de ştanfare, matrifare, decupare, tragere pe adâncimi mici, etc. Pentru lucrări cari cer cursă mai lungă se folosesc prese cu manivelă şi bielă. i. Presă cu fricţiune [(frpHKiţHOHHblH BHHTO-boh npecc;presse âfriction;Frik#onss|Dindelpresse, Friktionspresse; friction screw press, frîction press; frikcios sajto]: Presă mecanică cu şurub (v.), la care mecanismul de acfionare a şurubului este un mecanism cu cupluri cinematice de fricfiune. Construcfia lor se aseamănă cu construcfia preselor cu şurub, fiind constituite din aceleaşi părfi (corp, masă de lucru, organe de ghidare, mecanism de antrenare, organ de presiune, mecanism organic cu şurub şi cupluri cinematice de fricfiune, dispozitive auxiliare). Se construeşte, de obiceiu, ca presă verticală, dar'poate fi con- struită şi ca presă orizontală, inclinabilă sau , înclinată, şi e folosită ca presă cu şoc, pentru prelucrări ia cald sau la rece. Când suprafafa piesei prelucrate e mare, se poate construi ca presă cu berbecul mişcat de mai multe şuruburi acfionate simultan de acelaşi mecanism cu fricfiune, prin intermediul unor angrenaje cilindrice. După mecanismul de fricţiune al presei, se deosebesc prese cu conuri de fricfiune şi prese cu discuri de fricţiune. La presele cu conuri de fricfiune (v. fig.), un volan tronconic cu mantaua îmbrăcată cu metal-asbest e asamblat cu şurubul care acţionează berbecul. Perpendicular pe axa şurubului şi deasupra traversei superioare a presei este aşezat, în palier, un ax care poartă două conuri metalice de fricfiune şi roata de curea; axul poate Presă cu şurub, cu co-fi deplasat pe direcfia axei nuri de fricţiune. Iui astfel încât cele două CO- 1) batiu; 2) masă de nuri de fricfiune să ajungă lucru; 3) şurub; 4) trape rând în contact CU voia- versă ghidată; 5) con nul conic şi să-l antreneze de fricţiune; 6) voten; în cursa de lucru sau în 7) berbec; 8) aruncător, cursa moartă. La presele cu discuri de fricfiune (v. fig.), cuplul cinematic e constituit dintr’un volan, cu mantaua cilindrică îmbrăcată cu metal-asbest, fixat pe şurubul Presă cu fricţiune, cu două discuri de fricţiune. 1) batiu cu două coloane; 2) traversă superioară; 3) maia de lucru; 4) berbec; 5) şurub de antrenare a berbecului, 6) volanul cu bandă de metal-asbest (ferodo); 7) disc de fricţiune pentru mişcarea în jos; 8) disc de fricţiune p«ntru mişcarea în sus (cursa moartă). port-berbec, şi din două sau trei discuri de fricţiune. Presele cu două discuri de fricfiune au discurile de fricfiune montate pe axul deplasabil antrenat SS 866 prin curea. — Pentru a evita alunecarea dintre vofan şi discul de antreşnare în cursa moartă, de ridicare a berbecului, se montează pe axul principal un disc cu diametrul mai mic decât al discului de acfionare pentru lucru, şi un alt disc de fricfiune, pe un ax paralel cu primul; al doilea disc de fricfiune, pentru cursa de ridicare, primeşte mişcarea printr'un angrenaj cu rofi conice. Unele prese sunt înzestrate cu frâne limitoare de cursă. 1. Presă cu genunchiu [KOJieHHaTblH npecc; presşe â genouillere; Kniehebelpresse; crank lever press, toggle lever press; konyokemeltyus sajto]: Presă la care mecanismul de lucru este un genunchiu acfiongt mecanic printr'un mecanism bielă-manivelă (v. fig. B sub Presă cu mecanism cu pârghii articulate, şi fig. de sub Genunchiu). Genunchiul e constituit din două bare articulate între ele, la capătul lor legat de piciorul bielei, un capăt al genunchiului fiind articulat pe un ax fix, iar al doilea fiind articulat cu un berbec ghidat astfel, încât să aibă o mişcare rectilinie alternativă. Berbecul poate avea cursa verticală sau orizontală. Presa poate fi antrenată manual, prin roată de mâni, sau mecanizat, prin electromotor. E folosită când trebue învinsă, la începutul cursei utile, o rezistenfă mică, iar la finea cursei, o rezistenfă mare, de exemplu ca presă de concrefio-nare (sinterizare); aceasta se realizează prin apăsarea, care creşte mult, când genunchiul se întinde, la finea cursei utile, astfel încât formează o linie aproape dreaptă. 2. ~ cu manivelă şi bielă [kph6oiiihiiho -HiaTyHHbiH npecc; prese â manivelle; Kurbel- prin dimensiuni şi prin forma corpului, care diferă după utilizare. Se construeşte ca presă orizontală, de exemplu presa orizontală de îndreptat şi de curbat, (v.fig.), sau ca presă verticală. Forfa de apăsare poate fi 6 transmisă direct asupra piesei prelucrate, sau in- 4 direct, prin intermediul unui mecanism cu genunchiu, al unei pârghii-balansier (v. fig.), etc. De obiceiu, are dispozitive de reglat cursa berbeculu i, pentru a se a-dapta formei pieselor prelucrate. 3. ~ cu mecanism cu pârghii articulate [npecc CtnapHHpHO-pbiqa^KHblM MexaHH3MOM; presse â mecanisme â leviers articules; Gelenkhebel-triebpresse; articulated lever mechanism press; csuklo emeltyumuves sajto]: Presă la care mecanismul organic este constituit din elemente rigide (simple sau profilate), combinate în cupluri cine- Presă de forjat, verticală, cu mecanism bielă-manjvelă şi cu pârghie de acfionare a berbecului, cu cursă reglabilă, f) batiu; 2) electromotor; 3) reductor de vitesă cu angrenaje cilindrice; 4) berbec; 5) nicovală; 6) dispozitiv de reglare a cursei berbecului. Presă orizontală de îndreptat şl curbat, cu berbecul în spate, acfionat printr'un mecanism bielă-manlvelă, cu transmiterea mişcării prin pârghie oscilantă. 1) batiu; 2) motor de antrenare; 3) reductor de vitesă cu angrenaje cilindrice; 4) butonul arborelui cotit; 5) bielă; 6) pârghie pentru acfionarea bertecului; 7) berbec; 8) masă fixă; 9) dispozitiv de fixare a piesei de prelucrat. presse; crank press; forgattyus sajto]: Presă la care mecanismul organic este constituit dintr'un mecanism cu arbore cotit sau cu arbore cu manivelă şi cu biela. E constituită din aceleaşi părfi ca şi presa cu. excentric (v.), deosebindu-se de aceasta matice articulate, plane. Mecanismul este, fie un mecanism simplu, compus din patru elemente, cum sunt mecanismul bielă-manivelă (v. fig. Cf, mecanismul culisă-manivelă, sau mecanismul bielă-excentric, fie un mecanism complex, compus din 867 mai mult decât patru elemente, cum sunt: mecanismul cotit sau cu genunchiu (v. fig. B); mecanismul cu două manivele, bielă cuplară şi biela de acţionare (v. fig. F); mecanismul cu manivelă, bielă cuplară, manivelă auxiliară (cotită) şi bielă de acţionare (v. fig. D); mecanismul cu bielă cu genunchiu, cu ghidaje curbilinii (v. fig. E), etc. — Mecanismul complex, cu pârghii articulate, poate acţiona, fie berbecul de tras, fie un alt organ auxiliar al presei, de exemplu inelul planator (v. fig. A şi E). centric, camă, şurub (tijă filetată), cremalieră sau piston. Presa cu pârghie e folosită pentru forje de apăsare mici, în operafiuni de îndoit, de perforat, forfecat, etc. 2. ~ cu roată cu camă. V. Presă cu camă. 3. ~ cu şurub [bhhtoboîI npecc; presse â vis, presse â broche; Spindelpresse; spindle press, screw press; csavar-sajto]: Presă la care mecanismul organic e constituit dintr'unul sau din mai multe mecanisme şurub-piuiifă, şi dintr'unul sau Mecanisme de acfionare a preselor. A) mecanism bielă-manivelă, pentru tras, şl mecanism cu biele cu genunchiu, pentru Inelul planator; B) mecanism cu genunchiu; C) mecanism bielă-manivelă (cu axul de antrenare sub masa de lucru); D) mecanism cu manivelă, bielă cuplară, manivelă auxiliară cotită şl bielă de acfionare; E) mecanism bielă-manivelă (cu axul de antrenare sub masa de lucru), pentru tras, şl biele cu genunchiu cu ghidaje curbilinii, pentru planator; F) mecanism cu două manivele cuplate prin bielă cuplară şi cu bielă de acfionare; 1) antrenaj de angrenare; 2) manivelă; 3) bielă de acfionare; 4) genunchiu pentru acflonarea berbecului; 4’) genunchiu pentru acflonarea inelului planator; 4") genunchiu cu ghidaj curbiliniu, pentru acţionarea planaforulul; 5) bielă cuplară; 6) manivelă auxiliară cotită; 7) ghidaj curbiliniu; 8) berbec; 9) planator; 10) organ de antrenare a mecanismului planaforulul; 11) punct mort superior; 12) punct mort inferior. Axul de antrenare este situat, de obiceiu, deasupra mesei de lucru, care poartă matrifa; uneori el se găseşte sub masa de lucru (v. fig. C şi E). i. Presă cu pârghie [pbinaJKHbiHnpecc; presse â levier; Hebelpresse; lever gres§; emelfyus sajto]: Presă la care forţa de acfionare estH transmisă asupra uneltei direct, printr'o pârghie dreaptă sau cotită, iar braful forjai este acfionat, fie prin apăsare (cu piciorul, direct sau prin tijă de apăsare, sau cu mâna, direct sau prin roată de mână, prin roată dinfată sau prin roată-melc), fie prin tracfiune (cu mâna, prin bare de tracjiune sau prin cabluri, lanfuri, etc.). Nu sunt considerate prese cu pârghie presele la cari braful de acfionare a pârghiei mecanismului organic este comandat prin manivelă, ex- din mai multe cupluri de translafie, sau d© rotafie, cari constitue ghidajul organului d© presiune. Maşina e constituită din următoarele părfi: un corp, care poate avea forme diferite, şi care poartă masa de lucru şi organele de ghidare; mecanismul organic; organul de presiune, care e legat de şuruburile mecanismului organic şi e ghidat într'o mişcare de translafie; mecanismul de antrenare; dispozitive auxiliare. Corpul presei se construeşte din fontă turnată sau din plăci de ofel sudate, sau în construcţie mixtă, de fontă şi ofel. Corpul poate fi monobloc (turnat sau sudat) sau constituit din mai multe piese (în construcfie mixtă); el se poate fixa direct sau prin intermediul unui batiu, pe bancul de lucru, pe un postament sau pe o 868 fundale. Corpul presei poate face corp comun cu masa de lucru a presei, sau masâ^ poate fi asamblată cu el, şi fixă sau deplasabilă fa{ă de acesta; el poate avea o singură coloană (de obiceiu în C), sau poate fi constituit dintr'un cadru cu doua sau cu patru coloane. Piulifele mecanismului organic sunt montate într'o placă sau într'o traversă paralelă cu masa de lucru. Presa poate avea piulifele mecanismului organic montate fix în cadru şi, în acest caz, presa se numeşte presă cu şurub, simplă, sau poate avea piulifele montate cu posibilitate de rotire şî, în acest caz, presa se numeşte presă cu şurub, cu piuliţa rotitoare. La presa simplă, mecanismul de antrenare mişcă şurubul, care are o mişcare de rotafie şi una de avans în lungul axei sale; la presa cu piuliţă rotitoare, piulifa primeşte mişcarea dela mecanismul de antrenare, iar şurubul are numai o mişcare de avans în lungul axei sale. Organul de presiune, numit uneori berbecul presei, e legat la un singur şurub (când are dimensiuni mici) sau la mai multe şuruburi (când are o suprafafă mare). Şuruburile pot fi antrenate cu mâna (de ex. prin pârghie cu două brafe, prin manivelă, roată de mână, prin angrenaje cilindrice, conice sau cu roată-melc şi şurub-melc, etc.) sau mecanizat (prin roată de curea, angrenaje cilindrice sau conice, etc.); dacă şurubul este antrenat printr'un mecanism cu fricfiune (cu discuri sau cu conuri), presa se numeşte presă cu şurub, cu fricfiune sau, de obiceiu, presă cu fricfiune (v.). La presele cu mai multe şuruburi, acestea pot fi antrenate individual (de obiceiu la presele manuale) sau simultan, prin intermediul unor angrenaje conice. Presa cu şurub este construită, de obiceiu, ca presă deschisă, verticală şi, uneori, ca presă orizontală sau înclinată. Poate fi construită pentru a efectua presarea prin apăsare sau prin tracfiune. Presa cu şurub poate fio presă obişnuită (v.), fără şoc iniţial în procesul de prelucrare, sau o presă cu şoc (v.), înzestrată cu mase cari constitue un volan cu moment de inerfie mare; masa cu moment de inerfie poate fi constituită din una sau din două greutăfi fixate pe o pârghie (la prese cu acfionare manuală), sau din o roată cu obadă grea (la prese cu acfionare mecanizată), — Presele cu şoc sunt folosite când e necesară o forfă de apăsare mare, care trebue să se exercite în timpul unei curse scurte a uneltei (de ex. la presarea pentru perforare); presele obişnuite, fără şoc, sunt folosite când prelucrarea reclamă o apăsare continuă, care să se exercite în timpul unei curse lungi a uneltei (de ex. la tragerea în adâncime, la forjare, etc.). La prelucrări în cari e necesară menfinerea apăsării pentru un timp îndelungat, după ce s'a produs deformarea plastică, se folosesc şuruburi cu pasul atât de mic, încât să se producă autofrânarea în timpul cursei moarte; acelaşi efect se obfine uneori prin montarea unor şuruburi auxiliare, cari se strâng după ce presa a efectuat operafiunea principală. î. Presă cu şurub-melc [nraeKnpecc; presse ă vis sans fin; Schneckenpresseî worm press; csiga-pres]: Presă cu presare continuă, la care mecanismul organic este constituit dintr'un şurub-melc, care se roteşte în interiorul unui corp coaxial cu el. Şurubul şi corpul presei pot fi cilindrice sau tronconice. 2. cu şurub, cu fricfiune: Sin. Presă cu fricfiune (v.), s. ~ cu şurub, cu piulifa rofifoare[BHHTOBOH npecc c BpanţaTejibHoă raiteoit; presse â vis â ecrou rotatif; Spindelpresşe mit drehender Spin-delmutter; screw press with rotative nuf; forgo csavaranyâs csavar-sajto]. V. sub Presă cu şurub. 4. ~ cu şurub, simplă [npoCTOft BHHTOBOH npecc; presse â vis simple; einfache Spindeî-presse; simple screw press; egyszeru csavar-sajto]. V. sub Presă cu şurub. s. ~ hidraulică [rHApaBJiHHecKHH npecc; presse hydraulique; hydraulische Presse; hydrau-lic press; hidraulikus sajto}: Presă la care mecanismul organic e constituit dintr'un cilindru hidraulic al cărui piston exercită apăsarea asupra piesei de prelucrat. Batiul preselor are forme diferite pentru diferite utilizări. Presa se constru-eşte ca presă orizontală (v. fig.) sau ca presă verticală, corpul presei putând avea diferite forme, după utilizarea care i se dă. Batiul presei poate avea forma unui corp în C sau forma unui Presă hidraulică orizontală, pentru stearină. I) placă frontală; 2) placă din spate; 3) coloană de strângere; 4) placă mobilă de presare; 5) cilindru hidraulic; 6) piston; 7) placă de presare; 8) contragreutate pentru cursa moartă; 9) tijă de suspensiune a plăcilor de presare. cadru rigid monobloc sau format dintr'un postament şi o traversă fixă, superioară, solidarizate între ele prin coloane cari formează şi ghidajele organului de presiune (v. fig. A şi B sub Presă pentru uleiu). Cadrul presei poate fi turnat din fontă, sau sudat din ofel. Mişcarea de lucru a pistonului se efectuează sub acfiunea apei sub presiune (la presiuni între 50 şi 600 at) în cilindru. Cursa moartă a organului de presiune se efectuează prin acfiunea m unor greutafi sau a unor mecanisme cu pârghii, prin pistoane acţionate hidraulic, cu abur sau cu aer comprimat, etc. Se deosebesc prese hidrau- sei (ceea ce constitue o instalaţie mai ieftină, însă cu cheltueli de exploatare mai mari), sau prin intermediul unui acumulator de presiune Instalare de presă hidraulică cu acumulator, a) presă; b) distribuie; c) acumulator; d) pompă; e) motor; f) cilindru de lucru; 2) traversă superioară; 3) berbec; 4) piesa de presiune; 5J nicovală; 6) cilindru de ridicare în cursa moartă; 7) cilindrul acumulatorului; 8) pistonul acumulatorului; 9) rezervor pentru greutăfile de încărcare a acumulatorului; 10) manetă de comandă; 11) deget de comandă; 12) fntreruptor de pornire; 13) conducte de apă; 14) conducte electrice. lice propriu zise şi prese hidraulice cu acfionare cu abur sau cu aer comprimat. Presă hidraulică de forjat, cm acţionare cu abur. I) corp în C; 2) cilindru de lucru, hidraulic; 3) pistonul cilindrului hidraulic; 4) berbec; 5) cilindru de abur; 6) piston ptonjor pentru produs presiune în cilindrul hidraulic; 7) cilindru cu abur, pentru ridicarea în cursa moartă; 8) robinet de refinere; 9) cameră de aer; 10) tijele-pistoanelor pentru ridicare; 11) nicovală. La presele hidraulice propriu zise, pompa pentru punerea sub presiune a apei este separată de presă şi poate deservi simultan mai multe prese. Apa comprimată în pompă poate fi livrată direct pre- (v. fig.). — La presele hidraulice cu acfionare cu abur sau cu aer comprimat, fiecare presă are o pompă legată organic cu ea (acţionată cu abur sau cu apă) şi care produce presiunea necesară în cilindrul hidraulic de lucru 'al pompei (v.Jfig.)* Presele hidraulice [sunt folosite ca prese de forjat, ca prese de nituit, ca prese în induslria chimică şi în industria alimentară, etc. — După numărul posturilor de lucru şi după dispozitivul de alimentare, se deosebesc: 1. Presă automată [aBTOMaTHneCKHti npecc; presse automatique;automatische Presse; automatic press; automatikus pres]. V. sub Presă-revolver. 2. ~ cu mai multe poansoane. V. Presă tandem. 8. ~ cu mai mulfi arbori. V. Presă tandem. Numirea „Presă cu mai mulfi arbori" e improprie. 4. ~ pentru prelucrare progresivă. V. Presă tandem. 5. ~ -revolver [npecc-peBOJibBep; presse revolver; Re-volverpresse; revol-ving press; revolver-sajto]: Presă a cărei masă de lucru e înzestrată cu un dispozitiv de avans circular, care aduce în postul de lucru piesa de pre- Masa presei-revolver pentru prelucrat (v. fig.). Dispo- sat pulberi metalice (schemă), zitivul Se roteşte cu 0 carcasa mesei; 2) motor de un pas circular, după anfrenare; 3) masa rotitoare port-r. « ,.iv matr fe; 4) pinion de antrenare; fiecare cursa uto a ^ ^Pumplere. <)rols ^ presei, avansul facan- acj|onare a poansoanelor inferior du-se manual sau au- şj superior; 7) poanson; 8) arun-tomat. Presa-revolver cător; 9) piesa presată, poate fi simplă (cu un singur post de lucru) sau presă tandem (cu mai multe posturi de lucru, pentru operafiuni execu- 87t) fate succesiv). Dispozitivul de avans circular poate avea mai multe posturi echidistante, în cari se aşază piese identice, cari urmează să fie prelucrate succesiv; acest dispozitiv se reduce la un dispozitiv de alimentare. Unele prese, numite şi prese automate, au masa de lucru fixă şi un dispozitiv automat de alimentare, fie pentru bandă de material, fie pentru piese prelucrate anterior la o altă presă sau la o altă maşină-unealtă. Avansul intermitent se obfine, de obiceiu, prinft'un rrîecanism cu camă sau cu clichet acfio-J nat de organul de presiune. Exemple: presa-revolver pentru figlă (v. fig. D, p. 871), presa pentru crestăturile de tole de maşină electrică, etc. 1. Presă simplă [npoCTOănpecc; presse simple ; einfache Presse; plain press; egyszeru sajto]: Presă care are un singur post de lucru, cu unealtă simplă sau cu unealtă multiplă, pentru mai multe piese identice, prelucrate simultan. Majoritatea preselor sunt prese simple. Presa simplă, înzestrată cu un dispozitiv automat de alimentare cu bandă de material sau cu piese prelucrate anterior la altă presă sau la altă maşină-unealtă, se numeşte presă automată. 2. ~ tandem [npecc-TaH/ţeM; presse tandem; Stufenpresse, Folgepresse; tandem press; lepcsos sajto, tandem-sajto]: Presă cu mai multe posturi de lucru, deservite de aceeaşi piesă de presiune sau de piese de presiune cari se mişcă simultan, şi în cari se efectuează simultan câte una dintre operafiunile succesive necesare pentru prelucrarea piesei (v. fig. C, p. 871). în general, se foloseşte pentru prelucrarea din material în bandă, care avansează automat, cu o mişcare intermitentă, posturile de lucru fiind înzestrate cu dispozitive de centrare cari pătrund în golurile decupate în bandă într'o operafiune anterioară; unealta ultimului post de lucru separă piesa din banda de material. Se consfruesc, de obiceiu, ca prese cti manivelă şi bielă, Ia cari arborele cotit — transversal sau longitudinal — e sprijinit în două paliere montate în cele două coloane ale ei. Sin. Presă penfru prelucrare progresivă, Presă cu mai multe poansoane. ■— Exemple de prese, clasificate după detalii de construcfie: 3. Presă deschisă [oTKpbiTbiâ npecc; presse ouverte; offene Presse; open press; nyilt sajto]: Presă |a care mecanismul organic este montat în afara corpului ei, putând să nu fie sau să fie protejat prin dispozitive de protecfiune demon-tabile (v. fig. A, p. 871). 4. ~ închisă [3aKpbiTbiH npecc; presse fermee; geschlo^ene Presse; closed press; zârt sajto]: Presă la care mecanismul organic este montat în corpul ei (v. fig; B, p. 871), fiind astfel protejat. 5. ~ inclinabilă [HaKJiOHHKHiţHHCH npecc; presse inclinable; schrăgeinstellbare Presse; tilting press; ferdenâllithato sajto]: Presă cu postament fix, al cărei corp este asamblat cu acesta prinfr'o articu|afie sau printr'un ghidaj de rotafie, astfel încât masa de lucru solidară cu corpul să poată primi diferite inclinafii. E folosită, de exemplu, în metalurgie, pentru a înlesni evacuarea pieselor prelucrate (v. fig.). Presă cu excentric, inclinabilă, deschisă. I) bal iu;. 2) corp inclinabil; 3) motor de antrenare; 4) volan-roată de curea; 5) berbec; 6) masă de lucru, monobloc cu corpul; 6'J placă de fixare a matrifei; 7) pedală de comandă; 8) bare de transmitere a comenzii; 9) curea; 10) apărătoare; II) ax de oscilafie a corpului; 12) dispozitiv de fixare a corpului tn pozifia înclinată. e. ~ înclinată [HaKJiOHHbiH npecc; presse inclinee; schrăgliegende Presse; inclined press; ferde sajto]: Presă care are un postament fix, cu fafa superioară înclinată, şi a cărei masă de lucru este solidarizată cu postamentul, fiind astfel înclinată fafă de orizontală. Se foloseşte, de exemplu, în unele prelucrări de piese mici de tablă, deoarece evacuarea pieselor e uşurată de înclinaţia mesei. 7. ~ orizontală [r0pH30HTajibHbiH npecc; presse horizontale; horizontale Presse; horizontal press; vizszintes sajto]: Presă la care masa de lucru e verticală, iar organul de presiune are o mişcare pe o direcfie orizontală, sau exercită 871 Prese Prese cu excentric, cu masă de lucru fixă. A) în construcţie deschisă (cu mecanismul de acţionare exterior), cu excentricul în consolă; B) în construcfie închisă (cu mecanismul de acfionare protejat, în coloană), cu palier de sprijinire exterior, al excentricului; 1) corp cu coloană tn C; 2) volan-roată de curea; 3) mecanism de acfionare; 4) berbec; 5) masă de lucru; 5') placă de fixare a matriţei; 6) pedală de comandă; 7) pârghie de comande; Presă-revolver pentru flglă. Presă tandem cu nouă posturi de lucru. j) batiu; 2) arbore cu excentric; 3) arbore de antrenare; 4£vo- J...9) poansoanele celor nouă posturi de lucru; 10) batiu; lan; 5) frână cu bandă; 6) bielă, 7) berbec; 8) axul tobei-revoJveşr 11) rriâsă de tucru; 12) arbore cotit, cu trei coluri; 13) biele pentru £lncl semlmatrife inferioare; 9) iobă-revolver; ioj $? de acflOnare;'* 14) berbec pentru un poanson; 15) berbec ff) camă şl pârghie de acfionare a~tobei; 12) bulon de Vhză-pentru opt poansoane; 16) bare de comandă a dispozitivului vorire; 13) angrenajul arborelui cu excentric; 14) roti pentru de avans automat al benzii de material de prelucrat. - antrenarea tobei; 15) disc de înzăvorire; i6) postament. 872 apăsarea în directe orizontală (v. fig.)* Exemple: presă de forjat, orizontală (buldozer); presă de imprimat, plană, sistem Gally; presă cu came, orizontală; etc. i. Presă verticală [BepTHKajibHHH npecc; presse verticale; stehende Presse; vertical press; fuggoleges sajto]: Presă la care masa de lucru e orizontală, iar organul de presiune are o mişcare In direcfie verticală, sau exercită apăsarea în direcţie verticală. Exemple: majoritatea preselor folosite în metalurgie, presa pentru uleiu, presa plană de imprimat, etc. — Exemple de prese folosite în construcţii, în hidrotehnică, în industria materialelor de construcţie şi în industria materialelor ceramice: 2. Presă de mufle [MyeJibHbi& npecc; presse â moufles; Muffelpresse; moufle press; boffâs-sajto]. Ind. st. c.: Presă hidraulică pentru fasonarea prin deformare plastică a muflelor de material refractar (de ex. a celor pentru distilarea zincului) şi, uneori, a tuburilor refractare. Una dintre presele folosite (v. fig.) e constituită din următoarele părfi: un cilindru de lucru (I), închis printr'un ajutaj (muştiuc) de extruziune (2) şi un capac (3); un grup de două pistoane concentrice, dintre cari pistonul inelar (4) are două fante diametral opuse (5) cari, printr'o pană (6), limitează cursa pistonului interior (7); un sistem de trei cilindri hidraulici, unul, (8), pentru pistonul interior, şi doi, (9), pentru pistonul inelar, suprafaţa Presă orizontală de forjat. 1) batiu; 2) roată de antrenare prin curea cu funcfiune de volan; 3) arbore de antrenare; 4) şl 5) angrenaj de antrenare; 6) palier; ?) arbore cotit; 8) bielă; 9) berbec (sanie) orizontal; .10) piesă de legătură^ f 1) pedală de comandă; 12) Î3) pârghie colită şl bare de comandă; 14) sistem de pârghii de acfionarş a fălcii de prindere mobile; 15) şi 16) WM de prindere, mobilă şi fixă; 17) pârghie de reglare a pozifiei semlmatrifei fixe; 18) rescrt spiral de comandă a dlsţ>ozi-tfvulul de siguranţă, llmltor de apăsare; 19) ancore de rlgidizare. primului fiind mai mare decât a celorlalţi doi. Materialul se încarcă în cilindrul (f), dupăjridi-carea ajutajului; prin introducerea apei sub presiune în cilindrii hidraulici, pistoanele (4) şi (7) se deplasează întâi simultan, şi apoi pistonul interior se deplasează singur în sus, iar cel inelar e împins în jos, în limitele permise de pana (6), formând astfel fundul muflei. Porţiunea cilindrică se formează îndepărtând capacul (3) şi extru-dând materialul din cilindrul de lucru prin orificiul inelar constituit de ajutajul (2) şi de pistonul interior( 7). 1. Presă de nomol [HJSOBbifi npecc; presse â bouesîSchlamm-presse; mud press; iszap-sajto]. Cana/.: Filtru-presă folosit pentru îndepărtarea excesului de apă din nomolul provenit din apele uzate. Elementele active ale filtrului sunt constituite din rame metalice, îmbrăcate într'o ţesătură !> cilindru de |ucru; filtrantă. Presiunea de serviciu, . .fi /L ?, e,xlruJ dată de o pompă hidraulică, este capac. 4) pfsto'|ne_ de 6***8at, iar durata de func- |ar; 5) fantă în că-fionare, pentru o încărcătură, maşa pistonului; 6) de 1 • • • 2 Ore. pană limitoare; 7) 2. ~ -revolver pentru figlâ piston interior; 8) şi [npecc-^BOJibBep ajih H3ro- 9) Presel TOBJieHHH Hepenniţbi; presse â ' rau ,ce* tambour pour tuile â onglet; Falzziegel-Revolver-presse, Revolverpresse; ridge tile rotary press; cserep-revolversajto]. Ind. st. c.i Presă-revolver care serveşte Ia fasonarea figlei din plăci de argilă formate prin trecerea printr'o presă de ex-truziune. Este o presă cu excentric (v.), care are în locul mesei de lucru o tobă-revolver rotitoare, cu cinci posturi pentru semimatrifa inferioară, şi care poartă pe berbec o semimatrifă, pentru partea superioară a figlei- Presa e antrenată cu roată de curea. Arborele principal e antrenat printr'un angrenaj cu rofi cilindrice. Arborele tobei-revol-ver este antrenat de arborele principal, cu roată de curea; Ia cealaîtă extremitate a lui este fixată o roată cu cinci crestături la periferie, în cari intră un bulon de zăvorire, care fixează toba în timpul cursei descendente a berbecului. în cursa moartă a berbecului, zăvorul este ridicat prin % intermediul unui mecanism cu camă plană. Maşina este deservită manual, atât Ia alimentare, cât şi la ridicarea materialului presat (v. fig. D, p. 871). — Exemple de prese folosite în industria agricolă: a. Presă de făcut baloturi [npecc flJifl tk>-KOb; presse de balles; Ballenpresse; bale press; csomo-sajto]: Maşină de lucru care presează inul, cânepa sau bumbacul, în baloturi uşor transportabile, cu ajutorul unor pistoane acfionate de o presă hidraulică sau mecanică. 4. ~ de fân. V. Fân, presă de 873 ~ de struguri. V. Teasc. — • ■ Exemple de prese folosite în industria alimentară, în industria chimică, a cauciucului şi a maselor plastice: e. Presă Bergreen. V. Presă de borhot. 7. ~ compound pentru uleiu [npecc KOM-nayHfl rjih MacJia; presse â huile compound; Compound-DIpresse; compound oii press; compound olajpres]. V. sub Presă pentru uleiu. 8. ~ continuă pentru bare de gaialit. Mase p/s. V. Maşină de confecfionat bare de galalit* sub Maşini din industria alimentară. ». ~ continuă pentru drojdie şi unt. Ind. a/im. V. Maşină de presat drojdie şi unt, sub Maşini din industria alimentară. to. ~ continuă pentru uleiu [HenpepwBHbift npecc #Jifl MacJia; presse â huile continue ^ kontinuierliche Dlpresse; continuous oii press; folytonos olajpres]. V. sub Presă pentru uleiu. n. ~ cu strecurătoare pentru uleiu [npecc c pemeTKOH AJIH MacJia; presse â huile â tamis; Seiher-OIpresse; strainer oii press; sziiros olajpres]. V. sub Presă pentru uleiu. 12. ~ de borhot [npecc ajih Ma3ra; presse â>. residus; Treberpresse; pulp press; torkolypres]: Presă cu presare continuă, cu şurub-melc tron-conic, care serveşte la scoaterea apei din borhot* Presă de borhot, f) corp; 2) rofi de curea de antrenare; 3) angrenaj conk;; 4) şurub-melc; 5) sită tronconică; 6) capac demontabil; 7) con-pentru reglarea presiunii; 8) intrarea borhotului; 9) Ieşirea* borhotului presat; 10) scurgerea'apei.j astfel încât confinutul în apă să scadă dela 95 la cca 75 % . Presarea se efectuează între un şurub-melc şi o sită tronconică, coaxială cu el. Presiunea se reglează cu ajutorul unui con de presiune, coaxial cu şurubul-melc (v. fig.)* Sin. Presă Bergreen. îs. ~ de brichetat legume uscate. Ind. alim.r Sin. Maşină de brichetat legume uscate (v.). V. sub Maşini din industria alimentară. 14. ~ deschisă pentru uleiu [oTKpbiTHir npecc flJlH MacJia; presse â huile ouverte; of-fene Dlpresse, Etagen-DIpresse; open oii press; nyilt olajpres]: Sin. Presă-etajeră. V. sub Presă pentru uleiu. 15. ~ -dren pentru uleiu [flpeHaîKHbiB npece flJiH MacJia; presse drain pour huile; Abzugs-presse fur Dl; drain press for oii; lecsapolo olajpres]: Sin. Presă semideschisă pentru uleiu. V. sub* Presă pentru uleiu. Presă de mufle. in i. Presă-efajeră pentru uleiu [cTyiieH^aTţift npecc JţJlH MacJia; presse etagere pour huile; Etagenolpresse; stand press for oii; lepcsos olaj-pres]: Sin. Presă deschisă pentru uleiu. V. sub Presă pentru uleiu. 2( /v . filtru. V. Filtru-presă. s. ~ încărcătoare-descărcătoşre [pa3rpy-30HH0-Harpy}KaTeJibHbiii npecc; presse char-geuse et dechargeuse; Beladungs- und Ent-ladungspresse; loading and unloading press; bera-kodâsi es kirakodâsi sajto]; Presă care serveşte la încărcarea strecurătorilor preselor de uleiu, I) batiu; 2) p/acă superioară; 3) masă de presare mobila; 4] încărcare; 7) cutie dozatoare; 8) cilindru hidraulic orizontal; cu măcinătură prăjită de seminfe uleioase, şi la descărcarea turtelor, după ce s'a extras uleiul prin presare. Se foloseşte, de obiceiu, o presă hidraulică verticală, cu două pistoane coaxiale, dintre cari unul exercită apăsarea de jos în sus, iar al doilea o exercită în sens invers. Presa mai este echipată cu următoarele organe: un inel mobil, solidar cu o placă de închidere a strecurătorii, împreună cu care sa poate roti în jurul unui ax paralel cu axa presei; două colectoare de uleiu; un dispozitiv de descărcare a turtelor presate, constituit dintr'o placă rotitoare* un coş pentru turte şi un colector de turte cu piston de descărcare. încărcarea strecurătorilor se efectuează (cu porţiuni de material introduse succesiv, intercalând discurile metalice şi textile necesare, prin inelul mobil) coborînd pistonul inferior pe măsura încărcării, precomprimând încărcătura cu pistonul inferior până când se umple strecurătoarea de încărcat şi strecurătoarea fixă, şi comprimând apoi cu pistonul inferior tot materialul, în strecurătoarea de încărcat, care apoi e transportată la presa de uleiu. Descărcarea turtelor din strecurătoare, aduse dela prese, se face împingând turtsle în coşul de descărcare, cu ajutorul pistonului inferior, şi descărcând apoi acest coş, după rotirea lui, în colectorul de turte. V. şi fig. Presă compound pentru uleiu, sub Presă pentru uleiu. 4. ^ pentru format turte [npecc RJin (J)0pM0-bkh MaKyxn; presse â tourteaux; Kuchenformma-schine, Kuchenpresse; oii cake press; pogâcsapres]. Ind. ulei. şi gras.: Presă care serveşte la formarea turtelor, pentru presele semideschise, sau a pachetelor de materie primă, pentru presele deschise, pentru uleiu. Se folosesc rareori prese acfionate cu abur şi, de obiceiu, prese hidraulice. Presa hidraulică pentru format turte (v. fig.) are masa de lucru orizontală, materialul de prelucrat în turte fiind comprimat cu ajutorul pistonului unui cilindru vertical. Măcinătură prăjită este introdusă, printr'o gură de încărcare, într'o cutie de dozare, care nu are capac şi fund; cutia cu porfiunea de material de prelucrate deplasată cu ajutorul pistonului :hete de măcinătură de seminfe. cilindru hidraulic vertical; 5) cap de presare; 6) gură de 9) şi ÎO) pârghii de comandă a mişcării pistoanelor hidraulice. unui cilindru hidraulic cu axa orizontală. Presa are o cutie de distribuie pentru manipularea celor două pistoane hidraulice, şi e comandata manual, prin două pârghii. 5. ~ pentru uleiu [npecc AJifl MacJia; presse â huile; Olpresse; oii press; oîajpres]: Presă care serveşte la extragerea uleiului din măcinătură prăjită de seminfe oleaginoase. Se folosesc prese hidraulice, pentru prelucrarea în proces de 'lucru intermitent, şi prese mecanice, pentru proces de lucru continuu. Presele hidraulice folosite, de obiceiu, sunt prese verticale, cari pot fi prese deschise şi prese semideschise {cari se încarcă cu turte sau cu pachete formate de prese de format turte) şi prese cu strecurătoare. Presele mecanice folosite cel mai mult sunt presele cu şurub-melc. Presa deschisă se compune (v. fig. A) din următoarele părfi: un batiu; cilindrul hidraulic el cărui piston deplasează masa de presare mobilă; capul de presare, legat de batiu prin patru coloane cilindrice, cari servesc şi ca ghidaje pentru plăcile de presare* Fafa superioară a batiului constitue un colector al uleiului obfinut. prin presare, şi are un jghiab de scurgere. Etanşarea pistonului în cilindru se realizează printr'o garnitură de piele în formă de manşetă, cu un inel interior de ofel. Măcinătură prăjită se încarcă între plăcile de presare, în pachete învelite în pânză (v. fig. A sub Presare, placă de ~). — Presa semideschisă pentru uleiu (v. fig. B) are aceleaşi piese ca şi presa deschisă, de care diferă prin dimensiuni şi prin forma plăcilor de pre- 875 sare folosii e(v. fig* 0, sub Presare* placă de — Ha presa cu strecurătoare, măcinătură prăjită este introdusă, pentru presare, într'o piesă în "X Prese hidraulice pentru uleiu. A) presă deschisă; B) presă semideschisă; 1) postament; 2) '«cilindru hidraulic; 3) piston; 4) traversă (masă) de presiune, mobilă; 5) traversă (placă) superioară; 6) coloană; 7) colector de uleiu, cu jghlab; 8) placă de presare. formă de cilindru gol (de ofel), a cărui secfiune interioară e, de obiceiu, circulara, şi care are mantaua perforată, numit strecurătoare; strecurătoarea are o a doua manta, exterioară, care împiedecă împrăştierea uleiului presat. Materialul este introdus în strecurătoare în porfiuni determinate, separate prin plăci de presare şi prin discuri textile de presare (v. fig. A, sub Presare, placă de ~). Strecurălorije se încarcă înainte de presare, şi turtele obflnute prin presare se descarcă cu prese încărcătoare-descărcătoare (v.). — Presa compound este o presă cu două strecurători cilindrice, cari sunt încărcate şi în cari presarea se execută alternativ (v. fig. ). Maşina este constituită dintr'o presă principală cu un singur piston, aşezat la partea de jos, şT dintr'o presă de încărcare-descărcare, cu două pistoane, aşezate pe acelaşi batiu, astfal încât strecurătorile pot fi aduse succesiv la postul de încărcare, respectiv de presare, prin rotire în jurul coloanei centrale. Presele mecanice folosite cel mai mult pentru prelucrarea în proces de lucru continuu sunt prese cari au ca organ de presiune un şurub-melc orizontal, care se roteşte în interiorul unei strecurători coaxiale cu el. Maşina este compusă din următoarele părfi: o placă frontală şi o placă din spate, reunite prin patru boloane cilindrice orizontale; o strecurătoare, constituită din perechî de semicilindri sau din jumătăfi de trunchiuri de con Presă compound pentru uleiu. a) presă de lucru, principală; b) presă încărcătoare-descărcătoare; 1) batiu; 2) traversa superioară a presei principale; 3) traversa presei auxiliare; 4) inel de încărcare; 5) pleWa rotitoare cu inel şi capac; 6) strecurătoare; 7) cămaşa exterioară a strecurătorii; 8) cilindrul presei principale; 9) şi tO) cilindrul inferior, respectiv superior, al presei auxiliare; 11) coloană; 12) rulment cu bile, axial; 13) ax de rotafie a perechii de strecurători (coloană centrală). goale, cu mantaua perforată; şurubul-melc; conul de presare, coaxial cu şurubul-melc; mecanismul Presă cu şurub-melc, pentru presare preliminară pentru uleiu. 1) placă frontală; 2) placă din spate; 3) coloană de strângere; 4) şurub-melc; 5) porfiune cilindrică a strecurătorii; 6) porfiune conică a strecurătorii; 7) con de regiare a presiunii în presă; 8) intrarea măclnăturli prăjite; 9) ieşirea materialului prelucrat. de antrenare a şurubului-melc; colectorul de uleiu. Pentru presarea preliminară, strecurătoarea are 876 zone tronconice (v. fîg.), iar şurubul-melc are turafia de 15 •••18 rot/min. — Pentru presarea a doua a fărâmăturilor de turte dela presarea preliminară se folosesc prese cu şurub-melc cu debifmaij mic, şi cari au turafie mai joasă (9***11 rot/min), strecurătoarea cilindrică cu perforafii mici, şi presiuni de lucru mai înalte (v. fig.). Presă cu şurub-melc pentru presarea a doua, pentru uleiu. 1) batiu; 2) şurub-melc; 3) con peforat deplasabil axial, pentru reglarea presiunii în presă; 4) comanda dispozitivului (3). 5) semicilindri componenfi ai strecurătorii; 6) angrenaj cu rofi cilindrice; 7) angrenaj cu roţi conice, de antrenare; 8) roată de curea, de antrenare; 9) intrarea făinii din turte de uleiu; 10) ieşirea uleiului; 1f) ieşirea făinii după presare- 1. Presă semideschisă pentru uleiu [nojiyo -KpbiTbiă npecc AJIH MacJia; presse â huile â boîte; Schachtel-OIpresse; box oii press; felîg-nyilt olajpres]: Sin. Presă-dren pentru uleiu. V. sub Presă pentru uleiu. — Prese folosite în industria artelor grafice: 2. Presă de copiat. V. Ramă de copiat. 3. Presă de imprimat [npecc flJM OTnenaTbi-BaHHH; presse â imprimer, machine â imprimer; Druckpresse, Druckmaschine; printing press, prin-ting machine; nyomtatâsi sajto]. Arte gr.: Maşină de prelucrare, care pune în contact — direct sau indirect — forma de imprimare (clişeul), cu suprafafa pe care se imprimă, prin intermediul unui strat de cerneală, şi care exercită presiunea de imprimare uniformă, necesară între clişeu şi această suprafafă. Se compune, de obiceiu, din următoarele părfi: un batiu pe care sunt fixate prese port-clişeu, cari pot fi plane sau cilindrice; organe de presiune, pe cari se aşază materialul de imprimat (hârtie, tablă, etc.) în timpul imprimării, şi cari pot fi, de asemenea, piane (numite fundament) sau cilindrice; mecanisme pentru mişcarea de lucru; dispozitive pentru întinderea unui strat de cerneală, subfire şi uniform, pe suprafafa activă a clişeului; uneori, dispozitive auxiliare (de ex. de manipulare şi de transport al hârtiei, de îndoit sau de tăiat hârtia, etc.). Presa poate fi acfionată manual, sau poate fi mecanizată. După forma clişeului şi a organului de presiune, presa se numeşte presă de imprimat plana, cilindrică sau rotativă. Presele de imprimat se deosebesc şi după procedeul de imprimare folosit, care poate fi pantografic, planografic sau chalcografic. Sin. Maşină de imprimat. — Din punctul de vedere a| formei clişeului şi al ^organului de presiune, se deosebesc: 4. Presă de imprimat, cilindrică [iţHJiHHApH-necKan nenaTHan MamHHa; presse â cylindre; Zylinderschnellpresse; cylinder machine, cylinder press; hengeres nyomtatâsi sajto]: Presă de imprimat ia care clişeele sunt aşezate pe o suprafafă plană, iar organul de presiune este constituit dintr'un cilindru care se rostogoleşte, împreună cu hârtia, pe suprafafa plană a formei. Se deosebesc prese la cari fundamentul este fix, de exemplu presa de imprimat cilindrică, de corectură, şi prese Ia cari fundamentul are o mişcare alternativă de translafie. La presele de imprimat, cilindrice, cu fundament mobil, acesta e ghidat pe prisme de ghidare sau e purtat de role cari se mişcă în canale ale batiului maşinii; mecanismul de acfionare a fundamentului poate fi urţ mecanism cu manivelă şi bielă (care poate fi tegat direct sau prin intermediul unei pârghii, al unui cărucior, etc.), un mecanism cu angreftaj planetar (mecanism „planeta" şi mecanism cu „moară") antrenat prin angreaje conice, etc. 5. ~ de imprimat, cilindrică, cu cilindru opritor. V. Presă de imprimat, cilindrică, cu rotafie intermitentă. 6. ~ de imprimat, cilindrică, cu două ture [AByxo6opoTHbiit iţHJiHHAPHHecKHă, npecc; machine â reaction â deux tours de cylindre, machine „deux tours °; Zweitourenpresse, Zwăi-tourenmaschine; two revolution press; ketturâs hengeres nyomtatâsi sajto]. V. sub Presă de imprimat, cilindrică, cu rotafie continuă. 7. ~ de imprimaţi cilindrică, cu o tură [Oft-HOOdopoTHbiit iţHJiHHflPHHecKHă npecc; machine a un tour de cylindre; Eintourenpresse, Eintourenmaschine; single revolution* machine; egyturâs hengeres nyomtatâsi sajtâ]. V. sub Presă de imprimat, cilindrică, cu rotafie continuă. s. ~ de imprimat, cilindrică, cu rotafie continuă [iţHJIHHflpHHeCKHif npeCC HOCTOflHHOrO BpanţeHHfl; presse cylindrique ă rotation continue; zylindrische Druckmaschine mit kontinuierlicher rotierender Bewegung; cylindric printing press with continuous rotation; hengeres^yomtatâsisajto, folytonos forgâssal]: Presă cilindrică de imprimat, cu fundament mobil, ia care cilindrul de presiune se rostogoleşte peste fundament, în timpul cursei de ducere a fundamentului, exercitând presiunea de imprimare, şi îşi continuă rotafia în acelaşi sens şi în timpul cursei de întoarcere a fundamentului. Mişcarea cilindrului este, mecanic, independentă de mişcarea fundamentului, respectând numai egalitatea dintre vitesele lor lineare în timpul imprimării. Dup! cum mişcării într'un sens a fundamentului îi torespunde o jumătate de rotafie sau o rotafie completă a cilindrului de imprimare, presa se numeşte cu o tură sau cu două ture. - i. Presă de imprimafr cilindrică, cu rofafie intermitentă [npecc jjjih OTneqaTbîBaHHH c îipe-pbiBHCTbiM BpanţeHHeM; machine â arret de cylindre; Haltzylindermaschine; cylindrical printing press with intermittent rotation; hengeres nyomtatâsi sajto, megszakitott forgâssal]: Presă cilindrică de . imprimat, cu fundament mobil, la care cilindrul de presiune efectuează o rotafie completă la cursa de ducere a fundamentului, exercitând presiunea de imprimare, şi se opreşte la cursa de întoarcere a fundamentului. Sin. Presă cu cilindru opritor. 2. ~ de imprimat, cilindrică, de corectură [KOp-peKTypHbiă LţHJiHHflpHHecKHâ npecc; presse cylindrique â tirer des epreuves; Zylinderabzieh-presse; cylinder proof-press; hengeres lehuzo sajto]: Cea mai simplă presă cilindrică de imprimat, cu fundament fix. E constituită dintr'un batiu pe care sunt montate următoarele părfi: un fundament fix, pe care se aşază forma, şi un cilindru de presiune care se rostogoleşte pe fundament, ghidat de două glisiere paralele cu fundamen- Presă ci|lndrjcgf de corectură, tul, şi Care antrenează batiu; 2) fundament; 3) formă de hârtia. Aparatul de |mpr|maf. 4) cilindru de presiune; cerneală, constituit masă de alimentare; 6) aparat din distribuitor şi din de cerneală. cilindrii purtători şi transportori, se mişcă independent sau simultan cu cilindrul de presiune. Presa e acfionată, de obiceiu, manual, şi e folosită pentru tras corecturi, sau pentru imprimate în număr mic de exemplare (v. fig.). s. Presă de imprimat, plană [hjiockhh npecc AJifi OTneqaTbiBaHHfl; presse â imprimer plane, presse d'imprimerie plane; Planbuchdruckerpresse; plane printing press; îaposnyomfatâsi sajto]: 1. Presă de imprimat, la care atât forma, cât şi organul de presiune — numit, de obiceiu, piesă de presiune, şi pe care se aşază materialul de imprimat, în timpul imprimării, — sunt plane, şi la care presiunea de imprimare se exercită simultan pe toată supra-fafa imprimată^Şe deosebesc: prese plane, la cari mişcarea de lucru (a piesei de presiune) e o mişcare de translafie, numite prese plane de corectură de mână sau, de obiceiu, prese plane de corectură (v.), — şi prese plane la cari mişcarea de lucru (a piesei de presiune sau,a piesei port-clişeu) este o mişcare de basculare, urmâtă sau nu de o mişcare de translafie, numite prese tighel sau, de obiceiu, prese de imprimat, plane (v. Presă de imprimat, plană, în accepfiunea 2). 4. ~ de imprimat, plană [nJiocKan nJiHTa flJiH OTnena blBaHHfl; presse â platine, platine ;Tiegel-druckpresse; platen press; laposnyomtatâsi sajto, tegelysajto]: 2. Presă de imprimat, plană, la care mişcarea de lucru este o mişcare de basculare simplă sau asociată cu o mişcare de translafie. Se compune, în general, dintr'un batiu pe care 877 sunt montate: port-clişeuI (numit fundament şi care e, de obiceiu/vertical); organul plan de presiune, numit, de obiceiu, piesă de presiune; aparatul de cerneală cu jghiabul distribuitor, ductorul şi cilindrii alimentatori, trecători şi purtători; mecanismul pentru mişcarea de lucru; dispozitive auxiliare (de ex. dispozitivul de pus coaie, de transport, etc.). Presele de imprimat, plane, pot fi uşoare, cu acfionare cu mâna (pentru imprimate mici şi cari nu reclamă presiune mare), sau grele, cu acţionare cu piciorul (prin pedală) sau cu acfionare prin electromotor. După mişcarea de lucru şi după detaliile de construcfie, se deosebesc: prese cu fundament fix şi cu piesa de presiune basculantă; prese cu fundamentul şi cu piesa de presiune basculante şi articulate împreună; prese cu fundamentul şi cu piesa (organul) de presiune basculante în jurul a două axe paralele; prese cu fundament fix şi cu piesa de presiune mobilă şi cu presare paralelă (v. fig.). Presele mecani- Sisteme de prese de Imprimat, plane, a) cu fundament fix şl cu piesă de presiune basculantă; b) cu fundament şl cu piesă de presiune, basculante şl articulate împreună; c) cu fundament şl cu piesă de presiune, basculante în jurul a două axe paralele; d) cu fundament fix şi piesa de presiune mobilă, şl cu presare paralelă; f) fundament; 2) piesă de presiune. zate pot fi cu alimentare manuală sau cu alimentare automată, de obiceiu pneumatică. Sin. Presă tighel. Exemple de prese de imprimat, plane: 5. ~ de imprimat, plană, Boston. V. Boston, presă #. ~ de imprimat, plană, cu pedală [nJioc-khS nejţajibHbiH npecc jţjm OTnenaTbiBaHHH; machine â pedale; Tretmaschine, Tretpresse; treadle machine, treadle press; taposo nyomtatâsi sajto]: Presă de imprimat, plană, mică, cu fundament vertical fix şi cu organ de presiune basculant, acfionată cu piciorul, printr'o pedală. Construcţia ei e asemănătoare cu cea a presei Boston (v. Boston, presă~). E folosită pentru imprimat lucrări în număr mic de exemplare, şi cari nu reclamă un tipar foarte îngrijit (de ex. biletele sau coaiele cu antet). 7. ~ de imprimat, plană, de corectură [mioc-khh KoppeKTypHbiH npecc; presse â tirer des epreuves; Abziehpresse; plane printing press for proofs; lehuzo nyomtatâsi sajto]: Cea mai simplă presă de imprimat, manuală, la care mişcarea de lucru a organului de presiune este o mişcare de translafie. Are suportul clişeului aşezat orizontal pe două glisiere, astfel încât poate avea o mişcare de. translafie orizontală, pentru a primi hârtia şi pentru a fi adusă apoi sub organul de presiune. 878; Presă plană de corectură. 1) bafiu; 2) fundament (suportul formei); 3) gll-sierele suportului; 4) piesă de presiune; 5) glisie-rele piesei de presiune; 6) şurub de presiune; 7) roată de mână. Organul de presiune este de asemenea orizontal, deplşsându^se în direcfie verticală, ghidat de două glişiere. Hârtia se aşază cu mâna pe forma care e acoperită cu un strat subfire de cerneală printr'un cilindru purtător, rostogolit cu mâna deasupra ei. Presiunea de imprimat se poate exercita prin manevrarea unei rofi solidarizate cu un şurub (v.fig.) sau printr'un mecanism cu pârghii. E folosită pentru tras (imprimat) corecturi sau pentru imprimate într'un număr mic de exemplare. î. Presă de imprimai,plană, sisfem Gally [npecc ajih oTneqaTbiBaHHH chctcm raJIJlH; presse â imprimer systeme G.; Tiegeldruckma-schine nach dem G. System; platen pressG. system; G.rendszeru tegelysajto]: Presă plană cu fundament fix, cu organul depresiune basculant, şi cu presare paralelă, folosită în tipografie peniru lucrările de format mic. Clişeul se fixează pe fundamentul vertical al presei. Aparatul de cerneală, aşezat deasupra acestuia, are jghiab distribuitor, ductor, cilindri alimentatori şi trecători şi trei sau patru cilindri ungători cu axele în acelaşi plan vertical; paralel cu fundamentul; ei se rostogolesc de două ori în jos şi în sus, în planul vertical al axelor, de-punând astfel pe formă un strat subfire de cerneală. Organul de presiune basculează cu cca 30° în jurul unui ax orizontal, care are o mişcare de translafie într'o direcfie perpendiculară pe fundament; acest organ este acfionat de două roti cu butoane excentrice, prin două biele, cari îl apropie de fundament, îl apasă pe formă şi îl îndepărtează, după imprimare (v. fig.). 2. ~ de imprimat, tighel. V. Presă de imprimat, plană, 2. s. Presă de imprimat, rofaiivă [pOTaiţHOHHan negaTHafl MaiUHHa; machine rotative; Rotations-maschine; rotary machine; korforgo nyomtatâsi sajto, rotâcios nyomtatâsi sajto]: Presă de imprimat, la Presă cu fundament fix, cu piesă de presiune basculantă şi cu presare paralelă (sistem Gally). 1) batiu; 2) fundament; 3) clişeu; 4) piesă de presiune; 5) axul de basculare; 6) roată cu buton excentric; 7) bielă; 8) buton de manivelă; 9) jghiab distribuitor de cerneală; 10) ductor; 11) cilindru alimentator; 12) cilindru trecător metalic; 13) cilindru frecător elastic; 14) cilindru ungstor. care atât suportul clişeului, cât şi organul de presiune, sunt cilindrice. Se construeşte pentru tipărit hârtia în coaie cu format fix sau în coaie cu format variabil, sau pentru tipărit hârtia în bandă continuă. Presa pentru tipărit hârtia în coaie are un cilindru de formă şi un cilindru de presiune (iar la prese offset, şi un al treilea cilindru, de transpunere), un aparat de cerneală, masă de alimentare, dispozitive de transport, masă pentru imprimate, etc. E deservită, de obiceiu, manual. *— Presa de imprimat rotativă, cu bandă continuă, este o presă de productivitate mare şi are ca elemente principale: un cilindru suport pentru clişeele curbe, un cilindru de presiune, un aparat de cerneală, un dispozitiv pentru susţinut şi desfăşurat hârtie, un dispozitiv pentru hârtia imprimată, etc. La presele rotative qffset (v.fig. sub Offset), presa are şi cilindru de transpunere. Presa, trebuind să imprime pe ambele fefe ale hârtiei, este constituită din două ansambluri identice pentru imprimat. Banda de hârtie este condusă în maşină pe o serie de cilindri pentru uscare şi de conducere la aparatul de tăiat sau la un aparat de rebobinare.— Pentru ziare sau cărfi, presa e constituită din mai multe ansambluri cari imprimă diferitele foi, cari sunt apoi decupate, şi grupate împreună. — Din punctul de vedere al procedeului de imprimat, se deosebesc: 4. Presă de imprimai chalcograficâ [npecc ajih KaJibK0rpacJ)HHecK0H nenaTH; presse impres-sion en creux; Tiefdruckpresse; heliogravure printing press; melynyomtatâsi sajto]: Presă de imprimat în care se folosesc clişee chalcografice. Presa poate fi cilindrică (acţionată manual sau mecanic) sau rotativă (acfionată mecanic). în presa de mână se pot folosi clişee în acuaforte şi în ăcuatinta, iar în presele mecanice, cilindrice sau rotative, se folosesc clişee heliografice şi rotoheliografice. Presele de mână au un fundament (masă) planr mobil, pe care se aşază clişeul, şi o piesă de presiune cilindrică. Cerneala se întinde pe suprafafa clişeului, astfel încât să intre în adânciturile acestuia; apoi suprafafa neutră se curăfă de cerneală, cu un tampon de pânză, se aplică pe clişeu foaia de hârtie pufin umezită, şi se mişcă fundamentul, exercitându-se presiunea. Aceste prese se folosesc în special pentru imprimate cu valoare nominală. Presele mecanice, cilindrice, au un fundament mobil, acfionat cu motor, un dispozitiv mecanic de dat cerneală, un dispozitiv mecanic (cu pânze fără fine) pentru ştergerea cernelii, şi un dispozitiv cu cilindru pentru presiune. Punerea şi ridicarea hârtiei se fac manual. Se folosesc pentru imprimarea timbrelor şi a bancnotelor. — Presele mecanice, rotative, se construesc cu vitese mari şi presiuni mici (pentru timbre) sau cu vitese micp şi presiuni mari (pentru alte valorî). în primul caz„ hârtia se introduce în presa8" mecanică în bandă continuă, aceasta putând fi umezită sau nu printr'un dispozitiv de umezire. Ştergerea suprafeţe- 879 [or neutre ale clişeelor de cerneală se face cu pânze fără fine, cari se mişcă ghidate de cilindri. Clişeul se aşază pe un cilindru port-clişeu. La unele prese rotative, ştergerea cernelii je face cu ajutorul unei lame de otel (racletă), care rămâne în contact permanent cu suprafaţa neutră. în presele rotative cu presiuni mari şi vitese mici, hârtia se introduce în coaie umezite în prealabil. — Presele mecanice rotoheliografice folosesc clişee rotoheliografice, iar ştergerea cernelii se face numai cu racleta, putând imprima hârtia în coaie puse automat sau manual, sau în bandă. Clişeul, sub formă de placă sau de cilindru, este aşezat pe un cilindru port-clişeu, iar cerneala se dă prin intermediul unui cilindru care are o mişcare de rotaţie sacadată, e permanent tangent la clişeu, şi e pe jumătate înmuiat în jghiabul de cerneală. Cerneala de pe suprafaţa neutră se şterge cu o racletă, care are o mişcare de translafie alternativă de cca 6 cm în sensul lungimii la o rotafie a cilindrului port-clişeu. Presiunea se dă hârtiei cu un cilindru de presiune învelit cu cauciuc pânzat sau cu pâslă. Sin. Presă de imprimat în heliogravură. 1. Presă chalcografică cilindrică [iţHJlHHflpH-necKHH KajibKorpacjDHHecKHH npecc; presse cy-lindrique chalcographique; zylindrische Tiefdruck-pressa; cylindrical chalcographic press; hengeres melynyomtatâsi sajto]. V. sub Presă de imprimat, chalcografică. 2. ~ chalcografică rotativa [poTaiţHOHHbiH KaJibKorpacjDHHecKHH npecc; presse rotative chalcographique; Rotationstiefdruckpressş; rotary chalcographic press; korforgomelynyomtatâsi sajto]. V. sub Presă de imprimat, chalcografică. s. ~ de imprimat în heliogravură. V. Presă de imprimat, chalcografică. 4. ~ rotoheliografică [poTaiţHOHHbiH rejino-rpac|)HHecKHH npecc; presse â imprimer roto-helio-graphique; rotoheliographische Druckpresse; roto-heliographical printing press; heliografikus melynyomtatâsi saito]. V. sub Presă, de imprimat, chalcografică. 5. Presă de imprimat, pantografică: Sin. Presă de imprimat tipografică (v.). 6. Presă de imprimat, planografică [njiaHO-rpacJ)HHecKHH jne^aTHbift npecc; presse plano-graphique d'imprimerie; planographische Druckpresse; planographic printing press; lapos nyomtatâsi sajto]: Presă de imprimat în care se folosesc clişee planografice. Presa este cilindrică şi acfionată manual sau mecanic.t Presele diferă după cum se folosesc clişee de calcar (piatră litografică) sau clişee de metal, şi după procedeul de imprimare fo!osit. Presele litografice folosesc clişee de calcar sau clişee metalice, şi sunt prese cilindrice, manuale sau mecanice. O presă litografică e compusă dintr'un fundament rezemat, prin intermediul unor rulouri cilindrice, pe două şine longitudinale, de-a-lungul cărora presase deplasează, în mişcare rectilinie alternativă, comandată printr'un mecanism cu bieiă-manivelă, roată djnfată şi cremalieră. Pe fundamen] sunt fixate clişeul, masa de umezire şi masa de frecat cernea'ă. Hârtia este adusă pe clişeu de un cilindru de presiune cu înveliş elastic, acoperit cu muşama. Cilindrul de presiune angrenează cu fundamentul prin două rofi dinfate, fixate la extremitate. Cerneala este întinsă pe clişeu de un dispozitiv cu jghiab de cerneală, valuri trecătoare, masă de frecat cerneala şi valuri purtătoare. Valurile inferioare trecătoare şi purtătoare sunt de ofel, îmbrăcate cu piele tratată în mod special. Clişeul este umezit în păr|i|e neutre, cu ajutorul unui aparat de umezire, compus dintr'un dispozitiv de dat apă, cu cilindri de metal îmbrăcafi cu pâslă şi masă de umezire (placă de fontă îmbrăcată cu pâslă, de pe care valurile îmbrăcate cu pâslă iau apa). Aşezarea coaielor se face manual, de pe o masă aşezată deasupra cilindrului de presiune, iar scoaterea coaielor se face manual sau automat. Tirajul presei este de cca 500 de coaie pe oră. Presele de imprimai offset sunt prese mecanice rotative, cari imprimă prin procedeul de transpunere offset (v.). Presele se construesc pentru imprimat hârtia în coaie (puse şi scoase automat), sau în bandă, tirajul putând ajunge până la 5000 de coaie pe oră. Se construesc pentru una sau pentru mai multe colori (cu grupuri de imprimat aşezate unul după altul, având fiecare cilindrul său de presiune, sau cu grupuri de imprimat aşezate în cerc, cu cilindrul de presiune comun). Presa offset cu doi cilindri se compune, în principal, dintr'un cilindru mare, care primeşte clişeul pe jumătate din periferie, cealaltă jumătate servind ca cilindru de presiune; coa!a de hârtie e presată între suprafaţa cilindrului mare şi suprafaţa cilindrului mic de transpunere cu placă de cauciuc, care a primit, în prealabil, impresiunea clişeului. în partea de jos a presei se găseşte dispozitivul de dat cerneală, ale cărui valuri purtătoare se îndepărtează automat de cilindru, când trece în dreptul lor jumătatea pentru presiune, şi dispozitivul de umezire a clişeului, care îşi îndepărtează şi el valurile purtătoare, pentru a nu ajunge în contact cu porfiunea pentru presiune. Valurile dispozitivului de dat cerneală sunt, unele de ofel, iar altele, de ofel acoperit cu piele sau cu cauciuc. Valurile dispozitivului de umezire sunt acoperite cu pâslă. Presa offset cu trei cilindri se compune, în principal, din câte un cilindru pentru fiecare funcfiune (v. fig. Presă offset cu trei cilindri, sub Offset): un cilindru port-clişeu, un cilindru intermediar cu placă de cauciuc, şi un cilindru penfru presiune. Dispozitivele de dat cerneală şi de umezire se găsesc în partea de sus a presei. Presele cu trei cilindri au tirajul mare şi permit o mai uşoară punere la punct a funcţionării. Presa offset rotativă este o presă rotativă (v*) penfru imprimat hârtie în bandă. Are, de obiceiu, două ansambluri de câte trei cilindri, pentru imprimat ambele- fefe ale hârtiei (v. fig. Presă rotativă offset, sub Offset). 880 1.* Presă de imprimat în litografie [jiHTOrpacfJH-HeekHă neHaTHbîă npecc; presselithographique; ’Steindruckpresse; lithographic printing press; kâ-nyomdai sajto], V. sub Presă de imprimat, planografică. 2. ~ litografică cilindrică [iţHJHîHAPHHecKHă HHTorpatJîHHeCKHft npecc; presse cylindrique lithographique; zylindrische Steindruckpresse; cylin-drical lithographical press; hengeres konyomdai sajto]. V. sub Presă de imprimat, planografică. a. ~ offset [o(|)ceT-neHaTHbiH npecc; presse cffset; Offsetpresse; off-set printing press; offset-■sajto]. V. sub Presă de imprimat, planografică. 4. Presă de imprimat, fipografică [THnorpa-4)HHeCKHH npecc; presse d'imprimerie; Buch-druckpresse; printing press; nyomtatâsi sajto, nyomda-sajto]: Presă de imprimat în care se folosesc clişee pantografice. Este presa cea mai răspândită şi se construesc prese manuale sau prese acfionate mecanic, iar din punctul de vedere al formei clişeului se deosebesc prese tipografice plane, prese tipografice cilindrice şi prese tipografice rotative. 5. ~ fipografică: Sin. Presă de imprimat, pan-lografică; Presă de imprimat, tipografică (v.). e. ~ fipografică cilindrică [qHJiHHAPHHecKHii THnorpa(|)HHecKHH npecc; presse typographique cylindrique; Zylindrische Buchdruckpresse; cylin-drical printing press; hengeres nyomda-sajto]. V. sub Presă de imprimat, fipografică. 7. ~ fipografică plană [njlOCKOCTHbiH THno-rpa(i)HHeCKHâ npecc; pressetypographique plane ; Hochdruckpresse; plane printing press; magas-*nyomtatâsi sajto]. V. sub Presă de imprimat, tipografică. s, ~ tipografică rotativă[p0Taii;H0HHbiftTHn0-rpa^HHeCKHH npecc; presse typographique rotative; Rotationsbuchdruckpresse; rotary printing .press; korforgo nyomtatâsi sajto]. V. sub Presă de imprimat tipografică. «. Piesă de legăiorie [nepenJierabiH npecc; presse de reliure; Buchbinder-presse; book-binding press; Ikonyvkoteszeti sajto]: Presă de deformare plastică, folosită în lucrări de legătorie. Presa de mână e compusă dintr'o piesă de bază (de lemn), paraleiepipedică, pe care sunt fixate două şuruburi (de lemn sau metalice); cu ajutorul şuruburilor se poate strânge o traversă de lemn, pentru a presa ^broşurile spre a fi încleite la cotor, şi a le menfine presate până la «uscarea cleiului, sau pentru Presl de mlnă penfru presarea volumelor după lega- presat după legare, re, până la uscarea definitivă. în j) postament; 2) placă «atelier, piesa de bază şi traversa de presiune; 3) glisle-sunt numite grinzile presei. Pre- ră; 4) traversă; 5) şutele au deschiderea între şu- rub; 6) roa*â mână ruburi corespunzătoare forma- pentru acfionare. fului cărţilor. — Pentru presarea volumelor după legare se folosesc prese hidraulice sau prese de mână cu şurub, cu un batiu cu placă inferioară fixă şi cu o placă superioară orizontală şi mobila, ghidată de două glisiere cari sunt fixate în batiu şi într'o traversă superioară. Şurubul e acfionat cu o roată de mână, solidarizată cu el, fie deasupra traversei în care e fixată piuliţa, fie deasupra plăcii mobile de presare (v. fig.). io. Presădefransport [nepeBOAHOftnpecc; presse â report; Umdruckpresse; transfer press; âtnyom-tatâsi sajto]: Presă cu ajutorul căreia se copiază textul sau desenul, de pe hârtia de transport, pe o placă litografică sau pe o placă de zinc, pentru a obfine clişeul planografic pentru imprimare, sau cu care se copiază, pe hârtie de transport, desenul sau textul executat pe piatra litografică originală sau pe placa de zinc care serveşte ca original de atelier, după ce acestea au fost înnegrite cu cerneală specială de transport. Presa poate fi construită cu masă mobilă' (fundament) sau cu masă fixă, şi poate fi acţionată manual sau prin electromotor. Presa cu masă mobilă se compune, în principal dintr'o masă mobilă (fundament) şi dintr'un trecător fix. Pe masă se aşază şi se prinde piatra litografică sau placa de zinc, acoperite, în prealabil, cu hârtia de transport şi cu un înveliş elastic, format dintr'o placă de carton gros, gresat. Masa se deplasează sub trecătorul fix, care exercită o presiune reglabilă. — Presele moderne, folosite, de obiceiu, pentru plăcile de offset, au masa fixă şi trecătorul mobil; acesta e construit dintr'un cilindru de ofel, îmbrăcat cu o placă de cauciuc, şi exercită presiunea necesară. u. Presă penfru mairife de stereotipie [npecc AJIH CTepeOTHnHbix MaTpaiţ; calandre;Kalander, Prăgekalander, Prăgepresse fur Stereotypiema-trizen; rolling machine, stereotype press; szte-reotipia-matricaî sajto]: Maşină de deformare plastică, folosită pentru executarea matrifelor de stereotipie, şi care are o construcfie asemănătoare cu cea a presei cilindrice de imprimat, manuală. E constituită, în principal, dintr'o platformă orizontală, fixă, pentru forma de imprimat, şi dintr'un cilindru rotativ metalic, de presiune. Cilindrul e antrenat cu o roată de mână şi are, la cele două capete, câte o roată dinţată cilindrică, şi care angrenează cu cremalierele cari dau formei mişcarea alternativă pe platformă; poziţia palierelor cilindrului e reglabilă în înălfime, prin şuruburi. Pentru imprimare, flancurile umede se aşază pe formă şi se acoper cu o pâslă groasă, pentru uniformizarea presiunii; prin manevrarea rofii de mână, cilindrul exercită presiunea asupra flancului în care se imprimă forma. — în tipografiile ziarelor se folosesc uneori prese hidraulice, cu presiunea şi cursa fin reglabile. — Prese folosite în industria d^ prelucrare a materialelor metalice (metalotehnică), în metalurgie şi în industria electrotehnică: 12. Presă de îndoit în muchie. V. îndoit, presă de ~ în muchie. 861 t. Presă de nituit [npeccoBOHHbift Kjienajib-Hblfl CTâHOK; presse â river, riveuse a pression; Prefjnietmaschine, Niefpresse; riveting press, pression riveter, pression riveşfing machine; sajfolo szegecselo gep]: Sin. Maşină de nituit prin presare. V. Nituit, maşină de ~ prin presare. 2. ~ de nituit, automata. V. Nituit, maşină de autometă. 3. ~ de strâns table [npecc AJIH CîKHMaHHH JIHCTOB; presse a comprimer Ies toles; Presse zum zusammenpressen der Bleche; press for plate com-pressing; lemezszorito sajto]: Presă care serveşte — înainte de nituire — ia strângerea tablelor cari trebue nituite, în vecinătatea locului în care se bat niturile. De obiceiu, se folosesc prese pneumatice, de exemplu presa pneumatică cu genunchiu la care două pistoane se mişcă într'un cilindru, acţionând un mecanism compus din doi genunchi, articulati |a o bară şi ia un cap de apăsare. în capul de apăsare se deplasează un dispozitiv cu cleşte, cu care se apucă un bulon da strângere, cu locaş pentru pană transversală; după acţionarea presei, bulonul strânge tablele, cari sunt menţinute în această pozifie cu ajutorul penei transversale. 4. ~ hidraulică de nituit [rHflpaBJiHHecKHâ KJienaJibHbiâ npecc; riveuse hydraulique; hy-draulische Nietmaschine; hydraulic riveting press; hidraulikus szegecselo sajto]. V. sub Nituit; maşină de s. ~ pneumatică de nituit [nHeBMaTHHecKHH KJienaJlbHblă npecc; riveuse pneumatique; Luft-nietmaschine; pneumatic riveting machine; pneu-matikus szegecselo sajto]. V. sub Nituit, maşină de — . ^Prese fojosite în industria lemnului, a hârtiei şi a celulozei: 6. Presă de deshidratare [ode3BomHBaion;Hâ npecc; presse d'egoultage; Vorgautsche; preli-minary couch-roll; szârito sajto]. Ind. hârt.: Ansamblu de doi cilindri (valfuri) de deshidratare, dintre cari cel superior este acoperit cu cauciuc, iar cel inferior are o cămaşă de cupru. Serveşte ia uscarea materialului în curs de fabricafie, de exemplu în maşina de fabricat carton, cu site rotunde (v.), sau la uscarea unui dispozitiv de lucru, de exemplu a pâslei umede din maşina de fabricat hârtia, cu sită plană. 7. ~ de dulgher, de mână. V. Crivală 1. 8. ~ de netezit, umedă. Ind. hârt.: Sin. Netezitor umed (v.). 9. ~ de satinaj [caTHHMpoBOHHBiâ npecc; presse de satinage; Glăttepresse; satining press; sknito sajto, szatinâlo sajto]. Ind. hârt.: Ansamblul format din cilindrul care presează hârtia pe Cilindrul de satinaj, prin intermediul unei pâsle de protecfiune, din cilindru! de satinaj şi din cilindrul penfru susţinerea acestuia (valful sus|inător) 10. ~ de uscare. Ind, hârt.: Sin, Presă de des* hidratare (v.). 11. ~ penfru cartoane ceîulozfee [npecc rjîh iţeJlJIiOJlO3H0ro .KapTOHa;,. presse d'Smmersiqn; Tauchpresse, Tauchbottich; dipping press; buvâr-sajto], Ind. text.: Maşină care se foloseşte la fabricarea fibrelor viscoza, pentru imbibarea cartoanelor de celuloză cu hidrat de sodiu, şi penfru stoarcere. Maşina e constituită dintr'o cadă parajelepi-pedică, în care sunt montate platourile unei prese hidraulice. Cartoanele de celuloză se aşază pe dungă şi paralel, în grupuri separate prin câte un perete metalic perforat, pentru a sta circa doua ore acoperite cu soluţie de hidrat de sodiu de concentraţia 18* **20%, la temperatura de 16««*20°. Apoi îeşia se scurge, iar cartoanele se presează în aceeaşi cadă, la 100 at, între platourile presei hidraulice. 12. ^ pentrulncleit[KJieHJibHbifinpecc; presse â colier; Leimpresse; glueing press; enyvezesi sajto], Ind. lemn.: Presă manuală care serveşte la strânsul plăcilor de placaj A pe cari s'a aplicat fur- ^ A */* A _ nirul, până când se usucă cleiul. Sunt constituite din ■ H cadre verticale de lemn sau de otel profilat, cari au o traversă inferioară, pe care se sprijine piesa înclinată, şi o traversă superioara, prin care trec mai multe şuruburi de strângere. Şuruburile pot fi de lemn sau de otel, şi apasă asupra piesei încleite prin intermediul unor piese individuale sau al unei traverse mobile acţionate simultan de toate şuruburile. Deschiderea dintre coloanele verticale este mai mare decât lăţimea foii de panel. (v. fig.). Penfru a se putea strânge foi mari, se foloseşte un număr variabil de cadre de presă, aşezate alăturat, la distanje potrivite. Prese de Inc leit. s. A) cu şuruburi de lemn; B) cu şuruburi de ofel, cu traversa mobilă de apăsare; 1) coloană; 2) traversă inferioară fixă; 3) traversă superioară, port-piulifă; 4) şurub de lemn; 5) şurub de ofel; 6) cheie; 7) traversă de presiune, mobilă. îs. ~ primitoare [rayq-npecc; presse cou-cheuse; Gaufsche; couch-roll; leszedo hengerpâr]* Ind. hârt.: Presă formată din doi cilindri: cel inferior, peste care trece sita pentru a veni înapoi la cilindrul pieptar, şi cel superior, care primeşte hârtia desprinsă de pe sită. Cilindrul inferior este cilindrul de antrenare, şi asigură mişcarea întregului sistem sită-presă primitoare. El este, fie acoperit cu un strat de cauciuc, fie îmbrăcat într'o cămaşă de cupru. Cilindrul superior este îmbrăcat într'o cămaşă de pâslă groasă. Afară de. deshidratarea produsă ■ prin presare, această presa este destinată să primească hârtia de pe sită pe cilindrul său superior, şi să o depună pe pâslă pijurtăţoare, umedă, care o conduce mai departe spre presele umede ale maşinii. Cilindrul superior, ş&te ciirătit de un cih>drurper|e jşi de un, cilindru cur|fitor„ cari ‘ au o mişcare de rotafie comandată, fn- sens 56 contrar rotaţiei cilindrului superior al presei primitoare. ’— Prese folosite în industria minieră şi în prepararea minereurilor şi a cărbunilor: 1. Presă de brichetat [npacc flJifl 6pHReTH-pokaHHH; presse â briquetter; Briketlpresse; bri-quatting press; brikettsajto]: Presă de agregare, folosită penfru prepararea brichetelor din cărbuni, din semicocs sau din minereuri granulate sau pulverulente. Brichetarea se efactuează sub presiune înaltă şi, de obiceiu, la cald, asupra materialului preparat sub formă de amestec, cu sau fără liant, pentru a se obfine blocuri de formă regulată şi suficient de compacte ca să poată fi uşor manipulate. Presele de brichetat pot fi antrenate prin motoare cu abur sau prin motoare electrice. Sin. Maşină de brichetat. — După felul în care e preparat amestecul, se deosebesc prese de brichetat cu liant şi prese de brichetat fără liant: 2. Presă de brichetat cu liant [npecc 6pHKeTHpOBaHHH C BHÎKyiIţHM BeiIţeCTBOM; presse â briquetter avec liant; Brikettpresse fur mit Bindemittel erzeugte Briketten; briquetfing press for briquettes macle with binding material; bri-kettâlo sajto osszekoto-anyaggal]: Presă care brichetează un amestec de cărbuni sau de minereu, preparat cu un liant, care poate fi, de exemplu, smoală sau gudron pentru praful de cărbuni sau de semicocs, sau var, pentru unele pulberi minerale. Presele cu liant funcţionează cu presiuni de presare mai joase decât 250 kg/cm2. După materialul prelucrat şi după forma brichetelor cari trebue obţinute, presele se construesc cu organe de presiune cu mişcare rectilinie alternată (cari pot fi prese cu forme închise sau cu forme deschise), sau cu cilindri rotitori. Presă de brichetat î) batiuj 2) pistonul motorului cu abur; 3) sertar de distrlbu motorului; 6) volan; 7) biela presei; 8) conducerea capuli îî) metrifă; 12) dispozitiv de reglare a presiunii în matriţă; Exemple: s. ~ cu cilindri, penfru brichete o voi de, V. Presă de brichetat, cu cilindri. ' 4» ~ cu forme deschise. V, Presă de brichetat» •'cu'forme deşşhise. s. ~ cu forme închisei V. 'Presă de brichetat cu forme închisei 6. ~ de brichetat, cu cilindri [nHJiHHApOBbiH, npecc JţJIfl 6pHKeTHpOBaHHfl; presse â cyiindres pour briquettes; Zylinderbriketfpresse; cylinder briquetting press; hengeres brikettsajto]: Presa la care materialul, preparat în prealabil cu liant, într'un malaxor, este presat între doi cilindri ala-, turafi, cu axele paralele, cari se rotesc în sensuri contrare. Presa se compune din următoarele părfi: un batiu care poartă palierele cilindrilor şi mecanismul de antrenare; cilindrii de presiune; alimentatorul, care este constituit dintr'un recipient cilindric, în care un braf rotitor amestecă continuu materialul pregătit într'un malaxor şi îl disfribue în porţiuni potrivite pentru presat. Cilindrii sunt constituifi dintr'un miez de fontă pe care se îmbracă, prin fretare la cald, cămăşi de ofel cu rezistenţă mare la abraziune, şi sunt împănafi pe axe de ofel; în cămăşile de ofel sunt frezate alveole, cari închid, în perechi, spafiul în care se presează pasta de cărbune distribuită de alimentator. Cilindrii sunt antrenafi în sensuri contrare, prin intermediul unor rofi dinţate cilindrice, fixate pe axele lor. Palierele permit reglarea distanţei dintre axele cilindrilor, pe măsură ce cămăşile lor se uzează. Se construesc prese cu una sau cu două perechi de cilindri, cu diametrul de 400* •• 1000 mm şi cu o producţie de 5* •• 60 t/h. Presele sunt antrenate de un motor electric, prin curea de transmisiune. 7. ~ de brichetat, cu forme deschise [npecc flJIH 6pHKeTHpOBaHHH C OTKpbITbIMH 4>°P" MaMH; presse â briquettes â moules ouverts; Brikettpresse mit offenen Formen; briquetting press with open moulds; nyilt formâs brikettsajto]: Presă 6 * cu forme deschise. [le; 4) conducerea (glisierel.e) capului de cruce; 5) biela i de cruce al presei; 9) pistonul presei; fO) corpul presei; 13) alimentator; 14) reglajul admisiunli aburului în motor. la care materialul, preparat an prealabil cu liant, într'un malaxor, este presat în matriţe de oţel de formă paralelepipedică, fără fund, cu muchiile rotunjite. Presa este antrenată prin motor cu abur cu piston» şi se compune din următoarele părţi: mdtorul co abur, cu piston; două ?volane cu rrsasăl mare de inerfie, cuplate pe acelaşi arbore cotit; un. mecanism bielă-mcnivelă, care transmite pistonului; o mişcare alternativă; corpul, cu una sau cu doua matrife, pe care e montat un alimentator şi un dispozitiv de reglare a pozifiei perefilor matrifelor (v, fig.)- Matriţele au formă de tub şi au lungimea mult mai mare decât înălfimea brichetelor; fundul camerei de presare este format de bricheta presată în cursa anterioară a pistonului. La fiecare cursă, alimentatorul distribue cantitatea de amestec necesară pentru o brichetă şi împroaşcă praf de cărbune pe fafa brichetei, penfru a împiedeca lipirea ei; pistonul o comprimă, iar frecarea dintre brichetele presate în prealabil şi perefii matriţei determină mărimea presiunii exercitate de piston pe brichetă. Presiunea folosită este de 100 kg/cm2, în matrifă rămâne un şir de brichete, cari sunt eliminate succesiv; o brichetă parcurge matrifa în timp de 15* • *25 de secunde, răcindu-se parfial. Presa e folosită pentru cărbuni cu conţinut mare de umiditate (8*«*10%). î. Presă de brichetat, cu forme închise [npecc flJIfl dpHKeTHpOBaHHH C 3aKpbITbIMH (JîopMaMH; presse â briquettes â moules fermes; Brikettpresse mit geschlossenen Formen; briquetting press with closed moulds; zârt formăs brikettsajto]: Presă la care materialul, preparat în prealabil cu liant, într'un malaxor, este presat în matrife de ofel de formă paralelepipedică cu fund mobil, cu muchiile rotunjite. Presa e antrenată, de obiceiu, de un motor electric, printr'o transmisiune cu curea. Una dintre presele folosite (v. fig.) se compune dintr'un batiu care poartă: o masă-revolver orizontală, de ofel turnat, în care sunt practicate alveole de secfiune dreptunghiulară, cari consti-tue perefii matrifei, şi cari sunt aşezate pe un cerc; mecanismul organic; mecanismul de avans al me-sei-revolver; mecanismul de antrenare cu angrenaje cilindrice; alimentatorul, constituit dintr'un recipient cilindric în care se mişcă un braf rotitor care amestecă şi distribue porfiuni potrivite pentru presat. Mecanismul organic e constituit din următoarele părfi: balansierul superior, care poartă pistonul superior de presare şi pistonul de evacuare; balansierul inferior, care poartă pistonul inferior de presare; doi arbori orizontali, cari primesc mişcarea dela mecanismul de antrenare şi o transmit prin două manivele, două biele şi o bară de acfionare transversală; cilindrul hidraulic, cu piston pentru legătura elastică între cele două balansiere. Mecanismul de avans este un mecanism cu camă spafială, constituit dintr'o tobă cilindrică şi din rolele de antrenare a mesei-revolver. Alveolele sunt aduse succesiv în dreptul alimentatorului şi sunt umplute, iar când ajung în dreptul pistonului superior, acesta presează materialul din ele. Când, din cauza frecării cu perefii, materialul nu se mai comprimă, balansierul antrenat de bielă începe să oscileze în jurul axului constituit de articulara pistonului şi, comprimând apa din cilindrul hidraulic, acfionează (prin balansierul inferior) pistonul inferior, care termină presarea bri- 883 cheferl Odată cu acţionarea pistonului inferior,, pistonul de evacuare împinge bricheta din alveola diametral opusă alveolei în care se face presarea, pe o bandă transportoare. Presa funcţionează cu 150250 kg/cm2, pentru brichete de cărbuni, şi cu 75 125 kg/cm2, pentru brichete de semicocs. Presa de brichetat, cu forme închise. I) batiu; 2) masă-revolver; 3) balansler superior; 4) balansier inferior; 5) piston de presare, superior; 6) piston de evacuare; 7) tobă de avans pentru masa-revolver;,^ 7’) conducerea rolei, pe toba de avans; 8) piston'de presare, Infesrlor; 9) cilindru hidraulic; 10) tija pistonului 'cilindrului hidraulic; II) rolă penfru rotirea mesei cu forme; 12) manivelă; 13) biela de manevră a balansierulul; 14) traversă de acfionare a balan-sierului; 15) arbore cu manivelă; 16) rofi dinfate; 17) arbore de antrenare; 18) brichetă; 19) alimentator. Se construesc şi prese cu două rânduri de alveole aşezate !n cercuri concentrice, cari pot produce 10 — 12 t/h. 2. Presă de brichetat fără liant [npecc flJifl 6pHKeTHpOBaHHH 663 BHJKyiI^HX BeiiţecTB; 884 presse â briquettes faites sans liant; Brikeffpresse fur ohne Bindemitfel erzeugfe Briketfen; briqueff-ing press for briqueffes macle wifhouf bindîng material; brikettâlo sajto osszekoto-anyag nelkul]: Presă care brichetează amestecul de cărbuni sau de minereu preparat uscat, fără liant, agregarea făcându-se sub presiuni cari pot atinge 3000 kg/cm2. După materialul prelucrat şi după forma brichetelor cari trebue obfinute, presele se construesc cu organe de presiune cu mişcare alternativă, sau cu cilindru inferior. Exemple: 1. Presă cu cilindru inferior. V. Presă de brichetat cu cilindru interior. 2. ~ cu piston. V. Presă de brichetat cu piston. s. ~ de brichetat cu cilindru inferior [npecc AJIH 6pHKeTHpOBaHHH CO BHyTpeHHHM IţHJlHH-APOM; presse â briquettes â cylindre interieur; Brikettpresse mit Innenzylindern; briquetting press with internai cylinder; belso hengeres brikettsajto]: Presă care brichetează materialul preparat fără liant (prin uscare şi mărunfire), prin presare între suprafefele a doi cilindri, dintre cari unul se roteşte în interiorul celuilalt. Cilindrul exterior se sprijine pe doi cilindri cari îl antrenează în mişcare de rotafie, şi are, la suprafafa interioară, canale pe direcfia generatoarelor. Cilindrul interior are axul paralel cu axa cilindrului exterior, sprijinit în două paliere exterioare; pe suprafafa cilindrului sunt frezate alveole. Prin deplasarea cilindrilor de antrenare se poate regla distanfa dintre cilindrii de lucru şi, prin aceasta, şi presiunea de lucru care, de obiceiu, este de 2000*•• 3000 kg/cm2. Cărbunele mărunt este introdus (de un dispozitiv de alimentare) în canalele cilindrului exterior, e constrâns să treacă între cei doi cilindri, e presat şi e antrenat sub formă de „pânză" continuă de brichete până la partea superioară a cilindrului exterior, unde brichetele se detaşează una de alta. Brichetele rezultate sunt foarte compacte, se aprind greu şi sunt, de obiceiu, semicocsificafe. 4. ~ de brichetat cu piston [nopniHeBOH npecc ffJiH 6pHKeTHpOBaHHH; presse â piston pour fabriquer des briquettes; Kolbenbrikett-presse; piston briquetting press; dugattyus brikettsajto]: Presă la care materialul preparat prin amestecare, fără liant, este presat în forme para-lelepipedice, fără fund, cu ajutorul unui piston antrenai de un mecanism bielă-manivelă. Presa se compune dintr'un batiu pe care sunt fixate: corpul, constituit dintr'o placă fixă şi o placă mobilă, aşezată deasupra celei, fixe, şi între cari se fixează matrifele; matrifele tubulare de ofel turnat, rezistent la uzură (de ex. ofel mangan) şi cari au la partea superioară canale de încălzire şi, la partea inferioară, canale de răcire; alimentatorul, constituit dintr'o pâlnie în care se roteşte o tobă cu palete pentru dozarea materialului; pistonul cu mecanismul bielă-manivelă. Presarea se execută între piston şi şirul de brichete din jnatrifă. Presiunea de lucru poate atinge 1500 kg/cm8 şi depinde de fnălfimea matriţei. Presa poate fi acfionată, direct, de un motor cu abur sau, indirect, de un motor electric, prin transmisiune cu curea. E folosită pentru cărbuni bruni pământoşi. — Prese folosite în industria de prelucrare a pieilor, în industria încălfămintei şi în industria textilă: 5. Presă de călcat pielea, hidraulică: Sin. Maşină de călcat pielea, hidraulică (v.). 6. ~ penfru formarea tălpii şi a branfului ' [(|)0pM0B0HHbiâ npecc ajih noAoniBH h CTejib-KH; presse pour la formation des semelles exteri-eures et interieures; Presse fur die B Idung der Âufjeren-und Brandsohle; press for the formation of the exterior and the inner soles; talp es talp-beles-alakitâsi sajto]: Presă hidraulică verticala, care serveşte la formarea tălpii şi a branfului din piese ştanfate în prealabil şi îmbibate cu apa. Se construeşte, de obiceiu, ca presă cu două posturi de lucru, în cari se»lucrează alternativ. Piesa de talpă se aşază pe o formă (semimafrifă) inferioară, cu profilul pozitiv, care este, deplasată în sus, până atinge forma'(semimatrifa), superioară, cu profilul negativ, cu ejutorul unui mecanism cu genunchiu acfionat mecanic; când genunchiul este întins, forma superioară este apăsată hidraulic, şi piesa de talpă umedă este deformată. După uscare, piesa de talpă îşi păstrează forma luata prin presare. 7. ^ pneumatică de lipit. V. Presă pneumatică de lipit talpa. 8. ~ pneumatică de lipit talpa [nHeBMaŢH-necKHâ npecc aah npHKJieăBaHHH noAoniBbi; presse pneumatique pour colier Ies semelles; Druckpresse zum Anleimen von Şohlen; pneumatic press for sole glueing; pneumatrkus talp-ragaszto pres]: Presă care serveşte pentru fixarea tălpii încălfămintei cu ajutorul unei solufii de celuloid sau de cauciuc, şi care are ca organ de presiune o pernă pneumatică (tampon pneumatic). Se construesc prese cu 2, 4, 6, 10 30 sau cu 60 de posturi de lucru. Fiecare post de lucru e constituit dintr'un suport mobil pentru calapoade (pe care se pune încălţămintea din piese asamblate şi pe care este aplicaţă talpa peste un strat de solufie de lipit), şi din perna pneumatică, care se aplică pe talpă, se mulează după forma ei şi exercită apăsarea de lucru. Presele cu 2, 4, 6 sau 10 posturi de lucru au mişcarea de lucru verticală şi comandată mecanic, şi sunt alimentate manual, alternativ. — Presele cu 30 şi cu 60 de posturi de lucru sunt prese-revolver orizontale, cu masă de lucru circulară rotativă pentru 30 de posturi de lucru, cea cu 60 de posturi fiind o presă cu două mese-revolver, ajăturafe, pentru a fi deservite independent. Posturile sunt alimentate manual, succesiv, la trecerea prin dreptul pozifiei de deservire. încălţămintea rămâne sub acfiunea pernei în timpul ro-fafiei cu 360° a mesei-revolver. ®. Presă de perforat cartele [npecc fljifl lipo-CeHKH KapTOHa; machine â piquer Ies cartons, pi-queuss pour, cartons; Karfenschîagmaschine, Kar- 885 tenlochpresse; cârd punching machine; kârtyalap-lyukaszfo pres].lnd. iext.: Presă mecanizată sau ne-mecanizaiă, care serveşte pentru perforat cartele, pentru Jacquard sau pentru ratieră. Exemple: Presa manuală pentru cartele de ratieră este o presă cu pârghie, la care pârghia acţionează simultan o serie de poansoane cu axele coplanare; cu ajutorul unei claviaturi, unele dintre poansoane sunt blocate prin zăvoare, astfel încât nu sunt acţionate prin pârghie, şi cartela este perforată numai în locur'le cerute de raportul de bătătură al armurii. — Presa mecanizată pentru cartele pentru Jacquard este o presă cu excentric, antrenată prin motor, la care excentricul acţionează simultan o serie de poansoane cu axele coplanare; cu ajutorul unei claviaturi, unele poansoane sunt blocate prin zăvoare, ca la maşina manuală de perforat cartele de ratieră. Perforarea unei cartele se efectuează în două operafiuni, cari sunt: perforarea găurilor din capete pentru cepurile de ghidare şi pentru sforile de legat; perforarea şirurilor de cartele se efectuează de poan-soanele neblocate, cartela primind un avans egal cu disfanfa dintre şiruri, dela un suport cu per-forafiuni în care este fixată. 1. Presă [npecc; presse; Presse; press; sajto, pres]. Tehn.: 2. Organ al unei maşini de prelucrare diferită de presare, sau dispozitiv de lucru, cu ajutorul cărora se poate exercita o apăsare asupra unui material, în cursul unei operaţiuni mecanice de prelucrare. Presa poate fi acjionată manual sau mecanizat, şi e folosită în operaţiuni de asamblare, de demontare, etc. Exemple: 2. ~ [npecc; presse; Presse; press; sajto, pres]; Ind. text.: Piesă a maşinilor de tricotat, care serveşte la apăsarea cârligelor acelor de tricotat, în operafiunea de formare a ochiurilor (în faza de presare) pentru ca, prin închiderea acestor cârlige, să se refină firul buclei în ace, şi astfel bucla să poată fi transformată în ochiu. Are forme diferite, după construcţia maşinii de tricotat în care e montată. La războaiele rectilinii, cu ace cu cârlig, presa este o bară metalică cu secfiunea triunghiulară, de lungime egală cu lungimea fonturii, şi e fixată pe un suport oscilant, acfionat, de exemplu, de o pedală (v. fig. A). La războaiele de tricotat circulare, presa e circulară, şi e constituită dintr'o roată de grosime mică, asamblată pe un ax orizontal, în jurul căruia se roteşte; ea calcă succesiv pe cârligele acelor cari ajung^în dreptul ei, în cursul mişcării de rotafie a rofii platinelor (v. fig. B). Pentru tricotare cu desene se folosesc — la războaie cu ace cu cârlig — prese de mostre, adică prese la cari muchia de presare are ştir— bituri (v. fig. C); în faza presării unui rând de ochiuri, cârligele acelor din dreptul ştirbiturilor nu sunt apăsate, astfel că bucla nu e refinută; iar la presarea altor rânduri de ochiuri* presa este deplasată lateral, astfel încât cârligele acestor ace să fie apăsate. La războaiele circulare, ştirbitu-rile sunt practicate pe periferia presei (vi„fi§. D). Prese de războaie de tricotat.. A) schema unui războiu manual rectiiinlu; I) batiu; 2) suportul oscilant al presei; 3) presă; 4) fontură; 5) ac; 6) platină de buclat; 7) platină de egalizat; B) schema unui războiu circular: 1) coroana acelor; 2) ac; 3) suportul presei; 4) presă circulară; 5) platină; 6) dispozitiv de acţionare a platine-lor; C) secfiune longitudinală în presă de model; 0) presă circulară pentru desen (model) E) presă auxiliară fixată pe presa obişnuită, dreaptă; î) presă obişnuită; 2) presă auxlT liară; 3) fantă profilată; 4) şurub de^fixare. Se pot obfine tricoturi cu efect special, de exemplu tricot Guilloche, foiosind o presă auxiliară cu crestături, aplicată peste presa normală (v. fig. E); presa auxiliară are la capete fante profilate, pentru a putea fi deplasată pe porfiu-nile în cari tricotul nu are desen special. s. ~ auxiliară [BcnoMoraTeJibHbiă npecc; presse auxiliaire; Hilfspresse; auxiiiary press; se-ged sajto]. Ind. text. V. sub Presă 2. 4. ~ de montaj [MOHTaJKHbiH npecc; presse de montage; Montagepresse; mounting press; szerelesi sajto]. Tehn., Mş.: Dispozitiv de |Ucru care serveşte la montarea sau la demontarea organelor de maşină asamblate, în serviciu cu alte organe de maşină, cu toleranfe strânse (de ex. rulmen(i în locaşurile lor sau pe arbore, bu-cele sau buloane în locaşurile lor, cămăşi în blocuri de motor, etc.). Se construesc cu diferite mecanisme de acfionare, de exempju cu pârghie şi cu şurub, cu excentric, etc. Piesa care frebue montată sau demontată este acfionată cu discuri, tu ghiare, plăci de apăsare, etc. (v. fig., p. 886)r_ 5. ~ de mostre [npecc flJiH p6pa^oa; presse pour chantillons; Musterpreşsşj sample press; mintaşajto]. Ind. text. V* sub ,Presă 2. - 1 «. ~ pentmdesenefripeccjplHpfl&OBaHHir, presse pour dessins;.- Zeichnungenpresse p7 press for drawings; rajzolo sajto]: Sin. Presa de mqstre/1 H Uneltele folosite în operafiunile de deformate plas- j| tică prin presare se numesc mafrife saur uneori^forme» Se pot prelucra V. sub Presă 2 1. Presă, cărucior de ~ de imprimat. Arte gr. V. Cărucior de presă de imprimat. 2. Presâl.Cfi/m. V. Masă plastică poiicondensată. a. Presar[npee-COBaJibiHHK^pres-seur, pressier; Presser; presser; sajtolo, presele], Tehn.: Muncitor calificat, care supra-veghiază funefio-narea unei prese, sau care efectuează diferite operaţiuni la o presă (de ex. la o presă de uleiu, la o presă de imprimat, la o presă pentru cărămizi, etc.) sau la un strung de presat. Sin. Presor. 4. Presare. [npeccoBKaipres-sage ; Pressen; pressing; nyomâs, sajtolâs, preseles]. 1. Tehn.: Exercitarea unei apăsări statice asupra unui 3_ prin presare materiale solide plastice sau aduse In stare plastică (de ex. metale, mase plastice, lemn, etc.), materiale solide topite (de ex. rnefaîe, sticla» etc.), mate îa l e pulverulentei (de ex. pulberile folositeîn metalurgia pulberilor, praful de cărbune, pulberi de materiale ceramice, etc.). Presarea se poate efectua la rece sau la cald. Presarea se poate e-fectua la uscat (de ex. prelucrarea metalelor, prelucrarea anumitor sorturi de materiale ceramice, ceea ce Se măreşte rezistenta şi le reduce poro-zitatea, şi permite executarea pieselor cu toleranfe strânse şi scurtarea timpului lor de us- Prese de montaj materiaTcu ăjuto-A) presi de scos bucele' cu pâr9hie: B) presăde montat bucele' cu şurub: care)7ia umed (de rul unor unelte c) preside demon,at' cu excentric; 0) presa cu ghiare fixate prin con, pentru e)( presarea ma_ acfionate manual, demonfat r°v' rulmJen|l‘ efc" prin lh,erior< cu a‘,ionare pr,in piu"tS:,E) pres* jorităfii materiale- sau cu ajutorul unor cu 9hiare' pen,ru demontat rulmen)i' prln exterior' cu actionare prln ?urub; lor ceramice) sau * F) presă cu şurub, pentru presarea şi depresarea buloanelor de piston; f) şi unelte sau al unor cu ajutorul unui organe de maşină 2) piese de asa,nblaf prin presare' sau de demontat: 3) or9an de actionare; liant (de ex. bri-aefionate de o ma- 4) or9an de prinde,e a pleseii 5) organ de spri,'ini 6) organ de flxare' chetarea cu liant şină de lucru, în vederea prelucrării acestui material prin deformare plastică, prin forfecare, asamblare, agregare, separare sau mărunfire. Maşinile folosite pentru exercitarea apăsării au forme cari diferă după materialul de prelucrat şi după operafiunea care se execută prin apăsare. Ele sunt numite prese, sau au nume corespunzătoare operaţiunii efectuate cu ajutorul lor (de ex. strung de presat, maşină de format prin presare, maşină de cordonat, filtru-presă, maşină de călcat pielea, maşină de nituit, maşină de imprimat, foarfeci, etc.). — 2. Operafiune de prelucrare prin deformare plastică, de agregare sau de separare, a unui material, cu ajutorul unei unelte sau al unei maşini de lucru care exercită asupra lui o apăsare statică, adică o presare în accepţiunea 1. — 3. în sens restrâns, operafiunea de prejucrare prin deformare plastică, prin agregare sau prin separare, a unui material, cu ajutorul unei prese. a prafului de cărbune). După temperatura la care se efectuează presarea, se deosebesc: 5. ~ la cald [ropnqaH npeccoBKa; pressage â chaud; Heil^pressen; hot pressing; meleg sajtolâs]: Presare efectuată asupra unui material încălzit la o temperatură mai înaltă decât temperatura mediului ambiant. Temperatura de presare depinde de materialul de prelucrat şi poate fi mai joasă sau mai înaltă decât temperatura de topire a materialului sau a unuia dintre componenfii lui. Exemple: ofelu[ se presează în matrife, îa temperaturi mai înalte decât temperatura de re-cristalizare, astfel încât, după terminarea operaţiunii, cristalele să se poată reface dela sine, dar temperatura trebue să fie mai joasă decât temperatura la care începe oxidarea; pulberile metalice se presează, pentru concrefionare, fie la temperaturi mai .joase decât temperatura de topire a componenţilor, fie ja temperaturi la cari o parte din componenţi se lichefiază (concrefionare cu topire); sticla se presează în stare de fuziune, în forme sau în matriţe. 1. Presare la rece [xojiQAHafl npeccoBKa; pre-ssage âfroid; Kaltpressen; cold pressing; hidegsaj-iolâsj: Presare efectuată asupra unui material la o temperatură apropiată de temperatura mediului ambiant sau mai joasă decât aceasta. De exemplu, metalele «se presează la rece, dacă, prin deformare, tensiunile sunt mai mari decât limita de elasticitate şi mai mici decât rezistenţa de rupere (cum este cazul în presarea la strung a aluminiului sau în operafiunile de îndoire sau de îndreptare la presă a tablei sau a barelor de oţel). 2. Presare [npeccoBKa H^eeK; pressage; Pres-sen; pressing; sajtolâs, preseles]. 4. Ind. lexf.: Faza de formare a ochiurilor la maşina de tricotat echipată cu ace cu cârlig, caracterizată prin apăsarea presei pe vârful acelor în timpul când bucla nouă este în cârligul acului care în acest moment este închis complet, iar bucla veche alunecă împinsă de platine pe deasupra vârfului. 3. Presare cu contra [npeccoBKa c np0THB0Aep-JKaTeJieM; frapper contre; einseitig Schlagen; one side striking; egyoldalu sajtolâs]. Me1l.: Operaţiune de presare, care se execută la presă, folosind o matriţă de imprimare constituită dintr'o matriţă gravată în adâncime, retuşată, şi dintr'un poan-son de gatere, gravat în relief, fără retuş, şi care constitue negativul aproximativ al reliefului matriţai. La presarea rondelei, faptul că materialul sufere mai ales deformări prin deplasare, şi, mai pufin, deformări de îndesare, ajută curgerea (fuga) metalului spre golurile matrifei, reducând numărul bătăilor şi permiţând întrebuinţarea unui material mai subţire. Procedeul se foloseşte pentru insignele de serie şi cari, în acelaşi timp, trebue să fie ieftine, deci să confină pufin material, şi, mai rar, pentru medaliile cu relief foarte mare, fără revers. 4. Presare în mafrifă. V. Forjare în matrifă. 5. Presare Ia strung [npeccoBKa Ha CTaHKe; repoussage au tour; Driicken, Planieren; bulging; sajtolâs, egyengetes]. Tehn.: Operaţiune de pre-ucrare prin deformare plastică a materialelor cari au forma de discuri de tablă sau de piese tubu-lare cu perefi subfiri (cu sau fără fund), prefabricate într'cToperafiune anterioară presării la strung, efectuată ia strungul de presat (v. Presat, strung de ~); operafiunea se poate efectua şi Ia strungul paralel obişnuit, sau la strungul pentru lemn. Prin presare la strung se pot executa piese de revolufie (de ex. piese th formă de cupă, vase cu profil curb sau strâmb, etc.), sau piese cu secfiuni transversale eliptice, folosind un platou cu dispozitiv de strunjit oval. Presarea la strung se efectuează folosind o formă metalică sau de lemn, care constitue negativul golului piesei prelucrate, şi care se fixează pe arborele principal al strungului de presat — prin înşurubare — sau pe un platou cu fălci fixat pe arborele strungului. Discul de tablă se fixează pe formă, de obiceiu prin apăsare, cu ajutorul păpuşii mobile, $67 Piesa se unge cu seu sau cu uleiu, este apoi pusă în mişcare de rotaţie şi, prin mai multe frşceri de apăsare cu presătorul (v,) cu vârful rotunjit, purtând unealta dela mijlocul spre marginea piesei şi pufin în sus, este întinsă şi deformată până când se aplică pe formă, luând aproximativ forma acesteia. Se evită formarea de cute, dacă se sprijine piesa, în dreptul presătorului, cu ajutorul unui susţinător de lemn. Piesa cu profilul apropiat de cel al formei este prelucrată apoi cu presătoare de formă adecvată, pentru a-i da adânciturile şi profilul precis. Pentru a exercita apăsarea, unealta e sprijinită pe spinul înfipt în traversa orizontală a susţinătorului; la diferitele treceri se schimbă spinul în diferite găuri, unealta fiind apăsată manual. Deoarece materialul se ecruisează, de obiceiu, prin presare, prelucrarea se execută în mai multe etape, folosind forme intermediare şi executând recoacerea materialului între aceste etape. Presarea e completată de operaţiuni de tăiere a marginilor cu ajutorul cuţitelor, eventual de rulare a marginilor cu presătorul cu rolă, de netezire şi de polisare cu abrazivi. Presarea la strung a pieselor în formă de vas, cu contur complicat şi cu gură mai strâmtă decât golul, se execută folosind apăsarea cu presătorul din spre interiorul piesei şi sprijinind piesa în exterior cu un susfinător rotitor de profil adecvat. Prelucrarea prin presare la strung reclamă modele ieftine, în comparaţie cu matrifele şi e folosită când piesele nu se pot confecfiona prin matri-fare, din cauză că adâncimea mare în raport cu diametrul nu permite deformarea plastică în mairifă; când obiectul are dimensiuni mari şi profilul complicat; când, din cauza numărului mic de piese confecfionate, nu este rentabilă confecţionarea matrifelor; când e necesară o operafiune de netezire după matrifare; etc. e. Presare, pânză de ~ [npeccoBoqKoe no-jiotho; tissu de pressure; Prefjtuch, Kreuztuch; press-cloth; keresztposzto]. Ind. alim.: Foaie de material textil în care se împachetează porţiunile de măcinătură de seminţe oleaginoase, îriaînte de introducerea, pentru presare, între plăcile de presare ale preselor deschise pentru uleiu (v.fig. B sub Presare, placă de ~). Se confecfionează din fire de lână sau din fire de păr de cal, de cămilă, de capră, etc., şi, rareori, din fire de bumbac, ultimele fiind pufin rezistente. 7. Presare, placă de ~ [npeccoBO^Haa hjih-Ta; plateau compresseur; Pre^platte; press plate; sajtolo lemez, preslemez]. Ind. alim.: Placă metalică folosită la presarea uleiului cu prese hidraulice închise, deschise sau semideschise. Forma diferă după presa în care este folosită. în presele cu strecurătoare, plăcile sunt discuri simple de ofel (rotunde sau pătrate) cu fefele netede cu grosimea de 5***6 mm şi cu dimensiunile cu 5 mm mai mici decât dimensiunile golului strecurătorii (v. fig. A). — în presele deschise plăcile metalice folosite au formă pătrată, şi au grosimea de cca 14 mm iar la suprafeţe au canefuri cari uşurează scurgerea uleiului, (v, fig. B). — în 888 presele semîdeschise, plăcile sunt compuse din doua plăci suprapuse, una având prinse pe două A C r Plăci de presare penfru uleiu. A) pentru prese cu sfrecurătdare; 8)'pentru prese deschise; C) pentru prese cu inel; DJ penfru prese semîdeschise; I) placă de presare; 2) disc textil; 3) pânză de presare; 4) placă perforată; 5) Inel; 6) placă cu corniere; 7) placă cu fante de scurgere a uleiului; ?) măclnătură de prelucrat prln presare. Jafuri câta o cornieră care împiedecă deplasarea porţiunii de macinătură, iar cealaltă, care poate întră In golul dintre cornierele perechii de plăci de deasupra ei, este înzestrată cu fante şi cu canale de scurgere a uleiului (v. fig - D). în unele prese cu inel 3 de presare se folosesc plăci cu o fajă plană şi cari au, pe a doua faţă, o parte în relief; această placă presează materialul în interiorul unui inel care împiedecă împrăştierea materialului (v. fig. C). 1. Presat, ajusfaj V. sub Toleranfă. 2. Presai, bară de Sin. Presător (v.). t. Presat, strung de ~ [TOKapHO-^aBH-JlbHbîâ CTaHOK; tour a repousser; Druckbank, PJanierbank; bulging lathe; sajtolo esztargapad]. MŞ'-unelfe: Maşină-unealtă, de construcţie asemănătoare cu aceea a strungului paralel obişnuit, care serveşte la prelucrarea pieselor de revoluţie sau a pieselor cu secţiuni transversale eliptice (de ex. cupe, vase cu profil curb sau strâmb, etc.)i prin presarea la strung (v.) a unor discuri rotunde sau a unor piese cilindrice de tablă subţire, prefabricate într'o operaţiune anterioară presării. Se compune din următoarele părţi: batiul (de obiceiu cu două picioare); patul cu_ fafa da lucru plană sau cu scobitură; păpuşa fixă, de obiceiu deschisă, care poartă arborele principal şi mecanismul da variase a vitesei arborelui principal, da obiceiu un con etajat; păpuşa mobilă; suportul pentru unealta de presat. Suportul uneltei de presat este o piesă în formă de colfar, cu o talpă, care se sprijine pe patul strungului şi ţâre poate să fie fixată în diferite poziţii, şi cu p coloană în care se fixează un susţinător în T, c^re are găuri verticale pentru spinul de reze-rnare a presătorului; susţinătorul poate fi rotit şi jnălţal\Sauiîcobor;ît, şi fixat prin: şurub, în diferite ppzip*; Penetul arborelui principal se fixează, prin. înşurubare, forma pe care ss execută pre- sarea, sau un platou cu fălci, pe care se fixează forma. — Pentru lucrări mai grele, suportul unelte, este un cărucior asemănător căruciorului de strung’r deplasabil cu mâna, şi care are cu două s-Snif pentru mişcări în două direcţii perpendiculare. Caracteristicele strungului de presat sunt: puterea, înălţimea centrelor fajă de pat şi înălţimea lor fafă de scobitura patului, distanta dintre centre* turajiile corespunzătoare treptelor conului etajat. 4. Presător[npsccoBOHHbiîi HHCTpyMeHT;outil â presser; Druckstahl, DruckstahI, Druckwerkzeug; pressing-tool; sajtolo szerszâm]. Metl.: Unealtă de a o 09 (7* m Presăfoare* a) presătoare pentru operafiuni manuale; b) role pentru pre-săfor cu furcă sau presător pentru fixare în suport; c) pre* sător cu furcă, pentru operafiuni ffi3nuale; d) presător cu rolS pentru fixare pe căruciorul port-unealfe* apăsare, folosită în operafiunile de deformare plastică (întindere, planare, formare de canale, etc.) efectuate la strungul de presat. E compusă dintr'o bară de otel de scule, care are un capăt fasonat, şi este fixată într'un mâner de lemn, la celălalt capăt (v. fig. a). Lungimea uneltei, incluziv a mânerului ei, este de 500-•• 800 mm. Partea activă este netezită fin, apoi călită şi revenită, iar coada rămână moale. Pentru lucru, e folosit ca o pârghie da ordinul întâiu, punctul de sprijin fiînd pe suportul strungului de presat. Sin. Bară de presat. 5. ~ cu rolă[pOJlHKOBbIHnpeCCOBOHHbIH HH~ CTpyMeHT; outil â presser avec rouleau; Druckwerkzeug mit Rolle; pressing-tool with roller; gorgos sajtolo szerszâm]: Presător la care partea activă e constituită dintr'o rolă de ofel (netezită, apoi călită şi revenită), montată într'un suport care are la capăt o furcă. Rolele pot avea diferite profile (v. fig. d, sub Presător)'. Furca poate fF ascufită şi fixată într'un mâner de lemn, pentru operafiuni manuale, sau poate avea secfiunea dreptunghiulară constantă, pentru a fi fixată într'un dispozitiv port-unealtă al căruciorului strungului de presat, pentru operafiuni mecanizate. e. Presbif, ochiu ~ [AajibH030pKHH rjias; presbyte; alterssichtig, weitsichtig; presbyopic; tâvollâto]. Opt.: Ochiu care nu mai poate acomoda: La ochiul presblt, punctum proximum se apropie de punctum remotum. în caz de presbi-tism complet, punctum proximum , fi punctum remotum sunt confundate, iar ochiul se comportă ca o lentilă ordinară; Aptitudinea de acomodare B8? scaHe cu vârsta. PresbiHsmul se corectează cu lentile-convergente. 1. Presbitism [flajibH030pbKQCTb; presbytie; Weitsichtigkeit; presbyopia; tâvollâtâs]: Defectul ochiului presbit. 2. Prescripţie tehnică [flOKJia;ţHaH 3airacKa; prescription technique; technische Vorschrift; tehnica! prescriptions; technikai eloirâs]. Tehn.: Piesă scrisă, care cuprinde condifiunile tehnice cari trebue respectate la proiectarea, la executarea, verificarea, încercarea, folosirea, întreţinerea, etc., a unei lucrări de construcfie, a unei maşini, a unei instalafii, etc. s. Preselecfiune [npeflbiCKaHHe; preselection; Vorwahl; preselection; elozetes szeiekcio]. Telc.: Operafiune de primă selecfiune a preselectorului fiecărui abonat, într'o instalafie telefonică automată, cu grupuri de selectoare. 4. Preselecfor telefonic [Tejie(|)OHHbiâ npe-flblCKaTeJlb; preselecteur telephonique; Fern-sprechvorwăhler; telephonic preselector, tele-phonic subscriber's line switch; elozetes telefon-szelektor]. Te/c.: Mecanism de comut3fie asociat, într'o centrală telefonică automată, unei linii telefonice chemătoare, şi care alege, sub influenfa semnalelor produse de ea, când un abonat ridică receptorul de pe furcă, un selector de linie liber al centralei. Preselectorul e de construcfie mai simplă decât selectoarele, e legat între abonat şi un grup de selectoare, şi serveşte penfru reducerea numărului de linii sau de circuite de legătură între abonafi. V. şi sub Selector. 5. Presefupă. V. Presgarnitură. e. Presgarnitură [caJibHHK; presse-etoupe; Stopfbiichse; stuffing box; tomito szelence]: Garnitură de etanşare în jurul unui organ mobil al unei maşini, care este astfel executată, încât permite, fie o mişcare de rotafie (dacă organul este un arbore sau un ax rotitor), fie o mişcare de translafie (dacă organul este o bară profilată, de ex. tija unui piston). în general, presgarni-tura (v. fig.) este constituită dintr'un manşon metalic, cu o căptuşeală de material de mică duritate, şi dintr'un-inel de presiune, cu ajutorul căruia se apasă materialul, pozifia relafivă a inelului fafa de manşon fiind re- Presgarnitură. glabilă. Inelul poate pă- i) manşon; 2 JJinel de'presiu-trunde în interiorul man- ne; 3) şurub de strângere;~4) şonului, astfel încât să căptuşeală de etanşare; 5) exercite o presiune asupra bucea^ metal antifricfiune; căptuşelii acestuia; dato- ® ax* rită apăsării sau deformării plastice, căptuşeala ajunge să îmbrace etanş organul mobil al maşinii. Efectul de etanşeitate se reduce prin uzură (provocată, de ex., de o ungere nesatisfăcătpare) sau prin degradarea căptuşelii manşonului (provocată, de ex., de încălziri exagerate ‘sâu de agen|I corozivi) şi, de aceea, e necesar să~ existe o posibilitate de reglare. împingerea inelului în interiorul manşonului, care' asigură atât apăsarea asupra căptuşelii acestuia, cât şi reglarea acestef apăsări, se realizează, fie cu ajutorul unor şuruburi (v., de ex., sub Presgarnitură cu fire textile, fig. A«**D) sau al unui capac (v. fig. £) care se înşurubează pe manşon, fie prin înşurubare directa (v., de ex., sub Presgarnitură cu inele metalice, fig. G); uneori, în interiorul manşonului e montat un resort (v. sub Presgarnitură cu inele metalice, fig. B, D şi F) care apasă asupra căptuşelii, şi asigură astfel menţinerea etanşeităfii. Manşonul (corpul presgarniturii) se confecţionează din ofel sau din fontă, şi, uneori, e monobloc cu unul dintre cele două organe în mişcare ale maşinii, cari alcătuesc cuplul cinematic ale cărui suprafeţe de contact trebue etanşate; în general, manşonul e echipat cu bucele de bronz: sau confecfionate dintr'un material antifricfiune, cari servesc la ghidarea organului mobil al maşinii. — Inelul de presiune se confecfionează din bronz sau din alt material; dacă materialul are duritate mare, se presează în interiorul inelului bucele de bronz sau de alt material antifricfiune. Inelul se asamblează cu manşonul, fie prin şuruburi» şi în acest caz inelul şi manşonul au câte o flanşă prin care pătrund aceste şuruburi, fie printr'un capac înşurubat pe manşon, fie prin înşurubarea directă a inelului în manşon. — Căptuşeala manşonului presgarniturii e constituită din straturi, discuri sau inele de materiale de mică duritate, plastice sau elastice, cum sunt: bumbacul, cânepa, pielea, guma, asbeStul, metale moi (de ex. bronr grafitat), etc. De obiceiu, se foloseşte cânepă împletită în toroane şi îmbibată cu seu, sau bumbac în benzi împletite şi prăfuite cu talc. Pielea, în formă de discuri sau de manşete, se foloseşte la etanşarea contra trecerii apei sub presiune, în care caz apa înlocueşte iubrifiantuL Asbestul, răsucit în şnur şi imbibat cu parafină şi cu grafit se foloseşte la etanşarea în mediu acid sau bazic. Presgarniturile cu material metalic, în general cu inele metalice elastice, se folosesc Ia etanşarea contra trecerii aburului (de ex. ia turbine şi la motoare cu piston) sau a gazelor de ardere. Presgarniturile supuse unor presiuni şi temperaturi înalte (de ex. presgarniturile dela unele pompe cu rotor) sunt înzestrate, de obiceiu, cu circuit de răcire sau cu un circuit lichid de etan-şare, pentru a proteja căptuşeala de apa fierbinte. Sin. Presetupă. Exemple: 7. ~ compensatoare: Sin. Manşon de diîa-tafie (v.). a. ~ cu fire textile [cajibHHK c Tetccrajib-HblM BOJlOKHOM; presse-etoupe â garniture vege*-tale; Stopfbuchse mit vegetabilischer Packung; stuffing box with vegetable packing; textiltomitestf tomito szelence]: Presgarnitură la care etanşeitatea se obfine prin intermediul unei căptuşeli de materişi textil» babacul sau cânepa. Forma po* tensiunea electrodului e mai joasă decât tensiunea solufiei, fiindcă electrodul trimite ionii săi pozitivi în soljufie, iar când pTH; pression iniţiale de degagement das gaz dissous dans le pefrole brut; Anfangsentlosungsdruck der Erdolgase; bubble point of the crude oi!, iniţial boiling pressure of the crude oii; koolaj-gâzok kezdetnyomâsa]. Expl. pefr.: Presiune la care, în cursul scăderii presiunii de zăcământ, gazele disolvate în fifeiu încep să iasă din solufie. Atingerea presiunii de început de fierbere reprezintă intrarea zăcământului într'o fază de exploatare în care energia lui este folosită din ce în ce mai pufin rafional la transportul fifeiului către gaura de sondă, din cauza efectului Jamin (v. Jamin, efect~) şi a canalizărilor gazelor pe tra-seurile de minimă rezistenfă de scurgere (zonele de maximă saturafie cu gaze libere), traseuri pe cari gazele depăşesc fifeiul, Jăsându-| în urmă, în loc de a-1 refula în fafa lor. Sin. Presiune de saturafie, Presiune de fierbere. 2. ~ de injecţie [BnpbiCKHBaiomee #aB-JieHHe ; pression d'injection; Einspritzungsdruck; injecting pressure; befecskendezesi nyomâs]: Presiunea cu care se injectează un combustibil într'o cameră de combustie a unui focar, a unui motor cu ardere internă, etc. s. ~ de radiafie sonoră [ftaBJieHHe 3ByKO-BOă pa^Hamm; pression de radiation sonore; Schallstrahlungsdruck ; sound radiation pressure ; hangsugârzâsi nyomâs], Fiz.: Suprapresiunea exercitată de undele sonore pe suprafafa de separare a două medii, dacă densitatea de energie sonoră în cele două medii este diferită. Dacă energia sonoră se reflectă complet, presiunea de radiafie sonoră pr, exercitată pe suprafafa reflec- I (1 -f-%) tatoare, este dată de relafia pr »-------------, în care 7 este intensitatea undelor sonore incidente, v, vitesa de propagare a sunetului, şi %, raportul căldurilor specifice ale mediului în care se propagă sunetul. 4. ~ de refulare [HareeTâTejibHoe jţaBJie-HH6; pression de refoulement; Forderdruck; discharge pressure; emelo nyomâs, szâilitâsi nyomâs]. Tehn.: Presiunea corespunzătoare înălfimii de refulare a unui fluid care are densitatea normală a apei (de ex. la pompe sau la compre-soare). s. ~ de regim [padoqee TţaBjieHHe; pression de service, pression de travail, pression de regime; Betrîebsdruck, Betriebsspannung; work-ing pressure; uzemnyomâs]. Tehn.: Presiune 395 la care' b maşină, un generator, etc., .funcţionează în mod obişnuit, în serviciu. Presiunea'de regim nu trebue să fie mai'înaltă decât presiunea nominală (v.) şi, în general, e egală cu aceasta. Exemplu: presiunea de regim a căldării de abur. Sin. Presiune în serviciu. e. ~ de regim [ftaBJieHHe TeneHHH; pression d'ecoulement; Stromungsdruck ; flowing pressure; âramlati nyomâs]. Expl. pefr.: La sondele în produefie, presiunea la care curge sonda într'un anumit regim de lucru. 7. ~ de rupere a unui sfrat [flaBJieHHe paccJioeHHH; pression de desfrafification; Erdol-schichtbruch-Druck; formation breaking pressure; retegtoresi nyomâs]. Expl. pefr.: Presiunea care trebue aplicată unui strat productiv printr'o sondă, penfru a se provoca fisuri pe suprafeţele de stratificafie, fie în scopul introducerii în aceste fisuri a unei suspensii de ciment sau a unui alt agent de etanşare, pentru a reduce debitul de fluide nedorite (apă sau gaze), fie pentru a introduce în aceste fisuri agenfi mecanici de împă-nare, cari să le menţină deschise şi după încetarea aplicării presiunii de rupere, sau agenţi chimici de disolvare, cari să creeze noi căi de drenaj şi să sporească permeabilitatea zonei de strat învecinate cu sonda (acidizare). Sin. Presiune de spargere, Presiune de fisurare. 8. ~ de saturafie [HacbiiiţaTeJibHoe flaB-Jietme; pression de saturation; Sattigungsdruck; saturation pressure; telitesi nyomâs]. Fiz.: Presiunea la care vaporii de o anumită temperatură sunt saturafi. j>. ~ de zăcământ [njiacTQBoe jţaBJieHHe; pression de gisement; Lagerstăttendruck; forma-fion pressure, reservoir pressure; retegnyomâs, telepnyomâs]. Expl. pefr.: Presiune de „echilibru" „static" sau „dinamic" al fluidului unui zăcământ de substanfe minerale fluide. Ea se măsoară la aceeaşi altitudine (nivel de referinţă), în diferitele puncte ale zăcământului, sau se reduce la acelaşi nivel de referinţă (v. Presiune de fund). Se măsoară curent presiunea de zăcământ dinamică, zăcământul fiind în produefie, pe cât se poate şi în stare stafionară („echilibru" dinamic). Ea diferă dela punct la punct; reprezentarea acestei variafii se face prin hărţi de isobare. Dacă, excepţional, înainte de măsurare, întregul zăcământ a fost oprit din exploatare un timp suficient pentru stabilizarea şi uniformizarea presiunii, aceasta (presiunea „statică1') prezintă o importanţă deosebită pentru evaluarea rezervelor de energie şi de fluid exfractibil ale zăcământului şi, în parte, asupra regimului de exploatare a zăcământului. Presiunea statică de fund a primei sonde care deschide un zăcământ este considerată ca presiune statică iniţială a zăcământului. io. ~ diferenţială [AH(|)<^epeHiţHaJibHOejţaB-JieHHe; pression differentielle; Differentialdruck ; differential pressure; differenciâlis nyomâs]. Fiz.: Diferenţa dintre presiunile unul fluid (lichid sau gaz) care curge printr'o conductă, înaintea unui orificiu de strangulare, plasat pe această con- 89$ ductă, şi după el. Stabilirea acesteia serveşte îa calcularea debitelor de lichide sau de gaze. i. Presiune dinamică [AHHaMHnecKoe AaBJie-HHe; pression dynamique; Staudruck; dynamic pressure; dinamikus nyomâs]. Fiz.: Presiunea suple-mentară pe care ar da-o un fluid asupra unui perete plan de care s'ar lovi, anihilându-şi toată energia cinetică. Se exprimă prin formula unde p e densitatea fluidului, iar v e vitesa Iui tn momentul lovirii. 2. ~ dinamică a stratului [AHHaMHHecKoe AaBJieHHe nJiaCTa; pression dynamique de la couche; dynamischer Schichfdruck; dynamic pres-sure of the stratum; dinamikus retegnyomâs]. Expl. pefr. V. sub Presiune de zăcământ. s. ~ dinamică de fund a sondei [AHHaMH-MecKoe AaBJieHHe AHa CKBajKHHbi; pression dynamique de fond du sondage; dynamischer Sonden-Fliefjdruck; bottom hole dynamic pressure; dinamikus olajkut-feneknyomâs]. Expl. pefr. V. sub Presiune de fund. 4. ~ electrostatică [ajieKTpocTaTHHecKoe AaBJieHHe; pression electrostatique; elektrosta-tischer Druck; electrostatical pressure; elektrosta-fikus nyomâs]. El.: Catul forfei de respingere care se exercită, în echilibrul electrostatic al unui conductor, asupra sarcinii unui element al suprafeţei lui, prin aria elementului de suprafafă. Este proporfională cu pătratul densităţii superficiale locale de sarcină, şi deci e oarte mare Ia vârfuri. Presiunea electrostatică e îndreptată totdeauna spre exteriorul conductorului încărcat. 5, ~ gazelor [AaBJieHHe rasa; pression des gaz; Gasendruck; gas pressure; gâznyomâs]. Mş. ferm.: Presiunea variabilă pe care gazele produse prin arderea unui combustibil în cilindru, respectiv în csmera de combustie a unei turbine cu gaze, o exercită asupra pistonului sau a paletelor unui motor cu ardere internă. e. ~ hidrostatică [rHAPOGTaTHHecKoe AaB-JieHHe; pression hydrostatique; hydrostatischer Druck; hydrostatic pressure; hidrostafikus nyomâs]. Fiz.: Presiunea p — yz, exercitată de o coloană de lichid, unde z e înălfimea coloanei deasupra punctului în care se consideră presiunea, şi y e greutatea specifică a lichidului. Presiunea hidrostatică absolută este egală cu suma dintre p = Y2 (numită şi presiune hidrostatică relativă) şi presiunea atmosferică p0 (care variază cu altitudinea, cu temperatura, umiditatea, starea barometrică, etc.). 7. ~ înainte, pe fundul proiectilului [ne-peAnee AaBJieHHe (Ha Ane naTpoHa); pression avant (au culot du projectile); Druck auf den Gescholjboden; pressure at the base, pressure at the front of the chamber; lovedekfenek-nyo-mâs]. B/s.: Presiunea care se exercită pe fundul proiectilului, datorită produselor combustiei pulberii. 8. ~ indicată [HHAHKaT0pH0e AaBJieHHe; pression indiquee; indizierter Druck; indicated pressure; indikâlt nyomâs]. Mş. ferm.: Presiunea variabilă asupra pistonului unei maşini, care rezultă din diagrama ciclului ridicată cu ajutorul unui indicator. în diagrama indicată sunt înregistrate, în ordonate, presiunile indicate absolute, iar în abscise, lungimile cursei (respectiv, volumele de cilindru limitate de piston, corespunzătoare pozifiilor instantanee ale acestuia, în timpul cursei sale). 9. ~ indicată, medie [cpe^Hee HHAHKaTop-H0e AaBJieHHe; pression moyene indiquee; mitt-lerer indizierter Druck; mean indicated pressure; indikâlt kozepnyomâs]. Mş. ferm.: Valoarea medie a presiunilor exercitate, în timpul unui ciclu, asupra pistonului unei maşini. Se calculează din diagrama indicată a ciclului, prin împărfirea suprafeţei diagramei cu lungimea corespunzătoare cursei pistonului (finând seamă de scările alese), şi anume cu relaţia unde S (cm2) este aria diagramei (de obiceiu, măsurată cu planimetrul), r (cm3/kg) este scara resortului indicatorului, iar l (cm) este lungimea diagramei indicate. Presiunea indicată medie se poate deduce şi analitic, sau din tabele. io. ~ indicată medie, redusă [yMeHbHieHHoe cpeAnee HHAHKaTopHoe AaBJieHHe; pression moyenne indiquee reduite; mittlerer reduzierter indizierter Druck; rnaan reduced indicated pressure; redukâlt indikâlt kozepnyomâs]. Mş. ferm.: Valoarea medie a presiunilor exercitate, în timpul unui ciclu, asupra pistoanelor unui motor cu abur cu expansiune fracţionată (policilindric, în tandem sau compound), obţinută din diagrama „rankinizată". Această presiune se calculează după „rankinizarea" diagramelor cilindrului motorului, adică după ce se trasează o diagramă comună a motorului, prin reducerea diagramelor cilindrilor de înaltă şi de medie presiune Ia scara presiunilor diagramei de joasă presiune, şi, totodată, prin lungirea diagramelor în raportul volumelor, considerând volumul cilindrului de joasă presiune ca volum de referinţă (v. şi sub Rankinizare); presiunea medie redusă rezultă din împărţirea suprafeţei diagramei rankinizate, cu lungimea acestei diagrame. n. ~ în serviciu. Tehn.: Sin. Presiune de regim (v.). 12. ~ în serviciu [nHTaTejibHoe AaBJieHHe BOAOft; pression de service; Versorgungsdruck; supply pressure; vizellâtâsi nyomâs]. Cana/.; Presiunea minimă care trebue asigurată în orice punct al unei reţele de distribuţie a apei de alimentare, la ora de consum maxim, îs. ~ internă [BHyTpeHHee AaBJieHHe; pression interne; innerer Druck; internai pressure; belso nyomâs]. Fiz.: Mărime pi care are dimensiunile unei presiuni, definită ca limita câtului dintre 897 varişfia energiei interioare U a unui fluid şi variata corespunzătoare, la temperatura constantă, a volumului său v\ P.jm . Vc)V'T t. Presiuneîn urmă,laculasă[3aAHee AaBJieHHe; pression arriere â la culasse; Druck auf dem See-Jenboden; breech pressure; lofegyver-fenek-nyomâs]. B/s.: Presiunea care se exercită pe cu-iasa unei guri de foc, datorită produselor combustiei pulberii. 2. ~ la falpă [AaBjieHHe nc>A3eMHbix boa; souspression; Sohlenwasserdruck; upward pressure; talajviz-nyomâs]. Hidrot.: Presiunea de jos în sus, exercitată de apele subferane asupra bazei unui baraj. 3. ~ Iifostatică [jiHTOCTaTHnecKoeAaBJieHHe; pression lithostatique; Gebirgsdruck; lithosfatical p essure; lithostatikusnyomâs, hegynyomâs]. Geol.: Arpăsarea specifică verticală az din interiorul unui zăcământ sau al unui complex de roce făcând parte din scoarfa terestră, datorită greutăţii proprii. în interiorul unui zăcământ elastic, omogen şi isotrop, tensiunile normale principale orizontale de apăsare (cx şi ay), datorite presiunii litosta-tice, sunt date de relaţiile: Gz unde m e coeficientul lui Poisson. Calculul apăsării specifice verticale az prezintă dificultăţi- Dacă roca s'ar comporta ca un fluid, ar exista relafia qz = ^z, unde f e greutatea specifică a rocei, iar z e adâncimea sub nivelul solului. — S'au desvoltat numeroase teorii pentru calculul mărimii a2, în cazul lucrărilor miniere orizontale, verticale, şi înclinate. Presiunea litostatică produce deformaţii ale ro-celor. Deformafiile depind de următoarele elemente: proprietăţile mecanice ale roceior: coeziunea, plasticitatea şi structura lor granulometrică; prezenfa apei de absorpţie, de infiltraţie, sau legată chimic în masa roceior; condiţiunile de zăcământ: adâncimea, tectonica (prezenfa liniilor de fractură şi a fisurilor în masă), stratigrafia, înclinarea stratelor; condifiunile tehnice: deschiderea tavanului sau a adbperişulurf profilul transversal al lucrării miniere, timpul cât perefii rămân nesusfinufi, vitesa cu care se deplasează frontul, sguduirile produse de lucrul cu explozivi, rigiditatea sau insuficienta susfinerii, poziţia frontului de lucru fafa de înclinarea stratului sau a fisurilor din acoperiş, metoda de exploatare, etc. — Deformafiile elastice nu sunt depăşite în rocele tari. în roce mai pufin rezistente, deformafiile elastice sunt, în general, mai mici, durează scurt timp, şi apar deformaţii plastice; culcuşul sau vatra excavafiei se umflă sau se exfoliază (în special, marnele sau argilele în prezenfa apei). Prin deformare plastică se umflă perefii excavafiilor miniere, ceea ce se împiedecă prin proptirea tavanului, şi a perefilor cu armaturi sau cu cadre de sus-finere. Efectele presiunii liiostatice asupra lucrărilor miniere se studiază cu ajutorul a trei ipoteze. După ipoteza bolfii de presiune, asupra roceior de lângă marginile golului apasă numai porfiunea de rocă de deasupra golului minier, limitată de un contur de echilibru natural parabolic; ipoteza dă rezultate bune în cazul excavafiilor de dimensiuni mici (galerii, camere subterane). După ipotsza grinzii în consoiă, se consideră că, pe măsură ce linia unui front de tăiere avansează, acoperişul rămâne deasupra golului creat ca o grindă în consolă, a cărei greutate apasă asupra susfinerii artificiale; prin deformarea grinzii în consolă se produc crăpături în acoperiş, datorite tasărilor; ipoteza dă rezultate bune în cazul excavafiilor de dimensiuni mari (fronturi lungi de exploatare); presiunile cari se stabilesc se reduc limitând voit lungimea grinzii în consolă, provocând surparea porţiunii de roce situată dincolo de spafiul necesar pentru organizarea lucrărilor subterane. După ipoteza undei de presiune, se stabilesc, în zonele marginale ale golului subteran, presiuni ale căror valori variază în spafiu, având în ansamblu aspectul unei unde cu zone de presiune normală, de suprapresiune şi de subpresiune; unda se deplasează cu înaintarea frontului de tăiere; din ipoteză se deduc unele manifestări de presiune asupra fronturilor lungi de tăiere, sau a galeriilor de acces la aceste fronturi. După manifestarea în timp, se deosebesc: presiune inifială, care se stabileşte imediat după excavare, crescând până la un maxim, datorită, în special, acfiunii acoperişului direct; presiune secundară, care se stabileşte după ce presiunea inifială a ajuns la maxim şi rocele au atins un anumit echilibru. 4. ~ maximă [MaKCHMajibHoe AaBJieHHe; pression maximum; hochsfer Druck; maximum pressure; maximâlis nyomâs]. Tehn.: Limita superioară a presiunii pe care o poate suporta, un timp determinat, un sistem tehnic, în anumite condifiuni de funcfionare. 5. ~ maximă [MaKCHMajibHoe AaBJieHHe» pression maximum; Maximaldruck; maximum pressure; maximâlisnyomâs]. Expl.petr.: Valoarea maximă a presiunii gazelor desvoltate prin combustia unei încărcături de pulbere sau prin explozia unui exploziv. e. ~ medie [cpeAnee AaBJieHHe; pression moyenne; mittlerer Druck; medn pressure, average pressure; kozepnyomâs]. Mş.: Valoarea medie a presiunilor dintr'un motor, care este o mărime constantă şi care e determinată ca înălfimea unui dreptunghiu cu aceeaşi, suprafafă ca a diagramei lucrului mecanic corespunzător unui ciclu al motorului, lungimea diagramei rămânând neschimbată. 57 898 Presiunea medie (pm) poate fi indicată, efectivă, etc., după felul lucrului mecanic considerat, şi se calculează cu relafia _ Pk Pm~Vhn' unde P este puterea considerată (indicată, efectivă, maximă, etc.), Vh este cilindreea totală (adică produsul dintre cilindreea unui cilindru şi numărul de cilindri), n este turaţia motorului, iar k este un coeficient care are valorile: & = 450 la motoare în doi timpi (pentru P în CP); & = 900 la motoare în patru timpi (pentru P în CP, la Pm în kg/cm2). 1. Presiune medie efectivă [3(|)(|)eKTHBH0e cpeAHee AaBJieHHe; pression moyenne effective; effektiverMitteldruck, mittlerer Arbeitsdruck; mean workingpressure; effektiv kozepnyomâs]. Mş.: Presiune medie convenţională, corespunzătoare unei diagrame ipotetice care ar trebui să reprezinte lucrul mecanic efectiv, adică suma dintre lucrul mecanic indicat şi lucrul mecanic aferent pierderilor mecanice. Presiunea medie efectivă (pme) se calculează din puterea efectivă, pentru cilindree şi turafie dată, şi reprezintă o caracteristică a unui motor, deoarece Pme~~ Pmi1 unde pmi este presiunea medie indicată, iar este randamentul mecanic al motorului. Presiunea medie efectivă variază între anumite limite, după tipul şi modul de utilizare al motorului, şi anume are valorile (în kg/cm2): 3*--5 la motoare cu explozie stabile, 4,5*•-6 la motoare Diesel stabile, 2”-4 la motoare semi-Diesel stabile, 2,5-• *7 la motoare de motocicletă, 5 • ■ • 7 la motoare de automobil, 3*”7 la motoare de autocamion şi la automotoare (cu motoare Diesel), 5- • • 6 |a motoare de nave, 7*"11 la motoare cu explozie pentru avion, 6-*-7 la motoare Diesel pentru avion. Dacă, pentru un anumit motor, se admite presiunea medie efectivă cuprinsă între limitele corespunzătoare, se poate deduce puterea efectivă (Pe), din relafia Pe=Pe-Vh,n-k'1’ unde Vh este cilindreea totală (în I), n este turafia (rot/min), iar k este un coeficient care are valorile: £ = 450 la motoare în doi timpi; & = 900 la motoare în patru timpi (la Pe înCP, pe în kg/cm2 şi n în rot/min). 2. ~ nominală [HOMHHajibHoe AaBJieHHe; pression nominale; Nenndruck; nominal pressure; nominâlis nyomâs, nevleges nyomâs]. Tehn.: Valoarea presiunii exercitate asupra unui sistem tehnic, sau de un sistem tehnic, care reprezintă valoarea presiunii pentru care a fost realizat acel sistem. 3. ~ osmotică [0CM0THHecK0e AaBJieHHe; pression osmotique; osmotischer Druck; osmotic pressure; oszmotikus nyomâs]. Fiz.: Diferenfa de presiune care trebue stabilită între o solufie şi disolvant, pentru ca moleculele de disolvant să aibă aceeaşi tendinţă de a scăpa din solufie şi din disolvant. în particular, e diferenfa de presiune care trebue stabilită între cele două lichide, când sunt separate printr'o membrană semipermeabilă (permeabilă numai pentru disolvant), pentru ca debitul de disolvant prin membrană să fie acelaşi în cele două sensuri. Pentru solufii foarte diluate de neelectrolifi, presiunea osmotică este p = CRT, în care C este concentrafia solufiei în moli pe litru, T e temperatura absolută şi R e constanta gazelor perfecte. în cazul solufiilor de elecfrolifi, presiunea osmotică este p = iC R T, i fiind un coeficient care depinde de constanta de disociafie a electrolitului în solufie, şi de numărul de ioni în cari se descompune molecula prin disociafie. 4. ~ parţiala a unui gaz [qaCTH^Hoe AaB-JieHHe ra3a; pression partielle d'un gaz; Partiell-druck eines Gases; parţial pressure of a gas; egy gaz reszleges nyomâsa]. Chim. fiz.: Presiunea dintr'un amestec a unui gaz, presupus că s'ar comporta ca un gaz perfect, dfccă ar ocupa singur spaţiul pe care-l ocupă efectiv împreună cu celelalte gaze din amestec (yî Dalton, legea lui ~). 5. ~ redusă [yMeHbineHHoe AaBJieHHe; pression reduite; reduzierter Druck; reduced pressure; redukâlt nyomâs]. Fiz.: Raportul dintre presiunea exercitată de un fluid şi presiunea critică a acelui e. ~ relativă [0TH0CHTej]bH0e AaBJieHHe; pression relative; relativer Atmosphărendruck, Atmosphărenuberdruck; relative pressure; relativ nyomâs]. Tehn.: Diferenfa dintre presiunea pe care o are un corp, şi presiunea atmosferică. Sin. Suprapresiune (fafă de presiunea atmosferică). 7. ~ sonoră efectivă [a^eKTHBHOe 3Byno-BOe AaBJieHHe; pression acoustique efficace; Effek-tivwert des Schalldruckes; effective sound pressure; effektiv hangnyomâs]. F/z.: Rădăcina pătrata din valoarea medie, în timpul unei perioade, a pătratului presiunii sonore instantanee. Pentru vibra-fiile sinusoidale, presiunea efectivă este egală cu valoarea maximă a presiunii instantanee, împăr-fită cu fV2. V. şi Efectivă, valoare 8. ~ sonoră instantanee [MrH0BeHH0e 3By-KOBOe AaBJieHHe; pression acoustique instantanee ; Augenblickswert des Schalldruckes; instantaneous sound pressure; pillanatnyi hangnyomâs]. Fiz.: Diferenfa dintre presiunea la un moment dat, într'un punct al unui câmp sonor, şi presiunea care ar exista în acel punct în absenfa undei sonore. 9. ~ specifică: Termen impropriu pentru presiune. 10. ~ specifică de explozie [cneu,H(|)H4ecKoe AaBJieHHe B3pbIBa; pression specifique d'explosion; spezifischer Explosionsdruck; specific explosion pressure; fajlagos robbanâsi nyomâs]. Expl.: Presiunea exercitată de gazele rezultate din descompunerea unui kilogram de exploziv, într'un gol cu un volum de un litru, presupunând ca perefii go|u|ui sunt termoizolanfi perfecfi. ti. ~ statică [cTaTHHecKoe AaBJieHHe; pression statique; statischer Druck; statical pressure; statikus nyomâs]. Fiz.: Presiunea interioară a unui fluid care curge, indicată de un instrument de măsură, care se mişcă cu aceeaşi vitesă ca şi fluidul. Pe perefii fevilor prin cari curg fluide se exercită presiunea lor statică. 899 Dacă p0 e presiunea statică într'un lichid in-compresibil de greutate specifică f, în câmpul de gravitase al Pământului, într'un punct la înălţimea Zq, în care lichidul are vitesa v0, presiunea statică din lichid p, la înălţimea 2, într'un punctde pe o aceeaşi linie de scurgere ca şi punctul de presiune pQ, şi în care lichidul are vitesa v, se calculează din ecuaţia lui Bernoulli: z0i-----h—= 2+ . , r 2g Y 2g Dacă mişcarea fluidului e potenţială (v. Potenţială, curgere ~), relaţia de mai sus e valabilă şi când cele două puncte, de presiuni, p şi p0, nu se găsesc pe aceeaşi linie de scurgere. 1. Presiune [AaBJieHHe; pression; Druck; pressure; nyomâs]. 2. F/z., Tehn.: Forfa de apă- sare dintre două solide în contact după o tangentă comună la suprafafa lor, raportată la lungimea segmentului de contact al tangentei. 2. ~ de tăiere [AaBJieHHe npn pe3Ke; pression specifique de coupe; Einheitsschnittdruck; specific cutting pressure; vâgâsi nyomâs]: Apăsare specifică de tăiere (v. Tăiere, apăsare specifică de ~). 3. ~ pe cale [AaBJieHHe Ha nyTH; pression sur la chausee; Fahrbahnbelastung, Fahrbahndruck; road pressure; pâlyanyomâs]. Drum.: Presiunea (în sensul de sub Presiune 2) exercitată de bandajele roţilor unui vehicul asupra unei îmbrăcăminte rutiere, datorită greutăţii vehiculului şi încărcărilor utile. Lăfimea bandajului trebue aleasă astfel, încât presiunea pe cale să nu depăşească anumite limite admise pe centimetrul linear de lăfime de bandaj, şi anume: 90 kg/cm pentru bandajele metalice, 125 kg/cm pentru bandajele de cauciuc masiv, şi 150 kg/cm pentru bandajele pneumatice. 4. Presiune [AaBJieHHe; pression; Druck; pressure; nyomâs]. 3. Tehn.: Forfa de apăsare pe o suprafafă (termen impropriu). Exemple: Presiunea unui sabot pe toba frânei, presiunea vântului asupra unei ferme sau a unui pod, presiunea vântului asupra palelor unui motor eolian, presiunea verticală pe fusurile unei osii, presiunea pe reazemele unei grinzi. Sin. Apăsare. s. ~ delăiere [conpoTHBJieHHe npn pe3Ke; resistance â la coupe, pression de coupe; Schnittr druck; cutting pressure; vâgâsi nyomâs]. Metl.: Apăsare de tăiere (termen impropriu). V. Tăiere, apăsare de e. Presiune [AaBJieHHe; pression; Druck;-pres-sure; nyomâs]. 4. Metl.: în prelucrarea metalelor prin laminare, diferenfa pa ^h±^h9l 'dintre dimensiunea (grosimea) h± a materialului, înainte de trecerea printre cilindrii de lucru, şi dimensiunea sa h2, după trecerea printre cilindri, măsurate după o direcţie perpendiculară pe planul de laminare. Sin. Presiune de laminare, Presiune directă, Presiune absolută. Valoarea procentuală, fafă de dimensiunea iniţială a materialului: se numeşte presiune relativă. Dacă se face ab- stracţiune de lăţirea materialului la trecerea printre cilindrii de lucru (de obiceiu, mică în raport cu lăţimea materialului laminat), presiunea relativă este egală cu „reducerea" R, care are valoarea * = '.100, unde Sj şi S2 sunt secţiunile materialului înainte şi după trecerea printre cilindrii de lucru. La două calibre corespunzătoare, de pe doi cilindri de lucru, presiunea absolută este independentă de distanfa dintre axele cilindrilor, iar presiunea relativă şi reducerea variază odată cu aceasta. ■— Micşorarea dimensiunii prin laminare, după o direcţie paralelă cu axele cilindrilor, se numeşte presiune indirectă. în laminare nu se foloseşte presiunea indirectă decât în porfiu- Canelură de laminor pentru profil nile de calibru limi- ’n L ,, i i . ... i . 1) c indru nferior de aminor: tate de doi cilindri ' „ . , , , . i.f ... a ,. 2) ci indru superior de laminor; diferiţi, ca in porţiu- . K ' nile de sub linia de NN > l,n'* de la"lina7'' ht~h2-laminare (v. fig. A). Pasiune directa; d.-d,) presiune In calibre cu linii de n lrec,a' contur înclinate faţă de linia de laminare, s'a stabilit experimental că deformarea materialului laminat se face integral prin presiune directă, pân^ C -----------AT ttS° 60° 75° 90° Unghiul oC, in grade Repartifia presiunilor. B) canelură de laminor; C) diagrama repartiţiei presiunilor (directă şi indirectă) în funcfie de inclinafia conturului fafă de linia de laminare; I) cilindru inferior de laminor; 2) cilindru superior de laminor; 3) diagrama presiunilor directe, în procente; /) domeniul presiunilor directe; II) domeniul presiunilor Indirecte; NN') linie de laminare; a) unghiul dintre muchia profilului calibrului şi linia de laminare; p) unghiul format de muchiile calibrului. la unghiuri de înclinare a = 45°, şi prin ambele presiuni, peste această valoare a lui a (v. fig. B şi C). 7. ~ directă[npHMOe AaBJieHHe;pression directe; unmittelbarer Druck; direct pressure; direkt nyomâs, kozvetlen nyomâs]. V. sub Presiune 4. 8. ~ indirectă [KOCBeHHOe AaBJieHHe; pression indirecte; mittelbarer Druck; indirect pressure? indirekt nyomâs, kozvetitett nyomâs]. V. sub Presiune 4. 9. ~ relativă [0TH0CHTejibH0e AaBJieHHe; pression relative; relativer Druck; relative pressure; relativnyomâs]. V. sub Presiune 4. io. Presiune [AaBJieHHe; pression; Druck; pressure; nyomâs]. 5. Metl.: în prelucrarea metalelor 900 prin laminare, diferenţa p-=zDe^—De. dintre dia- metrii de lucru ai celor două caneiuri de pe cilindrii superior şi inferior de lucru, cari formează un calibru de laminare. Canelura are presiune superioară, când diametrul de lucru al cilindrului superior este mai mare decât al celui inferior, şi presiune inferioară, în cazul contrar. De obiceiu, „presiunea" este aceeaşi pentru toate calibrele unei perechi de cilindri de lucru. Datorită diferenfei dintre diametrii de lucru ai celor două caneiuri (presiune diferită de zero), materialul laminat nu aderă decât la cilindrul cu diametrul mai mic, şi nu sunt necesare piese de ghidare a laminatului decât la unul dintre cilindri. 1. Presiune, piesă de Arte gr. V. Piesă de presiune. 2. Presiune, turnare sub Metl. V. Turnare sub presiune. 3. Presiune, undă de ~ atmosferică [BOJiHa aTM0C(|)epH0r0 AaBjieHHfl; onde de pression atmospherique; atmospherische Druckwelle; atmos-pheric pressure wave; iegkori nyomâshullâm]: Variaţie periodică a presiunii atmosferice; în particular, variaţiile impuse de mareele atmosferice gravitaţionale (undă lunară, undă solară) sau termice. Dilataţiile şi contractiunile periodice ale atmosferei, produse de variaţiile temperaturii, dau o undă termică diurnă, cu perioada de 24h, şi o alta semidiurnă, cu perioada de 12h. Sin. Undă barică. 4. Presiunii, instrumente de măsură a ~ atmosferice [H3MepHTejibHbie npn6opbi aTMOc- A) presa la începutul operaţiunii de întindere a coardelor^ 8) presa la sfârşitul operaţiunii de? întindere a coardelor?, f) piesă de beton; 2) manşon de ancorare; 3) con de fixare; 4) corpul fix al presei; 5) corpul'mobil al presei; 6) pompă; 7) piston de blocare a conului de fixare; 8) coarde de ofeL cu forfa totală aplicată cablului, astfel încât firele cablului sunt strânse puternic între cele două piese ale dispozitivului de ancorare. Armaturile în formă de cablu prezintă următoarele avantaje; reclamă piese de ancorare economice; tensionarea cablului se face într'un timp foarte scurt;; capetele grinzii rămân libere. Prezintă următoarele desavantaje: nu se poate realiza o tensionare uniformă pentru toate firele cablului; nir permit realizarea de forfe de întindere prea mari (de obiceiu, până la 30 t). — Armaturile în formă de mănunchiuri de fire sunt constituite dintr'un multiplu de patru fire, aşezate în straturi orizontale şi fixate între eclise verticale şp orizontale, cari menfin firele distanfate unele de altele (v. fig.). Armatura este învelită într'o că- Dispozitivul de tensionare şi de ancorare a mănunchiurilor de armaturi. f) mănunchiu de coarde de ofel; 2) căptuşeală de ofel; 3) material izolant; 4) placă de repartiţie a presiunii; 5) placă de ofel pentru ancorarea armaturilor; 6) pană de ofel pentru ancorarea armaturilor; 7) eclise orizontale; 8) eclise verticale. maşă protectoare sau este trecuta prinir'un xanal amenajat în piesa de beton. Ancorarea firelor se face cu ajutorul unor piese de ofel echipate cu crestături în cari se fixează firele (câte două în fiecare crestătură), cu ajutorul unor pene de-ofel prismatice. Piesele de ancorare se reazemă 905 pe o placă de ofel aşezata în capătul piesei de beton, şi care are rolul de repartizare a presiunii Tensionarea armaturii se face cu ajutorul unei prese hidraulice care întinde numai cate două fire deodată. După întindere, firele sunt fixate cu ajutorul penelor de ofel. Armaturile în formă de mănunchiu prezintă următoarele avantaje: permit folosirea unui număr variabil de fire; permit realizarea unei tensiuni egale în toate firele armaturii. Prezintă următoarele desavantaje: ancorarea firelor nu este economică, reclamând piese speciale de ofel; tensionarea întregului mănunchiu de fire durează un timp prea îndelungat; cape tele grinzii nu rămân libere. La piesele de beton pretensionat cu armaturi aderente se folosesc, fie bare rotunde, fie fire de ofel, libere sau grupate în cabluri sau în mănunchiuri, fie armaturi cu inimă interioară de ofel. Forfa de precomprimare a betonului este transmisă acestuia prin aderenfa dintre armatură şi beton, cum şi prin autoancorarea armaturii, datorită măririi diametrului barelor sau al firelor de ofel, după suprimarea forfei de întindere a armaturii. Pentru a se mări aderenfa se folosesc, uneori, armaturi speciale: armaturi cu suprafafa înăs prită; armaturi profilate, obfinute prin laminare; armaturi împletite; armaturi cu secfiuni pătrate, răsucite, etc. Armaturile formate din bare sau din fire, libere sau grupate, se tensionează în co-frajul piesei de beton, iar armaturile cu inimă interioară se tensionează înainte de a fi montate în cofraj.1 Armaturile,cu inimă interioară de ofel sunt formate din fire de ofel înfăşurate pe un tub de ofel, jumătate din numărul firelor într'un sens, iar cealaltă jumătate, în sens mvers (v. fig ). 3 4 2 Armatura cu inimă de ofel (dreapta, element de armatură pre-tensionată; stânga, secfiune prin elementul de armatură) 1) spire de armatură; 2) Inimă de ofel pentru preluarea forjelor de compresiune la tensionarea armaturii; 3) tub de carton sau de ofel pentru’protejarea inimii împotriva aderenfei; 4) diafragmă-disc pentru menfinerea armaturilor la distanfa prescrisă. Firele sunt menfinute la distanfa de inimă, cu ajutorul unor discuri. Armatura,, e întinsă înainte de turnarea betonului şi e ancorată de capetele inimii cu ajutorul unor dispozitive speciale. După întărirea betonului, se demontează ancorajele şi se scoate inima din interiorul armaturii, iar golul rămas se umple cu mortar de ciment. Uneori, armatura poate fi aşezată pe o inimă de beton slab armat, pe care este întinsă, şi care rămâne înglobată în piesa de beton. Armaturile pifeselor de beton pretensionat, în special cele formate din coarde, pot fi aşezate astfel, încât axa lor să fie o parabolă cu concavitatea în sus, îmbinarea armaturilor circulare ale-unui perete de rezervor executat dirv. beton precomprimat. I) peretele rezervorului; 2) betor^ pentru unrplerea locaşului îmbinării; ^ 3) armatură circulară; 4) piesă de îmbinare şi de tensionare a armaturii^ 5) beton armat cu refea de armatură constructivă; 6) strat de beton dfe profecfiune. cele două capete fiind situate la partea superioară a piesei de beton. Acest sistem prezintă avantajul că armatura preia tensiunile principale de întindere şi micşorează tensiunile de întindere apărute în fibrele superioare ale piesei de beton, în timpul pretensionării. Pretensionarea armaturilor se poate face prirt procedee manuale, mecanice, hidraulice sau energetice. — Procedeul manual consistă în întinderea^ armaturilor cu ajutorul unor piulife sau al unor man-şoane filetate, cari se reazemă pe plăci de ofel, la armaturile longitudinale, sau leagă capetele armaturilor, la cele inelare (v. fig.), şi cari sunt rotite. cu ajutorul unor chei. Forfa de în- \0r > - ° J 1 tindere a armaturii se reglează prin efectuarea unui anumit număr de rotafii ale piulifei, sau ale manşonului, în funcfiune de diametrul armaturii, de lungimea ei, de numărul de spire ale filetului pe unitatea de lungime, şi de temperatura la care se lucrează. — Procedeul mecanic consistă în întinderea armaturii*, fixată la unul din capete, cu ajutorul unor cricuri^ speciale, al preselor hidraulice cu dublu efect, al unor instalafii cu pârghii sau cu greutafi, prin încărcarea elementului de construcfie cu diferite sarcini, iar la armaturile circulare sau elicoidale, cu ajutorul unor maşini speciale, cari aşază armatura^ şi o întind în acelaşi timp. — Procedeul hidraulic este folosit în special pentru pretensionarea, armaturilor construcţiilor sau a elementelor de construcfie supuse la presiuni hidrostatice interioare (de ex. tuburi de canalizare, rezervoare, etc.). Procedeul consistă în realizarea unei presiuni în interiorul acestor construc-fii sau al acestor elemente de construcfie, înainte deturnarea betonului sau îna«nte de întărirea lui completă, fie prin pompâre de apă sub presiune(la tu-buri),fie prin umplerea construcfiei cu apă (la rezervoare). Forfa de pretensionare este transmisă prin intermediul unei cămăşi de cauciuc sau de tablă, construită^ special penfru a se putea deforma sub acfiunea presiunii apei. La tuburi, armatura, inelară sau eli-coidală, este aşezată pe o inimă de beton exe- Procedeul hidraulic de confecţionare a tuburilor precomprimate^. î) buloane de strângere; 2) tipar de ofel; 3) armatură; 4) befort neîntărif; 5) nisip uscat; 6) cămaşă interioară de ofel. ?06 cutatată prin centrifugare, iar pretensionarea se face când betonul a atins cca 50% din rezistenta de calcul. Cofrajul exterior al tubului este construit astfel, încât să se poată deforma cu uşu-rinfă (v. fig.). La rezervoare, armatura este aşezată la exteriorul unui cofraj format din panouri cari se pot deplasa unele fafă de altele, pentru a urmări deformafia armaturii datorită presiunii apei (v. fig.). Betonarea peretelui rezervorului se face după pretensionarea armaturii, prin proiectare cu ajutorul unei maşini de torcre-tat. Presiunea apei trebue să fie mai mare decât presiunea în serviciu a construcţiei, pentru a se compensa pierderile de pretensionare datorite cofrajului, retragerii betonului, flua-jului, etc. Pre-comprimarea realizată prin procedeul hidraulic prezintă avantajul că tensiunile de întindere ale construcfiei sunt preluate în întregime de armaturi, iar betonul nu este solicitat deloc la tensiuni de întindere, deoarece a fost turnat în starea de tensionare a armaturii. — Procedeul energetic consistă în încălzirea armaturii, în momentul montării în cofraj sau după.turnarea betonului, cu ajutorul curentului electric sau trecând-0 prin camere sau prin dispozitive de încălzire. încălzirea armaturii cu ajutorul camerelor sau al dispozitivelor de încălzire se foloseşte la pretensionarea armaturilor elicoidale; încălzirea cu ajutorul curentului electric se foloseşte la armaturile longitudinale, în ultimul caz, dacă pretensionarea se face după întărirea betonului, armatura se aşază în canale amenajate în piesă sau în tuburi înglobate în betonul piesei, sau se acopere cu o substanfă termo-izolantă uşor fuzibilă (de obiceiu, o compozifie cu bază de sulf), care se topeşte sub acfiunea căldurii, împiedecând adsrenta armaturii la beton. Ancorarea armaturii se face, la procedeul energetic, înainte de răcirea ei, astfel încât aceasta se contractă prin răcire şi comprimă betonul. Procedeul energetic prezintă desavantajul că nu permite controlul forfei de pretensionare. — Principiile generale ale calculului betonului pretensionat se bazează pe cele două ipoteze clasice: ipoteza conservării secţiunilor plane; ipoteza proporfionalităfii între tensiuni şi de-formafii. Folosind aceste principii clasice, calculul secţiunilor de beton pretensionat se face ca pentru piesele solicitate la compresiune excentrică. Secfiunile trebue verificate în cel pufin două ipoteze de bază referitoare la încărcare, şi anume: efortul de precompresiune suprapus celui datorit greu-tăfii proprii; efortul de precompresiune suprapus celui datorit încărcării maxime. în calcul se urmăreşte ca, prin suprapunerea tensiunilor inifiale şi a tensiunilor din încovoiere, să se obfină situafia cea mai desavantajoasă. Mărimea forjei de pretensionare se determină astfel, încât piesa de beton să nu fie solicitată ia întindere sau să fie solicitată la tensiuni de ntindere foarte mici, cari pot fi preluate de beton. în acest caz, într'o grindă supusă la încovoiere, distribufia şi variafia tensiunilor sunt reprezentate în schemele de mai jos. / ă b c d Distribufia şi variafia tensiunilor într'o grindă de beton pretensionat, supusă la încovoiere, a) diagrama tensiunilor produse de pretensionare; b) diagrama tensiunilor produse de încovoiere; c) diagrama tensiunilor rezultante, în cazul când betonul nu e supus deloc la întindere; d) diagrama tensiunilor rezultante, în cazul când betonul e solicitat la tensiuni mici de întindere. Tensiunile principale şi alunecările din piesele de beton pretensionat sunt mult mai mici decât în piesele de beton armat, obişnuite deoarece armaturile pot fi. dispuse astfel, încât componenta Pv a forfei de pretensionare, normală pe axa piesei, să producă tensiuni de sens contrar tensiunilor principale produse de încărcări (v. fig.). Diagramele forfelor tăietoare într'o piesă de beton pretensionat supusă la încovoiere din greutatea proprie. a) diagrama forf^j tăietoare produse de greutatea proprie; b) diagrama forfei tăietoare produse de pretensionare; c) dia- grama forfei tăietoare rezultante. Aceste tensiuni principale pot fi anulate în întregime prin executarea unei pretensionări pe o a doua direcfie. Această metodă se foloseşt, la executarea grinzilor de beton în formă de I cu inimă subfire, şi la cari etrierele inimii sunt pretensionate după direcfia axei verticale a secfiunii piesei. Pretensionarea armaturii unui rezervor cilindric, prin procedeul hidraulic. A) secfiune verticală; B) secfiune orizontală; 1) clntru pentru fixarea cofrajului rezervorului; 2) căptuşeală inferioară de material elastic impermeabil; 3) panourile cofrajului; 4) armatură inelară; 5) piesă de reazem a panourilor cofrajului; 6) şipci de lemn pentru menfinerea armaturii la distanfă de cofraj; 7) fundul rezervorului. * 907 1. Preumezirea tutunului [npe/ţBapHTejibHoe yBJiatfmeHHe Ta6aKa; prehumectation du tabac; Tabakverfeuchtung; tobacco moistening; dohâny-elonedvesites]. Ind. tuf.: Umezire a tutunului în baluri, cu ajutorul unui curent de aer umed, în camere speciale. 2. Prevaporizare [npe^BapHTejibHoe Hcna-peHHe; prevaporisation; Vorverdampfen; prevapo-risation; elogozoltetes]: încălzirea apei de alimentare a unei căldări de abur, înainte de a fi introdusă în corpul căldării, până la temperatura de saturafie a aburului. La finea prevaporizării se produce o anumită cantitate de abur, care se introduce în corpul căldării. Prevaporizarea se realizează prin mijloace identice cu preîncălzirea (abur de emisiune, abur prelevat, gaze de ardere) şi este folosită, în special, la căldările de înaltă presiune şi cu trecere forfată, la cari, printr'un parcurs în sens unic, apa se transformă progresiv în abur saturat, al cărui grad de umiditate descreşte treptat, pentru a deveni abur saturat uscat; în acest caz, prevaporizarea este dusă până la un anumit conţinut de umiditate al aburului saturat. Prevaporizarea implică o foarte îngrijită preparare prealabilă a apei de alimentare. s. Prevaporizator [npeflBapHTejibHbiH ncna-pHT6Jlb; vaporisateur prealable; Vorverdampfer; pre-evaporator; elogo-zolteto]: |nstalafie pentru prevaporizarea apei. Este format din fevi prin cari circulă apa preîncălzită. Mănunchiul de fevi este străbătut la exterior de gazele de ardere (v. fig.) sau de abur de emisiune. V. şi sub Prevaporizare. 4. Prevederea timpului [np0rH03 noroAbi; prevision du temps, pro-gnose du temps; Wetter- 15 vorhersage, Wetterpro- PrevaP°riza*or ,a ° instalare gnose; weather forecast, de căldare de înaltă presiune, weather prognosis; ido- ’> preîncălzitor; 2) supraîn-prognozis, id6-elorelă- calzilor; 3)vaporizator!4)pre- tas]. Meteor.: Prevederea vapor,2a,°r; 5>mo,or cu aburi situaţiei atmosferice vii- *) «"densa.or de abur; 7) re- toare, într’o regiune dată zervor de apa: 8) pom,pa de V într’un anumit interval allmis"»are cu aPa> 9> ,ocar' de timp ^ separator-curafitor. Prevederea pentru o durată de 24 şif uneori, de 48 de ore, se numeşte prevedere pe durată scurtă. Ea comportă două op@rafiuni distincte: diagnoza sau analiza situafiîlor din trecut şi în momentul obser^afiei care se face cu ajutorul hărfilor sinoptice, şi prognoza sau prevederea evolufiei situafiei prezente. Pentru această prevedere sunt folosite metodele franceză şi norvegiană. — Prima metodă e bazată pe studiul nucleelor isalobarice, care stabileşte harta variaţiei presiunii în următoarele 24 de ore, prin urmare şi harta viitoare a presiunii sau harta probabilă. Starea atmosferică este prevăzută pe baza legă- 1 < r 5 ■ turilor cari există între sistemele noroase şi nucleele isalobarice, iar variafiile temperaturii, din starea atmosferică şi din deplasările, prin vânt, ale maselor de aer. — Cea de a doua metodă consistă în extrapolarea pozifiilor maselor de aer şi a poziţiilor fronturilor. Nucleele isalobarice, sistemele noroase, ca şi depresiunile, nu sunt, de fapt, decât aspecte diferite ale perturbafiilor atmosferice hotărîtoare în schimbările timpului. Prevederea, pentru o durată dela câteva zile până |a câteva luni, numită prevedere pe durată lungă, se face prin metode diferite, folosind tipurile de timp, curenfii de perturbafie, ciclurile meteorologice şi, în general, tot ceea ce poate conduce la corelafii între situafii prezente şi viitoare, sau ia anumite repetifii periodice în caracterele timpului, privit la scară mare (macro-timp). Dintre acestea, metoda sovietică dă cele mai bune rezultate. Ea se bazează pe faptul că marile procese atmosferice (macroprocesele) nu se repetă în cicluri, dar ele prezintă desfăşurări analoage, condifionate de pregătirea lor prin procesele anterioare. 5. Prevenitor de erupţie [npHBeHTep, npoTH-BOBbl6pOCHaH 060pyA0BaHHe HCTH CKBaîKHH, KOHTpoJIhHan r0J10BKa; appareil de fermeture d'eruption; Eruptionsabsperrvorrichtung; blow out preventer; kitore-selzâroszerkezet]. Expl. pefr.: Dispozitiv instalat la gura unei sonde în foraj sau în re-parafie, pentru a închide cât mai etanş şi mai rapid spafiul inelar dintre Coloana de exploa- Prevenitor de tipul «manşon elastic", tare şi garnitura de 1) flanşă terminală; 2) corpul preve-prajini de sapa nltorului; 3) garnitură de cauciuc Sau de instrumen- suplă, pentru etanşare. tafie, sau de fevi de extracfie introduse în puf. Fiind că trebue închise orificii de secfiuni variate ca formă şi ca dimen- Prevenitor de tip „robinet", f) corpul prevenitorului; 2) bacuri; 3) garnituri de cauciuci 4) tija de acfionare mecanică; 5) cap de pompă pentru acfionare Hidraulică sau pneumatică; 6) planşă de legătură la coloană. siuni, contra unor presiuni foarte înalte şi în prezenfa unor materiale abrazive, prevenitoarele de erupţie sunt de tipuri variate, dar se pot 908 reduce la trei tipuri principale: tipul „dop", alcătuit din două jumătăţi, separate printr'un plan Prevenitor de fipu! „dop", a) manual; b) semiautomat; I) şi 2) bacuri; 3) garnitură de cauciuc penfru etanşare; 4) corpul prevenitorului; 5) coloană; 6) prăjină; 7) pârghie de acfionare. care cuprinde axa găurii de sondă, introduse axial şi etanşate prin însăşi apăsarea axială a fluidului eruptiv (v. fig.); tipul „manşon elastic", 6 Schema de acfionare a unui prevenitor de tipul „robinet", a) vedere în plan: 1) bacuri; 2) garnituri de cauciuc; 3) axe filetafe pentru strângerea bacurilor; b) vedere laterală a prevenitorului şi a axului de comandă; I) ax cu cuplare carda-nică; 2) roată pentru acfionare manuală; 3) rotor cu palete penfru acfionare cu jet de fluid; 4) corpul prevenitorului; 5) coloană; c) vedere laterală a prevenitorului şi a axului de comandă: 4) corpul prevenitorului; 5) coloană; 6) ajutaj de •injectare. care se închide prin deformarea sub presiune exterioară radială a unui servofluid sub pre- siune «mai înaltă decât cea a fluidului eruptiV (v. fig.); tipul „robinet", care este, în principiur un robinet cu pană (sau cu sertar), format din două piese cari, prin apropiere, strâng între ele garnitura de prăjini sau de ţevi de extracţie, apropierea lor fiind asigurată, fie prin comanda manuală cu şurub (dela distanţă), fie cu servo-comanda prin vână de fluid sub presiune (de obiceiu abur), care loveşte tangenţial paletele unei mici turbine tip Pelton, calată pe axul şurubului de strângere a bacurilor, fie prin servo-comandă hidraulică directă cu fluid sub presiune care acţionează asupra unor pistoane solidare cu bacurile. î. Prevină. Pisc.: Fiecare dintre grinzile de lemn, lungi şi groase sau înnădite, legate la partea superioară şi transversal pe piloţii bătuţi în apă, pentru consolidarea scheletului pe care se construesc gardurile pescăreşti. Sin. Previlă, Prevesină. 2. Prezon. V. Prizon. . s. Priabonian [npHa()OHHaHOBbiH cjioh; pria-bonien; Priabonien; Priabonian; priabonian]. Geol Ansamblul format de etajele Bartonian şi Ludiân din Eocenul superior (în special în lucrările geologilor italieni). 4. Priboire [#biponpo6HBaHHe ; perforat ion par poinţon; Durchlochung mit Dorn; perforation with a punch; âtlyukasztâs]. Tehn.: Perforarea sau lărgirea unei găuri, de obiceiu în materiale metalice, prin deformare plastică la cald sau la rece,, cu ajutorul unui priboiu (v.). Operaţiunea de priboire se efectuează prin batere cu ciocanul de mână, la piesele de grosimi mici, sau cu ciocanul mecanic, la piesele de grosimi mari. 5. Priboiu [npo6oHHHK, dopoftOK; poinţon» DQrn; punch; lyukaszto]. Tehn.: Unealtă de ofel de scule, care serveşte Ia perforarea sau la lărgirea găurilor (v. Priboire), de obiceiu în mate» riale metalice (de ex. table, plăci, ţagle de oţel).. Priboirea în piese cu grosimi până la câţiva milimetri se efectuează cu un priboiu având forma unei bare cilindrice sau prismatice cu un capăt conic. — Perforarea la cald a pieselor de grosimi mari se execută cu ajutorul unui priboiu cu coadă* numit, uneori, şi" ciocan de găurit (v.), care are, aproximativ, forma unui .ciocan de mână, a cărui pană este, de obiceiu, cu secţiune circulară sau pătrată. — Pentru lărgirea la cald a găurilor, priboiul are formă tronconică, formă de butoiaş, etc.; în timpul baterii cu ciocanul, priboiul este ţinut cu ajutorul unui cleşte. Sin. (impropriu) Dorn,. Mandrin. 6. Pridvor. 1. V. Cerdac. 7. Pridvor [nanepTb; parvis (d'une eglise); Vorhalle (einer Kirche); ante-temple; templom-ejocsarnok]. 2. Arh.: Galerie exterioară, deschisă dar acoperită, mărginită de arcade, situată în faţa intrării unei biserici, sau care înconjură biserica. 8. Prigitoare. Ind. far.: Fotă formată dintr'a singură bucată de ţesătură, care acopere de jur 909 Împrejur partea deja mijloc în jos a trupului. ^Termen regional). 1. Primaj [yBJieneHHe BO/ţbi napoM; primage; Mitreifjen, Oberreiljen, Spucken; priming; vizrântâs vizsodrâs]. Mş. term.: Antrenarea, de aburul care curge, a apei din căldarea de abur. Apa antrenată poate fi sub formă de picături sau sub formă de cantităţi masive de apă. Primajul este un fenomen care apare la un anumit grad de vaporizaţie (cantitatea de abur, exprimată în metri cubi, produsă pe oră şi pe 1 m3 de spafiu ocupat de abur în căldare). Picăturile de apă formate la suprafafa apei din căldare, prin crăparea bulelor de abur, au un diametru mediu care depinde de tensiunea superficială a apei (constanta capiiară), de gradul de viscozitate al apei, şi de raportul dintre volumele specifice ale apei şi aburului, mărimi cari depind de presiune. Picăturile de apă sunt în echilibru nestabil, presiunea care acfionează asupra lor fiind cu pufin mai înaltă decât presiunea de saturafie; e'e se vaporizează cu o vitesă care depinde de presiune şi de mersul curbei de saturafie (v. Diagrama Mollier). Primajul apare când durata mijlocie a existenfei unei picături de apă depăşeşte durata medie a liberului parcurs mijlociu; durata medie a liberului parcurs nu depinde decât de cantitatea de abur vaporizată pe unitatea de volum a spafiului de abur (expri mată în kg/m3). Gradul de vaporizare variază între anumite limite; el descreşte cu conţinutul ^pei în săruri alcaline. Primajul este datorit formării excesive de spumă în căldare (v. Spumă, formare de ^ în căldarea de abur), provocată de a|ca!initatea mare a*apei, de prezenfa uleiurilor şi a substanţelor în suspensie în apă, de spafiul de abur prea mic (dimensionarea greşită a corpului căldării), de descărcarea bruscă a căldării prin luarea unei cantităfi mari de abur (deschiderea bruscă a regulatorului de abur, reglare prin laminare bruscă, etc.). Când antrenarea apei este mică, picăturile de apă se vaporizează în supraîncălzitor; sărurile antrenate odată cu apa formează depuneri în preîncălzitor, în conducte şi în piesele motorului în contact cu aburul, supraîncălzirea aburului scade repede, şi se. formează abur saturat în supraîncălzitor. Când apa este antrenată în cantităfi masive, primajul, sub formă de lovituri de apă, poate provoca defectări grave în supraîncălzitor, în conductele de admisiune a aburului şi în motorul cu abur (curgerea suprafncălzitorului, pierderea etanşeităţii flanşelor conducfelor, ruperi de palete în turbine, spargeri de cilindri în motoarele cu piston, etc.). Primajul din agregatele termice cu motoare cu abur cu piston este provocat, afară de calitatea apei de alimentare, şi prin admisiunea bruscă a aburului în cilindru. Aburul admis din căldare umple, în primul rând, supraîncălzitorul şi conductele de admisiune, până când presiunea din camera de distribuţie ajunge la o valoare la care porneşte molorul. Presiunea din căldare scade brusc şi, prin scăderea de presiune, bulele de abur se urcă repede la suprafaţa apei, şi antrenează picăturile de apă. Dacă nu se deschid robinetele de scurgere dela cilindri, se provoacă lovituri de apă. Primajul apare şi în timpul funcfionării motorului, când nivelul apei din căldare este prea înalt. Primajul apare adesea, în special la locomotivele cu abur, din cauza condiţiunilor de funcţionare (demarare în sarcină, încărcări variabile în timpul parcursului, apă de alimentare de diferite calităţi, * patinare, etc.). La agregatele termice cu turbine cu abur, primajul este provocat, afară de calitatea apei de alimentare, şi prin laminarea bruscă datorită reglării, Pe lângă ruperile de palete pe cari le poate provoca, primajul produce, în special pe paletele etajelor de înaltă presiune ale turbinei, depuneri de săruri alcaline, cari dau o crustă puternică, micşorând secţiunile de trecere a aburului, şi micşorând, deci, randamentul turbinei. 2. Primară, era Geol. V. Paleozoică, era s. Primăvară [BecHa; printemps; Fruhling; spring; tavasz]. Astr.: Anotimp care, din punctul de vedere astronomic, începe la echinoxul de primăvară (21 Martie) şi se termină la solstiţiul de vară (21 Iunie). Din punctul de vedere meteorologic, primăvara începe la 1 Martie şi se termină la 31 Mai. 4. Primer. V. Uleiu total. 5. Primitiv, cerc ~ al unei roţi dinfate. V. Cerc primitiv al unei roţi dinţate. 6. Primitiv, cerc ~ de camă. V. Cerc primitiv de camă. 7. Primitiv, punct ~ al dinţării de angrenaj. V. Punct primitiv al dinţării de angrenaj. s. Primitivă, mărime ~ [nepBH^Han BejiH-HHHa; grandeur primitive; ursprungliche -Grofje; primitive quantity; primitiv mennyiseg]. V. sub Mărim 3. 9. Primulină [npHMyJiHH; primuline; Primulin; primuline; primulin]. Chim.: H H H Hc'S I h3c-c N HC C II II I II II I li v C C---C C C—C CH V V Y H H H C NH, N HC^ I Substanţă colorată heterociclică, cu caracter aromatic, din clasa combinaţiilor cu cicluri de cinci atomi, având sulful ca heteroatom (grupul tiazolului). Primulină se prepară topind cu sulf p-toluidina; produsul obţinut, greu solubil în apă, dă, prin sulfonare, materia colorantă propriu zisă, de coloare galbenă, folosită drept colorant substantiv pentru bumbac. io. Principal, plan ~ imagine [H3o6pa}KeHHe OCHOBHOft njlOCKOCTH; plan principal image; Bild-hauptplan, hinterer Hauptplan; principal image-plane; kep-fosik]. Opt.: Locu! punctului de inter-secţiune a unei raze incidente paralele cu axa 910 optică şi a razei emergente corespunzătoare care trece prin focarul-imagine. 1. Principal, plan ~ obiect [npe/ţMeT ochob-HOH njlOCKOCTH; plan principal objet; Objekthaupt-* plan, vorderer Hauptplan; principal object plane; târgyfosik]. Opt.: Locul Pal punctului de intersecţi-une a unei raze incidente pornite din focarul-obiect şi a razei emergente corespunzătoare paralele cu axa. 2. punct ~ [0CH0BHaH TOHKa; point principal; Hauptpunkt; principal point, unit point; fopont]. Opt.: Punct în care axa unui sistem optic centrat înţeapă unul dintre planele principale. 3. Principale, plane ~ [0CH0BHbie iijiockocth; plâns principaux; Hauptebenen; principal planes, unit planes; fosikok]. Opt.: Planele locuri geometrice ale punctelor de intersecfiune ale razelor fasciculului incident provenit din unul dintre focarele unui sistem centrat cu razele corespunzătoare ale fasciculului paralel cu axa optică,emergent. 4. Principiu [npHHlţmi; principe; Prinzip; principie; elv, alapelv]. Fiz.: Lege generală a Naturii, excluziv legile de producere a câmpurilor de forţe. Exemple: Principiile Mecanicei (principiul paralelogramului forfelor, principiul minimei acfiuni, principiul minimei constrângeri, în general principiile variaţionale), principiile Termodinamicei (primul, al doilea şi al treilea principiu al Termodinamicei) şi principiile generale ale Fizicei (principiul conservării energiei, principiul relativităţi, etc.). Legile generale ale Electricităţi şi Magnetismului şi legile generale ale Gravitafiei, nu sunt numite principii. 5. Principiu, al doilea ~ al Termodinamicei [BTOPOH npHHIJHII TepMOAHHaMHKH; second principe de la thermodynamique; zweiter Haupt-satz der Thermodynamik; second law of thermo-dynamics; termodinamika mâsodik alapelve]. Fiz.: Dacă se consideră pozitive cantităfile de căldură primite de un sistem, şi negative cele cedate, atunci: 1. Un sistem fizic care sufere o transformare ciclică, schimbând cantitatea de căldură Q cu un singur rezervor, care are temperatură fixă, satisface relafia Q ^ 0, egalitatea fiind realizată pentru transformările reversibile. — 2. Un sistem care sufere o transformare ciclică fără schimb total de lucru mecanic cu exteriorul, dar schimbând cantităţi de căldură cu două rezervoare cari au temperaturi inegale, şi anume căldura Q primită dela rezervorul cu temperatură mai înaltă şi căldura q, primită dela rezervorul cu temperatură mai joasă, satisface relafia Q^O (şi, evident, q^O, deoarece conform principiului întâiu, Q + # = 0). — Din enunţurile de mai sus rezultă următoarele: Se poate defini, până la un factor pozitiv arbitrar, o funcţiune pozitivă monoton crescătoare T, a temperaturii empirice t, funcţiune numită „temperatură termodinamică", punând condifiunea ca raportul temperaturilor termodinamice T2/T1 a două rezervoare R2 şi R± să fie egal cu raportul — Q2/Qi al căldurilor primite dela aceste rezervoare de un sistem suferind o transformare ciclică reversibilă în cursul căreia nu primeşte căldură decât dela aceste rezervoare; notând cu SQ/f suma raporturilor dintre căldurile primite de un sistem dela rezervoare de diferite temperaturi şi temperaturile termodinamice ale acelor rezervoare, dacă sistemul sufere o transformare ciclică, există relaţia S Q/T^0, egalitatea fiind reafizată pentru transformări reversibile. Rezultă că, pentru transformări reversibile deschise, £ Q/T depinde numai de starea iniţială şi de cea finală, ceea ce permite să se definească, până la o constantă aditivă arbitrară, o funcţiune de stare a sistemului, numită entropie S, astfel încât 2Q/T să fie egală cu creşterea entropiei în cursul transformării. Dacă transformarea nu e roversibilă, SQ/T*yjiOBHTejib; epu-rateur; Knotenfang; strainer; csomofogo]. Ind. hârt.:: Maşină de separare (v. fig.), constituită dinir'o» m Prinzăfor de noduri. tobă a, de tablă de bronz cu perforaţii dreptunghiulare, prin care este strecurat materialuf provenit dela nisipar, pentru reţinerea nodurilor. Prin gâturile sale g, toba este rezemată pe paliere deschise b, montate pe pârghii, cari au o extremitate h articulată, şi o extremitate k, rezemată liber şi supusă unei mişcări verticale, periodică şi rapidă, comandată de excentricul e. Mişcarea palierelor produce ridicări şi căderi alternative ale tobei, provocând rotaţia acesteia, cum şi scuturarea necesară strecurării materialului. Materialul este introdus în interiorul bobefc 9T2 prin conducta e, şi iese strecurat din cada tobei / prin f. Nodurile cad, prin stropire cu apă, în jghiabu! d, montat în interiorul tobei, şi sunt evacuate în direcfia m. — Alte tipuri de aparate sunt bazate pe acelaşi principiu de scuturare şi .rotafie a tobei, palierele pe pârghii rigide putând ii înlocuite printr'o suspensiune elastică pe curele, cu o extremitate fixă şi cu cealaltă supusă unei mişcări periodice, verticale. 1. Pripoane [nepeTHJKKH; lignes de fond; Rei-lienangeln; row of fishing lines; csaletek]. Pisc.: Şiruri de cârlige cu nadă, priponite la mal sau ancorate în mijlocul apei, aşezate pe fundul sau Ja suprafafa acesteia. 2. Pripon [KOJlbiUieK; priquet; Stock mit Spann* seil; stake, peg; feszitokotel, feszitokotel-colop] 1. Funie sau ştreang cu care se leagă un cal sau o vită, de un făruş, când pasc. — 2. Ţăruşul de care se leagă o vită, o luntre, etc. 3. Prisacă. V. Stupină. 4. Prisăcar. V. Stupar. 5. Prismă [npH3Ma; prisme; Prisma; prism; prizma, hasâb]. Geom.: Poliedru cu două baze poligonale egale şi paralele, şi cu fefele laterale în formă de paralelograme, obfinută prin secfio-narea unei suprafefe prismatice prin două plane paralele. Prisma este dreaptă sau oblică, după cum muchiile laterale sunt perpendiculare sau oblice fafă de planele bazelor. O prismă este regulată, dacă este dreaptă şi dacă bazele ei sunt poligoane regulate. Distanfa dinire baze este înălfimea prismei. Prismele se clasifică după felul poligoanelor de bază (de ex., prisma triunghiulară are ca baze -triunghiuri, etc.). 6. Prismă [npH3Ma; prisme; Prisma; prisme; prizma]. Ind. text.: Piesă de lemn sau de bronz, de formă prismatică, cu 4, 5 sau 6 fefe (de obiceiu 4), pe care se pun cartelele cari mişcă ifele «la războiul de fesut. 7. Prismă [npH3Mar prisme; Prisma; prism; prizma]. Opt.: 1. Piesă optică, alcătuită dintr'o substanfă transparentă, mărginită de fefe plane neparalele între ele. Dreptele de intersectiune dintre fefele prismei se numesc muchiile ei. O secfiune plană perpendiculară pe muchii se numeşte secfiune principală. — 2. Prismă a cărei secfiune principală este un triunghiu. V. Prismă -triunghiulară. — După funcfiunile pe cari le îndeplinesc, prismele se împart în prisme de dispersiune şi în prisme de reflexiune sau prisme speciale. 8. Prismă de dispersiune [flHCiiepCHafl npH3-Ma; prisme â dispersion; Dispersionsprisma; dis-persion prism; diszperszio-prizma]: Prismă folosită pentru dispersarea radiafiei (infraroşii, vizibile sau ultraviolete) în componente de diferite lungimi de undă, producând astfel un spectru. -Se folosesc, fie prisme cu deviafie, fie prisme cu viziune directă. 9. ~ cu deviafie [fleBHau.HOHHaH npH3Ma; prisme â deviation; Ablenkungsprisma; deviation prism; elhajlâsh prizma]: Prismă de dispersiune, Prismă cu deviafie constantă. în care direcfia fiecărei raze de radiafie de diferite lungimi de undă, în cari a fost descompusă radiafia incidenţă forme3ză un unghiu cu direcfia razelor paralele ale fasciculului incident pe prismă. în cazul în care substanfa din care e alcătuită prisma are un indice de refrac-fiune mai mare. decât cel al mediului înconjurător, unghiul de deViafte creşte când scade lungimea de undă a radiafiei. io. ~ cu deviafie constantă [npH3Ma C n0CT0HHH0H AeBHaiţHefi; prisme â deviation constante; Prisma mit fester Ablenkung; constant deviation prism; âllando elhajlâsi prizma]: Prismă cu deviafie, pe fafa de intrare a căreia cade un fascicul de raze paralele, de direcfie determinată, şi care, prin rotirea în jurul unei axe paralele cu muchiile, trimite, într'o anumită direcfie, radia* fiile de diferite lungimi de undă în cari a fost descompus fasciculul incident. E o prismă cu secfiune patrulateră (v. fig.), care poate fi considerată ca un sistem de două prisme cu deviafie identiGe ABE şi ACD, între cari a fost intercalată o prismă cu reflexiune totală BCE. Dacă raza incidenţă SI cade pe prismă sub un unghiu, astfel încât raza //', care corespunde unei radiafii de o lungime de undă oarecare, să fie perpendiculară pe fafa BE, raza emergentă l"R este perpendiculară pe raza incidenţă. Condifiunea e realizată pentru radiafii de diferite lungimi de undă, prin varierea unghiului de incidenfă al razei SI pe fafa AB, deci prin rotirea prismei. . ~ triunghiulară [TpexyrojibHaa npH3Ma; prisme triangulaire, prisme; Dreieckprisma, Prisma^ triangular prism, prism; hâromszogu prizma]: Prismă cu deviafie, a cărei secfiune principală este un triunghiu. Fafa AB, pe care cad razele incidente, se numeşte fafa de intrare a prismei, iar fafa AC, prin care ies razele emergente, se numeşte fafa de ieşire. Unghiul diedru A dintre aceste două fefe se numeşte unghiul prismei. Fafa, paralelă cu muchia prismei, care închide prisma, se numeşte baza prismei (v. fig.). Formu- gi lele fundamentale ale „. „ . . ,. , „ • » . w ! Prisma IriunQhiuiâră. prismei, pentru o raza de a lumină monocromatică, şi care cade pe prismă într'o secfiune principală şi iese din prismă, sunt sini = rcsinr; sin i' — n sin r*; A — T-^r') A, i fiind unghiul de incidenfă, V unghiul de emer-genfă r şi r' unghiurile corespunzătoare din interiorul prismei, n indicele de refracfiune al ma- 9B ierialului din care este făcută prisma în raport . cipală triunghiulară ABC, fie o secţiune principală poligonală, care poate fi considerată ca fiind formată din triunghiuri alăturate, prisma fiind astfel Prismă de reflexiune. un sistem optic alcătuit SI) raza Incidenţă; l’R) raza din prisme triunghiulare emergentă, alipite, cu muchiile, în general, paralele cu o aceeaşi direcţie, şi formată din aceeaşi substanţă transparentă. Unghiul A cu care e deviată o rază de lumină incidenţă pe o astfel de prismă este A = i-f-i’—A, de semn contrar celui din cazul prismei triunghiulare de dispersiune, pe care raza incidenţă cade din spre bază, deci în valoare absolută A = ^4 —(i-fi’). Din geometria parcursului razei prin prismă rezultă i = i\ deci A = -4—2.d = A—2..i', oricare ar fi lungimea de undă a radiaţiei folosite. Se folosesc următoarele tipuri mai importante de prisme de reflexiune: 8. ~ Abbe [npH3Ma A66e; prisme d'A.; A. Prisma; A. prism; A. prizma]: 1. Prismă cu viziune directă, alcătuită din două prisme cu unghiuri de 60° şi o prismă-acoperiş. — 2. Prismă folosită în construcţia camerelor clare, care poate fi considerată ca fiind alcătuită din două prisme triunghiulare alăturate. Deviaţiile în cele două prisme sunt At = A±—2 i±, A2 = Â2+2 i2, deci deviaţia totală este A = /41+^42, independentă de unghiul de incidenţă it. 4. ~ -acoperiş [npH3Ma-n0T0Jl0K; prisme en toit; Dachprisma; roof prism; teto-prizma]: Prismă alcătuită din două prisme aşezate cu muchiile perpendiculare, folosită pentru redresarea imaginilor. 5. ~ Amici jnpH3Ma Amlhhh; prisme d'A.; A. Prisma; A. prism; A. prizma]: Prismă cu viziune directă, care funcţionează ca o prismă de reflexiune de unghiu A= 90°, lumina căzând sub un unghiu de incidenţă i = 45°. Sin. Prismă Dove. e. ~ de reflexiune totală [npH3Ma noUHOro OTpanceHHH; prisme â reflexion totale; Totalre-flexionsprisma; total reflexion prism; teljes visz-szaverodesi prizma]: 1. Prismă de reflexiune. — 2. Prismă de reflexiune, a cărei secfiune principala 914 este un triunghiu isoscel cu unghiul la ^ 5=90°, folosit astfel încât raza de lumină dentă să cadă pe prismă de-a-lungul normalei (*i = 0). Raza emergentă iese din prisma de-a-lungul normalei pe fafa de ieşire, formând cu raza incidenţă un Prismă de reflexiune totală, unghiu de deviaţie S,P) raza incidenţă; PI'R) raza emer- A —90°. genfă* t. Prismă Dove. V. Prismă Amici. 2. ~-echer. V. Prismă Goulier. s. ~ Goulier[npH3Ma ryjmepa; prisme deG.; G. Prisma; G. prism; G. prizma, dtszogu prizma]: Prismă pentago-nală, care poate fi considerată ca suprapunerea unei lame transparente cu fefe paralele ACDC\ a două prisme de unghiu ABC şi ABC1, şi a unei a doua lame cu fefe paralele ACDC Deviaţiile în cele două prisme sunt Prismă Goulier. = 135° —2 i± şi SJ) raza incidenfă; t'R) raza emergentă. A, = 135°+ 2 ilt deviafia totală fiind deci A = A1-t-A2 = 270°. Prisma apare ca un dispozitiv cu secfiune pentagonală, prin teşire după latura EF, care taie unghiurile B ale prismelor. Sin. Prismă-echer. 4. ~ Porro [npH3Ma IIoppo; prisme de P.; P. Prisma; P. prism; P. prizma]: Prismă triunghiulară isoscelă, cu junul dintre unghiuri de 90°, folosită astfel, încât razele de lumină cad pe fafa ipotenuză. Poate fi considerată ca fiind alcătuită din două prisme isoscele ABD şi j ACD, cu unghiul la vârf de 90°, alăturate de-a-lungul unei fefe catete AD. Deviaţiile în cele două prisme sunt A1 = 90°~2/1, A2 = 90o-h2/2, ceea ce dă o deviafie totală A=180°, raza emergentă fiind astfel paralelă cu raza incidenţă, oricare ar fi valoarea unghiului de incidenfă it. 5. ~ Wollaston[npH3MaB0JiJiaCT0Ha; prisme de W.; W. Prisma; W. prism; W. prizma]: Prismă cu secfunea principală patrulateră, care poate fi considerată ca fiind alcătuită din două prisme isoscele ABC şi ACD, cu unghiul la vârf de 45°, alipite în lungul uh^iadintre laturile cari pornescdin acest vârf. Deviaţiile în cele două prisme compo- Prismă Porro. SI) raza Incidenţă; l'R) raza emergentă. Prismă Woliaston. SI) raza Incidenţă; t'R) raza emergentă. nentesunt Ax = 45® — 2 it, A2 = 45°+2 i±\ deci deviafia totală este A = 90°. Prisma nu produce răsturnarea imaginilor şi este folosită în construcfia camerelor clare. — Se mai folosesc următoarele prisme speciale: e. Prismă Cornu [npH3Ma KopHy; prisme deC.; C. Prisma;C. prism; C. prizma]: Prismă de cuarf, folosită în construcfia unor spectrografe pentru radiafii ultraviolete, formată prin alipirea, de-a-lungul unei fefe catete, a două prisme dreptunghiulare, tăiate, respectiv, în cuarf dextrogir şi în cuarf levogir, cu axele optice perpendiculare pe fafa catetă comună. j . 7. ~ iriedru [TpexrpaHnafl npH3Ma; prisme triedre; Triederprisma; trifiedral prism; hâromelu prizma]: Prismă limitată de trei fefe cari formează un triedru tridreptunghiu şi au o bază în formă de triunghiu echilateral. O rază de lumină csfre cade pe bază, şi care se reflectă succesiv pĂ^lile trei fefe, iese din prismă într'o direcfie paralelă cu cea a razei incidente. 8. Prismă de rodat. V. Rodat, prismă de #. Prismă de fuşat. V. Tuşat, prismă de 10. Prismă electronică [ajuieKTpoHHaa npH3Ma; prisme electronique; Elektronenprisma; electronic prism; eleklronikus prizma]. Fiz.: Câmp eleciric sau magnetic practic omogen, care s-erveşte la devierea unui fascicul electronic sau la sapararea fasciculelor după vitesele lor (Ex.: câmpul dintre armaturile unui condensator). 11. Prismă-suporf. V. sub Suport. 12. Prismatic, strung V. sub Strung. îs. Prismafin [npH3MaTHH’ prismatine; Prismatin; prismatine; prizmatir*]. Mineral.: Silicat natural de aluminiu şi de magneziu. E o varietate de korne-rupin cu un conţinut de aproximativ 2% (Na, K)aO. 14. Prismafoid [npH3MaT0Hfl; prismatoide; Pris-matoîd; prismatoid; prizmatoid]: Poliedru care are două fefe poligonale paralele (baze) şi celelalte fefe cu câte o latură sau un vârf pe una din baze. Exemplu: Trunchiul de piramidă. îs. Prisme, secfiune principală a unei ~ [rjiaB-HOe ceneime npH3Mbi; section principale d'ur? prisme; Hauptsektion eines Prisma; principal section of a prism; egy prizma fometszete]. Fiz.: Secfiune plană printr'o prismă optică, perpendiculară pe muchiile prismei. ie. Prispă [npH36a; veranda de ia maison pay-sanne; Bauernhausveranda; peasant house veranda; falusihâz-veranda]. Arh.: Terasă îngustă, înălfată deasupra terenului şi pardosită cu scânduri sau, uneori, cu lut, sftuată în lungul peretelui din fată al unei case ţărăneşti, sau şi în lungul pe-refilor laterali, şi mărginită, uneori.de o balustradă. 915 u Prispă [3anpy#a; petit barrage en terre; Erdschwelle; water stop; foldgât]. Pisc.: Baraj temporar, executat din pământ sau din lemn, folosit pentru bararea unei gârle care se scurge într'o baltă expusă secării, pentru a refine apa şi peştele în baltă, între două perioade de inundafie. Se execută primăvara, după umplerea bălfii cu apă, şi se îndepărtează la începutul primăverii următoare, pentru a permite alimentarea bălfii cu apă şi cu peşte proaspăt. 2. Prifoc [nepeTOK; soutirage; Umfiillen; rac-king-off, drawing-off; âttoltes]. Agr.: Operafiunea de a «trage" vinul dintr'un butoiu în alt butoiu, după precipitarea substanţelor solide pe cari le conţine, pentru a-l limpezi. s. Privai [apeK; petit chenal de liaison; klei-ner natiirlicher Verbindungskanal; small linking channel; kis osszekoto csatorna]: Mică gârlă de legătură între bălfi, sau între acestea şi Dunăre, în general pufin adâncă,rşi care, spre toamnă, „se taie" (se întrerupe) complet. 4. Privar. Cs., Arh.: Pridvor (Termenjegional). Sin. Privariu. «. Privod. Pisc.: Plasele centrale dela năvod, cari conduc spre sac (matită). «. Priză [yjiaBjibmaiomee npHcnocodjieHHe; prise; Entnahmevorrichtung; taking device; elve-.1° kerendezes]. ^e^n*; Orificiu, piesă sau dispozitiv în peretele unei încăperi, al unui generator (de ex. căldare de abur), al unei conducte, etc., cu ajutorul cărora se absoarbe din acestea sau din exterior un fluid (aer atmosferic, aer comprimat, abur, etc.). Exemple: 7. ~ de abur [naponOABOflî prise de va-P©ur î Dampfentnahme; supply of steam ; gozel-vetelo}. Tehn.: Dispozitiv montat pe un generator sau pe o conductă de abur, prin care se alimentează (cu posibilitatea de reglare sau de întrerupere a debitului de abur) una sau mai multe instalafii, maşini, etc. (de ex. turbine, pompe cu abur cu acfiune directă, injectoare de apă). Exemplu de priză de abur montată pe un generator de abur: capul de luat abur la locomotivă (v. Cap de luat abur). Exemplu de priză de abur pe o conductă de abur: robinetul de abur la bancul de încercări pentru pompele cu abur cu acfiune directă. Priză de aer la motorul de avion. ») carburator; 2) priză de aer normală; 3) orificiu de siguranţă; 4) sită; 5) motor; 6) elice. a. ~ de aer [B03;ţyx0np0B0fl î prise d’air; Luftansaugrohr; air inlet suction pipe; legszivo cso]. Av.: Jeavă la carburator, prin care se absoarbe din atmosferă aerul necesar amestecului conpbuş-tibil-aer. Se plasează deasupra sau dedesubtul motorului. Planul orificiului de intrare al prizei este, fie paralel, fie perpendicular pe axa elicei; în ultimul caz, orificiul este protejat cu o sită, pentru a evita intrarea corpurilor străine (de ex. insecte, frunze, nisip) în interiorul carburatorului. Pentru ca priza de aer să fie asigurată contra obturării sitei prin givrare, ea este înzestrată, uneori, cu un orificiu suplementar de siguranfă. Sin. Manşă de admisiune. ». ~ de aer [B03Ayx0BcacbiBaic>mafl Tpy-6a; manche â air; Luftzufiihrungsrohr; wind slee-ve; legvezeio cso]. Nav.: Tub de tablă de ofel, sau, uneori, de pânză, prin care se admite aerul din exterior, penfru aerisirea încăperilor interioare ale unei nave (v. fig.). Porţiunea prizei de deasupra punfii este terminată cu un cot ai cărui orificiu este orientat la un anumit unghiu fafă de directa vântului (sau fafă de direcfia de mers), după cum ae-rafia încăperilor trebue efectuată mai intens sau mai pufin intens. Sin. Trompă de aer, Manşă de aer. io. ~ de aer [B03Ayx0npHeMHHK; prise d'air; Luftentnahmevorrichtung; air drawing device; legelvetelo berendezes]. Tehn.: 1. Locul prin care se absoarbe din exterior aerul necesar împrospătării aerului dintr'o încăpere, la o instalaţie de ven-tilafie mecanică, de încălzire cu aer cald sau de condiţionare. Prizele pot avea forma de hote, de cutii în perete, etc., şi, în general, au un dispozitiv pentru reglarea sau întreruperea curentului de aer. Se plasează în locuri ferite de praf, de gaze, de funingine, etc., finându-se seamă şi de direcfia Priz5 de aer pen,ru |ns,ala,ia de încălzire a unei încăperi. 1) priză de aer; 2) ventilator; 3) aerofermă; 4) dispozitiv de reglare; 5) aer proaspăt; 6) aer vânturilor.—2. Dispozitiv fix (de ex. deschidere cu ferestruici, cu jaluzele, cu cap culisant) sau rotitor, la vehicule de trans- cald; 7) conducta. port în comun (vagoane de cale ferată, vagoane de tramvaiu, autobuse, trolleybuse, etc,), de obiceiu cu posibilitatea de reglare sau de, întrerupere a debitului de aer absorbit în interiorul vehiculului, pentru împrospătarea aerului viciat. Se plasează, în general, pe perefii Jate- 58* 916 ral! ai vehiculului, sau pe acoperişul acestuia. — 3. Tehn. mii.: Gură de aspirafie (v.), 1. Priză de aer comprimat [KpaH RJin CHa6-HCeHHH CJKaTbIM B03AYX0M; robinet â air comprime ; Prefjlufthahn; compressed air cock; suritettlevego-csap]. Tehn.: Robinet montat pe un rezervor sau pe o conductă de distribuţie de aer comprimat, cu ajutorul căruia se alimentează una sau mai multe maşini, unelte, dispozitive, etc., a căror acţionare e pneumatică. 2. ~ de apă [otboa BOAbi; prise d'eau; Wasserfassung; works for water supply; vizfogâs]. Hidrot.: Locul în, care se captează un debit de apă, dintr'o sursă de apă superficială sau dintr'o pânză subterană, penfru a fi folosit la alimentare, la irigajie, la producerea de forţă motoare, etc. s. ~ de apă [yci’poHCTBO a^h otboa<* b o A kl î installation ă prise d'eau; Wasserfassung, Wassergewinnungsanlage; works for water supply ,* vizfogâs, vizelvete'ezesi berendezes]. Hidrof.: Construcţie executată pentru a capta un debit de apă folosit în diferite scopuri (alimentare, irigafie, producere de forţă, etc.). Prizele pot fi formate: din pufuri, pentru apele subterane; din cămine de colectare, pentru izvoare; din guri de canale de aducţie, pentru apele superficiale, etc. 4. ~ de curent [TOKOnpHeMHHK; prise de courant; Stromabnehmer; current collector; aram-szedo]. Elf. .‘Ansamblu de conductoare metalice cari servesc pentru luarea de curent dela o linie electrică fixă, pentru alimentarea unui receptor portativ sau mobil (de ex. o lampă electrică portativă, un vehicul acţionat electric, etc.). După cum linia electrică este o rejea, sau o linie care deserveşte o instalaţie de tracţiune electrică, se deosebesc: priză de curent dela reţea, şi priză de curent dela liniile de tracţiune elecirică. După sistemul curentului, prizele pot fi monofazate, sau polifazate. — După întrebuinţare, se deosebesc: priză de curent blocată, priză de curent cu zăvor, priză de curent dela linii aeriene şi priză de curent dela reţea. s. ~ de curent blocată. V. Priză de curent cu zăvor. e. ~ de curent, cu zăvor [3aTBopHbiH TOKOnpHeMHHK; prise de courant avec dispositif de verrouillage; Stromabnehmer mit Sperrvorrich-tung; current collector with locking device; âram-szedo zâroberendezessel]: Priză de curent folosită în instalafiile cu tensiuni mai înalte decât 250 V, care nu permite ca fişa de curent să se introducă sau să se scoată sub tensiune. Când fişa nu este introdusă, manşoanele metalice ale prizei nu sunt sub tensiune. Are în interior un dispozitiv întreruptor de curent, care, după introducerea tijelor fişei în manşoane şi după apăsarea ei continuă, produce conectarea ; la scoaterea fişei, prin tragere, se produce întâi deconectarea, şi apoi desprinderea tijelor fişei din manşoanele prizei. Sin. Priză de curent, blocată. 7. ~ de curent dela linii aeriene [toko-npHGMHHK ot BOSAyHiHOft ceTH; prise de cou rant des lignes electriques aeriennes; Stromab-nehmer von elektrischen Freileitungen; current collector from the overhead electric lines; sza-badvezefeki âramszedo].* Dispozitiv care realizează legătura electrică dintre o linie aeriană de energie electrică şi un receptor mobil. Se deosebesc bare de trolley, lire şi pantografe. Baradetrolley e o priză alcătuită din una sau din două bare metalice, articulate la extremitatea inferioară cu receptorul, de obiceiu pe acoperişul unui vehicul cu tracfiune electrică, iar cu extremitatea su- ,BarJ df ,rolle''; , . perioară în legă- l,nie a6nană de ener9,e elec,r!ca: tură CU linia aeria- 2>rolli de coniac); 3) bară de legătură; nă (v fig ) Ba- ^ suportul barei (pivot); 5) arc penfru rele de trolley se me"tinerea barel în le9ă,ură cu linls; folosesc. în spe- 6> a'ticuls,ie: 7) suport ,urnant-cial, la receptoarele de puteri mici şi mijlocii, la tramvaie şi trolleybuse (cu două bare). Prezintă avantajul că permit trolleybusului să se abată din drum, când are de ocolit obstacole. După felul contactului cu linia aeriană, se deosebesc: bare de trolley cu rolă de contact (v. Cap de trolley), cari folosesc o rolă cu şan} pentru menţinerea barei de trolley în contact cu linia, şi bare de trolley cu cărbune, cari folosesc o perie de cărbune penfru menţinerea legăturii cu linia aeriană, peria fiind montată într'un apărător metalic, care lasă liberă partea ei superioară, pentru contactul cu linia. Lira sau etrierul de luare de curent are forma unei lire me- Llră de luare de curent. f))patul lirei (piesS de contact); 2) feavă de ofel; 3) resort pentru menflnerea patului în legătură cu linia; 4) articulaţie; 5) suportul turnant al lirei. Pantograf. î) patul pantografulul (piesă de contact); 2) cadru metalic articulat; 3) resorturi de întindere. talice, articulată la partea inferioară pe acoperişul vehiculului, şi având partea superioară în contact cu linia aeriană (v. fig.), prin intermediul unui pat metalic (piesă de contact). Lira permite vehiculului să circule în ambele sensuri, fiindcă poate fi basculată sau i 917 răsucită odată cu placa turnantă. Schimbarea sensului se face cu ajutorul unei funii acfionate de jos. Sin. Arc de contact. Pantograful este folosit în special pentru receptoare mari: locomotive electrice, tractoare electrice de mină, etc. (v. fig.; v. şi sub Pantograf). — Priza de curent cu a treia şină e o priză de curent specială, folosită când spafiul nu permite Priză de curent cu a treia şină. 1) piesă de contact; 2) apărător de lemn; 3) izolator; 4) şină de curent. să se întindă conducte aeriene, de exemplu la metrouri sau în mine (v. fig.; v. şi sub Canivou), şi care asigură legătura dintre şina de alimentare şi receptorul mobil. î. Priză de curent dela reţea [TOKonpneMHHK OT ceTH; prise de courantau reseau; Stromabnehmer vom Netz; current col lector from network; hâlozati âramszedd]: Priză de curent, de perete, din grupul aparatajului electric, folosită în instalaţiile electrice, montată la capătul unei derivafii de curent dela refea şi care, printr'o fişă de curent, face legătura electrică pentru alimentarea unui receptor deplasabil fafă de priză. Se compune, In general, din corpurile conductoare montate pe fundul unei cutii izolante, sau al unei cutii de fontă şi cu un material izolant intermediar, sau pe un suport de material izolant care are şi func(iunea de capac, şi cari confin şuruburile pentru legarea conductelor şi a manşoanelor de contact In cari se introduc piesele cilindrice de metal ale fişei de curent. 2. ~ de presiune [npHcnoco6JieHne ajih nepe/ţanH /ţaBJieHHH; prise de pression; Druck-messervorrichtung; pressure fransmffting device; nyomâsmeresi keszulek]. Tehn.: Orificiu sau dispozitiv în peretele unei căldări, al unui rezervor, al unei conducte, etc., prin care presiunea mediului fluid din interiorul acestora, este transmisă unui instrument de măsură apropiat. s. Priză de pământ [3a3eMJieHHe; prise de terre; Erder, Erdelektrode; earth plate; fold-elekiroda, foldelo]. E/t.: Ansamblu de conductoare metalice în contact imediat cu pământul, şi cari servesc penfru punerea la pământ. Rezistenta ei de trecere trebue să varieze cât mai pufin. Se compune dintr'un corp metalic conductor, aşezat în pământ, şi dintr'o conductă electrică, servind pentru punerea la pământ (v.). Prizele de pământ se folosesc la liniile electrice lungi de transport de energie, pentru punerea la pământ a firului de protecfiune şi a stâlpilor metalici cu zăbrele, pentru punerea la pământ a părţii metalice anexe a unei instalafii electrice, cari în mod normal nu se găsesc sub tensiune, ca şi în telecomunicafii. 4. Priză [cXBaTbmaHHe; prise; Abbinden; sett-ing; kotes]. Ind. cimt.: Fenomenul de hidratare a aluminafilor şi a silicafilor de calciu din granu-leje unui liant hidraulic, şi de transformare a lor în hidroaluminafi de calciu cristalini, în hidroxid de calciu cristalin şi în geluri de hidroxid de calciu, cari aglomerează toate produsele de hidratare ale liantului, ca şi agregatele din mortarele şi din betoanele preparate cu lianfi hidraulici. în timpul prizei, pastele de liant, respectiv de mortar sau de beton, trec din starea plastică în starea solidă. s. ~r accelerator de ~ [ycKopHTeJib cxBâ-TblBaHHH; accelerateur de prise; Abbindebe-schleuniger; setfing accelerator; kotesgyorsito]. Ind. cimt.: Substanfă care se adaugă unui ciment, pentru a-i micşora timpul de priză. Exemple: bromura de calciu, carbonatul de sodiu, ciorură de aluminiu, clorura de calciu. e. înfârzietor de ~ [3aMeflJiHTejib cxBa-TblBaHHH; retardateur de prise; Abbindeverzo-gerer; setting retarder; koteskeslelteto]. Ind. cimt,: Substanfă care se adaugă unui ciment, pentru a-i mări timpul de priză. Exemple: gipsul şi zahărul. 7. timp de ~ [npoAOjraiHTejibHoeTb CXBaTblBaHHH; duree de prise; Abbindezeit; time of setting; kotesi idotartam], Ind. cimf.: Perioada de timp în care se produce fenomenul de hidratare a aluminafilor şi a silicafilor de calciu ai unui ciment hidraulic. Timpul de priză al unui ciment se determină prin încercări efectuate cu acul Vicat adaptat la aparatul Vicat sau ia un prizo-metru mecanic, sau cu un prizometru termic. Cimenturile a căror priză începe după cel mult o jumătate de oră dela amestecarea cu apă se numesc cimenturi cu priză rapidă, iar cimenturile a căror priză începe după cel pufin două ore dela amestecarea cu apă se numesc cimenturi cu priză lentă. s. Priză constantă [n0CT0HHH0e ciţeiuiemie; prise constante; konstante Clbertragung; constant mesh gears; âllando âttetel]. M?.: Angrenarea permanentă a pinionului fix de pe arborele primar cu pinionul corespunzător al arborelui intermediar al schimbătorului de vitese al unui autovehicul, ceea ce permite să se realizeze un raport constant de demultiplicare între turaţiile acestor arbori. 9. ~ directă [npHMoe CiţenJieHHe; prise directe; unmittelbarer Eingriff; direct drive; direkt 918 attetel]. M$.: Pozifie de cuplare între arborele principal al unui schimbător de vitese (v.) şi arborele dela care primeşte sau căruia îi transmite mişcarea, direct, adică fără intercalarea unui arbore intermediar. La cuplarea în priză directă, mişcarea de rotafie se transmite între cei doi arbori cuplafi. fără modificarea turafiei. în general, ta schimbătoarele de vitese dela autovehicule, priza directă se obfine prin cuplarea pinionului cu dinţi interiori de pe arborele principal, cu pi-nionul fix de pe arborele primar. 1. Priză de feren [npH3eMJiemie; prise de terrain; Landungsgleitflug; landing glide; leszâllâsi siklorepiiles]. Av.: Ansamblul manevrelor cari preced aterisajui unui avion, destinate să aducă avionul la o înălfime mică, cu fafa la vânt şi aproape de punctul ales pentru contactul cu solul. 2. Prizometru [H3MepHTejib cxBaTHBaHHH; prisometre; Prisometar; prisometer; prizometer]: Ind. cimt.: Aparat folosit pentru determinarea începutului, a duratei şi a sfârşitului prizei unui ciment. De obiceiu, se folosesc trei feluri de aparate: aparatul Vicat, prizometru! mecanic, şi prizometrul termic. Aparatul Vicat (v. fig.) se compune dintr'un postament pe care este fixat un braf care are un dispozitiv pentru ghidarea unei tije verticale echipate cu un ac cu secţiunea de 1 mm2» cu până la adâncimea de cel mult 1 mm dela suprafaţa ei. — Prizometrul termic (v. fig.) se compune din următoarele piese: un vas tronconic de metal în care se toarnă pasta de ciment; un tub metalic, care pătrunde în masa pastei şi în care se introduce un termometru; un vas calorimetric umplut cu apă care poate fi menţinută, în timpul duratei prizei, la temperatura pastei, cu ajutorul unui dispozitiv electric de încălzire. Determinarea timpului de Aparat Vicat. A) vedere din fafH; B) vedere laterală; î) postament; 2) braf cu dispozitiv de ghidare a tijei port-ac; 3) tiaj port-ac; 4) ac Vicat; 5) placă gradată; 6) indicator; 7) vas porf-epruvetă- ajutorul căruia se face determinarea timpului de priză. în fafa tijei este fixată o placă gradată, pe care se mişcă un indicator legat solidar cu tija. încercarea se face lăsând să pătrundă acul, sub greutatea ansamblului, tijă-ac, în pasta de ciment, la intervale de timp egale. începutul prizei se consideră, când acul nu mai pălrunde în pasta de liant până la fundul recipientului în care este confinută. Sfârşitul prizei se consideră, când acul aparatului pătrunde fn pasta de ciment Prizometru termic. I) vas de metal? 2) tuburi metalice pori-termometru; 3) vas caiorimefric; 4) dispozitiv de încălzire electrică; 5) agitator. priză se face măsurând variaţiile de temperatură ale pastei de ciment, în timpul prizei. — Prizo- Frizometru mecanic. 1) dispozitiv de ac|ionare cu mecanism de ceasornic; 2) pârghie port-ac Vicat şi port-creion; 3) contragreutate pentru echilibrarea pârghiei; 4) pârghie articulată pentru transmiterea mişcării de rotafie la tamburul port-hârtie şi la discul port-epruvetă; 5) tijă pentru acfionarea rofii dinfate a tamburului port-epruvetă; 6) rofi dinfate; 7) tambur port-hârtle; 8) epru-veîă; 9) tijă port-ac Vicat. metru! mecanic (v. fig.) este format dintr'un ac Vicat, acfionat printr'un dispozitiv de ceasornic. Acul este fixat la capătul unei pârghii ac}ionate de mecanismul de ceasornic. La celălalt capăt al pârghiei se găseşte un creion care trasează, la intervale de timp egale, pe o foaie de hârtie fixată pe o tobă ac|ionată de mecanismul de ceasornic, arce de cerc proporţionale cu pătrunderile acului în masa epruvetei. Curba reprezentativă a fenomenului prizei se obfine unind exiremităfile superioare ale arcelor trasate. începutul prizei este marcat de punctul din care curba capătă un mers brusc în sus, iar sfâr- şiful prizei este marcat de punctul în care curba capătă un mers orizontal. i. Prizon [npH30HHbiă 6ojit; goujon; Stift-schraube; dowel; tocsavar]. Tehn.: Tijă metalică, filetată, de obiceiu, numai la capete sau, rareori, pe toată lungimea ei, care serveşte la îmbinarea demontabflă între două piese de maşină sau de construcţie, dacă nu se pot folosi şuruburi cu cap. La prizonul obişnuit se deosebesc: capătul pentru înşurubare, porţiunea nefiletată, şi capătul pentru piuliţa. La asamblare, capătul pentru înşurubare se înşurubează într'o gaură filetată în peretele uneia dintre piese, cu ajutorul unei piuliţe asigurate cu contrapiulită, montate la celălalt capăt. Se confecţionează în diferite tipuri, de exemplu: cu filet de efanşare 1a capătul de înşurubare, şi cu filet normal la capătul pentru piuliţa (folosit când prizonul trebue să etanşeze gaura în care a montat; v. fig. a); cu filete în sensuri inverse Prizoane. a) cu filet etanş Ia capătul de înşurubare, şi cu filet normal la capătul pentru piulifă; b) cu filet normal la ambele capete# şi cu corpul de secfiune pătrată; c) şi d) cu filet normal la ambele capete şl cu corpul de secţiune circulară constanfă, respectiv cu corpul cu gâtuire; e) cu filet normal la ambele capete, şi cu corpul cu umăr de sprijin. ia cele două capete (folosit când prizonul trebue să fie asigurat contra autodeşurubării); cu filet normal la ambele capete şi cu corpul de secjiune poligonală (v. fig. b); cu filet normal la ambele capete şi cu corpul cu gâtuire (v. fig. d) sau cu umăr de sprijin (v. fig. e); etc. Sin. Şurub prizonier, Prizonier, Prezon, Frezon, Frizon, Gujon. 2. Prizonier. V. Prizon. 3. Prizonier, şurub V. Prizon. 4. Pro anaiysi, substanţă ~ [qHCTOXHMHHec-khh MaTepnaJi; substance pro anaiysi; Substanz pro anaiysi; „pro anaiysi" substance; pro analisi lenyeg]. Chim. V. sub Chimic, substanţă ^ pură. 5. Probă [HCiTbiTaHHe; essai;Probe; test; proba, vizsgâlat]. 1. Tehn.: încercare a-unui sistem tehnic (maşină, aparat, dispozitiv, instalaţie) care se referă în special la comportarea în serviciu a sistemului tehnic. Exemple de probe: , * ^ 6. ~ de circulare [iţHpKyjraiţHOHHoe Hcnbi-TâHHe; essai de circulation; Zirkulationsprobe; circulation test; keringesi proba], Tehn.: Probă la temperatură joasă (cca 40°) a instalaţiilor de încălzire centrală, cu apă caldă, pentru a examina dacă toate corpurile de încălzire acjionează simultan şi uniform. V. şi sub încercările instalaţiilor de Încălzire centrală. 7. ~ de coloană [KOJiJiOHHaH npo6a; verifi-rcation du tubage; Prufung der Wasserabsperrung; 919 casing test; vizelzârâsi proba]: Controlul etanşeităţii, în spatele unei coloane cimentate, prin supunerea acesteia la presiune, sau prin golirea ei. Prima dă proba de rezistenţă la presiune inferioară, iar cea de a doua, proba la presiune exterioară. a. ~ de diiaiaţie [ncnbiTaHHe Ha pacinH-peHHe; essai de dilatation; Dilatationsprobe; di-latation test; terjeszkedesi proba]. Tehn.: Probă de încercare a unei instalaţii de încălzire centrală cu apă caldă, făcută cu apa încălzită până la temperatura de fierbere, spre a se verifica dacă prin dilataţia ţevilor nu se produc pierderi de apă (neetanşeitate). V. şi sub încercările instalaţiilor de încălzire centrală, 9. ~ de etanşeitate [HcnbiTaHHe Ha iuiot-HOCTb; essai d'etancheite; Dichtheitsprobe; tight-ness test; tomitesi proba]. Tehn.: Probă pentru determinarea etanşeităţii unei căldări de abur, a unui recipient sub presiune, a unui rezervor de fluid, a unei instalaţii de încălzire, a conductelor, etc. Sistemul tehnic care este supus la proba de etanşeitate se pune în condiţiunile de serviciu (se umple cu fluid la presiunea de regim) pe o durată de timp anumită. Se verifică părţile neetanşe şi se determină cantitatea de fluid pierdută. 10. ~ de frână [ncnbiTaHHe T0PM030B; essai de frein; Bremsenprobe; brake test; fekproba]. C. Proba de funcţionare a frânelor unui tren. în cazul trenurilor echipate cu frână continuă automată se efectuează proba mare, adică verificarea funcţionării tuturor frânelor din tren (când se schimbă locomotiva trenului), şi proba mică, adică verificarea funcţionării frânei ultimului vagon (când se ataşează un vagon la tren). ____ 11. ~ de parcurs [ncnbiTaHHe Ha npo6er; essai de parcours; Leerfahrtprobe; run test; menet-proba]: Probă pentru comportarea în timpul mersului a unui vehicul. Proba de parcurs se efectuează pe o anumită distanţă prescrisă, după felul vehiculului; ea se face, atât la vehiculele nou construite, cât şi la cele ieşite din reparaţie generală şi din revizie. 12. ~ de presiune, Ia cald [ncnbiTaHHe #aB-jieHHH npn noBbimeHHOH TeivraepaType; essai de pression âchaud; Warmdruckprobe; hotpressure test; meleg nyomâsproba]. Mş. ferm.: Probă care se efectuează la căldările de abur, la cald, la presiunea de regim. V. sub încercările căldărilor de abur. 13. ~ de presiune, la rece [HcnbiTamie A^B-jieHHH npn hhskoh TeivinepaType; essai de pression â froid; Wasserdruckprobe; cold pres-sure test; hideg nyomâsprcba, vizproba]. Tehn.: Probă care se efectuează la rece, cu apă, sub presiune, la căldări de abur, la recipiente sub presiune, ia instalaţii de încălzire, la conducte sub presiune, etc. Presiunea şi durata de încercare variază după felul sistemului tehnic supus încercării. Sin. Probă hidraulică, Probă la rece. V. şi sub încercările căldărilor de abur, încercările instalaţiilor de încălzire centrală. 920 î. Probă de remorcare [HCnbiTaHHe Ha 6yKCH-pOBaHHe; essai de remorquage; Schîepprobe, Lastfahrtprobe; towing test; vontatâsi proba]: Probă pentru comportarea în timpul serviciului a vehiculelor motoare cari remorchează greutăfi (locomotive, remorchere, etc.). Proba se efectuează pe anumita distanfe şi cu greutăfile de remorcat prescrise prin tabele de încărcare. 2. ~ de vaporizare. V. Vaporizare, probă de 8. ~ hidraulică. V. Probă de presiune, la rece. 4. ~ ia rece. V. Probă de presiune, la rece. «. ~ rece: Sin. Probă la rece, Probă de presiune, la rece (v.). e. Probă [HCnbiTaHHe; essai; Probe; test, assay; proba, vizsgâlat]. 2. Tehn.: Numire folosită pentru unele încercări efectuate asupra unui material. V. şi încercare. Exemple: 7. ~ cu inele le Chafelier [HCnbiTaHHe KQJlbiţaMH Jie IIIaTejibe; essai par anneaux Ie Ch.; le Ch. Probe; le Ch. rings test; le Ch. proba]. Ind. cimt.: Probă pentru determinarea constantei de volum a cimentului, efectuată cu acele le Chatelier (v. Ace Le Chafelier). s. ~ cu turte [HCnbiTaHHe iţeMeHTHbix JieneuieK; essai par gâteaux; Kuchenprobe; cake test; pogâcsaproba]. Ind. cimt.: Probă pentru determinarea constantei de volum a cimentului (v. Turtă de ciment). 9. ~ de atelier. V. încercare de uzină. 10. ~ de căldură [TenJiOBan npo6a; essai â Ia chaleur; Hitzprobe; heat test; hoproba]. Mefl.: Termen de atelier pentru încercarea efectuată pentru constatarea temperaturilor topiturii din cuptorul de ofel, în timpul topirii. O porţiune de ofel topit, luată cu o lingură, se toarnă în formă de vână subfire pe o placă de fontă. După mărimea găurii făcute în fontă se apreciază temperatura ofelului. u. ~ de calitate [KaHecTBeHHâH npo6a; essai en assiette; Tellerprobe; dish test; mino-segi proba]. Mefl.: încercare de atelier în care se toarnă ofel într'o formă mică, asemănătoare cu o farfurie, pentru a se aprecia dacă are sau nu are gaze. Oţelul nu are gaze, dacă marginile ofeluiui solidificat în formă sunt netede. 12. ~ de recepfie [npneivioqHaH npo6a; epreuve de recepfion; Abnahmepriifung; reception test; âtveteli proba]. Tehn.: Probă prescrisă de norme, caiete de sarcini sau condiţiuni tehnice de livrare, pentru încercarea unui produs (sau a unui Iot de produse) în vederea receptionării. ia. ~ individuală [oflHHapHan npo6a; epreuve individuelle; Einzelprobe; individual test; egyes proba]: Probă care se execută cu fiecare produs al unui lot sau al unei furnituri de materiale. 14. ~ inelară [KOJibiţeBaa npoda; essai annu-laire; Ringprobe; ring test; gyiiruproba]. Ind. st. c.: încercare executată asupra sticlei suprapuse, pentru a stabili dacă straturile de sticlă respective au acelaşi coeficient de dilataţie (condiţiune indispensabilă pentru evitarea tensiunilor de pe linia de delimitare a celor două straturi). încercarea se execută asupra unui Inel cu înălţimea de-100» •• 120 cm, cu diametrul de cca 5 cm şi cu grosimea de cca 2 mm. Dacă acesta se atinge cu un fier incandescent, de-a-lungul unei generatoare, pot surveni următoarele două cazuri: capetele inelului nu se desprind dela sine în locul tăieturii şi deci coeficienţii de dilatare sunt apro-piaţi; inelul sare în bucăfi, sau extremităţile Iui se desprind uşor, şi deci coeficientul de dilataţie al stratului exterior este mai mic; inelul rămâne strâns comprimat, şi extremităţile lui se desprind greu, şi deci coeficientul de dilatafie al stratului exterior este mai mare. 15. ~ natron [HaTpoHHâH npo6a; natron test; Natron Test; natron test; natron proba]. Ind. pe/r.; Probă de control al rafinării fracţiunilor de petrol, care consistă în a trata o anumită fracţiune de petrol — de cele mai multe ori lampantul — cu o soluţie de hidroxid de sodiu, şi în a neutraliza apoi această soluţie, pentru a pune în libertate acizii naftenici conţinuţi în fracţiunea analizată. ie. ~ tehnologică a materialelor. V. sub încercare tehnologică. 17. ~ Trauzl. Expl. V. încercarea explozivilor la lucru mecanic; v. şi Mortierul Trauzl. 18. Probă [npo6a; echantillon; Probestuck, Mu-4 ster; sample; proba, mintă]. 3. Tehn.: Partea din materialul unei mostre sau unul dintre obiectele mostrei care urmează să se verifice din punctul de vedere al anumitor caracteristice. Dacă proba se extrage din mostră astfel, încât probabilitatea de a fi conţinut în probă să fie aceeaşi pentru fiecare obiect, respectiv pentru fiecare porfiune de material de masă egală, ea se numeşte probă la întâmplare. Dacă proba e luată din mostră în aşa fel, încât să reprezinte caracteristicele urmărite ale mostrei şi varianta |or{ ea se numeşte probă reprezentativă sau probă martor. Dacă proba e folosită numai pentru comparaţie, ca model sau ca referinţă pentru un standard, pentru o întreagă livrare, pentru un lot sau pentru o piesă, ea se numeşte probă etalon —, probă de referinţă sau probă model. Dacă o probă, fie din cauza unui defect local incidental, fie din cauză că nu a fost luată conform prescripţiilor, nu corespunde condifiunilor de calitate prescrise, ea se numeşte probă neconformă, probă defectă sau, uneori, probă nereuşită. O probă luată pentru a se verifica rezultatul obţinut la încercările efectuate asupra unei alte-probe din acelaşi Iot, se numeşte contraprobă. O probă rezultată din amestecul mai multor probe se numeşte probă medie (v.). ia. ~ de referinţă [cnopHaH npo6a; echantillon modele; Modellprobesttick, Modellmuster;, specimen; mintadarab]. V. sub Probă 3. 20. ~ defectă [npo6a c /ţe(|)(|)eKTaMH; £pr0u-vette â defaut, echantillon â defaut; fehlerhaftes. Probestuck; test piece with flaw, sample with> flaw; hibaminta]. V. sub Probă 3. 9 2t i. Proba etalon: Sin. Probă de"referinţă.|V. sub Probă 3. g. ~ la înfâmplare [npo6a Ha Bbi6op; echan-tillon au hasard; Stichprobe; hazard taken sample; kemlelo proba]. V. sub Probă 3. а. ~ mare [npo6a totoboM CTajiH ajih JIHTBH; echantillon de metal liquide; Schopf-probe; ladle sample, test sample; merito proba]. Metl.: Probă luată din ofelul topit, când este gata de turnat în lingotiere, spre a se trimite Ia laboratorul de încercări, în scopul de a i se determina compoziţia. 4. ~ martor: Sin. Probă reprezentativă. V. sub Probă 3. 5. ~ medie [cpeflHflH npo6a; echantillon moyen; Durchschnitfsmuster; average sample; ko-zep probadarab]. ’nd. pefr.: Probă rezultată din amestecul mai multor probe; din fiecare probă se ia în amestec o cantitate proporţională cu cantitatea conţinută în vasul din care a fost luată proba. Prin luarea probelor medii se reduce numărul de analize necesare. — Proba medie din rezervoare se poate lua şi dela diferite înălţimi; apoi se amestecă. — Probe medii se iau numai din materiale cari au practic aceleaşi caracteristice şi cari, prin amestec, dau un produs care să corespundă anumitor condiţiuni de calitate. б. ~ mică. Mefl.: Probă de oţel pentru încercările efectuate pe loc, în ojelărie. (Termen de atelier). 7. ~ model: Sin. Probă de referinţă. V. sub Probă 3. 8. ~ nefurburafă, de pământ [nepaccTpoeH-HaH npo6a 3eMJiH; echantillon non derange de sol; ungestorte Bodenprobe; not deranged soil sample; nembontoft talajminta]. Geof.: Epruvetă de pământ, extrasă direct dintr'un strat de teren şi conservată astfel, încât materialul să-şi păstreze nealterate, până la încercarea în laborator, umiditatea şi structura pe cari le-a avut în strat. Serveşte la determinarea compresibilităţii, a limitelor de plasticitate, a coeziunii şi a altor caracteristice ale pământurilor, cari depind de umiditatea şi de structura materialului. 9. ~ reprezenta!ivă [npeACTaBHTejibHan npo6a; echantillon representatif; reprăsentatives Probestuck, reprăsentatives Muster; standard sample; kepviselo probadarab]. V. sub Probă 3. 10. ~ turburată, de pământ' [paccTpoeHHân npo6a3eMJIH;echanti|lon derange de sol; gestorte Bodenprobe; deranged soil sample; felbontott talajminta]. Geof.; Epruvetă de pământ, extrasă din materialul scos prin foraj dintr'un strat de teren, conservată fără precauţiuni speciale, de obiceiu în borcane de sticlă etanşe, şi la care structura şi umiditatea naturală a pământului se modifică, atât prin extragere, cât şi în timpul conservării. Serveşte la determinarea granulometriei materialului pământos, a greutăţii specifice, a unghiului de frecare şi a altor caracteristice cari nu depind de umiditatea şi de structura materialului. 11. Probă, corp de ~. Rez. mat. V. Epruvetă. 12. Probabilitate [BepOHTHOCTb; probabilite;; Wahrscheinlichkeit; probabilify; probabilitâs, valo— szinuseg]. Mat: Mărime care serveşte la formularea legilor statistice ale fenomenelor cari nu*-sunt univoc determinate prin anumite condiţiuni experimentale date, şi a cărei definiţie se bazează pe legea empirică a stabilităţii frecventelor relative. Cazul cel mai simplu este acela în care rezultatele posibile ale experienţei, în condiţiunile date,, constitue o mulţime finită de n „evenimente" E±, E2,..., En cari se exclud unul pe altul. Dacă se repetă de N ori experienţa, menţinând aceleaşi condiţiuni experimentale, numărul de cazuri în cari rezultatul experienţei a fost evenimentul Ei se numeşte frecventa absolută a evenimentului E{ în şirul considerat de N experienţe, iar raportul NJN se numeşte frecvenfa relativă a evenimentului Un nou şir, de N' experienţe repetate în condiţiunile date, duce Ia o nouă frecvenţă relativă N/jN' pentru evenimentul Eit etc. Se constată experimental că, dacă numerele sunt suficient de mari, frecvenţele relative NJN,, NJN1,... ale evenimentului Ei în şirurile de experienţe considerate diferă foarte puţin între ele (legea stabilităţii frecvenfslor relative). Numărul pie, către care ar tinde, într'un anumit sens, frecvenfa relativă NJN, dacă numărul N de experienţe ar tinde către infinit, se numeşte „probabilitatea evenimentului Ej în condiţiunile experimentale date". Probabilităţile pu p2“ i pn ale celor n evenimente Et, E2"-,En, în condiţiunile experimentale-date, sunt numere cari satisfac relaţiile (1) (i=1, 2, 3,..., n)\ (2) Pi+/>2+...+P„=1. Calculul probabilităţilor are ca scop determinarea probabilităţilor anumitor evenimente mai complexe, din probabilităţile, presupuse cunoscute, ale unor evenimente mai simple. Acest calcul se bazează pe următoarele două legi fundamentale: Legea probabilităţilor totale: Dacă se consideră ca un singur eveniment E, realizarea unuia dintre evenimentele , E: E4 cari se exclud 1 2 . între ele, probabilitatea p (£) a evenimentului E este egală cu suma probabilităţilor p (E^) ale^ evenimentelor simple Ei \ (3) p(E) = p(Ei) + ... + p(Ei). Din această lege şi din egalitatea (f) se deduce-următoarea concluzie importantă: dacă se notează cu E' evenimentul contrar evenimentului E, adică evenimentul care consistă în nerealizarea nici-unuia dintre evenimentele elementare E î V" cari constitue evenimentul E, rezultăp(E)+p{E') = 1 922 Legea probabilităţilor compuse; Se consideră două evenimente complexe E± şi Ecari nu se exclud. Probabilitatea evenimentului compus, -care consistă în realizarea simultană a evenimentelor E± şi Eit este egală cu produsul dintre probabilitatea evenimentului E±t şi probabilitatea evenimentului*/^, cândrse ştie că Et a fost realizat. în special, dacă cele două evenimente sunt independente, adică dacă probabilitatea lui E2 nu depinde de realizarea sau de nereaiizarea 4Îui Elţ probabilitatea evenimentului compus este egală cu produsul probabilităţilor lui Et şi E9. — Aplicarea acestor fegi presupune cunoaşterea prealabilă a probabilităţilor unor evenimente simple. Dacă, în particular, evenimentele simple Elt...tEn prezintă o astfel de simetrie în definiţia lor, încât niciunul nu este privilegiat fată de celelalte, evenimentele se numesc „cazuri", şi li se atribue, fără a recurge la experienţă, probabilităţi egale. Din relafia (2) rezultă atunci că valoarea comună a probabilităţii cazurilor este 1 /n. Dacă se consideră apoi un eveniment complex E, echivalent cu producerea oricăruia dintre m cazuri, numite cazuri „favorabile" ale evenimentului, conform legii .probabilităţilor totale, rezultă p(E)=m/n, adică probabilitatea evenimentului E este egală cu raportul dintre numărul de cazuri favorabile evenimentului şi numărul total de cazuri posibile. Aceasta este definiţia clasică a probabilitâfii, care presupune însă că s’au putut defini cazurile egal -probabile. Teorema centrală a calculului probabilităţilor este „legşa" numerelor mari. Ea dă justificarea teoretică a legii empirice a permanentei frecventelor relative, şi se enunţă cum urmează: Fiind dat un număr pozitiv s arbitrar de mic, probabilitatea ca frecvenţa relativă NJN a evenimentului Eit într'un şir da N experienţe repetate în aceleaşi condiţiuni, să satisfacă inegalitatea N Pi tinde către unitate, când N tinde către infinit. — Concepte importante din calculul probabilităţilor sunt cele de variabilă statistică şi de valoare medie. O mărime variabilă x se numeşte variabila statistică,dacă valoarea ei numerică depinde de evenimentul E, rezultat într'o experienţă definită prin anumita condiţiuni bine precizate. Dacă sunt posibile evenimente E^ {i— 1, 2,...n) numai în număr finit n, variabila este susceptibilă de a lua numai n valori x±l x2,...»xn (cari pot fi toate distincte, parţial sau complet confundate). Dacă se notează cu pi probabilitatea evenimentului Eit valoarea medie a variabilei statistice x este mărimea x, definită prin (4) x=Y,Pi i=1 ^Evident, sunt satisfăcute relaţiile x-hy-j-z,.. = -x + y + z + ..% şi C = C, unde C este o mărime constantă, adică având valoarea C, oricare ar fi evenimentul E^ în special, însăşi probabilitatea pi este valoarea medie a mărimii statistice care ia valoarea 1, când evenimentul este Eit şi valoarea 0, când evenimentul diferă de E Diferenţa &*= x^x este o variabilă statistică numită „abaterea" variabilei x, iar irir1 se numeşte abaterea relativă. Valoarea medie a abaterii este nulă. Un rol important îl are abaterea pătratică medie («); această limită se numeşte densitatea de probabilitate în punctul a din intervalul aHb. Atunci probabilitatea pa ^ se poate pune sub forma Pa,fi ~~ \ P(x) d*. Funcţiunea P (x), definită în intervalul aHb se numeşte şi legea de distribuie (sau de repartiţie) a variabilei x. Uneori, se numeşte astfel integrala^ P(x) dx, adică pro ba- \ biiitatsa ca variabila să aibă o valoare mai mică decât x. Funcţiunea P (*) satisface condiţiunea de pozi-tivitate P(x)> 0 şi condifiunea de normare , b P(x) dx—U a Valoarea medie a unei funcfiuni ţ de variabila x este data.de b l~\f{x)P{x)ăx. - "a O lege de distribufie care se întâlneşte In multe aplicaţii practice este legea normală (legea lui Laplace, legea lui Gauss): (*-a)2 semnificata parametrilor a şi a fiind: a, valoarea mijlocie a variabilei x (deci x—a este abaterea), iar a, abaterea pătratica medie. Generalizarea la cazul în care mulfimea evenimentelor formează o multiplicitate cu mai multe dimensiuni, astfel încât fiecare eveniment să poată fi caracterizat prin valorile numerice ale mai multor variabile x, ye imediată. t. Probabilitate a posteriori [anoCTepnopHaH BepOHTHOCTb; probabilite â posteriori; a posteriori Wahrscheinlichkeit; probability a posteriori; â posteriori probabilitâs]: Probabilitatea ca o variabilă xn dintr'oserie de variabile dependente xlt..., xn să ia ojanumită valoare dintre valorile 'posibile ax,...tan când se cunosc valorile luate de celelalte variabile 2. ~ a priori [anpHopnaa BepOHTHOCTb; probabilite â priori; a priori Wahrscheinlichkeit; probability a priori; â priori probabilitâs]: Probabilitatea ca o variabilă xn dintr'o serie de variabile dependente xlf...,xw să ia o anumită valoare dintre valorile pos'bile a±l... ,an, când nu se cunosc valorile luate de celelalte variabile xîf, - • / ] • s. ~ condiţională [06ycJi0BJieHHaH BepoHT-HOC b; probabilite conditionnelle; bedingte Wahrscheinlichkeit; condiţional probability; felfeteles valoszinuseg, koftdicionâlt probabilitâs]: Probabilitatea ca o variabilă xn dintr'o> seris de variabile dependente x1,...,xn să ia o anumită valoare dintr'o serie de valori posibile alf...,an după ce unele dintre variabiişle .,xn^ au îndeplinit anumite condifiuni. 4. Probar [06pa3iţ0BbiH KaTajior; collection de dessins; Probenbuch, Musterbuch; specimen book; probakonyv, mintakonyv]. Arte gr.: Carie de modele de flori de literă sau de semne tipografice, şi de imprimate executate într'o tipografie. 5. Probe, basin de ~: Sin. Basin Froude. V. Basin de probe. o. Probelor, luarea ~ [oidop npo6; prele-vage des echantillons; Probenentnehmung; P(x) = V 2 na2 sample taking; probavetel]. Tehn.: Operaţiune sau grup de operaţiuni cari se fac pentru a alege 6 probă în aşa fel, încât să se aibă siguranţa că proba aleasă corespunde scopului. 7. Problemă [npo6JieMa; probleme; Âufgabe; problem; feladatj: întrebare încă nerezolvată, căreia i se caută o solufie. 8. Proboscidiene: Ordin de mamifere erbivore gigantice, cari au apărut din Eocen. Acestui ordin îi aparţin genurile fosile Dinotherium, Mas-todon, cum şi Elephas fosil şi actual. 9. Procedeu [cnocod; procede; Verfahren; process; eljârâs]. Tehn.: Mod sistematic de executarea Unei operafiuni sau a unui proces tehnolgic. 10. ~ Cardox. V. Cardox. 11. ~ Ehrhard. Metl. V. Ehrhard, procedeul 12. ~ Lebedev [cnocoâ AebefleBa; procede L.; L. Verfahren; L. 's process; L. eljârâs]. Ind. chim, sp.: Procedeu prin care se obţine butadiena, necesară fabricării cauciucului sintetic, din alcool etilic, prin încălzire la 350*•• 450°, în prezenta unor catalizatori (Al203 şi ZnO), deshidratanfi şi de-hidrogenafi. Reacfia principală a procedeului este: 2 CH3CH30H -> 2 HaO+H2+C4H6. îs. ~ Lermontov [cnoco6 JiepMOHTOBa; procede L.; L. Verfahren; L. 's process; L. eljârâs]. Metl.: Procedeu mecanic pentru micşorarea sau pentru eliminarea retasurilor, a segregaţiilor şi a incluziunilor (nemetalice sau gazoase) din lingourile de ofel calmat, folosind forfa inerţială. Procedeul consistă în scuturarea lingotierei cu ofel topit, care este ridicată de pârghia unui dispozitiv (acţionată de un electromotor, prin intermediul unei came) şi lăsată să cadă liber pe un postament (v. fig.). Dispozitiv de ridicare pentru apli- ) UngotJera; 2) ca- carea procedeului Lermontov. Pac:, 3) electrod; 1) lingotieră? 2) pârghie de ridicare, dispozitiv de reacţionată prin intermediul unei glareapczifielel.ee- came; 3) postament de ciocnire. irodului. i4. ~ Mannesmann [cnoco6 MaHHecMaHHa; procede M.; M. Verfahren; M/s process; M. eljârâs]. Metl.: Procedeu de găurire a biletelor de ofal cu diametru mai mic decât 600 mm, prin laminare ia un laminor perforator cu cilindri oblici (v.), calibraţi (cu două porţiuni tronconice, racordate la baza mare prîntr'o porfiune cilindrică). Laminorul poale avea doi sau trei cilindri ale căror axe se încrucişează sub un unghiu de 3"*10°; cilindrii se rotesc în acelaşi sens. în timpul operaţiunii de laminare, găurirea se produce prin întinderea straturilor superficiale, iar pereţii găurii eboşei 924 suni neteziţi grosolan de un mandrin (dorn) menţinut In axa ei printr'o prăjină împinsă hidraulic. 1. Procedeu Martin. Metl. V. Martin, procedeu 2. ~ metaloceramic. Metl. V, sub Metalo-ceramică. s. ^ metalurgic. V. sub Metalurgie şi sub Siderurgie. 4. ~ prin cimeniare [cnoeo6 noepeAeTBOM iţeMeHTâlţHH; procede par cimentation; Zemen-tierverfahren; cementing method; cementâlâsi eljâ-râs]*Cs., Fund. V. sub Cimentare. 5. prin congelare. Cs., Fund. V. Congelare, procedeul prin 6. ~ Slavianov [cnoco6 CJiaBHHOBa; procede S.; S. Verfahren; S.'s process; S. eljârâs]. Metl.: Procedeu electrotermic pentru micşorarea retasurilor şi a incluziunilor din lingourile de ofel calmat, prin transmiterea unei canfităfi suplemen-tare de căldură materialului topit din maselota lingotierei, spre a se menţine materialul penfru mai mult timp lichid, şi a-i permite să elimine materialul străin. Procedeul e folosit numai la lingouri de dimensiuni mari, aplicând peste lin-gotieră un capac metalic, prin care este introdus un electrod cu poziţia reglabilă în înălţime; arcul electric se formează între electrod şi suprafaţa liberă a maselotei (v. fig. p. 923). 7. ~ Talbot [cnoco6 TaJiâOTa; procede T.; T. Verfahren; T/s process; T. eljârâs]. Metl. V. sub Martin, procedeul 8. ~ Thomas. Metl. V. Thomas, procedeul 9. Procent [npoiţeHT; pour cent; Prozent; per cent; szâzalek]: A suta parte. Sin. Sutime. 10. ~ consiruibil [nocTpoeHHan iuioma/ţb; surface construible; bebaubare Flăche; surface on which it can be constructed; beepitheto felulet]. Urb.: Porţiunea din aria unei parcele, exprimată în procente din aria ei totală, pe care este permis să se construiască, după prevederile regulamentelor de construcţii. Procentul construibil depinde, în general, de clasa de construcfie în care este cuprinsă parcela respectivă. Sin. Suprafaţă construibilă. 11. ~ de apăsare a sabofilor. V. Frânare, coeficient de 12. ~ de armare [npoiţeHT apMHpoBaHHfl; procentage d'armature; BewehrungszahJ; reinfor-cement percentage; vasbetetesi szâm]. Bet.: însu-titul raportului dintre secţiunea armaturii longitudinale (Qa) şi secfiunea utilă a betonului (Qb) dintr'o piesă de beton armat: Qa n=-ioo. b Valoarea procentului de armare trebue să fie cuprinsă între anumite valori limită, minime şi maxime, stabilite prin prescripfii, pentru fiecare tip de element de construcţie, In funcţiune de marca betonului, de limita de curgere a ofelului din care este făcută armatura, de coeficientul de siguranţă, de modul cum e solicitată piesa, etc. i2. ~ de condiţionare [npoiţeHT BJiaHCHOCTH; regain; Reprise; reprise; reprize, kondicionâlâsi szâm]. Ind. text..*^ Umiditatea procentuală oficiat admisă, proprie fiecărei fibre textile. Sin. Repriză. Procentele de condiţionare pentru diferitele materiale sunt: Bumbac, vigonie, 8,5%; lână spălată la darac şi lână regenerată prin destrămare, 17%; celelalte păruri animale, incluziv semitortul şi tortul de lână pieptenată, 18,25%; in, cânepă, ramie, 12%; iută, 13,75%; amestecuri de lână şi de bumbac, 10%; mătase naturală şi artificială 11 % ; amestecuri de mătase cu lână sau cu bumbac 16%; fire de hârtie 15%. ia. ~ de frânare. V. Frânare, procent de 14. Proces [npoiţecc; processus; Prozefj; process; folyamat]. Tehn.: Şir de operaţiuni sau de fenomene, prin care se efectuează o lucrare (de ex. proces de producfie, proces tehnologic), o transformare de stare fizicochimică (de ex. proces chimic, proces termic, proces eiectrochimic, etc.), sau un serviciu (de ex. proce's de transport). 15. Proces chimic [xHMH^ecKHH npoiţecc; processus chimique; chemisthes Proze^; chemical process; vegyi folyamat]: 1. Proces tehnologic care consistă în reacfii chimice.—2. Reacfiechirmcă(vj. ie. Proces de fabricaţie [npoiţecc $a6pH-KaiţHH; processus de fabrication; Fabrikations-proze^; manufacturing process; gyârfâsi folyamat]. Proces de producfie (v.) prin care se obfine un produs fabricat. Exemplu: 17. ~ de fabricafie a becurilor cu incandescentă [npoiţecc c|)a6pHKaulHH jiaMnonen hb-KaJlHBaHHfl; processus de fabrication des am-poules â incandescence; Gluhbirnen-Fabrikati-onsprozefj; incandescent bulb manufacturing process; izzolâmpa-korte gyârtâsi foiyamata]: Totalitatea formată de procesele tehnologice realizate pentru fabricarea semifabricatelor din cari e compus becul cu incandescentă, de procesele de asamblare a acestor elemente semifabricate, de procesele de transport şi control al materiei prime, de pregătire şi deservire a fabricaţiei, de control al semifabricatelor şi al fabricatelor, de ambalare şi expediere a fabricatelor. Principalele procese tehnologice şi principalele operafiuni izolate cari fac parte din procesul de fabricajie a becurilor cu incandescentă, compuse din filamentul în spirală, electrozi şi suporfi, bulb (balon de sticlă), soclu, sunt: fabricarea filamentului, fabricarea electrozilor, fabricarea suporfi|orf getterizarea, fabricarea balonului de sticlă, fabricarea soclului, diferitele procese de asamblare, de evacuare, ardere, control şi ambalare. în procesul de fabricafie, succesiunea proce-selortehologice de fabricafie, a diferitelor operafiuni izolateşiaoperafiunilordeasamblareesteuimătoarea: Procesul tehnologic de fabricafie a filamentului. Corpul incandescent al lămpii e constituit din fir de aliaj de wolfram (numit, de obiceiu, filament de wolfram) a cărui compozifie variază cu tipul lămpii (wolfram cu toriu, pentru lămpi cu vid; wolfram cu toriu şi cu bioxid de siliciu,, pentru lămpile rezistente la trepidaţii; wolfram cu bioxid de siliciu, pentru lămpile cu filament 925 dublu spiraiizat; wolfram cu oxid de aluminiu şi bioxid de siliciu {pentru lămpile de puteri mari). Filamentul de wolfram se fabrică prin concrefionarea pulberii de wolfram metalic, obfinută prin reducerea la cald, în hidrogen, a trioxidului de wolfram, urmată de ciocănirea şi de trefilarea, întâi la cald şi apoi la rece, prin filiere de diamant, a barelor obfinute. Lungimea şi diametrul firului fiecărui tip de lampă sunt calculate în funcfiune de tensiunea de serviciu, de intensitatea curentului absorbit, de durată şi de pierderi calorice. Deoarece pentru lămpile de uz normal lungimea firului de aliaj de wolfram necesar este în medie de 90 cm, firul se spiralizează pentru a înlătura dificultăfile de montare şi pentru a reduce, în cazul lămpilor cu gaz, pierderile de căldură. Maşină de spiraiizat firul de wolfram (schemă), f) bobina cu fir-suport de molibden; 2) rolă de ghidare; 3) roată de curea de antrenare; 4) cap de spiralizare; 5) bobină cu fir de wolfram; 6) dispozitiv de ghidare şi tensionare; 7) bobină pentru firul spiraiizat, Spiralizarea se efectuează pe maşina de spira-jizat (v. fig. A), prin combinarea mişcării de rotaţie a firului de wolfram cu mişcarea de translase a firului de molibden care alcătueşte suportul spiralei (firele de molibden se obţin prin operafiuni mecanice şi metaloceramice analoage celor folosite pentru fabricarea firelor de wolfram). Maşina de spiraiizat e compusă din următoarele piese: arborele principal; capul de spiralizare, cu orificiul de ghidaj al firului de molibden; bobina cu fir de wolfram, aşezată excentric pe capul de spiralizare; bobina de fir de molibden şi cea de fir spiraiizat. Maşina antrenată de un motor electric pune în mişcare de rotaţie capul de spiralizare, simultan cu bobina de fir spiraiizat. Firul de molibden se desfăşură de pe bobină prin interiorul capului de spiralizare, fiind antrenat, cu o vitesă de translaţie reglabilă, de bobina pentru fir spiraiizat. Firul de pe bobina de wolfram este înfăşurat pe firul de molibden, de capul de spiralizare. Pasul şi diametrul elicei se aleg în funcfiune de: distanta dintre susţinătorii filamentului, posibilitatea de.încâlcire a lui în ambalaj, calitatea firului de •wolfram şi precizia maşinilor de spiralizare. Spiralizarea se poate face continuu sau cu întreruperi, intervalul dintre două elice consecutive fiind, In acest din urmă caz, nespiralizat. Spiralele duble se obfin pe aceeaşi maşină, .spiralizând, pe o inimă de molibden mai groasă, un fir de wolfram simplu spiraiizat, obfinut ca mai sus. Dubla spiralizare prezintă avantajul concentrării firului de wolfram într'un volum mai mic, decât simpla spiralizare, reducând pierderile de căldură şi ridicând eficacitatea luminoasă a lămpii pentru o aceeaşi putere, la tensiune de alimen- tare dată. Avantajul dublei spiralizări se face simţit până îarputen inferioare sau egale cu 100W. Firul de wolfram spiraiizat, care are tendinţa de a se desrăsuci, datorită tensiunilor proprii produse prin spiralizare, este recopt într'un cuptor cu circulafie de hidrogen sau cu un amestec de azot şi hidrogen umed, pentru degazare şi pentru înlăturarea tensiunilor; în acelaşi timp se arde şi stratul de grafit superficial rămas dela trefilare. După trecerea prin cuptor, firul spiraiizat este tăiat la lungime potrivită, prin înfăşurare pe un cilindru de perimetru cunoscut, secfionat după o generatoare, sau la locurile de întrerupere a spi-ralizării. Inima de molibden e îndepărtată prin disolvare ia cald într'un amestec de acid azotic şi acid sulfuric, care nu atacă wolframul; materialul spiraiizat rezultat este decapat într'o solufie de hidroxid alcalin, spălat în apă curgătoare şi uscat. înainte de ambalare, filamentele sunt verificate la microscop. Procesul tehnologic de fabricafie a electrozilor şi de fixare a filamentului pe electrozi. Filamentul spiraiizat este prins la capete în câte un electrod care conduce curentul electric dela soclul lămpii. Partea electrodului din interiorul balonului de sticlă al lămpii poate fi de cupru (în cazul lămpilor de vid) sau de nichel, metal Mo-nel sau ofel nichelat (în cazul lămpilor umplute cu gaze inerte); partea electrodului care se leagă cu soclul lămpii este de cupru; aceste două capete ale electrodului sunt asamblate, prin sudură, cu o sârmă de dumet (sârmă de aliaj cu 42°/o fier şi 58% nichel, placată cu o cămaşă de cupru), pe suprafafa căreia este depus un strat de borax şi care are acelaşi coeficient de dilatafie radială ca şi sticla de plumb cu care se sudează. Electrozii se fabrică Aa- o maşină automată, care execută tăierea sârmelor la lungimea necesară şi, simultan, cele două suduri, cu ajutorul unor flăcări oxihidrice. Electrozii se montează în interiorul lămpii, în piesa numită suport (picioruş), ceea ce se realizează prin asamblarea electrozilor cu trei piese de sticlă, cari sunt: discul (degetarul sau farfurioara) fabricat la maşini automate, din feavă calibrată de sticlă, prin evazare la cald la unul dintre capete şi prin tăiere la rece sau la cald la celălalt capăt; feava de evacuare şi bastonaşul (v. î fig. B). Aceste piese sunt confecţionate din sticlă cu un confinut de cca 30% oxid de plumb, care dă sticlei o conductibilitate electrică la cald, mică. Procesul de asamblare a elementelor componente ale becului cu vid se efectuează la o maşină automată cu mai multe posturi de lucru. Maşina are un carusel (masă de lucru orizontală, rotitoare) care poartă, la intervale egale, în posturile de lucru, o serie de forme; fiecărei forme îi corespunde o pereche de arzătoare de gaz fixe (numite focuri), alimentate cu un amestec de gaz metan sau de gaz de iluminat şi aer. Formele se opresc succesiv în fafa fiecărei perechi de focuri, mişcarea caruselului fiind sacadată. în prima formă, în fafa căreia nu se găsesc focuri, se intro- 926 duc pe rând discul, bastonaşul, tubul de evacuare şi electrozii (v. 2, fig. B). Acest ansamblu trece întâi prin fafa unei perechi de flăcări lidară cu forrria, presează sticlar dându-i forma de lopefică (v. 4, fig. B). La mişcarea următoare a caruselului» ansamblul se i găseşte din nou în Schema proceselor de asamblare a pieselor unul bec cu incandescenţă, î) piesele componente ale electrozilor şi ale suportului (picioruş); 2) asamblarea suportului; 3) încălzire pentru formarea suportului; 4) formarea suportului în formă de lopăţica, cu ajutorul deştelor; 5) străpungerea unei găuri în dreptuf tubului de evacuare; 6) suport format; 7) fixarea susţinătoarelor de molibden; 8) montarea filamentului splralizat; 9) pregătirea suportului şi a balonului pentru asamblare; 10) încălzirea balonului pentru lipirea cu discul; II) lungirea şi strangularea gâtului balonului; 12) lipirea balonului cu discul suportului; 13) desprinderea gâtului de balon; 14) bec încheiat, pregătit pentru evacuare; 15) bec evacuat, cu tubul de evacuare obturat; 16) bec cu soclul fixat; a) tub calibrat; b) tub evazat (degetar sau disc); c) tub de evacuare; c*) tub de evacuare obturat; d) bastonaş; d') bastonaş turtit; e) electrod; e’) cupru; eM) dumet; e"') nichel, cupru sau metal Monel; f) suport format, cu degetarul turtit; g) susfinăforr h) cârlig; ’i) filament spirallzat; j) bulb (balon) cu gât; k) bulb, după detaşarea gâtului; k') gât detaşat; l) soclu; m) bec de gaz; n) deşte de turtit degetarul; o) lumânare; p) aer comprimat insuflat. cari preîncălzesc materialul. Următoarea pereche, de flăcări, mai puternice, topeşte sticla discului, a fevjî de evacuare şi a bastonaşului în regiunea corespunzătoare dumetului (v. 3, fig. B). Când sticla a devenit plastică, o pereche de cleşte, so- fafa unei perechi de flăcări, şi un curent de aer insuflat prin tubul de evacuare străpunge un orificiu în regiunea muiată a sticlei, făcând să comunice tubul de evacuare cu una dintre fefele Io-păfelei (v. 5, fig. B). Suportul mai rămâne câtva 927' timp în fafa flăcărilor, pentru ca marginile orl-ficiului să se rotunjească, suportul căpătând astfel forma definitivă, şi trece apoi în fafa unei perechi de focuri mai slabe, care menfine sticla caldă pentru procesul de răcire lentă care urmează. Pentru răcire lentă, suporfii sunt introduşi într'un cuptor cu gradient de temperatură, pentru a evita tensiunile cari s'ar produce în sticlă prin trecerea prea repede dela temperatura cu care suportul este scos din maşină, la temperatura ambiantă. Suporfii, răsturnaţi cu 180°, pătrund numai cu lopăfica şi bastonaşul în cuptorul pe care-l străbat pe bandă mobilă. în cuptore arde o serie de flăcări cari se răresc pe măsură ce suportul se apropie de ieşirea din cuptor» Vitesa de înaintare a suporfilor depinde de temperatura cuptorului. Controlul suporfilor la tensiuni proprii se efectuează la polariscop; privită în lumină polarizată, între nicoli încrucişaţi, printr'o lamă sfert de undă cu tentă sensibilă, lopăfica nu trebue să schimbe apreciabil colorafia inijială ' purpurie a câmpului vizual. Pentru ancorarea spiralei şi pentru a da o anumită formă corpului incandescent, se înfig în bâstonaşut de sticlă al suportului o serie de susţinătoare de molibden, fie manual, fie la o maşină automată (firul de molibden trebue să fie destul de gros pentru a putea susfine spirala şi pentru a nu intra între spirele ei, dar nu prea gros, pentru a nu răci prea mult locul de contact), în maşinile automate cari montează şi spirala, suportul se aşază, cu bastonaşul în jos, pa un carusel care se opreşte succesiv în diferite posturi de lucru. Spirala este prinsă, prin aspirafie, de două brafe cafi o aşază cu capetele în interiorul cârligelor cu cari se termină electrozii. Cârligele sunt strânse mecanic, asigurând astfel contactul electric cu exteriorul lămpii. Apoi suportul se opreşte în fafa unor focuri cari înmoaie sticla dela capătul bastonaşului. Când sticla esta moale, suportul coboară printr'o mişcare pe verticală, astfel încât porfiunea de sticla înmuiată să intre într'o formă în care se găsesc capetele unor fire de molibden (v. 7, fig. B). Prin răcire, sticla înglobează în masa ei aceste fire. Ridicarea suportului şi, deci, a bastonaşului al cărui capăt are acum forma ui^ei perle cu firele de molibden înfipte în ea, coincide cu mişcarea unui dispozitiv care taie aceste fire la o anumită distantă de perlă. Spirala este apoi aranjată automat în dreptul firelor de susţinere, cari sunt inelate, în jurul spiralei, de un alt dispozitiv al maşinii (v. 8, fig. 8). Unele maşini execută numii operafiunea de înfi-ger eşi efectuare a inelarii, montarea spirale itre-buind să se facă ulterior, manual. Suporfii cu spirala montată sunt trecufi ia gette-rizare, care. consistă în acoperirea spiralei cu o suspensie, în alcool, de fosfor roşu (la lămpile cu gaz) sau de fosfor roşu şi criolit (la lămpile de vid). Cantitatea de fosfor depinde de tipul de lampă, ea fiind mult mai mare pentru lămpile de mică putere. Getterizarease execută, fie automat, pe maşina de montat automat spirale, fie manual. Operaţiunea următoare este asamblarea suporfi— lor baloanelor, cari se fabrică din sticle de tipu^ borosilicafilor de sodiu, de potasiu, calciu şi magneziu, cari au o bună rezistentă mecanică şi chimică şi un coeficient de dilatafie egal cu cel al sticlei de plumb folosite la confecţionarea suportului. Baloanele se fabrică, fie manual (din oală), fie automat (din vană), prin suflare în forme. Pro— ducfia automată este condiţionată de o producţie în cantitate mare. îndepărtarea prafului şi a eventualelor depozite organice din interiorul baloanelor se face prin-spălarea automată sau manuală cu o solufie apoasă de 1 • • • 5 % acid clorhidric, la temperatura de 40 •• • 50°. Urmează spălarea energică cu apă de apeduct şi uscarea baloanelor, aşezate cu gura; în jos, într'o cameră la 30°, sau prin suflarea unui curent de aer cald şi uscat. înainte de a intra în procesul de producţie, baloanele se stampilează pe calotă cu o cerneală pe baz;ă de oxid de argint şi borat de plumb. Baloanele şi suporfii se asamblează la maşina^ de încheiat, care se compune dintr'un carusel cu o serie de forme (numite lumânări) în cari se introduce suportul aşezat centric fafa de un dispozitiv care, susfine balonuj (v. 9, fig. 8). Ca şi la maşina de confecţionat suporfi, caruselul se mişcă sacadat în fafa unor perechi de arzătoare* fixe, a căror înălţime este astfel aleasă, încât flăcările să atingă balonul în regiunea discului (v. 10, fig. B). în mişcarea succesivă în fafa focurilor, sticla balonului se înmoaie şi, din cauza * greutăfii proprii a gâtului de sticlă rămas dedesubtul regiunii încălzite, sticla se lungeşte şi se strangulează, tinzând să atingă marginea discului (v. 11, fig. 8). Sticla de plumb a discului, având un punct de înmuiere mai jos decât cel al balonului, este şi ea moale în acest stadiu, deşi nu este încălzită direct. în ultimele focuri, sticla balonului se sudează cu discul (v. 12, fig. B), după care un curent de aer cald, suflat între disc şi marginea lumânării, care sprijine discul, rupe-sticla puternic încălzită sub disc, separând gâtuL balonului de restul ansamblului (v. 13, fig. B). Sudura mai rămâne câtva timp în foc, pentru ca să i se rotunjească marginile. Becurile încheiate (v. 14, fig. B) sunt supuse pompării la maşini automate, sau cu dispozitive manuale. Operafiunea de pompare urmăreşte-evacuarea aerului din balonul cu filament, cum şi a gazelor şi a vaporilor adsorbifi pe suprafeţele* de sticlă interioare. Evacuarea se face cu ajutorul* unor pompe rotative cu uleiu, legate, în cazul pompării automate, de un dispozitiv cu carusel. Caruselul poartă o serie de locaşuri de cauciuc, în cari se introduc tuburile de evacuare. Locaşurile* sunt puse în legătură cu pompele rotative, prin intermediul unei valve rotitoare în plan. în timpul rotirii caruselului, se realizează succesiv etanşarea tubului de evacuare fafa de atmosfera înconjurătoare şi legătura dintre balon şi pompele cari dau un vid din ce în ce mai înaintat. Eliminarea gazelor şi a stratului de apă adsorbit pe sticlă se- 928 face încălzind lămpile, în timpul pompării, ‘ntr'un cuptor de degazare. Temperatura cuptorului este menţinută astfel încât sticla să nu se înmoaie şi bosforul depus pe spirală, la getterizare, să nu se evapore. Când vidul este atât de înaintat, încât în câmpul unui generator de înaltă frecventă, pus în legătură cu unul dintre electrozii lămpii, nu se mai observă decât slabe efluvii albăstrui sau o slabă fluorescentă a sticlei, lampa poate fi închisă, încălzind tubul de evacuare al lămpii, până când, sub acfiunea presiunii atmosferice, lumina tubului se. închide. Atunci lampa este ridicată şi separată de restul tubului de evacuare care rămâne în carusel (v. 15, fig. B). în ultimele faze, procesul de asamblare a lămpilor cu gaz diferă de cel din primul proces. în cazul lămpilor cu gaz, acestea trec, după ieşirea din cuptorul de degazare şi după controlul vidului, prin fafa unpr orificii prin cari se suflă aer srece. Abia după răcire lămpile se umplu cu gaz (75% argon, 25% azot), la o presiune pufin mai joasă decât cea atmosferică, şi se desprind de ,pe pompă pierde elasticitatea; întinderea glutenului pe table zincate, care consistă în ungerea tablelor cu uleiu mineral şi în întinderea (manuală sau mecanică) în strat subţire, pe aceste table, a glutenului care,, prin fermentare, şi-a pierdut elasticitatea şi a devenit un lichid cu o viscozitate mică; uscarea, glutenului fermentat, care consistă în expunerea la un curent de aer cald, în uscătorii (tip camera sau tunel), a tablelor cu gluten; scoaterea papului cismăresc de pe table, care consistă în desprinderea peliculei de -pap cismăresc, formată pe table în urma uscării, şi care se sparge, la scoatere, în fulgi neuniformi; ambalarea papului în-saci, cântărirea, legarea şi etichetarea sacilor. i. Proces fehnologic de fabricafie a ciocolatei) [TexHOJiorHHecKHfi npoiţecc np0H3B0ACTBa IIIOKOJiaAct; processus technologique de la fabri-cation du chocolat; technologischer Prozei der Schokoladenfabrikation; technological process of the chocolate manufacturing; csokolâde-gyărtâs technologiai falyamata]: Totalitatea operaţiunilor prin cari se obţine ciocolata din boabe de cacao* zahăr şi alte materii prime auxiliare. Acest proces cuprinde următoarele operaţiuni: sortarea şi curăţirea* boabelor de cacao, pentru îndepărtarea impurităţilor; 93 7 prăjirea, care consistă în torefierea boabelor de cacao în maşini cari au agitatoare şi cari sunt încălzite cu abur supraîncălzit sau cu foc direct; decorticarea şi măcinarea boabelor de cacao prăjite, în decorticator, pentru a separa coaja şi a obfine o urluială; măcinarea urluelii, în moara chiliană sau în moara cu cilindri rotitori, pentru a se obţine o pastă fină; amestecarea masei de cacao cu zahăr, unt de cacao şi condimente (de ex. vanilie), până la obfine- geneizare, şi prin a doua moară cu cilindri, pentru a doua omogeneizare; temperarea masei de ciocolată, prin răcirea în tăvi, în atmosfera camereir până la temperatura sălii de fabricafie; dozarea* şi turnarea în forme, care se efectuează manual sau mecanizat; scuturarea formelor pline, pentru tasarea masei de ciocolată; răcirea, prin trecerea formelor printr'un răcitor cu bandă transportoare; ambalarea, manuală sau mecanizată. Schema procesului tehnologic de fabricafie a ciocolatei. 1) depozite de boabe de cacao, zahăr, nuci, grăsimi, etc.; 2) sortarea şl curăţirea boabelor de cacao; 3) prăjire; 4) decorticarea şi obfinerea urluelii; 5) măcinarea urluelii; 6) amestecarea masei de cacao cu zahăr, unt de cacao, etc.; 7) omoge-neizarea şl frecarea masei de cacao la primul valf cu cilindri; 8) odihnire; 9) omogeneizarea şi frecarea masei de ciocolată la al doilea valf cu cilindri; 10) diluare; f 1) frământarea masei de ciocolată; 12) odihnirea şi temperarea masei; 13) dozarea şi turnarea în forme; 14) scuturare şi tasare; 15) răcire; 16) ambalare. rea unei paste omogene fine, care se efectuează prin trecerea succesivă printr'o moară chiliană şi printr'o moară cu cilindri rotitori, pentru prima omo- i. Proces tehnologic de fabricafie a marmeladei [TexHojiorHHecKHH ripoiţecc np0H3B0ACTBa MapMeJia/ţa; processus technologique de la fa- Schema procesului tehnologic de fabricafie a marmeladei. 1) butoaie cu marc de fructe; 2) rezervă; 3) malaxor; 4) pompă cu angrenaje; 5) putină de fierbere; 6) pasatrlce; 7) rezervă; 8) pompă cu angrenaje; 9) rezervă; 10) cuvă mobilă pentru cântărire; 11) elevator pentru zahăr; 12) rezervă de zahăr; 13) cuvă mobilă pentru cântărirea zahărului; 14) câniar basculant; 15) malaxor; 16) rezervă de sirop de glucoza; 17) filtru; 18) pompă; 19) rezervă; 20) descărcare; 21) măsurător; 22) aparat de vacuum; 23) rezervor pentru marmeladă; 24) pompa; 25) agregat pentru geliflcare; 26) vagonet; 27) tunel de răcire şi geliflcare; 28) bandă de ambalaj 29) etichetare; 30) expediere şi transport. % *938 brication de Ia marmelade; technologischer Pro-zefy der Musfabrikation; technological process of -the marmelade (jam) manufacturing; gyumolcsiz-•cjyârtâs technologiai folyamata]: Totalitatea operaţiunilor prin cari se obfine marmeladă din pulpe de iructe sau din marc de fructe. Acest proces cuprinde următoarele operafiuni: Recepţia pulpelor sau a marocului de fructe, care consistă în cântărirea butoaielor pline şi apoi goale, şi în determinarea gradului refractometric (adică a confinutului în substanţă «uscată); amestecarea sorturilor, prin turnarea, în ^acelaşi rezervor, a constituenfilor, în cantităfi prescrise de refeta după care se lucrează; fierberea pulpelor în putini fierbătoare cu serpentine de tncălzire (cu abur), cu perefii perforafi sau plini, pentru înmuierea texturii şi îndepărtarea bioxidului de sulf; strecurarea, care se execută în pasa trie e (v.) pentru eliminarea cojilor, a pelifelor, •a seminfelor şi a sâmburilor şi, eventual, a corpurilor străine, căzute în pulpe sau în marc (bu-căfi de papură, etc.); fierberea şarjei, care se -face, după adăugirea cantităfii prescrise de zahăr, fie în cazane duplicate deschise, fie în aparate de vacuum, până la punctul de gelificare; descărcarea marmeladei fierte, care se face prin bascularea duplicatelor, respectiv prin deschiderea vanelor de descărcare ale aparatelor de vacuum; răcirea în vane de răcire, până la temperatura de •turnare; turnarea în lădife, în prealabil căptuşite cu Jîârfie pergament, care se efectuează, fie manual, cu cana, fie automat, dela vana de răcire; ge-Jificarea, care consistă în păstrarea lădifelor în nemişcare, timp de 48 de ore, până *când întreaga ma-.tsă se prinde în calup gelificat; închiderea lăd^elor $Drin căpăcire (a-dică prin baterea «capacuJuiJjetiche-'tarea, prin lipirea •etichetelor, şi depozitarea pentru expedifie. i. Proces tehnologic de fabri-T0B-JI6HHH rjii0K03H0r0 CHpona; processus techno-logique de la fabrication du sirop de glucose; technologischer Prozei der Glukosensirupfabri-kation; technological process of the glucose syrup manufacturing; glukozszorp-gyârtâs technologiai folyamata]: Totalitatea operafiunilor cari servesc la producerea siropului de glucoză din amidon. torită acfiunii catalitice a acidului mineral şi a presiunii înalte; determinarea gradului de zahari-ficare (prin scoaterea unei probe, răcirea şi filtrarea ei, şi cercetarea colorafiei produse de câteva picături de solufie decinormală de iod în iodură de potasiu); golirea zaharificatorului, la terminarea zaharificării, prin robinetele de fund, şi trimiterea lichidului dulce la putina de neutralizare, sub presiunea din zaharificator; neutralizarea, care consistă în neutralizarea cu carbonat de sodiu sau de calciu a acidului mineral, până la o reacţie foarte slab acidă, în putina de neutralizare înzestrată cu agitatoare; decolorarea, care consistă în amestecarea lichidului neutralizat cu cărbune vegetal activ, cu ajutorul agitatorului, în putina de neutralizare; filtrarea prin filtru-presă (cu pânze) a siropului subfire, brut; colectarea siropului filtrat într'un basin de tablă de cupru; prima concentrare, care consistă în concentrarea siropului cu densitatea de 1,12*1,26, într'un aparat de concentrare de vacuum sau într'o baterie de aparate (tip Kestner) cu fevi; a doua decolorare, care consistă în amestecarea siropului gros brut cu cărbune activ, într'un basin înzestrat cu agitator; filtrarea, prin trecerea acestui sirop gros printr'un filtru-presă, şi colectarea siropului gros, rafinat, într'un basin colector (de tablă de cupru); concentrarea a doua, care consistă în evaporarea într'un aparat de vacuum (cu serpentine de în- Schema procesului tehnologic de fabricafie a siropului de glucoză din amidon. Aparatură: 1) colector de lapte de amidon; 2) pompă cu piston; 3) măsurător de lapte de amidon; 4) zaharificator; 5) neutralizafor; 6) colector; 7) filfru-presă; 8) monte-jus; 9) primul aparat de vacuum; 10) filtru cu cărbune activ; fi) colector de separare; 12) colector de resturi, după spălare; 13) concentrator; 14) colector de ape de spălare concentrate; 15) monte^jus; 16) colector înaintea aparatului de vacuum; 17) al doilea aparat de vacuum; 18) răcltor. Materiale în circuit: 19) lapte de amidon, cu densitatea 1,17, dela separator; 20) acid sulfuric; 21) cretă sub formă de pastă deasă; 22) abur sau aer comprimat; 23) apă fierbinte; 24) evacuarea nomolului din flltrul-presă; 25) abur sau aer comprimat; 26) resturi de spălare; 27) apă fierbinte; 28) sirop de glucoză spre ambalajul în butoaie. Procesul tehnologic cuprinde următoarele operafiuni: amestecarea amidonului cu apă în basine înzestrate cu agitator (rotor cu palete), astfel încât să formeze un lapte cu densitatea 1,17; fierberea apei în zaharificator, până la clocotire, prin injectare de abur direct (astfel încât, la introducerea laptelui gros de amidon în apa fierbinte din zaharificator, amidonul să se solubilizeze imediat); f ierberea cu acid a laptelui de amidon, care consistă n introducerea laptelui de amidon cu cantitatea po-rîvită de acid mineral, în zaharificator; zaharificarea, care consistă în hidrolizarea amidonului, da- călzire), până la densitatea de 1,41; de răcirea siropului, într'un răcitor înzestrat cu un agitator şi cu serpentine de răcire (de cupru); tragerea în butoaie şi păstrarea în depozit, la rece (v. fig.). 2. ~ tehnologic de fabricafie a spirtului [Tex-HOJiorHnecKHH npoiţecc H3r0T0BjieHHfl eimpTa; processus technologique de la fabrication de l'alcool; technologischer Prozefj der Spiritusfabri-kation; technological process ot the spirit manufacturing ;szesz-gyârtâs technologiai folyamata]:To-talitatea operafiunilor cari servesc la producerea spirtului din materiile prime (cartofi porumb, 940 melasă). Afară de recepfionarea materialului, care consistă în cântărirea, verificarea calitativă sau analiza chimică, celelalte operafiuni diferă după felul materiei prime. Procesul tehnologic de fabricafie a spirtului din cartofi. Cuprinde următoarele operafiuni: Insilo-zarea şi acoperirea cartofilor cu paie şi cu pământ, pentru a-i feri de înghef; transportul dela siloz în fabrică, cu tracfiune mecanică sau animală, şi prespălarea în canale cu apă, în cari cartofii sunt transportafi hidraulic; spălarea în spălător şi transportul cu un elevator cu cupe perforate, la rezerva de cartofi dela etajul superior al fabricii; cântărirea cu cântarul automat; fierberea cu abur direct, în fierbător, în care se produce cleirea amidonului; zaharificarea masei cleioase, în aparatele de zaharificare în cari amidonul se solu-bilizează şi se zaharifică sub influenfa fermenţilor din sladul de orz care i se adaugă; pomparea plămezii dulci, cu pompa de plămadă, în linurile de însămânfare şi fermentare; fermentarea, sub influenfa drojdiei cu care este însămânfată plămada; captarea bioxidului de carbon desvoltat; tice cu cele dela fabricarea spirtului din cartofi; sunt diferite numai unele operafiuni dela începutul procesului de fabricafie, şi anume: recepfionarea (la care se stabileşte şi greutatea hectolitrică); vânturarea, care consistă în curăfirea cu vântură-tori şi cu maşini, pentru îndepărtarea corpurilor străine din porumb. Procesul tehnologic de fabricafie a spirtului din melasă. Cuprinde următoarele operafiuni: Diluarea cu apă şi transportul prin pompare la rezerva de melasă sau la fierbător; fierberea în fierbător; adăugirea sărurilor nutritive pentru drojdie; fermentarea în linurile închise de fermentare, după însămânfarea cu drojdie a melasei fierte şi adăugirea melasei diluate; distilarea plămezii fermentate, pentru obfinerea spirtului brut; rafinarea spirtului brut în coloanele de rafinare. i. Proces tehnologic în industria cauciucului [TeXHOJIOrHHeCKHH IipOIţeCO B pe3HHOBOH npOMblUIJieHHOCTH; processus technologique de la technique du caoutschouc; technologischer Prozei der Kautschuktechnik; technological process of cautchouc technics; technologiai folyamat a Schema procesului tehnologic de fabricafie a spirtului. 1) primirea cerealelor necurăfite; I') primirea orzului pentru slad; 2) elevatoare; 3) vânturare; 4) siloz; 5) ciclon; 6) cântare; 7) rezerva de cereale; 8) fierbere; 9) zaharificare; 10) pompe; 11) înmuietori de orz; 12) rezervor de slad; 13) aparat pentru lapte de slad; 14) conductă pentru plămada dulce; 15), 15') şi 15") linuri pentru prepararea drojdiei; 16) conductă pentru drojdie la zaharlficator; 17) linul pentru fermentarea plămezii dulci; 18) basin colector de plămadă fermentată; f9) conductă de bioxid de carbon; 20) spălător de bioxid de carbon; 2f) conductă de plămadă fermentată; 22) coloană de distilare; 23) condensatoare de vapori de spirt; 24) aparat de control; 25) colector de spirt brut; 26) rafinare în rafi-nator; 27) conductă de apă; 28) deflegmafor; 29) conductă pentru spirt calitatea întâia; 30) conductă pentru spirt frunfi-cozl. transportarea, prin pompare, a plămezii fermentate, la coloana de distilare; distilarea spirtului brut; colectarea în rezervoare şi trecerea spre rafinare (în coloanele de rafinare). — Concomitent se execută pregătirea sladului, prin următoarele operaţiuni: recepfionarea orzului, prin cântărire şi stabilirea greutătii hectolitrice; curăfirea, prin vânturare şi sortare, în maşini şi frior; cântărirea orzului curat, cu cântare automate; înmuierea în apă, în căzi de înmuiere sau pe arii de înmuiere; des infectarea; încolfirea şi ruperea grosolană; măcinarea orzului încolfit# în mori de slad; amestecarea cu apă, pentru a-l transforma în lapte de slad, care se pompează la zaharificator. Procesul tehnologic de fabricafie a spirtului din porumb. Cuprinde operafiuni aproape iden- kaucsuk- iparban]: Proces tehnologic prin care se obfin, din cauciuc brut, diferite obiecte ca: anvelope, camere, tuburi, încălfăminte, şoşoni, klingerit, curele de transmisiune, mingi, etc., sau se execută cauciucarea unor materiale. 2. ~ tehnologic de fabricafie a anvelopelor [TexHOJiorHHecKHH npoiţecc c|)a6pHKauHHno-KpbimeK; processus technologique de la fabrication des enveloppes; technologischer Proze^ der Reifenfabrikation; technological process of the tire manufacturing; legtomio-gyârtâs technologiai folyamata]: Totalitatea operafiunilor efectuate pentru fabricarea, din cauciuc, a anvelopelor. Acest proces cuprinde operafiunile următoare: Cauciucarea firelor de metal pentru talon, prin care se aplică (cu maşini speciale), pe firele de metal 941 cari constitue scheletul talonului, un strat de cauciuc, pentru a le face aderente la restul materialului; confecţionarea talonului, prin care se asamblează elementele talonului (ţesături, cauciuc, fire metalice); tragerea benzii de rulaj, prin extrudare, cu maşini speciale de extrudat; tăierea benzilor de cord, care consistă în tăierea fâşiilor de plasă de cord, sub un unghiu anumit, după dimensiunea anvelopelor; aplicarea straturilor de cord, adică aplicarea pe tobe de confecţiune a diferitelor straturi de plasă de cord, cari formează carcasa; aşezarea taloanelor, adică montarea pe anvelopă a taloanelor confecţionate în prealabil; aplicarea benzii de rulaj pe anvelopă; aplicarea pernei de ţesătură cauciucată şi cauciuc, prin introducerea ei între banda de rulaj şi carcasa anvelopei; talcarea anvelopei, adică pudrarea cu talc a anvelopei; introducerea air-bag-ului sau a camerei de apă, care consistă în introducerea în anvelopă (cum se introduce în camera de aer), în vederea vulcanizării, a unei piese numite air-bag sau cameră de apă, în care se exercită presiune asupra aerului, respectiv asupra apei introduse în interior (pentru ca, în timpul vulcanizării, să apese asupra părţii interioare a anvelopei şi să menţină o temperatură convenabilă); introducerea anvelopei în formă, adică aşezarea anvelopei în -forma de metal, în care este apoi vulcanizată; vulcanizarea anvelopei (v.); scoaterea air-bag-ului, respectiv a camerei de apă; controlul anvelopelor, prin care fiecare anvelopă este supusă controlului din punctul de vedere al aspectului şi al calităţii vulcanizării. i. Proces tehnologic de fabricaţie a tuburilor iTexHOJiornqecKHH npoiţecc (J)a6pHKau;HH pe-3HHOBBIX Tpy6oK; processus technologique de la fabrication des tubes; technologischer Prozefj der Kautschukrohrenfabrikation; technological process of the tubes manufacturing; gumicso-gyârtâs technologiai folyamata]: Totalitatea operaţiunilor efectuate pentru fabricarea tuburilor de cauciuc. Acest proces cuprinde următoarele operaţiuni: tragerea miezului, care consistă în tragerea, pe un tub metalic, a materialului care formează interiorul unui tub de cauciuc; aşezarea inserţiilor, prin care se depun inserţiile de pânză pe miezul tubului; spiralarea (spiralfzarea), care consistă în aşezarea, în interiorul tubului de cauciuc,, a unei spirale de sârmă; aplicarea feţei, adică aplicarea unei foi superficiale de cauciuc nevulcanizat pe tubul de cauciuc; împletirea inserţiilor, prin care se împle-1esc, cu ajutorul maşinii , cu ^soldaji (Kloppel), inserţiile tubului, ca înlocuitoare ale ţesăturilor; ban-dajarea, adică aplicarea, pe tubul de cauciuc confecţionat, a unui bandaj strâns, pentru a limita dimensiunile exterioare; desbandajarea, care e operaţiunea inversă bandajerii; spălarea, prin care iubul de cauciuc vulcanizat se curăţă de materialele cari au rămas pe suprafaţa lui. 2. Proces tehnologic în industria chimică [TeXHOJIOrHHeCKHH npoiţecc B XHMHHeCKOH îipOMblHIJieHHOCTH;processus technologique dans J'industrie chimique; technologischer Prozeţj in der chemischen Industrie; technological process in the chemical industry; technologiai folyamat a vegyi iparban], Ind. chim. sp.: 1. Proces tehnologic care consistă în reacţiile chimice prin cari se obţine tehnologic un produs chimic finit, cu un randament optim de reacţie. — 2. Ansamblu de reacţii chimice cari se produc într'un sistem chimic, fizicochimic sau biochimic. — Exemplu: 3. ~ fehnologic de fabricaţie a formaldehidei [TexHOjiorHnecKHH npoijecc H3r0T0BJieHHH (|)OpMaJlbflerHAbi; processus technologique pour la fabrication de l'aldehyde formique; technologischer Vorgang bei der Formaldehydherstellung; technological process for the formaldehyde manu-facturing; formaldehid-eloâllitâs technologiai folyamata]: Totalitatea operafiunilor prin cari se obţine formaldehida (aldehida formică sau formalina), folosind diferite procedee, cum sunt: dehidro-genarea alcoolului metilic (metanol), conform reacfiei CH30H<>CH20 + H2; cracarea oxidantă a metanului, conform reacfiei CH4 + 0^CH20 + H2; oxidarea acetilenei; hidrogenarea oxidului de carbon, etc. Cel mai răspândit proces tehnologic de fabricaţie a formaldehidei e cel care foloseşte ca materie primă alcoolul metilic (CH3OH), obţinut la distilarea uscată a lemnului sau pe cale sintetică. Acest proces cuprinde următoarele operaţiuni (v. fig.): Comprimarea, într'un compresor, a aerului necesar pentru oxidarea alcoolului metilic (cantitatea optimă de aer pentru arderea unui kilogram de alcool metilic e de 0,92 kg); purificarea aerului comprimat, în separator şi filtru, de impurităţi, ca praf, urme de uleiu, diferite substanţe anorganice (de ex. bioxid de sulf, clor, etc.); înmagazinarea aerului într'un rezervor special (5), după care urmează încălzirea aerului; purificarea alcoolului metilic, în special de acetonă (care nu irebue să depăşească proporţia de 2%) şi de substanţe organice cu punct de fierbere mai înalt decât al alcoolului metilic, şi înmagazinarea alcoolului metilic purificat, într'un rezervor de alimentare (6); introducerea, într'o cameră de amestec, a aerului, pe la partea inferioară, în care intră în contracurent şi alcoolul metilic, pe la partea superioară; trecerea amestecului de aer cu vapori de alcool metilic, în camera de oxidare, în care se formează formaldehida (din 100 kg alcool metilic se obţin cca 76,87 kg aldehida formică cu concentraţia 100%), prin aport de căldură şi în prezenţa unui catalizator (drept catalizatori se folosesc aşchii de cupru sau sârmă de argint dispusă în elice, pentru a compartimenta camera de oxidare şi a constrânge astfel vaporii de amestec să parcurgă un drum cât mai lung); trecerea produselor de oxidare printr'o coloană de rectificare, unde se separă formaldehida de alcoolul metilic netransformat şi de alte produse de distilare, ca hidrogen, oxid de carbon, etc.; diluarea formaldehidei cu apă, 942 într'un rezervor (din 1 kg aldehidă formică cu concentrafia 100% se obţin 2,872 kg soluţie 40% voi. formaldehidă); trecerea gazelor din coloana de rectificare în coloane de condsnsare, în cari se recuperează alcoolul metilic netransformat, care e readus în circuitul de fabricaţie, prin re- î. Proces tehnologic în industria lemnului [TexHOjioruHecKHH npoiţecc ji6Choh npo-MblllIJieHHOCTH; processus technologique dans l'industrie du bois; technologischer Prozefj in der Holzindustrie; technological process in the wood industry; technologiai folyamat a faiparban]: Pro- Schema procesului tehnologic de fabricafie a formaldehldel. A) fabricarea formaldehldel: 1) pompă de alimentare a rezervorului de alcool metilic; 2) compresor; 3) separator pentru impurităţile din aer; 4) filtru; 5) rezervor de aer comprimat; 6) rezervor de alcool metilic; 7) camera de amestecare a alcoolului metilic cu aerul; 8) cameră de oxidare; 9) coloană de rectificare; 10) rezervoare de formaldehidă 40o/0. B) recuperarea şl reciclizarea alcoolului metilic netransformat: 11) şi 12) coloane de condensare a alcoolului metilic; 13) spălător^de gaze; 14) conductă de evacuare a azotului şi gazelor de reacfle; 15) coloană de rectificare a alcoolului metilic recuperat; 16) conductă de conducere în rezervor a alcoolului recuperat. zervorul (6); spălarea, într'un spălător, a gazelor necondensate, după care soluţia apoasă de alcool metilic străbate o coloană de rectificare şi un răcitor-condensator (cu suprafaţă mare de răcire), astfel încât se recuperează restul de alcool metilic, care se întoarce în rezervorul (6). /—>1 ces tehnologic prin care se obţin, din lemn* produse semifabricate (de ex. cherestea) sau finite (de ex. mobilă). — Exemplu; 2. ~ tehnologic de debitare a cheresteler [TexHOJiorHnecKHH npoiţecc nsroTOBjieHHH IlHJIOMaTepHâJIOB; processus technologique du Schema procesului fehnologic de debitare a cherestelei. 1) aducerea materialului în depozitul de buşteni şi stivuirea; 2) secfionarea buştenilor, la ferestrău („coadă de vulpe"* circular, cu lanf); 3) spălarea şi sortarea (incluziv transportarea, de ex. cu transportor cu lanf); 4) tăiere „pe plin", la gater; 4’) tăierea „pe prismă", la gater; 5) tivirea cherestelei, la circular; 6) retezarea scândurilor şi a dulapilor, la circularul pendular; 7) spinfecarea dulapilor, la ferestrăul cu bandă; 7') tăierea şipcilor şi a riglelor, la circular; 8) sortarea cherestelei; 9) uscarea naturală a cherestelei (în stive); 10) expedifia la consumator. 945 debitage de bois; technologischer Prozei des Holzschneidens; technological process of the con-verted timber cutting; deszka-vâgâs technologiai folyamata] :Totalitatea operafiunilor prin cari setrans-formă materia primă lemnoasă, şi anume buştenii de diferite esenfe, în produsul semifabricat (semifinit) numit cherestea, prin tăierea cu ferestraie cu mişcare alternativi (gatere) sau continuă (ferestraie circulare şi ferestraie cu banda). Acest proces cuprinde: operafiuni preliminare, efectuate înainte de intrarea materialului lemnos în gater; operafiuni de bază, cari sunt operaţiunile de debitare propriu zisă a buştenilor, în dulapi, în scânduri, în şipci şi rigle; operafiuni finale, prin cari se pregăteşte cheresteaua debitată pentru livrare. Operafiuni preliminare sunt: aducerea materialului lemnos în depozitul de buşteni (de ex.: pe cale ferată, îngustă sau normală; pe şosele, cu Iracfiune mecanică sau animală; pe apă, cu plute sau prin plutire liberă; cu funiculare); sortarea, manuală sau mecanizată a buştenilor, după specie, dimensiuni şi calitate; secfionarea, care consistă în retezarea buştenilor la lungimile necesare; spălarea în basine, pentru îndepărtarea pietrişului fixat pe lemn şi pentru înmuierea fibrei. Operafiuni de bază sunt: tăierea la gater a buşteanului, „pe prismă" sau „pe plin" (v. sub Tăiere la gater), conform modelelor de tăiere; tivirea, adică tăierea longitudinală a scândurilor, pentru îndepărtarea marginilor neregulate (această operafiune se efectuează, în special, la scândurile obfinute din buşteni tăiafi „pe plin", cu ex-cepfiunea bulzilor de foioase tari sau a scândurilor marginale rezultate la tăierea „pe prismă"); retezarea, care consistă în tăierea transversală la circulare de retezat (de ex. ferestrău pendular) a scândurilor, la lungimi prescrise; tăierea şipcilor şi a riglelor, prin care se debitează (la circulare simple sau multiple) unele scânduri în şipci sau unii dulapi în rigle, cu secfiuni prescrise; spintecarea dulapilor, la gatere de spintecat sau la ferestraie cu bandă, în special pentru a obfine scânduri. Uneori, scândurile se rindelu-esc (geluesc) pe frei sau pe patru fefe; eventual se profilează (de ex. scândurile pentru duşumele, profilate cu uluc şi pană, sau ca falf). Operafiuni finale sunt: sortarea cherestelei, manuală sau mecanizată, după dimensiuni şi calitate, şi marcarea ei; stivuirea, pţntru uscare naturală sau artificială; resortareâ, prin car% se declasează scândurile cu defecte survenite în timpul uscării (crăpături sau strâmbări); expedifia la consumator. î. Proces tehnologic în industria pielăriei [Tex-HOJiornqecKHH npoiţecc KOJKeBeHHOH npo- MbliHJieHHOCTH; processus technologique dans l'industrie du cuir; technologischer Prozei in der Lederindustrie; technological process in the leather industry; technologiai folyamat a bor-iparban]: Proces tehnologic prin care se pre- pară pielea, sau se fabrică obiecte de piele. — Exemplu: 2. ~ tehnologic de preparare a pielei [Tex-HOjiorHHecKHH npoiţecc H3r0T0BjieHHH kojkh; processus technologique de la preparation du cuir; technologischer Prozei^ der Lederzuberei-tung; technological process of the leather preparation; bor-e|okeszites technologiai folyamata]:: Totalitatea operafiunilor efectuate pentru a realiza separarea pielei de pe animalul sacrificat, şi modificarea formei, conservarea, modificarea structurală şi chimică a constitufiei pielei (transformarea în piele gelatină), modificarea stării şi a aspectului exterior (transformarea, prin tăbăcire, a< pielei gelatină în piele tăbăcită). în general, procesul tehnologic de preparare a pielei cuprinde următoarele operafiuni: sacrificarea animalului, care se execută, fie manual, prirr împlântarea cufitului între coarnele animalului* (la vite mari, ca boi, vaci, mânzafi, bivoli, etc.), ceea ce provoacă moartea instantanee, sau prin^ tăierea arterelor principale ale gâtului (la vite mici, ca vifei, malaci, oi, capre, etc.), produ-cându-se o emoragie, fie mecanic, prin percutarea craniului animalului cu un instrument tăios» (apăsând pe o capsă explozivă); jupuirea, care la animale mari (bovine, bivoline, cabaline, porcine), consistă în desprinderea pielei din jurul corpului animalului (cu un cufit, acfionat manual sau mecanizat), iar la animale mici, dar altele decât vifei sau malaci (ovine, caprine), consistă în tragerea pielei cu mâna (burduf), după ce se introduce aer sub presiune între învelişul pielei şi corpul animalului (pentru a uşura desprinderea pielei de corpul animalului, fără a deteriora pielea crudă); curăţirea pielei crude,, care se execută după desprinderea pielei de pe animal, prin îndepărtarea resturilor de carneK a picioarelor, a cozii, a organelor genitale, etc.,* cu ajutorul unui cufit; conservarea pielei crude, care se obfine, fie prin sărare directă (efectuată, cu sare cu 3% sodă calcinată, în patru etape, şh anume după 4" *6 ore dela sacrificarea animalului, după 24> • -48 de ore dela prima sărare, după 30 de zile dela a doua sărare şi după 2* ••3 lun^ dela a treia sărare, sau la expedierea pieilor), sau prin saramurare (adică prin introducerea pieilor crude şi curăfiîe, după 4--*6 ore dela sacrificare, în solufie saturată de sare, unde se menfin 24--*48 de ore, după care sunt presărate cu sare)F fie prin sărare şi uscare (efectuată în special la pieile de ovine, caprine şi, în general, la pieile de animale mici, şi care consistă în sărarea pieilor crude şi în uscarea lor, în locuri ferite de soare şi de intemperii), fie prin uscare (adică prin depozitarea pieilor crude în locuri ferite de soare şi de intemperii); sortarea după calităfi, care consistă în stabilirea defectelor (după natura pielei animalului) cauzate la jupuire sau printr'o-conservare necorespunzătoare; muiatul în basine sau în butoaie (când cenuşăritul se efectuează în acelaşi butoiu), prin care se redă umiditatea inifia!ă a pielei crude, se îndepărtează murdăria 944 şi substanfele aderente la piele, şi se elimină sarea de conservare, împreună cu substanţele organice solubile în mediu apos şi salin (albu-mine şi globuline); cenuşăritul lent (de obiceiu Jn basine) sau rapid (de obiceiu în butoaie sau Jn haspele), prin care se disolvă stratul epidemic şi învelişul pilos, folosindamestec devarşi sulfură de sodiu, iar, uneori, sulfură de arsen sau soluţie de fermenţi (la cenuşăritul lent se recuperează părul, care este spălat şi uscat, pe când la cenuşăritul rapid, părul se disolvă integral în soluţia depilatoare); .şeruirea (descărnarea), după cenuşăritul rapid, prin care stratul subcutanat se separă de dermă, şi care se continuă cu un cenuşărit scurt (24 de ore) în basine, pentru desăvârşirea peptizării colagenului; coleitul, care consistă în tratarea pieilor {dela câteva ore până la 24 de ore), pe partea cărnoasă, cu un amestec de var şi sulfură de sodiu, sub formă de pastă, pentru a disolvă rădăcina părului (care astfel poate fi recuperat); introducerea în cenuşare obişnuite (în butoaie sau în haspele), pentru obţinerea efectului integral de cenuşărit; decalcificarea, adică scoaterea varului rămas în ţesuturile pielei (în special la pieile destinate tăbăcirii minerale), care se efectuează în butoaie sau în haspeie, prin spălare cu apă (fără eliminarea totală a varului), prin spălare cu acizi mai slabi decât acidul colagenic (ca bisul-iitul de sodiu şi acidul boric, când, de asemenea, -o eliminare completă este imposibilă), prin tratare cu acizi tari (ca acizii clorhidric, sulfuric, lactic, acetic, etc., când ţesuturile pielei se umflă şi împiedecă eliminarea sărurilor de calciu solubile cari s'au format), prin tratare cu săruri amoniacale (cu anioni formaţi din acizi tari, de ex. cloruri, sulfaţi, lactaţi, acetaţi, etc., şi cari rreacţionează numai cu varul din piele, desăvârşind decalcificarea fără umflare şi permiţând astfel eliminarea sărurilor de calciu); sămăluirea, care consistă în tratarea pieilor decalcificate, cu sama (soluţie de fermenţi, ca tripsina din glanda .pancreatică, activaţi cu săruri amoniacale), în Jnaspele, pentru a degrada gelatina şi a o face maireceptivăfafădematerialultanant;curăfirea feţei •cu maşina, prin care se îndepărtează din ţesuturile pielei resturile de necurăţenii şi substanfele proteice degradate, rezultate din operafiunile anterioare (cenuşărit, decalcificare şi sama); spăl-tuire, care consistă în egalizarea stratului dermic al pielei, cu. ajutorul maşinii de spăltuit, în special la pieile pentru fefe; piclajul, care consistă în tratarea cu diferite chimicale (acid clorhidric, sulfuric sau formic şi clorură de sodiu), în butoaie, şi care se efectuează numai în cazul iăbăcirii în crom (tăbăcirea cu o baie) şi, rareori, în tăbăcirea vegetală (când se întrebuinfează ^materiale tanante sintetice), pentru a schimba pH-ul pieilor ieşite din operafiunile precedente '(alcaline), într'un pH puternic acid, ca şi pentru a disolvă resturile de var din piele şi pentru a -tampona zemurile de crom (scăzându-Ie bazici-^tatea şi, prin aceasta, îndepărtând pericolul unei iăbăciri moarte); tăbăcirea, vegetală sau minerală, a pieilor gelatină (aşa cum au fost pregătite în operafiunile anterioare), cu materiale tanante, în vederea fixării ţesuturilor pielei, şi transformarea ei într'o substanfă imputrescibilă, cu proprietăţi adaptate scopului în care a fost tăbăcită. 1. Proces tehnologic de fabricafie a încălţămintei [TexHOjiornqecKHft npoiţecc (jpaftpHKaiţHH o6y-BH; processus technologique de la fabrication des chaussures; technologischer Prozei der Schuh-warenfabrikation; technological process of the boot and shoe manufacturing; cipoâru-gyârtâs technologiai folyamata]: Totalitatea operafiunilor necesare pentru fabricarea, cu ajutorul maşinilor, a încălfămintei. Acest proces cuprinde: Croirea fetelor, care se poate efectua manual (cu cufite, după tipare) sau mecanizat (în acest caz, de ex., vipuştile, ştaiful inferior, limba, etc., se ştanfează); încheierea carâmbilor, prin cusături în zig-zag, la maşina de încheiat carâmbii la spate; pregătirea tălpilor, fie manual, cu cufite (după forme şi la dimensiuni cerute de' model), fie mecanizat, cu maşini de ştanfat (pentru ştanfarea tălpii, a branfului, ştaifului, bombeului şi tocului), cu maşini de egalizat talpa şi branful (pentru obţinerea grosimii cerute de model), cu maşini de spintecat branful (pentru formarea despicăturii din brant), cu maşini de tăiat surplusul de piele şi de deschis risul (pentru nivelarea ridicăturii de pe branf), cu maşini de fixat branful pe calapod, cu maşini de scămoşat talpa şi branful (pentru aplicarea prin presare a tălpii); tragerea pe calapod, care consistă în tragerea fefelor croite şi cusute, cu maşini de prins fefe pe calapod (pentru fixarea fefelor în jurul calapodului), cu maşini de tras pe calapod (pentru ca fefele asamblate să ia forma calapodului), cu maşini de ciocănit pielea pe calapod (pentru nivelarea proeminentelor pielei trase pe calapod), cu maşini de cusut rama sau cu maşini de fixat rama în scoabe (pentru prinderea ramei de branf, prin coasere, respectiv prin fixare în scoabe); fixarea tălpii pe calapod, care consistă în ataşarea tălpii, şi care se poate efectua, fie cu maşina de cusut talpa prin branf (1a încălfă-minte cu talpa cusută direct de branf), fie cu maşina de cusut pe ramă (la încălfăminte cu talpa cusută de ramă, realizând astfel legătura între branf şi talpă), fie cu prese pneumatice (la încălfămintea cu talpa lipită); asamblarea şi fixarea tocului, care consistă în formarea focului (manual sau cu presa de tocuri), în cioplirea tocului (cu maşina de cioplit tocul), în prinderea tocului în cuie (cu maşina de bătut cuie de toc); frezarea tălpii, cu maşina de frezat talpa, pentru nivelarea straturilor de talpă; glăzuirea tălpii, cu maşina de glăzuit, pentru netezirea suprafefei tălpii (ca să poată fi vopsită); iustruirea tălpii vopsite, cu maşina de dat lustru. 2. Proces fehnologic în industria textilelor [TeXHOJIOrHHeCKHH npoiţecc B TeKCTHJlbHOH npOMbliHJieHHOCTH;processustechno|ogiquedans I'industrie textile; technologischer Prozei in der Textilindustrie; technological process in the textile industry; technologiai folyamat a textiliparban]: Proces tehnotegic prin care se realizează prelucrarea preliminară sau filarea materialelor textile, ca şi ţeserea, tricotsrea, finisarea sau confecţionarea de îmbrăcăminte, rufărie sau pasmanterie. — Exemple: 1. Proces tehnologic de preparare a fibrelor lexfile artificiale [TexHOJiorHHecKHH npoiţecc H3rOTOBJieHHH HCKyCCTBeHHOrO TeKCTHJIbHOrO BOJlOKHa; processus technologique de la prepa-ration des fibres textiles artificielles; iechnolo-gischer Prozess der Aufbereitung der kunstlichen Textiifasern; technological process of the dressing of the artificial textile fibres; textilmuszâl-elo-âllitâs tehnologiai folyamata]: Totalitatea operaţiunilor prin cari se obfine o solufie chimică vâscoasă de structură macromoleculară, care se extrudează prin filiere, şi a operafiunilor prin cari fibrele rezultate se coagulează şi se înfăşură sau se taie în segmente scurte, de lungime egală cu lungimea bumbacului, a lânii sau a inului. Solufia vâscoasă se prepară dintr'o substanţă macromoleculară luată din natură, ca celuloza şi Schema procesului tehnologic de fabricafie a vlscozel. I) celuloză; 2) Impregnare (atcalinlzare); 3) desinfegrare; 4) premafurare (îmbătrânire); 5) xanfogenare; 6) dlsolvare; 7) filtrare; 8) maturare; 9) filare; 10) spălare; f f) uscare; 12) fibră artificială. proteinele (cazul fibrelor artificiale propriu zise), sau din substanţe cu molecule simple cari, prin operafiuni de sinteză, se transformă în substanfă polimerizată (cazul fibrelor sintetice de condensare şi de polimerizare). Operafiunile de preparare a fibrelor artificiale sunt fizice (disolvări, filtrări, etc.) şi chimice (esterificări, saponificări, sinteză prin condensare şi priit polimerizare, cu oxidări şi reduceri^,* o parte dintre ele se efectuează la rece, o parte cuprinde procese chimice exotermice, iar altele se fac la cald; aproape toate sunt mecanizate. Operafiunile diferă cu natura şi caracteristicele fibrei textile care se prepară, şi cu metoda chimică aleasi. Operafiunile pentru prepararea fibrei viscoza sunt următoarele: Extragerea celulozei, care consistă în tratarea lemnului (de preferinţă molid, brad, pin, etc.) cu bisulfit de calciu sau cu alte substanfe, pentru liberarea celulozei de lignină, în mărunfirea celulozei, în fierbere cu alcalii, în înălbirea şi transformarea pastei sub formă de „cartoane"; omogeneizarea şi condifionarea cartoanelor, cari se fac pentru uniformizarea calitafii unui lot mare de cartoane, prin amestecarea ?45 bucăfilor din mai multe baloturi, odată cu aşezarea lor într'o cameră cu aer cald, în care umiditatea celulozei este redusă la 4%; alcalinizsrea şi presarea cartoanelor, care consistă în aşezarea cartoanelor pe dungă, paralel, într'un basin pera-lelepipedic cu presă, grupate în mănunchiuri egale, despărţite de plăcile de ofel (perforate) ale presei, în umplerea basinului cu solufia de hidrat de sodiu (concentrafie 18*-*20% şi la temperatura de 16*“20°), în scurgerea leşiei (după 1^2 oră), în presarea cartoanelor şi în descărcarea basinelor de alcalinizare; sdrobirea, adică desfibrarea cartoanelor de alcaliceluloză înir'o masă pufoasă mărunfită, pentru a intra uniform în reacfiile chimice următoare; prematura-rea, care se face lăsând alcaliceluloza mărunfită într'un repaus de 24• • • 76 de ore, la temperatura de 18'*-25°, în care timp absoarbe oxigen, se modifică din punct de vedere coloidal şi sufere o oarecare depolimerizare; xantogeriarea/adică tratarea alcalicelulozei prematurate, cu sulfură de carbon; disolvarea xantogenatului, care consistă în tratarea acestuia cu hidrat de sodiu (în solufie cu concenfrafia 3-••3,5%), timp de cca 4 ore, la 15• • * 17°; amestecarea, prin care solufiile dela mai multe disolvatoare se amestecă, ponripâridu-se în rezervoare mari; maturarea, care consistă în lăsarea soluţiilor de xantogenat, timpi de 25 •••50 de ore, la 14"*16°, în rezervoare cu agitatoare; filtrarea, care se face de 3 •••4 ori, pentru eliminarea impurităfilor şi a fibrelor celulozice nedi-solvate, şi pentru eliminarea bu'elor de aer; filarea, care consistă în pomparea solufiei de xantogenat de'celuloză cu o presiune de 4 •••5 at, printr'o pompetă şi un filtru-bujie, apoi prin montura filierei (unde se mai filtrează odată) şi prin filieră, de unde xantogenatul, iese în formă de fibre mucilaginoase continue; coagularea, prin care fibrele de xantogenat, afundate într'o baie de apă cu sulfat de sodiu, sulfat de zinc şi acid sulfuric, se transformă în hidrat de celuloză, ceea ce dă fibrelor rezistentă, elasticitate şi alte proprietăfi utile din punct de vedere tehnic; înfăşurarea, adică colectarea fibrelor cari ies din baia de coagulare, materialul debitat de fiecare filieră corespunzând unei bobine înfăşurătoare; spălarea, care se face pe bobine, la suprapresiune sau la subpresiune, întâi cu apă caldă, apoi cu apa rece, timp de patru ore, mai ales pentru eliminarea sulfului; uscarea, care durează cca 20 de ore, Ia temperatură crescătoare dela 60 la 80°. Operafiunile pentru prepararea celofibrei din fibra viscoza sunt următoarele: Tăierea scocurilor fibroase ieşite din băile de coagulare (în lungimi uniforme, determinate), spălarea fibrelor scurte, uscarea, destrămarea şi orientarea lor, presarea şi împachetarea. — Prepararea celofibrei din pânze celulozice (hârtie), prin procedeul de circulaţie continuă (care poate fi realizat la aceeaşi maşină), consistă în alcalinizare, premafurare, xanto-genare, disolvare, filare, coagulare, tăiere, spălare, uscare, destrămare şi orientare, presare şi împachetare. 6Q 94d Operafiunile pentru prepararea fibrei cupro sunt | următoarele: Prepararea lintersului, care cdnsistă < în degresarea Iui prin fierbere cu alcalii şi în albire; esterificarea, care se face tratând lintersul cu precipitat de hidrat cupros într'un holender, din care se frece printr'un filtru-presâ (terminat cu o sita, din care iese sub formă de tiiefei cari se disolvă apoi, timp de 4 ore, în amoniac amestecat cu substanfe auxiliare, ca glucoza, acetat de amoniu, etc., cari dau solufiei viscozitatea şi stabilitatea necesară); filtrarea, pomparea,filarea, coagularea, înfăşurarea, spălarea, uscarea şi prepararea celofibrei, cari sunt operafiuni asemănătoare operafiunilor corespunzătoare dela prepararea fibrelor viscoza, cu deosebirea că natura substanţelor chimice poate diferi şi ca filarea se face cu întindere mare, după ieşirea fibrelor din filiere (ceea ce face din fibra cupro cea mai subfire fibră textilă, mai subfire decât fibra de păianjen). Operafiunile pentru prepararea fibrei acetat sunt următoarele: Prepararea lintersuiui, adică degresarea prin fierbere cu alcalii, şi albirea; esterificarea primară, care consistă în tratarea lintersuiui cu acid acetic glacial, anhidridă acetică şi acid sulfuric, în cazane de bronz cu agitatoare, timp de 6*"8 ore; saponificarea, care se face tratând triacetatul cu un amestec de acid acetic glacial, acid sulfuric şi apă, pen.ru a trece într'un amestec de diacetat şi triacetat de celuloză, caracterizat prin solubilitatea lui în acetonă; disol-varea, care se face cu acetonă amestecată cu alcool, până la un grad de viscozitate convenabil; vopsirea pastei, care se aplică uneori solutei, înainte de filtrare, prin introducere de coloranţi măcina{i foarte fin, pentru ca fibrele finale să iasă colorate; matisarea, care consistă în introducerea de pigmenţi speciali (bioxid de titan, etc.) în solufia vâscoasă, înainte de filtrare, pentru ca fibrele finale (mate sau semimate) să aibă un luciu mai moderat. Operafiunile de filtrare, pompare, filare, coagulare, înfăşurare, spălare, uscare şi de preparare a celofibrei sunt aceleaşi ca la fabricarea celorlalte fibre artificiale. Operafiunile de preparare a fibrelor artificiale azlon sunt următoarele: Extragerea proteinei, care consistă în separarea substanfelor albuminoide din cazeină, soia, alune (arahide), prin diferite mijloace chimice; pastificarea, care se face disol-vând proteina respectivă cu hidrat de sodiu, până la o stare de viscozitate convenabilă; filarea, coagularea, tăierea în fibre scurte, spălarea şi uscarea, cari sunt aceleaşi ca la fabricarea celorlalte fibre artificiale. Operafiunile de preparare a fibrelor de sticlă sunt următoarele: Topirea bilelor de sticlă, care consistă în alimentareacuptoarelor speciale cu bile (de mărime uniformă) şi în menfinerea unei temperaturi constante,* filarea, care urmează topirii, fundul cuptorului având perforafii prin cari topitura de sticla curge în fibre, cari sunt supuse apoi întinderii, şt se înfăşură pe bobine,, după ce trec prin dispoziliva cari le ung cu parafină şi cu acizi graşi. Operafiunile de preparare a fibrelor sintetice vinilice şi poliamidice sunt, în principiu, asemănătoare celor cari se folosesc la fibrele artificiale în general, cu deosebirea că solufia care se filează trece prin operafiuni de sinteză, specifice fiecărui fel de fibră. Fibra de clorură de polivinil reclamă următoarele operafiuni: Prepararea car-burii de calciu, care se face topind, la temperatură înaltă, var cu cărbune; prepararea aceti-lenei, din carbură amestecată cu apă; clorurarea acetilenei, care se face tratând acetilena cu acid clorhidric; polimerizarea clorurii de vinii, care se face prin acfiunea catalitică a luminii; clorurarea polimerului, care se face pentru transformarea lui tn produs solubil în solvenfi organici; disolvarea, care consistă în tratarea polimerului cu acetonă, pentru transformarea lui într'o solufie vâscoasă, filabilă. — Fibra vinion reclamă următoarele operaţiuni preliminare filării: prepararea clorurii de vinii, care e identică operafiuhii folosite la prefabri-carea fibrei de clorură de polivinil; prepararea ace-tatului de vinii, care se face tratând acidul acetic cu acetilenă; polimerizarea, care se face combinând, în anumite condifiuni, 85% clorură de vinii cu 15% acetat de vinii; disolvarea, care consistă în prepararea solufiei vâscoase tratând co~ polimerul cu acetonă. Operafiunile de preparare specifice pentru fibra saran sunt următoarele: Prepararea clorurii de viniliden, care se copolimerizează cu clorură de vinii, pentru obfinerea răşinii saran; pomparea şi filarea, cari consistă în încălzirea răşinii până când devine plastică (fără să se mai facă clorurarea suplementară ca la vinion, etc., ea fiind insolubilă în solvenji obişnuiţi), în pomparea ei (în stare fierbinte) prin filiere şi în răcire imediat după ce fibrele ies din filiere. Operafiunile de preparare a fibrei poliamidice nyîon sunt următoarele: Hidrogenarea fenolului, care se face printr'un proces de reducere; prepararea acidului adipic, care se face printr'un proces de oxidare a fenolului hidrogenat; ami-dificarea, care consistă în tratarea acidului adipic cu amoniac; prepararea hexametilendiaminei, prin i deshidratarea amidei, urmată de un proces de reducere; condensarea, care consistă în prepararea răşinii (adipatul de hexametiîendiamină), i prin combinarea acidului adipic cu hexametilen-diamina, la temperatura de 180«-300°, într'o i atmosferă de gaz inert (azot); filarea, care eu* i prinde încălzirea răşinii la 260°, pomparea şi filarea ei într'un gaz inert, şi înfăşurarea fibrelor ; pe bobine (cu vitesa de 500 m/m in). Operafiunile. penfru prepararea altor fibre tex-• tile poliamidice, ca perlonul, capronul, etc., sunt ■ asemănătoare celor cari se folosesc la prepararea , nylonului, cu deosebirile următoare: La perlon, i răşina penfru filare se obfine din condensarea i între ei a unor aminoacizi; la fibra sintetică per- i Ion U, răşina se obfine pornind dela isocianaft 947 cari se tratează cu hexametiîendiamină, iar produsul rezultat se polimerizează cu butandiol, prin adifie (razu.tă poliuretan sau perlon U); la fibra sintetică capron, răşina se prepară prin policon-densarea la 260 •••270° a caprolactonei, iar aceasta se obfine combinând fenolul cu acid lactic. i. Proces tehnologic de prelucrare preliminară [TexHOJiorHnecKHâ npoiţecc npe^BapHTejib-Hoă o6pa6oTKH; processus technologique de traitement preliminaire; technologischer Prozei} der vorlăufigen Bearbeitung; technological process of preliminary treatment; elozetes megmunkâlâsi tehnologiai folyamat]: Totalitatea operafiunilor cari servesc la separarea fibrelor textile de substanfele sau de corpurile străine însoţitoare (de ex. seminţele, la bumbac; puzderiile, la in, cânepă, iută, chenaf, canatnic şi chendir; grăsimile, scaieţii, noroiul, la lână) şi la aducerea lor în stare de a fi filate (adică transformate în fir). Aceste operaţiuni pot fi efectuate manual sau mecanizat, prin procedee tehnologice fizice (mecanice, termice, etc.), chimice sau fizicochimice. Ele se deosebesc, după natura fibrei textile, în special la fibrele de bumbac, de plante liberiene, de lână, de mătase şi de fibre artificiale. La prelucrarea tuturor fibrelor textile există operajiuni comune, cum sunt: recepfia, care consistă în preluarea materiei prime, conform prescripfiunilor; clasificarea, care consistă în sortarea materiei prime; depozitarea, care consistă în depunerea materialului, ast'el încât să asigure o conservare în bune condifiuni. Operaţiunile de prelucrare preliminară a bumbacului sunt următoarele: Curăfirea, care consistă în separarea bumbacului de impurităţi (de ex. metale, pietre, praf, frunze, ramuri, etc.); egre-narea, adică detaşarea de pe seminţe a fibrelor mai lungi decât 6 mm; delintersarea, care consistă în detaşarea, de pe seminfele egrenate, a restului de fibre (în general, mai scurte decât 6 mm); curăţirea deşeurilor, adică separarea de praf şi de fibre scurte, a deşeurilor de diferite calităfi, cari se produc la egrenare; presarea, care consistă în trecerea bumbacului egrenat, a deşeurilor şi a lintersului, în formă de baloturi compacte şi uniforme; curăfirea şi trierea seminţelor, prin eliminarea impurităţilor şi a seminţelor bolnave, şi trierea seminţelor pe calităţi (de ex. pentru agricultură, pentru uleiu,' eic.); Iratarea seminţelor contra bacteriozei, care consistă în aplicarea unui insecticid lichid sau gazos (formol), sau a aburului, asupra seminţelor destinate agriculturii. . * %. Operafiunile de prelucrare preliminară a inului sunt următoarele: Decapsularea, care consistă în separarea de tulpine a fructelor capsulare; des-sămânfarea, prin sdrobirea capsulelor şi separarea seminfei brute; decuscutarea şi trierea, care consistă în eliminarea pereţilor capsulari (pleavă), în separarea seminfei de cuscută şi în trierea seminfei de in, după mărime; sfivuirea tulpinelor decapsulate, adică dispunerea lor în stoguri separate, aşezate în apropiere de ba- smele de topit; încărcarea şoproanelor cu tuî-pine decapsulate, care consistă în adăpostirea în şoproane a unei rezerve de tulpine, din care să se alimenteze basinele de topit, în zilele ploioase; resortarea pentru topire, prin care se pregăteşte încărcătura basinelor, din tulpine cât mai uniforme, ca maturitate (coloare), lungime şi grosime; topirea, care consistă în încărcarea basinelor de topit cu apă şi tulpine, în supravegherea procesului biochimic, în primenirea unei părfi din apă, în spălarea şi scoaterea tulpinelor topite; uscarea, prin expunerea la soare, pe câmp, timp de 6 * • • 16 zile, a snopilor de tulpine topite; con* difionarea, prin uscare artificială, a tulpinelor jilave, până când le mai rămân 12••• 14% umezeală (pentru a putea fi sdrobite); sdrobirea, care consistă în trecerea tulpinelor printre 12 •• *40 de perechi de cilindri riflafi ai unor maşini, astfel încât partea lemnoasă este fărâmiţată, iar partea fibroasa iese în mănunchiu încărcat cu puzderii; melitarea, adică separarea puzderiilor şi a fibrelor scurte (câlfi) de fibrele lungi; scuturarea şi finisarea câl-filor, care consistă în separarea puzderiilor, a prafului mineral şi organic din câlfi; clasificarea fibrelor, adică sortarea pe calităfi a fuiorului şi a câlfilor, pe bază de analiză; presarea, care consistă în asamblarea fuioarelor în formă de baloturi condensate, cu aspect şi mărime uniformă. Operafiunile de prelucrare preliminară a cânepei, iutei, chenafului, canafnicului şi chendirului sunt asemănătoare celor pentru industrializarea preliminară a inului, cu deosebirea că lipsesc operaţiunile de decapsulare, de dessămânfare şi de decuscutare; se fac numai două categorii de stive (tulpine normale, sortate pe calităfi, şi tulpine defecte) şi o categorie de tulpine de rezervă, aşezate sub şoproane, iar în cazul special ai iutei, lipsesc operafiunile de sdrobit tulpinele topite, şi de melifare. Operafiunile de prelucrare preliminară a manilei şi a sisalului sunt următoarele: Desfibrarea, care consistă în extragerea fibrelor din frunze, prin sgâriere; spălarea, adică tratarea mănunchiuriior fibroase cu apă; uscarea, care cons:stă în expunerea la soare a mănunchiuriior de fibre; clasificarea, prin sortarea după lungime, în două calităţi; împachetarea, care consistă în facerea de baloturi compacte, din mănunchiurile fibroase. Operafiunile de prelucrare preliminară a cocosului sunt următoarele: Cojirea nucilor de cocos, care consistă în separarea cojilor de miezul fructelor; macerarea cojilor, care consistă în îngroparea (timp de 10 - --12 luni) a cojilor, în plaja mării; spălarea şi uscarea (la soare) a fibrelor obfinute prin sdrobirea cojilor macerate; împachetarea, care consistă în asamblarea fibrelor lungi în mănunchiuri cilindrice, cu diametrul de aproximativ 15 cm, iar a fibrelor scurte, în mingi mari, presate. Operaţiunile de prelucrare preliminară a lânii sunt următoarele: Sortarea, care consistă în descompunerea cojoacelor de o anumită clasă (omogenă sau amestecată) în categorii, după calităf 6G* 948 cari corespund diferitelor părfi corporale ale animalului (de ex. lâna de pe spinare poate fi de o calitate, lâna de pe ceafă, de altă calitate, iar lâna de pe abdomen, de altă calitate, etc.) şi după colori, şi în separarea lânii bolnave sau a lânii care trebue carbonizată (dacă e cazul); mărunţi-rea, adică destrămarea separată a fiecărei categorii de lână sortată, pentru a se curăţi de impurităfile grele şi pentru a fi mai uşor îmbibată cu lichidul de spălare; spălarea, care consistă în trecerea lânii printr'o serie de 4•••5 basine încărcate cu lichid de spălare şi de ciătire, şi cari sunt înzestrate cu prese de stors lâna, la trecerea dintr'un basin în cel următor; uscarea, care consistă în eliminarea apei din lână. care depăşeşte 16 • • • 18 % ; extragerea sărurilor de potasiu (operajiune care lipseşte de multe ori), care consistă în evaporarea apei (fără detergenţi) din primul basin al bateriei de spălat, şi care se bazează pe proprietatea lânii de a ceda în apă produsele transpiraţiei, bogate în săruri de potasiu; extragerea lanolinei (operaţiune care se execută mai rar), care consistă în acumularea apelor reziduale dela spălat, în traiarea lor chimică pentru separarea acizilor graşi, a esterilor şi alcoolilor superiori cari provin din secreţia glandelor sebacee, în separarea lanolinei brute şi în rafinarea ei. Operafiunile de prelucrare preliminară a părului de capră, de cămilă, de lama, de bou, de lână tăbăcărească, etc., se aseamănă cu cele cari se efectuează pentru prelucrarea preliminară a lânii, cu deosebirea că sortarea lor se face după alte criterii, şi că aceste fibre nu prezintă interes pentru extragerea sărurilor de potasiu şi a lanolinei, deoarece sunt sărace în usuc. Operaţiunile de prelucrare preliminară a mă-tasei sunt următoarele: Prăjirea, care consistă în asfixierea crisalidelor din gogoşi, pentru evitarea înfluturării lor; sortarea gogoşilor, care consistă în separarea gogoşilor anormale şi în gruparea lor pe calităţi; calibrarea, care consistă în separarea gogoşilor în categorii, după mărime; facerea partidelor, care consistă în proporţionarea diferitelor calităfi de gogoşi de pe cari se trage mătasea deodată, această proporţionare fiind în funcţiune de tifrul firului care se fabrică şi de regimul de lucru; stabilirea regimului de lucru (pentru fiecare partidă), care consistă în găsirea, prin probare cu cantităji reduse, a condifiunilor (referitoare la vitesa periilor, temperatura băilor, vitesa de depanare, etc.), optime de opărit gogoşile şi de tras fibrele de pe ele aceste condiţiuni depinzând în primul rând de componenfa partidei de gogoşi şi de felul maşinilor de opărit şi de tras; opărirea şi trasul mătase i, care consistă în afundarea gogoşilor în apă fiartă (pentru disolvarea parţială a sericinei) în prinderea capetelor cu ajutorul periilor sau al măturicilor, în asamblarea de fibre noi la corpul firului (pentru menţinerea grosimii constante), şi în depănarea firului, după ce el frece prin aer cald. i. Proces tehnologic de filare [TGXHOJiorHHec-KHil npoiţecc npHjţeHHfl; processus technologi- que de fi lăture ;tech nologischer Prozesfj der Spinne-rei; technological process of spinning (mill); fonâsi technologiai folyamat]: Totalitatea operaţiunilor cari servesc la curăţirea fibrelor, la omogeneiza-rea materialului, la orientarea fibrelor într'un grad mai mic sau mai mare (după cum se urmăreşte obţinerea unui fir mai gros şi păros, sau, invers, a unui fir mai subfire şi neted), la trecerea gradată a fibrelor în stare de puf, în păr subfire şi apoi în panglică (bandă), în laminarea panglicilor până la gradul care să corespundă fineţei firului care se fabrică, în filarea propriu zisă (prin torsionarea necesară), în depănare, în dublarea şi răsucirea firelor simple şi în împachetarea ţevilor, a sculurilor şi a bobinelor de fire. — Operaţiunile pot fi efectuate manual sau meca nizat, prin procedee tehnologice mecanice, la rece. Filarea fibrelor artificiale Irebue considerată că începe dela torsionare, şi că operaţiunile anterioare (chimice) aparţin procesului tehnologic de fabricafie a fibrelor continue sau scurte. Ele se deosebesc după natura fibrei textile. Operaţiunile de filare a bumbacului în fire de fineţă mijlocie, a ramiei şi a celofibrei B, sunt următoarele: Recepţia, care consistă în preluarea bumbacului sau a sdren{elor din cari se regenerează fibre; depozitarea, care consistă în aşezarea baloturilor. în magazie aerată, în stive, pe calităţi; desfacerea baloturilor, adică ruperea cercurilor şi desfacerea ambalajului care înfăşură baloturile; desfoierea, adică aşezarea de bumbac în pale (luate din mai multe baloturi deodată) pe pânza transportoare a unei maşini care îl destramă, îl omogeneizează, îl curăţă de impurităţi, şi-l debitează într'un strat mai uniform şi continuu, pentru operaţiunea următoare; curăţirea, care consistă în baterea bumbacului şi în destrămarea lui, pentru ca impurităţile să se separe de fibre, şi să se strecoare printre grilele grătarelor cu cari sunt echipate maşinile respective; revenirea, adică depozitarea fibrelor afânate, în camere de odihnă (câteva zile), pentru înviorare ; destrămarea, care consistă în mărun-firea din ce în ce mai înaintată a bumbacului, pentru ca impurităţile aderente să cedeze şi să cadă prin grătarele maşinilor; baterea, adică mă-runţirea intensă, cu ajutorul unui ax rotitor cu lineale (echipate uneori cu suprafeţe cardatoare, cu ace), şi debitarea bumbacului sub formă de cojoc (pătură subţire învălătucită); cardarea, care consistă în mărunţirea bumbacului între su-prafeje scărmănătoare, în dispersarea lui pe o suprafaţă mare, de pe care se detaşează un văl fin, şi în transformarea vălului în panglică, de fineţă corespunzătoare tinetei firului care urmează să fie obţinut; laminarea, care consistă în împreunarea a 3***6 panglici, şi în laminarea acestor ansambluri (de obiceiu în trei treceri succesive), pentru ca să se obţină o panglică mai omogenă şi mai uniformă; filarea preliminară, adică întinderea gradată, combinată cu o torsionare redusă şi treptată, concomitentă, pentru a se obţine aderenfa necesară între fibrele cari se deplasează 949 fe t r f §• f fv t--* în timpul laminării; filarea finală, care consistă în întinderea semitortului şi în torsionarea care trebue să asigure rezistenfa necesară a firului; dublarea, care consistă în aşezarea în paralel a două sau a mai multor fire, şi în înfăşurarea ansamblului pe fevi, bobine sau mosoare; răsucirea, adică împreunarea, răsucirea între ele şi înfăşurarea afei rezultate pe fevi, pe bobine sau mosoare; depă-narea, care consistă în trecerea firelor, dela o formă de aglomerare la altă formă (de ex. din formă de feavă în formă de scul, din formă de feavă în formă de bobină, din formă de bobină în formă de scul, etc.); umezirea firelor adică stropirea lor cu emulsiune sau numai cu apă, penfru completarea umiditătii normale a bumbacului cu cantitatea de apă pierdută în cursul proceselor de filare; încărcarea lăzilor, pentru expedifie, care consistă în umplerea lăzilor cu fire, în cântărirea lor şi în însemnarea etichetelor însofitoare cu datele necesare (întreprinderea, greutatea brută, netă, taraua, etc.); destrămarea şi transformarea în fibre a inelelor şi a firelor încurcate, adică destrămarea deşeurilor din filatură, de forma inelelor din semitort sau din fire încurcate; îmbrăcarea cu garnituri, care consistă în înlocuirea garniturilor vechi da ace ale cilindrilor, ale tobelor şi ale capacelor de carde; curăfirea deşeurilor, care consistă în scuturarea şi în baterea deşeurilor, pe categorii, pentru a fi redate (în cea mai mare parte) circuitului de fabricafie din filatură. Operafiunile de filare a bumbacului scurt în fire groase şi a asbestului se aseamănă cu operafiunile de filare a bumbacului în fire de fineţă mijlocie, cu deosebirile următoare: Cardarea se face imprimându-se fibrelor un grad de orientare mai St |T-4£sa&822gg£îi fnlfr i w < II || II lan \r St Schema instalaţiei unei filaturi de vigonie (săgeţile indică sensui de mişcare a materialului în circuiful tehnologic). 1) maşină de desfoiat; 2) maşină de destrămat; 3) şi 4) ansamblu de două darace; 5) selfactor. mic, iar vălul care rezultă la ultima cardă! se divide în mai multe benzi, în loc ca întregul văl să formeze o singură panglică; laminarea nu se face; filarea preliminară se reduce la împărfirea vă Iu*-lui dela cardă în benzi; filarea finală se face, în general, fără întinderea semitortului. întru cât firele groase (vigonie) se fac şi din bumbac regenerat din sdrenfe, se pot efectua operafiuni suplemen-tare, ca scuturarea şi destrămarea sdrenfelor, cari consistă în baterea energică a acestora, în eliminarea prafului care se separă din ele, în eliminarea accesoriilor (copci, nasturi, catarame, etc.), în ruperea şi destrămarea sdrenfelor până când se transformă în fibre regenerate. Operafiunile de filare a bumbacului lung în fire subţiri se aseamănă cu operafiunile de filare a bumbacului în fire de finefă mijlocie, cu deosebirile următoare: intervine pieptenarea, care separă fibrele mai scurte de fibrele mai lungi din bumbacul cardat, dându-se fibrelor prin laminare, o paralelizare mai înaintată; deşeurile curăfite nu mai intră din nou în circuitul de fabricafie (deoarece au fibrele scurte), ci se trimit pentru a fi filate după procedeul bumbacului mijlociu. Operafiunile de filare a inului, cânepei, iutei, chenafului canatnicului şi a chendirului sunt următoarele: scuturarea câlfilor, care consistă în baterea lor şi în eliminarea prafului desprins de fibre; retezarea, care consistă în tăierea fuioarelor mai lungi decât 1 m, pentru a putea fi filate; pieptenarea, care consistă în omogeneizarea prin modul de alimentare a maşinii şi în separarea câlfilor (a fibrelor scurte şi a ghemotoacelor) de fuior (de fibre lungi); formarea panglicii, care consistă în muierea fibrelor prin trecere între perechi de cilindri riflafi, în trecerea păturii rezultate printr'o pâlnie şi în bobinarea panglicii; reunirea şi laminarea panglicilor, cari consistă în împreunarea mai multor panglici şi în întinderea ansamblului lor, în scopul obfinerii altei panglici, mai omogene; filarea preliminară (în gros), filarea finală (în fin), dublarea, răsucirea şi depăna-rea sunt operafiuni asemănătoare celor corespunzătoare din procesul de prelucrarea bumbacului în fire de finefă mijlocie; apretarea şi lustruirea sforilor, adică impregnarea acestora cu soluţia de apret, trecerea prin suprafeţe de frecare şi prin spafii de uscare; cardarea câlfilor, care consistă în mărunţirea în trepte a acestora (cardare brută, urmată de cardare fină), în curăţirea de impurităţi şi de fibre prea scurte, şi în transformarea lor în benzi de lăţime mică; laminarea şi filarea căiţilor, cari se efectuează ca laminarea, respectiv filarea fuiorului; fabricarea aţălor speciale, adică răsucirea caracteristică, combinată cu tratamente chimice sau fizice corespunzătoare felului aţei (a[ă cismărească, aţa cojocărească, aţă de paraşută, etc.). Operaţiunile de filare a manilei, sisalului şi cocosului se continuă cu operaţiuni de transformare a fibrelor în sfori, în cureie de transmisiune, în covoare, preşuri, frânghii, odgoane, etc., şi pot fi: Muierea fibrelor brute, adică trecerea lor prin softenere cu cilindri riflafi; laminarea, filarea, răsucirea şi depănarea, cari consistă în aceleaşi acfiuni ca la operaţiunile cu acelaşi nume aplicate cânepei şi iutei. Operafiunile de filare a lânii de cardă (cu iun-gimea de 4**>6 cm) sunt următoarele: Separarea 950 S-aiefilor, care consistă In eliminarea mecanică (printr'un fel de cardare) a unor anumiţi scaiefi, ia unele categorii de lână; carbonizarea lânii cu scaiefi, turifă şi cornufi, adică imbibarea cu acid sulfuric d luat, stoarcerea, încălzirea treptată, uscarea, sdrobirea aderenfelor vegetale devenite fărâmicioase, neutralizarea şi uscarea lânii liberate de scaiefi, turifă şi cornufi; ungerea, care consistă în slropirea lânii cu o emulsiune, pentru a putea aluneca şi a rezista mai bine Ia tratamentele mecanice de filare; facerea partidelor, adică amestecarea între diferite categorii de lână, uneori şi cu celofibră L, cu deşeuri de mătase, cotonin, etc., de o singură coloare sau de colori diferite, pentru a se produce un fir cu anumite caracteristice; cardarea, divizarea păturii, filarea, cântărirea firelor, depănarea, împachetarea, scuturarea, sortarea şi destrămarea sdrenfelor sunt operafiuni asemănătoare celor corespunzătoare din prelucrarea bumbacului scurt (vigonie), cu deosebirea că anumite sdrenfe se decolorează şi altele se carbonizează pentru eliminarea firelor de efect, cari sunt vegetale. Operafiunile de f.lare a lânii de pieptenat şi a celofibrei, în sistemul de filare a lânii cu fibrele cu lungimea medie de 7 cm şi în sistemul de filare a lânii cu lungimea medie de 10 - • • 12 cm, ~ hh Şj________________________ |b« e *agFj_______ fffff 11 jq^PPv>P9^qpPPPPPPPPPPP|3PPKHHbi; indice de productivite d'un sondage; Ertrags-făhigkeitindex des Bohrlochs; well productivity index; olajkuttermelesi szâm], Expl. petr,: Indice care exprimă capacitatea unei sonde de a da un debit de fluid util, mai mic sau mai mare, pentru o aceeaşi cădere de presiune de zăcământ, folosita pentru ajungerea fluidului la fundul găurii de sondă. Este dat de raportul dintre cantitatea de fluid produs zilnic şi dintre diferenţa între presiunea de strat şi cea de fund, mai precis de derivata debitului zilnic al sondei în raport cu pierderea de presiune în strat. 5. Producfometru [cneT^HK r0T0B0r0 npo-H3B0ACTBa; enregistreur de production; Produk-tionsmesser; productivity meter; termelesmero], Tehn.: înregistrator automat de producfie. 8. Productus. Paleont.: Brahiopod articulat având o cochilie lipsită de aree, sau cu aree redusă; trăieşte fixat cu spini, cari se găsesc pe valva ventrală, care este bombată şi are un urr-bone puternic. Valva dorsală este concavă. Productus giganteus, P. cora, P. semireticulatus sunt specii caracteristice pentru Carbonifer; P. horri-dus, specie cu spini mari, caracterizează Thurin-gianul (Zechstein). Au apărut în Devonianul supe- rior, dar s’au desvoltat mai ales în Carbonifer şi în Permian. 7. Produs [npoH3BeAeHHe; produit; Pro- dukt; product; szorzat]. Maf.: Element p al unei mulţimi M, care corespunde în mod univoc unei perechi de elemente a' şi a", aparţinând, respectiv, unor mulţimi M' şi Mu. Se notează, de obiceiu, p = a''au sau p — a'au. Operaţiunea prin care e definită corespondenţa între p şi perechea a,' şi a“ se numeşte înmulţire. Două dintre mulţimile M, M\ Mu, sau chiar toate trei, pot să coincidă. Dacă în mulţimile M, M', Mu este definită şi o operaţiune de adunare, regula de înmulţire este, în general, astfel aleasă, încât produsul e distributiv faţă de adunare: a' • (a, + bil) = atau + a,buf (a1 + b') a" =a' a“ + b‘' a“. Dacă mulţimile M' ş\ M“ coincid, şi dacă a'au =a" a', produsul se numeşte comutativ. Dacă cele trei mulţimi M, M‘, M“ coincid şi dacă (a' au) a”' — a* (a“ a'”), produsul se numeşte asociativ. t Produsul numerelor reale sau complexe este definit pentru cazul în care mulţimile M, M\ MH coincid cu mulţimea acestor numere (v. sub Număr). El este comutativ, asociativ şi distributiv faţă de adunare, şi nu e nul decât dacă unul dintre factori e nul. Produsul elementelor unui grup este unica operaţiune de compoziţie a elementelor grupului (v. Grup). El este asociativ, dar, în general necomutativ. Dacă mulţimile M, M1, Mu coincid cu mulţimea matricelor pătrate [a], [&], cu n linii şi n coloane, având ca elemente numere reale aik se numeşte produs matricial al lor, matricea [p] = [tf] [£], având elementele n Pik ~^Aair^rk • Produsul matricial e asociativ şi 1 distributiv faţă de adunare, dar este, în general„ necomutativ. 8. ~ de inerţie. V. Inerţie, moment de ~ centrifug. g. ~ direct [np^Moe npoH3Be#eHHe; produit direct; direktes Produkt; direct product; direkf szorzat]. Maf.: Grup G obţinut prin înmulţirea subgrupurilor Glf G2, "'Gy, G = G± X G2 X ■ ■ ■ Gr, fiecare grup G?- fiind divizor normal al lui G; G e egal cu reuniunea grupală a acestor subgrupurii G = G1^G2u'Gr\ secţiunile fiecărui subgrup G{ cu reuniunea celorlalte, mai puţin Gi însuşi, sunt egale cu subgrupul identic E: G{r\ [Gt w-G^i o Gi_|_1 u*-Gf]=£. 10. ~ exterior. V. Produs vectorial. 11. ~ exterior [BHeniHee npoH3BeAenKe ; produit exterieur; ăusseres Produkt; e^ernal product; kulso szorzat]. Alg.: 1. Produsul a două* forme algebrice exterioare tV..%p 953» h ' ‘ * * *n \ p,q0 -v \ 0 i ~—i lela CU axa aces- Elementele caracteristice ale unul teia. Profilul (v. profil aerodinamic, fig.) este caracte- bord de atac; B) bord de fugă; rizat prin urmă- arcuI extrados; arcul ADB) Intrados; e) grosimea profilului; i) săgeata profilului; AmB) linie de curbură medie; i) unghiu de incidenfă; I) profunzimea. toarele elemente: bordul de atac, care este bordul din fafa A al profilului, în sensul de deplasare; bordul de fugă, care este bordul din spate 6al profilului ;coarda, care este 955 linia de referinţă (aleasa arbitrar) pentru definirea profilului şi a încercărilor aerodinamice, şi care se determină, fi3 ca bifangenta la intradosul profilului (în special când intradosul este concav), fie ca dreapta care uneşte bordul de fugă cu punctul de contact al cercului tangent la bordul de atac şi cu centrul în bordul de fugă; axa de portanta nula, care e paralelă cu direcfia vitesei curentului fluid, pentru care portanta e nulă; profunzimea, care e lungimea coardei (/); extradosul, adică partea superioară a profilului (arcul ACB); intradosul, adică partea inferioară a profilului (arcul ADB); grosimea (e), care e distanta dintre tangentele la extrados şi la intrados, paralelecu coarda; grosimea relativă, adică grosimea exprimată în procente din profunzime; linia de curbură medie (scheletul), care e curba trasată prin mijlocurile segmentelor cuprinse între exîrados şi intrados, şi perpendiculare pe coardă (uneori, linia de curbură medie se defineşte ca linia care uneşte segmente egale, măsurate pe normalele la profil); săgeata, adică distanfa maximă f dintre linia de curbură medie şi coarda profilului (care trece prin extremităţile profilului); unghiul de atac sau de incidenţă, care e unghiul ascufit i format de axa de referinţă (coarda sau axa de portantă nulă) cu direcfia curentului relativ de fluid (uneori, prin unghiu de incidenţa se înfelege unghiul de calaj ai aripei, în raport cu linia de referinţa a fuzelajului). în general, un profil aerodinamic se trasează printr'o metodă teoretică sau empirică. Profilele trasate prin metode teoretice se obfin prin anumite transformări conforme ale domeniului plan din exteriorul unui cerc, în domeniile plane din exteriorul pro-filelor. Profilele teoretice se pot clasifica fn profile cu simplă curbură, al căror schelet este un arc de curbă fără punct de inflexiune, şi în profile cu dublă curbură, al căror schelet are un punct de inflexiu- prof||e aerodinamjce )eorelice. ne. Dmtr un alt punct ,)pro(ilcucurbutîslmpl8:2)proIli de vedere, profilele ^ curfcurS dubls. A) bord de alac; se pot clasifica in bord de , s. e) |mea profile cu borduLde fi|u|ul. , , , fuga ascufit, prof.le cu sche,e,ulul în ort cu axa )or. bordul de fuga in die- ma(ă de ||b|> bordLrilor de a1ac dru şi profile cu bor- şi de ,ugS. duldetuga rotunjit. — Metode teoretice de trasare sunt: metoda Jucovschi, prin care se obţin profile cu simplă ctirbură şi cu bordul de fugă ascufit; metoda Kârmân-Trefftz, care permite obfinerea profilelor cu simplă curbură, dar cu diedru la bordul de fugă; metoda von Mises, prin care se pot trasa profile cu dublă curbură, de formă generală; metoda Carafoli, prin care se pot obfine profile cu simplă sau cu dublă curbură, cu bordul de fugă rotunjit. Prin aceste metode teoretice se poate aproxima orice fel de profil folosit în practică. Există, de asemenea, metode cari permit să se obţină profile aero- dinamice cu o repartifie prescrisă a presiunilor — Afară de metodele teoretice, există şi numeroase procedee empirice de trasare a profilelor aerodinamice, pornindu-se dela un schelet dat şi căutându-se o repartifie convenabilă a grosimilor în jurul acestuia. Atâtprofilele trasate prin metode teoretice, cât şi cele obfinute prin metode empirice, se încearcă în tunelurile aerodinamice, pentru a se obfine coeficienţii de portanfă şi de rezistenfă la înaintare, selecfionându-se astfel profilele cu cele mai bune caracteristice (calităţi) aerodinamice. Desvoltarea recentă a aviaţiei a făcut necesară completarea tipurilor de profile existente, cu altele noi, cari să corespundă sborului la vitese mari. Au apărut astfel profilele laminare, caracterizate prin faptul că grosimea maximă, care la profilele obişnuite se găseşte aproximativ la un sfert din coardă dela bordul de atac, este împinsă către mijlocul profilului. Prin această nouă repar-tijie a grosimilor se realizează, la incidenfe mici, o repartifie mai uniformă a presiunilcr pe profil, care împiedecă desprinderea stratului limită, micşorând deci considerabil rezistenfă la înaintare. Profilele laminare, aplicabile în domeniul vitese-lor subsonice, se pot trasa, de asemenea, prin metode teoretice sau empirice. Pentru vitesele supersonice, profilele clasice sau cele laminare, având bordul de atac gros, prezintă inconveniente mari, datorite apariţiei undelor de şoc. Pentru acest domeniu, se preconizează folosirea unor profile cu bordul de atac ascufit, cum sunt, de exemplu, profilele de formă rombică sau cele cari au atât extradosul, cât şi intradosul, formate din arce de curbe cari se intersectează sub un unghiu oarecare (profile lenticulare, cari se pot obfine eventual prin metoda Kârmân-Trefftz). i, Profil antiderapant [np0THB06yKcyi0mHfi npo(f)HJlb; profil antiderapant; Gleitschutzprofil; non-skid profile; csuszâselleni vedoprofil]: Profilul benzii de rulaj a unei anvelope, care e astfel executat, încât să asigure o bună aderenfă între bandaj şi cale, opusă sensului de deplasare laterală a rofilor pe cale, pentru a evita derapajul. a. ~ Carafoli [npO(|)HJib KapacjDOJiH; profil c.; C. Profil; C.'s profile; C. profil]: Profil aerodinamic la care bordul de fugă (de ieşire) se termină printr'un contur rotunjit, având raza de curbură foarte mică. Funcfiunea de transformare Profile aerodinamice, după forma bordului de fugă. a) profil cu bordul de fugă ascuţit; b) profil cu bordul de fugă în diedru; c) pro'il cu bordul de fugă rolunjif; 6) unghiu diedru; q) rază de curbură. 956 conformă din plănui £ a! cercului, în pianul z ai profilului, are forma «n s (6-vr în care termenul al ireilea din membrul al doilea se determină din condifiunea ca derivata dz/d£ sase anuleze într'un punct situat la o mică distantă de cercul generator (din planul £); primii doi termeni din membrul ai doilea dau acelaşi contur de bază ca în cazul profilelor cu vârf ascuţit. Acest profii e folosit în practică mai ales la construirea palelor elicei (în special pentru alicele de lemn), şi la trasarea contului în anumite puncte ale anvergurii aripei. 1. Profil corecfatal dirijării de angrenaj [HCiipa-BJieHHbiH npo$Hjib Hape3KH 3ydiţoB nepe/ţanH; profil corrige de denture d'engrenage; corrigiertes Profil der Treibradverzahnung; corrected profile of toothing of gear; fogazâsi javitott profil]. M$.; Profilul dinfării de angrenaj, modificat fafă de profilul teoretic, datorită metodei de execute a dinfării; de exemplu, profilul rofii cu un număr mic de dinfi, la care piciorul dintelui e subţiat, pentru a permite angrenarea. Porfiunea din profilul dintelui, corespunzătoare piciorului corectat, se numeşte profil parazit. 2. ~ cu bulb [yrJiOBaa CTab; corniere â boudin; Wulsteisen; bulb angle iron; duzzasztott profil], Tehn.: Profil de ofel cu două aripe dispuse în unghiu drept, una dintre ele îngroşându-se spre extremitate în formă de bulb, pentru a mări rezistenta. De exemplu, la chilele de ruliu, necesare pentru amortisarea osci|a}iiilor de ruliu, se folosesc profile cu bulb (cari micşorează însă mult vitesa la înaintare a navei). s. ~ de aripă. V. sub Profil aerodinamic. 4. ~ de bandaj [npo* '5+c/ z + kc unde k<. 2, unghiul dela bordul de fugă fiind knj2. îs. ~ longitudinal [npoAOJibHbiH npocjmjib; profii en long; Lăngsschnitt; longitudinal profile; hosszprofil, hossz-szelveny]. Tehn.: Conturul secţiunii plane a unei piese, a unui obiect, a unei construcţii, etc., situată într'un plan care confine axa longitudinală. 1. Profil ovoid normal [HopMajifaHbiH flHiţeBH-jţHbiH npocjDHJib; profil ovoide normal; normales Eiprofil; normal ovoid section; normâlis ovoid-profîl]. Hidrof.; Profil ovoid de canal, la care raportul dintre înălfime şi lărgimea maximă este mai mare decâf 1,5. 2. ~ parazif al dinfării de angrenaj [napa-3HTHbiâ npo(|îHJibHape3KH 3y6ii;oB nepe^a^H; profil părăsite de denture d'engrenage; schma-rotzendes Profil der Treibradverzahnung; părăsite profile of toothing of gear; fogazâsi javitott lâb profil]. V. sub Profil corectat al dinfării de angrenaj. 3. ~ transversal [nonepeHHbiă npoc|)HJib; profil en travers; Querschnitt; transverse profile; transzversiles profil, keresztszelveny]. Tehn.: Conturul secţiunii plane a unei piese, a unui obiect, a unui element de construcţie, a unei construcţii, etc., situată într'un plan perpendicular pe axa longitudinală. 4. ~ von Mises [npo<|)HJib <|)0H Mn3eca; profil de v. M.; v. M. Profil; v. M.'s profile; v. M. profil]. Av.: Profil objinut prin transformare conformă a exteriorului unui cerc în planul 5» în exteriorul profilului în planul z, cu ajutorul funcţiunii analitice € unul dintre cele mai generale profile teoretice, putând avea şi schelet cu dublă curbură (în formă de S). Din această funcţiune se pot obfine profilele Jucovschi şi Kârmân-Trefftz, drept cazuri particulare. 5. Profil [npoc|)HJlb; profil; Profil; profile; pro--fil]. 2. Geom.: Conturul aparent al unui obiect, al unei piese, etc., rezultat dintr'o proiecjie ortogonală pe un plan. 6. ~ [npot^HJIb; profil; Seitenril^; profile, sid^ •projection; profil, szelveny]. Geom. d.: Proiecfia unui corp din spafiu pe un plan de profil. 7. ~ de echilibru [npo(|)HJib paBHOBeCHH; profil d'equilibre; Gleichgewichtprofil; profile of limiting equilibrium; egyensulyozâsi profil]. Geol.: limita către care tinde profilul transversal al unei *văi sau al unei pante supuse procesului de eroziune. 8. Profil [npoc|)HJib; profil; Profil; profile; profil szelveny]. 3. Tehn.: Dispozitiv sau ansamblu de piese cari indică, într'un plan vertical, limitele până la cari trebue S3 fie efectuată o lucrare tehnică (de ex. profilul pentru limitarea fefelor unui terasament) sau limiffele jsână 4a cari trebue făcută o excavafie (tunel, gclerie de mină, etc.). 9. ~ pentru ierasamente [maâJiOH ftJia Ha-CbinH; profil pour terrassements en lattes; Latten-profillehre; lath section of earthworks; profil-lecidom]. Ter.: Dispozitiv alcătuit din şipci aşezate într'un plan vertical perpendicular pe axa unui terasament, susfinut de ţăruşi înfipfi în pământ, pentru a indica limitele secţiunii transversale a Ainui terasament în construcfie, până la cari ur- 957 mează să se execute lucrările de umplutură sau de săpătură. m. Profil [npo<î)HJibî profil; Querschnitt, Quer-profil; section, cross-section; profil, keresztszelveny]: 4. Desen care reprezintă o secfiune verticală printr'o construcfie, pentru a se putea indica dimensiuni şi dispozifii intermediare, etc., sau printr'un teren, pentru a se putea indica detalii de structură. 11. ~ de sol [npo<|>HJib noHBbi; profil du sol; Erdbodenprofil; vertical section of the soil; talaj-'szelveny]. Agr.: Secţiune făcută printr'un plan vertical, în adâncime, într'un sol, care dă o reprezentare morfologică a procesului genetic al solului. 12. ~ geologic [reojiorHHecKHft npo(|)HJib; coupe geologique; geologisches Profil; geologi-cal section; geologiai profil]. Geol.: Secfiune printr'un plan vertical în scoarfa Pământului, care indică structura geologică a unei regiuni. 13. ~ longitudinal [npOAOJibHbiH npo(J)HJib; profil en long; Lăngsschnitt; longitudinal section; hossz-szelveny]. C. f., Drum.: Piesă desenată a unui proiect de cale ferata sau de drum, care reprezintă liniile de intersecfiune, desfăşurate şi proiectate pe un plan vertical, ale suprafeţei terenului (linia terenului) şi platformei terasamen-tului (linia roşie), cu planul vertical care confine axa căii ferata sau a drumului. Pe profilul longitudinal normal se scriu şi se desenează următoarele elemente caracteristice ale traseului: cotele liniei terenului şi ale liniei roşii, ca şi diferenţele dintre acestea (cotele roşii, adică înălfimile sau adâncimile umpluturilor sau săpăturilor din axa ferasa-mentului); kilometrajul traseului (kilometri, hectometri şi fracfiuni de hectometri); mărimea şi lungimea declivităfilor; lungimea aliniamentelor; lungimea şi elementele curbelor; pozifia şi felul lucrărilor de artă; axele clădirilor din lungul traseului; axele pasajelor de nivel; sondajele din lungul traseului; punctele de schimbare de de-clivitate, — ca şi alte elemente necesare pentru restabilirea pe teren a traseului. Elementele exis-tsnte sunt desenate în negru, iar elementele proiectate sunt desenate în roşu. Profilul longitudinal se execută, de obiceiu, la scara 1/1000, pentru lungimi, şi 1/100, pentru înălţimi, pentru a se scoate în evidentă variaţiile de nivel ale traseului. Pentru regiunile de şes, unde aceste va-riafii sunt foarte mici, se poate executa şi Ia scările 1/2000, respectiv 1/200, sau 1/10 000, respectiv 1/1000. Afară de profilul longitudinal normal, se întocmesc profile longitudinale speciale, ca: profilul longitudinal redus, profilul longitudinal mic, profilul longitudinal deformat şi proflul longitudinal de şantier. — Profilul longitudinal redus se execută la scara 1/5000, pentru lungimi, şi 1/100 sau 1/200, pentru înălţimi. Pe el sunt înscrise numai următoarele elemente: înălfimile maxime ale săpăturilor şi umpluturilor; cotele proiectului (numai la schimbările de declivităti); cotele te- 958 renului, numai în unele puncte caracteristice; declivitafile, aliniamentele şi curbele. Fafa de profilul longitudinal normal, confine unele elemente referitoare la exploatare sau 1a execufie, ca, de exemplu: volumul săpăturilor sau al umpluturilor, timpul parcursului dintre stafii, consumul de apă, etc. — Profilul longitudinal mic reprezintă o schemă a profilului longitudinal normal, şi cuprinde numai următoarele elemente ale traseului: linia terenului, linia roşie, punctele de schimbare de declivitate, valoarea şi lungimea declivităfilor, şi lucrările de artă mai importante. Profilul longitudinal deformat se foloseşte la proiectarea dublărilor de linii de cale ferată. Raportul dintre scara lungimilor şi scara înălţimilor, la cari este executat, este mai mare decât 10 (cât e la profilul longitudinal normal). în felul acesta, cele mai mari variaţii ale cotelor platformei liniei existente sunt scoase în evidenfă, astfel încât linia roşie a căii ferate de dublare se poate trasa foarte corect. Profilul longitudinal de şantier cuprinde numa* elementele necesare verificării traseului, pe teren sau pe planuri! a cu curbe de nivel. Se executa la aceleaşi scări ca profilul longitudinal normal şi cuprinde, de obiceiu, numai următoarele elemente: linia terenului, fără cotele respective, şi linia roşie, cu cotele punctelor de schimbare a declivităfilor. Uneori, poate confine unele date referitoare la executarea lucrărilor, ca: pozifiîle diferitelor şantiere de lucru, volumul lucrărilor de executat, data începerii şi a terminării lucrărilor, numărul de lucrători, baracamente, utilaj, volumul materialelor de aprovizionat, etc. Aceste elemente sunt înscrise cu diferite colori, pentru a fi scoase în evidenfă. 1. Profil transversal [nonepe^Hbiâ npoc|)Hjîb; prof.l en travers; Querschnitt; transverse section; transzversâlis profil, keresztszelveny]. C. i., Drum.: Una dintre piesele desenata ale unui proiect de cale ferată sau de drum, în care sunt reprezentate liniile de intersecfiune a suprafefei terenului şi fefelor terasamentului, cu un plan vertical perpendicular pe axa longitudinală a căii ferate sau a drumului. Serveşte la calculul cotelor punctelor principale ale secţiunii transversale a terasamentului, şi la calculul suprafeţelor săpăturilor şi împlinirilor dintr'o anumită secfiune a traseului. 2. ~ transversal tip [THnoBbiă nonepeHHbiH npocf)HJib; profil type en travers; Regelquerschnitt; type transverse section; keresztszelveny-tipus]. Drum.: Desen care reprezintă profilul transversal ai unui drum, cu toate detaliile constructive ale corpului şi căii acestuia, pentru a se arăta modul de alcătuire a drumului în secfiune transversală. Constitue una dintre piesele desenate ale proiectului unui drum. De obiceiu, se reprezintă un profil transversal mixt, pentru a se arăta modul de alcătuire a drumului* atât în rambleu, cât şi în debleu. 3. Profil[npocjmjr ,profil; Profil; profile;profil]. Cs.: Piesă decorativă folosită în construcţii, fie în scop arhitectural (ornamental), fie pentru motive tehnice (de ex. pentru Îmbunătăţirea acusticei unei săii, pentru consolidări aparente artistice, etc.). 4. PiofJr dreaptă de ~ [npo<|)HJ3bHafl npHMam droite de profil; Seitenri^linie, dritte Hauptlinie* Profilgerade; side projection line; proflegyenes]. Geom. d.: Dreaptă conţinută într'un plan de profil, deci perpendiculară pe linia de pământ. Are proiecţiile confundate şi perpendiculare pe linia de pământ. E determinată ^numai dacă i se cunosc două puncte. 5. plan de ~ [npo<|)HJibHaH nJlOCKOCTb; plan de profil; Profilebene; side projection plane; profilsik]: Plan perpendicular pe linia de pământ. El este perpendicular pe planele orizontal şi vert cal de proiecfie^ Urmele sale sunt confundate şi perpendiculare pe linia de pământ. Toate figurile siţuşte într'un plan de profil se proiectează pe urmele sale. Esfej/îh acelaşi timp, un plan vertical şi de capăt. 6. plan fundamental de ~ [oCHOBHan npo(|)HJlbHaH iMOCKOCTb; plan fondamental de profil; Saifşnri^ebene; fundamental profile plane; profilalapsiH]: Plan perpendicular atât pe planul orizontal de proiecţie, cât şi pe planul vertical de proiecţie, deci şi pe linia de pământ, şi care treee prin originea absciselor. Este folosit, uneori, ca un al treilea plan fundamental de proiecţie. 7. Profilat: Sin. Ofel profilat (v.). s. Profilogrâf [npoHJXorpa 1, şi de formula îi(1-rw S = - 1 -r dacă r < î. 9. Proidofea. Paieont.: Gen de crustaceu fosil din Oligocenul din Carpafii orientali. 10. Proiect [npoeKT; pro jet; Entwurf; project; terv, tervezet]. Tehn.: Lucrare tehnică întocmită pe baza unei teme date, şi care cuprinde calculele tehnice-economice, desenele, instrucţiunile, etc., necesare pentru executarea, reconstrucţia, extinderea, exploatarea, reparaţia, etc. ale unui produs, ale unui sistem tehnic (de ex. maşină-unealtă, vehicul), ale unei instalaţii (de ex. de aerisire, de încălzire), construcţii (de ex. pod, cale de comunicafie), întreprinderi (de ex. fabrică, uzină), etc., cari fac obiectul unei investiţii. — Din punctul de vedere al naturii şi al mărimii obiectului proiectat, se deosebesc: 11. Proiect de ansamblu [odmnit npoeKT; pro jet d'ensemble; Gesamtprojekt, Obersichtsprojekt; general project; teljes terv]: Proiect în care sunt tratate toate problemele legate de execufia, reconstrucţia, extinderea, exploatarea, etc. ale unuia sau ale mai multor produse, sisteme tehnice, instalaţii, întreprinderi, etc., cari fac obiectul unei investiţii. Poate fi elaborat sub formă de proiect preliminar, de proiect tehnic sau de proiect de execufie. 12. ~ de execufie [npoeKT HcnojraeHHa; pro jet d'execution; Ausfuhrungsprojekt; execution project; letesitesi terv, vegrehajtâsi terv]: Proiect întocmit pe baza unui proiect tehnic aprobat, ale cărui date şi prevederi sunt obligatorii, şi care serveşte la executarea obiectului pentru care se face investifia. Proiectul de execufie are următoarele scopuri: definitivează planul general al obiectului sau al complexului întreprinderii, arătând amploaraa tuturor elementelor, în plan orizontal şi în plan vertical; coordonează planul de fun-dafie cu datele cercetărilor hidrologice şi geo-tehnice; coordonează planurile de construcfii cu planurile de utilaj, de instalafii, de comunicaţie, etc.; rezolvă în detaliu toate problemele de construcfie, de montaj, de protecfiune a muncii;precizează valoarea exacta a investiţiei, pe obiecte, în limitele devizului general al proiectului tehnic. Proiectele de exacufie sunt alcătuite din piese scrise şi din piese desenate. Piesele scrise sunt următoarele: memoriul justificativ al solufiilor adoptate, antemăsură-toarea lucrărilor, seria prefurilor de bază, analiza prefurilor, devizul estimativ, extrasul de materiale necesare, caietul de sarcini şi notele de calcul. Piesele desenate sunt formate din diferite desene, şi anume: planurile de montaj şi planurile clădirilor şi ale construcţiilor, cu amplasarea definitivă a utilajului industrial, a mijloacelor de transport, a instalaţiilor pentru producerea energiei, a depozitelor, etc.; planurile de arhitectură şi de construire a diferitelor elemente ale construcţiilor (faţade, secţiuni orizontale şi verticale, elevaţii, planul fundaţiilor, etc.); planşele de lucru ale planului general al întreprinderii, destinate trasării directe pe teren a tuturor clădirilor şi construcţiilor; schema de organizare a locurilor de lucru, cu indicarea amplasării utilajului, a inventarului industrial de transport, a repartizării mecanismelor de acţionare, de reglare, de control şi de măsurare, a repartizării mijloacelor de comunicaţie şi de semnalizare, a alimentării cu apă şi cu energie electrică, a amenajerii încălzirii şi ventilaţiei, a aprovizionării cu materiale, a colectării şi a îndepărtării deşeurilor, etc. La elaborarea proiectelor de execuţie trebue să se ţină seamă şi de proiectele tip, de proiectele existente pentru obiecte similare, şi de proiectele elementelor de construcţie tipizate şi prefabricate. 1. Proiectpreliminar. V. Proiectare, sarcină de 2. ~ tehnic [TexHHqecijHH npoeKT; pro jet technique; techniseher Entwurf; technical project; tehnikai terv]: Proiect elaborat . pe baza unei sarcini de proiectare aprobate, şi care cuprinde soluţiile tehnice principale, referitoare la obiectul proiectat, cu privire la producţie, construcţie, energie şi transporturi. £| este ^elementul de bază a| investiţiei şi are drept scop să rezolve principalele probleme tehnice ale investiţiei proiectate şi să stabilească indicii tehnico-economici şi valoarea investiţiei. Proiectul tehnic trebue să fie elaborat cât mai amănunţit, pentru a permite comandarea utilajului de producţie şi a celui auxiliar principal (pentru producerea de energie, pentru transporturi şi pentru instalaţiile tehnice-sanitare), ca şi comandarea prefabricatelor tipizate pentru con- 961 strucţii. Pentru unităţile complexe cari urmează să fie puse în funcfiune în mai multe etape, proiectul tehnic se elaborează în întregime numai pentru obiectele investitei din prima etapă proiectată, pentru celelalte etape elaborându-se sarcina de proiectare, sau, cel puţin, planul general de situaţie şi calculul estimativ al costului întregii investiţii. Proiectele tehnice e’aborate pentru întreprinderi complexe şi mari trebue să cuprindă, pentru toate construcţiile principale şi auxiliare mari, date cu privire la amplasare, la producţie, la transporturi şi energie, la canalizare şi alimentare cu apă, la încălzire şi ventilaţie, la cadre, la cazarea şi deservirea acestora, la clădiri şi construcţii la organizarea executării construcţiilor, ia problemele tehnice-economice, etc. — Cu privire la amplasare, proiectul tehnic trebue să cuprindă: poziţia în ptan vertical şi în plan orizontal a instalaţiilor, clădirilor, construcţiilor, căilor de transport, a reţelelor dela suprafaţă sau subterane, a împrejmuirilor şi a spaţiilor verzi, cu indicarea posibilităţii de extindere a acestora; planul general de siiuaţie al cartierului de locuinţe, al oraşului sau al cartierului muncitoresc; planul de situaţie al regiunii geografice înconjurătoare, cu arătarea legăturilor dintre planul general al întreprinderii şi localităţile vecine, ca şi legăturile cu reţelele de căi de comunicaţie. — Cu privire la producţie, sunt prezentate: pianul de producţie, procesele tehnologice, utilajul, cantităţile de materii prime, de semifabricaie, combustibil, produse finite, piese de schimb, etc.; planurile.şi secţiunile halelor, ale laboratoarelor, atelierelor şi clădirilor auxiliare, cu indicaţii asupra poziţiei şi dimensiunilor utilajului, şi cu justificarea suprafeţelor de lucru; cerinţele speciale impuse de procesele de producţie şi de utilajul folosit pentru producerea de energie, de canalizări, încălzire, ventilaţie, etc.; încărcările construcţiilor, datorite utilajului şi instalaţiilor, materialelor depozitate şi transportate, etc.; schemele utilajului, ale aparatelor de control, de semnalizare, etc.; mijloacele pentru protecţiunea muncii; principiile fundamentale de organizare a producţiei şi de conducere a întreprinderii; planul de desvoltare a producţiei întreprinderii, până la capacitatea finală. — Cu privire la transporturi sunt prezentate următoarele elemente: mijloacele de transport şi capacitatea lor, atât pentru transportul în interiorul întreprinderii, cât şi în exteriorul ei; evaluarea traficului din interiorul şi exteriorul întreprinderii; felul suprastructurii căilor de comunicaţie; lucrările de artă şi clădirile de deservire a transportului (depouri, garaje, etc.); gradul de mecanizare a lucrărilor de încărcare şi descărcare. — Cu privire la energie se arată: felurile de energie necesare şi cantităţile respective; utilajul necesar pentru producerea energiei; schemele instalaţiilor de transmitere a energiei.— Cu privire la încălzire şi la ventilaţie sunt indicate: sistemele de încălzire şi de ventilaţie; cantităţile de căldură necesare şi consumul de energie; utilajul de bază pentru instalaţiile de încălzire şi venti- 61 t 962 jafie; dimensiunile ş\ modul de amplasare ai acestor instalafii; etc. — Cu privire la canalizare [a alimentarea cu apă, sunt arătate: consumul de apă de alimentare; debitul şi posibilităţile de scurgere a apelor uzate şi meteorice; metodele de epurare; amplasarea reţelelor de distribuţie şi de evacuare a apei, etc. — Cu privire Ia cadre se indică: efectivul necesar de muncitori, de tehnicieni şi personal administrativ, ca şi modul de completare a cadrelor cu elemente locale; evaluarea surplusului de populafie şi măsurile pentru satisfacerea necesităfilor ei de locuinţe şi a celor social-culturale. — Cu privire la clădiri şi la con-strucfii, sunt prezentate: fafade, secfiuni şi planuri ale etajelor; gabaritele construcţiilor de bază, în funcfiune de utilaj; materialele folosite la construcţie; dimensiunile principale ale clădirilor şi ale construcţiilor; conditiunile'tehnice pentru clădiri şi construcjii, pentru elementele de construcţie, pentru materiale şi lucrări deosebite. — Cu privire la organizarea executării construcţiilor, se indica: planul calendaristic al lucrărilor; volumul total al construcţiilor; descrierea sumară a metodelor de executare a lucrărilor de construcfie şi de montare; cantităfile de materiale de bază, de semifabricate şi de brafe de lucru, necesare pe şantier; depozitele, construcţiile administrative şi auxiliare, etc.; schifele clădirilor şi ale instalafiilor anexe; evaluarea costului construcfiilor; planul general de situaţie al şantierului, cu amplasarea instalafiilor auxiliare, a depozitelor de materiale, a drumurilor şi a altor instalafii provizorii. — Cu privire la problemele tehnice-economice sunt arătate: calculele pentru stabilirea prefului de cost al produselor de bază ale întreprinderii; calculul fondului de rulment necesar întreprinderii care se proiectează; stocurile de materiale; etc. 1. Proiect fehnologic [TexHOJiorHHecKHH npoeKT; pro jet technologique; technologisches Projekt; technological project; technologiai terv]: Proiect întocmit pe baza unei teme date, şi care cuprinde numai documentafia referitoare la problemele în legătură cu aplicarea procesului tehnologic tn produefie. Este executat inifiai sub formă de proiect tehnic; după aprobarea acestuia de organele autorizate, se întocmeşte sub forma definitivă de proiect de execufie, — în proieciul tehnic sunt prezentate datele cari precizează, în general, obiectul proiectat, şi sunt indicate soluţiile problemelor cari privesc numai produefia şi eficienta economică. — Proiectul de execuţie confine solufiile definitive şi complete ale problemelor privind amplasarea, procesele tehnologice şi costul investifiilor, cum şi desenele de execufie referitoare la instalafia de producţie, 1a montarea, punerea în funcfiune şi exploatarea acesteia. 2. ~ tip [thiioboh npoeKT; pro jet type; Typentwurf; type project; tipusterv]: Proiect de ansamblu (v.) sau proiect tehnologic (v.), cari pot fi folosite pentru realizarea unui aceluiaşi produs sau a unei aceleiaşi lucrări, în mai multe locuri. Pentru folosirea proiectului tip este necesar ca acesta să fie completat, pentru fiecare caz îr> parte, cu date privitoare la modul de adaptare la teren, la mijloacele de alimentare şi de transport, etc., cari sunt specifice locului respectiv. 3. schifă de ~ [3CKH3 npoeKTa; esquisse de pro jet; Entwurfskizze; project sketch; terv-vâzlat]: Lucrara executată, de obiceiu, în câteva variante, având forma şi conţinutul unui proiect tehnic simplificat, deoarece tratează detaliat numai unele dintre problemele acestuia. Se foloseşte ca material informativ, când trebue să se decidă asupra uneia sau asupra mai multor variante referitoare la rezolvarea problemelor fundamentale privind executarea unui produs sau a unei lucrări. 4. Proiectantă [npoeKu,HOHHbiă Jiyn; droife projectante; Projektionsstrahi; projecting line; ve-tuleti vonal]: Dreaptă care trece prin centrul de proiecţie sau care e paralelă >cu direcţia de proiecte şi trece printr'un punct oarecare din spafiu, şi care, prin intersecţiunea ei cu tabloul plan, determină imaginea sau proiecţia acelui punct pe tablou. Ea geometrizează, fie o rază vizuală, când proiecta se numeşte perspectivă, fie o rază de lumină, când proieefia este umbra acelui punct. 5. Proiectare [npoeKiţHH; projeter; Projektion; projection; tervezes]. 1. Geom.: Reprezentarea pe un plan sau pe o suprafafă oarecare, după anumite reguli, a unei configuraşi situate în spafiu, în afara planului sau a suprafeţei considerate. V. şi sub Proiecfie. e. Proiectare [npoeKTHpoBHHHe; projection, pulverisation; Zerstăubung; atomizing; vetites, por-lasztâs]. 2. Tehn.: Lansarea sau împrăştierea cu presiune, a unui material în stare lichidă, pulverulentă, etc. V. şi sub împroşcare, Injecfie, Siropire. 7. Proiectare [cocTaBJiemîe npoeKTa; etablis-sement d'un projet; Projektierung; projecting; tervezes]. 3. Tehn.: întocmirea unui proiect (v.). La proiectarea unei instalafii industriale, a unei lucrări edilitare, a unui sistem tehnic, etc., se fine seamă de condifiumle pe cari acestea trebue să le îndeplinească în serviciu, ceea ce reclamă şi un studiu tehnic-economic preliminar. De exemplu, la proiectarea unei fabrici trebue să se cunoască: felul şi capacitatea$Je producţie, modul de procurare a materiei prime şi a combustibilului, alimentarea cu apă şi cu energie, mijloacele de transport, tipul şi dimensiunile clădirilor (incluziv eventuale posibilităţi de extindere);supra-fefele industriale necesare. Studiul tehnic-economic preliminar se referă la probleme de ansamblu, cum sunt asigurarea continuităţii producţiei, calitatea produselor, preţul de cost, etc., cari constitue criteriile principale pentru alegerea locului de amplasare a fabricii. De aceea se cercetează:’ măsura în care se găseşte mână de lucru disponibilă în regiune şi, eventual, posibilităţile de cazare, dacă muncitorii sunf aduşi din alte regiuni; sup-selede materiiprimeşiregiuniiedeconsum,peniru a stabili costul transporturilor şi posibilităţile de expediere a produselor fabricate, la centrele de consum; 963 căile de comunicaţie, din punctul de vedere al traficului posibil şi al distanfei de acces, pentru a evita cheltuelile de introducere a unui alt mijloc de transport, ca şi pierderi sau degradări datorite încărcărilor şi transbordărilor repetate, sau cheitueli cu transportul personalului; alimentarea cu apă industrială (pentru căldări de abur, spălătorii, etc.) şi potabilă, atât cantitativ, cât şi calitativ (în privinţa durităfii, a impurităţilor, etc.) şi, eventual, necesitatea de a curăti apa la ieşirea din fabrică; natura solului şi a subsolului, care reprezintă o condiţiune indispensabilă pentru amplasarea anumitor fabrici (astfel, fabricile de zahăr se construesc în regiuni cu soluri grase, favorabile cultivării sfeclei, iar fabricile de spirt şi de amidon, cari folosesc cartofi ca materie primă se construesc în regiuni cu soluri nisipoase); existenta altor fabrici în vecinătate, pentru a se putea valorifica deşeurile şi produsele secundare; sursele de energie existente şi, eventual, instalarea unei uzine termice sau hidraulice, cu compararea acestor soluri; evaluarea aproximativă a preţului de cost. La proiectarea unei uzine hidraulice, folosind cursuri de apă, lacuri de munte, etc., trebue să se cunoască: debitul minim al apei, variaţia debitului (dacă e influenfat de ploi, de secetă, îngheţ, topirea zăpezilor), variaţia înălţimii de cădere, volumul construcţiilor hidraulice (baraje, canale, apeducte, etc.). Studiul tehnic-economic preliminar cuprinde: cercetarea hidrografică a regiunii, ridicări topografice, examinarea posibilităţii de amenajare a căderilor de apă şi de construire a instalaţiei hidraulice (casa maşinilor, diguri, canale, galerii, castelul de apă, grătarul de protecţiune, etc.), evaluarea aproximativă a cheltuelilor de supraveghere şi de întreţinere a instalaţiilor şi construcţiilor hidraulice, evaluarea cheltuelilor de transformare şi de transport al energiei la punctele de consum (în cazul liniilor electrice de transport, de înaltă tensiune). i. Proiectare sarcină de ~ [3aflaHHe npoeKTH-pOBaHHH; charge d'etablissement d'un pro jet; Pro-jektierungslast; projecting charge; tervezesi fela-dat]: Proiect elaborat pe baza unei teme sumare, care cuprinde soluţiile tehnice principale şi de ansamblu ale obiectului proiectat, şi care este întocmit în următoarele scopuri: să scoată în evidenţă utilitatea economică- şi posibilitatea tehnică de realizare a investifiei propuse, în amplasamentul ales, cu capacitatea şi la termenele prevăzute; să asigure alegerea justă a terenului, sursele optime de aprovizionare^ cu materiile prime de bază, cu energie, combustibil, apă, etc.; să stabilească sarcinile cari decurg, pentru alte ramuri ale economiei naţionale, prin realizarea şi intrarea în funcţiune a investiţiei propuse. La proiectarea întreprinderilor industriale, sarcina de proiectare trebue să cuprindă datele referitoare la exploatare, la construcţii, la organizarea executării lucrărilor şi la valoarea investiţiei. — Cu privire la exploatare, sunt prezentate: planul de situaţie, cu amplasamentul unităţilor întreprinderii, secţiile principale de producţie, capacitatea de producţie şi sortimentele produselor; schema tehnologică şi tipul utilajului de bază; legăturile de producţie dintre diferitele secţii (cooperarea temporară şi permanentă); posibilităţile de aprovizionare cu materii prime de bază, cu semifabricate şi combustibil, de asigurare a alimentării cu apă şi cu energie, de înzestrare cu mijloace de transport, etc.; posibilităţile de recrutare a personalului pentru exploatare, de cazare şi de deservire a acestuia; planul de desvoltare a întreprinderii până la capacitatea de producţie finală; cerinţele fajă de alte ramuri ale economiei naţionale. — Cu privire la construcţii, sunt indicate: lista, tipurile şi dimensiunile caracteristice ale principalelor clădiri şi construcţii; descrierea şi fotografiile construcţiilor cari vor fi propuse, eventual, pentru dărâmare, ca şi devizul asupra dărâmării acestora, întocmit de organeleadministrative locale. — Cu privire la organizarea executării lucrărilor, sunt arătate termenele de execuţie şi eşelonarea lucrărilor. — Cu privire la valoarea investiţiei este prezentată valoarea aproximativă a investiţiei, ca şi a principalelor obiecte, întocmite pe baza datelor obţinute asupra unor investiţii similare, sau pe baza unor indici globali. Datele necesare elaborării sarcinii de proiectare sunt obţinute în urma efectuării de studii economice şi tehnice asupra problemelor de cari se ocupă proiectul. Când se folosesc proiecte tip sau proiecte existente, sarcina de proiectare cuprinde numai un plan general schematic, la care se anexează proiectele tip sau proiectele existente, folosite. Când proiectarea se face pentru invastiţi* noi, pentru lucrări de completare sau de extindere complicate, sau pentru rezolvarea unei probleme legate de condiţiuniie locale, sarcina de proiectare cuprinde mai multe soluţii preliminare, pentru a se putea alege soluţia tehnică optimă şi a se justifica alegerea termenului investiţiei. Dacă obiectul proiectării face parte din cadrul unui complex existent, sarcina de proiectare trebue să cuprindă şi schiţa sistematizării complexului, pentru a se arăta că investiţia proiectată se încadrează în planul de desvoltare a complexului, conform alcătuirii acestuia. Sin. Proiect preliminar-2. temă de ~ [TeMa npoeKTHpoBâHHfî; theme d'etablissement d'un projet; Projektierungs-thema; projecting theme; tervezesi tema]: Lucrare întocmită de beneficiarul unei investiţii, pe baza căreia se face elaborarea unui proiect. Tema de proiectare este întocmită pe baza sarcinii prevăzute în Planul de Stat şi cuprinde următoarele date: enunful temei, cu datele caracteristice referitoare la producţie sau la funcţionare (capacitate, sortimente, indici tehnico-economici, procese tehnologice sau de funcţionare, etc.); cerinţele speciale constructive; indicaţii asupra valorii lucrării, asupra termenelor de punere în funcţiune, etc.; amplasamentul general al obiectului investiţiei; orice alte date cari sunt în posesiunea titularului, privitoare la energie, la combustibil, la alimentarea cu apă şi cu materii prime, etc. 61* 964 1. Proiecfie [npoemţHH; projection; Werfen; throwing; vetifes]. 1. Fiz.: Fenomen în care anumite particule de materie sunt aruncate asupra unui obiect. 2. ~ catodică [KaTOAnan npoeKiţHH; projection cathodique; kathodische Projektion; ca-thoaic spluttering; katodikus vetites], Fiz.: Proiecţie de particule din catod, care se produce în timpul emisiunii termionice a electronilor. Se foloseşte, în practică, pentru obfinerea straturilor metalice subţiri pe suprafaţa unui suport. s. Proiecfie [npoeKiţHH; projection; Projektion; projection; vetulet, projekcio]. 2. Geom.; Imaginea plană a unui obiect din spaţiu, obţinută prin intersecţiunea cu planul de proiecţie a proiectantelor tuturor punctelor obiectului. Pentru ca unui punct al obiectului să-i corespundă un singur punct al proiecţiei lui (o singură imagine a lui), proiectantele sunt drepte unic determinate prin condifiunea de a trece printr'un punct dat: centrul de proiecţie, situat la distanţă finită, sau la infinit. în acest sens, proiecţia geometrizează în acelaşi timp procesul viziunii şi al luminii, adică proiecţia unui obiect poate fi considerată ca o viziune a lui (perspectivă) deia distanţă finită sau infinită, dar şi ca o umbră a lui, dată de o sursă luminoasă Ja distanţă finită sau infinită. 4. ~ centrală [iţeHTpaJibHan npoemţun; projection centrale ; Zentralprojaktion ; central projection; kdzponti vetulet]: Proiecţie realizată printr'un fascicul conic al cărui vârf este centrul de proiecţie. 5. ~ cilindrică [iţHJiHHflPHHecKan npoeKiţHH; projection cylindrique; Parallelprojektion; parallel projection; hengeres vetulet, pârhuzamos vetulet]: Proiecfie cilindrică sau paralelă a unui obiect din spaţiu, pe un tablou plan. Este locul intersecţiunii cu tabloul plan a dreptelor duse prin toate punctele obiectivului şi paralele cu o direcţie fixă, numită direcţia de proiecţie. Ea coincide cu viziunea dela distanţă infinită (perspectiva paralelă), când se pune problema determinării părţilor vizibile şi invizibile, şi cu umbra la soare, considerat ca punct la infinit, şi când se reţine numai conturul (conturul aparent proiectat). în raport cu tabloul, proiecţia cilindrică poafe fi ortogonală sau oblică. Sin. Proiecţie paralelă. e. ~ conică [KOHHHecKan npoeKiţHH; projection conique; Zentralprojektion; conical projection; kupos vetulet]: Locul intersecţiunilor cu un tablou plan, ale dreptelor duse dintr'un punct fix, numit centrul de proiecţie, prin toate punctele obiectului. Ea coincide, în anumite condiţiuni, cu viziunea dela distanţă finită (perspectiva lineară) şi atunci trebue deosebite părţile vizibile de cele invizibile. Coincide cu umbra la lumânare, când se reţine numai conturul (conturul aparent proiectat). 7. ~ din spate [npoeKiţHH C3azţH 3KpaHa; projection arriere; Ruckprojektion; rear projection, back projection; hâtra vetulet]. Cinem.: Proiecţia unei scene, în general în mişcare, pe un ecran translucid, care constitue un decor viu în studiourile de înregistrări cinematografice. Pentru ca peli- cula de înregistrare să poată fi impresionată de un astfel de decor animat, trebue ca intensitatea luminoasă a acestuia să nu difere prea mult de aceea a celorlalte decoruri de studio, şi ca obturatorul aparatului de proiecţie al decorului şi acela al camerei de luat vederi să funcţioneze în mod sincron şi în fază. s. ~ ortogonală [opToroHajibHan npoeKiţHH; projection orihogonale; normale Projektion; or-thogonal projection; normâlis vetulet]: Locul inter-sectiunilor cu un tablou plan, al perpendicularelor pe acel tablou, duse prin toate punctele obiectului. 9. ~stereografică [cTepeorpa^HHecKan npo-eKlţHH; projection stereographique; stereogra-phische Projektion; stereographical projection; sztereografikus vetulet]: Corespondenţă biunivocă şi bicontinuă, între pianul complex şi suprafaţa sferei, definită în modul următor: într'un spafiu cu trei dimensiuni, considerăm' planul xOy şi sfera x2 + y2 + z2 = 1. Numim punctul (0,0,1) polul proiecţiei. O dreaptă care frece prin acest pol întâlneşte sfera şi planul respectiv în punctele P şi P'. Punctul P' este numit proiecţia stereo-grafică a punctului P. io. Proiecfie cartografică [KapTorpac|)HHecKaH npoeKiţHH; projection cartographique; Kartenpro-jektion, Kartenabbildung; cartographic projection; terkepvetiiiet]. Geog.: Procedeu de reprezentare cartografică pe un plan a scoarfei Pământului sau a unei porţiuni a ei, prin proiecfie directă sau indirectă, după anumite reguli. Pro- \j iecfia cartografică are drept scop transpunerea reţelei de cercuri meridiane şi de cercuri paralele ale geoidu-lui (v. fig.), incluziv a tuturor punctelor suprafeţei teres- Rejeaua de cercuri meri-tre raportate la această re- diane*i de cer.c,uri ?aralele fea, de pe suprafafa curbă, ale 9601 ulul' • pe suprafaţa plană a hărţii (v. fig.). O transpunere la scară fixă a reţelei meridianelor şi paralelelor, şi a punctelor terestre raportate la ele, este posibilă numai pe suprafaţa unui glob de dimensiuni corespunzătoare scării de reprezentare alese şi asemănător formei geoidului, fiindcă, în acest caz, toate elementele de pe suprafaţa geoidului se transpun nedeformate pe su- ^ prafaţa globului Ţransformarea pe planul hărţii a unei COnsi era . ceas . ^ re|eaua ^ cercurj meridiane ta transpunere este de cerctr. para|e|e_ o proiecţie echidistantă (lungimile proiectate la scara rjR sunt nedeformate sau nealterate, r fiind raza globului şi R, raza mijlocie a geoidului); de asemenea, este o pro- 965 iecfie conformă (unghiurile sunt proiectate neschimbate ), respectiv o proiecţie echivalentă (ariile proiectate la scara r2/R2 sunt neschimbate). Pro-iecfia cartografică în planul hărţii nu îndeplineşte simultan toate aceste condiţiuni, fiindcă suprafaţa geo-idului nu este desfăşurabilă. Din această cauză, toate proiecţiile cartografice sunt afectate de schimbări de unghiuri, de distante sau de arii. Unele proiecţii sunt conforme, altele sunt echivalente. Alegerea sistemului de proiectare cartografică este determinată de scopul în care este construită harta; astfel, pentru scopuri geografice sunt recomandate proiecţiile cartografice echivalente; pentru scopuri nautice sunt recomandate proiecţiile conforme, etc. — Proiecţiile cartografice folosite se grupează în felul următor; proiecţii azimutale, proiecţii cilindrice, proiecţii conice, proiecţii convenţionale, proiecţii perspective. Cele mai importante sunt următoarele: i. Proiecfie azimutală[a3HMyTHan npoeKiţua; projection azimutale; Azimutalabbildung, Azimutal-projektion; azimuthal projection; azimutălis vetulet]: Procedeu de reprezentare cartografică a unei porţiuni din scoarţa terestră inscriptibilă într'un cerc mic de pe geoid, pe un plan tangent la Vedere perspectivă a unei proiecţii azimutale. porţiunea considerată, în centrul ei (respectiv în centrul cercului mic inscriptibil din zona dată; v. fig.). Transpunerea zonei Z de pe geoid pe planul jt tangent ia geoid. Proiectarea este directă (v. fig.)- Din O, punctul principal de proiecţie, se duce fasciculul de raze corespunzător fasciculului de cercuri mari de pe Pământ (considerat ca o sferă sau ca un sferoid), cari trec prin O, mijlocul zonei terestre date, cu unghiuri egale între ele, cum şi de cercuri mici concentrice şi cu centrul în O, de ace- g po ' leaşi raze (la scară) ^rzîl^^p cu cele corespunză- / t\ toare, imaginate ca / / \ trase pe sferă în zona __ /___________£________J____ considerată. ţ | J După poziţia pune- \ J tului principal O faţă / de axa NS a polilor Pământului, se deose- Vedere în secţiune a unei pro-besc următoarele pro- lecţii azimutale. iecţii azimutale: 2. ~ azimutală ecuatorială [a3HMyTHan 3KBa-TOpHaJlbHafl npoeKU,HH; projection azimutale equatoriale; ăquatoriale Azimutalprojektion; equa- Principiui de transpunere în plan a proiecţiei azimutale. torial azimuthal projection; egyenlitoi azimutălis vetulet]: Proiecţie azimutală care are punctul principal O situat pe ecuator. Sin. Proiecfie azimutală transversală. 3. ~ azimutală înclinată. V. Proiecfie azimutală oblică. 4. ~ azimutală normală. V. Proiecţie azimutală polară. 5. ~ azimutală oblică [Koean a3HMyTHan npoeKU,Hfl; projection azimutale oblique; schief-achsige Azimutalprojektion; oblique azimuthal projection; ferdetengelyu azimutălis vetulet]: Proiecţie azimutală care are punctul principal O situat în zona dintre ecuator şi poli. *. ~ azimutală polară [noJiiocHaH a3HMyT-HaH npoetîlţHH; projection azimutale polaire; polare Azimutalprojektion; polar azimuthal projection; sarki az’mutâiis vetulet]: Proiecţie azimutală care are punctul principal O situat într'un pol al Pământului. Sin. Proiecţie azimutală normală. 7. ~ azimutală transversală. V. Proiecţie azimutală ecuatorială. — Proiecţiile azimutale se clasifică în proiecţii azimutale neperspective, proiecţii azimutale perspective, şi proiecţii pseudoazimutale. 3. ~ azimutală neperspectivă [6e3nepcneK-THBHan a3HMyTHan npoeKiţHH; projection azimutale non-perspective; nichtperspektivische azimutale Projektion; non-perspective azimuthal pro- 966 jection; nem-perspectivâs azimutâlis vetulet]: Proiecfie azimutală al cărei centru de perspectivă se confundă cu punctul principal. Din acest grup, cele mai importante sunt: 1. Proiecfie azimutală cu echidistanfă mijlocie [a3HMyTHan npoemţun co cpe/ţHHM paBHopac-TOHHHeM; projection azimutaie equidistante; mit-telabstandstreue Azimutaiprojektion; equidistant azimuthal projection; kozepes egyenlo tâvolsâgu azimutâlis vetulet]: Proiecfie azimutală neperspectivă, din al cărei punct principal O (punctul mijlociu a| hărfii) se duc razele fasciculului de cercuri mari trecând prin O (punct comun atât hărfii, cât şi terenului, respectiv suprafefei Pământului), reprezentate prin drepte convergente în O şi cari au lungimi egale între ele, şi egale cu desfăşurata arcului de cerc mare considerat pentru porfiunea terestră dată (v. fig.). Relafiile de proiectare sunt: x' = #(^-cp) cos X, / = #(^~cp) sin X, unde x' şi y* sunt coordonatele unui punct de pe hartă, iar v şi X sunt coordonatele geografice ale punctului. 2. ~ azimutală echivalentă Lambert [paBHO- iţeHHan npoeKiţHH JlaMâepTa; projection azimutaie equivalente L.; L. flâchentreue Azimutaiprojektion; L. equi-valent azi mut ha projection; L. egyen-erteku azimutâlis vetulet]: Proiecfie azimutală neperspectivă, din al cărei punct principal O se duc cercuri mici concentrice de raze Proiecfie azimutală cu echidistanfă mijlocie. r' — s —2 R sin - , unde 5 Principiul de construcfie al pro-iecfiei azimutaie echivalente Lambert. nedeformată. Relafiile de proiectare sunt x'~2 7?sin (^"“2) cos s‘n (^“"'2) Sln x' şi y' fiind coordonatele geografice ale punctului. Proieefia poate fi polară (v. fig.), când O se Proiecfie azimutală echi- Proiecfie azimutală echivalentă valenţă LambeYt, normală. Lambert, generală. cp fiind latitudinea punctului (v. fig.). Aria calotei sferice cu vârful în O şi raza r* este proiectată 00 30° Proiecfie azimutală echivalentă Proiecfie azimutală echiva-polară Lambert. lentă ecuatorială Lambert. găseşte într'un pol al Pământului, sau ecuatorială (v. fig.), când O se găseşte într'un punct al ecuatorului. 3. ~ azimufală perspectivă. V. Proiecfie perspectivă. 4. ~ pseudoazimutală [iiceB/ţoa3HMyTHafl npoeKijHfl; projection pseudo-azimutale; unechte Azimutaiprojektion; pseudo-azimuthal projection; pszeudo-azimutâlis vetulet]: Proiecfie care foloseşte linii curbe pentru proiectarea fasciculului de cercuri mari trecând prin punctul principal al zonei date. Din acest grup, cele mai importante sunt: 5. ~ pseudoazirrtutală globulară [mapOBH#-naa nceB£oa3HMyTHafl npoeKiţHH; projection pseudo-azimutale globulaire ; globulare unechte Azimutaiprojektion; globular pseudo-azimuthal projection; globular pszeudo-azimutâlis vetulet]: Proiecfie care reprezintă meridianele şi paralelele prin arce de cerc. Meridianele taie ecuatorul VE în părfi egale; paralelele taie meridianul mijlociu NS (reprezentat în linie dreaptă) şi cercul periferic NESV în părfi egale. Este o proiecfie ecuatorială şi nu este nici conformă, nici echivalentă. 6. ~ pseudoazimutală planisferică [iuiaHH-ccJîepHaH nceBAoa3HMyTHan iipoeKu;Hfl; projection pseudo-az mutale planispherique ; plani-sphărische unechte Azimutaiprojektion, Hammers Planisphăre; pianisphericai pseudo-azimuthal projection; planiszferikus pszeudo-azimutâlis vetulet]: Proiecfie pseudoazimutală planisferică. Proiecfie echivalentă, folosită la construcfia hărfii generale a Pământului, prin reprezentarea celor 967 două emisfere. Meridianele şi paralelele (v. fig.) sunt curbe înscrise într'un contur în formă de elipsă. 1. Proiecfie cilindrică [iţHJiHHApHqecKafl npo-€KU,HH; projection cylindrique; zylindrische Pro-jektion; cylindric projection; hengeres vetulet]: Procedeu de reprezentare cartografică a unei porţiuni mari din scoarfa Pământului pe un plan de proiecfie pe care s'a desfăşurat mantaua cilindrică QC2C3C4 (v. fig.), care înfăşură geoidul. Mantaua cilindrică poate ii tangentă la geoid după cercul mareCC', sau poate “fi secantă la geoid, după cercurile mici CiC, C'3C4 {v. fig.)- Această proiecţie se aplicăpentruzonele terestre în formă de făşii subfiri având laturile lungi de-a-lungul cercului meridian al zonei, numit cercul de bază (cercul fundamental) al proiecfiei. Forma Pământului e considerată sferică. Proiecţia este indirectă, •făcându-se întâi pe supra-■fafa cilindrului, şi apoi desfăşurându-se aceasta pe planul hărfii. Cercurile mari ale sferei, perpendiculare pe cercul de bază, sunt redate ca generatoare ale mantalei cilindrice M2M2, , şi în dreptunghiul desfăşurat. 2. ~ cilindrică intermediară [npOMeîKyTOH-Han HHJiHHflPHHeeKaH npoeKiţHH; projection cylindriqueintermediaire; vermittelnde zylindrische Projektion; intermediary cylindric projection; kozbenso hengeres vetulet]: Proiecfie cilindrică având deformaţii medii de lungimi, de unghiuri şi de suprafefe. Cele mai importante proiecfii din grupul proiecţiilor cilindrice intermediare sunt următoarele: s. ~ cilindrică intermediară Cassini [npo-MeJKyTOHHan ipuiHHApHHecKaH npoeKiţHH Hac-CHHH; projection cylindrique intermediaire C; Proiecfie cilindrică Cassini. C. vermittelnde zylindrische Projektion; C. in-termediary cylindric projection; C. kozbenso hengeres vetulet]: Proiecfie cilindrică în care cilin- | # 969 drul înfăşurător e tangent la geoid după un meridianr meridianul de bază (v. fig.). Axa cilindrului se găseşte în planul ecuatorului. Proiecfia meridianelor şi a paralelelor se obfine prin calcularea coordonatelor plane rectangulare x şi y ale punctelor pe baza coordonatelor sferice rectangulare £ şi ^ ale acestor puncte, acestea la rândul lor fiind calculate pe baza coordonatelor geografice qp şi A ale acestor puncte. Relafiile de proiectare sunt' x = ^ şi y — rj. E o proiecţie geodezică, având deformaţii mici, folosită pentru hărţi la scară mare şi mijlocie. 4. ~ cilindrică intermediară dreptunghiulară [MHJiHHApnqecKaH npoMeJKyTOHiîan npHMO-yroJlbHan ilpoeKiţHH; projection cylindrique intermediaire rectangulaire; rechteckige vermittelnde zylindrische Plattkarte; rectangular intermediary cylindric projection; derekszogu kozbenso hengeres vetulet]: Proiecţie cilindrică cu două paralele de lungimi nedeformate (v. fig.); meri- Proiecfie cilindrică intermediară dreptunghiulară. dianele rămân nealterate prin proiectare. Are-deformaţii unghiulare şi lineare, dar în zona paralelelor de intersecţiune cu cilindrul, aceste-deformaţii sunt mici. 5. ~ cilindrică intermediară pătratică [iţHJiHH-APHHecKan npoMejKyTOHHaflKBaflpaTHaa iţpo-eKIţHfl; projection cylindrique intermediaire qua-dratique; quadratische vermittelnde zylindrische Plattkarte; quadratic intermediary cylindric projection; negyszogu kozbenso hengeres vetulet]:: Proiecţie cilindrică având ecuatorul ca cerc de bază al zonei de reprezentat. Se ia lungimea nedeformată a ecuatorului şi a merjdianelor (perpendiculare pe dreapta mijlocie reprezentând ecuatorul). Este utilizată pentru regiunile terestre-din jurul ecuatorului. e. ~ cilindrică intermediară oblică Soloviev [iţHJiHH/ipHHecKaH npoMemyTOHHaH Kocan npoeKiţHH CojiOBbeBa; projection cylindrique-intermediaire oblique S.; S. schiefachsige vermittelnde zylindrische Projektion; S. oblique intermediary cylindric projection; S. ferdetengelyu kozbenso hengeres vetulet]: Proiecfie în care cilindrul desfăşurător este tangent la geoid după un cerc mare al cărui plan este înclinat pe planul ecuatorului. E un procedeu sovietic de proiecţie, folosit în proiecţiile geodezice riguroase. 7. ~ pseudocilindrică [nceB^OIţHJlHHflpHqec-Kan npoeKiţHH; projection pseudo-cyiindrique; unechte zylindrische Projektion; pseudo-cylindric *970 projection; pszeudo-hengeres vetulet]: Proiecfie ci-HHec-Kan KpaTHan npoeKiţHa; projection stereographique multip.e; vielfache siereo-graphische Projektion; multiple stereographic projection; tobbszoros sztereografikus vetulet]; Proiecfie stereografică pe mai multe plane tangente sau secante. E "o proiecfie policentrică. Proiecfie stereografică exterioară. 97S Proiecţie stereografică secantă. 1. Proiecfie stereografică polară [CTepeorpa(|)H-HeCKan IIOJllOCHaH npoeKiţHH; projection stereographique poiaire; polare stereographische Projektion; polar stereographic projection ; sarki sztereografikus vetulet]: Proiecţie stereografică în care planul de proiecfie se alege în planul meridianului mijlociu, iar centrul de proiecfie, pe ecuator (v. fig.)' Proiecţie stereografică polară. 2. ~ stereografică secantă [CTepeorpa(|)H-^ecnan ceKyiiţaH npoeKiliHH; projection stereographique secante; sekante stereographische Projektion; secant stereographic projection; mefszo sztereografikus vetulet]: Proiecfie de precizie care conservă omotetia figurilor de pe geoid şi conservă unghiurile; planul de proiecfie intersectează sfera după un cerc luat ca cerc interior mijlociu, numit cercul de alterafie nulă, fiindcă în această zonă deformafiile sunt nule (v. fig.). 3. ~ stereografică tangeniă [CTepeorpa(|)H-necKaa KacaTejibHan npoeKiţHa; projection stereographique tangente; tangente stereographische Projek-tion; tangent stereo-grapihic projection; erinto sztereografikus vetulet]: Proiecfie geodezică la care planul de proiecţie e tangent la geoid. Este o proiecţie azimutală perspectivă generală (v. fig.). Proiecfie stereografică tangentă. 4. Proiecfie geodezică [reoAe3HHecKaa npo-eKlţHH; projection geodesique; geodătische Pro-jektion; geodetîc projection; geodezikus vetulet]: Termen general în care sunt cuprinse toate proiecţiile cartografice cari sunt folosite la reprezentarea în planuri şi în hărţi topografice a măsurătorilor geodezice şi topografice. 5. Proiecfie geografică [Feorpa(f)HHecKaH npoeKU,Hfl; projection geographique geographi-sche Projektion; geographic projection; foldrajzi vetulet]: Termen general impropriu, în care sunt cuprinse proiecţiile cartografice folosite la construcţia hărţilor geografice, a mapamondurilor, etc. e. Proiecfie policentrică [MHoroiţeHTpoBan npoeKlţHfl; projection polycentrique; polizentri-sche Projektion; polycentric projection; tobb koz- pontos vetutet]: Proiecţie care foloseşte mai multe centre de proiecfie şi mai multa suprafefe de proiecfie. Poate fi policonică, poliedrică, etc. 7. Proiecfie poliedrică [nojmsflpHqecKan npoeKiţHfl; projection polyedrique; polyedrische-Projektion; po-lyhedricprojec-tion; poliedri-kus vetulet]: Proiecfie geodezică folosită Ia reprezentarea unor porţiuni mari din scoarţa terestră, pe planuri sau pe hărţi la scări mari. Schimbăplanul Proiecfie poliedrică pe plan tangent. de proiecfie pentru fiecare secţiune sau pentru? un grup de secţiuni. E folosită şi ca proiecţie, geografică. Poate fi o proiecţie policonică sau stereografică policentrică. 8. Proiecfie zenitală [3SHHTHaH IipoeKIţHfl; projection zenithale; ze-nithale Abbildung; zeni-thal projection; zenithes vetulet]: Termen puţin folosit pentru proiecţia azimutală (v.). 9. Proiector [npoîKeK- TOp; projecteur; Schein-werfer; projector, search-light; fenyszoro]. Opt.: Aparat pentru concentrarea luminii produse de un izvor de lumină, într'un fascicul paralel sau uşor divergent, penfru a ilumina obiecte la distanţă mare sau pentru a servi ca semnal luminos vizibil la distanţă mare. Un proiector cuprinde următoarele părţi principale: izvorul de lumină, dispozitivul de formare a fasciculului de raze de lumină (partea optică a aparatului), carcasa care conţine izvorul, şi partea optică, închisă de o fereastra de sticlă pentru a împiedeca pătrunderea umidităţii, dispozitivul de dirijare a fasciculului de raze şi, eventual, la proiectoarele deplasabile, şasiul pe care e montat proiectorul. Izvorul de lumină folosit într'un proiector depinde de dimensiunile aparatului şi de distanţa la care acesta trebue să ilumineze, respectiv de fluxul luminos din fasciculul produs. Se folosesc, fie lămpi cu filament incandescent, fie arce cu electrozi de cărbune. Uneori, aceste izvoare de lumină sunt ecranate în direcţia în care este îndreptat fasciculul produs de proiector. Dispozitivul optic este alcătuit, fie dintr'o o-giindă concavă, fie dintr'un sistem de lentile zonale, cu centrul pe axa fasciculului, fie dintr'o lentilă centrală înconjurată de un sistem de prisme zonate, de reflexiune totală. Optica cu oglinzi e aproape singura utilizată în proiec- Proiecfie poliedrică pe plan> secant. <976 toarele de semnalizare dela faruri, sau în cele de căutare, folosite, de exemplu, în apărarea ^antiaeriană, şi cari trebue sa producă un fascicul dirijat. Se folosesc, fie oglinzi metalice, presate sau trase din tablă de ofel, sau de alamă, sau strunjite dintr'un bloc metalic, fie oglinzi de sticlă. Oglinzile metalice sunt oglinzi concave parabolice, iar perfecfiunea fasciculului reflectat de ele depinde de natura materialului din care sunt construite şi de precizia cu care a fost lucrată suprafafa reflectantă. Oglinzil.e metalice sunt acoperite cu un strat proiector contra coroziunii. Oglinzile de sticlă sunt, de fapt, piese de sticlă, cu cele două fefe având curbura în acelaşi sens, fafa exterioară fiind metalizată pentru a o face reflectantă (metalizarea fiind realizată cu un strat de argint, de aluminiu, de rodiu, sau.de alte metale), şi apoi acoperite cu un strat metalic protector (de ex. cu un strat de cupru). Spre deosebire de oglinzile metalice, oglinzile de sticlă, având suprafafa reflectantă acoperită cu un strat de sticlă lumina provenită dela izvorul de lumină îl străbate de două ori, suferind două feflexiuni; deci, pentru a se obfine un fascicul emergent paralel, formele celor două fefe ale stratului de sWclă trebue construite special. Se folosesc, fie oglinzi Mangin, în cari straiul de sticlă are două fefe sferice, cea interioară având rază de curbură mai mică (aceste oglinzi au defectul unei îngroşeri spra margine, ceea ce produce deformaţii şi fenomene de aberaţie), fie oglinzi sferoidale, în cari una dintre feţe nu este perfect sferică, fie oglinzi parabolice cu grosime aproape constantă a stratului de sticlă. Când izvorul de lumină se găseşte în focarul oglinzii parabolice, aceasta radiază ca o suprafaţă circulară perpendiculară pe axa oglinzii, cu diametrul egal cu diametrul D al cercului care limitează oglinda şi cu o strălucire egală cu strălucirea B a izvorului de lumină. Ca o consecinfă a proprietăfilorgeometrice aie paraboloidului, dacă izvorul de lumină din focar este punctual, fasciculul de raze produs este un fascicul paralel cu axa oglinzii. în practică, izvorul nu e niciodată punctual, şi se produce o anumită răspândire a ■fasciculului. Unghiul de răspândire 8 (unghiul plan corespunzător unghiului conului de raze, pe un plan care trece prin axa conului) creşîe odată cu dimensiunile izvorului, şi cu cât razele provenite dela izvor cad pe oglindă mai aproape de vârful ei. Intensitatea luminoasă maximă, măsurată în axa oglinzii, este 7 = #rcD2/4. Ea nu depinde de distanţa focală / a paraboloidului, dar răspândirea depinde de /, fiind dată de sin 5/2 = r//, unde r este raza izvorului de lumină presupus sferic. Proiectoarele folosite pentru distanţe mari trebue să aibă o răspândire mică; deci sunt echipate cu oglinzi parabolice de distanţă focală mare (proiectoarele de faruri pentru navigaţie, cele pentru căutarea avioanelor, etc.), pe când proiectoarele folosite 1a farurile de automobil, cari trebue să lumineze o regiune mai întinsă, şi deci să aibă o răspân- dire mare, sunt echipate cu oglinzi de distanfă focală mică. Din punctul de vedere fotometric, proiectoarele sunt caracterizate prin următoarele mărimi: gradul de utilizare r\' al fluxului de lumină, definit ca raportul Y]' = dintre fluxul de lumină 2 care cade pe oglinda reflectoare şi fluxul ^ emis de reflector; — gradul de eficienfă yf al opticei proiectorului, definit ca raportul yj" = 4>3/2 dintre fiuxul de lumină 3 proiectat de reflector şi fluxul care cade pe reflector, diferenfa dintre 3>2 şi <3>3 fiind datorită unei puteri reflectante mai mici decât unitatea a oglinzii proiectorului, interceptării de către izvor a unei părţi a fasciculului reflectat, etc.; — produsul tq = r/iq" = gradul de eficienţă al proiectorului. Dacă d)0 este unghiul de deschidere al oglinzii, şi (*>/, unghiul solid al fasciculului produs de proiector, în cazul în care pierderile sunt neglijabile, deci <λ2 = 3, intensitatea medie în direcţia definită de unghiul u>0 este I&—&2/^o» lar cea din fasciculul produs de proiector, 7^ = <î>3/a)y; deci Ij — 1^ w0/a>;. Daca optica proiectorului are un grad de eficienţă t\", 7y = 70 a>0 sau dacă,, în loc da a>;, se foloseşte unghiul de răspândire 5, şi în loc de co0, unghiul plan corespunzător 9, urmează sin2|yj” /, = /„------r- sin2 7 4 1. Proiector [npO}KeKTOp; projecteur d'auto-mobile; Breitstrahler, Zusatzscheinwerfer; car light; potlo fenyszoro]. Auto.: Far special de putere mare, montat la autoturismele de lux jos, în faţa radiatorului, sau, la autovehiculele militare, sus, pe cabină, în partea dreaptă sau stângă. Serveşte pentru a lumina drumul, în situafii mai grele. 2. ~ de plafon [noTOJiOHHbm npo>KeKTop; projecteur de plafond; Wolkenhohe-Scheinwerfer; ceiling projector; felhomagassâgi fenyszoro]. Av.: Proiector cu ajutorul căruia se poate determina înălţimea norilor. 3. ~ orientabil [noBOpOTHbift npomeKTop; projecteur orientable; Sucherlampe; spot-light; iranyozhatofenyszoro]. Auto.: Far da automobil (v.), care poate fi manevrat de conducător după dorinţă, în orice direcţie, şi care serveşte pentru luminarea puternică, dela distanţă mare, a porţiunilor de drum cari nu sunt cuprinse în lumina farurilor unui automobil (de ex. în curbă). 4. Prolamîne. Chim. biol. V. Gliadine. 5. Profan. Chim. biol.: Hormon secretat de lobul anterior al glandei hipofize. Se cunosc doi componenţi: prolanul A şi prolanul B. Produsul A este factorul sinergie; produsul B, care se standardizează în unităfi-şoarece, se izolează, de obiceiu, din urină. Prolanii fac parte din clasa proteinelor; sunt hormoni de ordin superior, deoarece, prin aceşti hormoni, glanda hipofiză controlează şi reglementează secrefiş hormonilor 977 sexuait> stabilind tonusul sexual al organismului -feminin. Prolanul e folosit în medicină, în insuficientele de desvoltare şi de funcfionare a glandelor genitale. (N. C.). Sin. Hormon gonadotrop. 1. Prolină [npOJlHH; proline; Prolin; proline; prolin]. Chim. biol.: Acidul pirolidin-a-carbo- H2C-------------CH2 nic; aminoacid hetero- I I ciclic, care face parte din HaC ^CH—COOH componenfii principali ai N proteinelor de origine ani- H mala şi vegetală. în cantitate mai mare, intră în compozita albuminei (4,2%), a globulinei (4,1%), a keratinei (4,4%), a cazeinei (9,0%), a gliadinei (13,2%), a gelatinei (19,7%), a protaminei (11,0%), a hemoglobinei (2,3%), etc. 2. Prolinază [npOJiHHa3a; prolinase; Prolinase; prolinase; prolinâza]. Chim. biol.: Enzimă din grupul proteazelor, care scindează, prin hidroliză, o moleculă de prolină, legată la capătul lanfului polipeptidic. s. Promefiu [ripoMeTHH; promethium; Prome-ihium; illinium; promethium]. Chim.: Pm; nr. at. 61. Promefiul nu a fost izolat în stare metalică, şi nici nu au fost preparaţi compuşi ai săi, ci a fost pus în evidentă prin spectrul său de arc şi prin cel de raze X. Este un element din grupul elementelor din pământurile rare, din familia ceriului. Se cunosc următorii isotopi ai prometiu-lui: Pm143, care se desintegrează prin captură K, cu emisiune de electroni şi de radiafie y» cu un timp de înjumătătire de 200 de zile, format din reacţiile nucleare Pr141 (a, 2 n) Pm143 şi Nd142 (d, n) Pm143; Pm147, care se desintegrează cu emisiune de electroni, cu un timp de înjumătătire de 3,7 ani, format prin fisiunea uraniului şi din reacţia nucleară Nd146 (n, 7) Nd147, neodimul 147 desintegrându-se apoi cu emisiune de electroni Nd147 = Pmt47 + e~;Pm148, care se desintegrează cu emisiune de electroni şi de radiajie y, cu un timp de înjumătătire de 5,3 zile, format din reacţiile nucleare Pm 147 (n, f) Pm148, Nd (p, n) Pm148, Nd148 (d, 2 n) Pm148, Nd145 (a, p) Pm'48; Pm149, care se desintegrează cu emisiune de electroni şi de radiajie f, cu un timp de înjumătătire de 47 de ore, format prin fisiunea uraniului şi a plutoniului şi prin reacţia nucleară Nd148 (n,*f) Nd149, neodimul 149 format desintegrându-se apoi: Nd149 = Pm149 + e~;Pm151, care se desintegrează cu emisiune de electroni, cu un timp de înjumătăfire de 12 minute, format din reacţiile nucleare Nd150 (n, y) Nd151, neodimul 151 format desintegrându-se cu emisiune de electroni Nd151 = Pm151 + e~. Se mai cunosc trei isotopi de mase atomice încă nedeterminate: unul care se desintegrează cu emisiune de electroni şi de radiafie y, cu un timp de înjumătătire de 2,7 ore; un al doilea, care se desintegrează, tot cu emisiune de® electroni şi de radiafie y, cu un timp de îfţjumatăfîre de 16 zile, şi un al treilea, care se desintegrează cu un timp de înjumătătire de 12,5 ore. Sin. Iliniu. 4. Promoroacă [HHeft; givre; Rauhfrost, Rauh-reif, Reif; hoarfrost, rime; zuzmara]. Meteor.: Sin. Chiciură moale. V. sub Meteori apoşi. s. Pronaos [termen grec]. Arh.: 1. în templele greceşti, încăperea care serveşte drept vestibul, aşezată în fafa sanctuarului. — 2. în bisericile creştine ortodoxe, încăperea în care se intră direct de afară, şi care precede naosul. Când biserica are nartex sau pridvor, pronaosul este situat între acesta şi naos. 6. Pronfosil alb. Chim., Farm.: Amida acidului sulfanilic, care se prepară din acetanilidă şi acid clorsulfonic, sau ^ j-j pornind direct de- q~.q la acidul sulfanilic H N_C^ ^C-S02NH2. E un medicament J \ / ii din clasa sulfami- C=C delor (v.), pufin H H solubil în apă, cu acfiune directă asupra streptococilor, şi slabă, sau foarte slabă, asupra altor coci. (N. C.). Sin. Streptocid alb* Sulfanilamidă, Aspetil, Prontalbin. 7. ~ roşu. Chim., Farm.: H H H H C-C /C~C\ h2n-c^ xc-n=n-c^ \:-so2nh3 xc=c/ c=c H I H H nh2 2, 4-diamino-azobenzen-4-sulfonamidă. E un derivat al coloranfilor aminoazoici din seria crizoi-dinelor, care se obfine din prontosil alb, prin diazotare şi cuplare cu meta-fenilendiamină. Se prezintă sub formă de pulbere roşie-cărămizie, greu solubilă în apă, aproape inodoră şi insipidă, cu p. t. 249*• *251°. E un medicament din clasa sulfamidelor (v.), având aceeaşi acfiune bacteri-cidă ca şi prontosilul alb. (N. C.). Sin. Streptocid, Rubiazol. 8. Pronyr frână de încercare V. Frână de încercare Prony. 9. Propan [nponaH; propane; Propan;propane; propân]. Chim.: CH3—CH2—CH3. Hidrocarbură gazoasă din seria parafinelor saturate, cu p. f. —42,2°. Se ob{ine în cantităţi mari, odată cu butanul, în instalaţiile de desbenzinare a gazelor de fifeiu şi de stabilizare a gazolirtelor. Comprimat în vase de presiune, este comercializat drept combustibil. 10. Propanol: Sin. Alcool propilic (v.). 11. Propanonă [nponaHOH; propanone; Propa-non; propanone; propanon]r Chim. V. Acetonă. 12. Propargilic, alcool V.Propiolic, alcool îs. Propargilică, aldehidă ~.V. Propiolică, al-dehidă 14. Propenilgaiacol. V. Isoeugenol. 15. Propîlee [nponHJieâ; propylees; Propylăen; propylaea; propyleâk, elocsarnok]. Arh.: 1. Vestibulul (porticul) din fafa intrării unui templu sau a unui edificiu monumental. — 2. Intrare monu- 6 978 mentală» formată din mai multe por fi legate între ele cu portice şi scări. 1. Propilenă [npoiiHJieH; propylene; Propylen; propylene; propilen]. Chim.: CH3—CH = CH2. Hidrocarbură gazoasă din seria olefinelor, cu p.t. — 48° la 749 mm col. de apă. Se obfine prin cracarea petrolului, şi serveşte la fabricarea alcoolului isopropiiic. 2. Propilie, alcool ~ [nponHJiOBbiît aJibKO-rOJlb;alcoolpropylique;Propylalkohol;propyl alco-hol; propi.alkohol]. Chim.: CH3-CH2—CHaOH. Alcool din seria alcoolilor carf corespund hidrocarburilor parafinice lineare. Are p. t. — 127° şi p. f. 97,8°, gr. sp. 0,804 Ia 20*. Se găseşte în fuzel. E folosit ca solvanf. s. Propilitizare [nponHJiHTHsaiţHH; propy’ itisa-tion; Propylitisierung; propylitization; propilitizâlâs]. Mineral.: Proces de autometamorfism al ande-zitalor şi dacitelor, care consistă în principal într'o hidratare. Mineralele colorate trec în ciorit şi în epidot, feldspafii se zeolitizează, iar ulterior trec în sericit şi în calcit. Eventual, roca se impregnează cu pirită. 4. Propinal. V. Propiolică, aldehidă 5. Prop nol. V. Propiolic, alcool e. Propiolic, acid ~ [riponHOJiOBaH KHCJioTa; acide propiolique; Propiolsăure; propiolic acid, propiolsav]. Chim.: CH — C—COOH. Lichid incolor, solubil în apă, în alcool şi în eter. Are p. t. 18° şi p.-f. 144°, dar se descompune prin fierbere ta presiunea atmosferică. La lumină se polimeri-zează în acid trimesic (acid benzen-1, 3, 5 tri-carboxilic). 7. alcool ~ [nponHOJiOBbifl aJibKoroJib; alcool propiolique; Propiolalkohol; propiolic al-cohol; propio'alkohoJ]. Chim.: CH==C —CH2OH. Lichid ob}inut prin tratarea alcoolului alifie bromat cu potasă alcoolică. Cu argintul, dă derivafi explozivi. Sin. Propinol, Alcool propargilic. s. Propiolică aldehidă ^ [npoiHiOJiOBbiH ajib-#ernfl; aldehyda propiolique; Propiolaldehyde; propiolic aldehyde; propiolaldehida]. Chim.: CH = C —COH. Lichid uleios, care fierbe la 59...61°, şi pe care soda caustică îl descompune în acetilenă şi în formiat de sodiu. Cu argintul, dă derivafi explozivi. Sin. Propinal, Aldehidă propargilică. 9. Proporţie [nponopUHH; proportion; Proportion; proportion; arâny]. Maf.: Egalitate între două rapoarta, . 10. Proporţie [nponopiţHH; proportion; Ver-hăltnis; proportion; arâny,viszony]. Arh.: Raportul constant dintre diferitele părfi componente ale unui monument, şi dintre fiecare parte şi monumentul întreg. ii. Proporţiilor, legea ~ definite [33K0H onpe-^eJieHHblx nponopuHH; loi des proportions definies; Ges$tz der bestimmten Verhâltnisse; law of definite proportions; hatârozott arânyok t'or-vanye]. Chim. fiz.: Câtul maselor a doua sau ale mai multor corpuri simple, cari se combină pentru a da un corp compus, e constant şi egal cu raportul a doua numere întregi relativ mici. ~ multiple [3aKQ«. KpaTHbix npoîîopuHH; loi des proportions muBîpîeş; Ge-estz der muitiplen Verhâltnisse; law of multiple proportionis; tobbszoros arănyok torvenye]. Chim. fiz.: Când două elemente formează două sau mai multe corpuri compuse, rapoartele dintre diferitele mase aîe unui element, cari se combină cu o aceeaşi masă din celălalt element, sunt exprimate prin rapoartele a două numere întregi relativ mici: 1, 2, 3... 13. Proporfionalitate, limită de V. Limită de proporfioialitate. 14. Proporţtonalităţii, principiul ~ forjelor cu accelerafiile. V. Mişcării, legea ~ punctului material, 15. Propoziţie [iipeAJiOHceHHe; proposition; Aussage; proposition; kijelentes]: Enunf susceptibil de a fi adevărat sau fals. te. Propozifională, funcfiune * ~ [npe^jionm-TejibHan (|)yHKiţHH; fonction propositionnelle; Aussagef^nktion; prppqsition&l furiction; k ijelentesi fuggveny]: Prcpozifie care confine variabile logice» 17. Proprietate [cbohctbo; propriete; Eigen-schaft; property; tulajdohsâg]. Maf.: Caracter care aparţine elementelor unei mulfimi şi care se exprimă printr'o funcfiune propozifională cu o singură variabilă, ale cărei valori sunt aceste elemente. îs. Proprietate aditivă [a#/ţHTHBHoe cbohctbo; propriete additive; additive Eigenschaft; additive property; additiv tulajdonsâg]. Fiz.: Mărime caracteristică a unui sistem fizicochimic, care are proprietatea că sistemul format din două s:steme cu anumite valori ale ecelei mărimi, are mărimea respectivă într'o valoare egală cu suma valcrijor mărimilor celor două sisteme. Energia şi sarcina electrică sunt proprietăfi aditive. Astfel de proprietăţi sunt, cu oarecare aproximare, şi volumul, refraefiunea şi rotafia atomică şi moleculară, ca şi parachorui. 19. Proprietăţi scalare [cnaJiflpHbie cnoco6~ HOCTH; proprietes scalaires; skalare Eigenschaften; scalar properties; skalâris fulajdonsâgok]. V. sub Scalar. 20. ~ spinoriafe [criHHopHaJibHbie cnoco6-HOCTH; proprietes spinoriales; spinorielle Eigen-schaften; spinorial properties; spinoriâlis tulaj-donsâgok]. V. sub Spin. 21. ~ lensoriale LT6H3opHaJibHbie cnocod-HOCTH; proprietes tansorieiles; tensorielle Eigenschaften; tensorial properties; tenzoriâlis tulajdon-sâgok]. V. sub Tensor. 22. ^ lensoriale simetrice, de ordinul al doilea. V, Elipsoidale, proprietăfi 23. ~ vectoriale [BeKTopHajibHbie cnoco6~ HOCTH; proprietes vectorielles; vektcrielle E'gen-schaften; vectorial properties; vektoriâl.s fulajdonsâgok]. V. sub Vector. 24. Proptar [yflepîKHBaiomaH nJiaHKa; piece d'arret; Stiitzbrettchen; stop; megâllito darab]. Ind. text.: Mică scândură tu crestături, dela războiul de fesut, care opreşte sulurile (cu pânză) să se rotească [înapoi. \ 179 1. Propulsie [nponyjibCHH, npoABHHceHHe; propulsion; Antrieb, Vortrieb; propulsion; meg-hajtâs]. Tehn.: 1. Exercitarea unei forje de împingere asupra unui vehicul, penfru a provoca mişcarea lui de înaintare. — 2. Exercitarea unei forje de împ ngere S3U de tracfiune asupra unui vehicul, pentru a provoca mişcarea lui de înaintare. Exemple de propulsie: 2. Propulsia autovehiculului [nponyjibCHH aB-T0M06hjih; propulsion du vehicule automobile; Vortrieb des Kraftwagens; motor car propulsion; gepkocsi megha,'tâs]. Auto.: Realizarea mişcări de înaintare a unui autovehicul, cu ajutorul unui sistem propuisor. Forfa de propulsie trebue să fie egaiă cu suma rezistenţelor, însă, pentru ca vehiculul să poată înainta, e necasar să fie mai mică sau cei mult egală cu forfa de adeziune dintre rofiie mo!oare şi cale, adică \fp=rt ig;, unde Fp e forfa de propulsie, RT e suma rezistentelor totale, p e coeficientul de adeziune, iar Gm e greutatea pe rofiie motoare. Raportul s = Gm/G, în care G e greutatea totală a autovehiculului, S3 ia: 0,56*•• 0,60 pentru turisme cu simplă tracfiune; 0,65•••0,75 pentru autocamioane cu simplă tracţiune; 0,75***0,80 pentru tractoare. Propulsia se poate realiza, fie prin intermediul numai al roţilor din fafa sau numai al celor din spate (simplă tracf une), fie prin intermediul tuturor rofilor vehiculului (tracfiune multiplă). s. ~ avionului [npoflBHHceHHe caMOJieTa; propulsion da Tavion; Vortrieb des Flugzeugs; propulsion of the aeroplane; repuîog^p-meghajtâs]: Av.: Realizarea mişcării de înaintare a avionului, cu ajutorul unui sistem propuisor, fie prin intermediul unei elice, fie prin reacfiune. Propulsia trebue să învingă rezistenfă la înaintare a avionului, cu menţinerea conditiunilor de stabilitate. Pentru propulsie e necesară o putere egală cu produsul dintre rezistenfă la înaintare şi vitesa relativă a aeruiui, şi anume Pp = rKS'V2V = rKS'Vs, unde r este un coeficient de reducfie (variabil cu tipul av onului), K e coeficientul de rezistenfă la inaintare, S' estasecfiunaa transversală maximă (cupla maestră), K^este vitesa avionului. Puterea este aproape proporţionala cu cubul vitesei, ceea ce explică puterea considerabilă pe care o reclamă avioanele cu vitesă mare (de ex. avioane de vânătoare). Deoarece elicea are un randament de 70--73% în priză directa, respectiv de 78% la demultipli-câre, iar la viraje avionul trebue să dispună de un excedent de putere de cca 40%, puteraa totală a unui avion va fi egală cel pufin cu dublul sumei dintre puterea necesară pentru propulsie şi puterea necesară pentru sustantafie. Excedentul de putere furnişşt da grupul motopropulsor, fafa de puterea reclamată în sbor orizontal, esta folosit Ia decolare şi la urcare, sau la mărirea vitesei de translafie (în locul vitesei de croazieră, care corespunde unui regim mediu al motorului); unghiul de atac la urcarea unui ayion, care e de 6*»*7e» e unghiul care corespunde excedentului de putere disponibil. Pentru o putere dată, afară de sborul cu un unghiu de atac economic, sunt posibile două regimuri de vitesă: un regim rapid, la un unghiu de atac mic, şi un regim lent, la un unghiu de atac mare. în regimul rapid, dacă se intenţionează depăşirea vitesei, e necesară o coborîre cu mctorul în plin; astfel, unghiul de atac se reduce, dar aripa poate fi apăsată de aer la extrados, şi avionul poate să se angajaze *n cădere la verticală. în regimul lent, comenzile sunt puţin eficace (zonă vecină de pierdere de vitesă) şi, dacă se măreşte incidenţa, e necesară mărirea puterii motorului, penfru a rămânea în sbor orizontal. Puterea depinde de finefă (v.) şi de sarcina pe unitatea de suprafaţă portantă. Dacă puterea motorului rămâne constantă, vitasa descreşte în urcare (din cauza acceleraţiei gravitaţiei), ceea ce face periculos un cabraj exagerat. Un avion cu un grup motopropulsor dat nu poate depăşi o înălfime determinată, numită plafon; în vecinătatea plafonului, câştigul de înălfime e din ce în ce mai mic, cu toată mărirea progresivă a unghiului de atac (avionul „plafonează"), iar la un moment dat se produce o rupere a echilibrului, şi avionul intră în pierdere de vitesă. Dacă motorul se opreşte, avionul — sub acfiunea greutăfii sale — coboară în sbor planat, cu o anumită pantă, la aceeaşi vitesă şi sub acelaşi unghiu de atac* 4. *+* locomotivei. V. Tracjiunea locomotivei, s. ~ navei [nponyjibCHH cy/pra; propulsion du navire; Vorlrieb des Schiffes; propulsion of the ship; hajo-meghajtâs]. Nav.: Realizarea mişcării de înaintare a navei cu ajutorul unui sistem propuisor. Propulsia navei trebue realizată cu menţinerea condifunilor da stabilitate; împingerea exercitată de sistemul propuisor trebue să învingă rezistenţa carenei la mişcarea de înaintare, formata din rezistenta de. frecare şi din rezistenfă de formă (suma rezistentei valurilor şi a furbioanelor). în general, rezistenfă la înaintare creşte cu mărimea carenei, deci cu mărimea navei, şi cu vitesa de înairtare. Mărimea rezistenfeîor la înaintare ale navei determină puterea efectivă de propulsie, necesară pentru a asigura mişcarea de înaintare a navei. | După sistemul propuisor, înaintarea navei poate fi realzată prin motopropulsie, sursa de energie fiind chiar pe navă, sau printr'un sistem propuisor (vele, rotor Flettner) care primeşte energia din exterior (energie eoliană). Propulsia navei prin propuisor mecanizat se obfine prin interacţiunea dintre apă şi propuisor; prin rotirea lui, propulsorul exercită o apăsare asupra apei, dislocând o masă mare de apă, pe care o împinge înapoi, provocând astfel o forţă de reacţiune, care împinge nava înainte. Mărimea forţei de reacfiune este R^—Su(u — v)f g 980 unde G este greutatea masei de apă împinse înapoi, în unitatea de timp, S este secţiunea masei de apă, u este vitesa vinelor de apă puse în mişcare de propulsor, şi v care scade, când creşte tensiunea (rezistenţă de 996 fier în hidrogen; v. fig. III), pentru a limita aceşti curenfif şi alta (v. fig. IV), cu rezistenţă Rd care scade când creşte tensiunea, şi cu tensiune suple- r, ptQ £//. Protecfiune amper- /V. Protecfiune ampermetrică a ge-•metrică a generatoarelor neratoarelor cu neutrul la pământ, cu neutrul la pământ, prin pn-n rezistenţă dependentă de ten-rezistenţă dependentă de siun0 ş. curenf artificia, de pământ. tensiune. mentară a neutrului, defazata faţă «de toate tensiunile de fază ale unui transformator trifazat cu numere inegale de spire în diferitele faze (T2); astfel, există, totdeauna un slab curent artificial de pământ între neutrul transformatorului auxiliar Tlf sistemul protejează şi contra pământurilor produse în neutrul generatorului. Pentru ca acest ultim sistem să nu dea declanşeri false în cazul pământurilor în reţea, trebue ca intensitatea curentului minim care provoacă declanşarea releului să fie mai mare decât suma dintre cei doi curenţi daţi de capacitatea faţă de pământ a înfăşurărilor generatorului şi a conductelor legate galvanic cu ele, şi de capacitatea dintre înfăşurările de înaltă şi de joasă tensiune ale transformatorului; în caz de pământ în reţea, — dar să fie mai mică decât suma dintre aceşti doi curenţi falşi şi curentul de pământ care trece în cazul unui pământ produs în înfăşurarea generatorului. Dacă alternatorul debitează direct în reţea, nevoia de a selecta ajungerile ia pământ în reţea de cele din generator reclamă folosirea releelor wattmetrice sensibile, cari comandă declanşarea dis-jonctorului de putere, spre deosebire de cazul alternatoarelor cari debitează prin transformator, la cari adesea releele semnalizea- Curent de declanşare V. Protecfiune wattmefrică cu rezistenfă dependentă ză numai defectarea. Se de tensiune a unui genera-folosesc, de obiceiu, legă- torcare alimentează direct furi CU rezistente depen- o refea necompensată, dente de tensiune. Fig. V reprezintă schema de legături a pro-fecţiunii wattmetrice contra ajungerilor la pământ într'un generator care debitează direct în refea; înfăşurarea de tensiune a releului wattmetric RW e alimentată de secundarul unui transformator de tensiune Ti legat cu primarul în serie între neutrul generatorului şi pământ, iar înfăşurarea de curent a releului e alimentată, atât de secundarul unui transformator de curent T2 cu primarul legat în serie cu primarul transformatorului de tensiune, cât şi de secundarele în paralel ale unui transformator trifazat de curent TH cu primarele în fazele dintre generator şi reţea (legătură Holmgren). Transformatorul Holm-gren TH dă un curent de nesimetrie opus curentului dat de transformatorul de curent T2, dacă se produce un pământ în refea, dar lucrează ca o bobină de reactanfă cu rezistentă mare, dacă pământul se produce între neutru şi transformatorul Holmgren, şi deci releul provoacă delanşarea numai în acest ultim caz. Fig. VI reprezintă schema de legături a pro-tecfiunii wattmetrice contra ajungerilor la pământ într'un generator care debitează direct în refea, în care cuplul de declanşare al releului nu depinde de pozifia faţă de neutru a punctului de ajungere la pământ. în acest scop, bobina de tensiune a releului wattmetric RW e legată în secundarul unui mic transformator de tensiune T3, al cărui primar e parcurs de curentul relativ constant care trece printr'o lampă cu fier în hidrogen, legată în paralel cu o a doua lampă cu fier în hidrogen, în secundarul transformatorului de tensiune Tlf care are primarul între neutrul generatorului şi pământ. Fiindcă sistemul nu ar proteja circa o zecime din spire, lângă neutru, se poate realiza o protecfiune mai bună (până la 98% din spire), dacă se dă înfăşurării de curent a releului un curent în sensul de declanşare, printr'un contact auxiliar al disjonctorului de putere, dar aceasta numai cât timp generatorul încă nu e legat la refea (fig. VI, sus). i. Protecfiunea alternatoarelor contra scurtcircuitelor: Protecfiunea alternatoarelor contra scurt-circuitelor exterioare înfăşurărilor lor, prin relee de supracurent cu întârziere independentă, cu un curent de declanşare de 1,4 • • • 1,8 ori curentul nominal al generatorului şi cu întârziere de declanşare cu 1 s mai mare decât aceea a releelor vecine subordonate, şi protecfiunea alternatoarelor contra scurt-circuitelor interioare prin relee diferenţiale. Fig. VII reprezintă schema protecfiunii diferenţiale a unui alternator în stea (G) care debitează direct în refea, contra scurt-circuitelor interioare, realizată cu un releu diferenţial stabilizat RD şi cu un releu de supracurent cu întârziere independentă RC. Releul RD comandă circuitul ID VI. Protecfiune wattmetrică cu rezistenfă dependentă de tensiune şi regenerare de tensiune, a unui generator care alimentează direct o refea necompensată. 997 al instalafiei de desexcitare ’a generatorului; el nu lucrează când scurt-circuitul nu se produce între cele două grupuri T± şi T2 ’de transforma- 10 VII. Protecfiune diferenţială contra scurt-circuitelor interioare, a unul alternator care debitează direct în refea. toare de curent, realizând astfel selecţiunea fafă de scurt-circuitele din refea. Fig. VIII reprezintă schema protecfiunii diferenţiale a unui alternator în stea (G) care debitează în refea prin transformator propriu T, contra scurt-circuitelor interioare, realizată cu ajutorul unui releu de supracurent cu întârziere independentă RC, de un releu diferenfial stabilizat RD, care VIII. Protecfiune diferenţială a unui alternator în stea, care debitează prin transformsrfor propriu formând bloc cu el. comandă instalafia de desexcitare ID a generatorului numai dacă scurt-circuitul se produce în interiorul sistemului format de blocul alternator-transformator, cuprins între cele două grupuri Tj şi T2 de transformatoare de curent, realizând astfel selectivitatea fafă de scurt-circuitele din refea. Sistemul are nevoie şi de un grup de trei transformatoare de curent auxiliare T3, intermediare între grupul T2 şi releul diferenfial; acesta compensează diferenfa dintre rapoartele de transformare ale grupurilor Tj şi T3, eventual modifică fazele tensiunilor din secundarul grupului Tlf pentru a ajunge simfazice cu tensiunile grupului T2 (de ex. când transformatorul de putere T are înfăşurarea în triunghiu-steaf ca în fig. VIII). Grupul T3 are o înfăşurare intermediară pentru racordarea [parţială a înfăşurărilor releului diferenfial. i. Protecfiunea aliernatoarelor contra scurtcircuitelor din faze: Protecfiune de tensiune a alternatoarelor, contra scurt-circuifului dintre spirele unei faze, realizată cu transformatoare de tensiune şi cu releu de tensiune. Transformatorul de tensiune are primarul în stea, legat între bornele alternatorului, neutrul său fiind legat cu neutrul generatorului, iar secundarul, legat în triunghiu deschis în unul din vârfuri, în care e intercalată înfăşu- ----VWW" -w —VWW BF 373T2T j-'ÎKP— RT IX. Protecfiunea unui alternator în stea contra scurt-circuitelor de fază, prin releu de tensiune RT alimentat prin transformator de tensiune T şi bobină de filtrare BF. rarea de tensiune a releului (v. fig. IX). Când se produce un scurt-circuit al unui număr de spire dintr'o fază, tensiunea dintre borna acelei faze şi neutrul generatorului scade, şi deci şi tensiunea electromotoare indusă în faza corespunzătoare a secundarului transformatorului de tensiune — adică suma tensiunilor electromotoare din înfăşurările în triunghiu ale acestui transformator nu e nulă, şi releul de tensiune RT lucrează. Pentru ca releul să nu lucreze sub acfiunea armonicei a treia a tensiunilor de fază ale generatorului, se leagă în fafa releului o bobină electrică de filtrare BF. Scurt-circuitele pe fază sunt rare. Opiniile referitoare la condifiunile în cari se produc sunt împărţite. După opinia unora ar fi inifiate îr> principal de arcul de ajungere la pământ şi, îr> orice caz, ele conduc la o ajungere la pământ, astfel încât profecţiunea contra acestora protejează şi contra scurt-circuitelor pe fază; după opinia altora, ele se produc şi pot exista independent, şi deci reclamă o protecţiune separată. 2. Profecţiunea alternatoarelor contra suprasarcinilor, urcărilor de tensiune şi arderii: Pro-tecţiunea alternatoarelor prin supravegherea suprasarcinilor cu ajutorul instrumentelor de măsură. 998 prin slăbirea excitaţiei comandată de relee de tensiune, când se urcă tensiunea la bornele lor, şi prin stingsrea arderilor cu ajutorul gazelor inerte insufiate în circuitul de ventilaţie. Alterna-toarele nu au o protecţiune propriu zisă contra suprasarcinilor, spre deosebire de motoarele electrice, fi.ndcă alternatoarele sunt supraveghiate în continuu, de exemplu cu ajutorul instrumentelor de măsură electrice sau al unui instrument de măsură termic (termometru de contact) montat în circuitul de răcire al maşinii. Alternatoarele cari dau o urcare de tensiune la descărcarea bruscă, şi în special cele antrenate de motoare Hidraulice, ale căror regulatoare acţionează mai încet, au nevoie de o protecţiune prin relee de tensiune cari acţionează asupra sistemului de slăbire a excitaţiei, când tensiunea la borne depăşeşte o anumită valoare efectivă, reglabilă. Contra arderii, alternatoarele se protejează prin instalaţii de stingere cari insuflă gaze inerte (bioxid de carbon, etc.) în circuitul de ventilaţie al generatoarelor, sub acţiunea sistemului de protec-ţiune diferenţială sau al unui semnalizator de fum. î. Protecfiunea alternatoarelor prin desexci-fare rapidă: Protecţiunea alternatoarelor prin desexcitare rapidă, contra efectelor curenţilor cari s'ar stabili, după un scurt-circuit sau după o ajungere la masă, până când se opreşte rotorul alternatorului. Protecţiunea se realizează prin introducerea unei rezistenţe în circuitul de excitaţie, care poate fi urmată de deschiderea circuitului principal de excitaţie, sau de schimbarea polarităţii maşinii excitatoare. 2. Protecfiunea înfăşurărilor rotorului alternatoarelor: Protecfiunea înfăşurării de excitaţie din rotorul unui alternator sincron, contra dublelor ajungeri la masă, cari constitue scurt-circuite între spirele acestei înfăşurări, şi cari dau fluxuri magnetice inegale în poli, şi deci forţe radiale unilaterale asupra rotorului, putând provoca astfel vibraţii constrânse periculoase. Fig. X reprezintă o astfel de protecfiune, în care un transformator de tensiune monofazat T± stabileşte o tensiune alternativă suple-mentară între înfăşurarea de excitafie E şi pământ, prin intermediul u-nui condensator în serie C. în regim normal trece prin condensator un curent foarte slab, astfel în- x. Protecfiunea înfăşurării de excitaţie a cât releul de unuj alternator sincron contra ajungerilor ajungere la pă- ,a masă. mânt RP nu lucrează. Dacă există un pământ în rotor, trece prin condensator un curent mai tare, care se închide prin pământ, şi releul RP lucrează, punând în funcfiune, de exemplu, o instalafie de semnalizare acustică SA. s. Protecfiunea transporturilor [3amHTa TpaH-cnopTa; protection destransports; Transportschutz; transport protection; szâllitâsvedelem]: Totalitatea mij oacelor sau a serviciilor prin cari se asigură securitatea, disciplinaşi regularitatea transporturilor (aeriene, feroviare, navale, rutiere). Mijloacele consistă într'o consîrucfie a vehiculelor adecvată solicitărilor la cari este supus vehiculul în timpul transportului, în semna.izare, în informaţii şi previziuni asupra stării rutelor şi a timpului, în dirijare dela distanţă, etc. Felul protecţiunii şi mijloacele folosite diferă după natura transporturilor. V. şi sub Regularitatea transporturilor, Securitatea transporturilor. 4. Proiector de filei [pe3b6o3am,niulaTejib; protecteur de filet; Gewindeschutz; pipe thread protector; csavarmenet-vedo]. Tehn.; Mufă scurtă, filetată, sau cep filetat, de construcţie uşoară, cari se înşurubează pe piese filetate la exterior, respectiv la interior, şi servesc numai la protec-fiunea contra deteriorării filetului (de ex. la mufele şi la cepurile materialului tubular), în timpul transportului şi al manipulării. 5. ~ de izolator. V. Semietrier protector. 6. Proteide [npOTeHAbi; proteides; Proteide; proteides; proteidek]. Chim.: Combinafii între o proteină propriu zisă şi o substanfă neproteică, numită grupare prostetică, şi care are, de obiceiu, proprietăfi acide. Proteidele sunt substanţe cari au o mare importantă fiziologică. După rTa-tura grupării prostetice, se împart cum urmează: fosfoproteide, glicoproteide, cromoproteide şi nu-cleoproteide. 7. Proteinaze [npOTeH-ia3bi; proteinases; Pro-teinasen; proteinases; proteinâzek]. Chim. biol.: Enzime din clasa hidrolazelor, grupul proteazelor. Proteinazele sunt proteine globulare cari scindează hidrolitic proteinele native. Se deosebesc: proteinaze digestive şi proteinaze din fesuturi. Din prima categorie fac parte pepsina şi tripsina; din a doua, papaina şi catepsina. 8. Proteine [npOTeHHbi; proteines; Proteine; proteins; proteinek]. Chim. biol.: Produşi macro-moleculari cu proprietăţi coloidale, sintetizafi de celulele mai tuturor vieţuitoarelor, şi cari, prin hi-droliză înaintată, se desfac în aminoacizi. Proteinele îndeplinesc în organism funcfiuni variate şi specifice, cari nu sunt cunoscute în întregime. Astfel, unele proleine din organismul vieţuitoarelor îndeplinesc funcţiuni energetice; altele, funcţiuni plastice, etc. Proteinele se întâlnesc atât în regnul animal, cât şi în cel vegetal; în primul caz poartă şi numele generic de zooproteine; în cel de al doilea caz, pe cel de fitoproteirfe. Protoplasma celulelor, enzimele, unii hormoni, muşchii, părul, unghiile, etc. sunt constituifi, în cea mai mare parte, din proteine, fie sub formă de sol, fie sub formă de gel. Aproape toate proteinele au proprietatea de a „lega" apă în molecula lor, iar cele în stare cristalizată confin, pe lângă 999 această wapă „legată", şi apă de cristalizare. Apa de cristalizare poate fi pierdută de molecula proteinei, mai mult sau mai puţin uşor, fără ca edificiul moleculelor să se distrugă; dacă se reuşeşte să se îndepărteze apa legată din molecula proteică, se produc schimbări adânci în moleculă. în celula vie, proteinele sunt însoţite, afară de apă, şi de ioni de potasiu, de calciu, magneziu, fosfor, fier, etc. în substanţa uscată a corpului omenesc se găsesc: 49% proteine şi 15,1% derivaţi proteici (proteine combinate şi cu alte substanţe chimice de natură organică). Plantele conţin mai puţine substanţe proteice; de exemplu, cerealele au numai 12%, seminţele leguminoaselor, 25 ■ ■ ■ 35%, etc. Proteinele au o constituţie chimică complexă, f'ind alcătuite, în general, din: 50---54% C, 6,5---7,3% H, 21,5-23,5% O, 15---17,6% N, şi 0*■ *2,5% S. Unele proteine conţin şi alte elemente, ca fosfor, fier, cupru, iod, clor şi brom.] Aminoacizii, elementele structurale constitutive ale proteinelor, sunt conţinuţi în anumite proporţii definite, şi într'o anumită înlănţuire specifică fiecăruia, fiind legaţi între ei prin legături peptidice: — CO — NH —CH — . Această înlănţuire specifică, în care fiecare macromoleculă îşi are aminoacizii orânduiţi după o anumită regulă, conduce la edificii moleculare mari, în cari numărul atomilor constituenţi variază cu natura proteinei. De aceea, greutăţile moleculare ale proteinelor au valori mari, variind între limite foarte largi; ele sunt specifice fiecărui tip de proteine. Existenţa acestei înlănţuiri specifice este confirmată de faptul că greutatea moleculară este un multiplu întreg al numărului 17 500, având valorile de 1, 2, 4, 8, 16, 24, 48, 96, 192, 384, etc. ori mai mari decât 17 500. După componenţa lor, se deosebesc două clase: proteinele propriu zise, cari dau, prin hi-droliză, numai aminoacizi, şi proteidele, din cari se obţin, prin hidroliză, pe lângă aminoacizi, şi alte combinaţii neproteice, numite grupări prostetice (de ex.fosfoproteidele, glicoproteidele, cromopro-teidele, nucleoproteidele, etc.). După structura şi funcţiunea lor fiziologică, proteinele se împart în proteine cu structură fibrilară, cari sunt insolubile în apă rece, şi în proteine cu structură globulară sau sferică, şi cari sunt uşor solubile în apă îtece. Proteinele fibrilare dau, de obiceiu, rezistenţă mecanică unor părţi ale organ smului (de ex. cheratina din păr, din unghii, copite, etc., colagenul din oase şi din piele; fibroina din mătase, etc.). ^Proteinele globulare se găsesc, de obiceiu, în interiorul celulelor, sub formă de sol; din această clasă ‘tac parte albuminele şi globulinele din sânge şi din ouă, pigmenţii respiratori (hemoglobina, fer-imentul galben, etc.), unele proteine vegetale s(gliadina, edestina), enzimele, etc. Majoritatea proteinelor se prezintă sub formă amorfă; unele au fost obţinute în stare cristali-izată (hemoglobina; ovalbumina; serumalbumina; nunele enzime, ca pepsina, tripsina, ureaza; proteinele vegetale; etc.). Proteinele sunt insolubile în cele mai multe lichide de natură organică; au solubilităţi caracteristice în apă şi în soluţii de săruri (de ex. de clorură de sodiu) pentru fiecare categorie de proteine (calitate folosită pentru clasificarea lor), ceea ce confirmă prezenţa, în macromoleculele lor, a unor grupări polare de tipul: COOH, NH2, etc.; au caracter coloid (nedifuzând prin membrane) şi liofil (legând cantităţi variabile de apă); în concentraţie mare de săruri, proteinele se precipită sub formă de fulgi (salifiază), fenomen folosit pentru izolarea şi separarea lor. Proteinele fibrilare, în special, dau soluţii cu o viscozitate mare. Prin imbibare cu apă, proteinele nu-şi pierd forma, îşi măresc dimensiunile şi îşi micşorează rezistenţa mecanică. Datorită prezenţei grupărilor carboxil (acide) şi amino (bazice), libere, proteinele au proprietăţi de amfioni polivalenţi, macromcleculari (co-loizi polari), cu sarcini electrice, formând săruri cu acizii şi cu bazele, şi exercitând funcţiunea de tampon, la un pH mult mai alcalin decât la aminoacizi. Prin trecerea unui curent electric prin soluţia unei proteine se produce o migrare a macroionilor, asemănătoare electrolizei (electro-foreză). La punctul isoelectric, numărul sarcinilor negative (grupări acide) din macromoleculă fiind egal cu numărul celor pozitive (grupări bazice), disociaţia fiind minimă, electroforeza nu se mai produce. Acest fenomen e folosit pentru determinarea punctului isoelectric şi, uneori, pentru prepararea proteinelor pure. Majoritatea proteinelor solubile sunt acizi slabi, cu excepţiunea pepsinei, care e foarte acidă, sau a globulinei şi a clupeinei, cari sunt foarte bazice. în organismele vii, se găsesc sub formă de săruri de sodiu sau de potasiu. Proteinele nu sunt stabile la acţiunea temperaturii; ele se coagulează (aproape fiecare proteină are o temperatură proprie de coagulare); sunt optic active (sunt toate levogire, deşi unii aminoacizi, din cari se compun, sunt dextrogiri). — Pentru cercetarea structurii lor se foloseşte hidroliză cu acizi, cu baze sau cu enzime proteolitice. Separarea componenţilor de hidroliză se face prin extragerea frac-ţionată cu alcool butilic, în care au solubilităţi diferite, sau cu unii reactivi specifici. La hidro-liza proteinelor se obţin cca 27 de aminoacizi diferiţi. Proteinele au o structură polipeptidică, şi aceasta se constată dacă se urmăreşte cantitativ mersul reacţiei de hidroliză, unde apare, de obice'fu, o grupare NH2 împreună cu o grupare COOH (singura legătură care dă, prin hidroliză, grupări carboxil şi amino este legătura peptidică CO*NH), de exemplu: H2N — CH —CO — NH — CH—CO... NH—CH—COOH-f-HOHîj I I I R R* R" H2—N—CH — COOH + H2N — CH — CO... HN — CH — COOH I I I R R' RM Proteinele naturale au, datorită unor deosebiri structurale importante, unele proprietăţi speci- 1000 fice (comportarea fafă de enzîmele proteolitice, coagularea, propriefăfi fiziologice deosebite), cari nu se constată la peptide. — Pentru sinteza aminoacizilor, respectiv a proteinelor cari se găsesc în fiecare celulă vie, plantele folosesc combinaşi anorganice ale azotului (amoniac şi nitrafi), pe cari le iau din sol (bacteriile din sol pot folosi chiar azotul molecular). Animalele nu au capacitatea de a asimila combinafiile anorganice ale azotului, folosind proteinele de origine animală sau vegetală; acestea sunt desfăcute, prin digestie, până la aminoacizi, cari formează sub-stanfele de bază pentru sinteza proteinelor proprii celulelor. (V. şi sub Nutrifie). Conţinutul aproximativ în proteine al câtorva produse animale şi vegetale Carnea de bovine 190/o Ouă de pasări 12% Oase (anhidre) 30% Grâu 12% 360/0 Piele (anhidră) 95% Fasole soia Coarne, ghiare, Ciuperci (anhidre) 30% păr 90—100% Spanac (anhidru) 25% Sânge 20% Lapte 3% Organismul animal nu depune rezerve de proteine (cum depune grăsimi şi hidrafi de carbon), ci degradează excesul de aminoacizi confinut în hrană, prin desaminare, în ficat, eliminând prin urină amoniacul care rezultă din reacfie, sub formă de uree. Când hrana nu confine amino-acizii necesari (calitativ şi cantitativ), sau între două digestii, unele proteine (de ex. din muşchi) sunt degradate, prin aefiunea proteazelor celulare, până la aminoacizi, cari sunt folosifi pentru sinteza (reconstrucţia) altor proteine; fenomenul de reconstrucjie e normal şi permanent, dar se observă mai uşor la organismul înfometat. Valoarea nutritivă a proteinelor e diferită, şi ele nu constitue un aliment complet, dacă lipsesc unii aminoacizi; de exemplu, creşterea unui animal tânăr încetează, dacă e hrănit cu zeină (proteina porumbului, din care lipseşte lizina). Lipsa din hrană a proteinelor cari conţin principalii zece aminoacizi (valina, leucina, isoleucina, fenil-alanina, treonina, metionina, triptofanul, histidina, lizina şi, în parte, arginina) produce turburări de creştere sau de funefionare normală a organismului animal. După unele proprietăţi şi, în principal, după solubilitate, proteinele se împart cum urmează: albumine, globuline, proteine din cereale, histone, protamine, hormoni şi scleroproteine. Proteinele din hrană sunt hidrolizate, în timpul digestiei, de enzirne proteolitice sau proteaze (v.), cari sunt, de asemenea, proteine globulare, produse de glande în stomac, în pancreas şi în intestine. Sin. Substanfă proteică, Oloproteidă, Holopro-teidă. i. Protejare [3aimiTa, oxpaHa; protection; Schutz; protection; vedes]. Tehn.: Ansamblul operaţiunilor prin cari personalul, materialele, sistemele tehnice sau un anumit gen de activitate (transporturile, etc.) sunt sustrase acţiunii dăunătoare sau nedorite a anumitor acţiuni exterioare, sau prin cari efectele acestor aefiuni sunt numai limitate sau semnalizate. O parte din mijloacele prin cari se protejează personalul sunt descrise sub Protecfiunea muncii (v.); o parte din mijloacele prin cari se protejează materialele, respectiv sistemele tehnice şi anumite genuri de activitate tehnică, sunt descrise sub: Protecfiunea muncii, Protecfiunea metalelor, Protecfiunea sistemelor tehnice şi Pro-* teefiunea transporturilor. Sin. Protecfiune 1. 2. Protejat [npeAOxpaHeHHbiH; protege; ge-chutzt; protected; vedett]. Tehn.: Calitatea unui sistem tehnic, a unei instalafii, etc. de a fi echipate cu un sistem de protecfiune. V. sub Protecfiune. s. Profeolitic [npoTeojiHTOBbiH; proteoly-tique; proteolytisch; proteolytic; proteolitikus]» Chim. biol.: Calitatea unei substanfe de a descompune produşii albuminoizi în constituenţii lor (albumoze, peptone, acizi aminafi, etc.). Exemplu» Tripsina e o diastază proteolitică. 4. Proteolitică, activitate ~ [rip0Te0JiHT0BaH AGHTejIbHOCTb; activite proteolytique; proteoly^ tische Kraft; proteolytic activity; proteolitikus tevekenyseg], Chim. biol.: Aefiunea de descompunere hidrolitică pe care o exercită diastazele numite proteaze, asupra substanfelor proteice* pe cari je transformă treptat în polipeptide, în peptide şi în aminoacizi. 5. Profobitumen [npoTo6HTyM; protobitume; Protobitumen; profobitumen; profobitumen]. Mineral.: Bitumen în formafie, reprezentând prima fază de transformare a materiei organice în petroL e. Protodoric, ordin ~ [npoTOAopHbiH opaep* ordre protodorique, ordre protodorien; proio-dorische Săulenordnung; protodoric order; pro-todorikus oszloprendszer]. Arh.: Ordin de arhitectură egiptean, considerat de unii arheolog? drept prototipul ordinului doric elen • deoarece coloana ordinului doric se deosebeşte de coloana ordinului protodoric numai ^arin echina de sub abacă şi prin gălbui fusului. 7. Protogină [npOTOrHH; protogine; Protogine protogine; protogin]. GeoL: Rocă granitică puternic strivită (cu structură net catacjastică), formată, din cuarf, feldspat, sericit, clorit, epidot şi granafi.. Prin laminare, mineralele sunt sdrobite, biotitele-sericitizate, iar roca devine gneisică, chiar şis-toasă, recristalizând sub stress în timpul şi după consolidarea ei. E o rocă foarte răspândită în? masivul Mont Blanc. 8. Proton [np0T0H; proton; Proton; proton; proton]. Fiz.: Particulă elementară de materie, cu masa Mp— 1,672*1 Q~24g (aproximativ egală cu« masa atomului de hidrogen), cu momentul cinetic egal cu câtul prin 2rc al cuantei de aefiune (h/2 rc= 1,042*10-8j joulisec), cu o cuantă electrică, pozitivă,egală cu #0 = + 1,60-10~19 coulombi, şi cu momentul magnetic egal cu 2,785 mici magne-toni Bohr [2,785 qjo/(AnMpC) — 1,4* 10-28 unităfs electromagnetice CGS de moment magnetic]. 1) piromorfif; 2) pirop; 3) proustit; 4) psilomelan; 5) piroxen. ^ . -............................................................................................................................................................................................._______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________ ‘ ..............................................................................,, PLANŞA III. 100f Protonul şi neutronul (v.) se numesc şi „nu-cleoni", fiindcă sunt constituenţi fundamentali ai nucleului atomic (v.). Deşi protonul liber (la o distanfă de alfi nucleoni, mare fafă de raza de acfiune a forjelor nucleare) e stabil, în interiorul unui nucleu complex, el poate deveni instabil, transformându-se într'un neutron cu emisiunea unui electron pozitiv (emisiune p+). De asemenea, este posibil şi procesul invers, al transformării unui neutron într'un proton, cu emisiunea unui electron negativ. Aceste procese se produc când nucleul final e mai stabil decât cel inifial. Ele sunt legate de caracterul de schimb al forjelor nucleare (v. sub Forfă). 1. Profoparafinâ [np0T0napacJ)iiîi; protopa-raffine; Protoparaffin; protoparaffin; protoparaffin]. Ind. pefr.: Parafină amorfă; existentă în petrolul brut, care se compune, în mare parte, din hidrocarburi isoparafinice şi care, în timpul distilafiei petrolului, trece în piroparafină cristalizabilă, constituită din hidrocarburi parafinice normale. 2. Protopecfină [npoToneKTHH; protopectine; Protopektin; protopectin; protopektin]. Chim. biol.: Nume vechiu pentru pectină (v.). 3. Protoplasma [npoTonJia3Ma; protoplasme; Protoplasm; protoplasm; protoplazma]: Substanfă de natură proteică, care se găseşte în natură, în fiecare organism viu (în fiecare celulă şi în afara celulelor). 4. Profoporfirină [npoTonopcimpHH; proto-porphyrine; Protoporphyrin; protoporphyrin; pro-toporfirin]. Chim. biol.: Porfirină din care derivă hemul şi hemina prin introducerea unui atom de fier legat complex de atomii de azot ai ciclurilor pirolice. Protoporfirina derivă din porfină prin introducerea a patru radicali acetili, în pozifiile 1, 3, 5 şi 8, a doi radicali vinili, legafi de atomii de - carbon 2 şi 4, şi a două resturi de acid propionic, în pozifiile 6 şi 7 (v. Porfină). Se obfine din hemină, prin eliminarea fierului sub acfiunea bacteriilor de putrezire. . 5. Prototip [npOTOTHn; prototype; Urmuster, Vorform; standard; prototipus, elso mintapeldâny]. Tehn.: Primul exemplar al unei piese sau al unui sistem tehnic, care serveşte ca model pentru executarea, verificarea sau recepfionarea produselor de acelaşi fel. Exemple: Primul exemplar al unei piese, al unei maşini- sau al unui vehicul, cari urmează să fie fabricate în serie. Unele prototipuri sunt supuse la încercări, fie pentru verificarea modului cum satisfac anumite condifiuni impuse, fie pentru determinarea caracteristicelor sau a performanfelor acestora. e. Profozoare. Zoo/., Paleont.: încrengătură a regnului animal, în care sunt cuprinse animalele inferioare cari au corpul alcătuit dintr'o singură celulă. 7. Protuberante [npoTy6epaHU,bi; protuberan-ces; Protuberanzen; prominences; protuberâncek]. V. sub Activitate solară. 8. Proust, legea lui Sin. Legea proporfiilor definite. V. Proporfiilor, legea ~ definite. o. Proustit [npycTHT; proustite; Proustit, lich— tes Rotgultigerz; proustite, ruby silver ore, light-red silver ore; proustit]. Mineral.: Ag3AsS3. Sulfo-arseniură de argint cu confinut de 65,4% Ag şt 15,2% As; are luciu adamantin sau semimetalic şi coloare roşie de carmin sau roşie închisă; urma, roşie-gălbuie; duritatea 3 ; gr. sp. 5,6. Se găseşte în filoane hidrotermale, împreună cu alte minerale de argint, cu baritină, calcit şi cuarf. io. Provă [HOCCyftHa; proue avant d'un navire; Bug; bow; hajoorr]. Nav.: Partea dinainte a corpului unei nave, — sau numai extremitatea din fafă a acestei părfi. Forma provei diferă după vitesajşis a b c d Diferite forme de provă, a) provă dreaptă (pană); b) provă înclinată; c) provă tip? Clipper; d) provă cu forme Maier. după folosirea navei. Exemple de prove cu forme diferite: prova dreaptă sau prova-pană (v. fig, a)r prova înclinată (v. fig. b), prova tip Clipper (v. fig. c), prova cu forme Maier (v. fig. d). Sin. Proră. V. şi fig. Echipamentul de bord şi amenajerile navei, şi fig. Forme de secţiuni* de navă, sub Navă. 11. ~ cu forme Maier [hoc thii MaSepa;, avant â cuiller type Maier; Maierbug, Loffelbug;. Maier bow, spoon bow; Maier hajoorr]. V. sub Provă. 12. ~ dreaptă [npflMOH HOC; avant droit; gerader Bug; plumb bow, straight stem; egyenes. hajoorr]. V. sub Provă. 13. ~ înclinată [HaKJIOHHblH HOC; etrave elan- cee; schrăger Bug; racking stem, flaring bow; ferde hajoorr]. V. sub Provă. 14. ~ -pană: Sin. Provă dreaptă. V. sub Provă, îs. ~ tip Clipper [BbiCTynHOft HOC; etrave en saillie; Klipperbug; Clipper stem; klipper hajoorr]. V. sub Provă. ie. Provincie metaliferă. V. District metalifer* i7. ~ petrografică [neTporpa^HHecKaH o6-JiaCTb; province petrographique; petrographische Provinz; petrographic province; petrogrâfiai tar-tomâny], Pefr.: Ţinut întins, pe suprafafa Pământului, în care rocele eruptive, intruzive şi extru-zive fac parte dintr'o aceeaşi fază mare eruptivă, provin din acelaşi cuptor magmatic de profunzime şi prezintă anumite caractere chimice de înrudire. O astfel de perioadă de erupfii este, în general, strâns legată de o fază organică. îs. Provitamina D [npOBHTaMHH fl; provitamine D; Provitamin D; provitamin D; D. provitamin]. Chim.: Dehidrocolesterina care însoţeşte permanent colesterina în unele plante şi animale. Supusă radiafiilor ultraviolete, se transformă în vitamina Q (v.). 19. Provizii [np0BH3HH; provisions; Proviant; stores, supply, provisions; elelem, tâpanyag]. 1. Gen.: Totalitatea obiectelor necesare sau utile într'o anumită perioadă, pentru hrana şi între- 1002 tinerea oamenilor şi a animalelor cari trăiesc împreună într'un loc (apartament, imobil, oraş, etc.). — 2. Nav.: Totalitatea obiectelor necesare .pe o navă, pentru hrana echipajului şi a pasagerilor, pentru o anumită perioadă. 1. Prun, pl. pruni [cJlHBa; prunier; Pflaumen-baum, Zwetsche; plum-tree, sziivafa, szilva]. Agr.: Prunus domestica L.; arbore fructifer din genul Prunus (v.), familia rozaceelor-prunoidaelor, originar din Asia, cultivat pentru fructe şi pentru lemn. Are tulpina înaltă până la 8 m; florile, melifere, de coloare albă-verzuie, cu pedunculele acoperite cu peri moi. Fructele (prunele) sunt drupe de mărimi şi de forme diferite (ovoide, rotunde, lungueţe, turtite, etc.). E pufin pretenţios la teren şi la climă. La noi se cultivă numeroase varietăţi locale şi străine, ca: tuleul gras, tuleul rotund, vânătul, de Bistrifa, gâtlanele văratice, busuioacele, etc. — Prin altoire, se menţin şi se desvoltă calităfile prunului. Prunele sunt folosite în industria alimentară, fie uscate, fie proaspete, la prepararea marmeladei, a compotului, a rachiului, etc. — Lemnul prunului, de coloare roşie-brună, e greu şi dur, şi este folosit în industria lemnului, la fabricarea mobilei, a bastoanelor, a mânerelor, etc. Sin. Perj (Moldova). 2. ~ gogonef. V Goldan. 3. ~ sălDatic. V. Mălin. 4. Prundiş [rpaBHH; gravier; Gerolle; gravei; kogorgeteg]: Material granular, format din fărâmături de roce, transportat de apele curgătoare ş\ depozitat de-a-lungul albiei râului, în şesul fluvial şi în terasele fluviatile Pentru prundiş este caracteristică forma rotunjită a granulelor sale. 5. Prunus. Bot.: Gen de arbori sau de arbuşti din familia rozaceelor, tribul Prunea sau Amygdalea. Prezintă următoarele caracteristice: frunze ovale sau eliptice, dinfate şi convolute în muguri; flori albe cari preced frunzele; fruct glabru, adesea acoperit cu o eflorescentă glaucă. Se cunosc cca 20 de specii, originare din regiunea temperată a emisferei nordice; la noi cresc şi se cultivă, mai mult: Prunus amygdalus (migdalul), Prunus armeniaca (caisul), Prunus avium (cireşul), Prunus cerasifera (corcoduşul), Prunus cerasus (vişinul), Prunus domestica (prunul), Prunus inşiiitia (goldanul), Prunus padus (mălinul), Prunus persica (piersecul), etc. 8. Prusie, acid Sin. Acid cianhidric (v. Cian-hidric, acid ~). 7. Psamife [ncaMHTbi; psammites; psammi-iische Gesteine; psammites; pszamitikus kovek]. Geo/.: Roce detritice mobile, cu elemente componente mai mici decât doi milimetri, totuşi vizibile cu ochiul liber, corespunzătoare nisipurilor. s. Psamofife [ncaMO<|)HTbi; psammophytes; Psammophylen, Psammophyten; psammophyles, psammophytes; pszamofilek, pszamofitek]. Bot., Zoot.: Animale şi vegetale cari trăiesc în regiuni -nisipoase. 9. Psamoserie [ncaMOcepHH; psammoserie: Psammoserie; psammoseries; pszamozeria]. Agr.; Comunitate vegetală care creşte pe nisip. 10. Psefife [nce(|)HTbi; psephites; psephitische Gesteine; psephites; pszefitikus kovek]. Geo/.; Roce detritice, ale căror elemente componente au diametrul mai mare decât doi milimetri, corespunzătoare pietrişurilor. 11. Pseudoadiabafă [neeBfloa/ţHaâaTa; courbe pseudo-adiabatique; unechte adiabatische Kurve; pseudo-adiabatic curve; pszeudo-adiabatikus gor-be]. V. sub Diagrame aerologice. 12. Pseudoadiabafică, transformare ~ [nceB-AoaftHadaTHqecKoe npeBpameHHe; transforma-tion pseudo-adiabatique; unechte adiabatische Umbildung; pseudo-adiabatic transformation; pszeudo-adiabatikus âllapotvâltozâs]. V. sub Transformări termodinamice umede. îs. Pseudoarmonie [nceBAOrapMOHHHHbiH ; pseudoharmonique; pseudoharmonisch; pseudo-harmonip; pszeudo-harmonikus]. A/g.: Calitatea unei funcfiuni de a fi egală cu produsul unei funcţiuni armonice printr'o funcţiune neperiodică de aceeaşi variabilă. 14. Pseudodipfer [âceBAOAHnTep ; pseudo-diptere; Pseudodipteros; pseudo-diptery;pszeudo-dipter]. Arh. V. sub Templu. 15. Pseudofocală, distantă ~ [nceBAO(|)OKyc-Hoe pacCTOHHHe; pseudofocale; Pseudobrenn-weite; pseudofocal; pszeudo-gyujtoponttâvolsâg]. Qpt>: Distanta focală a unei lentile groase, neglijând grosimea ei; e egală cu distanfa focală a unei lentile infinit subţiri, care are aceleaşi caracteristice ca şi lentila dată. Sin. Pseudofocală. io. Pseudoglobulină [nceBAOrjio6yjiHH; pseu-doglobuline; Pseudoglobuline; pseudoglobuline; pszeudo-globulin]. Chim. biol.: Globulmă care constitue, îrtpreună cu euglobulina, serumglobu-lina. După uşurinţa cu care se face precipitarea cu sulfat de amoniu, se deosebesc, în sânge, trei fracţiuni (euglobuline, pseudoglobuline I şi pseudoglobuline II). V. şi Globuline. i7. Pseudolabilitate [nceBAOJiadHJibHOCTb; pseudolabilite; Pseudolabilităt; pseudolability; pszeudo-|abilitâs].V.sub Atmosferă,echilibrul în~. îs. Pseudomorfină. V. Dehidromorfină. îs. Pseudomorfoză [nceBA0M0p<})03; pseudo-morphose, pseudomorphisme; Pseudomorphose; pseudomorphism; pszeudo-morfozis]. Mineral.: Proces de transformare chimică în care mineralul nou format păstrează forma cristalină iniţiala a mineralului înlocuit. Astfel, în natură, se întâlnesc scalenoedri având forma calcitului, constituiţi însă din oxid de fier (hematit), în care oxidul de fier a înlocuit calcitul. 20. Pseudopelletierină [nceBAonejieTHepHH; pseudopelletierine; Pseudopelletierin; pseudo-pelletierine; pszeudo-pelle- j_j tierin]. Chim.: Alcaloidul j_j ^^_________^|_j principal care se găseşte în 2| | j 2 scoarţa rădăcinii de rodiu h2C N-CH3 CO (Punica granatum). Prin oxi- | j | dare dă acidul metil-grana- H2C—C-----------CH2 tic. Sin. N-metil-granatonină. H 21. Pseudoperiodic [nceBAonepHOAH^ecKHii; pseudoperiodique; pseudoperiodisch; pseudo- *periodica|; pszeudo-periodikus]. Alg.: Calitatea unei funcfiuni de a fi egală cu produsul unei funcţiuni periodice printr'o funcţiune neperiodică de aceeaşi variabilă. 1. Pseudoperipfer [nceBAOnepmrrepjpseudo-periptere; Pseudoperipteros; pseudo-periptery; pszeudo-peripter]. Arh. V. sub Templu. 2. Pseudoplancîon [nceBfloiuiaHKTOH; pseu-doplancton ; Pseudoplankton ; pseudo-plankfon ; pszeudo-plankton]. Biol.: Totalitatea organismelor minuscule moarte sau în stare latentă (ouă, larve), cum şi a deşeurilor lor, cari se găsesc în apă. 5. Pseudopofenfială, temperatură ~ [nceBAO-noTeHiţHajibHan TeMnepaTypa; temperature -pseudopotentielle; pseudopotentielle Temperatur; pseudo-potential temperature; pszeudo-poten-ciâlis homerseklet]. V. sub Temperatura aerului. 4. Pseudoscopic, efect ~ [neeBAOCKOiraqec-îCHH 3(J)4)eKT; effet pseudoscopique; pseudosko-«pischer Etfekt, Pseudoeffskt; pseudoscopic effect; pszeudoszkopikus hatâs]. Fotgrm.: Sensaţia falsă de relief, obţinută asupra unei stereograme, în care clişeele au fost orientate invers; este sensa-jia inversă celei date de modelul optic al unei stereograme orientate normal şi examinate normal cu stereoscopul (sau cu ochelarii coloraţi, când -fotogramele conjugate au fost colorate în colori complementare). 5. relief ~ [nceBAOCKOiiHHecKHH pe-Jlbecj); relief pseudoscopique; Pseudoplastik; pseudoscopic relief; pszeudo-plasztika]. Fotgrm.: Modelul optic fals, în care gropile şi văile apar în relief ca movile şi ridicături, iar munţii, ca văi, «obţinut prin permutarea eronată a celor două clişee sau prin folosirea greşită a ochelarilor coloraţi sau a stereoscopului. 6. Pseudosferă [nceBflOcciîepa; pseudosphere; pseudosphărische Flăche; pseudosphere; pszeudo-szferikus felulet]. Oeom.: Suprafaţă a cărei curbură totală este constantă şi negativă. Este suprafaţa generată prin rotirea tractoarei (tractricei) în jurul asimptotei sale. Geometria pe o pseudosferă este o geometrie hiperbolică în două dimensiuni, care realizează geometria lui Lobacevski. 7. Psihromefrice, tabele ~ [ncHxpoMeTpn-HeCKHe TadJiHiţbi; tables psychrometriques; Psy-chrometertafdn; psychrometric tables; pszichro-metrikus tâblâszatok]. Mefeor,; Tabele cari dau direct valoarea umezelii relative din valorile temperaturilor citite la termometrul uscat şi ud al psihrometrului. s. Psihrometru [ncHxpoMeTp^ psychrometre; Psychrometer; wet and dry bulb hygrometer; pszichrometer]. V. sub Umezeala aerului, instrumente de măsură. 9. Psîiofife. Paleont.: Clasă din regnul vegetal, încrengătura pterofitelor, cuprinzând formele cele mai vechi şi primitive de plante adaptate vieţii ferestre. Au apărut în Silurian şi au continuat şi în Devonian. io. Psilomelan [ncHJiOMejiaH; psilomelane; s ilomelan; psilomelane; pszilomelân]. Mineral.: MnOs. Mineral amorf, gel, care se prezintă în forme stalactitice, reniform, compact, oolitic sau în den-drite. E negru sau brun, cu gr. sp. 3,9- ■ -4,3. Se formează prin alterarea mineralelor mangani-fere; se depune în mările epicontinentale, ca nomol manganifer. împreună cu piroluzitul constitue minereul principal de mangan. n. Psofomefru [nc0(|)0MeTp; psophometre; Psophometer; psophometer; pszofometer]. Te/c.: Aparat de măsură care permite determinarea obiectivă a tensiunii electromotoare şi a tensiunii electrice de sgomot a circuitelor, ţinând seamă de curba de sensibilitate ureche-telefon. Tensiunea de sgomot dintre cele două fire ale circuitului este amplificată într'un amplificator care cuprinde o linie artificială filtrantă ponderată, după care se redresează şi se aplică unui voltmetru sensibil cu cadru mobil. Dacă tensiunea de sgomot este produsă de curenţi de frecvenţe diferite, psofo-metrul dă valoarea efectivă totală a tensiunilor ponderate, pentru fiecare frecvenţă. Aparatul se etalonează la frecvenţa de 800 per/s. Tensiunea de sgomot măsurată astfel este tensiunea psofo-metrică. 12. PI Chim.: Simbol literal pantru elementul Platină. ia. Pferîdolîte. Bot., Paleont.: încrengătură a regnului vegetal, în care sunt cuprinse plantele cu rădăcină, cu tulpină şi frunze, dar lipsite de flori, ele înmulţindu-se prin spori. Cuprinde următoarele clase: Psilofite, Licopodiale, Echisetale, Fili-cale (ferige), Cladoxilate. Sin. Criptogame vasculare. 14. Pferidosperme. Paleont.: Ordin de plante fosile, care cuprinde forme cu frunze asemănătoare ferigelor, de cari se deosebesc prin faptul că se înmulţesc prin seminţe. Formele de pterido-sperme s’au desvoltat în Permocarbonifer. t5. Pfomaine[nTOMaHHbi; ptomaînes; Ptomaine; ptomaines; ptomainek]. Chim.: Amine cu nucleu aromatic, cari se găsesc printre bazele cari se formează în procesele de putrezire a proteinelor, la cadavre. Ptomainele sunt toxice şi provin din aminoacizi, prin decarboxilare, sub influenţa bacteriilor de putrezire. Din grupul ptomainelor fac parte: feniletilamina, tiramina, triptomina, hista-mina, etc. ie. Pu Chim.: Simbol literal pentru elementul Plutoniu. 17. Pucioasă [cepa; soufre; Schwefel; sulphur; ken]: Numele popular al sulfului. îs. Pucioasa, strate de ~ [nJiacTbi MecTHOCTH riyHOaea; couches de P.; P. Schichten; P. strata; P. retegek]. Ceol.: Alternanţă de pachete de marne slab bituminoase, argiloase, vinete, micacee, cu bancuri, sau cu strate mai subţiri de gresii micacee, întâlnită în zona marginală a Flişului din Carpaţii orientali, începând din valea Buzăului, spre Vest. Acest orizont de vârstă oligocenă se substitue şisturilor menilitice, disodilelor şi gresiei de Kliwa, cari se desvolta la Nord de valea Buzăului.* 19. Pud [nyAî poud; Pud; pood; pud]. Ms.: Unitate de masă, veche, din URSS. Este egală cu 1004 16,38048 kg. 1 pud = 40 funfi (a 409,5 g) = 1 280 lofi (a 12,80 g) = 3 840 solotnici (a 4,255 g) = 368 640 doli (a 44,43 mg). 1. Puding [oftjiOMOqHbiH KaMeHb; poudingue; Puddingstein; pudding stone; puddingko]. Pefr.: Varietate de conglomerat format din blocuri şi din pietriş, perfect rotunjite, cu mult ciment, în general silicios şi foarte compact. 2. Pudlaj[nyAJlHHrOBaHHe;puddlage; Puddeln, Puddelverfahren. Ruhrfrischen, Flammofenfrischen; puddling process; kavarâsi eljârâs]. MetL: Procedeu de elaborare a oţelului sub formă de lupe, prin afinarea în stare pastoasă a fontei, cu ajutorul oxigenului din gazele de ardere, din sgura formată şi din sgura sau din oxizii de fier adăugiţi într'un cuptor de pudlat. Fazele pudlajului sunt: încărcarea şi preîncălzirea materialului, topirea, afinarea şi aglomerarea, formarea lupelor, şi prelucrarea lor. Pentru obţinerea oţelului moale, fibros, şarja (de obiceiu 250 kg amestec de fontă brută albă, manganoasă, şi de aite fonte brute cu conţinut mic în fosfor, şi 50 kg oxid de fier sub formă de arsură sau de scorii) e introdusă, pentru preîncălzire, pe antevatra cuptorului de pudlat, cald, şi apoi e topită încet pe vatră. Pudlorul agită masa topită cu o rangă (vătraiu), o amestecă cu sgura care se formează şi cu sgura adăugită. Prin aceasta, masa metalică topită ajunge în contact cu sgura şi cu gazele de ardere, şi se produce oxidarea impurităţilor (la început a manganului, a siliciului, etc., şi apoi a carbonului), iar oxidul de carbon format provoacă fierberea băii. Prin decarburare, temperatura de topire a produsului devine mai înaltă decât temperatura de lucru din cuptor, şi masa de oţel formată devine pastoasă şi cade pe fundul vetrei. De pe fund sunt desprinse bucăţi, cari sunt împinse spre pragul focarului (unde există un maxim de temperatură), şi sunt expuse acţiunii oxidante a gazelor de ardere. Din această masă, pudlorul formează lupele de oţel buretos, cari sunt expuse gazelor de ardere, pentru ca o parte din sgură să se scurgă din ele, şi sunt apoi scoase din cuptor, prelucrate în blocuri, la presă sau la ciocan, pentru eliminarea sgurii şi pentru ca particulele de oţel să se sudeze. Blocurile sunt laminate în „bare brute" de oţel de pudlaj, cari constitue materia primă pentru oţelul sudat (v.). Consumul de combustibil este de 800-1000 kg antracit pentru 1000kg oţel, iar pierderea în foc, de 6-•■8%. Pentru obţinerea oţelului cu structură granulară şi cu conţinut mare în carbon, se foloseşte fontă mai bogată în mangan şi în siliciu, iar procesul de pudlaj este accelerat prin ridicarea temperaturii gazelor de ardere şi prin suprimarea fazei de expunere a masei pastoase la acţiunea gazelor fierbinţi, în apropierea pragului focarului; e scurtată şi faza de formare a lupelor, cari sunt scoase repede din cuptor, pe măsură ce sunt formate. Prelucrarea oţelului bogat în carbon impune şarje mai mici şi dă un consum de 1200 • ■ ■ 2000 kg antracit pentru 1000kg produse, şi o pierdere în foc de 18%. Sgura de pudlaj, bogată în fosfor, e folosită ca materie primă, în convertisoru! Thomas. Pentru mărirea vitesei de elaborare se folosescr pentru ofel fibros, cuptoare de pudlat mai mari, la cari masa pastoasă poate fi prelucrată de dop pudlori (din cele două laturi ale cuptorului), cuptoare cu două vetre, folosite alternativ ca,vatră de preîncălzire şi ca vatră de pudlaj, sau cuptoare la cari agitarea băii este parţial mecanizată. Folosirea combustibilului gazos măreşte, de asemenea,, vitesa de lucru. Pudlajul este un procedeu de elaborare folosit rareori. 3. Pudlaj, ofel de V. Ofel de pudlaj. 4. Pudlare [nyAJiHHroBaHHe; puddlage; Puddeln; puddling; kavarâs]. Meii.: 1. Operaţiune» de amestecare a masei metalice topite de pe vatra cuptorului de pudlat, cu sgura formată sau adăugită pentru afinarea ei. Prin operaţiunea de pudlare, care se efectuează de pudlor cu ajutorul unei bare* de ofel (vătraiu, rangă), se oxidează impurităfile, respectiv se decarburează materialul, astfel încât-temperatura de topire a acestuia creşte, depăşind temperatura cuptorului; deci temperatura de topire-a maierialului nu poate fi atinsă, şi se obfine o masă de oţel pastoasă. —1 2. Sin. Pudlaj (v.). 5. Pudlat, cuptor de V. Cuptor de pudlat- 6. Pudlor [nyAJiHHroBiu,HK; puddleur; Puddler; puddler; kavaroj. Meii.: Ofelar care lucrează la compunerea şarjei şi la elaborarea ofe[ului sub formă de lupe, în cuptorul de pudlat. în fazele cari urmează topirii, pudlorul agită continuu masa topită de pe vatră, cu ajutorul unui vătraiu de ofel, adună materialul spre pragul focarului, şi apoi* îl aglomerează în lupe. V. şi sub Pudlaj. 7. Pudră [nyApa; poudre; Puder; powder; puder]. Tehn.: 1. Pulbere solidă fină, obfinută prin mărunfirea unor corpuri solide (prin măcinare,, frecare în mojar sau pe pânzele unor site, etc.)P folosită în cosmetică sau în medicină pentru acoperirea, protejarea sau tratarea pielei sau a părului (de ex. pudra de orez, pudra de talc, etc.). — 2. Nume folosit pentru unele materiale solide sub formă de particule de orice formă şi cu dimensiuni mici (de obiceiu, mai mici decât \ mm), de exemplu: cărbune pudră (v.), zahăr pudră, etc. — Exemple de pudre folosite în tehnică: 8. ~ de asfalt. V. Asfalt, pudră de 9. ~ de piele. V. Piele, pudră de 10. ~ pentru forme. V. Praf pentru forme. 11. cărbune ~ [yrOJlbHafl nyApa; charbor* poudre; Feinstaubkohle; powder coal; puderszen, finom porszen]. Ind. cb.: Cărbune în granule cu dimensiuni mai mici decât 1 mm, obfinut prin ciuruire, fie din praful de cărbune provenit din sortare, fie din cărbunele pulverizat. 12. Pudrare [nyApnpOBaHHe; poudrage; Pudern; powdering; puderezâs]. Tehn.: Aplicarea pe o suprafaţă a unui strat de praf natural sau industrial, pentru a forma, fie un strat protector, fie un strat cu anumite proprietafi tehnologice, etc. Se efectuează manual, de exemplu prăfuirea formelor de turnătorie (v. sub Praf pentru forme), cu aparate sau cu maşini (v. sub Prăfuit, maşină de ^)-Sin. Prăfuire. 1005 î. Puiernifă. Pisc.: Basin folosit în crescătoriile salmonicole pentru desvoltarea puietului de păstrăv, -după scoaterea acestuia din incubatoare. Puier-nifele se construesc din pământ, din zidărie sau din lemn. Cele construite din lemn au dimensiuni mici, variind în jurul a 0,40X2,00X0,30 m şi sunt mobile. Cele construite din pământ sau din zidărie au forma unor şanfuri cu dimensiuni variind în jurul a 15x3X1 m, sau forma de basine cu dimensiunile variind în jurul a 30X15X0,50 m. ^ Fiecare puiernifă, construită din pământ sau din zidărie, are guri de alimentare şi de evacuare, pentru alimentarea cu apă şi pentru primenirea ei continuă. Sin. Troacă. 2. Puitoare, maşină ~ [pacRjia^onHan ManiH-Ha; machine etaleuse; Anlegemaschine; spreading cmachine; szalagkepzo gep]. Ind. text.: Maşină folosită în preparafia filaturii inului, a cânepei şi a iutei, pentru a trece fibrele din starea de fuior în forma de panglică. Maşina (v. fig.) cuprinde următoarele părfi .principale: o pânză fără fine, de alimentare (1), care circulă cu vitesă mică, şi pe care se aşază uniform, cu^mâna, mănunchiurile de fuior, suprapuse la Maşină puifoare. capete ca nişte solzi; o pereche de cilindri de alimentare (2), la care cilindrul superior presează prin pârghii cu greutăfi (100 kg); un sistem de jaminare gill-box (3), format dintr'o pânză fără fine, acfionată cu ajutorul a două şuruburi fără fine, pe care se înşiră transversal lineale cu ţepuşe speciale cari conduc fibrele spre cilindrii de întindere şi Ie pieptenă; o pereche de cilindri de întindere (4), cari se rotesc cu o vitesă de aproape douăzeci de ori mai mare decât vitesa cilindrilor de alimentare, şi la care cilindrul ‘superior (de lemn) presează cu o greutate de 400 kg asupra cilindrului inferior; o placă dş conducere (5), pe care se depun smocurile pâralelizate mai înainte de gill-box; o pereche de cilindri debitori (6)', cari liberează materialul sub formă de panglică; o cană (7), care colectează panglica; un clopot de control, în legătură cu cilindrii debitori, care anunfă când s'a completat în cană o anumîtă lungime, numită lungimea de clopofel. 3. Puitor [HaKJiaA^HK; margeur; Anleger, Ein-feger; feeder, layer-on, stoker, stoker-in; helyezo], Arte gr.: Muncitor care alimentează presa de imprimare cu coaie de hârtie, împingând cu mâna coală cu coală. 4. Puitor de mine [MHHOHOCeiţ; mouilleur de mines; Minenleger; mine layer; aknahelyezo]. V. sub Navă mică de luptă. Sin. Navă port-mine. 5. Puiu [MajieHbKaa niJiionKa; youyou; Ru-derboot eines Schiffs; dinghy; hajo-csonak]. V. sub îmbarcafie de servitute. e. Pulberărie [nopoxoBon saBO#; poudrerie; Pulverfabrik; powder factory; loporgyâr]: Fabrică pentru fabricat pulberi explozive. 7. Pulbere [nbiJib, nopomoK; poussier, pous-siere; Pulver, Staub; dust; por]. Tehn.: 1. Praf. — 2. Praf industrial obfinutintentionat, prin una sau prin mai multe operafiuni de mărunfire mecanică sau prin operafiuni nemecanice: fizicochimice sau chimice. Exemplu: s. ~ abrazivă [a6pa3HBHbin nopomoK; poudre abrasive; Schleifpulver; grinding powder; koszorulo por]. Tehn.: Granule de material abraziv de dimensiuni foarte mici (de oticeiu între 3,5 şi 20 ja), obfinute prin mărunfirea abrazivilor naturali sau sintetiic, cu ajutorul cărora se execută operafiuni de aşchiere fină (de ex. rectificare, şlefuire, lustruire, etc.) asupra pieselor de diferite materiale (de ex. metale, sticlă, etc.). Pulberile abrazive sunt folosite, fie sub formă de granule libere, fie sub formă de pastă (în amestec cu apă, cu uleiu, etc.), fie aplicate pe un suport (hârtie, pânză sau hârtie pânzată) cu ajutorul unui liant (cleiu, răşini, etc.). Pulberile abrazive se caracterizează prin duritate şi prin granulozitate (adică prin confinutul de granule de diferite mărimi, exprimat în procente din greutate). După natura abrazivului, se deosebesc pulberi abrazive naturale (de ex. emeri, corindon, granat, cuarf, flint, tripoli, gresie, piatră ponce, diamant) şi pulberi abrazive artificiale (de ex. corindon sintetic, sticlă, carbură de siliciu, carbură de bor). 9. Pulbere [nopox; poudre; Sprengpulver; powder; lopor]. 3. Expl.: Substanţă cu caracter exploziv, capabilă să desvolte, prin ardere, o cantitate mare de gaze, la presiune înaltă. După vitesa de ardere relativ mică (deflagrare), pulberile intră în categoria explozivilor progresivi, lenfi sau deflagranfi. Pe această proprietate se bazează întrebuinţarea lor în gurile de foc, în încărcături de aruncare. Pulberile se aprind şi deflagrează sub influenfa unei flăcări, sau prin percusiune. Pulberea fără fum se prepară din nitroceluloză cu 12,5--i13;4% azot (fulmicoton), prin gelati-nizare cu un amestec de eter şi alcool eiilic, sau cu o cetonă. Se fabrică şi pulberi cu 30% nitroglicerină (v. Cordită) sau cu 30-•■50% nitroglicerină (v. Balistită). în timpul fabricafiei se adaugă pulberilor 1 % difenilamină. Această substanfă are rolul de stabilizator, adică rolul de a fixa vaporii ni-troşi rezultafi din descompunerea lentă, în timp, a pulberilor. Se adaugă şi 1--*2% centralită, ca gelatinizator şi, în special, ca progresivator (v. S.), pentru micşorarea brizanfei pulberilor. Pulberea neagră e compusă din 75% azotat de potasiu, 12% sulf, iar restul, cărbune; este mult mai brizantă decât pulberea fără fum. în condifiuni normale de păstrare, pulberea neagră 1006 e foarte stabilă. Serveşte ca pulbere de vânătoare, ca amorsor în proiectile, la fabricarea explozivilor minieri, a fitilurilor, etc. 1. Pulbere cenuşie de mină [maxTHbiH cepbm nopox; poudre grise; Sprengsalpeter; mining ex-plosive saîtpetre; robbanto saletrom]: Pulbere alcătuită dintr'un amestec de 70* *'75% azotat de sodiu cu până la 20% azotat de potasiu, 10* ■■16% cărbune de lemn şi 9 • - ■ 15% sulf. Se livrează în formă de granule de coloare cenuşie, având mărimea de 1,03*••2,96 mm. E un exploziv lent, care are o forfă explozivă mai mică, şi este mai higroscopic decât pulberea neagră, din cauza azotatului de sodiu. Fiind mai ieftină, e totuşi întrebuinţată adesea în locul pulberii negre. 2. ~ fără fum [6e3AbiMHbiH nopox; poudre sans fumee; rauchloses Pulver; smokeless pow-der; fustnelkuli lopor]. V. sub Pulbere. s. ~ neagră [^epHblH nopox; poudre noire; Schwarzpulver; black powder; fekete lopor]. V. sub Pulbere. 4. ~ neagră de mină [maxTHbiH HepHbiH nopox; poudre noire; Schwarzpulver, Spreng-pulver; black powder; fekete bânya-lopor]. Mine: Pulbere care are caracterul de exploziv deflagrant sau lent, alcătuită dintr'un amestec de azotat de potasiu, sulf şi cărbune, în proporţiile indicate în tabloul de mai jos: Denumirea pulberii Compozifia Azotat de potasiu O/o Cărbune de lemn o/0 Sulf % Pulbere nr. 1 Pulbere nr. 2 Pulbere nr. 3 73-*• 77 68 — 72 63 — 67 10 — 15 14 — 20 15 — 22 8— 15 ... 16 12—19 Se prezintă în formă de granule negre, de 1,03*■ *4,70 mm. Are următoarele caracteristice: gr. sp. aparentă (cu golurile dintre granule): 0,95*••1,00 (în granule); 1,1 •••1,3 (în pulbere comprimată), faţă de gr. sp. absolută (fără goluri între granule): 1,45***1,60 (în granule); 1,7*-1,9 (în pulbere comprimată); temperatura de aprindere: 305 •••315 °C; temperatura gazelor de explozie, 2000 ••• 2500°C; presiunea specifică de explozie, 2540 atl /kg; vitesa de explozie, până la 400 m/s; căldura de explozie, 713 kcal/kg; volumul gazelor (la temperatura de 0° şi la presiunea de 760 mm Hg), 280•••300 l/kg. Se întrebuinţează în exploatările de roce de construcţie, deoarece nu sfărâmă materialul. Este interzisă folosirea ei în minele grizutoase sau în cele cu praf fin de cărbune. 5. Pulbere, cărbune V. Cărbune pulverizat. 6. Pulberi atmosferice. V. sub Plancton atmosferic. ' 7. ploaie de V. sub Plancton atmosferic. 8. Pulberilor, metalurgia ~.V. Metaloceramică. 9. Pulegonă [nyjieroH; pulegone; Pulegon; pulegone; pulegon]. Chim.: C10H16O. Cetonă din clasa terpenilor, conţinută în uleiurile eterice ale? unor labiate (Mentha pulegium). E un lichid cu? miros de mentol. 10. Pulie [na30Baa inaft6a; poulie â gorge;* Nutenscheibe; grooved pulley; hornyos târcsa]*. rid.: Roată de transmisiune fără spiţe, care are un şanţ (de obiceiu cu profil în semicerc, sau în* trapez) la periferie. Exemple: scripetele dintr'a muflă; roata cu şanţ, fixată pe axul arborelui cotit* care transmite mişcarea la ventilator, la pompa de apă şi la dinamul automobilului, prin intermediul curelei de ventilator. 11. Pulmonafe. Zoo/., Paleont.: Ordih al clasek gasteropodelor, cuprinzând forme hermafrodite* cunoscute în general sub numele de melci de uscat şi de apă dulce, cari respiră printr'o cameră-pulmonară, aşezată înaintea inimii. 12. Pufsafie [nyjibCHpOBaHHe; pulsation; Kreis-frequenz; pulsation; pulzâcio, luktetes]: Produsul? frecvenţei unei mărimi care e funcţiune periodica de timp, prin numărul 2 k. £ egală cu numărul de perioade efectuate în,2z unităţi de timp. îs. Pulsatorie, mărime ~ [nyjibcnpyiomaR. Bejm^HHa; grandeur pulsatoire, crandeuronduleel puisierende Grofje; undulating quantity; pulzâ-cios mennyiseg]. Mat. V. sub Mărime variabilă. 14. Pulsomefru [nyjibCOMeTp; pulsometre; Pulsometer; pulsometer; pulzometer], Ind. pefr.r Aparat pentru separarea gazolinei naturale din gazele de sondă bogate. Aparatul este format dintr'un vas în interiorul căruia se găseşte o cupă» care poate oscila în jurul unei pârghii. Gazolina-care intră în vas umple cupa care, oscilând JriL jurul pârghiei, deschide supapa de ieşire, iar presiunea de regim împinge gazolina afarâ. Cupa*, golindu-se, revine în poziţia iniţială şi închide supapa. Pulsometrul funcţionează automat. îs. Pulsomefru [nyjibCOMeTp; pulsometre; Pulsometer; pulsometer; pulzometer]. Mş.: Pompă* cu două fluide, în care fluidul motor este aburul, deplasarea lichidului (a apei) efectuându-se prin^ presiunea pe care aburul o exercită asupra apeL Pulsometrul (v. fig.) este format din două camere* de apă (numite uneori şi cilindri), în cari aburul sub presiune intră alternativ, introdus printr'urr robinet şi distribuit printr'un organ de distribuţie, care poate fi o limbă, o bilă sau o clapetă». Presiunea aburului împinge apa din camera de* apă, prin supapa de refulare, în conducta de refulare; din cauza contactului cu apa, aburul se răceşte în camera de apă, se condensează şi, scăzând presiunea, se închide supapa de refulare şr se deschide supapa de aspiraţie. în acelaşi timp, organul de distribuţie introduce abur în cealaltă' cameră, şi operaţiunea se repetă asemănător. înălţimea de aspiraţie este cuprinsă între 2 şi 4m; uneori, ea ajunge până la 8 m. înălţimea de refulare ajunge aproximativ până la 50 m; pentru înălţimi mai mari, se cuplează în serie mai multe pulsometre. Presiunea aburului trebue să fie, la> înălţimi de ridicare mici, cu 1,5 kg/cm2 mai înaltă decât presiunea corespunzătoare înălţimii de ridicare, iar la înălţimi de ridicare mari, cu 2"-4 kg/cm2* Aspirafia este posibilă până la o temperatură de 50° a apei. Consumul de abur este foarte mare; unui kilogram de abur consumat îi corespunde 1) intrarea aburului; 2) limbă oscilantă; 3) şi 3') camere de refulare şi de aspirafie, alternate; 4) camera supapelor de refulare; 5) cameră comun? de aspirafie; 6) supapă de fund; 7) canale de refulare (două); 8) orificiu de injecfie pentru abur; 9) supape de refulare (două); 10) supape de aspirafie (două); 11) cameră de aer; 12) legătură cu conducta de presiune; A-A) linie de condensafie. un lucru mecanic de 3000- • -4000 kgm de apă ridicată, adică un consum de 50-"90 kg/CPh de abur. — Pulsometrul se foloseşte în instalafii |a cari costul instalafiei şi simplicitatea exploatării primează asupra consumului de abur (de ex. la unele stafii de alimentrare cu apă a locomotivelor pe linii secundare, cu circulafie mică de trenuri). i. Pulsomefru cu gaze [ra30B0H nyjibCOMeTp; pulsomefre â gaz; Gasdruckpumpe, Gaspulsometer; gas pulsometer; gâzpulzometer]: Pulsometru cu funcfionare identică cu a pulsometrului cu abur, 100? s. Pulsoreacfor [nyjibcopeaKTop; pulsoreac-teur; Pulsoreaktor; pulsoreactor; pulzoreaktor]^ Av., Mş. ferm. V. sub Reactor. 4. Pulverină [nyjibBepHH; pulverine; Pulverin; pulverin; pulverin]. Exp/.: Pulbere neagră cu granule foarte fine, folosită pentru fabricarea fitilurilor Bickford. s. Pulverizabil [pacnbiJiflioiiţHHCH; pulveri-sable; pulverisierbar; pulverisable; porlaszthato].. Gen.: Calitatea unui material de a putea fi transformat în pulbere. 6. Pulverizare [pa3ilbiJieHHe; pulverisationr Pulverisieren; pulverization; porlasztâs]. Tehn.r 1. Operafiunea de transformare în pulbere a unui material solid. Pulverizarea se efectuează manual sau. mecanizat. Pulverizarea manuală se poate efectua-prin frecare cu pistilul într'un mo;ar; prin frecare cu o moletă de piatră (piesă tronconică cu baza. plată) pe o placă de piatră dură (de ex. de porfir), în care caz este numită şi porf[r[zace-^prin frecare pe pânzele unor site; prin frecare în piuite; etc. Pulverizarea mecanică se poate efectua, cu ajutorul morilor (v.), prin măcinare uscată sau prin măcinare umedă, urmată de uscare; pentru pulberi foarte fine, cum sunt pulberile metalice folosite în metaloceramică, se foloseşte, de exemplu, moara^ cu vârtejuri, iar pentru pulberile mai pufin fine, cum este cărbunele pulverizat, se folosesc, de-exemplu, meri cu tobă, cu bile, cu ciocane, etc.~ Sin. (parţial) Măcinare. Exemplu: 7. instalaf ie de ~ [ycTp0HCT^0 AJIH npe-BpameHHH yrjm b nopomoK; installation de pulverisation; Pulverisieranlage; pulverization plant;. Schema circttl3fiei cărbuneiui într'o instalafie de pulverizat cărbunele. 1) venirea cărbunelui; 2) depozit' de cărbunef 3) pod de încărcare; 4) macaraua instalafiei de pulverizare; 5) instalafiei de mărunfire preliminară; 6) rezervă (buncăre) de cărbune; 7) descărcarea buncărelor; 8) separaţie magnetică; 9) uscător rotativ; 10) conductă de cărbune ia uscător; 10’) conductă de occlire a uscatorului; 11) şurub-melc distribuitor de cărbune uscat; 12) buncărul morii de cărbune; 131 moară de cărbune; 14) ventilator; 15) ciclon (separator centrifug); 16) şurub-melc transportor pentru cărbune pulverizat; 17) bunc?r de cărbune pulverizat în camera pompelor de cărbune pulverizat; 18) filtru de praf; 19) colectorul instalafiei de desprăfuire; 20) ventilator; 21) coşul instalafiei de uscare; 22) desprăfullor electros+atic. ridicarea apei fiind provocată de presiunea unor gaze de ardere, iar aspirafia fiind realizată în faza de expansiune a gazelor. Se foloseşte în insta-lafiile în cari stau la dispozifie gaze suficiente. 2. Pulsomotor. V. Motor cu piston. porlasztâsi berendezes]. Ind. cb.: Instalafie folosită; pentru prepararea cărbunelui pulverizat, care poate^ deservi unul sau mai multe cazane sau cuptoare; uneori, poate fi legată organic cu focarul unuia> din acestea. în general, prin preparare se înfelege& 1G08 fărâmarea bulgărilor (mărunţire preliminară), uscarea şi măcinarea, cari se efectuează în instalaţia de pulverizare, împreună cu distribuirea cărbunelui pulverizat (v. fig.). — Fărâmarea bulgărilor, pentru a obţine o granulafie de 5 • • ■ 15 mm, se efectuează în concasoare cu ciocane, sau în con-casoare cu cilindri. — Uscarea se efectuează, de obiceiu, în uscătoare cu tobă (cu gaze de ardere, cu aer), în uscătoare verticale (cu gaze de ardere), etc. — Măcinarea se realizează în mori, -şi anume: la instalaţii individuale fără siloz se -folosesc, mai ales, mori cu ciocane; la instalaţii centralizate (pentru mai multe focare), sai la instalaţii individuale cu siloz se folosesc mori cu cilindri, mori cu bile, mori cu ciocane, mori cu ^evi rotative, etc. — Distribuirea Ia distanţe până ja 60 m şi cu pante de maximum 15° se obţine prin transportoare-melc (acţionate la capătul de ieşire al materialului), prin transportoare cu cupe capsulate (la transportul pe verticală), etc.; la distanţe de maximum 2000 m se foloseşte distribuţia pneumatică, pulberea fiind amestecată cu o -cantitate mică de aer (20 m3/t). Instalaţia de pulverizare se montează în clădiri special amenajate, în afară de cazul când se foloseşte pentru uscare căldura gazelor de evacuare sau când moara este aşezată în imediata apropiere a focarelor; între uscător şi camera morii se intercalează un perete de protecţiune. La instalaţii mari de pulverizare se instalează cel puţin două uscătoare şi două mori. Clădirea se con-strueşte, de obiceiu, cj schelet metalic cu pereţii interiori netezi. încăperile pentru dspozitarea cărbunilor (silozuri) uscaţi şi cele pentru depozitarea prafului trebue să aibă un volum care să poată •cuprinde de cinci ori cantitatea de cărbune pulverizat produsă într'o oră. Organele de distribuţie şi de transport sunt echipate cu separatoare de praf şi, uneori, cu filtre, pentru a se realiza des-prăfuirea lor. 1. Pulverizare [pacnbiJieHHe; pulverisation; Pulverisieren, Zerstăubung; pulverization, atomiza-tion; porlasztâs]. Tehn.: 2. Operaţiunea de transformare a unui corp lichid în picături de dimensiuni destul de mici pentru a forma o fază dispersă într'un amestec lichid-gaz. Pulverizarea, care se efectuează cu consum de energie, e folosită în diferite scopuri industriale, ca, de exemplu: la arderea în motoare sau la arderea în focare, a combustibililor lichizi cu tensiunea de vapori joasă, pentru formarea aerosolilor; la vopsirea prin stropire (v.); la metalizarea prin pulverizare (v.); etc. Exemplu: 2. Pulverizare la injecţie [pacnbiJieHHe npn HHHCeKTHpOBaHHH; pulverisation par jet; Strahl-zerstăubung; jet spraying, jet atomizing; befecs-kendezesi porlasztâs]. Tehn.: Pulverizarea unui combustibil lichid cu tensiune de vapori joasă (puţin sau greu volatil), cu formare de aerosoli, prin injectarea acestui combustibil în camera de combustie, sau într'un compartiment al camerei de combustie a unui motor cu ardere internă (motor cu autoaprindere, motor cu electroaprindere şi injecţie). Injecţia se efectuează cu presiune, prin-tr'un ajutaj cu unul sau cu mai multe orificii; prin ea se obţine pulverizarea şi diseminarea combustibilului în masa de aer din camera de combustie a motorului. Fineţa pulverizării e determinată de diametrul mediu al particulelor de combustibil şi de repartiţia abaterilor în jurul acestei va* lori; aceasta depinde de sistemul de injecţie, de forma constructivă a camerei de combustie şi de turbulenţa aerului. Proporţia, în procente, de particule cu diametrul mediu d. ■ / ,1 20 r y ■ N A •in / / 5 tu y C 0 dJW) Câracfen’siice de pulverizare, în funcţiune de presiunea de injecţie, pentru un orificiu cu diametrul d0—0,508 mm. /) 400 kg/cm2; 2), 292 kg/cm2; 3) 160 kg/crn2; 4) 62,5 kg/cm*; 5) 31,6 kg/cm2. din masa de combustibil pulverizat, la diferite presiuni de injecţie, reprezintă caracteristic-pulverizării (v. fig.). Când presiunea e mai joasă, structura vinei e mai neomogenă. Pulverizarea se îmbunătăţeşte prin următoarele mijloace: sporirea vitesei de injectare (mărirea coeficientului de scurgere sau mărirea presiunii de injecţie), sporirea densităţii mediului gazos, sporirea numărului Reynolds R =zv0dlv (unde v0 e vitesa medie a combustibilului, d e diametrul orificiului şi v e viscozitatea cinematică), micşorarea viscozităţii combustibilului şi micşorarea diametrului orificiului. Energia necesară pentru pulverizarea unui gram de combustibil este E— 10~392 A p/ţ, unde A pe diferenţa dintre valoarea medie a presiunii de injecţie şi presiunea din cilindru, în kg/cm2; ţ e greutatea specifică a combustibilului, în kg/cm3; 9 e coeficientul de scurgere prin orificiul ajutajului. Vitesa de insuflare (în m/s) este dată de relaţia v = "\j 2g*104Ap/r, g fiind accelerata gravitaţiei. Diametrul mediu (dm) al particulelor de combustibil e dat, aproximativ, de relaţia <*m = 2-3l,1/(Tfl Ap) [mm], unde T. = ?e[29,3 (273° +t#)]~1 e greutatea specifică a aerului, pc fiind presiunea din cilindru şi t° temperatura în grade centezimale. V. şi sub Injecţie de combustibil. 3. Pulverizare, injector cu ~ (pacnbUiHTejib-Hblft HH5K8KTOp; bruleur â pulverisation; Olzer-stăuber; pressure pulverizer; olajporlaszto]. Tehn. V. sub Injector cu pulverizare cu aer; v. şi sub Injector cu pulverizare prin presiune. 4. metalizare prin V. Metalizare prin pulverizare. 5. Pulverizat [pacnbiJieHHbiH; pulverise; ge-pulvert; powdered, pulverized; porlasztott]. Tehn.: i. Calitatea unui material solid de a fi fost transformat în pulbere, prin mărunfire. — 2. Calitatea unui material lichid de a fi fost transformat într'o fază lichidă dispersă, prin pulverizare. 1. Pulverizat, cărbune V. Cărbune pulverizat; v. şi sub Focar pentru cărbune pulverizat şi sub Pulverizare, instalafie de v. şi Injedor de cărbune pulverizat. 2. Pulverizator, cap de V. Jiclorde injector. 8. Pulverulent [nbiJieo6pa3yioiiţHHCfl; pulverulent; pulverformig; pulverulent; porformâju]. Gen.: Calitatea unui material de a fi mărunfit sub formă de pulbere. 4. Punct [TOHKa; point; Punkt; point; pont]. 1. Geom.; Concept primitiv al Geometriei. (V. sub Axiomele Geometriei euclidiene). — Figura geometrică reprezentată de un punct nu poate fi descompusă în părfi; ea are toate dimensiunile nule. o. ~ analatic. V. Analatic, punct e- ~ autumnal [oceHHflH TOHKa; poit autom-naf, pomt equinoxial; Herbstpunkt; automnal point; osszipont]. Asfr.: Punctul de intersecfiune (Q) al eclipticei cu ecuatorul, corespunzător echinoxului de toamnă. 7. ~ ciclic [iţHKJiHqHanTOHKa;pointcyclique; Kreispunkt; cyclic point; korpont]. Mat.; Fiecare dintre cele două puncte I şi /, dintr'un plan, situate pe dreapta sa dela infinit, prin cari trec toata cercurile* din plan. într'un sistem de coordonata cartesiene ortogonale şi omogene, coordonatele lor sunt date de sistemul de ecuafii: x2+y2—0, 2 = 0; deci / (1, i, 0), / (1, 0). s. ~ critic [KpHTHHecKaa TOHKa; point cri-tique; kritischer Punkt; criticai pornt; kritikus pont]. A'laf. V. Critic, punct 9. ~ cuspidal. V. Cuspidă. * 10. ~ de contact [KOHTaKTHaa ŢOHKa; point de contact; Kontaktpunkt; contact point; erinto-pont]. C. Punct situat la 10 mm sub cercul de rulare al bandajului uner rofi de vehicule de cale ferată, şi în care buza bandajului ajunge în contact, când se lipeşte de ea, cu coroana şinei pe care rulează roata. Punctul de contact prezintă importanfă, fiindcă în acest Ioc se măsoară grosimea buzei bandajului, pentru verificarea stabilităţii rulării. 11. ~ de desprindere [TOHţca OTiţenjieHHfl; point de decollement; Auflosungspunkt; point of shedding; feloldâsi pont]. Hidr.: Punct pe su-suprafefa unui corp aşezat într'un fluid în mişcare, în care curentul se desprindş de corp, generând o suprafafă de discontinuitate. 12. ~ de distanfă [To^îKa paccTOHHHH; point de distance; Distanzpunkt; distance point; fâvol-sâgi pont]. Geom. persp..* Fiecare dintre cele două puncte, pe linia orizontului, simetrice fafă de punctul principal şi Ia o distanfă egală cu di-stanfa ochiului de tablou. Ele Sunt punctale de inter-secfiune a cercului de distanfă cu linia orizontului, şi punctele de fugă ale celor două familii de drepte orizontale, înclinate la 45° fafă de tablou. 1009 îs. ~ de divergentă [T04Ka pacxoJKAeHHH; point de divergence; Divergenzpunkt, Spur der Verbindungsgerade; divergence point; divergen-ciapont]. Geom. d.: Fiecare dintre cele două urme, pe planele de proiecfie, ale liniei vârfurilor, la întersecfiunea a două conuri (respectiv piramide); sau a unui cilindru cu un con (respectiv a unei prisme cu o piramidă), caz în care se presupune că vârful unui con este aruncat la infinit în direcfia axei sale, pentru a da cilindrul cu generatoarele paralele cu acea axa. Prin punctele de divergentă trec urmele respective ala planelor auxiliare. i4. ~ de frângere [TOHKa nepejiOMJieHHfl; point de pliure; Brechungspunkt; point of inter-secting shadows; toresi pont]. Geom. d.: Fiecare dintre punctele de intersecfiune ale umbrelor purtate de un obiect pe două suprafeţe cari se intersectează, situate pe curba de intersecfiune a acestor suprafefe. De exemplu, umbra purtată de obiect pe cele două plane de proiecfie din geometria descriptivă se compune din porfiunile vizibile ale umbrelor lui purtate pe cele două plane şi cari se intersectează în unul sau în mai multe puncte de frângere pe linia de pământ. îs. ~ de fugă [TOHKa cxo^a b nepcneKTHBe; point de fuite; Fluchtpunkt; vanishing point; irâny-pont]. Geom. persp.; Perspectiva punctului dela infinit al unei drepte. Se obţine ca intersecfiune cu tabloul perspectiv, a razaivizuate paralele cu dreapta, şi este deci acelaşi pentru toate dreptele paralele. Perspectiva unei familii de drepte paralele este deci, pe tabloul plan, o familie de drepte concurente în punctul de fugă corespunzător direcfiei acelor drepte. ie. ~ de înapoiere. Geom.: Sin. Cuspidă (v.). 17. ~ cfe incidenţă. V. Incidenfă, punct de ~. îs. ~ de ind^ferenfă [TOHKa 6e3pa3jmqHH; point d'indifference; Indifferenzpunkt; point of indif-farence; kdzombossegi pont]. Nav.: Punct situat în planul longitudinal al unei nave, şi în care se poate adăugi o greutate, astfel încât imersiunea navei, într'un punct dat, să nu fie modificată. Determinarea acestui punct este importantă pentru păstrarea imersiunii constante a elicei. îs. ~ de inflexiune [TOHKa nepernda; point d'inflexion; Wendepunkt; point of infiexion;fordu|6 pont]. Geom.: Punct simplu al unei curbe, în care curbura îşi schimbă sensul, curba trecând, în planul ei osculator, dintr'o parte în cealaltă a tangentei sale în acel punct. Tangenta în punctul de inflexiune trece prin trei puncte vecine ale curbei. 20. ~ de întoarcere. V. Cuspidă. 21. ~ de măsură [TOHKa H3MepeHHfl; point de distance oblique correspondant; Teilungspunkt, Mefjpunkt; measure point; oszto pont]. Geom. persp.; Punct corespunzător unui punct de fugă, de pe linia orizontului, care este punctul de fugă al dreptelor cari transpun, în tabloul perspectiv plan, adevăratele lungimi luate pe frontale, în perspectivă pe dreptele concurente în acel punct de fugă. Se obfine rabătând ochiul pe linia orizontului, în jurul acelui punct de fugă. 64 1010 1. Punct de oprire [TOHKa O CTaHOBKH; point d'arrât; Staupunkt; stagnation point, stem point; torlodâspont]. Nav.: Punct care se găseşte în dreptul „provei" corpurilor cari se mişcă într'un fluid, în care vitesa relativă e nulă, deoarece curentul e bifurcat de prova corpului. în acest punct acţionează numai presiunea statică, deoarece presiunea dinamică e complet anulată. 2. ~ de pierdere de prima spefă [TOHKa B3aHMH0np0HHKH0BeHHH nepBoro pa3pnfla; point de perte de premiere espece; Verlustpunkt erster Art; point of interpenefrating shadows; elso-faju vesztesegi pont]. Geom. d.: Fiecare dintre punctele prin cari umbrele purtate pe o aceeaşi suprafaţă, a două obiecte (cari constitue un anumit element, de ex. o coloană cu capitelul său), se întrepătrund sau se pierd una într'alta. s. ~ de pierdere de a doua spefă [TOHKa B3aHMH0np0HHKH0BeHHH BToporo pa3pnfla; point de perte de seconde espece; Verlustpunkt zweiter Art; second species of interpenetrating shadows; mâsodfaju vesztesegi pont]. Geom. d.: Fiecare dintre punctele prin cari umbra purtată a unui obiect se pierde în umbra proprie a altui obiect, expuse ambele aceluiaşi izvor de lumină (şi constituind, în ansamblul lor, un anumit element, de ex. o coloană cu capitelul său). în acest caz, umbrele lor, purtate pe un al treilea obiect (ecran, suprafafă) se pierd una într'alta. O aceeaşi rază de lumină defineşte şi punctul de pierdere de prima spefă şi pe cel de a doua spefă, ea fiind tangentă, în acest din urmă punct, la umbra purtată a primului obiect pe celălalt. 4. ~ de priză [(|)OTOTOHKa BHflHMOCTH; point de prise de vue; Aufnahmeort; photograph-taking place; felveteli pont]. Fotgrm.: Pozifia punctului de vedere al unei fotografii sau al unei fotograme, raportat la teren. 5. ~ de răspăr. V. Cuspidă. 6. ~ de vedere [TOHKâ bhahmocth; point de vue, oeil; Standpunkt, Auge; station point; ăllăs-pont, kiindulopont]. Geom. persp.: Centrul de pro-iecfie conică, în perspectivă. El schematizează sistemul celor doi ochi. Vederea monoculară fiind perspectivă, e suficientă pentru a defini perspectiva şi a o aproxima, în condifiunile perspectivei lineare, prin proiecfia conică, pe când vederea binoculară introduce, în plus, perceperea reliefului şi conduce, într'un sens, la perspectiva aeriană, dar în special la construirea imaginilor stereoscopice. 7. ~ djjhlii. [flBO&Hafl TOHKa; point double; Doppelpunkt; double point; kettos pont]. Geom.: Punct în care se intersectează două ramuri ale unei curbe, curba având puncte pe ambele aceste ramuri, de ambele părfi ale punctului dublu. 8. ~ echinoxial de primăvară. V. Echinoxiale, puncte ~. •. ~ echinoxial de toamna. V. Echinoxiale, puncte to. ~ fix [nocToafiHafl TO^Ka; point fixe; Festpunkt; fixed point; fixpont]. Rez. mat.: Punctul în câre se. anulează momentele încovoietoare cari se desvoltă pe o deschidere neîncărcata a unei grinzi, când la una dintre extremităţile ei acţionează un moment încovoietor. Distanfa punctului fix fafă de reazeme depinde numai de elementele geometrice ale grinzii (deschideri, dimensiuni), şi de rezemare. De exemplu: pentru grinda încastrată, distanfa punctului fix fafă de reazemul opus capă- 1) Grindă încastrată; 2) grindă articulată. tului la care acfionează momentul încovoietor este rt = //3; pentru grinda articulată, a — 0. 11. ~ focal [4>OKyCHafl TOHKa; isocentre, centre interne d'homologie; Fokalpynkt;focal point; fokusz-pont, gocpont]. Fotgrm.: Punctul de intersecfiune a planului clişeului cu bisectoarea unghiului având vârful său în centrul de perspectivă al clişeului, iar laturile sale fiind verticala care trece prin centrul de perspectivă şi axa principală a clişeului. Unghiurile, cu vârful în acest punct, măsurate pe clişeu, sunt egale cu unghiurile azimutale, măsurate pe sol şi având vârful în punctul omolog. Sin. Isocentru, Metapol, Ortocentru. 12. ~ mefacenfric [MeTaiţeHTpHHecKaH TOHK9; point metacentrique; Metazentrum, falsches Meta-zentrum; metacentrum; metacentrikus pont]. Nav.: Punctul de intersecfiune a razei metacentrice cu verticala care trece prin centrul de carenă al pozifiei orizontale. 13. ~ mijlociu ai fotogramei [cpeflHHH TOHKa (})OTOrpaMMM; point central de la prise de vue; Mittelpunkt des Meljbildes; centre of the photo-gram; fotogramm-kozepsopont]. Fotgrm.: Punctul central al fotogramei, determinat de intersectiunea axelor cari unesc indicii de referire ai fotogramei. 14. ~ multiplu [MHoroKpaTHaa TOHKa; point multiple; vielfacher Punkt; multiple point; tobb-szâros pont]. Geom.: Punct al unei curbe prin care trec mai multe ramuri ale curbei. îs. ~ multiplu izolat [MHoroKpaTHan H30-JiHpOBaHHan TOHKa; point multiple isole; isolierter vielfacher Punkt; isolated multiple point; elkiilo-nitett tobbszoros pont]. Geom.: Punct multiplu real al unei curbe algebrice reale, prin care trec numai ramuri imaginare. Exemplu: Originea este punct dublu izolat pentru cubica x2 + y2—x3 = 0. Nofiunea se defineşte şi pentru curbe analitice. ie. ~ neutru [HeâTpaJibHan Tonica; point neutre; Nullpunkt, Sternpunkt; neutral point; nulla pont, csillagpont]. Elf.: 1. Nodul format de fazele unui sistem polifazat în stea. — 2. Punctul unui sistem polifazat simetric care are, în mod normal, tensiunea efectrică nulă fafă de pământ, şi e pus adesea direct la pământ. 17. ~ nodal. V. sub Nodale, puncte 1. Punct nucleal [flflpoBaH TOHKa;pointnucleal; Kernpunkt; core point; magpont]. Fotgrm.: Fiecare dintre punctele de intersecfiune a celor două plane de clişee (planele fotogramelor conjugate sau corespondente) cu dreapta care uneşte centrele de perspectivă ale clişeelor conjugate. 2. ~ orizontal principal [r0pH30HTaJibHaH OCHOBHan TOHKa; point d'horizon principal; Haupthorizontpunkt; principal horizon point; viz-szintes fopont]. Fotgrm.: Punctul de intersecfiune a liniei orizontului cu linia principală de cea mai mare pantă a clişeului. s. ~ principal. Opt. V. Principal, punct 4. ~ principal [0CH0BHâH TOHKa; point principal; Hauptpunkt; principal point; fopont]. Geom. persp.: Punct pe direcţia principală a privirii, la intersecfiunea cu tabloul perspectiv ales normal pe această direcfie. Este proiecfia ortogonală a ochiului pe tabloul plan, şi deci punct de fugă al dreptelor de capăt fafă de tablou. 5. ~ principal al cadrului [0CH0BHaH paMO-BaH TOHKa; point principal du cadre; Rahmen-hauptpunkt; principal point of the frame; keret-fopont]. Fotgrm.: Proiecfia ortogonală a centrului optic al obiectivului fotogrammetrie pe planul cadrului camerei fotogrammetrice. e. ~ principal al fotogramei [ocHOBHan Toq-Ka (ţ)0T0paMMbi; point principal du photo-gramme; Hauptpunkt des Mefjbildes; principal point of the photogram; fotogramm-fopont]. Fotgrm.: Piciorul perpendicularei duse din centrul de perspectivă al fotogramei, pe planul clişeului. 7. ~ radial [pa/ţHaJibHan TO^Ka; point radiat; Radialpunkt; radiation point; radiâlis pont]. Fotgrm.: Punctul de radiafie sau punctul de vârf al unghiurilor folosite în aerotriangulafia radială. a. ~ radiant [TOHKa 3Be3flona#eHHH; point radiant; Radiationspunkt; radiant point; sugârzâsi pont]. Astr.: Punctul din care provine o ploaie de stele căzătoare; se găseşte în constelafia stelară caracteristică ploii de stele căzătoare respective. 9. ~ strălucitor [6JiecTflHţaH TOHKa; point briliant; glănzender Punkt; bright point; fenylo pont]. Geoim d.: Punctul de pe o suprafafă lucioasă, care reflectă izvorul de lumină în ochiul observatorului, |a distanfă finită în perspectivă, ia infinit în proiecfia paralelă. Problema determinării lui se reduce la a găsi (într'o epură), pe suprafafă, un punct în care normala şă % bisşctoarea unghiului razei de lumină incidente în acel punct cu raza reflectată spre ochiul observatorului. Punctul strălucitor, ca şi curbele de egală strălucire, variază în raport cu pozifia observatorului. 10. ~ vemal [TOHKa BeceHHero paBHOAe-HCTBHfl; point vemal; Fruhlingspunkt; vernal point; tavaszpont]. Astr.: Punctul de intersecfiune (f) a eclipticei cu ecuatorul, corespunzător echinoxului de primăvară. 11. Punct [TOHKa; point; Punkt; point; pont]. 2. Mat.: Sistem de n valori x±, x2,-",xn dintr'o 1011 anumită multiplicitate Xn cu n dimensiuni. Valorile xţ se numesc coordonatele punctului. 12. ~ ordinar [npoCTan TO^îJKa; point ordinaire; regulărer Punkt; ordinary point; kozonseges pont]. Mat.: Punctul z0 care aparfine domeniului de defi-nifie al unei funefiuni analitice f(z), funefiunea fiind olomorfă într'un cerc de rază pozitivă cu centrul în z0. îs. Punct [TOHKa, nyHKT; point; Punkt; point; pont]. 3.Fiz., Chim.: Sistem de n valori m±, a n mărimi de stare cari caracterizează un sistem fizicochimic. 14. ~ de funefionare [paâonaH TGlIKa; point de fonctionnement; Arbeitspunkt; working point, operating point, quiescent point; mukddesi pont]. El.: Punctul din câmpul caracteristicelor unei maşini electrice sau ale unui tub electronic, caracterizat prin tensiunile aplicate (tensiune anodică, tensiune de grilă auxiliară, tensiune de polarizafie a grilei). Alegerea punctului de funefionare depinde de funcţiunile pe cari le au maşina sau tubul, şi de valoarea tensiunii şi de intensitatea curentului admisibil în serviciu. 15. ~ Mariotte. V. Mariotte, punct ie. ~ triplu [Tpo&Han TOHKa; point triple; Tripelpunkt; triple point; hârmas pont]. Fiz.: Punct obfinut prin intersecfiunea curbelor de topire, de sublimare şi de vaporizare a unei substanfe, într'un grafic care poartă în ordonate presiunile şi, în abscise, temperaturile corespunzătoare. Punctul triplu reprezintă condifiunile în cari o substanfă se poate găsi în acelaşi timp în stare cristalină, lichidă şi de vapori. i7. Punct [TOHKa, nyHKT; point; Punkt; point; pont]. 4. Gen.: Regiune sau loc de dimensiuni mici. îs. ~ amfidromic [aM<|>HflpoMHHecKafl toh-Ka; point amphidromique; gezeitenloser Punkt; amphidromic point; amfidromikus pont, apâly-nelkuli pont]. V. sub Maree. # 19. ~ de alimentare [TOHKa CHaâîKeHHH; centre d'alimentation; Speisenstation, Speisepunkt; feeding point; tâplâlâsi pont]. Elfr: Dispozitiv prin care un cablu de alimentare se leagă la firul aerian al unei refele de tracţiune electrică. Comportă un so^lu-cofret, montat la baza unui stâlp, sau o cabină specială, montată pe trotoar sau sub acesta; e echipat cu bare de distribuţie şi cu în-treruptoare monopolare manuale. 20. ~ de derivafie [OTBOflHOă nyHKT; point de derivation, point de branchement; Abzweigungs-punkt, Verzweigungspunkt; branching point, tap-ping point; elâgazâsi pont]. Tehn.: Punct în care se face o derivare dintr'o refea de distribufie (de energie electrică, de apă, de gaze). 21. ~ de încrucişare [TOHKa nepeceneHHH; point de croisement; Kreuzungspunkt; Crossing point; keresztezesi pont]. Mş..* La angrenaje cu axe concurente (roţi dinfate conice), punctul de intersecfiune a axelor rofilor. — La angrenaje cu axe neconcurente (de ex. la angrenaje de rofi hipoide), fiecare dintre cele două puncte de inter- 64* 1012 secfiune a liniei de încrucişare — adică a per-pendicularei comune pe cele două axe ale rofilor angrenajului — cu aceste axe. 1. Punct de reper [MeTKa, uitphx; point de repere, point fixe; fester Punkt; fixed point; viszonypont]. Tehn., Metl.; Fiecare dintre cele două semne trasate, înainte de încercare, pe epruve-tele de încercare la tracfiune sau la compresiune, pentru a permite măsurarea deformafiei epruvetei în timpul încercării. Distanfa dintre punctele de reper se numeşte lungimea inifială între repere, în vederea măsurărilor, această lungime se împarte, de obiceiu, în douăzeci de părfi egale (la epru-vete lungi) sau în zece părfi egale (la epruvete scurte), sau se trasează pe epruvetă două sau trei perechi de repere. 2. ~ de rulare al dinfării de angrenaj. V. Punct primitiv. s. ~ de sudură [cBaponnan TOHKa; point de soudure; Schweil^punkt; welding point; hegesz-tesi pont]. V. sub Sudură. 4. ~ matematic al inimii [MaTCMBTHHGCKaH TOTOa nepeKpenţHBaHHH; P°int theorique du croisement mathematique; Herzsîiickspitze; inter-section point of the Crossing; keresztezesi sziv mathematikai csucsa]. C.f.: Punctul de intersecfiune a prelungirii fefelor solicitate ale labelor de iepure cu prelungirea fefelor miezului inimii unei ramificaţii de cale ferată. Sin. Vârful matematic al inimii. V. fig. sub Inimă. r 5. ~ mort [MepTBan TOHKa; point mort; Totpunkt; dead point, dead centre; holtpont]. N\ş.: Pozifie prin care trece un element în mişcare ai unui mecanism (de ex. butonul manivelei unui motor cu abur), în care mecanismul pierde des-modromia, deoarece acest element poate continua sensul iniţia! de mişcare sau poate începe o mişcare în sens contrar. Pentru a evita pierderea desmodromiei în punctele moarte, se construesc mecanisme identice şi cu ciclurile de funcfionare decalate (de ex. mecanismele motoare ale unei locomotive, arboreJe cotit cu mai multe mecanisme bieiă-manivelă, mecanismele pompelor duplex), sau se foloseşte inerfia unui volan calat pe arborele rotitor al mecanismului (de ex. volanul unui motor stabil, cu abur sau cu ardere internă). în punctul mort, vitesa elementului în mişcare al mecanismului este nulă, iar accelerafia e maximă. Fiecare mecanism bielă-manivelă al unei maşini cu piston are două puncte moarte, corespunzătoare unghiurilor 0° şi 180° pe cari le formează axa manivelei (la motoare cu abur monocilindrice), respectiv axa brafului cotului (la motoare po|i-cilindrice), cu direcţia traiectoriei rectilinii alternative a pistonului. în general, aceste puncte moarte se numesc interior şi exterior, după cum pozifia lor e cea mai apropiată sau cea mai depărtată de axa arborelui motor; uneori, la maşinile verticale, punctele moarte se numesc inferior şi superior, iar la maşinile orizontale, punct mort dreapta (corespunzător punctului mort interior) şi punct mort stânga (corespunzător punctului mort exterior). 8. ~ mort al schimbătorului de vitesa [MepT-BaH TOHKa H3MGHHT6JIH CKOpOCTH; point de marche â vide; Leerlaufstellung; free position; uresjârâsi pont]. Mş.: Pozifie a schimbătorului de vitese (v.), în care arborele principal al acestuia nu este cuplat, direct sau indirect (printr'un arbore intermediar), cu arborele motor, dela care primeşte sau căruia îi transmite mişcarea. De exemplu, la schimbătorul de vitese al unui autovehicul, în punctul mort, arborele primar şi cel intermediar se învârtesc continuu, prin intermediul prizei constante (afară de cazul când se fine ambreiajul decuplat), dar arborele principal stă pe loc, dacă autovehiculul stă pe loc, sau este antrenat de mişcarea rofilor, dacă autovehiculul se deplasează. 7. ~ mort dreapta [npaBafl MepTBan T04Ka; point mort a droite; Totpunkt rechts; dead point to the right; jobb ho tpont]. V. sub Punct mort. e. ~ mort exterior [BHeuiHHH MepTBan Toină; point mort exterieur; ăufjerer Totpunkt; outer dead point; kulso holtpont]. V./sub Punct mort. 9. ~ mort inferior [hhjkhhh MepTBan TOHKa; point mort inferieur; niedriger Totpunkt; inferior dead point; also holtpont]. V. sub Punct mort. 10. ~ mort interior [BHyTpGHHHH MepTBan TOHKa; point mort interieur; innerer Totpunkt; inferior dead point; bejso holtpont]. V. sub Punct mort. a. ~ mort sfânga [jieBan MepTBan TOHKa; point mort ă gauche; Totpunkt links; dead point to the left; bal holtpont]. V. sub Punct mort. 12. ~ mort superior [BepxHnn MepTBan toh-Ka; point mort superieur; oberer Totpunkt; superior dead point; felso holtpont]. V. sub Punct mort. 13. ~ primitiv [nepBHHHan TOHKa; point d'en-grenement; Wălzpunkt; meshing point; centrâlis-pont. osztokdr-erintkezesi pont]. Niş.i Punctul de tangenfă al celor două cercuri primitive ale unui angrenaj cu rofi dinfate. în acest punct, vitesele celor două rofi sunt egale, şi între dinfi nu există decât rostogolire, fără alunecare. Sin. Punct de rulare al dinfării de angrenaj. 14. Puncf [TOHKa; point; Punkt; point; pont]. 5. Fiz., Termod.: Termen pentru temperatura la care se produce un anumit fenomen. îs. ~ criohidratic [npHorHApaTHan TOHKa; point cryohydratique; kryohydraiischer Punkt; cryo-hydratic point; kryohidratikus pont]. Fiz.: Temperatura eutectică a unui sistem compus din apă şi dintr'o sare solubilă în apă. ig. ~ Curie [TO^Ka Kiopn; point de C.; C. Punkt; C. point; C. pont], Fiz.: Temperatură dedesubtul căreia un material e feromagnetic, şi deasupra căreia materialul e paramagnetic. Punctul Curie al corpurilor paramagnetice obişnuite se găseşte în apropierea temperaturii zero absolut. Punctul Curie al fierului se găseşte ia cca 774°, al nichelului la 372°, iar al cobaltului, la 1131°. 17. ~ de aprindere. Ind. pefr.: Sin. Punct de inflamabilitate. V. Aprindere, punct de îs. ~ de ardere [Toqna ropeHHH; point de combustion; Brennpunkt; combustion point; egesi pont]. Ind. petr.: Temperatura cea mai joasă a unui combustibil lichid, în care o flacără produce o ardere de durata la suprafafa combustibilului din-tr'un vas deschis. 1. Punct de condensare [tohke kohjţeHCBiţHH; point de condensation; Kondensationspunkt; con-densation point; kondenzâlâsi pont]. V. sub Diagrame aerologice. 2. ~ de congelare. Chim., Fiz. V. Congelare, punct de 3. ~ de congelare [TOHKa 3aMopaJKHBaHHH; point de congelation; Gefrierpunkt;freezing point; fagypont]. Ind. petr.: Temperatura cea mai înaltă la care un derivat petrolier (uleiu) devine, prin răcire în aparate speciale şi cu anumite metode de lucru, atât de vâscos, încât nu mai curge sub influenfa gravitafiei. Sin. Temperatură de congelare. 4. ~ de inflamabilHate [TOHKa BQCiuia-MGHeHHH; point d'inflammation; Flammpunkt; flash point; gyulladâsi pont]. Ind. petr. V. Aprindere, punct de 5. ~ de înghef al unui uleiu [TOHKa 3aMep-3aHHfl Macjia; point de congelation de l'huile; Stockpunkt des Oles; solidifying point of the oii; egy olaj dermedesi pontja]. Ind. petr.: Temperatura la care uleiul nu mai curge sub propria sa greutate. Dacă uleiul se găseşte într'o eprubetă, se consideră, ca punct de înghef, temperatura cea mai înaltă la care uleiul nu mai curge imediat, când se inclină eprubetă. 8, ~ de înmuiere. Ind. petr. V. Bitumului, punctul de înmuiere al 7. ~ de picurare. Ind. petr. V. Bitumului, punctul de picurare al ~; v. Ubbelohde, aparatul 8. ~ de rigidizare. Ind. pelr.: Sin. Punct de întărire. V. Rigidizare, punct de ~ 9. ~ de rouă [TOHrta pocbi; point de rosee; Taupunkt; dew point; harmaipont]: Sin. Punct de condensare isobară. V. sub Rouă, punct de v. şi sub Diagrame aerologice. 10. ^ de rupere. Ind. petr. V. Rupere, punct de 11. ~ de solidificare. V. Temperatură de soli-dificare. 12. ~ de topire. V. Temperatură de topire. îs. ~ eutectic. V. Temperatură eutectică. 14. Punct [TOHKâ; point; Punkt; point; pont]. 6. Mat.: Element particular în raport cu o mulfime. 15. ~ de acumulare [aKKyMyjifliţHOHHaH toh-Ka; point d'accumulation; Sammelpunkt; accu-mulation point; gyiijtesi pont]. Mat.; Element care aparfine sau nu unei mulfimj şi care are proprietatea că într'o vecinătate a fiii există o infinitate de elemente ale mulfimii. Sin. Punct limită. îs. ~ de condensare [KOH/ţeHCaiţHOHHaH TOHKa; point de condensation; Kondensationspunkt; condensation point; kondenzâdopont]. Mat.: Element care aparfine sau nu unei mulfimi, şi care are proprietatea că, într'o vecinătate a lui există o infinitate nenumerabilă de elemente ale mulfimii. 17. ~ de cumulizare [KyMyjiaiţHOHHaH TOHKai point de cumulation; Kumulationspunkt; cumu* lation point; kumulâciopont]. V. sub Diagrame aerologice. îs. ~ isoelectric. V. Isoelectric, punct 19. ~ limită. V. Punct de acumulare. 20. Punct material [MaTepHaJibHan TOHKa; point materiei; Massenpunkt, materieller Punkt; material point; tomegpont]. Mec.; Corp care are o anumită masă inertă, şi ale cărui dimensiuni sunt neglijabile fafă de celelalte lungimi cari interesează, şi cari sunt destul de mici spre a se putea face abstracţie de rotafia lui, ca şi de fenomenele legate de rotaţie. 21. Punct tipografic [THnorpa^H^ecKaH T04-Ka; point typographique, point; typographischer Punkt; typographical point; nyomdâszati pont]. Arte gr.: Unitate de măsură a lungimii, folosită pentru litere şi pentru întregul material tipografic (linii, spaţii, regleţi, etc.). Un punct este egal cu 0,376 mm sau, mai exact, unui mefruJj_co-respund 22. Punctare [nyHKTHpoBaHHe; pointillage; Komen, Punktieren; dotting; pontozâs]. Tehn.; Imprimarea, pe suprafafa unei piese, a unor puncte de marcare, sub formă de mici adâncituri conice, cu ajutorul unui punctator (v.), prin bătăi uşoare cu ciocanul de mână. Punctarea serveşte, fie pentru a menfine şi a face mai vizibile liniile tra- , , i « i Modul de punctare a liniilor de trasare saie CU acui ae penţru prelucrarea unui cap de bielă. trasaj, fie pentru a executa adâncituri în centrele unor cercuri cari trebue trasate ulterior cu un compas, fie pentru a efectua, înaintea operaţiunilor de gău-rire, adâncituri (găuri de centru) cari asigură burghielor elicoidale atacarea materialului exact în locul dorit. în ultimul caz, adânciturile imprimate de punctator se fac mai mari decât pentru operafiunile de trasare. Punctele de trasaj se bat la distanfe aproximativ egale, exact pe liniile de trasaj, şi la intersecfiunea acestora; pe traseele curbe se bat la distanfe mai mici decât pe traseele drepte. 23. Punctare [npHXBaTKa; pointage; Heft-schweifjen; tack weld; ideiglenes hegesztes]. Metl.: Asamblare provizorie a două piese cari trebue sudate, consistând în prinderea, în câteva puncte de sudură izolate, de-a-lungu! liniei pe care trebue să se execute cusătura (cordonul) de sudură. Este o operafiune premergătoare sudării, şi se execută pentru a împiedeca deformarea ansamblului de sudat, prin dilatarea pieselor. 24. Punctator [KepHep; pointeau; Korner; centre punch; pontozo]. Tehn.: Unealtă de ofel de scule (v, fig.), cu ajutorul căreia se efectuează pune- 1014 tarea (v.), ia trasarea pieselor. Are, de obiceiu, forma unui creion cu secţiunea transversală circulară, hexagonală _ io. ~ electrică Campbell-Wien [ajieKTpH^ec-khh moct KaMn6ejuifl-BHHa; pont de C.-W.s-C.-W. Brucke; C.-W. bridge; C.-W. hid]: Punte electrică iolosită pentru măsurarea unei inductivităti proprii prin comparare cu o inductivitate mutuală (v. fig.). Se echilibrează puntea prin* varierea inductivitătii mutuale Mp (Rp, Lp) şi a* rezistentei K4. La echilibru, cu întreruptorul fC bridge; A. hid]: Punte electrică folosită pentru măsurarea inductivităfilor proprii, prin comparare cu o capacitate fixă şi cu o rezistenfă variabilă (v. fig.), Este o variantă a punfii lui Maxwell. Punte Campbell. deschis, există relafia Mp^Rp+Rt+Rx Rt h+L* M* R» 1018 *Se pune apoi inductivitatea Lx în scurt-circuit şi se variază din nou mărimile Mp şi R+, pentru a se echilibra puntea. Fie Mp şi R' noile valori ale mărimilor M, şi R4. La echilibru, Rp+R'^Rs R± R9 de unde rezultă: LX=(MP-M'P). i. Punte electrică Carey-Forsfer [aJieKTpH^ec-kh8 MOCT Hapen-OopCTepa; pont de C.-F.; C.-F. Briicke; C.-F bridge; C.-F. hid]: Punte electrică folosită pentru măsurarea inductivi-tăfilor mutuale prin comparare cu o rezistentă şi cu o capacitate (v. fig.). Cele două înfăşurări ale inductivi-tăfii mutuale Mx (cu rezistente şi inductivităti R±, Llf respectiv R2, L2) sunt legate în două C % Ipuin-i MW * ■Or Punte Carey-Forsfer. ramuri alăturate ale punfii. Se modifică mărimile Rp şi C astfel, încât instrumentul detector să nu indice niciun curent. în această situafie: {Rp—^ h + R{h+Q = 0; K o>C (Rz~hj L2) I2-\- j. Puntea se echilibrează prin varierea capacităfii C şi a rezistentei R. La echilibru (constatat cu un milivolt-metru de curent alternativ, cu un galvanometru Punte Maxwell cu rezistente şl in-ducfivităţi. Se deschide Klt K2 fiind menţinut închis, şi se variază inductivitatea Lp până când galvanometrul G nu dă nicio indicaţie, când contactul e stabilit şi întrerupt în Kt. în acest caz, Va-V>-Va-Vd. Vh-vc=vd-vc. cu vibrafie sau cu un telefon), ix — ip> Ş> deci RxR=R±R2, L = C RtR2. în regim transitoriu, în ultima legătură se în-locueşte sursa de curent alternativ S printr'o baterie, şi se echilibrează puntea în regim per- 1020 manent, variind rezistenfă/? astfel, încâtRXR = RiR2> Se modifică apoi capacitatea C, astfel încât gal-vanometrul balistic să nu devieze, când se închide cheia K. în acest caz, L^CR1R2. 1. Punte electrică Pirani [ajieKTpHHecKHÎt MOCT IlHpaHH; pont de P.; P. Briicke; P. bridge; P. hid]: Punte electrică folosită pentru măsurarea in-ductivităfilor proprii prin comparare cu o capacitate şi cu o rezistenfă (v. fig.). Dacă 2lf Z2, Z3 şi Z4 sunt expresiunile complexe ale celor patru impe-danfe din punte, cu Zi=R1,Z2^=R2i Z3—Rp 5* 2i = Rx+jmL + — .r(o^. la echilibru, 2t2fi — 222z sau /'1[^+>“z'*+TTJSc?]“Ri^ Egalând părfile reale şi cele imaginare, rezultă: j?2V“2c2’'2+i)-’-Ki. , Cf2 R*= ^(».!C¥ + 1) ; L*~u>iCir* + \ Condifiunile de echilibru depind deci de pulsafia curentului de alimentare. într'o variantă a punfii Pirani (v. fig.) sunt satisfăcute, la echilibru, relafiile Rx = R2Rp> L — Cr%, cari nu mai depind de pulsafie. în regim transitoriu, se foloseşte legătura din primul caz, utili-zându-se o sursă de curent continuu, variind rezistenţa rpână când R2 Rp— Ri (R + r); apoi se variază capacitataa C până când galvanometrul balistic G nu maî deviază, când se închide circuitul, şi L = Cr2. 2. ~ electrică Sauty [ajieKTpHHecKHă moct Coth; pont de S.; S. Briicke; S. bridge; S. hid]: Punte electrică folosită pentru compararea capacităţilor, alimentată în curent sinusoidal (v. fig.). şi având ca instrument detector un galvanometru balistic, Se variază raportul rezistenfelor RjR2 până când galvanometrul nu deviază când se închide întreruptorul Klf când întreruptorul Ka e închis şi condensatoarele Cx şi Cp sunt descărcate. în acest moment, Cx R± = Cp R. 3. ~ electrică Schering [aJieKTpHHeCKHH moct IIIepHHra; pont de S.; S. Briicke; S. bridge; S. hid]: Punte electrică folosită pentru compararea capacităfilor, prin varierea unei rezistenfe R şi a unei capacităfi shuntate C2 (v. fig.)* Capacitatea de măsurat poate fi considerată ca fiind Punfe Schering. înlocuită printr'o capacitate fără pierderi Cx, în serie cu o rezistenfă fictivă rx. La echilibru, când instrumentul detector G nu deviază, 4. ~ electrică Serner [sJieKTpHHeCKHÎt moct CepHepa; pont de S.; S. Briicke; S. bridge; S. hid]: Punte electrică folosită pentru măsurarea impe- La echilibru, constatat cu un galvanometru cu vibra}ie sau cu un telefon, sau n R2 C*-C*Ri în regim transitoriu, se foloseşte o legătură asemănătoare, cu o baterie drept sursă de curent, danfelor (v. fig.). într'o primă fază a determinării se scoate secundarul inductivităfii mutuale Mp dm puntea bd, se dă rezistentei reglabile Rp valoarea R2, se ia, pentru rezistenta Rt, o valoare Rx, si se echilibrează puntea variind capacitatea C. In acest moment, Lx C cu2 = 1. într'o a doua fază a determinării se menfin valorile rezistenfei Ri Ş* capacităţii C, se introduce în locul rezistenfei R$ 1021 împedânta de măsurat, şi se echilibrează puntea variind rezistenfă Rp şi inductivitatea mutuală Mp, al cărei secundar este introdus în puntea bd. La C qk.lâ —-j pAAAAA b k, -nnrus “dirmr jiruL-1 Punte Serner. echilibru, modulul impedanfei este 2 = Rp, azimutul eir ol — 2 arc tg - Ri Punte Thomson. /1==/2, Ix/gf şi din teoremele lui Kirchhoff se deduce RţRş R*=- Ri Relafia de echilibru nu depinde nici de tensiunea electromotoare a pilei B, care alimentează puntea, nici de rezistenfă ei interioară, şi nici de rezistenta interioară a galvanometrului G, care e folosit ca instrument de zsro. în practică, se alege o anumită valoare pentru raportul R3/R± şi se variază rezistenfă R2 pentru atingerea echilibrului. Rezistenfele cunoscute din punte fiind adesea cutii de rezistente, varierea rezistenţei R2 se face discontinuu. Valoarea de echilibru se obfine prin interpolare între două valori vecine R'2 şi R” ale rezistenfei R2, pentru cari galvanometrul deviază cu un număr n1 de diviziuni într'o directe şi cu un număr n" de diviziuni în cealaltă directe, astfel încât 1. Punfe electrică Thomson [aJieKTpHHeCKHÎî MOCT T0MC0Ha; pont de T.; T. Brucke; T. bridge; T. hid]: Punte electrică folosită pentru măsurarea capacităţilor în regim transitoriu (v. fig.). Diferă de puntea Sauty numai prin intervertirea diagonalelor bateriei şi galvanometrului, Se variază rezistenfele Ri şi R2, astfel încât galvanometrul balistic G să rămână în echilibru când, întreruptorul K2 fiind închis, se închide întreruptorul Kv Condifiunea de echilibru este CxR±=CpR2. 2. ~ eleclrică Wheatstone [ajieKTpnnec-KH& MOCT BeTCTOHa; pont de W.; W. Brucke; W. bridge; W. hid]: Punte electrică folosită pentru măsurarea rezistentelor prin comparare cu-rezistente cunoscute, aşezate fiecare în câte un braf al le- a găturii. Când pun- * tea a fost echilibrată, când nu trece adică niciun curent prin diagonala bd, ceea ce se constată prin faptul că galvanometrul G nu deviază, punctele b şi d sunt la acelaşi potenţial. în acest caz, curent ii prin cele patru braţe verifică relafiile Rj n"+R!ln' n’ + n" Punfe Wheatstone. Sensibilitatea punfii este mai mare când diagonala bd leagă punctul de legătură b al celor două rezistenfe mai mari din punte, cu punctul d de legătură a celor două rezistenfe mai mici. Această sensibilitate este n' -f n S~ R"-R' şi este cu atât mai mare, cu cât galvanometrul este mai sensibil şi pila folosită are o tensiune electromotoare mai înaltă. Precizia cu care se determină rezistenfă Rx prin varierea rezistentei R3 depinde de valoarea R x şi de valoarea raportului RjRi. Pentru un raport R2jR± mic şi o valoare Rz mare, se obfin valori mai precise pentru rezistenfă R x. Când se caută rezistenţa interioară a unui gal-vanometru, se foloseşte, fie puntea Wheatstone obişnuită (se intercalează o cheie K' în circuitul bOd, se blochează galvanometrul a cărui rezistenfă Rx se caută şi, pentru a-l proteja, se introduce o rezistenfă în serie cu bateria B), fie metoda Kelvin (v. fig.), în care galvanometrul studiat este introdus în unul dintre braţele punţii, iar în diagonala bd e introdusă numai o cheie K\ Se lasă cheia K' deschisă şi se observă deviaţia galvanometrului. Se Punte Wheatstc ne pentru măsurarea închide cheia K' rezistentelor unul galvanometru. şi se variază rezistenţele Rit R2 şi Rs astfel, încât deviaţia să rămână aceeaşi. în acest moment, 1022 Punte Wheatstone pentru măsurarea rezistenfei inferioare a unei pile. Rj Rf Această metodă (metodă de zero fals) e mai pufin sensibilă decât metoda punţii Wheatstone. Când se caută rezistenta interioară a unei pile, legătura în punte Wheatstone se modifică, pila fiind introdusă (în serie cu o rezistenfă) în unul dintre braţele punfii, şi cu o rezistenfă în diagonala în care se găsea pila (metoda Mance). La închiderea cheii K', galvanometru! in-dică o deviaţie. Se variază rezistenta R2 astfel, încât deviafia să nu se schimbe la închiderea cheii K. în acest moment, Rx= R2 RjRt. Când puntea Wheatstone este alimentată în curent alternativ sinusoidal, relafia dintre rezistente, în cazul curentului continuu, se înlocu-eşte cu relafia respectivă pentru impedanfe, şi 2 x — 22 ZJ2±, 21,-",2x fiind impedanfele cari corespund rezistentelor R±"',RX. Dacă se pun impedanfele sub forma Z^= Ri 4-jXit relafia dintre impedanfe devine RtRx - - R2R3- X2XZ = 0; R±X x -f* RxXi -^2^3 *"* R^X2 = 0. Condifiunea de echilibru se realizează prin ajustarea a două dintre cele şase mărimi Rlt'",Xs. 1. Punte electrică Wien [ajieKTppraecKHă moct BHHa; pont de W.; W. Briicke; W. bridge; W. hid]: Punte electrică folosită pentru compa- rarea capacităţilor, când capacitatea de măsurat este un condensator cu pierderi. în ramura care confine condensatorul cu pierderile cele mai mici se introduce o rezistenfă suplementară în serie cu capacitatea, în scopul de a permite obfinerea a doi curenfi de aceeaşi fază în cele două ramuri şi, deci, de a permite ca instrumentul indicator de zero G să rămână în pozifia de zero. Echilibrarea punfii se face aducând rezistentele Rx şi Rp la valoarea zero şi variind mărimile^ şi R2 până când instrumentul indicator are deviafia minimă. Echilibrarea se ameliorează prin varierea mărimii Rx sau Rp (după nevoie); apoi Punte Wlen. variind din nou mărimea Rt şi R2l până când instrumentul indicator rămâne în pozifîa de zero. în acest moment, impedanfele din cele patru ramuri verifică relafia Z12p = 222x, cu 2± — R±, Z2= R2, Zp=Rp+rp Zx-Rx + rx rp rx rez*stenfe ipotetice cari reprezintă imperfecţiunile capacităfilor Cp şi Cx. Din condi-fiunile ca coeficientul lui ; din relafia dintre impedanfe să fie nul, şi partea reală să fie nulă,, rezultă Cx=Cp?2 " * PR± R, Rp+r 2. Puntif. Nav.: Sin. Puntat (v.). s. Puntifă [mocthk; interstices des trous de plaque tubulaire; Rohrsteg; tube clearance, bridge; csohid, csogât]. M$. ferm.: Intervalul dintre găurile de fevi ale unei plăci tubulare (de ex. puntifa la placa tubuiară a unei căldări de abur). Puntifele din plăcile tubulare, în cari {evile se mandrinează, trebue să fie suficient de mari, pentru a permite prelucrări ulterioare (remandrinarea fevilor, reglarea găurilor de feavă). * 4. Pupa. Paleont.: Gen de gasteropod pulmonat, cu cochilia mică, oval-alungită. Cuprinde specii răspândite din Miocen până astăzi. Se găseşte, împreună cu Clausilia, în loess-ul cuaternar din fara noastră. 5. Pupă [KOpMa; poupe, arriere; Hinterschiff, Heck; poop, stern; hajofar]. Nav.: Partea dinapoi a corpului unei nave, sau numai extremitatea acestei părfi. E, de obiceiu, în consolă peste etambou, pentru a se mări suprafafa punfii. Forma pupei diferă după vitesa şi după folosirea navei. Exemple de pupe de forme diferite: pupă normală (v. fig. a), pupă de crucişetor (v. fig. b)e pupă de remorcher (v. fig. c), pupă cu forme Maier (v. fig. d). V. şi fig. Echipamentul de bord * b c d . ) ^ Diferite forme de pupă. a) pupă normală; b) pupă de crucişetor; c) pupă de remorcher;; d) pupă cu forme Maier (de tip Maier). şi amenajeri ale navei, şi fig. Forme de secfiuni de navă, sub Navă. «. ~ cu forme Maier [KOpMa C <|)0pMaMH Mafiepa; arriere aux formes M.; M. Heck; M. stern; M. hajofar]. V. sub Pupă. 7. ~ de crucişetor [KpeftcepHaa KOpMa; arriere de croiseur; Kreuzerheck; cruiser stern; cirkâlofar]. V. sub Pupă. 8. ~ de remorcher [6yKCHpHan KOpMa; arriere de remorqueur; Schlepperheck; tug boat stern, tow boat stern; vontatohajo-far]. V. sub Pupă. 1. Pupă normală [HopMaJibHaa^ KopMa; poupe normale, arriere normal; Normalheck; usual stern; normâlis hajofar]. V. sub Pupă. 2. Pupilă de ieşire [npeflMeTHbiâ apanoK; pupille de sortie; Austrittspupille; exit pupil; kilepesi pupilla]. Opt.: Deschiderea de diametru minim a diafragmei, reală, sau imagine a unei diafragme reale în spafiul imagine, dată de sistemul optic posterior diafragmei, care limitează deschiderea conului de raze de lumină emergente dintr'un sistem optic. Dacă pupila de intrare e montura primei lentile a unui instrument optic, pupila de ieşire e imaginea pupilei de intrare produsă în instrument, şi ea poartă numele de inel ocular. Pentru o vedere cât mâi clară, inelul ocular trebue să coincidă cu pupila ochiului observatorului. 3. ~ de intrare [bxo;jhoM 3paH0K; pupille d'entree; Eintrittspupille; entrance pupil; belepesi pupilla]. Opt.: Deschiderea de diametru minim, a diafragmei, reală, sau imagine a unei diafragme reale în spafiul obiect, dată de sistemul optic anterior diafragmei, care limitează deschiderea conului de raze de lumină incidente pe un instrument optic. 4. Pupinizare [nynHHH3aiţHH; pupinisation; Bespulung; coil loading; pupinizâlâs]. Te/c.: Operaţiunea de mărire artificială a inductivităfii circuitelor de telecomunicafii, prin montarea în serie, pe conductele circuitului, a unor bobine de inductivitate, numite şi bobine Pupin, în scopul reducerii atenuării. Valoarea atenuării unei linii electrice poate fi exprimată prin relafia R'| iC G ~\ i L 2VC' unde R, L, C, G, sunt rezistenfă, inductivitatea, capacitatea şi perditanfa liniei. Pentru toate circuitele existente __ IVH# şi atenuarea poate fi redusă mărind, în limite determinate, valoarea parametrului L, ceea ce este totdeauna mai avantajos, din punctul de vedere economic, decât micşorarea parametrilor C şi G. Prin pupinizare, raza de acfiune a transmisiunilor (fără utilizarea repetoarelor) poate fi sporită de circa două ori, pentru circuitele aeriene, şi de cca 4**«5 ori, pentru circuitele în cablu. Din cauza variaţiei constantelor liniilor aeriene, (jiatorite condifiunilor meteorologice, pupinizarea acestora dă rezultate puf in satisfăcătoare, şi a fost părăsită, în timp ce pupinizarea circuitelor în cabluri este destul de larg*; folosită. =* Inductivităfile se montează la intervale regulate, numite paşi de pupinizare. O secţiune de pupinizare este echivalentă unui filtru trece jos având frecventa de tăiere i =______]____ *1/T7c/ Ls şi Cs fiind inductivitatea şi capacitatea secţiunii. Aceasta limitează banda de frecvenfe trans- 1025 misă prin circuite pupinizate, ceea ce constitui un desavantaj. Un alt desavantaj al pupinizării îl constitue mărirea duratei de propagare, ceea ce-duce la limitarea lungimii legăturilor pe aceste circuite, şi la aparifia fenomenelor supărătoare-de ecou. Din aceste cauze, în tehnica actuală, comuni-cafiile la mare distanfă se realizează, de obiceiu,, pe linii în cablu, nepupinizate. Circuitele fantomă se pupinizează, de asemenea, dar cu o încărcare mai uşoară, de exemplu 56 mH fafă de încărcarea de 140mH a circuitelor reale, deoarece acestea au o rezistentă mai mică. Bobinele de inductivitate sunt montate în cutii metalice, numite casete Pupin, cari se îngroapă împreună cu cablul. In unele sisteme de pupinizare se foloseşte* pasul de 1830 m, cu valoarea inductivităfilor de asemenea întru câtva diferită. 5. Pupitru de comandă [euht ynpaBJieHH«^ pupitre de commande; Schaltpult, Schalttisch; switch desk; vezerlo polc, vezerlo asztal]. Tehn.: Dispozitiv în formă de masă sau de dulap, în care sunt grupate, într'un spaţiu restrâns, toate instrumentele de măsură şi de control ale unei insta-laţii electrice, spre a permite ca un singur operator să execute controlul şi dirijarea comenzilor» e. ~ de distribuţie [pacnpefleJiHTeJibHbiH nţHT; pupitre de distribution; Schaltpult; distri-bution desk; eloszto polc]. Elt.: Tablou de distribuie în formă de pupitru. 7. ~ de regie [cMeCHTeJlb; pupitre de me-lange; Mischpult; "mixer; kevero polc]. Radio.: Pupitrul cu aparatele de control şi de distribufie a curenţilor datorifi acfiunilor acustice în studiourile pentru înregistrări sau transmisiuni sonore. s. Purbeckian [nypdeKHaHOBbiti cjioit; pur-beckien; Purbeck; Purbeckian stage, Purbeck beds; purbeckian korszak]. Geo/.: Subetaj al etajului Portlandian (Jurasic superior), caracterizat prin depozite lacustre şi salmastre. 9. Purcea [no/ţnopKa; point d'appui; Klotz unter einem Hebebaum; fulcrum, prop ofa lever; emelokar alatli tâmasz]. C. /..* Capăt de traversă pe care se reazemă lomul, spre a forma un punct de sprijin, la punerea la cotă a şinelor montate în cale. (Termen de şantier). 10. Purcei. Expl. petr. V. Porc. 11. Purece [jieJKeHb; souleveur; Aufheber; rais-ing-piece; feltarto]. Bet.: Fiecare dintre bucăfile mici de beton, de piatră sau de ofel-beton, aşezate-pe fundul cofrajului unei piese de beton armata sub armaturile orizontale, pentru a le menflne la distanfa prescrisă fafă de cofraj, în timpul turnării betonului. 12. Puriaz. Pisc.: Vânt de Nord-Est, iavorabil în pescuitul nostru fnarin. 18. Purificare [oHHiiţeHHe; purification; Reini-gung; purification; tisztitâs]. Chim.: îndepărtarea impurităţilor dintr'o substanfă. — Purificarea unei substanfe se realizează prin metode fizice sau chimice. Gradul de purificare căutat depinde de scopul în care va fi folosită substanfa purificată 1024 ^v. şi Chimic, substanţă ~ pură). Principalele metode folosite în purificare suni: purificarea prin -spălare într'un solvent, care disolvă, fie impurită-iile, lăsând substanţa nedisolvată, fie însăşi substanţa, care se obfine apoi după evaporarea solventului; purificerea prin disolvare şi precipitarea impurităţilor cu un reactiv apropriat; purificarea prin cristalizare fracfionată dintr'o solufie; purificarea prin sublimare; purificarea prin distilare, dacă impurităţile sunt, fie solide, fie cu punct de fierbere mult mai înalt, eventual prin distilare "(racjionată, dacă şi impurităţile sunt lichide; purificarea prin introducerea într'un lichid a cărui densitate este intermediară între cea a substanţei pure şi a impurităţilor (v. sub Lichid greu); purificarea prin calcinare şi distrugerea impurităţilor (fie uşor volatile, fie de natură organică, etc.); purificarea prin reacţii chimice de descompunere vşi de transformare a impurităţilor în substanfe cari -pot fi îndepărtate prin una dintre metodele precedente; etc. 1. Purificarea epei: Sin. Epurarea apei (v.). 2. Purificator: Sin. Epurator (v.). 3. Purine [nypHHbi; purines; Purine; purines; purinek]. Chim.: Produşi naturali j-j împortanfi pentru fiziologia ani- N=C mală şi vegetală, derivaţi din | 1 41 H purină, care este un sistem bici- j_j£2 sq—N clic, rezultat din condensarea unui .. .. 7 nucleu imidazolic cu un nucleu II 3 6 II pirimidinic. Printre reprezentanţii ^------C—N mai importanţi sunt acidul uric, bazele nucleice (adenina, guanina, xantina şi hipoxantina) şi derivaţii xantinei (teobromina, teofilina şi cafeina). 4. Purjare [npo^yBKa; purgeage; Abschlă-men, Ablassen, Abblasen; purging; lefuvatăs]. Tehn.: Operaţiunea de curăţire, în timpul serviciului, a feziduurilor depuse (nomol, uleiu, particule în suspensie) într'un recipient cu lichid, într'o căldare de abur, într'un filtru, într'o conductă, etc. în general, operaţiunea se execută sub presiune. 5. ~a căldării de abur [npoflyBKa napo-Boro KOTJia; purgeage de la chaudiere; Dampf-kesselabschlămmen, Wasserablassen, Dampfkessel-abblasen; boiler purging; gozkazân lefuvatâsa]: Operajiunea de evacuare, în timpul serviciului, a depunerilor din corpul unei căldări de abur, şi de reîmprospătare a apei de alimentare. Prin purjare se efectuează: îndepărtarea nomolului şi a pietrei desprinse de pe pereţii căldării (ca urmare a întrebuinţării de desincrustanţi); îndepărtarea, din straturile superioare ale apei din căldare, a uleiului (dacă apa de alimentare nu a fost trecută în prealabil prin separatoare de uleiu) şi a particulelor de nomol în suspensie; înlocuirea apei impure din căldare şi menţinerea în apă a unui conţinut constant de săruri şi de materii alcaline. Prin purjare se măreşte intervalul dintre două spălări ale că|dării, îmbunătăţindu-se exploatarea ei, şi se reduce mult formarea de spumă, şi, deci, şi primajul apei. Purjarea poate fi continuă sau periodică. Purja-«rea continuă consistă în împrospătarea continuă a apei de alimentare din straturile inferioare ale căldării. Scopul purjerii continue este menţinerea concentraţiei de săruri din apa din căldare la o proporJie anumită, care variază cu felul apei (grad de duritate), cu sistemul de căldare şi cu modul în care se efectuează prepararea apei de alimentare (conţinut de reziduuri şi grad de alcalinitate). în general, cantitatea de apă purjată este de 4•••5%; o cantitate prea mare de apă purjată provoacă pierderi de căldură prin entalpia apei evacuate. Pentru reducerea pierderilor căldărilor cu purjare continuă, acestea se înzestrează cu un răcitor al apei purjate, căldura sustrasă servind la preîncăl-zirea apei. Purjarea continuă este folosită, în special, la căldările cu mare vpr°ductie de abur şi de presiune înaltă, în special la instalaţiile cu transformatoare de abur. Purjarea periodică s-e efectuează la anumite intervale de timp şi consistă în evacuarea, prin dispozitive de purjare, a nomolului depus în părţile inferioare ale căldării şi în îndepărtarea uleiului şi a particulelor de nomol în suspensie în straturile superioare de apă, prin robinete de evacuare. O purjare se efectuează prin deschiderea de 3*-*4 ori a dispozitivului de purjare, timp de 3***10s, la intervale de 10 • • * 20 s. Prin deschiderea bruscă a robinetelor de evacuare ale dispozitivului de purjare, vâna de apă fâşneşte sub presiune, şi antrenează nomolul depus în căldare. înainte de începerea purjerii se verifică dacă corpurile de căldare vecine, cari se găsesc în reparaţie sau sunt curăţite, sunt decuplate din circuitele de purjare. Alimentarea cu apă în timpul purjerii este interzisă, deoarece apa rece intrată în căldare răceşte pereţii inferiori ai acesteia şi poate provoca spargeri de (evi şi de cusături. Purjarea începe la un nivel de apă de cel pufin 3/4 din diferenţa dintre nivelul maxim, şi cel minim, şi la o presiune a căldării de cel puţin 1/2 din presiunea de regim, şi se consideră terminată când nivelul apei a ajuns cca 30 mm deasupra nivelului minim admis. La locomotive, la cari purjarea prezintă o deosebită importantă din cauza condiţiunilor speciale de exploatare a căldării — regim forţat, ape de alimentare diferite, etc. — purjarea se efectuează în timpul staţionării şi în timpul mersului. Purjarea în timpul staţionării se efectuează în aceleaşi condiţiuni ca la căldările stabile, locomotiva fiind garată pe un canal special. Purjarea în timpul mersului se face ia locomotivele înzestrate cu dispozitive automate de purjare, comandate din marchiza mecanicului; ea se efectuează în timpul mersului, cu regulatorul deschis,de obiceiu la mersul în rampă sau când căldarea este puternic solicitată, la un nivel de apă de 3/4 din diferenţa dintre nivelul maxim şi cel minim, şi la presiunea de regim a căldării. în timpul purjerii, alimentarea cu apă a căldării este interzisă. Deschiderea şi închiderea robinetului de evacuare se fac în mod succesiv, 1*'*2 s deschis şi 10 s închis. La sfârşitul purjerii, nivelul apei va fi 1/2 din diferenfa dintre nivelul maxim şi cel minim admis. Purjarea nu se face la trecerea prin stafii sau la pasaje 1025 de nivel. Pentru a nu provoca curgerea ţevilor şi a nu deranja etanşeitatea diferitelor parfi ale căldării, alimentarea cu apă, după purjare, se face succesiv, în cantităţi mici, cu ambele instalaţii de alimentare, la foc viu în focar. îndepărtarea uleiului, a spumei şi a particule-Jor de nomol, în suspensie în straturile superioare de apă, se execută când se constată borborosirea apei şi primajul. îndepărtarea lor se efectuează prin deschiderea, de 3**-4 ori, timp de 10—15$, cu întreruperi de 10 s, a robinetelor superioare de evacuare. Purjarea superioară nu exclude pur-jarea inferioară, ci o completează. Ea se efectuează la un nivel de apă de cel pufin 1 /2 din diferenţa dintre nivelul maxim şi minim, la foc viu, la presiunea de regim. în timpul operaţiunii, nivelul de apă nu trebue să scadă cu mai mult decât cu 15**-20mm sub ni\%lul admis; alimentarea cu apă este interzisă în timpul purjerii, La locomotive, operaţiunea se efectuează în mers, cu regulatorul deschis. Purjarea este una dintre operaţiunile principale de întreţinere a căldării. Pe lângă avantajele expuse mai sus, purjarea efectuată în bune condifiuni, la intervale regulate, reduce mult coroziunile. No-molu! depus în căldare confine, pe lângă sărurile cari formează piatra de căldare, mari cantităfi de Jeşii corozive, de bule de oxigen şi de bioxid de carbon, cari, prin atacarea perefilor căldării, constitue una dintre cauzele principale ale coroziunii. Sin. Blezulre, Suflare, Descărcarea căldării. 1. Purjare, canal de ~ [npoAyBHoâ KaHaji; canal de purcjeage; Abschlammkanal, Abla^kanal; purging canal; lefuvatâsi godor]: Canal de lucru din depourile de locomotive, amenajat în mod special pentru efectuarea purjerilor. Amenajerile făcute la canale împiedecă dispersarea apei şi a nomolului în timpul purjerii. 2. dispozitiv de ~ [npo/ţyBHoe npHcnoc-o6jieHHe; dispositif de purgeage; Abschlămm-vorrichtung, Abla^vorrichtung; purging device; lefuvatâsi keszulek]: Dispozitiv pentru purjarea Dispozitiv de purjare. 1) pârghie pentru închidere rapidă; 2) bulonul pârghiei de închidere; 3) resort de apăsare a pârghiei; 4) con de închidere; 5) scaunul conului; 6) tub de legătură la căldare; 7) legătură la oala de amortisare (la evacuarea nomolului); 8) rolă; 9) pârghie articulată; 10) manşon tiletat; f'»)cap cardanic de legătură; 12) roată de acfionare. căldărilor de abur. Este montat la partea inferioară a căldării, în locurile în cari se adună nomolul. Este format din unul sau din mai multe robinete cu sertare, cu cep, etc., de diferite forme. Suprafeţele de închidere se prelucrează fin, pentru a putea fi închise etanş la apăsarea mare care se exercită asupra lor; astfel, la închidere, sunt sdrobite Diagrama presiunii de purjare. jn) drum parcurs de nomolul purjat; lp) drum parcurs de conul dispozitivului de purjare; f) timp; î) începutul purjerii; 2) purjare în plin; 3) finea purjerii; a b) curba drumului parcurs de nomolul purjat (~ 35 cm în 1/100 s); ac) curba drumului parcurs de conul dispozitivului de purjare (~ 0,5 cm în 1/100 s). între suprafeţele de închidere bucăfile de piatră de cazan dură. Dispozitivul de purjare este echipat cu o oală de amortisare, pentru a reduce vitesa vinelor de apă cu nomol, cari (âşnesc sub presiune z z Dispozitiv de purjare (aspirator de nomol). I) gură de evacuare a nomolului; 2) gură de aspirare a nomolului; 3) peretele căldării. * din căldare. Acfionarea dispozitivului de purjare se face, fie prin comandă mecanizată locală, fie prin comandă pneumatică dela distanfa (la locomotive). La unele căldări de abur, dispozitivul de purjare este înzestrat cu un aspirator de nomol (v.fig.), pentru a se putea colecta cu uşurinţă nomolul din diferitele părţi ale căldării. Sin. Purjor. s. Purjor. V. Purjare, dispozitiv de 4. Purkinje, fenomenul lui ~ [flBjieHHe Ilyp-KHHJKa; phenomene de P.; P. Phănomen; P. phe-nomenon; P. jelenseg]. Fiz.: Fenomen fiziologic în urma căruia egalitatea de strălucire a două suprafeţe iluminate cu radiaţii de diferite colori nu poate fi stabilită cu certitudine cu ajutorul ochiului: Dacă se micşorează, în acelaşi raport, cele două iluminări, cari apar egale într'un moment dat, ochiului i se pare mai strălucitoare suprafaţa iluminată cu radiaţie de lungime de undă mai scurtă (cea din extremitatea albastră-violetă a spectrului vizibil). 5. Purpura entica [aHTHHHbiâ nypnyp; pourpre antique; Antikenpurpur; purpura; obibor]. Chim.: 6, 6-dibrom-indigo. Materie colorantă, violetă, ex^-trasă pe timpuri din melcul Murex brandaris. Coloraţiile violete pe cari le dă sunt mai puţin fru- 65 1026 ntoase decât cele ale materiilor colorante sintetice similare. 1. Purpură aurie [soJiOTHCTbiî! nypnyp; pour-pre dore; Goldpurpur; gold purpură; aranybibor], Ind. st. c.: Pigment colorant, care se aplică pe produsele ceramice arse şi nesmălfuite, în scopul decorării lor. Se obfine prin reducerea soluţiei de clorură aurică, până la metal sau până la protoxidul de aur, şi prin fixarea precipitatului obfinut, într'o dispersiune foarte fină. 2. Purpurină [nypnypHH; purpurine; Purpurin; purpurin; purpurin]. Chim.: Tri-oxi-antrachinonă. Materie colorantă, asemănătoare cu alizarina, din care se prepară prin oxidare. Se prezintă în cristale portocalii. Vopseşte bumbacul în roşu, pe mordant de aluminiu, şi îri brun-violet, pe mordant de crom. s. Purfăfor [nepeB03HHK; porteur; Trăger; car-rier; hordâr]. Ind. st. c.: Lucrător care transportă produsele de sticlă 1a cuptorul de recoacere. 4. Puşcă [termen de şantier]: Sin. Perforator cu gloanţe (v.). 5. Puşcă [pyîKbe; fusil; Gewehr;gun; lofegyver, puska]. Tehn. rpil.: Armă de foc portabilă, cu ţeava relativ lungă, mânuită cu o mână (în care caz are un stativ pe care se sprijine extremitatea armei, de ex. în cazul puştii-mitraliere) sau cu două mâini, şi la care ochirea se face prin sprijinirea patului armei de umărul celui care o foloseşte. e. ~ anticar [npoTHBOTaHKOBOe opyAHe; fusil antitanc; Tankgewehr; anti-tank gun;harckocsi-elleni lofegyver]. Tehn. mii.: Puşcă grea, care se foloseşte pentru tragere contra carelor de luptă. 7. ~ de vânătoare [oxoTHHnee pyjKbe; fusil de chasse; Jagdgewehr; shot gun; vadâszfegyver]: Puşcă folosită pentru vânătoare. Există o mare varietate de puşti de vânătoare: puşti cu cari se trag gloanţe sau alice; puşti cu o ţeavă, cu două, sau cu patru ţevi; puşti cu repetiţie şi puşti semiautomate. 8. Puşcare [termen minier]: Explodarea încărcaturilor de mine. V. sub, Explodării, tehnica 9. Puf [KOJlOfleiJ, rnaxTa; puits; Brunnen, Schacht; well, shaft; kut, akna]. Tehn.: Săpătură cu secţiunea mică în raport cu adâncimea, cu axa verticală sau, uneori, înclinată, executată în pământ, pentru a pătrunde până la o anumită adâncime din scoarţă, în scopul de a stabili o comunicaţie între un punct dela acea adâncime şi suprafaţă. — După scopul în care sunt executate, se deosebesc: 10. Puf absorbant [BOflOOTBOflHOH KOJiOAeiţ; puits absorbant; Sickerbrunnen; draining well; szivo kut]. Hidrot.: Puţ coborît până la un strat de pământ permeabil, umplut, uneori parţial, cu material pietros de diferite granulaţii, şi care serveşte la conducerea apelor uzate până la stratul permeabil. 11. Puf colector [B0fl0c60pHbift KOJiOAeLţ; puits collecteur, citerne; Sammelbrunnen; connecting well, cistern; gyujto kut]. Hidrot.: Puţ cu fundul şi cu pereţii impermeabili, în care este colectată apa extrasă cu pompele din puţurile unei captări de apă, sau apa din alte puţuri învecinate, şi din care-apoi esfe pompată într'un rezervor de acumulare. 12. Puf de admisiune [npHToqHbiă Kojiofleiţ; puits d'admisston; Entnahmeschacht; drawing off well; beomlesi kut]. Hidrot.: Puf de beton aşezat în apropierea lacului de acumulare al unui baraj, în axa galeriei de aducţie, pentru a permite manevrarea vanelor sau a stăvilarelor cari închid galeria de aducţie. Când vanele sunt dispuse astfel, încât împiedecă pătrunderea apei în puţ, acesta se numeşte puţ de admisiune uscat, iar când apa pătrunde prin galeria de aducţie în puţ, acesta se numeşte puţ de admisiune cu apă. 13. Puf de apă [BOAHHO& KOJiO/ţeiţ; puits d'eau; Wasserbrunnen; water well; vizkut]. Hidrot.: Put cu secţiunea circulară sau pătrată, cu pereţii sprijiniţi cu zidărie de piatră, cu căptuşeală de beton simplu sau armat, cu căptuşeală de lemn sau cu o coloană cilindrică de oţel, coborît până Ia un strat acvifer, de unde colectează âpa subterană,, pentru a fi extrasă la suprafaţă în vederea întrebuinţării ei ca apă potabilă. Se deosebesc: 14. ~ bătut [aâHCCHHCKHfi KOJiOAeiţ; puits â tubes enfonces par battage; Abessinierbrunnenp hollow ram well; abessziniai kut]: Puţ susţinut de o coloană metalică introdusă în teren prin aplicare de lovituri pe capătul ei superior, cu ajutorul unur berbec. Puţurile bătute au diametri şi adâncimi mici. Coloana de susţinere e perforată pe o înălţime de cca 2 m, la partea ei inferioară, şi e terminată cu o piesă metalică ascuţită. îs. ~ forat [TpydnaTbiH hjih *6yp0B0H ko~ JIOAeu;; puits fore; Rohrbrunnen; drilied well; furt kut]: Puţ executat prin forare; pereţii lui sunt susţinuţi de o coloană metalică. Aceste puţuri au ■diametrul mic şi pot avea adâncime mare. Puful are, de obiceiu, un filtru la partea inferioară, iar la partea superioară, instalaţiile pentru ridicarea apei şi cele pentru măsurarea înălţimii apei din puţ. ie. ~ săpaUKQnaHHbi&KOJlOAeiţ; puits creuse; gegrabener Brunnen; digged well; kapâlt kut]: Puţ executat prin săpare cu unelte manuale sau mecanice. Aceste puţuri au diametru relativ mare, astfel că perefii lor pot fi susţinuţi cu zidărie de piatră, cu căptuşeală de beton simplu sau armat, şi, uneori, de lemn. 17. Puf de congelare [KOJIOAeiţ AJIH 3aM0pa-JKHBaHHfl; puits de congelation; Gefrierschacht; freezing shaft; fagyaszto akna]. Fund., Mine: Puţ executat prin forare, care traversează pânza de apă subterană, pentru a fi folosit la congelarea rocei din jurul puţului, spre a putea lucra ca în terenuri uscate. Pentru congelarea rocei, se forează o serie de puţuri, în cari se introduc două tuburi de oţel concentrice: prin cel interior se injectează în adâncime un lichid refrigerent, care se urcă în spaţiul dintre cele două tuburi, congelând roca înconjurătoare. Circulaţia lichidului refrigerent se poate face concomitent în toate puţurile, sau în serie. în jurul fiecărui puţ se formează câte un cilindru de rocă congelată, al cărui dia- 1027 metru creşte, până când toţi cilindrii se unesc într'un monolit de rocă congelată, în interiorul căruia săparea se poate executa ca în rocă uscată. Roca se menţine congelată în tottimpul săpării. Lichidele re-frigerentecel ma desfolosite sunt amoniacul şi bioxidul de carbon, lichide. Frigoriile necesare congelării rocelor depăşesc cu cca 75% pe cele necesare congelării, din cauza pierderilor mari prin conducte. Congelarea terenului se execută pentru a se putea efectua lucrări de săpătură (fundafii de consfrucfii, fundafii de poduri, pufufi de mină, etc.), ca în terenuri uscate. Sin- Gaură de congelare. V. şi sub Put de mină. 1. Puf de control. Hidrot. V. Cămin de vizitare. 2. Puf de drenaj [flpeHatftHbm KOJiOAeu;; puits de drainage, puisard; Senkbrunnen; sink well; talajcsovezesi kut]. Hidrot.: Puf de zidărie, umpiut parfial cu pietriş, şi care este destinat să colecteze apele drenate pe o suprafafă de teren şi să le conducă la un strat permeabil. s. Puf de infiltrare [KOJiOflen; npocanHBaHHH; puits d'infiltration; Einsickerungsbrunnen; infiltration well; beszivârgâsi kut]. Hidrot.: Puf care serveşte pentru infiltrarea apelor de suprafafă într'un strat subteran, în scopul îmbogăţirii cu apă a acestuia. 4. Puf de mină [maxTHbiH ctboji; puits de mine; Grubenschacht; mining shaft; bânyaakna]. Mine: Lucrare minieră principală, formată dintr'o Â-B C-D Serveşte ca punct de plecare al lucrărilor de deschidere şi pregătire a orizonturilor de bază ale minei, şi de concentrare şi transport la zi al producţiei de substanfe utile extrase din zăcământ şi al rocelor înconjurătoare abatate. Puful de mină se amplasează astfel, încât să se poată deschide într'un minim de timp câmpul care î-l deserveşte, şi să reducă la minimum chel-tuelile de transport dela fronturile de lucru la puf. Pufurile se sapă cu secfiune transversală circulară, pătrată, dreptunghiulară, eliptică, în patrulater curbiliniu, etc.; forma secţiunii şi mărimea depind de roca traversată, de materialul între- Puf o'e mină, cu secfiune dreptunghiulară. I) juguri; 2) grinzi de întărire; 3) colivii; 4} compartimentul scării; 5) cadrul pufului; 6) ghidaje. excavafie minieră verticală, uneori înclinată, care deschide o mină, şi care serveşte la transport şi la aeraj. Puf de mină, cu secfiune circulară. 0 colivie; 2) contragreutate; 3) skip; 4) compartimentul scării? 5) moaze; 6) ghidaje de lemn; 7) ghidaje metalice. buinfat la susfinere, de cantitatea de materiale cari trebue transportate în unitatea de timp (gabaritul coliviei) şi de cantitatea de aer de ventilafie care trebue să circule prin puf. în lungul său, un puf de mină are o stafie de încărcare-descărcare a dispozitivelor de transport (colivii, skipuri) la zi, acroşajele la cari se face Secfiuni de puf de mină. a) eliptică; b) curbilinie. joncfiunea cu rampele orizonturilor şi, la fund, jompul pentru colectarea apelor; transversal, puful este compartimentat în secfiuni de transport (pentru colivii sau skip), în secfiuni de circulafie pentru personal (cu poduri orizontale şi scări), 1028 şl în secfiuni pentru conducte de fevi şi cabluri electrice. Din distanfă în distanfă, se montează în puf moaze cari delimitează compartimentele şi susfin ghidajele pentru colivii. Deasupra pufului se con-strueşte, la zi, turnul de extracţie, pe care sunt montate moletele cablurilor de ofel de cari sunt suspendate coliviile sau skipurile de extracfie. La rampele orizonturilor se instalează dispozitivele mecanice de încărcare şi descărcare a coliviilor. Construirea unui puf comportă trei feluri de operafiuni: săparea, susfinerea şi amenajarea. Săparea e precedată de fixarea centrului pufului, de ridicarea topografică exactă a terenului în jurul •centrului, pe o rază de 150—250 m, de forarea unei sonde de cercetare hidrogeologică şi de stabilirea permeabilităţii şi a rezistenfei rocelor cari urmează să ifie traversate. După condi-ţiunile geologice, hidro-geologice şi petrografice ale rocelor, se folosesc metode da săpare obişnuite (în roce rezistente, pufin acvifere, din cari apa poate fi evacuată cu pompele), şi metode speciale (în roce nestabile, fisurate sau puternic acvifere, cu ■un debit de apă peste 40" -50 m3/h). La metodele de săpare obişnuită, excavarea tălpii se efectuează, de obiceiu, cu explozivi, găurile de mină plasându-se concentric, înclinate spre centru, pentru ca efectul primelor explozii să scoată un miez. in general, talpa pufului are un mic basin de colectare pentru apă, iar amor-sele (electrice) folosite sunt impermeabile. Roca sfărâmată se încarcă în chible, cu lopata sau cu încărcătoare mecanice. Cablul chiblei nu pendulează, deoarece e dirijat de jugul de conducere, a cărui ramă alunecă ’de-a-lungul a două cabluri de ghidaj; acestea se trec peste două rofi de conducere, instalate pe platforma trioletelor de extracfie, şi se fixează pe tobele troliilor de mână, aşezate lângă puf; prin învârtirea tobelor, ghidajele sunt coborîteîn puf, pe măsura avansării lucrării. Pentru ca lucrătorii dela fund să fie la adăpost de obiectele cari cad din chiblă, se instalează deasupra locului de muncă un pod de protecfiune (fix sau suspendat), cu uşi sau cu tuburi pentru trecerea chiblei, şi cu tuburi pentru aeraj. La gura pufului în săpare sunt, de obiceiu, două poduri de protecfiune fixe, ale căror uşi sunt manipulate de un troliu special. Personalul care lucrează la adâncire este coborît în puf cu chibla. în perioada de săpare se folosesc o maşină de extracfie provizorie şi un turn Jug de conducere. 1) jug de conducere; 2) cabluri de ghidaj; 3) cablu de extracfie. provizoriu. Ventilafiâ şi epuizarea apei sunt operafiuni anexe săpării. Adâncirea pufurilor în exploatare impune soluţionarea unor probleme speciale de organizare a menţinerii extracţiei, a protecfiunii normale a pufului şi a protecfiunii personalului care lucrează la adâncire. 'H Pentru aceasta, se folosesc următoarele procedee de lucru: Săparea de sus în jos, care se poate efectua sub un pod de protecfiune format de masivul rocei, sub un planşeu de protecfiune artificial, sau în legătură, printr'un puf orb, cu puţul în func-fiune; săparea de jos în sus (pentru Pod de protecfiune suspendat. I) pod suspendat; 2) dispozitiv de suspensiune;3) tub pentru trecerea chiblei; 4) şi 5) tuburi pentru aeraj şi pentru fevile de aer comprimat. roce stabile şi adâncimi sub 120 m, dar cu greutăţi mari la aeraj), care se efectuează, fie prin săparea unei suitori verticale în axa pufului, dela orizontul inferior, care se lărgeşte ulterior de sus în jos, suitoarea servind drept rostogol, fie prin săparea dela început a profilului întreg al puţului, care se susţine, în timpul lucrului, printr'o armatură provizorie sau definitivă; săparea simultană de sus în jos şi de jos în sus, pornind dela orizonturi diferite. W/////WZ/, Trusă tăietoare. 1) puf preliminar; 2) sabot; 3) cilindru de zidărie; 4) feavă de apa; 5) puf de mână pentru colectarea apei; 6) picior de beton. Pentru străbaterea rocelor curgătoare, săparea se execută în urma unei susţineri care precede excavarea, metodele folosite fiind săparea cu palplanşe şi săparea cu trusă tăietoare. Se folo- 102? Sabot de trusă tăietoare. I) sabot; 2) tije verticaie de ancorare a zidăriei; 3) piat-bande de legare a zidăriei; 4) piuliţe de prindere a plaf-bandelor. sesc palplanşe de lemn sau metalice (în formă de V, de Z sau tubulare), cari se bat, cu ciocane manuale sau mecanice, drept sau înclinat în afară, pe perimetrul de excavafe al pufului. Metoda se aplică dacă nu există apă în stratele cari sunt străbătute. Pe măsură ce avansează palplanşele, se excavează roca din interiorul incintei. Vârfurile palplanşelor trebue să se înfigă în rocă tare. — Trusa tăietoare este un cilindru de zidărie sau metalic, care are un sabpt ascufit la bază, peste care se zideşte şi care, prin greutatea proprie, pătrunde în roca curgătoare; trusa tăietoare poate fi folosită pentru adânciri de până la cca 25 m, în cazul rocelor afânate, moi şi curgătoare, cu un aflux de apă de maximum 15 m3/h. Acfiunea sa-botului începe de pe talpa consistentă, la 1 • • • 1,5 m mai sus decât acoperişul rocei curgătoare care trebue traversată, după care începe zidirea pe sabot. Avansarea trusei tăietoare este posibilă numai dacă greutatea ei proprie (la care se adaugă, dacă e necesar, şi apăsarea unor prese) depăşeşte frecarea dintre rocă şi zidărie. Pe măsura coborîrii trusei, miezul de rocă este îndepărtat manual (pompând în prealabil apă), sau cu încărcătorul cu ghiare (fără apă). Când cufitul sabotului ajunge |a rocă tare, el se fixează, prin zidire, pe un picior de beton aşezat cu 2'-*2,5m mai jos. Dacă presiunea apei e mai înaltă (totuşi, sub 3 at), adâncirea se efectuează cu o trusă tăietoare cu cheson, la baza căreia se amenajează, între talpa pufului şi un tavan transversal de beton armat, o cameră închisă ermetic, în care se pompează, prin fevi, dela suprafaţă, aer comprimat, a cărui presiune refulează apa din cameră, săparea făcându-se ca mai sus. Accesul în cameră se face prin tubul central şi prin aparatul cu ecluze pentru aer (sasul de aer). Pentru coborîre, greutatea trusei tăietoare trebue să fie mai mare decât % suma dintre frecare şi presiunea aerului pe tavanul chesonului. Pentru traversarea rocelor cu apă sub presiune înalta şi cu debit mare se folosesc metode prin cari se transformă roca într'un bloc solid, prin congelare, prin gelificare sau prin cimentare. — Pentru congelare, se forează în jurul puţului găur? (numite puţuri de congelare, v.), perfect verticale, cu adâncimea puţin mai mare decât a porţiunii care trebue congelată (v. fig. sub Găurilorr aşezarea ~ pentru congelare). Diametrul careului pe care se sapă găurile (între două găuri consecutive, distanfa este de cca 0,75*•• 1,25 m) trebue să asigure, în timpul săpării, un perete congelat cu grosimea 3 (m), la a (kg/cm2) rezistenţă admisibilă, care să reziste ia presiunea de p (kg/cm2) a apei şi a rocelor înconjurătoare: Ifusă ^tălefoare, cu cheson. I) sabot; 2) cilindru de zidărie; 3) cameră de lucru; 4) tavanui camerei de lucru; 5) tubul de legătură cu sasul; 6) sas; 7) feavă de aer com- primat. n o o o '2 O , 7 o O ,2 mâ o o o .R .....0 JL, 2p unde r e raza de săpare a puţului. Roca îngheţată se sapă manual, cu ciocane de abataj sau cu găuri scurte, încărcate cu amonită (exploziv care nu înghiaţă). Susţinerea definitivă se realizează cu segmente circulare de fontă sau de oţel, cart au nervuri de rezistenţă şi flanşe marginale cari permit asamblarea a două segmente _ alăturate prin bu- ? \ Ioane; spaţiul dintre două flanşe se etanşează cu garnituri de plumb. Segmentele asamblate formează un tub metalic etanş şi rezistent (cuve-lajul), în spatele căruia se toarnă beton sau se in- Cuveiaj de fontă< jecteaza lapte de f) f!anşe; 2) nervur| de înt§rire. 3) pro. ciment, în perioa- eminente pentru fixare, da desgheţării rocelor înconjurătoare. După aşezarea cuvelajului se procedează la desgheţarea artificială a roce-lor, pompând prin tuburile găurilor lichide reci, la —2°, după care se ridică temperatura, cu câte 1° pe zi, până la +10 sau +12°; după terminarea desgheţării, se extrag ţevile din găuri; apoi găurile se umplu cu nisip şi cu beton. — Unele roce poroase (cuarţ, nisip sau prundişun acvifere) pot fi consolidate injectând în masa lorr succesiv, o soluţie de silicat de sodiu şi apoi tna de clorură de calciu; în masa poroasă se precipită acidul silicic, care umple foţi porii şi, după gelificare, cimentează particulele între ele; în roca consolidată se sapă după metodele obişnuite. — Cimentarea consistă în injectarea, în fisurile şi în porii unei roce acvifere, a unei emulsiuni de ciment sub presiune, care se depune, se solidifică şr astupă căile de scurgere a apei spre săpătura puţului. Se aplică în roce tari, puternic fisurate, înainte de a le traversa cu puţul (cimentare prealabile), transformând rocele într'un monolit impermeabil pentru apă. Injectarea laptelui de ciment se face prin găuri forate în jurul profilului viitorului puf, pe toată adâncimea rocei care trebue 1030 impermeabijizată (v. fig. sub Găurilor, aşezarea ~ pentru cimentare); găurile pot fi forate înclinat şi din talpa pufului, înainte de a străbate stratul acvifer. Micşorarea debitului de apă şi scăderea presiunii se mai pot obfine reducând nivelul apelor freatice, forând în jurul pufului o serie de găuri, din cari se pompează apa; în jurul pufului se formează o pâlnie de depresiune, înăuntrul căreia rocele sunt aproape secate şi pol fi traversate prin metode normale de săpare. Procedeul se aplică în cazul rocelor omogene, destul de consistente pentru ca să nu reclame susfineri prea complicate în timpul săpării. Traversarea rocelor acvifere se poate face şi prin foraj (analog cu cel al sondelor, dar la scară mai mare). Se folosesc procedee de foraj percutam sau rotativ. — în forajul percutant, sapa loveşte în talpa pufului, desagregând roca, ale cărei sfărâmături se evacuează intermitent, cu lingura (v. Kind-Chaudron, procedeul ~), sau continuu, cu pompe Mammuth (în asociaţie cu o trusă tăietoare). — în forajul rotativ se foloseşte procedeul Mancovschi, Oganesov, Mesceriacov. Se sapă, la început, după metoda obişnuită, până la cca 1 m deasupra nivelului apelor freatice, şi apoi se montează la zi instalafia de foraj, cu ajutorul căreia se forează, la început, o sondă de ghidaj, cu diametrul de 0,6 m, care se lărgeşte succesiv la 2 m şi la 4 m, iar apoi se aşază sus-finerea metalică definitivă. Forajul se execută cu noroiu de sondă, al cărui circuit evacuează de-tritusul dela talpă, şi a cărui presiune pe perefi asigură o susţinere provizorie. Pentru susfinerea definitivă se introduce în puf un cuvelaj cu fund de beton, pentru a putea pluti, uşurând astfel fixarea lui la nivelul dorit. Spafiul rămas gol spre perefi se umple cu lapte de ciment. Susţinerea golului excavat se face provizoriu, cu lemn moale, sau definitiv, cu lemn tare, cu zidărie (piatră naturală, cărămizi, bentonite), beton simplu sau armat. După natura materialului folosit, o susţinere poate fi etanşă sau permeabilă fafă de apă. — Susfinerea cu lemn se foloseşte mai ales pentru secţiuni dreptunghiulare, şi se compune din cadre formate din piese de lemn (rotund sau ecarisat), aşezate pe perimetrul exca-vaţiei. îmbinarea între cadre se face cu tăietură la jumătatea lemnului, cu prag. între aceste piese se fixează cadre transversale, cari compartimen-tează puţul şi întăresc susţinerea. Cadrele se aşază în câmp sau în desiş, totdeauna în reprize, începând dela un cadru de bază (tropan), fixat în pilugi, peste care se aşază, de jos în sus, cadrele normale. în cazul armării în câmp, spaţiul dintre cadre şi perete se căptuşeşte cu scânduri de stejar de 50 mm. — Susţinerea de zidărie se efectuează pentru o durată lungă, şi e folosită pentru presiuni mari şi adâncime mare, pentru etanşarea contra infiltraţiilor de apă. în general, imediat după săpare se face o susţinere provizorie de lemn de brad sau cu inele metalice (un inel este confecţionat din arce de oţel profilat U, suspendate cu cârlige unul de altul). Susţinerea provizorie se face până la roca tare, unde se zideşte piciorul inelar peste care se va aşeza susţinerea permanentă. Piciorul de zidărie care poartă susţinerea se încastrează adânc în rocă; profilul luî depinde de tăria rocei. Zidăria este susţinută, la început, cu cofraje de lemn prinse cu cintre inelare metalice; ea se zideşte de pe poduri provizorii de lemn, sau de pe un pod suspendat, care serveşte în acelaşi timp şi pentru protecfiune. în spatele cofrajelor se execută o zidărie, sau se toarnă beton. Grosfmea zidăriei se calculează cu formula Mferr,-’)' în care d (cm) o grosimea, R (cm) e raza interioară a pufului, k (kg'cm2) e rezistenţa admisibilă a materialului; p (kg/cm2) e presiunea exercitată asupra susţinerii (radial). Grosimea variază între 20 şi 50 cm; se evită grosimi mai mari, utilizând pentru zidărie blocuri de rocă eruptivă (granit, sienit, andezit); mai rar se întrebuinţează betonul armat (care e greu de reparat). Amenajarea pufului cuprinde operaţiunile de montare a moazelor, a ghidajelor, a dispozitivelor de protecfiune a muncii, a instalaţiilor de încărcare şi descărcare a coliviilor la rampe, de semnalizarş între orizonturi şi suprafaţă, etc. La susţinerea în lemn, cadrele transversale îndeplinesc şi funcţiunea de moaze, şi se montează odată cu susţinerea definitivă. La zidărie, moazele sunt metalice (profil în U sau în I) şi sunt încastrate în zidărie; ele se montează pe reprize lungi, de jos în sus (când se lucrează de pe poduri fixe), şi de sus în jos (când se lucrează de pe poduri suspendate). După destinaţia principală, după formă, după situaţia lor, etc., se deosebesc următoarele puţuri de mină: 1. Puţ auxiliar [BcnoMoraTeJibHbiH ctjboji ; puits auxiliaire; Hilfsschacht; auxiliary shaft; seged-akna]: Puţ, în general de secţiune mică, înzestrat cu instalaţii de transport simple, şi care serveşte la introducerea materialelor de mină (lemn, fierărie); uneori serveşte, în mică măsură, şi la extracfie. 2. ~ central [iţeHTpaJlbHbiH CTBOJl; puits central; Zentralschacht; central shaft; kozponti akna]: Puţ care are o poziţie centrală faţă de câmpul de exploatare, şi care este, în general, puţul principal al minei. 3. ~ cu frâna [T0PM03HOH CTBOJl; puits â frein; Bremsschacht; brake shaft; fekmuves lejtos akna]: Puţ prin care producţia se transportă de sus în jos, pe baza diferenţei de greutate dintre 7 Pâlnie de depresiune. 1) sondă; H) nivel hidrostatic; C) curbă de depresiune. colivia încercată şi cea neîncărcată, mişcarea fiind reglată cu ajutorul unei frâne. 1. Puf de aeraj [BeHTHJifliţHOHHbiH ctboji; puits d'aerage; Luftschacht; ventiiating shaft, air .shaft; szellozesi akna]: Puf înzestrat cu instalafii mecanice de aspirat aerul viciat din mină, sau de refulat aerul proaspăt în mină, care e în legătură directă cu refeaua principală de aeraj a minei. Este acoperit cu dispozitive (uşi, clopot, sas, etc.) cari evită scurt-circuitarea aerului la gură. 2. ~ de explorare [pa3BeflOHHbiH ctboji; puits d'exploration; Schiirfschacht; trial shaft, ex-ploratory shaft; kutatâsi akna]: Puf cu adâncimea până !a cca 20 m, cu un compartiment de circulafie şi cu unul de transport, săpat cu mâna (sau cu ajutorul explozivilor), susfinut provizoriu în lemn, cu troliu de extracfie manual, fără turn, săpat pentru a identifica un strat sau un zăcământ superficial. Are caracter provizoriu. 3. ~ ce extracfie [Ao6biBaTeJibHbiH ctboji; puits d’extraction; Forderschacht; winding shaft, •hoisting shaft, working pit; szâllitâsi akna]: Puf folosit, în principal, pentru transportul la zi al producţiei, minei. 4. ~ de rambleu [HaCbinHOH CTBOJI; puits de remblais; Versatzschacht; filling-up shaft; âtul-tetesi akna]: Puf care serveşte pentru introducerea rambleului în mină, fie cu vagonete, fie prin fevi; el poate fi, în acelaşi timp, şi puf de aeraj. 5. ~ înclinat [HâKJlOHHblH CTBOJI; puits în- cline; tonnlăgiger Schacht; inclined shaft, încline rshaft; lejtos akna]: Puf care formează cu orizontala un unghiu mai mare decât 30° şi mai mic decât 90°. 6. ~ orb [cjienoă CTBOJI; puits interieur; blinder Schacht; internai shaft, blind shaft, staple shaft, blind pit, stapte pit; vak akna]: Puf carş nu are legătură directă cu suprafafa. El serveşte •pentru a face legătura între orizonturi. în general, pufurile oarbe sunt pufuri auxiliare, pufuri cu frână sau pufuri de aeraj, şi sunt numai ra- reori pufuri principale. 7. ~ principal [rJiaBHbiH CTBOJI; puits principal; Hauptschacht; main shaft; foakna]: Puful în jurul căruia gravitează activitatea minei, şi prin care se extrage majoritatea producţiei minei. El este înzestrat cu dispozitive perfecţionate de extracţie. — 8. Puf de ancoră. Nav. V. Puf pentru lanf. 9. Puf de uleiu [otctohhhk; puisard; Olsumpf; crank case surrip, oii well; olajtartâly]. Mş. ferm.: Mic rezervor de uleiu, montat în jartea de jos a carterului unor motoare cu ardere internă, pentru a suplini, laşnumite motoare, şi, în specia), la cele în stea, lipsa unei băi de uleiu. în rezervor se adună uleiul care a uns piesele motorului, şi care este redat circuitului prin absorbire de către pompa de uleiu şi prin împingerea lui în rezervorul principal de uleiu. io. Puf pentru lanf [ijeiiHOH J3IHHK; puits aux chaînes; Kettenkasten; chain locker; lânckamra]: ,Nav.: Compartiment în partea dinainte a navei, 103! în apropierea vinciului ancorei şi sub puntea principală, în care lanful ancorei este aranjat astfel, încât să nu se încurce, şi de unde iese printr'o deschizătură, numită ochiu de puf. Capătul de jos al lanfului este fixat, în fundul pufului, cu o cheie. 11. Puf, ochiu de ~ [OTBepCTHe AJifl HKopb-HOâ iţeilH; oeil de puits; Schachtauge; well eye; aknaszem]. Nav. V. sub Puf pentru lanf. 12. Putere [CTeneHb; puissance; Potenz; power; hatvâny]. 1. Mat.: Fiind dat un număr real sau complex a şi un număr natural (adică aparfinând şirului 1, 2, 3, ■••) n, numit exponent, se numeşte puterea a »-aa numărului a, şi se notează an, pro-dusuj a n factori egali cu a\ (D Dacă numărul a nu e nul, definifia puterii se poate extinde la orice exponent întreg, pozitiv, negativ sau nul, punând a°— 1, a'q =~ • unde a* q e pozijiv. Regula fundamentală a calculului cu puteri este următoarea: (2) am ■a'n = am+n, în care m şi n sunt întregi arbitrari (pozitivi, negativi sau nuli). Dacă numărul a este real şi pozitiv, definifia puterii se poaţe extinde la exponenţi fracfionari. Prin definifie unde p şi q sunt doi întregi, iar q poate fi presupus totdeauna pozitiv, esfe unica rădăcină pozitivă a ecuafiei algebrice cf — xq. Ea se notează uneori şi cu simbolul)/4?, care mai poate semnifica însă şi altă rădăcină a aceleiaşi ecuafii. Regula fundamentală P) a*-ay=a*+y rămâne valabilă pentru exponenfii fracfionari * ş« y> Funcfiunea ax, unde a e real şi pozitiv şi x e rafional, este continuă pe 'mulţimea numerelor rafiona|e. Prin trecere la limită, se poate defini deci puterea ax pentru un exponent real arbitrar. Prin definifie (4) unde rn e rafional şi lim rn — x. Limita ax depinde : Hm a n-> co n->oo numai de numărul real x, nu de şirul special de numere rafionale rn cari tind către x. Regula (3) este valabilă pentru x şi y reali, rafionali sau irafio-nali. în special, dacă a are valoarea particulară e = 2,71828,.. (baza logaritmilor naturali), funcfiunea ex poate fi calculată prin seria e*SBl+£+£ + ...î!+... + ll 21 n\ + 1032 Această serie permite să se generalizeze definita funcţiunii ex la un exponent complex arbitrar ._i_(»+m0^. n\ U I • u ■ = e cos ^ + sin v. Pentru un a oarecare real şi pozitiv, se pune (5) W+*«=5e («+*'") lo§ a, unde log a este logaritmul natural ai numărului a, şi se obfine puterea pentru un exponent complex. Regula (3) e valabilă şi pentru exponenţi complecşi. Cazul general al unui număr a, real sau complex arbitrar, nu permite o definiţie univocă a puterii pentru exponentul complex a Se foloseşte tot definiţia (5), dar punând a = pet&; se obţine. log a = log p-j-iO şi au~hîv _ e[u-\-iv) log a = ^ (u-j-iv) log p i® Deoarece numărul a nu defineşte pe 0 decât până la multipli de 2 nn, expresiunea de mai sus nu are o valoare independentă de aceşti multipli, decât dacă ^ = 0 şi u e întreg. în unele cazuri, pentru a avea o determinare univocă, se alege argumentul 0 astfel, încât el să satisfacă inegalităţile — jţ < 0 < -j- re. 1. Putere [cTenetib; puissance; Potenz; power; hotvâny]. 2. Geom.: Produsul PA 'PB al distanţelor dela un punct P la cele două puncte A şi B în cari o secantă oarecare, dusă prinP, intersectează un cerc. Dacă punctul P este exterior cercului, puterea sa faţă de cerc este egală cu pătratul lungimii segmentului de tangentă dusă din P la cerc, cuprins între P şi punctul de tangenţă. Dacă raza cercului este r şi distanţa dela P la centrul cercului este d, puterea este p=d2 — r2. în acelaşi mod se defineşte puterea unui punct P faţă de o sferă, prin produsul PA *PB al distanţelor dela un punct P la cele două puncte în cari o dreaptă oarecare dusă prin P intersectează sfera. 2. ~a unei mulţimi [cTeneHb cOBOKynHOCTH; puissance d'un ensemble; Măchtigkeit einer Menge; power of a set; egy mennyiseg kepessege]. Teor. m.: Concept care generalizează Ia orice mulţime, conceptul de număr de elemente, definit numai pentru mulţimile finite. Se spune că două mulţimi au aceeaşi putere, dacă există o corespondenţă biunivocă între elementele lor. Se spune că o mulţime M± are o putere mai mică decât o mulţime M2i dacă nu există nicio corespondenţă biuni- Figură pentru definirea puterii unui punct P, în raport cu cerc C. vocă între elementele celor două mulţimi, dar există o astfel de corespondenţă între elementele mulţimii M± şi elementele unei submulţimr proprii a mulţimii M2. în abstract, puterea este-definită printr'un reprezentant oarecare din clasa^ tuturor mulţimilor cari pot fi puse în corespondenţă biunivocă cu mulţimea dată. O importanţă deosebită prezintă puterea nume-rabilă, care are ca reprezentant mulţimea numerelor întregi şi pozitive, şi puterea continuului, care are ca reprezentant totalitatea numerelor reale cuprinsa între zero şi unu. 3. Putere [cHJia; puissance; Leistung; power; teljesitmeny]. 3. F/z., Tehn.: Limita raportului dintre lucrul mecanic primit (sau efectuat) de un sistem fizic, respectiv de un sistem tehnic, şi timpul1 cât a durat primirea (respectiv efectuarea) lui, când acest timp tinde către zero. Este egală cu suma produselor scalare ale forţelor mecanice exercitate asupra sistemului care primeşte lucru mecanic, prin vitesele instantanee ale punctelor lor materiale de aplicaţie, în raport cu ‘sistemul inerţial faţă de care se consideră puterea. Sin. Putere-mecanică. 4. Putere [MOiiţHOCTb; puissance; Leistung; power; teljesitmeny]. 4. Fiz., Tehn.: Limita raportului dintre energia liberă, primită sau cedată de-un sistem fizic sau tehnic, şi timpul cât a durafc schimbul, când acest timp tinde către zero. După natura energiei primite, respectiv cedate, se deosebesc: putere mecanică (hidraulică, etc.), electromagnetică, etc.— Sin. Curent de energie liberă. Pentru caracterizarea globală a schimbului putere se folosesc patru mărimi, numite putere? activă, aparentă, deformantă, şi reactivă. 5. ~ activă [âKTHBHaH MOlU,HOCTb; puissance active; Wirkleistung; active power; aktiv teljesitmeny]: Valoarea medie, pe un număr întreg de-perioade, a puterii instantanee a unui sistem fizic (de ex. un circuit electric) în regim periodic. Puterea activă în regim sinusoidal e egală cu produsul valorilor efective ale celor două mărimi de stare lineare, cari intervin în expresiunea puterii,, prin cosinusul unghiului de defazaj dintre ele* (factorul de putere). Aceste valori folosite în calculul puterii sunt: a vitesei şi a componentei forţei în direcţia vitesei, în cazul puterii mecanice; valorile sunt: a curentului şi a tensiunii electromotoare induse din exterior, respectiv a tensiunii |a borne sau, când e cazul, a sumei lor, în cazul puterii electromagnetice. Aceasta mai e egală cu produsul rezistenţei echivalente a circuitulur prin pătratul valorii efective a curentului, sau cu produsul conductanţei echivalente a circuitului* prin pătratul valorii efective a tensiunii la borne, respectiv a tensiunii electromotoare induse din exterior sau, când e cazul, a sumei lor. e. ~ aparentă[Ka>Kyin,aflCH MOllţHOCTb; puissance apparente; Sche nleistung; apparent power;. lâtszolagos teljesitmeny]: Produsul valorilor efective ale celor două mărimi de stare periodice,, lineare, cari intervin în expresiunea puterii (cu- I rentul şi suma dintre tensiunea electromotoare- 1033 indusă din exterior şi tensiunea la borne, în cazul circuitelor electrice, — forfa şi vitesa, în cazul puterii mecanice). 1. Putere deformantă [fle<|)OpMHpyK)maH MOlH,HOCTb; puissance deformante; mi^bildende Kraft; deforming power; deformălo teljesitmeny]: Radicalul din diferenfa dintre pătratul puterii aparente şi suma pătratelor puterilor activă şi reactivă. E diferită de zero numai în regimuri periodice nesinusoidale. 2. ~ reacfivă [peaKTHBHaa MOHţHOCTb; puissance reactive; Blindleistung; reactive power; reaktiv teljesitmeny]: 1. Valoarea maximă a părfii sinusoidale oscilante a puterii instantanee, în regim sinusoidal al mărimilor lineare de stare (tensiunile şi curenfii electrici, în cazul puterii electromagnetice, — forfa şi vitesa, în cazul puterii mecanice). — 2. Suma puterilor reactive corespunzătoare diferitelor armonice, în cazul regimului periodic nesinusoidal. — s. ~ absorbită [norjioiiţHHeaH MOin,HOCTb; puissance absorbee; verbrauchte Leistung; absor-bed power; felhasznâlt teljesitmeny]. Mş.: Puterea cedată, în serviciu, unei maşini de forfă generatoare sau unei maşini de lucru (de ex. antrenată de un motor). Puterea absorbită e suma dintre puterea utilă şi pierderile totale din maşină; în general, puterea absorbită e mai mică decât puterea de antrenare, datorită pierderilor prin transmisiune (de ex. pierderi în cuplaje, la maşini cuplate direct). 4. ~a centralei electrice [MOiu,HOCTb 3JieK-TpoCTaHiţHH; puissance de la centrale electrique; Kraftwerksleistung; power of an electric genera-ting station; villamos eromu teljesitmenye]: Suma puterilor nominale ale tuturor unitafilor producătoare de energie electrică dintr'o centrală. 5. ~ acustică medie [cpe#Hfîfl 3ByKOBafl MOiUHOCTh; puissance acbustique moyenne; Miftelwert der SchaUeistung; average acoustic power; kozepes hangteljesitmeny]. Acuşi.: Energia liberă sonoră care străbate în medie o suprafaţă, în unitatea de timp. 6. ~ angajafă[3aKa3aHHaHM0iiţH0CTb;puis-sance engagee; beştelite Leistung; ordered power; megrendelt teljesitmeny]: Putere pentru furnisarea căreia^'a convenit cu consumatorul. 7. ~ continuă [nocTOHHHaa Mom,HoeTb; puis-. sance continue; Dauerleistur%g; continuous power; folytonos teljesitmeny, âilando teljesitmeny], Mş.: Puterea maximă pe care o poate desvolta o maşină de forfă în regim continuu, în condifiuni de funefionare prescrise (de ex. fără dlpăş:rea încălzirii admisibile). Sin. Putere de durată. s. ~ de antenă [MOiiţHOCTb B aHTeHHe; puissance d'antenne; Antennenleistung; antenna power; antennateljesitmeny]: Produsul pătratului valorii efective a curentului în piciorul antenei unui post de radioemisiune, şi rezistenfă de antenă a piciorului în care se consideră curentul. 9. ~ de antrenare [npHBAHHafl MOllţHOCTb; puissance d'entraînement; Antriebsleistungf Durch- zugskraft;pu|ling power; meghajtâsi teljesitmeny]: Puterea necesară pentru antrenarea unei maşinr de forfa generatoare sau a unei maşini de lucru. Puterea de antrenare e egală cu puterea absorbită, plus pierderile în transmisiune. Sin. Putere de cuplare. 10. ~ de croazieră [KpeHcepHan MOiiţHOCTb;: puissance de croisiere ; Marschleistung; cruise power; menetteljesitmeny]: Fracfiunea din puterea nominală a grupului motor al unui vehicul (navăr avion, etc.), folosită în timpul unei croaziere, care reclamă o funefionare continuă, fără obosire excesivă a motorului. Puterea de croazieră (Pc} se exprimă cu relafia P cp , 1 c 1 n ' unde c=50'*'80%i iar Pn este puterea nominală; a grupului motor. 11. ~ de cuplare. V. Putere de antrenare. 12. ~ de decolare [MOilţHOCTb B3JieTa; puissance de decollage; Startleistung; take-off power, starting performance; startteljesitmeny, felrepulesl teljesitmeny]: Puterea dată de motor în timpul decolării avionului (rulare pe sol şi desprindere).. Este cea mai mare putere pe care o poate da motorul într'un interval mic de timp, fără să se deterioreze, şi anume e cu cca 20% mai mare decât' puterea nominală. Sin. (parfial) Putere de suprasarcină la sol. ia. ^ de disipafie anodică [aHOflHan pac-ceHHHan MOilţHOCTb; puissance de dissipation. anodique, dissipation de plaque; Anodenverlust-leistung; anodic dissipation; anoda-disszipâcio teljesitmeny]: Pierderea de putere prin căldură, care apare la anodul unui tub electronic, când trece prin el curentul electric. La tuburi mai mici, disipafia anodică e îndepărtată prin radiafie; Ia> cele mai mari, prin răcire artificială, cu aer sau. cu apă. 14. ~ de durata. V. Putere continuă. îs. ~ de funefionare [pa6onaH MOHţHOCTK; puissance de fonctionnement; Arbeitsleistung; run-ning power; munkateljesitmeny]. Mş.: Puterea ci* care funefionează un motor, care corespunde punctului de intersecfiune a curbei de putere a motorului cu curba puterii reclamate de sistemul antrenat. Acest punct depinde de curba de utilizare instantanee şi de regimul de funefionare at motorului. 16. ~ de înaintare a navei [MOiu,HOCTb npo/ţBH-JKeHHH cy^Ha; pouvoir d'avancement d'un navire; Schleppleistung des Schiffs, Propujsionsleistung des. Schiffs; advancing power of a vessel; ha omeg-hajtâsi teljesitmeny, hajovontatâsi teljesitmeny]^ Puterea efectivă de propulsie a unei nave, la o anumită vitesă, fără a finea seamă de apendicele şi de asperităţile navei. Puterea de înaintare (Pp\ se exprimă prin relafia: ^=l(CP) = S(kw)- unde R (kg) este rezistenfă totală la înaintare^ I şi v (m/s) este vitesa de mers. 1034 1. Putere de regim [MOiiţHOCTb peJKHMa; puissance de regime; Betriebsleistung; working power; iizemteljesitmeny]: Puterea pe care o desvoltă un motor în serviciu, ja regimul obişnuit de funcţionare. Puterea de regim poate fi diferită de puterea nominală, dar, în general, e mai mică decât puterea maximă, continuă sau uniorară. 2. ~ de remorcare. V. Putere la cârlig. s. ~ de ruptură [MOHţHOCTb BbiKJliOHeHHfl; puissance de disjonction; AusschaltJeistung; break-ing capacity; szakitâsi teîjesitmeny]. Elf.: Produsul dintre curentul da rupere, tensiunea de întoarcere şi cifra de catenare, la care un întreruptor de putere mai întrerupe sigur. 4. ~ de suprasarcină. V. Putere maximă. 5. ~ de suprasarcină la sol [MaKCHMaJibHan Harpy3oq[ian MOuţHOCTb npn 3eMJie; puissance de surcharge au sol; Uberlastungsleistung auf dem Erdboden; overloading power on the ground; tulterhelesi teîjesitmeny a talajon]. Av.: Puterea maximă pe care o poate desvoltă un motor de avion |a sol, şi care se consideră, uneori, identică cu puterea de decolare (v.). e. ~ disponibilă [cBo6oAHan MOHţHOCTb; puissance disponible; abgegebene Leistung; out-going output; rendelkezesi teîjesitmeny]: Puterea maximă cu care tr *bue încărcată o maşină de forfâ sau o centrală, în Jegim de funcţionare continuă de lungă durată, în condifiuni de serviciu prescrise (de ex. cu respectarea condifiunilor de siguranţă, evitarea uzurilor anormale, fără depăşirea limitei de încălzire la un motor, etc.). 7. ~ economică [3K0H0MH3H MOIIţHOCTb; puissance economique; Sparleistung; economic power; gazdasâgos teîjesitmeny]: Putere a unui motor, corespunzătoare regimului de funcţionare cu consum minim de combustibil şi de lubrifiant. La avioane, puterea economică e puterea minimă cu care acestea pot sbura orizontal. s. ~ efectivă [3(|)(|)eKTHBHaH MOiiţHOCTb; puissance effective; wirkliche Leistung; real power; effektiv teîjesitmeny]. Mş.: Puterea care se obţine la arborele unui motor, pentru un regim oarecare de funcţionare al acestuia. Câtul dintre puterea efectivă (Pe) şi puterea indicata (PJ e randamentul mecanic sau organic al motorului, adică rim = PelPt' iar câtul dintre puterea efectivă (Pe) şi puterea teoretică (P0) e randamentul economic sau total al motorului, adică %c = pelp0- 9. ~ efectivă a unei uzine hidraulice [3(|)-(JjeKTHBHan MOIU,HOCTb THApaBJIH^eCKOH CTaH-iţHH; puissance effective d'une usine hydraulique; effektive Leistung einer Wasserkraftanlage; real power of a water power plant; egy hidraulikus eromu effektiv teljesitmenye]: Diferenfa dintre .puterea hidraulică şi pierderile în uzină. Puterea efectivă (Pe) se exprimă cu relafia p<=Phr.- în care Ph este puterea hidraulică, iar yj este randamentul uzinei. 10. ~ electrică. V. Putere electromagnetică. 11. ~ electromagnetică [3JieKTpoMarHHTHaH MOIUHOCTb; puissance e|ectro-magnetique;elektro-magnetische Leistung; electromagnetica! power; elektromâgneses teîjesitmeny, villamos teljesit-meny]. Puterea electromagnet că instantanee care trece printr'o suprafafa e limita câtului dintre energia electromagnetică liberă care trece prin acea supra-fafă şi dintre timpul de trecere, când acest timp tinde către zero. Puterea electromagnetică instantanee pe care un circuit electric cu două borne (un dipol electric) o schimbă cu exteriorul său e puterea electrică instantanee care frece prin suprafafa tensiunii lui la borne, şi e egală cu produsul tensiunii la borne ub prin curentul de conducfie i care trece prin circuit: p — uh. i. Această formulă e valabilă în regimul cuasistafionar,, în care curentul de deplasare e neglijabil fafâ de curentul de conducfie care trece prin circuit. Schimbul de putere electrică instantanee dintre un circuit electric indus şi circuitul electric inductor e egal, în regim cuasistafionar, cu produsul dintre tensiunea eiectromotoare ue indusă şi intensitatea curentului pe care această tensiune o stabileşte prin circuitul indus: p = ptei. în general, puterea electrică instantanee care trece printr'o suprafafă e egală cu integrala prin acea suprafafă a valorii instantanee a vectorului lui Poynting şi Umov: p-^K dS. Vectorul lui Poynting şi Umov are expresiunea E şi H fiind intensităfile câmpuritor electric şi magnetic în unităfi nerafionalizate. Rezultă că energia electromagnetică nu poate fi transmisă decât prin regiunile în cari intensitatea câmpului magnet c are şi o componentă perpendiculară pe intensitatea locală a câmpului electric. Expresiunea densităfii K a curentului de energie electromagnetică se stabileşte pentru corpurile imobile cum urmeasă: Fie P = Cg E dv "V puterea care se transformă în volumul v, din electromagnetică în alte forme (prin efect Joule şi prin efect electrochimie), unde G densitatea curentului electric de conducte, iar E e intensitatea câmpului electric. Dacă w e densitatea de volum a energiei electromagnetice şi K e densitatea curentului de energie electromagnetică, 1035 principiul de conservare a energiei se exprimă sub forma [g~E ck> = -^-Cw du-CldS, "V Q) t Jv unde Si e suprafafa de elemente de arie d£ care închide volumul v. înmulţind scalar cu intensitatea H a câmpului magnetic cei doi membri ai formei diferenţiale a legii inducţiei electromagnetice: C)5 rot E = — C) t In care B este inducfia magnetică — înmulfind apsoi scalar cu — E cei doi membri ai formei diferenfiale a legii circuitului magnetic: rot A ■4*G+lr- unde D este inducţia electrică, se obfine: H rot E — E rot H = div (£ X H) = -H ^--4nGE-E^-C)t St Calculând din acesta relafie produsul G E, introducând în expresiunea principiului de conservare a energiei, şi folosind teorema lui Gauss şi Ostrogradski, şi obţine: î1°+hm. dt $t dv {EXH)dS 4 K Js ' la maşini de forfă generatoare, câtul dintre puterea utilă (Pu) şi puterea indicată (P^) e randamentul indicat, şi are valoarea ni=p«/pi■ s. ~ indicată a unei pompe [HHflHKaTop-HaH MOmHOCTb Hacoca; puissance indiquee d'une pompe; indizierte Leistung einer Pumpe; indicated power of a pump; egy szivattyu indikâlt teljesit-menye]: Puterea dedusă din diagrama indicată a unei pompe cu piston. Puterea indicată (P-) se calculează, în funcţiune de înălţimea netă medie indicată, folosind relafia _Qf(Hi+bq) de unde rezultă expresiunea de mai sus a mărimii K. Sin. Putere electrică. 1. Putere hidraulică [rH/ţpaBJiHHecKan molu,-HOCTb; puissance hydraulique; Wasserkraft; hy-draulic power; hidraulikus teljesitmeny, viziro telje-sitmeny]: Puterea corespunzătoare energiei de poziţie a unui fluid, raportată la unitatea de timp. Puterea hidraulică se exprimă prin relaţia ^=^rtcp] = tm tkw]' în care Q este debitul fluidului (m3/s), H (m) este înălţimea brută de cădere şi ţ (kg/m3) este greutatea specifică a fluidului. 2. ~ indicată [HH/ţHKaTopHaH MOIIţHOCTb; puissance indiquee; indizierte Leistung; indicated power; indikâlt teljesitmeny]. Mş.; Puterea dedusă din diagrama indicată a unei maşini de forţă, egală cu lucrul mecanic indicat mediu, raportat la unitatea de timp. La motoare, catul dintre puterea indicată (Pţ) şi puterea teoretică (P0) e randamentul indicat, şi are valoarea 75 ti. q- (CP) Qr (Hi+hq) 102 ^ (kW) unde Q e debitul teoretic al pompei, f e greutatea specifică a fluidului, H^ e înălţimea de ridicare netă indicată (obţinută din diagramă),^ e înălţimea corespunzătoare pierderilor volumetrice şi hidrodinamice din maşină, e randamentul volumetric. Debitul se exprimă cum urmează: Q=zSlnl60 pentru pompe cu simplu efect, Q=2 Sin/60 pentru pompe cu dublu efect, (2S—S0) In -----—------ pentru pompe diferenţiale, 60 unde S — nD2lA e suprafaţa utilă a pistonului (D fiind alezajul cilindrului), S0 este suprafaţa utilă a pistonului cu diametrul mic al unei pompe diferenţiale, 1 este lungimea cursei pistonului, iar n este turaţia pompei. 4. ~ indicată a unui compresor [HH/ţHKa-TopHaa MOiiţHOCTJb KOMnpeccopa; puissance indiquee d'un compresseur; indizierte Leistung eines Kompressors; indicated power of a corn-pressor; egy kompreszor indikâlt teljesitmenye]. N\ş.'. Puterea dedusă din diagrama indicată a unui compresor. Puterea indicată (P^ se calculează, în funcţiune de presiunea indicată medie, folosind relaţia p‘"f^ Svj. p. = —tp z (CP) = —tp z (kW) * 75 i 102i 1 unde «S’=^(D2—d2)/A e suprafafa utilă a pistonului (D şi d fiind alezajul cilindrului, respectiv diametrul tijei pistonului), Vp = lnl30 e vitesa medie a pistonului (/ fiind lungimea cursei pistonului, exprimată în m, iar n fiind turaţia motorului, exprimată în rot/min), pt este presiunea indicată medie în (kg/cm2), z esfe numărul de cilindri ai motorului, iar i este un coeficient care are valorile: 4 pentru un motor înj>atru timpi şi cu simplu efect; 2 pentru un motor în patru fimpi şi cu dublu efect; 2 pentru un motor în doi timpi şi cu simplu efect; 1 pentru un motor în doi timpi şi cu dublu efect. La motoarele cu simplu efect şi cu pistoane fără contratijă, suprafaţa netă a pistonului e 5 — izD2j4, D fiind alezajul cilindrului. î. Putere în funcţiune [AeHCTBHTeJihHan moiu,-HOCTb; puissance active; (Wirk) Leistung; active power; aktiv teîjesitmeny]: Suma puterilor disponibile ale grupurilor electrogene pe cari o centrală electrică le are în funcţiune într'un moment dat, pentru acoperirea puterii cerute. 2. ~ în rezervă, disponibilă, a unei centrale electrice [3anacHan CBo6oAHaa MOiiţHOCTb 3JieKTp0CTaHU;HH; puissance en reserve dispo-nible d'une centrale electrique; verfiigbare Re-serveleistung eines Kraftwerks; available reserve power of a generating station; egy villamos eromu rendeltetesi tartalekteljesitmenye]: Diferenţa dintre puterea disponibilă şi puterea momentană a centralei. Sin. Rezervă disponibilă a unei centrale electrice. s. ~ în rezervă, în revizie, a unei centrale elecfrice [3anacHan peBH3H0HHan MOiiţHOCTb SJieKTpoCTaHlţHH; puissance en reserve â re-vision d'une centrale electrique; Revisionsreserve-le^stung eines Kraftwerks; revision reserve power of a generating station; egy villamos eromu vizs-gâlati tartalekteljesitmenye]: Diferenţa dintre puterea disponibilă şi puterea utilizabilă a centralei. Sin. Rezervă în revizie a unei centrale electrice. 4. ~ în rezervă, momentană, a unei centrale elecfrice [3anacHan MrHOBeHHan MOiiţHOCTb 3JieKTpOCTaHI];HH; puissance en reserve momen-tanee d'une centrale electrique; augenblickliche verwendbare Reserveleistung eines Kraftwerks; momentary utilizable reserve power of a generating station; egy villamos eromu pillanatnyi tartalekteljesitmenye]: Diferenţa dintre puterea utilizabilă şi puterea momentană a centralei. Sin. Rezervă momentană a unei centrale electrice. 5. ~ în rezervă utilizabilă a unei centrale electrice [3anacHan nojib3yeMan MOiiţHOCTb SJieKTprCTaHLţHH; puissance en reserve utilisable d'une centrale electrique; drehende verwendbare Reserveleistung eines Kraftwerks; turning useful reserve power of a generating station; egy vil- lamos eromu hasznâlhato tartalekteljesitmenye]r Diferenfa dintre puterea utilizabilă şi puterea în funcfiune a centralei. Sin. Rezervă utilizabilă a unei centrale electrice. e. ~ instalată [ycTaHOBJieHHan MomHOCTb;. puissance installee; installierte Leistung; installed power; berendezett teîjesitmeny]: 1. Puterea nominală la arborele unui motor, la bornele unui generator electric; sau la ieşirea dintr'o pompă, adică puterea pentru care a fost construită maşina,, şi caree înscrisă pe placa ei indicatoare (puterea instalată a unei maşini de forţă). — 2. Suma puterilor nominale ale maşinilor de forţă instalate într'o uzină, centrală, etc., sau montate pe un vehicul motor (navă, avion, etc.). Deci, puterea instalată esfe puterea totală de care sunt capabile maşinile unei instalaţii producătoare de energie. 7. ~ instantanee. V. Putere momentană. 8. ~ la altitudine [MOIlţHOCTb ' Ha BblCOTer puissance au voi de hauteur; Leistung bei Hdhen-flug; power at altitude flight; magasrepulesi teljesit-meny]: Puterea desvoltata de un motor la o anumită altitudine. La avioane, variaţia puterii motorului cu altitudinea depinde de condiţiunile de sbor şi de funcţionare ale motorului; dacă se notează cu Pţ puterea fictivă pe care ar avea-o la sol un motor care nu e supracomprimat şi nicr supraalimentat şi care, la altitudinea h, ar avea puterea motorului considerat, puterea la altitu- dine P (0 h e dată de relaţia 572 PhlP° — 0,11), 500+ fA pentru motoare feră compresor sau pentru motoare cu compresor, dar deasupra altitudinii de restabilire; sau de relafia (!) pentru motoare cu compresor, dar sub altitudinea de restabilire (în relafiile de mai sus, p0 şi t0r respectiv ph şi th, sunt presiunea şi temperatura la sol, respectiv la altitudinea h), dacă se notează cu P0 puterea efectivă corespunzătoare atmosferei standard la sol. g. ~ la arborele de propulsie [MOiiţHOCTb Ha nponyJlbCHOHHOM Bajie; puissance â l'arbre de l'helice; Propellerwellenleistung; propeller shaft power; propellertengely-teljesitmeny]: Puterea necesară la arborele motorului de antrenare al sistemului de propulsie al unei nave. Puterea la arborele de propulsie {P2) se exprimă prin relafia pa=pp/r>P. unde Pp este puterea de înaintare a navei, iar r\p este randamentul sistemului de propulsie. io. ~ la cârlig [MOHţHOCTb Ha KpiOKe; puissance au crochet de traction; Zughakenleistung, Zugforderleistung, Traktionsleistung; draw hook power; vontatâsi teîjesitmeny]. Tehn.: Puterea des-voltată la cârligul de tracţiune al unui vehicul motor- 1037 Puterea la cârlig (Pc )se exprimă prin relafia F v ^= 270 (CP)' în care Fc (kg) este forfa de tracfiune la cârlig, iar v (km/h) este vitesa de mers a vehiculului. în cazul când puterea la cârlig se exprimă în func{iune de forfa de tracfiune indicată sau de puterea indicată, se introduce în formulă (la numitor) şi randamentul mecanic; pentru locomotive, se introduce în formulă produsul dintre randamentul mecanic şi randamentul carului vehiculului. Sin. Putere de remorcare, Putere de tracfiune. 1. Putere la frână [MOiiţHOCTb na T0pM03e; puissance au frein, pouvoir freinant; Bremsleistung, Radjeisfung; brake power, braking power; fek-teljesitmeny, kerekteljesitmeny]: Puterea desvol-tata la periferia rofilor osiai (sau osiilor) motoare ale unui vehicul motor. Puterea la frână (Pţ) se exprimă prin relafia Ffv pt=W (Cp). unde Fj (kg) este forfa de tracfiune la periferia rofii, iar v (km/h) este vitesa de mers a vehiculului. Sin. Putere la periferia rofii, Putere la jantă. 2. ~ la jantă. V. Putere la frână. 3. ~ la periferia rofii, V. Putere Ia frână. 4. ~ la sol [MOHţHOCTb npH seMJie; puissance au sol; Bodenleistung; ground level power; talaj-teljesitmeny]: Puterea desvoltată de un motor, la sol, în atmosfera standard. Jinând seamă de varia-fiile de temperatură şi de densitate a|e aerului, puterea desvoltată la o altitudine oarecare poate ii convertită în puterea (P0), corespunzătoare atmosferei standard, folosind relafia P*(*o + 273) 1 h~l o în care p0 şi j ^oUa + 273) sunt presiunea standard (760torr) ~şi presiunea la altitudinea h, t0 şi th sunt temperatura standard (15°C) şi temperatura la altitudinea h. La avioane, motoarele desvoltă puterea maximă fa sol; cu creşterea altitudinii scade puterea, din cauza scăderii densităfii aerului. 5. ~ la vârf a unei centrale electrice [iiHKO-saa Mon3,Hoem. ajieKTpocTaHiţtm; puissance â la valeur de crete d'une centrale electrique; Spitzenleistung eines Kraftwerks; peak power of a generating station; egy villamos eromu csucstel-jesitmenye]: Puterea momentană maximă a generatoarelor electrice ale unei ceoirale, produsă la vârful de încărcare din ziua considerată. e. ~ la vârful maxim al unei centrale electrice [HaH60JIblIiaH MOIIţHOCTb IIHKOBaH 3JieKTpO-CTaHlţHH; puissance â la valeur de crete d'une centrale electrique; Spitzenleistung eines Kraftwerks; power at the peak value of a generating station; egy villamos eromu maximâlis csucsteljesitmenye]: Puterea momentană maximă a generatoarelor ^electrice ale unei centrale, produsă la vârful de încărcare din anul considerat. 7. ~ maximă 1. [MaKCHMaJlbHaH MOIlţ-HOCTb; puissance maximum; Hochstleistung; maximum power; maximâlis teljesitmeny, legnagyobb teljesitmeny]: Puterea cea ma mare pe care o poate desvoltă o maşină de forfă, la turafie maximă sau la presiune medie maximă, într'un interval de timp dat. Sin. Putere de suprasarcină. s. ~ maximă 2. [MaKCHMaJibHafl M0mH0CTb; puissance maximale; Hochstleistung; peak power; maximâlis teljesitmeny, legnagyobb teljesitrreny]: Puterea maximă absorbită de un consumator într'un anumit interval de timp dat. 9. ~ medie [cpe/ţHHH MOHţHOCTb; puissance moyenne; mittlere Leistung; mean power; kozepes teljesitmeny]: Valoarea medie a puterilor instantanee desvoltate de o maşină de forfă, în diferite regimuri de funcfionare, într'un interval de timp dat. 10. ~ mecanică [MexaHHHecKaa CHJia; puissance mecanique; mechanische Leistung; mecha-nical power; mechanikai teljesitmeny]. F'iz.i 1. Sin. Putere 1 (v.). — 2. Curentul de energie mecanică liberă, condifionat, în cazurile cele mai generale, de curentul de energie liberă: cinetică, potenfială a forţelor exterioare şi potenfială de deformafie (considerată ca energie mecanică, cum se obişnueşte în mecanica mediilor continue). Dacă R e vectorul densităfii curentului de energie liberă, care indică direcfia şi sensul de circu-lafie a energiei mecanice printr'un mediu continuu, şi a cărui valoare absolută e egală cu energia mecanică liberă care trece în unitatea de timp prin unitatea de arie normală pe direcfia ei de circulafie, puterea mecanică P schimbată prin acea suprafafă S, de elemente de arie dS, are expre-siunea P=jkdS. Dacă w e energia mecanică liberă din unitatea de volum, ea are următoarea expresiune: W = ?y+U+] Yi tiklik’ ^i,k-x,y,z unde p e densitatea de masă şi v e vitesa locală a mediului (adică primul termen e densitatea de energie cinetică), U e potenfialul din care derivă densitatea de forfă exterioară, iar zik şi ^ik sunt tensiunile şi deformafiile specifice ale mediului (şi deci ultimul termen reprezintă densitatea de energie elastică). în cazul particular al fluidelor perfecte, în cari nu se pot stabili tensiuni tangenţiale: v2 1 W = ? y+ U + ■- (t„ rxi:+ lyy Tyy + V- T«)-în fluidele perfecte txx = x = zz = — p şi £ ^xx-^yy~ Ta* “3 ' c*acă e 8S*e diiatafia cubică a fluidului, şi deci w = p — + U + ep. 1038 Dacă fluidul are* compresibilitatea x, rezultă e— — x p. şi deci V2 G~ ro=p_+[/+_. Conform legii de conservare a energiei, scăderea densităţii de energie liberă raportată la unitatea de timp e egală cu fluxul div R al vectorului densifăfii curentului de energie liberă prin suprafafa unităţii de volum, adică -^=div*. C)t Dacă U e independent de timp, pr»n faptul că din unitatea de vojum iese debitul de fluid div v, se pierde din ea energia U div v, şi, deci S-w v2 c)p e $e _ =p v ——h——I-----------------U div v. 2 (ţ)t x Fiindcă - ^ ,. . e)P t —\ e = ~x p\ ——= div v şi —— = — div (p v), o)t e)£ rezultă de mai sus + <■+«] + + -~ v grad v2 + vgrad p + v grad U. Din ecuafia de mişcare a lui Euler (v.) seobfine prin înmulţire scalară cu vitesa v - p v ~—j- v grad p-\-v grad U = ■ Qt şi deci: v grad v2 ^Ţ- ~div [v (py + p+ £/)]. de unde rezultă următoarea expresiune a densităţii curentului de energie mecanică liberă prin mediul continuu: R = v((,~+p+U), care e dirijată în sensul vitesei, şi e proporţională cu ea şi cu mărimea din ultima parenteză, care intervine şi în ecuaţia lui Bernoulli (v. Bernoulli, teorema lui ~). Expresiunea mărimii R e valabilă atât în mediile lichide, cât şi în cele gazoase. Ultima expresiune permite punerea în evidenţă a sensului fizic corect al expresiunii v2 E=p-+ p+U din teorema lui Bernoulli, valabilă in regim sta- q)W ţionar. in adevăr, în regim staţionar-—— = 0, adică __ C)t div R=0 (p -y + P + U) div v-\-v grad + p + £/) = 0 în cazul fluidelor incompresibile, divî; = 0, adică v2 v grad (p—+p+U) = Q. Dacă se înaintează deci de-a-lungul liniilor de scurgere, rezultă că componenta gradientului expresiunii E de-a-lungul vitesei v trebue să fie; nulă, şi deci _ v2 E — p ~+p+U = const. de-a-lungul acestor linii. Rezultă că expresiunea E din teorema lui Bernoulli nu e energia liberă conţinută în unitatea de volum, ci energia pe care unitatea de volum de lichid o transportă dintr'un loc în altul. 1. Putere medie anuală a unei centrale electrice [cpe/ţHHH rOAOBafl MOHţHOCTb 3JI6KTp0CTaH-LţHH; puissance moyenne şnnuelle d'une centrale electrique; durchschnfttliche jăhrliche Leistung eines Kraftwerks; average yearly power of a generating station; egy villamos eromu kozepes evi teljesitmenye]: Câtul dintre energia produsă de centrală în timp, de un an şi durata anului. 2. ~ momentană [MrHOBeHHan MOiiţHOCTb; puissance momentanee; augenblickliche Leistung, Kurzleistung; momentary power; pillanatnyi teljesitmeny]: 1. Puterea desvoltată de o maşină de forţă într'un anumit regim de funcţionare, la un moment dat. — 2. Suma puterilor momentane ale grupurilor electrogene ale unei centrale electrice, astfel cum rezultă din indicaţiile instrumentelor de măsură (wattmetre, voltmetre, varmetre). 3. ~ naturală [ecTeeTBeHKafl MOHţHOCTb; pouvoir naturel; rraturliche Leistung; natural power; termeszetes teljesitmeny]: Putere care, dacă ar fi transportată pe o linie electrică, şi dacă linia nu ar avea pierderi, ar da o tensiune efectivă la bornele secundare egală cu valoarea efectivă a tensiunii la bornele primare. 4. ~ nominală [HOMHHajibHan MOHţHOCTb; puissance nominale; Nennleistung, Nominalleis-tung; nominal power; nominâlis teljesitmeny, nev-leges teljesitmeny]. Mş.; 1. Puterea la arborele unei maşini, pentru care acesta a fost construită, în general, puterea nominală e înscrisă pe plăcuţa indicatoare sau pe fişa maşinii. —■ 2. Puterea la bornele unui generator electric, peniru care acesta a fost construit. Ca şi la maşini, puterea nominală e înscrisă pe plăcuţa indicatoare, s. ~ racordată [coeAHHeHHaa MOiu,HOCTb puissance raccordee; angesehlossene Leistung;. connected power; bekapcsolt teljesitmeny]: Suma puterilor tuturor receptoarelor de energie electrică de orice natură, racordate la o reţea de distri-buţie întrfun anumit punct. e. ~ sincronizantă [cHHxpoHH3HpOBaHHaa MOHţHOCTb; puissance synchronisante; synchroni-sierend Kraft; sinchronizing power; szinkronizâlo 1039" teljesitmeny]: Puterea egală cu produsul furajiei sincrone a unei maşini electrice sincrone, prin cuplul ei sincronizant. 1. Putere tarifară [oiţeiîeHHaH MOIIţHOCTb; puissance tarifaire; Verrechnungsleistung; rate power; dijszabâsi teljesitmeny, tarifateljesitmeny]: Puterea stabilită după prescripţiile tarifului şi utilizată ca mărime de bază în calculaţii ie tarifare. 2. ~ teoretică [TeopeTHqecKan MOiu,HOCTb; puissance theorique; theoretische Leistung; theo-retical power; elmeleti teljesitmeny]: Puterea unui motor, calculată sau dedusă din ciclul teoretic de funcţionare al acestuia La un motor termic, puterea teoretică (P0)se calculează din relafia L BHt />" = 75 = WCP) sau unde L (kgm) e suprafaţa diagramei ciclului teoretic, B (kg/h) e consumul de combustibil, Hi (kcal/kg) e puterea calorifică inferioară a combustibilului, iar rit e randamentul termic al motorului. 3. ~ termică [TepMHnecKaH MOHţHOCTb ; puissance thermique; Warmekraft; thermal power; hoero, hoteljesitmeny]: Puterea cedată de motoare primare termice. 4. ~ turnantă, în rezervă, a unei centrale electrice [sanacHan BpanţaiomaHCH MouţHOCTb 9JieKTpOCTaHU;HH; puissance tournante en reserve d'une centrale electrique; drehende Reserveleis-tung eines Kraftwerks; turning reserve power of a generating station; egy villamos eromu forgo tartalekteljesitmenye]: Diferenţa dintre puterea în funcţiune şi puterea momentană produsă de centrală. Sin. Rezervă turnantă a unei centrale electrice. 5. ~ turnantă, în rezervă, minimă anuală, a unei cenfrale electrice [3âiîacHafl BpamatoiiţaflCH MHHHMaJibHatf roftereaH MoiiţHOCTb ajieKTpo-CTaBiţHH; puissance io ur nan te en reserve minime annuelle d'une cenfrale electrique; jăhrliche minimum Reservedrehleistung eines Kraftwerks; yearly minimum reserve turning power of a generating station; egy villamos eromu evi minimâiis forgo tartalekteljesiifnenye]: Cea mai mică valoare a puterii în rezervă, turnantă, pe care a avut-o o centrală în cursul anului considerat. Sin. Rezervă turnantă minimă anuală a unei centrale electrice. 6. ~ turnantă la vârf, în rezervă, a unei centrale elecfrice [BpamaţoiipacH-, nHKOBan pe-3epBHan MOiiţHOCTb â>JieKTpocTaHn;HH; puissance de reserve tournante â la valeur de crete d'une centrale electrique; Reservedreh-Spitzen-leistung eines Kraftwerks; reserve turning peak power of a generating plant; egy villamos eromu forgo, tartalek-csucsteljesitmenye]: Diferenţa dintre puterea în. funcţiune la vârf şi puterea produsă la vârf de centrală, în cursul zilei considerate. Sin. Rezervă turnantă la vârf a unei centrale electricei. 7. ~ turnantă la vârful maxim, în rezervăr a unei cenfrale elecfrice [MaKCHMaJlbHafl Bpanţa-fomanca iraKOBaH3 anacean MomHocTb sjieK-TpoCTaHiţHH; puissance tournante â la valeur de crete (en reserve) d'une centrale electrique; drehende Reserveleistung bei der Spitzenwert eines Kraftwerks; turning reserve power at the peak value of a generating station; egy villamos eromu forgo tartalek maximâlis csucsteljesit me-nye]: Diferenţa dintre puterea în funcţiune la vârf şi puterea maximă de vârf a centralei, în ziua de încărcare maximă din anul considerat-Sin. Rezervă turnantă la vârful maxim, a unei centrale electrice. a. ~ uniorară [oAHGH^coBaH MOiiţHOCTb; rendement par heure, puissance horaire, debit â l'heure; Stundenleistung; output per hour,. hourly capacity; egyorâs teljesitmeny]: Puterea maximă pe care o poate desvoltă o maşină de forţă, în timp de o oră, în condiţiuni de funcţionare prescrise (de ex. fără a depăşi încălzirea admisibilă). 9. ~ utilă [n0Jie3Hafl MOiiţHOCTb; effet utile, puissance utile, travail utile; Nutzleistung; useful output, useful power, useful effect; hasznos teljesitmeny]. Mş.: Puterea cedată de o maşină de forţă, sub forma pentru care a fost construită maşina. De exemplu, fa maşinile generatoare hidraulice, puterea utilă este produsul dintre debit şi înălţimea de ridicare, iar la maşinile generatoare electrice, puterea utilă instantanee este produsul dintre intensitatea curentului şi tensiunea la borne. La motoare, puterea utilă e, în general, puterea la arborele maşinii, şi se confundă cu puterea efectivă momentană (instantanee). io. ~ utilizată [Hcn0Jib30BaHHafl MOiiţHOCTb; puissance ufilisee; ausgenutzte Leistung; utilized power; kihasznâlt teljesitmeny]: Puterea absorbită de un sistem de propulsie al unui vehicul sau de organul de antrenare al unei maşini de lucru, la o vitesă anumită. ti. Putere [cn0C06H0CTb; pouvoir; Vermogen; power; kepesseg]. 5. F7z„ Chim.: Raportul dintre valoarea pe care o are o mărime fizicochimică şi valoarea maximă pe care o poate avea acea mărime. 12. ~ absorbantă [norjiOTHTejibHafl cnoco6-HOCTb; pouvoir absorbant; Absorptionsvermogen; absorbing power; abszorpcio-kepesseg]. Opt.: Raportul dintre energia corespunzătoare radiaţiei de lungimi de undă cuprinse între X şi X-f dA, incidenţă pe suprafaţa unui corp, care este absorbită de corp, şi energia totală incidenţă care corespunde aceloraşi lungimi de undă. 13. ~ multiplicatoare a unui shunt [yMHOJKH-TeJibHan MOiiţHOCTb myHTa; pouvoir multipli-cateur d'un shunt; Erweiterungsfektor eines Neben-widerstandes; multiplicat ng power of a shunt; egy shunt tobbszorosito teljesitmenye]: Sin. Factor multiplicator al shuntului (v.). 14. ~ refleciăioare [cn0CC>6H0CTb OTpameHHH; pouvoir reflecteur; Reflexionsvermogen; reflexion power; reflexio-kepesseg, visszasugârzâsi kepes- 1040 seg]: Raportul dintre intensitatea unui fascicul luminos reflectat de o suprafafă şi intensitatea fasciculului luminos respectiv, incident pe acea suprafafă. 1. Putere [cnoco^HOCTb; puissance, pouvoir; Leistung, Wert, Făhigkeit, Vermogen; power; telje-siimeny, kepesseg]. 6. Fiz., Tehn.: Raportul dintre putere şi o mărime care caracterizează cantitativ un material activ. 2. ^ calorifică. V. Calorifică, putere 3. ~ calorifică inferioară. V. Calorifică, putere ~ inferioară. 4. ~ calorifică superioară. V. Calorifică, putere ~ superioară. 5. ~ calorifică volumetrică [TenjiaTBopHafl o6T>eMHaH criOCOOHOCTfa; pouvoir calorifique vo-iumetrique; volumetrisches Heizwert; volumetric calorific power; volumetrikus futoertek]. Chim. fiz.: Numărul de kilocalorii desvoltate, la arderea completă, de un metru cub de combustibil gazos la presiunea de 760 mm coloană de mercur şi la temperatura de 0°. Se deosebesc, ca şi la combustibilii solizi sau lichizi, puterea calorifică superioară, şi cea inferioară. e. ~ emisivă. V. Putere emiţătoare. 7. ~ emiţătoare [3MHCCH0HHaa cnocod-HOCTb; pouvoir emissif; Emissionsvermogen; emitt-ing power; eado teljesitmeny]. Fiz.: Energia corespunzătoare radiaţiei de lungimi de undă cuprinse între X şi X+ dX, radiată în unitatea de timp de unitatea de arie a unui corp emiţător, înfr'o direcţie normală pe suprafafa lui. Puterea emiţătoare totală este suma puterilor emiţătoare cari corespund fiecărui interval de lungimi de undă. Sin. Putere emisivă. s. ~ lilrică [jiHipoBaHcnoco6HOCTb d;hj]hh-JţpOB; puissance par litre (de cylindree); Liter-leistung; output per litre; literteljesitmeny]: Puterea efectivă a unui motor cu ardere internă, raportată la cilindreea totală a acestuia. Puterea litrică (PL) se exprimă prin relaţia Pl = PeIVh = pen/k, în care Pe şi pe sunt puterea şi presiunea medie efectivă, Vh este cilindreea totală a motorului, n este turaţia, iar k este un coeficient care are valorile 450, pentru motoare în doi timpi, şi 900 penlru motoare în patru timpi. Puterea litrică, care depinde atât de turaţia motorului, cât şi de presiunea medie efectivă pe piston, e o caracteristică importantă, care trebue Juată în consideraţie la alegerea regimului şi a modului de folosire a motorului. Sin. Putere specifică. V. şi sub Motor cu carburator (în patru timpi şi în doi timpi). 9. ~ orară de vaporizare a căldării de abur. V. Căldării, producţia orară de abur a 10. ~ orară specifică de vaporizare a căldării de abur. V. Căldării, producţia orară specifică de abur a 11. ~ specifică. V. Putere litrică. 12. Putere [cn0C06H0CTb; pouvoir; Vermogen; power; kepesseg, ertek]. 7. Tehn.: Capacitatea de a produce un anumit efect, sau mărime care caracterizează această capacitate. 13. ~ de absorpfie [cHJia norJiomeHHH; pouvoir absorbant; Absorptionsfăhigkeit; absorbing power; abszorpcio-kepesseg]: Cantitatea maximă dintr'un corp, care poate fi absorbită de unitatea de masă dintr'un alt corp, în condifiuni de temperatură şi de presiune date. Exemplu: Puterea de absorpfie a apei pentru amoniac. 14. ~ de acoperire [noKpbiBaTejibHan cno-COSHOCTb; pouvoir de recouvrement; Oeckungs-vermogen; covering power, hiding power; bevo-nati kepesseg]: Capacitatea unei vopsele cu pigment de a colora suprafaţa unui obiect. Se exprimă prin cantitatea minimă de vopsea care poate co ora unitatea de arie, acoperind complet materialul pe care e depusă. îs. ~ de fermentaţie [$epMeHTai^H0HHaHcn0-C06H0CTb; pouvoir fermentatif; Gărkraft; fermen-tative power; erjedesi ero]. Chim. biol.:Capacitatea unei drojdii de a prdduce o fermentafie. Se exprimă prin cantitatea de zahăr consumată de unitatea de cantitate de drojdie în unitatea de timp, la o anumită temperatură. io. ~ de germinaţie [cn0C06H0CTb npopac-TaHHH; energie germinative; Keimenergie; germinative energy; csirâzâsi kepesseg]. Agr.: Capacitatea de a încolţi a seminţelor puse la germinat. Ea se exprimă în procente, determinându-se procentul de germeni normali, după trei zile la in şi Ia rapiţă, după patru zile la cereale, după şase zile la cânepă, etc. i7. ~ de străbatere [cnoco6HOCTb npOHHKHO-BGHHH', force de penetration; Triebkraft; vegetative driving force; âthatokepesseg]. Agr.: Capacitatea pe care o au seminţele de a străbate, în cursul germinafiei, stratul care le acopere, spre a ieşi la suprafaţă. Se determină în laborator, punând seminţele la încolţit pe un strat de sgură, de cărămidă, şi acoperite cu un alt strat de sgură de, 1 •■■4'cmf după plantă. Se exprimă, prin numărul de procente a| seminţelor cari au încolţit şi au străbătut stratul. îs. ~ de ungere [cMasbiBaiomaH cnoco6-HOCTb; puissance de graissage; Schmierfăhigkeit; lubrication power; kenokepesseg]. V. sub Ungere. 19. ~ dioptrică [yBejimHTejibHaH cnoco6-HOCTb; puissance, convergence; Brechkraft; nrtag-nifying power; fenytorokepesseg, fenytoresi ero]. Opt.: Unghiul sub care se vede, printr'un sistem optic, unitatea de lungime din obiectul cercetat, perpendiculară pe axa optică a sistemului: